Etica juristului.docx

8/14/2019 Etica juristului.docx

1/66

1.Etica stiinta teoretico-pragmatica

Una din problemele care se pot pune n legtur cu statutul eticii este aceea ajustificrii ei ca disciplin filosofic i tiinific.Argumentele potrivit crora etica este o disciplin filosofic sunt urmtoarele:

a aprut i s-a dezvoltat pe trmul filosofiei, fiind parte component a opereimajoritii filosofilor importani pe care i-a dat istoria filosofiei; are la baz oconcepie general asupra existenei, fiind indispensabil unei filosofii despre om;desfoar un demers sintetic i conceptualizant, categoriile sale fiind de aceeainlime conceptual cu categoriile filosofice; abordeaz realitatea ca relaie asubiectului cu obiectul, la nivelul maxim de interpretare, propriu filosofiei.

Exist suficiente argumente pentru a demonstra c etica este o disciplin tiinific:-are un obiect propriu de studiu: morala;-i revendic o modalitate proprie de abordare, fiind, prin excelen, o disciplinaxiologic i normativ;-este de-sine-stttoare i nu se pierde n peisajul diversificat al tiinelor i -nici nu rmne la nivelul simului comun;-tinde spre o explicaie conceptual-logic a obiectului su.

pragmatic- desemneaz un cuvnt sau un grup de cuvinte din clasa adverbului sau

a conjunciei care au funcia s asigure legtura formal i semantic dintre

elementele unui discurs , contribuind la realizarea coeziunii textuale


2/66

3.Perspective ontologice asupra moralitatii

Moralitatea, adic nsuirea a ceea ce este moral, presupune dinamism, aciuneuman mai mult sau mai puin contient, liber i responsabil totodat.Dar toateacestea au i contrarele lor (incontiena,constrngerea):moralitatea se opune

imoralitatii, adic voinei de a face ru, egoismului, injustiiei, frdelegilor comiseintenionat, desfrnrilor i depravrilor, corupiei.De asemenea, moralitatea difer i de amoral, adic de cel care crede c omul ar

putea tri i fr ca s-i reglementeze i s-i ordoneze viaa potrivit unor scopuri inorme viabile.Pe scurt spus, discuiile privind moralitatea se direcioneaz pe oimaginar ax a raporturilor vieii normale i echilibrate a omului cu strile anormale.Normal-anormalul sunt derivai ai conceptului de norm, care,la propriu semnificecherul, unghiul drept, iar la figurat exprim instrumentul sau principiul, regula pe

baza creia se contureaz o anumit trstur sau aciune. Nu putem vorbi despreom, societate normal fr ca s nu acceptm c sunt posibile i abateri de la o seriede principii i reguli. Ideea de regul implic ideea de contiin redat prin voina idisciplina care ghideaz conduita unui om n via, n general.Aceeai idee de regulns trimite i la convenional i arbitrar, la ceva de natur subiectiv care ar justifica

posibilitatea din partea subiectului de a se sustrage de la respectarea regulilor. Pentrucaracterizarea unor astfel de situaii, s-a propus noiunea de regul constitutiv(J.Searle,1969), cu care s se defineasc fapte care nu in numai de subiect, ci i deinstituii sociale diverse.Aceste reguli nu mai sunt chiar simple convenii, ci decurgdin constructele socioculturale n perpetu devenire.i aa conceptul conceptul deregul trimite la de sistem normativ complex, reelaborat mereu, care asigur reglareavieii sociale a oamenilor.Respectivul sistem poate fi reprezentat, ntr-adevr, i dupmodelul regulilor de joc ce au un caracter mai convenional.Dar el poate fi redat idup modelul principiilor constitutive, pe de alt parte, cu valoare obiectiv maimare. n felul acesta, nelegem c discuiile etice pornesc de la observarea felului ncare sunt sau nu sunt respectate componentele sistemului normativ, care poate fi luati ca unul din modurile moralitii. Etica i moralitatea sunt strns legate dar n uidentice.Intr-o recent traducere a unei lucrri concise a filosofului britaniccontemporan B.Willimas se spune: Ar fi, desigur, posibil s discutm moralitatea n

sensul restrictiv uzitat de mineca pe o introducere n etic (dei m ndoiesc caceasta ar fi cea mai bun introducere);dar, oricum, nu un asemenea lucru face carteade fa.Ea discut, mai degrab, n cea mai mare parte a sa, etica i privete aceastdiscuie ca pe o introducere n problemele i limitele moralitii.Punerea moralitiin relaie cu alte consideraii etice i cu restul vieii n relaie cu fericirea, de pild e, n realitate, una din temele prezente aici, dei nu exprimat chiar n acetitermeni.(2) Ne putem convinge c moralitatea este o dimensiune fireasc a naturii iesenei umane ncercnd s reinem cteva din observaiile celui ce neag saumanifest indiferen fa de moralitate. Literatura etic numete aceast poziie

amoralism, iar pe cel ce o adopt amoralist. El are dou nfiri:1.amoralist social,adic cel ce consider c nu exist reguli convenionale ntre oamenii care triescntr-o societate;2.amoralist absolut, cel ce neag existena valorilor umane n general.Deoarece i ntr-un caz i n cellalt, n substrat, avem de-a face cu disperarea celuice nu poate nelege importana prezenei regulilor i valorilor din viaa oamenilor,


3/66

putem spune c amoralistul este personajul care apare ori de cte ori are locnfrngerea omenescului.Cnd nu mai avem ncredere n noi i n semenii notridevenim amoraliti, adic oameni n deriv.Iar astfel de situaii sunt destul defrecvente n viaa unui om, att


4/66

5. Subiectul moral,descrierea si aprecierea morala

Subiectul moraleste purtatorul dimensiunii morale a actiunilor si relatiilor umane.Aprecierea moralaeste reactia de evaluare, judecare si sanctionare corespunzatoarea faptei.

Moralitateadefineste modul in care se reflecta in conduita subiectului sistemul decomandamente morale specifice unei societati.-tipul moral: cunoaste, interiorizeaza si transforma sistemul de valori pe care leaplica in viata cotidiana-tipul imoral: cunoaste sistemul valorilor morale, darn u le interiorizeaza, nu lerespecta-tipul amoral: nu cunoaste sistemul de valori morale, nu le realizaeaza semnificatia,deci le incalcan structura moralei sociale, rolul aprecierii morale este unul semnificativ. Ea rezolv

una dintre problemele fundamentale ale moralitii: exprim starea de moralitate aindividului i a colectivitii la un moment dat, n raport cu un sistem al moraleisociale determinat."Prin aprecierea moral - spune Traian Gnju - trebuie s nelegem raportarea fade coninutul unui fapt i prin intermediul acestuia fa de autorul su . Cuprinzndaprobarea sau dezaprobarea, asentimentul sau respingerea de ctre un individ amanifestrii morale a unui subiect,aprecierea nu presupune un simplu ori. A confunda aprecierea cu a da sentine, cu arbitrajul denot incapacitateade a-i sesiza specificul. Caracterul moral al aprecierii const n aceea c ea seefectueazsub rezerva unei recomandri, un fel descrisoare de acreditare social a

subiectului, conferit de individul sau de indivizii, colectivitatea care i asumfuncia apreciativ." (1, p. 28-29)Rezult, din cele de mai sus c pentru a face aprecieri morale trebuie, mai nti" sfii n cunotin de cauz asupra sistemului axiologic-normativ n vigoare nmomentul aprecierii, deci "s ai expertiz" n domeniu, potrivit limbajului cotidian.Mai rezult faptul, deloc neglijabil, c pentru a avea legitimitate n a da "scrisori deacreditare" moral trebuie s fii tu nsui o fiin moral autentic. Este emblematic,n acest sens, sentina dat de Iisus Christos fa de cei care intenionau s "lapideze"

pe femeia desfrnat: "Cine se tie fr prihan, s dea primul cu piatra!" n

doctrinele etice contemporane problema aprecierii morale este viu disputat ntrenaturaliti i antinaturaliti, ntre emotiviti, prescriptiviti i proiectiviti, temadominant fiind aceea a legitimitii aprecierii morale ca moment constitutiv almoralei. n timp ce naturalitii i prescriptivitii susin aceast legitimitate i i

prezint argumentele, antinaturalitii, emotivitii sau proiectivitii relativizeazvaloarea aprecierii morale, considernd-o fie indiferent, fie ntmpltoare, fiesubiectiv.n condiiile n care acceptm, ns, morala ca sistem funcional de reglementare arelaiilor interumane, nu putem nega aprecierii morale rolul de instan criticautentic, cu condiia existenei unor criterii morale autentice.


5/66

7.Valorile morale

Pentru a proceda la definirea valorii, se impun cteva precizripreliminarii:

- valorile, dup cum am artat deja, nu sunt concepte. Oricte raionamente ar

face cineva, nu poate explica de ce i place muzica lui Enescu, sau sculptura luiBrencui;

- valorile nu sunt lucruri, dimpotriv, ele constituind o lume aparte a lucrurilor,

o lume de sensuri care o dubleaz pe cea a obiectelor fizice. Valorile nu se pot

confunda cu purttorii lor materiali. Marmura unei statui nu este o valoare, ci doar

produsul final, opera de art;

- valorile nu sunt fenomene psihice, chiar dac sunt strens legate de dorinele

subiectului uman. Faptul c valorile sunt dorite, iubite, trite (uneori cu dramatism,

n sensul c se lupt i se moare pentru ele), nunseamn c in exclusiv de

experiena individului

valor i morale(bine, cinste, datorie, omenie)

Binelereprezinta tot ceea ce poarta caracteristica pozitiva a moralitatii.CINSTEA-reprezinta atitudinea societatii fata de individ si a individului fata

de sine insusi reiesind din meritele anterioare ale persoanei(o anumita

functie ocupata,un anumit gen de activitate desfasurata).

UMANISMUL-principiu etica care exprima personalitatea umana drept

valoare suprema si increderea in perfectionarea acestuia ,astfel etica este

disciplina care nu numai studiaza,dar si contribuie la formularea normelor

,principiilor si valorilor eticii.

DATORIA-categoria etica care exprima relatiile dintre individ si societate

constind in obligativitatea morala a persoanei.Datoria constituie astfel osarcina individuala intr-o situatie concreta.


6/66

9.LIBERTATEA I RESPONSABILITATEA

Libertatea

Libertatea este, deopotriv, o valoare personal i una colectiv. Toi oameniidoresc s fie liberi, n ceea ce privete gndirea i manifestrile propriei personaliti. Osocietate care lupt pentru democraie, lupt pentru libertate (ns, fr ca termeniidemocraie i libertate s fie sinonimi).

