1

1. Consideraii privind rolul tiinei. Sistemul tiinelor sociale.

tiina este un sistem de cunotine despre natura, societate i gindire, cunotine obinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte, categorii, principii i noiuni.

Ca fenomen social aparte i ca forma specifica de activitate umana, tiina nu poate fi privita doar ca un sistem de idei, reprezentari, teorii (imagine statica), ci ca un sistem care se dezvolta, produce continuu noi cunotine, ca un sistem de valori spirituale (imagine dinamica).

Scopul tiinelor sociale este acela de a cunoate legile generale ale existenei i dezvoltarii societaii, de a studia formele istorice de organizare sociala i modalitaile specifice de manifestare a diverselor componene ale realitaii social-umane (politice, etice, juridice etc.).

tiinele sociale prezinta urmatorul tablou:

a) tiina de tip nomotetic, care are ca obiect activitaile umane i ii propune sa stabileasca legile i relaiile funcionale corespunzatoare, in cadrul lor se utilizeaza observaiile sistematice, experimentele, studiile statistice etc. La ele se refera: economia politica, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica etc.

b) tiinele care-i propun reconstituirea i interpretarea trecutului -tiinele istorice.

c) tiinele juridice - tiine care delimiteaza lumea dominata de norme, obligaii i atribuii;

studiaza aspectele normative ale activitaii umane.

2. Teoria statului i dreptului ca un sistem al cunotinelor generalizate despre stat i drept.

Pornind de la legatura indisolubila dintre drept i stat, ceea ce face ca unii oameni de tiina, specialiti in teoria dreptului, sa se ocupe, de asemenea, de teoria statului, au aparut lucrari teoretice cu caracter monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului i dreptului, constituindu-se i o disciplina distincta de teoria generala a statului i dreptului. in Uniunea Sovietica i apoi, dupa exemplul sovietic, in celelalte foste ari socialiste, s-a constituit i s-a predat ca o disciplina aparte teoria generala a statului i dreptului, disciplina marcata insa puternic, ca toate disciplinele juridice i sociale in general de ideologia marxist-leninista.

In principiu, tiina juridica ar fi incompleta, iar juristul unilateral fara studierea statului, in aa masura cele doua fenomene - statul i dreptul, sint legate unul de altul. De aceea unele concepte, noiuni, categorii legate de stat, se analizeaza in cadrul disciplinei Teoria generala a dreptului i statului. In orice caz, teoria generala a dreptului i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul, legatura sa cu dreptul, fiindca numai astfel va putea da o imagine armonios inchegata i bine conturata asupra dreptului. TGD studiaza si cerceteaza cele mai importante aspecte ale statului.Statul si dreptul sint fenomene sociale speciale ce nu pot fi studiate si intelese unul fata de celalalt.Dreptul e un instrument al statului,iar statul e o organizatie politica ale carei principii sint fixate in normele juridice. 3. Noiunea teoriei generale a statului i dreptului.

TGD este o stiinta sociala,politica si juridica care studiaza,in baza unui ansamblu de teorii,conceptii,notiuni cu privire la drept si intr-o oarecare masura la stat,legitatile generale si speciale referitoare la aparitia,evolutia si functionarea dreptului,in general.TGD este o stiinta sociala deoarece studiaza dreptul,ca fenomen social ce exista intr-o comunitate umana.TGD face o analiza profunda a relatiilor sociale,economice,politice si de alta natura,privite in dinamica lor,in raport de normele juridice pe care le reglementeaza.TGD reprezinta o disciplina fundamentala a sistemului stiintelor sociale se ocupa de cercetarea legilor generale ale vietii juridice si a categoriilor si notiunilor generale valabile pentru intreaga stiinta juridica,cum sint categoriile de drept,norma juridica,raporul juridic,izvor de drept,raspundere juridica etc.TGD a mai fost caracterizata ca fiind nucleul central al stiintei dreptului de la care pornesc practic toate stiintele juridice ,insa totusi ea nu constiuie o stiinta complexa a dreptului.4. Locul i rolul teoriei generale a statului i dreptului in sistemul tiinelor juridice

Teoria generala a dreptului i statului este, evident, o tiina, intrucit ea opereaza cu concepte, teorii, principii, legitai, dar din alt punct de vedere, sub alt aspect, poate fi privita i ca o arta, in masura in care ea solicita din partea juristului, pe linga cunotine, talent, maiestrie i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i inelege legitaile.

Teoria generala a dreptului nu ramine la nivelul abstracional, ea are, de asemenea, o importana practica, servind nemijlocit procesului de elaborare i aplicare a dreptului. In acest scop este studiata tehnica juridica privind elaborarea i realizarea actelor juridice.

Ca disciplina de invaamint, teoria generala a dreptului i statului are i un caracter de introducere in studiul materiilor juridice. In ceea ce privete tiinele juridice de ramura, acestea s-au constituit pe masura dezvoltarii i extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vieii sociale i a constituirii ramurilor (i subramurilor) de drept, in principiu, ramura de drept formeaza obiectul unei tiine juridice de ramura. Astfel dreptului constituional ii corespunde tiina dreptului constituional, dreptului civil - tiina dreptului civil.

5. Istoricul apariiei i constituirii teoriei generale a statului i dreptului.

Teoria generala a dreptului i statului, ca ramura distincta a tiinelor juridice, apare i se constituie in secolul al XX-lea, in prima sa jumatate i, mai pronunat, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Abordarea teoretica a existat din cele mai vechi

timpuri. Ele au avut, insa, i au continuat sa aiba de-a lungul secolelor un caracter preponderant filozofic, ajungindu-se in secolul al XIX -lea la constituirea filozofiei dreptului ca ramura distincta a filozofiei i ca disciplina de invaamint destinata studiului teoretico-filozofic al dreptului. In unele ari o disciplina cu acelai subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului sau Introducere in studiul dreptului-Germania.La momentul actual aceasta disciplina stiintifica in diferite tari are denumiri diferite:TGD,Enciclopedia dreptului,Introducere in studiul dreptului,Teoria statului si dreptului.In RMoldova si in Rominia disciplina e denumita TGD. 6. Obiectul de studiu al teoriei generale a statului i dreptului ca sistem al cunotinelor generalizate despre stat i drept.

Ca orice alta stiinta,TGD isi are obiectul sau de studiu.Dreptul nu este o parte a naturii ci este un produs al vietii sociale,al intelegerii si al vointei umane.Dreptul ca stiinta juridica se deosebeste de stiintele naturii si cele exacte prin aceea ca el nu se ocupa de descoperirea realitatilor materiale,ci de aprecieri despre caracterul drept sau nedrept al unui fapt.Alexeev mentioneaza ca obiectul TGD nu e altceva decit legitatile de baza si generale ale statului si dreptului,ale intregului fenomen juridico-statal.Prin obiectul sau de studiu si de preocupare,TGD este o stiinta generala despre stat si drept.TGD studiaza dreptul in ansamblul sau,in generalitatea si integritatea sa,ordinea juridica in globalitatea sa.De aici si provine si denumirea de TGD.Obiectul specific il constituie observarea si cercetarea fenomentului juridic a legilor generale ale vietii juridice,a categoriilor,si notiunilor generale valabile pentru intreaga stiinta juridica.7. Funciile i structura logica a teoriiei generale a statului i dreptului.

TGD are 2 functii:1.f.teoretica-facindul accesibil oamenilor,consta in elaborarea ipotezelor,teoriilor,conceptelor,principiilor prin care sint interpretate domeniile pe care le cerceteaza.2.f.practica-consta in cunosterea modalitatilor in care fenomenele juridice se manifesta in vaiata social,prin propuneri de reformare a relatiilor juridice.In viziunea altor autori functiile TGD sint:

-F.Cognitiva-cunoaterea stiintifica a relatiilor sociale a dreptului,ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cotinanormelor juridice,pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului,de a depasi fenomenul patological vietii reale a dreptului.

-F.Explicativa-dupa cunoasterea,descrierea unor fenomene juridice,urmatorul pas al cercatatotului va fi explicarea acestora.-F.Critica-descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice sint absolut necesare,dar nu si suficiente in procesul cognitiv.O importanta majora o are constatarea defectelor,erorilor,lacunelor,fenomenelorjuridice.

-F.Practica-deriva din faptul ca orice stiinta nu s elimiteaza numai cu statulul de stiinta teoretica.Ea tinde si la cea de stiinta aplicativa,la asumanrea unei functii practice

-F.Didactica-concomitent cu procesul de afirmare a TGD in sistemul general al stiintelor,asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice in procesul de pregatire a viitorilor juristi.

Exista si alte functii ,cum ar fi:F.de cercetare si formulare a legilor ;f.euristica-ce consta in elaborarea principiilor ,metodelor si mijloacelor de cercetare a fenoemnelor si proceselorpolitico-juridice;f.analogica-se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice ,f.previziunii stiintifice-consta in precizarea bazata pe generalitatea datelor teoretice si experimentale sip e cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenoemenelor juridice.;f.de generalizare si sintetizare a cunostintelor;f.metodologica fata de stiintele juridice de ramura ;f.educativa;f,ideological-care consta in elaborarea unor conceptii,teorii despre drept,stat,realitatea juridical a societatii.

8. Teoria generala a dreptului i practica construciei juridico-statale. Importana studierii dreptului.

Teoria Generala a statului si dreptului se afla intr-o strinsa legatura cu practica sociala.Teoria,in general,si teoria statului si dreptului ,in particular,este rezultatul productiei spirituale obstesti.Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane si determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte ,ea este conceperea practicii existente.

Practica nu e o simpa experienta subiectiva a unui cercetator.Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta si dezvoltarea societatii,ea e temelia vietii oamenilor.Practica constituie criteriul adevarului,examinatorul general al teoriei.Fiecare stiinta isi detremina legaturile sale cu practica.Stiinta dreptului recomanda adoptarea noremlor juridice de care societate are nevoie.Dreptul, ca intreaga componena juridica a vieii sociale, este un fenomen deosebit de complex, a carui cunoatere presupune o cercetare aprofundata a legitailor obiective a existenei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-1 configureaza i valorilor pe care le promoveaza . Dreptul nu este numai tiina, el este, in egala masura, tehnica, arta. Dreptul ca ansamblu de norme care organizeaza viaa in comun, este o tehnica a convieuirii umane, destinata sa disciplineze comerul uman i sa apere societatea de excese.

Astfel bunaoara, vorbind de dreptul Republicii Moldova, avem in vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care au imbracat-o (legi, obiceiuri .a.), de-a lungul istoriei sau dintr-o anumita perioada. Restringind atenia doar la dreptul actual, avem conceptul de drept pozitiv care nu este altceva decit dreptul obiectiv in vigoare.9. Consideraii generale privind metoda de cercetare. Precizari terminologice.

