EVOLUTIA LITERATURII LATINE

Si literatura latina isi datoreaza inceputurile - si in mare masura evolutia saulterioara - literaturii grecesti. Capodopera lui Ovidiu, Metamorfozele, foloseste aproape exclusiv teme literare grecesti. Toate operele lui Vergiliu au titluri grecesti. Iar in epoca de aur a literaturii latine Horatiu va recunoaste ca Grecia invinsa l-a cucerit, sub raport cultural, pe invingatorul ei. Primul scriitor de limba latina - un grec din Taranto, sclav eliberat, Livius Andronicus (cca 280 - cca 205 i.e.n.) - a scris tragedii si comedii, prelucrate dupa modele grecesti; precum si o adaptare a Odiseei, in care Ulise este un erou originar din Italia. -Primul scriitor latin demn de a fi considerat poet a fost Naevius (cca 260 - cca 200 i.e.n.). Creator al operei nationale Razboiul punic (in care se nareaza fapte legendare, dar si evenimente contemporane), Naevius este si creatorul dramaturgiei romane. A scris tragedii cu subiecte luate din legendele grecesti, dar si (cel putin doua) din viata romana. De asemenea, multe comedii cu caracter plebeian, inspirate din vechi farse populare italice. Dar adevaratul parinte al literaturii latine este cosiderat Ennius (239 - 169 i.e.n.), autor a mai multor poeme pe teme diverse, precum si a unor comedii, sau a unor tragedii de factura euripideana. Capodopera sa, epopeea Anale (o opera de aproximativ 30 000 de versuri) l-a consacrat - pana la aparitia lui Vergiliu - drept poetul national roman. Ennius a introdus la Roma hexametrul homeric si a fost mult admirat de marii poeti ai secolelor urmatoare. - Parintele satirei latine este Lucilius (cca 180 - 103 i.e.n.). Cele 30 de ,,carti de satire ale sale creeaza adevarate tipuri atacand cu vehementa persoane si moravuri contemporane. Influenta puternica a literaturii grecesti este prezenta si in teatrul latin. Cel mai mare autor de comedii (peste 100, din care s-au pastrat, complete, 19) este Plaut (254 - 184 i.e.n.). Luandu-si subiectele, tipurile si procedeele dramatice din noua comedie greaca , Plaut a stiut insa sa le localizeze in ambianta romana, satirizand cu verva vicii si moravuri, exceland in zugravirea cu intelegere si simpatie a lumii de jos, reconstituind un tablou amplu, pitoresc, veridic al societatii romane, si inscriind in istoria teatrului universal capodopere (Oala cu bani, Amphytrio, Ostasul fanfaron) care vor fi admirate de Shakespeare si de Moliere, si care vor fi des imitate in epoca moderna. Sclavul eliberat, cartaginezul P. Terentius Afer (cca 190 - 159 i.e.n.) si-a scris comediile intr-un mediu si pentru un public rafinat. S-au pastrat sase (Hecyra, Andria,. Eunuchus, etc.), mult pretuite de Boccaccio si de Montaigne, imitate de Moliere (in Vicleniile lui Scarpin, sau in Scoala barbatilor) si traduse in versuri de Vittorio Alfieri. Si el se inspira din comedia noua attica, dar modelul sau preferat este Menandru. Incat, spre deosebire de cele ale lui Plaut, comediile lui Terentiu au o constructie logica armonioasa, prefera sa prezinte probleme morale, introduce prologuri polemice care

