ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULATATEA DE COMERT

Prof. indrumator: Lec.Dr.universitar

Magdalena Bobe

- Bucuresti -

- 2007 -

CUPRINS

Introducere

Cap.I Caracterizarea merceologica a untului

1.1 Prezentarea produsului

1.2 Importanta in alimentatie a produsului

1.3 Materii prime utilizate pentru obtinerea untului

1.4 Procesul tehnologic

1.5 Caracteristici de calitate

1.6 Valoarea nutritiva a produsului

1.7 Ambalare, transport, depozitare

1.8 Garantarea calitatii

1.9 Etichetare, etichetare nutritionala

Cap.II Piata produsului unt

2.1 Sortimentul existent pe piata

2.2 Date privind consumul

Concluzii

Bibliografie

2

Cap.I Caracterizarea merceologica a untului

Am ales pentru realizarea acestui proiect produsul “unt” deoarece consider ca este

consumat in cantitati mari si am vrut sa aflu cat mai multe informatii despre acest produs,

facand parte din categoria de persoane care il consuma aproape zilnic. Am incercat sa

urmaresc si sa argumentez importanta acestui aliment in alimentatia noastra si sa prezint

atat avantajele cat si dezavantajele. Pentru finalizarea lucrarii am studiat standarde, acte

normative, manual precum si site-uri de specialitate.

1.1 Prezentarea produsului

Din cele mai vechi timpuri, untul a fost prezent la cele mai multe popoare din

lume. Cea mai veche dovadă scrisă a existenţei sale datează de 4500 de ani : fabricarea

sa figurează pe o placă de calcar gravată din epoca sumeriană. La muzeul din Bagdad este

descrisă o scenă în care vacile sunt îngrijite de către lucrătorii de pe un mare domeniu,

apoi este prezentată fabricarea untului într-un “putinei” primitiv, care nu este altceva

decât un mare urcior care conţine lapte şi care este învârtit de la dreapta la stânga.

Doar două civilizaţii fac excepţie, Grecia Antică, apoi Roma care nu au mâncat unt,

acesta fiind atribuit “Barbarilor”, barbarii fiind toate popoarele “necivilizate” care îi

înconjurau!

Untul este cunoscut din antichitate de la greci (buturos = branza de vaca), de unde

prepararea lui a fost preluata de romani (care au transformat denumirea în butyrus),

extinzandu-se apoi treptat si la alte popoare. In limba romana, cuvantul unt provine din

latinescul unctum, produs ce se foloseste la ungere.

Untul constituie unul din produsele lactate cele mai raspandite, prezentand o

importanta deosebita pentru alimentatia omului, datorita proprietatilor sale nutritive si

energetice, find un produs care se consuma in mod frecvent. Untul este un produs

alimentar cu preponderenţă lipidică, ce conţine într-o formă concentrată grăsimea laptelui,

uşor asimilabilă şi cu însuşiri senzoriale deosebite. Denumirea de „unt" se atribuie

grăsimii concentrate din laptele de vacă.

3

1.2 Importanta in alimentatie a produsului

Untul, obţinut prin prelucrarea industrială a smântânii pasteurizate, fermentată în

prezenţa culturilor de bacterii lactice selecţionate, este unul dintre produsele lactate cele

mai importante pentru alimentaţia omului. Se consumă întins pe alte feluri de mâncare,

pe post de condiment, ajută la coacere, la realizarea de sosuri, sau pentru prăjire. Ca

rezultat, untul este consumat zilnic în multe părţi ale lumii. Untul constă din grăsime care

înconjoară minuscule picături de apă, proteine şi din lapte. Cea mai des întâlnită formă de

unt este cea obţinută din lapte de vacă, dar se poate obţine şi din laptele altor mamifere,

inclusiv oaie, capră, bivoliţă sau iac. Untului i se pot adăuga uneori sare, arome, sau

conservanţi.