Ca i in orice domeniu, cercetarea tiinifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode i procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului in toata complexitatea lui. Metodele de cercetare in domeniul tiinelor sociale s-au dezvoltat i s-au perfecionat i ele in contextul general al impulsului dat cunoaterii tiinifice de noua revoluie

tiinifica contemporana, evideniat mai ales prin folosirea noillor cuceriri ale informaticii i tehnicii de calcul.Daca natura opereaza spontan, gindirea, in mod special cea tiinifica, acioneaza pe baza metodica. Metoda apare, deci, ca un mijloc eficace al gindirii. Modul in care cugetarea omeneasca se desfaoara il reproduce pe cel al realitaii. Problema metodelor de cercetare in domeniul tiinelor sociale este deosebit de complexa in condiiile dezvoltarii contemporane, a interpatrunderii diferitor tiine, inclusiv a apariiei aa-nunntor discipline de grania sau de intersecie.

Cuvintul metoda vine de la grecescul methodos" - cale, drum, mod de expunere. Preocuparea pentru perfecionarea metodei a dus la apariia tiinei despre metoda metodologia (methodos, plus logos = tiina). Metodologia reprezinta sistemul celor mai generale principii de investigaie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective.

Metoda privete fie un anumit principiu metodologic (metoda particulara), fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuala).

10.Noiunea metodologiei juridice.

tiina dreptului ii afirma statutul epistemologic printr-o preocupare constanta i veche pentru perfeciunea mijloacelor gindirii obiectului sau. in ultimul timp aceasta preocupare este concentrata in cadrul teoriei i sociologiei juridice.

In ce ne privete definim metodologia juridica ca sistem al acelor f actori de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, legaturile relaiile ce se stabilesc intre diferite metode in procesul cunoaterii fenomenului juridic .

Factorii de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode suit in acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice; ele formeaza coninutul metodologiei juridice.

Raporturile, legaturile, relaiile ce se stabilesc intre diferitele metode, fie inainte, fie in timpul, fie dupa incheierea actului de cercetare tiinifica alcatuiesc obiectul metodologiei juridice.

Acest obiect nu se formeaza, deci, din metodele in sine, ci din raporturile multiple dintre acestea. intrucit metodele difera ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercetarii tiinifice, se justifica dezvoltarea unei metodologii juridice ca un ansamblu de norme de selectare, de cooperare i apreciere a avantajelor i, eventual, dezavantajelor aplicarii diverselor metode.

11.Metodele cercetarii tiinifice juridice.

Metoda logica..In cercetarea dreptului, a fenomenului juridic, toate tiinele juridice se folosesc de categoriile, legile i raionamentele logice.M.L nu este o cale catre obiect un mod automat de aflare a acestuia,ci un mod de exprimare a obiectului,de formulare a unui rezultat.Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea dreptuluine spune insasi faptul ca ea apare ca o disciplina aparte. Logica e stiinta despre regulile intelectului.Aplicarea M.L in studierea problemelor dreptului e deosebit de utila,deoarece puterea de stat,sistemul de organe statale sint stabilite in conformitate cu un model rational,in activitatea de elaborare a dreptului trebuie sa aiba un character logic. M.Istorica.Esenta m.i. consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice,sociale,politice si de alta natura,a relatiilor corespunzatoare,la momentul constituirii in trecut a unui system de drept,completata cu analiza evolutiei relatiilor sociale reglementate judiceste. M.Comparativa-cu ajutorul ei pot fi stabilite elementele identice si cele divergente dintre 2 fenomene,institutii,lucruri.Referitor la studiul dreptului,esenta M.C.consta in stabilirea similitudinilor si diferentelor dintre diferite sisteme de drept,dintre diferite institutii juridico-statale,pentru ca dreptul diferitelor popoare are mereu caractere specifice doar lui.Ca importanta deosebita a M.C. a adus la aparitia unei ramuri distincte in sistemul stiintelor juridice a dreptului comparat. M.Experimentala-stim ca menirea sociala a dreptului e de a reglementa relatiile din societate.Actionind asupra lor dreptul tinde la perfectionarea lor. M.Sociologica-esenta ei consta in folosirea cercetarilor sociologice pentru studierea opiniei publice,a eficientei sociale a activitatii deferitelor organe de stat,a regelemntarilor date relatiilor sociale.

M.Cantitativa-esenta acestei metode consta in operatiile de verificare a ipotezelor stiintifice in cadrul strategiilor dezvoltarii fenoemnului juridic.Aceste metode presupun:a)dezvoltarea informatiei juridice pentru imbunatatirea procesului decisional prin folosirea calculatorului ,b)orientarea cercetarilor de informatica in directii ca:elaborarea legislatiei,sistematizarea legislatiei,evidenta legislative,c)introducerea si perfectionarea programelor de calculator adecvate cercetarii juridice,d)evidenta si sistematizarea reglementarilor uniforme si a practicii in domenii precumdreptul international,dr.intre.privat.

M.Prospectiva-se utilizeaza in fundamnetarea adoptarii unor noi acte notrmative ,cuprinzind si interpretare pe care le vor da organelor de aplicare,Finalizind cu prezentarea succinta a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de mentionat ca medotele nu trebuie intelese izolat,ci in interdependenta si complecsitatea lor.

12. Apariia i evoluia istorica a dreptului.

Realitatea istorica arata,ca dreptul este un drept social inerent societatii omenesti.Romanii au explicat aceasta realitate prin adaugarea:ubi societas,ubi ius. Filosoful german Helmut Coiny-dreptul apare atunci cind omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie,clan,trib,cind personalitatea iese la suprafata,cind relatia de singe pierde autoritatea.Cercetarile efectuate de antropologi spun ca in aceste comunitati raporturile membrilor erau reflectate in norme sociale-tabuuri-se interzice incestul frate-sora,incestul cu mama si se pedepsea raportul intim intre tata-fiica.Modalitatea de razbunare se bazeaza pe conceptul egalitatii-lege talionului-razbunare cu aceeasi arma si in aaceeasi parte a corpului,razbunarea singelui a fost inlocuita cu expulzarea din trib.Procesul aparitiei dreptului este analogic cu cel de aparitie a statului,normele juridice apar pe 2cai:1.o serie de norme de conduita vechi adaugindu-se elemente sanctionate si transformate in norme juridice ,2 se creeaza reguli de drept noi,elaborate de noua putere.Se creeaza reguli de a supravetui in permanetul razboi al tuturor contra fiecaruia.

13.Tipologia dreptului. Criterii de clasificare: Poirier - sistem de organizare;

R.David - bazin de civilizaie juridica. Tipul de drept are in vedere insuirile semnificative, ceea ce este esenial, caracteristic i nu diferenele individuale nesemnificative.

Jean Poirier - unul din analitii cei mai remarcabili ai tipologiei dreptului i sistemelor juridice - a ajuns la concluzia ca dependena de sistemele de organizare sociala ne ingaduie sa constatam existena unor asemenea tipuri istorice de drept cum sunt: a. dreptul sclavagist; b. dreptul feudal; dreptul bughez; d. dreptul socialist.

Dreptul sclavagist ii exercita rolul in realizarea obiectivelor sale majore privind apararea proprietaii stapinilor de sclavi i excluderea sclavilor din categoria subiectelor de drept i situarea lor in aceea a lucrurilor.

Dreptul feudal apara prin toate mijloacele proprietatea funciara, edictind reguli menite sa impiedice farimiarea marilor domenii. Un loc important in atingerea acestui obiectiv revenea regulii masculinitaii i a regulei primo-geniturii.

Dezvoltarea relaiilor de producie a impus apariia i garantarea libertaii proprietaii, a libertaii contractuale, facilitind schimbul de marfuri i servicii.

Dreptul burghez proclama asemenea drepturi i libertai democratice, cum sunt: libertatea persoanei, egalitatea cetaenilor, libertatea intrunirilor etc.".

In baza apartenenei la un anumit bazin de civilizaie sunt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice, intre care: familia romano-germanica; familia anglo-saxona; dreptul musulman; dreptul hindus; dreptul chinez; dreptul japonez etc.

In doctrina juridica contemporana, comparatistul francez Rene David a propus o clasificare a sistemelor de drept in familii , bazata pe doua criterii.Cunostiintele teoretice, practice si tehnice care ofera unui jurist orientarea intr-un anumit tip, intr-o anumita familie de drept ar reprezenta primul criteriu; in lipsa acestor elemente comune, care se regasesc si in comunitatea limbajului juridic, a conceptelor juridice, izvoarelor de drept si a metodelor juridice, familia de drept nu se poate constitui.

Al doilea criteriu de integrare a unor sisteme de drept in aceeasi familie implica, odata cu elementele deja mentionate, substratul lor comun sub aspect filosofic, politic si economic. In absenta acestui substrat comun, sistemele de drept considerate nu pot alcatui o aceeasi familie

Criteriile amintite, unul subiectiv si altul obiectiv, trebuie folosite cumulativ si nu izolat - avertizeaza Rene David. Pe aceasta baza, teoreticianul francez a identificat urmatoarele familii de drept: romano-germana, common-law (anglo-saxona), socialista si sistemele filosofice si religioase (dreptul musulman, dreptul chinez, indian, japonez, al Africii si Madagascarului).

14.Conceptul dreptului ca fenomen social. Explicaii terminologice. Dreptul, ca intreaga componena juridica a vieii sociale, este un fenomen deosebit de complex, a carui cunoatere presupune o cercetare aprofundata a legitailor obiective a existenei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-l configureaza i valorilor pe care le promoveaza.

Sa incepem cu unele explicaii terminologice. Cuvintul drept este folosit in mai multe accepiuni i deriva de la latinescul directus, luat in sens metaforic (directus - de la dirijo), care inseamna "drept" - orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct, linie dreapta, adica o regula de conduita fara specificarea coninutului.

In limba latina, insa, cuvintul care corespundea cuvintului drept era ius (drept, dreptate, legi).

Intr-un prim sens, cuvintul drept semnifica tiina dreptului - ansamblul de idei, care explica dreptul i prin intermediul carora dreptul poate fi gindit.

Dreptul nu este numai tiina, el este, in egala masura, tehnica, arta. Dreptul ca ansamblu de norme care organizeaza viaa in comun, este o tehnica a convieuirii umane, destinata sa disciplineze comerul uman i sa apere societatea de excese.

