Energia Mondiala

download Energia Mondiala

of 90

description

1. Importanta, locul si structura energeticii mondiale2. Geografia consumului de energie si balanta energetica mondiala3. Geografia industriei de combustibili4. Geografia industriei carbonifere5. Geografia industriei petroliere6. Geografia industriei gazelor naturale7. Industria energiei electrice

Transcript of Energia Mondiala

ENERGETICA MONDIALA1. Importanta, locul si structura energeticii mondiale2. Geografiaconsumului de energie si balanta energetica mondiala3. Geografia industriei de combustibili4.Geografia industriei carbonifere5.Geografiaindustriei petroliere6.Geografia industriei gazelor naturale7. Industria energiei electrice1. Importanta, locul si structura energeticii mondialeEnergetica ca ramura a industriei se ocupa cu explorarea, extragerea, prelucrarea, utilizarea tuturor surselor energetice, cu producerea energiei electrice si cu distribuirea ei.Importanta energeticii rezida si din faptul ca ei ii revine 1/3 dincostul alocarilor fondurilor fixe si asignatiilor capitale. In aceasta ramuralucreaza 1/5 din populatia activa ocupata in industrie. Totodata, energeticaeste un mare consumator de materie prima din alte ramuri: 2/3 dinproductia totala de tevi, 10-12% din totalul produselor metalurgice, 10%din materialele de constructie etc. Ea cuprinde:-sursele de energie primara: carbuni, petrol, gaze naturale,hidroenergie, sisturi bituminoase;-productia de energie secundara: energie electrica si termica,obtinute prin folosirea energiei primare.Cu alte cuvinte, energetica prezinta un complex industrial compusdin doua subramuri:-industria de combustibili;-industria energiei electrice, sau electroenergetica.2. Geografiaconsumului de energie si balanta energetica mondialaEnergetica contemporana se bazeaza, in principal, pe utilizarearesurselor energetice primare (petrol, gaze naturale, carbune, hidroenergiesi energia atomica), numite "comerciale' sau "industriale'. Consumulmondial al resurselor energetice este in continua crestere, dar neuniform dela o perioada la alta. In primii 50 de ani ai secolului al XX-lea consumultotal de energie la nivel global se dubleaza la fiecare 18-20 de ani, iar in adoua jumatate a secolului ritmurile de crestere a consumului de energieconstituie 3-5% pe an.Urmarind evolutia consumului mondial de energie incepand cu anul1900, se observa ca pana in anul 2000 acesta prezinta o crestere de 12,9ori, respectiv de la circa 1 miliard t.c.c. in anul 1900 la 12,9 miliarde t.c.c.Prognozele efectuate de Banca Mondiala pentru anul 2005 prevad unconsum de 15 800 milioane t.c.c.Repartitia geografica a consumului total de energie este neuniformade la continent la continent si de la tara la tara. Aceasta disproportie esteconditionata atat de prezenta resurselor proprii, cat si de locul pe care ildetin in economia mondiala. Astfel, in 2000 consumul mondial de energie era dominat de Europa, inclusiv Rusia, (32%) si de America de Nord (28,4%), celelalte continente inregistrand consumuri modeste.Analiza consumului energetic la nivel de tari pune in evidenta maridiferente in ceea ce priveste consumul atat global, cat si pe cap de locuitor. Astfel,primele 7 state (S.U.A., China, Rusia, Japonia, Germania, Marea Britaniesi Canada) detin cca. 70% din consumul mondial de energie.Consumul anual de energie pe cap de locuitor la nivel global este de circa2 t.c.c, inregistrandu-se diferente foarte mari pe tari si grupe de tari. incadrul tarilor dezvoltate cu consum ridicat se evidentiaza Luxemburg(14-15 t.c.c.pe cap de locuitor), dupa care urmeaza S.U.A. si Canada, unde dupa oanumita reducere se mentine la nivelul de circa 10 t.c.c.pe cap de locuitor. Dintre tarile in curs de dezvoltare cu economia de piata, un consum foarte ridicatil au tarile Golfului Persic - Qatar, Emiratele Arabe Unite si Bahrain(13-27 t.c.c.pe cap de locuitor); la polul opus se afla state cu un consum sub 50 kg c.c.pe cap de locuitor- Bangladesh, Laos, Afganistan, Tanzania, Haiti etc.Paralel cu cresterea rapida a consumului mondial de energie, s-au produs modificari esentiale cantitative si structurale in balanta energeticamondiala.Balanta energeticamondiala reprezinta raportul dintre diferite tipuri de combustibil si energie la productia si consumul lor.Analiza evolutiei ponderii combustibililor fosili in balanta energeticamondiala in secolul XX, pune in evidentaimportante modificari. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea, carbuneleocupa o pozitie dominanta in balanta energetica mondiala (peste 90%),pentru ca dupa cel de al doilea razboi mondial ponderea lui sa scada vertiginos, ajungand in 1975 la 28,7%. In schimb creste ponderea altor surse, cum sunt petrolul, gazele naturale, hidroenergia, energia nuclearaetc. Dintre acestea, hidrocarburile au avut cea mai puternica ascensiune, dela 16,4% in 1925 la cea 70% in 1970 (tab. 1). Aceasta perioada estenumita "epoca petrolului ieftin".Ca urmare a crizei energetice s-au produs modificari considerabilein structura balantei energetice mondiale. Astfel, cota de participare ahidrocarburilor in balanta de consum s-a redus la 63%, iar pondereahidroenergiei si mai ales a energiei atomice a crescut pana la 10%.In anul 2000, ponderea resurselor energetice in balanta energetica mondiala era urmatoarea: petrol - 36,8%, carbune - 25,1%, gaze naturale -23,5%, hidroenergie - 7,0%, energie nucleara - 6,4%, alte surse - 1,2%.Balanta energetica in diferite tari are specificul sau, care depinde de gradul asigurarii cu anumite resurse energetice, de particularitatile dezvoltarii economieinationale, precum si de posibilitatile de import.3. Geografia industriei de combustibiliIndustria de combustibili se ocupa cuextragerea de carbune, petrol, gaze naturale, uraniu, turba, sisturi bituminoase, nisipuri asfaltice, cu prelucrareasi cu transportarea lor. Industria de combustibili cuprinde urmatoarelesubramuri:industria petrolului;industria gazelor naturale;industria carbonifera;alte surse de combustibil (lemn, turba, sisturi bituminoase).Peste 80% din totalul energiei electrice este produsa in baza utilizarii combustibililor minerali.Combustibilii sunt destul de neomogeni ca greutate, putere calorica si densitate. Valoarea tipurilor de combustibili este determinata, in primul rand, de puterea calorica a acestora.Laarderea 1 kg de carbune de piatra se degaja o cantitate de caldura egala cu7 000 kcal; 1 kg de turba - 1600-3000 kcal; la descompunerea 1 kg deuraniu se degaja energie echivalenta cu 21 miliarde kcal sau cu energiaobtinuta la arderea a 3 000 tone de carbune.In calculele tehnico-economice drept etalon pentru comparareaputerii de ardere a diferite tipuri de combustibil se foloseste termenul de"combustibil conventional'."Combustibil conventional' (sau "echivalent carbune') - combustibil a carui capacitate calorica pentru calcul s-a acceptat conventional egala cu7 000 kcal/kg.Daca puterea caloricaaltcarbune de piatra sau huila e de 7 000kcal/kg si este considerata drept unitate de combustibil conventional sauechivalent carbune (t.c.c. sau t.e.c), atunci 1 t de antracit este echivalentacu 1,2 t.c.c; 1 t de petrol - cu 1,3-1,5 t.c.c; 1 t de gaz condensat - cu1,67 t.c.c; 1 000 m3gaze naturale - cu 1,33 t.c.c; 1 000 kcal energieelectrica- cu 0,125 t.c.c. etc.Geografiarezervelor de combustibili.Pe suprafata Terrei secunosc peste 3,5 mii de bazine carbonifere si zacaminte, care ocupaimpreuna 15% din suprafata uscatului. Sunt cunoscute si cercetate peste600 de bazine petrogazeifere, din care 450 se afla in exploatare, iarnumarul total de zacaminte petroliere este de 35 de mii.Conform evaluarilor Congresului Energetic International (2000), rezervele certe de combustibili fosili se estimeaza la 1 418,1 miliarde t.cc., dintre care (in miliarde t.c.c): 1 030,0 - carbune (72%), 207,9 - petrol (14%), 199,5 - gaze naturale (14%).Actualele rezerve mondiale certe de combustibili fosili pot asiguraun consum energetic pe o perioada de 100-120 ani, la nivelul productiei si consumului 737e45h actual.Din care,rezervele de petrol -pentru 30-40 de ani, rezervele de gaze naturale -pentru 55-63 de ani, iar rezervele de carbune - pentru 220-230 de ani (rezervele de carbuni superiori - pentru aproximativ 190 de ani si 270 deani - in cazul carbunilor inferiori).Problema rezervelor de combustibili devine mult mai complexaatunci cand se analizeaza situatia lor la nivel de regiuni si tari. Aceastacomplexitate este determinata, de distributia neuniforma azacamintelor pe diferite regiuni mari ale Terrei.Rezervelecerte de uraniu sunt de 8,2 milioane tone.Ele o repartitie teritoriala neuniforma.Astfel, rezervele totale de uraniu sunt concentrate in proportie de peste 90% in patru regiuni, respectiv in America de Nord (35,5%), Europa,inclusiv ex-U.R.S.S. (25,6%), Africa (18,6%) si Australia (10,8%).Resursele de toriu la un pret sub 75 dolari S.U.A./kg sunt apreciateaproximativ la 630 mii tone, dintre care circa 50% se afla in India, restulin Australia, Brazilia, Malaysia si S.U.A.Rezervele certe de sisturi bituminoase si nisipuri asfaltice seapreciaza la 100 miliarde tone, iar cele probabile - la 1 080 miliarde tone.Cele mai mari rezerve cunoscute desisturi bituminoase si nisipuri asfaltice se afla in America de Nord,America de Sud si ex-U.R.S.S., care detin peste 80% din totalul mondial.Rezervele mondiale de turba se evalueaza la peste 330 miliarde tonesi sunt concentrate in 40-50 de tari ale lumii aflate pe toate continentele.Cele mai mari rezerve de turba le detine Europa (peste 76% din total),America de Nord (11%) si Australia (11%).Geografia productiei de combustibili.Cantitatea tot mai mare deenergie solicitata de dezvoltarea economica si sociala din ultimele deceniia dus la cresterea productiei mondiale de combustibili. Numai in perioada1950-2000 productia mondiala de combustibili a crescut de la 2,5 milioanetone in 1950 la 13,09 milioane tone in 2000, sau de peste 5 ori.Productia de combustibili este puternic influentata de repartizarea neuniforma a rezervelor, nivelul tehnologic atins, volumul si structuraconsumului, conjunctura pietei combustibililor, strategia adoptata etc.,factori care se interconditioneaza diferit de la o regiune la alta si de la otara la alta.La nivel de continente, datele statistice pun in evidenta o concentrarea productiei totale de combustibili in Asia (33,7%), Europa (28,3%) siAmerica de Nord (21,4%), in timp ce restul continentelor insumeaza doar 16,6% din productia totala a globului.Analiza productiei pe categorii de combustibili pune in evidenta aceeasi evolutie ascendenta. Cea mai mare productie, incepandcu anii '60, o are petrolul. A douapozitie o detine carbunele, care, dupa cele doua "socuri' petroliere, arevenit in atentia omenirii, avand perspectiva ca in primele doua deceniiale secolului al XXI-lea sa devina principalul combustibil fosil utilizat.Productia de combustibili la nivel de tari semnalizeaza o concentrareputernica intr-un numar redus de state. Astfel, in 1999 numai primele9 tari: S.U.A., China, Rusia, Arabia Saudita, Canada, India, MareaBritanie, Australia si Germania detineau circa 60% din productia mondialade combustibili fosili.Productia mondiala de uraniu a inregistrat o crestere importanta de la12 2001 in anul 1970 la 50 0001 in anul 1988. Dupa anul 1990 productia deuraniu scade atat la nivel global, cat si in majoritatea tarilor producatoare,in 2001 productia mondiala de uraniu a fost de 37 258 tone, din care circa1/3 o detine America de Nord, 19% - Africa, 1/3 - Asia si circa 1/4 -Europa (inclusiv Rusia).Primele 9 state (Canada, Australia, Rusia, Niger, Namibia, Uzbekistan, Kazahstan, S.U.A., Republica Africa de Sud) in 2001 detineau 90% din productia mondiala de uraniu.O data cu cresterea consumului de resurse energetice, creste si comertul international cu ele. in 1999 au fost comercializate pe piatamondiala cea 4 miliarde t.c.c. de energie, ceea ce