ETAPELE TERAPIEI CC

48
ETAPELE TERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALA

Transcript of ETAPELE TERAPIEI CC

Page 1: ETAPELE TERAPIEI CC

ETAPELE TERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALA

Page 2: ETAPELE TERAPIEI CC

DATE DE IDENTIFICARE :

NUME: VARSTA : STARE CIVILA: STUDII : OCUPATIA: COPII: SEX :

Page 3: ETAPELE TERAPIEI CC

DEFINIREA PROBLEMEI CLIENTEI :

DIAGNOSTIC : TRATAMENT: SIMPTOME : AXA I: AXA II AXA III: AXA IV: AXA V:

Page 4: ETAPELE TERAPIEI CC

OBIECTIVE :Obiectivele terapeutice trebuie sa fie concrete, clar formulate,

acceptate de client, masurabile.Stabilirea obiectivele terapeutice : psihoterapeutul explica clientului necesitatea stabilirii unui obiectiv al

demersului terapeutic la care este partener activ alaturi de terapeut ; terapeutul solicita clientului descrierea starii sale de bine pe care

doreste sa o obtina in urma psihoterapieiterapiei; forma de desfarurare si formulare a acestei etape se face intr-o maniera

pozitiva, punand accentul pe ceea ce doreste clientul sa obtina; evaluarea impreuna cu clientul a realismului si sanselor de atingere a

obiectivului; analiza beneficiilor si costurilor procesului terapeutic; formularea obiectivelor utilizant cuvintele clientului astfel incat sa-si

regaseasca propriile dorinte.

Page 5: ETAPELE TERAPIEI CC

DESFASURAREA PROCESULUI TERAPEUTIC :

Cadrul terapeutic : Frecventa sedintelor : 1-3/ SAPTAMANA Durata: 40-50 MIN Locul:

Identificarea simptomelor;

Identificarea comportamentelor si gandurilor disfunctionale;

Page 6: ETAPELE TERAPIEI CC

A. TERAPIA COGNITIVA

Page 7: ETAPELE TERAPIEI CC

I. Identificarea schemelor cognitive:

1. Analiza cognitiva a imaginilor care apar in timpul sedintei: in timpul sedintei de psihoterapie clientul prezinta elemente ale vietii sale in care apar diverse cognitii, idei preconcepute, stereotipuri de gandire, superstitii etc. Analizam aceste elemente: exemplu: intotdeauna sotul meu nu ma asculta cand am ceva important de discutat cu el. Ce intelegi prin ceva important? Cum alegi momentul cand deschizi aceste subiecte importante? Cum transmiti sotului acest mesaj ca subiectul este important pentru tine?

Page 8: ETAPELE TERAPIEI CC

2. Analiza temelor:PRESCRIPTIILE COGNITIV-COPORTAMENTALE (“TEMELE PENTRU ACASA”)

Atunci cand pacientul se prezinta la terapie patternurile cognitive si comportamentale implicate in patologie sunt bine sedimentate.

Sedintele de terapie sunt fundamentale pentru identificarea si modificarea lor.

Pentru a fi eficient insa, tratamentul trebuie sa se deruleze si intre sedintele terapeutice .

Este important ca schimbarile psihologice sa nu aiba loc doar in cadrul sedintelor de terapie (cand pacientul se simte mai bine) ci si in viata de zi cu zi.

Implementarea tratamentului intre sedinte ia forma “temei pentru acasa” , reflectata in prescriptii cognitiv comportamentale (“pastila psihologica”).

Page 9: ETAPELE TERAPIEI CC

Implementarea temelor duce la: La cresterea eficientei terapiei Scurtarea duratei terapiei Generalizarea rezultatelor la viata de zi cu zi

Prescriptiile cognitiv comportamentale continua sedinta terapeutica in viata cotidiana.Astfel, diverse proceduri comportamentale pot testa, in mediul ecologic al pacientuli cognitiile sale disfunctionale si irationale ; se exerseaza si se intaresc cognitiile functionale si rationale.Diverse proceduri de relaxare practicate intre sedintele de psihoterapie pot dezvolta sentimentul de autocontrol.

