Epuizare Profesionala Test.doc

42

Transcript of Epuizare Profesionala Test.doc

Page 1: Epuizare Profesionala Test.doc
Page 2: Epuizare Profesionala Test.doc
Page 3: Epuizare Profesionala Test.doc

Sindromul burn-out - atentie la urmarile epuizarii la munca!

Sindromul burn-out sau epuizarea profesionala este o problema din ce in ce mai frecventa in societatea actuala.

Acest sindrom are manifestari fizice (insomnie, palpitatii, dureri diverse etc.), insa si psihologice, putandu-se ajunge chiar la o depresie grava. De aceea este important sa se recunoasca semnele stresului profesional si sa se ia masuri din timp, dupa cum aflam din Psycho.

Page 4: Epuizare Profesionala Test.doc

Ce inseamna burn-out

Este vorba de o expresie care provine din limba engleza si care indica o stare de epuizare, fizica si mentala, legata de un stres profesional puternic. Este adevarat ca nu este un fenomen nou, insa studiile arata ca in societatea actuala apare mai frecvent.

Cum se manifesta

La inceput se manifesta printr-o epuizare fizica: oboseala intensa, tulburari de somn, palpitatii cardiace frecvente. Eczemele sau alte afectiuni ale pielii, precum si caderea parului pot fi alte manifestari ale stresului profesional. Te simti epuizat psihic, anxietatea si grijile par de nedepasit. Sarcinile de serviciu si responsabilitatile tot mai multe consuma intreaga energie. Devii iritabil si suspicios fata de colegi, te simti singur si fara sprijin.

Desigur ca aceasta este o trecere in revista a principalelor manifestari ale epuizarii la locul de munca. Fiecare persoana este diferita si reactiile si manifestarile atunci cand intervine suprasolicitarea la serviciu sunt si ele diferite. Trebuie retinut ca acest sindrom nu este o boala in sine, insa poate conduce la o depresie grava, la infart miocardic, la ulcer stomacal sau la alte probleme de sanatate. 

Cum se ajunge la acest sindrom

Cauzele epuizarii profesionale sunt multiple si difera de la o persoana la alta. Simplificand, putem spune ca epuizarea profesionala care antreneaza o viata dezechilibrata este la originea acestui sindrom. Astazi, datorita spiritului de competitie exagerat, se ajunge la o confuzie intre valoarea personala si performanta profesionala.

O alta mare cauza a anxietatii la serviciu o constituie conflictele intre persoane la locul de munca. Rivalitatile intre colegi si neintelegerile cu sefii pot conduce la aparitia sindromului.

Se pare ca si entuziasmul prea mare legat de job poate fi un punct de pornire catre acest sindrom. De obicei incepatorii sunt foarte entuziasmati de cariera, investind foarte multa energie, de unde si acest termen de «ardere». Insa lucrurile nu pot fi mentinute la acest nivel ridicat al inceputului, putand parea o stagnare in munca si apoi chiar frustrari, plitiseala si oboseala. 

Pe langa faptul ca afecteaza sanatatea, acest sindrom afecteaza si calitatea muncii. Chiar si cei mai buni profesionisti pot cunoaste astfel de momente in cariera, in care nu mai au acelasi randament al muncii. In astfel de momente, companiile pot apela la angajarea suplimentara a unui candidat «proaspat», care desi nu are experienta celorlalati, poate veni cu idei inovatoare si cu o altfel de viziune. 

Ce categorii sunt mai afectate

Stresul profesional poate afecta toate categoriile sociale. Studii efectuate in Statele Unite ale Americii au pus in evedinta profesii «cu risc», fiind vorba de acelea in care stresul este mai puternic si mai frecvent. Este vorba in special de controlori de trafic aerian, persoane din invatamant, manageri, comercianti, politisti, medici si asistente medicale. 

S-a constat ca femeile sunt mai atinse de aceasta patologie anxioasa decat barbatii (proportia este

Page 5: Epuizare Profesionala Test.doc

de doua femei la un barbat), in special atunci cand sunt tinere.

Cum se poate depasi aceasta stare

Sidromul de epuizare profesionala nu se instaleaza dintr-o data si in totalitate. Burn-out nu inseamna depresie, dar o precede. De aceea, fiecare dintre noi, atunci cand simtim ca oboseala sau sentimentele de frustrare legate de serviciu devin coplesitoare, ar trebui sa reactionam. Burn-out nu este un esec, ar trebui considerat ca o stare de slabiciune trecatoare, care trebuie infruntata cu curaj, pentru a putea sa o luam de la capat intr-un mod sanatos. 

Ar trebui sa stam de vorba cu noi insine, sa ne evaluam echilibrul psihic, obiceiurile alimentare, orele de somn, activitatile recreative, miscarea pe care o facem, relatiile cu partenerul si cu prietenii. Daca toti acesti parametri sunt la un nivel inferior, ar trebui sa spunem «stop». Este momentul sa incercam sa ne mai culpabilizam, spunandu-ne ca nu facem intotdeauna destul sau ca suntem indispensabili la locul de munca. Este timpul sa facem un pas inapoi si sa incercam sa mai delegam din sarcini.

Ar trebui sa luam o pauza sau chiar un concediu. Sa profitam pentru a recupera somnul pierdut si sa invatam sa avem grija de noi. Odata intorsi la serviciu, lucrurile pot fi percepute altfel, mai ales daca incercam sa fim mai putin exigenti.

Ar mai trebui sa impartasim presiunea pe care o resimtim cu cineva apropiat sau chiar cu un psiholog, deoarece o privire din exterior este mai obiectiva si ne poate ajuta sa vedem lucrurile la adevarata valoare. De asemenea, sportul, practicat cel putin o data pe saptamana, este o modalitate excelenta de a rezista stresului. 

Cum sa recunosti, sa previi si sa tratezi sindromul de epuizare profesionalaRedactia › Mar, 2011-04-19 12:14

Te simti mereu obosit si te imbolnavesti frecvent? Ai dureri de cap aproape zilnice, nu reusesti sa te odihnesti noaptea si nu ai incredere in tine? Nu te mai motiveaza nimic, iar colegii au inceput sa te evite? Acestea sunt cateva simptome ale epuizarii profesionale, un sindrom cunoscut si sub denumirea de job burnout, care afecteaza tot mai multi angajati.

Page 6: Epuizare Profesionala Test.doc

Citeste si:

› Echilibrul intre munca si viata personala

› 6 motive pentru care nu ne ajunge timpul. 6 solutii

› STRESUL, "virusul" emotional al organizatiei

Job burnout este o stare de epuizare emotionala, mentala si fizica provocata de stresul in exces si prelungit. Potrivit specialistilor, epuizarea profesionala intervine de obicei atunci cand ne simtim coplesiti de sarcinile de la serviciu. Acumularea stresului provoaca o lipsa de motivatie in privinta activitatii profesionale. Epuizarea profesionala poate fi recunoscuta dupa cateva simptome, atat fizice, cat si emotionale si de comportament. Senzatia de oboseala permanenta si un sistem imunitar ineficient sunt semne fizice, la fel si durerile de cap si cele musculare. Lipsa poftei de mancare si tulburarile de somn sunt alte simptome ale organismului.

Simptomele emotionale sunt lipsa de motivatie, de incredere in sine, sentimentul de insingurare, atitudinea cinica, negativismul, sentimentul ca esti neajutorat si infrant. Printre semnalele care tin de comportament se numara, potrivit helpguide.org, evitarea responsabilitatilor, izolarea de ceilalti, amanarea sarcinilor de serviciu de pe o zi pe alta, consumul mare de alcool si mancatul in exces sau incercarea de a munci cat mai putin prin venirea la serviciu tarziu si plecatul cat mai devreme.Abuzul de medicamente, starile de anxietate si cele depresive, o atitudine cinica sau afectiunile stomacale sunt, conform serviciului de consiliere al Universitatii din Melbourne, alte caracteristici ale epuizarii profesionale.

Cele mai importante cauze ale aparitiei epuizarii profesionale:

Volumul excesiv de munca. Angajatii care simt ca au de indeplinit foarte multe sarcini zilnice fara a beneficia de suficient timp de odihna sfarsesc prin a se simti “coplesiti” au senzatia ca nu reusesc sa duca nimic la bun sfarsit.

Lipsa controlului personal - angajatii simt ca au foarte putina autonomie pentru a decide ce trebuie facut la jobul lor. Lipsa flexibilitatii in realizarea sarcinilor de serviciu ii face pe oameni sa se simta controlati in cele mai mici detalii ale activitatii lor.

Page 7: Epuizare Profesionala Test.doc

Lipsa de recunoastere - angajatii simt ca munca lor nu este apreciata si recunoscuta adecvat, iar uneori singurele lucruri pe care le aud de la superiori sunt reprosurile.

Ambiguitatea rolurilor. Angajatilor nu le este clar ce se asteapta de la ei, din cauza ca asteptarile se schimba permanent.

Oportunitati reduse de avansare in cariera este o alta cauza de aparitie a job burnout-ului

Leadership defectuos. Angajatii au parte de un leadership inadecvat sau de proasta calitate din partea managerilor.

Conflictul cu managerii sau cu colegii poate cauza o cantitate semnificativa de stres, ceea ce duce la epuizare profesionala.