15.Dreptul obiectiv. Dreptul subiectiv. Dreptul pozitiv. termenul de drept este folosit in doua sensuri i anume: cel care are in vedere sau cuprinde regulile juridice de condulta sau normele juridice din societate, denumit i drept obiectiv i cel prin care se are in vedere facultatea, prerogativa, indrituirea (adica dreptul) ce aparine unei persoane (fizice sau juridice) in temeiul normei juridice, pe care-l denumim drept subiectiv.Calificarea dreptului in prima sa ipostaza de "obiectiv" nu vrea sa insemne ca acesta - adica normele juridice cuprinse, de pilda, in legi - ar vrea o existena independenta de voina, interesul sau contiina oamenilor, precum bunaoara, fenomenele sau legile naturii. Dimpotriva acestea exprima, aa cum vom vedea, voina i interesele poporului sau ale unor grupuri ori categorii sociale care sint, insa, fixate sau obiectivate in normele juridice capatind astfel o existena distinata, obiectiva, materializata in forma legilor sau altor acte aparate de puterea publica.

Astfel bunaoara, vorbind de dreptul Republicii Moldova, avem in vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care au imbracat-o (legi, obiceiuri .a.), de-a lungul istoriei sau dintr-o anumita perioada. Restringind atenia doar la dreptul actual, avem conceptul de drept pozitiv care nu este altceva decit dreptul obiectiv in vigoare.

Deci, totalitatea normelor juridice in vigoare (active) dintr-un stat poarta denumirea de drept pozitiv, un drept aplicabil imediat i continuu, obligatoriu de a fi adus la indeplinirea printr-o fora exterioara (coercitudinea statala).

Evident ca drepturile subiective (de obicei, pentru desemnarea lor se folosete pluralul) sint organic legate de dreptul obiectiv, neputind fi concepute fara sa fie prevazute in normele juridice. Dar i experiena dreptului obiectiv ar ramine fara sens daca prescripiile normelor sale nu s-ar realiza prin depturi subiective, in relaiile interumane. Totui, cele doua sensuri ale conceptului de "drept" evoca doua ipostaze. De asemenea, este de menionat - aa cum vom vedea in analiza raportului juridic - ca drepturilor subiective le corespund, in mod corelativ, obligaiile juridice.

16.Realitatea juridica i componentele ei. Realitatea juridica (juridicul) este o dimensiune inalienabila a realitaii sociale in condiii istorice determinate. Existena ei nu poate fi desprinsa de existena celorlalte pari ale unei societai, suportind influena acestora i exercitind la rindu-i influena asupra lor.

Realitatea juridica sau juridicul este uneori denumita i sistem juridic sau suprastructura juridica. Realitatea juridica (juridicul) are un coninut bogat in care este cuprins dreptul ca fenomen normativ (dreptul pozitiv), dar care nu se reduce numai la el.

Astfel, componentele juridicutui sint:

a) contiina juridica;

b) dreptul;

c) relaiile juridice (ordinea de drept).

Contiina juridica apare ca o premisa a dreptului (ca fenomen normativ), funcia sa normativa fhnd mijlocita de ipostazele contiinei prin care omul devine propriu-zis subiect: cea cognitiva, cea acionala i cea cultural-axiologica.

A doua componenta a realitaii juridice (a juridicului) o constituie partea instituionala - dreptul, ca sistem de reglementari i instituii. Aceasta parte alcatuiete miezul juridicului, coninutul sau cadrul sau substanial de referina.

In sfirit, cea de-a treia componena a juridicului este alcatuita din elemente relaionale, sociologice. Sint cuprinse aici raporturile juridice i situaiile juridice, cele care probeaza eficiena dreptului. In cadrul acestor raporturi oamenii (individual sau colectiv) participa in calitate de subiecte de drept, valorificindu-i sau aparindu-i pe cale legala interese i drepturi.

17.Apariia dreptului - cerina socialmente umana.

In evoluia sa omul pleaca de la o stare de dependena totala faa de natura - omul in situaia de culegator, folosind tot ceea ce natura ii pune la dispoziie in stare bruta fara a prelucra (i fara sa aiba posibilitatea s-o faca) obiectele inconjuraloare.

Hegel considera ca adevarata istorie incepe odata cu apariia statului i dreptului, care intruchipeaza punctul cel mai inalt al culturii unui popor.

Sanciunile, in cazul nerespectarii oprelitilor stabilite in coninutul normelor, erau aplicate de comunitate, primind chiar forma alungarii din trib. Se practica razbunarea singelui (dinte pentru dinte, ochi pentru ochi).In condiiile schimbarilor sociale ce au avut loc in societatea gentilico - tribala se produc modificari in structura i modul de funcionare a puterii sociale i a normelor ce asigurau eficiena acestei puteri.

Deci, dreptul s-a format, in primul rind, prin preluarea cu un scop nou a unor reguli vechi gentilice de conduita. Aceste reguli nescrise aveau sa alcatuiasca dreptul obinuielnic sau cutumiar, a carui respectare miza pe aplicarea unor sanciuni statale.

Geneza dreptului se leaga in al doilea rind, de crearea nemijlocita a unor norme noi, reprezentind dreptul scris, fapt ce a rezultat din instituirea directa a normelor de conduita prin acte normative: edicte, legi etc. Acestea consacrau norme avind ca obiect vinzarea - cumpararea, imprumutul, modul de organizare a statului (Codul lui Hamurappi in Babilon, Legile lui Manu in India, Legea celor 12 table la romani). Dei norme ale dreptului cutumiar mai persistau in unele legiuiri scrise, acestea vor cuprinde treptat norme absolut noi, detaindu - se de cutume i venind chiar in contradicie cu obiceiul juridic.

A treia modalitate de constituire a dreptului ine de evoluia structurii statului in direcia specializarii organelor sale i consta in formarea normelor juridice prin soluiile formulate de judecatori cu ocazia proceselor. Aceste soluii, in situaii cind nu exista un text de lege, devin obligatorii pentru judecatorii, care ulterior aveau de rezolvat cazuri asemanatoare. Aceste soluii dobindeau practic fora unei legi.

Apariia i formarea dreptului este, de buna seama, un proces complex, caruia nu i se poate stabili o data precisa de natere, iar normele din aceasta perioada a inceputurilor societaii omeneti sint inca destul de difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini, practici religioase etc. Ele sint studiate in special de etnologia juridica.

18.Caracteristica puterii obteti i a normelor sociale din societatea prestatala.

Cauzele, condiiile apariiei statului i dreptului s-au format in societateaprimitiva i de aceea se cere facuta caracterizarea acestei societai.

Proprietatea colectiva asupra mijloacelor deproducie era determinata de nivelul redus de dezvoltare a forelor de producie-omul,mijloacelede producie, uneltele. Productivitatea muncii putea fi joasa: oamenii nu cunoteau bine realitatea. Slabiciunea lor in faa naturii, condiiile aspre de viaa ii impuneau sa se uneasca incolective i sa munceasca impreuna (gini, triburi).

Ginta- celula primaraa societaii primitive. A aparut in rezultatul evoluiei indelungate a societaii umane. Pentru ginta, ca celula primara a organizarii sociale este caracteristic: Ginta este o aliana personala i nu teritoriala, ceea ce inseamna ca ginta nu depinde de teritoriu. Ea putea sa se mute dintr-un loc in altul, dar ea se pastra ca organizaie. In ginta exista autoadministrarea sociala, lipsea puterea publica politica, iarputerea sociala(publica) purta un caracter parintesc i se baza pe autoritate,respect i tradiie.Exponentul puterii era intrega ginta (societatea). Puterea nu era separata desocietate, ci coincidea cu ea, aparinea ei. Cele mai importante intrebari ale vieii societaii: producia, razboiul, ritualurile religioa sau, rezvolvarea litigiilor intre anumitepersoane i altele se soluionau de adunarea tuturor membrelor mature ai ginii(femei, barbai)- adunarea populara. Adunarea populara aparuta odata cu ginta eraputerea suprema. Pentru conducerea nemijlocita cu afacerile gintei adunareapoporului alegea capitenia (stareiina) i comandantul oastei, care nu aveaprecumpaniri materiale, muncea de rind cu ceilali membri ai ginii i se bucurau de autoritatea morala (i nu politica). Aceste persoane puteau fi inlocuite de adunare oricind. Hotatirile adunarii populare erau strict obligatorii pentru toi . Puterea publica din societatea primitiva avea posibilitatea de a-i constringe pe cei ce incalcau ordinea, insa nu dispunea de organe de specialitate, de constringere (poliie,jandarmerie). Daca aparea necesitatea soluionarii chestiunilor legate de incalcare aobiceiurilor, regulilor morale, religioase (i tradare), apoi cu aceasta se ocupa adunarea populara, adica intreaga ginta. Ea scoate hotarirea despre pedeapsa:

19.Esena, coninutul i forma dreptului.In general esena unui fenomen reflecta unitatea laturilor, trasaturilor i raporturilor interne necesare, relativ stabilite care constituie natura launtrica a fenomenului i o fixeaza intr-o clasa de fenomene inrudite.

Constituind esena dreptului, aceasta voina generala oficializata (devenita voina juridica, exprimata in legi sau aparata de stat) trebuie privita ca o unitate de momente sociale i psihologice. Voina juridica se numara printre elementele componente ale contiinei juridice. Fara a se identifica cu contiina juridica, voina reprezinta o parte activa a acesteia.

Dreptul nu poate ramine doar in stare de voina. Perceptele dreptului ii gasesc concretizarea in elementele de coninut i forma ale acestuia.

Coninutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, laturilor i conexiunilor care formeaza conturul voinei i intereselor sociale. Coninutul dreptului trebuie privit in multitudinea elementelor sale alcatuitoare, a proceselor care-i dau fiina specifica, a conexiunilor multiple pe care le stabilete.

Cit privete forma dreptului, cercetarile tunifice scot la iveala faptul ca studiul coninutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.

Forma interna a dreptului este chiar interaciunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea normelor juridice pe instituii i ramuri.

Forma exterioara (externa) poate fi analizata din mai multe puncte de vedere:

a) din punct de vedere al modalitailor de exprimare a voinei legiuitorului -izvoarele dreptului;

b) din punctul de vedere al modalitailor de sistematizare a legislaiei - codificari, incorporari etc.;

c) din punctul de vedere al modalitailor de exprimare a normelor de drept in felurite acte ale organelor de stat - legi, decrete, hotariri etc.

20.Dreptul i valorile fundamentale ale societaii.

Studiul factorilor de configurare a dreptului nu poate fi complet fara cercetarea valorilor sociale pe care le urmarete societatea respectiva i in slujba carora urmeaza sa acioneze reglementarile juridice. Studiul valorilor formeaza un capitol important al tiinei dreptului denumit axiologia juridica.

