Etica Si Deontologie Profesionala

Conf. univ.dr. Mirela Arsith Etică şi deontologie profesională (note de curs)

1

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ – GALA łI FACULTATEA DE ŞTIIN łE ALE COMUNIC ĂRII

SPECIALIZAREA: COMUNICARE ŞI RELA łII PUBLICE

Anul universitar 2008-2009

ETIC Ă ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONAL Ă (note de curs)

Coordonator de disciplină: Conf.univ.dr.MIRELA ARSITH


2

TEMELE CURSULUI

1. Etică şi metaetică

1. Marile tradiŃii etice

2. Etica aplicată

3. Etica în mass-media

2. O etică a comunicării

3. Adevăr , credibilitate şi minciună

4. Deontologia, expresie a nevoii de reguli şi legi

5. Coduri etice şi deontologice

6. Reglementări constituŃionale şi universale şi acte normative specifice

domeniului privat;

7. ResponsabilităŃile comunicatorului.

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

În urma studiului acestei discipline, studenŃii trebuie:

- să definească şi să explice noile concepte;

- -să cunoască marile tradiŃii etice; să explice specificul eticii comunicării;

- - să cunoască şi să explice continutul deontologiei şi a principiilor acesteia;

- -să interpreteze corect diferitele coduri, norme etc.;

- să opereze corect cu noile concepte;


3

- -să evalueze corect etic şi deontologic, aplicând valorile însuşite;

- să valorifice optim şi creativ propriul potenŃial în activităŃile de comunicare;

- să dobândească abilităŃi de reflecŃie, critică şi analiză argumentativă ;

- să participe la propria dezvoltare profesională prin însuşirea cunosştinŃelor la

disciplina Etică şi deontologie profesională.

CompetenŃele specifice disciplinei

1. Cunoaştere, înŃelegere, explicare şi interpretare:

- să definească şi să explice noile concepte;

- să cunoască marile tradiŃii etice;

- să explice specificul eticii comunicării;

- să cunoască şi să explice continutul deontologiei şi a principiilor acesteia;

- să interpreteze corect diferitele coduri, norme etc.

2. Instrumental-aplicative:

- să opereze corect cu noile concepte;

- să evalueze corect etic şi deontologic, aplicând valorile însuşite;

- valorificarea optimă şi creativă a propriului potenŃial în activităŃile de

comunicare;

- abilităŃi de reflecŃie, critică şi analiză argumentativă;

3. Atitudinale:

- asumarea responsabilităŃii pentru orice demers verbal sau acŃional;

- manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faŃă de domeniul comunicării

ca act fundamental uman;

- participarea la propria dezvoltare profesională prin însuşirea cunosştinŃelor la

disciplina Etică şi deontologie profesională.


4

I. ETIC Ă ŞI METAETIC Ă

Etica este o disciplină filosofică ce are ca obiect acŃiunea umană, dar şi valorile şi

normele faŃă de care aceasta se conformează sau ar trebui să se conformeze. Termenul etică

provine din grecescul éthos, care semnifică obicei sau obişnuinŃă şi este considerat, adesea,

echivalentul cuvântului moral. Spre deosebire de înŃelepciune şi de prudenŃă, care constituie

apicarea regulilor universale în împrejurările particulare ale acŃiunii omeneşti, etica reprezintă o

teorie, o cercetare a principiilor acŃiunii umane deliberate.

În filosofie, numeroasele teorii etice pot fi grupate după două modele fundamentale:

1. unul este de natură teleologică, fiind fundamentat pe scop (gr. télos); acest model a fost

elaborate în mod exemplar de Aristotel şi a dominat până la Immanuel Kant;

2. al doilea model este de natură deontologică , bazat pe datorie (gr. déon) şi a fost

inaugurat de Immanuel Kant.

Cele două modele, care au dobândit variante determinate istoric, sunt discutate şi astăzi

de către gânditori: uneori polemic, alteori cu intenŃia de a opera concilieri între argumente.

Etica teleologică se caracterizează prin recunoaşterea caracterului inteligibil al scopului

acŃiunii etice, al scopului susŃinut în mod natural de dorinŃa umană. AcŃiunea este doar un mod

de a atinge scopul decis şi, în consecinŃă, ea dobândeşte sens şi importanŃă doar prin raportul

dorinŃei la propriul scop.

Scopul este cognoscibil dacă lucrurile sunt inteligibile. Când o astfel de inteligibilitate nu

este admisă, arhitectura finalistă a acŃiunii devine foarte fragilă şi, uneori, imposibilă.

TradiŃia utilitaristă1 apără un anumit finalism al acŃiunii umane, deoarece utilul este,

totuşi, un scop. În realitate, în utilitarism, scopul este subiectivitatea2 însăşi, care promovează

acŃiunea. Cel puŃin ca tendinŃă, utilitarismul este o morală egocentrică, chiar şi atunci când este

1 Utilitarismul, în etică, fondează judecata morală pe criteriul „maximei fericiri a majorităŃii“; sau face să coincidă

această judecată cu calculul consecinŃelor acŃiunilor în raport cu totalitatea subiecŃilor atinşi de aceste consecinŃe; măsurarea se face în termeni de utilitate, fie în sensul unei stări mentale sau sensibile – plăcere, fericire, bunăstare, lipsa durerii, fie în sensul unei stări a lumii apreciate pe baza unei ordini de preferinŃă a acelor subiecŃi.

2 Subiectivitatea este capacitatea subiectului (individului) de a fi izvorul originar al cunoaşterii, senzaŃiilor, voinŃei şi acŃiunilor.


5

prezentată sub forma altruismului binevoitor. O etică teleologică autentică cercetează adevărul

dorinŃei umane şi a obiectului ei.

DorinŃa noastră nu doreşte întotdeauna ceea ce este în realitate obiectul ei şi anume ceea

ce numim, de obicei, bine. Adesea, ea doreşte ceea ce pare adevăratul său obiect, dar nu este.

Dacă etica teleologică constă, în principal, din tentativa de a stabili care este obiectul adevărat şi

real al dorinŃei, în al doilea rând, ea are şi sarcina de a indica şi de a fundamenta modurile

specifice pentru a-l putea atinge.

Etica deontologică a fost elaborată de Immanuel Kant.3 Filosoful german este creatorul

unei concepŃii etice originale, ce avea să influenŃeze filosofia morală de mai târziu. Edificiul etic

kantian are la bază conceptul datoriei: „e de datoria mea, pentru că e de datoria mea“. Nu există

alt motiv. Nu contează natura eventualelor consecinŃe, contează numai calitatea lor morală.

Pentru Kant, datoria reprezintă necesitatea de a îndeplini o acŃiune, din respect pentru legea

morală în sine, fără nici o altă determinare.

Filosoful german susŃine că oamenii acŃionează fie din înclinaŃie, fie din datorie. Valoare

morală au acŃiunile săvârşite doar din datorie. Când acŃionăm din înclinaŃie, din interese egoiste,

faptele noastre nu au valoare morală. În această situaŃie, acŃionăm conform datoriei şi nu din

datorie. „Dacă nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui decât umilit şi abătut,

îşi doreşte moartea, dar, totuşi, îşi conservă viaŃa fără a o iubi, nu din înclinaŃie sau frică, ci din

datorie, atunci maxima lui are un conŃinut moral“.

Putem practica binele şi dreptatea din interes sau din dorinŃa de a plăcea. Aceste acŃiuni

urmăresc, în realitate, satisfacerea egoului nostru şi nu respectarea poruncii pure a datoriei. „A fi

binefăcător când poŃi e datorie şi există unele suflete atât de miloase, încât, fără un alt motiv, al

vanităŃii sau egoismului, găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor [...] Eu afirm

însă că, în acest caz, acŃiunea, oricât de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea, totuşi, nu

are adevărată valoare morală“.4

Ca fiinŃă liberă, omul poate să aleagă. „PoŃi, pentru că e de datoria ta“, este o formulă

importantă a eticii kantiene. „Să presupunem că sufletul unui filantrop ar fi întunecat de

supărare personală, care şterge orice compătimire pentru soarta altora, dar ar avea, totuşi,

3 Immanuel Kant (1724-1804), filosof german care a transformat, prin depăşirea empirismului şi raŃionalismului

clasic, perspectivele şi conceptele gândirii filosofice. În concepŃia sa, raŃiunea teoretică ne permite să cunoaştem numai ceea ce ne oferă experienŃa, care se supune formelor a priori ale conştiinŃei. Pentru Kant, a fi liber înseamnă să-Ńi afirmi autonomia voinŃei (acŃiunea călăuzită doar de legea morală în absolutul ei), iar adevărata libertate este supunerea faŃă de datorie. Operele filosofice reprezentative sunt: Critica raŃiunii pure, Critica puterii de judecată şi Critica raŃiunii practice.

4 Immanuel Kant, Critica raşiunii practice, Editura „Iri“, Bucureşti, 1999, p. 209


6

puterea să facă bine altor suferinzi şi suferinŃa lor nu l-ar mişca, [...] abia atunci ea ar avea

valoarea ei morală adevărată“.5 Dacă omul hotărăşte să facă altceva decât îi cere datoria, el ştie

foarte bine că nu şi-o face. Ca fiinŃă liberă, fiinŃa umană nu este nici inocentă, nici iresponsabilă

în privinŃa actelor sale.

Kant face referire la imperativul din Scriptură, care ne cere să iubim pe aproapele nostru

şi chiar pe duşmanul nostru, ca pe noi înşine. Este, aici, în discuŃie, iubirea practică, drept datorie

ce rezidă din voinŃă, şi nu din înclinaŃie. „AcŃionează în aşa fel, încât maxima voinŃei tale să

poată servi, în acelaşi timp, drept principiu al unei legislaŃii universale“.6

După Immanuel Kant, „fiecare om are o conştiinŃă şi se consideră observat de către un

judecător interior“; prin urmare, conştiinŃa este tribunalul interior al fiinŃei umane, care judecă şi

apreciază toate gândurile şi faptele acesteia. ConştiinŃa nu este una şi aceeaşi cu persoana

judecată; ea reprezintă o fiinŃă morală atotputernică, Dumnezeu.

I.1.Marile tradi Ńii etice

Cultura greacă şi romană

Regula de conduită

Sofiştii: virtutea poate fi învăŃată şi se exprimă prin reguli care permit viaŃa în societate.

Virtutea coincide cu acele comportamente funcŃionale, conform nevoilor sociale ale

„cetăŃii“:virtutea coincide cu respectarea legii.

Protagoras: „omul este măsura tuturor lucrurilor.“ Dacă omul însuşi este regula acŃiunii,

poate să supravieŃuiască numai dacă acceptă dreptatea şi respectful reciproc.

Socrate: virtutea este unică şi este cunoaştere (etică intelectualistă); acŃiunea vătămătoare

este rezultatul neştiinŃei. Cunoaşterea de sine presupune o grijă constantă faŃă de propriul suflet,

care trebuie să domine trupul: în aceasta constă scopul vieŃii. Sufletul este eul conştient,

5 Ibidem, p. 50 6 Immanuel Kant, Despre frumos şi bine, Editura „Minerva“, Bucureşti“, 1981, vol. II, p. 50


7

personalitatea morală şi intelectuală a fiinŃei umane. Stăpânirea de sine este înŃeleasă ca ca

dominare a instinctelor de către raŃiune. Libertatea este obŃinută prin îndepărtarea pasiunilor.

RaŃiunea şi virtutea sunt suficiente pentru buna ghidare a omului şi pentru a-I adduce fericirea.

Aristipos şi cirenaicii: omul doreşte pentru sine numai plăcerea, iar aceasta este

adevăratul şi singurul mobil al acŃiunilor umane. Aristip din Cyrene susŃine că nu există diferenŃe

între plăceri. „O plăcere nu se deosebeşte de altă plăcere, nici nu există plăcere mai plăcută

decât alta“.Scopul vieŃii omeneşti este plăcerea particulară; fericirea este suma tuturor plăcerilor

particulare. În viziunea lui Aristip, doar plăcerea particulară este dorită pentru ea însăşi, pe când

fericirea „nu este dorită pentru ea, ci pentru plăcerile particulare“.

Cirenaicii resping definiŃia dată de Epicur plăcerii, ca absenŃă a durerii. Ei susŃin că

„ lipsa de durere este asemenea unui om care doarme“.

Epicur: Fericirea este, înainte de toate, seninătatea sufletului, o stare lăuntrică de

împăcare, numită de epicurieni ataraxie; ea îşi are izvorul în experienŃa de viaŃă, singura sursă a

oricărei cunoaşteri. În viziunea lui Epicur, plăcerea nu este rezultatul unor comportamente

vicioase sau senzuale; ea reprezintă mai puŃin forma ei pozitivă, bucuria, şi reprezintă mai mult

scăparea de durere, de suferinŃă, care este contrariul plăcerii.

În timp ce bucuriile, în trecerea lor rapidă, cu schimbările lor, cu dorinŃele neîmplinite ce

le însoŃesc, nasc durere, evitarea tuturor acestor schimbări şi a neliniştii pe care o produc naşte o

atmosferă de linişte, pace, ataraxie. „De aceea, deşi toate plăcerile ne sunt, în mod firesc, un bun

apropiat, totuşi nu orice plăcere este de ales, întocmai după cum, cu toate că orice suferinŃă este

un rău, totuşi, prin natură, nu orice suferinŃă trebuie evitată“. Pentru a face o alegere adecvată

între o plăcere sau alta, între o suferinŃă sau alta, trebuie ca acestea să fie judecate valoric, să fie

măsurate, pentru a reŃine avantajele sau dezavantajele pe care le implică. „În anumite

împrejurări, tratăm binele ca pe un rău şi răul, dimpotrivă, ca pe un bine“.

Un punct central al filosofiei lui Epicur este refuzul individului de a deveni sclavul a

indiferent a ce. A deveni dependent de o plăcere înseamnă să devii vulnerabil faŃă de lumea

exterioară, periclitându-Ńi, astfel, pacea interioară, care este sinonimă cu fericirea. Epicur susŃine

că nevoile naturale, care trebuie satisfăcute, sunt puŃine, iar satisfacerea lor procură o plăcere

reală. Dar nici neîmplinirea lor nu trebuie să producă durere, pentru că înŃelepciunea şi

necesitatea de a evita dezamăgirea trebuie să îmblânzească orice dorinŃă.


8

Cea mai mare valoare o au bunurule spirituale, pentru că ele favorizează ataraxia şi duc,

astfel, în modul cel mai sigur, la fericirea adevărată. „Primul şi cel mai mare bun este

înŃelepciunea, din ea izvorăsc toate celelalte virtuŃi, căci ea ne învaŃă că nu putem duce o viaŃă

plăcută dacă nu-i şi o viaŃă înŃeleaptă, cumsecade şi dreaptă“. Omul trebuie să-şi stăpânească

dorinŃele şi plăcerile şi să aleagă plăcerile cele mai simple, pentru că cele mai complexe sunt

însoŃite de multe rele şi griji. Omul înŃelept este fericit şi sigur de fericirea sa, pentru că nu se

teme de nimic – nici de moarte, nici de zei.

Cicero: morala constă în a urma natura umană, în respectarea naturii universale.

Binele

Platon: virtuŃile şi, în primul rand dreptatea sunt funcŃii ale părŃilor sufletului. Etica este

ştiinŃa care are ca obiect binele, idea supremă, care poate fi atins printr-un proces de înălŃare

înspre lumea inteligibilă.7 Contemplând ideile, putem găsi criterii de judecată, pentru a distinge

ceea ce este drept de ceea ce este nedrept.

7 Platon este filosoful Ideilor. Lumea acestora constituie adevărata realitate; ideile sunt spirituale, eterne, perfecte,

absolute, imuabile. Ele sunt sursa lucrurilor din lumea materială. Lucrurile din lumea materială sunt trecătoare, compuse şi relative, fiind „cópii“ imperfecte ale Ideilor, ca Forme perfecte. Oamenii există pentru că există Ideea de Om. Există lucruri frumoase, bune, adevărate pentru că există Ideile de Frumos, Bine şi Adevăr. Filosoful distinge între lumea inteligibilă (a ideilor) şi lumea sensibilă (concretă, materială). Prin simŃuri nu putem accede la lumea ideilor. În viziunea platoniciană, gândirea noastră implică un nivel ce nu provine din experienŃă, dar de care depinde relaŃia noastră cu experienŃa. Platon afirmă că nu este de ajuns să spunem că ideile sunt înnăscute, precum Socrate. Trebuie să admitem că noi am contemplat aceste idei, înainte de a ne fi născut. Aceasta este teoria reamintirii (anamnesis). Sufletul îşi reaminteşte ce a văzut în viaŃa lui veşnică, eternă. O dată cu naşterea, sufletul pierde amintirea clară a Ideilor. Îi rămâne, însă, o nostalgie care îl face să le caute, să se refere la ele. O educaŃie adecvată poate să suscite şi să facă eficace amintirea Ideilor contemplate odinioară, înainte de naştere. Fără readucerea în minte a ideilor, nu există adevărata cunoaştere. Readucerea în minte a sensului lucrurilor pe care le-am cunoscut, „într-o călătorie împreună cu zeii“, în „câmpia Adevărului“, într-o altă viaŃă, nu Ńine de memoria obişnuită.

Ideile platoniciene nu sunt nici existenŃe interioare, nici plămuire a imaginaŃiei. Ele sunt esenŃe şi principii ale unităŃii, sunt legi şi valori. Pentru ca ele să se dezvăluie, trebuie ca raŃiunea să păstreze contactul cu realitatea. Este necesar ca sensibilitatea (activitatea simŃurilor) să ne stârnească raŃiunea, să o provoace. Prin această provocare, raŃiunea îşi aminteşte ideile. În filosofia platoniciană, teoria reamintirii exercită trei funcŃii:

� Să argumenteze preexistenŃa spiritului şi a nemuririi sufletului;

� Să realizeze o legătură între viaŃa anterioară şi cea prezentă, împlinirea vieŃii prezente, fiind condiŃionată de viaŃa anterioară;

� Să dea valoare cunoaşterii empirice (senzoriale), recunoscându-i acesteia meritul specific în procesul de reamintire a Ideilor.

Meritul deosebir al concepŃiei lui Platon despre ordinea şi unitatea din lume este acela de a fi impus ideea existenŃei şi obiectivităŃii valorilor. Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea se manifestă ca realităŃi obiective, de sine stătătoare, independente de opiniile schimbătoare şi nesigure ale oamenilor.


9

Aristotel 8: împărŃirea părŃilor sufletului în raŃional şi apetitiv/iraŃional/vegetative a

condus la identificarea virtuŃilor dianoetice. Acestea sunt specifice intelectului (arta,

înŃelepciunea, prudenŃa) şi sunt distincte în raport cu virtuŃile legate de supunerea pasiunilor

raŃiunii. Legitimitatea moralei depinde de natura omului, de facultăŃile sufletului. ÎnŃelepciunea

are drept obiect ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru om. Scopul conduitei umane este

fericirea, care se conformează naturii raŃionale a omului.

Pentru Platon şi Aristotel, fericirea poate fi câştigată prin ceea ce înfăptuim pe parcursul

vieŃii noastre şi, mai ales, prin activitatea de cunoaştere specifică părŃii raŃionale a sufletului.

Pentru Aristotel, fiecare fiinŃă trebuie să-şi înde-plinească menirea pentru care a fost creată.

Menirea omului, în această lume, este de a fi o fiinŃă activă, care tinde mereu spre justa măsură a

oricărui lucru sau eveniment, extremele, chiar şi cele mai înălŃătoare, trebuind evitate. Prin

urmare, scopul vieŃii omeneşti este să trăieşti conform raŃiunii. Orice acŃiune a sufletului, astfel

orientată, este o virtute, iar acŃiunea este fericirea însăşi. Însă fiin Ńele umane pot fi fericite

„numai în măsura în care oamenii pot fi fericiŃi“ 9.

Pe parcursul vieŃii sale, omul îşi doreşte anumite bunuri, cu ajutorul cărora îşi poate atinge

Ńelurile. Astfel de bunuri sunt, în primul rând, mijloace: bogăŃia, inteligenŃa, onoarea, plăcerea. Dar

omul poate intra şi în posesia unui bun care este dorit pentru el însuşi, pentru că este scop în sine:

fericirea.

Această virtute este, pentru Aristotel, Binele suprem. „Noi considerăm că ceea ce este

dorit pentru sine reprezintă un scop mai desăvârşit decât ceea ce este dorit pentru altceva şi

ceea ce nu este dorit pentru altceva este mai desăvârşit“ 10. Fericirea nu presupune satisfacŃie; ea

nu constă în jocuri şi distracŃii, ar fi degradant pentru fiinŃa umană ca scopul final al vieŃii ei, de

multe ori plină de eforturi şi de suferinŃă, să fie un simplu joc sau o glumă. „Jocul este, de fapt,

un repaus, de care omul are nevoie, pentru că i-ar fi imposibil să susŃină un efort continuu“.

Actul specific omului este un anumit mod de viaŃă, constând în activităŃile sufletului şi în actele

ce se conformează raŃiunii. Bunurile sufletului sunt cele mai importante.