Cum se trateaza

Potrivit mindtools.com, reactiile angajatilor la sindromul de epuizare profesionala pot varia de la resemnarea totala, la schimbarea domeniului de activitate sau schimbarea jobului in cadrul aceleiasi profesii. Prima abordare este considerata extrem de daunatoare din cauza faptului ca un angajat resemnat devine tot mai frustrat si in cele din urma ajunge intr-o fundatura profesional, dar si personala.

Una dintre cele mai bune metode de a trece cu bine peste epuizarea profesionala este utilizarea acesteia ca factor declansator, ca semnal de alarma pentru dezvoltarea personala. In acest sens, primul pas este identificarea pe cale rationala a circumstantelor care au dus la aceasta situatie. De ajutor poate fi discutia cu o persoana de incredere si care a mai trecut printr-o asemenea situatie. Una din lectiile pe care angajatii afectati de epuizare le invata prin acest proces este ca nu sunt super-oameni si ca munca asidua nu reprezinta solutia oricaror probleme. Un al doilea pas este reevaluarea telurilor profesionale si personale si realizarea unui plan de actiune pentru atingerea acestora.

Iata alte cateva strategii pentru reducerea epuizarii profesionale: Dezvoltarea de limite clare intre viata personala si cea profesionala.

Dezvoltarea si mentinerea unor relatii personale si profesionale cordiale.

Luarea de pauze cu regularitate in timpul programului.

Sinceritate fata de propria persoana si fata de superiori la stabilirea volumului de munca ce poate fi realizat realizat intr-o zi.

Constientizarea potentialelor pericole la adresa sanatatii psihice si fizice.

Obtinerea de ajutor din partea colegilor si familiei.

O alimentatie corespunzatoare, dublata de somn suficient si de exercitii fizice regulate.

Alocarea de timp pentru participarea la workshop-uri externe, seminarii si alte activitati educationale.

Luarea periodica de concediu pentru “reincarcarea bateriilor”.

Page 8: Epuizare Profesionala Test.doc

Epuizarea fizica si mentala

Diagnostic

Epuizarea fizica si mentala este un fenomen al zilelor moderne in care traim, datorat cresterii ritmului vietii. Cand se instaleaza epuizarea, aceasta poate fi coplesitoare. Simptomele de epuizare fizica si psihica, includ senzatia constanta de oboseala si extenuare. Aceasta isi poate face simtita prezenta in toate aspectele vietii.

Performanta la locul de munca scade, relatiile sociale au de suferit, iar nivelul de energie este din ce in ce mai scazut, pe masura ce trece timpul.Daca este ignorata, epuizarea poate duce la consecinte grave: persoana in cauza poate ceda psihic, poate deveni depresiva, intervine stresul si functiile sistemului imunitar sunt tot mai reduse. Toate acestea ne fac vulnerabili la boli si infectii si creaza un cerc vicios.

Cuprins articol1. Diagnostic 2. Simptome 3. Cauze 4. Masuri de ameliorare a epuizarii

Simptome

Simptomele epuizarii mentale sunt:- dureri de stomac;- iritabilitate;- durere toracica;

Simptomele epuizarii fizice sunt:- dureri de stomac;- febra;- iritabilitate;- insomnie;

Cand copii sunt epuizati pot prezenta urmatoarele simptome:- hiperactivitate (ca urmare a oboselii excesive);- irascibilitate si nervozitate;- comportament impulsiv si neadecvat situatiilor;- cascat, frecatul ochilor, dorinta de a dormi;- scancit, plans;- neliniste ;- putere slaba de concentrare, neatentie;

Alte afectiuni care pot sa apara in cazul epuizarii pot fi:- depresie;- sindromul oboselii cronice;- diminuarea functiei glandelor suprarenale.

Page 9: Epuizare Profesionala Test.doc

Cauze

Majoritatea oamenilor nu constientizeaza ca simptomele epuizarii sunt, de obicei, un avertisment ca ceva este in neregula din punct de vedere fizic sau emotional, ca stilul de viata ar trebui analizat si modificat. Adesea in stransa legatura cu oboseala, epuizarea poate avea cauze multiple (inclusiv medicale) si nu ar trebui sa fie ignorata in cazul in care aceasta persista sau interfereaza cu functionarea optima a activitatii zilnice.

Posibile cauze ale epuizarii persoanelor adulte, ar putea fi:- locul de munca - Programul prelungit, colegii dificili dar si alti factori pot contribui la instalarea unei stari de epuizare accentuate. Pe masura ce situatiile nu pot fi controlate, este important sa se gaseasca echilibrul pe parcursul zilei de lucru prin utilizarea de tehnici de relaxare, exercitii fizice, o dieta sanatoasa. De asemenea, ar trebui sa va petreceti timpul in compania oamenilor placuti sau sa incercati sa va desfasurati activitati care va fac placere. - stresul - Desi nu putem elimina stresul din viata noastra trebuie sa invatam sa-l gestionam, pentru ca este unul din factorii majori care duc la epuizare. - alergii sezoniere sau cronice (febra fanului, de exemplu) - Epuizarea poate fi unul dintre simptomele unor boli (lipsa de odihna ca urmare a somnului pierdut cauzat de disconfortul nazal, dureri de cap, sinusoidale sau dureri de gat) dar si unul din efectele adverse ale unora dintre medicamentele folosite fara prescriptie medicala. In plus, organismul se va lupta cu dificultate cu agentii patogeni, care provoaca oboseala. Pentru a opri cercul vicios, trebuie sa stiti care este alergia de care suferiti si alergenii care o declanseaza pentru a-i elimina, cat puteti, din jurul dvs. Curatarea cu atentie a pernelor, covoarelor, lenjeriei de pat pot contribui la restabilirea unui somn odihnitor.- hipertensiunea arteriala - Deoarece tensiunea arteriala poate fi un indiciu al unei boli grave, este important sa se monitorizeze si sa se urmeze tratamentul recomandat de medic, daca este necesar.

Copii, la fel ca si adultii pot experimenta oboseala pana la epuizare. Posibile cauze ale epuizarii la copii, pot fi:- cofeina - Aceasta substanta poate fi gasita in bauturile racoritoare, ciocolata, ceai si unele calmante pentru durere pentru copii.- programele televizate - Atat adultii cat si copii au tendinta sa se uite prea mult la televizor, fapt ce le poate perturba somnul. Copii sunt deosebit de sensibili la stimularea pishologica, iar aceste perturbari le pot tulbura somnul. Prea mult timp petrecut in fata televizorului poate deregla ciclul de somn-trezire. - atipitul sau somnul de la pranz - majoritatea copiilor inceteaza sa mai doarma la pranz in jurul varstei de 4 ani. Daca observati o dereglare a somnului sau ora de culcare avanseaza, incercati sa monitorizati obiceiurile care implica odihna pe parcursul zilei.- exercitiile fizice practicate seara - La fel ca si adultii, copii au nevoie sa se relaxeze inainte de culcare. Exercitiile fizice dificile pot afecta copii, de aceea ar trebui sa existe o diferenta de o ora intre activitatea fizica si timpul de culcare.

Masuri de ameliorare a epuizarii

Primul pas pentru a ameliora epuizarea este sa abordati cauza (sau cauzele) care sta la baza acesteia. Luati in considerare modificarea stilului de viata, a modului de hranire, exercitiile fizice regulate si managementul stresului. Desi aceste masuri active in lupta cu oboseala pot fi considerate dificile, la inceput, pe masura ce va trece timpul vor deveni din ce in ce mai placute si usoare.

In cazul in care modificarea stilului de viata nu va ajuta sau daca prezentati si alte simptome

Page 10: Epuizare Profesionala Test.doc

suplimentare, este recomandat sa mergeti la medicul specialist pentru o evaluare profesionala. In multe cazuri, simptomele de epuizare pot fi semnele unei afectiuni psihice sau medicale (depresia sau sindromul de oboseala cronica). Adesea, acestea presupun un nivel ridicat de epuizare mentala si pot necesita diagnostic profesional. Ca atare, sa consultati medicul de familie pentru recomandari sau un psiholog pentru o evaluare profesionala ar fi cele mai bune solutii.

Ce este sindromul burn out?

Este vorba despre o stare de epuizare, atat fizica cat si psihica, caracterizata prin prezenta urmatoarelor simptome:

O oboseala intensa cu dureri difuze (dorsalgii sau migrene) si tulburari de somn;

Un sentiment de “dezumanizare” care se traduce printr-o detasare emotionala din ce in ce mai evidenta, mergand chiar pana la absenta emotiilor fata de altii, daca nu chiar o totala indiferenta la suferinta lor;

O deceptie fata de profesie si sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiva, impresia de incapacitate de a-i ajuta pe altii.

 Acest sindrom de epuizare profesionala ii afecteaza mai ales pe aceia care au ales sa-si ajute semenul (ca, de exemplu, avocatii, profesorii, personalul medical, educatorii) pe scurt, toti cei care se daruiesc pe ei insisi si nu simt intodeauna ca “primesc ceva in schimb”. Sindromul ii vizeaza in mod aparte pe cei care lucreaza in sanatate, pentru ca ei intra in contact direct cu suferinta, nefericirea si boala.  Acest tip de reactie este destul de asemanatoare depresiei sau poate sa duca la ea.

Puncte comune cu depresia

tulburari ale somnului; tulburari digestive; o scadere a eficientei in munca; o senzatie progresiva de epuizare cu rasfrangere asupra mediului familial; iritabilitate fata de cei apropiati; lipsa dialogului; senzatia de a fi "golit" sau in alta parte; impresia ca munca invadeaza totul, inclusiv viata privata.