constituie 1/3 dinproductia globala a acesteia. Cei mai mari exportatori de combustibiliminerali sunt tarile in curs de dezvoltare, iar cei mai mari importatori -tarile dezvoltate.Energetica include doua subramuri mari:industria combustibililor (carbonifera, petroliera, gazifera etc.)sielectroenergetica.Industriacarbonifera.Carbunii reprezinta o valoroasa sursa de combustibil, precum si materie prima pentru siderurgie si industria chimica. Carbunii ca combustibil sunt cunoscuti inca din antichitate, dar pe scara industriala au fost folositi incepand cu Revolutia Industriala din Anglia si indeosebi in secolul XIX.Carbunii asigura 40% din productia mondiala de electricitate. Din industrializarea carbunilor rezulta cocsul folosit in siderurgie. Tot in procesul de cocsificare rezulta gaze, ape amoniacale, amoniac, benzen, iar in procesul de industrializare au loc gazeificarea si hidrogenarea.In urma hidrogenarii carbunilor se produc hidrocarburi sintetice: gaze, benzina si motorina. In SUA si Japonia s-a trecut la gazeificarea subterana a carbunelui, aceasta soldandu-se cu un randament superior in valorificare si cu reducerea poluarii.Carbunii, combustibili minerali si fosili, sunt roci sedimentare de natura omogena, care s-au format in timpul erelor geologice, incepand cu Paleozoicul (cu 360 milioane de ani in urma) si pana in Neozoic (cu 65 milioane de ani in urma). Dupa geneza, tip, forma de zacamant, continutul in carbon, se deosebesc urmatoarele grupe: superiori, cu categoriile de antracit, huila si carbuni inferiori, cu carbune brun, lignit, turba. Dupa continutul in carbon si puterea calorica, situatia se prezinta astfel:antracitul(95% carbon, 8 200 - 9 200 kcal/kg),huila(93% - 75% carbon, si 7500-8600 kcal/kg);carbunele brun(carbon 75-50%, 350-7200 kcal/kg),lignitul(30-50 % carbon, 1600-3500 kcal/kg) siturba(sub 3000 kcal/kg).Rezervele de carbuni.Carbunii reprezinta 80% din combustibilii fosili. Rezervele sunt apreciate la 10 386 miliarde tone. Geografic carbunii sunt reprezentati inegal: 90 % in emisfera nordica; continentul Asia detine 34,3% din huila mondiala si 26,0 % lignit; SUA este cea mai bogata tara in carbuni (20,4% din huila si 26,1 % lignit).Productia de carbuni si repartitia geografica.In 2003 s-au extras 3,7 miliarde tone de carbuni superiori si 918 milioane tone de lignit si carbune brun.Principalii producatori mondiali sunt: China (1,4 mlrd t) - bazinele Datong, Taiyuan, SUA (856 mln t) - vestul Muntilor Apalasi, India - nord-estul Podisului Deccan si in valea Damodarului, Australia - New Castle, Victoria; Rusia - Kuznetk, Kansk-Acinsk, Peciora; Kazahstan - Karaganda si Ekibastuz; Ucraina - Donbas; Germania - Ruhr, Saar; Africa de Sud; Polonia etc. In aceste tari predomina exploatarea carbunelui superior (cu exceptia tarilor europene, unde predomina cel inferior).Din totalul productiei mondiale doar 10-11% fac obiectul comercializarii. Principalii exportatori sunt: Australia, SUA, Africa de Sud, Indonezia, Canada, China etc. Importa carbune - Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Franta, Spania, Suedia etc.4.Geografiaindustriei petroliereIndustria petroliera este principala ramura a energeticii mondiale.Cresterea accelerata a cererii la produsele petroliere, cheltuielile relativ scazute laexploatarea si transportarea petrolului in comparatie cu cele ale carbunelui,concentrarea marilor rezerve in tarile in curs de dezvoltare cu brate demunca foarte ieftine - toate acestea luate in ansamblul lor au transformat industria petroliera in una dintre cele mai rentabile sfere de aplicare acapitalului.Petrolul prezinta nu numai osursa de energie, dar, totodata, si o valoroasamaterie prima pentru petrochimie.Petrolul brut, sau titeiul, este o roca sedimentara causto-biolitica,lichida, de culoare neagra sau bruna (cafeniu intunecat), uleioasa siinflamabila. Aceasta hidrocarbura s-a format in urma proceselor dedescompunere lenta a materiei organice si a planctonului depuse pe fundulunor bazine marine cu apa sarata sau salmastra si putin adanca (mariinterioare, golfuri, lagune), care sub influenta bacteriilor s-au transformatin namoluri sapropelice, asupra carora au actionat un complex de factori,printre care se detaseaza presiunea litostatica. Ca urmare, petrolulmigreaza din zona de formare (roci de origine sau rocile "mama') intr-oalta masa de roci poroase (numite si "roci magazin') formate din: nisipuri,gresii, calcare, dolomite. Migrarea petrolului in zacamant are o mareimportanta permitand apropierea de suprafata si extractia cu cheltuieli multmai reduse. In cazul in care petrolul se gaseste in roca de formare, avem zacaminte primare, iar in cazul in care migreaza in alte roci - zacamintesecundare.Din punct de vedere tectonic, zacamintele petroliere se pot gasi, deregula, in anticlinale sau in domuri. In zacamant se stratifica in parteainferioara - apa de zacamant, in partea mijlocie - petrolul, iar in partea superioara - gazele naturale.Clasificarea petrolului.Conditiile geologice variate de formare siinmagazinare au condus la existenta mai multor tipuri de petrol. Astfel,dupa greutatea specifica se distinge: petrol usor, cu o densitate de 0,75-0,82,mediu, cu o densitate de 0,82-0,88, si greu, cu o densitate de peste 0,88.Pentru rafinare sunt cunoscute urmatoarele tipuri de categorii:parafinic, naftenic (sau asfaltic) si mixt. Dupa continutul in sulf sedeosebeste: petrol bogat in sulf (1-5%) si cu un continut foarte redus desulf (sub 1%). Valoarea petrolului este determinata dupa continutul in sulfsi dupa vascozitate, care, la randul sau, influenteaza asupra calitatiiproduselor petroliere obtinute din el. Dupa tipul de zacaminte petroliere se disting zacaminte de platforma si de geosinclinala.Datorita unui randament energetic considerabil, petrolul este o sursaenergetica de o foarte buna calitate, dispunand de o putere calorica cuprinsaintre 9 000 si 11 000 kcal/kg. La aceasta se adauga avantajul arderii faracenusa si transportarea prin conducte la distante mari a petrolului.Rezervele sigure mondiale de petrol, in anul 2002 erau apreciate la 140,7 miliarde tone.Coreland aceste rezerve cu productia mondiala a anului 2001(3 565,9 milioane tone), ele ar asigura lumea cu petrol pana in anul 2040.Pe glob se numara 50 de zacaminte gigant de petrol, cu rezerve depeste 500 milioane tone sau chiar peste 1 miliard tone. Mai mult dejumatate din acestea se gasesc in Orientul Apropiat si Mijlociu.Geografia productiei de petrol.Primele mentiuni despre petrol apar in lucrarile savantilor din antichitate. Inanul 3000 i.e.n., sumerienii foloseau titeiul ca liant in constructii. In China, cu cca. 2000 ani i.e.n. se foloseau chiar forajele. In Evul Mediu petrolulin unele tari din Europa (Italia, Franta, Elvetia, Romania) si din Asia (India, Birmania-Myanmar, Japonia s.a.), unde erautilizat la iluminat si incalzit, ca izolant si liant In constructii de ziduri si cladiri, la calafatuirea corabiilor.Dar inceputul formarii industriei petroliere contemporane tine de adoua jumatate a secolului al XIX-lea, datorita sistemului de forare prin sonde mecanice, experimentat in S.U.A., apoi in Rusia si Romania,descoperirii sistemului de separare a petrolului lampant (Franta, 1854) siconstruirii primelor rafinarii in zonele de exploatare (Pennsylvania,S.U.A.; Baku si Caucazul de Nord, Rusia; Rahov, langa Ploiesti, Romania; apoi in Polonia, Canada etc.). In aceasta perioada se consemneaza si primainregistrare statistica a productiei de petrol - in Romania (1857), cuexploatari in vaile raurilor Prahova si Tratus, apoi in S.U.A. (1859), inCanada (1865) etc. Se construiesc primele conducte in S.U.A. (1862) si primele nave specializate pentru transportul "aurului negru'.Industria de extractie si prelucrare moderna a petrolului se dezvolta dupa anul 1900, ca urmare a inventiei motorului cu ardere interna (1862-1855) si a motorului Diesel (1893). Utilizarea tot mai larga a petrolului intransport a generat o dezvoltare fara precedent a exploatarilor acestuia,secolul al XX-lea fiind denumit "secolul petrolului'.Productia mondiala de petrol a crescut de la 21 milioane tone in anul1900 la 146 milioane tone in 1925 si pana la 400 milioane in 1938, sau de19 ori. In aceasta perioada, peste 4/5 din productia mondialade petrol este sustinuta de tarile din emisfera vestica, in special de S.U.A.si Venezuela, care erau si principalele exportatoare pe piata mondiala.Dupa cel de al doilea razboi mondial, petrolul detine un rolimportant ca sursa energetica si ca materie prima pentru petrochimie.Ritmul celmai ridicat se inregistreaza dupa anul 1950, cand productia creste de la 523milioane tone la 2 270 milioane tone in 1970 si pana la3 565,9 milioanetone in anul 2001, din care 27% provin din exploatarile submarine.La nivel de state, se evidentiaza urmatorii producatori de petrol:ArabiaSaudita- prima producatoare din zona si din lume (422,9 milioane tone in 2001 sau 11,9% din productia mondiala).Zacamintele celemai importante sunt Ghawar (cuo suprafata de 200 km2si rezerve peste 10 miliarde tone de petrol),Safaniya, etc.S.U.A.,cu o productie anuala de361,4 milioane tone (66,2% din productia regiunii sau 10% din ceamondiala, locul II in lume). Principala zona petroliera a S.U.A. o reprezinta regiunea Golfului Mexic, unde sunt concentrate 1/3 din rezerve si circa 40% din productianationala.A doua zona petroliera este Middlecontinent (35% din rezerve si30% din productia tarii). Alte regiuni petroliere: Vestica, in statele California, Colorado, Utah, New Mexico; sudulMarilor Lacuri cu statele Illinois, Indiana si Michigan; peninsula Alaska cu exploatari terestre si submarine.Rusia,cu o pondere de 9,6% din totalul mondial (locul intai in Europa silocul 3 in lume). In ultimii ani, productia de petrol in Rusia ascazut la 343,3 milioane tone in2001.Pe teritoriul Rusiei se evidentiaza cateva zone petroliere importante:Siberia de Vest (circa 300 de zacaminte de petrol si gaze naturale cu peste70% din productia nationala de petrol si gaze).In partea europeana a Rusiei, cea mai mare parte a productiei seobtine in zona Volga-Ural.O alta zona importanta este Caucazul de Nord, intre Marea Caspicasi Marea Neagra.Iranul,cea mai veche tara producatoare din zona, cu o productieanuala de 182,9 milioane tone.Exploatarile principale se fac in sud-vestul tarii, in spatiul dintre Muntii Zagros si Golful Persic la Gurren, Marun si Ahwaz. A doua zonaeste situata la granita cu Irakul.Venezuelase impune atat prin rezerve, in plan mondial, cat si prinproductie (locul intai in regiune si cinci in lume), petrolul fiind principala resursa a acestei tari si principalul produs de export. Cea mai mare zonapetroliera, cu exploatare terestra si submarina, este Lacul Maracaibo, care asigura 80% din productia nationala; dupa care urmeaza Provincia Orientesi platforma continentala aOceanului Atlantic.Mexica avut o crestere rapida a productiei la 182,8 milioane tone in 2001. Pe teritoriul sause disting trei zone petroliere: peninsula Yucatan, istmul Tehuantepec (Minatitlan) siGolful Mexic.China,tara cu o productie de 164,9 milioane tone in 2001 (locul 7 in lume). Cele mai importante exploatari se realizeaza in China de Nord (Tekeng), China de Nord-Est, cu 1/3 din productia tarii (Taching), si Chinade Nord-Vest (Yumen). Se extrage petrol si pe platforma continentala aGolfului Bohai, in delta fluviului Huang-He si Huag, iar recent si dinplatforma continentala a Marii Chinei de Est (din 1990).Norvegia,primul producator de petrol din Europa de Vest (locul 8in lume si 2 in Europa), cu peste 163 milioane tone productie anuala (sau4,6% din productia mondiala), cu exploatari submarine in platformacontinentala a Marii Nordului, care se extind spre nord, la Marea Barents,unde au fost depistate rezerve importante (Ekofisk).Irakul,cu o productie de petrol de 117,9 milioane tone.Cel mai important zacamant se afla la Kirkuk (in nordul tarii),dupa care