Valorile nu sint de natura strict i exclusiv juridica. Dimpotriva ele au o dimensiune mai larga de natura morala, politica, sociala, in general. Valorile sociale ale unei societai trebuie deduse primordial din filozofia (sociala, politica, juridica) ce prezideaza i orienteaza forele sociale din societatea respectiva.

Prezentind doar unele considerente cu privire la aceste valori, aratam ca:

a) democraia presupune necesitatea instaurarii puterii liber alese a poporului in societate, asigurarea egalitaii, drepturilor i obligaiilor cetaeneti in conformitate cu prevederile documentelor internaionale, respectul persoanei umane, libera dezvoltare a personalitaii sale, omul in centrul preocuparilor, vazut ca scop nu ca mijloc;

b) securitatea juridica presupune respectul drepturilor i libertailor persoanei impotriva oricaror abuzuri, increderea cetaeanului ca drepturile sale sint respectate;

c) statul de drept, apreciat ca valoare sociala presupune instaurarea unei puteri bazate pe domnia legii, a justiiei, principiile separaiei puterilor i pluralismului politic. Fiecare dintre aceste principii sint ele insele valori sociale;

d) in legatura cu proprietatea, trebuie menionata excluderea monopolului unei forme de proprietate i a dominaiei proprietarii de stat, intre formele multiple ale proprietaii, afirmarea proprietaii private, realizarea procesului de privatizare, faurirea economiei de piaa, ca o necesitate a progresului societaii noastre;

e) societatea civila este un concept tot mai des evocat, desemneaza, in principiu, organizarea societaii pe baze democratice, distincte de puterea politica; dezetatizarea intr-un anumit sens a societaii, inlocuirea dominaiei politicului, a dominaiei atotputemice a statului, care trebuie redus la dimensiunile sale fireti, nu statul este in centrul ateniei i preocuparilor, ci cetaeanul, dispunind de drepturile sale fundamentale;

f) suveranitatea naionala are in vedere asigurarea dreptului fundamental al poporului de a-i determina singur modul de organizare i de viaa in contextul societaii internaionale contemporane, cu respectarea principiilor dreptului internaional;

g) ordinea constituionala este, putem spune, o sinteza a tuturor acestor valori, exprimata in existena Constituiei ca lege fundamentala suprema, ce consfinete principiile i trasaturile fundamentale ale statului i societaii noastre, ale orinduirii social-politice i economice.

21 .Definiia dreptului. Precizari terminologice.In incheierea definirii conceptului dreptului sa trecem in revista unele definiii ce i-au fost date. De la bun inceput menionam ca nu exista i nu se pune problema de a da o definiie general acceptata. Diferii autori au definit dreptul in funcie, mai ales, de poziia i orientarea lor filozofica, de coala sau curentul juridic caruia i-au aparinut.

Intre cele mai cunoscute i frecvent evocate definiii ale dreptului din antichitatea greco-romana se inscriu cele ale jurisconsulilor romani Celsius i Ulpian. "Jus est boni et aequi", adica dreptul este arta binelui i echitaii, spune Celsius, iar Ulpian il definete aa cum am vazut prin cele trei precepte fundamentale, care stau de alt fel i la baza definirii conceptului de justiie.

In incheiere, ca o concluzie la analiza facuta conceptului dreptului in prezentul capitol - apariia, dinamica, factorii de configurare ai dreptului, normativitatea i valorile juridice propunem urmatoarea definiie: dreptul este sistemul normelor de conduita, elaborate sau recunoscute de puterea de stat, care orienteaza comportamentul uman in conformitate cu valorile sociale ale societaii respective, stabilind drepturi i obligaii juridice, respectarea obligatorie a carora este asigurata, la nevoie de fora coercitiva a puterii publice (de stat).22.Noiunea i definiia statului. Accepiunile termenului de stat.Cuvintul "Stat" este de origine moderna, in Limbile greaca i latina se gasesc mai multe expresii care indica o specie de organizaie politica, dar nu vom uitimi un termen i nici o teorie adecvata a statului. O adevarata teorie a statului cu sensul pe care-1 dam azi termenului de stat este fundamentata de catre Nicolo Machiavelli, parintele tiinei politice modeme.

Kant considera ca statul legitim (statul de drept) este cel care are ca scop apararea drepturilor inalienabile ale omului i in care politica este subordonata moralei.

Cicero in "De Republica", definea statul drept "o structura de putere", "un mecanism care asigura funcionarea sociala normala".

G. W. Fr. Hegel definete statul ca un organism, ale carui laturi sunt "puterile diferite i funciile i activitaile lor", care trebuie sa se afle in unitate, deoarece - ca in cazul oricarui organism - "daca toate parile nu trec in identitate, daca una din ele se pune ca independenta, toate trebuie sa se prabueasca".

Dicionarele enciclopedice definesc statul ca o organizaie politica, principal element al suprastructurii, avind menirea sa promoveze i sa apere interesele generale ale societaii respective. in Larousse, statul este definit ca o "entitate politica constituita pe un teritoriu delimitat de frontiere, cu o populaie i o putere instituionalizata".

Aadar, statul este principala organizaie politica a societaii, constituita pe un teritoriu delimitat, cu o populaie proprie i o putere instituionalizata, avind menirea sa promoveze i garanteze interesele generale ale societaii respective.23.Apariia statului. Tipurile istorice de stat.Statul este principala instituie politica a societaii. Aparut cu aproape ase mii de ani in urma in Orientul Antic (Egipt, Babilon, China, India), Statul continua sa fie i astazi instrumentul conducerii sociale, iar discuiile privind natura, funciile, mecanismul i formele sale continua sa polarizeze i astazi atenia unor cercuri largi de specialiti in domeniul politologici, sociologiei, dreptului.

Apariia statului este determinata de schimbarile petrecute in orinduirea comunei primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare i conducere (ginta, tribul) sa nu mai fie suficiente impunindu-se o forma noua - cea politica, statala.

Odata cu apariia statului relaiile sociale se dezvolta la adapostul unei fore speciale de constringere, pe care o deine i o poate utiliza impotriva celor care i se opun.

Statul apare astfel ca o modalitate (o varianta) social - istorica de organizare sociala prin care grupurile sociale i-au promovat interesele comune i in care i-a gasit expresia concetrata intreaga societate.

Statul sclavagist a cunoscut trei forme de guvernamint: monarhia sclavagista, aristocraia sclavagista i democraia sclavagista. Monarhia sclavagista cunoate ca element predominant aa zisa "despoie orientala", fiind cunoscuta mai ales in Babilon, India, Asiria, Persia .a. Ea este caracterizata prin meninerea - timp indelungat - a proprietaii obtilor asupra pamintului.

Aristocraia sclavagista este intilnita in Sparta, la Roma in secolele Vl-I i.e.n. i in Cartagina in mileniul I i.e.n. Ea se caracterizeaza prin aceea ca puterea de stat se afla in mina unei minoritai - nobilimea aristocratica.

Democraia sclavagista - intilnita in statul atenian - asigura guvernarea stapinilor de sclavi cu participarea la conducerea statului a unui numar mare de cetaeni, care se intruneau in adunari populare, in tribunalul jurailor denumit Helia i prin exercitarea funciilor administrative pe baza unui cens de avere.

24.Esena, scopurile, sarcinile i funciile statului.

a.Poate ca formula cea mai concisa prin care putem defini rolul i scopul statului este ca acesta apara interesul general85 al tuturor cetaenilor i al fiecaruia in parte. "Sentimentul de sine al indivizilor constituie realitatea statului, i taria lui sta in identitatea acelor doua laturi"87. "Scopul statului este fericirea cetaenilor"88, deoarece "statul este condiia exclusiva a atingerii scopului i binelui particular"89. Daca cetaenilor nu le merge bine, daca scopul lor subiectiv nu este satisfacut, daca ei nu gasesc ca mijlocirea acestei satisfacii constituie statul insui "atunci statul sta pe picioare slabe". b.in analizele efectuate de Immanuel Kant i Rene Casin, se subliniaza ca scopul principal al organizaiei politice statale il constitie "apararea drepturilor inalienabile ale omului". Kant lega acest obiectiv de morala i il explica prin morala, iar Casin il lega de "interesul civic general". De altfel, mai muli autori se opresc - in analiza efectuata cu privire la obiectivele urmarite in activitatea statala - asupra relaiei acesteia cu societatea civila, subliniind ca: ambele au ca obiectiv organizarea raporturilor sociale, statul prin mijloace juridice, societatea civila prin educaie civica, deci, prin mijloace nejuridice; statul acioneaza ca o fora exterioara intr-o relaie necesara cu societatea civila, care vizeaza procese, dezvoltari interioare; societatea civila - ca un seismograf sensibil - este chemata sa dezvaluie din interior ce se cuvine a fi corectat in raporturile juridice statale i sa stimuleze elementele pozitive.

Immanuel Kant atrage atenia asupra faptului ca nu toi cei ce sunt egali sub legile publice existente "trebuie considerai egali in ceea ce privete dreptul de a da aceste legi". Dupa opinia sa, libertatea in acest domeniu trebuie exercitata in limitele "respectului i dragostei pentru constituia sub care traiete"93, fiecare cetaean.

25.Puterea de stat. Exercitarea puterii de stat.

Al treilea element al statului. Prin putere publica se inelege ansamblul de instituii i relaii de putere reglementate juridic.

Trasaturile puterii de stat sunt urmatoarele:

a )este o putere politica ce are o sfera larga de aplicare i ageni specializai care o realizeaza;

b) este o putere instituionalizata

c )este o putere de comanda ce instituie norme obligatorii;

d )este o putere unica care deine dreptul exclusiv de a exercita, prin organele abilitate,

constringerea legitima.Exercitarea puterii de stat:

In forma sa cunoscuta si azi, teoria separatiei puterilor a fost fundamentata de Montesquieu. Potrivit conceptiei sale, in stat exista 3 puteri: puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Fiecare putere trebuie sa se exercite independent, trebuie sa se autolimiteze pentru a se preveni abuzul de putere. Separatia puterilor apare ca o conditie indispensalbila realizarii unei guvernari moderate. Separatia puterilor nu inseamna insa lipsa de corespondenta intre ele.

26.Mecanismul statului: concept, principii, structura.

Statul este o organizaie politica. Pentru realizarea funciilor sale, statul ii organizeaza un sistem de instituii, de organe, care dau expresie concreta puterilor publice.Mecanismul statului consta din institutii sau organe care in ansamblul lor,realizeaza sarcinile si functiile puterii de stat.Fiecare organ isi are competenta exprimata in totalitatea dr. si obligatiilor cu care e investit in vederea indeplinirii atributiilor sale. Totalitatea organelor de stat legate intre ele, in cadrul unui sistem, cu o structura proprie, formeaza mecanismul sau aparatul de stat.Potrivit criteriului separarii puterii in stat se poate de vorbit despre organele de stat: -org. de stat legislative;

- executive ; - judecatoresti.