8 Aristotel (384-322), filosof grec, din perioada clasică, întemeietor al logicii, ca ştiinŃă, şi a altor multe discipline, a

identificat patru cauze universale sau principii ale tuturor lucrurilor: cauza formală sau forma; cauza materială sau substratul lucrurilor; cauza eficientă; cauza finală. Materia are potenŃial, iar forma îl actualizează. Suprema fericire pentru om ar trebui să fie contemplarea adevărului, prin activitatea cugetării.

Opere principale: Organon, Etica nicomahică, Politica, Retorica, Metafizica. 9 Aristotel, Etica nicomahică, p. 26 10 Ibidem, p. 16


10

Pentru a ajunge la fericire, este necesară o activitate susŃinută, care mobilizează partea

cea mai elevată din om, fiind conformă cu virtutea, care aparŃine părŃii celei mai bune din noi;

„este evident că fericirea trebuie situată printre activităŃile demne de dorit în sine şi nu printre

cele alese în vederea altor lucruri; căci fericirea nu are nevoie de nimic, ea îşi ajunge însăşi“ 11.

Pentru oamenii obişnuiŃi, fericirea trebuie să fie însoŃită de plăcere. Dar cea mai bogată în

plăcere şi cea mai fericită este activitatea consacrată înŃelepciunii. „ Şi trebuie să spunem că

lucrurile serioase sunt superioare celor vesele şi amuzante, iar activitatea cea mai serioasă

aparŃine, totdeauna, omului cel mai elevat“. Dacă raŃiunea este dumnezeiască, atunci trebuie ca

viaŃa condusă de raŃiune să fie dumnezeiască, în raport cu celelalte tipuri de viaŃă. ViaŃa condusă

de raŃiune este, după Aristotel, viaŃa cea mai fericită.

Marcus Aurelius: Către sine este un jurnal intim de reflecŃie filosofică, în care Marcus

Aurelius12 face o apologie a îndatoririlor omului şi a conduitei care decurge din respectarea

acestor îndatoriri.

În viziunea filosofului stoic13, libertatea este expresia pasivităŃii, a unei servituŃi absolute

în raport cu ProvidenŃa, Destinul, „lanŃul de fier“ pe care nimic nu-l poate rupe. Destinul exercită

asupra tuturor lucrurilor un imperiu suveran şi absolut. Cauzele ne pot rămâne necunoscute, dar

nu înseamnă că ele nu există. Pentru Marcus Aurelius, „există o singură armonie universală şi

după cum universul, acest scop atât de mare, este alcătuit şi desăvârşit de toate corpurile, tot

aşa şi soarta, acest fel de cauză simplă şi primară, apare întregită de către celelalte cauze

particulare“.

Aşadar, omul este liber numai în măsura în care înŃelege necesitatea totală, care guvernează

lumea şi ar continua să o guverneze, chiar dacă el i s-ar opune. După filosoful în atenŃie, trebuie

să suportăm tot ceea ce ni se întâmplă, din două motive raŃionale:

1) „primul că Ńi se întâmplă Ńie, îŃi este prescris şi hărăzit într-un fel anumit, de sus, urzit

pentru tine şi tesut, din cele mai înŃelepte cauze, de destin“;

11 Ibidem, p. 17 12 Marcus Aurelius (121-180), reprezentant al stoicismului roman, este adeptul concepŃiei platoniciene după care

trupul este o carceră pentru suflet. În concepŃia sa, înŃeleptul se resemnează în faŃa sorŃii şi se retrage în sine însuşi.

13 Stoicismul este un curent filosofic cu un element moral precumpănitor. Ideea centrală este că scopul suprem al omului este virtutea; pasiunile, ca înclinaŃii care se împotrivesc Logos-ului, sunt condamnate. În faŃa unei lumi care mai întâi ne atrage şi apoi ne dezamăgeşte, atitudinea cea mai înŃeleaptă este renunŃarea.


11

2) viaŃa fiecăruia este o cauză a bunului mers al universului; destinul, care guvernează

totul, va spulbera tot ceea ce i se opune; orice încercare de a ne opune este, de fapt, un atentat la

armonia universală şi este pedepsită cu nefericire şi suferinŃă.

Prin urmare, suntem liberi doar atunci când înŃelegem că nu suntem, nu putem şi nu

trebuie să fim liberi. „Căci este atinsă întreaga perfecŃiune a universului, dacă este întreruptă

legătura strânsă şi înlănŃuirea atât a părŃilor sale componente, cât şi a cauzelor. Iar tu le

întrerupi […] de câte ori crâcneşti împotriva evenimentelor şi, într-un fel oarecare, le

nimiceşti“.ÎnŃelept este acela care cunoaşte legea lumii, ce este, în acelaşi timp, şi legea

conştiinŃei sale; el ştie că această lege e bună, iar lumea e frumoasă, în armonia ei raŃională.

Prin raŃiune, omul poate să înŃeleagă că evenimentele nu depind de el şi, astfel, ajunge,

prin integrare şi acceptare, în posesia înŃelepciunii, sinonimă cu adevărata libertate. Acceptând

ordinea inflexibilă existentă în univers, devenim partenerii RaŃiunii universale, colaboratorii

divinităŃii la conducerea lumii.

Gândirea creştină

Mântuirea şi istoria: intenŃia justă

Augustin14: a construit, pe baze raŃionale, de factură platonică, doctrinele care, relevate

de creştinism, sunt accesibile şi raŃiunii.

După filosoful creştin, chiar şi păcătoşii au cunoştinŃă de normele după care cineva este

lăudat sau este condamnat cu dreptate. Aceasta, pentru că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu

repere pe care, dacă le-ar respecta, omul poate urma căile dreptăŃii divine. Normele prescriu cum

trebuie să trăiască fiecare om, deşi ei, păcătoşii, nu trăiesc astfel.

Întrebându-se de unde ne vin aceste norme, prin care cel nedrept recunoaşte ce este drept,

Augustin răspunde că reperul autentic al dreptăŃii este însuşi Dumnezeu. „Cel care nu face

binele, dar vede ce ar trebui să facă, se întoarce, el însuşi, la acea lumină, de care e, totuşi,

atins“.Oamenii pot alege între dreptatea divină, eternă sau dreptatea umană, relativă, stabilită

14 Augustin (354-430), cel mai mare dintre PărinŃii Bisericii, a avut preocupări de epistemologie, de argumentare a

valorii instrumentale a limbajului, de ontologie, de explicare a cauzei răului şi a libertăŃii umane. Pentru Augustin, superior adevărului este doar Dumnezeu, iar dacă nu există nimic superior, adevărul este însuşi Dumnezeu. Sufletul omului este într-o continuă relaŃie cu adevărul.

Printre cele mai importante opere ale gânditorului creştin, putem aminti: Confesiuni, Cetatea lui Dumnezeu, De magistro ş.a.


12

prin convenŃii. Dreptatea absolută trăieşte prin ea însăşi şi este neschimbătoare. Începe să existe

când aderăm la ea, trăind în mod drept: „suntem mai mult sau mai puŃin drepŃi, după cum

aderăm, mai mult sau mai puŃin, la ea“.

Biserica este punctual de referinŃă stabil între morala pământeană şi mântuire. „Cetatea

lui Dumnezeu“ călăuzeşte istoria cetăŃii pământene, marcată de bunăstarea temporală şi de

iubirea omului pentru sine însuşi. BunăvoinŃa divină precedă orice merit uman şi, de aceea,

morala are sens numai dacă face referire la tema predestinării şi la mântuire, care priveşte, prin

intermediul comunităŃii ecleziastice, inima şi intenŃiile individului.

Abélard: voinŃa raŃională luptă împotriva înclinaŃiei naturale; de aceea, criteriul

moralităŃii nu constă atât în conformitatea faŃă de o normă exterioară, ci este fixat de voinŃă, de

conştiinŃă, de intenŃia prin care o acŃiune este dusă la bun sfârşit.

Binele

Toma d Aquino: scopul de care ascultă natura umană şi ansamblul facultăŃilor sale este

dedus din natura sa: orice lucru tinde către un scop care coincide cu ceea ce Dumnezeu a

stability privitor la acel lucru. „Dumnezeu este scopul ultimo al omului“, este cauza voinŃei care

duce spre bine. Omul poate ajunge la fericire, urmând „legea naturalî“ şi poate accede la

beatitudine mulŃumită „legii divine.“

VoinŃă şi libertate

Duns Scotus: voinŃa umană este liberă să asculte de valorile divine. Atitudinea interioară

a omului califică acŃiunea morală, sustrăgând-o indiferenŃei şi orientând-o către scopul ultim.

W. Occam: este imposibil să deducem din natura omului scopul ultimo al conduitei. De

aceea, trebuie să deducem între unica normă naturală, care impune ascultarea lui Dumnezeu şi

toate celelalte norme morale, care se întemeiază pe porunca divină.

Valorile căutării mistice

Scotus Eurigena: omul este superior altor fiinŃe şi îl poate întâlni pe Dumnezeu în timpul

extazului. Răul este nefiinŃă şi nu are realitate pentru că este privaŃiune a binelui.


13

Meister Eckhart: detaşarea de lume permite să accedem la divinitate; valorile sunt

relative, deoarece totul ajută binelui.

Sf. Bonaventura: morala se exprimă printr-un itinerariu al eliberării de lume în vederea

cunoaşterii şi iubirii lui Dumnezeu.

Statul şi pacea

Marsilio da Padova: libertatea de conştiinŃă este garantată de lege, fiind rezervată

actelor exterioare, aşa cum sarcina statului se limitează la apărarea păcii.

Umanismul şi Renaşterea

Demnitatea omului

Pico della Mirandola: Conceperea omului a fost un act singular, întrucât omului i-au

fost date gândirea, voinŃa şi discernământul, el urmând să opteze singur, după propria sa dorinŃă,

pentru locul pe care l-ar ocupa în univers şi pentru înfăŃişarea sa. Astfel, Dumnezeu l-a aşezat pe

om în centrul Universului spunându-i: „nu Ńi-am dat nici un loc sigur, nici o înfăŃişare proprie…,

pentru că acel loc, acea înfăŃişare…pe care tu însuŃi le vei dori, tocmai pe acelea să le

dobândeşti şi să le stăpâneşti după voinŃa şi hotărârea ta“.

Giovanni Pico della Mirandola, un important repre-zentant al umanismului renascentist,

propune, în tratatul Despre demnitatea omului, un mit al creaŃiei umane, pentru a releva un

raport între Dumnezeu şi om, bazat pe liberul arbitru.

Crearea omului de către divinitate a avut drept finalitate existenŃa unei fiinŃe capabile să

admire măreŃia şi să iubească frumuseŃea Lumii, „preamăreŃ templu al dumnezeirii“, creată de

„supremul arhitect“ 15. Sensul creaŃiei lui Dumnezeu se împlinea numai dacă exista şi o fiinŃă în

stare să dea înŃelesuri Universului, valorizându-l.

15 Giovanni Pico della Mirandola, De la dignité de l’homme, Éditions de l’Éclat, Paris, 2002, p. 12


14

Lucrurile şi fiin Ńele lumii au fost create după arhetipuri, care limitează atât existenŃa, cât

şi libertatea acestora. Pentru om, Dumnezeu nu mai avea un astfel de arhetip şi „nici printre

bogăŃii nu mai avea ceva care să-i dea moştenire noului fiu, şi nici printre locuri nu mai avea

vreunul în care să şadă acest contemplator al Universului. Toate erau deja pline“ 16.

Conceperea omului a fost un act singular, întrucât omului i-au fost date gândirea, voinŃa

şi discernământul, el urmând să opteze singur, după propria sa dorinŃă, pentru locul pe care l-ar

ocupa în univers şi pentru înfăŃişarea sa. Astfel, Dumnezeu l-a aşezat pe om în centrul

Universului spunându-i: „nu Ńi-am dat nici un loc sigur, nici o înfăŃişare proprie […] , pentru că

acel loc, acea înfăŃişare pe care tu însuŃi le vei dori, tocmai pe acelea să le dobândeşti şi să le

stăpâneşti după voinŃa şi hotărârea ta“ 17.

În viziunea lui Pico della Mirandola, Dumnezeu nu i-a fixat omului un loc anume în

ierarhia universală a celor trei lumi: angelică, celestră şi elementară, ci îl scoate în afara acestora,

lăsându-l propriei sale libertăŃi, putând ocupa, la alegere, ce treaptă vrea. „Natura configurată în

celelalte fiinŃe este silită să existe în limitele legilor prestabilite de mine“. Aşadar, restul

vieŃuitoarelor, desăvârşite în limitele lor, sunt mereu ele însele; pot să crească, dar nu să devină.

Pe om, Dumnezeu l-a creat ca pe o fiinŃă nedesăvârşită, dar perfectibilă: „Te-am pus în

centrul lumii pentru ca, de aici, să priveşti mai lesne lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc,

nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur să te înfăŃişezi în forma pe care tu

însuŃi o preferi, ca şi cum, prin voia ta, ai fi propriu-Ńi sculptor şi plăsmuitor de cinste. Vei putea

să decazi în cele de jos, ce sunt lipsite de inteligenŃă; vei putea, prin hotă-rârea spiritului tău, să

renaşti în cele de sus, ce sunt divine“ 18. Prin urmare, nedesăvârşirea este, la noi, oamenii, o

virtute, marea noastră virtute, pentru că, nici îngeri, nici demoni, putem să ne înălŃăm sau să

cădem după propria noastră dorinŃă, după cum ne înŃelegem existenŃa şi rostul.

Nedesăvârşirea, ca atribut fundamental al omului, este posibilitatea umanizării acestuia.

Pentru Pico della Mirandola, omul nu este un simplu instrument în mâna voinŃei divine.

Dumnezeu nu-l coboară pe om la nivelul celorlalte fiinŃe; dimpotrivă, El i-a dat omului

posibilitatea de a demonstra ce poate deveni, de ce progrese este capabil.

Erasmus din Rotterdam: susŃine valoarea acŃiunilor voinŃei libere a omului care,

împreună cu bunăvoinŃa, duc la mântuire.

16 Ibidem 17 Ibidem, p. 13 18 Ibidem


15

Montaigne: analizează condiŃia umană, caracterizată prin instabilitate şi prin absenŃa

certitudinilor.

Regula de conduită

Valla: scopul activităŃii omeneşti este plăcerea. Împotriva moralei stoice a renunŃării şi

împotriva ascetismului creştin, trebuie să apărăm plăcerea, iar în alegerea formei de plăcere, cea

mai adecvată este virtutea.

Morala şi mântuirea

Cusanus: subiectivitatea omului şi deciziile sale condiŃionează atât cunoaşterea pe care

omul o are despre univers, cât şi despre Dumnezeu.

Pomponazzi: libertatea omului nu se împacă cu omnipotenŃa divină.

Naturalism şi morală

Telesio: normele etice depend de dorinŃa conservării de sine.

Bruno: etica muncii şi a acŃiunii implică şi o etică a contemplării filosofice.

Etică, politică şi istorie

Machiavelli: virtutea este capacitatea de a acŃiona asupra evenimentelor şi de a controla

„destinul“. Politica este autonomă faŃă de criteriile morale sau religioase de judecată. Principele,

în activitatea lui politică, nu poate să aibă în vedere toate acele aspecte relevante pentru oamenii

care vor să fie buni. Pentru a menŃine Statul, el trebuie să acŃioneze, uneori, împotriva credinŃei,

împotriva milei, a umanităŃii; calităŃile sale trebuie să fie viclenia vulpii şi forŃa leului.


16

Guicciardini : acŃiunea politică este de natură morală şi se bazează pe integritatea

persoanei, care este înclinată, în mod natural, spre bine.

Moral ă şi reformă

Luther: mântuirea vine de la Dumnezeu, iar libertatea omului constă în abandonarea de

sine bunăvoinŃei lui Dumnezeu.

Calvin: suveranitatea lui Dumnezeu este absolută. Predestinarea justifică mântuirea

omului. Bătrânilor le revine datoria de a veghea asupra comportamentului moral al cetăŃenilor.

Istorie şi utopie

Campanella: comunitatea politică a oamenilor depinde de realizarea unui stat teologic

universal. AcŃiunea morală, care vizează binele, conservă fiin Ńa naturală a omului, care participă

la existenŃa fiinŃei perfecte a lui Dumnezeu. FiinŃa este alcătuită din trei principii constitutive:

dominaŃia, înŃelepciunea şi iubirea, înŃelese ca virtuŃi divine.

Morus: critica adusă condiŃiilor sociale în care a trăit s-a transformat într-un proiect de

republică (Utopia), întemeiată pe raŃiune. Locuitorii Utopiei respectă ritmurile muncii;

rezultatele sunt repartizate asigurând satisfacerea nevoilor şi evitarea nedreptăŃilor; bazată pe

familie, viaŃa socială prevede diverse evenimente comunitare.

Epoca modernă

Natura ca tendinŃă spre conservare şi plăcere

Francis Bacon: înŃelepciunea conduce comportamentul omului în societate. AplicaŃiile

tehnice permit o intervenŃie directă a omului în natură.


17

René Descartes: cele trei reguli ale moralei provizorii sunt următoarele: a) „a asculta de

legi şi de obiceiurile Ńării mle“; b) „a rămâne ferm şi decis în acŃiunile mele“; c) „a încerca să mă

înving pe mine însumi decât să încerc să înving destinul şi să încerc să-mi schimb dorinŃele , mai

curând decât ordinea lumii“. VoinŃa conduce acŃiunile, iar pasiunile trebuie să fie controlate de

raŃiune.

Hobbes: primul dintre bunuri este propria conservare. Deoarece toŃi oamenii, conduşi de

legea naturii doresc viaŃa, sănătatea şi cea mai mare siguranŃă cu putinŃă, vor avea un

comportament egoist. Din nevoia de siguranŃă şi din dorinŃa de a fi avantajat, iau naştere

contractul social şi legile. Conduita poate fi descrisă în mod riguros şi ştiinŃific.

Spinoza: dezvoltă moral ape un model geometrico-deductiv, bazat pe efortul de

autoconservare. Din această dorinŃă derivă definiŃia binelui (ceea ce priveşte conservarea) şi a

răului (ceea ce îi dăunează conservării). Autoconservarea substanŃei unice divine înclină către

faptul că fiecare se iubeşte pe sine. Iubirea intelectuală a lui Dumnezeu suscită adeziunea la

ordinea necesară a divinităŃii.

Locke: avantajul personal derivă din coincidenŃa virtuŃii cu fericirea publică. Sunt

afirmate drepturile fundamentale la viaŃă, la libertate, la proprietate (legea lui Dumnezeu). Este

un apărător al toleranŃei, al libertăŃii drepturilor confesiunii religioase şi un susŃinător al limitării

puterii guvernului asupra cetăŃenilor.

Bentham: unicul mobil al acŃiunii este obŃinerea plăcerii şi ocolirea durerii.

Comportamentul moral depinde de calculul plăcerilor şi al durerilor. AcŃiunile positive tind către

o utilitate maximă. Principiul utilităŃii este valoarea care domină dreptul şi comportamentul.

Natură şi bunăvoinŃă

Leibniz:în relaŃie cu ordinea finalistă, pe care voinŃa divină o insuflă creaŃiei, etica se

clădeşte pe libertatea voinŃei şi libertatea voinŃei şi pe participarea la cetatea lui Dumnezeu.


18

Shaftesbury: armonia care domneşte în univers se reflectă în om, în caracterul natural al

sentimentelor, sub forma „simŃului moral“.

Hume: fundamentele generale ale moralei, ce urmăreşte fericirea fiinŃei umane, pot fi

derivate din raŃiune sau din sentiment: raŃiunea ne instruieşte despre diferite direcŃii ale acŃiunii,

umanitatea ne conduce înspre alegerea în favoarea lucrurilor utile şi benefice. Mobilul conduitei

omeneşti este sentimentul „umanităŃii“, ce constă în căutarea plăcerii şi în fuga de durere şi de

ceilalŃi şi din din ea derivă dorinŃa de a contempla fericirea celuilalt. Legea lui Hume este: din

enunŃuri nenormative nu urmează enunŃuri normative.

Natura şi societatea

Bodin: statul trebuie să se conformeze legilor superioare care reglează viaŃa omului;

acestea sunt stabilite de Dumnezeu.

Grotius: natura omului este raŃiunea. Din natură derivă toate legile şi criteriul lor de

evaluare. Apare doctrina dreptului natural: o acŃiune este morală dacă se pune de accord cu

natura raŃională a omului. Legile positive trebuie să regleze comportamentul.

: Montesquieu: libertatea cetăŃeanului este reglementată de legi, astfel că, morala

fiecăruia este legată de organizarea socială şi juridică, dar este separată de politică.

Voltaire: oamenii au interes să apere viaŃa asociată, iar binele este ceea ce este util

societăŃii. Apără toleranŃa religioasă, susŃine libertatea civilă şi statul de drept.

La Mettrie: virtutea este diferită de fericire, iar comportamentul este condos de legea

naturală, adică de un instinct care disciplinează plăcerea.

d Holbach: societatea se întemeiază pe coincidenŃa dintre interesele private şi cele

collective: fiecare trebuie să acŃioneze căutând bunăvoinŃa şi utilitatea generală.