Grupa 1- grăsimi, uleiuri şi

dulciuri

Grupa 2- carne

Grupa 3- lapte şi produse

lactate

Grupa 4- fructe

Grupa 5- legume

Grupa 6- alimente cu

Fig.1. Piramida Alimentara

conţinut crescut de amidon

Aceste aliment este plasat, pe langa altele, în vârful piramidei pentru că el nu

trebuie consumat prea des. Acest grup include untul, grăsimile de orice fel, biscuiţii,

dulciurile, prăjiturile, zahărul şi băuturile dulci. Grăsimile din alune, nuci sau seminţe

sunt grăsimi nesaturate şi sunt mai sănătoase decât cele saturate care se găsesc în produse

lactate şi carne. Alimentele din grupa 1 trebuie consumate în cantităţi mici.

Dejavantaje

Recomadarea specialiştilor pentru reducerea grăsimilor trans din alimentaţie este

să alegeţi uleiuri vegetale lichide sau margarina mai moale care conţine o cantitate mai

mică de astfel de acizi graşi în locul untului.

4

 Atât acizii graşi saturaţi cât şi acizii graşi nesaturaţi de tip trans cresc nivelul de

colesterol şi LDL colesterol. De aceea este indicată reducerea consumului atât de acizi

graşi saturaţi cât şi de acizi graşi nesaturaţi de tip trans. Untul conţine o cantitate mai

mare de acizi graşi nesaturaţi şi acizi graşi saturaţi de tip trans decât noile margarine iar

în plus mai are şi un conţinut crescut de colesterol.

Utilizarea sa in bucatarie in anumite mancaruri gatite la foc ii diminueaza

digestibilitatea si da nastere unor produsi toxici si cancerigeni, temperatura sa critica fiind

de 130 grade.

1.3 Materii prime utilizate pentru obtinerea untului

Materia prima pentru obţinerea untului este smântâna pasteurizată provenită din

laptele de vacă cu conţinut de grăsime de 30-40%. Untul este un amestec plastic, format

din grasime si substante negrase, care se obtine prin tratamente termice si mecanice ale

smantanii in urma carora emulsia de tip grasime in apa (in smantana) trece in emulsie de

tip apa in grasime (in unt). Materia prima utilizata este fie smantana provenita din lapte

de vaca, fie din zerul rezultat la fabricarea branzeturilor, precum si grasimea

vegetala(plantol) sau margarina folosite in unele amestecuri.

Untul trebuie procesat la cele mai înalte standarde de igienă, în fabrici de

procesare aprobate conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 853/2004.

Toate smântânile folosite în fabricile de lapte trebuie să fie pasteurizate. Smântâna

este pasteurizată după cum urmează:

a) la o temperatură nu mai mică de 63º C şi ţinută la această temperatură nu mai puţin de

30 minute;

b) la o temperatură nu mai mică de 70º C şi ţinută la această temperatură nu mai puţin de

15 secunde;

c) la alte temperaturi pentru alte perioade pentru a avea ca efect eliminarea organismelor

patologice vegetative din smântână.

Laptele utilizat la fabricarea untului trebuie să provină de la animale sănătoase,

din gospodării înregistrate în modul stabilit şi regulat supuse controlului de Serviciul

sanitar veterinar de stat, se achiziţionează numai în bază actelor în forma scrisă, ce

confirmă siguranţa alimentară şi calitatea lui, conform legislaţiei în vigoare.

5

In functie de caracteristicile organoleptice si fizico-chimice, smantana pentru

unt se sorteaza in : calitatea I, destinata pentru unt cu durata lunga de depozitare, unt

superior si calitatea a- II- a, utilizabila la fabricarea untului de masa pentru consum

imediat.

1.4 Procesul tehnologic

Prepararea untului a fost intamplator descoperita, ca

urmare a baterii laptelui transportat în burdufuri, pe cai, iar

metoda generala de preparare a acestuia a ramas multe

secole cea primitiva cu numeroase variante. La sfarsitul

secolului al XIX-lea, dupa descoperirea separatorului

(Nielsen-Petersen, DeLaval) a luat dezvoltare productia

industriala de unt, care cu timpul se perfectioneaza prin

introducerea pasteurizarii smantanii (Lund, Fjord în

Danemarca) si folosirea culturilor de bacterii lactice

selectionate (Storch în Danemarca în 1888 si Weigmann in

Germania în 1990).