urmeaza campurile petroliere de la Rumaila, Mufthia si Basrah(in sudul tarii).Marea Britaniecu o productie de117,8 milioane tone sau 3,3%din totalul mondial (locul 10 in lume si 3 in Europa), cu exploatarisubmarine din largul Marii Nordului.Emiratele Arabe Unitecu oproductie anuala de 113,2 milioane tone. Productia se realizeaza in cea mai mare parte in emiratele Abu Dhabi si Dubai.Zona Golfului Guineea, cu prelungirea sa sudica, furnizeaza cea mai mare parte din productia submarina a Africii. Aici se remarcaNigeria- celmai mare producator african, cu o productie anuala de 105 milioane tone.Kuwait-produce anualpeste 104 milioane tone petrol. El cantoneaza unul dintre cele maiproducatoare zacaminte ale lumii - Burgan, situat in sudul tarii, inapropierea Golfului Persic, si care participa cu 90% la productia tarii. Estestatul care obtine cel mai ieftin petrol raportat la pretul de extractie.Canada,tara cu o productie in crestere usoara (101,4 milioane tonein 2001). Cea mai mare parte a productiei (75%) este realizata in provincia.Alte tari producatoare in Asia sunt: Indonezia (68,6 milioane tone), Oman (47,4 milioane tone), India (36,1 milioane tone), Qatar (36 milioanetone), Malaysia (35 milioane tone), Siria (27,3 milioane tone), Yemen(21,7 milioane tone), Vietnam (17 milioane tone) s.a. In Africa de Nord zacamintele se intind din Egiptsi pana in Tunisia. Aici cel mai mare producator esteLibia,cu o productiein scadere (de la 97 milioane tone in 1978 la 67 milioane tone in 2001),Algeria(65,8 milioane tone),Egipt(37,3 milioane tone).Industria derafinare a petrolului.Rafinarea petroluluieste un proces tehnologic deobtinere a produselor petroliere (uleiuri minerale, hidrocarburi si aditivi)din petrolul brut.La amplasarea teritoriala a industriei de rafinare a petroluluiinfluenteaza doua tendinte: prezenta ofertei, sau producatorul (tarile in cursde dezvoltare) si prezenta cererii, sau consumatorul (tarile dezvoltate).Inprimul caz, capacitatile de rafinare sunt amplasate in zonele de extractiesau in porturile specializate pentru export. In cel de al doilea caz,rafinariile functioneaza in porturi sau in interior, la capatul unor insemnate conducte petroliere.In anul 2000 in lume functionau peste 700 de rafinarii, dispuse in114 tari, cu o capacitate de prelucrare de peste 4 miliarde tone anual. Dintre acestea, 507 rafinarii erau concentrate in 28 de state ale lumii,fiecare cu o capacitate ce depasea 500 000 barili/zi.Cele mai numeroase rafinarii si cele mai mari capacitati de rafinare apetrolului le detin S.U.A. (163), Japonia (40), Rusia (29), China (34) etc.Geografia transportului si comertului mondial cu petrol.Dintre cele 3,5 miliarde tone de petrol produse in anul 2001,statele industrializate au consumat 3/4 din productie, cea mai mare partedin aceasta cantitate provenind din import.Circa 1,68 miliarde tone de petrol si 475 milioanetone produse petroliere au facut obiectul operatiunilor de comert (2001).Principalii exportatori de petrol sunt statele din Orientul Apropiat si Mijlociu, cu 30-35% din exportul mondial (Arabia Saudita, Kuwait, Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak, Siria s.a.), spre Europa de Vest,S.U.A., Japonia; Africa, cu 16-17% (Nigeria, Algeria si Libia), spre Europa de Vest, S.U.A., Japonia; America Latina, cu 13% (Mexic,Venezuela, Ecuador), spre S.U.A., tarile din zona si spre Europa de Vest;ex-U.R.S.S., cu 13% (Rusia, Azerbaidjan, Turkmenistan, Kazahstan), spre Europa de Est si de Vest.Alte fluxuri importante de export al petrolului se dirijeaza dinspreIndonezia si China spre Japonia.6. Geografia industriei gazelor naturaleGazele naturale s-au format pe parcursul a milioane de ani dindepunerile organice de pe fundul apelor oceanice, in lagune, golfuri sau in lacuri. Ele se gasesc de obicei singure in zacamant, formand gaze naturaleuscate sau neasociate in cantitati mai mici, adeseori asociate zacamintelorde petrol sau carbune, formand gaze naturale umede sau de sonda.Gazele uscate au un continut foarte ridicat de metan (CH4), pana la99,9%, si o putere calorica ridicata (9 860-13 850 kcal/m3). Gazele de sondaau un continut mai redus de metan si mai contin hidrocarburi: etan (1,5-4,4%),propan si butan (cate 1,5% fiecare) si alte componente: azot, bioxidde carbon, diferiti compusi cu sulf, heliu etc., cu o putere calorica de5 500-6 000 kcal/m3. Aceste componente inrautatesc calitateade ardere si de condensare a gazului, ceea ce impune prelucrarea gazelor inlocurile de extractie, inainte de utilizarea lor in procesele tehnologice.Dintre acestea, importanta economica prezinta heliul, datorita gamei largi de utilizare (industria atomica, medicina, astronomie etc.). In lume exista trei bazine gazifere cu un continut inalt de heliu, si anume: Astrahan, Orenburg (Rusia) si statul Colorado (S.U.A.). Productia mondiala anualade heliu este de 140 milioane m3.Gazele naturale au o larga utilizare in viata economica, sunt o sursaenergetica (cu ardere completa, cu foarte putine reziduuri si fum),inlocuiesc carbunii in anumite procedee tehnologice din siderurgie, si maiales la termocentrale, pentru producerea de energie electrica, la incalzirealocuintelor. Importanta gazelor naturale a crescut o data cu utilizarea lor ca materie prima in industria chimica pentru producerea unei game largi de produse chimice (peste 1 000): ingrasaminte minerale, polimeri, negru de fum pentru obtinerea cauciucului sintetic, mase plastice, fire si fibre sintetice etc. Gazele naturale se folosesc, de asemenea, in tehnica criogena pentru crearea mediului inert, in aeronautica s.a.Gazele naturale sunt cunoscute inca din antichitate, cand chinezii le foloseau pentru extragerea sarii din apa marina, pentru incalzit si iluminat, trasportandu-le prin tevi de bambus.Folosirea gazelor la scara mai larga a anticipat-o pe cea a petrolului: in1814gazul este introdus in iluminatul public al orasului Baltimor (S.U.A.), iar in1921,gazul captat la Fredonia este valorificat in industrie la New York; din1875incepe fabricarea negrului de fum, iar in1885se introduce pentru prima data gazul natural la furnale.Comparativ cu petrolul, gazele naturale au inceput sa fie utilizate industrial mult mai tarziu; de exemplu, in S.U.A. extractia pe scara larga a inceput in1930,in U.R.S.S.-dupa1956,iar in tarile din Orientul Apropiat si Mijlociu-dupa1970.Aceasta valorificare tarzie a gazelor naturale a fost cauzata de "euforia petrolului', de pretul extrem de scazut al acestuia pana la declansarea "crizelor petroliere'. Cresterea pretului la petrol, precum si avantajele tehnologice si energetice pe care le au gazele naturale, au dus la cresterea importantei lor. Gazele naturale au devenit din ce in ce mai solicitate de consumatori, iar ponderea lor s-a marit in balanta energetica mondiala a tarilor mari consumatoare de surse energetice. Astfel, in anul1970gazele naturale participa cu cca.19%in structura balantei energetice mondiale, in1988 -cu23%,iar in2000 -cu23,5%.De exemplu, in balanta energeticaa S.U.A.,gazele naturale detineau20,3%in anul1950, 35,2%in1969, 35,3%in1975si38%in1996;iar in Canada- 15%in1975, 32%in1996.Pentru viitor se preconizeaza o crestere a consumului mondial de gaze naturale in majoritatea tarilor lumii.Resursele de gaze naturale sunt cantonate in roci poroase si permeabile (calcare, gresii), la adancimi cuprinse intre300si1 200m si chiar mai mult. Totusi, cea mai mare concentrare a asezarilor se afla la1 000-3 000m adancime.In ceea ce priveste rezervele mondiale de gaze naturale, acestea sunt evaluate de la70trilioane m3-rezerve sigure.In lume exista peste20de zacaminte gigant de gaze naturale, cu resurse de1trilion m3, care detin peste70%din totalul rezervelor mondiale.Asemenea zacaminte se gasesc indeosebi pe teritoriul Rusiei.Repartizarea rezervelor certe de gaze naturale are o distributie neuniforma, atat la nivel de regiuni, cat si la nivel de tari. Astfel, in 1999 doua regiuni, Europa de Est (inclusiv spatiul ex-U.R.S.S.) si Orientul Apropiat, concentreaza peste 73% din total.La nivel de tari, primul loc ii revine Rusiei(47,7trilioane m3), urmata de Iran(26trilioane m3) si Qatar(14,4trilioane m3). Primele cinci state detin60%din totalul rezervelor certe.Cele mai mari rezerve de gaze naturale se afla in spatiul ex-U.R.S.S., care detine25,3%din totalul rezervelor exploatabile. Pe teritoriul ex-U.R.S.S. sunt concentrate cea 20 de bazine mari cu rezerve de un trilion m3fiecare. Printr-o pozitie avantajoasa se remarca Rusia, cu peste28%din rezervele mondiale. Aceste rezerve sunt cantonate in Siberia de Vest, in regiunea Volga-Ural, in Extremul Orient si in Caucazul de Nord. in spatiul ex-U.R.S.S. de importante rezerve dispune si Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan si Kazahstan.Ponderea tarilor din Orientul Apropiat si Mijlociu in rezervele mondiale este de asemenea mare si constituie33,6%.Aici cea mai importanta pozitie o detine Iranul-a doua tara in lume ca rezerve, dupa care urmeaza Qatar siArabiaSaudita.Americii de Nord ii revin4,4%din totalul rezervelor mondiale. Prin pozitie dominanta aici se evidentiaza S.U.A., care detine 3,0%, cu importante zacaminte in Golful Mexic, Middlecontinent, California si Alaska. De rezerve importante dispune de asemenea Canada (inAlbertasi Columbia Britanica) si Mexic (in Golful Mexic si pana laYucatan).In Europa mari cantitati de gaz sunt detinute si de Norvegia, Olanda, Marea Britanie, Romania s.a.De importante rezerve de gaze naturale dispune Asia (Indonezia,Malaysia,China, India s.a.); Africa (Algeria, Nigeria, Libia, Egipt); America Latina (Venezuela si Argentina). Rezerve modeste sunt in Australia si Oceania.Geografia productiei si consumului 737e45h de gaze naturale. In ceea ce priveste productia mondiala de gaze naturale, aceasta a crescut accelerat dupa anul 1975, ca urmare a crizei petrolului (pret mai redus decat la petrol si carbune), a progreselor insemnate in transportul si distributia gazelor naturale prin lichefiere (prima mare uzina de lichefiere a gazelor a fost construita in 1961 in Algeria, la Aizew), indeosebi in constructia metanierelor si gazoductelor de mari dimensiuni, a descoperirii unor noi utilizari ale gazelor in industria chimica.Prin urmare, in ultimii30de ani gazele naturale au devenit un concurent puternic al altor surse energetice (petrol, carbune), inregistrandu-se productii substantiale. Astfel, in1950productia mondiala de gaze naturale atinge valoarea de195miliarde m3, in1970 - 1 982miliarde m3, in1990 - 2 060miliarde m3, iarin anul2001 - 2 521miliarde m3. In acest interval de timp, productia de gaze naturale la nivel global a crescut de circa12ori. Se preconizeaza ca in anul 2005 in lume se vor extrage 2,9 trilioane m3, dupa care productia gazelor naturale va intra in regres, ca urmare a epuizarii treptate a rezervelor.Rusiadetine locul 1 la productie(57,8miliarde m3, sau23% (2001)din totalul mondial (locul unu in lume).Cea mai importanta regiune de exploatare a gazelor naturale din Rusia se afla in partea asiatica(60%din rezerve si50%din productia tarii), in special in Siberia de Vest, , zona Siberiei Centrale, insulaSahalin,zona Volga-Ural, in Povolgia, , in Peciora; in nord-estul Caucazului, Stavropol; in platforma continentala a Marii Caspice si in platforma submarina a Marii Azov.S.U.A., cu o productie de547,8miliarde m3de gaze naturale(2001).Cea mai importanta zona gazifera este cea a Golfului Mexic, cu cca.65%din productia nationala, din statele Texas (cu40%din totalul productiei tarii) siLouisiana. A doua zona de exploatari gazeifere din S.U.A. este Middlecontinent. Alte zacaminte se afla in Vest, in Muntii Stancosi, pe teritoriul statelor California, in Podisul Preriilor si in Alaska de Sud.Canadaeste a treia producatoare din lume(189,7miliarde m3,2001)cu importante extractii de gaze in provinciileAlberta,Columbia Britanica siSaskatchewan.Marea Britanieeste prima tara producatoare