19

Hélvetius: diferenŃa dintre virtutea prejudicioasă şi adevărata virtute arată că mobilul

omului este iubirea de sine. Conduita trebuie să fie guvernată, în mod ştiinŃific, de căutarea

interesului.

Rousseau: starea naturală este bună, condiŃia naturală a omului este adevăratul progress

social şi o astfel de condiŃie naturală este un criteriu de judecată pentru a-l sustrage pe om de la

calea nedreptăŃii. CondiŃia socială perfecŃionează condiŃia naturală; conduita nu mai este ghidată

de instinct, ci de dreptate, iar acŃiunile devin morale. Pactul social garantează libertatea

cetăŃenilor.

Morala binelui

Wolff: binele există ca atare şi nu pentru că aşa vrea Dumnezeu. Scopul omului este

perfecŃiunea, garantată de ordinea naturală; ea se întemeiază pe posibilitatea existenŃei

progresului şi pe tot a ceea ce este în conformitate cu natura umană şi cu plăcerea; ordinea

naturală garantează perfecŃiunea.

Moral ă şi istorie

Vico: oamenii sunt împinşi de impuls către utilitatea individuală, dar istoria ideală eternă,

teologia civilă şi gândită de providenŃa divină structurează comunitatea umană într-o viaŃă

asociată, în vederea unei ordini ideale.

Herder: numai instituŃiile şi acŃiunile pot îmbunătăŃi umanitatea, învăŃându-ne sensul

istoriei.

Schiller: libertatea se bazează pe un simŃ moral care justifică istoria şi demnitatea legii.

Legea morală

Immanuel Kant: în desfăşurarea acŃiunilor sale, omul dispune de anumite mijloace şi

urmăreşte anumite scopuri. În acelaşi timp, el trebuie să se supună unor imperative. Acestea pot

fi:


20

a) ipotetice, a căror respectare depinde de condiŃii concrete, determinate; dacă dispar

condiŃiile, cade de la sine şi imperativul; acest tip de imperative au o valoare relativă, întrucât ne

cer să efectuăm anumite acŃiuni sau să ne abŃinem în a le desfăşura, în funcŃie de împrejurările

concrete ale vieŃii noastre;

b) categorice, care se impun ca porunci pure ale legii morale, fiind aplicabile în mod

necesar, independent de împrejurările concrete; imperativele categorice au o valoare absolută,

impunând respectarea lor în orice condiŃii.

Ce trebuie să fac? Este una din întrebările kantiene care se adresează omului ca fiinŃă

raŃională, capabilă să acŃioneze în virtutea reprezentării anumitor legi morale. Răspunsul la

această întrebare ni-l dă raŃiunea practică, raŃiunea ca instanŃă ce ia decizii operante, adoptă

hotărâri privind acŃiunea umană, determinând, astfel, comportamentul moral al omului.

„Acum eu spun: omul şi, în genere, orice fiinŃă raŃională există ca scop în sine, nu numai

ca mijloc, de care o voinŃă sau alta să se folosească după bunul ei plac, ci în toate acŃiunile lui

[…] omul trebuie considerat, totdeauna, în acelaşi timp ca scop“. Acest imperativ decurge din

natura raŃională a fiinŃei umane, care există ca scop în sine. Dumnezeu a creat omul pentru el

însuşi, iar raŃiunea este finalitatea întregii creaŃii divine.

Celelalte fiinŃe nu au raŃiune; ele Ńin de natură şi au valoare relativă. I. Kant le numeşte

lucruri şi vede în ele doar mijloace. FiinŃele raŃionale sunt numite de filosoful german persoane şi

trebuie să fie un „obiect de respect“; ele „sunt scopuri obiective, adică lucruri a căror existenŃă

în ea însăşi este un scop“. Principiul practic suveran care rezultă este, astfel, fundamentat pe

ideea că natura raŃională există ca scop în sine.

Imperativul practic este, aşadar, următorul: „acŃionează astfel ca să foloseşti umanitatea,

atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia, totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar

niciodată numai ca mijloc“.

Secolul al XIX-lea

Utilitarismul

John Stuart Mill : fiecare om, în funcŃie de aptitudinile şi aşteptările sale, de nivelul său

de aspiraŃii, este dator, pentru a creşte în umanitate, să caute fericirea, aşa cum este dator să caute


21

adevărul, dreptatea, frumosul, ignorând obstacolele, atât pe cele obiective, cât şi pe cele de

natură subiectivă.

Adept al pragmatismului, John Stuart Mill consideră că fundamentul moralei îl constituie

utilitatea. Principiul celei mai mari fericiri susŃine că „acŃiunile sunt bune în măsura în care aduc

fericire şi rele dacă ele au ca rezultat contrariul fericirii. Prin cuvântul «fericire» se înŃelege

plăcerea sau absenŃa suferinŃei; prin «nefericire» suferinŃa sau absenŃa plăcerii“ 19. Unele genuri de

plăcere sunt mai de dorit decât altele.

Din două plăceri, dacă uneia toŃi sau aproape toŃi care le-au încercat pe ambele îi acordă

preferinŃă, independent de orice sentiment de obligaŃie morală de a face astfel, atunci aceasta este

plăcerea cea mai de dorit. Dacă una din cele două plăceri este preferată celeilalte, chiar dacă este

obŃinută cu sacrificii şi suferinŃă şi nu se renunŃă la ea pentru nici o altă plăcere, înseamnă că

bucuria preferată are o calitate superioară.

Filosoful englez se referă la gânditorii care au respins, cu tărie, concepŃiile hedoniste,

după care cel mai nobil scop al vieŃii ar fi plăcerea. Pentru aceştia, „a presupune că viaŃa n-are

scop mai elevat, obiectiv mai bun şi mai nobil de urmat decât plăcerea înseamnă, potrivit

acestor spirite, o doctrină bună mai degrabă pentru porci“ 20. John Stuart Mill nu respinge,

total, concepŃiile hedoniste, distingând între plăcerile trupului şi plăcerile spiritului. Plăcerile

spirituale sunt superioare; această superioaritate este dată de „durata, certitudinea şi intensitatea

mai mare“. Plăcerile spirituale nu sunt preferate pentru ele însele, ci pentru avantajele pe care le

aduc. Să fii fericit înseamnă să ajungi să trăieşti plăcerea pe care o apreciezi ca fiind maximă.

„Nici un om inteligent n-ar consimŃi să fie nebun, nici o persoană instruită n-ar vrea să fie un

ignorant, nici o persoană cu inimă şi cu conştiinŃă n-ar vrea să fie josnică şi egoistă, chiar dacă

toŃi ar fi convinşi că nebunul, ignorantul, ticălosul sunt mai satisfăcuŃi de soarta lor decât sunt ei

de a lor“ 21. Această atitudine poate fi explicată prin existenŃa unui sentiment de demnitate, pe

care toate fiinŃele omeneşti îl posedă, într-o măsură sau alta.

Spiritele inferioare, cu un nivel scăzut de aspiraŃii, ajung mai repede să fie fericite.

Un spirit superior, însă, „va avea întotdeauna sentimentul că lumea este în aşa fel

alcătuită, încât plăcerile pe care şi le doreşte sunt imperfecte“. Cu toate acestea, este preferabil

să ai conştiinŃa propriei nefericiri, decât să ajungi la fericire prin satisfacerea unor dorinŃe

19 John Stuart Mill, Ce este utilitarismul, în N. Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly (coord.), Antologie filosofică.

Filosofi străini, 1995, p. 515 20 Ibidem 21 Ibidem, p. 514


22

inferioare. „E mai bine să fii un om nemulŃumit decât un porc satisfăcut, să fii un Socrate

nefericit, mai degrabă decâ un imbecil mulŃumit“ 22. Utili-tarismul îşi poate atinge scopul prin

cultivarea generală a nobleŃei caracterului, chiar dacă, fiecare, individual, ar profita de nobleŃea

celorlalŃi, iar „a lui proprie ar fi, în măsura în care este vorba de fericire, un simplu rezultat al

acestui profit“ 23 .

Scopul ultim pentru care merită a fi dorite toate lucrurile este o existenŃă lipsită, cât este cu

putinŃă, de durere, şi bogată, cât se poate, cu multe bucurii, atât cantitativ, cât şi calitativ.

Filosoful englez, menŃinându-şi opŃiunea pentru indivi-dualism, afirmă că fiecare om

poate hotărî, singur, care este propria sa cale de a ajunge fericit, având posibilitatea de a sta-bili

care este, pentru el, cea mai mare plăcere.

Împlinit este numai omul care îşi asumă succesele şi eşecurile, suferinŃele şi bucuriile,

binele şi răul, în măsura în care îl angajează ca unicat uman.

Regulilei conduitei

Comte: educaŃia trebuie să tindă către suprimarea egoismului, în favoarea acelui „a trăi

pentru alŃii“, astfel încât morala se configurează ca altruism. Norma de conduită este extrasă din

obiceiurile sociale. Etica stusiază regulile care conduc raporturile dintre individ şi societate.

Fourier: este necesară o organizare socială care să fie capabilă de a face munca atractivă,

fără a exclude pasiunile şi tendinŃele naturale spre plăcere.

Moral ă şi evoluŃie

Spencer: omul trebuie să se adapteze condiŃiilor sale de viaŃă. Datoria morală este

rezultatul experienŃelor mai multor generaŃii, astfel că, evoluŃia explică trecerea de la egoism la

altruism şi ajungerea la o etică biologică.

Morala binelui

Fichte: scopul moralei constă în adecvarea eului empiric la eul infinit. Fiindcă adecvarea

nu va fi niciodată completă, moralitatea constă într-o continuă tendinŃă către infinit, într-o

22 Ibidem 23 Ibidem, p. 515


23

eliberare progresivă a eului infinit de propriile limite. Fiecare trebuie să lucreze pentru progresul

cultural şi moral al societăŃii.

Hegel: moralitatea este voinŃa subiectivă a binelui, aspectul subiectiv al conduitei.

Caracterul etic este complexul valorilor realizate efectiv, moralitatea obiectivată în instituŃii

istorice (familia, societatea civilă, statul), capabile să o garanteze. Statul este „totalitatea etică“.

Morala individului

Schleiermacher: scopul eticii este libertatea omului, realizabilă numai într-o comunitate

de oameni liberi. AcŃiunile noastre, chiar dacă sunt individuale, trebuie să reprezinte întreaga

umanitate.

Herbart: fiecare acŃiune morală depinde de individualizarea datoriei şi se exprimă în

idei: libertate, perfecŃiune, bunăvoinŃă, dreptate, echitate.

Schopenhauer: etica trebuie să depăşească egoismul prin intermediul dreptăŃii, devenind

o „etică a compătimirii“, iubirea dezinteresată, care face din suferinŃa universală suferinŃa

proprie.

Kierkegaard: „viaŃa etică“ este o fază a existenŃei în care omul allege libertatea,

căsătoria şi munca. GraŃie căinŃei şi recunoaşterii greşelilor va trece la stadiul vieŃii religioase.

Morala de clasă

Marx şi Engels: individual este praxis şi societatea trebuie să Ńină seama de capacităŃile

şi nevoile sale, modificând „raporturile de producŃie“ în favoarea claselor producătoare, pentru a

satisface nevoile sociale.

Valorile

Friedrich Nietzsche: consideră cultul virtuŃii din filosofia antică greacă drept devitalizare a

fiin Ńei umane prin dispreŃul surselor de putere prin care viaŃa ar putea fi afirmată. Morala tradiŃională


24

este constituită din convenŃii colective şi raŃionamente justificative care motivează anumite stiluri de

viaŃă, calităŃi şi defecte psihologice, promovând un tip uman mediocru. După filosoful în atenŃie,

teoriile morale sunt benefice numai în măsura în care impun fiecărui om o disciplină a voinŃei.

Oamenii nu sunt egali şi nu trebuie să fie consideraŃi egali. Există superiori şi inferiori,

stăpâni şi sclavi. Studiind critic concepŃiile morale ale oamenilor din diferite timpuri şi diferite

societăŃi, Friedrich Nietzsche propune o nouă diviziune a moralei: morale de stăpâni şi morale

de sclavi. „Stăpânii“ şi „sclavii“ nu reprezintă două clase sociale, ci reprezintă două forme de

manifestare a voinŃei de putere. „Stăpânul“ este acela care manifestă o voinŃă de putere activă,

care determină şi orientează mişcarea şi devenirea.

Pentru morala stăpânilor, bun este orice le con-sfinŃeşte şi le confirmă stăpânirea:

„oricare morală aristo-cratică creşte dintr-o afirmare de sine triumfătoare“ 24. Mediocritatea

este depăşită prin idealul supraomului: omul adevărat, situat dincolo de mediocritatea

contemporanilor, omul nobil, cu voinŃă puternică.

„Sclavul“ este acela care exprimă o voinŃă de putere reactivă, exprimată prin resentiment,

ce răspunde forŃei active, urmând-o. Pentru morala sclavilor, bine este numai ceea ce le

îndulceşte lor sclavia. Un sclav bun este supus, sărac, ce îşi in-ventează subterfugii pentru a-şi

putea suporta neputinŃa şi mizeria; „omul resentimentului nu este nici sincer, nici loial cu el

însuşi“ 25. Această morală convine turmei.

Orice fiinŃă umană poate fi, alternativ, când „stăpân“, când „sclav“, în funcŃie de valorile

pe care şi le însuşeşte : fie îşi asumă valorile care cultivă expansiunea, forŃa, fie îşi asumă

valorile care-l înfrânează, anihilându-i potenŃialităŃile. Astfel, morala de stăpâni va promova

valorile aristocratice, a celor cu voinŃă puternică, iar morala de sclavi va promova valori deca-

dente, specifice celor cu voinŃă slabă, care gonesc după plăceri.

Specificul moralelor de stăpâni este dat, în viziunea lui Friedrich Nietzsche, de unele

caracteristici esenŃiale; astfel, aristocratul:

� creează valori, „conferă, cel dintâi, prestigiu lucrurilor“;

� determină ceea ce este bine şi rău, după principiul „ceea ce este rău pentru mine, este

rău în sine“;

� respectă în fiinŃa sa pe omul puternic, stăpân pe sine, con-ştient când trebuie să

vorbească şi când trebuie să tacă;

24 Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, Ed. „Echinox“, Cluj, 1993, p. 27 25 Ibidem, p. 29


25

� este sever şi dur cu propria-i persoană; întâlnim aici ceea ce Nietzsche numeşte

„glorificarea sinelui“;

� este stăpânit de sentimentul belşugului şi vine în ajutorul celor nefericiŃi, dar nu din

milă, ci „mânat de imboldul abun-denŃei de putere“;

� acordă un respect nemărginit tradiŃiei şi bătrâneŃii şi are un accentuat cult al

strămoşilor.

Dar ceea ce este esenŃial în morala stăpânilor e reprezentat de „severitatea preceptului

potrivit căruia ei au obligaŃii doar faŃă de cei de o seamă cu ei; faŃă de fiinŃele de rang inferior

şi faŃă de străini, ei pot acŃiona după cum cred de cuviinŃă sau «după voia inimii», în orice caz,

«dincolo de Bine şi de Rău»“. Această morală este întotdeauna individualizată.

Valorile promovate de moralele de sclavi se carac-terizează prin pesimism şi sunt reacŃii

la valorile aristocraŃilor. Sclavii, prin care filosoful german înŃelege „asupriŃii, oprimaŃii,

robii şi chiar cei nedecişi şi istoviŃi de ei înşişi“:� apreciază răbdarea, hărnicia, compătimirea,

modestia, amabilitatea, „căci toate acestea sunt calităŃile cele mai utile, aproape singurele

mijloace de a îndura povara existenŃei“;� invidiază virtuŃile „stăpânilor“ şi le place să creadă că

fericirea acestora nu este autentică; � refuză suferinŃele vieŃii şi promovează mitul egalităŃii.

În concepŃia lui Friedrich Nietzsche, omul este o fiinŃă neîncheiată. Tragicul şi

suferinŃele nu trebuie înlăturate, pentru că ele au menirea de a modela interiorul uman şi obligă

voinŃa la probe cu adevărat semnificative. Energiile interioare tind spre afirmarea vieŃii.

Supraomul este un aristrocat al spiritului.

Secolul al XX-lea

Regula de conduită

Wundt: acŃiunea de a crea şi caracterul său liber exprimă o „reacŃie psihică“. EvoluŃia

voinŃei etice se configurează ca o devenire eternă a moralităŃii.

Etica şi societatea

Kautsky: morala se explică drept reacŃie a individului la condiŃiile din societate: moralei

burgheze trebuie să i se opună valorile eliberării proletariatului.


26

Weber: abordînd relaŃia dintre etică şi politică, ajunge la necesitatea nuanŃării acesteia,

pentru că „problema «urmărilor», etica absolută nici nu şi-o pune“ 26. Autorul ajunge la

constatarea că toate activităŃile orientate etic, inclusiv cele politice, pot fi puse sub semnul a două

precepte fundamental diferite din punct de vedere etic şi, indiscutabil, contrare: ele pot fi

orientate după o „etică a convingerilor“ sau după o „etică a responsabilităŃii“. Această distincŃie

determină două tipuri de acŃiuni: (a) acŃiunea după preceptele morale tradiŃionale, care nu au în

vedere urmările comportamentului de a practica doar Binele; (b) acŃiunea după preceptele eticii

responsabilităŃii, avînd răspunderea urmărilor, previzibile, de altfel, ale faptelor comise. Acest tip

de etică este specific comportamentului politic, fie acŃional, fie discursiv.

Durkheim: faptele sociale şi modurile de a acŃiona sunt independente de voinŃa

individului şi de judecăŃile sale. Normele ghidează comportamentul individului şi progresul

umanităŃii.

Bergson: distinge între morala închisă - instinct de conservare a societăŃii care tinde să se

pună chezaşă pentru sine; este obişnuinŃa de a dobândi obişnuinŃe şi morala deschisă - instinct de

reînnoire, care corespunde elanului vital27, care suscită mişcarea socială şi este tipică misticilor şi

inventatorilor. ViaŃa se manifestă în cele două tendinŃe complementare ale contrângerii sociale şi

elanului de iubire.

Neokantianismul şi filosofia valorii

Dilthey: valorile, ca toate fenomenele istorice, sunt obiectivări ale vieŃii, supuse

interpretărilor.

Brentano: judecăŃile de valoare sunt evidente, deoarece derivă dintr-o intuiŃie imediată,

de iubire şi de ură, trăită în sentiment. Criteriul de evaluare este percepŃia internă.

26 Max Weber, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Editura „Anima“, Bucureşti, 1992, p. 47 27 Pentru filosoful francez, viaŃa este o creaŃie continuă, fără sfârşit, ce are drept cauză elanul vital. Acesta s-a

dezvoltat după două direcŃii divergente: în sensul evoluŃiei instinctului şi în sensul evoluŃiei inteligenŃei. Linia de evoluŃie a instinctului atinge punctul culminant la insecte: el este modul elanului vital datorită căruia fiinŃa se adaptează cu siguranŃă, dar orbeşte (inconştient), la mediul său natural. InteligenŃa se maturizează la nivelul mamiferelor superioare


27

Scheler: „etica materială a valorilor“ propune, ca alternativă la relativismul eticii

materiale a binelui ca obiect al dorinŃelor care au propriile scopuri, existenŃa unor scopuri în sine

ale voinŃei. Dar valorile sunt independenze de scopuri; ele, ca şi ierarhia lor, se oferă anterior

sfârşitului aspiraŃiei şi scopului voinŃei. Etica se întemeiază pe intuiŃia emotivă a valorilor şi a

ierarhiei lor.

N. Hartman: etica pură a datoriei şi a im-perativului ignoră plinătatea vieŃii. „Etica pură

a imperativului este amăgire morală, este orbire valorică faŃă de ceea ce este real“ 28.

Atitudinea afectivă este eliminată, iar responsa-bilitatea este asumată doar formal.

Morala şi existenŃa

Jaspers: libertatea originară se explică prin alegerea fiinŃei, determinată istoric şi în

riscul deciziei existenŃiale.

Sartre: libertatea coincide cu existenŃa şi duce la conflictul cu ceilalŃi („infernul sunt

ceilalŃi“). Filosoful accentuează tema angajării sociale, ce se realizează în „grup“.

Camus: plecând de la morala absurdului existenŃei, care derivă din dezechilibrele dintre

posibilităŃile finite şi proiectele infinite (Mitul lui Sisif), promovează revolta celui singur

împotriva istoriei, care transformă societatea într-o masă de indivizi (Omul revoltat), şi etica

simpatiei faŃă de ceilalŃi

Foucault: valorile conform cărora trăiesc oamenii sunt guvernate de coduri ale

„ordinelor empirice“, pe care arheologia cunoaşterii trebuie să le descopere, până când se va

ajunge la „moartea omului“.

Moral ă şi intersubiectivitate

Buber: existenŃa, ca istorie şi conştiinŃă religioasă, se bazează pe o concepŃie dialogică

(eu-tu), pe capacitatea subiectului de a se raporta la natură şi la alŃi oameni.