Page 10: ETAPELE TERAPIEI CC

Pentru a fi eficiente, prescriptiile cognitiv-comportamentale trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

Sa fie asimilabile in conceptualizarea clinica a cazului – pacientul trebuie sa vada clar legatura dintre ele din explicatia care i s-a oferit cu referire la problemele pe care le are;

Sa fie acceptate de pacient – temele trebuie sa fie formulate astfel incat pacientul sa le poata efectua si sa nu devina un element stresant in viata sa cotidiana (prea lungi, complicate, dificile pentru pacient);

Sa se bazeze pe resursele si abilitatile pacientului – sa foloseasca la maximum si punctele tari ale pacientului;

Terapeutul construieste impreuna cu pacientul tema pentru acasa – astfel incat sa fie potrivita si acceptata de pacient;

Sa fie discutate in cadrul fiecarei sedinte, ca parte a agendei terapeutice – este important sa se abordeze barierele pe care pacientul le-a intampinat in implementarea temei, sa i se ofere feedback si, daca este necesar, sa se reformuleze tema.

Page 11: ETAPELE TERAPIEI CC

Atunci cand pacientul nu-si face temele pentru acasa inseamna ori ca nu au fost indeplinite conditiile anterioar prezentata, ori ca pacientul manifesta rezistenta la schimbare, ori ca exista o problema in relatia terapeutica.

Page 12: ETAPELE TERAPIEI CC

3. Analiza registrelor de monitorizare;Exemple:

Monitorizarea diverselor simptome cum ar in atacurile de panica, tulburarile de alimentatie, depresie. a) Tema consta in consemnarea in scris a atacurilor de panica: cand apar in ce moment al zilei, in ce loc, cum se manifesta, cat dureaza, in prezenta cui. Astfel la momentul atacului de panica se produce distragerea atentiei pentru faptul ca trebuie sa se concentrze asupra starii si a cronometra durata atacului de panica.Aceasta monitorizare ne ajuta in gasirea de solutii pentru rezolvarea atacului de panica. b ) Monitorizarea activitatilor : li se cere pacientilor sa noteze ce au facut in cursul zilei si sa evalueze gradul de satisfactie si placere, precum si nivelul calitativ al realizarii activitatii cu note de la 1-10. Acestea sunt utile pentru verificarea unor ganduri automate precum “nu fac nimic!”, “orice fac, ma simt la fel!”.

Page 13: ETAPELE TERAPIEI CC

4. Analiza jurnalului de ganduri disfunctionale: Criterii de evaluare pentru pacienţi în momentul începerii unui

tratament psihoterapeutic, dar care nu îşi pot identifica sursa problemelor din sfera comportamentală şi a modului de gândire distorsionat:

Când starea de indispoziţie se permanentizează. E normal să te simţi vinovat de o abatere personală a conduitei, să te simţi rănit de o trădare, sau să fii deprimat de pierderea unei fiinţe dragi. Dar cât timp rămâne această stare în limite normale? Fiecare poate decide pentru sine. Pare totuşi rezonabil să se ia ca punct de reper datinile şi obiceiurile din cultura cu care o persoană se identifică şi să se raporeze la părerea celor din preajmă.

Reacţii exagerate. Dacă sensibilitatea personală, deosebită, este cea care îmbolnăveşte, ea poate fi un serios subiect de reflexie.

Resemnarea. A accepta în viaţa personală dispoziţii depresive, vinovăţie, teamă, anxietate sau resentimente, a te resemna la aceastea ca la o a doua natură, fără a căuta să se remedieze cauzele care le provoacă, este o atitudine nesănătoasă.

Page 14: ETAPELE TERAPIEI CC

Aberaţiile judecăţii. Identificarea în limbajul interior a prezenţei regulate a uneia sau mai multor deformări de raţionament pe care le vom parcurge pe durata terapiei.

Problemele de exprimare. A nu şti când şi cum să-ţi exprimi sentimentele, a le reprima mereu de teama ca ele să nu trădeze, sau, şi mai mult, a le lăsa să explodeze în momente nepotrivite şi într-un mod care aduce prejudicii. A te da cu capul de pereţi. Dacă se întâmplă frecvent ca persoana să se răzvrătească în mod intempestiv împotriva lucrurilor care scapă, prin natura lor, propriei puteri de control şi de decizie,este necesară exemonarea capacităţii de autocunoaştere.

Idealismul. Deşi a nutri mari ambiţii pentru sine şi pentru lume este un factor de creştere şi evoluţie, a te încăpăţâna să vizezi obiective nerealiste şi irealizabile (cum ar fi să încerci să satisfaci pe toată lumea), nu poate genera decât frustrare.