In raport cu munca se constata un sentiment de ambivalenta insotita de urmatoarele stari:

Page 11: Epuizare Profesionala Test.doc

tendinta de a ramane din ce in ce mai tarziu la serviciu; dificultatea de a se cruta pe sine; lipsa rapiditatii in executarea unor sarcini simple; dezinteres fata de munca: individul lucreaza din ce in ce mai mult si se simte invadat,

pentru ca nu este recunoscut la adevarata sa valoare si pentru ca are impresia ca nu este platit pe masura, sau ca munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care il apasa, apasare mascata de un supraactivism ineficient, de suprafata.

Rar se intampla ca sindromul burn-out sa se instaleze dintr-o data si-n totalitate. El este mai degraba insidios, intr-atat incat, de cele mai multe ori, putem descrie patru etape esentiale. Dr. Dominique Barbier descrie in cartea sa “Iesirea din depresie – medicamente sau psihoterapie” urmatoarele faze ale sindromului burn-out:

1. Entuziasmul ideal: este vorba despre o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe incepator care suprainvesteste in cariera la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea de “ardere”. Individul, care nu mai poate tine ritmul, are impresia ca munca ii va umple viata si acoperi carentele. Iar lucrul acesta explica o importanta scadere de energie care contrasteaza cu putina eficacitate constatata.

2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire progresiva care face ca acesta sa-si piarda nuanta stimulatoare. In schimb, revendicarile personale vin in prim-plan ca si cum individual ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa.

3. Sentimentul de frustrare: in acest moment se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene, tulburari gastrointestinale, etc.), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul isi pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau, nu mai are chef sa munceasca.

4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individual se simte aproape in mod cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice. Fapt care este, intr-o oarecare masura redactor si ii reflecta o imagine devalorizata de sine insusi.

Sindromul burn out nu este simplu de tratat sau de abordat, intrucat prin multitudinea factorilor care provoaca si in timp agraveaza aceasta stare, si interventiile sunt de dorit sa se desfasoare pe mai multe dimensiuni. O interventie din partea companiei sau institutiei va avea ca scop o mai buna impartire a responsabilitatilor, ceea ce-i va permite salariatului sa aiba o munca variata pentru a se sustrage monotoniei indatoririlor. Grupurile de intrajutorare, seminariile, simpozioanele pot facilita o mai buna impartasire a dificultatilor si, mai ales, iesirea din izolare. La nivel individual, daca se doreste o schimbare mai radicala si se doreste o analiza atenta a alegerilor personale, se recoamanda urmarea unei psihoterapii.

Sindromul burn-out

In clinicile de boli cronice s-a edentiat un grad crescut de epuizare profesionala a personalului de ingrijire.Termenul anglo-saxon "burn out syndrome" se traduce prin acela de epuizare profesionala si a fost adoptat si de catre echipele de dincolo de Ocean.Imaginea este inspirata din industria aerospatiala si desemneaza situatia de epuizare a unui motor prin pierderea carburantului, avand ca risc supraincalzirea si arderea acestuia. Conceptul de

Page 12: Epuizare Profesionala Test.doc

epuizare a fost descris in Franta de catre Claude Veil in anii '50, prin care se descriau manifestari particulare prind comportamentul anumitor persoane, manifestari neintalnite in nozo-grafia clasica.Burn-out-ul apare ca un sindrom multi-factorial si pluri-dimensional, greu de prevenit.

Definitia si semnele clinice ale sindromuluiDefinitia conceptului de epuizare profesionala ar putea sa apara destul de simplu. Cuntele insele sugereaza acest sindrom. Popularitatea si difuzarea termenului demonstreaza cat este de resimtit de catre profesionisti. Exista riscul de a confunda acest sindrom cu patologiile psihiatrice depresive, anxioase, paranoide. Exista riscul de a transforma o boala profesionala intr-o recunoastere sociala care cere anumite compensatii. Exista, de asemenea, riscul de a extinde pana la extrem campul acoperit de acest sindrom de epuizare profesionala, pierzand din vedere un studiu particular si original al anumitor aspecte care privesc psihopatologia muncii.Termenul burn-out si-a facut aparitia dupa 1970 in SUA. Era considerata o problema sociala si nu o problema clinica sau teoretica. Burn-out-ul a devenit un element al realitatii sociale prin cercetarile efectuate de catre Christina Maslach si de catre clinicieni ca Herbert Freudcnberger. Acesta din urma scrie: "Mi-am dat seama dc-a lungul practicii mele cotidiene ca oamenii sunt uneori ctimele unor incendii la fel ca si imobilele; sub efectul tensiunii produse de lumea noastra complexa, resursele interne se consuma ca sub actiunea flacarilor si nu lasa decat un d imens in interior, chiar daca invelisul exterior pare mai mult sau mai putin intact".Studiile efectuate in literatura de specialitate si experienta clinica nu permit sa se acorde sindromului burn-out o specilicitate proprie nici in simptomatic, nici in ul mecanismelor psihopatologice.

Semnele cliniceSemnele clinice sunt caracterizate prin simptome somatice, psihice si comportamentale variate. Analizele critice demonstreaza ca este vorba de semne necaracteristice. Nici unul dintre ele nu permite o identificare a sindromului de epuizare profesionala.Sunt semne somatice nespecince, cum ar li oboseala, cefaleea, tulburarile gastro-intestinale, cele de somn, episoadele repetate si prelungite de infectii rino-faringiene, gripale sau pseudogripale.Poate 11 vorba de semne comportamentale neobisnuite prind subiectul in cauza, cum ar li: iriilitatea, o sensibilitate crescuta la frustrari, labilitatea emotionala, raspunsurile prompte la furie sau lacrimile care indica o supraincarcare emotionala, o neincredere, instalarea insidioasa a unei atitudini cinice sau de orgoliu exagerai care pot conduce subiectul spre conduite cu risc crescut pentru el insusi sau pentru ceilalti.Atitudini asa-zis defensive au fost descrise prin prezenta rigiditatii, a unei rezistente excesive la schimbare, a atitudinilor negative sau pesimiste, a unui pseudo-actism care mascheaza ineficienta muncii. Subiectul este inclinat fie sa paraseasca lucrul, fie sa petreaca inca si mai mult timp ia locul de munca, devenind, Iara sa-si dea seama din ce in ce mai putin competent.In sfarsit, pentru a face fata, subiectul poate incepe sa foloseasca alcool si/sau psihotrope, incercand sa obtina destinderea pe care este din ce in ce mai putin capabil sa o simta. Evolutia se face spre o stare de oboseala in crestere, spre atitudini terapeutice din ce in ce mai putin adaptate si inoperante.Totusi, subiectul face eforturi mari pentru a-si pastra locul de munca intr-un context putin placut. El poate, de asemenea, in mod paradoxal, sa nu mai paraseasca acel loc de munca pentru a cauta in alta parte, desi acela se constituie ca sursa de suferinta si astfel se realizeaza un lou de "agatare" de acel loc de munca.Alti subiecti reactioneaza prin dorinta de schimbare, prin dorinta de a parasi acel loc de munca pe care nu-l mai pot tolera. Se observa un absenteism progresiv si repetai. Anumite categorii de personal (cadre, medici), dimpotriva, manifesta o prezenta "paradoxala". Cererile de schimbare pot uneori sa provoace in anumite sercii veriile hemoragii de personal, caci sindromul poate sa

Page 13: Epuizare Profesionala Test.doc

prezinte un grad crescut de contagiozitate. Aceasta reprezinta unul dintre indiciile de gratate in psiho-sociologic.Semnele clinice nu au deci nimic specific. Putine elemente disting aceste simplome de simptomatologia descrisa in patologia datorata stresului de catre II. Selye. Se pot observa in aceasta descriere louri mai mult sau mai putin complete ale unei stari de anxietate sau depresie in fazele de debut.Din punct de vedere nozografic, nu este neaparat necesar ca sindromul de epuizare profesionala sa reprezinte o noua categorie de diagnostic. Daca ar trebui sa-l pastram intr-un cadru diagnostic, atunci ne putem raporta la categoria de "tulburari de adaptare" de care se apropie cel mai mult.

Evaluarea sindromului burn-outMaslach si Jackson au creat un instrument de evaluare, MIM (Maslach Burnout Inventory), care permite izolarea caracteristicilor fundamentale ale sindromului de epuizare profesionala. Definitia acestui sindrom se face dupa trei criterii:

- epuizarea emotionala;- dezumanizarea in relatia cu celalalt;- pierderea sensului si a satisfactiei de sine in cadrul muncii.Cel de-al doilea criteriu (dezumanizarea relatiei cu celalalt) reprezinta piatra de incercare a sindromului de epuizare profesionala in ceea ce priveste personalul de ingrijire din unitatile medicale. Pozitionarea relatiei cu celalalt, ca punct central in cadrul sindromului burn-out, reprezinta limitarea acestui sindrom de epuizare la profesiunile asa-numite de ajutor. Burn-out-ul prezinta un interes atunci cand este considerat in relatie cu unele aspecte ale patologici prind relatia de ajutor.