28 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 159


28

Lévinas: centrul moralei constă în responsabilitatea pentru „ceilalŃi“, o relaŃie asimetrică

şi dezinteresată, care, ca deschidere spre semen, propune şi idealul credinŃei, ca deschidere către

infinit, în absolutul său.

Moral ă şi psihanaliză

Freud: conştiinŃa morală coincide cu supra-eul, cu interiorizarea autorităŃii.

Jung: conduita indivizilor, condiŃionată de „complexe“, exprimă distincŃia dintre tipurile

psihologice. Mai mult, arhetipurile inconştientului colectiv constituie formele expressive ale

culturii individului.

Morala şi politica

Rawls: teoria despre dreptate a filosofului american păstrează valorile individualismului,

punându-le în conexiune cu aspectele colective ale vieŃii sociale. În concepŃia sa, diferitele

doctrine religioase, morale sau filosofice nu au reuşit să aducă oamenii la un consens, ci,

dimpotrivă, i-a dezbinat şi divizat. Rawls rezumă concepŃia sa asupra dreptăŃii la două principii,

care „formulează dreptatea ca un compus cuprinzând trei idei: libertatea, egalitatea şi

recompensa, pentru activităŃile ce contribuie la binele comun“:1. Individul care participă la o

activitate sau se integrează într-o colectivitate are acelaşi drept la libertate, ca toŃi ceilalŃi;

singura restricŃie constă în a nu limita, la rândul său, libertatea oamenilor; 2. InegalităŃile sunt

arbitrare, dacă nu conduc la avantajul tuturor.

Hayek: individualismul şi libertatea sunt garanŃii pentru suveranitatea legii şi pentru

conceptual de ordine.

Popper: libertatea şi democraŃia constituie singurele valori pe care reformismul social nu

le poate limita. Societatea deschisă este garantată de politica reformistă liberală.


29

Principalele curente ale epocii contemporane

Cognitivismul: obiectivitatea moralei

Naturalismul etic: conceptele morale sunt surprinse prin intermediul conceptelor

empirice, descriptive (Lewis).

Noncognitivismul: subiectivitatea moralei

Emotivismul: morala nu poate fi obiectul unei ştiinŃe raŃionale (Russell).

Prescriptivismul: specificul evaluărilor morale este dat de caracterul lor imperative

(Hare).

ConvenŃionalismul şi deontologismul: acŃiunile bune din punct de vedere moral sunt cele care

au consecinŃe bune sau care se conformează principiilor (Frankena).

Logica deontică: limbaj etic normative, care exprimă obligaŃia, interdicŃia, permisiunea (von

Wright).

Teoria raŃiunilor bine întemeiate: etica trebuie să clarifice conflictele dintre diferite raŃiuni

morale.

Etica discursului

Apel: sarcina moralei constă în eliberarea prin politică, psihanaliză şi critică, în cadrul

„comunităŃii nelimitate a comunicării“.

Habermas: raŃionalitatea discursivă consimte demascarea instrumentelor puterii şi

ieşirea din neutralitatea ideologică, întărind identitatea eului.

Plasarea eticii în cadrul „limbajului“

Heidegger: etica, privită ca existenŃă autentică şi ca deschidere a omului faŃă de apelul

fiin Ńei care survine prin intermediul limbajului poetic.

Wittgenstein: acŃiunea este independentă de ceea ce se întâmplă, lumea este

independentă de voinŃă; „trebuie“ nu este niciodată un fapt şi, de aceea, propoziŃiile eticii sunt

inexprimabile.


30

I. 2. Etica aplicată

Etica aplicată este un studio al aspectelor etice ale politicilor şi practicilor collective sau

ale liniilor de conduită individuală. Acest tip de etică a cunoscut o mare expansiune în lumea

anglo-saxonă, începând cu anii �70 şi poate fi considerată, în mod legitim, o renaştere a tradiŃiei

cazuistice a Evului Mediu şi a începutului epocii moderne.

Afirmarea acestui domeniu de studiu a fost şi o urmare a fenomenului care a început în

SUA şi care consta în transformarea filosofului moral în consilier al instituŃiilor publice şi într-un

profesionist care practică şedinŃe individuale de consiliere. În cadrul „eticii sociale“, adică

studiul judecăŃii morale, în domenii legate de drepturile civile, de caracterul licit al războiului, de

responsabilităŃile colective asupra indivizilor ş.a. Putem aprecia etica din mass-media ca o formă

de etică aplicată.

I. 3. Etica în mass-media

Mass-media reprezintă ansamblul mijloacelor de comunicare în masă, adică a acelor

modalităŃi de transmitere a mesajelor tipărite şi audio-vizuale, ansamblul limbajelor şi a

canalelor capabile să ofere informaŃii, într-un sens unidirecŃional, către un public foarte numeros,

indefinibil a priori şi accesibil.

În programele de pregătire profesională în jurnalism sau în comunicare instruirea etică se

poate concentra pe o multitudine de subiecte care pot varia de la educaŃia pur academică până la

cursuri extreme de applicative, de la o largă interdisciplinaritate la o viziune strict limitată de

graniŃele profesionale. „Există o diferenŃă majoră între a-i învăŃa pe studenŃi cum să ajungă ei

înşişi agenŃi morali motivaŃi din interior, independenŃi, şi a le impune sistemele de valori ale

profesorului. Există o diferenŃă între filosofia morală şi moralizare.“29 Frank Deaver susŃine

superioritatea filosofiei morale în raport cu moralizarea:

- filosofia morală prezintă norme şi indicaŃii care sunt consecvente de la un caz la altul,

de la o regulă la alta, de la o persoană la alta, de la ceea ce spunem la ceea ce facem; ea implică,

de asemenea, gândirea, discutarea şi punerea în practică a principiilor etice în mod analitic şi

29 Frank Deaver, Etica în mass-media, Editura „Silex“, Bucureşti, 2004, p. 17


31

catartic30; filosofia morală fundamentează un process pluralist de luare a deciziei, care este

important pentru funcŃionarea unei societăŃi participative.31

- moralizarea presupune să dăm sfaturi particulare, specifice, care nu au consecvenŃă

peste timp sau de la un caz la altul, sau de la o persoană la alta; ea este dogmatică, pragmatică şi

consultativă, exprimând opinii bazate, mai ales, pe emoŃii.

Deciziile care se iau în sfera comunicării sunt mai uşor de apărat din punct de vedere

intellectual şi etic, dacă se bazează pe filosofia morală şi nu pe simpla moralizare. De asemenea

„există pericolul ca o concepŃie etică pe care o pot aplica fie grupurile profesionale, fie

guvernul sau grupurile de interes public să fie mai preocupată de imaginea instituŃională şi de

faptul că trebuie să dea socoteală cuiva, decât de dezvoltarea morală.“ 32

Filosofia morală şi dezvoltarea socială matură determină gandirea autonomă, în termini

critici şi generali, comunicatorii ajungând la un fel de autonomie în calitatea lor de agenŃi morali.

Aceasta este autonomis încorporată în viaŃa civică a comunicatorului cu studii.

Profesioniştii din domeniul comunicării de masă cred, de multe ori, că este

responsabilitatea publicului şi nu a comunicatorului, să găsească un înŃeles în activitatea de

informare, de persuasiune şi de divertisment şi să se descurce cu consecinŃele acestora. Cei care

lucrează în publicitate şi în relaŃiile publice sunt motivaŃi de două scopuri oarecum

contradictorii: informarea şi convingerea.

Adesea, specialiştii în persuasiune pretend că nu este responsabilitatea lor să controleze

efectele mesajelor lor; ei doar lansează doar mesajele pe care publicul le preia şi speră ca acestea

să răzbească în hăŃişul informaŃional şi să producă rezultatele dorite. Specialiştii în comunicare

ar trebui să fie preocupaŃi, în egală măsură, de consecinŃele acŃiunilor imediate, dar şi a celor pe

termen lung, ar trebui să fie preocupaŃi de toleranŃa faŃă de ambiguitate şi faŃă de dilemele

nerezolvate, de procesul anevoios de judecare a lucrurilor şi de un sentiment al obligaŃiei morale.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru felul în care ia deziile cu implicaŃii etice, atât

la nivel organizaŃional, cât şi personal. ÎnŃelegerea în profunzime a eticii trebuie să vină în

sprijinul rezolvării conflictelor dintre angajamentele luate la nivelul individului şi cele ale

30 catharsis este un termen care provine din limba greacă şi înseamnă „purificare“; reprezintă o evoluŃie şi o

purificare în plan spiritual (în cazul de faŃă, moral). 31 Frank Deaver, op.cit., p. 18 32 Ibidem


32

organizaŃiei. Responsabilitatea faŃă de public trebuie să revină atât individului, cât şi

organizaŃiei.33

SARCINĂ DE LUCRU Platon, Mitul lui Gyges (din dialogul Republica) Aventura lui Gyges este povestită sub forma unui mit, cu toate elementele obişnuite ale

poveştilor: o atmosferă înspăimântătoare, o furtună violentă, pământul se despică, Gyges coboară

în grotă; el găseşte, într-un cal de bronz, cadavrul unei fiinŃe uriaşe, ce poartă pe deget un inel.

Gyges ia inelul care, întors înăuntru, îl face invizibil pe cel care-l poartă. Întors în afară, persoana

respectivă redevine vizibilă. Păstorul repetă experienŃa de mai multe ori; el este prudent şi

chibzuit; el efectuează mai multe încercări, până este foarte sigur de noua sa putere. Apoi, el se

duce la palat, o seduce pe regină şi îl ucide pe rege, fără să ezite, fără să-şi facă scrupule.

Iată, deci, concluzia aparentă a mitului: omul drept nu ar mai fi drept, dacă ar deveni

invizibil. El ar putea practica nedreptatea nepedepsit. „Aşadar, dacă ar exista două astfel de

inele şi dacă pe primul l-ar avea omul drept şi pe celălalt omul nedrept, se poate crede că

nimeni nu s-ar dovedi în asemenea măsură stană de piatră, încât să se Ńină de calea dreptăŃii şi

să aibă tăria de a se înfrâna de la bunul altuia [...], putând face şi alte asemenea lucruri,

precum un zeu printre oameni“. Prin urmare, nici un om nu este drept de bunăvoie, „ci doar

silnic“. Prin concluzia la care ajunge, Glaucon pune problema la nivelul esenŃei dreptăŃii.

CERINłE:

- ce s-ar petrece dacă un astfel de inel apare în mâinile unei personae, în principiu,

oneste_

- cum ar reacŃiona un profesionist din domeniul comunicării? Imagina Ńi cel puŃin trei

situaŃii.

33 Ibidem, p. 28


33

II. O ETIC Ă A COMUNIC ĂRII

Etica discursului (comunicării) reprezintă o şcoală etică iniŃiată de Jőrgen Habermas şi

K. O. Apel; ei susŃin posibilitatea justificării raŃionale a principiului normative fundamental,

conform căruia toate fiinŃele capabile de comunicare (lingvistică) trebuie să fie recunoscute ca

personae, deoarece ele sunt, în toate acŃiunile şi manifestările lor, parteneri virtuali în discuŃie.

Jőrgen Habermas a propus distincŃia dintre raŃionalitatea strategică şi raŃionalitatea

comunicativă. El a propus modelul raŃiunii dialogice, în care punctual de plecare este reprezentat

nu de conştiinŃă, ci de comunicare. Pentru Habermas, modernitatea a fost istoria unui process de

raŃionalizare comunicativă. Problema civilizaŃiei moderne constă într-o întărziere relativă a

dezvoltării raŃionalizării communicative, în raport cu cea strategică.

Etica discursului se serveşte de argumentări care demonstrează imposibilitatea respingerii

unor condiŃii determinate ale acŃiunii de comunicare, adică acŃiunea în care interacŃionăm cu

celălalt, în funcŃie de criteriul realizării unui accord, diferit de acŃiunea strategică, în funcŃie de

care acŃiunea ar putea avea ca effect o răsplată sau o pedeapsă.

În formularea normei fundamentale a respectului pentru orice interlocutor virtual este

vorba, mai ales, despre identificarea acelor condiŃii pragmatice, fără de care jocul argumentării

nu poate funcŃiona.

III. ADEV ĂR , CREDIBILITATE ŞI MINCIUN Ă

III. 1. Adevărul

Aristotel afirma că o enunŃare este adevărată atunci când „spui că este ceea ce este şi că

nu este ceea ce nu este“. Aceasta este definiŃia adevărului, corespondenŃă formulată de filosofii

medievali ca adecvare între lucruri şi �are le�n.

Oamenii îşi formează diverse opinii despre lucruri, evenimente, acŃiunile şi concepŃiile

altor oameni ş.a. Valoarea de adevăr a acestora se modifică pe măsură ce trăiesc şi cunosc. În


34

filosofie, se ridică mereu problema distincŃiei dintre opinie şi cunoaştere, dintre adevărul �are

le� şi adevărul �are le�, precum şi căile de parcurs pentru a junge la adevăr.

Cea mai importantă caracteristică a adevărului este corespondenŃa dintre enunŃurile despre

lume şi lumea ca atare. Sunt, însă, filosofi care susŃin că aceasta nu poate constitui un criteriu

�are le�nt în determinarea adevărului unei propoziŃii. De aceea, propun drept un criteriu

adecvat coerenŃa, după care o propoziŃie este adevărată dacă se află în concordanŃă cu celelalte

propoziŃii din �are l. Pragmatiştii afirmă că adevărul unei opinii este dat atât de utilitatea, cât şi

funcŃionalitatea acesteia.

În lucrarea Problemele filosofiei, Bertrand Russell34, preocupat de definirea adevărului,

relevă limitele criteriilor corespondenŃei şi coerenŃei.

„Trebuie să observăm că adevărul sau falsitatea unei opinii �are l, întotdeauna, de ceva

care se află în afara opiniei însăşi...Astfel, adevărul şi falsitatea sunt proprietăŃi ale opiniilor,

ele �are l de relaŃiile opiniilor cu alte lucruri şi nu de vreo calitate internă a acestora“. Aceasta

este, de fapt, formularea teoriei corespondenŃei, căreia Russell i-a identificat o limită importantă:

necesitatea de a confrunta, totdeauna, gândirea cu ceva din afara ei; asrfel, nu avem niciodată

certitudinea că am atins adevărul.

Unii filosofi, pentru a depăşi insuficienŃele teoriei corespondenŃei, au căutat o nouă

definiŃie a adevărului, care să nu mai reprezinte o relaŃie cu ceva exterior ideii. Rezultatul a fost

teoria după care adevărul constă în coerenŃă. „Ea spune că semnul falsităŃii unei opinii este

dezacordul ei cu ansamblul opiniilor noastre, că esenŃa adevărului e aceea de a face parte dintr-

un �are l complet închegat, care este Adevărul“. Fiind vorba despre un �are le care se

desfăşoară numai în interiorul gândirii noastre, acum putem fi siguri că am ajuns la adevăr. Dar

Bertrand Russell a identificat, şi în cazul coerenŃei, două limite importante.

În primul �are, faptul că există mai multe ansambluri coerente de idei. „Cu suficientă

imaginaŃie, un romancier ar putea să inventeze un trecut al lumii care să se potrivească perfect

cu ceea ce ştim, dar care să fie, totuşi, diferit de trecutul real. În chestiuni mai ştiinŃifice, e sigur

că, adesea, există două sau mai multe ipoteze, care dau seama în toate faptele cunoscute despre

un obiect“. Aceste ansambluri coerente de idei pot fi, deci, în raporturi contradictorii, astfel încât

o �are poate fi coerentă cu restul ideilor dintr-un ansamblu şi, deci, adevărată, dar aceeaşi �are

34 Bertrand Russell (1872-1970), filosof, logician şi matematician englez care a abordat lumea prin prisma unor

consideraŃii privitoare la limbaj. A dezvoltat atomismul logic, pornind de la premisa că toate enunŃurile, oricât de complexe, sunt funcŃii de adevăr ale unor enunŃuri atomice care exprimă fapte minimale despre conŃinutul experienŃei. Opere principale: Principiile matematicii, Problemele filosofiei, Cunoaşterea umană: scopurile şi limitele ei ş.a.


35

poate fi falsă în alt ansamblu, prin incoerenŃa sa cu celelalte idei. Prin urmare, coerenŃa nu

reuşeşte, nici ea, să fie o definiŃie acceptabilă a adevărului, întrucât „nu se poate dovedi că poate

să existe un singur ansamblu coerent“.

O a doua obiecŃie russelliană porneşte de la faptul că, pentru a fi coerente, propoziŃiile

trebuie să respecte legile fundamentale ale logicii: identitate, noncontradicŃie, terŃul exclus şi

raŃiunea suficientă. „Două propoziŃii sunt coerente atunci când ambele pot fi adevărate şi sunt

incoerente atunci când una dintre ele trebuie să fie falsă“. Această aserŃiune, însă, încalcă

principiul noncontradicŃiei, după care două propoziŃii, P şi P, dintre care una afirmă ce neagă

cealaltă, nu pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, dar pot fi ambele false.

Prin urmare, legile logicii reprezintă temeiuri pentru coerenŃă, �are le însele nu pot fi

demonstrate prin testul coerenŃei. „Din aceste motive, coerenŃa nu poate furniza înŃelesul

adevărului, deşi ea este, adesea, cel mai important test al adevărului, după ce o sumă de

adevăruri au fost cunoscute“. Deşi utilă în cunoaştere, coerenŃa, singură, este insuficientă în

aflarea adevărului. De aceea B. Russell propune revenirea la abordarea clasică a adevărului,

conformă cu teoria corespondenŃei.

III.2. Minciuna

Sprijinându-se pe limbaj şi înglobând, obligatoriu, actul de voinŃă al subiectului emiŃător

sub forma intenŃionalităŃii, minciuna conectează canoanele deontologice ale mijloacelor de

comunicare la opŃiunea teleologică asupra valorilor vizate.

Minciuna este un fenomen autonom şi pur relaŃional, care nu se lasă supus exclusive

determinărilor deontologice sau teleologice. Vasile Tran propune un model care evidenŃiază o

serie de conexiuni, poziŃionări şi interpretări ale dinamicii conceptuale din câmpul eticii

comunicării, după cum urmează35:

1. poziŃionează minciuna în raport cu planul lumii reale, plasând-o în aria

comunicaŃională a proiecŃiei cunoaşterii în discurs;

2. arată că nu toată realitatea poate fi cunoscută şi comunicată raŃional, aserŃiunile din

această zonă nesuprapunându-se conceptului de minciună;

3. sesizează că minciuna poate fi atât o acŃiune de denaturare a adevărului, cât şi a

falsului;

35 Vasile Tran, Alfred Vasilescu, Tratat despre minciună, „Comunicare.ro“, Bucureşti, 2003, pp. 43-46


36

4. denotă că minciuna se sprijină pe două elemente indispensabile: limbajul şi intenŃia

de a induce receptorul în eroare;

5. explică, pe de o parte, concentrarea concepŃiilor etice deontologice asupra

mijloacelor utilizate pentru atingerea scopurilor comunicaŃionale, iar pe de altă parte,

focalizarea teoriilor morale teleologice asupra valorilor urmărite de către emiŃător;

6. indică mecanismul prin care balanŃa minciunii uneşte, prin intenŃie, mijlocul de scop;

7. demonstrează că minciuna poate fi considerată atât morală, cât şi imorală, prin

glisarea limbajului pe scala deontologică;

8. etalează faptul că minciuna, considerată intenŃional neetică, poate urmări un Ńel bun

sau că, dimpotrivă, minciuna, considerată un instrument moral în anumite

circumstanŃe, poate viza un scop rău;

9. surprinde realitatea în care limbajul se structurează multicompozit şi tensiunea dintre

straturile sale interne poate destabilize intenŃia iniŃială a mesajului;

10. precizează că, atât mediul comunicării, cât şi receptorul, ca părŃi ale realităŃii,

predispun şi orientează intenŃia emiŃătorului şi modelarea limbajului disimulativ.

La nivel conceptual, se imaginează, aplicându-se, apoi, cele mai sophisticate forme de

minciună, cele mai rafinate soluŃii comunicaŃionale persuasive şi manipulative. Minciunile de

acest gen sunt utilizate pentru influenŃarea a ceea ce se concepe, se proiectează, se gândeşte nou,

orientând felul de a vedea realitatea, ansamblurile de opinii, de idei, cu privire la problemele

filosofice, ştiinŃifice, politice, sociale, economice, artistice etc., influenŃând, într-un cadru mai

general, concepŃia despre lume şi viaŃă.

Formarea cetăŃeanului dezirabil, Ńel supreme al minciunii în sfera conceptelor, se

realizează, pe lângă controlul educaŃional, prin susŃinerea şi promovarea persuasivă a ideologiei

cu ajutorul mitului şi prin convergenŃa mentalităŃilor individuale în imaginarul colectiv.

RelaŃiile publice acŃionează în zona comunicării umane mai mult decât aproape în oricare

profesie. Comunicatorii se află permanent în contact cu potenŃialitatea transmiterii de informaŃii

false, iar atunci când aceasta are loc în mod voit, se pătrunde pe teritoriul minciunii.

