EVALUARI DE MEDIU PENTRU DEZVOLTARE

DURABILA

Conf.dr.ing. Brindusa Mihaela Robu

Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din IasiFacultatea Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Departamentul Ingineria si Managementul Mediului

Obiectivele cursuluiOfera informatiile necesare pentru sustinerea eforturilor de prevenire si/sau eliminarea daunelor cauzate mediului si de stimulare a sanatatii umane si bunastarii oamenilor; asigura cresterea nivelului de cunoastere a sistemelor ecologice si a resurselor naturale, importante pentru dezvoltarea generatiilor viitoare.

Evaluarea impactului asupra mediului este un important instrument al managementului de mediu, alaturi de evaluarea riscului de mediu, evaluarea cicluluide viata si care ofera informatiile necesare pentru luarea unei decizii in ceea ce privesteasigurarea conceptului de dezvoltare durabila si implementarea principiului de prevenirea si controlul integrat ale poluarii.

De asemenea, asigura pregatirea necesara pentru includerea considerentelorecologice in procesul decizional si in informarea publicului privind politicile de mediu la nivel local, regional si pe plan european.

Ofera fundamentele necesare pentru promovarea evaluarilor de mediu, ca o cerintaminima si de inceput in elaborarea planului de management (EnvironmentalManagement Plan) si implementarea tehnologiilor curate.

StructuraDefinitii si notiuni fundamentale. Poluarea mediului. Dezvoltarea durabila.Istoricul procesului de evaluare a impactului asupra mediului (EIM). Scopuriale legislatiei privind EIM. Tipuri de impacte analizate printr-o procedura de EIM si sfera de cuprindere a acestora. Organizatiile si tipurile de personal implicate in EIM. Proceduri si indicatori pentru evaluarea impactului asupra mediului in Romania.Metodologia EIM. Structura procesului de evaluare a impactului. Etapeleprocesului de EIM in cazul unei noi activitati.Evaluarea Strategica a mediuluiTipuri de metode si tehnici folosite in EIM. Metoda matricii de evaluare rapidaa impactului asupra mediului (MERI)Liste de control pentru evaluarea impactului potential asupra mediului. Metoda matricii simple de interactiune (matricea lui Leopold).Metoda indicelui de poluare globala propusa de Rojanschi (1991) si imbunatatita de Popa s.a. (2005).Evaluarea riscului de mediu conform Ord. 184/1997.Metoda integrata de evaluare a impactului si riscului de mediu (SAB).Evaluarea ciclului de viata: principii si aplicatii. EPE, EMAO.

Definitii si notiuni fundamentale

Acord de mediu – decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul. Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului.

Acord integrat de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării. Acordul poate fi eliberat poentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament.

Activităţi cu impact nesemnificativ asupra mediului – sunt avute în vedere acele activităţi rezidenţiale, din gospodării individuale sau dependinţe ale acestora destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor locuinţei şi/sau gospodăriei proprii şi care nu sunt amplasate în zone cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru care, conform prevederilor legale în vigoare, nu se emit autorizaţii de mediu.

Activităţi cu impact redus asupra mediului – sunt activităţile pentru care, în urma parcurgerii etapei de încadrare, s-a stabilit că nu supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi alte activităţi incluse în această categorie de alte prevederi legale în vigoare.

Activităţi cu impact semnificativ asupra mediului – activităţile care se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, aşa cum sunt ele definite de legislaţia în vigoare.

Analiză de impact – evaluarea efectului unităţilor sau activităţilor existente asupra mediului înconjurător în vederea elaborării sau realizării Autorizaţiei de mediu.

Apărarea împotriva dezastrelor – a) măsuri de prevenire şi pregătire pentru intervenţii; b) măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave; c) măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Arie naturală protejată – zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi avand un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită.

Aspect de mediu – element al activităţilor, produselor sau serviciilor unei organizaţii care poate interacţiona cu mediul. Un aspect de mediu semnificativ este acela care are sau poate avea un impact semnificativ asupra mediului.

Autorizare – parcurgerea etapelor procedurale avand drept scop obţinerea avizului, acordului şi/sau autorizaţiei de mediu.

Autorizaţie de mediu – act tehnico-juridic eliberat în scris de autorităţile competente pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ale unei activităţi existente sau pentru punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acordul de mediu.

Autorizaţie integrată de mediu – act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (OUG34/2002 aprobata prin Legea 645/2002). Autorizaţia poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament şi care sunt exploatate de către acelaşi titular.

Aviz de amplasament – aviz conform obţinut din partea Companiei Naţionale “Apele Române” în cazuri de excepţie de la interzicerea amplasării în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, emis numai cu acordul riveranilor şi după realizarea anticipată a lucrărilor şi măsurilor necesare pentru evitarea pericolului de inundare şi asigurarea curgerii apelor; nu exclude obligaţia obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a celorlalte avize necesare, potrivit legii.

Avizul de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic eliberat în scris de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării.

Bilanţ de mediu – procedură de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului.

Cele mai bune tehnici disponibile (Best Available Techniques - BAT) principiul de bază pentru domeniul prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării şi sunt definite ca cel mai eficient şi mai avansat stadiu în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor de operare care indică oportunitatea practică a tehnicilor specifice pentru asigurarea în principal a bazei pentru valorile limită de emisie (ELV), proiectate pentru a preveni şi, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce, emisiile şi impactul asupra mediului a întreg;

cele mai bune – tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general ridicat de protecţia mediului în ansamblul său; în determinarea celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, prevederile OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării;

tehnici - atat tehnologia utilizată, cat şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;

disponibile – acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luandu-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă acestea sunt sau nu utilizate ori produse sau nu în Romania, astfel încata titularul activităţi să poată avea acces în condiţii rezonabile şi în conformitate cu prevederile OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării;

Colectiv de Analiză Tehnică (CAT) – structura constituită la nivel central / local prin Ordin al Autorităţii publice centrale de protecţia mediului/Ordin semnat de Prefect şi compusă din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale sau locale cu atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul prozecţiei mediului, care are rol consultativ în procedura de emitere a acordului de mediu.

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare – W.C.E.D. constituită în anul 1984 pentru a strânge colaborarea în domeniul mediului şi al dezvoltării şi pentru a propune noi forme de cooperare capabile să rupă barierele existente.

Componente ale protecţiei mediului – pot fi deosebite şase componente ale ansamblului activităţilor de protecţie a mediului: legislativă, administrativ –instituţională, educativ – informativă, economico – tehnologică, socială, de cooperare internaţională.

Dezvoltare durabilă – dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.

Documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF) –ghiduri de referinţă BAT – documente publicate de către Comisia Comunităţii Europene rezultate din schimbul de informaţii dintre Statele Membre referitor la BAT;

Efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;Emisie – evacuarea directă sau indirectă,de la surse punctiforme ori difuze ale instalaţiei, de suibstanţe, vibraţii, căldură sau de zgomot în aer, apă ori sol.Evaluarea de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislaţiei în vigoare. Evaluarea impactului asupra mediului – face parte din procedura de autorizare fiind un proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz în parte şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului

Fond naţional de mediu – fond special, extrabugetar, destinat realizării obiectivelor strategiei naţionale în legătură cu reducerea poluării şi reconstrucţia ecologică a mediului deteriorat.Impact asupra mediului – efecte asupra mediului, ca urmare a desfăşurării unei activităţi antropice.Impact semnificativ asupra mediului – efecte asupra mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avandu-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu.Mediul înconjurător – ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorilemateriale şi spirituale.Norme de calitate a mediului – un ansamblu de cerinţe care trebuie satisfăcute la un moment dat, pentru un element de mediu dat sau ale unei părţi specifice a acestuia, în conformitate cu legislaţia în vigoare.Obiectiv – o unitate industrială, comercială, socială, economică ş.a. cu impact sau risc de mediu asupra calităţii factorilor de mediu.

Poluant – orice substanţă solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori sau sub formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. Peste anumite limite tolerabile, periclitează echilibrul ecologic; îngreunează activitatea economică sau atacă sănătatea, confortul fizic şi moral al omului.Poluare – orice emisie rezultata in urma unei activitati umane care poate fi nociva pentru sanatatea omului sau pentru calitatea mediului, care poate cauza daune omului sub orice forma, rezultand periclitarea proprietatii materiale sau care deterioreaza sau interfera cu dimensiunea estetica a mediului sau cu alte utilitatilegitime ale acestuia, sau, asa cum este definita poluarea de catre prevederile OUGOUG 152/2005 aprobata prin Legea 84/2006 „introducerea directa sau indirecta in aer, apa sau sol, ca rezultat al activitatii umane, a substantelor, vibratiilor, calduriisau zgomotului, care ar putea fi daunatoare sanatatii umane sau calitatii mediului inconjurator, rezultate in dauna proprietatii materiale, sau, care afecteaza sau impiedica confortul si alte utilitati indreptatite ale mediului”.Prejudiciu – efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare sau dezastre.Program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile Autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.