Din acest punct de vedere libertateapoate fi neleas ca o relaie social care serefer la :

o) o trstur, sau un drept al persoanei ;o) o proprietate a oamenilor;o) o idee, o valoare a civilizaiei umane, pstrat i reevaluat din

generaie n generaie;

o) capacitatea de a ndruma comportamentul unei alte persoane ;o) absena constrngerilor;o) posibilitatea de a participa la decizii ;

Marea diversitate semantic a termenului de libertate a determinat acceptareaideii c, de fapt, vorbim despre diferite tipuri de liberti, i nu despre o singur libertateca libertate total, absolut. Diversitatea, n ceea ce privete tipurile de liberti, poate fiexplicatprin complexitatea vieii sociale, a multiplelor interrelaionri ale fiecrui omcu ceilali oameni. Astfel, putem distinge:

o) libertatea personal se refer la dreptul oricrei persoane de a refuzaamestecul altora (ca persoane fizice sau reprezentani ai unei autoriti ) n viaa intimsau pe durata anumitor activiti. Astfel, o societate democratic recunoate i aparliberti personale precum:

- libertatea cuvntului, libertatea de exprimare i libertatea presei;- libertatea de credin,- libertatea de ntrunire i asociere,- libertatea deciziilor n probleme de interes personal,- dreptul la aprare egal din partea legii.

o) libertatea politicse refer la posibilitatea cetenilor de a participa la luareadeciziilor de interes public prin :

- libertatea votului (cu ocazia alegerilor, a referendumului sau n altesituaii de luare a unei decizii colective);

- libertatea opoziiei politice;- libertatea de aciune politic a unor organizaii particulare locale sau

naionale , care oferposibilitatea exercitrii libertii personale i politice;- libertatea i totodat dreptul cetenilor de a se informa i de a fi

informai de ctre autoriti , n legtur cu deciziile politice adoptate,- controlul actului de guvernare, libertatea de a critica aciunile puterii, cu

scopul de a determina schimbarea deciziilor incorecte ;

o) libertatea economicse refer la posibilitatea oamenilor de a aciona liber ndubla lor calitate de productori i consumatori; ea se fundamenteaz pe

proprietatea privat i presupune:


7/66

- libertatea agentului economic de a aciona n limitele legii, cum crede ceste mai bine pentru atingerea scopurilor (libertatea de a iniia o afacere , de a oconduce etc.) ;

- libertatea schimbului de bunuri i servicii ntre productori iconsumatori ;

- libertatea consumatorului de a alege bunurile i serviciile dorite, ncantitile necesare.

ntr-o societatea democratic se constat o permanent limitare a sferei deaciune a statului n vederea creterii libertii economice a oamenilor.

Diferitele tipuri de liberti se afl in interaciune . Uneori este posibil sse afle pentru scurt vreme n conflict, dar specific societii democratice estedialogul i soluionarea conflictelor prin negociere.

ResponsabilitateaResponsabilitateaeste o valoare important ntr-o democraie. Ea este garantul

drepturilor i libertilor ceteneti. Dac att statul ct i cetenii i ndeplinescresponsabilitile, libertatea personal i cea colectiv vor fi protejate (aprate).De la o zi la alta, oamenii se confrunt cu problema asumrii i ndeplinirii

responsabilitilor. Pentru a analiza responsabilitile este foarte important s examinmcteva dintre sursele acestora. Exist mai multe surse principale ale responsabilitii:

Promisiunile (spre exemplu, dac ai promis unui coleg sprijin n pregtireatemelor, avei responsabilitatea de a v respecta promisiunea) ;

Efectuarea temei, a unei sarcini de lucru ( spre exemplu, responsabilitatea pecare o au elevii de a pregtii leciilepentru coal);

Profesia (exercitarea oricrei profesii implic ndeplinirea uneiresponsabiliti);

Legea ( prin intermediul legilor sunt stabilite responsabiliti pentru toimembrii societii);

Obiceiurile i tradiiile comunitii ( spre exemplu, responsabilitatea tinerilorde a respecta i ajuta persoanele n vrst);

Calitatea de cetean (spre exemplu, cetenii au responsabilitatea de aparticipa la vot) ;

Principiile morale (spre exemplu, fiecare persoan are responsabilitatea de a-irespecta pe ceilali membrii ai comunitii).

Unele dintre responsabilitisuntindividuale, ca responsabiliti pe carefiecare persoan le are fa de alte persoane sau fa de comunitate. Acesteresponsabiliti sunt asociate drepturilor i libertilor persoanei, cum sunt:

Responsabilitatea unei promisiuni ; Responsabiliti ce provin din realizarea unor aciuni individuale; Responsabilitatea votului; Responsabilitatea opiniilor..

ndeplinirea acestor responsabiliti se soldeaz cu efecte pozitive pentru fiecarepersoan. . Astfel, o persoan care i ndeplinete responsabilitile:

este mai liber ( prin diminuarea posibilelor constrngeri) ; capt respect fa de sine, ncredere n capacitile proprii se bucur de respectuli aprobarea celorlali membri ai comunitii.


8/66

Alte responsabiliti sunt colective.Ele aparin unor grupuri de interese (spreexemplu organizaii neguvernamentale, asociaii profesionale, grupuri ecologice) sauchiar statului.

n acest caz ndeplinirea responsabilitii presupune voina i aciunea colectiv(spre exemplu, statul are responsabilitatea de a garanta drepturile i libertilecetenilor sau diferitelor grupuri de interese au responsabilitatea de a -i ndepliniresponsabilitile fa de ceilali membri ai comunitii).

ndeplinirea responsabilitilor colective asigur: armonia social; respectul cetenilor fa de respectivele instituii; ncrederea comunitii.

Nendeplinirea responsabilitilor, att individuale ct i colective atrage o serie desanciuni i penaliti. Spre exemplu, dac autoritile nu-i ndeplinescresponsabilitile fa de ceteni, ele vor fi sancionate de acetia prin neacordareavotului la urmtoarele alegeri. Dac o persoan investit cu responsabilitate nu-irespect o promisiune, va fi sancionat prin pierderea ncrederii persoanelor fa decare acesta i-a nclcat promisiunea..

De foarte multe ori, asumarea responsabilitilor este rezultatul opiunii personale ,adic, asumarea direct. Spre exemplu, un coleg i asum responsabilitateaorganizrii unui club turistic n coal..

Uneori,, sunt nenumrate situaiile, cnd oamenii i asum directresponsabilitile. Alteori ns, asumarea responsabilitilor este rezultatul opiunii altei

persoane ( sau grup social). n acest caz asumarea nu mai este direct, ciindirect.Spreexemplu, exercitarea profesiei de medic presupune responsabiliti asumate prin

jurmntul lui Hypocrate.La nivelul unei comuniti, ntlnim situaia delegrii responsabilitii uneiaciuni, unui membru sau unui grup de membri ai colectivitii respective. Spreexemplu, profesorul de muzic sau desen a delegat responsabilitatea realizrii uneiexpoziiisau unui cor, unui grup de cinci elevi.Prezena autoritii, sub diferite aspecte, pune problema relaiilor dintre ceteni iautoriti, dintre societatea civil i stat. Din aceast perspectiv, se pot punenenumrate ntrebri: Trebuie s respectm autoritatea existent ntr-o societate? De ce?La rndul lui, ceteanul are dreptul s fie respectat? Cum poate ceteanul s controlezeautoritatea? Ceteanul i autoritatea sunt pe poziii de conflict, sau de cooperare?

ntr-un stat democratic, respectarea autoritilor publice este o necesitate.Pot fi evideniate, n acest sens, cteva avantaje eseniale ale activitii

autoritilor publice, deopotriv pentru persoan i pentru societate: aplicarea legilor pentru aprarea ordinii constituionale i a securitii oamenilor gestionare panic i dreapt a conflictelor mbuntirea calitii vieii folosirea eficient a resurselor i asigurarea unor servicii eseniale pentru om i pentru

comunitate aprarea drepturilor i libertilor individuale

Pentru ca cetenii s obin rezultate bune, att n viaa personal ct i n ceasocial, este nevoie de organizare, coordonare, ordine. Meninerea ordiniiconstituionale n stat necesit supunerea ceteanului fa de autoritile publice care,

prin activitatea lor, aplic legea. Conducerea de ctre autoriti, acceptat i recunoscutde ctre ceteni este, de asemenea, o component esenial a relaiilor de autoritate.


9/66

Relaiile de autoritate se manifest, de regul, de la persoana cu rol de decizie, laexecutani.

Astfel, respectarea legii asigur: ordinea, organizarea i conducerea societiiprotecia cetenilor mpotriva abuzurilor de putere

ntr-o societate democratic trebuie s existe permanent respectul fa de oricecetean. Respectul poate fi evideniat prin modul n care omul ca persoan este tratatn societate, astfel nct s-i fie respectat demnitatea.

Indiferent de deosebirile existente ntre oameni i societate, respectul fa decetean presupune: Posibilitatea de a aciona liber, de a se manifesta ca cetean n orice mprejurare.

Respectul demnitii umane trebuie s fie prezent chiar n situaia n care o persoaneste sancionat pentru ceva fcut greit. Aa cum am vzut, autoritatea este implicatntr-un fel sau altul n viaa noastr de fiecare zi. Chiar aciunile individuale sedesfoar intr-un cadru stabilit prin decizii luate de autoritile publice i de care

trebuie sa se tina seama. In acest fel, activitatea pe care o desfoar i deciziile pecare le iau autoritile publice sunt mult prea importante pentru ceteni i de aceeaacetia trebuie s ncerce sa le controleze.

Controlul autoritilor publice poate sa aib n vedere: activitatea pe care o desfoar deciziile publice pe care le iau

Cu privire la primul aspect, se poate evidenia c orice cetean al unei societidemocratice are dreptul i responsabilitatea s fie informat despre modul n careautoritile publice i realizeaz ndatoririle. Astfel, este cunoscut activitatea

desfurat, n multe ri democratice, de diferite asociaii, organizaii care urmrescmodul n care autoritile i ndeplinesc responsabilitile pe care le au; de exemplucum: folosesc banii provenii din taxe aplic legea i trateaz pe ceteni n diferite situaii organizeaz alegerile pentru organele reprezentative ale statului

Cetenii trebuie s fie convini c autoritile publice i ndeplinesc ndatoririle.Aceasta este i o cale de a sanciona autoritatea. Buna intenie a autoritilor publice nutrebuie pus la ndoial doar pentru c unele persoane care o reprezint dau dovad de

incompeten; aceste persoane trebuie schimbate din funciile i poziiile pe care leocup.

Cu privire la al doilea aspect, se pot pune n eviden mijloace directe i indirectede control al deciziilor publice luate de autoriti. Pot fi menionate urmtoarelemijloace directe: implicarea n activitatea unui partid politicparticiparea la un referendum, prin care cetenii i exprim, prin vot, opinia cu

referire la o anumit problem realizarea unor activiti de tip lobby (prin grupuri de presiune, campanii de scrisori

adresate unor persoane sau instituii, pichetare, etc.) depunerea candidaturii pentru o funcie public

Pot fi menionate urmtoarele mijloace indirecte: alegerile campaniile de pres.


10/66

din perspectiva autoritilor, rolul de a limita aciunile oamenilor, stabilind ce estepermis i ce este interzis acestora s fac, avnd ca efect asigurarea ordinii i bunaconvieuire a oamenilor.