În ceea ce priveşte sectorul publicitar, minciuna are motivaŃia maximizării profitului, prin

crearea, implementarea şi susŃinerea imaginii de marcă: creşterea notorietăŃii produsului

/serviciului, a preferinŃei consumatorului pentru produsul respective, a încrederii în marcă şi

fidelizarea consumatorilor.


37

AparŃinând comunicării de masă, minciuna jurnalistică, în special cea fixată prin repetiŃie

în atenŃia şi în memoria publică, se prezintă ca un mijloc deosebit de nociv, mai ales, dacă este

pusă în serviciul unor interese arbitrare sau ilicite.

III. 3. Credibilitatea

Unul din scopurile eticii în comunicare este de a stabili, menŃine şi de a proteja

credibilitatea comunicatorului. O dată cu transmiterea mesajelor persuasive, el trebuie să îşi

menŃină respectabilitatea.

Categorii de analiză ale credibilităŃii:

Credibilitatea subiectului. Multe subiecte jurnalistice sunt uşor de comunicat, deoarece

conŃinutul lor nu este surprinzător pentru audienŃă. Câtă vreme nu sunt contrazise cunoştinŃele

sau convingerile anterioare ale audienŃei, credibilitatea nu este pusă în discuŃie. Din păcate,

comunicatorul nu poate să folosească, întotdeauna, subiecte atât de uşor de acceptat de către

audienŃă.

Credibilitatea sursei creditate. Atât comunicatorii, cât şi audienŃa sunt dependenŃi de

credibilitatea surselor ştirilor. Jurnalistul trebuie să fie atent să citeze sursa cea mai potrivită.

Comunicatorul este mai persuasiv dacă citează surse credibile.

Credibilitatea generală în mass-media. O bună parte a deciziilor cotidiene ale

cetăŃenilor se bazează pe informaŃiile din mass-media.

Credibilitatea canalului de comunicare. Unele instituŃii sunt grijulii cu reputaŃia lor;

altele, în goanna după senzaŃional, sunt mai puŃin preocupate de acest aspect. Unele canale de

informare sunt mai credibile decât altele. În funcŃie de acest criteriu, publicul realizează selecŃia.

Credibilitatea personală a comunicatorului. Fiecare specialist din domeniul

comunicării poate să muncească în sensul creşterii credibilităŃii sale, care, până la urmă, nu

reprezintă o responsabilitate colectivă, ci una individuală.


38

IV. DEONTOLOGIA, EXPRESIE A NEVOII DE REGULI ŞI LEGI

După Georg Henrik von Wright, prescripŃiile au următoarele componente:

(1) caracterul;

(2) conŃinutul;

(3) condiŃia de aplicare sau nucleul normei;

(4) autoritatea;

(5) subiectul (subiectele);

(6) ocazia 36.

Caracterul unei norme este diferit, după cum norma stipulează că ceva trebuie, poate sau

nu poate să fie sau să fie făcut. Putem identifica, astfel, în funcŃie de caracterul lor, următoarele

tipuri de norme, care se manifestă şi în domeniul politicului: (a) obligaŃiile, ordinele (O), care

stipulează că un anumit lucru trebuie făcut, îndeplinindu-se, astfel, exigenŃele actului de putere

politică şi evitîndu-se sancŃiunile; (b) permisiunile (P), care stipulează că un anumit lucru poate

să fie făcut, fără ca acesta să fie cerut în mod imperativ de purtătorul puterii; (c) interdicŃiile,

care stipulează că un anumit lucru nu trebuie să fie făcut, pentru că ar intra în contradicŃie cu

exigenŃele puterii 37.

ConŃinutul unei norme este ceea ce trebuie sau poate, sau este interzis să fie sau să fie

făcut. Este lucrul prescris (comandat, permis sau interzis).

CondiŃia de aplicare a normei este condiŃia ce trebuie îndeplinită pentru ca să existe o

posibilitate de realizare a ceea ce constituie conŃinutul unei norme date. După aceste condiŃii,

normele se grupează în categorice şi ipotetice.

O normă este categorică atunci cînd condiŃia sa de aplicare este „condiŃia ce trebuie

satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie conŃinutul

acesteia şi cînd nu se mai pune nici o altă condiŃie“ . O normă este ipotetică atunci cînd condiŃia

36 Georg Heinrik von Wright, Normă şi acŃiune. Studiu logic, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclo-

pedică, Bucureşti, 1982, p. 88 37 Sfatul, ruga, recomandarea, cererea şi avertizarea sînt categorii înrudite cu comanda, permisiunea şi interdicŃia,

dar ele nu sînt prescripŃii.


39

sa de aplicare este „condiŃia ce trebuie satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a

lucrului care constituie conŃinutul acesteia plus o altă condiŃie“ 38.

Autoritatea unei prescripŃii este agentul care dă sau emite prescripŃia, cum este în

domeniul analizei noastre deŃinătorul legitim al puterii politice. Apreciem că situaŃia normală şi

dezirabilă este aceea a puterii bazată pe autoritate, căutată de orice relaŃie de putere, pentru că îi

poate asigura o acoperire largă a intereselor, un fundament raŃional şi o manifestare eficace.

Subiectul unei prescripŃii este agentul căruia i se adresează sau i se dă prescripŃia. Lui i se

ordonă, i se permite sau i se interzice de către autoritate să înfăptuiască anumite acŃiuni şi / sau

să se abŃină de la înfăptuirea acestora. Acesta este destinatarul puterii politice pentru care sînt

elaborate prescripŃiile.

Ocazia este locaŃia spaŃio-temporală de enunŃare şi aplicare a prescripŃiei. O prescripŃie

este particulară în privinŃa ocaziei dacă este emisă pentru un număr finit de ocazii specificate. O

prescripŃie este generală în privinŃa ocaziei dacă este emisă pentru toate ocaziile (în fiecare

ocazie).

Dacă notăm, după Georg Heinrick von Wright, cu simbolul – T – transformarea sau

trecerea de la o stare iniŃială la una finală, cu simbolul p propoziŃia care descrie o stare de

lucruri, cu simbolurile d şi f acŃiunea, respectiv abŃinerea, se pot formula următoarele opt tipuri

de O-norme elementare 39: (1) Od(p T p) spune că starea de lucruri descrisă de p trebuie să fie

menŃinută, respectiv, nu trebuie lăsată să dispară; (2) Of(p T p) afirmă că starea de lucruri

descrisă de p trebuie lăsată să dispară; (3) Od(p T ~ p) susŃine că starea de lucruri descrisă de p

trebuie să nu fie lăsată să continue; (4) Of(p T ~ p) spune că starea de lucruri descrisă de p

trebuie lăsată să continue sau nu trebuie să fie distrusă; (5) Od(~ p T p) relevă că starea de lucruri

descrisă de p trebuie produsă sau nu trebuie lăsată să continue a fi absentă; (6) Of(~ p T p)

afirmă că starea de lucruri descrisă de p trebuie lăsată să continue să fie absentă sau nu trebuie

să fie produsă; (7) Od(~ p T ~ p) susŃine că starea de lucruri descrisă de p trebuie suprimată sau

trebuie să nu fie lăsată să apară; (8) Of(~ p T ~ p) relevă că starea de lucruri descrisă de p trebuie

să nu fie suprimată sau trebuie lăsată să apară.

Permisiunea este cel puŃin o tolerare, dar ea poate fi mai mult decît atît. Ea mai poate fi şi

consecinŃa logică a altor norme emise de autoritatea în cauză. Acordînd unor subiecte un anumit

drept, autoritatea declară că tolerează un anumit act (sau o anumită abŃinere) şi că nu tolerează

38 Georg Heinrick von Wright, op. cit. , p. 92 39 Ibidem, pp. 101 - 102


40

anumite alte acte. Dacă permite cuiva un anumit act sau o anumită acŃiune, autoritatea normativă

promite a nu stînjeni într-o anumită privinŃă libertatea subiectului normei, prin urmare,

autoritatea trebuie să nu stînjenească această libertate.

Din punct de vedere lingvistic formulările de norme traversează mai multe tipuri de

propoziŃii, fără să includă vreunul din ele sau să fie incluse în vreunul. Dacă o propoziŃie dată

este sau nu o formulare de normă nu se relevă doar examinînd-o ca semn. NoŃiunea de normă

este primară faŃă de formularea de normă, pentru că modul cum este întrebuinŃată expresia şi nu

aspectul ei exterior ne arată dacă ea este o formulare de normă. „Folosirea cuvintelor pentru a

da prescripŃii este similară folosirii cuvintelor pentru a face promisiuni. Ambele utilizări sînt

performative“ 40. Ca formulări de normă, propoziŃiile deon-tice au un potenŃial semantic mai

mare decît propoziŃiile imperative.

Faptul că unul din verbele folosit frecvent discursul etic este a trebui, considerăm că se

impune să precizăm că unul din sensurile acestuia este deontic: formularea „X trebuie să

efectueze T“; astfel, dacă X nu îndeplineşte T, acesta devine pasibil de a fi sancŃionat într-o

ordine normativă căreia îi este subiect. Însă, acest sens de obligaŃie legală nu este prezent în

discurs. În prezenta analiză, se impune să precizăm că folosirea verbului a trebui este realizată în

sensul în care este exprimată o necesitate practică: (a) X trebuie să efectueze T; dacă X nu

îndeplineşte T, acesta va eşua în atingerea unui scop al său; (b) X trebuie să efectueze T; dacă X

nu îndeplineşte T, acesta nu este considerat calificat ca un agent dintr-o anumită categorie.

Care sunt legile fundamentale pe care trebuie să le urmez în profesia aleasă?

Kant spune că nu există nimic mai important pe lume decât voinŃa bună. W. D.Ross

(profesor de etică la Universitatea Oxford) a argumentat că îndatoririle umane derivă dintr-un set

de valori, numite de el „teoria pluralistă a valorilor“. După Ross, există o datorie de a face un

anumit lucru; este vorba despre lucrurile obligatorii din punct de vedere moral. Avem datoria

morală de a ne Ńine promisiunile. De asemenea trebuie: să nu facem intenŃionat rău nimănui; să

ne plătim datoriile; să fim drepŃi; să ne îmbunătăŃim propria virtute şi inteligenŃă.

Regulile morale ale lui Bernard Gert: 1. să nu ucizi; 2. să nu faci rău; 3. să nu lipseşti pe cineva

de drepturi; 4. să nu privezi pe cineva de libertate sau şanse; 5. să nu privezi pe cineva de

plăcere; 6. să nu înşeli; 7. să-Ńi Ńii promisiunile; 8. să nu trişezi; 9. să respecŃi legile; 10. să-Ńi faci

datoria.

40 Ibidem, p. 119


41

V. CODURI ETICE ŞI DEONTOLOGICE

CODURILE ETICE

Etica se referă la luarea de decizii, iar de aici problema principală, ce reprezintă

fundamentul întregului proces al comunicării, esenŃială pentru recunoaşterea naturii societăŃii

umane – „Cine decide?“.

Această întrebare va fi adresată în diferite moduri, cu scopul de a-l îndruma pe

comunicatorul etic spre o înŃelegere a celor trei mari surse generale ale luării deciziilor:

1. autoritatea

2. colegii/ breasla

3. individul.

Fiecare dintre ele este importantă, putând fi utilizată în mod justificat în acest

proces, însă comunicatorul etic nu-şi va permite să fie legat exclusiv de niciuna dintre ele, în

defavoarea celorlalte două.

O societate liberă impune relativ puŃine limitări juridice procesului comunicării:

calomnia, dreptul la viaŃă privată, dreptul de autor. Într-un climat al performanŃei etice, în

comunicare există multe alte situaŃii în care trebuie luate decizii dincolo de orizontul celor cerute

de legile societăŃii. Astfel, etica este o chestiune foarte personală, este decizia unui individ care

este dornic să gândească în profunzime, cu pertinenŃă, referitor la acea decizie.

Pentru a înțelege correct semnificaŃia unui cod etic, trebuie înŃeleasă diferenŃa

dintre el şi celelalte documente care sunt prezentate frecvent drept „coduri“: legea şi politicile

angajatorului.

Legi referitoare la mass media

Politici media Etica în mass media

Definite de ConstituŃie sau de legi statutare

Angajatorii din mass media

Coduri, drept expresie a consensului individual al angajaŃilor

Scop Protejarea drepturilor celorlalŃi cetăŃeni

Definirea standardelor, pentru o consecvenŃă interioară

Reprezintă o afirmare colectivă a unor principii comune

Exemple Legea drepturilor de autor, Sarcinile de lucru, EchidistanŃa, corectitudinea,


42

legile referitoare la calomnie, la invadarea vieŃii private

ierarhia autorităŃii, termenele limită

evitarea senzaŃionalului

Aplicare AcŃiunea judecătorească în urma plângerii civile

Decizia editorială de a corecta materialul sau de a-l elimina

Nu reprezintă decât o atenŃionare pentru sine şi pentru public

Pedepsire Amenda – compensatorie sau daune

AcŃiunile luate împotriva angajatului sau încetarea relaŃiei de muncă

Nimic altceva decât dezaprobarea exprimată

Legile referitoare la mass media reprezintă definiŃia dată de societate performanŃei care,

prin acŃiunea legislativă, este permisă sau interzisă. În majoritatea societăŃilor libere, legile

referitoare la mass media sunt minimale, referindu-se, în principal sau exclusiv, la conflictul de

interese dintre indivizi. Majoritatea acestor legi cad sub incidenŃa legislaŃiei civile, însă acŃiunea

trebuie adusă în faŃa cetăŃenilor, deci judecarea unei abateri se află în decizia luată de judecător.

Politicile media reprezintă definirea legitimă de către un angajator a lucrurilor pe care le

aşteaptă de la angajat, ele devenind un contract implicit, o condiŃie pentru angajare. Încălcarea

lor poate duce la acŃiuni luate împotiva angajatului sau la anularea relaŃiei de muncă.

Etica mass -media reprezintă judecata individuală referitoare la conduita corectă şi la cea

greşită, în îndeplinirea îndatoririlor profesionale. În cadrul unui grup de colegi, principiile etice

pot fi proclamate în mod colectiv de către un grup de profesionişti drept Cod etic, care reprezintă

consensul asupra standardelor etice individuale.

Tipuri de coduri

Codurile etice pot fi generale – alcătuite din precepte generale de ghidare a conduitelor,

sau specifice – identificarea anumitor practici la care se referă codul.

Codurile cu precepte generale tind să fie de natură aprobativă, alcătuite din prevederi

de genul „trebuie să“. Acest tip de cod este scris pentru relaŃii publice, utilizându-se o

terminologie largă, generală, cum ar fi dedicarea faŃă de „echidistanŃă“ şi „acurateŃe“. Un cod

motivant din perspectiva relaŃiilor publice poate să dea asigurări diferitelor persoane că

standardele înalte ale conduitei profesionale reprezintă o normă în acea firmă sau profesie.

Codurile practicilor specifice sunt, de obicei, de tip prohibitiv, alcătuite din prevederi

despre ce să nu facem. Aceste coduri sunt mai lungi şi mai precise în ceea ce priveşte acŃiunea

sau decizia specifică, multe dintre ele sunt redactate în scopul evitării legislaŃiei prohibitive.


43

Puterea unui cod etic depinde nu numai de diferite canoane, ci şi de legitimitatea şi

influenŃa acestuia în ochii celor de care şi pentru care este alcătuit. Codul va fi respectat pentru

că indivizii se vor supune de bunăvoie standardelor definite de grupul lor profesional.

Au existat dezbateri lungi în legătură cu modul de aplicare a codurilor etice. Se poate

spune că profesiile sunt responsabile faŃă de stat (prin lege), de public (prin coduri) şi, implicit,

faŃă de sine, prin propriile standarde înalte (etica profesională).

Responasabilitatea faŃă de stat înseamnă că suntem pasibili de pedeapsă atunci când

încălcăm standardele minime exprimate de diferitele legi. Responsabilitatea faŃă de confraŃii

practicieni înseamnă că aceştia pot dezaproba public activităŃile noastre discutabile din punct de

vedere etic, iar pedeapsa ia forma unei cenzuri publice sau private, a criticii sau a ultrajului.

Responsabilitatea faŃă de public implică o noŃiune mai generală de răspundere, în uriaşa arenă

socială construită în general din obicieiuri şi convenŃii. Jurnaliştii trebuie să răspundă în faŃa

cititorilor, a telespectatorilor şi a ascultătorilor lor.

Responsabilitatea implică sancŃiuni morale; nu se poate menŃine o comunitate cu funcŃii

explicite fără să i se facă şi reproşuri atunci când nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaŃiile.

ConfraŃii sunt cei mai potriviŃi sa-şi tragă la răspundere colegii.

În afirmarea standardelor de performanŃă profesională, codurile tind spre două extreme:

standarde minimale sau aşteptări ideale.

Aşteptările minimale se aplică tuturor practicienilor; ele sunt stabilite de legi şi de

obiceiuri. Cine încalcă standardele minimale este găsit vinovat.

Aşteptările ideale reprezintă scopurile nobile spre care trebuie să tindă practicienii.

Chiar dacă există posibilitatea ca standardele ideale să nu fie realizabile, ele se constituie într-o

provocare, o Ńintă.

Codurile etice atent construite trebuie să facă, în mod clar, distincŃia între standardele

minimale şi cele percepute ca idealuri, atunci când se stabilesc normele de grup (aşteptările

neexprimate despre cum trebuie să se comporte membrii grupului).

Un cod etic este valoros dacă formulează normele de grup, în aşa fel încât, practicienii

tineri şi veteranii să discute aceste norme şi nu doar să le ia drept date o dată pentru totdeauna.

Crearea unui cod etic pentru un grup profesional poate reprezenta un proiect extrem de meritoriu


44

şi dificil. Elaborarea unui cod poate reprezenta un exerciŃiu de filosofie morală; impunerea unui

cod, când se face în mod arbitrar, este un exerciŃiu de moralizare.

Exemple de coduri de etică

1. Codul de Etică al SocietăŃii Jurnali ştilor Profesionişti

Preambul

Membrii SocietăŃii Jurnaliştilor Profesionişti cred că iluminarea publicului este

premergătoare dreptăŃii şi reprezintă fundamentul democraŃiei. Datoria unui jurnalist este aceea

de a promova aceste scopuri prin căutarea adevărului şi prin oferirea unei relatări corecte şi

cuprinzătoare a evenimentelor şi a problemelor. Jurnaliştii conştiincioşi, din toată mass media şi

de toate specializările, se străduiesc să servească publicul în totalitate şi cu onestitate.

Integritatea profesională este piatra de temelie a credibilităŃii unui jurnalist. Membrii SocietăŃii

au în comun dedicaŃia faŃă de un comportament etic şi adoptă acest cod ca o declaraŃie a

principiilor şi standardelor de practici ale SocietăŃii.

Căutarea adevărului şi relatarea lui

Jurnaliştii trebuie să manifeste onestitate, corectitudine şi curaj în adunarea informaŃiilor,

în relatarea şi în interpretarea lor.

Jurnaliştii trebuie:

- Să verifice acurateŃea informaŃiilor venite de la toate sursele şi să fie atenŃi pentru

evitarea erorilor de genul inadvertenŃelor.

- Să caute cu sârguinŃă subiecŃii articolelor de presă, pentru a le da posibilitatea de a

răspunde la acuzaŃii.

- Să identifice sursele de câte ori se poate. Publicul are dreptul la orice informŃie posibilă

despre credibilitatea surselor.

- Să întrebe întotdeauna sursele despre motivele pe care le au, înainte să le promită

anonimatul. Să clarifice condiŃiile legate de fiecare promisiune făcută în schimbul informaŃiilor.

Să-şi Ńină promisiunile.


45

- Să se asigure că titlurile, reclamele făcute unui articol şi materialele promoŃionale,

fotografiile, imaginile video, sunetele, grafica şi citatele nu aruncă o lumină falsă. Ele nu trebuie

să simplifice exagerat sau să accentueze unele incidente, scoŃându-le din context.

- Să nu distorsioneze niciodată conŃinutul unei fotografii de presă sau al unei filmări.

ÎmbunătăŃirea imaginilor pentru obŃinerea unei mai bune clarităŃi este permisă întotdeauna. Să

eticheteze ca atare montajele şi ilustraŃiile foto.

- Să evite dramatizările care ar putea induce în eroare sau reconstituirile. Dacă este

necesară o dramatizare pentru a relata o poveste, ea trebuie etichetată ca atare.

- Să evite acŃiunile sub acoperire sau alte metode clandestine de colectare a informaŃiei,

exceptând cazurile când metodele tradiŃionale, făŃişe, nu vor duce la informaŃiile vitale pentru

public. Utilizarea acestor metode va trebui să fie explicată ca parte a materialului final.

- Să nu plagieze niciodată.

- Să relateze ştiri despre diversitatea şi măreŃia experienŃelor umane cu curaj, chiar şi

atunci când nu este un lucru prea popular.