Proiect – execuţia lucrărilor de construcţie, sau alte instalaţii sau amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale. Termenul de proiect definit în OG 91/2002 se referă atatproiectele de investiţii noi cat şi la cele pentru modificarea semnificativă a proiectelor existente /realizate, inclusiv proiectele de dezafectare.Reconstrucţia ecologică – activitate umană îndreptată în direcţia refacerii echilibrului ecologic din ecosistemele deteriorate (prin cauze naturale sau artificiale), ori de amenajare a unor noi ecosisteme, cu echilibru şi structură diferite de cele existente anterior. Se urmăreşte maximalizarea funcţiilor de bază ale ecosistemelor: de producţie, de protecţie, de suport, a celei informaţionale ori sano-genetice etc., în concordanţă cu comandamentele sociale ale unei perioade istorice date. În reconstrucţia ecologică se utilizează “amenajamentul ecologic”, operaţie multi- şi interdiciplinară, extrem de actuală în ţările puternic industrializate, dar foarte necesară în ţările lumii a treia care, însă, nu dispun de fondurile necesare.Reziduu – în sensul normelor sanitare veterinare, orice substanţă, inclusiv derivaţii şi metaboliţii săi care, în mod natural, nu se găseşte în organismul animal sau în produsele de origine animală, dar care poate fi regăsită ca urmare a încorporării ei în mod conştient sau accidental şi care, prin depăşirea limitelor admise, poate constitui un factor de risc pentru sănătatea publică.Risc ecologic potenţial – probabilitatea producerii unor efecte negative asupra ecosistemelor, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.

Standarde de mediu (Environmental Quality Standard / EQS) –standard de calitate a mediului:

o specificcatie care trebuie indeplinita la termenul stabilit de catre o componenta de mediu asa cum este prevazut in legislatia in vigoare;o specificatie sau un obiectiv intern care poate fi relevant in determinareraBAT.

Studiu de evaluare a impactului asupra mediului (studiu EIM) – lucrarea elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se cuantifică cauzele şi efectele negative asupra mediului ale unor proiecte cu impact semnificativ, în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului.Titularul activităţii – persoana fizică sau juridică răspunzătoare legal pentru desfăşurarea unei activităţi, prin drepturi de proprietate, concesiune sau altă formă de împuternicire legală asupra dreptului de folosinţă a amplasamentului şi/sau instalaţiilor supuse procedurii de autorizare.Titularul proiectului – solicitantul autorizării pentru un anumit proiect sau autoritatea publică ce iniţiază un proiect; titularul de proiect poate fi atat persoană fizică cat şi juridică.

Utilizare durabilă – folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acetsora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare.Valoare - limită de emisie – masa, exprimată în funcţie de parametrii specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii care nu poate fi depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade de funcţionare. Valorile – limită de emisie pot fi, de asemenea, fixate pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanţe, în special cele considerate substanţe poluante relevante. Valorile – limită de emisie a substanţelor se aplică la punctele de evacuare a emisiilor din instalaţie, fiind exclus orice proces de diluţie la stabilirea acestora. În cazul evacuărilor indirecte în apă se ia în considerare la stabilirea valorilor – limită de emisie ale instalaţiei efectul unei staţii de preepurare/epurare, cu condiţia ca aceasta să asigure un nivel echivalent cu valoarea – limită de emisie pentru protecţia mediului în întregul său, prevăzut de normativele şi standardele de calitate, şi de a nu se ajunge la o încărcare cu poluanţi mai ridicată în mediu, fără a se încălca dipoziţiile legale în vigoare.Zonă de protecţie sanitară cu regim de restricţie – teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei. Limitele acestei zone vor fi marcate prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea: zonă de protecţie sanitară.Zonă inundabilă – suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzătoare anumitor debite în situaţii de ape mari.Zonă umedă – zonă cu exces de umiditate care include mlaştini, regiuni inundabile, limane, estuare şi lagune.

Poluarea mediului. Conceptul de dezvoltare durabila

Din perspectiva ecologică, dezvoltarea durabilă este axată pe stabilitatea biologică şi fizică a sistemelor. Viabilitatea sistemelor este esenţială pentru stabilitatea globală a întregului sistem.

Abordarea socio-culturală constă în promovarea echităţii în cadrul aceleiaşi generaţii (în special eliminarea sărăciei), cât şi între generaţii (asigurarea drepturilor generaţiilor viitoare). Astfel, conservarea biodiversităţii permite păstrarea flexibilităţii sistemului, prin protejarea acestuia faţă de jocurile exterioare şi conservarea capitalului, protejează valorille pentru consumurile viitoare.

Se apreciază că anual sunt omologate între 1000 şi 2000 noi produse chimice şi se produc la scară industrială în jur de 80,000 substanţe chimice. Cu toate că, în majoritatea ţărilor există o legislaţie clară pentru lansarea pe piaţă a acestora, efectul în viitor de cele mai multe ori este puţin previzibil, ceea ce poate să creeze surprize neplăcute mediului şi ecosistemelor respective.

Principalii factori de influenţă ai poluării mediului

Creşterea demografică

Creşteri ale consumului de producţie

Scăderea resurselor naturale

Reducerea capacităţii de autoepurare a mediului

Creşterea poluării mediului

Deteriorarea ireversibilă, globală a mediului

Dezvoltarea Durabila

Dezvoltarea durabilă presupune ca societatea să satisfacă cererea de consum a membrilor ei prin creşterea potenţialului productiv, dar şi prin crearea unor condiţii echitabile de acces la resursele naturale pentru toţi membrii societăţii.

Legea protecţiei mediului defineşte conceptul de dezvoltare durabilă: „dezvoltarea ce corespunde necesităţilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.”

O dezvoltare durabilă este o dezvoltare economică fără epuizarea resurselor, considerând limita de suportabilitate şi regenerare a ecosistemelor (Legea protecţiei mediului, 2000, OUG 195/2006).

Conceptul de dezvoltare durabilă şi conexiunilor sale

Integrarea obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţie a mediului, dezvoltarea fiind cel mai uşor de controlat prin politici şi legislaţii adecvate, încă dinfaza planificării axesteia

Cerinţele minime pentru asigurarea unei dezvoltări durabile

Redimensionarea creşterii economice;

Eliminarea sărăciei;

Controlul creşterii demografice;

Conservarea şi sporirea resurselor naturale;

Controlul riscurilor;

Participarea formelor de guvernare la luarea deciziilor privind protecţia mediului;

Coroborarea deciziilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naţional cu cele de pe plan internaţional.

Factorii de influenţă ai dezvoltării durabile

Protecţiamediului

Succeseconomic

Dezvoltaredurabilă

Problemeeconomice

Problemesociale

Poluareamediului

Acceptare de societate

Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltarea durabilă

„ O Europă Durabilă pentru o Lume mai bună” oferă Uniunii Europene, pe termen lung, o viziune pozitivă, a unei societăţi mai prospere şi corecte, şi care promite un mediu mai curat, mai sigur şi mai sănătos – o societate care asigură o calitate mai bună a vieţii pentru generaţia noastră, pentru generaţiile viitoare.

Realizarea acestui obiectiv, presupune ca:

- dezvoltarea economică să sprijine progresul social şi să ţină seama de mediu;

- politicile sociale să sprijine performanţa economică,

- politica de mediu să fie eficientă din punct de vedere al costurilor.

iunie 1972, Stockholm

iunie 1992, Rio de Janeiro

Septembrie 2002, Summitul Pamantului, Johannesburg

5 iunie 1972 – Ziua mondiala a mediului

a.

Prima Conferinţă ONU pentru Mediu

Stockholm – 113 state

Ţările socialiste nu au participat (cu excepţia României)

b.

s-a creat un mecanism internaţional de coordonare şi supraveghere pentru

mediu al ONU (United Nation Environmental Programme – UNEP) cu sediul

la Nairobi.

c. s-a adoptat primul Plan de acţiune pentru protecţia mediului, analizat şi

revizuit periodic.

d.

Realizări:

GEMS: Sistemul Global de Monitorizarea Mediului

GRID: Banca de date a Resurselor Mondiale

INFOTERRA: Sistem Internaţional de Referinţă – Informaţie

RISCPT: Registru Internaţional de Substanţe Chimice Potenţial Toxice

Program Climatologic – 1974 “Limite extreme” afectarea stratului de ozon.

Documentele de la RIO – 1992

Declaraţia de principiu asupra conservării şi exploatării pădurilore.

Convenţia privind diversitatea biologică: prevede măsuri ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor şi a diverselor forme de viaţă.

d.

Convenţia privind schimbările climatice: reprezintă un angajament ferm al ţărilor semnatare ca până în anul 2000 să-şi reducă emisiile de CO2 la nivelul din 1990.

c.

Agenda 21: analizează premizele şi posibilităţile de punere în aplicare a principiilor din “Declaraţia de la Rio” - principiile dezvoltării durabile. Este o lucrare (440 pag.) împărţită în patru acţiuni:

Dimensiunile sociale şi economice;Conservarea şi gestionarea resurselor în scopul dezvoltării;Întărirea rolului principalelor grupuri şi organisme internaţionale;Mijloace de implementare.

b.

Enunţă principiile după care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile interumane, precum şi în cele dintre om şi mediu.

a.

5 Septembrie 2002 – Summitul Pamantului de la Johannesburg

Summitul de la Johannesburg (Summitul Pământului denumit şi Rio + 10 sau Summitul Mondial privind dezvoltarea durabilă) nu a reuşit să ofere prea multe speranţe;

La 12 ani după Summitul de la Rio de Janeiro, la Johannesburg, Rusia a anunţat că va ratifica Protocolul de la Kyoto. Americanii au respins, însă, orice fel de negociere pe această temă.S-a pregătit o propunere care viza favorizarea surselor reciclabile de energie (solară şi eoliană), în detrimentul celor convenţionale, puternic poluante (petrol şi gaze).