Factori de riscFactorii de risc permit o reflexie asupra modalitatilor prin care se poate diminua efectul acestui sindrom creat prin specificul muncii asupra personalului de ingrijire. Caracteristicile personale se pare ca au o influenta mai redusa asupra sensibilitatii spre epuizarea profesionala. Cu cat personalul de ingrijire este mai tanar, cu atat riscul de oboseala la locul de munca este mai mare.Studiile prind personalitatile celor atinsi de epuizare profesionala nu au pus in edenta o personalitate cu risc. lotusi, aceste studii au permis definirea unor trasaturi psihologice sau a unor tipuri de coping care par sa protejeze subiectii de anumite efecte la stres.In sfarsit, organizarea, ambianta de lucru sunt factori determinanti. Conflictele intre persoane, lipsa sprijinului, dificultatile de comunicare, ambiguitatea rolurilor si sarcinile de lucru fac parte dintre factorii cei mai intalniti in anchetele parcurse. Fiecare dintre acesti factori determina tot atatea poluri de reflexie intr-o optica de prevenire sau de tratare a epuizarii profesionale. Daca studiul cantitativ nu este suficient pentru a patrunde in centrul problemei, este totusi indispensabil din perspectiva unui studiu prind validitatea si eficienta unei interventii preventive.

Posibile orientari ale preventieiSe pot proiecta trei directii complementare.Prima directie este reprezentata de relatia de ajutor. Valoarea sindromului de epuizare profesionala consta in aceea de a fi repus in centrul preocuparilor de rctlexie dificultatile relatiei de ajutor si analiza "distantei suficiente". Nu este vorba numai de tehnicile de evaluare psihologica, ci si de o aprofundare pe care aceasta relatie cu celalalt o implica ca dimensiune etica. Relatia cu celalalt este una specifica umanitatii, dar in acelasi timp nu se produce de la sine si prezinta riscuri. De aceste riscuri trebuie preveniti cei care acorda relatia de ajutor.Sindromul de epuizare profesionala a fost definit ca expresie a patologiei relatiei de ajutor.

Page 14: Epuizare Profesionala Test.doc

Sindromul aduce cu el cortegiul de simptome fizice si psihice pe care le prezinta persoana uzata care acorda relatia de ajutor. Particularitatea rezida in aceea ca relatia de ingrijire catre celalalt are o dimensiune existentiala. De aceea, se considera ca sindromul de epuizare profesionala al celor care ingrijesc reprezinta in primul rand o patologie de relatie si de aceea trebuie prezentat ca un fenomen de ordin existential.Punandu-se problema astfel, burn-out-u\ poate conduce la emitereamai multor ipoteze:- deoarece este o patologie legata de o functie, ea poate atinge si subiecti normali;- este posibil sa existe sindromul iara manifestare simptomatica. Conflictul intrapsihic legat de dificultatea de a fi el insusi in relatia cucelalalt, a subiectului, nu se poate prezenta sub forma "deghizata" a unui simptom, ci este trait in mod constient si emotional. Aceasta se poate constitui ca obiectiv in preventia sindromului burn-oul, permitand persoanelor care ingrijesc sa-l identifice inainte de a deveni o suferinta somatica sau psihiatrica.Punand accentul pe dificultatea principala a persoanelor care ingrijesc relatia umana, sindromul de epuizare profesionala permite recunoasterea specificitatii profesiunilor medicale si aduce clarificari, de asemenea, pentru toate profesiunile care presupun o relatie de ajutor.A doua dimensiune priveste refiexia asupra ului de organizare a muncii. Hsle relativ usor sa se repereze acele disfunctii ale unei structuri spitalicesti, ca si insuficienta dotare cu material si cu personal. Daca lipsurile materiale se edentiaza in cifre, in termenii unui buget, costul epuizarii profesionale nu este obiectivat in nici o statistica. Si lotusi, sindromul burn-oul poate avea o greutate economica importanta. Ar 11 de dorit sa se realizeze o evaluare din acest punct de vedere. Ksle mai putin eficient sa se realizeze rotirea personalului, sa existe un numar important de parasire a lucrului, ca si o afectare a sanatatii personalului de ingrijire, realitati fata de care medicii de medicina muncii sunt de mult constienti.A treia dimensiune este legata de analiza organizationala a sindromului burn-oul, care (rece printr-o serie de repuneri a problemelor prind grupul profesional. Printre multiplele probleme care apar ca fiind fundamentale vom enumera cateva:1. Obiectivele si responsabilitatile serciilor sunt suficient de clare pentru fiecare membru al echipei?2. Pentru a-si asuma responsabilitatile, personalul de ingrijire are un suport suficient? In emotional? In ierarhic? In medical?3. Rolurile si functiile fiecaruia dintre persoanele care acorda ingrijiri sunt bine definite astfel incat sa asigure asumarea responsabilitatilor?4. Organizarea tehnica si ergonomica a serciilor este adaptata functiilor?

5. Mijloacele materiale si personalul sunt suficiente?Orice organizare a locului de munca trebuie sa fie orientata catre factorul uman si sa permita in mod particular celor care acorda ingrijiri sa investeasca in aceasta relatie de ajutor. S-a demonstrat pana la ce nivel aceasta relatie este complexa si epuizanta. Pierderile de timp si de energie fizica si psihica cauzate de multiplele disfunctii institutionale au efecte importante asupra personalului de ingrijire, ca si asupra bolnalor. in acest sens, sindromul de epuizare profesionala ii priveste pe toti profesionistii care lucreaza in spitale. Personalul de administratie si intretinere participa de asemenea la starea de bine a bolnalor, permitand o functionare armonioasa a institutiilor de ingrijire.

Se poate astfel discuta despre sindromul burn-oul ca despre o criza identitara sau ca despre echivalentul unui sindrom de post-vocatie. Vocatiile pe care unii le regreta sunt totusi destul de rare. Ipotezele care se pun in cercetarile parcurse sustin ca vocatia, in dubla sa dimensiune, sociala si religioasa, are o mare putere defensiva fata de epuizarea emotionala. Vocatia medicului, a infirmierului face parte din imageria populara. in istoria medicinei se discuta despre

Page 15: Epuizare Profesionala Test.doc

ingrijitori total devotati bolnalor, carora le sacrificau intreaga ata personala. Perceptia este aceea a unor persoane empatice si capabile sa inteleaga si sa sustina orice fel de deprimare umana, numai ca aceste personaje aproape au disparut si sunt rar intalnite in ata cotidiana. Valorile s-au schimbat si personalul care acorda ingrijire este dominat mai ales de beneficiile secundare ale profesiei pe care o exercita.

Aspecte eticeStudiul sindromului burn-out a condus si la considerarea unor probleme de natura etica discutate la mai multe niveluri. Munca colectiva si pluridisciplinara care se duce in serciile de reanimare necesita existenta a priori a unor idei si deprinderi comportamentale. Marile teme abordate sunt acelea ale subiectilor plasati sub semnul limitelor medicinei tehnice si al ne-realizarilor terapeutice: moartea si comunicarea cu familiile.La nivel indidual, sindromul de epuizare profesionala pune problema eticii relatiei de ajutor. Cum sa fii za de celalalt, care este distanta de silit pentru a acorda ajutorul, ramanand respectuos cu persoana si tara o epuizare totala? Cat sa dai din tine insuti?Sindromul de epuizare profesionala pune problema responsabilitatii, a dreptatii si in final a dragostei. Reclama in mod necesar reflexii pe teme psihologice si filosofice.In colectiv, punandu-se in edenta disfunctiunile care apar in cadrul muncii, sindromul burn-out a condus la punerea unor probleme etice fundamentale. Din punctul de vedere al comunicarii cu familiile copiilor bolna a aparut problema disputata a adevarului prind relatia dintre pacient si familia sa. Paternalismul nu mai este compatibil cu evolutia medicinei si a stiintelor. Bolnai, ca si stiintele medicale, s-au schimbat. Modelul nord-a-merican al transparentei absolute nu mai reprezinta singura solutie. Poate sa fie nu numai incompatibil cu cultura noastra, dar poate sa prezinte limite in ceea ce priveste respectarea unui principiu moral al binefacerii. in ceea ce priveste transmiterea unor informatii parintilor, trebuie acordata atentie afectitatii celuilalt. De aceea, nu se pot manifesta atitudini stereotipe, ci acestea trebuie adaptate si gandite in functie de fiecare interlocutor. Este un fapt etic activ si reflexiv.Exista o etica de gandit si pentru cei care acorda ingrijirile. Este indispensabil ca personalul care acorda ingrijirea sa participe la elaborarea unor chestiuni de etica medicala.In concluzie, in ciuda unei aparente slabiciuni epistemologice, sindromul burn-out prezinta numeroase interese. Subiectul afectat de acest sindrom nu este un bolnav propriu-zis, dar exista riscul devenirii. Sindromul burn-out rezerva dreptul la normalitate al persoanei, Iara a fi suspectata de o tulburare :de personalitate. Aceasta reprezinta o pozitie corecta din punct de vedere deontologic.Sindromul burn-out a permis recunoasterea lumii medicale ca fiind o lume de exceptie. A asuma existenta mortii, a lua decizii de oprire a tratamentului, a se confrunta cu accidentele etii, a participa la progresul stiintei si a trai consecintele reprezinta sarcini extrem de grele. Sindromul burn-out a pus in edenta o suferinta existentiala singulara si sociala.Acest sindrom reprezinta un fenomen psihologic particular care pune in edenta aspecte patologice prind relatia de ajutor. Exprimand o criza identitara, permite sa se acorde explicatii personalului de ingrijire in ceea ce priveste sensul actiunilor sale, constituit de celalalt, fiinta umana. Valoarea actului nu este data numai de tehnica aplicata. Este importanta relatia. Sindromul de epuizare profesionala permite inducerea unei rellectii prind functionarea psihica a relatiei de ajutor si de asemenea reconstruieste mitul ajutorului gratuit si al daruirii de sine pentru a pune problema in termeni de dreptate si echitate. Sunt puse de asemenea in edenta valori paradoxale actuale, si anume faptul ca profesionistii din medicina sunt afectati de situatia economica si de echilibrul bugetar. De multe ori se constata cum o politica de sanatate se orienteaza mai mult spre linia conila si ia putin in considerare sau deloc complexitatea relatiei de ajutor. Si totusi, relatia cu celalalt determina grandoarea si dificultatea profesiunilor de ingrijire.Sindromul de epuizare profesionala se afla in punctul central al etii, intre lumea interioara si lumea exterioara, intre "eu" si "tu", intre normal si patologic, intre psihologic si etic, intre nastere si moarte.