Elementul de baza al mecanismului il constituie organul de stat.

27.Statul la inceputul mileniului III: Criza funcionala a statului; Statul

providena; Efectele globalizarii - negarea statelor.

STATUL LA INCEPUTUL MILENIULUI III - Are loc o aprig dezbatere despre actuala criz a statului si dreptului.

Cu mai bine de 500 de ani inainte de Hristos, in Atena antic, se crea un model de stat de drept, o democratie care isi propunea s functioneze pe urmtoarele coordonate:

egalitatea in fata legii;

libertatea de opinie; manifestarea pluralismului;

o arta a politicului, a compromisului ambiiilor rivale.

Acest model de stat nu a rezistat, decit un secol. Societaile, in evoluia lor, au impus, sub presiunea realitailor sociale, restringeri ale rolului STATULUI.

Mai intii a fost vorba de o diminuare semnificativa a rolului IDEOLOGIC al statului, care, nefiind in stare sa convinga asupra necesitaii meninerii puterii sale, a cedat in favoarea creterii rolului PIEII, care scade din rolul de control al statului asupra societaii.

A urmat, inevitabil, criza FUNCIONALA a statului, care s-a vazut in situaia de a-i asuma prea multe sarcini nemai avind la dispoziie mijloacele concrete de rezolvare a acestora.

Criza s-a adincit in epoca globalizarii, cind societaile transna-ionale ignora suveranitatea statelor.

S-au experimentat, in ultima perioada, mai multe modele de stat: cel liberal, cel social-democrat, cel conservator.

Se dorete realizarea a doua obiective:

protecia indivizilor i

coeziunea sociala.

Statul-providena ii propune sa se intemeieze pe concepia justiiei sociale, care ar insemna redistribuirea bogaiei comune in scopul asigurarii bunastarii materiale i intelectuale a cetaenilor sai.

Acest tip de democraie moderna are ca obiectiv infaptuirea unei egalitai reale a indivizilor, ignorind faptul ca prin natura lor oamenii nu sunt egali.

Conceptul de suveranitate este astzi atacat, contestat si erodat.

Impactul globalizrii duce la diminuarea semnificativ a rolului statelor nationale.

Astzi, multe din pirghiile clasice ale politicilor economice nu mai functioneaz: capitalul nu mai are domiciliul fix, iar fluxurile financiare au iesit de sub controlul guvernelor nationale.

O alt caracteristic se refer la influenta crescind a organizatiilor supranationale (Banca Mondial, Fondul Monetar International, NATO etc.) care dicteaz politicile pe care statele nationale trebuie s le adopte.

Practic statul nu mai controleaz economia si finantele; aceste dou importante componente sunt scoase din zona politicului, a zonei de decizie fundamental, globalizrii ar fi continuarea declinului influentei politice si al puterii de negociere economic a fortei de munc organizate.

Globalizarea conduce inevitabil la slbirea capacittii statelor nationale de a-si impune propriile obiective de reglementare, la sc-derea puterilor lor disciplinare.

28.Concepii despre rolul statului in .epoca globalizarii: Concepia lui Francis

Fukuiama (Construcia statelor" - 2004); Concepia lui Benjamin Barber.

Francis Fukuyama a devenit cunoscut prin articolul sau The End of History?, publicat in ziarul american The National Interest in vara anului 1989. El milita pentru idealul democraiei liberale, considerind ca problemele actuale sunt grave, dar nu sunt nerezolvabile pe baza

principiilor liberale. Cit privete sfiritul istoriei, era vorba de una dintre interogaiile lui Hegel, la care Fukuyama cauta un nou raspuns. Concepia i-adezvoltat-o apoi in Sfiritul istoriei i ultimul om(i ediia engleza,i traducerea romineasca 1992).Opinind pentru Revolutia liberala mondiala,autorul cauta antecedentele atit pentru batrinetea omenirii cit si pentru statul universal si omogen.El se opreste la interesele nationale si isi recapituleaza viziunea increzatoare in mersul omenirii Catre o omenire pasnica.Acestui punct de vedere universalist ,de esenta liberala si de natura optimista dar care sa dovedit in curind ,grevat de accente utopice i se opun previziunile,mai degraba pesimiste ale lui.

29.Conceptul formei statului.

Forma de stat este un concept politico-juridic care exprima modul de constituire i exercitare a puterii, de organizare i conducere a societaii prin stat. Forma statului este unul dintre cele mai vechi concepte rezultate din studierea fenomenului statal in general, a organizarii i conducerii statale, in special.

In literatura de specialitate, forma statului este definita ca fiind modul de organizare a continutului puterii de stat.Forma de stat exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a acestu continut ,acest mod de organizare se manifesta sub 3 aspecte: forma de guvernamant, structura de stat si regimul politic. Dei distincte, cele trei aspecte sunt strins legate i condiionate unele de altele.

30.Forma de guvernamint: concept, varietai.

In lucrarea sa Montesquieu arata ca exista 3 forme de guvernamint: "cel republican; monarhic i despoticPe cind J. Rousseau distinge tot 3 forme de guvernamint: democraia; aristocraia i monarhia , Forma de g. reprezinta modul de constituire a organelor centrale a statului,exercitarea puterii prin intermediul organelor si impartirea competentei intre ele.

Dupa forma de guvernamant statele se impart in :a) Monarhii b) Republici Monarhia este forma de guvernamant in care seful statului este stabilit pe calea succesiunii.Monarhia poate fi : -M. constitutionala (monarhul are atributii restrinse,iar parlamentul e foarte important.)

-M. absoluta (atributiile monarhului sint foarte intinse.)

-Monarhia pariamentara dualista (se caracterizeaza prin faptul ca monarhul i parlamentul,din punct de vedere legal, sint egali.)

Monarhia pariamentara contemporana (este cea mai fxecvent intlnita forma a monarhiei(Anglia, Belgia, Olanda, arile scandinave etc.) .Puterea monarhului, de cele mai multe ori,poarta un caracter simbolic).

Republica este o forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unui organ , ales pe timp limitat.Ea este de 2 feluri : - R.parlamentara (cind rolul principal ii revine parlamentului)

-R.prezidentiala (sefului statului ii revin atributii majore in exercitarea puterii.) 31. Structura de stat: concept, varietai.

Structura de stat reprezinta impartirea interna a statului in unitati administrativ-terit sau in parti politice autonome. Statele se impart in: -state simple sau unitare si -state compuse sau federative. In statele simple exista un singur parlament, un singur guvern, un singur rand de organe judecatoresti, o singura constitutie si o singura cetatenie. Impartirea interna a statului se face in acest caz in unitati admin-terit. In statele compuse (federative) exista mai multe randuri de organe, mai multe constitutii, iar impartirea este facuta in parti politice autonome, state componente ale federatiei.

Sunt 2 feluri a str. de stat : -federatia(este statul unional) - confederatia (este unuinea statelor)

Federatia - presupune trecerea celor mai importante functii asupra organelor intregii federatii, existenta a cel putin 2 randuri de organe supreme ale puterii, administratiei de stat si justitiei. Confederatia este o uniune de state fara o coeziune atat de stransa , fiecare pastrandu-si suveranitatea integrala , uniune creata pentru anumite scopuri comune ale statelor membre: militare , economice , diplomatice. Forme ale structurii complexe : Uniunea personala si Uniunea reala de date .Uniunea Personala este rezultatul unei intelegeri intre 2 state , constand in desemnarea unui sef de stat comun . Statele membre ale uniunii personale isi pastreaza suveranitatea. Uniunea Reala este o uniune mai stransa intre 2 state , legate nu numai prin persoana aceluiasi sef de stat ,dar si prin existenta unor institutii comune .

32.Regimul politic: concept, varietai.

Regim politic e ansamblul institutiilor si raporturilor politice prin care clasa politica isi infaptuieste programul politic.Aceste institutii sunt: monarhia,parlamentul,guvernul,partidele politice,armata,justitia,etc.

Regimurilor politice se clasifica in:

a) regimuri autocratice; b) regimuri democratice.

R. autocratic - se caracterizeaza prin inexistena atit a condiiilor juridice formale cit i a condiiilor reale pentru manifestarea voinei poporului. Puterea de stat este exercitata de catre o persoana sau un grup de persoane prin metode dictatoriale , brutale , prin folosirea teroarei politienesti , prin negarea libertatilor si drepturilor individuale , in masura in care acestea sunt prevazute in legislatia statului respectiv .(state de tip antic si feudal)

R.democratic - presupune existenta unor conditii care sa faca posibila participarea maselor de cetateni la viata politica , influentarea politicii interne si externe a statului , exercitarea unui control asupra modului in care organele de stat indeplinesc vointa lorR. democratic se imparte dupa criteriul democratiei in directe,indirecte sau semidirecte.

Regimurile de democratie directa - poporul exercita nemijlocit puterea de stat .Regimurile politice de democratie indirecta - conducerea de stat se realizeaza prin reprezentanti , prin organele alese (democratie reprezentativa).33.Corelaia ideologie, doctrina, doctrina politica, stat, drept.

In teritoriul vast al tiinelor sociale cel mai derutant concept este acela al ideologiei. Dicionarele definesc ideologia ca totalitatea ideilor i concepiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflecta, intr-o forma teoretica, interesele i aspiraiile unor categorii sociale, intr-o anumita epoca. tiina care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor i origi-nilor lor (Dicionarul Explicativ al Limbii Romine ediia 1996).

Termenul de doctrina desemneaza totalitatea principiilor unui sistem politic, tiinific, religios etc..

Ideologia, ca tiina, este rezultanta revoluiilor politice i sociale care au acompaniat Prima Revoluie Industriala i care au permis con-solidarea i raspindirea idealurilor democratice, a concepiilor moderne despre societate i evoluia acesteia.

Doctrinele politice au caracterizat i caracterizeaza sistemele politice din societate. Fiecare partid sau structura politica ii elabo-reaza propria doctrina, o doctrina globala, cu componentele: politica, economica i religioasa. Aflat pe scena politica a societaii, fiecare partid lanseaza idei, concepte, teorii, programe, manifeste etc., incer-cind sa atraga, sa inroleze sub stindardul sau cit mai muli adepi i simpatizani.

Pe baza doctrinei globale promovate, partidul sau cucerete, prin forme i mecanisme democratice sau antidemocratice, puterea politica.

Odata ajuns la putere, partidul construiete strategia concreta de punere in aplicare a doctrinei proprii.