vest-europeana si a patra in lume (106,8 milioane m3), cu cele mai importante exploatari, in principal in platforma continentala a Marii Nordului.Algeria(locul5in lume), cu67,0%din gazele extrase in Africa si un consum intern mic.Principalele bazine de extractie sunt in partea centrala (Hassi R'Mel,Makonda, Regs.a.), central-estica (Irlalane, Hamra, Hassi Tuarez) si sudica a tarii (Ain Salah si Berga).Olandaeste al saselea producator mondial de gaze naturale(72,9milioane m3, sau2,9%din totalul productiei mondiale). Principalul zacamant este cel de la Groningen, din nord-estul tarii, apoi cel de la Placid din Marea Nordului.Cel mai mare producator asiatic de gaze naturale esteIndonezia(locul7pe glob).Aici se gasesc35%din capacitatile de lichefiere a gazelor naturale la nivel mondial. Principalele exploatari se afla in insulele Sumatera si Kalimantan.Iranul(60,6 milioane m3in 2001) se situeaza pe locul doi in lume dupa marimea rezervelor si pe locul opt dupa productie. Principalele campuri gazeifere se afla in sudul tarii, in zona de tarm a Golfului Persic (Kangan, Dalan, Agha Jari) si a Stramtorii Ormuz.Norvegiaeste un alt mare producator vest-european(53,2milioane m3), cu exploatari numai in zona submarina a Marii Nordului, cu cele mai importante zacaminte de laTroll,Ekofisk, Frigg (impreuna cu Marea Britanie),Miller, Cod etc.Alti producatori importanti din lume sunt:Uzbekistan(57,0 miliarde m3), cu bazinul de la Buhara si Kiva;Turkmenistan(51,3 miliarde m3)ArabiaSaudita(49,5ArabiaSaudita(49,5miliarde m3);Malaysia(46,4 miliarde m3);Argentina(38,4 miliarde m3),Australia(34 milioane m3); (Mexic(32,6miliarde m3);China(30,2 miliarde m3);Ucraina(18,4 miliarde m3) - Sebelinca si Dasava.Consumul mondial de gaze naturalein anul1999a fost de2 502,3miliarde m3. Repartitia geografica a consumului mondial de gaze releva mari diferentieri teritoriale. Astfel, se evidentiaza 2 state, care detin peste 40 % din consumul mondial - S.U.A. si Rusia.Geografia transportului si comertului cu gaze naturale. Cat priveste comertul cu gaze naturale, el este relativ redus, datorita dificultatilor de ordin tehnic legate de transportul lor. Totusi, comercializarea internationala a gazelor ia o amploare crescanda, nefiind afectata de consecintele crizei petroliere.In anul1999au fost comercializate pe piata mondiala circa430miliarde m3de gaze naturale, transportate, in principal, prin gazoducte(327miliarde m3), iar-restul pe calea apei cu nave specializate sub forma lichefiata.Din grupa tarilor exportatoare de gaze naturale fac parte (in miliarde m3,2000):Rusia(130,0) -spre tarile europene; Canada(101,0) -spre S.U.A. si Japonia; Olanda(45,0)si Norvegia(40,0) -spre tarile Uniunii Europene; Australia(43,0)si Indonezia(39,0) -in special spre Japonia;OPEC -spre tarile europene, S.U.A. si Japonia. Mari cantitati de gaze naturale exporta de asemenea Uzbekistan spre Karghazstan, Kazahstan, Transcaukazia si Ucraina; Turkmenistan spre Transkaukazia si Ucraina; Venezuela spre Brazilia si S.U.A. etc.Printre cei mai mari importatori de gaze naturale la nivel global se remarca(2000):S.U.A.,(97,5miliarde m3), desi are o productie foarte mare, Germania(76,0miliarde m3), Japonia(64,0miliarde m3), Italia(37,5miliarde m3), Franta(36,3miliarde m3) si alte state dezvoltate, precum si statele cu economia in tranzitie (cu exceptia Rusiei).6.Geografia industriei carbonifereCarbunii sunt roci sedimentare organogene provenite din acumularea de materii vegetale, transformate chimic in anumite conditii in scoarta terestra. Ei s-au format indeosebi, cu360milioane de ani in urma, la sfarsitul Paleozoicului, in Carbonifer.Printre sursele clasice de energie primara carbunii joaca un rol important nu numai ca generatori termici sau termoenergetici, dar si ca materie prima valoroasa pentru industria siderurgica si chimica. Ei se folosesc in transporturi si in economia consumului comunal, inlocuind cu succes lemnul sau gazele naturale.In formarea carbunilor se deosebesc doua faze importante:-faza de turbificare, in care descompunerile si transformarile masei vegetale se fac sub actiunea microogranismelor: ciuperci, bacteriianaerobe;-faza de incarbonizare, care se desfasoara in interiorul scoartei terestre sub actiunea factorilor fizico-chimici (temperatura, presiunea litostatica, metamorfismuletc.),ce conduc la pierderea umiditatii si la imbogatirea lenta in carbon in lipsa aerului.In zacamant, carbunii sunt asezati in straturi de grosimi variabile, intercalate cu straturi de steril avand varste diferite, din Carbonifer pana laNeozoic.Carbunii contin carbon(55-96,5%),oxigen(2,5-40%),hidrogen(1-6%),azot (sub2%),fosfor, sulf s.a.Carbunii se clasifica in raport de numeroase criterii: geneza, proprietati fizico-chimiceetc.Dar cea mai utilizata clasificare este dupa continutul de carbon si puterea calorica. Dupa acest criteriu carbunii se impart in doua grupe mari: superiori (antracit si huila) si inferiori (carbune brun, lignit si turba).Antracitul, care are cel mai mare continut de carbon (pana la 96%) si o putere calorica mare (8 200-9 200 kcal/kg), este folosit mai ales ca materie prima in industria chimica, drept combustibil la obtinerea energiei electrice si termice si la obtinerea cocsului metalurgic.Huila are o putere calorica de7 000-9 000kcal/kg si un continut de carbon de pana la93%.in functie de aceste caracteristici, huila este de mai multe feluri, importanta economica avand huila cocsificabila, huila de gaz si cea antracitoasa. Sunt utilizate in special pentru producerea cocsului metalurgic, dar si a apelor amoniacale, a gudroanelor si uleiurilor benzenice, a gazelor combustibile sau de sinteza.Carbunele brun, cu un continut de50-70%carbon si o putere calorica de3 500-7 200kcal/kg se utilizeaza preponderent in calitate de combustibil. Valori mai ridicate de carbon(70%)si o putere calorica mare(7 000kcal/kg) au carbunii bituminosi, folositi la producerea cocsului metalurgic.Lignitul are o putere calorica mica(1 600-4 100kcal/kg), un continut de carbon de30-50%si include apa pana la40%din greutate. Este folosit drept combustibil in termocentrale, de unde si numirea de "carbune energetic'.Turba este un carbune in formare, cu o putere calorica mica (sub3 000kcal/kg) si o importanta economica redusa.Dupa criteriul genetic, carbunii se impart in trei grupe:-carbunii humici (formati prin incarbonizarea maselor vegetale, in masa lor predomina celuloza: turba, lignitul, carbunele brun, huila si antracitul, cu grosimi ale straturilor care oscileaza de la cativa centimetri la zeci de metri);-carbuniisapropelici sau bituminosi (provin din rasini, polen, plante, contin substante proteice);-carbunii liptobiolitici (au o raspandire restransa, se gasesc in partea inferioara a straturilor de carbuni si fac tranzitia spre depozitele anorganice).Din punctul de vedere al tectonicii, bazinele carbonifere se impart in bazine de geosinclinal, cu straturi intens cutate si faliate, ceea ce complica exploatarea, si bazine de platforma, cu straturi slab cutate, monoclinale sau orizontale, mai usor de exploatat.Geografia rezervelor de carbune. Rezervele exploatabile (sigure), calculate pentru carbunii superiori pana la adancimea de 1 800 m si luand in consideratie straturile cu minimum 0,35 m grosime, iar pentru carbunii inferiori - pana la adancimea de 500 m, in straturi de minimum 0,3 m, se apreciaza astazi la 2 105 miliarde tone. La acestea trebuie adaugate rezervele mondiale de turba, apreciate la peste330miliarde t.c.c.Din totalul rezervelor mondiale,90-95%se afla in emisfera nordica, in special intre paralele35si60.Repartitia geografica a rezervelor certe de carbune pe continente este urmatoarea: Europa (inclusiv ex-U.R.S.S.)-38,2%,America de Nord- 21,2%,Asia- 26,6%,Oceania- 7,7%,Africa-5,3%si America Latina- 1,0%.Rezervele cele mai mari se gasesc inRusia- 241miliarde tone,S.U.A.- 240miliarde tone,China- 114miliarde tone, care impreuna detin2/3din totalul rezervelor sigure, urmate deAustralia- 90miliarde tone,Germania- 80miliarde tone,India- 62miliarde tone,Republica Africa de Sud- 55miliarde tone[4,p.95].Pe glob se cunosc peste2 900de bazine carbonifere in75de tari ale lumii, cele mai mari dupa rezervele geologice fiind: Lena- 2 647miliarde tone, Tunguska- 1 745miliarde tone, Kansk-Acinsk- 1 220miliarde tone, Kuznetk- 725miliarde tone (Rusia), Appalachi- 700miliarde tone (S.U.A.), urmate la distante de Taimar- 583miliarde tone, Peciora- 340miliarde tone (Rusia), Shanxi- 265miliarde tone (China), Bazinul Inferior- 170miliarde tone (S.U.A.).Geografia productiei de carbune. Carbunii sunt cunoscuti inca din antichitate. in China ei au fost utilizati la topirea cuprului cu circa 3000 de ani in urma. in Europa primele informatii despre exploatarea carbunilor dateaza din secolul al X-lea, cand au fost deschise primele mine de la Zwickau si Wurmthat (Germania), secolul al XII-lea - cele din Marea Britanie (Newcastle, Sheffield), apoi in Belgia (secolul al XIII-lea), Rusia (secolul al XVI-lea).Utilizarea pe scara larga a carbunilor in metalurgie, in transporturile navale si feroviare, aparitia de noi exploatari in alte tari fac ca secolul al XIX-lea sa fie numit "secolul carbunilor', cand acesta reprezenta "veritabila paine a industriei'. Piata mondiala pana la sfarsitul secolului al XIX-lea este dominata de Marea Britanie(51%din productia mondiala). Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea incepe dezvoltarea industriei carbonifere si in Belgia, Polonia, Rusia, S.U.A. La inceputul secolului al XX-lea suprematia trece de partea S.U.A., care exploata cea 37% din productia mondiala.Folosirea pe scara larga a carbunelui a insemnat cresterea substantiala a ponderii acestuia in balanta energetica mondiala - peste 90% in anul 1900, precum si cresterea productiei si rezervelor mondiale. Dupa anul1900,industria carbonifera se dezvolta, pe plan mondial, mai ales in S.U.A. si U.R.S.S., China, Germania, Republica Africa de Sud si Australia.Astfel, productia mondiala de carbune creste de la100milioane tone in anul1850la768milioane tone in1900si la1 334milioane tone in1913.Dupa aceasta data productia de carbune continua sa creasca, iar ritmul de crestere a productiei devine mai lent datorita aparitiei concurentei din partea petrolului, precum si pretului extractiei si transportului mai ridicat decat cel al petrolului sau al gazelor naturale.In perioada postbelica, in geografia industriei carbonifere se produc modificari esentiale. Asupra dezvoltarii ramurii o influenta puternica o are industria petroliera. Exploatarea masiva a petrolului, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, si preturile scazute a acestuia pana la criza energetica din anul 1973 au condus la importul masiv al petrolului de catre tarile industrializate (in primul rand, tarile Europei Occidentale si Japonia), iar, ca urmare, la stagnarea intregii industrii carbonifere. in anii '60-70 tarile cu cele mai mari productii de carbune isi reduc esential volumul (Marea Britanie, Franta, Germania, Japonia). O cauza este si faptul ca in unele bazine rezervele sunt epuizate.In ultimele doua-trei decenii se inregistreaza o noua crestere a exploatarilor de carbuni pe plan mondial si o noua sporire a ponderii acestora in balanta energetica mondiala, precum si a tarilor lumii. Aceste cresteri, in mare masura, sunt conditionate de cresterea preturilor la petrol si la produsele petroliere si de utilizarea carbunelui nu numai ca sursa de combustibil, ci si ca materie prima in industria chimica.Evolutia productiei mondiale de carbune are o crestere continua. Astfel, in perioada1950-2000productia a crescut de la1,8miliarde tone la4,6miliarde tone, sau de2,5ori.Trei mari regiuni geografice, si anume: Asia, Europa si America de Nord, concentreaza peste 87% din productia mondiala de carbune, iar primele 10 state - 90% din productia carbunelui superior si 82,9% din productia carbunelui