dau pretioase indicatii asupra teatrului timpului, si realizeaza analize psihologice de o reala finete, cu o pasiune pentru nuante si o inclinatie spre sentimentalism. Pretuirea de care s-a bucurat in epoca moderna Terentiu se explica prin caracterul sau de modernitate. De o constructie dramatica defectuoasa, destinate fiind lecturii, iar nu reprezentarii scenice, cele noua tragedii ale filosofului Seneca - Medeea, Troienele, Agamemnon, Fedra, etc. - acumuleaza o multime de orori mai mult sau mai putin obisnuite, dealtfel, la curtea lui Tiberius, a lui Claudius sau a lui Nero);dar totodata si tirade de o reala grandoare morala stoica, - fapt ce explica desigur si admiratia trezita si chiar influenta exercitata intr-un fel de Seneca asupra lui Shakespeare, Calderon, Corneille sau Racine. Prima jumatate a secolului 1 i.e.n. este perioada dominata de personalitatea lui Cicero, reprezentantul ilustru al poeziei latine, si eruditului poligraf, prodigiosul enciclopedist M. Terentius Varro (116 - 27 i.e.n.), autorul unei impresionante enciclopedii si a peste 70 de opere de istorie, lingvistica, istorie literara morala, retorica, agricultura, s.a., precum si a 150 de carti de satire. - este totodata si perioada ilustrata de grandiosul poem al lui Lucretiu Despre natura lucrurilor, opera de o inalta valoare literara prin pasiunea argumentatiei si bogatia imaginatiei, prin acccentele de calda sensibilitate umana, prin plasticitatea imaginilor si evelatia tonului. Poezia alexandrina si-a pus amprenta asupra creatiei primului poet liric latin in adevaratul inteles al cuvantului, C. Valerius Catullus (cca 87 - cca 54 i.e.n.). Poet al emotiilor delicate si a unor trairi pline de pasiune, cultivand genul poeziei de circumstanta. Evocari rapide si meditatie usor melancolica, poetul Catul - creatorul lirismului personal, intimist in poezia latina - iubeste viata de placeri si ospetele. In epoca lui Augustus literatii tin sa colaboreze, sa participe activ la programul politic al Principatului, sa sustina programatic si propagandistic reformele lui Augustus, Cercul lui Mecena, in special, ii sustinea si ii stimula in acest sens. Spre deosebire de poetii noi, ai epocii anterioare, fascinate de moda elenistica, poetii de acum vor sa reproduca schemele si formele literare ale Greciei clasice, cu ajutorul carora sa creeze o mare traditie poetica latina. Publius Vergilius Maro (70 - 19 i.e.n.) este in permanenta constient de importanta si de inalta demnitate a functiei sale de poet a carui opera este pusa in slujba marei opere de regenerare morala, religioasa, sociala, si a glorificarii istoriei poporului roman. Dupa modelul ideilor lui Theocrit a scris Bucolicele, zece egloge in care canta farmecul vietii simple in mijlocul naturii. Hesiod i-a inspirat Georgicele, poem in ale carui patru carti poetul trateaza despre agricultura, pomicultura, zootehnie si apicultura, reconstituind intr-o ampla viziune poetica viata taranului. Ideea fundamentala - respectul pentru practica agriculturii a dus in trecut Romei marirea, - in concordanta cu politica lui Augustus de restaurare a micii proprietati, dau operei un ton de solemna gravitate si de entuziasta elogiere a trecutului Italiei.

Cu acelasi scop de a exalta virtutile romane si de a slavi persoana si epoca lui Augustus a scris Vergiliu si grandioasa epopee a latinitatii Eneida. Indemnul i-a venit de la Naevius si Ennius, dar adevaratul sau model a fost Homer: prima jumatate aminteste Odiseea, iar a doua, Iliada (prin episoade, aluzii si chiar imitatii). Eroul troian Eneas, legendarul parinte al neamului roman, devine un prototip al virtutilor romane. Eneida impune si prin caracterizarea ideala a institutiilor, credintelor si moravurilor romane, legendelor si traditiilor. Dar Vergiliu este un geniu mai degraba liric prin intensitatea sentimentala a personajelor, prin inspiratia sa delicata, prin calda intelegere, simpatie si compasiune umana, prin subtila perceptie senzoriala a peisajului, prin nota melancolica din pasajele vorbind despre dragoste, prin tonul dominant de usoara, diafana tristete. Un fond liric exprimat in versuri de o perfecta armonie muzicala. Quintus Horatius Flaccus (64 - 8 i.e.n.) a scris satire - mai mult indulgente decat aspre avand ca obiect diverse vicii ale contemporanilor, epistole cu subiecte filosofice, literare sau de morala, si - partea cea mai valoroasa a operei sale - ode. Horatiu este cel care a aclamatizat la Roma poezia lui Anacreon, Sappho si Pindar. Inspiratia sa este variata pana la contradictoriu: epicureana sau stoica, melancolica sau optimista. Dominanta totusi in poezia sa este atitudinea hedonista. Temele iubirii si mortii apar rar in aceasta poezie. Horatiu face insistent elogiul vietii de la tara, cu un sincer sentiment de respect pentru valorile morale ale trecutului roman si a vietii sobre de altadata, oneste, nealterata de lux, cupiditate si coruptie. Paralel cu poezia reprezentata de Vergiliu si Horatiu se cultiva la Roma in epoca lui Augustus si o altfel de poezie, careia ii era straina idea oricarei functii morale sau sociale, si care se mentinea pe planul intimist al elegiei sentimentale. Astfel elegiile luiAlbius Tibulus (54 - 19 i.e.n.) viseaza viata linistita de la tara, canta - dar fara forta pasionala a lui Catul - iubirile si deceptiile poetului, caruia nu-i mai ramane decat renuntarea. Elegiile lui Sextius Propertius (cca 49 - 15 i.e.n.) au, in comparatie cu ale lui Tibulus, o superioara intensitate si profunzime a sentimentului. Tema unica a poeziei lui Propertius este iubirea, in tratarea careia poetul apeleaza des la amintiri din mitologie, introducnd uneori si reflectii morale: iubirea este singurul lucru care merita sa fie pretuit si care ii poate face pe oameni mai buni si mai fericiti.