Treptat, sunt imbunatatite si modernizate procedeele

tehnologice, se foloseste frigul pentru refrigerare,

congelare, astazi, fabricarea untului devenind o industrie

moderna, dotata cu utilaje de inalta tehnicitate si care

asigura realizarea unor indici economici remarcabili.

6

Schema tehnologica a fabricarii untului cuprinde

urmatoarele operatii:

- obtinerea smantanii pentru unt

- maturarea fizica a smantanii

- maturarea biochimica(fermentarea) smantanii

- baterea smantanii

- colorarea untului

- spalarea( sararea ) untului

- malaxarea untului

- portionarea si ambalarea untului

- depozitarea

Fazele mai importante sunt:

Maturarea fizica a smantanii. Untul se poate obtine

atat din smantana dulce cat si din smantana fermentata.

Indiferent de felul untului, care trebuie obtinut, smantana

trebuie supusa maturarii fizice, deoarece altfel nu se poate

obtine unt cu consistenta dorita.

Maturarea fizica a smantanii consta in racirea acesteia

la temperatura scazuta 0…6 ْ°C si mentinerea si la aceste

temperaturi o anumita perioada de timp. Prin racire o parte

din grasimea din smantana cristalizeaza, capatand astfel o

7

anumita consistenta si elasticitate. In acelasi timp se

produce modificarea starii coloidale a substantelor proteice

care se umfla. Totalitatea acestor modificari constituie

maturarea fizica a smantanii si favorizeaza aglomerarea

globulelor de grasime in procesul de batere a untului.

Procesul solidificarii smantanii depinde de 2 factori:

temperatura si durata de actiune a acesteia.

Scaderea temperaturii de maturare favorizeaza in mod

progresiv procesul de solidificare a grasimii. In functie de

procedeul de fermentare a smantanii, maturarea fizica se

face inainte sau dupa fermentarea smantanii.

Fermentarea smantanii( maturarea biochimica) se

realizeaza in vase speciale si este una din fazele cele mai

importante in tehnologia untului. Fermentarea se face cu

ajutorul maielei de bacterii lactice si acest ajuta la formarea

gustului si aromei specifice untului, cat si la inhibarea

dezvoltarii microflorei daunatoare. Ca procedee de

fermentare in principal se folosesc : fermentarea de scurta

durata si fermentarea de lunga durata( metoda cea mai

folosita)

8

Baterea smantanii( obtinerea untului) - Este faza in

care sub agitare mecanica, globulele de grasime din

smantana sunt partial sparte apoi aglomerate producandu-se

totodata indepartarea peliculei protectoare, alegerea untului

sub forma de bobite, lecitina si celelalte substante trecand

in zara. In timpul baterii se produce o inversare de faze

transformand smantana care este o emulsie de grasime in

plasma, in unt care este o emulsie de plasma in grasime,

deci grasimea formeaza faza continua in care se afla

dispersate apa si substanta uscata negrasa.

Se admite teoria cea mai fundamentata in ceea ce

priveste formarea untului in timpul baterii, este teoria

“spumarii” ( sau a flotatiei). Conform acestei teorii

distrugerea membranelor protectoare lipoproteice ale

globulelor de grasime si unirea lor in bobul de unt se face

tocmai prn intermediul bulelor de aer , formate in timpul

baterii.

Spalarea untului. Dupa batere, zara este evacuata,

bobul de unt este spalat pentru indepartarea cat mai

completa a zarei in vederea obtinerii unui unt de calitate cu

conservabilitate ridicata. Practic prin procesul de spalare se

9

urmareste inlocuirea zarei din masa untului, cu apa.

Temperatura apei de spalare influenteaza in mod hotarator

asupra consistentei untului. Se recomanda folosirea de apa

de spalare racita la 5- 80C in timpul verii si la 11-13 0C

iarna.

