CAPITOLUL 1 - CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

„ Actioneaza astfel incat sa tratezi umanitatea, atat in persoana ta, cat a oricărei alteia, totdeauna şi în acelaşi timp ca scop şi niciodată numai ca mijloc. ( Imm. Kant ,Intemeierea metafizicii moravurilor)”

1.1. Semnificatia conceptelor

Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos, iar noţiunea de morală

îşi are rădăcina în limba latină: mores.

Potrivit primei tradiţii de definire a eticii, aceasta este considerată: ştiinţă a comportamentului,

moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice, iar morala este

socotită: totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într-un mod omenesc; ansamblul

prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi individuali sau colectivi.

Potrivit celei de-a doua tradiţii de definire, etica este ansamblul regulilor de conduită

împărtăşite de către o comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău.

Morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori dogmatică), bazate pe

distincţia între bine şi rău1.

În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a termenul preferat este

cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în

viaţa publică (politică, civică, profesională).

Deontologia (în sens restrâns) reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o

organizaţie, instituţie, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizaţiilor profesionale care

devin instanţa de elaborare, aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli2 .(H. Isaac, 1996, vezi

Mercier, 1999).

Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea. Moralitatea este un ideal în sens normativ al

termenului ideal. Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă

am fi raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi .

Etica este o teorie asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra principiilor

generale (inclusiv pe ce bază alegem un anumit set de principii în raport cu altul) şi să judecăm din 1 Wundenburger, J. Jacques, Questions d' éthique, Presses Universitaires de France, 1993,p.XIV2 Mercier Samuel, L'éthique dans les entreprises, Editions La Decouverte et Syros, Paris,1999

1

perspectiva acestor principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi înşine, într-o situaţie

particulară.

Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoţională.

Etica implică mai multă detaşare, explorarea şi acceptarea modurilor de viaţă alternative.

Acceptarea unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea celorlalte principii şi

norme morale ca alternative posibile în diferite contexte.

Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să

aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor.

1.2. Principiile eticii si a moralei

Etica , la fel ca şi morala, se construieşte pe baza unor principii:

- a) Principiul egalităţii în faţa normelor

Pentru ca o astfel de egalitate să fie posibilă, principiile şi normele morale trebuie să fie

accesibile ca înţelegere, indiferent de gradul de educaţie al persoanei şi, în acelaşi timp, ele trebuie să

fie practicabile.

Spre deosebire de achiziţiile intelectuale, principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile

şi fezabile pentru orice persoană, indiferent de nivelul ei intelectual, atâta timp cât ea are discernământ.

Recunoaşterea discernământului este o condiţie a autonomiei, libertăţii şi responsabilităţii.

- b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor).

Într-o societate deschisă, pluralistă, oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o problemă

morală şi să acţioneze în consecinţă. Dacă o persoană este neinteresată să acţioneze pentru binele

public, moral ar fi să nu se implice în politică sau în administraţie publică.

Etica nu discută adevăruri, ci poziţii diferite faţă de problemele de alegere morală, căutând

evidenţe mai tari.

Etica studiază standardele generale care se aplică celor mai mulţi oameni, în cea mai mare parte

din viaţa lor. De aceea rare ori ţine cont de particularităţi cum ar fi: sexul, rasa, capacităţile şi talentele,

statusul unei persoane. Eventual aceste particularităţi sunt tratate în context tematic (drepturi, dreptate,

egalitate de şanse pentru membri grupurilor defavorizate: drepturile femeilor, ale minorităţilor rasiale,

etnice, religioase, sexuale). Principiile generale ale eticii tind să depăşească orice fel de diferenţe (chiar

dacă această posibilitate este adesea pusă sub semnul întrebării).

- c) Principiul universalităţii şi relativismului

Normele morale trebuie să se supună principiului universalităţii, cu alte cuvinte, să fie

aplicabile oricui, oricând, oriunde. Ele ar trebui să aibă caracter absolut şi obiectiv: să nu depindă de

2

credinţe, sentimente, obiceiuri particulare, nici de voinţa arbitrară a cuiva aflat în poziţie de putere

normativă. În interiorul unei comunităţi principiile şi normele aşa şi par: morala acelei comunităţi este

Morala, binele ei e Binele.