Titus Lucretius Carus

Titus Lucretius Carus(98 a.Chr.-55 a.Chr.) Despre natura lucrurilor Unul dintre primii filosofi materialisti,Lucretius face documentare in Asia Mica si Grecia,cunoscand filosofia grecului Epicuros si se inspira de la el,creand o opera originala-De rerum natura(Despre natura lucrurilor). De rerum natura este de fapt o filosofie transpusa in versuri.Lucretius transforma filosofia in creatie literara,creaza imagini poetice,foloseste figuri de stil,inventeaza procedee artistice pe care literature de dupa el le mosteneste.Este primul creator de tehnica artistica,Eminescu preluand tehnicile sale. In continutul operei intalnim o serie de termini filosofici,dar si stiintifici,pe care si literature si stiinta i-au preluat si ii folosesc astazi.Poetul isi organizeaza opera in mii de versuri,le imparte in 6 carti,unde sunt expuse concepte materialiste despre lume,viata si univers.Cartea I si a II-a se concentreaza asupra conceptelor de natura si om,prezentand ideea ca lumea materiala si cea spirituala sunt alcatuite din particule foarte mici-corpusculi-"atom",cuvant folosit pentru intaia oara de Lucretius,si acesti corpusculi se misca intr-un spatiu dat.Sustine ca spiritul este de natura materiala,localizandu-l in creier,care dupa moarte se degradeaza.Ideea este ca divinitatea nu este aceea care guverneaza. In cartile urmatoare sunt prezentate legile naturii,care spun ca natura este cognoscibila cu ajutorul simturilor(simulacra). Omenirea este prezentata naturale nu evolutiv,transformabila sunt pedepse de la sunt simplu la complex.Catastrofele divine,ci fenomene

naturale,firesti,meteorologice.Astrele sunt rezultatul unor procese firesti,de natura cosmica. In invocatie,poetul se transforma in omul de rand care invoca divinitatea pentru a-l ajuta sa scrie o opera de valoare.Aceasta invocatie catre divinitate constituie o contradictie,deoarece in opera sa,poetul neaga suprematia divinului. Lucretius este un scriitor original,compozitiile sale cuprind cuvinte...

Gaius Valerius Catullus

Gaius Valerius Catullus (n. c. 87- d. c. 54 .e.n.) a fost un poet latin, reprezentant principal al poeziei neoterice. Date biografice cca 84 a.C., se naste la Verona intr-o familie importanta, care avea legaturi politice cu Cezar, Caius (se citete Gaius) Valerius Catullus. 66 a.C., la 18 ani vine la Roma, unde erau si alti tineri talentati din aceeasi provincie cu el, Galia Cisalpina, cu care se imprieteneste. 62 a.C., la 22 de ani incepe marea sa dragoste, iubirea pentru Lesbia, asa cum o denumeste - in amintirea marii poete din Lesbos, Safo - pe cea care a fost identificata drept Clodia, sora tribunului P. Clodius Pulcher si sotia consulului Q. Metellus Celer, asadar provenind din vechea familie patriciana a Claudiilor. 58 a.C., se pare ca ii moare un frate in Troada. 57 a.C., pleaca impreuna cu prietenul sau, poetul C. Helvius Cinna, in cohorta propretorului C. Memmius Gemellus in Bitinia, dar nu reuseste sa se imbogateasca. 56 a.C. Catullus se intoarce la Roma, unde constata ca iubita lui ducea o viata de desfrau si porneste o serie de atacuri foarte crude impotriva ei si a celor care o inconjoara, adevarate mostre de spirit rustic roman in mijlocul unei poezii care pornise sub egida rafinamentului alexandrin si a lui Calimah. 55-54 a.C. Catullus isi traieste ultima perioada a vietii atacand, pe langa Lesbia, si pe partizanii lui Cezar si Pompei. 54 a.C. se pare ca Lesbia a incercat o impacare, dar a fost refuzata; in acelasi an poetul moare, lasand in urma sa o opera de mici dimensiuni, in care coexista rafinamentul alexandrin cu ecouri din poezia arhaica elina, dintr-un Alceu sau din Safo si poate si de la Arhiloh in accentele crude ale poeziilor din ultimii ani, asta pe langa, poate, un acetum italicum, foarte posibil. Date bibliografice Cert este ca el a fost un deschiztor de drumuri n poezie, cel care a creat primul un vocabular adecvat pentru poezie in limba latina, cel care a turnat cel mai bine pana la el in cuvinte latine metrii elini: hexametrul si pentametrul, dar si metri lirici ca hendecasilabul lui Alceu si Safo. In ciuda laudei de sine a lui Horatiu (Carmina III, 30), Catullus a fost acela care a adaptat limba latina versului grecesc, caci incercari se vor mai fi facut si inainte de el.

