Evanghelii apocrife

Traducere, studiu introductiv, note gi prezentdri de

Cnrsuax BAou.rrA

Edilia a VI-a

ffiEDITURA VREMEA

BUCURE9TI201.6

CUPRINS

Prefaf[ la edilia a doua........ """"""""7Introducere in lectura 9i studiul cAtorva evanghelii

apocrife """""""""""""'9I Viala,,pirinlilor dupi trup" ai lui Isus """"""47II Naqterea gi copiliria lui Isus....... """"""""""127ilI Pitimirile. CoborArea in iad. invierea 9i inillarea' """"'233IV Adormirea Maicii Domnului.. """""""""""'311Bibliografie general ""374

Indice de personaje gi autori.. """"'376

Introducere in lectura qi studiul cAtorva

evanghelii apocrife

Termenul ,,apocrif" este, fir ochii bunilor creqtini, echiva-lent cu,,primejdios ",,, d'tJbios",,,blestema t", chiar,, diab oLic" .

Mai ales astdzi, cAnd atAtea erezii qi manifestiri sectare ale

cregtinismulul mode sincretice gi,,metareligii" ne agreseaziintimitatea spirituali din toate p[rfile qi prin toate mijloacele,publicarea acestor evanghelii apocrife ar putea fi interpretatl -in RomAnia - ca o noui ,,diversiune", ca o ispitire riuvoi-toare. Cititorul cregtin iqi va da insd repede se€una ci nu are

niciun motiv de teami. Evangheliile irrminuncheate ir acest

,,roman cristologic" nu intri in conflict (decAt pe alocuri -de aceea am gi considerat indispensabili prezen(a notelor)cu dogmele religiei creqtine qi mirturisirea ei de credingi. Pe

de alti parte, cititorii pur gi simplu estefi, cei care nu urmi-resc decAt savoarea unui fragment de literaturd ,,exoticd",firl scrupule de ordin religios sau confesional, vor degus-ta o biografie a MAntuitorului saturati de elemente inedite,miraculoase gi adesea fermecltoare. Nu in ultimul rAnd, bapoate chiar in primul rAnd, textele apocrife se adreseazd spe-

cialiqtilor, datoritd mullimii datelor istorice conlinute in ele,

in bunf, parte preluate gi de Tradifia Bisericii. Daniel-Rops gi

Jean Dani6lou n-au ezitat si le foloseascd in studiile pe care

10 Eoanghelii apocife

le-au consacrat cregtinismului primarl. A devenit o banalitatenaivd si spunem ci nu se poate intra in atmosfera psihologicdgi ideologici a cregtinismului ldsAnd deoparte acest uriag te-zatrrltterar.Pentru publicul romAn (neiniliat, din motive maimult sau mai pu'in justificate), aceasti banalitate trebuie insddemonstratd.

De la frrceput .Ln si fac o precizare: evangheliile cano-nice nu au de pierdut fur urma confruntirii cu evangheliileapocrife. Dimpotrivi. Pe plan dogmatic, apocrifele nu aducnimic in plus. Acestea din urmi - gi acum md refer strict laevangheliile incluse in edifia de fali - nu sunt decAt ipostazelivregti ale Sfintei Tradifii. ,,Suficien(a" dogmaticd a evan-gheliilor canonice nu este pus[ nicidecum Ia indoiali. Daciam considerat necesarX traducerea qi publicarea cAtorvaapocrife a fost nu doar pentru a reinvia, o clipi, atmosferaclocotitoare a primelor veacuri cregtine, cAt mai ales pentrua descoperi un orizont inedit asupra unei Tradilii care s-a

.prelins", din figagul orthodoxiei (id est,,dreapta credinld")spre cultul liturgic, spre literaturd gi iconografie. Multe sce-ne reprezentate pe iconostasele ori pe zidurile bisericilor ro-mAneqti ar rimAne firi inleles viu dacd ar fi privite fHcAndabstrac(ie de scrierile apocrife. Tot astfel, multe sdrbitori in-cluse in anul lifurgic creqtin se vid inviorate de lectura aces-tor texte pe nedrept oropsite. Repet nici sirbitorile la caremd voi referi mai pe larg ftr continuare, nici icoanele de petAmplele bisericilor nu-gi au ridicina dogmatici sau istoriciin apocrife. Pentru a le justifica qi valida caracterul sacru, Bi-serica face apel la Traditia apostolici gi patristici. Apocrifelesunt doar expresia livrescd a 1pui curent popular manifestati:r primele secole ale erei cregtine.