Page 16: Epuizare Profesionala Test.doc

Cum stii daca suferi de sindromul burnout?

Cu totii avem zile in care ne simtiti coplesiti de responsabilitati, fara motivatie sau plictisiti si, ca atare, incapabili de a ne ridica din pat. Dar atunci cand te confrunti cu aceasta stare zilnic si nu intrevezi nicio sansa de a-ti imbunatati situatia, este foarte probabil sa suferi de burnout. Pe romaneste, ti s-au consumat bateriile, ai ajuns la capatul puterilor. Dar sindromul burnout poate fi tratat, daca il identifici ca atare si te mobilizezi din timp.

Afla daca esti una dintre persoanele care sufera de burnout, care sunt principalele cauze ale acestui tip de epuizare, cum diferentiezi stresul de burnout si, mai ales, cum sa previi sau sa tratezi aceasta afectiune.

Despre Afectiunea burnout, cunoscuta si ca sindromul arderii complete, suprasolicitarea profesionala sau oboseala cronica, consta in epuizarea fizica, emotionala si mentala cauzata de expunerea excesiva si prelungita la situatii stresante. Persoanele care sufera de burnout se simt coplesite de presiunea de a raspunde cerintelor profesionale si, in timp, aceasta acumulare constanta de stres conduce la pierderea interesului si a motivatiei care au stat candva la baza activitatilor desfasurate la locul de munca.

Daca suferi de oboseala cronica, iti este afectata productivitatea, scade nivelul de energie si te simti din ce in ce mai lipsit de control asupra situatiilor carora ar trebui sa le faci fata, devii neajutorat si frustrat in mod constant. In cele din urma, te vei confrunta cu senzatia ca nu se mai poate face nimic pentru a-ti remedia situatia.

Cauze Principala cauza a sindromului burnout este senzatia de suprasolicitare profesionala combinata cu subaprecierea eforturilor tale de catre ceilalti. Locul de munca tinde sa fie mediul cel mai propice pentru dezvoltarea acestei afectiuni, dar exista situatii in care viata sociala sau personala conduc la burnout. Astfel, un angajat care nu a mai beneficiat de concediu si de o marire de salariu de 2 ani sau o mama de la care se asteapta sa aiba grija de trei copii si de un parinte bolnav, plus sa se ocupe de activitatile domestice sunt in egala masura expusi riscului de a ajunge la burnout.

Asadar, oboseala cronica este determinata de o combinatie de factori, fie ca este vorba despre cauze legate de locul de munca, de stilul de munca sau chiar de trasaturi de personalitate.

 Cauze legate de locul de munca- lipsa recunoasterii si recompensarii muncii prestate- senzatia de lipsa de control asupra propriilor activitati- asteptari nerealiste sau neclare din partea angajatorului- desfasurarea unor activitati monotone, repetitive si care nu ofera satisfactii profesionale- lucrul sub presiune constanta sau intr-un mediu haotic

Page 17: Epuizare Profesionala Test.doc

 Cauze legate de stilul de viata- dezechilibru intre viata profesionala si cea personala- persoanele din viata ta au asteptari ridicate de la tine si pun permanent presiune pe tine- asumarea unui numar prea mare de responsabilitati, fara ajutor din partea celorlalti- somn insuficient; prea putin timp dedicat relaxarii si socializarii- lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional

 Cauze legate de tipul de personalitate- tendinte perfectioniste; conceptia ca nimic nu este suficient de bine facut sau bun- viziune pesimista asupra perspectivelor sinelui si asupra lumii in general- personalitate de tip A (high-achiever)- nevoia permanenta de a detine controlul; reticenta in a delega

 SimptomeEste foarte probabil sa fii pe drumul catre burnout daca:- fiecare zi ti se pare a fi o zi o proasta;- ai senzatia ca, orice ai face, nu va avea niciun efect si nu va conta pentru nimeni;- iti petreci majoritatea zilei de lucru indeplinind sarcini pe care le consideri fie plictisitoare, de rutina, fie coplesitoare;- te simti epuizat tot timpul;- ti se pare o pierdere de energie sa te preocupi de viata ta profesionala sau personala.

Insa, pentru a identifica simptomele oboselii cronice, trebuie mai intai intelese diferentele dintre burnout si stres. Cu toate ca deriva din stres, starea de burnout este o afectiune cu totul diferita. A fi stresat inseamna a te confrunta cu prea mult: prea multa presiune, prea multe responsabilitati, o solicitare permanenta care depaseste puterile fizice si psihice ale individului. Cu toate acestea, o persoana stresata are in continuare convingerea ca, daca ar dispune de mai mult timp si de mai multa energie, ar putea face fata situatiei. Oboseala cronica, insa, se caracterizeaza mai ales prin insuficient: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, ca nu se mai poate face nimic, ca orice gest este in zadar.

Pe scurt, o persoana stresata cauta solutii, pe cand cineva ajuns la stadiul de burnout abandoneaza lupta, fiind total lipsit de motivatie si deprimat.

Stres versus burnoutStres Burnout- implicare excesiva, consum de energie, suprasolicitare a sinelui (la nivel fizic si psihic)- supraexcitare emotionala- hiperactivitate, senzatia permanenta de urgenta- pierderea energie- produce mai ales daune fizice- poate conduce la moarte prematura

- lipsa implicarii, dezangajare, abandon- amortire emotionala- delasare, neajutorare, senzatia de a fi coplesit- pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantei- produce mai ales daune psihice si emotionale- poate conduce la senzatia ca viata nu merita traita si ca atare la moarte, prin suicid

Poate cel mai important aspect de mentionat in comparatia stres vs. burnout este ca simptomele stresului sunt destul de vizibile si, ca atare, sunt recunoscute. In schimb, simptomele oboselii cronice sunt subtile, mai ales in fazele ei incipiente. Mai tarziu, in fazele avansate ale instalarii starii de burnout, cu toate ca simptomele devin clare, afectiunea devine mult mai greu de tratat.

Page 18: Epuizare Profesionala Test.doc

 Simptome/semne fizice- senzatia permanenta de oboseala, vlaguire- imunitate scazuta, predispozitie ridicata la contractarea diferitilor virusi- dureri de cap, de spate si musculare frecvente- schimbari ale apetitului si ale obiceiurilor de somn

 Simptome/semne emotionale- senzatia de esec si lipsa de incredere in sine- neajutorare, coplesire- detasare de ceilalti oameni si de lume in general- pierderea motivatiei- abordare negativista si cinica- imposibilitatea de a fi satisfacut (nimic nu este suficient de bun)

 Simptome/semne comportamentale- cautarea singuratatii prin izolarea frecventa de ceilalti oameni- retragerea din diferite activitati, refuzul responsabilitatilor- consumul excesiv de mancare, bauturi alcoolice sau droguri pentru a face fata situatiei- revarsarea frustarilor peste oameni nevinovati- absenteismul de la locul de munca sau scurtarea programului de lucru, venind tarziu si plecand devreme de la job

Preventie/RemediuCu stilul de viata pe care il ducem, din ce in ce mai alert si mai indiferent fata de nevoile personale ale individului, fiecare dintre noi risca sa ajunga la burnout. Pentru a evita acest lucru, este important, in primul rand, sa fim atenti la semnele care ne avertizeaza despre instalarea oboselii cronice astfel incat sa le putem trata din timp, prevenind burnout-ul.