Publius Vergilius Maro

Publius Vergilius MaroPublius Vergilius Maro (*15 octombrie 70 .Hr., Andes 19 .Hr., Brundisium / azi Brindisi), cunoscut n limba romn ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii n versuri Aeneis ("Eneida"), considerat epopeea naional a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaii dateaz din perioada antic trzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.

Biografie 60 .Hr. - Primul triumvirat: Caesar, Pompeius, Crassus. 49 .Hr.-48 .Hr. - Rzboiul civil ntre Caesar i Pompeius. 43 .Hr. - Al doilea triumvirat: Octavianus, Marcus Antonius, Lepidus. 42 .Hr. - Btlia de la Phillippi, triumvirii i nving pe republicani. 31 .Hr. - Victoria lui Octavianus la Actium mpotriva lui Marcus Antonius. 27 .Hr. - Instituirea imperiului (Principatus) sub conducerea lui Octavianus, care primete din partea senatului titlul de Augustus (mre, grandios, sublim, venerat). Reorganizarea statului roman, asigurarea pcii (Pax romana) i restaurarea vechilor tradiii (mos majorum) favorizeaz o puternic nflorire economic, social i cultural ("Secolul lui Augustus").

Virgiliu s-a nscut n anul 70 .Hr. la Andes (probabil Pietole de astzi), lng Mantova (Gallia Cisalpin) ntr-o familie de agricultori. Primete ns o educaie aleas la Cremona, Mediolanum (azi Milano) i n sfrit la Roma, unde studiaz Retorica, Medicina i Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventeaz cenaclul lui Asinius Pollio, de factur neoteric. La Neapolis (azi Neapole), studiaz greaca cu poetul i gramaticul Parthenius i mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din aceast perioad dateaz i primele ncercri literare, scrieri cuprinse n Appendix Vergiliana, poeme minore atribuite tnrului Virgiliu, dar n mare msur apocrife. Se altur cercului literar al "poeilor noi" (poetae novi). Opera De rerum natura a lui Lucreiu i servete ca model, fr a accepta c Lucreiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri n versuri, Bucolice, precum i bogata sa cultur, i nlesnesc accesul n cercul lui Maecena, la ndemnul cruia va scrie celelalte opere. Se bucur de preuirea mpratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieii i petrece la ar, lng Neapolis, consacrndu-se exclusiv creaiei. Virgiliu moare la Brindisi, n timp ce se ntorcea dintr-o cltorie n Grecia.

OperaBucolicele Bucolicele (de fapt: Eclogae vel bucolica), prima oper aparinnd cu siguran lui Virgiliu, sunt compuse din 10 cri i reflect certe influene epicureice. Au fost scrise ntre anii 42 .Hr. i 39 .Hr. sub influena evenimentelor dramatice ale anului 41 .Hr. cnd, dup campania din nordul Italiei, au fost expropriate terenuri agricole pentru a mpropietri pe veteranii btliei de la Phillippi. Sub forma unui dialog ntre doi pstori, Tityrus i Meliboeus, Virgiliu evoc dificultile ranilor deposedai de pmnt. Se pare c poetului nsui i se confiscase o parte din pmnturile familiei, fiindu-i redate la intervenia mpratului Octavian Augustus n persoan. n poem sunt descrise priveliti naturale, scene din viaa pstorilor i agricultorilor, se glorific virtuile Romei i personalitatea lui Augustus. Georgicele Georgicele (Georgica, din Limba greac: g "pmnt" + rgon "lucrare" = georgs "agricultor"), oper didactic n patru cri scris n hexametri, compus ntre anii 37 .Hr.-30 .Hr. la sugestia lui Maecena, cu scopul de a sprijini redresarea agriculturii italice. Astfel, prezentnd frumuseile vieii i muncii de la ar, poetul urmrete s readuc pe ogoare mulimea de rani care i prsiser locurile natale, pentru a deveni "clieni" ai persoanelor nstrite din Roma. Virgiliu a folosit izvoare din literaturile greac i latin: Hesiod Erga kai Hmerai ("Lucrri i Zile"), Theophrast Historia Plantarum ("Istoria plantelor"), Cato cel Btrn De re rustica ("Asupra vieii la ar"), Varro Rerum rusticarum sive De agricultura ("Lucruri de la ar sau Despre agricultur"), Lucreiu De rerum natura ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cri ale operei trateaz urmtoarele teme: I. Cultivarea pmntului i pstoritul; II.