Malaxarea untului - Prin aceasta faza se urmareste

legarea bobului de unt intr-o masa compacta, repartizarea

cat mai uniforma a apei in masa de grasime si eliminarea

excesului de apa.

1.5 Caracteristici de calitate

Caracteristicle de calitate fizico-chimice ale untului

Tabelul nr. 1

Caracteristici

Tipuri de unt

Extra Superior Masă

Grăsime, % min. 83 80 78

S.U. (fără grăsime), % max. 1,0 1,2 1,5

Apă + S.U. (fără grăsime), %

max.

16,0 20,0 22,0

Aciditate, grade, max. 2,0 2,0 2,0

Reacţia Kreiss pentru gradul

de prospeţime

negativă

Sursa: SR

.

Evaluarea organoleptică se face pentru următoarele trei caracteristici: aspect,

consistenţă, aromă şi dispersia apei.

10

• Aspectul implică următoarele trăsături: culoare, puritate vizibilă, dezvoltarea

mucegaiului şi dispersia apei.

• Consistenţa presupune următoarele caracteristici: soliditate şi capacitate de întindere.

Pentru evaluarea consistenţei untului pot fi utilizate metode fizice.

• Aroma implică următoarele caracteristici: gust, miros.

În general, untul are o culoare galbenă, dar poate fi şi alb. Culoarea untului

depinde de regimul alimentar al animalului şi este controlată şi cu ajutorul coloranţilor

alimentari în procesul de fabricare comercială, cel mai des fiind folosit anato sau caroten.

Untul proaspăt are culoare uniformă, este dens şi are un gust plăcut. Consistenţa

este moale, fină, se întinde uşor pe pâine şi se topeşte pe limbă.

Untul românesc în general este mai bun decât cele de import, deoarece este mult mai

puţin procesat şi denaturat.

Caracteristicile organoleptice ale untului de vacă

Tabelul 2

Denumirea

indicilor

Caracteristici

pentru unt din

smîntînă dulce

pentru unt din

smîntînă

fermentată

pentru unt din

smîntînă de zer

pentru unt

topit

Gust şi miros De smîntînă

dulce cu sau

fără gust de

pasteurizare;

fără gust şi

miros străin.

Pentru untul

ste-rilizat – cu

gust de

sterilizare.

Potrivit sărat

pentru

sortimentele

De smîntînă

fermentată, fără

gust şi miros

străin.

Potrivit sărat

pentru

sortimentele

sărate.

Caracteristic

pentru untul din

smîntînă dulce

cu gust de

pasteurizare.

Se admite:

gust puţin

pronunţat de

zer.

Caracteristic

pentru grăsime

de lapte topită,

fără gust şi

miros străin.

11

sărate.

Consistenţa şi

aspectul

exterior

Compactă, plastică, omogenă,

suprafaţa în secţiune lucioasă sau

slab lucioasă.

Se admite:

pentru untul din smîntînă dulce –

insuficient compactă şi plastică;

puţin fragilă şi/sau sfărîmicioasă;

suprafaţa cu prezenţa picăturilor

foarte mici unitare de umiditate;

pentru untul sterilizat – puţin

fragilă şi/sau sfărîmicioasă, cu

picături separate de grăsime

topită pe suprafaţă şi

caramelizarea particulelor izolate

de proteină.

Compactă,

plastică, omo-

genă, suprafaţa

untului în

secţiune cu

aspect uscat sau

cu prezenţa

picăturilor uni-

tare foarte mici

de umiditate.

Se admite:

insuficient

compactă şi

plastică; puţin

fragilă şi/sau

sfărîmicioasă,

suprafaţa cu

prezenţa picătu-

rilor mici unita-

re de umiditate.

Compactă,

omogenă sau

granulată la

(122) C; în

stare topită –

transparentă

fără sediment.

Se admite:

pentru untul

granulat –

insuficient

omogenă,

unguenă, cu

prezenţa

grăsimii

lichide; pentru

untul

omogenizat –

făinoasă

(grişată),

moale.