Din perspectiva cetenilor, rolul de a-i proteja mpotriva abuzului de putere, pentru aasigura cadrul n care se desfoar aciunile oamenilor, orientate de deciziiindividuale.

n aceast situaie, cooperarea ntre ceteni i autoriti, ntre societatea civil i stat seimpune ca soluie a rezolvrii problemelor ntr-o societate democratic.Societatea civil are un rol important prin: aprarea cetenilor de manifestarea abuziv a autoritilor publice furnizarea unor mijloace de influenare i de control a deciziilor publicen acest sens, dezvoltarea societii civile i implicarea cetenilor n viaa societii sunteseniale pentru funcionarea democratic a unei societi.


11/66

11.Caracteristica etica a procesului de infaptuire a

justitiei

1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti

2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecariicauzei penale

3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice

1.Cerintele etice privind activitatea puterii judecatoresti

Consacrat in art.6 al Constitutiei RM principiul separarii si colaborarii

puterilor creaza fundamental normative al cerintelor etice fata de activitatea

reprezentantilor puterii judecatoresti.

Puterea judecatoreascaactiveaza in sfera conflictelor interumane,de

aceea activitatea ei treabuie sa corespunda celor mai inalte exigente morale.

In categoria cerintelor etice respetive se includ:

1. Competenta-societatea are dreptul de a cere de la cel in drept sadecida de ei o maxima competenta.Aceasta din urma presupune nunumai cunostinte de specialitate,dar si o vasta experienta de

viata,cultura generala,o permanenta perfectionare a abilitatilorprofesionale.In esenta,competenta presupune o cunoastere profunda alegilor,a normelor etice profesionale si aplicarea consecventa aacestora,precum si capacitatea de a da solutii situatiilor conflictuale.

2. Echitatea-se considera ca puterea judecatoreasca actioneaza echitabildaca:aplica correct legile;solutioneaza cauza stabilind circumstantele

de fapt ale acesteia in ordinea prevazuta de lege;decide numai incunostintele in cauza si in conformitate cu legea.

Se apreciaza daca o hotarire judecatoreasca este echitabila cin ea achita

neconditionat persoana nevinovata si condamna in exclusivitate

vinovatul.Kudin afirma ca in privinta persoanei nevinovate o hotarire

judecatoreasca este echitabila daca exprima o corecta incadrare juridical ,iar

pedeapsa este stabilita reiesind din particularitatile cauzei,caracterul si

gradul prejudiciabil al faptei si persoanlitatea infractorului,adica este correctindividualizata.


12/66

3.Impartialitatea-o solutionare justa a cauzei penale nu poate fi

solicitata puterii judecatoresti decit in cazul in care acesteia ii sunt acordate

si solicitate garantii ale impartialitatii.

Impartialitatea presupune capacitatea judecatorului de a avea o atitudine

nediferentiata in raport cu partile si participanti la process,solutionindcererile si demersurile acestora in conditii legale si urmarind doar interesele

justitiei,actionind in conformitate cu legea si cu normele morale.

Desi reprezentantii puterii judecatoresti sunt egali atunci cind infaptuiesc

justitia pe cauze penale,problema etica poate intervene in cazul unor

diferente intre gradele de calificare a judecatorilor.

2.Rolul judecatorului in asigurarea caracterului etic al judecarii

cauzei penale

Legislatia procesuala ofera posibilitatea solutionarii cauzelor penale atit in

mod collegial cit si unipersonal.In ambele cazuri exista un presedinte al

sedintei care are obligatia asigurarii ordinii si solemnitatii sedintei de

judecata .

Drept rezultat al consacrarilor normative intervin doua categorii de

raporturi morale in conditiile solutionarii judiciare a cauzeipenale:

1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului de

judecata.

2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai

procesului penal.

1)Raporturile intre presedintele sedintei si ceilalti membri ai completului de

judecata.

Reglementarile normative ofera posibilitatea participarii effective a tuturor

judecatorilor membri ai completului la solutionarea cauzelor penale.In acest

sens,legile stabilesc dreptul,dar si obligatia fiecarui membru judecator al

completului de a participa la deliberare.Nici unul dintre ei nu are dreptul de

a nu se pronunta la vre-o un adin chestiunile care urmeaza a fi solutionate ladarea sentintei.Toate intrebarile trebuie sa fie formulate in conditiile

deliberarii astfel incit la ele sa se poate raspunde exclusive prin da sau nu.


13/66

Este inadmisibil inceperea deliberariii cu intrebarea privind corectitudinea

incadrarii juridice realizate de procuror sau ale masurii de judecata,intrucit

se considera stabilita vinovatia inculpatului cu ignorarea opiniilor celorlalti

membri.

Pentru evitarea unei eventuale influente morale presedintele sedintei este celcare voteaza ultimul.In cazul in care acesta are o opinie divergenta,ea ureaza

a fi expusa cu tact si argumente rezultate din cercetarea

judecatoreasca.Oricare referire in lipsa de experienta a celorlalti membri ai

completului sau la posibilitatea anularii hotaririi este imorala.Deliberarea in

cadrul sedintei de judecata ,in special la cercetarea judecatoreasca prin

simpla incuviintare este inacceptabila.

Asupra chestiunilor care necesita o examinare mai minutioasa,o deliberare

separate este obligatorie.Intrucit se poate pune probelema caracteruluiprestabilit al hotaririi judecatoresti se considera ca examinarea colegiala

constituie o garantie mai buna a echitatii.Echitatea nu se refera numai la

pedeapsa,categorie si marimea acesteia,dar si la procesul penal in

ansamblu,deci momentul transmiterii cauzei spre examinare si se exprima in

asigurarea egalitatii,respectarea drepturilor participantilor la process,precum

si caracterul legal si intemeiat al incheierii judecatoresti.

In toate cazurile presedintele sedintei are obligatia de a crea o atmosfera decooperare,colegialitate si respectarea reciproca intre judecatorii membri ai

completului.Probleme de ordin etic pot intervene in rezultatul diferentei in

grade de calificare,experienta profesionala sau circumstante exterioare

solutionarii cauzei penale.

2)Raporturi morale intre instanta de judecata si ceilalti participanti ai

procesului penale:Exista in acest sens obligatia instantei la impartialitate.Prejudecatile

instantei cu privire la inculpate sau la persoana vatamata determina o

atitudine neobiectiva a acesteia si orienteaza spre eroare judiciara.Urmeaza a

fi asigurata si respectarea prezumtiei nevinovatiei.Orice expunere a legii

trebuie sa ia in considerare faptul inlaturarii acestia(prezumtiei) doar dupa

raminerea definitiva a sentintei.

Acest fapt conditioneaza limitarea libertatii de expunere a instantei de

judecata la fapte si circumstante incontestabil demonstrate drept rezultate a

cercetarii judecatoresti.Instanta nu are dreptul de a acorda un tratament

diferentiat partilor,exprimat prin admiterea sau respingerea cererilor sau

demersurilor.Legea mai stabileste indirect si obligatia morala a instantei


14/66

judecatoresti de a permite inculpatului argumentarea oricarei schimbari de

pozitie fara a avea drept moral de a invoca cainta activa sau sincera pentru

obtinerea declaratiilor.

O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a

caracteristicilor personalitatii inculpatului sau persoanei vatamate.Existaobligatia pastrarii secretului deliberarii si interdictia divulgarii datelor

privind inviolabilitatea vietii private care au devenit cunoscute in rezultatul

examinarii judiciare a cauzei penale.

Instanta de juddecata are obligatia de a pastra calmul,rabdarea si de a fi

toleranta in raport cu participantii la process si conduita acestora.In toate

cazurile instanta de judecata are obligatia de a asigura o conduita

corespunzatoare fata de ea de catre participantii la process,precum si

caracterul moral al raporturilor aparute intre participantii la procesul dejudecata.

3.Hotarirea judecatoreasca sub aspecte etice

Instanta de judecata poate adopta urmatoarele acte procedurale:

Sentinta;

Incheiere; Decizie; Hotarire.

Legislatia procesual penala stabileste fata de sentinta ca act prin care se

solutioneaza fondul cauzei penale o serie de cerinte aplicabile si celorlalte

categorii de hotariri judecatoresti.

Cerintelerespective sunt:

1.Legalitatea,presupune corespunderea continutului si forma sentineinormelor de drept material si procesual aplicabil.

2.Motivata,presupune aducerea argumentelor si sustinerea concluziilorformulate in dispozitivul sentintei.

3.Intemeiata,presupune corespunderea concluziilor instantei de judecatacircumstantelor cauzei demonstrate in cercetarea judecatoreasca.

Doctria atribuie la categoriile cerintelor etice fata de o hotarirejudecatoreasca inca doua:

1.Echitatea;2. Caracterul convingator.


15/66

Echitatea sau justetea presupune nu numai achitarea celui vinovat si

condamnarea in exclusivitate a persoanei nevinovate,ci si caracterul just al

categoriei si marimea de pedeapsa stabilite acesteia din urma.Desi deriva din

legalitate si intemeiere,echitatea este o cerinta aparte expusa intr-un plan

superior celui juridic.Este foarte putin probabil a gasi justa hotarire

judecatoreasca ilegala sau neintemeiata.

Forma sentintei trebuie sa corespunda unor rigori de ordin etic,astfel,legea

stabileste ca din continutul sentintei urmeaza a fi excluse orice formulari care

pun la indoiala nevinovatia celui achitat.

O atentie deosebita urmeaza a fi acordata includerii in sentinta a unor

aprecieri morale a persoanlitatii.Este recomandabil ce acestea sa intervina

numai in cazul in care exista obligatia legala de asemenea natura(ex:omorul

in stare de affect).


16/66

19.Caracteristici ale retoricii ca stiinta si artaTot anticii i vor pune i problema dac retorica este tiin sau art, iar cele

mai autorizate rspunsuri vor nclina spre afirmarea dublului statut al retoricii, attde tiin ct i de art.

Ea este considerat tiin, n msura n care se ocup de studierea regulilor cetrebuie respectate pentru a se asigura reuita discursului, acestea referindu-se la:

a)selectarea subiectului;b)elaborarea planului;

c)documentarea n vederea stpnirii temeinice a subiectului abordat;d)conceperea i redactarea discursului;e)rostirea lui n faa auditoriului.n schimb, dac retorica este analizat de pe poziiile celui care i-a nsuit

aceste reguli i pe care le aplic n activitatea oratoric, atunci, retorica va aveasemnificaie de art, i aceasta deoarece pentru a deveni un orator de succes nu suntsuficiente numai aplicarea respectivelor reguli, ci este necesar i prezena talentului.Din acest punct de vedere, oratorul autentic se aseamn cu artistul, i dup cum seconsider c artistul se nate, iar nu se face, la fel se va afirma i despre orator.

Istoria oratoriei i, implicit, a retoricii, evideniaz c aceste reguli ale tiineidiscursului sunt folosite n mod diferit i cu rezultate diferite, astfel c succesuldeplin l nregistreaz doar cei la care se mbin dispoziiile native pentru artacuvntului cu studierea sistematic i perseverent a tiinei retoricii.

Iniial, retorica a fost utilizat n viaa politic a comunitii, ca ulterior s fiepreluat i n justiie, ea fiind practicat att de aprtori, ct i de cei care acuzau nnumele interesului public. De asemenea, retorica va fi cultivat intens n societateacontemporan, ea racordndu-se la ceea ce se numete capacitatea de a comunicantr-o manier eficient.

n prezent, analitii actului de comunicare sunt unanimi n a aprecia c, nultim instan, arta vorbirii este implicat n desfurarea tuturor activitilor sociale

(politic, justiie, economie, religie etc.).