Cultivarea plantelor, n special a viei de vie i a mslinilor; III. Creterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metafor cuprinznd o viziune stoic asupra vieii n societate. Eneida (Aeneis), alctuit din hexametri n 12 cri, este considerat epopeea naional a romanilor, bazat pe legenda conform creia, Enea, erou troian de origine divin (era fiul zeiei Venus), dup cderea Troiei i lungi peregrinri, ajuns n Latium pe rmurile Italiei, fondeaz o colonie, din care va rezulta mai trziu Roma. Conform legendei, fiul su, Ascanius, va ntemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei ceti, Rea Silvia, va da natere celor doi gemeni, Romulus i Remus, fondatorii Romei. Cele 12 cri ale epopeei sunt grupate n dou pri: Primele ase cri nfieaz evenimentele care au avut loc n al aptelea an de rtciri pe mare. Dup ce flota lui Enea este aruncat de furtun pe rmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, i gzduiete pe troieni. Didona se ndrgostete de Enea, acesta ns - n urma ndemnului lui Jupiter - o prsete pentru a-i ndeplini menirea ntemeierii unui stat nfloritor n Italia. Dezamgit, Didona se sinucide, njunghiindu-se cu sabia lui Enea. n ultimele ase cri se povestete debarcarea lui Enea n Italia, la gurile Tibrului. Aici se cstorete cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conductorul rutulilor i logodnicul Laviniei, pregtete rzboiul contra lui Enea. Din aceast lupt, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insistenele lui Venus iese victorios, apropiindu-se de ndeplinirea misiunii sale istorice.

Virgiliu a murit nainte de a-i desvri opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius i Tucca, s nu distrug manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci s-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrri. Chiar neadus la perfeciune, Eneida a fost recunoscut de la nceput drept una din capodoperele literaturii, alturi de epopeele homerice, Iliada i Odiseea, care i-au servit ca model, influennd generaiile ulterioare de scriitori, pn n perioada umanismului. Traduceri n limba romn Virgilius, P.Maro, traducere G.Cobuc, Aeneis, Bucureti, Editura Librriei Sfetea, 1896 Virgilius, P.Maro, traducere Dumitru Murrau, Eneida, Bucureti, Editura de Stat pentru literatur i art, 1956 Virgilius, P.Maro, traducere Eugen Lovinescu, Eneida, Bucureti, Albatros, 1978 Virgilius, P.Maro, traducere Nicolae Ionel, Eneida, Iai, Institutul European, 1996 Virgilius, P.Maro, traducere Dan Sluanschi, Eneida, Bucureti, Paiadeia, 2000 M.Dickstein, Eneida lui Virgiliu, Cernui, Tipografia Mitropolitului Silvestru, 1932 Virgilius, P.Maro, traducere G.I. Tohneanu, Bucolice, Timioara, Amarcord, 1997

Quintus Horatius Flaccus

Quintus Horatius FlaccusQuintus Horatius Flaccus, n limba romn Horaiu (*8 decembrie 65 .Hr., Venosa - 27 noiembrie 8 .Hr., Roma) a fost unul din cei mai importani poei romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustan", cuprins ntre 43 .Hr. (moartea lui Cicero) i 14 p.Chr. (moartea mpratului Augustus).