1 in Storifr ilella letteratura cristiana antica greca e latina,2 volume,Brescia, 1995-1996 (trad. rom. lstoria literaturii cregtine oechi greceqti gi latine,vol. I, Iagi, 2001), Enrico Norelli 9i Claudio Moreschini cbnsacri amplecapitole scrierilor aqa-zise,,apocnfe" .

lntroducere 11

7. Texte canonice gi apocrife

Kanon gi kanonikos,, precum qi kanna (,,trestre"), kaneion,

kanoun (,,coq impletit din trestii") trimit la un radical semi-tic - fir akkadiani qanu,in ugariticd qn etc. Ebraicul qanehin-seamni,,trestie crescutd pe terenuri mldqtinoase ori pe malulapei",,,trestie parfumati",,,mdsLlrd",.tija balanle i",,,bt al decandelabru". CuvAntul ebraic a fost tradusin Septuagintaprinknlamos qipechys (,,Cot" - ca unitate de misuri), dar niciodatdprinkanon. Totuqr, acest din urmd termen nu lipsegte din lim-ba traducitorilor alexandrini. El apare, cu sensul comury dingreaca profan[ - acela de ,,prescriplie", ,,regald", sinonim laurma urmei cu ,,lege" (nomos) -, i:r cartea Iuditei 13,6, de pil-dd, sau fir 4 Macabei7,2l. in greaca profani, sensul propriu,concre! de ,,trestie" trece oarecum ffr plan secund. CuvAnfuldezvolt[ o serie de sensuri figurate. Astfel, in limbajul tehnical zidarilor, kanon inseamni ,,echer" gr, in acelagi timp, ,,ri-gli". Treptat gi acest sens se abstractizeazd,. Kanon ajunge siinsemne ,,rLotrrril", adic[ ,,forma perfectd pe care tinde si o iaun anumit obiect", apoi ,,criteriu" prin care se poate judecaceva i:r mod infailibil. Pentru grec, agadar, ,,canonic" vrea sd

spuni,,perfect armonios, corespunzdtor regulilor kalokagha-

tiei". Pentnt Epicur, autorul unei lucriri intitulate chiar Peri

kriteriou e kanon (,,Despre criteriu sau Canonul"), logica este

,,arta canonicd" .lat Epictet afirmd cd ,,a fTlozofa nu inseamnaltceva decAt a stabili norme (kanones)". in sfArgit, cuvAntulare gi sensulde ,,tabel", ,,listd",,,ingiruire organizatd de numegi date". A doua parte a Cronicii lui Eusebiu, redactati doarsub formd de tabele, poarti numele de Chronikoi kanones.

in Noul Testamen! cuvAntul kanon apare de patru ori qi

doar fur epistolele pauline: o datd in Galateni 6,15 gi de treiori in 2 Corinteni LO,lg-1,6. in fragmentul din Galateni, Pavel

vorbeqte despre inutilitatea ritului circumciziei dupi venireaMAntuitorului. Importanti nu este tiierea imprejur, adicd ri-tul care d[ seami de apartenenfa la o anumitd comunitate (ir

