Emile Gaboriau - Afacerea Lerouge

of 191 /191
EMILE GABORIAU AFACEREA LEROUGE CAPITOLUL I. În ziua de 8 martie, tocmai în joia de după lăsatul secului, la comisariatul din Bougival se prezentară cinci femei din satul1 La Jonchere. Anunţară că de două zile nu mai fusese văzută una dintre vecinele lor, văduva Lerouge, care locuia izolată, într-o căsuţă singuratică. Bătuseră în repetate rânduri la uşa ei, dar zadarnic. Ferestrele şi uşa de la intrare erau închi'sg, astfel încât nu se putea privi înăuntru. Dispariţia subită a vecinei şi nemişcarea din casă le nelinişteau şi, deoarece bănuiau că ar fi vorba despre o crimă sau măcar despre un accident, erau de părere că justiţia ar trebui. – spre a-i linişti pe locuitorii satului – să spargă uşa şi să pătrundă în casă. Bougival este un orăşel rural prietenos, populat duminicile de amatorii de sport nautic de ambele sexe, unde au loc numeroase abateri de la lege, dar rar de tot vreo crimă demnă de urmărit. Comisarul respinse, deci, mai întâi cererea femeilor. Ele insistară însă atâta vreme şi cu atâta îndărătnicie, încât funcţionarul, obosit de vorbărie, în cele din urmă cedă. Trimise după vagmistru şi după doi dintre jandarmii lui, dădu ordin să vină un lăcătuş şi, cu acest alai plus cele cinci vecine ale văduvei Lerouge, porniră spre locuinţa acesteia. La Jonchere îşi datorează dramul de celebritate inventatorului căii ferate suspendate pe o singură şină, care de câţiva ani, cu mai multă perseverenţă decât succes, face experienţe publice cu sistemul său. Altfel, e un cătun neînsemnat, lipit de colina care străjuieşte valea Senei, între Malmaison şi Bougival. E situat cam la douăzeci de minute depărtare de şoseaua care, pornind de la Paris şi trecând prin Rueil şi Port Marly, duce! a Saint-Germain. Un drum abrupt, cunoscut numai locuitorilor din imediata apropiere, te îndreaptă exact spre el. Micul grup, cu jandarmii în frunte, mărşăluia de-a lungul şo'selei largi care, urmărea malul Senei, o apuca apoi spre dreapta, intrând într-un defileu mărginit de ziduri. Câteva sute de paşi mai departe, se afla o casă extrem de modestă, dar plăcută la vedere – mai bine zis, o căsuţă – arătând de parc-ar fi fost ridicată de un parizian îndrăgostit de natură şi dornic să se bucure de această privelişte minunată. Toţi copacii fuseseră tăiaţi cu conştiinciozitate. Amplasată mai mult

Embed Size (px)

description

aventuri

Transcript of Emile Gaboriau - Afacerea Lerouge

  • EMILE GABORIAU

    AFACEREA LEROUGE

    CAPITOLUL I.

    n ziua de 8 martie, tocmai n joia de dup lsatul secului, la comisariatul din Bougival se prezentar cinci femei din satul1 La Jonchere. Anunar c de dou zile nu mai fusese vzut una dintre vecinele lor, vduva Lerouge, care locuia izolat, ntr-o csu singuratic. Btuser n repetate rnduri la ua ei, dar zadarnic. Ferestrele i ua de la intrare erau nchi'sg, astfel nct nu se putea privi nuntru. Dispariia subit a vecinei i nemicarea din cas le neliniteau i, deoarece bnuiau c ar fi vorba despre o crim sau mcar despre un accident, erau de prere c justiia ar trebui. spre a-i liniti pe locuitorii satului s sparg ua i s ptrund n cas. Bougival este un orel rural prietenos, populat duminicile de amatorii de sport nautic de ambele sexe, unde au loc numeroase abateri de la lege, dar rar

    de tot vreo crim demn de urmrit. Comisarul respinse, deci, mai nti cererea femeilor. Ele insistar ns atta vreme i cu atta ndrtnicie, nct funcionarul, obosit de vorbrie, n cele din urm ced. Trimise dup vagmistru i dup doi dintre jandarmii lui, ddu ordin s vin un lctu i, cu acest alai plus cele cinci vecine ale vduvei Lerouge, pornir spre locuina acesteia. La Jonchere i datoreaz dramul de celebritate inventatorului cii ferate suspendate pe o singur in, care de civa ani, cu mai mult perseveren dect succes, face experiene publice cu sistemul su. Altfel, e un ctun nensemnat, lipit de colina care strjuiete valea Senei, ntre Malmaison i Bougival. E situat cam la douzeci de minute deprtare de oseaua care, pornind de la Paris i trecnd prin Rueil i Port Marly, duce! a Saint-Germain. Un drum abrupt, cunoscut numai locuitorilor din imediata apropiere, te

    ndreapt exact spre el. Micul grup, cu jandarmii n frunte, mrluia de-a lungul o'selei largi care, urmrea malul Senei, o apuca apoi spre dreapta, intrnd ntr-un defileu mrginit de ziduri. Cteva sute de pai mai departe, se afla o cas extrem de modest, dar plcut la vedere mai bine zis, o csu artnd de parc-ar fi fost ridicat de un parizian ndrgostit de natur i dornic s se bucure de aceast privelite minunat. Toi copacii fuseser tiai cu contiinciozitate. Amplasat mai mult

  • n adncime dect n lime, cldirea se compunea dintr-un parter cu dou ncperi i o mansard deasupra. Era nconjurat de o grdin n paragin, aprat de hoi printr-un zid de circa un metru nlime, pe alocuri drpnat. Pe teren se ptrundea printr-o poart cu grilaj, care se mica pe nite crlige simple din srm. Comisarul de poliie se opri. Alaiul care-l urma crescuse la numr: toi gur-casc i netrebnicii din toat regiunea se alturaser, aa c acum era nconjurat de aproape patruzeci de curioi. S nu intre nimeni n grdin14 spuse el. i ca s fie sigur c i se respect ordinul, puse doi jandarmi de, paz la intrare, iar el nsui se apuc de treab escortat de vagmistru i. De lctuul satului. Cu minerul de plumb al bastonului su btu n u i apoi n obloane, de cteva ori Dup fiecare btaie, apropie urechea de lemnrie i ascult Nu auzi nimic. Se ndrept spre lctu i-i ddu ordin s sparg usa de la intrare. Meterul deschise geanta i-i pregti instrumentele. Vrse deja un peraclu n broasc, cnd se isc mare zarv printre spectatori. Cheia, auzi'pe cineva strignd, iat cheia!. ntr-adevr, un biat-de vreo doisprezece ani, 'care se juca mpreun cu camarazii lui, gsise n anul strzii o cheie uria. O ridicase i o aducea acuta, triumftor, vagmistrului. D-o ncoace, biete11, spuse acesta, s-o vedem. Cheia fu ncercat. Se potrivea. Comisarul i lctuul schimbar priviri, trdnd nelinite i grij Nu-i a bun, bodogni vagmistrul i intrar n cas, n timp ce oamenii de afar, greu inui n fru de jandarmi, se foiau nelinitii de pe un picior pe cellalt, i 'ntindeau gturiie ca s zreasc ceva sau se cocoau pe zid, n sperana c vor vedea ceva. Cei care bnuiau o crim, din pcate, nu se nelaser asta fu convingerea comisarului nc din clipa cnd pi peste prag. Camera din fa vorbea despre asta cu o claritate ngrijortoare. Un scrin i dou dulapuri fuseser sparte i devastate. n camera din spate, care servea drept dormitor, talmebalmeul era i mai spimos. S-ar fi putut crede c un nebun aruncase totul cu susul n jos, din simpla dorin de distrugere. Iar n faa cminului zcea, cu faa ngropat n jarul stins, cadavrul vduvei Lerouge. Prul i obrajii i erau prjolii, i numai printr-un miracol focul nu-i cuprinsese i hainele.

    Canalii, murmur vagmistrul. Oare n-ar fi putut s-o jefuiasc pe biata femeie fr s-o asasineze? Dar, de fapt, unde a fost lovit? voia s tie comisarul. Nu vd nicieri snge. Aici, ntre umeri, domnule comisar1', spuse vagmistrul. Dou urme de cuit teribile. A face pariu pe epoleii mei c nu a mai putut zice nici mcar ps!. Se aplec spre cadavru i-l atinse. Ah, e rece de tot. Nici nu mi se mai pare att de eapn. n mod sigur, e moart de cel puin treisprezece ore. Comisarul redact cu chiu-cu-vai, pe un col de mas, un proces-verbal cam sumar.