17/66

21.Principiile retoricii

Aplicabilitatea teoriei retorice in domenii de activitate diferita demonstreaza aspectulpragmatic al acestei discipline.Principiul alegerii

In activitatea de zi cu zi fiecare fiinta umana este pusa in situatia de a allege:de a alege o anume activitate,un anume produs,un comportamnet,de a lua o anumepozitie,de a merge undeva anume.Orice persoana fizica inzestrata cu autonomie de gindire si vointa are discernamint si

prin urmare responsabilitate pentru ceea ce intentioneaza si vrea,pentru ceea cehotaraste,aflat pe pragul alegerii intre alternative,pentru ceea ce faptuieste(face saunu face).Omul face alegeri la 3 nivele:-la nivel psihic

-la nivel logic-la nivel pragmatic(social)Principiul comunicariiO persoana,o institutie poate sa transfere,sa comunice idei sau sa emane o imagine.Prin comunicare se intelege atit actiunea de transmitere de mesaje,cit si rezultatulactiunii de punere dimpreuna a valorii unui mesaj.In transfer nu intereseazaatitudinea emitentului fata de ceea ce transmite el,problema esentiala fiind careceptorul sa prinda semnificatia mesajului.Principiul atitudinii implicatePrin atitudine se intelege o dispozitie interna a individului,care subintinde perceptiasa si reactiile sale fata de obiect sau stimul.O atitudine este o stare mental si neuropsihologica de pregatire a raspunsului,organizata prin experienta de catre subiect,exercitind o influenta directive saudinamica asupra raspunsului sau fata de toate obiectele si toate situatiile la care seraporteaza.Atitudinea se caracterizeaza prin aspect de natura afectiva,prin continut cognitive siintentie comportamentala.Fiind exprimate prin limbajul natural,si prin manifestariindividuale nonverbal,atitudinile indica intentiile comportamentale ale subiectului sise intemeiaza pe valorile fiecarui individ.

Principiul atitudinii implicate enunta ca in situatiil determinate,actionam asupraunei dimensiuni sau alteia din atitudini,prin a ajunge la acest echilibru;astfel,uneorieste nevoie de un limbaj afectiv mai pregnant pentru sporirea intensitatii affective,alteori e nevoie de un limbaj probator mai pregnant pentru intarirea temeiurilorcognitive,alteori e nevoie de intarirea intentiei care poate sa impiedice desfasurareanormal a argumentariiPrincipiul eticLa respectarea principiului etic in comunicare :I aspect-se refera la ascultarea active din partea persoanelor implicate in comunicare-

se pune accent anume pe acest moment,deoarece,pentru ca sa se realizezecomunicarea este necesar ca fiecare dintre partile implicate sa tina cont de opiniaceleilate parti,caci altfel comunicarea se realizeaza.


18/66

II aspect-subordonarea opiniilor expuse valorilor,caci nu este posibila prezentareadiscursului fara a tine cont de valorile general acceptate,cit si de cele specificmediului in care este prezentat discursulIII aspect-implicarea sinceritatii in discursul rhetoric,acesta are 3 referinte:-valoarea de sinceritate a argumentelor declarative subiectuale folosite de autor

-competnta autorului in material alternative sustinute,recunoscuta de public-aura psihologica a autorului ca actioneaza rhetoric cit privesc convingerile saleintimePrincipiul veriformitatii(problema adevarului)Aristotel spunea ca o afirmatie sau o negatie sunt adevarate daca leaga sau despartemintea noastra ceea ce e legat sau despartit in realitate,despre care afirma sauneaga.Tratarea acestei problem are incidente cu logica,deoarece se refera la stabilireavalorii de adevar a propozitiilor logice.Propozitiile logice poseda existent in gindireaumana,iar semnificatia acestora este redata prin intermediul propozitiilorlingvistice.Emitatorul mesajelor va cauta sa foloseasca cuvinte ce redau un sensanume nu numai la nivel cognitive,dar si afectiv.Autorul discursurilor,in orice conditii trebuie sa tina cont de valoarea de adevar aopiniilor prezentate si a celor cu care opereaza.


19/66

23.Situatia retorica

Retorica nu privete comunicarea ca pe o abstraciune ci ca pe un fenomenaflat n relaie strns cu contextul n care se produce. Discursurile i textele sunt

determinate de contextul istoric, cultural, temporal.Ansamblul de determinri care condiioneaz modul n care se organizeaz

discursul poate fi definit ca situaie retoric. Sensul iniial al termenului1se refereala ceea ce produce sau inspir comunicarea: un conflict, o ceremonie convenional,o intenie specific. Situaia ideal presupunea a comunica unei anumite audieneun coninut informativ ntr-o form potrivit.

Deoarece situaia retoric este strns legat de profilul audienei, termenul

audien2

devine el nsui un concept important n studiul retoricii. Retorica nuprivete discursul ca pe o abstraciune ci ca pe un eveniment comunicativ marcat deo intenie specific, de adecvare situaional i stilistic3i adresat unei audienespecifice.

Din aceast perspectiv pragmatica folosete termenul context comunicativcu referire la ansamblul factorilor care , dincolo de structura lingvistic aenunurilor/mesajelor- influeneaz semnificaia acestora.


20/66

25.GENURILE RETORICII(JUDICIAR, DELIBERATIV, EPIDICTIC)

De mai bine de dou milenii mii de ani retorica impregneaz toate disciplinele, ncalitatea sa de tiin a limbajului i implicit i a metalimbajului. Orice tiin, oricedomeniu de activitate recurge la retoric pentru a expune i a a formaliza o idee,

pentru a degaja principalele argumente, pentru a stabili legturile i a le prezenta subo form convingtoare, agreabil i uor de neles de ct mai mul i.

Oratoria clasic distinge trei tipuri de discursuri, adecvate circumstanelor/situaiilorde comunicare i auditoriului cruia i sunt destinate. Astfel, n retorica clasic,oratoria era mprit n trei ramuri:

1. oratoria judiciar;

2. oratoria deliberativ (sau legislativ);

3. oratoria epidictic (sau demonstrativ, ceremonial)

Att n analiza discursurilor, ct i n elaborarea acestora, prima etap oconstituia recunoaterea tipului potrivit de oratorie. Aristotel asocia fiecrui tip deoratorie un aspect legat de timp (trecut, prezent, viitor), un numr de obiective ilocuri de invenie adecvate :.

Genul judiciar

Oratoria judiciar aduce i /sau produce argumente despre evenimente trecute nacord cu topicele de invenie speciale descrise de Aristotel ca adecvate pentruaceast ramur a oratoriei la nivelul axelor -just/injust, bine/ru. Iniial era folosit

doar n tribunal i era orientat spre acuzare sau aprare10.

Exordiul din Cicero,In Catilinam, 1, 1 i 2 este un bun exemplu pentru ilustrareagenului judiciar :

Pn cnd, n sfrit, Catilina, vei abuza de rbdarea noastr? Ct timp ncnebunia aceasta ta i va bate joc de noi? Pn la ce limit se va arunca ndrzneala

ta nenfrnat? Oare nu te-au impresionat deloc garda de noapte a Palatinului, nicistrjile oraului, nici teama poporului, nici adunarea tuturor oamenilor de bine, niciacest loc foarte ntrit destinat edinelor senatului, nici chipurile i privirileacestora? Nu nelegi c planurile tale sunt descoperite? Nu vezi c deja conspiraiata este mpiedicat prin cunoaterea ei de ctre toi acetia? Consideri c vreunul


21/66

dintre noi nu tie ce ai fcut azi-noapte, ce ai fcut ieri noapte, unde ai fost, pe cineai chemat la ntrunire, ce hotrri ai luat? O, ce timpuri! O,ce moravuri!Senatulcunoate aceste lucruri, consulul le vede, acesta totui triete! Triete? Ba maimult, vine chiar n senat, particip la edina public, alege i desemneaz din ochi

pentru omor pe fiecare dintre noi; noi ns, brbai curajoi, avem impresia c

facem destul pentru republic dac evitm furia i armele acestuia.

Genul deliberativ

Numit adesea i oratorie legislativ, genul deliberativ a fost legat la nceputexclusiv de modul de vorbire specific mediilor/claselor politice. Aristotel considera

patru topice de invenie speciale caracteristice , care in de oratoria deliberativsituate pe axele: bine, ru, avantajos, dezavantajos. Oratoria deliberativ cuprindean perioada clasic orice comunicare situat pe o poziiepentrusau mpotrivauneiaciuni (viitoare). Orientarea spre viitor a genului deliberativ reprezenta de fapt

proiecia aciunii unor legi sau aciuni politice11.

Un exemplu semnificativ pentru oratoria deliberativ l constituie urmtorulfragment din Discursului inaugural rostit de John F. Kennedy la Washington D.C.

pe 20 ianuarie 1961:

Suntem astzi martori nu la victoria unui partid, ci la srbtorirea libertii, caresimbolizeaz n acelai timp un sfrit i un nceput, o nnoire precum i oschimbare. Am jurat n faa voastr i a Celui Atotputernic acelai solemn jurmntpe care l-au depus i naintaii notri acum un secol i trei sferturi n urm.

Lumea s-a schimbat mult de atunci. Pentru c, acum, omul deine n minilesale de muritor puterea de a nltura toat srcia uman precum i toate formele

de via uman. i totui, aceeai credin revoluionar pentru care au luptatnaintaii notri ne anim i astzi, credina c drepturile omului sunt date nu de

generozitatea statului ci de mna lui Dumnezeu.

Nu putem ndrzni s uitm c noi suntem motenitorii acelei dinti revoluii.S lsm cuvntul s mearg nainte i s spunem, prietenilor i semenilor notri, ctora a fost predat noii generaii de americani, nscui n acest secol, domolii derzboi, disciplinai de o pace grea i amar, mndri de motenirea trecutului i frdorina de a fi martori sau a permite dispariia acestor drepturi ale omului croranaiunea noastr le-a fost mereu credincioas i pentru care i noi, astzi, luptmacas i pretutindeni n aceast lume.

Poporul trebuie s tie, fie c ne vrea binele sau rul, c vom plti orice pre,vom suporta orice povar, vom face fa tuturor greutilor, ne vom ajuta prietenii,


22/66

ne vom opune oricrui duman pentru a asigura supravieuirea i victoria libertii.Pentru aceasta i multe altele ne angajm solemn.

Vechilor notrialiai, cu care mprtim tradiii culturale i spiritualecomune, le promitem loialitatea prietenilor fideli. Dac suntem unii, puine sunt

faptele pe care s nu le putem realiza mpreun. Dac suntem dezbinai, puine suntfaptele pe care le putem realiza, pentru c nu vom putea face fa grelelor provocridac, la nevoie, nu suntem unii.

Salutm cu bucurie acele state care i-au dobndit libertatea i le ncredinmc eliberarea lor de sub jugul colonial nu va fi nlocuit de o alt tiranie de oel. Nune ateptm ca ele s ne susin ideile. Dar ntotdeauna vom avea sperana c ivor sprijini libertatea i nu vor uita c, n trecut, cei care s-au crezut, prostete,

puternici clrind pe spinarea unui tigru, au sfrit-o n stomacul acestuia.