inferior.Cea mai valoroasa importanta o au carbunii superiori, a caror productie mondiala a crescut de la1,4miliarde tone in1950la3,7miliarde tone in2000,cele mai mari productii avand tarile dezvoltate. Carbunii superiori se exploateaza din bazinele mari carbonifere: Donbas (Ucraina), Karaganda (Kazahstan), Peciora, Kuznetk, Celeabinsk (Rusia), Ruhr (Germania), Silezia Superioara (Polonia), Appalashi (S.U.A.) s.a.Industria carbonifera este cea mai costisitoare si anevoioasa ramura a energeticii. Ea necesita investitii mari in instalatii si utilaje dintre cele mai moderne si de mare productivitate, capabile sa asigure securitatea procesului de exploatare. Totodata, este ramura cu cel mai mare volum de munca. Exploatarea carbunelui se desfasoara fie in mine, pana la adancimi de maximum 1 500 m, fie in cariere (la zi) la adancimi cuprinse intre 10 si 400 m, fiind cea mai rentabila metoda. De exemplu, in Rusia(Kuzbas),Canada, Mozambic si Venezuela prin metoda la zi se exploateaza pana la4/5din rezervele totale ale acestor tari; in India- 2/3;Australia-cea1/3.China(cel mai mare producator de pe glob), cu24,3%in productia mondiala.Principalele bazine carbonifere sunt in China de Nord-Est (Fushun, una din cele mai mari exploatari la zi din lume, Fushin si Benxi-huila), in China de Nord (Tayiuan si Datong). Sunt importante, de asemenea, exploatarile din China Centrala, China de Est si China de Sud-Est, din provinciile Yunan si Hunan. Carbunele este utilizat pe scara larga (peste4/5)la producerea de energie electrica in termocentrale.S.U.A.,care in2000au obtinut914,0milioane tone de huila si76,6milioane tone de carbune brun si lignit, situandu-se pe locul doi in lume(21,5%). Pe teritoriul S.U.A. sunt multe bazine carbonifere grupate, in general, in trei provincii: Appalashi, (aici se obtine cea 1/2 din productia de antracit si huila a tarii, valorificat prin metoda la zi); provincia Interioara (care detine 15% din productia de carbune superior), provincia Vestica (care participa cu 35% la productia de lignit si carbune brun). In balanta energetica a S.U.A. carbunele participa cu 20%, fiind utilizat in termocentrale (cea 60%) la producerea energiei electrice si in alte ramuri industriale.Indiaa realizat o productie de 309,6 milioane tone de huila si doar 22,9 milioane tone de lignit si carbune brun (2000), in bazinele carbonifere din Bengalul de Vest, Bihar, Assam, Pendjab, Madhya-Pradesh. Majoritatea carbunilor(80%din productie) se extrag in cariere.Rusia, cu o productie de 171,5 milioane tone de huila si 116,7 milioane tone de lignit si carbune brun (2000), situandu-se pe locul trei in lume, dupa China si S.U.A.. Exploatarile carbonifere sunt atat in partea europeana, cat si in cea asiatica: bazinul carbonifer Peciora, Kuznetk, Kansk-Acinsk (in sudul Siberiei), Taimir (in nordul Siberiei), Tunguska, Lena (in partea central-estica a Siberiei), Ceremhovo-Irkutsk etc., in ultimele abia incepand valorificarea lor. Rusia detine primul loc in lume la rezerve si productia de turba (peste 50%), cu exploatari in vestul si estul Siberiei, dar si in partea europeana.Germaniadetine mari rezerve de carbune(24,7miliarde tone de huila si55,3miliarde tone de lignit si carbune brun). Cu productia anuala de 205,4 miliarde tone in 2000 (dintre care 37,3 milioane tone de huila si 168,0 milioane tone de lignit si carbune brun, ocupand primul loc in lume la aceasta categorie datorita rentabilitatii exploatarilor la zi). BazinulRuhr,unul dintre cele mai importante bazine carbonifere ale lumii, detine83%din rezervele si cea88%din productia de huila a Germaniei.Poloniadispune de rezerve mari de huila(29,1miliarde tone) si lignit(13miliarde tone) si de o productie de cea103milioane tone si respectiv59,3milioane tone. Principalele bazine sunt Silezia Superioara si Silezia Inferioara. Polonia este si un important producator de turba care se exploateaza in nord-estul tarii.Republica Africa de Sud, cu o productie de225,3milioane tone in2000,in exclusivitate huila (cu extractii in provinciileTransvaal,Orange, Natal)etc.Australia(cu237,0milioane tone de huila,67,8milioane tone de lignit si carbune brun in2000).Cele mai importante exploatari sunt in Australia de Est, unde sunt in special carbuni superiori, in Australia de Sud si in InsulaTasmania -carbuni inferiori.Productii mari de carbune obtin si alte state:Ucraina(80,8milioane tone huila; bazinul Donbas, sau Donetk);Marea Britanie(30,5milioane tone de huila, bazinul Scotiei,Tara Galilor);Cehia(14,9milioane tone de huila,50,1miloane tone de lignit si carbune brun; bazinul Ostrava-Karvina).Kazahstan(74,8milioane tone de huila si numai2,6milioane tone de lignit, cele mai mari bazine- Karagandasi Ekibastuz);Indonezia(78,8milioane tone de huila); Turcia(62,9milioane tone de lighit si carbune brun);R.P.D. Coreeana(67,2milioane tone de huila).Geografia comertului mondial cu carbune. Carbunele, cum s-a mentionat mai sus, reprezinta o valoroasa materie prima pentru industriala. Produsul principal obtinut din carbune este cocsul, pentru care sunt necesare operatii de sortare, spalare, preparare si brichetare, instalatiile respective fiind amplasate in cadrul bazinelor carbonifere sau in apropierea lor, evitandu-se transportul voluminos si costisitor. Prin arderea brichetelor cocsificabile se obtine cocsul metalurgic utilizat la topirea fontei si a otelului. Gazele de cocserie rezultate in urma procesului de cocsificare sunt utilizate drept combustibil in industrie sau ca materie prima pentru obtinerea etilenei, propilenei, benzenului, din care cauza aceasta ramura poarta denumirea de industria cocsochimica.Productia mondiala de cocs se ridica la peste600milioane tone(2000),sau28%din productia mondiala de carbune. Cei mai importanti producatori sunt S.U.A., Japonia, Rusia, China, Germania, Polonia, Marea Britanie, Cehia.Comertul mondial cu carbune este bine dezvoltat, dar comparativ cu petrolul se comercializeaza cantitati mult mai reduse (doar10-11%din totalul productiei mondiale, din care90%se transporta pe cale maritima).Tarile cu conditii favorabile de exploatare a carbunelui (gradul de concentrare teritoriala a resurselor, adancimea mica a straturilor de carbune, calitatea inalta, apropierea de porturile maritimeetc.):Australia, S.U.A., Republica Africa de Sud sunt si cei mai mari exportatori de carbune pe piata internationala. La aceste tari se mai adauga China, Rusia, Indonezia, Canada, Polonia si Columbia, care impreuna(2000)detin circa95%din volumul total al exportului de carbune.Cantitatile cele mai mari sunt importate de Japonia, Republica Coreea,Taiwan,precum si de unele tari ale Uniunii Europene (Franta, Spania, Suedia s.a.).7.Geografia industriei energiei electriceIndustria energiei electrice reprezinta o ramura de maximaimportanta pentru dezvoltarea economico-sociala a lumii contemporane, consumul de energie electrica fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate. Introducerea tehnologiilor moderne (mecanizare, automatizare,robotizare etc.) nu se poate realiza fara energia electrica. in plus, crestereanivelului vietii materiale si spirituale a populatiei mondiale, a niveluluicivilizatiei, urbana sau rurala, este strans legata de productia si consumulde energie electrica, acestea devenind, de altfel, indicatori ai aprecieriinivelului dezvoltarii economico-sociale si al standardului de viata.Spre deosebire de alte forme de energie, cea electrica are o serie deavantaje:-convertibilitatea in alte forme de energie primara (mecanica,termica, luminoasa, chimica);-transportul la distante mari cu pierderi minime;-caracterul nepoluant;-marea diversitate de combustibili utilizati s.a.Toate acestea au constituit principalii factori care au asiguratdezvoltarea si progresul industriei energiei electrice.Industria energiei electrice este o ramura industriala relativ tanara,primele motoare electrice fiind construite la inceputul secolului al XIX-lea.Prima hidrocentrala din lume a fost pusa in functiune in anul 1869, laLancey (Franta). in anul 1882 intra, simultan, in productie primeletermocentrale din lume, la Londra (Helborn Viaduct, cu o putere instalatade 60 kW) si la New York (Thomas Edison, cu o capacitate de 540 kW).Ulterior constructia de centrale electrice ia amploare, fiind insotita de perfectionari, de cresterea randamentului si a capacitatilor de transportal energiei electrice la distante mari, peste1 000km. Astfel, pe de o parte,au aparut centrale electrice cu capacitati de pana la6 000MW, iar, pe dealta parte, perfectionarea este insotita de introducerea directa in circuitulelectric a unui numar tot mai mare de combustibili atat de calitateinferioara (turba, sisturile bituminoase, lemnul), cat si a unor dintre celemai complicate, cum sunt minereurile radioactive.Dupa cel de al doilea razboi mondial se inregistreaza o cerere deenergie electrica foarte mare, consumul fiind intr-o crestere continua, deaceea in aceasta perioada se extind si se construiesc un numar impunatorde centrale electrice, inclusiv nucleare. in productia de energie electricasunt implicate noi surse netraditionale de energie-energia mareelor,geotermica, eolianaetc.Perfectionarea sistemului de transport la mare distanta al energiei electrice prin linii de inalta tensiune si cu o mare capacitate conductoare(110, 220, 400si800kW) a favorizat o crestere deosebit de rapida aproductiei mondiale.Structura productiei de energie electrica.Producerea energieielectrice se realizeaza prin mai multe tipuri de centrale. in functie desursele primare energetice utilizate, se deosebesc urmatoarele tipuri decentrale electrice:-centrale pe baza de combustibili organici (carbune, petrol, gazenaturaleetc.),in care se incadreaza centralele termoelectrice, centralele cuturbine cu gaz, centralele cu motoare Diesel, centralele electrice determoficare;-centrale pe baza de combustibili nucleari, numite nuclearoelectricesau atomoelectrice;-centrale pe baza de energie hidraulica (energia apelor curgatoare, energia mareelor etc.), cum sunt hidrocentralele, centralele mareemotrices.a.;-centrale pe baza de energie eoliana, centrale eoliene;-centrale pe baza de energie solara, respectiv centrale solare sauheliocentrale;-centrale pe baza de energie geotermica (energia apelor termale, energia degradientgeotermic, energia termica a marilor si oceanelor),numite centrale geotermoelectrice.Dupa felul energiei pe care o produc, se disting:-centrale electrice care produc numai energie electrica;-centrale electrice care produc pe langa energia electrica si energietermica (centralele cu turbine cu gaz, centralele electriceetc.);-centrale electrice care produc numai caldura (centralele electricede termoficare).Energia electrica se produce preponderent la centralele electricetermice, hidrocentrale si la centralele atomice(99%din productia mondialade energie electrica). Rolul asa-numitor surse "alternative' sau surse "netraditionale' de energie, cum ar fi energia solara, eoleana, geotermala, marilor si oceanelor, in productia de energie electrica este foarte mic, de1%.Se preconizeaza ca sursele alternative de energie vor acoperi cea15-20%din necesarul de consum al planetei in anul2015.La nivelglobaltermocentralele realizeaza cea mai mare parte dinproductia de energie electrica-peste65%din totalul mondial in anul2000 (tab. 4.21).Hidrocentralele, desi se situeaza pe locul doi in structura productieide energie electrica, au un aport totusi modest(17,7%),mai ales daca avem in vedere potentialul mare hidroenergetic al Terrei. Centralelenucleare participa cu16,8%la productia mondiala de energie electrica[24,P-81].in perioada contemporana, in structura productiei de energieelectrica, se observa o tendinta continua de crestere a ponderii energieitermice, si reducerea ponderii energiei hidraulice si nucleare(tab. 4.21).Tabelul4.21Structura productiei de energie electrica in lume(1950-2000),%Tipul de centrale1950199019962000