Important este faptul ca dreptul se afla in slujba obiectivelor stabilite de puterea politica. Teoretic vorbind, dreptul ar trebui sa aiba capaci-tatea de a cenzura comenzile statului, de a domoli nervozitatea ori nerabdarea puterii politice, asigurind reglementarea sub forma normelor juridice a celor mai importante domenii ale vieii economice, politice i sociale, plecind de la protecia valorilor juridice, a drepturilor i libertailor fundamentale ale omului, a democraiei reale in general.

Corelaia dintre ideologie-doctrina politica, stat i drept este evidenta:

ideologie doctrina nazista stat nazist drept nazist;

ideologie doctrina liberala stat liberal drept liberal;

ideologie doctrina socialista stat socialist drept socialist.

34.Noiunea, trasaturile i felurile democraiei.

Democratia e un regim politic care se bazeaza pe vointa poporului. Principiile de baza ale democratiei sunt votul universal si suveranitatea natiunii,existenta constitutiei,mecanismului politic,organizarea si conducerea societatii democratic..

D. poate sa fie:- directa ; - reprezentativi.

D. directa- participarea directa a cetaenilor la conducere, la adoptarea deciziilor.

D. reprezentativa - presupune alegerea de catre cetaeni a organelor reprezentative prin intermediul carora se exprima voina i in-teresele poporului, ilegeri care se fac prin vot. Democraa directa este o forma mai rara, chiar foarte rara, ea astazi se intilnete in unele cantoane din Elveia, unde intr-adevar sint organizate adunari populare aleintregii populaii din cantonul respectiv, o data sau mai multe ori pe an, intr-o anumita localitate, i unde sint discutate i aprobate unele hotariri, legi ale cantonului respectiv.

35.Factorii de configurare a democraiei reale.

Democratia reala a viitorului CURTUIUS AUGUSTIN - poiectul unei democratii autentice este in lucru - include votul direct, tutelar si delegat - tehnica de vot IT. De asemeni fragmentarea pe nivele local,regional,national,unional etc. a legislatiei precum si mandat pe timp nedeterminat pentru persoane.36.Formele democraiei. Referendumul ca forma a democraiei.

Democratia este inteleasa ca putere a poporului ce poate fi executata direct sau indirect. In epoca moderna s-a impus democratia reprezentativa, in cadrul careia exercitarea puterii se face de catre reprezentanti alesi.

Exista urmatoarele tipuri de democraii:

1. Democraia directa- este un regim politic democratic in care populatia (suveranul) exercita puterea in mod direct. Democratia directa mai este numita uneori si "democratie pura". Deci, este o forma de democraie i o teorie a societaii civile in care suveranitatea este practicata de catre toi cetaenii care doresc sa participe la luarea deciziilor. In funcie de sistemul particular, participanii pot decide asupra moiunilor executive, pot legiferaalege sau demite oficiali, i pot judeca procese civile i penale.2. Democraia reprezentativa- unde suveranitatea este exercitata de catre un grup restrind de persoane, de obicei selectai prin alegeri. Aceasta forma include inca 2 forme: A. Democraia Parlamentara; B. Democraia prezideniala;

Democraia deliberativa incorporeaza elemente din ambele democraii anterioare. Multe ari care au democraie reprezentativa permit trei forme de aciune politica care ofera o democraie directa limitata: iniiativa, referendumul (plebiscitul), i demiterea prin plebiscit a unor persoane alese prin vot. Referendumul - Consultare directa a cetatenilor, chemati sa se pronunte, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebita importanta pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. Referendumurile pot include posibilitatea respingerii unor anumite legi. Aceasta da posibilitatea populaiei sa dea un veto hotaririlor de guvern. Iniiativele, inaintate de obicei de catre populaie, foreaza luarea an consideraie a legilor sau amendamentelor (de obicei ca urmare a unui referendum), fara a fi nevoie de consimamintul oficialilor alei, sau chiar in opoziie cu dorina acestora. Demiterea prin palebiscit a unor persoane alese prin vot ofera populaiei dreptul de a inlatura oficiali alei inainte de terminarea perioadei pentru care au fost alei, dei aceasta posibilitate este folosita foarte rar in democraiile moderne.37. Corelaia stat-drept. Aspecte teoretico-metodologice a corelaiei stat-drept.

Statul i dreptul sunt 2 pari strans legate intre ele, ale suprastructurii, sint fenomene politice deosebite, deci, pe ele le unete politica, unfenomen social mai larg. Ele au aparut odata, exista, funcioneaza, se dezvoltaimpreuna. Totodata, statul i dreptul sint fenomene sociale diferite. Statul reprezintaorganizaia puterii politice, exprimata in anumite organe de stat. Dreptul este regulator al relaiilor sociale i e alcatuit din norme, din reguli cu caracter general. Statul i dreptul se afla in interaciune strinsa, i satul depinde de drept, idreptul depinde de stat. Dreptul este un instrument necesar in miinele statului. Statul nu poate exista fara drept. Cu ajutorul dreptului statul ii infaptuiete funciile sale,impune voina sa intregii societai. Dreptul este un mijloc de organizare a puterii destat (doar Constituia, alte legi stau la baza formarii i activitaii organelor de drept).La rindul sau dreptul nu poate exista fara stat, care este capabil sa constringa pentru a fi respectate normele juridice. Normele juridice ii au inceputul de la stat. Statul le concretizeaza in actele sale individuale, le asigura prin puterea sa de contringere. Dependena dreptului de stat se exprima i in formele infaptuirii funciilor statului care creaza dreptul, adicainstituie, modifica, anuleaza normele juridice, atribuie un caracter juridic altor normesociale (de exmplu: obiceiurile), concretizeaza normele juridice in actele individuale(activitate de executare a dreptului), adopta masuri privind asigurarea normelor juridice (activitatea de ocrotire a normelor juridice).

39.Conceptul i structura sistemului politic al societaii.

Societatea este un sistem social global, deoarece omul, ca element fundamental al societatii, este in primul rind o fiinta sociala, care comunicasi intra in relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizat caruia indivizii ii apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane familia, etnia, poporul, natiunea); fie prin activitati comune in cadrul unor

grupuri sociale (muncitori, tarani, intelectuali, patroni, angajati, liber profesionisti), fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice. Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Componentele sale:a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se implica in organizarea si conducerea societatii in ansamblul ei. Relatiile politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii; relatii intre cetateni si puterea de stat; relatii intre partide si stat, care sunt de guvernamint sau de opozitie; relatii intre state etc. In general, relatiile politice, deci si institutiile politice prin care acestea se materializeaza, sunt in raport direct cu gradul de cultura si constiinta politica a cetatenilor. indicind gradul de organizare politica a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu intreg ansamblul componentelor sale, existind, de asemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Institutiile politice, atit pe plan mondial cit si pe plan international, se pot afla in relatii de alianta sau opozitie. c) Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic, constituie reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor politice il constituie doctrinele politice. Doctrinele politice exprima o anumita conceptie de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc.

40. Varietaile sistemelor politice.

In funcie de gradul de dezvoltare a culturii i ponderea diferitor subieci ai procesului politic, sistemele politice pot fi clasificate, dupa G.Almond in patru tipuri:

a) Sistemul anglo-american. Se caracterizeaza printr-un nivel inalt al diviziunii rolurilor i funciilor intre participanii procesului politic: stat, partide, grupuri de presiune. Puterea i influena sunt repartizate intre diferite niveluri ale sistemului politic. Sistemul politic funcioneaza in baza hegemoniei culturii politice, orientate spre apararea valorilor liberale, care sunt recunoscute in societate.

b) Sistemul continental-european. Se deosebete prin caracterul fragmentar al culturii politice, prin apariia in cadrul culturilor naionale a orientarilor, idealurilor, valorilor, principiilor opuse. Existena diferitor subculturi nu poate asigura stabilitatea sociala. c) Sistemul preindustrial i parial industrial. Acest tip de sistem dispune de o cultura politica mixta, care este constituita din subculturile locale, intemeiate pe valorile clasei, ale tribului, ale gintei, ale clanului. In cadrul acestui sistem politic linitea, inelegerea, stabilitatea nu pot fi atinse fara constringere. d) Sistemul politic totalitar. Funcioneaza in baza recunoaterii prioritaii intereselor de clasa, intereselor naionale. In cadrul acestui sistem lipsesc organizaiile, asociaiile benevole.

Este cunoscuta i tipologia realizata de J.Blondeli, care divizeaza sistemele politice contemporane in cinci tipuri:

a) Democraiile liberale ataate valorilor liberale.

b) Sistemele comuniste care proclama egalitatea sociala dar nu ofera soluii pentru realizarea ei.

c) Statul tradiional, condus, de regula, de grupul oligarhic, conservativ dupa caracterul sau.

d) Sistemele populiste, orientate spre afirmarea principiului egalitaii in distribuirea bunurilor dar care sunt, in majoritatea cazurilor, de esena autoritara, dupa mijloacele utilizate.

e) Sistemele autoritar-conservative, pentru care este caracteristica o politica de conservare a inegalitaii, care se opune raspindirii principiului egalitaii i a participarii politice.

41 .Statul i partidele politice: concept, corelaie.

Partidismul reprezinta o componenta dinamica a vieii democratice, in sensul ca democraia incepe sa se manifeste eficient o data cu apariia i dezvoltarea partidelor ca instituii politice.

Intr-o accepiune larga, un partid politic reprezinta o grupare sau asociaie permanenta de indivizi unii in mod liber intre ei prin afinitai ideologice i convingeri politice comune, creata la nivel teritorial pe baza unor principii stricte de organizare i disciplina, al carui scop, inscris intr-un program sau statut, consta in promovarea i infaptuirea in competiie electorala i parlamentara cu alte partide, a unei anumite doctrine sau concepii politice privind dezvoltarea i conducerea unei societai date.

Definiia cel mai adesea reinuta se fondeaza pe reuniunea a patru criterii propuse de catre Joseph La Palombara i Myron Weiner:

a) O organizaie durabila. Un partid exista atunci cind are o organizare durabila. Un partid exprima o tradiie politica ce dureaza in timp i el n-ar putea fi doar o adunare momentala la iniiativa unui om providenial. Continuitatea organizaiei permite distingerea partidelor de simplele clientele sau clici, care dispar odata cu fondatorii lor.

b) O organizaie ramificata. Un partid nu exista in mod real decit atunci cind dispune de o organizare completa, incepind de la ealoanele locale pina la centrul coordonator de rang naional. Acest criteriu il difereniaza de simplul grup parlamentar lipsit de structurile locale permanente.

c) Voina de a exercita puterea. Partidele au vocaia de a cuceri puterea fie rasturnind sistemul existent (partidele revoluionare), fie participind la competiiile electorale. Acest criteriu permite diferenierea partidelor de cluburile de reflexie sau de sindicate, ori de grupurile de presiune. Obiectivul acestor organizaii este de a influena puterea, nu de a o exercita.

d) Cautarea unei susineri populare. Aceasta susinere poate lua mai multe forme - militani, adereni, simpatizani, alegatori, - care difereniaza partidul - instrument de mobilizare colectiva de clubul sau de cercul politic, acestea raminind mai ales laboratoare de idei. Acest lucru permite, de asemeni, diferenierea partidelor de organizaiile paramilitare, ce pot uneori incerca sa ia puterea prin fora.