Celor muli care locuiesc pe aceast lume n colibe sau sate i se chinuie sias din mizerie, le fgduim c i vom ajuta, att ct este nevoie, i asta nu pentruc i comunitii ar face acest lucru sau pentru c am avea nevoie de voturile lor, ci

pentru c aa este drept s fie. Dac o societate liber nu i poate ajuta pe cei mulii nevoiai, nu-i va putea salva nici pe cei puini i bogai/avui.

Republicilor surori cu noi, aflate la sud de grania noastr, le facem opromisiune special: vom transforma vorbele noastre n fapte bune, ntr-o noualian ntru progres, pentru a ajuta oamenii liberi i guvernele libere s sedesctueze de srcie. Dar aceast revoluie panic a speranei nu trebuie sdevin o prad pentru puterile ostile. Toi vecinii notri s tie c noi le vom fialturi mpotriva agresiunii i a subversiunilor, oriunde s-ar afla n America. itoate puterile s afle c aceast emisfer dorete s rmn stpn n casa ei.

Genul epidictic

Termenul grec epideicticosare sensul potrivit pentru a fi artat. De aceea,aceast ramur a oratoriei este adesea numit oratorie ceremonial sau

demonstrativ. Oratoria epidictic a fost orientat spre ocazii publice, spre prezent( aici i acum). Ceremoniile funerare suntexemple tipice de actualizare a oratorieiepidictice. Scopurile urmrite n cadrul oratoriei epidictice sunt de a luda sau de a

blama i , de aceea, lunga istorie a encomium-urilor i a invectivelor, n manifestridiverse, poate fi neleas n tradiia acestui gen. Aristotel atribuia virtutea i


23/66

viciul ca topice speciale de invenie care in de oratoria epidictic. Genulepidictic are adesea rolul de a intensifica adeziunea la valorile fr de care discursulcare ndeamn la aciune nu ar putea s emoioneze12.

Un exemplu de text aparinnd acestui gen l constituie fragmentul extras din

Discursul rostit la BBC, 6 iunie 1944 de Charles de Gaulle :n naiune, n Imperiu, n armate nu mai este dect una i aceeai voin, una iaceeai speran. n spatele norului att de greu de snge i de lacrimile noastre iatreapru soarele mreiei noastre.


24/66

29.Tipologia discursurilor

Clasificarea discursurilor reprezint o sarcin fundamental n cadrul analizeidiscursului. Se apreciaz c membrii unei colectiviti au o anumit competen nceea ce privete tipologia discursurilor, care le permite s recunoasc tipul de

activitate discursiv n care sunt angajai i, n consecin, s aib un comportamentlingvistic adecvat [n conformitate cu genul de discurs, cu indicele decontextualizare].Problema clasificrii discursurilor este dificil, mai ales datorit criteriilor multiplecare pot fi luate n considerare i a imposibilitii de a le cuprinde pe toate ntr-oschem ideal.Petitjean consider c tipologiile discursului pot fi mprite n trei clase:-tipologii enuniativ

-tipologii comunicaionale

-tipologii situaionale.Tipologia discursului se bazeaz adesea pe noiunea de formaiune discursiv.Aceast noiune este folosit n special de coala francez de analiz a discursului.Aceast noiune a fost impus n analiza discursului de Pecheux El consider c"orice formaiune social", caracterizat prin existena unui anumit raport ntreclasele sociale, implic existena "poziiilor politice i ideologice, care nu sunt fapteale individului, ci se organizeaz n formaiuni care antreneaz raporturi antagoniste,de aliane sau de dominare". Aceste formaiuni ideologice includ "una sau mai multeformaiuni discursive legate ntre ele, care determin ceea ce poate sau trebuie s fiespus (articulate sub forma unei certe, a unei rugciuni, a unui pamflet, a uneiexpuneri, a unui program etc.)". Aceast tez are consecine la nivelul semantic,deoarece presupune "schimbarea sensului cuvintelor" la trecerea lor de la oformaiune discursiv la alta.n analiza discursului, formaiune discursiv desemneaz orice sistem de reguli carestabilesc unitatea unui ansamblu de enunuri circumscrise ntr-un cadrul social iistoric. D. Maingueneau144consider c vorbind despre formaiune discursivspunem de fapt c "doar o parte din ceea ce se poate spune este accesibil, ceea ce se

poate spune formeaz un sistem i delimiteaz o identitate" n cadrul unei societi,ntr-un anumit context spaial i temporal. Folosirea termenului formaiune

discursiv este extrem de larg i se aplic:pentru conjuncturi istorice (discurs comunist, discurs al administraiei, discurstiinific, discurs al patronatului, discursul sindicatelor etc.);

pentru poziionri "ideologice" marcate;pentru discursuri "concurente" ntr-un cmp discursiv (discurs politic, religios).Formaiunile discursive sunt nelese, n special, din dou perspective:1. concepia contrastiv, conform creia formaiunea discursiv este privit ca unspaiu independent care se afl n relaie cu altele;2. concepia interdiscursiv, pentru care o formaiune discursiv nu se constituie

i nu se menine dect prin interdiscurs.Actul prin care o formaiune discursiv se plaseaz ntr-un cmp discursiv i imarcheaz identitatea n raport cu alte formaiuni discursive se numete poziionare.Formaiunea discursiv privit ca sistem de reguli se opune termenului suprafadiscursiv (enunuri atestate care aparin acestei formaiuni discursive).


25/66

30.Persuasiunea

Persuasiunea este o forma de influenta sociala prin care oamenii sunt convinsi saadopte un anumit tip de gandire sau o anumita atitudine prin intermediul unor tehnicide natura rationala sau afectiva. Persuasiunea este un concept foarte larg, iar

sintagma "a fi persuasiv" se poate aplica si in cazurile in care modificareaconvingerii s-a realizat fara ajutorul logicii sau dovezilor, insa aproape niciodata nuse poate vorbi de persuasiune realizata prin forta. Pentru un debater capacitatea de a

persuada arbitrii sau publicul constituie unul din criteriile "eficientei" sale cavorbitor. Tipuri de persuasiune

A gasi metodele potrivite pentru a fi persuasiv este una din insusirile retoricii, dar siale oratoriei. Pentru a observa mai bine tipurile de persuasiune pe care le putemintalni, sa luam in calcul cele 3 elemente de baza.

Elemente ale persuasiuniiEthos

Ethos se refera la credibilitatea vorbitorului si la capacitatea de a convinge pe bazareputatiei. Un vorbitor care dobandeste usor credibilitate din partea publicului aresanse mai mari de a fi ascultat cu atentie si astfel de a convinge. A determina oatitudine deschisa si chiar increzatoare din partea publicului poate chiar compensaanumite carente in exprimarea unor rationamente.

Logos

Logos se refera la persuasiunea care decurge din abordarea logica si argumentata adiscutiei. Rationamente, dovezi, demonstratii stiintifice, explicatii, toate suntintentionate sa modifice conceptia publicului despre un anumit subiect, si maideparte sa influenteze si convingerile si atitudinile. Claritatea firului gandirii sivarietatea tipurilor de rationamente si dovezi sunt esentiale pentru a

Pathos

Pathos face apel la emotiile ascultatorului si se axeaza pe determinarea unor reactii lanivel afectiv. Tot ce tine de sfera creativa si sentimentala, de la reclame la

propaganda si de la traditie la credinte actioneaza asupra atitudinii in primul rand cuajutorul afectelor si mai putin sau chiar deloc cu ajutorul ratiunii. Pentru un debaterapelul la emotiile publicului poate fi deopotriva salvator in anumite momente, dar sio alegere total neinspirata in alte momente (emotia este un element mult maifluctuant si putin predictibil decat ratiunea).


26/66

31.Conceptualizarea persuasiunii.Tipuri de persuasiune

Omul se afla intr-un mediu in care permanent primeste mesaje ce auscopul de a-linfluenta.Concentrarea atentiei asupra persuasiunii a marcat implicit,o abordare maicomplexa si mai adecvata a procesului de comunicare propriu-zisa.Acest fapt

impune o viziune noua despre comunicare.Persusiunea este practice pretutindeniPersuasiunea poate fi analizata din punct de vedere al comunicarii interpersonal sicel al comunicarii sociale(in aceasta categorie include toate tipurile decomunicare:politica,publica,publicitara).

Persuasiunea mai poate fi analizata cercetind 3 unghiuri:-al continutului mesajelor-al structurii mass media-al efectelor comunicarii

Persuasiunea reprezinta registrul cel mai dificil al activitatii de comunicare,examenul cel mai sever.Ea urmareste schimbarea opiniei unei persoane sau audientesi modificarea atitudinii si comportamentului lor.

Persuasiunea este o parte component a retorcii.Persoanele ce utilizeaza retorica pe linga faptul ca argumenteaza si indica temeiurilein sprijinul afirmatiilor pe care le fac,utilizeza o serie de tehnici, cum ar fi:-limbajulemotional-cuvinte persuasive-asertiunea empatica in scopul de a convinge ascultatorul de adevarul a ceea ce face

Norbert Sillamy propune o definitie cu un sens mai larg,intelegind prinpersuasiune:actiunea exercitata asupra cuiva in scopul de a-l determina sa creada sausa faca ceva.

Charles Larson arata ca: persuasiunea este un process prin care optiunile decizionalesau intentionat limitate sau extinse prin interactiunea mesajelor,surselor saureceptorilor si prin care atitudinile,credintele,opiniile sau comportamentele suntmodificate printr-o restructurare cognitive a imaginii despre lume a unei persoanesau a cadrului ei de eferinta.

Pentru Jean-Noel Kapferer,persuasiunea este un process format dintr-o serie deoperatii psihice:expunerea de mesaje,transformarea in imagini a stimulilorsenzoriali,acceptarea/respingerea continutului mesajului,trecerea dela atitudine lacomportament,mentinerea de durata a schimbarii atitudinal-comportamnetale.

Deci,prin persuasiune intelegem arta sau puterea de a convinge pe cineva,folosindargument logice sau affective,sa faca un anumit lucru,sa adopte o anumita conduit.

Tipuri de persuasiune:-Modelarea raspunsului-in acest tip persoana ce realizeaza actul de persuasiune ilinvata pe cel persuadat modul in care acesta trebuie sa se comporte si ii ofera stimuli

pozitivi pentru invatare


27/66

-Intarirea raspunsului-este situatia in care cel ce persuadeaza stimuleaza puternicatitudinea pozitiva fata de subiect-Schimbarea de raspuns-implica presupozitia schimbarii comportamentale datoritaunui in diciu folosit de cel ce persuadeaza.In calitate de indici pot fi utilizatecredinte,valori,atitudini,comportamentul,normele de grup


28/66

32.Conditii de realizare si factorii persuasiunii

Pentru a realize oricare dintre aceste tipuri de persuasiune se va tine cont despecificul urmatoarelor moment:-pentru a convinge pe cineva trebuie sa-I cistigi increderea

-pentru a cistiga increderea cuiva,trebuie sa-I fii superior sau cel putin sa-I daiaceasta iluzie-lauda ceea ce vrei sa incurajezi;ignora ceea ce vrei sa stopezi-chiar afirmatiile negative trebuie formulate pozitiv-mentionarea nominal a cuiva il implica in conversatie sau actiune

Factorii persuasiunii:1.F.Demografici2.F.Psihologici

3.F.ConjucturaliF.demografici include:1.Virsta-tinind cont de virsta persoanei sau persoanelor poate fi determinat modul incare trebuie sa prezentam discursul sis a tratam publicul.