Centralele termoelectrice64,263,362,365,4

Centralele hidroelectrice35,819,919,517,7

Centralele atomoelectrice-17,017,316,8

Surse alternative-0,60,91,0

Sursa:AJIHCOBH. B., XopeBB. C,3KOHOMunecKOH u coifuanbHan zeozpacpunMupa,MocKBa, 2000, p. 499; Efros Vasile,Geografia economiei mondiale siprobleme globale,Suceava, 2001, p. 101;L 'etat du monde,Paris, 2002, p. 81.in ceea ce priveste structura productiei la nivel regional si la nivel detari, aceasta imbraca aspecte foarte diferite, in functie de nivelul dedezvoltare economica, precum si de resursele de energie primara pe care ledetin.Structura calitativa a energiei electrice obtinuta la diferite tipuri decentrale electrice pune in evidenta o tipologizare a tarilor lumii inurmatoarele grupe:1)tari in care predomina ponderea termocentralelor (anexa 4.9);2)tari in care productia de energie electrica este dominata dehidrocentrale (anexa4.10);3)tari cu o pondere apreciabila a centralelor nucleare: Lituania -85%, Franta - 78%, Belgia - 67%, Suedia - 47%, Bulgaria - 46%,Ucraina - 44,6%, Ungaria - 43% etc.;4)tari cu sisteme mixte, care utilizeaza in proportii aproximativegale doua sau trei tipuri de centrale (Japonia, Finlandaetc.)Centralele termoelectrice (C.T.E.).Statiile termoelectrice folosescpentru producerea energiei electrice diversi combustibili: turba, lemn,carbuni, petrol, gaze naturale, sisturi bituminoase, pacuraetc.Cel mai raspandit tip de termocentrale sunt cele care functioneaza inbaza turbinelor cu aburi folosind mari cantitati de combustibil si de apapotabila. Ele prezinta avantaje de a functiona in tot timpul anului, oferind siguranta in consum, solicita investitii nu prea mari etc.Pe langa avantaje, termocentralele prezinta si unele neajunsuri:consumul ridicat de combustibili cu rezervele limitate; eliminarea inatmosfera a bioxidului de sulf, care determina aparitia ploilor acide;scoaterea din circuitul economic a unor suprafete importante de teren, caresunt folosite pentru depozitarea atat a materiei prime, cat si a deseurilor(zgura); consumul ridicat de apa potabila, atat pentru racire, cat si pentruproducerea aburului etc. Cu toate acestea, in unele tari termocentralele au opondere inalta in productia de energie electrica (de exemplu, India, China, S.U.A., Marea Britanie, Rusia, Germania)(tab. 4.22).Amplasarea geografica a termocentralelor este influentata de necesitatile de consum, dar si de rezervele de combustibili de care dispunefiecare stat sau de posibilitatile de procurare a acestora. in functie de acesti factori se remarca urmatoarele grupari de termocentrale:-Termocentrale amplasate in apropierea bazei de combustibili, fie in bazinele carbonifere, cum sunt cele din: S.U.A.(Midlands, VirginiadeVest, Pittsburg), Rusia (Ural, Moscova,Kemerovo),Ucraina (Donetk),Germania(Ruth),Polonia (Silezia), China (China de Nord-Est)etc.;fie inbazinelede exploatarea hidrocarburilor dinS.U.A.(GolfulMexic,Middlecontinent), Rusia (Volga, Ural,Siberia de Vest), Azerbaidjan(Baku), Kazahstan (nordul Marii Caspice), China (China de Nord-Est),Golful Persic (in toate tarile riverane); fie in apropierea marilor rafinarii de petrol sau de-a lungul magistralelor gazeifere.-Termocentraleconstruitede-alungularterelorfluviale,carefurnizeaza apa industriala si favorizeaza transportarea combustibilului,formand adevarate grupuri liniare de termocentrale, cum sunt Rhin, Odra,Ohio, Columbia, Enisei, Nil etc., sau in porturile maritime, pentru tariledependentede piata externaa combustibilului,cumsunt Germania(Hamburg), Olanda (Rotterdam), S.U.A. (New York), Japonia (Tokio),Franta (Marsilia) etc.-Termocentrale localizate in marile zone consumatoare - centreurbane sau aglomeratii, care furnizeaza pe langa energia electrica agentultermic si apa calda industriala si menajera necesare consumului urban sicare functioneaza pe baza de derivate de petrol si gaze naturale.Tabelul 4.22Ponderea centralelor electrice in productia de energie electrica in 2000TaraProductiade energieelectrica(mii. kWh)Ponderea diferitelor tipuri de centraleelectrice,%

TermocentraleleHidrocentraleleAtomo-centraleleAltetipuri

S.U.A.China Japonia RusiaCanadaIndiaGermaniaFranta MareaBritanie Brazilia3 982,61 357,61 063,5872,3600,0 560,4556,7 540,2365,7346,971,582,2 60,366,127,582,962,89,374,36,46,216,48,118,759,213,73,812,51,487,320,01,229,814,912,03,129,977,522,91,72,3 0,21,80,31,30,33,50,7 2,44,6

Totalmondial15 333,965,417,716,81,0

Sursa: Prelucrat dupa:World Development Indicators,2003, p. 154.Cea mai mare parte a capacitatilor de productie (cea65%)ale termocentralelor este acoperita de centralele care functioneaza pe baza decarbune, ele fiind si cele mai poluante.O pondere deosebit de mare a acestora se inregistreaza in tarile cumari resurse de carbune, cum sunt Republica Africa de Sud (circa100%din puterea instalata si productie), Australia(85%),China si India peste80%,Marea Britanie si S.U.A. (peste7%)(anexa4.9).O tendinta importanta in dezvoltarea termoenergeticii tine deconstructia centralelor electrice, care utilizeaza alaturi de carbuni si altetipuri de combustibili, ceea ce contribuie la sporirea gradului de asigurarecu energie electrica. Problema aplatizarii graficului de consum cuelectricitate si in termoeloectroenergetica se solutioneaza, in special, prinutilizarea instalatiilor electroenergetice, cu turbine cu aburi cu o putereunica tot mai ridicata, care deja atinge 200-250 MW. Se extinde utilizareala termocentrale a instalatiilor combinate cu turbogeneratoare si cicluintern de gazeificare a carbunilor, ceea ce contribuie la crestereacoeficientului util de folosire a energiei combustibililor la centraleletermice obisnuite de la30-40%pana la45-48%.O perspectiva noua o prezinta utilizarea la termocentrale a unei noisurse de combustibil-orimulsion, bazat pe bitum si apa, care este maieficient decat carbunele si mai ieftin decat petrolul. Produsele se realizeaza din bitum(70%)si apa(30%),la care se adauga un emulsificant. Cei mai mari utilizatori ai noului combustibil sunt Marea Britanie, Italia si Japonia,iar rezerve importante de bitum se gasesc in Venezuela, de-a lungulfluviului Orinoco.Printre cele mai mari termocentrale din lume, cu o putere instalatade peste4 000MW se numara:Kostroma,Riazan (Rusia), Ekibastuz(Kazahstan), Belshatow (Polonia),Nanticoke (Ontario-Canada), Kasima(Japonia)etc.;peste3 000MW:Houston, Ghison,Nonre (statele Texas,Indiana, California-S.U.A.), Boxberg (Germania), Zaporojie (Ucraina)etc.Centralele hidroelectrice (C.H.E.)obtin energie electrica pe baza utilizarii energiei cursurilor de apa. Cunoscuta din cele mai vechi timpuri,energia cursurilor de apa reprezinta o sursa primara de energieinepuizabila, datorita circuitului apei in natura, nepoluanta, de importantaeconomica deosebita.O data cu constructia primei centrale hidroelectrice (Lancey, Franta,1869),posibilitatea de folosire a acestei energii se largeste si capata unimpuls considerabil. in anii'30ai secolului al XX-lea, se efectueaza si sematerializeaza proiecte de producere a energiei hidraulice la scara mailarga. in continuare, realizarea unor instalatii hidroelectrice de maricapacitati a dus la cresterea gradului de utilizare a acestei energii, mai alesin tarile industrializate, determinand, in acelasi timp, elaborarea unornumeroase programe de valorificare a unui important potential hidroenergetic.Amenajarile hidroenergetice sunt mult mai costisitoare decat celeale termocentralelor, datorita lucrarilor complexe ce trebuie indeplinite(constructia de baraje, canale de aductiune, retea de drumurietc.),dar,totodata, ele permit solutionarea unei game largi de probleme, cum sunt: regularizarea raurilor, aprovizionarea cu apa potabila, apa industriala si deirigatie, imbunatatirea conditiilor de navigatieetc.Centralele hidroelectriceau si unele dezavantaje: impiedica reproducerea faunei raurilor (a pestilordin apele marine si cele ale raurilor), impiedica navigatia din cursulsuperior si anterior. Constructia de hidrocentrale stimuleaza dezvoltareaaltor ramuri ale economiei (argricultura, pescuitul, turismuletc.).Desi hidrocentralele necesita investitii mari care se amortizeaza intr-un timp indelungat, cheltuielile de productie sunt neinsemnate, uzinelefiind alimentate cu o sursa practic gratuita si inepuizabila de energie, iar energia electrica produsa la aceste tipuri de centrale este de3-5ori maiieftina decat cea produsa in termocentrale. in linii generale, pretul energiei hidroelectrice este in functie de dimensiunile centralelor respective. Astfel,cu cat uzina hidroelectrica este mai mare, cu atat costurile de productiesunt mai mici. Recordul celui mai scazut pret il detine hidrocentrala de la Krasnoiarsk, pe Enisei (Rusia).Potentialul hidroenergetic teoretic al Terrei este apreciat la5,65milioane MW, respectiv, cel tehnic amenajabil-la3,96milioane MW, iarcel economic amenajabil-la numai1,24milioane MW. Potentialulhidroenergetic economic amenajabil este acea parte a potentialului tehnicamenajabil care poate fi valorificat in conditii de rentabilitate. Gradul devalorificare a potentialului economic amenajabil la nivel global este dedoar10-14%,fiind diferit pe continente si tari. De exemplu, in Japoniapotentialul hidroenergetic este utilizat la 2/3 din total, in America de Nord anglo-saxona - la 3/5, in Europa (fara ex-U.R.S.S.) - la aproape 100%, in America Latina - la 1/10, in Asia - 11%, in Africa - doar 2% [25, p.70]. in unele tari posibilitatea de valorificare a potentialului hidroenergetic estepractic extenuata (anexa 4.10), iar in alte tari utilizarea lui abia de ainceput (de exemplu, in Turcia).Pe continente, in functie de relief, structura geologica, precipitatii, dar si de progresul tehnologic si economic, potentialul hidroenergeticeconomic amenajabil este repartizat astfel: Asia - 27,5%, Europa (inclusivex-U.R.S.S.) - 19,8%, America Latina - 19,5%, Africa - 16,2%, Americade Nord - 16% si Oceania - sub 1% [26, p. 83]. Dintre marile fluvii alelumii se remarca, printr-un potential tehnic amenajabil deosebit de ridicat,fluviul Zair (circa700miliarde kWh/an), urmat deChang JangsiBrahmaputra(cu cate circa500miliarde kWh/an fiecare),Parana (174miliarde kWh/an), Enisei(140miliarde kWh/an), Columbia(92miliardekWh/an), Angara(84miliarde kWh/an)etc. [2, p. 221].Pe tari, potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil pune in evidentape prim plan China, Federatia Rusa, urmata de Brazilia, Indonezia, Canadaetc. (tab. 4.23).Un sir de state cu suprafete relativ mici, ca Japonia,Norvegia, Chile, Turcia, Suedia, Franta, Finlanda s.a., se remarca princonsiderabile resurse hidroenergetice cu atat mai mult ca acestea suntsarace in zacaminte de combustibili minerali.Tabelul 4.23Potentialul hidroenergetic si puterea instalata (1997), mii MWNr.PotentialulPuterea