Culoare De la albă pînă la galbenă, omogenă în toată masa. Omogenă, de la

galben-deschis

pînă la galben-

închis.

Caracteristici micro-biologice

12

Conţinutul de elemente toxice ,de micotoxine şi pesticide ,de microorganisme

trebuie aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii si trebuie să corespundă normelor

stabilite de Organul Administraţiei Publice Centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii

Defectele untului si cauzele acestora

a) Defecte de aspect

- culoarea prea deschisa ( unt alb, in special iarna) se datoreaza influentei

furajarii( respectiv lipsei furajelor verzi bogate in caroten); prelucrarii laptelui de vaca in

amestec cu laptele de bivolita.

- Culoarea prea intensa apare cand hrana animalelor se face exlusiv cu furaje verzi

sau se adauga o cantitate prea mare de colorant.

- Aspect marmorat (unt pestrit) cand se foloseste smantana prea acida cu grunji de

cazeina, care trec in unt si apar ca pete, sau repatizarii neuniforme a apei in unt , ca

urmare a unei malaxari insuficiente.

b) Defecte de consistenta

- consistenta prea moale, unsuroasa, datorita temperaturii apei si temperaturii de

batere prea ridicate sau supramalaxarii untului.

- Consistenta sfarimicioasa, neomogena, influentata de furaje ca: sfecla rosie,

cartofi cruzi, malaxarea insuficienta a untului, spalarea untului cu apa avand temperatura

prea joasa

c) Defecte de gust si miros

- gust fad, nearomat, datorita folosirii laptelui de vaca tratat cu penicilina , maieleor

cu aciditate redusa, maturarii insuficiente a smantanii sau spalarii prea intense a untului

- gust de mucegai, apare intai la suprafata, patrunzand apoi in interiorul blocului de

unt; se datoreaza folosirii materialelor de ambalare neigienice( sau umede) cat si folosirii

unei ape de spalre neorespunzatoare din punct de vedere microbiologic.

- Gust de invechit – cauze; folosirea laptelui provenit de la animale hranite cu

furaje insilozate, pasteurizarea insuficienta a smantanii, conditii neigienice in spatile de

lucru, pastrarea untului la temperaturi ridicate

- Gust acru- cauze: folosirea unei smantani cu defecte, supraacidificarea smantanii

si a maialei, insuficienta spalare a untului.

13

d) Defecte de prelucrare

- Eliminare de apa (untul cedeaza apa) – cauze: depasirea nivelului de umplere a

putineiului, malazarea insuficienta a untului.

- Ambalarea defectuoasa: hartia pergament cu care se captusesc lazile formeaza

cute ce se imprima in unt, intre hartie si unt ramane aer , care favorizeaza dezvoltarea

microorganismelor.

- Pastrarea untului se face la frigider, ferit de lumina, pentru a ramane solid si a

evita rancezirea lui si astfel pierderea de vitamine. se înmoaie la temperatura camerei, şi

se topeşte, devenind un lichid subţire la 32–35 °C.

1.6 Valoarea nutritiva a produsului

Valoarea nutritiva a untului este data de compozitia sa si de natura substantelor

constitutive.Componenta cea mai importanta este grasimea, care provine din lapte:

aceasta se remarca printr-o mare varietate acizi grasi (peste 150), precum si prin proportia

ridicata a acizilor grasi cu molecula mica, mai usor de asimilat. Grasimea laptelui este

usor digestibila atat datorita continutului ridicat de acid oleic, acidul gras cel mai absorbit

in organism, precum si concentratiile reduse de acid stearic cu absorbtia cea mai dificila.