Daca avem copii vom tine cont da faptul; ca acestea sunt foarte receptive,suntdeschisi pt comunicare,sensibili,dornici de a fi tratati cu atentie/Ei trebuie tratati cu atentie,cu interes si sfatuiti intr-o maniera directa.

Adolescentii tind sa-si evedentieze personalitatea.Acestia manifesta idependenta inluarea deciziilor,dar siimita conmportamentul adultilor.In grupuri ei manifesta curajsi sunt siguri pe sine,iar individual adeseori ei sunt timizi.Se va actiona-cu seriozitate,acordind atentie personalitatii lor in formare,fiind atentisa nu-I jignim.

Adultii sunt persoane mature care in fond au un comportament constant.Maturiisunt persoane cu experienta,obisnuiti sa decida singuriSe va actiona-cu multe argument logice,dar totusi se va face apel si la argument denatura afectiva.

Batriniiprezinta caracteristici specific,cum ar fi atasamentul fata de grup sinormele traditionale,rezistenta la schimbare,dornici de a fi utile.

Se va actiona-cu multa intelegere si rabdare,acordind atentie dorintelor personale

2.Sexul:Femeile sunt mai sensibile,mai curioase si mai influentabile,mai grijulii cu cei din

jur,in special cu copiii si adolescentii.Dar in acelasi timp sunt mai exigent fata demodul de a fi a persoaeni ce incearca sa le convinga,mai pretentioase si mai atente lacomportamentul civilizatSe va actiona-cu mai multa atentie,delicatete,prudent,evitind contradictiile.

Barabatii atrag foarte putina atentie recomandarilor ce vin din partea altui

barabat,chiar daca sunt convinsi ca acesta are dreptate.Au mai multa incredere insien decit femeile si prefer sa fie tratati pe picior de egalitateSe va actionaevitind pozitia de sfatuitor si este indicate utilizarea argumentelorlogice cit si affective.


29/66

3.Ocupatia personal- adesea profesia practicata de persoana determina modul de a fial omuluiIntelectualii-sunt mai receptive la argument rationaleProfesiile ce necesita efort fizicvor fi mai receptive la argument de natura

economica si de dreptate sociala

Persoanele din arta si culturavor aprcia argument de natura etica si esteticaF.Psihologici include mai multe aspect,dintre care cele mai importante:1.Temperamentul-est elatura dynamic-energetica a persoanei si se exprima princonduit de asimilare a noirmleor si de exteriorizare a atitudinii fata de aceasta

Sanguini-se adapteaza usor,stabilesc rapid relatii chiar si cu autoritatile,auincredere in fortele proprii.Acestia sunt indrazneti,siguri pe sine,Fermi,rapizi inluarea deciziilor

Flegamtici sunt mai lenti,mai putin expresivi in mimica si gesture,dar foarterabdatori.Ei nu-si manifesta opiniile si scopurile,chibzuiesc mult pina vor lua oanumita decizie privind comportamentul propriu.

Colericul este sensibil si mobil.In gindire si gestica au reactii rapide,uneorinecontrolate.In anumite situatii devin impulsive.Se adapteaza usor la cerinte sisituatii noi,luind rapid hotariri asupra comportmantului propriu de mai departe.Elesuporta cu greu contrazicerile si sugestiile.

Melancolicii sunt foarte sensibili,timizi si usor de impresinoat.Sunt persoanecalme si linistite,dar si nehotarite,ezitind sa-si exprime opiniile si intentiile.Estenecesar cu aceste perdsoane sa fim delicate si plini de tact,caci altfel ei vor recurge larespinfgerea actiunii persuasive

2.Carcteul este apectul psiho-moral al personalitatii.Din aceasta perspective oameniisunt destul de diferitiOmul nehotarit care gindeste foarte mult pina va expune vre-o ide,un sfat saucerinta.El este attent la modul in care se formuleaza si aduc argumentele,la valoareade adevar a acestoraComportament impulsiv care iau decizii subite,fara a se gindi mult.Aceste

persoane trebuie tratate cu finite si respect,fara a fi contrazise.Entuziastiicei care se impresioneaza puternic de ceea ce este nou si considera ca

este bines au deosebite.Pentru a persuada aceste persoane trebuie sa ne altauramacestui entuziasm,apoi vom inceerca treptat sa modificamcomportmantul,transformindu-l in unul correct si de durata.

F.ConjuncturaliAici putem evidentia:- factorii de natura exterioara-f.de natura interioara-f.micsti

Corelarea retorica-etica

Etica-tiin care se ocup cu studiul teoretic al valorilor i condiiei umane dinperspectiva principiilor morale i cu rolul lor n viaa social; totalitatea normelor de


30/66

conduit moral corespunztoare; moral.2.Adj. Privitor la etic (1), de etic, bazatpe etic, conform cu etica; moral.

Retorica- Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeea ideilorexpuse printr-o argumentaie bogat, riguroas, pus n valoare de un stil ales;

ansamblul regulilor care ajut la nsuirea acestei arte. Figur retoric= formexpresiv a vorbirii, care nfrumuseeaz stilul, dndu-i mai mult vigoare i caractersugestiv. (Peior.) Declamaie emfatic, elocven ampl i afectat

retorica a fost utilizat n viaa politic a comunitii, ca ulterior s fie preluat si njustiie, ea fiind practicat att de aprtori, ct si de cei care acuzau n numeleinteresului public. De asemenea, retorica va fi cultivat intens n societateacontemporan, ea racordndu-se la ceea ce se numeste capacitatea de a comunicantr-o manier eficient. n prezent, analistii actului de comunicare sunt unanimi n a

aprecia c, n ultim instan, arta vorbirii este implicat n desfsurarea tuturoractivitilor sociale (politic,justiie, economie, religie etc.).Insa nu e de ajuns ca safii un orator bun in societate,pe linga retorica apare si etica care okupa un rolimportant atit intr-un discurs,intr-o prezentare ,intr-o pledoarie.Ca efectul retoricii safie unul de amploare este necesar da a include obligatoriu si elementeleeticii,deoarece etica practic prezinta acel exterior atita al faptelor cit si exteriorulfiintei,prezinta acel aspect al valorilor importante exteriorizate,pe cind retorica

prezinta aspectul interior al acestor valori,prezinta modul de a le exterioriza,modulde a le prezinta intr-o forma cit mai elocventa si persuasive.


31/66

1.Importanta etica a dezbaterilor judiciareDezbaterile judiciare reprezinta etapa fazei de judecata in cadrul careia semanifesta cel mai bine contradictorialitatea peocesului penal.Partile printr-o adresare facuta instantei concluzioneaza rezultatele cercetarii

judecatoresti formulind concluzii pe care le considera echitabile.

Exigente etice commune fata de parti:

Obligatia respectarii normellor morale generale;

Nici una dintre parti nu poate agrumenta viziuni contrare moralitatiisau expune pozitii prin argumente care contravin normelor siprincipiilor morale;

Nici una dintre parti nu are dreptul ca prin exprimarile facute saafecteze demnitatea persoanelor participante direct sau indirect inproceduri;

Exista obligatia de tact in raport cu participantii la process care expunsau formuleaza pozitie opusa;

Obligatia atitudii respectuoase in raport cu participantii care nu aupregatire juridica participanti la process,in specialmartorii,expertii,interpretii.

Este prezenta obligatia universala de respectare a instantei dejudecata,orice apreciere a activitatii instantei de judecata nu esterecomandabila cu exceptia obiectiilor la actiunile instantei vaditilegale,datorita pozitiei procesuale opuse partile opereaza cu faptele siargumentele,insa in privinta acestora opereaza problema morala alibertatii expunerii dezbaterilor judiciare.

Daca discursul in aparare este tinut de insusi inculpat acestuia nu i se poatepretinde din punct de vedere juridic adevarul,insa din perspective moralainculpatul nu este liberat de obligatia expunerii adevarului in fatainstantei.Doctrina rus afirma ca instanta de judecata nu poate pretinde dela participanti in dezbateri adevarul sau sinceritatea,ci doar veridicitatea.

Acuzatorul de stat,aparatorul si persoana vatamata se afla intr-o pozitie

juridica si etica diferita purtind obligatia absoluta de expunere a faptelor siarguemntelor pe pozitii bazate in exclusivitate pe rezultatele cercetarii

judecatoresti.Data fiind obligatia generala a procurorului de asigurare a


32/66

legalitatii pozitiei acestuia in instanta de judecata la etapa dezbaterilortrebuie sa fie obiectiva sis a ia in considerare atit circumstanteledefavorabile,cit si favorabile ale inculpatului,pozitia aparatorului in acestsens trebuie sa fie unilaterala.

Importanta etica consta in rolul educativ al dezbaterilor judiciare

pentru inculpate,martor si alte persoane prezente in sala de sedinta.

2.Etica discursului procuroruluiSustinind acuzarea de stat in instanta de judecata procurorul poartaobligatia unei atitudini obiective si critice.Dezbaterile judiciare consstituiedoar o parte a activitatii procurorului de sustinere a acuzarii de stat ininstanta de judecata.Fiind convins de vinovatia inculpatului si luind inconsideratie absolute toate circumstantele care sunt favorabile,procurorulsustine aceasta convingere in fata instantei de judecata neurmarind nici unalt interes decit cel al infaptuirii justitiei.Ceea ce caracterizeaza discursul procurorului este :obiectivitaeaconcluziilor formulate si propuse instantei.Aceasta se exprima si inobligatia procurorului de a asigura apararea in egala masura a drepturilorsocietatii si a celorlalte persoane.Se vorbeste din punct de vedere etic despre asa numita disciplina morala

cind procurorul poarta obligatia unei atitudini echidistante in privintascopului procesului penal si drepturilor incuplatului.

Discursul procurorului din punct de vedere

structuralurmaresteurmatoarele elemente:1. Caracteristica particularitatilor cauzei penale trebuie sa fie obiectiva

si bazata pe circumstantele demonstrate in sedinta de judecata alecauzei penale.Se propune aici si acordarea unei aprecieei morale afaptei prejudiciabile savirsite;

2. Expunerea circumstantelor de fapt demonstrate in cercetareajudecatoreasca.Se poate folosi metoda cronologica,sistematica saumixta.Procurorul se poate baza in exclusivitate pe faptele si

circumstantele care au constituit obiectul cercetariijudecatoresti,fiind aplicabila regula in dubio pro reo;

3. In analiza dupa continut a probelor,procurorul nu se poate limita laexpunerea de tipul acuzarea si-a gasit confirmarea in sedinta de

judecata,vinovatia inculpatului a fost pe deplin demonstratefara aanaliza in acest sens o analiza a probelor,inclusiv din punct de vedereal veridicitatii si suficientei;

4. Argumentarea incadrarii juridice a faptei trebuie sa fieargumentata,bazata pe intelegerea corecta a normei de drept material

aplicate sip e convingerea procurorului in corectitudinea incadrariijuridice facute.