Relativismul susţine că nu există standarde absolute, universale. Ele diferă în funcţie de

comunitate şi istorie. Pentru a fi moral trebuie să trăieşti în acord cu codul comunităţii tale şi să le

respecţi pe cele ale altora. Dar şi în interiorul aceleiaşi comunităţi există dispute despre ceea ce este

drept, iar problema toleranţei absolute fata de aceste coduri creaza situatii uneori inacceptabile.

3

CAPITOLUL 2- CODUL ETIC SI DEONTOLOGIC AL FUNCŢIONARULUI PUBLIC EUROPEAN

2.1. Etica şi morala ca valori juridice

Morala reprezintă un ansamblu de idei, precepte, reguli cu privire la bine şi

la rău, corect şi incorect, just şi injust. Morala, ca sistem raţional de norme pentru

propria conduită se bazează pe convingerea intimă şi personală a fiecărui individ

în comportamentul său, mobilul regulii morale fiind datoria internă a persoanei, în

primul rând, faţă de sine însăşi3 .

Preceptele şi normele morale călăuzesc conduita oamenilor care-şi

raportează astfel comportarea la valorile morale de bine sau rău, din care

decurge şi definirea acestui comportament ca moral sau imoral.

Normal morale sunt prevăzute cu sancţiuni morale, ceea ce le face

inoperabile dacă nu sunt respectate de bunăvoie. Aceste sancţiuni sunt exterioare

activităţii aparatului de stat şi constau, eventual, într-o reacţie a mediului social

sau a colectivităţii. De obicei, se manifestă mai multe forme ale oprobiului public,

care pot genera la nivelul individului în cauză regrete, păreri de rău, mustrări de

cuget sau de conştiinţă.

Vechimea moralei este tot atât de mare pe cât este şi societatea. Ea a jucat

şi continuă să joace un rol deosebit de important în reglementarea relaţiilor

sociale şi asigurarea ordinei publice. Având ca valori fundamentale principiile

binelui, dreptăţii, justiţiei, adevărului, valori proprii sistemului de drept, s-a pus

problema de la început a relaţiei dintre drept şi morală. În perioada antică şi

medievală, normele moralei şi normal dreptului se confundau. Astazi, normale

dreptului şi normele moralei sunt categorii distincte, analizate de ştiinţe diferite,

deşi între ele se manifestă o foarte strânsă legătură. Normele moralei au un

caracter spontan în apariţia lor, pe când normele dreptului sunt rezultatul unei

creaţii conştiente şi organizate.

3 Ioan Ceterchi, Ion Craiovan – „Introducere în teoria generală a dreptului”, Editura Allbeck, Bucureşti, 1998, p.39 şi urm

4

Din punct de vedere al sancţiunii se remarcă cele mai mari diferenţe,

deoarece normal de drept pot fi aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere a

statului, pe când normele de morală au drept sancţiune oprobiul public,

desconsiderarea, marginalizarea, regretul, mustrarea de conştiinţă. Nu se poate

spune însă că normale morale sunt lipsite de valoare; eficienţa lor depinde de

profilul moral al persoanei respective, care resimte mai profund sau mai puţin

profund efectele sancţiunii.

O înaltă morală în .societate este un sprijin şi o garanţie a elaborării şi

respectării normelor de drept, contribuind la o ordine juridică raţională şi cu un

puternic spirit etic.

2.2. Codificarea valorilor etice şi morale pentru funcţia publică europeana

La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a aprobat rezolutia care ratifică Codul Bunei

Conduite Administrative, pe care trebuie să îl respecte institutiile si organele Uniunii Europene,

serviciile lor administrative si functionarii in contact ce persoanele individuale.

Codul ia in consideratie principiile dreptului administrativ european cuprinse in hotararile

Curtii de Justitie si de asemenea se inspira din legislatia diferitelor tari.

Statutul codului

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata in cadrul intalnirii la varf

de la Nisa din decembrie 2000 si in prezent constituie partea a II-a a Tratatului de instituire a

Constitutiei pentru Europa.

Dreptul de a avea o administratie buna 4 si dreptul de a adresa Mediatorului European plangeri5

referitoare la conduita necorespunzatoare in administratie in cadrul institutiilor si Organelor Uniunii

sunt cuprinse in Carta ca si drepturile fundamentale care decurg din detinerea cetateniei Europene.