  • Nu vrem s ntindem pelteaua, i spuse vagmistrului, ci s-i gsim pe vinovai. Judectorul de pace i primarul trebuie ntiinai imediat. Apoi trebuie trimis un curier la Paris, ca s predea aceast scrisoare la procuratur. n dou ore poate S fie aici un judector de instrucie. ntre timp, voi conduce eu cercetrile. S duc personal scrisoarea'? 1' inea s tie vagmistrul. Nu. Trimitei pe unul dintre subalterni. Am nevoie de dumneavoastr aici, pentru lucruri mai importante. Trebuie s m scpai de leahta'de gur-casc i s-mi gsii martorii de care am nevoie. Aici totul s rmn nemicat. m s m instalez n camera din fa. Unul dintre jandarmi plec n fug n direcia grii Rueil, iar comisarul ncepu cu ancheta preliminar, prescris de lege. Cine era aceast vduv Lerouge, de unde venea, din ce i cum tria? Ce se tia despre obieehvile, felul de via i cercul ei de cunotine? Erau cunoscui niscaiva dumani? Era zgrcit, i se dusese buhul c are bani? Cam astea erau ntrebrile care i se preau importante comisarului. Dar pe ct de numeroi erau martorii, pe att de puine lucruri tiau. Declaraiile vecinilor erau nensemnate i incoir me. Nimeni nu tia nimic despre victim, venit din alt I iurte. Se prezentau muli oameni care mai degrab voiau s i io ceva dect s fac vreo declaraie substanial. O grdinreas, prieten cu victima, i o lptreas de la care se aproviziona permanent, erau singurele persoane care furnizar informaii preci'se, dei neimportante.. n fine, dup trei ore de interogatorii plictisitoare, timp n care fusese silit s asculte toate zvonurile care circulau n regiune i consemnate cele mai contradictorii i ridicole declaraii ale martorilor, comisarului i k p i n conturate urmtoarele: Acum doi ani, madame Lerouge sosise la Bougival cu un camion mare plin cu mobil, lenjerie, i alte fleacuri de gospodrie. Se oprise la un han i-i exprimase dorina de a se stabili n mprejurimi. Imediat se apucase s caute o locuin, gsise apoi aceast cas care i se pi'use potrivit i o nchinase fr s se trguiasc, dar i fr s semneze vreun contract de nchiriere. nc din aceeai zi se mut, apoi fcu reparaii cam de o sut de franci. Era o femeie puternic, la vreo cincizeci i ceva de ani. Se inea bine, dispunea de o sntate excelent. Nimeni nu tia S. Spun de ce se stabilise tocmai ntr-o regiune unde nu cunotea pe absolut nimeni. Se bnuia c provenea din Normandia, pentru c fusese vzut deseori dimineaa purtnd scufie din bumbac. Aceast ciudat scufie nocturn n-o mpiedica ns nicidecum s se mbrace cu destul cochetrie n timpul zilei. Purta de obicei rochii foarte drgue, inea la gteli moderne i se mpodobea din cap pn-n picioare cu zorzoane, nct arta ca o capel ambulant. Trebuie s fi locuit undeva lng coast, cci marea i corbiile reveneau deseori n discuiile ei. Nu-i fcea plcere s vorbeasc despre Soul ei disprut. cum zicea ea, ntr-un naufragiu. Detalii nu putuser s afle de la ea. Numai o singur dat i spusese lptrese! n prezena unei tere persoane; Nu cred c vreo alt femeie a fost vreodat att de nefericit ca mine n csnicie Cu alt prilej spuse: La

  • nceput a fost destul de frumos, ca orice lucru nou, clar de cnd a murit, tiu c nu m-a iubit dect un an. Vduva Lerouge trecea drept bogat sau, cel puin, nstrit. Nu era zgrcit. Dduse unei femei din Malmaison aizeci de franci, ca s-i plteasc chiria, i nu-i ceruse banii napoi Alt dat, i avansase unui pescar din Port Mary dou sute de franci, li plcca s triasc bine, cheltuia mult pentru mncare i comanda vin cu butoiul. Cea mai mare plcere a ei era s-i ospteze cunotinele, iar mesele ei erau excelente. Ond i se fceau complimente pentru avere, le asculta cu satisfacie, i fu'sese auzit uneori spunnd: Nu primesc pensie, dar am ce-mi trebuie., i dac n. Pi! i avea i mai mult. n rest, nu putuser s-i stoarc nici mcar cea mai., aluzie la trecutul ei, la locurile de batin sau la familie, i: plcea brfa, dar orict vorbea, nu ieea nimic n plus dect vorbe urte la adresa celorlali. Oricum, prea s cunoasc lumea i tia multe. Teribil de nencreztoare, se baricada n csua ei ca ntr-o fortrea. Nu ieea seara niciodat, o; cunoscut ns faptul c se mbta regulat dup cin i apoi se culca. Rareori fuseser vzui strini venind la ea n vizit de patru sau cinci. Ori, o doamn nsoit de un brbat n tnr i, altdat, doi domni, dintre care cel mai vrstnic pu decoraii nalte. Cei doi din urm veniser ntr-o 'caleaca splendid. Nu era prea tare preuit. Cuvintele ei preau deseori eiu date i ocante pentru vrsta ei. Se aflase ce sfaturi abominabile i dduse ea unei tinere fete. Un mcelar din Bougival, a crui prvlie nu mergea bine, i fcuse curte. Ea l refuzase, rspunzndu-i c e cstorit, deci i e suficient. n repetate rnduri fuseser vzui brbai intrnd n casa ei. La nceput, unul tnr, cu nfiare de salariat la cile ferate, iar mai trziu unul zdravn i brunet, ceva mai n vrst i n salopet gri, prnd un om cam rutcios. Se zvonea c ambii ar fi amanii ei. n timp ce audia martorii, comisarul sintetiz n scris declaraiile. De-abia terminase, cnd sosi judectorul de instrucie,. nsoit de eful poliiei judiciare i de unul dintre funcionarii si. Domnul Daburon, care, spre stupoarea prietenilor si, a'. E s-i nainteze demiisia i s se retrag n viaa particular ntr-un moment cnd cariera sa prea s fie n plin ascensiune, era pe atunci un om de vreo treizeci i opt de ani, cu o nfiare plcut i, n ciuda felului de a fi, distant, destul de simpatic, cu trsturile blnde, cam melancolic. Aceast umbr de melancolie i rmsese de pe urma unei boale grele care era ct pe-aci s-l secere cu doi ani n urm. Promovat nainte cu trei ani judector de instrucie, i ctigase repede o strlucit faim. Muncitor, rbdtor i dotat cu o minte pe ct de 'sntoas, pe att de ager, avea darul nemaipomenit de a desclci i ghemul cel mai ncurcat de fapte i de-a trage din nvlmeal firul conductor. Nimeni nu era ca el, dotat cu o logic imbatabil, n stare s soluioneze problemele cele mai dificile, dovedind vinovia. Graie darului su special de a deduce din elementele cunoscute pe cele necunoscute, excela n arta de a nchega

  • circumstane aparent nensemnate, ce nu preau a face parte din problem, ntr-un ghem de material probant, copleitor. n ciuda acestor nsuiri preioase, n fond nu prea fcut pentru asemenea treburi nefaste. Le ndeplinea cu ezitri interioare, cci nu avea ncredere n rezistena proprie fa de fora covritoare a unei puteri dotate cu atta greutate. i lipsea ndrzneala care face posibil realizarea acelor lovituri de teatru riscante, conducnd adeseori la adevr. Avusese nevoie de mult timp pn ce se obinuise cu anumite practici pe care cei mai riguroi dintre colegii lui de breasl, le foloseau fr nici un fel de scrupule. Evita pn i tentativa de a nela un acuzat sau de a-i ntinde vreo curs. n cercul colegilor si, era socotit un fricos. Cert e c i se fcea prul mciuc la simplul gnd c ar comite erori judiciare cunoscute. Ceea ce i era necesar nu era convingerea ca atare, nici. Contiina probabilitii maxime a tuturor presupunerilor, el cuta certitudinea absolut. N-avea linite pn ce nu venea ziua cnd acuzatul se pleca n faa poverii dovezilor. Asta mergea att de departe, nct, odat, un coleg i repro rznd c pare a nu cuta vinovai, ci nevinovai. eful poliiei judiciare nu era altcineva dect celebrul Gevrol, care va juca, nu ncape ndoial, un rol important n povestirile nepoilor notri. Era, desigur, un brbat foarte iscusit, dar i lipsea perseverena necesar i era venic expus pericolului de a deveni victim a uriaei sale ncpnri. Dac pierdea o urm, nu-i sttea 'n puteri s recunoasc acest lucru i cu att mai puin s se decid a cuta alt drum. n rest, era att de ndrzne i calm, c prea imposibil s-l scoi din srite. Dotat cu for herculean ascuns sub o nfiare neglijent, nu ezitase niciodat cnd era vorba s nfrunte pn i pe cei mai periculoi rufctori. Specialitatea, triumful i gloria sa erau asigurate de memorie o infailibil memorie a fizionomiilor. Dac vedea odat pe cineva timp de cinci minute, chipul respectiv rmnea imprimat n el pe vecie. L-ar fi recunoscut oriunde i oricnd. Cele mai ciudate locuri, cele mai neverosimile circumstane, cele mai inimaginabile travestiuri nu-l puteau deruta. Asta se datora faptului c zicea el cu titlul de explicaie atunci cnd vedea un om pentru prima oar, se uita numai la ochii lui. Recunotea apoi privirea fr a se sinchisi de trsturi. Cu cteva luni n urm, fu'sese pus la ncercare la Poissy. Trei deinui fuseser nvelii n pturi pentru a face de nerecunoscut trupurile, iar feele numai cu fante pentru ochi. Aa fuseser adui n faa lui Gevrol. Fr a ezita o clip, recunoscuse pe trei dintre clienii si, spunndu-le i numele. Asta, n nici un caz, nu putea s fie doar o ntmplare. Asistentul lui Gevrol, din ziua aceea, fusese un om cu antecedente judiciare, mpcat ns cu legea. Un tip viclean, deosebit de priceput n meserie, dar gelos pe superiorul su, ale crui caliti i se preau mediocre. Se numea Lecoq. Comisarul de poliie, pe care ncepuse s-l apese povara rspunderii sale, i primi, pe judectorul de instrucie i pe cei doi funcionari de poliie, ca pe nite eliberatori. Fcu o expunere succint i clar a faptelor i le citi procesul-verbal.