Dintre acizii grasi polinesaturati se remarca acidul linoleic si acidul arahidonic, primul

esential pentru sugari, iar al doilea cu rol asemanator unei provitamine.Punctul de topire

scazut al grasimii laptelui (aprox. 30 oC), care o mentine lichida la temperatura corpului,

favorizeaza o buna digestibilitate. Ingerat în cantitati moderate, untul este absorbit

aproape integral in timpul digestiei, fiind tolerat bine chiar de catre hepatici. Substanta

uscata negrasa din unt reprezinta max. 2% si este reprezentata de lactoza (0,1-0,3%), acid

lactic (0,15%), substante azotoase (0,2-0,8%), saruri (0,1%) si vitaminle A, D, B2, C .

Prin compoziþia sa, untul este un valoros produs alimentar. O raþie zilnicã de 50 grame

unt, poate asigura, la adult 15% din consumul energetic ºi 20-50% din nevoia de vitamina

A ºi 15% de vitamina D.

Pe lângă faptul că untul este un aliment natural, acesta reprezintă o sursă bogată şi

uşor asimilabilă de vitamina A, necesară îmbunătăţirii vederii şi sănătăţii sistemului

endrocin, dar şi de vitaminele E, K şi D. De asemenea, acest aliment este bogat în

minerale, în special seleniu, care este un puternic antioxidant – arma redutabilă împotriva

14

radicalilor liberi responsabili ai fenomenului de îmbătrânire. Procentual, untul conţine

mai mult seleniu decât cerealele sau usturoiul.

Untul mai furnizează organismului şi iod, element atât de necesar la buna funcţionare a

glandei tiroide. Alături de o cantitate apreciabilă de acid butiric – necesar colonului, un

alt acid gras din unt este acidul lauric – o substanţă puternic antimicrobiană şi

antifungică; conţine şi alţi acizi graşi, care oferă protecţie împotriva cancerului. Apa din

compoziţia lui este fin dispersată astfel încât aspectul este uniform şi uscat.

1.7. Ambalare, transport, depozitare

Untul trebuie să fie ambalat într-un material conform art. 4 alin. 5 şi 6 din

Regulamentul (CE) 2771/1999. Fabricile de procesare a laptelui trebuie să obţină

ambalaje numai de la fabricile de produse plastice care deţin certificate de calitate.

Pachetele trebuie ştampilate şi nu trebuie legate cu materiale care pot deteriora pachetul.

Este recomandată folosirea materialelor speciale de împachetare pentru a securiza

pachetele de pe palet.

Untul de vaca de calitate superioara si calitatea I se livreaza sub forma de pachete

cu un continut de 25, 100 si 200 g. untul de calitatea a II-a se livreaza si sub forma de

blocuri cu masa de 25 kg.

Bucatile de unt de calitate superioara se invelesc in hartie metalizata, cele de

calitatea I in hartie pergament iar blocurile de unt de calitatea a II-a in hartie pergaminata.

Ambalajul trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii, sub formă de coduri de

bare, dacă este necesar:

a) numărul autorizaţiei cu identificarea fabricii şi a statului membru producător;

b) data fabricatiei;

c) numărul lotului de producţie trebuie să fie identic pentru fiecare cutie care face parte

dintr-un lot şi numărul individual;

d) greutatea netă

Untul de calitate superioara ambalat în diverse tipuri de celofan obisnuit, prezinta

gust neplacut, de seu, dupa aproximativ 48 de ore de expunere la lumina. În anumite

conditii, în special în prezenta ionilor de cupru, untul expus la lumina capata gust de

untura de peste. Metode de conservare: prin refrigerare, prin congelare

15

Untul se depozitează în spaţii frigorifice destinate special pentru unt spălate,

dezinfectate, diratizate, fără miros străin, ce menţin umiditatea aerului minimum 85 % şi

următoarele temperaturi:

pentru unt şi paste de unt:

- regimul I (pentru consumatori) – temperatura (3 2) C;

- regimul II (pentru păstrarea industrială) – temperatura minus (6 3) C;

- regimul III (rezervare) – temperatura minus (16 2) C.

Nivelul temperaturii optime în recipientele de transport:

- produse congelate : -14°C

- produse refrigerate: +6°C

Nu se admite păstrarea untului împreună cu produse ce posedă miros specific

acut.