4 Carta Drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene- art.41, dreptul de a avea o buna administratie: “1. Oricărei persoane îi revine dreptul ca institutiile si organele Uniunii să îi examineze cauza în mod impartial si corect, într-un termen rezonabil; 2. Acest drept cuprinde:

- dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de a se lua măsuri individuale care ar putea să îi influenteze negativ situatia;

- dreptul fiecărei persoane de a avea acces la dosarul cauzei sale, cu rezerva respectării intereselor de con- fidentialitate care sunt autorizate si a secretului profesional si comercial;

- obligatia administratiei de a îsi justifica deciziile; 3. Fiecare persoană are dreptul să pretindă de la Comunitate, în conformitate cu principiile generale comune în legislatia Statelor Membre, repararea daunei pricinuite de către institutii sau de către lucrătorii acestora aflati în exercitiul functiunii. 4 Fiecare persoană poate să se adreseze în scris institutiilor Uniunii într-una din limbile tratatului si trebuie să primească răspuns în aceeasi limbă.”5 Op.cit-art.43

5

Mediatorul European cerceteaza eventualele cazuri de conduita administrativa

necorespunzatoare in actiunile institutiilor si organelor Uniunilor in conformitate cu articolul 195 din

Tratatul Comunitatii Europene si cu Statutul Mediatorului European6. Definitia conduitei

administrative necorespunzatoare ,in intelegerea Mediatorului European , cuprinsa in raportul sau anual

pentru anul 1997, este urmatoarea:

„Conduita administrativă necorespunzătoare se întâlneste atunci când organul public nu

actionează conform cu prevederile sau principiile sale corespunzătoare.”7

Aprobând acest Cod, Parlamentul European a aprobat în acelasi timp rezolutia care cheamă

Mediatorul European să aplice Codul în timpul cercetării eventualelor cazuri de conduită

necorespunzătoare în administratie în scopul de a introduce dreptul de a avea o bună

administratie, care este definit în art. 41 al Cartei. De aceea, în timpul cercetării eventualelor cazuri

de conduită necorespunzătoare în administratie, Mediatorul European ia în considerare prevederile

si principiile cuprinse în Cod.

Legea administrativă europeană

După ratificarea Codului, Parlamentul European s-a adresat Comisiei Europene cu solicitarea de

a prezenta un proiect de hotărâre care să cuprindă Codul. Această hotărâre avea să sublinieze

caracterul obligatoriu al prevederilor si principiilor cuprinse în acesta si să asigure aplicarea sa

unitară fată de toate institutiile si organele UE, prin aceasta încurajând transparenta s iconformitatea.

În prezent acest obiectiv poate fi atins în mod optim în baza solicitării Comisiei referitoare la o

lege europeană cu privire la buna conduită în administratie. Art. III-398 din Constitutie ar putea să

constituie fundamentul legal al unei astfel de legi. Acesta afirma următoarele:

„În exercitarea functiilor sale, institutiile, organele si unitătile administrative ale Uniunii

beneficiază de sprijinul administratiei europene deschise, eficiente si independente. Respectând

drepturile si îndatoririle functionarilor ca si reglementările acceptate în baza articolului III-427, legea

europeană specifică în acest sens reglementări detaliate.”

Mediatorul European va sublinia în continuare valoarea suplimentară a transformării Codului în

lege europeană. Acest lucru ar ajuta la eliminarea dezorganizării în cadrul institutiilor si organelor UE,

care rezultă în prezent din existenta în paralel a unor diferite coduri, ar asigura aplicarea unor principii

fundamentale unitare de către aceste institutii si organe în contactele acestora cu cetăteni si ar

sublinia importanta acestor principii atât pentru cetăteni cât si pentru functionari.

