Empatia clinică. O necesitate sau un lux?

Derivă din germanul Einfühlung .Introdus de Theodore Lipps în 1906.Reprezintă un proces de cunoastere și autocunoastere psihologică, de proiectie a propriilor trăiri afective asupra altora.

Edward B. Titchener este cel care a tradus noțiunea de Einfühlung de la grecescul Empathea prin Empathy în 1909 (en=în, pathos=suferință sau pasiune) în lucrarea sa intitulată ”Lectures on the experimental Psychology of the Tought processes”

Carl Rogers”: cel mai influent teoretician al empatiei în domeniul psihoterapiei

Afirma în 1959 că a fi empatic înseamnă ”a percepe cu acuratețe cadrul intern de referință a altuia, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde condiția de ”ca și cum”.

Mai târziu, în 1975 Carl Rogers a definit empatia ca ”un proces de intrare în lumea perceptivă a celuilalt, care ne permite să devenim sensibili la toate mișcările afective produse în el”.

În ultimii ani s-a definitivat termenul de empatie clinică.Acest termen apare din ce în ce mai des în medicina clasică precum și în cea complementară.

Frecvent se face confuzie între empatie și simpatie.

Simpatie: medicul impartaseste emotiile cu pacientul sau.

Empatie: -medicul “empatic”impartaseste “necunoscutele” cu pacientul sau. -un atribut pentru a înțelege și comunica prin intermediul emoțiilor pacientului pe care el le consideră importante. -termenul de empatie cuprinde simțirile și emoțiile pacientului dar și ale medicului.

↓

Aceste afirmații subliniază faptul că natura precisă a empatiei este încă neclară pentrumulti dintre medicii practicieni.

Empatia clinică: de ce?

Empatia clinică este definită de Carl Rogers ca fiind:a simți lumea internă a pacientului ca și cum ar fi a sa proprie, dar fără a uita de ”ca și cum”.

Actualmente empatia clinică este unanim acceptată și apreciată.

Abilitățile în relațiile interpersonale reprezintă o componentă esențială în cadrul competenței profesionale ale medicului .

Pacienții, mai ales cei din îngrijiri paliative, doresc acest lucru.

Empatia sinceră este recunoscută ca fiind un constituent major care face parte din arsenalul unui bun practician care ”vindecă”.

Argumente pentru empatia clinică:

Există dovezi care sugerează că apropierea empatică de pacient îmbunătățește efectele tratamentului medicamentos.

Pacienții amintesc frecvent de ”umanitate” ca fiind un aspect esențial și preferat pentru o bună comunicare, parteneriat și autonomie.

Apropierea empatică a medicului față de pacient realizează un suport, uneori crucial, pentru problemele emoționale ale pacientului, în special cel cronic(ex. depresia, anxietatea, stress-ul).Important: aceste sentimente negative afectează profund viața pacientului și frecvent se asociază cu o complianță scăzută pentru tratamentul medicamentos.Din timp recunoscute și tratate prelungesc chiar viața pacientului.

Comunicarea empatică medic-pacient permite: -cunoașterea acestor probleme. -să le identifice corect. -să reacționeze corespunzător, adecvatpentru a atenua grijile pacientului. -să ofere consiliere, suport și medicațiecorespunzătoare.

Acest aspect este important în special pentru că multe vizite la medici, mai ales în îngrijirea primară, sunt motivate în principal de probleme psiho-sociale.

O anamneză a pacientului centrat pe un interviu empatic are mari șanse de a surprinde exact toate simptomele și factorii de risc ai pacientului, inclusiv cele mai ”sensibile” informații care permit medicului să aibă o imagine completă a pacientului.

În general, cu cât anamneza pacientului este centrată pe pacient, cu atât apropierea empatică este mai probabilă.

Pacientul fiind în centrul îngrijirii totale precum și un medic cu o bună empatie sunt elemente puternic asociate cu satisfacția pacientului și încrederea sa în medic.

Complianța pacientului la medicație și recomandările medicului cresc.

Scăderea influenței factorilor de risc ai bolii precum și a altor complicații posibile ale bolilor acute sau cronice.

Se poate spune că medicii cu empatie față de pacienți au :- Mai mare satisfacție profesională față de ceilalți medici.- Mai puțin stress.- Un risc mai mic de burn-out.- Mai puține erori medicale.

Abilitățile empatice ale medicului pot fi de un real ajutor în cazul pacienților dificili, înțelegând astfel sentimentele negative ale acestor pacienți și astfel pot trece peste eventualele conflicte ce pot apărea .

Pacienții din IP ridică provocări unice.Pacienții și familiile lor trăiesc frecvent o adevărată tragedie.

O dilemă ce reflectă 2 probleme fundamentale caracteristice IP:1). Ce este bun pentru pacient?2). Care este scopul IP?

Cum se pot da sfaturi și îngrijiri la cei care doresc prelungirea artificială a vieții sau, din contră, la cei care doresc eutanasia?

Caracteristica IP este definită ca fiind apropierea de spectrul morții.

Comunicarea medic-pacient este importantă.

În cadrul acestei comunicări, empatia medicului față de pacientul aflat în suferință poate juca un rol important.

Empatia în IP:-ajută medicul să ajungă la experiențele profunde ale pacientuluiaflat în suferință atât la nivel intelectual cât și la nivel emoțional. -poate fi primul pas spre compasiunea completă. -poate sta la baza unei relații complete medic-pacient. -poate ajuta procesul medical.

Există diferențe între beneficiile empatiei clinice și actuala sărăcie a sentimentelor exprimate de medic.

Există ”bariere” în exprimarea empatiei medicului față de pacienți.

Factori: -constrângerile legate de timp. -deficiența în sistemul de învățământ (în educație și în perfecționareacadrelor medicale). Cauza: accent pe realizări profesionale și tehnologice. -înstrăinarea medicului față de pacienul său datorită existenței unor interese opuse. - studii bine documentate s-a constatat că medicul practician stând de vorbă cu pacientul a scurtat sau a redirecționat cea ce spunea pacientul în aproximativ 20 de secunde. - pacienții oferă frecvent indicii non-verbale în loc să își exprime verbal emoțiile și îngrijorările . Ele sunt trecute cu vederea de către medic. -frecvent medicii sunt sunt foarte scurți și rapizi în a trece la problemele biomedicale, fizice ale pacientului. -alte obstacole apar datorită așa-numitei ”culturi a medicinii”.

Schattner A, de la Hebrew University and Hadassah Medical School din Israel propune o formulă mnemotehnică de a îmbunătăți empatia față de pacient și anume mnemonic :Captures.

CAPTURES

C= CuriosityAdopt warm, sincere, friendly Curiosity/interest aboutyour patient’s personal aspects.

CAPTURES

A= AdmireFind something to warmly Appreciate/Admire in your patient.

CAPTURES

P = Point of viewAlways try to see things from the patient’s Perspective/Point of View.

CAPTURES

TU= Touch & UseTouch the patient & Use other body language (proximity,attention, smile) to show caring.

CAPTURES

RE = ReactReact to what the patient says or does & how. Take notice!

CAPTURES

S = Stress & SupportStress any positive aspects providing support, reassurance and hope as far as possible.