In unitatile de desfacere, untul se depoziteaza in incaperi uscate, bine aerisite,

ferite de lumina solara directa, la temperaturi de maximum 12°C. Este interzisa pastrarea

untului impreuna cu produse care constituie o sursa de infectie sau care au miros

patrunzator.

In ambalajul original si in conditiile de depozitare indicate untul de calitate

superioara poate fi pastrat timp de 5 zile, iar untul de calitatea I si a II- a timp de 4 zile de

la data livrarii de catre intreprinderea producatoare. In cazul pastrarii in depozite cu

temperatura de 2...4°C, untul trebuie sa-si mentina insusirile de consum timp de 10 zile.

Transportarea untului trebuie efectuată numai cu mijloace autorizate sanitar, care

să asigure pe toată perioada acestei activităţi păstrarea nemodificată a caracteristicilor de

calitate şi siguranţă alimentară, precum şi protecţia împotriva prafului, dăunătorilor şi

altor posibilităţi de degradare şi contaminare.

1.8 Garantarea calitatii

Termenul de valabilitate a untului se stabilişte de întreprinderea producătoare în

baza respectării cerinţelor stabilite de Organul Central de Specialitate al Administraţiei

Publice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii.

Producătorul de unt, plasat în reţeaua de comerţ, garantează sub propria

responsabilitate corespunderea indicilor de calitate şi siguranţă alimentară a produselor,

16

cerinţelor prescrise în prezenta Reglamentare tehnică pe tot parcursul termenului de

comercializare.

1.9 Etichetare, etichetare nutritionala

În cazul provenienţei grăsimii din laptele altor animale, trebuie să se specifice pe

ambalaj: unt de oaie, unt de bivoliţă, unt de capră etc.

Marcarea şi etichetarea untului destinate comercializării trebuie să fie efectuată în

conformitate cu „Normele privind etichetarea produselor alimentare”, aprobate prin

Hotărîrea Guvernului si publicate in Monitorul Oficial.

Etichetarea nutritionala reprezinta orice informatie care apare pe etichete si se

refera la:

a) valoarea energetica

b) si la urmatoarele substante nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu,

vitaminele si mineralele prezente in cantitati semnificative

Prin etichetarea nutritionala informatia se prezinta grupat, in acelasi loc, sub

forma de tabel, cu numerele aliniate, daca spatiul o permite; acolo unde spatiul nu

permite, informatia se prezinta in forma liniara. Informatia se inscrie intr-un loc vizibil,

cu caractere lizibile si intr-o forma ce nu permite stergerea.

Prin etichetarea nutritionala informatia se inscrie intr-o exprimare usor de inteles

de cumparator, daca nu au fost luate alte masuri in scopul bunei informari a acestuia.

Informatia se inscrie in limba romana, indiferent de tara producatoare a alimentului, fara

a impune restrictii cu privire la posibilitatea indicarii acesteia si in alte limbi.

Denumirea sub care se comercializează untul trebuie să indice corect natura

produsului şi să includă cel puţin:

- denumirea materiilor prime utilizate la fabricare;

- denumirea modului de fabricare.

- conţinutul de grăsimi.

17

Cap.II Piata produsului unt

2.1 Sortimentul existent pe piata

Pe piata untului principalii actori sunt: Friesland Romania, Albalact si Covalact.

Friesland Romania - companie olandeza cara a achizitionat in 2002, trei fabrici romanesti

de unt: Somesana-Satu Mare, Beclar-Timisoara si SCIL-Mures. Detine marcile Milli si

Oke. Covalact este o firma cu traditie in domeniu si fabrica unt de tip A si B.

Albalact: firma cu actionariat 100% romanesc, fabrica unt de masa si detine si marca de

lapte Fulga.

În funcţie de tehnologie şi materiile prime utilizate la fabricare, untul se clasifică

după cum urmează:

a) unt de vacă;

b) paste de unt de vacă;

Untul de vacă, în funcţie de tehnologia fabricării, se clasifică după cum urmează:

a) unt de vacă din smîntînă;

b) unt de vacă topit.