6 Decizia parlamentului european în problema prevederilor si conditiilor generale care reglementează exercitarea functiei de către Mediatorul European, Monitorul Legilor L 113/15 din 4.5.1994.7 Aceasta definitie a fost confirmata de catre Parlamentul European

6

Codul aprobat de Parlamentul European8 contine următoarele prevederi de fond:

- domeniul relevant de aplicare;

- legalitate;

- nediscriminare;

- proportionalitate;

- lipsa abuzului de putere;

- impartialitate si independenta;

- obiectivitate;

- asteptari legitime, consecventa si avizare;

- corectitudine;

- amabilitate;

- transmiterea raspunsului la scrisori in limba cetateanului;

- confirmarea de primire si indicarea functionarului public competent;

- obligatia transferarii catre serviciul competent din cadrul institutiei;

- dreptul de a fi audiat si de a da declaratii ;

- termenul rezonabil aferent adoptarii deciziilor ;

- obligatia de a mentiona temeiul deciziilor ;

- indicarea posibilitatilor de atac;

- notificarea deciziei;

- protectia datelor;

- solicitarea de informatii;

- solicitarea accesului publicului la documente;

- pastrarea evidentelor adecvate;

- publicitatea codului;

- dreptul de a adresa reclamatii catre Mediatorul European.

8 Codul European al bunei conduite administrative a fost adoptat prin rezolutia Parlamentului European la data de 06 septembrie 2001

7

CAPITOLUL 3- CODUL ETIC SI DEONTOLOGIC AL FUNCŢIONARULUI PUBLIC ROMAN

In luna februarie 2004 au fost puse bazele creerii unui nou cadru normative pentru morala şi

etica în administraţia publică prin adoptarea de către Parlament a Legii 7/20049.

Adoptarea acestui act normativ a reprezentat un pas important în reforma administraţiei publice

din România, dar şi o cerinţă în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Obiectivele explicite ale parlamentului legate de aceasta lege sunt de a reforma administraţia

publică din România prin:

- promovarea unor standarde de conduită şi integritate în rândul funcţionarilor publici;

- informarea cetăţenilor asupra normelor de comportament la care trebuie să se aştepte din

partea acestor funcţionari;

- schimbarea mentalităţilor;

- alinierea la standardele europene;

- adoptarea Codului de Conduita ("Codul"-Legea 7/2004) - cerinta expresa a Uniunii Europene

Codul stabileşte normele esenţiale de conduită, obligatorii pentru toţi funcţionarii publici,

evidenţiind un mod de comportament care nu a fost, până în prezent, instituţionalizat sau respectat, cum

ar fi evitarea conflictului de interese şi a utilizării funcţiei pentru propriul interes. Codul reprezintă atăt

un instrument de informare cu privire la conduita profesională la care sunt indreptăţiţi cetăţenii să se

9 Legea nr.7 din 18 decembrie 2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici,, publicata initial in Monitorul Oficial al Romaniei nr.157 din 23 februarie 2004, modificata si completata ulterior prin Legea nr.50 din 13 martie 2007 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 194 din 21 martie 1997.

8

aştepte din partea funcţionarilor publici, cât şi un mijloc de creare a unui climat de încredere şi respect

reciproc între cetăţeni şi funcţionarii publici pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei

publice, pe de altă parte. Din perspectiva funcţionarilor publici, Codul reprezintă o colecţie clară de

norme de conduită, prin care se cere funcţionarilor publici să asigure un tratament egal a cetăţenilor în

faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, profesionalism, imparţialitate şi independenţă, cinste şi

corectitudine.

Codul stabileşte în Capitolul II, în mod detaliat drepturile şi obligaţiile (interdicţiile)

funcţionarilor publici în exercitarea funcţiei publice, printre care interdicţia funcţionarilor publici "de a

solicita ori accepta cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate

personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natură

politică, care le pot influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o

recompensă în raport cu aceste funcţii".

Încălcarea acestui principiu este ceea ce Codul Penal reglementează ca infracţiune sub

denumirea de "luare de mită".

Codul prevede că încălcarea prevederilor sale de către funcţionarii publici poate atrage atrage

răspunderea disciplinară, atunci când prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită

profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice. Atribuţia de coordonare a aplicării,

precum şi de control al aplicării normelor prevăzute în Cod revine Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor

Publici (ANFP).

ANFP poate fi sesizată cu privire la încălcarea normelor Codului de către orice persoană

interesată. Comisiile de disciplină10 au dreptul de a examina asemenea fapte şi de a propune măsuri

administrative. În cazul în care actele unui funcţionar public sunt prevăzute de Codul Penal, acestea vor

fi supuse spre cercetare autorităţii competente.