Disperarea. Nu există caz disperat. Există numai oameni care disperă. Dacă aşa stau lucrurile în cazul unei persoane , se impune o schimbare de atitudine.

Page 15: ETAPELE TERAPIEI CC

Pierderea poftei de viaţă. Dacă o persoană îşi pierde încrederea în sine, dacă simte că se iubeşte din ce în ce mai puţin, că pierde gustul pentru plăcerile vieţii şi că nivelul motivaţiei proprii este în scădere liberă, înseamnă că a venit timpul să reacţioneze şi să întreprindă o serioasă muncă de introspecţie.

În felul acesta, dificultăţile sunt reduse la dimensiuni rezonabile, iar pacientul începe să creadă că schimbarea este posibilă. De exemplu: dacă un pacient se adresează terapeutului pentru o serie de probleme cum ar fi: dispoziţie proastă, pierderea interesului şi bucuriei de viaţă, tulburări de somn, scăderea stimei de sine, lipsa speraranţei, terapeutul îi va explica că este vorba de o unică problemă - depreisa, pentru care sunt modalităţi de terapie clar definite.

Poate apărea şi situaţia inversă, când pacientul crede în mod greşit că are o singură problemă - lipsa autocontrolului - când, de fapt, e vorba de mai multe probleme – comportament alimentar fara control, abuz de alcool, dispoziţie proastă, datorii. Toate acestea, necesitând o strategie separată de abodare. Psihoterapeutul stabileşte scopuri rezonabile ale terapiei. Exemplul unei persoane cu agorafobie este o utopie obiectivul că nu va mai trăi niciodată o stare negativă, în schimb, faptul că poate merge singur în oraş, reprezintă un obiectiv rezonabil.

Page 16: ETAPELE TERAPIEI CC

Terapeutul trebuie să accentueze rolul temelor pentru acasă, subliniind faptul că partea cea mai importantă a terapiei se desfăşoară în viaţa de zi cu zi, pacientul urmând să pună în aplicare ce a învăţat în cursul şedinţei de psihoterapie.

Page 17: ETAPELE TERAPIEI CC

DISTORSIUNILE COGNITIVE

Tulburările de dispoziţie sunt provocate de un limbaj interior nerealist şi descurajant.

Există stereotipuri de distorsiuni ale raţionamentului. Învăţând să le

recunoaştem, vom reuşi să ne aşezăm ideile la locul lor şi să regăsim echilibrul just al

emoţiilor noastre.

Page 18: ETAPELE TERAPIEI CC

Deformările de raţionament Într-o “perioadă normală”, reflecţiile noastre sunt “normale”, adică

global reflectă destul de bine realitatea. În schimb, când suntem contrariaţi, unora dintre noi ni se întâmplă destul de frecvent să pierdem puţin pedala şi să ne torturăm rumegând tot felul de idei foarte puţin realiste sau rezonabile despre ceea ce ni se întâmplă. Există tipuri foarte precise de deformare a reprezentării mentale a realităţii, capcane în care cad persoanele care suferă de vulnerabilitate psihologică cronică sau temporară. Iată principalele ei manifestări:

Radicalizarea: a vedea totul fie în negru, fie în alb Suprageneralizarea: a dramatiza o dificultate obişnuită,

generalizând-o în mod excesiv (folosind adverbe ca “întotdeauna” şi ”niciodată”).

Page 19: ETAPELE TERAPIEI CC

Deformarea selectivă: a nu reţine decât partea negativă a lucrurilor (prin filtrare) sau a minimaliza ceea ce este pozitiv, amplificând ceea ce este negativ.

Autodeprecierea: a crede că toate calităţile noastre, atuurile şi succesele noastre n-au nicio valoare şi nu servesc la nimic.

Inferenţa: a citi gândurile altora; a ghici viitorul; a face declaraţii pripite. Emotivitatea: a ne proiecta stările sufleteşti asupra realităţii. Prezenţa lui “ar trebui”: a socoti că viaţa şi lumea trebuie să răspundă totdeauna

unor norme foarte precise. Etichetarea: a identifica persoanele cu acţiunile şi comportamentul lor. Personalizarea: a pune întreaga răspundere pentru o problemă în cârca uneia şi

aceleiaşi persoane. Aceste deformări ale raţionamentului amplifică starea de rău pe care o provoacă

o experienţă dureroasă şi nu pot decât să ne antreneze în dezechilibre profunde şi de durată. Vom examina atent această listă, pe care o vom studia acum mai în detaliu, pentru că ea va servi drept referinţă pentru exerciţiile care vor urma de-a lungul cursului.