  • Ai procedat foarte corect, l lud judectorul. Totul e foarte clar. Ai uitat doar un singur lucru. i anume, domnule judector'?'* ntreb comisarul. n ce zi i la ce or a fost vzut ultima oar vduva Lerouge?. Voiam tocmai s menionez aceasta, domnule judector. A fost vzut n seara zilei de mari, de lsatul secului, la orele 17,20, pe cnd se ntorcea cu un co cu cumprturi de la Bougival1'. Suntei sigur c ora indicat e exact? ntreb Gevrol. Foarte sigur, din urmtorul motiv: cei doi martori care au declarat aceasta, madame Teliier i un dogar, locuiesc n cea mai. Apropiat vecintate, i coborser tocmai din diligenta care pleac din or n or de la Marly, cnd au vzut-o pe madame Lerouge pe drum. Aceasta a grbit pasul ca s-i ajung, au mai stat la taclale i s-au desprit abia n faa casei ei. i ce avea n co? voia s tie judectorul de instrucie. Asta nu tiu martorii. i aduc doar aminte, c avea dou sticle de vin nfundate i un litru de rachiu. Se plngea c are dureri de cap i zicea c o s Se culce imediat, 'dei n marea carnavalului se cuvine, de fapt, s te distrezi. Deci asta e, exclam Gevrol, tiu unde trebuie s c* utm. (c) redei? spuse domnul Daburon cu ndoial n glas.. E foarte lmpee, Trebuie s-l cutm pe individul nalt fi brunet, n salopet gri. Rachiul era pentru el; vduva l atepta la cin. i se vede c domnul a venit. Ah, murmur vagmistrul, vizibil neconvins, era att de nasoal i groaznic de btrn. Gevrol se uit batjocoritor la virtuosul jandarm. Dragul meu, ar trebui s tii c o femeie cu bani e ntotdeauna tnr i frumoas. Ar putea fi ceva adevrat n ceea ce 'spunei11, zise judectorul de instrucie. Dar nu asta mi d de gndit, ci mai degrab spusele vduvei Lerouge: . Dac-a vrea, a putea s am i mai mult. Asta m-a nedumerit i pe mine adug comisarul. Dar Gevrol nu-l mai asculta, ci cerceta toate ungherele camerei, cu cea mai mare grij. Deodat, se apropie de comisar: Uite ce-mi trece prin minte, strig el, oare mari nu s-a schimbat vremea? Dou sptmni la rnd a fost nghe, apoi a venit ploaia. Cnd a nceput s plou aici?. La nou i jumtate rspunse vagmistrul. Veneam tocmai de la cin i voiam s-mi fac rondul prin localurile de dans. Cnd m-a prins o rafal, vizavi de Rue des Pecheurs. n zece minute, apa pe strad era de jumtate de ol. Excelent! spuse Gevrol. Dac omul a venit dup nou i jumtate, trebuie s fi avut pantofii plini de noroi. Dac nu e cazul, nseamn c a venit mai devreme. Asta ar fi trebuit s se constate, deoarece podeaua era proaspt ceruit. S-au vzut urme de pai, domnule comisar? Mrturisesc c n-am acordat atenie acestui amnunt. Oh, dar sta e necazul! Spuse funcionarul de poliie pe I; v-ton suprat.

  • Ateptai, l liniti comisarul. Mai putem nc. S ne uitm nu n camera asta, ci n cealalt. Acolo n-am schimbat nici cel mai mic lucru. Paii mei i cei ai vagmistrului ar fi uor de recunoscut. Hai s vedem. Cnd comisarul ddu s deschid ua la camera vecin, Gevrol l reinu. A vrea s cer judectorului permisiunea de a cerceta totul foarte atent, nainte ca vreunul s intre n aceast camer. E foarte important pentru mine. Daburon se declar de acord i Gevrol intr n camer. Ceilali rmaser n prag. De acolo puteau s vad ce mai bine locul crimei. Dup cum constatase deja comisarul, totul prea rscolit de un dement. n mijlocul camerei, se afla o mas pregtit cu tot ce trebuie. Era acoperit cu o fa de mas fin, alb ca zpada. Tacmul se compunea dintr-un pahar splendid de cristal lefuit, un cuit de form aleas i o farfurie de porelan. Pe mas zceau o sticl de vin aproape plina i o sticl de rachiu din care lipseau cam cinci-ase phrele. n dreapta, lng perete, erau dou dulapuri frumoase din lemn de nuc, cu broate ornamentale. Goale. Coninutul lor era rspndit pe podea un vraf de piese vestimentare, lenjerie, obiecte aruncate ct colo, mototolite, azvrlite de-a valma. n peretele din spate era ngropat un dulap de vesel, acum deschis. De cealalt parte a cminului, se putea vedea un birou vechi, cu plac de marmur, demolat i cotrobit probabil pn la ultimul sertra. Capacul era pe jumtate smuls i nu se mai inea dect ntr-o balama, sertarele erau scoase i aruncate pe jos. n partea stng era aezat patul, acum desfcut i rscolit. Pn i paiele din saltea erau mprtiate peste tot. Nici urm de tlpi declar Gevrol, suprat. Trebuie s fi venit nainte de nou i jumtate. De-acum putei s intrai. Se apropie de cadavru i ngenunche. Nimic de zis, murmur el, asasinul a lucrat curat. Biata femeie, tocmai fcea mnearea cnd a lovit-o. Iat aici, jos pe podea, cratia cu jambon i ou. Derbedeu nici n-a ateptat mcar s fie gata masa. Domnul era. Pesemne, grbit, i a dat lovitura pe stomacul gol. N-o s poat invoca scuza unei dispoziii exuberante de dup desert. E limpede c motivul crimei a fost furtul, constat comisarul de poliie, ntorcndu-se ctre judectorul de instrucie. Foarte, probabil rspunse Gevrol pe un ton zeflemitor. Din aceast cauz nu se mai vede pe mas nici o pies din serviciul de argint. Privii! Aici, n sertar, sunt monede de aur!, strig Lecoq, care scormonea peste tot.

    Ei. Nu mai spune! exclam Gevrol, devenit mai puin sigur de sine. Dar i reveni repede i continu: Le-o fi uitat. S-au vzut altele i mai i. Am cunoscut pe cineva care comisese o crim i i-a pierdut apoi capul n aa hal, nct a uitat ce-a vrut de fapt. A fugit fr s mai ia cu el ceea ce cuta. Asasinul nostru o fi fost cam agitat sau l-o fi deranjat cineva. Cine tie? Poate c a btut cineva la u. Mi-a putea imagina aa ceva; cci n-a lsat luminarea aprin's, ci s-a gndit s-o sting! Palavre!, i ddu Lecoq cu prerea, asta nu dovedete nimic. Poate c e un om ordonat i econom.