Iata cateva mici trucuri pentru a nu ajunge la burnout:

Incepe-ti ziua cu un ritual relaxantIn loc sa mergi direct la lucru, aloca-ti o scurta perioada de timp in fiecare dimineata pentru a desfasura o activitate relaxanta. Alegerea ei depinde, desigur, de preferintele personale, de hobby-uri, tip de personalitate si stil de viata. De exemplu, poti alege sa asculti muzica, sa citesti cateva pagini dintr-o carte care te inspira, sa iti bei cafeaua sau ceaiul in timp ce meditezi sau nu te gandesti la nimic. Mananca regulat si fa-ti un program de somn Adoptarea unei anumite regularitati in stilul de viata are un rol important in asigurarea senzatiei ca totul este sub control. Mancand sanatos, implicandu-te in activitati sportive sau de relaxare si odihnindu-te suficient, iti vei mentine energia fizica si puterea mentala pentru a face fata provocarilor de zi cu zi. Stabileste niste limitePentru ca majoritatea persoanelor ajung la burnout din cauza prea multor responsabilitati si a cerintelor nerealiste din partea celorlalti, este important sa inveti sa spui “nu” atunci cand este suprasolicitat, amintindu-ti ca aceasta atitudine iti va permite sa spui “da” lucrurilor care iti fac placere si care conteaza cu adevarat. Ia o pauza zilnica de la tehnologie

Page 19: Epuizare Profesionala Test.doc

Gaseste-ti o perioada din zi in care sa uiti de e-mail-uri, de telefon si alte device-uri. Deconecteaza-te complet de tehnologie pentru a te conecta putin la gandurile tale. Altfel, vei pierde controlul si vei fi suprins sau coplesit atunci cand gandurile respective se vor manifesta intr-un mod si la un moment nepotrivit. Implica-te in activitati creativeCreativitatea este un antidot puternic pentru burnout. Atat timp cat faci ceva nou, care te pasioneaza si iti provoaca partea creativa, esti protejat de efectele negative ale muncii de rutina. Implica-te mai ales in activitati creative care nu au absolut nicio legatura cu jobul pe care il indeplinesti 5 zile pe saptamana. Daca nu ai identificat din timp simptomele suprasolicitarii astfel incat sa poti aplica metodele de preventie de mai sus si ai ajuns la stadiul de burnout, poti urma una dintre strategiile de recuperare: Strategia 1: Schimba mediul in care traiestiDesi poate parea aproape imposibil de aplicat, aceasta strategie presupune indepartarea de toate lucrurile care au condus la burnout. Doar iesind din mediul nociv care te-a adus in aceasta stare, mai poti gandi lucid pentru a gasi solutii. Elimina deci cauzele, chiar daca aceasta decizie poate aduce aparent prejudicii la randul ei. Strategia 2: Cere ajutorUna dintre simptomele burnout-ului este tendinta de conservare a energiei prin izolarea de ceilalti oameni. De aceea, in situatia fericita in care individul isi da seama ca sufera de burnout, alegerea de a cere ajutor este printre ultimele metode de vindecare la care s-ar gandi. Cu toate acestea, suportul prietenilor si al familiei este necesar pentru redobandirea perspectivei, a motivatiei si a energiei pierdute prin burnout. Strategia 3: Reevalueaza-ti prioritatile si obiectivele Daca ai ajuns la burnout, este clar ca ceva important din viata ta nu functioneaza asa cum ar trebui sa functioneze. Gaseste timp pentru a-ti redefini idealurile, prioritatile si lucrurile care te motiveaza cu adevarat. Gandeste-te daca nu cumva iti investesti timpul si energia in ceva care nu este primordial pentru tine si care te opreste de la realizarea lucrurilor care conteaza cu adevarat. Daca iti dai seama ca ai neglijat ceva important, redirectioneaza-ti eforturile inspre acel lucru. Pentru a lupta cu burnout-ul cauzat de locul de munca, poti lua masuri suplimentare, precum: Semnaleaza-ti problemeleIn loc sa astepti ca alte persoane sa observe situatia in care te afli, asigura-te ca superiorii tai sunt la curent cu aspectele job-ului tau care au dus la burnout. Adreseaza-te persoanei care poate schimba acest lucru astfel incat sa iti fie imbunatatita experienta de lucru. Cere o reconsiderare a responsabilitatilorDaca ti se cere in mod constant indeplinirea unor sarcini care nu intra in descrierea postului tau, cere o reconsiderare a responsabilitatilor care iti sunt alocate. De asemenea, daca motivul burnout-ului este rutina cauzata de task-urile repetitive ce nu iti mai ofera nicio satisfactie, cere alocarea unor noi responsabilitati sau poti lua in considerare chiar schimbarea locului de munca. Ia o pauza de la jobCea mai drastica metoda de a opri efectele suprasolicitarii profesionale este sa te desparti pentru o perioada de locul de munca. Foloseste-ti zilele de concediu pentru a petrece o vacanta care sa-ti reincarce bateriile si sa te ajute in regandirea perspectivelor de viitor.

Page 20: Epuizare Profesionala Test.doc

Job, stres, burnout

de Nicoleta Grigore » Vin Sep 23, 2011 11:20 am

Pentru a preveni sau trata sindromul burnout este evident necesar sa stim ce este, sa recunoastem simptomele, etapele si sa incercam sa identificam cauzele. Asadar, sindromul burnout este definit ca o stare de epuizare - fizica, emotionala, mentala - cauzata de expunerea la situatii stresante si prelungite.Simptomele sunt mai degraba psihice decat fizice: lipsa sperantei, detasare, izolare, plictiseala, iritabilitate, epuizare emotionala, frustrare, disperare, cinism, apatie, nesiguranta in privinta competentelor si abilitatilor profesionale, nemultumire de rezultatele profesionale, emotii cea par cu greu la suprafata, uneori dupa luni de zile de expunere la situatiile stresante. Pentru ca nu apare peste noapte, recunoasterea in timp util a simptomelor scade sansele instalarii epuizarii.

Burnout este un sindrom mai ales asociat cu locul de munca. Totusi, este diferenta intre una sau doua zile stresante la serviciu si burnout. Multi dintre noi au experimentat la serviciu zile in care s-au simtit plictisiti, neapreciati, supraincarcati de parca, si cu puterea si determinarea lui Hercule, nu puteau face fata programului de lucru. Pe de alta parte, insa, putem “cocheta” cu sindromul burnout daca: fiecare zi la job este una neplacuta, daca tot ce facem pare o pierdere de timp si energie, daca activitatile profesionale candva placute au devenit neplacute, daca nimic nu pare a face diferenta, pana si sefii si colegii devin sacaitori.

Pentru a intelege mai bine dinamica epuizarii la locul de munca, Dr. Dominique Barbier descrie urmatoarele faze ale sindromului burnout.

1. Entuziasmul ideal: o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe incepatorul care suprainvesteste in cariera, la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea de “ardere/burnout”. Individul are impresia ca munca ii va umple viata si ii va acoperi carentele.

2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire progresiva care face ca acesta sa-si piarda aspectul stimulativ. In schimb, revendicarile personale vin in prim-plan ca si cum individul ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa.

3. Sentimentul de frustrare: in aceasta faza se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene, tulburari gastrointestinale), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul isi pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau, nu mai are chef sa munceasca.

4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individul se simte aproape in mod cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice.

Daca am vazut care pot fi simptomele si fazele dezvoltarii sindromului epuizarii, acum putem puncta cateva dintre cauzele dezvoltate la locul de munca: lipsa aprecierii sau atitudinea critica din partea sefilor sau a colegilor, suprasolicitare profesionala, scopuri nerealiste autoimpuse sau impuse de altii, reguli nerezonabile sau punitive, depasirea valorilor personale, plictiseala din cauza unei profesii repetitive sau care nu te mai stimuleaza si altele.

Page 21: Epuizare Profesionala Test.doc

Ce putem face pentru a preveni si reduce efectele burnout? Se impun schimbari importante pe mai multe dimensiuni:- fizica: managementul somnului, al odihnei eficiente; alimentatie echilibrata; exercitii fizice- mentala: managementul stresului, managementul timpului, al emotiilor, stabilirea unor scopuri realiste, putin “egoism” nu strica – Ce ma ajuta sa-mi reincarc bateriile? Am nevoie de timp “pentru mine”?- sociala: impartasirea dificultatilor profesionale cu cei apropiati, pentru a beneficia de sustinerea lor; exprimarea motivelor de insatisfactie in fata superiorilor; apelul la comunicarea eficienta; si, nu in ultimul rand, putem lua in considerare posibilitatea schimbarii locului de munca sau a carierei. De ce nu?!

Sindromul epuizarii in relatia cu locul de munca nu este acelasi lucru cu stresul la locul de munca. Cand esti stresat iti pasa prea mult, dar cand esti epuizat nu vezi nicio cale de imbunatatire a situatiei.

POP QUIZ BURNOUT:

1. Exista activitati profesionale care iti placeau candva, dar acum nu-ti mai trezesc interesul?Da/Nu

2. Ai devenit mai cinic in privinta jobului, a sefului sau a companiei pentru care lucrezi?Da/Nu

3. Relatiile din afara serviciului (cu familia, prietenii) sunt afectate de sentimentele tale fata de munca?Da/Nu

4. Te-ai surprins dimineata gandindu-te “cu groaza” ca trebuie sa mergi la serviciu?Da/Nu

5. Te consideri usor de iritat de catre colegi?Da/Nu

6. Ii invidiezi pe cei care sunt impacati cu jobul lor?Da/Nu

7. Esti mai putin interesat de a face “o munca buna” comparativ cu alta data?Da/Nu

8. Experimentezi cu regularitate oboseala la locul de munca?Da/Nu

9. Te plictisesti usor la locul de munca?Da/Nu

10. Sambata seara te cuprinde supararea la gandul ca mai e o zi si incepe o noua saptamana de lucru?Da/Nu

11. Daca ai raspuns afirmativ la 5 sau mai multe din intrebarile de mai sus este posibil sa cunoasti deja efectele sindromului burnout. Ia in serios mesajele transmise de corpul si psihicul tau!