42.Statul i organizaiile obteti: concept, corelaie.

Statul poate sa acorde sprijin asociaiilor obteti prin finanarea cu destinaie speciala, la cererea acestora, a unor programe sociale, tiinifice i culturale, prin incheierea unor contracte pentru executare de lucrari i prestar e de servicii, precum i prin plasarea, pe baza de concurs, a unor comenzi sociale de realizare a diferitelor programe de stat unui numar nelimitat de asociaii obteti. Statul contribuie la desfaurarea activitaii asociaiilor obteti ce urmaresc beneficiul public, colaborind cu acestea i promovind faa de ele o politica fiscala prefereniala. Asociaiile obteti de tineret i de copii beneficiaza de sprijinul material i financiar al statului. Statul acorda organizaiilor de copii dreptul de a folosi gratuit sau in condiii prefereniale incaperile colilor, liceelor, col egiilor i instituiilor extracolare, caminele culturale, palatele i casele de cultura, amenajarile sportive. Organele de conducere ale asociaiei obteti, in numele careia membrii (participanii) asociaiei sau alte persoane au desfaurat agitaie preelectorala fara tirea i asentimentul acestor organe, urmeaza sa declare, fara intirziere, neparticiparea asociaiei pe care o conduc la aceste aciuni, iar organul de informare in masa, prin al carui intermediu s-a facut agitaie, este obligat sa difuzeze in c el mai scurt timp dezminirea. 43.Statul i religia: concept, corelaie.

Religia este prima incercare de gindire metafizica a omului. Pe linga aceasta, simfonia Biserica Stat n-a fost niciodata simetrica in sensul de egalitate de fore militare, ci aproape intotdeauna a fost una asimetrica i denivelata. Biserica se ruga permanent pentru Stat, aa cum o face pina astazi, dar adesea ea se i ruga de Stat, ca sa o ajute. Statul, la rindul sau, sprijinea Biserica, dar era tentat adesea sa aserveasca instituia ecleziala. Oricum, in viaa poporului romin, Biserica ortodoxa n-a fost niciodata un rival, un adversar sau un concurent real al Statului, ci spaiul in care lumea trecatoare a pamintului se intilnete cu Imparaia venica a cerului, arcul dintre aria zilei de acum i sperana zilei de apoi.Tradiia autonomiei Bisericii faa de Stat i a sprijinului Statului faa de Biserica a fost meninuta intr-o forma foarte redusa, minimala chiar i in timpul regimului comunist, deoarece Constituia nu prevedea expres o separaie intre Stat i Biserica, iar Statul acorda un sprijin financiar minimal pentru salariile preoilor.In lumea aceasta biserica se confrunta i ea cu o serie de probleme: are nevoie de resurse pentru intreinerea preoilor, a calugarilor, a locaurilor de cult, are nevoie de resurse pentru ajutorarea celor in nevoie, are de facut faa continuu unor provocari dogmatice, provocari ce apar atit din interior cit i din exterior i care necesita o continua precizare a invaaturii sale, dorete i ea sa-i raspindeasca invaatura i sa dobindeasca noi credincioi.

44.Corelaia statului cu organele de autoadministrare.

Autoadministrarea locala reprezinta activitatealiberaa locuitoriloruneianumite unitai administrativ-teritoriale a republicii,stabiliteprin lege pentru rezolvarea in mod nemijlocit sauprinintermediulorganeloralesedeeiaproblemelor de importana locala.

Autoadministrarealocalaserealizeazainbaza Constituiei Republicii Moldova, a prezentei Legi, a legilor Republicii Moldova cu privire la autoadministrarea comunei (statului),oraului, municipiului, judeului, in baza altor legi ale Republicii Moldova, a decretelor Preedintelui, a hotaririlorParlamentuluiiale Guvernului Republicii Moldova.

Organeleautoadministrariilocaleasigura organizarea autogestionarii publice pe teritoriul respectiv. Eleaudreptulsa decida i sint responsabile pentru toate chestiunile de interes local in domeniile: organizariiadministraieidestat,dezvoltarii social-economice a teritoriului din subordine,edilitaii, gospodariei comunale, deserviriisociale.ocrotiriisanataii, comerului i telecomunicaiilor, ocrotiriinaturiiiexploatarii raionalearesurselor naturale, asigurarii legalitaii, meninerii ordinii publice, dezvoltarii invaamintului, culturii i cultelor.

Organele autoadministrarii localeasigurabunafuncionarea intreguluiorganism social-economic al teritoriului din subordine in funciedemijloaceledisponibile,bunafuncionarea tuturor serviciilor necesarepopulaiei,respectarealegilorRepublicii Moldova, respectarea drepturilor i libertailor cetaenilor.

45.Statul de drept: concept i repere istorice.

Statul de drept poate fi ineles ca un concept politico-juridic ce definete o forma a regimului democratic de guverna-mint din perspectiva raporturilor dintre stat i drept, dintre putere i lege prin asigurarea domniei legii i a drepturilor, a libertailor fundamentale ale omului in exercitarea puterii. Statul de drept reflecta coexistenta celor doua etnitatii sociale distincte totodata indisolubil legate intre ele care sunt statul si dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca relatii dintre putere si normativitate prima cu tendinte spre dominare si supunere, cealalta cu cea de frinare ti ordonare relevind aceasta independenta Leon Duguit spunea dreptul fara forta este neputencios, dar forta fara drept este o barbarie. Ideea statului de drept intodeauna sa sprijinit pe dualismul statului si dreptului. Trasaturile: - presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului - cere o ordine de drept in care locul suprem il ocupa Constituia- presupune libertatea presei, a tuturor mass-media. 46.Principiile statului de drept.

Unii considera,ca principiile se clasifica in doua mari grupuri: a)principii generale (fundamentale); b)princip.ramurale.Insa exista i alte pareri conform carora principiile se clasifica in trei grupuri:princip.fundamentale; princip.ramurale;princip.interramurale.Principii fundamentale se mai numesc i constituionale deoarece sint reglementate in Constituie.Ele se dezvolta din acele norme juridice care reglementeaza relaiile sociale de prima importana pentru unitatea organizata de stat.Princip.fundamentale stau la baza princip.ramurale i interramurale.

Princip.ramurale sint principiile propri unei singure ramure de drept.Ele sint inscrise in coduri i in alte legi.Din aceasta categorie fac parte princip.individualizarii pedepsei penale,princip.libertaii contractuale etc.Princip.interramurale se refera la doua sau mai multe ramuri de drept,insa nu la toate.Ex:principiul oralitaii,publicitaii in dreptul procesual penal i civil. De aici rezulta ca aceste trei grupuri de principii se intrepatrund, se completeaza i se sprijina reciproc.

Princip.legalitaii sau asigurarii bazelor legale de funcionare a statului.Acest principiu sta la baza unui stat democratic i de drept.Caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitima a puterii de stat,exercitarea ei conform cerinelor legalitaii.Principiul libertaii i egalitaii Libertatea inseamna:a)posibilitatea unei persoane de aciona dupa propria sa dorina.b)starea unei persoane libere,care se bucura de deplinitatea drepturilor politice i civile in stat.c)independena unui stat faa de o putere straina.d)drepturi cetaeneti ;libertatea individuala-dreptul care garanteaza inviolabilitatea persoanei; libertatea de contiina-dreptul persoanei de a avea opinie proprie,libertatea gindirii,cuvintului.Principiul responsabilitaii Cuvintul responsabilitate presupune obligaia de a efectua un lucru,de a raspunde, de a da socoteala.Responsabilitatea este un fenomen social,deoarece exprima un act de angajare a individului in contextul relaiilor sociale,este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului faa de alii,faa de societate,faa de sine insui.Principiul echitaii i justiiei .Echitatea inseamna nepartinire, dreptate i cumpatate.In concepia lui Aristotel ....... sublinia valoarea unei justiii sociale care urmare indreptarea legii acolo unde nu corespundea.La romani aequitas are sens apropiat de drept.Pentru Cicero el este unul i acelai lucru,ca ius civile(dreptul egal pentru toi cetaenii),iar Celsius definete dreptul ca arta a binelui i echitaii.Aciunea principiului echitaii privete atit activitatea legiuitorului cit i activitatea de interpretare i aplicare a dreptului de catre organele de care aplica legile.47.Perspectivele edificarii statului de drept in Republica Moldova.

Republica moldova a aparut pe harta lumii ca un nou stat in urma dezmembrarii Uniunii Sovietice in 1991, eveniment ce a facut posibila proclamarea independenei RM, la 27 august aceluiai an. Lipsa tradiiei politice de statalitate, criza de identitate i divizarea populaiei in dependena de atitudinea faa de statalitatea i suveranitatea RM, de necesitate i legitimitatea lor, precum i de viziunile diverse asupra politicii, care trebuia sa fie promovata de puterea centrala, au constituit baza ubreda pe care s-a edificat statul RM. Noul stat era foarte sensibil la orice atentat la atributele suverane ale puterii centrale, venite din interior i exterior i intruchipate, in mare parte, in fenomenul separatismului, care a marcat istoricul RM, incepnd din perioada activizarii luptei forelor naionale i democratice din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM) pentru independena faa de URSS.In 2005 a fost investigate: fenomenul juridic din perspectiva procesului de edificare a statului de drept Republica Moldova, aspectele lui teoretice i istorice, i anume: 1)fenomenul activismului juridic al cetaenilor, asistena juridica gratuita, fiind inaintate propuneri delege ferendain Parlament i in organisme non-guvernamentale a caror activitate ine de protecia drepturilor omului; 2)fenomenul cu privire la probaiune i protecia drepturilor persoa nelor aflate in detenie. Rezultatele cercetarilor realizate au fost implementate in practica penitenciarelor din Republica Moldova; 3)problema dreptului la informare, ceea ce a contribuit la imple men tarea prac tica a rezultatelor investigaiilor in activitatea mass-media; 4)practica de interpretare a dreptului de catre organele judiciare in contextul integrarii europene a Republicii Moldova.48.Teoria statului social.