  • Cei doi funcionari de poliie i continuar investigaiile pn n cel mai ndeprtat col al casei fr s aib ns vreun rezultat palpabil; nici o dovad material concludent, nici cel mai nensemnat indiciu demn de a fi luat drept punct de orientare. Dispruser toate hrtiile vduvei Lerouge i era de presupus c va fi posedat aa ceva. Dar nu se gsi nici o scrisoare, nici un petic de hrtie nimic. Din cnd n cnd, Gevrol i ntrerupse activitatea pentru a njura sau a bodogni. E ticluit cu cap, la naiba! Fain munc!. Pulamaua n-a fcut nici o greeal! ,. Ei, domnilor? ntreb n cele din urm judectorul de instrucie. Am fost dui de nas, domnule judector11, rspunse Gevrol, dui de nas! Criminalul i-a luat toate msurile de precauie. Dar mi cade el n mn. Pn desear, pun o duzin de oameni la treab. Oricum ne va cdea n plas, a luat argintrie-i bijuterii, aadar se va trda. Aa cum stau lucrurile, se vede c n-am prea progresat fa de azi diminea'1, zise Daburon. La naiba, e-adevrat. Facem i noi ce putem, mormi Gevrol. Deodat, Lecoq strig: De ce nu-i Tirauclair aici.? Ce-ar putea s fac mai mult ca noi? rspunse Gevrol i-i arunc subalternului o privire furioas. Lecoq ls capul n jos i nu mai crcni, dar n sinea lui era fericit c i-o trntise efului. Ce-i cu acest Tirauclair? voia s tie judectorul de instrucie. Mi se, pare c am mai auzit undeva acest nume. E un tip teribil! exclam Lecoq. E un fost salariat al Unei case de mprumut pe amanet, explic Gevrol, un om cu avere, pe numele su adevrat Tabaret. O face pe poliistul din plcere, aa cum Aucelin s-a dus la poliia economic1*. i ca tc-i sporeasc veniturile, adug comisarul. E o figur spuse Lecoq. Lucreaz tot att de des pentru glorie ca i pentru pung. Pentru el e un soi de marf. Noi, cei din breasl, l-am poreclit Tirauclair pentru c vrea mereu s clarifice** ceva, cum pretinde el. n orice caz, e un om dintR. O bucat, btrnul. El e cel care, n afacerea cu soia de bancher v aducei aminte? a descoperit c doamna s-a furat pe sine. i a i dovedit-o. Aa-i, rspunse Gevrol nepat. Dar tot lui i se datoreaz i faptul c era ct pe-aci s-i piard capul, dei era nevinovat, bietul Dereme, croitoraul bnuit c i-a omort nevasta, o dezmat**. Domnilor, ne pierdem vremea**, ntrerupse judectorul de instrucie aceste dueluri verbale. i, privind spre Lecoq, continu: Aducei-mi-l pe btrnul Tabaret. Am auzit multe despre el i a vrea s-l vd o dat la lucru**. Lecoq iei n grab, lsndu-l n urma lui pe Gevrol adnc jignit. Domnql judector are dreptul s coopteze pe cine dorete, dar la urma urmelor S nu ne enervm, domnule Gevroll ntrerupse Daburon. V, cunosc de mult vreme i tiu s preuiesc aportul dumneavoastr extraordinar. Numai c azi, prerile noastre sunt divergene. O inei nainte cu omul brunet, n timp ce eu am convingerea c suntei pe o urm greit**.

  • Cred c am dreptate**, rspunse Gevrol, i sper s-o pot dovedi. Am s-l gsesc pe individ, oricine ar fi el. Mai mult nu pot s cer Un lucru i-a ruga insistent pe domnul judector A dori. ei bine, cum s-o spun fr a prea lipsit de respect mI. A permite s v dau un sfat Spunei, v rog. Ei bine, i-a recomanda domnului judector s nu aib prea mult ncredere n btrnul Tabaretu. Oh! De ce? Pur i simplu, pentru c bietul de el se angajeaz cu prea mult pasiune. O face pe poliistul numai de dragul succesului i, fiindc e vanitos ca un pun, nclin s se lase furat de evenimente. De ndat ce se vede confruntat cu o crim, cum e cea de fat, are pretenia c poate lmuri totul imediat. Inventeaz o poveste potrivit situaiei. Pretinde c poate reconstitui ntreaga crim pe baza unui singur indiciu, la fel ca acel savant care voia s reconstituie toate speciile de animale disprute, plecnd de la un singur os. Uneori are dreptate, dar mai adeseori greete. Bietul croitor Derme, fr nume ar fi fost V mulumesc pentru sfat'1 l ntrerupse Daburon. Voi ine seama de el. Dar acum, comisare drag, ceea ce trebuie fcut n primul rnd e s aflm din ce regiune se trage vduva Lerouge. Din nou martorii fur adui de vagmisru i trebuir fe repete declaraiile fcute i n faa judectorului de instrucie. Dar nu iei la iveal nimic nou. Vduva Lerouge, n ciuda tendinei spre plvrgeal, se dovedi o persoan destul de tcut, cci n urechile tuturor brfitorilor din mprejurimi nu rmase nimic care s fi avut vreo importan oarecare. Cei interogai ineau ns mori s comunice judectorului prerea personal, presupunerile lor. Mai toi erau de acord cu-Gevrol. Omul n salopet gri, brunetul nalt, era mai mult ca sigur vinovatul. i aduceau aminte de nfiarea lur crud care bgase n speriei ntreaga regiune. Muli, intimidai de nfiarea lui suspect, l ocoleau cu pruden. ntr-o sear ameninase o femeie, n alta btuse un copil. Nimeni nu putea preciza ce femeie i care copil, dar, n fond, nu era nevoie, aceste fapte fiind general cunoscute., Daburon pierduse de pe acum sperana de a afla ceva care s aduc puin lumin n aceast afacere, cnd fur introdui la el o precupea din Bougival, de la care victima cumprase cte ceva, i un biat de treisprezece ani. Ambii aveau s fac aa fusese asigurat o declaraie important. Precupeaa, prima interogat, o auzise pe vduv vorbind despre un fiu. Suntei sigur? insist judectorul. S n-am parte de ziua de mine, i asigur precupeaa. tiu chiar c n seara aia, s-mi fie cu iertare, era cam ehercheiit. A stat mai bine de-o or n prvlia mea, i ce-a mai spus? Mi-o amintesc foarte bine continu femeia. Se sprijinea de cntarul de pe tejghea i glumea cu un marinar diri Marly, cu btrnul Husson, care v poate confirma totul, L-a numit marinar de ap dulce. Soul meu, zicea dnsa. A fost un marinar adevrat, era mereu plecat, ani n ir. mi aducea nuci de cocos. Am un fiu care e marinar, ca rposatul lui tat, dar pe un vas al statului.

  • A zis cum l cheam? Cu ocazia asta, nu, dar cu alta. Atunci s-mi fie eu iertare, era beat cri ne-a povestit c fiul ei se numete Jacques i c nu l a mai vzut demult11. L-a vorbit de ru pe brbatul ei? Niciodat. A spus doar c rposatul era gelos i violent dar, n fond, un om bun. I-a cam acrit viaa cu tot felul de bazaconii. Un prostnac, ce mai, prost de atta cinste. Fiul a vizitat-o de cnd tria la La Jonchere N-a pomenit nimic despre aa ceva. F Cumpra mult de la dumneavoastr v Aa i-aa. n general, cam de aizeci de franci pe lun, uneori i de mai mult. Lua ntotdeauna numai coniac bun. Pltea totul cu bani pein. Mai mult n-avea ce s spun nici precupeaa, aa c fu lsat s plece. Biatul intr dup ea. Era fiul unor oameni nstrii din ctun. Era nalt i viguros pentru vrsta lui, avea o privire dezgheat i maniere alese. Nici n faa judectorului nu se pierdu cu firea. Ei, biete, ce ai de zis? l ntreb Daburon. Deunzi, domnule judector, duminic, nainte de lsatul secului, am vzut un om stnd n faa uii doamnei Lerouge. La ce or? Era n zori, tocmai m duceam la biseric. Sunt mini'strant la a doua liturghie. Bine, spuse judectorul, i omul era nalt, brunet i purta o salopet gri Nu, dimpotriv, era mic, ndesat, foarte gras i destul de n vrst. Nu te neli? De obicei, nu! L-am vzut de-apro. Ape de tot, cci am vorbit cu el. Aa? Ia, povestete. Deci, domnule judector, tocmai treceam, cnd l-am zrit pe grsun naintea uii. Prea foarte suprat. Nici nu vi-l putei nchipui. Faa i era congestionat, roie, ba chiar violacee, pn sus n cretet. Am putut s-l urmresc bine, cci n-avea plrie i aproape deloc pr pe cap, i i s-a adresat? Da, a strigat: Hei, biete, ai picioare bune?. Eu am zis c da, iar el m-a apucat de ureche, fr s m trag, i mi-a spus: Dac-i aa, vei face un drum pentru mine i-ii voi da pentru treaba asta zece bnui. Fugi pn la malul Seiei, iar acolo, nc nainte de-a ajunge pe chei, ai s vezi ancorat o barc mare. ntreab, de cpitanul Gervais. E sigur acolo. Spune-i s pregteasc totul pentru plecare, c vin ndat11. Mi-a dat cei zece bnui, dup care am luat-o din loc. Dac toi martorii ar fi ca biatul sta, ar fi o, plcere s iei interogatorii'1 murmur comisarul. Acum povestete-ne cum te-ai achitat de sarcin, l ncuraja judectorul. M-am dus pe corabie, l-am cutat pe omul cu pricina, i i-am zis ce aveam de zis. Asta-i tot. Gevrol, care ascultase cu mare atenie, i se adres domnului Daburon, zicndu-i n oapt: Domnule judector, mi-ai permite s-i pun biatului cteva ntrebri? Firete, Gevrol! Ia zi, tinere, ncepu Gevrol, l-ax recunoate pe omul despre care ne-ai vorbit? i nc cum! Avea ceva deosebit? Sigur, faa tare ptrat11.