Page 20: ETAPELE TERAPIEI CC

Restructurarea cognitive:Tehnici cognitive:

(ex: "totul sau nimic" - daca tot am inceput episodul bulimic

atunci...)

Page 21: ETAPELE TERAPIEI CC

1. Redenumirea cognitiva:- verificarea continutului real al cognitiei (experiment,

joe de roluri, schimb de roluri - actiuni);- dezatribuire si reatribuire (distantare fata de ganduri

automate negative, le ia "personal");- reducerea responsabilitatii - cautarea alternativelor gandurile

automate sunt unilaterale si considera numai o parte a realitatii si numai o alternativa;

2. Identificarea si modificarea ipotezelor fundamentale :- demonstrarea ipotezelor - ipotezele sunt analizate si verificate in

raport cu realitatea;- terapeutul construieste ipoteze de explicare (brainstorming);

- atentie la agresiunea terapeutului! (unii pacientii recunosc imediat absurditatea ipotezelor);

Page 22: ETAPELE TERAPIEI CC

Integrarea informatiilor intr-un profil cognitive Evaluarea si dezvoltarea competentelor sociale :Training de asertvitate.

Antrenamentul asertivEste o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale si se adreseaza persoanelor carora le lipsesc abilitatile sociale sau au dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale acasa, la locul de munca, la studii sau in perioadele de petrecere a timpului liber. Antrenamentul sau psihoterapia asertiva este utila pentru urmatoarele categorii de subiecti: cei care nu sunt capabili sa-si exprime iritarea sau mania; cei care au dificultati in a spune “nu”; cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor; cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentimente pozitive; cei care considera ca nu au dreptul sa-si exprime gandurile, convingerile sau

sentimentele.

Page 23: ETAPELE TERAPIEI CC

Evaluarea competentelor sociala = capacitatea unei persoane de a-si structura relatiile cotidiene cu alte persoane astfel incat sa existe multe consecinte pozitive si placute.

Inteligenta emotionala = capacitatea de a exprima trairile emotionale prin verbalizare, gesturi, comportamente, atitudini de a comunica celorlalti nevoile, dorintele, asteptarile, problemele.

Atentie: aici nu este submisivitate ci mai ales capacitatea de a recunoaste si realiza propriile pretentii si dorinte dar si ale celorlalti.

Page 24: ETAPELE TERAPIEI CC

Compromis intre realizarea de sine si adaptare Jocuri de roluri (situatii trecute sau viitoare) Dezvoltarea competentelor sociale prin exercitii:

exprimarea sentimentelor pozitive si negative; - Comportament non-verbal in situatii sociale; - Prelucrarea unor domenii individuale; - Perceptie sociala; - Construirea de contacte sociale si mentinerea lor; - Interactiunea cu parteneri sociali importanti; - Discutii parteneriale (exercitii de comunicare); - Managementul/confruntarea cu situatii de stres;

Page 25: ETAPELE TERAPIEI CC

Activitati pozitive :

Cresterea ratei lor (intarire) si cresterea disponibilitatii pentru activitati pozitive

Def: cele considerate de pacient drept pozitive, placute (profesiune, timpul liber, viata cotidiana):

1. Determinarea nivelului de activitate si stabilirea obiectivelor (recunoastere, protocoale pentru cele pozitive si a cele negative)

2. Stabilirea dependentelor dintre activitate si starea afectiva 3. Planificarea si realizarea activitatilor pozitive a lua hotarari si a

stabili prioritati 4.Reducerea activitatilor care stimuleaza depresia – jurnal

Page 26: ETAPELE TERAPIEI CC

III. Identificarea comportamentelor de intarire

Tehnici comportamentale: Importante sunt evaluarile si autoevaluarile realizate

permanent pe parcursul terapiei. Ele permit depistarea rapida a oricarei erori cat de mici aparute.

Schimbarile in sfera comportamentala nu se produc dupa principiul “totul sau nimic”, ci gradat, in unele sectoare ale vietii, in timp ce altele pot ramane neschimbate.