Comitetul European de la Bruxelles (martie 2003) a stabilit măsuri concrete ce vor trebui luate în următorul an, printre care adoptarea Directivei referitoare la schema de reducere a emisiilor de gaze ce produc efecte de seră, adoptarea unei decizii privind răspunderea faţă de mediu şi implementarea Convenţiei de la Aarhus.

Comisia Europeană propune o strategie structurată

1. un set de propuneri şi de recomandări intersectoriale pentru îmbunătăţirea eficienţei politicilor şi pentru a face posibilă dezvoltarea durabilă. Aceasta presupune asigurarea consolidării reciproce a diferitelor politici, nu acţiunea acestora în direcţii contrare.

2. o serie de obiective prioritare şi măsuri specifice la nivelul UE pentru abordarea problemelor care pun cele mai mari piedici dezvoltării durabile în Europa.

3. pentru monitorizarea strategiei de la Lisabona, determinarea progreselor va implica adăugarea unui număr de indicatori, celor două convenţii. Aceşti indicatori decurg în mod natural din obiectivele şi sarcinile pe termen lung pe care şi le propune Comisia Europeană.

Implementarea dezvoltării durabile în România

Pentru prima dată în România, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a fost realizată de un Grup de Lucru constituit în baza HG nr.305/15.04.1994, care a asigurat reprezentarea tuturor partenerilor sociali, asistat de proiectul PNUD: ”Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Durabilă” aflat sub egida Academiei Române. Acest document este născut din dorinţa şi nevoia tuturor de a creşte bunăstarea şi prosperitatea fiecărui român şi a societăţii în ansamblu, definind totodată ţinta comună de a realiza mai mult cu mai puţine resurse”.

Prin OUG nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea 84/2006, sunt stabilite „măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, pentru reducerea emisiilor provenite din activităţile industriale pentru care este necesară obţinerea autorizaţiei integrate de mediu (anexa nr.1), în aer, apă şi sol, inclusiv măsurile privind gestionarea deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său, în acord cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a obligaţiilor din convenţiile internaţionale din acest domeniu, la care România este parte”.

Obligaţiile de bază ale titularului unei activităţi industriale

luarea tuturor măsurilor de prevenire eficientă a poluării, în special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;luarea măsurilor care să asigure că nicio poluare importantă nu va fi cauzată;evitarea producerii de deşeuri, iar în cazul în care aceasta nu poate fi evitată, valorificarea lor, iar în caz de imposibilitate tehnică şi economică, neutralizarea şi eliminarea acestora, evitându-se sau reducându-se impactul asupra mediului;utilizarea eficientă a energiei;luarea măsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;luarea măsurilor necesare, în cazul încetării definitive a activităţilor pentru evitarea oricărui risc de poluare şi pentru aducerea amplasamentului şi a zonelor afectate într-o stare care să permită reutilizarea acestora.

Obiectivele Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă

Obiectiv fundamental - creşterea bunăstării şi prosperităţii individuale a ansamblului social la nivel naţional, urmărind o dezvoltare economică în limitele de suport ale Capitalului Natural, într-un mod care să garanteze şi calitatea vieţii generaţiilor viitoare.

Obiective principaleAsigurarea stării de sănătate a populaţiei, a complementarităţii şi corelării între toate sectoarele

economice şi sociale, în scopul dezvoltării umane durabile.Stabilirea sectoarelor şi direcţiilor cu potenţial competitiv ca priorităţi ale dezvoltării durabile, în

contextul tendinţelor majore pe plan mondial şi în conformitate cu obligaţiile internaţionale asumate de România.

Redimensionarea şi remodelarea structurii economico-sociale, şi transformarea ei într-un sistem durabil. Asigurarea unei creşteri continue şi stabile a nivelului de trai şi în concordanţă cu criteriile de integrare în UE.

Stoparea procesului de deterioare a Capitalului Natural şi iniţierea refacerii acestuia.Dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional coerent, compatibil cu cel al ţărilor din UE şi

consolidarea democraţiei prin stimularea participării civice.Formarea resursei umane la nivelul exigenţelor ştiinţifice, tehnologice şi informaţionale, pe plan

internaţional din toate sectoarele economice şi sociale.Monitorizarea şi evaluarea permanentă a performanţelor economice, sociale şi de protecţie a

mediului, printr-un sistem de indicatori cantitativi şi calitativi determinabili.

Indicatori de Dezvoltare Durabilă în România(IDDR), conform INS (1)

Indicatorii urmăresc obiectivele ţintă şi modalităţile de acţiune la orizontul anilor: 2013, 2020, 2030, stabilite prin Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă şi suntconstruiţi pe baza informaţiilor care sunt disponibile în Institutul Naţional de Statistică, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi instituţiile în subordinea sau coordonarea acestuia şi a metodologiilor care sunt armonizate cu cele ale Uniunii Europene.Principala funcţiune a indicatorilor este de a răspunde cerinţelor de monitorizare, pe care Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă le exprimă, asociate cu termenele ţintelor propuse, care la rândul lor reprezintă angajamente politice legate de obiectivele strategice ale dezvoltării durabile.Setul de indicatori de dezvoltare durabilă pentru România este structurat pe obiectivele Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, cu ierarhizare pe trei niveluri:

nivelul 1: indicatori principali (de bază);nivelul 2: indicatori complementari, utilizabili pentru monitorizarea şi revizuirea programelor de dezvoltare durabilă;nivelul 3: indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României, acoperind pachetul de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE.

2010 Institutul National de Statistica

Indicatori de Dezvoltare Durabilă în România(IDDR), conform INS (2)

Sistemul IDD pentru România este armonizat şi congruent cu sistemul de indicatori utilizat la nivelul UE, urmărind pilonii de bază:

arhitectură: structură ierarhică pe teme, sub-teme, domenii de intervenţie;concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare asociate;metode de calcul.

Sistemul integrează, într-o structură piramidală indicatori economici, sociali şi de mediu, utilizabili pentru evaluarea tridimensională a dezvoltării durabile în România.

Baza de date (IDDR) include 103 indicatori, cu seriile de date disponibile în sistemul statistic naţional începând din anul 2000, ierarhizaţi, astfel: 19 indicatori de nivel 1, 37 indicatori de nivel 2 şi 47 indicatori la nivelul 3. Baza de date va fi actualizată şi completată cu alţi indicatori, pe măsura dezvoltării şi disponibilizării acestora, in functie si de feed-back.

2010 Institutul National de Statistica

Istoricul procesului de EIM

a) Decretul american privind politica de mediu – NationalEnvironmental Policy Act (NEPA 1969) este deseori numit Magna Carta a legilor de protecţie a mediului.

b) Directiva Uniunii Europene privind Evaluarea de Mediu (Directiva 85/337/EEC) a fost aprobată de către Consiliul de Miniştri al U.E. pe 27 iunie 1985 şi a fost prezentată Statelor Membre pentru implementare pe 3 iulie 1985. Directiva 85/337/EEC privind evaluarea impactului asupra mediului a unor proiecte publice sau private, a fost amendată prin Directiva Consiliului 97/11/EC din 3.03.1997

c) EIM în cazul proiectelor şi programelor cu finanţare externă

National Environmental Policy Act (NEPA1969)

Scopurile acestui act sunt: să stabilească o politică naţională care va asigura armonie între om şi mediul său înconjurător, luând în considerare atât aspectele productive cât şi cele de agrement; să susţină eforturile de prevenire sau eliminare a daunelor cauzate mediului şi biosferei şi de stimulare a sănătăţii şi bunăstării oamenilor; să crească nivelul de cunoaştere a sistemelor ecologice şi a resurselor naturale importante pentru naţiune; să creeze un Consiliu al Calităţii Mediului. Promulgată în 1970, NEPAcere tuturor agenţiilor federale să solicite câte un studiu de impact asupra mediului (SIM) pentru orice acţiune care poate afecta în mod semnificativ calitatea mediului uman.

Această cerinţă intenţionează să includă considerentele ecologice în procesul de luare a deciziilor şi să informeze publicul despre faptul că aspectele de mediu au fost considerate la adoptarea deciziilor finale.

Directiva Uniunii Europene privind Evaluarea de Mediu

Fiind o lege cadru, statelor membre ale UE le-a fost acordată o considerabilă libertate în transpunerea ei detaliată în propriile legislaţii naţionale, cu condiţia ca principiile şi cerinţele procedurale de bază să fie satisfăcute. Această abordare a fost aleasă în mod deliberat deoarece s-a considerat că procedurile de autorizare a proiectelor şi aranjamentele instituţionale în care cerinţele EIM trebuiau integrate, difereau foarte mult în cadrul UE.Stabilirea unor modalităţi adecvate de prevenire şi rezolvare a problemelor ecologice este una din cerinţele principale ale UE pentru ţările care doresc să adere la ea. Multe din fostele state socialiste şi-au exprimat dorinţa să se alăture UE, deci implementarea unor proceduri adecvate de rezolvare a problemelor de mediu trebuie să constituie una din preocupările lor actuale. Până la mijlocul anului 1995, toate cele 24 ţări membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) realizează propriile reglementări de EIM.