  • Asta-i tot? Desigur, domnule11. Dar i mai aminteti cum era mbrcat? Purta o salopet? Nu, o jachet cu buzunare mari, largi, pe brae. Dintr-unul atrna o batist n carouri albastre11. Ce pantaloni avea Nu-mi aduc aminte11. Dar vesta? Ateptai spuse biatul ezitnd, avea oare vest? Cred c nu, sau, poate, totui Dar nu, mi aduc acum aminte, n-avea vest; avea la gt un fular lung, trecut printr-un inel gros11. Biatul ls capul n jos i tcu. ncrei fruntea, fcnd eforturi s-i aduc aminte de ceva precis. Mi-am adus aminte11 exclam el. Mai era ceva ciudat! Ce? Purta cercei mari. Bravo! strig Gevrol bucuros. Avem toate semnalmentele! Am s-l gsesc cu siguran pe acest individ. Domnul judector poate ordona s se fac mandatul de arestare-aducere11. Cred c declaraia acestui copil e de cea mai mare importan11, ntri Daburon cele spuse i continu privind spre biat: Ne-ai mai putea spune, biete, ce ncrctur avea vasul? Asta nu tiu, doar avea covert11. Mergea n susul sau n josul apei? Dar, domnule judector, sttea, nu mergea! Asta tim, interveni Gevrol. Judectorul ar vrea s afle de la tine n ce direcie era ndreptat partea din fa a vasului. Ctre Paris sau ctre Marly? Mi s-au prut la fel ambele capete11. Gevrol fu decepionat. Nu m ndoiesc ns c te-ai uitat la numele vasului11, se adres din nou, biatului. Ori de cte ori te urci pe o corabie, trebuie s te uii cum se cheam11. N-am vzut nici un nume11 rspunse biatul. Dac acest vas era ancorat doar la civa pai de chei, interveni judectorul, vor fi observat, totui, niscaiva locuitori din Bougival11. Domnul judector are, desigur, dreptate11 se grbi s confirme comisarul. Aa e zise Gevrol. De altfel, marinarii trebuie s fi cobort de pe vas i s fi mers la crcium. Voi lua informaii. Dar, biete, cum arta acest cpitan Gervais? Ca toi marinarii de pe la noi, domnule comisar11. nainte de a-i da drumul, tinere, s ne mai spui dac ai vorbit cu altcineva despre asta11. Am povestit totul mamei cnd m-am ntors duminic de la biseric, i i-am dat i cei zece bnui pe care-i primisem de la omul acela. Eti sigur c ne-ai spus tot adevrul? continu judectorul. tii c nu e voie s duci de nas justiia? Justiia descoper n cee din urm toate trucurile i-i atrag atenia c are pedepse teribile pentru escroci i mincinoi1'. Micul martor se fcu rou ca sfecla i cobor privirea. Vezi11, insist Daburon, ne-ai ascuns ceva. Nu-i dai seama c poliia tie tot? u Iertare, domnule judector! strig' biatul i izbucni n lacrimi. Iertare, n-o s se mai ntmple 1 Haide, mrturisete eu ce ne-ai minit! tii, domnule judector, omul nu mi-a dat zece bnui, ci douzeci. I-am spus

  • mamei mele numai de jumtate ca s-mi pot cumpra de cealalt jumtate bile. Te iert de data asta. Dar s-i fie de nvtur pentru toat viaa. Du-te acum, biete, i s ii minte c des'eaba vrei s ascunzi adevrul, tot iese la iveal. CAPITOLUL II.

    Ultimele interogatorii realizate de judectorul de instrucie ndreptir, n sfrit, o vag speran. Cnd totul e negru ca tciunele, pn i cea mai mrunt lumini nocturn i se pare a strluci precum un far. A putea s cobor ia Bougival, dac domnul judector ar considera util acest lucru propuse Gevrol. Ar fi mai bine, poate, s atepi puintel'1, rspunse Daburon. Omul n cauz a fost vzut n dimineaa zilei de duminic. S ne informm mai nti ce a fcut vduva Lerouge n ziua respectiv. Fur chemate trei vecine care declarar n unanimitate c vduva Lerouge rmsese n pat n duminica de lsatul secului. Povestise uneia dintre cele trei femei, care ontrebase de sntate, c avusese noaptea o ntmplare groaznic11. Dar ea nu dduse atenie acestor cuvinte. Omul cu cercei ctig mereu n importan, spuse judectorul dup ce plecar cele trei femei. Trebuie gsit cu orice pre, i asta-i treaba voastr, Gevrol'1. n opt zile pun mna pe el, rspunse Gevrol, chiar dac-ar fi s scotocesc eu nsumi toate vasele de pe Sena, de la un capt pn la cellalt. tiu cum i cheam pe cpitan: Gervais. Direcia naval mi va putea furniza indicaii. Fu ntrerupt de Lecoq, care intr aproape fr respiraie. Iat, vi-l aduc pe domnul Tabaret zise n grab. L-am ntlnit lng ua de la intrare pe cnd se pregtea s plece. Ce om! A renunat s mai atepte trenul. A pltit unui birjar o mic avere i, n cincizeci de minute, am fost la faa locului. Imediat dup asta, apru n prag un brbat al crui fizic nu corespundea ntru nimic felului n care eti tentat s i-i imaginezi pe un poliist pasionat. Gele ase decenii, ct avea probabil, nu prea a le duce prea uor. Mie de statur, slab i cam ncovoiat, se sprijinea de un baston gros, cu mner de filde. Faa sa rotund i ras cu cea mai mare atenie avea imprimat acea expresie de mirare permanent, amestecat cu ngrijorare, cu care fcuser avere doi celebri actori de comedie de la Palais-Royal. Avea o brbie scurt, buze crnoase trdnd buntate i un nas urt, crn, care amintea de plnia unei trompete. Ochii mici, cenuii i cu cearcne roii erau lipsii de expresie, te oboseau ns prin privirea ascuit, n continu micare. Prul rar, lins, i umbrea fruntea aplecat i nu reuea s acopere dect parial urechile clpuge peste msur de mari. Era mbrcat cu deosebit grij, curat ca o moned proaspt lustruit, purta lenjerie alb ca neaua, mnui de mtase i jambiere. Un lan masiv de aur, de un prost gust regretabil, i ncolcea de trei ori gtul i se cufunda apoi, n cascade, n buzunarul vestei.

  • De-abia intrat, domnul Tabaret, supranumit Tirauclair, fcu o plecciune adnc, formnd din trupul su hodorogit un semicerc, i ncepu cu voce slugarnic: Domnul judector a binevoit S trimit dup mine? Da! rspunse Daburon. i n sinea sa i spuse: Chiar o fi un cap bun?. Oricum, pe dinafar nu se vede. Prezent, continu Tabaret, la ordinele naltei justiii. S vedem, domnule Tabaret, spuse judectorul, dac vei avea mai mult noroc ca noi i vei gsi vreun indiciu care s ne duc pe urmele fptaului, o s v expunem cazul amnunit. Oh, tiu de pe-acum destule rspunse Tabaret. Lecoq mi-a descris pe drum afacerea n linii mari. N-am nevoie s tiu mai mult. Dar oricum ncepu comisarul de poliie. Domnul judector se poate baza ntru totul pe mine, v asigur. mi place s pornesc la treab fr informaii, ca s pot da curs fr prejudeci impresiilor mele. Cnd cunoti prerea altcuiva, te lai, fr s vrei, influenat. Voi ncepe ns, n orice caz, cercetrile mpreun cu domnul Lecoq.' n timp ce vorbea astfel, ochiorii si cenuii strluceau ca dou granate, iar faa, brzdat de nenumrate riduri, radia o bucurie luntric. Se ridicase ntre timp din poziia lui obinuit, i, eh pai repezi, intr n cea de a doua camer. Rmase acolo cam jumtate de or, iei apoi grbit, intr din nou, apru iari, pentru a se ndeprta. Judectorul de instrucie nu ntrzie s fac o comparaie ntre felul su de a se mica i aiura nerbdtoare i mobil a unui cine de vntoare. Pn i nasul, ca o trompet, vibra de parc-ar fi vrut s adulmece aromele cele mai subtile ale asasinului. Se mica de ici-colo i vorbea, gesticulnd agitat, i vorbea siei, se njura scond din cnd n cnd cte un uor strigt de triumf. Lecoq nu avea nici o clip de linite. Lui Tirauclair i trebuia ba una, ba alta: hrtie i creion, apoi o sap, dup asta ceru repede ghips, ap i o sticl de ulei. Dup ce trecu mai bine de o or, judectorul fu cuprins de nerbdare i voia s tie ce Se ntmplase cu ajutorul su voluntar. E afar, pe strad spu'se vagmistrul. St culcat pe burt, n noroi, i amestec ntr-o farfurie ghipsul. Zice c e gata ndat, i apoi vine. ntr-adevr, curnd dup asta, se mfiin jubilnd de bucurie i ntinerit cu douzeci de ani. Era urmat de Lecoq, care inea cu deosebit grij un co.. Am clarificat lucrurile l ncredin pe judectorul de instrucie. Totul e ct se poate de clar, Lecoq, pune coul pe, mas, dragul meu. n clipa asta se ntoarse i Gevrol, nu mai puin satisfcut de expediia lui. Sunt pe urmele omului cu cercei zise el. Vasul a plecat n josul fluviului. Am semnalmentele exacte ale cpitanului Gervais. V rog s ne relatai ce ai descoperit, domnule Tabaret spuse judectorul de instrucie. Detectivul amator rsturnase coninutul coului pe mas: un bulgre mare de pmnt lutos, mai multe foi mari de hrtie i trei, patru bucele, nc umede, de ghips. Fcea o impresie aproape grotesc, aa cum sttea n faa mesei, nu prea mult deosebit de acei prestidigitatori care, n pieele publice, se