Untul de vacă din smîntînă, în funcţie de particularităţile tehnologiei de fabricare,

se clasifică după cum urmează:

- din smîntînă dulce;

- din smîntînă dulce cu ingrediente (unt de ciocolată);

- din smîntînă fermentată;

- din smîntînă de zer.

Untul de vacă din smîntînă dulce şi din smîntînă fermentată, în funcţie de fracţia

masică de grăsime se clasifică după cum urmează:

- unt clasic;

- unt cu conţinut redus de grăsime.

Untul de vacă din smîntînă dulce şi din smîntînă fermentată poate fi:

- nesărat;

18

- sărat.

În funcţie de conţinutul în grăsime şi caracteristicile senzoriale, untul se produce şi

comercializează în trei tipuri:

tipul extra, cu minimum 83% grăsime;

tipul superior, cu minimum 80% grăsime;

tipul de masă, cu minimum 78% grăsime sau 65% grăsime

2.2 Date privind consumul

Conform datelor Institului National de Statistica, anul trecut fabricile romanesti

au scos pe piata aproximativ 30.000 de tone de margarina si 5.000 de tone de unt.

Producatorii de unt si de margarina se bat pe o piata de 50 de milioane de euro.

Untul este un produs sezonier. Cele mai mari vanzari se obtin in lunile martie-aprilie si

septembrie-decembrie. Pe parcursul verii, consumul scade la jumatate, clientii preferand

produsele fara grasimi. De sarbatori, cresc seminificativ produsele la pachet, acestea fiind

alese de gospodine pentru prepararea cremelor si prajiturilor

Franţa este prima producătoare europeană de unt, înaintea Germaniei şi mult

înaintea grupului de ţări producătoare de lapte din nord: Irlanda, Marea-Britanie, Ţările

de Jos. În 2003, cu 7,8 kilograme pe locuitor şi pe an, francezul este consumatorul de unt

cel mai asiduu din lume. În timp ce spaniolul, brazilianul şi japonezul îl ignoră aproape

de tot, consumul fiind de un kilogram pe locuitor şi pe an!

Concluzii

In urma studierii mai multor surse bibliografice am tras anumite concluzii si

anume: untul este indispensabil in crestere prin continutul mare in vitamina A, este mai

putin dãunãtor când este consumat pe pâine rece decât când este folosit la gãtit.

Unii specialisti recomanda inlocuirea acestuia cu margarina, avand un continut de

grasimi mai scazut insa altii considera margarina mult mai daunatoare pentru organism

decat untul si recomanda cosumarea in cantitati mici( 50g/ zi) de unt.

Untul face parte dintre grasimile cu cea mai mare valoare bilogica adica contine

vitamine, elemente minerale( calciu 15 mg/100g), fosfor 25 mg/100g, fier 0,2 mg/100g).

19

Dezavantajul principal al acestui produs ar fi ca datorita faptului ca face parte din

catgoria produselor de tip “grasime”, consumat in cantitati mari duce la cresterea in

greutate.

Bibliografie

1. Dima, D , Diaconescu, I., Pamfilie, R., Procopie, R, Bobe, M., Paunescu,

C., Popescu, D., Chiru, L., “Fundamentele Stiintei Marfurilor” Marfuri Alimentare,

Editura ASE, Bucuresti, 2005

2. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Unt

3. ***http://www.agro-alimentar.portal-romania.ro/unt.htm

4. ***http://www.bizwords.ro/stiri/advertising/892/Untul-margarina-si-

concurenta.html

5. ***http://www.contraboli.ro/piramida-alimentara

6. ***http://www.slabsaugras.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?

id=107&idsec=3

7. ***http://www.maap.ro/pages/l52/50.pdf

8. ***http://www.apia.org.ro/dir_masuri_piata_interventie/GHID

%20ACHIZITIE%20UNT- INTERVENTIE.pdf

9. ***http://www.sfaturimedicale.ro/aditivi-alimentari/secretul-aditivilor/

untul-versus-margarina.html

20