- Să-şi examineze propriile valori culturale şi să evite să impună aceste valori celorlalŃi.

- Să evite stereotipurile legate de rasă, gen, vârstă, religie, etnie, zonă geografică,

orientare sexuală, dizabilităŃi, aspect fizic sau statut social.

- Să sprijine schimbul deschis de păreri, chiar şi referitor la păreri pe care le consideră

respingătoare.

- Să fie vocea celor lipsiŃi de cuvânt; sursele oficiale de informare sunt la fel de valabile

ca şi cele neoficiale.

- Să facă distincŃie între partizanat şi jurnalism informativ. Analizele şi comentariile

trebuie etichetate ca atare şi nu trebuie să ducă la distorsionarea faptelor sau a contextului.

- Să facă distincŃie între jurnalismul informativ de publicitate şi să se ferească de

articolele hibride, care şterg linia de demarcaŃie dintre cele două genuri.

- Să recunoască obligaŃia specială de a se asigura că activităŃile publice sunt făcute cu

trasparenŃă şi că lucrările guvernului sunt deschise inspectării.

Minimizarea răului

Jurnaliştii etici îşi tratează sursele, subiecŃii şi colegii ca pe nişte fiinŃe umane ce

merită respect.



46

- Să manifeste compasiune faŃă de cei care ar putea fi afectaŃi negativ de materialele

jurnalistice. Ei trebuie să dea dovadă de o sensibilitate specială când au de-a face cu copii sau cu

surse sau subiecŃi lipsiŃi de experienŃă.

- Să dea dovadă de sensibilitate atunci când cer sau folosesc interviuri sau fotografii ale

celor afectaŃi de o tragedie sau îndureraŃi.

- Să recunoască faptul că adunarea şi diseminarea informaŃiilor poate cauza neplăceri şi

disconfort. Urmărirea scopurilor profesionale nu reprezintă o scuză pentru aroganŃă.

- Să recunoască faptul că oamenii obişnuiŃi au un drept mai mare să controleze

informaŃiile despre ei înşişi decât au oficialii şi persoanele pubilce, care urmăresc să obŃină

putere, influenŃă sau atenŃie. Doar un interes public major poate justifica intruziunea în viaŃa

personală a cuiva.

- Să dea dovadă de bun gust şi să evite curiozitatea supărătoare.

- Să fie precauŃi în legătură cu identificarea suspecŃilor minori sau a victimelor abuzurilor

sexuale.

- Să fie corecŃi şi să nu-i numească pe suspecŃi criminali înainte de formularea acuzaŃiilor

oficiale.

- Să pună în balanŃă dreptul unui suspect la un process corect cu dreptul publicului de a fi

informat.

IndependenŃa

Jurnaliştii trebuie să fie liberi de orice obligaŃie sau interes, altele decât dreptul

publicului de a fi informat.


- Să evite conflictele de interese, fie ele reale sau doar percepute ca atare.

- Să nu se implice în asociaŃii sau activităŃi care le-ar putea compromite integritatea sau

ar dăuna credibilităŃii lor.

- Să refuze cadourile, favorurile, comisioanele, călătoriile plătite sau tratamentele

speciale; să nu accepte o a doua slujbă, implicarea politică, munca într-un post public sau

serviciul în organizaŃii ale comunităŃii care le-ar putea compromite integritatea jurnalistică.

- Să aducă la cunoştinŃă conflictele de interese în care se află, dacă acestea sunt

inevitabile.


47

- Să fie vigilenŃi şi curajoşi atunci când îi trag la răspundere pe cei aflaŃi în poziŃii de

putere.

- Să refuze tratamentul preferenŃial al agenŃiilor de publicitate şi al celor cu interese

speciale şi să reziste presiunilor acestora de influenŃare a muncii lor jurnalistice.

- Să fie în gardă faŃă de sursele care oferă informaŃii contra favoruri sau bani; să evite să

cerşească informaŃia.

Responsabilitatea

Jurnaliştii trebuie să poată răspunde în faŃa cititorilor, ascultătorilor,

telespectatorilor sau a altora.


- Să clarifice şi să explice conŃinutul materialelor de presă şi să invite publicul la dialog

pe tema conduitei lor jurnalistice.

- Să încurajeze publicul să dea glas nemulŃumirilor legate de mass media.

- Să admită greşelile pe care le fac şi să le corecteze cu promptitudine.

- Să se ghideze după aceleaşi standarde înalte pe care le aplică şi altora.

3. Codul etic al AsociaŃiei NaŃionale a Fotografilor de Presă (National Press

Photographers Association)

AsociaŃia NaŃională a Fotografilor de Presă (NPPA), o societate profesională

dedicată promovării fotoreportajului, promovează preocuparea şi respectul pentru dreptul inerent

al publicului de a fi liber să caute adevărul şi dreptul de a fi informat correct şi complet despre

evenimentele publice şi despre lumea în care trăim.

Credem că nicio relatare nu poate fi completă dacă nu putem să clarificăm sensul

cuvintelor. Credem că imaginile, fie ele folosite pentru a descrie evenimentele cu valoare de

informare aşa cum s-au întâmplat, fie pentru a ilustra ştirile despre ce s-a întâmplat sau să ajute

la explicarea oricărui lucru de interes public, sunt o unealtă indispensabilă în procesul de

menŃinere a publicului informat cu acurateŃe; ele îi ajută pe oameni, tineri şi bătrâni, să înŃeleagă

mai bine orice subiect de interes public.


48

Crezând în cele de mai sus, recunoaştem şi luăm la cunoştinŃă că fotoreporterii trebuie să

menŃină în permanenŃă cele mai înalte standarde de conduită etică, AsociaŃia NaŃională a

Fotografilor de Presă îşi stabileşte următorul Cod de etică, la care subscriu toŃi membrii săi:

1. Practicarea fotoreportajului, atât ca ştiinŃă, cât şi ca artă, este demnă de cele mai bune

gânduri şi eforturi ale celor care o îmbrăŃişează ca profesie.

2. Fotoreportajul are posibilitatea de a servi publicul într-un mod care nu mai este egalat

decât de puŃine profesii; toŃi membrii acestei profesii trebuie să se străduiască, prin exemplul şi

prin influenŃa proprie, să influenŃeze menŃinerea standardelor înalte ale conduitei etice,

independent de consideraŃiuni mercantile de orice tip.

3. Este o responsabilitate individuală a fiecărui fotoreporter din orice timpuri să se

străduiască să obŃină fotografii care să relateze cu acurateŃe, onestitate şi obiectivitate.

4. Promovarea acestei profesii este esenŃială din multe puncte de vedere, însă declaraŃiile

neadevărate, de orice natură, nu sunt demne de un fotoreporter profesionist, orice practici de

acest fel fiind sever condamnate.

5. Este de datoria noastră să îi încurajăm şi să-i ajutăm pe toŃi membrii profesiei noastre,

atât în mod individual, cât şi colectiv, astfel încât calitatea fotoreportajului să se poată ridica

constant spre cele mai înalte standarde.

6. Este de datoria fiecărui fotoreporter să acŃioneze pentru a păstra toate drepturile

libertății presei, recunoscute de lege şi să acŃioneze pentru a proteja şi extinde libertatea

accesului la sursele de ştiri şi de informaŃii vizuale.

7. Standardele practicilor profesiei noastre, ambiŃiile și relaŃiile trebuie să conŃină în ele

un sâmbure de simpatie pentru umanitatea noastră comună şi trebuie să ceară mereu să Ńinem

seama de cele mai înalte îndatoriri ale noastre, ca membri ai aceste societăŃi. În fiecare situaŃie a

vieŃii noastre profesionale, în fiecare responsabilitate care se află în faŃa noastră, primul nostru

gând va fi acela de a ne îndeplini acea responsabilitate şi a ne face datoria, astfel încât, atunci

când fiecare dintre noi va termina ceea ce a avut de făcut, să fi ridicat nivelul idealurilor umane

şi al realizărilor, mai sus decât erau atunci când şi-a început activitatea.

8. Niciun cod de etică nu poate judeca dinainte fiecare situaŃie posibilă, astfel încât, bunul

simŃ şi dreapta judecată sunt necesare pentru a aplica principiile etice.


49

4. Codul referitor la publicitate al firmelor ameri cane

1. ADEVĂRUL. Publicitatea trebuie să spună adevărul; trebuie să releve faptele

semnificative a căror ascundere ar duce la inducerea în eroare a publicului.

2. RESPONSABILITATEA. AgenŃiile de publicitate şi profesioniştii din acest domeniu

trebuie să fie dornici să furnizeze dovezile care să demonstreze adevărul lucrurilor pe care îl

pretind.

3. BUNUL GUST ŞI DECENłA. Publicitatea nu trebuie să utilizeze declaraŃii, ilustraŃii

sau implicaŃii care să ofenseze bunul gust sau decenŃa publicului.

4. PUBLICITATEA ADEMENITOARE. Publicitatea trebuie să ofere numai mărfurile

sau serviciile care sunt deja disponibile pentru cumpărare, la preŃul anunŃat.

5. GARANłII. AnunŃarea garanŃiilor trebuie să fie explicită. Publicitatea referitoare la

garanŃii trebuie să dezvăluie clar natura şi limitele garanŃiilor, maniera în care vor acŃiona cei

care oferă garanŃiile şi identitatea acestora.

6. AFIRMAłIILE REFERITORE LA PREł. Publicitatea trebuie să evite utilizarea

afirmaŃiilor refertoare la preŃ care sunt false sau de natură să inducă în eroare, sau care nu oferă o

negociere sau economisire demonstrabilă.

7. AFIRMAłIILE CARE NU POT FI PROBATE. Publicitatea trebuie să evite utilizarea

unor afirmaŃii exagerate sau care nu pot fi demonstrate.

8. MĂRTURIILE. Publicitatea care coŃine mărturii (testimonial-uri) trebuie să se

limiteze la acei martori competenŃi care reflectă o alegere onestă şi reală.

5. Codul de Etică al Emisiunilor de Ştiri Radio-Televizate adoptat de AsociaŃia

Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate

Responsabilitatea jurnaliştilor de radio şi televiziune este aceea de a culege şi de a

relata informaŃiile de importanŃă şi interes pentru public cu acurateŃe, onestitate şi imparŃialitate.

Membrii AsociaŃiei Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate acceptă

aceste standarde si:


50

1. Se vor strădui să prezinte sursa sau ştirea într-un mod echilibrat, cu acurateŃe şi corect.

a) Vor evalua informaŃiile numai din perspectiva valorii lor de informare, respingând

senzaŃionalul sau sublinierile care pot induce în eroare în vreun fel.

b) Vor veghea ca metrialele audio şi video să nu fie folosite într-un mod în care să înşele

audienŃa.

c) Nu vor induce în eroare publicul prin prezentarea drept evenimente spontane a unor

materiale regizate sau repetate.

d) Vor prezenta referiri la rasa, confesiunea, naŃionalitatea sau statutul anterior al

oamenilor numai atunci când lucrul acesta este relevant.

e) Vor eticheta ca atare şi clar opiniile şi comentariile.

f) Vor recunoaşte şi corecta erorile cu promptitudine.

2. Se vor strădui să se comporte într-o manieră care să-i ferească de conflictele de

interese, fie ele reale sau percepute ca atare. Vor refuza cadourile sau favorurile care le-ar

influenŃa sau ar părea că le influenŃează judecata.

3. Vor respecta demnitatea, dreptul la viaŃă privată şi bunăstarea celor cu care au de-a

face.

4. Vor recunoaşte necesitatea de protejare a confidenŃialităŃii surselor. Vor promite

confidenŃialitatea doar dacă au intenŃia de a-şi Ńine această promisiune.

5. Vor respecta dreptul fiecăruia la un process corect.

6. Vor redifuza emisiunile altor posturi doar cu aprobarea acestora.

7. Vor încuraja activ respectarea acestui cod de către toŃi jurnaliştii, fie ei sau nu membri

ai AsociaŃiei Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate.

6. Codul de Conduită al StudenŃilor, Universitatea din Alabama

Codul Academic al Onoarei

Se presupune că toŃi studenŃii care frecventează Universitatea din Alabama se vor

comporta onorabil şi vor respecta standardele de conduită adecvate unei comunităŃi academice.

Universitatea din Alabama se aşteaptă de la studenŃii săi la un standard înalt de conduită, şi nu un

minim necesar pentru a evita măsurile disciplinare. La începutul fiecărui semestru, dar şi în


51

perioada testelor şi a predării proiectelor – la discreŃia profesorilor – se aşteaptă ca fiecare

student să semneze un Angajament de Onoare.

Angajamentul de Onoare Academică sună astfel:

Promit sau declar că nu mă voi implica în niciun moment în acte de înşelăciune,

plagiat, falsificare sau proastă reprezentare, câtă vreme sunt student al UniversităŃii din Alabama.

Am citi Codul Academic al Onoarei, care explică procedurile de sancŃionare disciplinară care

rezultă din cele mai sus amintite. ÎnŃeleg că nerespectarea acestui cod va duce la pedepse severe,

până la suspendarea pe termen nedefinit din Universitate.


52

VI. REGLEMENT ĂRI CONSTITU łIONALE ŞI UNIVERSALE

ŞI ACTE NORMATIVE SPECIFICE DOMENIULUI PRIVAT

(extrase şi exemple)

VI.1. Extrase din ConstituŃia României - 2003

TITLUL II Drepturile, libertatile si indatoririle fundamental e

CAPITOLUL I

Dispozitii comune ARTICOLUL 15 - Universalitatea (1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. ARTICOLUL 16 - Egalitatea in drepturi (1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati. (4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale. ARTICOLUL 17 - Cetatenii romani in strainatate Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. ARTICOLUL 18 - Cetatenii straini si apatrizii (1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi. (2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte. ARTICOLUL 20 - Tratatele internationale privind dre pturile omului


53

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justitie (1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

CAPITOLUL II Drepturile si libertatile fundamentale

ARTICOLUL 22 - Dreptul la viata si la integritate f izica si psihica (1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisa. ARTICOLUL 23 - Libertatea individuala (1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore. (4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal. (5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. (6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. (7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege. (8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege. (10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. (11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este


54

considerata nevinovata. (12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii. (13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala. ARTICOLUL 24 - Dreptul la aparare (1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. ARTICOLUL 25 - Libera circulatie (1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept. (2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara. ARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata (1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata. (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. ARTICOLUL 27 - Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti; b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice; d) prevenirea raspandirii unei epidemii. (3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege. (4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante. ARTICOLUL 28 - Secretul corespondentei Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei (1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa. (5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate. (6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor


55

minori a caror raspundere le revine. ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa. (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege. ARTICOLUL 31 - Dreptul la informatie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala. (4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica. ARTICOLUL 32 - Dreptul la invatatura (1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare. (2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala. (3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii. (5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii. (6) Autonomia universitara este garantata. (7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In


56

scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege. ARTICOLUL 33 - Accesul la cultura (1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingradita. (3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume. ARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sanatatii (1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. (3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sanatos (1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic. (2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator. ARTICOLUL 36 - Dreptul de vot (1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale. ARTICOLUL 37 - Dreptul de a fi ales (1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei. ARTICOLUL 38 - Dreptul de a fi ales in Parlamentul European In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European. ARTICOLUL 39 - Libertatea intrunirilor Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme. ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere (1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de


57

asociere. (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise. ARTICOLUL 41 - Munca si protectia sociala a muncii (1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera. (2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege. (3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore. (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii. (5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.

EXTRASE DIN LEGEA 544/2001 PRIVIND LIBERUL ACCES LA INFORMA łIILE DE INTERES PUBLIC

CAPITOLUL I

Dispozitii generale Art. 1. Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei. Art. 2. In sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei; b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.

CAPITOLUL II Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public


58

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public Art. 3. Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop. Art. 4. (1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu. (2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective. Art. 5. (1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public: a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice; b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice; c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice; d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet; e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil; f) programele si strategiile proprii; g) lista cuprinzand documentele de interes public; h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii; i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate. (2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1). (3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a. (4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin: a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.


59

Art. 6. (1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public. (2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal. (3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente: a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea; b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public; c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului. Art. 7. (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile. (2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor. (3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic. Art. 8. (1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate. (2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7. (3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare. (4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat. (5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore. Art. 9. (1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii. (2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate


60

in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8. Art. 10. Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public. Art. 11. (1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii. (2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in conditiile art. 9. Art. 12. (1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii: a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii; b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii; c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii; d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare; f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces; g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor. (2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor. Art. 13. Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public. Art. 14. (1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice. (2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in


61

temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.

SECTIUNEA a 2-a Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes

public Art. 15. (1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat. (2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public. Art. 16. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice. Art. 17. (1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public. (2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public. Art. 18. (1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa. (2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia. (3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii. (4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist. Art. 19. (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea. (2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea. (3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala. Art. 20. Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.


62

CONVENłIE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERT ĂłILOR FUNDAMENTALEAMENDATA P

RIN PROTOCOALELE NR. 3, 5 SI 8 SI COMPLETATA PRIN P ROTOCOLUL NR.2, INCHEIATA LA ROMA LA 4 NOIEMBRIE 1950

(PUBLICATA IN MONITORUL OFICIAL NR. 135 DIN 31 MAI 1994)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luind in considerare Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948, considerind ca aceasta declaratie urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si efectiva a drepturilor pe care ea le enunta, considerind ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strinsa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, reafirmind atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia insasi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte, pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg, hotarite, in calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelasi spirit si avind un patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului, sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi enuntate in Declaratia Universala, au convenit asupra celor ce urmeaza: Art. 1. Inaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul I al prezentei conventii.

Titlu I Art. 2. 1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege. 2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta: a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale; b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;


63

c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie. Art. 3. Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Art. 4. 1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire. 2. Nimeni nu poate fi constrins sa execute o munca fortata sau obligatorie. 3. Nu se considera munca fortata sau obligatorie in sensul prezentului articol: a) orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de art. 5 din prezenta conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata; b) orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar din motive de constiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu; c) orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii; d) orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale. Art. 5. 1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent; b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege; c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune sau cind exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa savirsirea acesteia; d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarita pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare. 2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa. 3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. 4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii


64

detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii. Art. 6. 1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cind interesele justitiei o cer; d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere. Art. 7. 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savirsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decit aceea care era aplicabila in momentul savirsirii infractiunii. 2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savirsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate. Art. 8. 1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.


65

Art. 9. 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gindire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamint, practici si indeplinirea ritualurilor. 2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejerea drepturilor si libertatilor altora. Art. 10. 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Art. 11. 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat. Art. 12. Incepind cu virsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept. Art. 13. Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale. Art. 14. Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata


66

fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Art. 15. 1. In caz de razboi sau de alt pericol public ce ameninta viata natiunii, orice inalta parte contractanta poate lua masuri care deroga de la obligatiile prevazute de prezenta conventie, in masura stricta in care situatia o cere si cu conditia ca aceste masuri sa nu fie in contradictie cu alte obligatii care decurg din dreptul international. 2. Dispozitia precedenta nu ingaduie nici o derogare de la art. 2, cu exceptia cazului de deces rezultind din acte licite de razboi, si nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 si art. 7. 3. Orice inalta parte contractanta ce exercita acest drept de derogare il informeaza pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la masurile luate si la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului Europei si asupra datei la care aceste masuri au incetat a fi in vigoare si de la care dispozitiile conventiei devin din nou deplin aplicabile. Art. 16. Nici o dispozitie a art. 10, 11 si 14 nu poate fi considerata ca interzicind inaltele parti contractante sa impuna restringeri activitatii politice a strainilor. Art. 17. Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicind, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decit acelea prevazute de aceasta conventie. Art. 18. Restringerile care, in termenii prezentei conventii, sint aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decit in scopul pentru care ele au fost prevazute.

Titlu II Art. 19. Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din prezenta conventie, se instituie: a) o Comisie Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Comisia; b) o Curte Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Curtea.

Titlu III Art. 20. 1. Comisia se compune dintr-un numar de membri egal cu acela al inaltelor parti contractante.