Tehnicile terapeutice sunt incluse in cadrul unor planuri de tratament si au un caracter eclectic. De asemenea, tehnicile utilizate nu sunt alese la intamplare dintr-un « pachet » de strategii, ci sunt special combinate tinand seama de problematica fiecarui subiect in parte, terapeutul dand dovada de creativitate in realizarea acestor selectii.

Page 27: ETAPELE TERAPIEI CC

Strategia comportamentala elaborata de Joseph Wolpe (1958) cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene. Clientul isi insuseste o tehnica de relaxare si apoi i se cere ca in aceasta stare sa-si imagineze situatii progresiv-anxiogene.

Strategiile de expunereSpre deosebire de desensibilizarea sistematica, in cazul acestora expunerea se realizeaza in plan real. Se cunosc doua variante ale strategiilor de expunere: desenzibilizarea “in vivo” si metoda inversiunii. Desensibilizarea “in vivo” presupune confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Clientii pot incheia experienta de expunere atunci cand anxietatea devine intolerabila.

Page 28: ETAPELE TERAPIEI CC

Expunerea poate fi realizata impreuna cu terapeutul sau cu o persoana de sprijin, special instruita. Aceasta va insoti clientul in calatorii cu metroul sau il va ajuta sa se confrunte progresiv cu obiectul fobiei sale. In cazul in care poate fi realizata efectiv, desenzibilizarea in plan real este mai eficienta decat cea realizata in plan imaginar pentru ca generalizarea la situatiile de viata se produce mai repede, rezultatele fiind mai stabile in timp.

Metoda inversiunii (“flooding”) consta intr-o expunere prelungita in plan real sau imaginar la stimulii generatori de anxietate fara declansarea unor comportamente de reducere a acesteia. Ideea care sta la baza acestei tehnici consta in aceea ca si in cazul in care clientul traieste o stare de anxietate intensa consecintele de care acesta se teme nu se produc cu adevarat.

Page 29: ETAPELE TERAPIEI CC

Tehnica inversiunii in plan imaginativ are avantajul ca nu presupune niciun fel de restrictie referitoare la situatiile anxiogene, la care expunerea in plan real poate fi nu numai imorala, dar adesea chiar imposibila, cum ar fi expunerea la situatii de incendiu, viol sau catastrofa aeriana. Expunerea imaginara poate sa reproduca circumstantele in care a avut loc trauma, fara a avea ins aconsecinte negative concrete pentru client. Astfel, de pilda, supravietuitorii unui accident aviatic pot reprezenta o serie de simptome psihopatologice cum ar fi cosmaruri, reamintiri obsedante ale evenimentului, fobie de a zbura cu avionul, anxietate sau depresie. In cazul acestora, desenzibilizarea prin tehnica imersiunii in plan imaginar i-ar putea ajuta sa revina la starea normala.

Page 30: ETAPELE TERAPIEI CC

Tehnica imersiunii si-a dovedit utilitatea in tratamentul tulburarilor anxioase, agorafobiei, fobiilor specifice si tulburarilor obsesiv-complusive de stres. Desi eficienta, metoda este evitata de unii subiecti din cauza disconfortului generat de expunerea prelungita la situatii anxiogene. Tehnicile de expunere nu sunt totdeauna suficiente pentru tratamentul anxietatii, in cazul unor tulburari mai complexe fiind necesara combinarea acestora cu alte strategii terapeutice.

Page 31: ETAPELE TERAPIEI CC

B. Analiza comportamentului si analiza functionala (modelul functional)

Page 32: ETAPELE TERAPIEI CC

Analiza functionalitatii comportamentului – element important in procesul de diagnosticare si in procesul terapeutic.

Aceasta analiza reprezinta un instrument util oferind indicatii si sugestii pentru organizarea informatiilor privind problemele clientului.