12 Eaangfielii apocrife

spe!6, iudeo-cregtind), de fapt tnchiderea individului in comu-nitatea respectivi, ci ,,fdphtra cea nouI": ,,CA fi:t Cristos Isusnici tdierea imprejur nu este ceva, nici netiierea imprejur, cifiptura cea noui. $i cA[i vor umbla dup[ dreptarul acesta (fokanoni toutoi), - pace gi mili asupra lor gi asupra Israeluluilui Dumnezettl". Aqadar canonul vielii cregtine, noul canon,al lui Isus, este ,,f[pfura cea noud", iar riful vechi este indi-ferent pentru ea. Al doilea pasai cel din Corinteni, are un in-feles mai opac. Pavel fusese cel care intemeiase comunitateacregtini din Corint. tnsi dup[ el au venit acolo, se pare, alfimisionari, domici de a se impune mai degrabd pe ei decAtadevirul Evangheliei lui Isus in fafa bisericii locale abia infi-ripate. Drept pentru care, pulin mAhnit, Pavel scrie: ,,Iar noinu ne vom liuda fird misur[, ci dupi mdsura dreptarului(tou knnonoa) cu care ne-a misurat noud Dumnezeu, ca siajungem pAni la voi. Cici nu ne i:rtindem peste misur6,, caqi cum n-am fi ajuns Ia voi, cici am gi ajuns cu Evanghelia luiCristos pAni la voi. Nu ne l[udim peste mdsuri cu ostenelilealtora, ci avem nddejde cd, tot crescAnd credinla voastr5, nevom miri in voi cu prisosinfi, dupd mdsura noastri (ton kano-na hemon), ca si propoviduim Evanghelia gi in finuturile dedincolo de voi, dar fird sd ne liuddm cu misurd strdinil (enalotrioi kanoni), in cele de-a gata" . in opinia lui Mario Erbetta,,,mdsura canonului lui Pavel nu este teritoriul limitat in carenumai el trebuie si lucreze (adicd lumea plgAni - n.a.), ci de-sernnarea lui ca apostol al neamurilor, impreund cu haruI gibinecuvAntarea lui Dumnezeu, pentru activitatea misionari".Agadar,,canonul" ar reprezenta, irr fragmenful cita! ,,cAmpulapostolatului siu".

Primele mirturii cregtine,despre canon se gdsesc in prima scrisoare a lui Clement Romanul adresat[ tot corinteni-lor (aprox. 96-97). Alte texte ce pot fi invocate i:r acest sens:Didahia 9, 5 (sfArqitul secolului I); scrisorile lui Ignaliu al An-tiohiei, redactate spre sfArgitul domniei lui Traian (98-117);A doua epistoli a lui Petru (datAnd probabil de la inceputul

Introducere 13

secolului al Il-lea), care amintegte gi ea de epistolele lui Pa-

vel, investite cu o autoritate speciali in cadrul comunitifilorcreqtine: ,,$i indelunga ribdare a Domnului nostru socotili-odrept mAnfuire, precum v-a scris gi iubiful nostru frate, Paveldupd infelepciunea datd lui, cum ne vorbeqte in toate episto-lele sale, ir care sunt unele lucruri cu anevoie de inleles, pecare cei neqtiutori qi neintdrili le rdstdlmdcesc, ca gi pe cele-lalte Scripfuri, spre a lor pierzare". ln primele trei secole ho

kanon desemneazk legea intemd, specificitatea cregtinismului.Un rol important deqi nu hotXrAtor2, i:r alcituirea canonuluiSfintei Scripturi l-a jucat gi confruntarea liniei ortodoxe cudiferitele ereziis,in special cu marcionismul gi montanismul.Cum bine se gtie, pomind de la o teologie personalS, Mar-cion stabilise un cumon minim al Scripturii. EI eliminase totVechiul Testament considerat caduc Ai mirturisitor al unuiDumnezeu rdzbunitor, crud, nemilos, fdrd nicio legdturi cuTatdl despre care vorbeqte MAntuitorul in mesajul propovd-duit de EI. Scrierile considerate de Marcion ca revelate de

Duhul SfAnt, i:r care noua religie, cea cregtind, apirea te toa-th puritatea mesajului ei, erau doar zece epistole pauline gi

Evanghelia dupd Luc4 dar nu in forma originali, ci expurga-td de toate referirile la Vechiul Testament. De cealalti parte,montanismul afirma ci toli cregtinii deschigi Duhului SfAnt

crau inspirafi. tn acest caz, problema unui canon fix nici nu se

mai pune, deoarece toli cregtinii sunt potenfiali autori ai unui2 Patristicianul italian Manlio Simonetti considerd cd Marcion a jucat

un rol decisiv in formarea canonului Marii Biserici. Insd majoritateaspeciatrigtilor privesc lucrurile ceva mai nuantat.