33/66

5. Caracteristica personalitatii inculpatului.Procurorul nu poate trecesub tacere careva aspecte ale personalitatii ori conduitei inculpatuluicare pot fi appreciate in favoarea acestuia.Datele privind viata privatasau admisibile numai in masura in care sunt incluse in obiectulprobatiunii sau sunt legate nemijlocit de acesta.Asupra inculpatului

continua sa actioneze principiul prezumtiei nevinovatiei,de aceeaorice caracteristica negativa a personalitatii este posibila numai inmasura in care a fost incontestabil demonstrata in sedinta de

judecata.Nu sunt admise formulari umilitoare sau insultatoare;6. Propunerea masurii de pedeapsa trebuie sa fie bazata pe considerarea

personalitatii inculpatului a circumstantelor agravante,cit siatenuante,precum si a eventualelor consecinte ale aplicarii respectiveimasuri de pedeapsa.Discursul procurorului nu poate sa continaironie,precum si umorul in sedinta de judecata este inadmisibil.

3.Etica pledoariei sau discursului aparatoruluiCeea ce caracterizeaza discurul aparatorului spre deosebire de cel alprocurorului este unilateralitatea.Dezbaterile judiciare nu constituie opolemica sttintifica,de aceea aparatorul nu numai ca poate,dar si trebuie safie partinitor.Sarcina principala a aparatorului este in acest sens de a alagesi sustine correct pozitia procesuala in instanta de judecata.Sunt admisibiletoate mijloacele si metodele de aparare neinterzise de lege si acceptate dinpunct de vedere etic.Aparatorul insa nu este in drept sa distorsioneze

faptele sau sa minta instanta aducind argumente in sustinerea unor pozitiinejustificate din punct de vedere logic sau immoral.Se afirma astfel ca aparatorul nu numai ca nu are dreptul de a minti in

instanta,de a adduce probe artificiale sau false.El in general nu are dreptulla nesinceritate.Aparind persoana,aparatorul nu trebuie sa justifice faptapropunind o perspective morala in cadrul careia inculpatul si victima auschimbat rolurile.Sustinerea pozitiei procesuale in discurs trebuie safundamenteze pe acorsul inculpatuului si aparatorului asupra acesteia.

O problema din punct de vedere etic intervine atunci cind inculpatulrenunta la recunoasterea vinovatiei ,insa rezultatele cercetarii judecatorestiau convins aparatorul de nevinovatia sa.Au fost expuse in acest sens 2opinii:

1. In acest caz aparatorul este in drept a recunoaste vinovatiainculpatului si a solicita aplicarea unei pedepse mai blinded at fiindfaptul ca aparatorul nu ar putea sustine ceva de care singur nu esteconvins,mintind in acest fel instanta de judecata.Recunoasterea

vinovatiei de catre aparator trebuie sa fie punctual de plecare laconstruirea noii aparari.

2. Intr-o alta argumentare se expune ideea ca in acest caz aparatorul nuface altceva decit sa treaca de partea acuzarii.Se creaza astfel o


34/66

situatie inadmisibila din punct de vedere etic si legal cind dezbaterilejudiciare se transforma intr-o contrapunere de opinii intre procurorsi aparator pe de o parte ,si inculpate pe de alta parte.

Recunoasterea vinovatiei de catre aparator in lipsa consimtamintuluiinculpatului constituie o incalcare a dreptului la aparare si este interzis

de art.68 alin.1 CPP.

Discursul aparatorului va fi atunci cind avocatul va avea capacitatea de acombate,argumenta si convinge prin retorica judiciara.Nu este obligataparatorl sa evidentieze aspecte ale cauzei care pot fi interpretate indefavoarea clientului sau daca procurorul a uitat sa le expuna.Cit mailaconic aparatorul trebuie sa indice tot cea ce caracterizeaza pozitivinculpatul atit din [unct de vedere al personalitatii,cit si a conduiteiexprimind in discursul sau nu numai circumstantele atenuante dar sifacind o apreciere justa a agravantelor.

Participind in process de partea inculpatului,aparatorul este cel carein primul rind trebuie sa respecte demnitatea clientului sau in spiritualsi litera legii.Este inadmisibil a construi apararea pe acuzarea altorpersoane.Practica vorbeste despre o asa numita legitima aparare cindaparatorul este constrins in a exercita protectia drepturilor siintereselor acuzatului prin invinuirea celorlalti inculpate.In acest cazinsa aparatorul este obligat sa se limiteze in ceea ce este strict absolutnecesar exercitarii apararii prin combaterea invinuirii sau atenuariiraspunderii.

O asemenea modalitatea poate fi aleasa numai atunci cind apararea nupoate fi realizata in alt mod.Se creaza in cazul dat o situatie etica

problematica cind realizarea unei norme morale atrage incalcarea alteia.Se

acorda preferinta de fiecare data intereselor inculpatului.Aparatorul trebuie

sa realizeze o argumentare rationala si bazata pe circumstantele faptei

pentru a evita piererea increderii instantei in corectitudinea concluziilor

facute de acesta


35/66

Din istoria retoricii

Retorica este, aadar, tiina comunicrii eficiente, care se constituie nGrecia antic i care cunoate o continu evoluie de-a lungul istoriei. Izvort dinnecesiti practice, retorica i gsete utilizarea att n viaa public, ct i n cea

privat. n funcie de diversele domenii ale vieii sociale, s-au structurat trei tipuri

principale de discurs, ce vor reprezenta principalele genuri ale retoricii: genuljudiciar, genul demonstrativ i genul deliberativ. n perfecionarea tehnicilor decomunicare, retorica s-a sprijinit pe logic, psihologie, gramatic, stilistic,filosofie, acestea devenind izvoarele principale ale retoricii. Alte puncte de sprijin

pentru retoric vor fi religia, istoria, arta, morala, precum i diversele tiine ce voravea legtur nemijlocit cu tematica discursului.

Fiind tiina comunicrii eficiente, retorica este necesar oriunde intervineactul de comunicare, astfel nct nsuirea ei este de un real folos pentru toi ceicare desfoar activiti n sfera vieii publice, prin urmare, i pentru viitoriispecialiti din domeniul tiinelor juridice.

. Retorica n AntichitatePreocupri pentru arta discursului se ntlnesc nc din perioada descris de

poemele homerice, nIliada fcndu-se trimitere la concursurile de elocven ce seorganizau n acea vreme. Asemenea preocupri se explic prin poziia privilegiat

pe care o deineau n cadrul colectivitii cei care aveau darul vorbirii frumoase. Nuera vorba numai de locul ocupat n ierarhia social, ci i de preuirea i simpatia decare se bucurau acetia din partea semenilor datorit ncntrii pe care o produceaelocvena lor. De la vorbirea plastic, a crei menire principal era aceea de ancnta auditoriul, se va face trecerea la o tehnic a cuvntului care va fisubordonat prioritar dobndirii triumfului n confruntrile de natur politic,

juridic sau moral.Un moment semnificativ n aceast evoluie va fi acela prilejuit de cderearegimurilor tiranice din Sicilia, n urma creia se vor declana aciunile derevendicare de ctre fotii proprietari a terenurilor nsuite abuziv de conductoriinlturai de la putere

: Retorica medievaln Evul Mediu, situaia retoricii va fi determinat n rile europene de

poziia pe care o aveau biserica i religia n viaa social i, implicit, n ceaspiritual. Iniial, teologii cretini i-au manifestat dezinteresul, i chiar ostilitatea,fa de retoric, atitudine exprimat, de altfel, i fa de ntreaga filozofie pgn.Elocina era vzut de cei mai muli dintre adepii cretinismului timpuriu idoctrinarii acestuia ca o creaie diavoleasc, care invocau n acest sens cuvntulEvangheliei: Felul vostru de vorbire s fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste acestecuvinte, vine de la cel ru". Interesul religios este cel care ntreine preocuparea

pentru retoric n ntreg Evul Mediu. Ct privete interesul politic i cel juridic -acestea nu erau n nici un fel prielnice elocinei. Lucrurile se vor schimba ns,odat cu micarea cultural a Renaterii. Interesul pentru antichitate i cultulvalorilor acesteia vor revigora interesul pentru retoric i elocin, aceasta din urmfiind vzut ca o expresie a unei depline consonane ntre minte i vorbire. Deaceea, i se va rezerva un loc de prim importan n formarea intelectual idesvrirea educaiei.

Se insist acum pe faptul c retorica este att comunicare i persuasiune, cti cunoatere adecvat a realitii. Sunt repuse n drepturile lor invenia, dispoziia,aciunea i se insist pe importana creativitii i a personalitii oratorului. Suntreaduse apoi n prim plan categoriile retoricii clasice, precum claritatea, firescul(naturaleea), urbanitatea (asteismul), elegana, verosimilitatea etc.


36/66

Retorica i lumea modernRevoluiile politice nfptuite n secolele urmtoare n Europa vor deschide

un spaiu larg de afirmare artei cuvntului i, implicit, retoricii. Democratizareavieii politice, competiiile electorale i dezbaterile parlamentare vor solicita n

permanen elocina i serviciile retoricii. Apoi, repunerea justiiei n drepturile salefireti va antrena revigorarea discursurilor judiciare i vatransforma retorica ntr-o

prezen dorit i agreat n slile de judecat.Totui retorica ce se cultiv i se practic n epoca modern nu se mai bucurde aceeai preuire filosofic de care se bucura n lumea antic. i aceasta dincauz c filosofiamodern ncepe prin a proclama idealul unei cunoateri sigure,care s conin adevruri indubitabile. Demonstraia, i nu argumentarea, constituiedup Descartes calea de validare i recunoatere a adevrului. Raionamentulmore geometrico era modelul ce se propunea filosofilor doritori s construiasc unsistem de gndire care s se poat atepta la demnitatea unei tiine. O tiinraional nu poate, ntr-adevr, s se mulumeasc cu opinii mai mult sau mai puinverosimile, ci ea elaboreaz un sistem de propoziii necesare, care se impunetuturor fiinelor raionale, i asupra crora acordul este inevitabil".


37/66

PreambulCodul de etic i deontologie profesional a mediatorilor autorizai, mpreun cu

normele privind rspunderea disciplinar a acestora, prevzute n Legea nr.192/2006 privind medierea i organizarea profesiei de mediator (legea) iRegulamentul de organizare i funcionare al Consiliului de mediere constituie

principalele reguli n conformitate cu care mediatorii i desfoar activitatea.Prezentul cod cuprinde ansamblul normelor i caracteristicilor ce definesccalitatea activitii profesionale, avnd rol de a servi ca linie de conduitobligatorie mediatorilor, astfel nct acetia s desfoare o activitate competent iresponsabil, n conformitate cu etica profesiei.

1.1. Definiiin sensul prezentului cod, medierea estemodalitatea voluntar de soluionare a

conflictelor dintre dou sau mai multe persoane, pe cale amiabil, cu sprijinul uneitere persoane neutre, calificate i independente, printr-o activitate desfurat nconformitate cu prevederile legale n domeniu i cu normele prezentului cod.