Politica europeană în domeniul protecţiei mediului este ghidată de 4 principii formulate în Programul de Acţiune asupra Mediului:

Acţiunea de prevenire este mai eficientă decât măsurile de remediere;

Daunele provocate mediului pot fi remediate la sursă;Poluatorul plăteşte costul măsurilor luate pentru protecţia mediului;Politica mediului trebuie să reprezinte o componentă a altor politici ale CE.

EIM în cazul proiectelor şi programelor

Începând cu anul 1970, peste 60 de state din întreaga lume au adoptat legi de EIM, printre care şi cele din Europa Centrală şi de Est.

La nivelul Uniunii Europene exista aproximativ 250 Directive în domeniul mediului. În România, prima lege de protecţie a mediului a fost introdusă în anul 1973. Documentul legislativ respectiv nu includea cerinţe explicite pentru evaluarea impactului şi riscului asupra mediului în sensul actual, neexistând o metodologie pentru evaluare şi pentru luarea deciziilor, iar autorităţile erau responsabile pentru monitorizarea calităţii

mediului.

Regelemetari EIM …

După 1990, ministerul de resort a inclus anumite cerinţe de evaluare a impactului asupra mediului în Ordinele nr. 170/1990, nr. 113/1990, nr. 619/1992.

În decembrie 1995 a fost promulgată Legea nr. 137 – Legea protecţiei mediului,

Reglementările referitoare la evaluarea impactului asupra mediului sunt conţinute în ordinul MAPPM nr. 125/1996, pentru aprobarea procedurii de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător, bazată pe Directiva 85/337/EEC.

Ordinul MAPPM nr. 184/1997 se referă la aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu de nivel 0, 1, 2 şi evaluarea riscului, descriindu-se modurile în care se efectuează aceste studii.

Evaluarea strategică de mediu (SEA) pentru Planurişi Programe - Aviz de mediu

Hotărâre nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri şi programeOrdin nr. 995 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea listeiplanurilor şi programelor care intră sub incidenţa HotărâriiGuvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programeOrdin nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualuluiprivind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediupentru planuri şi programeManual pentru aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programeOrdin nr. 480 din 16 mai 2006 privind constituirea şi funcţionareaComitetului special la nivel central pentru realizarea etapei de încadrare a procedurii de evaluare de mediuManual privind SEA pentru politica de coeziune 2007-2013

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) a proiectelor - Acord de mediu

Procedura de reglementare şi competenţele de emitere a acordului de mediu sunt prevăzute în HG 445/2009 care abroga HG 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactuluiasupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private şi OM 860/2002 pentru aprobareaprocedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu cu modificarile si completarile ulterioare. Ordin nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelorprocedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediuluiOrdin nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupramediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelorcu impact transfrontierăInformaţia privind mediul - HG nr. 878 din 28 iulie 2005 - accesul publicului la informaţia privindmediulConvenţia Espoo - Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991Convenţia Aarhus - Legea nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 Răspunderea de mediu OUG nr. 68 din 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenireaşi repararea prejudiciului asupra mediului

Scopuri ale legislaţiei privind EIM

Stabilirea unei politici de mediu independente;

Perfecţionarea planificării şi luării deciziilor;

Dezvăluirea publică a efectelor în mediu ale propunerilor de acţiuni (proiecte);

Culegerea informaţiilor şi cunoştinţelor despre mediu.

a. Stabilirea unei politici de mediu independente

… “nu documente mai bune, ci decizii mai bune, este ceea ce contează. Scopul NEPA nu este de a genera maculatură – chiar dacă este vorba de documente excepţionale – ci de a conduce la acţiuni excelente” …

“îndeplini responsabilităţile fiecărei generaţii ca administratori ai mediului pentru generaţiile viitoare (...) să cuprindă o cât mai largă gamă de utilizări în mediu fără a-l degrada ... (şi) să realizeze un echilibru între populaţie şi utilizarea resurselor care să permită

atingerea unor standarde înalte de viaţă şi o cât mai largă distribuţie a înlesnirilor vieţii ...”.

Declaraţia de politică a NEPA îndrumă agenţiile federale de mediu să folosească toate mijloacele şi măsurile aplicabile “în concordanţă cu celelalte consideraţii esenţiale de politică naţională” pentru ca SUA să poată:

b. Perfecţionarea planificării şi luării deciziilor

Un alt scop important al legilor privind EIM este de a îmbunătăţiplanificarea şi luarea deciziilor de către agenţiile guvernamentale, companiile private şi de către persoane fizice.

NEPA a apărut ca urmare a neputinţei agenţiilor federale de mediu din SUA de a conferi suficientă greutate problemelor de mediu. Cerând agenţiilor federale de mediu să ia în considerare consecinţele activităţilor asupra mediului şi să analizeze alternative rezonabile la aceste activităţi, NEPA a determinat o creştere a receptivităţii pentru problemele de mediu în rândul guvernanţilor.

In ceea ce priveşte proiectele individuale, NEPA încurajează pe autorii acestora să evite sau să reducă rezultatele distructive ale activităţilor preconizate, prin analizarea alternativelor şi a măsurilor de remediere, făcând astfel ca proiectele să devină mai puţin dăunătoare pentru calitatea mediului.

c. Dezbaterea publică a efectelor induse în mediu de propunerile de investiţii (proiecte)

Importanţa implicării publicului:

Scopul cel mai important al legilor privind EIM îl constituie culegerea şi dezvăluirea

completă, la timp şi în public, a informaţiilor privind activităţile ce pot afecta mediul.

4. Pasul următor îl reprezintă diseminarea informaţiilor către public. Populaţia va fi receptorul tuturor daunelor în mediu cauzate de activitatea autorizată şi prin urmare are dreptul să cunoască, să se intereseze şi să răspundă unei informaţii cât mai complete.

5. Participarea publicului printr-un un mijloc eficient prin care publicul afectat să-şi comunice opiniile factorilor de decizie care să examineze atent aceste opinii. Nu se poate îndeplini cerinţa ca aprobarea să fie dată reprezentativ – pentru a putea servi în mod legitim drept consimţământ al publicului.

1. măsurile ce fac ca riscurile asumate să fie rezultatul unei alegeri fundamentate pentru justificarea deciziilor de mediu;

2. Dreptul primordial de mediu, este aşadar dreptul de a alege, iar acest drept a fost deseori refuzat.

3. Primul pas este informaţia, deoarece fără o cunoaştere în detaliu a efectelor nu se poate lua o decizie bine fundamentată. Mecanismul specific al acestei informări îl constituie evaluarea de mediu, care este un element esenţial pentru deciziile ce implică asumarea unor riscuri de mediu;

d. Culegerea datelor şi informaţiilor despre mediu

EIM cuprinde o evaluare a stării iniţiale a mediului, ajutând astfel factorii de decizie şi investitorii să obţină informaţii despre inter-relaţiile complexe dintr-un sistem ecologic.

Aceste informaţii pot ajuta oamenii de ştiinţă să elaboreze inventare sigure ale resurselor de mediu dintr-o regiune.

Studiind efectele în mediu ale proiectelor de dezvoltare, factorii de decizie, proiectanţii, investitorii pot evalua şi compara eficienţa diferitelor alternative şi măsuri de remediere, îmbunătăţind astfel concepţia proiectelor viitoare.

EIM poate avea şi un scop foarte practic acela de a culege informaţiile necesare pentru a determina responsabilităţile legale ale unui obiectiv conform unor legislaţii diferite.

Tipuri de impacturi analizate printr-o procedura de EIM si sfera de cuprindere a acestora

“Impactul în mediu” - alterarea mediului fizic, eveniment care conduce ladeclanşarea demersului privind EIM.

Este necesar să fie evaluat:

• impactulul direct,

• impactul indirect,

• impactul cumulativ

• impactul sinergic

al activităţii propuse (în fiecare alternativă)asupra mediului biofizic şi socio - economic.

Tipuri…

Efecte “directe” sunt acelea provocate de acţiuni care se produc în acelaşi timp şi în acelaşi loc.

Efectele “indirecte” sunt definite ca cele “care sunt provocate de acţiuneşi apar mai târziu în timp sau în spaţiu, dar sunt totuşi în mod raţional previzibile”.

Impactul cumulativ este: “impactul în mediu rezultat din acumularea impactelor unei acţiuni când ea se adaugă altor acţiuni trecute, prezentesau în mod rezonabil previzibile pentru viitor.

Receptorii…

a. Medii receptoare (apă, aer, sol);b. Fiinţele vii receptoare care trăiesc în aceste medii (oamenii, flora, fauna);c. Mediul amenajat (structuri, clădiri, monumente).

Exemplu de impact direct/indirect/cumulativ/sinergic

Exemplu de impact direct/indirect/cumulativ/sinergic

Organizatiile si tipurile de personal implicate in EIM

Managerii de vârf.Conducătorii compartimentelor administrativePersonalul tehnic

Titularul proiectului sau al activităţii

Autorităţile competente

Factorii de decizie,

Specialistiicompartimentelor

Personalul tehnic

Alte categorii

Consultanţii

Firme de consultanta

Experti de mediu, specialisti

Manageri

Universitati, alteinstitutii

Publicul

ONG, cetateni, formatori EIM, centre EIM, mass media, alte agentii

Actorii implicati în procesul EIM şi interacţiunile dintre acestia

Indicatori pentru evaluarea impactului de mediu

Obiectivele (obligaţii) de mediu minim acceptate cuprind un set de obiective stabilite de autoritatea de mediu competentă, în baza unui bilanţ de mediu realizat anterior cu ocazia schimbării proprietarului. Acestea se referă la obiectivele calitative şi cantitativeminime de mediu şi durata maxim admisibilă pentru conformarea cu cerinţele de mediu, precum şi orice alte cerinţe ce pot fi identificate de autoritatea de mediu competentă.Pragul de alertă reprezintă concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, care au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra mediului şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi/sau reducerea cantităţilor de poluanţi din emisii/evacuări.Pragul de intervenţie corespunde concentraţiilor de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.Poluare potenţial semnificativă există atunci când concentraţiile de poluanţi în mediu depăşesc pragurile de alertă, iar poluare semnificativă atunci când concentraţiile de poluanţi depăşesc pragurile de intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.