3 CAnd vorbesc despre ,,ortodoxie" gi ,,erezie" irr aceasti perioaddcomit, de buni seamd, un anacronism. Termenul ,,erezie" nu capdti sensulpciorativ, pe care-l are gi astizi, decAt prin raportare la un canon al drepteicrcdinle. Dar folosesc anacronismul pentru a nu complica lucrurile prinnuanfdri infinite gi, la urma urmei, sterile. Despre noliunea de erezie, a sevcrlea excelenta lucrare a lui Alain Le Boulluec, La notion d'heresie ilans lalitterature grecque OP-llP siecles),2 vol., Paris, 1986.

74 Eoanghelii apocrife

fragment din SfAnta Scripturd. Reaclia Bisericiia nu s-a lisatagteptati. Criteriile teologice dupd care s-a instituit canonulau fost enunfate inci de la sfArgitul secolului !, dar ele n-aufost aplicate decAt spre finalul secolului al Il-lea. Acestea sunt:L) apostolicitatea textelor: episcopii, ca succesori ai apostoli-lor, garanteazdTradllia care, pentru primii creqtini, cuprindeScriptura (adicd Vechiul Testament) qi spusele, gi faptele luiIsus gi ale apostolilor (materialul Noului Testament); qi 2) ca-tolicitate4 caracterul universal al textelor: toate comunitdlilecregtine trebuie si fie de acord in acceptarea textelor respec-tive ca texte sacre. Sirind peste cAteva mirturii ale pirin{ilorapostolici, ajungem la cele mai importante documente refe-ritoare la chestiunea canonului Noului Testamen! gi anume:Irineu, Adoersus haereses lII, LL, 8-9 qi Lista lui Muratori, numitiaga dupi numele bibliotecarului care a descoperit gi publi-cat pentru prima datd acest prelios document, in secolul alXV[I-leas. Irineu este cel dintei apdrltor al canonicitlfii Evan-gheliilor. Ereticii, gnosticii valentinieni gi marcionilii conside-rau existenla mai multor evanghelii despre Isus o aberalie, ocontradiclie insurmontabild in interiorul credinfei cregtine. Acrede in patru relatiri deosebite constituia, dupd ei, dovadalipsei de autenticitate a mesajului propovdduit de Bisericaapostolicd. Marcion, cum am vdzut, nu accepta decAt Evan-ghelia dupi Luc4 expurgati, in timp ce Valentin alc5tuise o

- a Chiar dacd nu se poate vorbi despre o Biserici in sensul pe care

l-a cdpitat ulterior termenuf existi totugi o Tradiqig care nu numai cireactioneazd in fala unor atitudini disidente, dar care rcaclioneaz| cucongtiinla exprimdrii adeztdratei irudldturi creptine, transmise prin intermediulunui lanl de personaje proaidenliale.

s Pentru Muratofi, ,,Lista" avea o valoare strict lingvistici, reprezentAndun exemplu uluitor de ,,tatind barbaizatd", stAlcitd. Abia ulterior s-adesoperit

-adevdrata importanfi, de ordin istoric, iar nu lingvistic, adocumentului. Existd doud mari teorii cu privire la datarea ,,Iis-tei,,: unao considerd destul de tardiv6, secolul al IV-lea (argumentul principal estecd doar in aceasti perioadd a apdrut genul ,,listelor canonice,,); ceilalte oplaseazd in secolul al Il-lea (respingAnd argumentul ,,genulu|,,; de fapt,,,lista" nu este propriu-zis o ,,listi" cu intenJie normativi, ci pur gi simpluo scriere cu caracter informativ).