Page 22: Epuizare Profesionala Test.doc

Articol realizat de Nicoleta Grigore, psiholog

SINDROMUL BURN-OUT

(SINDROMUL DE OBOSEALĂ CRONICĂ)

Cuvinte cheie: sindrom burn-out, oboseală cronică, management stres, exerciţiu fizic

pagina 1 - 2, test sindrom burn-out

RezumatÎntr-o lume în care informaţia ne invadează, timpul parcă se contractă, sarcinile de la serviciu devin din ce în ce mai multe, mai complexe, diversificate şi mai urgente, apar tot mai frecvent simptome ale unor boli care până în urmă cu câţiva ani de zile nu erau descrise în tratatele de medicină clasică. Este cazul şi sindromului burn-out. Prezentul articolul îşi propune să aducă în atenţie simptomatologia acestui sindrom precum şi metode de prevenire aplicabile în această situaţie, mai ales pentru că multe dintre soluţiile de tratament sunt în strânsă corelare cu practica exerciţiului fizic şi cu managementul stresului.

  Sindromul de burn-out este o stare de epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea individului pe termen lung în situaţii solicitante. În 1981, Maslach si Jackson, citaţi de M. Zlate, propuneau următoarea definiţie pentru burn-out: „un sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii”. Cu alte cuvinte este vorba de sindromul stresului cronic la locul de muncă.   În 1974, Herbert Freudenberger, medic în New York, a folosit pentru prima dată noţiunea de „burn-out".    Există conexiuni între sindromul burn-out şi variabilele demografice cum sunt sexul, vârsta şi vechimea în muncă. Diverse cercetări (Pedrabissi, Rolland şi Santinello, 1993) au scos în evidenţă că sexul feminin, vârsta medie şi cea înaintată, dar şi diversitatea activităţii profesionale (cei care suplinesc posturi ce necesită diferite calificări) au influenţă asupra formelor de manifestare ale fenomenului.    Sindromul de epuizare profesională îi afectează mai ales pe aceia care au ales să lucreze cu oamenii (de exemplu: profesorii, educatorii, personalul medical, avocaţii, funcţionarii publici). Evident că nu toţi vor fi afectaţi în egală măsură, unii vor experimenta un nivel maxim de stres, în timp ce alţii se vor adapta mai uşor.   Zahărul, cafeaua, ceaiul negru, cafeina, nicotina sau alcoolul sunt unanim acceptaţi ca factori care favorizează şi potenţează instalarea sindromului de oboseală cronică.  Cei predispuşi la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite caracteristici de personalitate: idealism, supraangajare în profesie, dorinţa de a performa, nevoia crescută de aprobare din partea celorlalţi, un respect de sine scăzut, vulnerabilitatea în faţa excesului de cereri, incapacitatea de a refuza, sentimentul de vină faţă de îndeplinirea propriilor nevoi, nerăbdare, grabă. Totul începe de la pierderea echilibrului între solicitările primite şi propriile resurse. De cele mai multe ori, persoana alege singură să se supra-responsabilizeze din dorinţa de a avea un statut mai bun, de a câştiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante ale vieţii, cum ar fi relaţia intimă sau prietenii. Astfel, deşi factorii stresori sunt identici pentru toţi cei care lucrează într-un domeniu, doar unii vor ajunge să sufere de epuizare psihică şi fizică, pentru că doar unii folosesc supra-angajarea în muncă drept scuză pentru a evita angajarea într-o relaţie intimă semnificativă sau în relaţii sociale (cele două tipuri de relaţii sunt cele care pot crea şi oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca într-un fel de spirală: persoanele nu pot opri munca pentru că nu-şi pot lua pauze (acestea sunt percepute ca un pericol de a pierde ceea ce au

Page 23: Epuizare Profesionala Test.doc

construit până în momentul respectiv) şi decid să muncească în continuare şi mai mult pentru consolidarea poziţiei în care se află. Mulţi nu pot opri munca, nu-şi iau pauze. Cu cât îşi consolidează poziţia la locul de muncă, cu atât mai mult se responsabilizează singuri. În cazul lor, orice schimbare în rutina zilnică produce o stare de nesiguranţă ceea ce conduce automat spre frica de eşec. Astfel, continuă să muncească, să se îndepărteze de oameni pentru ca apoi, să se înstrăineze şi să fie din ce în ce mai absenţi din viaţa de cuplu sau cea socială.  Obţinerea rezultatelor sau a performanţelor, în orice domeniu, presupune implicarea conştientă într-un proces evolutiv, în spirală ascendentă şi de cele mai multe ori ireversibil (figura 1).

Figura 1. Bucla de intrare în sindromul burn-out

  Desigur că perfecţionarea profesională şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul carierei sunt procese care implică un anumit grad de stres. Stresul este o reacţie a organismului la un potenţial pericol, care poate fi fie fizic sau de ordin psihic. Pericolul poate fi real sau imaginar nota1. De fapt, de multe ori oamenii îşi declanşează singuri reacţiile stres numai prin simpla direcţionare a gândurilor. Iniţial are loc o descărcare de adrenalină care determină comportamentul uman clasic - fie de fugă, fie de luptă – ceea ce se traduce în comportamente de tipul: a accelera sau a frâna brusc, a gesticula, a scrie cât mai mult la calculator, a comunica pe internet, a munci fizic, a mânca, a deretica - toate aceste reacţii au în comun disproporţionalitatea (cantitativă şi calitativă) acţiunii faţă de stimulul care a produs reacţia persoanei. În planul reacţiilor organismului menţionăm numai cele mai evidente dintre multiplele modificări la care este supus corpul: creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale, contracţia musculaturii scheletice, creşterea nivelului de glucoză, etc. Toate acestea mecanisme sunt de protecţie imediată a corpului. Dacă stresul se prelungeşte sunt depăşite capacităţile de adaptare ale organismului la factorii de pericol, ceea ce conduce la instalarea unor afecţiuni cum sunt: hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, ulcerul duodenal, migrenă repetate, cancer, alergie, astm, durere cronică de spate, artrită. Efectele stresului prelungit se manifestă şi în plan psihic: sunt afectate procesele gândirii, se instalează stări de apatie, se înregistrează lipsa de energie, limitarea exprimării emoţionale, afectarea relaţiilor interumane, scăderea performantelor şi, în general, se constată o deteriorare a calităţii vieţii.  În aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele unui studiu realizat pe 1541 subiecţi. Rezultatele studiului sunt cel puţin îngrijorătoare:

Page 24: Epuizare Profesionala Test.doc

31% dintre subiecţi şi-au pierdut simţul umorului, ceea ce a condus spre o presiune mai mare la locul de muncă

43% din subiecţi se enervează uşor şi reacţionează disproporţionat faţă de stimulul declanşator

44% din cei chestionaţi acuză migrene sau cefalee în 55% dintre cazuri erau prezente dureri musculare difuze 55% considerau că sunt constant obosiţi la muncă 57% dintre participanţii la chestionar suferă de insomnie 76% dintre cei care au răspuns recunosc că le este greu să se concentreze şi să ia decizii

preferând să se izoleze faţă de cei din jur.

   Reacţiile care se produc în cazul sindromului burn-out sunt asemănătoare celor din depresie:stare de oboseală cronică însoţită de senzaţia de epuizare extremă cu incapacitate fizică de a mai continua

episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburări digestive tulburări ale calităţii somnului iritabilitate faţă de cei apropiaţi scăderea randamentului la locul de muncă incapacitatea de a mai face faţă sarcinilor urgente senzaţia că munca invadează în special viaţa personală senzaţie progresivă de epuizare care împiedică persoana să mai răspundă sarcinilor din

familie. Simptomatologia se accentuează treptat pentru ca într-o fază mai gravă a sindromului să

apară şi: tendinţa de a rămâne din ce în ce mai târziu la serviciu pentru a îndeplini sarcinile pentru

care altă dată timpul ajungea nemulţumirea faţă de profesie şi sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectivă lipsa rapidităţii în executarea unor sarcini simple dezinteresul faţă de muncă: individul lucrează din ce în ce mai mult şi se simte invadat,

pentru că nu este recunoscut la adevărata sa valoare şi pentru că are impresia că nu este plătit pe măsură, sau că munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care îl apasă, senzaţie pe care o maschează cu supra-activism ineficient, de suprafaţă

o detaşare emoţională din ce în ce mai evidentă, care poate îmbrăca o varietate de manifestări, de la absenţa emoţiilor faţă de alţii până la o totală indiferenţă la suferinţa semenilor; aceasta concomitent cu o retragere în sine sau cu o lipsă de comunicare

lipsa reacţiei fiziologice de autoprotecţie 

Note: 1 Pericolul real are la bază o amintire care ni s-a întâmplat.    Pericolul imaginar este definit ca o construcţie în minte sub forma unor imagini/situaţii care se pot transforma în realitate sau nu.   Pericolul, în general, nu are nici o legătură cu raţionalul, cu sfera logică ci cu zona de percepţie individuală, cu impactul emoţional, cu gradul de maturizare emoţională a subiectului respectiv

Maslach si Jackson (1981) sintetizează această simptomatologie într-un "sindrom ce prezintă 3 dimensiuni”: a) depersonalizarea - persoana se distanţează de ceilalţi, b) reducerea realizărilor personale mai ales în condiţiile unui spirit critic (orientat spre cei din jur, dar şi spre sine, în egală măsură) crescut asociat cu scăderea randamentuluic) epuizare emoţională - persoana se simte golită de resurse emoţionale şi devine foarte vulnerabilă la agenţii stresori.

Page 25: Epuizare Profesionala Test.doc

  Sindromul burn-out se instalează lent. Nu apare în urma unor traume sau evenimente şocante, ci doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce ţin de locul de muncă.