Programe pentru evaluarea impactului asupra mediului: Programul pentru conformare

Plan de măsuri propus de titularul unei activităţii existente, cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.

Programul de conformare poate avea două secţiuni:1. Măsurile pentru reducerea efectelor prezente şi viitoare ale

activităţilor asupra mediului;

2. Măsurile de remediere a efectelor activităţilor anterioare asupra mediului.

Programul de conformare este necesar pentru orice obiectiv care continuă sau care încetează activitatea şi care aduce prejudicii mediului prin funcţionarea curentă sau anterioară. Evaluarea prejudiciilor se realizează prin bilanţul de mediu, raportând starea mediului şi măsurile necesare de remediere la standardele şi reglementările în vigoare.

Programul stabileşte măsurile de conformare, etapele, termenele, costurile şi responsabilităţile necesare realizării acestora.

Elaborarea programului de conformare ia în considerare:

concluziile Bilanţului de Mediu;

constatările şi sarcinile stabilite de autorităţile de control care răspund de protecţia factorilor de mediu, porecum şi de alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

datele deţinute de titularul activităţii şi de autorităţile administraţiei publice locale privind emisia şi imisia poluanţilor în mediu;

studiile, ofertele, diversele materiale de documentare etc.,

sugestiile şi propunerile primite de la populaţie şi de la asociaţiile neguvernamentale cu ocazia dezbaterii publice.

Cadrul legislativ pentru evaluarea strategica a mediului

Obiectivele Evaluarii Strategice a Mediului (SEA)

Obiective generale:asigurarea unui nivel înalt de protecţie a mediului;integrarea aspectelor de mediu în pregătirea şi adoptarea anumitorplanuri şi programe care promovează dezvoltarea durabilă.

Obiective specifice:asigurarea că efectele implementării planurilor şi programelor suntluate în considerare în timpul pregătirii lor şi înainte de adoptareaacestora;stabilirea unui set de cerinţe procedurale comune, necesare pentrua contribui la un nivel înalt de protecţie a mediului.stabilirea unui cadru legislativ consecvent, care să permităadoptarea/aprobarea planurilor/programelor pe baza informaţiilor de mediu obţinute în derularea procedurii şi care să contribuie la punerea în practică a unor soluţii durabile si eficiente.

Evaluarea strategica a mediului

a) al căror unic scop este apărarea naţională sau protecţia civilă;

b) financiare sau bugetare;

c) privind sprijinul pentru dezvoltare rurală prin Fondul Europeande Orientare şi Garantare a Agriculturii - Secţiunea Garantare, pe anul 2007

Se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului şi se finalizeazăînainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă:

a) etapa de încadrare a planului sau programului în procedura evaluării de mediu;

b) etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu;

c) etapa de analiză a calităţii raportului de mediu si luarea deciziei.

Nu se aplică urmatoarelor planuri şi programe:

Etapele unui proces de evaluare a impactului asupra mediului

Metode si tehnici de cuantificare a impactului de mediu

Reprezentări graficeAceste metode presupun reprezentarea separată a diferiţilor indicatori sau parametrii de mediu, în funcţie de alţi parametrii sau indicatori caracteristici proiectului. Hărţile ecologice ale zonei pot fi suprapuse pe harta amplasamentului proiectului şi a zonei afectate pentru a evidenţia amploarea şi specificul impactului. În prezent, această metodă se realizează prin Sistemul de Informaţii Geografice (GIS).

Liste de controlÎn acest caz se folosesc liste cu impacturi potenţiale pregătite pe baza experienţei acumulate în timp. Scopul este, înainte de toate, de a compara diferitele alternative (tehnologice şi de amplasament). Listele de control mai complexe vor acoperi impacturile pe termen lung sau scurt, efectele reversibile sau ireversibile, impacturile locale sau exterioare.

Matrici de impactReprezintă una din metodele cele mai utilizate într-un proces de EIM. Metoda matricilor de impact implică construirea unei matrici în care pe o coordonată sunt specificate activităţile evaluate, iar pe cealaltă coordonată sunt prezentaţi factorii ecologici potenţial afectaţi. La intersecţia activităţilor cu factori ecologici sunt cuantificate intensitatea şi importanţa impactului.Folosirea acestei metode permite analizarea tuturor relaţiilor posibile, ceea ce face evaluarea totală mai obiectivă. De subliniat că metoda permite evaluarea atât a impactului direct cât şi a celui indirect. De obicei, în matricile de evaluare a impactului se folosesc scări şi grile de bonitate pentru diferenţierea rolurilor diferitelor tipuri de activităţi şi factori ecologici, ceea ce conferă un caracter complex metodei.

Scheme (diagrame) sau grafuriAceste tehnici pun în relaţie cauzele unui impact cu efectele lui. Pot fi implicate atât efectele de ordinul întâi (impactul direct), cât şi cele de ordinul doi sau trei (impactul indirect). Avantajul acestor tehnici îl constituie faptul că asigură reprezentarea grafică a rezultatelor, care poate fi nu foarte complicată, deci uşor de dezbătut cu comunitatea locală sau cu autorităţile.

Metoda indicelui de poluare globalaproposa de Rojanschi (1997) si

imbunatatita de Popa (2005) - (Ipg)

- Media notelor de bonitate acordate tuturor indicatorilorconsiderati in procesul de evaluare

IPG =100b

2

b

IPG =Si

Sr

Si – area figurii geometrice ce descrie starea ideala a mediului, Sr - area figurii geometrice ce descrie starea reala a mediului(situatia evaluata).

Si

34

110

10 10

10Sr

2

0

1997

2005

Indicele de poluare globala - calcul

Clasificarea impactului

IPG b Clasa Starea de sănătate a mediului

IPG = 1 10 A Mediu natural neafectat de activitatea umană 1 <I PG < 2 9,999 –

7,072 B Mediu supus efectului activităţii umane în limite admisibile

2 < IPG < 3 7,071 – 5,774

C Mediu supus efectului activităţii umane, provocând stare de disconfort formelor de viaţă

3 < IPG < 4 5,773 – 5,001

D Mediu afectat de activitatea umană, producând tulburări formelor de viaţă

4 < IPG < 6 5 – 4,083 E Mediu grav afectat de activitatea umană. Periculos formelor de viaţă

peste 6 ≤ 4,082 F Mediu degradat, impropriu formelor de viaţă

Avantaje

Oferă o imagine globală a stării de sănătate a mediului, a calităţiiacestuia, la un moment dat;Permite compararea între ele a unor zone diferite cu condiţia caacestea să poată fi analizate pe baza aceloraşi indicatori;Permite compararea stării unei zone în diferite momente în timp, oferind posibilitatea urmăririi evoluţiei atât a calităţii diferiţilorfactori de mediu cât şi a calităţii globale a mediului în zona respectivă.

- Rezultatele finale despre starea globală a calităţii mediului pot fi obţinute calculând numai media aritmetică a notelor de bonitate acordate fiecărei componente de mediu evaluate.

- Starea de sănătate, respectiv de poluare a mediului poate fi evaluată folosind doar 2 componente de mediu, în timp ce calcularea indicelui de poluare globală prin metoda lui Rojanschi se poate realiza dacă sunt analizate minim trei componente de mediu.

Metoda matricii de evaluare rapidă a impactului asupra mediului (MERI)

Metoda matricii de evaluare rapidă a impactului asupra

mediului (MERI) - ecuatii

( ) ( )1 2 x aa aT=( ) ( ) ( ) btbbb 321 =++

( ) ( ) ESbT x aT =

(a1), (a2) sunt notele (valorile) acordate criteriilor individuale pentru grupa(A);(b1), (b2), (b3) sunt notele (valorile) acordate criteriilor individuale pentrugrupa (B);aT este rezultatul înmulţirii tuturor notelor (A);bT este rezultatul însumării tuturor notelor (B); ES este scorul de mediu pentru factorul analizat

Criterii de evaluare a scorurilor de mediuCriteriul Scala Descrierea A1 Importanţa condiţiei

4 3 2 1 0

Important pentru interesele naţionale/internaţionale Important pentru interesele regionale/naţionale Important numai pentru zonele aflate în imediata apropiere a zonei locale Important numai pentru condiţia locală Fără importanţă

A2 Magnitudinea scimbării/efectului

+3 +2 +1 0 -1 -2 -3

Beneficiu major important Îmbunătăţire semnificativă a status quo-ului Îmbunătăţirea status quo-ului Lipsă de schimbare/status quo Schimbare negativă a status quo-ului Dezavantajele sau schimbări negative semnificative Dezavantajele sau schimbări majore

B1 Permanenţă

1 2 3

Fără schimbări Temporar Permanent

B2 reversibilitate

1 2 3

Fără schimbări Reversibil Ireversibil

B3 Cumulativitate

1 2 3

Fără schimbări Ne-cumulativ/unic Cumulativ/sinergetic

Conversia scorurilor de mediu în categorii

Scorul de mediu Categorii Descrierea categoriei +72 la +108 +E Schimbări/impact pozitiv majore +36 la +71 +D Schimbări/impact pozitiv semnificativ +19 la +35 +C Schimbări/impact pozitiv moderat +10 la +18 +B Schimbări/impact pozitiv +1 la +9 +A Schimbări/impact uşor pozitiv 0 N Lipsa schimbării/status quo/nu se aplică -1 la -9 -A Schimbări/impact uşor negativ -10 la -18 -B Schimbări/impact negativ -19 la -35 -C Schimbări/impact negativ moderat -36 la -71 -D Schimbări/impact negativ semnificativ -72 la 108 -E Schimbări/impact negativ major

Matricea simpla de interactiune- Matricea lui Leopold

Matricea lui Leopold

Metoda matricei de interacţiune dezvoltată de Leopold şi alţii (1971) (cunoscută sub numele de matricea lui Leopold) va fi folosită ca un exemplu de matrice simplă.