Obiectivele declarate din art. 2 al Codului de conduită sunt:

- creşterea calităţii serviciului public;

- o bună administrare în realizarea interesului public;

- precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia

publică, prin:

10 Hotararea nr. 1344 din 31 octombrie 2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina publicata in Monitorul Oficial nr.768 din 13 noiembrie 2007, completata ulterior de Hotararea nr.1268 din 8 octombrie 2008 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.700 din 15 octombrie 2008. HG 1344/2007 aproga HG 1210/2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei , Partea I, nr.757 din 29 octombrie 2003, cu modificarile ulterioare.

9

a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi

profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei funcţiei publice

şi funcţionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesionalã la care este îndreptăţit să se aştepte

din partea funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor publice;

c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi funcţionarii publici, pe de

o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă parte.

Codul precizează din art. 3 care sunt principiile generale care guvernează conduita

profesională a funcţionarilor publici, şi anume:

a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea

de a respecta Constituţia şi legile ţării;

b) prioritatea interesului public, principiu conform cãruia funcţionarii publici au îndatorirea de a

considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei publice;

c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice,

principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii

identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini

atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;

e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să

aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în

exercitarea funcţiei publice;

f) integritatea morală, principiu conform căruia funcţionarilor publici le este interzis să solicite

sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj sau beneficiu în considerarea

funcţiei publice pe care o deţin, ori să abuzeze în vreun fel de această funcţie;

g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia functionarii publici pot să-şi

exprime şi să-şi fundamenteze opiniile cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;

h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei publice şi în

îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă;

i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de funcţionarii

publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor.

10

Codul ridică la rang de principiu asigurarea unui serviciu public de calitate, stabilind obligaţia

funcţionarilor publici de a participa activ la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, pentru

realizarea atribuţiilor instituţiilor publice.

În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament

profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi

menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor

publice.

În articolul care reglementează loialitatea faţă de constituţie şi faţă de legile ţării, este prevăzută

şi obligaţia funcţionarilor publici de a se conforma dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului

unor drepturi, datorata naturii funcţiilor publice deţinute. Ei au sarcina de a apăra în mod loial prestigiul

autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfaşoara activitatea, precum şi de a se abţine de la orice

act sau fapt care poate produce prejudicii imaginii ori intereselor legale ale acesteia.

În completarea obligaţiilor care le revin funcţionarilor din statutul funcţiei publice, codul de

conduită prevede că acestora le este interzis11:

a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii

sau instituţiei publice în care îşi desfăşoarã activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu

proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care

autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoarã activitatea are calitatea de parte;

c) să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de

lege;

d) să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice, dacă această

dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile

instituţiei sau ale unor funcţionari publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice;

e) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de

acţiuni juridice sau de altă natură împotriva statului ori autorităţii sau instituţiei publice în care îşi

desfăşoară activitatea.

Aceste obligaţii subzistă şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani,

dacã dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene. Dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter

public sau remiterea documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei

alte autorităţi sau instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului autorităţii sau

instituţiei publice în care funcţionarul public respectiv îşi desfăşoarã activitatea.

11 Legea nr.7/2004, op.cit, art.7

11

Prevederile Codului de conduită nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligaţia legală a

funcţionarilor publici de a furniza informaţii de interes public celor interesaţi, în condiţiile legii.

Codul mai cuprinde prevederi cu privire la libertatea opiniilor, menţinând obligatia

funcţionarului ca, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, să respecte demnitatea funcţiei publice

deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în

care îşi desfăşoarã activitatea.

Conform legii, relaţiile cu mijloacele de informare în masã se asigură de către funcţionarii

publici desemnaţi în acest sens de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială,

trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul instituţiei publice în

care îşi desfãşoară activitatea. În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot

participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia

exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi

desfăşoară activitatea.

Cu privire la activitatea politică a funcţionarilor publici, codul prevede că acestora le este

interzis:

a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;

b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;

c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donaţii

sau sponsorizări partidelor politice;

d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne sau obiecte inscripţionate

cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora.

În considerarea funcţiei publice deţinute, funcţionarilor publici le este interzis să permită

utilizarea numelui sau imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi

comerciale, precum şi în scopuri electorale.

Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii

persoanelor din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea, precum şi

persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:

a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;

c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

12

Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificatã pentru rezolvarea clarã

şi eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici au obligaţia sã respecte principiul egalităţii

cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prin:

a) promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de situaţii de fapt;

b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naţionalitatea,

convingerile religioase şi politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii

internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional au

obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o

reprezintă. În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să exprime

opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale. În deplasările externe, funcţionarii

publici sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă

încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.

Codul de conduită stabileşte expres că le este interzis funcţionarilor publici să accepte cadouri,

servicii şi avantaje. Funcţionarii publici nu trebuie să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri,

invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, pãrinţilor, prietenilor sau

persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natură politică, care le pot influenţa imparţialitatea

în exercitarea funcţiilor publice deţinute sau pot constitui o recompensã în raport cu aceste funcţii.

În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia sã acţioneze conform prevederilor

legale şi sã-şi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.

Funcţionarilor publici le este interzis să promitã luarea unei decizii de către autoritatea sau

instituţia publică, de către alţi funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

Codul prevedere că în exercitarea acestor atribuţii, funcţionarii trebuie să dea dovadă de

obiectivitate. Funcţionarii publici de conducere au obligaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate

criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun

sau aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii, ori acordarea de stimulente

materiale sau morale, excluzând orice formã de favoritism ori discriminare. Se interzice funcţionarilor

publici de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul sau promovarea în funcţia publicã pe

criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate etc.

Folosirea prerogativelor de putere publică

Este interzisă folosirea de către funcţionarii publici a prerogativelor funcţiei publice deţinute, în

alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de

13

elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de

control, funcţionarilor publici le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes

personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.

Funcţionarilor publici le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile

pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau

pentru a determina luarea unei anumite măsuri.

Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor funcţionari publici să se înscrie în

organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, sau să le sugereze acest lucru, promiţându-le

acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a

unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca

un bun proprietar. Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile

aparţinând autorităţii sau instituţiei publice, numai pentru desfãşurarea activităţilor aferente funcţiei

publice deţinute. Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin,

folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

Funcţionarilor publici care desfăşoarã activităţi publicistice în interes personal sau activităţi

didactice, le este interzis să folosească timpul de

lucru sau logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.

Orice funcţionar public poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a

unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:

a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre

valoarea sau calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzãrii bunului

respectiv;

c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele

interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

Transformând regulile de conduită şi morală în veritabile norme juridice, codul de conduită

stabileşte care sunt modalităţile de control şi coordonare a modului de respectare a acestor norme.

Întregul capitol III al legii cuprinde reglementări în acest sens, cu referire expresă la rolul Agenţiei

Naţionale a Funcţionarilor Publici în acest demers. Astfel, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici

coordonează şi controleazã aplicarea normelor prevăzute de prezentul Cod de conduită, exercitând

următoarele atribuţii:

14

a) urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, a prevederilor

Codului de conduită;

b) primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea prevederilor prezentului Codului de conduită;

c) formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu care a fost sesizată;

d) elaboreazã studii şi cercetări privind respectarea prevederilor Codului de conduită;

e) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea

intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici. Prin activitatea sa, Agenţia

Naţională a Funcţionarilor Publici nu poate influenţa derularea procedurii de lucru a comisiilor de

disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor.

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate fi sesizată de orice persoană cu privire la:

a) încălcarea prevederilor prezentului Cod de conduită de către un funcţionar public;

b) constrângerea sau ameninţarea exercitată asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina

să încalce dispoziţii legale în vigoare sau să le aplice necorespunzãtor.

Sesizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu exclude sesizarea comisiei de

disciplinã competente potrivit legii. Funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi sau prejudiciaţi în nici un

fel pentru sesizarea cu bună-credinţă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau a comisiei de

disciplinã competente, în condiţiile legii.

Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici va verifica actele şi faptele pentru care a fost

sesizată, cu respectarea confidenţialităţii privind identitatea persoanei care a făcut sesizarea. Sesizările

înaintate Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici vor fi centralizate într-o bazã de date necesarã

pentru:

a) identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor de conduită profesională;

b) identificarea modalitătilor de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională;

c) adoptarea măsurilor privind reducerea şi eliminarea cazurilor de nerespectare a prevederilor

legale.