Statul de drept isi exercita puterea in conformitate cu legea, si are la baza activitatii sale o serie de trasaturi precum:

1. un cadru legislativ adecvat, care sa reglementeze raporturile sociale dintre membrii societatii in totalitatea lor, iar toti cetatenii, indiferent de pozitia lor sociala sau politica, sa fie egali in fata legii, sa respecte legea ca element suprem in stat; legea este un principiu de baza (fundamental) al statului de drept;

2. organele puterii de stat, centrale si locale, sa fie alese de cetateni, prin vot universal, direct si secret, pe baza unor optiuni ale pluralismului politic;

3. separatia puterilor in stat: parlamentul sa constituie puterea legislativa, guvernul puterea executiva, iar puterea judecatoreasca sa vegheze la respectarea legilor si sanctionarea incalcarii lor;

4. datoria guvernului si a autoritatii politice de a se conforma Constitutiei si de a actiona conform legii;

5. delimitarea clara, precisa intre stat si partidele politice;

6. fortele militare si politia sa fie plasate sub controlul autoritatii civile, in fata careia sunt raspunzatoare;

7. circulatia libera a informatiei si persoanelor, dreptul la libera exprimare si organizare politica si profesionala a tuturor cetatenilor, in conformitate cu legea, care sa faca controlul puterii politice in societatea civila;

8. respectarea drepturilor omului in conformitate cu prevederile internationale consacrate.

Statul a aparut la o anumita treapta a evoluiei istorice, raspunzind nevoilor de dezvoltare i progres ale societaii. Statul apare in perioada de trecere de la organizarea gentilica la orinduirea sclavagista. Necesitatea apariiei statului este legata de trebuinele unor comunitai umane evoluate de a-i asigura funcionalitatea. Evoluia comunitailor umane prestatale se prezinta astfel: hoarda, ginta, tribul.

49.Reglementarea drepturilor i libertailor omului in statul de drept.

Drepturile si libertatile fundamentale ale omului formeaza obiectul de reglementare a dreptului constitutional, reflectinduse in norme juridice, care nasc modifica sau sting acele relatii care apar intre sat si cetatian, determina ststutul juridic al cetateanului. Constitutia R.M. din 29.07.1994 contine acele drepturi si libertati care au o importanta semnifigativa atit pentru cetatean ca individ cat si pentru societate si stat.drepturile si lebertatile cetatenilor pot fi grupate conform constitutiei in:

Drepturi civile specificul lor este ca ele ii apartin omului de la nasterem; ele cuprind acele drepuri ale omului care aigura un nivel de trai decent si in general chiar care sunt necesare pentru viata, libertate si demnitatea omuluii ca individ;

astfel constitutia proclama drepuri si libertati ca dreptul la viata , la libera circulatie, la integritatea fizica, la viata intimaa, familie si privata, libertatea opineiei si a exprimarii dreptul la constiinta s.a.

Drepturile politice specificul lor rezulta din legatura politico-juridica dintre stat si cetatean articolul 38 Dreptul de vot i dreptul de a fi ales.

O grupa aparte a drepturilor de baza pe care la are un cetatean sau omul simplu reprezinta drepturile social-economice. Ele ating acele parti ale veietii omenesti ca proprietatea, relatiile de munca adica dintre angajator si angajat, odihna, sanatate, invatatura, conform constitutiei R.M. se cunosc urmatoarele drepturi social-economice: Dreptul la munca i la protecia muncii, Dreptul la greva, Dreptul la proprietate privata i protecia acesteia, Dreptul la asistena i protecie sociala s.a.Astfel majoritatea drepturilor si libertatilor fundamentale leregasim in constitutie, dar statul de drept, ca stat de drept are , sau adopta continuu acte normative = in care se regasesc drepturi si libertati consacrate omului, cetataeanului.

50.Rolul statului in garantarea drepturilor i libertailor omului.

Statul este cel dintii care elaboreaza anorm juridice si aplicarea lor. Astfel statul are menirea de a garanta acele drepturi si libertati care sunt consacrate in constitutie si nu numai, aceste lucru este infaptuit de stat pri acele mecanizme create si care sunt puse la indemina omului, cetateanul ca detimator al suveranitatii cedeaza unele dein drepturile sale statuloui si asta la rindul sau are menirea de ai apara interesele astfel rolul statului poate fi privit sub doua aspecte obligatia statului de apara acele drepturi si libertati; pe de alta parte a asigura pe cetatean cu acele pirgii care ar permiteca insusi cetateanul sasi poata valorifica drepturile si libertatile sale ex prin accesul la justitie consacrat chiar de constitutie.

Mai mault ca atit stratul are obligatia in dependeta de intinderea sa, sa ajusteze legislatia nationala la acele tratate internationale la care face parte, daca tratatul prevede.

51.Consideraii generale privind aciunea sociala, conduita umana i Reglementarea normativa a acesteia.

Normele sociale apar din nevoia coordonarii comportamentelor indivizilor ce traiesc in societate i din nevoia asigurarii eficienei activitailor lor.

Norma sociala este o regula ce stabilete felul in care sa acioneze sau sa se comporte un individ in condiii determinate, pentru ca intervenia sa fie eficienta i sa sc bucure de o calificare favorabili. Unele norme sociale au o larga sfera de cuprindere, guvernind comportamentul tuturor membrilor societaii, cum este, de exemplu, norma care interzice uciderea unei persoane, pe cind altele pot ti te refere la anumite categorii socioprofesionale, cum ar fi. de exemplu, o norma de munca aplicabila agricultorilor sau anumitor grupuri, sau chiar anumitor persoane ce dein anumite funcii In stau cum tlnt, de exemplu, normele cuprinse In capitolul V Titlul III din Constituia R Moldova privind Preedintele R Moldova Norma sociali presupune o atitudine contienta k activa, concretizai in alegerea unui tip de comportament. Dar aceasta alegere se face in cadrul anumitor limite. Aciunile oamenilor, dei presupun sau se bazeaza pe contiina fi voina fiecaruia, se desfasoara in cadrul unei determinari complexe, in limitele careia exista mai multe posibilitai de opiune

52.Sistemul normelor sociale.

Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme: normele etice, normele obinuielnice, normele tehnice. normele religioase, normele organizaiilor sociale nestatale i normele juridice.Normele sociale - reguli care guverneaza comportamentul oamenilor i a activitailor organizaiilor in relatia lor.

Normele sociale sint create de oameni i stabilesc conduita oamenilor in cele mai diferite domenii ale vieii sociale, varietatea lor fiind condiionata pe de o parte, de varietatea relaiilor sociale pe care le reglementeaza - economice, politice, de familie etc. - iar pe de alta parte, de modul prin care voina i interesele exprimate in ele sint aduse la indeplinire, cu alte cuvinte, consecinele nerespectarii lor (existena unor sanciuni).Existena normelor sociale este obiectiv necesara, nici societatea neputindu-se lipsi de ele, fiind de neinchipuit o societate anomica, adica fara norme de comportare. Pe masura evoluiei i dezvoltarii societaii crete i se diversifica sistemul normelor sociale. Rolul acestora i in mod special al celor juridice crete deosebit de mult in societatea contemporana in care intervenia tot mai ampla in orientarea proceselor sociale necesita reglementari corespunzatoare.

Dupa sociologul rus Hropaniuc normele sociale se clasifica in:

1. Normele de drept - normele de conduita , care sunt stabilite i protejate de lege .

2. Moralitatea ( etica ) - normele de conduita , care sunt stabilite in societate , in conformitate cu opiniile oamenilor de bine i rau , corect i greit , datorie , onoare , demnitate i protejate de opiniole publice sau de convingere interioara .3. Normele de organizaii ale societaii civile - sunt regulile de conduita , care sunt stabilite de catre organizaiile comunitaii i sunt protejate prin masuri de influena sociala , in conformitate cu statutele acestor organizaii .

4. Normele obiceiuri - acestea sunt norme de conduita stabilite intr-un mediu social particular , i ca rezultat al repetarii lor frecvente au intrat in obiceiul oamenilor . O caracteristica a acestor standarde de conduita este ca acestea sunt efectuate din obisnuinta , care a devenit o necesitate naturala a vieii persoanei .

5. Normele de tradiii - ca normele cele mai generalizate i stabile de comportament care apar in legatura cu meninerea principiilor progresive a timpului unei sfere ale activitaii umane (de exemplu , de familie , profesionale , tradiii militare , naionale i altele) .

6. Normele de ritualuri sunt o varietate de norme sociale , care definete regulile de comportament uman in cadrul Comisiei de ceremonii i este protejata prin masuri de influena morala . Standardele funerare sunt utilizate pe scara larga in sarbatori naionale , nunta , reuniuni formale de stat i personalitai publice . Element de punerea in aplicare a normelor de ritualuri - stralucirea lor i tetralizarea.

53.Rolul normelor sociale in funcionarea i dezvoltarea durabila a societaii.

Normele sociale sint create de oameni i stabilesc conduita oamenilor in cele mai diferite domenii ale vieii sociale, varietatea lor fiind condiionata, pe de o parte, de varietatea relaiilor sociale reglementate - economice, politice, de familie etc. - i, pe de alta parte, de modul prin care voina i interesele exprimate sint aduse la indeplinire, cu alte cuvinte, consecinele nerespectarii lor (existena unor sanciuni).

Existena normelor sociale este obiectiv necesara, nici societatea neputindu- se lipsi de ele, fiind inimaginabila o societate anormica, adica fara norme de comportament. Pe masura evoluiei i dezvoltarii societaii crete i se diversifica sistemul normelor sociale. Rolul acestora i, in mod special, al celor juridice crete deosebit de mult in societatea contemporana in care intervenia tot mai ampla in orientarea proceselor sociale necesita reglementari corespunzatoare.

Desigur, oamenii sint liberi in alegerea comportamentului lor in conformitate cu diferitele norme sociale, acestea nu li se impun mecanic, automat, ci trebuie sa treaca prin contiina lor, prin liberul lor arbitru. Aceasta libertate, liber - arbitru al oamenilor, este relativa, adica permite manifestarea concomitenta i a libertaii celorlali. Norma suprema a dreptului, dupa Kant, cere sa te compori in aa fel incit libertatea, expresie a voinei autonome, sa se impace cu libertatea fiecaruia. Dreptul este acela care, prin normele sale, asigura, pe de o parte, o limitare reciproca a voinelor libere ale oamenilor. Pe de alta parte, in cazul alegerii unei conduite contrar normei sociale, intervine corectivitatea necesara, aplicarea sanciunii, foarte diferita, conform naturii normei incalcate (morale, juridice etc.

54.Conceptul funciilor dreptului.

Dreptul are ca scop reglementarea relaiilor sociale, orientarea comportamentului uman, in cadrul unor relaii de interes major, in conf