Mediatorul estepersoana neutr, imparial i calificat, apt s facilitezenegocierile dintre prile aflate n conflict, n scopul obinerii unei soluii reciprocconvenabile, eficiente i durabile.

Probitatea profesionalreprezint respectarea tuturor normelor deontologice ide organizare i funcionare ale profesiei stabilite prin lege, regulamentul deorganizare i funcionare, prezentul cod i prin hotrri ale Consiliului de mediere.

1.2. Misiunea mediatoruluintr-o societate ntemeiat pe respect fa de justiie, mediatorul ndeplinete un

rol esenial. ntr-un stat de drept, mediatorul are sarcina de a ncerca soluionarea

conflictelor pe cale amiabil, n condiii de neutralitate, imparialitate iconfidenialitate.

Mediatorul nu are i nu poate avea o obligaie de rezultat, ci doar de prudenidiligen. Soluionarea conflictului depinde exclusiv de acordul prilor, misiunea

principal a mediatorului fiind aceea de a depune toate eforturile de care estecapabil i priceperea pe care o are pentru a sprijini prile s ajung la un acord.

1.3. Obiectivele coduluiNormele deontologice sunt destinate s garanteze, prin acceptarea lor liber

consimit, buna ndeplinire de ctre mediator a misiunii sale,recunoscut ca

fiind indispensabil pentru buna funcionare a societii.Nerespectarea acestornorme de ctre mediatori va duce, n ultim instan, la aplicarea unei sanciunidisciplinare.

Obiectivele prezentului cod sunt urmtoarele:a) s ofere mediatorilor liniile de conduit directoare n activitatea pe care o

desfoar;b) s apere interesul public [medierea este, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr.

192/2006, cu modificrile i completrile ulterioare, o activitate de interes public];c) s promoveze ncrederea n mediere ca modalitate alternativ de soluionare a

conflictelor.2. Principii generale2.1. Libertatea prilor de a recurge la mediere i de a lua o decizie2.1.1. Mediatorul are obligaia de a se asigura c prile au recurs la procedura

de medieren mod voluntar,n cunotin de cauzi fr a fi constrnse.Fac


38/66

excepie de la acest principiu situaiile n care medierea este o procedurobligatorie prevzut de legile speciale.

2.1.2. Mediatorul trebuie s respecte is ncurajeze dreptul prilorde a luaorice decizie liber i n cunotin de cauz care s soluioneze divergenele dintreele.

2.1.3. Mediatorul va informa de la nceput prile n ce va consta activitatea sa iasupra faptului c decizia final le aparine n mod exclusiv i c se pot retrageoricnd din procesul de mediere.

2.1.4. Mediatorul nu va oferi prilor consultan legal sau de specialitate, nschimb poate sftui prile c pot obine asisten juridic independent sau despecialitate.

2.1.5. Mediatorii trebuie s acorde asistennumai n cazul n care aucalificarea necesar pentru a rspunde n mod rezonabil orizontului de ateptare al

prilor angajate n mediere.2.2. NediscriminareaMediatorul nu va refuza activitatea de mediere i nu o va exercita la standarde

inferioare din motive ce in de rasa,culoarea, naionalitatea, originea etnic, limba,religia, sexul, opinia, apartenena politic, averea sau originea social a prilor.

2.3. Independena, neutralitatea i imparialitatea mediatoruluiMediatorii trebuie s fie independeni, neutri fa de dispute i pri i s

conduc procesul de mediere ntr-un mod imparial. n exercitarea atribuiilor lorprofesionale trebuie s se bucure de deplin independen fa de entitile care arputea avea interese n cauzele n care are loc medierea. Aceast independentrebuie s fie de natur a le garanta imparialitatea, neutralitatea i echidistana fa

de cauz, rezultatele acesteia i de prile implicate n disput.Mediatorul trebuies evite orice situaie de natur s i limiteze independena

is respecte normele de etic profesional.Dac n orice moment din timpul procesului de mediere mediatoruli pierde

aceste atribute, el este obligat s aduc acest fapt la cunotina prilor implicaten conflict i, dac este cazul, s anune entitatea care a supus cazul spre mediere.

n situaiile n care vor fi soluionate prin mediere conflicte de familie,independena i imparialitatea mediatorului nu pot fi argumente pentru a ignorasau a neglija interesul superior al minorului.

2.4. ncrederea i integritatea moralRelaia dintre mediator i pri se bazeaz pe ncredere, avnd la baz c instea,probitatea, spiritul de dreptate i sinceritatea mediatorului.

2.5. Secretul profesionalconfidenialitateaPrin nsi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul secretelor prilor

implicate n procedura medierii i destinatarul comunicrilor de naturconfidenial.

Fr o garanie a confidenialitii, ncrederea nu poate exista. Prin urmare,secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotriv un drept i o ndatorire

fundamental i primordial a mediatorului.Mediatorul trebuie s respecte secretul oricrei informaii confideniale de careia cunotin n cadrul activitii sale profesionale. Aceast obligaie nu estelimitat n timp.

2.6. Conflictul de interese


39/66

Mediatorul trebuie s refuze preluarea unui caz dac tie c exist mprejurricare l-ar mpiedica s fie neutru i imparial, precum i atunci cnd constat cdrepturile n discuie nu pot face obiectul medierii.

Mediatorii vor face cunoscute toate conflictele de interese poteniale sauexistente de care sunt, n mod rezonabil, contieni. Comunicarea conflictelor de

interese se face att prilor aflate n conflict, ct i, dac este cazul, entitii care asupus cazul spre mediere. Dac prile nu i dau acordul expres privindparticiparea sa n continuare, mediatorul este obligat s renune la soluionarearespectivului caz.

De asemenea, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre pri ntr-oprocedur judiciar ori arbitral avnd ca obiect conflictul supus medierii.

Mediatorul nu poate fi audiat ca martor n legtur cu faptele sau actele de care aluat cunotin n cadrul procedurii de mediere.

2.7. Stabilirea onorariilorMediatorul trebuie s informeze prile cu privire la onorariu, iar valoarea

nsumat a onorariului i a cheltuielilor ocazionate de procedura medierii trebuie sfie echitabil i justificat.Acesta va explica prilor baza de calcul i valoareaonorariilor, precum i a deconturilor de cheltuieli.

2.8. Rspunderea mediatoruluiMediatorul rspunde civil, penal i disciplinar pentru nclcarea obligaiilor sale

profesionale, n conformitate cu prevederile legii civile, ale legii penale i alenormelor stabilite de Consiliul de mediere.

nclcarea prevederilor prezentului cod constituie atingere adus probitiiprofesionale i atrage sancionarea conform legii.

2.9. IncompatibilitiExercitarea profesiei de mediator este compatibil cu orice alt profesie, cu

excepia incompatibilitilor prevzute prin legi speciale.2.10. Calitatea procesului de mediereMediatorii trebuie s depun toate diligenele necesare n vederea prestrii unui

serviciu de calitate n condiii de siguran, respect reciproc, egalitate de anse,respectarea diversitii,corectitudine profesional i procedural.

3. Comportamentul profesional3.1. n exercitarea profesiei, mediatorii au obligaia s respecte hotrrile

Consiliului de mediere.3.2. Mediatorul trebuie sa adopte un comportament apt de a contribui la

creterea prestigiului profesiei.Pentru aceasta el trebuie s fie devotat profesiei,s i mbunteasc tehnicile i practicile profesionale, urmnd n acest scopcursuri de formare continu. Mediatorul trebuie s se asigure c personalul angajatsau administrativ necesar activitii de mediere respect deontologia i secretul

profesiei.Toi mediatorii, astfel cum sunt definii n coninutul legii, trebuie s se abin,

chiar n afara exercitrii profesiei, de la orice nclcri ale legilor, regulamentelor i

regulilor profesiei i de la orice aciuni contrare imparialitii, independenei ionoarei profesiei, susceptibile s aduc tirbire demnitii acesteia, adic probitiiprofesionale.

3.3. Mediatorul este autorizat s informeze publicul despre serviciile pe carele ofer, cu condiia ca informaia s fie fidel i veridic, cu respectarea


40/66

secretului profesional, a altor principii eseniale ale profesiei i a regulilor depublicitate stabilite prin norme aplicabile profesiei.

Mediatorul va evita s fac meniuni care s aduc atingere intereseloraltorpracticieni n mediere.

4. Relaiile dintre mediatori

4.1. Practicienii n mediere i datoreaz amabilitate i respect reciproc,nefiind permise vulgaritatea i manifestrile necuviincioase. Ei trebuie s seabin de la orice atitudine jignitoare ori imputri ruvoitoare, n general s seabin de la orice aciune susceptibil de a aduce daune altor colegi mediatori.

4.2. Divergenele dintre mediatori se vor soluiona pe cale amiabil, iar nsituaia nerezolvrii pe aceast cale, vor fi supuse dezbaterii Consiliului demediere, constituit n instan disciplinar.


41/66

Etica prokurorului

Codul de etic al procurorului constituie unansamblu de norme de conduit care irevin procurorului n cadrul exercitrii atribuiilor de serviciu i n viaa privat. Codul de etic al procurorului este elaborat n conformitate cu Constituia

Republicii Moldova; Legea cu privire la Procuratur;Legea cu privire la statutulpersoanelor de demnitate public; Legea privind Codul de conduit alfuncionarului public; Legea cu privire la prevenirea i combaterea corupiei;

1. Potrivit dreptului naional i standardelor internaionale relevante procurorulapr interesele generale ale societii, ordinea de drept, drepturile i libertileomului i ceteanului, conduce i exercit urmrirea penal, reprezint nvinuirean instanele judectoreti, n condiiile legii.

2. Codul de etic are drept scop instituirea principiilor de baz ale conduitei i eticiiprocurorului, conformarea restriciilor i exigenelor speciale fa de procuror,stabilirea responsabilitilor i asigurarea comportamentului ireproabil al

procurorului.

3. Normele de conduit prevzute de prezentul cod sunt obligatorii pentru toiprocurorii. Orice nclcare a prezentului cod poate fi calificat drept abateredisciplinar, n funcie de gravitatea acesteia, n conformitate cu Legea cu privire laProcuratur.Principiile eticii procurorului

4. Normele de etic i conduit se bazeaz pe urmtoarelor principii de baz: legalitii; egalitii i nediscriminrii; imparialitii; transparenei;

profesionalismului i confidenialitii.Norme de conduita profesional

5. Procurorul este obligat:

a) s ndeplineasc atribuiile de serviciu n conformitate cu legea i actele

internaionale la care Republica Moldova este parte;b) s respecte regulile deontologice ale procurorilor i s se abin de la fapte carecompromit onoarea i demnitatea profesiei de procuror;c) s depun, n condiiile legii, declaraie cu privire la venituri i la proprietate; d) s respecte regimul de incompatibiliti i restricii impus procurorilor ifuncionarilor publici prin lege;e) sexecute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate n cadrul

Procuraturii;f) s ntreprind msuri n vederea relevrii i nregistrrii tuturor nclcrilor delege care i-au devenit

Etica juristului.docx

Documents

Transcript of Etica juristului.docx