  • produc n faa mulimii de gur-casc. Garderoba sa fu'sese afectat serios: era acoperit din cap. Pn-n picioare cu cruste lutoase. ncep, porni el pe un ton modest, dar satisfcut de sine. Crima care ne preocup n-a fost nsoit de furt. Ah firete, din contra! murmur Gevrol. Voi ntri aceasta prin dovezi continu Tabaret. mi voi exprima i umila prere cu-privire la mobilurile acestui asasinat, dar asta mai trziu. Asasinul a sosit, deci, nainte de ora nou i jumtate, adic naintea ploii. Urme de murdrie n-am gsit, asemenea colegului Gevrol, dar Sub mas acolo unde i-a inut asasinul, la nceput, picioarele am putut constata urme de praf. Putem preciza deci, ntr~o oarecare msur, timpul. Vduva Lerouge nu-l atepta pe vizitator, cci ncepuse s se dezbrace i, cnd era tocmai pe cale s ntoarc ornicul ei. Cu cuc, a auzit o btaie n u. Ce detalii interesante! l ironiz comisarul. E simplu de dovedit se apr detectivul amator. Cercetai, v rog, ceasul cu cuc de deasupra biroului. E din acelea care merg paisprezece-

    cincisprezece ore, nu mai mult. M-am convins. E, deci, probabil, ba chiar sigur, c vduva l ntorcea n fiecare sear nainte de a se culca. Cum se face, deci, c ceasul s-a oprit la cinci? E clar c i-a fcut de lucru cu el. ncepuse tocmai s trag de lan, cnd a auzit btnd la u. Ca dovad, avem scaunul de sub ceasul cu cuc, pe a crui hus se vede o urm de talp. Uitai-v apoi la victim: corsajul rochiei l scosese deja. Ca s poat deschide mai repede ua, nu i l-a mai pus, ci i-a nfurat umerii cu acest al vechi, pe care l-a nnodat la piept. La naiba! exclam vagmistrul, vizibil impresionat. Vduva l cunotea pe cel care a btut la u continu detectivul Tirauclair. Graba cu care i-a deschis, precum i desfurarea evenimentelor o dovedesc. Asasinul a fost introdus n cas fr s i se opun rezisten. E vorba despre un brbat tnr, de talie peste cea mijlocie, mbrcat elegant. n seara respectiv purta joben, avea umbrel i fuma trabuc cu portigaret. i mai ce! strig Gevrol. A'sta-i prea de tot! Se poate, rspunse Tabaret, dar sta-i adevrul. Nu-i vina mea c nu cercetai cu atenie; eu pledez pentru precizie. Caut i vei gsi. Ha, spunei c-i prea de tot! Dar v rog s aruncai o privire asupra acestor buci, nc umede, de ghips. Vedei aici' urmele tocurilor de la cizmele asasinului, imprimate cu extraordinar claritate n apropierea locului unde s-a descoperit cheia. Urma tlpii am prins-o pe aceste foi de hrtie, cci n-am putut. S-o torn n ntregime, deoarece partea anterioar era pe nisip. Privii: toc nalt, talp subire i ngust, se vede clar c e pantoful unui domnior cu piciorul ngrijit. Cutai aceast amprent o vei mai' gsi de dou ori afar, pe strad, i de nc cinci ori n interiorul grdinii, unde n-a intrat nimeni altcineva. Asta mai dovedete i fptui c asasinul n-a btut ia u, ci n oblon, unde a zrit o dr de lumin. La intrarea n grdin, omul nostru a fcut o sritur ca s nu calce pe straturi. Srind, i s-a nfipt adnc n pmxnt vrful piciorului. A srit uor pe o distan de doi metri, aadar e elastic, deci tnr**.

  • Tabaret vorbea cu glas subire, nalt i ptrunztor, iar privirea i 'se plimba de la unul la cellalt. Era curios s constate ce impresie face asupra asculttorilor. /' V preocup, poate, chestiunea jobenului, domnule Gevrol? continu Tabaret, perseverent. Privii, v rog, cercul care s-a imprimat att de limpede aici, pe partea superioar, prfuit, a biroului. Sau v mirai c am putut determina att de uor nlimea asasinului? Uitai-v sus, pe dulapuri: vei constata c fptaul a pipit insistent cu minile. E, deci, mult mai mare dect mine. S nu zicei cumva c s-a urcat pe scaun; n acest caz, ~ n-ar fi trebuit s pipie totul cu minile. Sau v nedumerete umbrela? Aceast bucat de pmnt conine o minunat urm a vrfului umbrelei, i nu numai a vrfului, ci i a rozetei ce 'susinea mtasea. n ceea ce privete igara, iat aici mutiucul trabucului, scos de mine din cenu. Captul e mucat sau umezit de saliv? Nu. Deci fumtorul avea port-igaret. Lecoq nui putea stpni entuziasmul i ncepu s aplaude. Comisarul prea uimit, judectorul de instrucie nentat. Numai mutra lui Gevrol se lungea, se lungea, n timp ce vagmistrul prea s mpietreasc. Acum v rog s-mi acordai puin atenie, continu Tabaret. Tnrul a fost poftit n cas. Cum a justificat vizita la o or att de neobinuit, nu bnuiesc. Sigur e ns c i~a mrturisit vduvei Lerouge c n-a cinat nc. Biata femeie a fost nentat i s-a apucat, s pregteasc ceva de mncare. Evident, nu pentru ea, cci n dulapul de buctrie am gsit resturile cinei ei: a mncat pete, ceea ce va dovedi i autopsia. i apoi se vede doar c pe mas se afl un singur pahar i un singur cuit. Pare limpede c vduva l considera o persoan sus-pus. n dulapul de perete se afl o fa de mas destul de curat. A folosit-o? Nu! Pentru musafirul ei a scos o fa de mas alb, cea mai frumoas pe care o avea, se vede, l-a pus n fa i acest pahar splendid, fr ndoial, un cadou din zile mai bune. i doar n-o s presupunem c folosea zilnic un cuit cu mner de filde '. Toate astea-S. Convingtoare*', murmur judectorul, ntr-adevr, foarte convingtoare*1. Tnrul a luat deci, loc. A but un pahar cu vin, n timp ce vduva pzea eratia pe foc. Apoi l-a prsit curajul i a cerut rachiu, din care a but, unul dup altul, patru-cinci pahare, Dup o lupt luntric de circa zece minute atta dureaz pn ce e gata jambonul cu ou, cum a fost cazul aici tnrul s-a ridicat, s-a apropiat pe la spate de femeia aplecat peste foc i a lovit-o de dou ori. N-a murit imediat, ci a reuit s se nale pe jumtate, inndu-se de minile ucigaului. El s-a dat napoi, a ridicat-o i pe ea cu acest prilej, i a aruncat-o jos, n poziia n care o vedei acum. Aceast scurt lupt e uor de dedus dup poziia cadavrului. Lovit n timp ce edea, ar fi trebuit s cad pe spate/Asasinul s-a folosit de o arm subire, ngust dac nu m nel, de o floret ascuit, creia i s-a desprins butonul. Ne-a lsat acest indiciu tergnd arma de fusta victimei. De altfel, el n-a fost rnit n ncierare. E drept c victima s-a cramponat cu desperare de minile lui, dar cum nu i-a scos mnuile'*. Astea-s fantezii! exclam Gevrol.