O „matrice simplă de interacţiune” afişează acţiunile proiectului sau activităţile de-a lungul unei axe, cu ordonare de-a lungul celeilalte axe a matricei, a factorilor de mediu adecvaţi.

Când o acţiune sau activitate dată se aşteaptă să cauzeze o schimbare a factorului de mediu, aceasta este notată la punctul de intersecţie în matrice şi descrisă în funcţie de magnitudinea acesteia şi de consideraţiile mai importante.

Matricea simplă de interacţiune, a lui Leopold

Dezavantajul metodei

constă în nota de subiectivitate generată de încadrareape scara de bonitate şi care depinde în primul rând de experienţa şi exigenţa evaluatorului, precum şi de posibilitatea aprecierii limitelor pentru toţi indicatorii ce caracterizează mediul la un moment dat şi a ponderiiacesteia în determinarea stării generale de calitate a mediului.

Metoda de evaluare integrata a impactului si riscului de mediu (SAB)

Metoda integrată de evaluare cantitativă- introducere

MEDIUL

AER APA DE SUPRAFAŢĂ

SOL APA SUBTERANĂ

Caracterizare calitate: indicatori de calitate

specifici (CO, pulberi) Caracterizare calitate apa: CCO Cr –Mn, CBO, reziduu

fix, substante extractibile, metale grele, materii in

suspensie, fosfati, sulfati, etc.Caracterizarea soluluifolosind indicatori de calitatespecifici instalaţiei evaluate

Componenta “OM” expusă la efectul global de poluare

Activităţi cu impact asupra mediului, instalaţii poluante

Principii de lucru

S-au avut în vedere princiiple de evaluare a impactului asupra mediului ale metodei matricii importanţă, din care s-a preluat noţiunea de importanţăacordată componentei de mediu evaluată, precum şi modul de calculare al acesteia.

Sistemul de evaluare a mediului (Environmental Evaluation System) cuprinde estimarea şi cuantificarea impactelor de mediu evaluate întermeni de unităţi măsurabile ca fiind “unităti de importanţă de mediu”(UI).

Scorurile de impact de mediu acordate în evaluările de impact asupramediului au la bază două componente: magnitudinea impactelor de mediu şi importanţa.

Principii …

Calitatea componentei de mediu evaluată este determinată ca fiind raportuldintre concentraţia maximă admisă, conform legislaţiei în vigoare şi concentraţiadeterminată în mediu la un moment dat pentru un anumit poluant. Când acestparametru notat Q are valori care tind spre zero, atunci se consideră calitateacomponentei de mediu foarte “săracă”, iar când are valori apropiate de unu saumai mari, atunci calitatea componentei de mediu este bună spre foarte bună.

Valorile indicatorilor de calitate pentru componentele de mediu din zona evaluatătrebuie să fie conform standardelor naţionale (sub limita maximă admisă). Exista, totuşi, un anumit stress, perceput ca posibil impact, hazard asupra calităţiicomponentelor de mediu, atunci când se ating valorile pragului de alertă (70% dinconcentraţia maximă admisă), ceea ce face să apară un risc pentrucomponentele de mediu evaluate.

Cuantificarea integrata a impactului şi riscului de mediu

Într-o primă etapă se stabilesc componentele de mediu considerate în evaluarea impactului şi a riscului, în acest caz: apa de suprafaţă, apa subterană, solul şi aerul. După care se atribuie gradul de importanţă, de la 0 la 1, fiecărei componente de mediu considerate în procesul de evaluare. Pentru a se reduce din gradul de subiectivitate în calcularea unităţilor de importanţă, se foloseşte metoda matricii de calcul, obţinându-se mai întâi scoruri normate şi apoi unităţile de importanţă pentru fiecare componentă de mediu.

Calitatea componentei de mediu evaluată este determinată ca fiind raportul dintre concentraţia maxim admisă, conform legislaţiei în vigoare şi concentraţia determinată la un moment dat pentru un anumit indicator de calitate, specific componentei de mediu evaluate.

Cuantificarea integrata a impactului şi riscului de mediu

Importanţa este acordată de către evaluatorul de mediu pe o scară de la 0 la 1, unde valoarea 1 reprezintă “importanţa maximă”. Ulterior aceste valori sunt calculate folosind matricea. Calcularea importanţei fiecărei componente de mediu evaluate se bazează pe opinia şi experienţa evaluatorilor şi funcţie de specificul activităţii/instalaţiei evaluate.

Magnitudinea impactelor de mediu depinde de parametrul calitatea mediulu, depinde în mod direct de concetraţia poluantului în mediu. Astfel, impactulindus asupra fiecărei componente de mediu evaluate este dat de raportuldintre unităţile de importanţă obţinute de fiecare componentă de mediu şi calitatea componentei de mediu.

Fiecărui impact de mediu calculat în funcţie de indicatorul de calitate “i”, îieste asociat un risc de mediu. Odată ce au fost cuantificate impactele induseasupra fiecărei componente de mediu, se calculează riscurile asociate acestorimpacturi.

Calitatea componentei de mediu evaluată

CMA – concentraţia maxim admisă pentru indicatorul de calitate ce caracterizează componenta de mediu evaluată;Cdeter – reprezintă concentraţia determinată pentru indicatorul de calitate ce caracterizează componenta de mediu evaluată, la un moment dat.

det

CMAQC

=

Calcularea importanţei fiecărei componente de mediu

1.02.01.250.9Sol0.51.00.500.5Aer0.82.01.000.8Apa suprf.1.12.01.251.0Apa subt.

SolAerApa suprf.Apa subt.Componenta

rezolvând matricea pe linie, se obţin “unităţile de importanţă”

10001.000Total (verificare)2940.294Sol1430.143Aer2550.255Apa suprf.3080.308Apa subt.

Unităţi de importanţăScoruri normateComponenta

Cuantificarea impactului de mediu

impactul indus asupra fiecărei componente de mediu evaluate este dat de raportul dintre unităţile de importanţăobţinute de fiecare componentă de mediu şi calitateacomponentei de mediu.

CMACUI

QUIIM erdet⋅

==

Cuantificarea riscului de mediu

RMj,i = IMj,i x Pj

Descrierea probabilităţii

<0.05se poate întampla în cazuri excepţionale, 1% rar

0.05-0.3se întamplă uneori, în 10% din cazuriputin probabil0.31-0.6se poate întampla în 50% din cazuriprobabil0.61-0.9s-ar putea realiza în 90% din cazuriaproape sigur0.91-1.0se realizează în 99% din cazuricu siguranta

Unităţi de probabilitateDescriereProbabilitate

Calcularea automata a parametrului calitate, impactului si riscului de mediu

893,253215,7111,8650,58600Cr total mg/kg5

161,94582,982,154,6510Cd, mg/kg4

932,643357,5012,3940,37500Ni, mg/kg3

1275,04589,9816,9329,53500Cu, mg/kg2

43,50156,610,5834622000subst.extract, mg/kg1SOL30,77138,480,578,75Pulberi susp. mg/mc3

87,78395,021,6430,550COV mg/mc2

324,251459,126,0657,8350NOx mg/mc1AER28,56102,820,38131,8250,00NO3

-,mg/l3

100,40361,451,333,755,00CBO5, mgO2/l2

27,87100,330,3713,515,00CCO-Cr, mgO2/l1APA subt.n

46,32187,600,8728,9025CCO-Cr, mg O2/l1

1APAsuprf.