BiografieHoraiu s-a nscut la 8 decembrie 65 .Hr. n Venusia (astzi Venosa) din provincia Apulia, fiu al unui libert (sclav eliberat). Tatl su avea funcia de coactor argentarius (ncasator de impozite) i realizase o oarecare avere. Familia se mut la Roma i Horaiu are posibilitatea s obin o cultur aleas, frecventnd coala de retoric a lui Orbilius. Continu studiile la Academia din Atena, ocupndu-se n special de filosofie i poezie. Dup asasinarea lui Caesar n anul 44 .Hr., Horaiu se altur trupelor republicane conduse de conspiratorii Brutus i Cassius i devine tribun militar. Dup nfrngerea suferit n btlia de la Philippi (42 .Hr.) n faa trupelor lui Marcus Antonius i Octavianus Augustus (viitorul mprat), Horaiu se ntoarce la Roma, beneficiind de o amnistie general instituit de nvingtori. Averea printeasc fu ns

confiscat, Horaiu obine o funcie de secretar n administraia statului i are timp s se dedice poeziei. Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta laureatus" al Romei, care l prezint nobilului i influentului ncurajator al artelor, Gaius Maecenas. ntre Horaiu i Maecena se dezvolt o strns i durabil prietenie. n anul 33 .Hr., Maecena i druiete o proprietate n regiunea munilor Sabinici, nu departe de Roma. Aici are linitea i tihna (otium) pe care le consacr creaiei sale literare. Dup moartea lui Virgiliu, n anul 19 .Hr., Horaiu este acela care primete distincia de "Poeta laureatus". n anul 8 .Hr. Maecena moare i n acelai an, la 27 noiembrie, moare i Horaiu, fiind nmormntat pe colina Esquilina.

OperaCreaia lui Horaiu poate fi mprit n trei perioade: Opera timpurie: Satirae i Epodon liber (42 .Hr.-30 .Hr.) Perioada clasic a maturitii: Carmina I-III i Epistulae I (31 .Hr.-20 .Hr.) Opere trzii: Carmen saeculare, Carmina IV i Epistulae II (18 .Hr.-13 .Hr.

Operele lui Horaiu s-au pstrat n ntregime pn n zilele noastre. Satirele Cele dou cri cu Satire (Satirae), numite de Horaiu Sermones ("Convorbiri"), cuprind 18 poezii scrise n hexametre dactilice, inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticndu-se, pe baza unor exemple, ambiia nemsurat, prostia, avariia, defecte i vicii care i fac pe oameni nefericii, ntr-un mod tolerant i cu umor, fr asprimea predecesorului su. Uneori se refer la slbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet i interlocutorul su ia sfrit prin postularea principiului epicurian, al crui adept a fost Horaiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior i armoniei: "Est modus in rebus, sunt

certi denique fines, Quos ultra citraque nequit consistere rectum" "E o msur-n toate: tu, drumul drept line i nu clca hotarul pus ntre ru i bine" (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodo i Th. Minescu) Epodele Cartea Epodelor (Epodon liber, din limba greac: "epdos" = refren), denumit de Horaiu "Iambi", dei numai o parte din poezii sunt scrise n ritm iambic, restul n dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele i problemele politice ale epocii, dup modelul poetului grec Archilochos din Paros.

Odele Horaiu a scris patru cri de ode, intitulate "Carmina", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentnd o culme a miestriei sale poetice. Primele trei cri au fost realizate n anul 23 .Hr., ultima n anul 13 .Hr. Ca modele i-au folosit creaiile din literatura greac ale lui Alceu, Anakreon, Pindar i Sappho. Spre deosebire de predecesorii si greci, odele lui Horaiu sunt poezii lirice pure i nu au fost transpuse pe muzic. Meditaia asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major n odele horaiene, ncercarea de a opri trecerea timpului i apropierea sfritului prin rugmini i ofrande aduse zeilor este zadarnic (Carmina, II,14: Ad Postumum). Avnd n vedere meditaia asupra acestor motive, n oda Ad Leuconoen, poetul ndeamn la trirea clipei - carpe diem - i renunarea la cercetarea inutil a viitorului: "Spem

longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida aetas:CARPE DIEM, quam minimum credula postero!" "Sperana dup timp i-o

psuiete cci vremea, ct de rea, se scurge ct vorbim CULEGE ZIUA CEA DE ASTZI, ce va fi mine noi nu tim" (Carmina, I,11: Ad Leuconoen) n poemul-epilog al crii a treia de Ode regsim expresia celebr a motivului autoelogiului propriei opere literare: "Exegi monumentum..." (Carmina, III,30). Carmen saeculare, scris cu ocazia srbtorilor "seculare" (ludi saeculares) organizate de mpratul Augustus (17 .Hr.), este oda patriotic cea mai avntat nchinat gloriei Romei. Epistole