Rezultatele activităţii de cercetare se consemnează într-un raport, pe baza căruia Agenţia

Naţională a Funcţionarilor Publici va formula o recomandare către autoritatea sau instituţia publică

respectivă cu privire la modul de soluţionare a situaţiei cu care a fost sesizată. Recomandarea Agenţiei

Naţionale a Funcţionarilor Publici va fi comunicată:

a) funcţionarului public sau persoanei care a formulat sesizarea;

b) funcţionarului public care face obiectul sesizării;

15

c) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public care face obiectul

sesizării îşi desfăşoarã activitatea.

În termen de 30 de zile lucrătoare de la data soluţionării, autoritãţile şi instituţiile publice au

obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici modul de soluţionare a mãsurilor

prevãzute în recomandare. În cazul în care, în situaţia sesizată sunt implicaţi conducătorul autorităţii

sau instituţiei publice ori adjuncţii acestuia, recomandarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

va fi transmisã şi structurii ierarhic superioare instituţiei sau autorităţii publice, sau, după caz, primului-

ministru.

Raportul anual cu privire la managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, care se

întocmeşte de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi se prezintã Guvernului, trebuie să cuprindă

şi urmãtoarele date:

a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduitã

profesională;

b) categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat normele de conduită morală şi

profesională;

c) cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor Codului de conduită;

d) evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să acţioneze sub presiunea

factorului politic;

e) recomandãri propuse;

f) autoritãtile sau institutiile publice care nu au respectat recomandãrile. Agenţia Naţională a

Funcţionarilor Publici poate să prezinte în raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri care prezintă un

interes deosebit pentru opinia publică.

Pentru a nu fi lipsit de finalitate, codul de conduită conţine sancţiuni pentru nerespectarea

prevederilor sale. Se stabileşte expres că încãlcarea dispoziţiilor Codului de conduitã atrage

rãspunderea disciplinarã a funcţionarilor publici, în condiţiile legii. Comisiile de disciplinã au

competenţa de a cerceta încălcarea prevederilor Codului de conduitã şi de a propune aplicarea

sancţiunilor disciplinare.

În cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi

sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii.

Funcţionarii publici rãspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încãlcarea

normelor de conduitã profesionalã creeazã prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

16

In vederea asigurarii unui cadru unitar privind metodele de completare si

transmitere a datelor si informatiilor referitoare la respectarea normelor de

conduita de catre functionarii publici ,ANFP a emis Ordinul 4500/200812.

Scopul acestui ordin il constituie asigurarea condiţiilor necesare îmbunătăţirii procesului de

monitorizare şi evaluare a implementării normelor de conduită şi a efectelor procedurilor disciplinare în

sistemul funcţiei publice, prin standardizarea procesului de raportare, în vederea facilitării prelucrării

datelor şi a creşterii obiectivităţii şi calităţii procesului de analiză.

Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de raportare a datelor şi informaţiilor relevante

privind respectarea normelor de conduită de către funcţionarii publici şi implementarea procedurilor

disciplinare, în forma şi în conţinutul stabilite pentru formatele standard de raportare prevăzute în

anexa atasata la finalul referatului)

Formatul standard de raportare prevăzut în anexa se completează cu respectarea regulilor

procedurale prevăzute în instrucţiuni. Autorităţilor şi instituţiilor publice le revine responsabilitatea

corectitudinii datelor şi informaţiilor completate în formatele standarde de raportare , care se transmit

Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

Raportul privind respectarea normelor de conduită de către funcţionarii publici se întocmeşte

trimestrial, în formatul standard de raportare prevăzut în anexa , de către consilierul etic13 din cadrul

autorităţii sau instituţiei publice. Raportul se aprobă de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice,

se comunică funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi se transmite trimestrial

Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în primele 7 zile lucrătoare ale lunii imediat următoare

sfârşitului fiecărui trimestru al anului.

12 Ordinul nr.4500 din 21 aprilie 2008 pentru stabilirea unui cadru unitary privind metodele de completare si transmitere a datelor si informatiilor referitoare la respecatarea normelor de conduita de catre functionarii publici si la implementarea procedurilor disciplinare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.351 din 7 mai 2008.13“ În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor codului de conduită, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor

desemna un funcţionar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică şi

monitorizarea respectării normelor de conduită.”-art. 21-Legea 7/2004, republicata .