Scopul desfasurarii acestei analize vizeaza planificarea terapiei. Etapa 1: terapeutul porneste de la un model relativ brut de

aproximare a problemelor – screening pe care il adapteaza la client ;

Etapa 2: terapeutul parcurge o selectie a comportamentelor in vederea realizarii a 3 planuri: Analiza comportamentala situativa: Analiza comportamentala contextuala: Analiza conditionala:

Page 33: ETAPELE TERAPIEI CC

Analiza comportamentala – situationala:

Page 34: ETAPELE TERAPIEI CC

a). Descrierea problemelor: acuzele prezente ale pacientului, resursele, capacitatile sale, si alte aspecte care pot fi implicate in terapie (comportamente deficitare, simptome, modalitati prezente de a gestiona situatia, ...)

b). Analiza conditionata: clarificarea situatiei problematice in functie de variabilele de sustinere si in functie de consecintele care ar putea necesita interventia terapeutului (consecintele comportamentelor disfunctionale, ...)

c). Analiza motivationala: identifica posibili stimuli, scopuri in viata, domenii de interes actuale sau orice element care ar putea reprezenta factori pozitivi sau negativi intr-un program de schimbare terapeutic.

Page 35: ETAPELE TERAPIEI CC

d). Analiza genezei: ia in considerare modificarile biologice, sociale si comportamentale din istoria pacientului, relevante pentru acuzele actuale si pentru formularea unui plan al terapiei.(Mirela : dependenta paterna, statut, responsabilitati coplesitoare, ...)

e). Analiza controlului de sine: capacitatea de reglare si controlul de sine, directionarea propriilor ganduri si comportamente intr-o maniera sistematica.

f). Analiza relatiilor sociale: relatii disfunctionale si cum influenteaza in mod negativ clientul; relatii functioale pozitive ce sunt sau pod deveni resurse pozitive pentru client.

Page 36: ETAPELE TERAPIEI CC

g). Analiza mediului socio-cultural si fizic: masura congruentei dintre mediul actual, repertoriul comportamental si potentialele obiective terapeutice.

Istoria personala in masura implicarii ei in problematica prezenta respectiv masura relevantei dupa cum urmeaza:

Indicii sau evenimente care covariaza cu problematica actuala si eventual constituie o cauza initiala;

Terapeutul constata oscilatii comportamentale care pot releva conditiile in care simptomele devin mai intense sau respectiv sau conditii de declansare (ex: bulimia)

Factorii de declansare a tulburarii sunt adeseori diferiti de factorii de sustinere : terapeutul si clientul invata impreuna sa diferentieze “sperietura”

Page 37: ETAPELE TERAPIEI CC

Evaluarea ipotezei: actuala tulburare poate fi o incercare ratata de rezolvare a unei probleme de viata

In ce masura pe parcursul evolutiei tulburarii, pacietul a invatat ca are beneficii secundare si si-a dezvoltat abilitati de a le utiliza;

Uneori, in momentul declansarii, exista conditii organic-biologice specifice care trebuie eludate (stresul permanent, sistemul imunitar ): pot constitui cauze sau factori “de cadru”;

Reprezentarile subiective ale pacientului cu privire la geneza problemelor sale , chiar daca obiectiv nu se potrivesc, sunt importante pentru maniera de raportare a clientului fata de problemele sale;

Importanta nevoia clientului de a-si gasi o explicatie plauzibila pentru originea tulburarii sale – analiza modelului pacientului.

Page 38: ETAPELE TERAPIEI CC

2). Analiza contextuala (interpretativa) Credintele personale (A.Ellis-1977): acestea au fost invatate

istoriei vietii si constituie lait-motivul pentru multe dintre manierele comportamentale si activitatile adultilor.

Persoanele “nevrotice” prezinta asemenea “credinte irationale” avand ca si consecinte comportamente problematice. (..superstitii – pisica neagra gand-11pasi inapoi comportament; marti 13 gand – nu ies din casa, autoizolare; ...idee irationala conform careia un individ ar avea nevoie de recunoastere sociala a majoritatii oamenilor si mai ales din partea unor persoane cu autoritate ()altfel ar fi o catrastofa) ceea ce duce la multe dificultati cotidiene, frustrari, furie, trama-inevitabile.

Page 39: ETAPELE TERAPIEI CC

Analiza planurilor si regulilor - Pornind de la aceste credinte personale putem face o analiza a planurilor si regulilor conform carora se desfasoara comportamentul .

Manierele comportamentale sunt ierarhic organizate in sensul ca structura unei actiuni este organizata cognitiv prin obiective subordonate si planuri corespunzatoare si invers panurile si obiectivele unei persoane sunt legate specific de reguli comportamentale individuale. Aceste reguli dau “indicatii launtrice” pentru anumite maniere comportamentale in situatii specifice.

Page 40: ETAPELE TERAPIEI CC

a). Analiza privind structura obiectivelor, planurilor, regulilor.