  Până la instalarea efectelor sindromului individul parcurge câteva faze preliminare:1. Entuziasmul ideal: este etapa în care se încadrează persoanele aflate la începutul carierei, care investesc, foarte mult din punct de vedere emoţional, în munca pe care o desfăşoară, trăind cu ideea că pot acoperi carenţele profesionale foarte repede. 2. Stagnarea ineficientă: munca îşi pierde aspectul primordial, nu mai are acelaşi efect stimulativ asupra individului, are loc o scădere a capacităţii de a lucra cumulată cu asocierea revendicărilor din planul individual (persoana realizează că îşi doreşte şi altceva în afara unui loc de muncă bine plătit: familie, copii, vacanţe, socializare). 3. Sentimentul de frustrare: în acest moment se dezvoltă tulburări fizice (cefalee sau migrene, tulburări gastrointestinale, modificarea calităţii somnului etc.), comportamentale şi psiho-emoţionale (anxietate, depresie). Sentimentul de frustrare devine cu atât mai accentuat cu cât individul îşi pune întrebări in privinţa sensului muncii sale, îşi reevalueză şansele şi aspiraţiile, se simte din ce în ce mai obosit, îi scade interesul pentru muncă.4. Apatia plină de dezamăgire: individul se simte cronic frustrat în/şi la muncă, singura motivaţie pe care o găseşte este cea financiară.    Situaţia ar putea fi prezentată sub formă grafică după cum urmează în Figura 2:- aşteptări nerealiste de la propria persoană- angajarea în muncă- performanţe slabe- efort crescut în raport cu munca prestată- lipsa viziunii, a obiectivelor personale- un management defectuos al furiei - epuizare mentală şi fizică, cinism- sentimente de disperare şi lipsa speranţei- pierderea încrederii într-un viitor mai bun- colaps.

  Calea inversă, de normalizare, de vindecare şi de stabilizarea a stării de sănătate (fizice, psihice şi mentale) pe care cineva o poate urma ar fi (Figura 3):- stabilirea unor orizonturi de aşteptare realiste- acceptarea faptului că munca intensă, din greu realizată nu este cheia dorită- eficientizarea eforturilor în funcţie de rezultatele pe care preconizăm să le aducă- stabilirea unor etape care ar trebui parcurse de cineva în atingerea scopului/scopurilor propuse- construirea unei imagini asupra viitorului dorit- responsabilizarea şi asumarea eşecurilor- analizarea realităţilor- reluarea legăturilor cu prietenii şi familia- respectarea orarului de odihnă activă şi pasivă- acordarea unui timp pentru propria persoană.

Page 26: Epuizare Profesionala Test.doc

Stadiile de evoluţie ale sindromului burn-out şi etapele inverse spre normalizarea stării de sănătate.(Sursa graficelor: Szerena Nagy szerena.wordpress.com )

Figura 2. Curba de instalare a sindromului burn-out Figura 3. Curba de ieşire din sindromul burn-out

  În afara situaţiilor finale, tratarea unei persoane cu sindrom burn-out este una complexă şi are în vedere complexitatea sindromului.  O latură a tratamentului este cea medicamentoasă, de competenţa medicului: medicaţie antialgică, antiinflamatoare specifică sau generală, antivirală, imunomodulatoare, antidepresive în funcţie de simptomatologia acuzată.       Regimul igienico-dietetic de viaţă este partea din tratament care este la îndemâna oricui:

respectarea unui orar de mese ceea ce înseamnă respectarea calităţii şi cantităţii de alimente de care organismul are nevoie. Afirmaţia „că nu am timp să mănânc” ascunde de fapt o prioritizare defectuoasă a activităţilor cotidiene – oricât de ocupată este o persoană, există posibilitatea unei mese de dimineaţă care poate realiza un aport în principii alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidiană. Dacă la această masă se mai asociază 2-3 gustări peste zi formate dintr-un fruct proaspăt sau un pahar de suc natural de fructe/legume, obţinem necesarul caloric calitativ şi cantitativ. O importanţă aparte ar fi util de acordat şi reducerii cu până la 30% a consumului de lipide.

hidratarea suficientă, aproximativ 2 litri consumaţi între mesele principale respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). Şi în acest caz este importantă calitatea şi

cantitatea somnului – somnul din intervalul orar 22-24 facilitează refacerea fizico-psihică organismului

evitarea alternanţei eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar fi duminica, atunci când ar exista tendinţa hipersomniei

evitarea programului de lucru prelungit sau terminare la timp a programului măcar de 2-3 ori pe săptămână

plimbare zilnică de minim 10-15 minute în ritm rapid – în situaţiile când nu este posibil acest lucru se recomandă ca autoturismul să fie lăsat la distanţă de locul de muncă tocmai pentru a parcurge o distanţă minimă pe jos

week-end-ul să fie organizat astfel încât să fie alternate exerciţiile fizice cu activităţile comune în familie şi cu socializarea.

Page 27: Epuizare Profesionala Test.doc

    Învăţarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la dispoziţia angajaţilor prin cursuri indoor sau să implice participare individuală. Rolul acestor cursuri este de a:

învăţa participanţii să respire corespunzător – abdominal inferior. O bună oxigenare a organismului conferă calm şi stabilitate persoanei, dar şi capacitatea de a analiza obiectiv problematica ivită, ajutând la identificarea soluţiilor. În afara efectului pe care îl are asupra sistemului nervos central, oxigenul este unul dintre factorii cei mai importanţi în metabolizarea radicalilor liberi şi responsabil în combaterea stresului.

participarea la cursuri de dezvoltare personală, în care subiectul este învăţat să se cunoască, să se evalueze, să îşi stabilească obiectivele, să-şi gestioneze emoţiile, să inter-relaţioneze cu cei din jur, să prevină apariţia conflictelor, sau dacă acestea sunt deja generate, cum să se lase cât mai puţin afectat de reacţiile negative ale celor din jur.

învăţarea tehnicilor de relaxare progresivă, adaptată la condiţiile de la serviciu educarea subiecţilor în folosirea tehnicilor de: autoîncurajare, auto-valorizare, motivare,

creştere a stimei de sine şi a încrederii în propria persoană.

    Dacă privim cu atenţie cauzele are conduc spre acest sindrom, constatăm că foarte multe elemente ţin de trăsăturile de personalitate, ceea ce poate să justifice o îndrumare spre grupurile de susţinere psihologică, acolo unde situaţiile o impun.

    Un loc aparte în acest proces de tratament îl pot avea tehnicile de refacere pe care le folosesc sportivii pentru înlăturarea oboselii postefort:

utilizarea hiperventilaţiei pentru înlăturarea „datoriei de oxigen” acumulată pe durata efortului

folosirea mijloacelor hidroterapeutice aplicarea unor tehnici minime de masaj (fie la nivelul lobului urechii, fie la nivel plantar) exerciţii de stretching, în reprize, de câte 10 minute pe parcursul zilei exerciţii de flexibilizare ale coloanei vertebrale (alături de precedentele ajută la

stimularea meridianelor energetice, ceea ce înlătură rapid starea de oboseală).

   Concluzie   Concluzia nu poate fi decât una singură: MODERAŢIA ceea ce înseamnă îmbinarea aspectelor vieţii noastre astfel încât să existe un echilibru între carieră, viaţa personală, dezvoltarea personală, sănătate, relaţii sociale şi de prietenie şi dorinţele financiare ale fiecăruia.

  Gezeiten Haus Klinik (GHK) funcţionează în Bonn şi oferă un test gratuit pentru cei interesaţi să descopere dacă au sau nu simptome de Burnout. 

  Bibliografie selectivă

1. Craşovan Mariana, Mentoratul on-line la distanta – avantaje şi limite în Revista de Informatică Socială, 2005 an II, nr. 4, www.ris.uvt.ro.2. Donald E. Nease Jr.; Katherine Margo; Michael Floyd / Familiy Medicine Trainess Perspectives on the role of Emotion and  Empathy Medicine, Evidence and Emotions 15th International Balint Congress, Lisbon 2007-1-5-sept. p.33-36, I.S.B.N. 978-989-20-0747-23. Freudenberger  H.J., Staff  Burn-out, J. loc. Issues 1974,30:1594. Hayes C.,Stress Relief for Theachers, Routledge, London and New York: Taylor & Francis Group, 20065. Maslach Burnout Inventory – Maslach C.Jackson, S. E., 1981, http://casandrachera.com/2010/02/01/chestionarul-de-evaluare-a-burnout-ului-maslach/6. Maslach C., Schaufeli  W., Leiter  M., Job  Burn-out, Ann  Rev. Psychology 2001; 52:397-4227. Pedrabissi, Rolland şi Santinello, Stress and Burnout Among Teachers in Italy and France,

Page 28: Epuizare Profesionala Test.doc

Journal of Psychology, Vol. 127, 19938. Richard  B. Addison- Burn-out and  Balint, 14th International  Balint Congress Stockholm 2005, I.S.B.N. 91-631-7037-X  p. 118-1249. Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaţional-managerială Volum I, 2004, Polirom, Iaşi10. Ulrich Kraft, "Burned Out", Scientific American Mind, June/July 2006 p. 28-3311. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M. P. (2001). S. T. Fiske, D. L. Schacter, & C. Zahn-Waxler. ed. "Job burnout". Annual Review of Psychology (52): 397–422

Profesor Univ.Dr.   Paula Drosescu  medic primar Medicina Sportiva

 Universitatea “Al.I.Cuza” IaşiFacultatea de Educaţie Fizică şi Sport

publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 1 decembrie 2010