  • V-ai uitat atent la unghiile decedatei, stimate domnule. Gevrol? Nu? Ducei-v mai bine i uitai-v, i apoi spunei-mi dac m nel. Deci, femeia e moart. Ce vrea ucigaul acum? Bani? Obiecte de pre? Nu, nu, de o sut de ori nu. Ce vrea, ce caut, ce dorete s obin cu orice pre sunt hrtiile pe care le tie n posesia vduvei. Ca s le gseasc rscolete totul, azvrle de-a valma coninutul dulapurilor, scormonete prin lenjerie, sparge biroul, cci nu gsete cheia, i desface pn i salteaua de paie. n sfrit, gsete ceea ce cuta. i ce cre dei c face cu preioasele hrtii? Le arde i anume nu n cmin, ci n micua sob din prima camer. i, cu asta, i-a atins scopul. Ce va face acum? Va fugi i va lua obiectele de pre pe care poate pune mna ca s ngreuneze cercetrile i s simuleze crim cu jaf. mpacheteaz tot ce poate apuca n ervetul de pe mas, sufl n luminare i-i ia tlpia, dup ce a nchis cu grij ua de la intrare i a aruncat cheia n an Cam asta ar fi. Domnule Tabaret, spuse judectorul de instrucie, metoda dumneavoastr de investigaie e de admirat i sunt convins c suntei pe urmele adevrului. Ei, ce v-am zis! strig Lecoq. E colosal papa Tirauclair!. ' Extraordinar, piramidal! exager Gevrol, ironic. Vreau doar s adaug c acest tnr bine mbrcat trebuie s fi artat cam ciudat cu o legtur alb n brae, vizibil de departe?!. N-a dus-o prea departe, replic Tabaret. Trebuie s inei seama de faptul c n-a fost att de prost ca s ia, pe drumul spre gar, diligena. A mers pe jos, i anume pe drumul cel mai scurt, de-a lungul malului. i dac e detept precum l cred, primul lucru pe care l-a fcut de ndat ce a ajuns la Sena a fost s arunce pachetul suspect n ap. Credei asta cu-adevrat, papa Tirauclair? ntreb Gevrol. Pun pariu c aa e. i n ceea ce privete dovada, am trimis trei oameni condui de un jandarm ca s cerceteze Sena, pe aici, pe aproape. Le-am promis o recompens zdravn dac gsesc legtura1'. Din buzunarul dumneavoastr, domnule idealist!. Da, domnule Gevrol, din buzunarul meu!. Oricum, dac s-ar gsi pachetul murmur judectorul de instrucie. n clipa aceea, un jandarm i fcu apariia n camer. Aici spuse el, aeznd pe mas un ervet ud, n care erau nfurate obiecte de argint, tacmuri i bijuterii. Asta au gsit oamenii. Acum vor recompensa promis. Tabaret scoase din buzunar o bancnot i i-o ddu jandarmului. Ei, domnule judector, ce avei de zis acum? ntreb el, aruncndu-i lui Gevrol o privire arogant. Cred c, datorit perspicacitii dumneavoastr, vom ajunge la int i. Fu ntrerupt de medicul nsrcinat cu autopsia, care intr n clipa aceea. i terminase misiunea neplcut i era n msur s ntreasc presupunerile lui Tabaret. i el bnuia, dat fiind poziia cadavrului, c a avut loc o ncierare. n afar de asta, mai descoperise la gtul victimei o urm albstruie, e drept, abia vizibil, de strangulare. Mai confirm c vduva Lerouge mncase

  • pete cu vreo trei ore naintea morii. Nu mai era, deci, nimic de fcut. Urmau s1 fie adunate cteva piese doveditoare, pentru a-l putea determina, la timpul oportun, pe vinovat s-i recunoasc fapta. Tabaret. Cercet cu mare grij unghiile moartei i reui s scoat cteva frme din pielea de mnu care rmsese acolo. Cea mai mare dintre bucelele minuscule, nu mai lung de doi milimetri, era suficient pentru a recunoate culoarea. Puse deoparte i bucata din fusta victimei, de care asasinul i tersese arma. Fcnd abstracie de legtura gsit n Sena i de urmele de cizm turnate n ghips de ctre Tabaret, asta era tot ce lsase n urm asasinul. De fapt, cam puin, i totui nemsurat de mult n ochii judectorului de instrucie, care nutrea sperane noi. Obstacolul cel mai periculos n cazul tuturor investigaiilor unor crime misterioase este o ct de mic eroare n privina motivului c'rimei. Cnd cutrile merg ntr-o direcie fals, se ndeprteaz tot mai mult de adevr. Datorit lui Tabaret, Daburon era acum mai mult ca sigur c nu era posibil nicio. Emare. Se fcuse noapte, iar judectorul i terminase, pentru moment, misiunea n La Jonchere. Gevrol era nerbdtor s-l aduc pe omul cu cercei i, ca. Atare, declar c vrea s rmn la Bougival. Promise c va folosi timpul n mod util, c va vizita toate localurile de dans pentru a gsi, eventual, noi martori. Dup ce. Daburon i lu rmas bun de la ceilali, l' invit pe Tabaret s-l nsoeasc. Eram tocmai pe punctul de a v solicita aceast cinste rspunse acesta. Pornir, deci, mpreun. Era firesc s nceap comentariul crimei care le ocupa gndurile. Vom putea, oare, s aflm ceva despre viaa din trecut a btrnei femei? voia s tie Tabaret. De asta va depinde totul. Vom afla n mod sigur11, rspunse judectorul, presupunnd c precupeaa a spus adevrul . Dac soul victimei a fost marinar, iar fiul ei Jacques navigheaz pe mare n momentul de fa. Ministerul Marinei ne va furniza n curnd toate informaiile ce ne lipsesc. Chiar astzi le voi scrie. Ajunser la gara din Rueil i se urcar n tren. Norocul le surise, cci gsir gol un compartiment de clasa nti. Dar Tabaret amui. Sttea pe gnduri, cuta ceva anume, fcea tot felul de legturi, i pe figura lui se citea strdania creierului de a gsi soluii problemelor rmase n suspensie. Judectorul l privi atent, impresionat de felul de a fi al acestui om straniu, devenit poliist dintr-o pasiune care putea fi considerat cel puin original. Spunei-mi, domnule Tabaret11, ntreb el deodat, de mult timp concurai poliia?. De nou ani, domnule judector, de peste nou ani i trebuie s recunosc c sunt uimit de faptul c n-ai auzit pn acum vorbindu-se de mine. ' O, din auzite v cunosc, dar n-am tiut niciodat exact despre cine este vorba14, rspunse Daburon, iar cnd au nceput s vi se nale iari

  • osanale, am avut formidabila idee de a trimite dup dumneavoastr. Dar m-ar interesa ce anume v-a fcut s urmai aceast cale11. Necazurile, domnule judector, singurtatea i plictiseala. Oh, n-am fost prea norocos n via, credei-m. Mi s-a spus c suntei bogat. Tabaret oft adnc, de parc i-ar fi adus aminte de nite amarnice decepii. Nu-mi merge ru, rspunse el, asta aa-i, dar n-a fost ntotdeauna astfel. Pn la patruzeci i cinci de ani, am avut de ndurat cele mai umilitoare lipsuri. Propriul meu tat mi-a otrvit viaa, mi-a ofilit tinereea i a fcut din mine omul cel mai nefericit.