crt.iaraexploatabilinstalata

1China216859,0

2Rusia174043,7

3Brazilia11653,0

4Indonezia7093,3

5Canada61465,8

6R.D.Congo5303,1

7Columbia4187,9

8Argentina3908,3

9S.U.A.37697,0

Sursa:EfrosVasile,Geografiaeconomieimondialesi problemeglobale,Bucuresti,2001,p.104.in ansamblul lor, hidrocentralele participa cu17,7%la productiamondiala de energie electrica, cu mari diferentieri de la o regiune la alta side la o tara la alta. Lideri mondiali in productia de hidroenergie ramanEuropa, cu29%,si America de Nord, cu27,6%,la polul opus situandu-seAfrica, cu2%,Printre statele producatoare de energie electrica la hidrocentrale se evidentiaza Canada, S.U.A.,Brazilia, Rusiaetc. (tab. 4.24).Din totalul hidrocentralelor care astazi functioneaza in lume,jumatate sunt concentrate in tarile dezvoltate. in prezent se construiescbaraje si hidrocentrale in cascada, in lungul unui rau, valorificandu-se mai bine potentialul hidroenergetic si formand un sistem hidroenergetic.America de Norddetine aproape25%din capacitatea mondialainstalata in hidrocentrale. Cel mai important sistem hidroenergetic se aflape fluviul Columbia - S.U.A. (87% - grad de valorificare), cu 11 centralece totalizeaza 22 000 MW (Grand Caulle 1, 2, 3 cu o putere instalata de9 770 MW, situate atat pe teritoriul S.U.A., cat si pe cel al Canadei (Mica,Arow, Duncan).Al doilea sistem hidroenergetic din S.U.A. este Tennessee, carecuprinde 50 de hidrocentrale. Printre alte sisteme hidroenergetice importantemai pot fi amintite: Missouri, Colorado si California.in Canada se remarca sistemele hidroenergetice de pe Churshill siLa Grande Riviere: hidrocentrala Churchill Falls - 5 225 MW si La Grande,cu patru amenajari ce insumeaza 11 449 MW. Prin linii de inalta tensiuneenergia electrica este transportata spre regiunea Quebec, precum si sprenord-estul S.U.A. De remarcat ca S.U.A. si Canada produc 25% dinhidroenergia lumii (11% si respectiv 14%) (tab. 4.24).Tabelul4.24Primele10state in productia de hidroenergie(1950-2000),miliarde kWhTara1950Tara1970Tara1990Tara2000

S.U.A.101,0S.U.A.251,2S.U.A.295,8Canada356,4

Canada53,0Canada156,7Canada293,9S.U.A.297,0

Japonia38,3U.R.S.S.124,0U.R.S.S.230,7Brazilia278,0

Italia22,9Japonia80,3Brazilia204,6Rusia235,5

Norvegia17,7Franta57,4China125,1China164,2

Suedia17,4Norvegia57,3Norvegia119,9Norvegia142,5

Franta16,1Italia44,0Japonia88,4Japonia93,8

U.R.S.S.12,7Suedia41,5Suedia71,7India88,9

Elvetia10,3Brazilia40,0India70,9Franta75,8

R.F.G.8,7Elvetia29,3Franta52,8Suedia72,1

Ponderea celor0stateinproductiamondiala,%

87,375,472,066,5

Sursa:AJIHCOBH. B., XopeB B. C,3K0H0MUHecKan u cotfucuibHOH eeoepatpux Mupa,MocKBa, 2000, p. 501;L 'etat du monde,Paris, 2002, p. 80.Europadispune de30%din capacitatea mondiala instalata in hidrocentrale. Se remarca indeosebi Rusia, care dispune de mari sistemehidroenergetice atat in partea europeana, cat si in partea asiatica.Mentionam sistemul hidroenergetic Volga-Kama, cu 7 centrale careinsumeaza 14 000 MW. Cele mai importante hidrocentrale sunt cele de laVolgograd - 2 530 MW si Kuibasev - 2 300 MW. in zona asiatica s-avalorificat potentialul fluviului Enisei, cu 6 hidrocentrale (Saiano-Susensk -6 400 MW, Krasnoiarsk - 6 000 MW etc.) si Angara (Bratsk - 4 600 MW,Usti-Ilimsk - 4 300 MW, Boguciani - 4 000 MW).Amenajari mai importante sunt si pe Dunare (Portile de Fier1, 2),pe Rhon-Durance (Franta), pe Rhin (Germania), pe Nipru (Ucraina).America Latinaare un potential expoatabil foarte mare (locul III peglob), dar puterea instalata reprezinta doar15%din cea mondiala siparticipa cu18%la productia totala. Cea mai importanta amenajarehidrotehnica este cea de pe fluviulParana laItaipu, situata la granita dintreBrazilia si Paraguay, cu o putere instalata de12 600MW, fiind cea maimare din lume. Alte hidrocentrale mari se afla pe raul Rio Grande/Parana -Furnas, pe raul Paranapanema/Parana - Ilha Solteria si Jupia, pe fluviulSao Francesco - Paolo Alfonso (Brazilia), pe raul Caroni/Orinoco - Guri(Venezuela), pe fluviul Paraguay - Corpus Posados (Argentina) etc. (tab. 4.25).Tabelul 4.25Marihidrocentrale ale lumu (1999)

Nr.crt.HidrocentralaTaraRaul/ fluvialPuterea instalata (MW)

actualafinala

1TurukhanskRusiaTunguska-20 000

2ItaipuBraziliaParana1260013 3000

3Grand CouleeS.U.A.Columbia950010 800

4GuriVenezuelaCaroni/Orinoco1030010 300

5TucuruiBraziliaParaguay26407 300

6Saiano-SusenskRusiaEnisei64006 400

7KrasnoiarskRusiaEnisei60006 000

8Corpus PosadosArgentinaPraguay47006 000

9La Grande 2CanadaSf. Laurentiu53005 300

10Churchil FallsCanadaSf. Laurentiu52255 225

Sursa: Negoescu B., Vlasceanu Gh.,Geografie economica. Resursele Terrei,Bucuresti, 2002, p. 222.Asiaeste continentul cu cel mai mare potential hidroenergetic (loculI in lume) poseda 25% din puterea totala a hidrocentralelor si o productiede 18% din cea mondiala. Dintre cele mai importante amenajarihidroenergetice mentionam hidrocentralele din China de pe fluviul ChangJiang (Sanmansia, Lukiania, Susiumjiang si Finman), pe Huang He(Linijoxio). Pe fluviul Chang Jiang, in zona marilor defileuri se afla inconstructie cea mai mare hidrocentrala de pe glob "Shashi', cu o putereinstalata de peste 20 milioane kW [1, p. 121]. De asemenea suntimportante hidrocentralele de la Nurek (pe raul Vahs dinTadjikistan)si de la Toktogul (pe raul Narin, Kirgizstan) din Asia Centrala.Africa,desi dispune de mari resurse hidroenergetice, poseda doar3%din puterea instalata si2%din productia mondiala. Cel mai importantsistem hidroenergetic este cel de pe fluviul Nil, cu cea mai mare hidrocentrala de pe continent-Saad el Aali (Egipt) si cu cel mai mare lacde acumulare din lume. Se mai pot mentiona hidrocentralele de pe fluviulZambezi - Cabora Bassa (Mozambik) si Kariba (Rhodezia), iar pe fluviulZair - hidrocentrala Inga (R.D.Congo).Oceaniadetine2%din puterea totala a hidrocentralelor si tot atatdin productia lor. Capacitati mai mari au Australia(7 000MW) si NouaZeelanda(5 000MW).in dezvoltarea hidroenergeticii actuale se contureaza urmatoarelepatru tendinte de baza:-Constructia hidrocentralelor mari cu puterea instalata de peste1 miliard kW. Acest tip de centrale necesita mari investitii si se construiescintr-un timp indelungat (10-15 ani). in lume functioneaza 80 de astfel dehidrocentrale, dintre care 15 se afla pe teritoriul Braziliei.-Constructia microhidrocentralelor cu puterea instalata de la2pana la5 000kW, prin care se exploateaza potentialul valoros al raurilor mici cadebit. Astfel de hidrocentrale pot fi construite in toate tarile lumii. Cuajutorul lor se poate asigura autonomia energetica a unor asezari omenestiizolate. in China, de exemplu, sunt in functiune peste 50 000 de astfel decentrale, toate cu puteri instalate sub 1 MW, in Germania - 5 000, inFranta - 2 000, in Portugalia - 1 600 etc.-Constructia hidrocentralelor cu acumulari prin pompare. Acest tip de centrale creeaza, prin reciclarea apei, posibilitatea acumularii periodicede energie, fapt ce permite de a obtine energie electrica in perioade demaxima cerere. Ele se construiesc numai in tarile industriale cu un consum mare de energie electrica.-Constructia hidrocentralelor de varf, destinate acoperirii varfurilorde consum, de dimineata, de seara sau din perioada mai rece a anului(uneori cu un timp de lucru de numai2-3ore pe zi, dar cu debite instalatede8-12ori mai mari fata de debitul mediu al raului) si supraechiparea unorhidrocentrale mai vechi pentru a face fata accentuarii inegalitatilor dingraficul de consum[2,p.224].Centraleleatomoelectrice (C.A.E.). Energetica nucleara este unadintre cele mai tinere ramuri ale industriei energiei electrice, care a inceputsa se dezvolte abia in a doua jumatate a secolului al XX-lea, avand mari perspective de dezvoltare in viitor. La centralele atomoelectrice energiaelectrica se obtine prin utilizarea drept combustibil a metalelor radioactive(uraniu, plutoniu si toriu). Prin fisiunea nucleara dirijata (fragmentareaatomilor grei) se degaja o mare cantitate de energie, transformata apoi inenergie electrica (de exemplu, prin fisiunea nucleara a unui gram de urnaiu235 se degajeaza 20 milioane kcal, echivalent cu arderea a 2 500 kg de carbune superior).Dintre metalele radioactive cel mai important este uraniul, care segaseste sub forma de trei izotopi; uraniu235,uraniu238si uraniu233(nuexista sub forma naturala). Uraniu235se afla in uraniu natural in proportiede0,6-0,7%,restul de99,4-99,3%il constituie uraniu238,care nufuzioneaza usor. Uraniu 233 poate fi obtinut in reactoare nucleare prin bombardarea toriului 232. O importanta economica il prezinta uraniu 235. Tehnologii de "imbogatire' (foarte costisitoare) a uraniului, de pana la 3%,dispun cateva state: S.U.A., Rusia, Franta si Marea BritanicRezervele de uraniu au fost apreciate diferit in functie de criteriilefolosite: de la3,4milioane tone la24,5milioane tone rezerve certe siprobabile. Cele mai importante ponderi fata de rezervele mondiale le detin: Africa(25%),America de Nord(21,8%)si Australia(19,3%) [16,p.105].Rezervele de uraniu sunt concentrate, de obicei, in regiunileplatformelor geologice vechi. Cele mai mari rezerve mondiale de uraniusunt repartizate geografic in urmatoarele regiuni: "Centura Australiana' -intre Golful Carpentaria si Marele Golf Australian; Canada - in preajmalacurilor Athabaska si Ursilor, Republica Africa de Sud - in regiuneaWirwatersrand. Zacaminte se gasesc si in unele regiuni vechi degeosinclinal - Muntii Ural (Rusia), Muntii Stancosi (S.U.A.), MuntiiEuropei Centrale si de Est.Tarile detinatoare de rezerve insemnate de uraniu sunt in acelasitimp si mari producatoare(tab. 4.26).Tabelul4.26Rezervele siproductia de uraniu(2001)toneNr.TaraRezerveCapacitati deProductie