RM5IM4Q3CM2CMA1Indicator de calitateNr.Comp. de mediu

Clasificarea impactului şi riscului de mediu

Riscuri catastrofale, toateactivitatile ar trebui încetate

>1000mediu degradat, impropriu formelorde viata

>1000

riscuri majore, sunt necesaremasuri de prevenire, control

şi remediere

700-1000mediu grav afectat de activităţileumane

700-1000

riscuri medii la un nivelinacceptabil, sunt necesare

masuri de prevenire şi control

350-700mediu supus efectelor activităţilorumane provocând tulburări

formelor de viată

500-700

riscuri medii la un nivelacceptabil, trebuie

monitorizate

200-350mediu suspus efectelor activităţilorumane provocand stari de

disconfort

350-500

riscuri minore, dar trebuie avute în vedere/monitorizate

100-200mediu supus efectelor activităţilorumane în limite admisibile

100-350

riscuri neglijabile/ nesemnificative

<100mediu neafectat de activităţileumane/calitate naturala

<100

DescriereRisc de mediuDescriereImpact de mediu

Dependenţa impact – risc de mediu

430.84

128.61177.63

34.47

1363.84

407.12

1491.68

423.01

0.00

200.00

400.00

600.00

800.00

1000.00

1200.00

1400.00

1600.00

Surface water Ground water Soil Air

Environmental impact Environmental risk

Avantajele si dezavantajele evaluarii integrate

uşor de aplicat, fără să depindă în mod expres de experienţaevaluatorului de mediu;

impactul şi riscul de mediu sunt calculate plecând de la concentraţiile poluanţilor, determinate în mediu la un moment dat, ceea ce face să reflecte realitatea într-un mod obiectiv;

facilitează procesul decizional de monitorizare, prevenire poluare

sau închidere instalaţie.

nu este o metodă subiectivă.

Avantajele si dezavantajele evaluarii integrate

Algoritmul propus pentru calcularea impactului şi riscului de mediu, elaborat în programul Excel, poate fi aplicat pentru diferiteinstalaţii/activităţi.

Programul este flexibil, rezultatele finale nefiind influenţate de experienţa evaluatorului.

Metoda poate fi extinsă sau restrânsă la mai multe, respectiv mai puţine componente de mediu condiderând mai mulţi sau mai puţini indicatori de calitate pentru caracterizarea componentelorde mediu evaluate.

Metoda este ideala pentru situatii în care impactul deşi este înlimite admisibile, riscul are valori care îl încadrează la riscurimedii spre majore.

Evaluarea riscului de mediu conformOrdinului MAPPM nr. 184/1997

Risc de mediu

Evaluarea riscului de mediu (conform Ordinului Ministerial nr. 184/1997) face analiza probabilităţii şi gravităţii principalelorcomponente ale unui impact de mediu.

Necesitatea unor informaţii suplimentare privind riscurile poluăriiidentificate sau ale activităţilor poluante, desfăşurate pe un amplasament, poate determina autoritatea competentă de mediu să solicite realizarea evaluării riscului pentru a determina probabilitatea unei daune şi posibilii păgubiţi prin această daună.

Nu toate amplasamentele afectate de un anumit poluant vorprezenta acelaşi risc sau vor necesita acelaşi nivel de remediere.

Evaluarea riscului definită de către Banca Mondială

proces pentru identificarea, analizarea şi controlarea pericolelordatorate prezenţei unei substanţe periculoase dintr-o instalaţie".

evaluarea riscului implică o estimare (incluzând identificareapericolelor, mărimea efectelor şi probabilitatea unei manifetări) şi calcularea riscului (incluzând cuantificarea importanţei pericolelorşi consecinţele pentru persoane şi/sau pentru mediul afectat).

Evaluarea riscului are scopul de a controla riscurile provenite de la un amplasament, prin identificarea:

Agenţilor poluanţi sau a pericolelor cele mai importante;

Resurselor şi receptorilor expuşi riscului;

Mecanismelor prin care se realizează riscul;

Riscurilor importante care apar pe amplasament;

Măsurilor generale necesare pentru a reduce gradul de risc la un "nivel acceptabil".

Evaluări ale sănătăţii

Au în vedere protecţia şi igiena muncii, cu praguri limită stabilite la nivel internaţional pentru a determina expunerea în siguranţă la diferite substanţei chimice pe anumite perioade de timp.

Standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) au fost dezvoltate pentru nivelurile concentraţiilor acceptate ale poluanţilor în atmosferă şi pentru limite orientative pentru sănătatea umană (şi recent pentru sănătatea mediului), pentru diferiţi parametri.

Evaluări ecologice

Compară concentraţiile preconizate ale poluanţilor în mediu cu pragurile toxice estimate, în scopul evaluării securităţii unei emisii propuse.

Evaluarea ecologică a riscului a dezvoltat metodologii ecotoxicologice pentru compararea riscurilor de mediu sau umane dintr-un eveniment care are loc, folosind diferite instrumente sofisticate, cu un număr de sisteme de punctaj pentru clasificarea amplasamentelor.

Evaluarea calitativă a riscului, conform Ord. 184/1997

Pericol/sursă – se referă la poluanţii specifici care sunt identificaţi sau presupuşi a exista pe un amplasament, nivelul lor de toxicitate şi efectele particulare ale acestora.

Calea de acţionare – reprezintă calea pe care substanţele toxice ajung la punctul la care au efecte dăunătoare, fie prin ingerare directă sau contact direct cu pielea, sau prin migrare prin sol, aer sau apă.

Ţinta/Receptor – reprezintă obiectivele asupra cărora acţioneazaefectele dăunatoare ale anumitor substanţe toxice de pe amplasament, care pot include fiinţe umane, animale, plante, resurse de apă şi clădiri (sau fundaţiile si folosinţele acestora). Acestea sunt numite în termenilegali obiective protejate.

Evaluarea cantitativă a riscului cuprinde cinci etape:

descrierea intenţiei;

identificarea pericolului;

identificarea consecinţelor;

estimarea mărimii consecinţelor;

estimarea probabilităţilor consecinţelor

Conform Ordinului 184/1997, riscul este probabiltatea apariţiei

unui efect negativ într-o perioada de timp specifică:

Evaluarea riscului implică identificarea pericolului şi a consecinţelorcare pot să apară ca urmare a producerii evenimentelorconsiderate surse de risc.

În funcţie de importanţa consecinţelor se decide dacă sunt sau nu necesare lucrari de remediere.

Risc = Pericol x Expunere

Evaluarea riscului de mediu, conformOrdinului 184/1997

Evaluarea riscului implică identificarea pericolului şi a consecinţelor care pot să apară ca urmare a produceriievenimentelor considerate surse de risc. În funcţie de importanţaconsecinţelor se decide dacă sunt sau nu necesare lucrari de remediere.

Conform Ordinului 184/1997, cuantificarea riscului se bazează peun sistem simplu de clasificare, unde probabilitatea şi gravitateaunui eveniment sunt considerate descrescător, atribuindu-se unpunctaj aleatoriu.

R = P x G

Model simplificatProbabilitatea Gravitatea3 = mare 3 = majoră 2 = medie 2 = medie1 = mică 1 = usoară

Riscul se poate calcula prin înmulţirea celor doi factori (probabilitate, gravitate), pentru a obţine o cifra comparativă, de exemplu 3 (mare) x 2 (medie) = 6.

Aceasta permite efectuarea unor comparaţii între diferite riscuri. Cu cât rezultatul este mai mare, cu atât mai mare va fi prioritatea care va trebuiacordată în controlarea riscului.

Matrice pentru evaluarea calitativa a riscului de mediu - exemplu

Agent poluant

Pericol Sursa Cale Tinta Atingere sursă

Importanta riscului

Necesitate lucrari remediere

Pulberi toxic Depozit deşeuri, manipulări

Emisii inhalare

Aer om

Da Da

medie medie

Da Da

SO2 toxic Proc. fermentaţie

Degajari inhalare

Aer om

Da Da

medie medie

Da Nu

CO fitotoxic Proc. fermentaţie

Degajari inhalare

Aer om

Da Da

medie medie

Da Nu

NO2 fitotoxic Proc. fermentaţie

Degajari inhalare

Aer om

Da Da

medie medie

Da Nu

COVNM fitotoxic Proc. fermentaţie

Degajari inhalare

Aer om

Da Da

medie medie

Da Nu

Hidrocarb petroliere/ subst.extrct

fitotoxic rezervoare CLU

Deversari Scurgeri Scurgeri

Apa om sol

Da Nu Da

medie mica medie

Nu Nu Da

Deşeuri, levigat, ape uzate

toxic platforme Infiltraţii

Sol, subsol Aer apa

Da Da Da Da

medie medie medie medie

Da Da Da Da

Diagrama arbore - exemplu

Evaluarea ciclului de viata (ECV) -Obiectivele

Înţelegerea interdependenţei dintre activităţile umane şi consecinţele lor asupra mediului;Realizarea unui tablou cât mai complet al interacţiunilor dintre desfăşurarea unei activităţi şi mediu, identificarea fazelor ciclului de viaţă cu consecinţe majore asupra mediului şi selectarea indicatorilor relevanţi pentru mediu inclusiv a tehnicilor de cuantificare a acestor indicatori;Furnizarea de informaţii factorilor de decizie care să conducă la identificarea şanselor de îmbunătăţire a calităţii mediului în industrie (de exemplu pentru planificarea strategică, stabilirea priorităţilor, proiectarea sau reproiectarea produselor sau a proceselor);Promovarea produselor (proceselor) pe piaţă-marketing (exemplu revendicări referitoare la mediu, schema de ecoetichetare sau declaraţia de mediu a produselor);Facilitarea dialogului constructiv între reprezentanţii societăţii preocupaţi de calitatea mediului.

Evaluarea ciclului de viata (ECV) –Principiile generale

ECV trebuie dezvoltată pentru a fi utilizată la compararea produselor;ECV trebuie să cuprindă întregul ciclu al produsului;ECV trebuie să abordeze toate formelerelevante ale intervenţiilor umane asupra mediului;ECV trebuie să cuantifice pe cât posibil intervenţiile asupra mediului.