Tema fundamentala poate fi teama de respingere si de singuratate – clientul face totul pentru a evita aceasta teama .

Teama - “planul “ subiectiv in cautarea recunoasterii si a prestigiului social pentru evitarea respingerii;

Atacurile de panica cu/fara agorafobie, ca forma de dependenta sociala;

Acceptarea unui partener din teama de a nu se expune necesitatii de a gasi altul – tema respingerii din situatii precedente;

Page 41: ETAPELE TERAPIEI CC

Exemplele constituie ilustrarea a ceea ce poate fi rezultatul unor planuri ri reguli, subordonandu-se unei teme dominante (cautarea recunoasterii/confirmarii sociale respectiv evitarea fricii fata de singuratate si respingere).

Asemenea teme (obiective si planuri) pot fi recunoscute relatv usor in contextul terapiei : reactii pasiv-agresive/ in multe situatii incearca sa-l multumeasca pe terapeut, pe e alta parte insa arata rezistenta mascata, ascunde informatii si exprima nemultumiri.

Page 42: ETAPELE TERAPIEI CC

Intrebari cu privire la eficienta si competenta clientului: Sunt planurile constiente si transparente ? Strategiile alese de client sunt eficiente? Este clientul capabil sa-si realizele obiectivele/planurile

sau exista aspecte care il impiedica , care sunt acestea?

Page 43: ETAPELE TERAPIEI CC

b). Analiza conditiilor de sistem Ne referim aici la sistemul personal de functioare si la sistemul

social/cultural. Adolescentii: sistemul lor de functioare sistemul familial – parintii si expectatiile lor cu privire la destinul

copiilor lor: “se traieste pentru amuncii, orice activitate in afara scolii este considerat drept blam, se investesc bani in carti, pc, dar nu in haine, a iesi la un party este interzis, sa nu avem extravagante, sa nu fim iesiti din comun, copilul trebuie sa faca ceva cuminte si atat, fara creativitate, initiativa, dorinte, nevoi, ..”

sistemul profesional – seful are intotdeauna dreptate... sistemul social

Page 44: ETAPELE TERAPIEI CC

Sistemele contextuale ale clientului ofera informatii relevante pentru interventia terapeutica:

Asemenea sisteme de reguli sociale trebuiesc ele acceptate ?

Pot fi schimbate anumite reguli ale sistemului si respectiv sistemul (tranzitia) ?

Este benefic sa intervenim asupra individului sau asupra sistemului (familia, scoala, locul de munca, parteneriatul) ?

Page 45: ETAPELE TERAPIEI CC

3). Analiza conditionala:clarificarea situatiei problematice in functie de

variabilele de sustinere si in functie de consecintele care ar putea necesita interventia terapeutului

(consecintele comportamentelor disfunctionale, ...)

Page 46: ETAPELE TERAPIEI CC

Identificarea strategiilor de mentinere a schimbarii terapeutice. Mentinerea si amplificarea schimbarii terapeutice.

Elaborarea unei strategii de mentinere a schimbarii terapeutice de invatarea noului comportament si de evaluare a terapiei / autoevaluare .

Etapele schimbării Revenirea la dispoziţii sănătoase şi constructive trece printr-un

demers de introsepecţie, care se articulează în jurul câtorva etape simple: elucidarea cauzelor indispoziţiei, enumerarea sentimentelor negative resimţite, notarea gândurilor negative asociate cu indispoziţia, confruntarea acestor idei cu realitatea şi găsirea unei alternative pozitive şi realiste.

Page 47: ETAPELE TERAPIEI CC

Care este momentul ideal al schimbării? Formarea caracterului unui om este influenţată, adesea, de hazardul care îi determină cursul existenei sale. Personalitatea sa se îmbogăţeşte atât cu bucuriile, cât şi cu necazurile sale, atât cu reuşitele, cât şi cu eşecurile sale, atât cu revoltele, cât şi cu supunerile sale.

Page 48: ETAPELE TERAPIEI CC

Analiza istoricului personal – distorsiuni cognitive preluate din familie;

Tehnici emotionale : catharsis, dialoguri in imaginatie, jocuri de rol

Analiza evenimentelor saptamanii precedente: IV. Evaluarea : V. Esecul terapiei :VI. Dificultati : REZULTATELE INTERVENTIEI : EVALUAREA INTERVENTIEI TERAPEUTULUI :