Epistulae ("Scrisori"), dou cri (20 i 13 a.Chr.) n hexametru dactilic cu problematic

filosofic, moral, literar etc. Ca filosof, Horaiu prefer principiul aristotelian al "cii de mijloc de aur" (aurea mediocritas) i nvturile lui Epicur, conform crora plcerea reprezint bunul unic, iar durerea singurul ru existent. Adevrata plcere se gsete n starea de absolut linite sufleteasc, n tihn, ntr-un mod de via bazat pe virtuile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea i respectul. A doua carte de epistole este consacrat problemelor literaturii. Se remarc printre ele "Epistula ad Pisones" ("Scrisoare ctre Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul n anul 15 a.Chr., i cei doi fii ai si, Lucius i Gaius, iubitori i protectori ai literelor), cunoscut mai trziu ca "Ars poetica" ("Art poetic"). Fr a avea pretenia de a redacta un tratat de poetic dup toate regulile, Horaiu i exprim clar n 476 de versuri, sub forma unei conversaii prieteneti cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Aceast oper a exercitat o deosebit influen asupra posteritii, pn n timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despraux, poet i critic literar francez, sintetizeaz n "Art potique" 1674) principiile clasicismului, fructificnd izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitaie a vieii - mimesis) i ideile estetice ale lui Horaiu.

Repere ale operei lui Horaiu Opera lui Horaiu, prin concepia filosofic, spiritul ei larg, lirismul avntat, nclinaia satiric, ironia fin, elegana i concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienei umane i artistice n funcie de principiile morale, a gsit un ecou profund n contiina artistic a multor poei moderni, printre care i Mihai Eminescu, admirator entuziast al marelui poet latin. Senintii, echilibrului armonios din meditaiile horaiene i corespunde o art literar ntemeiat pe simetrie, pe stpnirea raional a expresiei. Citate

Quae virtus et quanta sit vivere parvo! ("A se mulumi cu puin este o virtute att de mare!") - Sermones, II,2,1 Dum licet, in rebus iucundis vive beatus! ("Fii fericit cu lucrurile plcute, ct i este cu putin") - Sermones, II,6,96 Ira furor brevis est; animum rege, qui nisi paret, imperat. ("Mnia este o

nebunie de scurt durat; stpnete-i mnia, cci dac nu este inut n fru, ea i poruncete") - Epistulae, I,2,62-63 Carpe diem, quam minimum credula postero! ("Triete-i ziua de azi, nu te ncrede n cea urmtoare!") - Carmina, I,11,7-8 Dimidium facti qui coepit habet. ("Lucrul nceput este pe jumtate fcut.") Sermones, I,2,14 Beatus ille procul negotiis... ("Fericit acela departe de orice griji...") - Epodae, II,1 Quidquid praecipies, esto brevis! ("Orice sfat vei da, s fii concis!") - Ars poetica, 335 Scribendi recte sapere est et principium et fons. ("Bunul sim este pentru scrisul cel bun i izvor, i principiu") - Ars poetica, 309

Ovidius

Marele poet se naste la Sulmo 20 martie 43 i.e.n. fiu al unei stravechi familii de cavaleri. In anul 30 i.e.n. viitorul poet este trimis impreuna cu fratele sau mai mare cu un an la Roma cu scopul de a primi o cat mai buna educatie la scoala retorilor. Ovidiu frecventeaza lectiile de declamatie ale vestitilor Arellius Fuscus si M. Porcius Latro. Cu acestia exerseaza compunerea, care mai tarziu va influenta opera sa poetica. Intra in cercul lui M. Valerius Mesalla Corvinus care il indruma in arta poetica. In jurul varstei de 18 ani citeste in public primele sale compuneri poetice (fragmente din Tristia). Dupa terminarea studiilor de retorica Ovidiu calatoreste la Atena, unde poposeste catva timp, spre a se instrui in cetatea lumina a Greciei, apoi viziteaza monumentele din Asia Mica, Sicilia (Siracuza), insotit fiind de amicul si confratele sau Pompeius Macer. Dupa in-toarcere intra in magistratura unde ocupa diferite functii minore. Curand isi va intrerupe cariera judecatoreasca si politica, activitati care-i rapeau dupa cum marturisea poetul ragazul datorat muzelor. Intre anii 23 si 15 i.e.n. compune un numar de 21 epistole, care vor alcatui colectia numita Heroides Epistulae Heroidum) si pregateste prima editie in cinci carti a Amorurilor (Amores), in care va canta pe Corina (un nume conventional sub care se ascundeprobabil, Iulia, nepoata lui Octavianus Augustus). Tot din aceasta perioada dateaza si tragedia Medeea din care nu s-au pastrat decat cateva mici fragmente si o lucrare intitulata Gigantomachia, si editia a II-a a Amorurilor, continand numai trei carti. In anii 2 si 1 i.e.n. elaboreaza primele doua carti din Arta iubirii (Ars amandi sau Ars amatoria), completata apoi cu cartea a III-a si lucreaza la tratatul intitulat Cosmetice