Evaluarea Impactului Ciclului De Viaţă

a) normarea, b) gruparea, c) aprecierea şi d) tehnicile de analiză a calităţii datelor.

Normarea şi aprecierea (ponderarea) presupun transformarea rezultatelor indicatorilor în timp ce tehnicile de analiză a calităţii datelor ca: analiza de senzitivitate şi analiza de incertitudine analizează direct rezultatele indicatorilor.

EVALUAREA PERFORMANTEI DE MEDIU

EPE este un proces si un instrument de management intern destinat sa furnizeze managementului informatii sigure si verificabile in mod continuu, pentru a determina daca performanta de mediu a organizatiei satisface criteriile stabilite de managementul organizatiei (SR EN ISO 14031, 2001).

EPE si auditurile de mediu ajuta managementul unei organizatii sa evaluaezestarea performantei sale de mediu si sa identifice zonele de imbunatatire.

EPE pune accent pe descrierea performantei de mediu a unei organziatii, iarevaluarea ciclului de viata (ECV) este o tehnica pentru evaluarea aspectelor de mediu si impacturilor potentiale asociate sistemelor de produse si servicii.

Modelul procesului EPE

Indicator al performantei de mediu

Furnizeaza informatii despre performanta de mediu a organizatiei, informatii

privind eforturile managementului de a influenta performanta de mediu a

organizatiei.

Indicatorul de performanta operational reprezinta un indicator al

performantei de mediu care ofera informatii privind performanta de mediu a

activitatilor organizatiei.

Tipuri de indicatori . . .indicatori ai performantei de mediu (EPI)indicatori de stare a mediului (ECI)

In cadrul primei grupe de indicatori (EPI) sunt doua tipuri de indicatori:Indicatori de performanta a managementului (MPI) –sunt o categorie de indicatori ai performantei de mediu care furnizeaza informatii despre eforturilemanagementului de a influenta performanta de mediu a activitatilor organizatiei;Indicatori de performanta optionali (OPI) – sunt o categorie de indicatori ai performantei de mediu care furnizeaza informatii despre performanta de mediu a activitatilor organizatiei (operationali).

Indicatori pentru EPE

EPI

ECI

OPI

MPI

furnizeaza informatii despre starea mediului, care pot ajuta o organizatie sa inteleaga mai bine impactul actual sau potential al aspectelor sale de mediu si sa sprijine planificarea si implementarea procesului de evaluare a performantei de mediu

furnizeaza informatii despre eforturile managementului de a influenta performanta de mediu a activitatilororganizatiei;

furnizeaza informatii despre performanta de mediu a activitatilor organizatiei

Indicatorii MPI – sprijina evaluarea eforturilormanageriale pentru imbunatatirea performantei de mediusi ajuta la:

Impementarea si evaluarea eficacitatii diferitelor programe de management de mediu,Evidentierea actiunilor managementului care influenteaza performanta de mediu a activitatilor organizatiei si eventual starea mediului,Evidentierea eforturilor pentru asigurarea succesului managementului organizatiei,Flexibilitatea managementului de a se adapta la modificarile conditiilor, la realizarea obiectivelor specifice, coordonarea eficienta sau capacitatea de a rezolva problemele,Conformarea cu cerintele legale reglementate, precum si cu alte cerinte ale organziatiei,Identifica in mod clar costurile financiare implicate, precum si beneficiile.anticiparea modificarilor performantei, identificarea cauzelor primare in cazul in care performanta actuala depaseste, sau nu respecta, criteriile de performanta de mediu relevante,identificarea oportunitatilor pentru actiuni preventive.

Indicatorii de performanta operationali (OPI) -furnizeaza conducerii informatii despre performanta de mediu a activitatilor organizatiei si se refera la:

Intrari: materii primie, materiale, materii auxiliare, materii recilate, reutilizate, resurse umane, energie, servicii.Furnizarea intrarilor pentru activitatileorganizatiei.Proiectarea, instalarea, exploatarea (inclusiv in situatii de urgenta) si intretinerea, mentenanta.Iesiri: produse principale, secundare, materiale reciclate si reutilizate, servicii, emisii, deseuri.

Fluxul operaţional şi indicatorii operationali

Indicatorii de stare a mediului (ECI) furnizeazainformatii despre starea mediului la nivel local, regional, national sau global si sprijina organizatia prin:

Identificarea si managementul aspectelor de mediu smenificative;Evaluarea gradului de adecvare al criteriilor de performanta de mediu;Ajuta la selectarea EPI prin alegerea potrivita a indicatorilor MPI si OPI;Ajuta la stabilirea nivelului de referinta fata de care sa se masoaremodificarile;Determinarea modificarii mediului in timp, in functie de programul de mediu aflat in desfasurare;Investigarea relatiilor posibile dintre starea mediului si activitatile, produsele si serviciile organizatiei;Determinarea necesitatilor masurilor de actiune.

Exemplu pentru identificarea aspectelor de mediu in stransalegatura cu indicatorii alesi pentru EPE

O organizatie de servicii situate intr-o zona in care calitatea aerului este nesatisfacatoareutilizeaza informatiile privind calitatea aerului pentru a allege indicatorii adecvati pentru EPE, conform obiectivului de reducere a emisiilor de la motoarele autovehiculelor.Indicatori ECI:

• Concentratiile poluantilor din aer asociati emisiilor motoarelor autovehiculelor.Indicatori OPI:

• Reducerea emisiilor motoarelor autovehiculelor, determinate de utilizareacombustibililor alternative; • Cantitatea totala de combustibili consumati;• Eficienta combustibilului in functie de motorul autovehiculului;• Frecventa operatiilor de mentenanta pentru vehicule; • Numarul de vehicule echipate cu tehnologii de control al poluarii mediului.

Indicatori MPI:• Costurile pentru promovarea transportului public si utilizarea acestuia;• Numarul de ore de instruire a angajatilor in scopul utilizarii transportului public;• Eficacitatea eforturilor de reducere a consumului de combustibil, de imbunatatire a mentenantei autovehiculelor si a eficientei combustibililor, precum si de utilizare a combustibililor alternativi.

Alegerea indicatorilor EPESa aiba in vedere urmatoarele criterii de performanta

de mediu:Performanta actuala si anterioara;Cerintele legale;Codurile, standardele si cele mai bune practici recunsoacute (Best Availables Technologies);Informatii si date de performanta existente in sectorul industrial si la alte organizatii;Analizele si auditurile efectuate de catremanagement;Opiniile partilor interesate;Cercetarea stiintifica in domeniu.

Abordari pentru alegerea indicatorilor EPE

Abordarea cauza-efectAbordarea bazata pe riscAbordarea bazata pe evaluarea ciclului de viataAbordarea pe baza reglementarilor sau initiativei voluntare

Avantajele evaluarii performantei de mediu

Informatiile furnizate in cadrul procesului de evaluare a performantei de mediu pot ajuta organziatia sa:

Determine toate actiunile necesare pentru realizarea criteriilor sale de performanta de mediu;

Identifice aspectele de mediu semnificative;

Identifice oportunitati pentru un management bun al aspectelor sale de mediu (ex. Prevenirea poluarii)

Identifice tendintele performantei de mediu;

Creasca eficienta si eficacitatea organziatiei;

Identifice oportunitatile strategice.

Evaluarea de mediu a amplasamentelor si organizatiilor

reprezinta un proces de identificare a concordantei cu obiectivele de mediu, de identificare a problemelor de mediu si de determinare a consecintelor activitatii asupra amplasamentului si organizatiei, ca rezultat al activitatilor trecute, prezente si viitoare.

se realizeaza conform ISO 14015:2005. Determinarea consecinteloractivitatii, conform ISO 14014:2005 este optionala, iar acest tip de evaluare nu este supusa niciunui proces de auditare sau certificare.

EMAO implica trei categorii de actori principali: clientul, reprezentantul evaluatului si evaluatorul.

Procesul EMAO

Evaluarea propriu zisa

Responsabilitatile evaluatorului

Asistarea clientului atunci cand este cazul pentru a stabili obiectivele, domeniul si criteriile de evaluare (inclusiv identificarea si stabilirea prioritatii zonelor evaluate);Convenirea impreuna cu clientul a metodei si a formatului pentur raportare;Pregatirea planului de evaluare si obtinerea acordului clientului si daca este cazul si cel al reprezentatnului evaluatului;Crearea si mentinerea documentelor de lucru sunt liste de verificarea si protocoale;Asigurarea ca sunt disponibile abilitatile necesare pentru a indeplini obiectivele evaluarii si daca este cazul alcatuirea echipei de evaluare;Obtinerea acrodului clientului pentru echipa de evaluare;Obtinerea informatiilor initiale;Desemnarea membrilor echipei pentru efectuarea unor parti componente ale evaluarii;Colectarea si validarea informatiilor in concordanta cu planul de evaluare;Identificarea si evaluarea problemelor de mediu;Stabilirea consecintelor asupra activitatii, daca este cazul;Pregatirea si furnizarea raportului catre client.

De retinut…Conceptul de dezvoltare durabilaEvaluarile de mediu pentru dezvoltare durabila: SEA, EIMMetode pentru cuantificarea impactului si riscului de mediu: Ipg, MERI, Matricea lui Leopold, metodaintegrata - SAB, evaluarea riscului de mediuconfrom Ordin 184/1997ECV: evaluarea impactului ciclului de viata (etape)EPE: model, indicatori, avantajeEMAO: definitie, etape, responsabili/actori, exemplu.