Atributiile consilierului etic sunt urmatoarele:

a) acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice cu privire

la respectarea normelor de conduită;

b) monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de conduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice;

c) întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită de către funcţionarii publici din

cadrul autorităţii sau instituţiei publice.

17

Raportul privind implementarea procedurilor disciplinare se întocmeşte semestrial, într-un

formatul standard de raportare de către preşedintele comisiei de disciplină, se comunică conducătorului

autorităţii sau instituţiei publice şi consilierului etic şi se transmite Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor

Publici de către consilierul etic în primele 7 zile lucrătoare ale lunii imediat următoare sfârşitului

fiecărui semestru al anului. Formatul standard de raportare completat în condiţiile prezentului alineat se

transmite de consilierul etic odată cu formatul standard de raportare prevăzut mai sus, completat pentru

trimestrul al doilea, şi, respectiv, al patrulea al anului.

ANEXA 2

RAPORT PRIVIND RESPECTAREA NORMELOR DE CONDUITA

1. DATE DESPRE CONSILIERUL ETIC1 2

Denumire institutie/autoritate publicaJudet:Nr. functionari publici din institutie:Numele si prenumele:Departamentul:Cursuri de formare urmate de consilierul etic:Nr .telefonNr.faxE-mail:

II. DATE PRIVIND ACTIVITATEA DE CONSILIERE ETICA

18

Nr. de functionari publici care au soliciat consiliere

etica

Problemele care au

constituit obiectul

consilierei etice

Numarul de functionari publici carora li s-a acordat

consiliere etica

Modalitatitile de actiune ulterioara a

functionarului public

OBS

De conducere

De executieDe

conducereDe executie

1 2 3 4 5 6 7

III. CAUZELE SI CONSECINTELE NERESPECTARII NORMELOR DE CONDUITA LA NIVELUL INSTITUTIEI SAU AUTORITATII PUBLCE

Cauzele nerespectarii normelor de conduita Consecintele nerespectarii normelor de conduita1 2

IV. CAZURI CARE AU PREZENTAT INTERES PENTRU OPINIA PUBLICA

Nr. de cazuri Descrierea pe scurt a cazurilorMotivele pentru care cazurile au fost considerate ca prezentand interes pentru opinia publica

1 2 3

V. MODALITATI DE PREVENIRE A INCALCARII NORMELOR DE CONDUITA IN CADRUL AUTORITATII SAU INSTITUTIEI PUBLICE

VI. MASURI PRIVIND REDUCEREA/ELIMINAREA CAZURILOR DE NERESPECTARE A NORMELOR DE CONDUITA LA NIVELUL INSTITUTIEI SAU AUTORITATII PUBLICE

BIBLIOGRAFIE

1. Eundenburger. J. Jacques, Question d’ethique, Presses Universitaires de France,1993;

2. Mercier Samuel, L’ethique dans les entreprises, Edition La Decouverte et Syros, Paris,1999;

3. Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Editura Allbeck,1998

4. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamata de catre Comisia Europeana,

Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene la Consiliul European de la Nisa ,din 7

decembrie 2000;

19

5. Codul European al bunei conduite administrative, adoptat prin rezolutia Parlamentului

European la data de 06 septembrie 2001;

6. Legea nr.7 din 18 decembrie 2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici,,

publicata initial in Monitorul Oficial al Romaniei nr.157 din 23 februarie 2004, modificata si

completata ulterior prin Legea nr.50 din 13 martie 2007 , publicata in Monitorul Oficial al

Romaniei nr. 194 din 21 martie 1997;

7. Hotararea nr. 1344 din 31 octombrie 2007 privind normele de organizare si functionare a

comisiilor de disciplina publicata in Monitorul Oficial nr.768 din 13 noiembrie 2007,

completata ulterior de Hotararea nr.1268 din 8 octombrie 2008 , publicata in Monitorul Oficial

al Romaniei nr.700 din 15 octombrie 2008;

8. Ordinul nr.4500 din 21 aprilie 2008 pentru stabilirea unui cadru unitary privind metodele de

completare si transmitere a datelor si informatiilor referitoare la respecatarea normelor de conduita

de catre functionarii publici si la implementarea procedurilor disciplinare, publicat in Monitorul

Oficial al Romaniei nr.351 din 7 mai 2008.

20