67

Comisia nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat. 2. Comisia se intruneste in sedinta plenara. Totusi, ea poate constitui in cadrul ei Camere, compuse fiecare din cel putin sapte membri. Camerele pot examina cererile introduse in aplicarea art. 25 al prezentei conventii, care pot fi solutionate pe baza unei jurisprudente consacrate sau care nu ridica o problema grava relativ la interpretarea sau la aplicarea conventiei. In aceste limite si sub rezerva paragrafului 5 al prezentului articol, Camerele exercita toate competentele incredintate Comisiei de catre conventie. Membrul Comisiei ales in numele inaltei parti contractante impotriva careia a fost introdusa o cerere are dreptul de a face parte din Camera sesizata cu aceasta cerere. 3. Comisia poate constitui in cadrul ei comitete, compuse fiecare din cel putin trei membri, avind puterea de a declara in unanimitate ca inadmisibila sau scoasa de pe rol o cerere introdusa in aplicarea art. 25, atunci cind o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare mai ampla. 4. O Camera sau un comitet poate, in orice stadiu al cauzei, sa se desesizeze in favoarea Comisiei in plenul sau, care poate, de asemenea, examina orice cerere incredintata unei Camere sau unui comitet. 5. Numai Comisia in plenul sau poate exercita competentele urmatoare: a) examinarea cererilor introduse potrivit art. 24; b) sesizarea Curtii conform art. 48 lit a); c) stabilirea regulamentului interior conform art. 36. Art. 21. 1. Membrii Comisiei sint alesi de Comitetul Ministrilor cu majoritate absoluta de voturi, dintr-o lista de nume intocmita de Biroul Adunarii Consultative; fiecare grup de reprezentanti ai inaltelor parti contractante in Adunarea Consultativa prezinta trei candidati, dintre care cel putin doi vor avea cetatenia acestuia. 2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Comisia in cazul in care si alte state ar deveni ulterior parti la prezenta conventie si pentru a se ocupa locurile devenite vacante. 3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru numirea in inalte functii judiciare sau sa fie persoane recunoscute pentru competenta lor in domeniul dreptului national sau international. Art. 22. 1. Membrii Comisiei sint alesi pentru o durata de 6 ani. Ei pot fi realesi. Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatul a sapte membri va inceta dupa 3 ani. 2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la sfirsitul perioadei initiale de 3 ani sint desemnati prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa ce se va fi procedat la prima alegere. 3. Pentru a se asigura pe cit posibil reinnoirea unei jumatati din Comisie la fiecare trei ani, Comitetul Ministrilor poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeaza sa fie alesi sa aiba o alta durata decit aceea de 6 ani, fara ca totusi aceasta durata sa poata depasi 9 ani sau sa fie mai mica de 3 ani. 4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Comitetul Ministrilor face aplicarea paragrafului precedent, repartitia mandatelor are loc printr-o tragere la sorti efectuata de


68

secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa alegere. 5. Membrul Comisiei ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat va duce la sfirsit mandatul predecesorului sau. 6. Membrii Comisiei ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa inlocuire, ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati. Art. 23. Membrii Comisiei isi desfasoara activitatea in cadrul Comisiei cu titlu individual. Pe intreaga durata a exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de independenta, de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat. Art. 24. Orice parte contractanta poate sesiza Comisia, prin intermediul secretarului general al Consiliului Europei, de orice incalcare a dispozitiilor prezentei conventii pe care o socoteste imputabila unei alte parti contractante. Art. 25. 1. Comisia poate fi sesizata printr-o cerere adresata secretarului general al Consiliului Europei de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau orice grup de particulari, care se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in prezenta conventie, in cazul in care inalta parte contractanta aflata in cauza a declarat ca recunoaste competenta Comisiei in aceasta materie. Inaltele parti contractante care au semnat o asemenea declaratie se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitarea efectiva a acestui drept. 2. Aceste declaratii pot fi facute pentru o durata determinanta. 3. Ele sint inminate secretarului general al Consiliului Europei care transmite copii ale acestora inaltelor parti contractante si asigura publicarea lor. 4. Comisia nu va exercita competenta pe care i-o atribuie prezentul articol decit atunci cind cel putin sase inalte parti contractante vor fi legate prin declaratia prevazuta in paragrafele precedente. Art. 26. Comisia nu poate fi sesizata decit dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit conform principiilor de drept international general recunoscute si intr-un termen de 6 luni, incepind cu data deciziei interne definitive. Art. 27. 1. Comisia nu retine nici o cerere introdusa potrivit art. 25, daca: a) este anonima; b) ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Comisie sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare si daca ea nu contine fapte noi. 2. Comisia declara inadmisibila orice cerere introdusa potrivit art. 25, atunci cind ea considera cererea incompatibila cu dispozitiile prezentei conventii, in mod vadit nefondata sau abuziva. 3. Comisia respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila prin aplicarea art. 26.


69

Art. 28. 1. In cazul in care Comisia retine cererea: a) pentru a stabili faptele, ea procedeaza la un examen in contradictoriu al cererii impreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, la o ancheta pentru a carei conducere eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare, dupa un schimb de pareri cu Comisia; b) ea se pune in acelasi timp la dispozitia celor interesati in vederea ajungerii la rezolvarea prin buna intelegere a cauzei, care sa se inspire din respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunoaste prezenta Conventie. 2. Daca reuseste sa obtina rezolvarea cauzei prin buna intelegere, Comisia intocmeste un raport care este transmis statelor interesate, Comitetului Ministrilor si secretarului general al Consiliului Europei, in vederea publicarii. Acest raport se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate. Art. 29. Dupa ce a retinut o cerere introdusa potrivit art. 25, Comisia poate totusi sa hotarasca, cu majoritate de doua treimi din membri sai, sa o respinga daca, in cursul examinari, ea constata existenta unuia dintre motivele de inadmisibilitate prevazute in art. 27. Intr-un asemenea caz, decizia este comunicata partilor. Art. 30. 1. In orice stadiu al procedurii, Comisia poate hotari scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cind circumstantele permit sa se traga concluzia ca: a) solicitantul nu doreste sa o mai mentina; sau b) litigiul a fost rezolvat; sau c) pentru orice alt motiv constatat de Comisie care nu mai justifica continuarea examinarii cererii. Totusi, Comisia continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin conventie o cere. 2. Daca hotaraste sa scoata de pe rol o cerere dupa ce o retinuse, Comisia intocmeste un raport care cuprinde o expunere a faptelor si o decizie motivata de scoatere de pe rol. Raportul este transmis partilor, precum si, pentru informare, Comitetului Ministrilor. Comisia poate sa il publice. 3. Comisia poate hotari repunerea pe rol a unei cereri atunci cind ea considera ca imprejurarile o justifica. Art. 31. 1. Daca examinarea unei cereri nu s-a incheiat prin aplicarea art. 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia redacteaza un raport in care constata faptele si formuleaza un aviz pentru a stabili daca faptele constatate dovedesc, din partea statului interesat, o incalcare a obligatiilor ce ii revin in temeiul dispozitiilor conventiei. Opiniile individuale ale membrilor Comisiei asupra acestui punct pot fi exprimate in acest raport. 2. Raportul este transmis Comitetului Ministrilor; el este, de asemenea, comunicat statelor interesate care nu au dreptul sa-l publice. 3. Transmitind raportul Comitetului Ministrilor, Comisia poate formula propunerile pe care le


70

considera necesare. Art. 32. 1. Daca in termen de 3 luni de la transmiterea raportului Comisiei catre Comitetul Ministrilor, cauza nu este deferita Curtii in aplicarea art. 48 din prezenta conventie, Comitetul Ministrilor ia, printr-un vot cu majoritatea a doua treimi din reprezentantii avind dreptul de a face parte din Comitet, o decizie asupra constatarii incalcarii sau nu a conventiei. 2. In caz afirmativ, Comitetul Ministrilor fixeaza un termen in care inalta parte contractanta interesata trebuie sa ia masurile care decurg din hotarirea Comitetului Ministrilor. 3. Daca inalta parte contractanta interesata nu a adoptat masuri satisfacatoare in termenul stabilit, Comitetul Ministrilor, cu majoritatea prevazuta la paragraful 1 de mai sus, da hotaririi sale initiale urmarea pe care o comporta si publica raportul. 4. Inaltele parti contractante se angajeaza sa considere ca obligatorie pentru ele orice hotarire pe care Comitetul Ministrilor o poate lua in aplicarea paragrafelor precedente. Art. 33. Comisia isi desfasoara activitatea cu usile inchise. Art. 34. Sub rezerva dispozitiilor art. 20 (paragraful 3) si 29, hotaririle Comisiei se iau cu majoritatea membrilor prezenti si votanti. Art. 35. Comisia se intruneste atunci cind imprejurarile o cer. Ea este convocata de secretarul general al Consiliului Europei. Art. 36. Comisia isi stabileste regulamentul sau interior. Art. 37. Secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul general al Consiliului Europei.

Titlu IV Art. 38. Curtea Europeana a Drepturilor Omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al membrilor Consiliului Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat. Art. 39. 1. Membrii Curtii sint alesi de Adunarea Consultativa cu majoritatea voturilor exprimate de pe o lista de persoane propusa de membrii Consiliului Europei, fiecare dintre acestia trebuind sa prezinte trei candidati, dintre care cel putin doi avind cetatenia sa. 2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Curtea in cazul admiterii de noi membri in Consiliul Europei si pentru a se ocupa locurile devenite


71

vacante. 3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa intruneasca acele conditii cerute pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi avind o competenta recunoscuta. Art. 40. 1. Membrii Curtii sint alesi pentru o durata de 9 ani. Ei pot fi realesi. Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatele a patru dintre membri vor lua sfirsit la implinirea a 3 ani, iar cele ale altor patru membri se vor incheia la implinirea a 6 ani. 2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la implinirea perioadelor initiale de 3 si 6 ani sint desemnati prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei, imediat dupa ce se va fi procedat la prima alegere. 3. Pentru a asigura, in masura posibilului, reinnoirea unei treimi a Curtii la fiecare 3 ani, Adunarea Consultativa poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale membrilor ce urmeaza sa fie alesi vor avea o alta durata decit cea de 9 ani, fara ca totusi ea sa poata depasi 12 ani sau sa fie mai mica de 6 ani. 4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Adunarea Consultativa aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa alegere. 5. Un membru al Curtii ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat duce la sfirsit mandatul predecesorului sau. 6. Membrii Curtii ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa aceasta inlocuire, ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati. 7. In cadrul Curtii, membrii acesteia isi exercita mandatul cu titlu individual. In tot cursul exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de independenta, de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat. Art. 41. Curtea isi alege presedintele si unul sau doi vicepresedinti pentru o durata de 3 ani. Ei pot fi realesi. Art. 42. Membrii Curtii primesc o indemnizatie, fixata de Comitetul Ministrilor, pentru fiecare zi de exercitare a functiei lor. Art. 43. Pentru examinarea fiecarei cauze care este adusa inaintea sa, Curtea se constituie intr-o Camera compusa din noua judecatori. Din aceasta va face parte, din oficiu, judecatorul cetatean al statului interesat sau, in lipsa, o persoana aleasa de el pentru a functiona in calitate de judecator; numele celorlalti judecatori sint trase la sorti, inainte de inceperea examinarii cauzei, prin grija presedintelui. Art. 44. Numai inaltele parti contractante si Comisia au calitatea de a se prezenta in fata Curtii.


72

Art. 45. Competenta Curtii acopera toate cauzele privind interpretarea si aplicarea prezentei conventii pe care inaltele parti contractante sau Comisia i le supun, in conditiile prevazute de art. 48. Art. 46. 1. Fiecare dintre inaltele parti contractante poate, in orice moment, sa declare ca recunoaste ca obligatorie de drept si fara o conventie speciala, jurisdictia Curtii privind toate cauzele referitoare la interpretarea si aplicarea prezentei conventii. 2. Declaratiile mai sus mentionate vor putea fi facute pur si simplu sau sub conditia de reciprocitate din partea mai multor sau a anumitor alte parti contractante sau pentru o durata determinata. 3. Aceste declaratii vor fi inaintate secretarului general al Consiliului Europei care va transmite copii inaltelor parti contractante. Art. 47. Curtea nu poate fi sesizata cu o cauza decit dupa constatarea de catre Comisie a nereusitei unei reglementari prin buna intelegere si in termenul de 3 luni prevazut in art. 32. Art. 48. Cu conditia ca inalta parte contractanta interesata, daca este numai una, sau inaltele parti contractante interesate, daca sint mai multe, sa fie supuse jurisdictiei obligatorii a Curtii sau, in caz contrar, cu consimtamintul sau acordul inaltei parti contractante interesate, daca nu este decit una, sau al inaltelor parti contractante, daca sint mai multe, o cauza poate fi deferita Curtii: a) de catre Comisie; b) de catre o inalta parte contractanta al carei cetatean este victima; c) de catre o inalta parte contractanta care a sesizat Comisia; d) de catre o inalta parte contractanta pusa in cauza. Art. 49. In caz de contestare a competentei Curtii, Curtea hotaraste. Art. 50. Daca hotarirea Curtii declara ca o decizie luata sau o masura dispusa de o autoritate judiciara sau de orice alta autoritate a unei parti contractante este in intregime sau partial in opozitie cu obligatiile ce decurg din prezenta conventie si daca dreptul intern al acelei parti nu permite decit o inlaturare incompleta a consecintelor acestei decizii sau ale acestei masuri, prin hotarirea Curtii se acorda, daca este cazul, partii lezate o reparatie echitabila. Art. 51. 1. Hotarirea Curtii trebuie motivata. 2. Daca hotarirea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, orice judecator va avea dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale. Art. 52.


73

Hotarirea Curtii este definitiva. Art. 53. Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotaririlor Curtii in litigiile in care ele sint parti. Art. 54. Hotarirea Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza punerea ei in executare. Art. 55. Curtea isi stabileste regulamentul sau si isi fixeaza procedura. Art. 56. 1. Prima alegere a membrilor Curtii va avea loc dupa ce declaratiile inaltelor parti avute in vedere in art. 46 vor fi atins numarul de opt. 2. Curtea nu poate fi sesizata inaintea acestei alegeri.

Titlu V Art. 57. Oricare inalta parte contractanta va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicatiile cerute asupra felului in care dreptul sau intern asigura aplicarea efectiva a tuturor dispozitiilor acestei conventii. Art. 58. Cheltuielile Comisiei si ale Curtii sint in sarcina Consiliului Europei. Art. 59. Membrii Comisiei si ai Curtii de bucura, pe timpul executarii functiilor lor, de privilegiile si imunitatile prevazute de art. 40 al Statutului Consiliului Europei si de acordurile incheiate in virtutea acestui articol. Art. 60. Nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitind sau aducind atingere dreptirilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte. Art. 61. Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei. Art. 62. Inaltele parti contractante renunta reciproc, in afara unei intelegeri speciale, sa se prevaleze de tratatele, conventiile sau de declaratiile care exista intre ele, in vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend aparut din interpretarea sau aplicarea prezentei conventii unui alt mod de


74

reglementare decit cele prevazute de numita conventie. Art. 63. 1. Orice stat poate, in momentul ratificarii, sau in orice alt moment ulterior sa declare, prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta conventie se va aplica tuturor sau unuia dintre teritoriile ale caror relatii internationale el le asigura. 2. Conventia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate in notificare incepind cu a 30-a zi socotita de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare. 3. In respectivele teritorii, dispozitiile prezentei conventii vor fi aplicate tinind seama de necesitatile locale. 4. Orice stat care a facut o declaratie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca accepta competenta Comisiei de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 25 din prezenta conventie. Art. 64. 1. Oricare stat poate, in momentul semnarii prezentei conventii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, sa formuleze o rezerva in legatura cu o dispozitie anume a conventiei, in masura in care o lege atunci in vigoare pe teritoriul sau nu este conforma cu aceasta dispozitie. Rezervele cu caracter general nu sint autorizate in termenii prezentului articol. 2. Orice rezerva emisa conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea in cauza. Art. 65. 1. O inalta parte contractanta nu poate denunta prezenta conventie decit dupa expirarea unui termen de 5 ani incepind cu data intrarii in vigoare a conventiei in ceea ce o priveste si prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei, care informeaza despre aceasta celelalte parti contractante. 2. Aceasta denuntare nu poate avea drept efect sa dezlege inalta parte contractanta interesata de obligatiile continute in prezenta conventie in ceea ce priveste orice fapt care, putind constitui o incalcare a acestor obligatii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denuntarea isi produce efectele. 3. Sub aceeasi rezerva ar inceta de a mai fi parte la prezenta conventie orice parte contractanta care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei. 4. Conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor paragrafelor precedente in ceea ce priveste orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabila potrivit art. 63. Art. 66. 1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificata. Ratificarile vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Prezenta conventie va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare. 3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, conventia va intra in vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare. 4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea in vigoare a conventiei, numele inaltelor parti contractante care au ratificat-o, precum si depunerea oricarui instrument de ratificare intervenita ulterior. Incheiata la Roma, la 4 noiembrie 1950, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar


75

care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificata tuturor semnatarilor.

LEGE NR. 182/2002 PRIVIND PROTECTIA INFORMATIILOR C LASIFICATE

CAPITOLUL I Dispozitii generale SECTIUNEA 1 Principii Art. 1. Scopul prezentei legi este protectia informatiilor clasificate si a surselor confidentiale ce asigura acest tip de informatii. Protejarea acestor informatii se face prin instituirea sistemului national de protectie a informatiilor. Art. 2. (1) Dreptul de a avea acces la informatiile de interes public este garantat prin lege. (2) Accesul la informatiile clasificate este permis numai in cazurile, in conditiile si prin respectarea procedurilor prevazute de lege. Art. 3. Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a primi si raspandi informatii. Art. 4. Principalele obiective ale protectiei informatiilor clasificate sunt: a) protejarea informatiilor clasificate impotriva actiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterarii sau modificarii continutului acestora, precum si impotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate; b) realizarea securitatii sistemelor informatice si de transmitere a informatiilor clasificate. Art. 5. Masurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate: a) sa previna accesul neautorizat la informatiile clasificate; b) sa identifice imprejurarile, precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol securitatea informatiilor clasificate; c) sa garanteze ca informatiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor indreptatite, potrivit legii, sa le cunoasca; d) sa asigure protectia fizica a informatiilor, precum si a personalului necesar protectiei informatiilor clasificate. Art. 6. (1) Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate. (2) Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu criteriile si recomandarile NATO.


76

(3) In cazul unui conflict intre normele interne privind protectia informatiilor clasificate si normele NATO, in aceasta materie vor avea prioritate normele NATO. Art. 7. (1) Persoanele care vor avea acces la informatii clasificate secrete de stat vor fi verificate, in prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informatii. (2) Pentru candidatii la functii publice ce implica lucrul cu asemenea informatii, precum si competenta de a autoriza accesul la astfel de informatii, verificarea este anterioara numirii in acele functii si se solicita obligatoriu de autoritatea de investire. (3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucreaza in cadrul Autoritatii Nationale de Securitate, care gestioneaza informatii NATO, potrivit echivalentelor nivelurilor de secretizare prevazute prin prezenta lege. Art. 8. Personalul anume desemnat pentru realizarea protectiei informatiilor clasificate se include intr-un sistem permanent de pregatire si perfectionare, la intervale regulate, potrivit standardelor nationale de protectie. Art. 9. Protectia informatiilor clasificate vizeaza: a) protectia juridica; b) protectia prin masuri procedurale; c) protectia fizica; d) protectia personalului care are acces la informatiile clasificate ori este desemnat sa asigure securitatea acestora; e) protectia surselor generatoare de informatii. Art. 10. (1) Institutiile care detin sau utilizeaza informatii clasificate vor tine un registru de evidenta a autorizatiilor acordate personalului, sub semnatura. (2) Fiecare autorizatie se reverifica ori de cate ori este necesar sa se garanteze ca este conforma standardelor aplicabile functiei pe care respectivele persoane o ocupa. (3) Reverificarea autorizatiei este obligatorie si constituie o prioritate ori de cate ori apar indicii ca mentinerea acesteia nu mai este compatibila cu interesele de securitate. Art. 11. Accesul in cladirile si infrastructurile informatice in care se desfasoara activitati cu informatii clasificate ori sunt pastrate sau stocate informatii cu acest caracter este permis numai in cazuri autorizate. Art. 12. Standardele de protectie a informatiilor clasificate, incredintate persoanelor ori organizatiilor din afara structurilor guvernamentale, vor fi neconditionat compatibile cu cele stabilite pentru aceste structuri. Art. 13. Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atributii nemijlocite in domeniul


77

protectiei informatiilor clasificate este obligatorie. Art. 14. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii asigura coordonarea la nivel national a tuturor programelor de protectie a informatiilor clasificate. SECTIUNEA a 2-a Definitii Art. 15. In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel: a) informatii - orice documente, date, obiecte sau activitati, indiferent de suport, forma, mod de exprimare sau de punere in circulatie; b) informatii clasificate - informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala, care, datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate; c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu; d) informatii secrete de stat - informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii; e) informatii secrete de serviciu - informatiile a caror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat; f) nivelurile de secretizare se atribuie informatiilor clasificate din clasa secrete de stat si sunt: - strict secret de importanta deosebita - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale; - strict secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune grave securitatii nationale; - secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune securitatii nationale; g) protectie juridica - ansamblul normelor constitutionale si al celorlalte dispozitii legale in vigoare, care reglementeaza protejarea informatiilor clasificate; h) protectie prin masuri procedurale - ansamblul reglementarilor prin care emitentii si detinatorii de informatii clasificate stabilesc masurile interne de lucru si de ordine interioara destinate realizarii protectiei informatiilor; i) protectie fizica - ansamblul activitatilor de paza, securitate si aparare, prin masuri si dispozitive de control fizic si prin mijloace tehnice, a informatiilor clasificate; j) protectia personalului - ansamblul verificarilor si masurilor destinate persoanelor cu atributii de serviciu in legatura cu informatiile clasificate, spre a preveni si inlatura riscurile de securitate pentru protectia informatiilor clasificate; k) certificate de securitate - documentele care atesta verificarea si acreditarea persoanei de a detine, de a avea acces si de a lucra cu informatii clasificate. CAPITOLUL II Informatii secrete de stat Art. 16. Protectia informatiilor secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora. Art. 17. In categoria informatiilor secrete de stat sunt cuprinse informatiile care reprezinta sau care se refera la:


78

a) sistemul de aparare a tarii si elementele de baza ale acestuia, operatiile militare, tehnologiile de fabricatie, caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta utilizate exclusiv in cadrul elementelor sistemului national de aparare; b) planurile, precum si dispozitivele militare, efectivele si misiunile fortelor angajate; c) cifrul de stat si alte elemente criptologice stabilite de autoritatile publice competente, precum si activitatile in legatura cu realizarea si folosirea acestora; d) organizarea sistemelor de protectie si aparare a obiectivelor, sectoarelor si la retelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; e) datele, schemele si programele referitoare la sistemele de comunicatii si la retelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; f) activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice stabilite prin lege pentru apararea tarii si siguranta nationala; g) mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si sursele de informatii specifice, folosite de autoritatile publice care desfasoara activitate de informatii; h) hartile, planurile topografice, termogramele si inregistrarile aeriene de orice tip, pe care sunt reprezentate elemente de continut sau obiective clasificate secrete de stat; i) studiile, prospectiunile geologice si determinarile gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru patrat, prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare, pretioase, disperse si radioactive, precum si datele si informatiile referitoare la rezervele materiale, care sunt in competenta Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat; j) sistemele si planurile de alimentare cu energie electrica, energie termica, apa si alti agenti necesari functionarii obiectivelor clasificate secrete de stat; k) activitatile stiintifice, tehnologice sau economice si investitiile care au legatura cu siguranta nationala ori cu apararea nationala sau prezinta importanta deosebita pentru interesele economice si tehnico-stiintifice ale Romaniei; l) cercetarile stiintifice in domeniul tehnologiilor nucleare, in afara celor fundamentale, precum si programele pentru protectia si securitatea materialelor si a instalatiilor nucleare; m) emiterea, imprimarea bancnotelor si baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Bancii Nationale a Romaniei si elementele de siguranta ale insemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicitatii, precum si imprimarea si tiparirea hartiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur si a obligatiunilor de stat; n) relatiile si activitatile externe ale statului roman, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicitatii, precum si informatiile altor state sau organizatii internationale, fata de care, prin tratate ori intelegeri internationale, statul roman si-a asumat obligatia de protectie. Art. 18. (1) Informatiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de secretizare, in functie de importanta valorilor protejate. (2) Nivelurile de secretizare atribuite informatiilor din clasa secrete de stat sunt: a) strict secret de importanta deosebita; b) strict secret; c) secret. Art. 19. Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor: a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita: 1. Presedintele Romaniei;


79

2. presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor; 3. membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; 4. primul-ministru; 5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului; 6. guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei; 7. directorii serviciilor nationale de informatii; 8. directorul Serviciului de Protectie si Paza; 9. directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale; 10. secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor; 11. presedintele Institutului National de Statistica; 12. directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat; 13. alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru; b) pentru informatiile strict secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a), precum si functionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora; c) pentru informatiile secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a) si b), precum si functionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit competentelor materiale ale acestora. Art. 20. Orice persoana fizica sau juridica romana poate face contestatie la autoritatile care au clasificat informatia respectiva, impotriva clasificarii informatiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestatia va fi solutionata in conditiile legii contenciosului administrativ. Art. 21. (1) In subordinea Guvernului se organizeaza Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat. (2) Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat organizeaza evidenta listelor si a informatiilor din aceasta categorie si a termenelor de mentinere in nivelurile de clasificare, a personalului verificat si avizat pentru lucrul cu informatiile secrete de stat, a registrelor de autorizari mentionate la art. 10. Art. 22. (1) Autoritatile publice intocmesc liste proprii cuprinzand categoriile de informatii secrete de stat in domeniile lor de activitate. (2) Listele cuprinzand informatiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de autoritatile ori de institutiile publice, se aproba si se actualizeaza prin hotarare a Guvernului. (3) Hotararile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzand informatiile secrete de stat se comunica Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe si, dupa caz, celorlalte structuri informative carora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a masurilor specializate de protectie. Art. 23. (1) Institutiile detinatoare de informatii secrete de stat poarta raspunderea elaborarii si aplicarii masurilor procedurale de protectie fizica si protectie a personalului care are acces la informatiile din aceasta categorie. (2) Masurile mentionate la alin. (1) vor fi conforme standardelor nationale de protectie a


80

informatiilor clasificate. Art. 24. (1) Documentele cuprinzand informatii secrete de stat vor purta pe fiecare pagina nivelul de secretizare, precum si mentiunea "personal", cand sunt destinate unor persoane determinate. (2) Prin hotarare a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare si marcare, inscriptionarile si mentiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, in functie de nivelurile de secretizare, cerintele de evidenta a numerelor de exemplare si a destinatarilor, termenele si regimul de pastrare, interdictiile de reproducere si circulatie. (3) Incadrarea informatiilor secrete de stat in unul dintre nivelurile prevazute la art. 15 lit. f), precum si normele privind masurile minime de protectie in cadrul fiecarui nivel se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (4) Informatiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotarare a Guvernului, la solicitarea motivata a emitentului. (5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul ascunderii incalcarilor legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor interese legitime. (6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informatiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare stiintifica fundamentala care nu are o legatura justificata cu securitatea nationala. (7) Autoritatile publice care elaboreaza ori lucreaza cu informatii secrete vor intocmi un ghid pe baza caruia se va realiza o clasificare corecta si uniforma a informatiilor secrete de stat, in stricta conformitate cu legea. (8) Ghidul se aproba personal si in scris de functionarul superior autorizat sa clasifice informatiile secrete de stat. (9) Persoanele autorizate care copiaza, extrag sau reproduc in rezumat continutul unor documente secrete vor aplica pe noul document rezultat mentiunile aflate pe documentul original. (10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizata de persoanele sau autoritatile publice competente sa aprobe clasificarea si nivelul de secretizare a informatiilor respective. Art. 25. (1) Coordonarea generala a activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de catre unitatea specializata din cadrul Serviciului Roman de Informatii. (2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate si responsabilitate, structuri si masuri proprii privind coordonarea si controlul activitatilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii. (3) Coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale si Administratia Nationala a Rezervelor de Stat se realizeaza de structura specializata a Ministerului Apararii Nationale. (4) Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii stabilesc masuri proprii privind protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul Roman de Informatii asigura acestor institutii asistenta de specialitate. (5) Protectia informatiilor nedestinate publicitatii, transmise Romaniei de alte state sau de


81

organizatii internationale, precum si accesul la informatiile acestora se realizeaza in conditiile stabilite prin tratatele internationale sau intelegerile la care Romania este parte. Art. 26. (1) Pentru reprezentantele Romaniei in strainatate coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de Serviciul de Informatii Externe in conditiile prezentei legi. (2) Coordonarea si controlul masurilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat privind activitatea specifica a atasatilor militari din cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei si a reprezentantilor militari pe langa organismele internationale se realizeaza de catre structura specializata a Ministerului Apararii Nationale. Art. 27. Autoritatea Nationala de Securitate exercita atributii de reglementare, autorizare si control privind protectia informatiilor clasificate NATO, in conditiile stabilite prin lege. Art. 28. (1) Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat. (2) Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare, prevazute la art. 15 lit. f), in urma verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauza asupra acesteia. Persoanele juridice, cu exceptia celor prevazute la art. 25 alin. (2) si (3), notifica Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces. (3) Accesul la informatiile clasificate NATO se face in baza eliberarii de catre Autoritatea Nationala de Securitate a autorizatiilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificarilor de securitate de catre institutiile abilitate. (4) Durata de valabilitate a autorizatiei este de pana la 4 ani; in aceasta perioada verificarile pot fi reluate oricand. (5) Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivata a acesteia determina de drept interdictia de acces la informatii secrete de stat. Art. 29. Conducatorii agentilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum si persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat, in cadrul raporturilor de colaborare, au obligatia sa respecte prevederile legale privind protectia acestora. Art. 30. Accesul cetatenilor straini, al cetatenilor romani care au si cetatenia altui stat, precum si al persoanelor apatride la informatiile secrete de stat si in locurile in care se desfasoara activitati si se expun obiecte sau se executa lucrari din aceasta categorie este permis numai in situatiile si in conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte sau prin hotarare a Guvernului. CAPITOLUL III Informatii secrete de serviciu Art. 31. (1) Informatiile secrete de serviciu se stabilesc de conducatorul persoanei juridice, pe baza


82

normelor prevazute prin hotarare a Guvernului. (2) Informatiile prevazute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagina si mentiunea "personal", cand sunt destinate strict unor persoane anume determinate. (3) Dispozitiile art. 28 se aplica in mod corespunzator in domeniul informatiilor secrete de serviciu. (4) Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, raspunderea persoanelor vinovate. Art. 32. Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, ai agentilor economici cu capital integral sau partial de stat si ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligati sa stabileasca informatiile care constituie secrete de serviciu si regulile de protectie a acestora, sa coordoneze activitatea si sa controleze masurile privitoare la pastrarea secretului de serviciu, potrivit competentelor, in conformitate cu normele stabilite prin hotarare a Guvernului. Art. 33. Este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei. CAPITOLUL IV Atributiile Serviciului Roman de Informatii Art. 34. In vederea coordonarii activitatii si exercitarii controlului asupra masurilor privitoare la protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta, Serviciul Roman de Informatii are urmatoarele atributii principale: a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatile publice, standardele nationale pentru informatiile clasificate si obiectivele de implementare a acestora; b) supravegheaza actiunile intreprinse de autoritatile publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi; c) acorda aviz de specialitate asupra programelor de prevenire a scurgerilor de informatii clasificate, intocmite de autoritatile si institutiile publice, regiile autonome si societatile comerciale detinatoare de asemenea informatii; d) verifica modul in care sunt respectate si aplicate normele legale privind protectia informatiilor clasificate de catre autoritatile si institutiile publice; e) realizeaza la fata locului verificari si revizuiri de programe care vizeaza protectia informatiilor clasificate; f) conlucreaza cu Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat si cu Autoritatea Nationala de Securitate in toate problemele privind aplicarea prezentei legi; g) acorda sprijin pentru stabilirea obiectivelor si a locurilor care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor clasificate, la cererea conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice, a agentilor economici si a persoanelor juridice de drept privat, si supune spre aprobare Guvernului evidenta centralizata a acestora; h) organizeaza si raspunde, potrivit dispozitiilor legale, de colectarea, transportul si distribuirea in tara a corespondentei cu caracter secret de stat si a corespondentei oficiale cu caracter secret de serviciu; i) analizeaza si stabileste masurile in legatura cu reclamatiile sau cu sugestiile legate de modul in care sunt aplicate programele de protectie a informatiilor clasificate;


83

j) constata nerespectarea normelor privind protectia informatiilor clasificate si aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, iar atunci cand faptele constituie infractiuni, sesizeaza organele de urmarire penala. Art. 35. Serviciul Roman de Informatii este obligat sa informeze Parlamentul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, anual si ori de cate ori se impune, sau la cererea acestor autoritati, in legatura cu constatarile si concluziile rezultate din activitatea desfasurata pentru protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta. CAPITOLUL V Obligatii, raspunderi si sanctiuni Art. 36. (1) Persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii clasificate sunt obligate sa asigure protectia acestora, potrivit legii, si sa respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informatii clasificate. (2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se mentin si dupa incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau profesionale, pe intreaga perioada a mentinerii clasificarii informatiei. (3) Persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata intr-un loc de munca ce presupune accesul la informatii clasificate va prezenta conducatorului unitatii un angajament scris de pastrare a secretului. Art. 37. (1) Autoritatile publice, precum si celelalte persoane juridice care detin sau carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat sau informatii secrete de serviciu vor asigura fondurile necesare in vederea indeplinirii obligatiilor care le revin, precum si luarii masurilor necesare privitoare la protectia acestor informatii. (2) Raspunderea privind protectia informatiilor clasificate revine conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori altei persoane juridice detinatoare de informatii, dupa caz. Art. 38. (1) Informatiile secrete de stat se transmit, se transporta si se stocheaza in conditiile stabilite de lege. (2) Este interzisa transmiterea informatiilor secrete de stat prin cablu sau eter, fara a se folosi mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autoritatile publice competente. Art. 39. (1) Incalcarea normelor privind protectia informatiilor clasificate atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz. (2) Persoanele incadrate in serviciile de informatii si siguranta sau ale armatei, aflate in serviciul relatiilor externe, precum si cele special insarcinate cu protectia informatiilor secrete de stat, vinovate de deconspirari voluntare ori de acte de neglijenta care au favorizat divulgarea ori scurgerea informatiilor secrete, isi pierd irevocabil calitatea. Art. 40. (1) Contraventiile la normele privind protectia informatiilor clasificate se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (2) Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice. CAPITOLUL VI Dispozitii finale Art. 41.


84

(1) In cadrul autoritatilor, institutiilor publice si al agentilor economici care detin informatii clasificate se organizeaza compartimente speciale pentru evidenta, prelucrarea, procesarea, pastrarea, manipularea si multiplicarea acestora, in conditii de siguranta. (2) Compartimentele speciale prevazute la alin. (1) se subordoneaza conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori al agentului economic. Art. 42. In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va stabili prin hotarare: a) clasificarile informatiilor secrete de stat si normele privind masurile minime de protectie in cadrul fiecarei clase; b) regulile generale privind evidenta, intocmirea, pastrarea, procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea si distrugerea informatiilor secrete de stat; c) obiectivele, sectoarele si locurile care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor secrete de stat; d) obligatiile si raspunderile autoritatilor si institutiilor publice si ale agentilor economici, ale altor persoane juridice, pentru protectia informatiilor secrete de stat; e) normele privind accesul la informatiile clasificate, precum si procedura verificarilor de securitate; f) conditiile de fotografiere, filmare, cartografiere si executare a unor lucrari de arte plastice in obiective sau locuri care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor secrete de stat; g) regulile privitoare la accesul strainilor la informatiile secrete de stat; h) alte norme necesare aplicarii prezentei legi. Art. 43. Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 44. (1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 23/1971 privind apararea secretului de stat in Romania, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 157 din 17 decembrie 1971, Hotararea Consiliului de Ministri nr.19/1972 privind unele masuri in legatura cu apararea secretului de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1972, precum si orice alte dispozitii contrare. (2) Pe aceeasi data expresia "secrete de stat" din continutul actelor normative in vigoare se va inlocui cu sintagma "informatii secrete de stat". Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.


85

VII. RESPONSABILIT ĂłILE COMUNICATORULUI

2. Codul Standardelor Profesionale în Practicarea RelaŃiilor Publice

Aceste articole au fost adoptate de către Societatea de RelaŃii Publice din SUA

pentru a promova şi a menŃine standardele înalte ale serviciilor publice şi conduita etică a

membrilor asociaŃiei.

1. Membrii SocietăŃii trebuie să se conducă în viaŃa profesională în conformitate cu

interesul public.

2. Membrii SocietăŃii trebuie să aplice standarde înalte de onestitate şi integritate în

îndeplinirea obligaŃiilor duble, faŃă de un client sau un angajator, pe de o parte, şi faŃă de

procesul democratic, pe de altă parte.

3. Membrii SocietăŃii trebuie să trateze în mod corect publicul, clienŃii prezenŃi sau

trecuŃi şi angajatorul, pe de o parte, şi pe colegii lor practicieni, pe de altă parte, având în vedere

respectul datorat idealului gândirii libere şi opiniei celorlalŃi.

4. Membrii SocietăŃii trebuie să adere la cele mai înalte standarde ale acurateŃei şi

adevărului , evitând pretenŃiile extravagante şi comparaŃiile nedrepte şi dezvăluind sursa ideilor

şi a cuvintelor împrumutate de la alŃii.

5. Membrii SocietăŃii nu trebuie să disemineze cu bună ştiinŃă informaŃii false sau care

induc în eroare şi trebuie să acŃioneze prompt pentru a corecta comunicările eronate de care

sunt responsabili.

6. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se angajeze în nicio activitate care are ca scop

coruperea integrităŃii morale a canalelor de comunicare sau a actvităŃilor guvernului.

7. Membrii SocietăŃii trebuie să fie pregătiŃi pentru a face publică identitatea companiei-

client sau a angajatorului în numele căruia realizează comunicarea.


86

8. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se folosească de niciun individ sau companie a cărei

profesie este aceea de a servi sau a reprezenta o cauză, sau pretinde că este independentă şi

obiectivă, dar care serveşte, de fapt, altor interese, ascunse.

9. Membrii SocietăŃii nu trebuie să garanteze realizarea unor rezultate specificate

dincolo de formele de activitate care se află sub controlul lor direct.

10. Membrii SocietăŃii nu trebuie să reprezinte interese conflictuale sau competitive fără

consimŃământul exprimat al celor implicaŃi, dat după o expunere completă a faptelor.

11. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se situeze într-o poziŃie în care interesul lor

personal să intre în conflict cu una din obligaŃiile lor faŃă de clientul sau angajatorul în serviciul

căruia se află, sau cu alte părŃi implicate; în această situaŃie, ei trebuie să dezvăluie aceste

interese celor implicaŃi.

12. Membrii SocietăŃii nu trebuie să accepte taxe, comisioane, cadouri sau orice alt

fel de „atenŃii“ de la nimeni altcineva decât de la clienŃii sau angajatorii pentru care sunt

efectuate serviciile respective; acceptarea se va face cu consimŃământul expres al clientului.

13. Membrii SocietăŃii trebuie să păzească cu scrupulozitate legile confidenŃialit ăŃii şi

ale caracterului privat al datelor despre clienŃi sau angajatori actuali, foşti sau viitori.

14. Membrii SocietăŃii nu trebuie să afecteze în mod intenŃionat reputaŃia profesională

sau activităŃile altui confrate.

15. Dacă un membru al SocietăŃii are dovezi că un altul se face vinovat de practici

imorale, ilegale sau incorecte, incluzând încălcarea articolelor prezentului Cod, el este obligat să

prezinte aceste informaŃii cu promptitudine autorităŃilor în drept ale SocietăŃii, pentru ca acestea

să acŃioneze în concordanŃă cu procedurile statuate în Articolul XII al Regulamentului de

funcŃionare.

16. Orice membru al SocietăŃii care este chemat ca martor într-un process, pentru

aplicarea acestui Cod, este obligat să se prezinte, exceptând doar cazurile când poate fi scuzat

printr-un motiv suficient de către corpul judiciar.

17. Membrii SocietăŃii trebuie să înceteze, cât mai curând posibil, relaŃiile cu orice

organizaŃie sau individ, dacă aceste relaŃii presupun conduite contrare articolelor acestui Cod.


87

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie de elaborare a cursului

Aristotel, Etica nicomahică, Editura Politică, Bucureşti, 1971

Aron, Raymond, DemocraŃie şi totalitarism, Editura „All“, Bucureşti, 2001

Arsith, Mirela, Introducere în filosofie, Editura „EduSoft“, Bacău, 2005

Bon, Gustave, Le, Psihologia maselor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991

Bon, Gustave, Le, Psihologia politică, Editura „Antet“, Bucureşti, 1999

Deaver, Frank, Etica în mass-media, Editura „Silex“, Bucureşti, 2004

Kant, Immanuel, Critica facultăŃii de judecare, Editura „Trei“, Bucureşti, 1995

Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura „Polirom“, Iaşi,

2003

Midleton, Kent, Robert Trager, Bill f. Chamberlin, LegislaŃia comunicării publice,

Editura „Polirom“, Iaşi, 2002

Mill, Stuart J., Despre libertate, Editua „Alternative“, Bucureşti, 1995

Popa, Dumitru, Titus, Dreptul Comunicării , Editura „Norma“, 1999

Runcan, Miruna, Introducere în etica şi legislaŃia presei, Editura „ALL“, Bucureşti, 1998

Sartre, Jean-Paul, FiinŃa şi neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Editura „Paralela

45“, Piteşti-Bucureşti, 2004

Singer, Peter (editor), Tratat de etică, Editura „Polirom“, Iaşi, 2006

Bibliografie minim ă de studiat pentru studenŃi

Aron, Raymond, DemocraŃie şi totalitarism, Editura „All“, Bucureşti, 2001

Arsith, Mirela, Introducere în filosofie, Editura „EduSoft“, Bacău, 2005

Bon, Gustave, Le, Psihologia maselor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991

Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura „Polirom“, Iaşi,

2003



88

Midleton, Kent, Robert Trager, Bill f. Chamberlin, LegislaŃia comunicării publice,

Editura „Polirom“, Iaşi, 2002


Singer, Peter (editor), Tratat de etică, Editura „Polirom“, Iaşi, 2006

Etica Si Deontologie Profesionala

Documents

Transcript of Etica Si Deontologie Profesionala