(Medicamina faciei femineae).

Cam in acelasi timp compune si Rewmediile iubirii (Remedia amoris). In anul 8 e.n. la varsta deplinei maturitati, poetul compune marea fresca a Metamorfozelor, in 15 carti. Se insoara a treia oara cu Fabia ruda cu Paulus Fabius Maximus, amic a lui Octavianus Augustus, ceea ce ii faciliteaza poetului contactul cu unii membri ai familiei princiare, fapt socotit de Ovidiu ca una din cauzele relegarii sale. In aceeasi perioada, deci concomitent cu Metamorfozele, scrie si primele 6 carti din Faste (Fasti), la finisarea carora lucreaza si in exil, schimbandu-le si dedicatia. In acest an survine tragedia vietii lui Ovidiu, fiind exilat (corect: relegat), printr-un edict a lui Augustus, la Tomis Constanta de astazi. Motivele acestui exil sunt neclare, enigmatice chiar si in ziua de astazi. Poetul spune carmen et error. Poezia, in primul rand opera sa Arta iubirii si o greseala, o naivitate sau imprudenta cum pretinde Ovidiu. Bineinteles ca de aceasta sanctiune grava nu au fost straini nici unii din curtenii lui Augustus, invidiosi pe succesul poetului.

La Tomis ajunge in mijlocul luni mai a anului 9 i.e.n.(H. Frankel), dupa o calatorielunga plina de pericole si de peripetii pe mare si pe uscat. In timpul calatoriei pe corabia Minerva amenintata de furtuna elaboreaza primele doua carti din Triste (Tristia). Ajuns la Tomis in anii 9 si 10 e.n. scrie elegiile cuprinse in cartea III-a a Tristelor. De la sosirea sa in Tomis Ovidiu continua sa scrie opera sa poetica. Incheie ciclul Tristelor, care cuprinde in cartea IV-a si celebra sa autobiografie a perioadei de la Roma (Povestea vietii mele), in care ne da pretioase date privind viata, opera, cariera sa politica si judecatoreasca si confratii sai. Alaturat sunt aratate ruinele templului lui Saturn din Roma, cetate care i-a ramas tot timpul in inima. De asemeni termina si ciclul Ponticele, publicata abia dupa moartea poetului in anii 17, 18. In anul 14 se sinucide nobilul Paulus Fabius Maximus, amicul si patronul lui Ovidiu. De asemeni moare in conditii enigmatice Augustus, la Nola in Campania. Aceste evenimente aveau sa-i rapeasca lui Ovidiu si ultima speranta de rechemare la Roma. Era stiut ca atat Livia cat si Tiberius, succesorul lui Augustus, au fost adversari neinduplecati ai poetului. In continuare in ultimi ani care ii va petrece in Tomis,Ovidiu isi va continua activitatea sa poetica. In ultimi ani din viata va scrie Poemul Ibis, indreptat impotriva unui fost amic (identificat cu oratorul Cassius Severus), care cauta sa-l defaimeze la Roma si sa-i inrau-tateasca situatia, facand astfel sa devina impo-sibila rechemarea poetului la Roma. Alaturat este aratat Arcul de Triumf a lui Constantin. La 1 ianuarie 17, data acceptata de Cronica lui Eusebiu, marele poet moare la Tomis cu gandul si inima mereu la Roma. Cinstind cu marinimie memoria marelui poet concitadin, getii l-au inmormantat aproape de poarta cetatii. In semn de omagiu adus marelui poet apare in 1679 la Sibiu pentru prima oara in lume o traducere trilingua continand sentinte alese din opera marelui poet (versiune romaneasca, maghiara si germana). In 1885 este reprezentata la Bucuresti drama Ovidiu de Vasile Alecsandri, iar in 1887 este dezvelita la Constanta statuia din bronz a poetului, opera a sculptorului italian Ettore Ferrari.