crt.productie

1Australia758 0004 5507 700

2Kazahstan635 0003 7002 250

3Canada430 00012 20011250

4S.U.A.110 0004 3901077

5Republica Africa285 0005 0001 160

de Sud

6Rusia1820004 0002 910

7Uzbekistan105 0004 0002 350

8Namibia245 00035002 702

9Brazilia262 000425250

10Ucraina7300010001000

Totalmondial340 00056 24537 258

Centralele atomoelectrice reprezinta principala forma de utilizare economica a energiei nucleare. Investitiile mari se datoreaza masurilor de prevedere strict obligatorii si costurilor ridicate ale unor materiale rare. inacelasi timp, ele furnizeaza energie electrica ieftina si in cantitati mari.Costul redus al productiei (cu 60% mai mic decat la termocentrale),implicatiile, in general, restranse ale centralelor nucleare asupra mediului inconjurator, in conditiile asigurarii unei securitati depline, si necesitatea reducerii consumului de petrol fac ca acest tip de centrale sa fie de mareperspectiva.Centralele atomoelectrice prezinta si alte avantaje - posibilitatea amplasarii in regiuni departate de sursele de combustibil, deoarece costultransportului combustibilului nuclear este neglijabil, ceea ce poate sprijinidezvoltarea unor regiuni deficitare in energie sau posibilitatea utilizariiapelor calde reziduale in termoficarea urbana (de exemplu, in Rusia, Franta).Aparitia si dezvoltarea tehnologiilor nucleare este legata de numelelui H. Becquerel, care in 1896 a descoperit radioactivitatea uraniului. De laaceasta descoperire si pana la prima centrala atomica(1951)distanta estemai mult de jumatate de secol. Abia in 1954 a fost construita primacentrala nucleara experimentala la Obninsk, langa Kaluga (Rusia), cu o putere instalata de numai 5 MW. Dupa aceea au fost construite centralelede la Calder (Marea Britanie, 1956) si Shippingfort (Pennsylvania, S.U.A.,1957), cu o capacitate ce nu depasea 100 MW [4, p. 108]. incepand cuanul 1956, cand ia fiinta Agentia Internationala pentru Energia Atomica, constructia centralelor nucleare se extinde rapid: daca in 1960 numarulacestora era de 7, in doar 4 tari (cu o putere instalata de 1 030 MW), in1999 - de 443 (cu o capacitate de 365 700 MW), in 35 de tari (tab. 4.27).

Tabelul 4.27Evolutia puterii instalate in centralele atomoelectrice in perioada1960-2010

Anul1960197019801990199319992010

Puterea instalata(MW)Numarul de centraleNumarul de tari10307 47485617820138 67525825328 26442129341 24743130356 70044335400 400 460 40

Sursa: Negoescu B., Vlasceanu Gh.,Geografie economica,Bucuresti, 2002, p. 165.Ponderea centralelor nucleare in productia mondiala de energieelectrica este in crestere (fig. 4.7).in anul 1970, ponderea acestui tip de centrale constituia circa 2%din totalul productiei mondiale de energie electrica, in 1990 - 17%, in1996 - 18,4%. incepand cu anul 1997, se inregistreaza o scadere a acesteiponderi, desi productia de energie electrica obtinuta la centralele nucleare este in crestere: 85 miliarde kWh in anul 1970, 2 trilioane kWh in 1990 si 2,7 trilioane kWh in 2000. Pana la inceputul anilor '90 energia nucleara sedezvolta cu ritmuri mai rapide decat electroenergetica in ansamblu, iar inanii '90 aceste ritmuri au inceput sa se egaleze cu cele medii. La aceasta aucontribuit mai multi factori, si anume: reducerea treptata a pretului la petrol, succesele in politica de rationalizare a consumului de energieelectrica, investitiile de capital inalte, tehnologiile pretentioase, deseurile radioactive si, indeosebi, nesiguranta in securitatea deplina a centralelornucleare.Avaria de la centrala atomoelectrica"Three Mia Island' (S.U.A.)si,mai ales, catastrofa de la Cernobal (Ucraina,1986)au schimbat esentialatitudinea opiniei publice fata de realizarea noilor proiecte de exploatare acentralelor nucleare existente. Anume in perioada aceasta multe tari auconservat total sau partial programele de dezvoltare a energiei nucleare.Totusi, majoritatea expertilor sunt unanimi convinsi ca viitorul electro-energeticii mondiale tine, in primul rand, de dezvoltarea energiei atomice.

Energia nuclearo-electrica cunoaste o dezvoltare mai ampla in tarileindustrializate si in regiunile slab asigurate cu resurse energetice. Peste86% din energia produsa in centralele nucleare in 2000 au fost obtinute in10 state ale lumii: S.U.A. - 30,9%, Franta - 16,0%, Japonia - 12,8%,Germania - 6,5%, Rusia - 5,0%, Republica Coreea - 4,2%, Marea Britanie -3,3%, Ucraina - 2,9%, Canada - 2,8% si Suedia - 2,1% (tab. 4.28).Tabelul4.28Principalele tari producatoare de energie nuclearoelectrica,in perioada1960-2000,miliarde kWli19601970198019902000

Marea2Marea26S.U.A.251S.U.A.71S.U.A.99

BritanieBritanie

U.R.S.S.1S.U.A.22Japonia83Franta98Franta415

S.U.A.0,5R.F.G.6U.R.S.S.73U.R.S.S.12Japonia330

Franta0,5Franta6Franta61Japonia82Germania169

Japonia5R.F.G.44R.F.G.40Rusia130

Italia3Marea37Suedia5Republica108

BritanieCoreea

Elvetia3Suedia27Marea9Marea86

BritanieBritanie

India2Elvetia14Spania2Ucraina75

Canada73

Suedia55

Canada1Belgia13Republica0

Coreea

Ponderea acestor state in totalul productiei de energie nuclearoelectrica,%

10098,79,2197,186,5

Sursa:AJIHCOBH. B., XopeB B. C,SKOHOMuuecKaa u cottuanbHcm eeoepaipuxMupa,MocKBa, 2000, p. 500;L 'etat du monde,Paris, 2002, p. 81.Printre cele mai mari centrale atomoelectrice se remarca "Fuku-chioma' (Honshu, Japonia), cu capacitatea instalata de 8 milioane kW,Dunkerque - 5,7 milioane kW, Le Havre - 4,0 milioane kW, Bordeaux -3,8 milioane kW (Franta), Brux - 5 milioane kW, Toronto - 4,1 milioanekW(Canada),Varberg - 3,5milioane kW(Suedia).Maricentrale atomoelectrice functioneaza in Rusia (Sankt Petersburg, Kursk,Novovoronej), Ucraina (Hmelnitk, Rovno, Zaporojie), S.U.A. (Hartsville,Browns Terry).in anul 2000 centralele nucleare au asigurat o productie de 2,7 trilioane kWh, sau 16,8% din totalul energiei electrice a globului. Cele maimari progrese s-au realizat in Europa (inclusiv ex-U.R.S.S.), undeponderea se ridica la 46,2%, dupa care urmeaza America de Nord cu33,2% si Asia cu 18,5% [13, p. 324].Ponderea energiei atomoelectrice din totalul productiei difera de la otara la alta in functie de disponibilitatile in combustibili si de nivelul dedezvoltare. Cea mai mare pondere a electricitatii de provenienta nuclearain productia totala de energie electrica o au Lituania- 78%,Franta-77,3%,Belgia- 67,3%,Suedia- 46,1%,Bulgaria- 46,1%,Ungaria-42,6% etc. (tab. 4.29) [20, p. 114].Tabelul4.29Ponderea energiei atomoelectrice in totalul productiei de energieelectrica in unele tari ale lumii(1999),%TaraPondereaTaraPonderea

Lituania78,0Elvetia36,9

Franta77,3Finlanda36,7

Belgia67,3Republica Coreea36,2

Suedia46,1Japonia33,0

Bulgaria46,1Spania32,9

Ungaria42,6Germania29,9

Sursa: Aur Nicu, Gherasim Cezar,Geografie economica mondiala,Bucuresti,2002,p.114.Amplasarea centralelor atomoelectrice tine de particularitatile proceselor tehnologice. S-a cautat pe cat posibil, o localizare in regiuni cu odensitate mica a populatiei, delimitata de marile aglomeratii urbane.Consumul mare de apa industriala a impus amplasarea centralelor nuclearepe litoral (unde se desalineaza apa marina), pe malul lacurilor, in lungulfluviilor sau al raurilor cu debit mare (Japonia, S.U.A., Franta, MareaBritanie, Germania, Canada, Republica Coreea etc.).Energetica nucleara nu se limiteaza la utilizarea procesului de fisio-nare a nucleelor grele, ci are in vedere si posibilitatea obtinerii unei cantitati si mai mari de energie din fuziunea nucleelor usoare, in primul rand ale deuteriului si tritiului, izotopi ai hidrogenului. Acest proces se declanseazala temperaturi si presiuni extrem de ridicate si, deocamdata, nu a putut ficontrolat la scara mica, pentru a fi reprodus in scopuri economice.Cercetari destul de avansate asupra controlului fuziunii nucleare au fostrealizate in S.U.A., Marea Britanie, ex-U.R.S.S., Germania si Japonia.Prima instalatie in care s-a reusit, in1991,fuziunea nuclearacontrolata a unei mici cantitati de amestec de deuteriu si tritiu esteJointEuropeanTorus,construita la Culham, Marea Britanie, de statele vest-europene. Ulterior, in 1993, s-a reusit fuziunea nucleara controlata si la Universitatea din Princeton (S.U.A.). in aceeasi tara, se afla in constructie astazi noi instalatii de acest gen, mai puternice, in colaborare cu Japonia,Rusia si Uniunea Europeana. Specialistii din cadrul DepartamentuluiEnergiei al S.U.A. si din Germania considera ca primii reactori industrialide acest gen nu vor putea fi construiti decat dupa anii 2025-2030 [22, p. 40].in etapa actuala, in balanta de energie primara a Terrei, din ce in ce mai mult, patrund noile surse de energie care se extind si cuprind state dintoate continentele.Centralele geotermicevalorifica energia calorica emanata decampurile geotermice situate in zonele cu valori ridicate ale gradientuluigeotermic (cresterea temperaturii cu 3C la fiecare 100 m in adancime). Potentialul geotermic utilizabil este apreciat la 17 miliarde kWh anual, dincare circa 1 miliard kWh - pentru obtinerea energiei electrice [14, p. 144]. Valori ridicate ale gradientului geotermic se inregistreaza in regiunile cuvulcanism si seismicitate ridicata: Cercul de Foc al Pacificului (cu 60% dinpotentialul mondial), care cuprinde tarmurile vestice ale Americilor,tarmurile estice ale Asiei si Oceania; Dorsala Atlanticului (lant muntossubmarin); nord-vestul si estul Africii, bazinul Marii Mediterane etc.).Prima centrala geotermica a fost construita in1904la Larderello(Italia), cu o capacitate totala de250MW. Cea mai puternica centrala geotermica din lume, cu o putere instalata de 835 MW, functioneaza inapropiere de San Francisco (California, S.U.A.).Interesul pentru energia geotermala a crescut indeosebi dupa crizapetrolului. Asemenea instalatii functioneaza astazi in multe tari ale lumii,nu numai in Italia si S.U.A., ci si in Rusia, Filipine, Japonia, NouaZeelanda, Islanda, Mexic, Kenya, China, Chile, Nicaragua etc. Ponderea energiei obtinuta pe aceasta cale in cadrul productiei mondiale de energieelectrica ramane inca modesta(0,3%).Centralele solare sau helioelectriceau reintrat in atentie ca urmarea cresterii preturilor combustibililor si a remanierilor balantei energeticemondiale. Ace