    Cum aa, domnule Tabaret? ntreb judectorul de instrucie. Tatl dumneavoastr a fost, ntr-adevr, cauza nenorocirilor dumneavoastr?. Din pcate, da, domnule judector de instrucie. L-am iertat pn la urm, dup ce la nceput l blestemasem din plin. Pe vremuri, i acopeream pn i amintirea cu ocar, aa cum numai o ur fierbinte le poate nate, dar aflnd c n fond, v pot spune despre ce este vorba. Aveam vreo douzeci i cinci de ani i ctigam pe an dou mii de franci la Casa de mprumut pe amanet, cnd, ntr-o diminea, a venit la mine tata i mi-a comunicat c a dat faliment, c e complet ruinat i c n-are un ban n buzunar. Prea cuprins de disperare i vorbea de sinucidere. mi iubeam tatl. Am cutat s-l linitesc, i-am descris propria mea situaie mult mai roz dect era, l-am asigurat c n-o s-i lipseasc nimic atta vreme ct eram eu n stare s-mi ctig existena, i primul lucru pe care l-am fcut a fost s-l invit s locuiasc la mine. Zis i fcut i a rmas douzeci de ani pe capul meu1'. Cum? Regretai, oare, fapta dumneavoastr mrinimoas, domnule Tabaret i nc cum! Ar fi meritat s-i stea n gt pinea pe care i-o ddeam zilnic11. Daburon schi un gest de mirare, pe care cellalt nu putu s nu-l observe. Ateptai nainte de a m condamna11, continu Tabaret. Aveam, deci, douzeci i cinci de ani i trebuia s ndur, de dragul tatlui meu, cele mai crncene privaiuni. Nici prieteni, nici dragoste, n schimb, sear de sear, treab de conopist ia un notar, pentru a ne spori veniturile. Pn i la igri a trebuit s renun. Dar orict de bine m purtam, btrnul tot se vicrea, jelea dup bunstarea lui de altdat, cerea bani de buzunar ba pentru una, ba pentru alta. ntr-un cuvnt: era nemulumit de orice fceam. Numai cerul tie ct am ptimit. Dar nu eram nscut s triesc singur cuc i s mbtrneso prsit ca un cine. Visul meu a fost ntotdeauna s m nsor, s rsf o femeie, s fiu iubit i eu-puin, i s m vd nconjurat de copii reuii. Destul. Cnd m copleeau asemenea gnduri, m simeam ca sugrumat, iar din ochi mi picurau o lacrim-dou. Dar m revoltam de ndat mpotriva mea. mi spuneam Dragul meu, dac ai numai trei mii de franci anual i, n schimb, un tat btrn i drag. i nbui sentimentele i rmi burlac. i tocmai cunoscusem o fat! Sunt treizeci de ani de-atunci, i uitai-v la mine, n-am

  • roit, oare, ca o sfecl?. Se numea Hortense. Cine tie ce s-a ales de ea! Era frumoas i srac Ei bine, eram btrn cnd a murit tatl meu, acest mizerabil. Dar domnule Tabaret:. l ntrerupse Judectorul de instrucie. L-am iertat. Dar o s-mi nelegei mnia. Dup ce murise, am gsit n biroul su aciuni de stat de peste zece mii de franci!. Cum aa! Era, deci, bogat?. Da, chiar foarte bogat, cci asta nu era tot. Avea o proprietate lng Orleans, care-i aducea o arend de ase mii de franci anual. n plus, era proprietarul casei unde stau i acum. Locuiam acolo mpreun, iar prostul de mine, un veritabil idiot, un bou, ce mai, plteam cuminte, n fiecare nti a lunii, chiria administratorului nostru. Asta-i, ntr-adevr, nemaipomenit! exclam Daburon. Nu-i aa, domnule judector?! Mi-a stors din buzunar, n sensul propriu al cuvntului, banii greu ctigai. Culmea Ironiei a fost ns un pasaj din testamentul lui, unde se jura c nu s-a gndit dect la binele meu. Voia s m deprind cu ordinea i spiritul economiei m asigura el i s m mpiedice s fac prostii. i eu, care aveam patruzeci i cinci de ani,. i-mi reproam de douzeci de ani cnd cheltuiam un bnu, fr s fi fost absolut necesar. Mi-a speculat mrinimia, mi-a Dup aa ceva, i vine s borti cnd auzi de dragoste fa de copil, pe onoarea mea!. Mnia justificat a domnului Tabaret era att de comic, nct judectorul cu greu se stpni s nu izbucneasc n rs. Dar, cel puin, averea motenit v-a fcut plcere? l consol judectorul. Nicidecum, a venit mult prea trziu. Bucate alese, cnd nu mai ai dini'Frumos avantaj! Vrsta de nsurat trecuse. Mi-am naintat demisia doar, ca s fac-loc cuiva mai nevoios ca mine. Dup o lun m plictiseam de moarte s stau. M-am decis s-mi gsesc o marot, un viciu, o manie care s. in locul dragostei de care n-am avut parte. Am nceput s colecionez cri. O s spunei c, pentru asta, i trebuie cunotine?. tiu, drag domnule Tabaret, c nainte de toate trebuie bani. Cunosc un celebru bibliofil care, probabil, tie s citeasc, dar, mai mult ca sigur, nu tie s se iscleasc. , E posibil. Eu, n orice caz, am citit toate crile pe care le-am cumprat i v pot spune c am colecionat n exclusivitate cri care, direct sau indirect, aveau de-a face cu munca poliiei. Memorii, reportaje, pamflete, cuvntri, scrisori, romane. Pe ce puneam mina, nghieam. M-am simit tot mai atras de acea for misterioas care supravegheaz i ocrotete societatea, ptrunde peste tot unde socoate c e necesar, destram vlurile cele mai. Dese, dezvluie dedesubturile conjuraiilor, adun i pstreaz n cartoteca ei verde secretele cele mai dubioase i ruinoase. Citind memoriile unor faimoi detectivi, cel puin tot att de captivante ca i cele mai bune povestiri imaginare, m-am lsat cuprins 'de entuziasm pentru aceti brbai nzestrai cu fler, care, cu legea sub bra, pornesc pe urmele crimei, prin hiul legislaiei. Eram obsedat de dorina de a deveni eu nsumi o roti a acestei mainrii mree, de a putea juca i eu

  • puin rolul providenei, chiar dac era vorba doap de o providen cu numr mic la pantof, dar care s contribuia la pedepsirea crimei i la triumful inocenei. M-am pus la ncercare i am constatat c nu sunt complet lipsit de talent pentru treaba asta. i v place?. mi face mare plcere; Mi-a disprut plictisul de cnd am nlocuit vntoarea de cri cu vntoarea de criminali. E un lucru frumos! mi vine s ridic din umeri cnd vreun ntru pltete douzeci i cinci de franci ca s mpute un iepure. Jalnic! n schimb, vntoarea de oameni e altceva! Pune n fjoc toate potenele, aici vnatu e demn de vntor, are, ca i acestea, minte, putere i viclenie. Armele sunt aproape egale. Dar dac oamenii ar cunoate tensiunea nscut n timpul unui astfel de joc de-a v-ai aseunselea ntre criminal i poliie, cu toii ar da buzna s se angajeze la poliia judiciar. Pcat c se pierde tot mai mult adevrata art a acestei meserii. Crimele frumoase sunt din ce n ce mai rare. Rasa puternic a rufctorilor temerari i fr cusur a fcut loc unei adunturi de cocari ordinari. Cei civa derbedei despre care se mai vorbete din cnd n cnd, la intervale mari de timp, sunt proti i iai. Parc i-ar iscli opera lsnd n urm i cartea de vizit. Nici o plcere s-i prinzi. De ndat ce ai stabilit cum s-a svrit lovitura, trebuie doar s te duci i s-i arestezi pe golani. Mie mi se pare, totui, l ntrerupse Daburon zmbind, c asasinul nostru nu este chiar att de lipsit de dibcie. Acesta, domnule judector, constituie o excepie, i ca atare, mi va da o deosebit satisfacie depistarea lui. Pentru asta a. Face orice a risca chiar s m compromit. Cci trebuie s mrturisesc, spuse el cu o uoar jen, nu m laud n faa prietenilor cu faptele mele eroice. Poate c mi-ar strnge mna cu mai puin cldur, dac ar ti c Tirauclair i Tabaret sunt una i aceeai persoan41. Din nou ncepur s vorbeasc despre asasinarea vduvei Lerouge i convenir ca. Tabaret s se ncartiruiasc a doua zi la Bougival. i asum sarcina s cerceteze n opt zile toat regiunea i s ntrebe peste tot. Judectorul, la rndul su, promise c l va ine la curent i l va ntiina de ndat ce va avea amnunte mai precise despre persoana doamnei Lerouge. Domnule Tabaret, spuse judectorul n ncheiere, sunt oricnd la dispoziia dumneavoastr. Dac avei nevoie de mine, venii fr ezitare, indiferent la ce or din zi ori din noapte. M plimb rar de tot, m vei gsi ntotdeauna, fie acas, n rue Jacob, fie n biroul meu din Palatul de justiie. Voi da ordin s fii introdus imediat, oricnd v vei prezenta. n aceast clip, trenul intr n gara. Domnul Daburon fcu semn unei birje i-i oferi lui Tabaret un Soc. Acesta l refuz ns, N-are rost spuse el. Locuiesc, dup cum v-am spus, n rue Saint-Lazare, la civa paili, Pe mine, deci! spuse domnul Daburon, Pe mine! rspunse Tabaret i adug: l vom gsi, nici o grij5/- CAPITOLUL III.

    Casa domnului Tabaret se afla la numai patru minute d gara aint-Lazare. Era o cldire frumoas, bine ntreinut, care aducea un venit serios sub form de chirii, fr ca acestea, luate n parte, s fie exagerat de mari.

  • Domnul Tabaret se ntinsese frumuel n propria lui cas. Ocupa la primul etaj, spre strad, un apartament spaios, mprit extrem de utilitar i mobilat confortabil, a crui podoab de pre era biblioteca. Acolo ducea el, fiindc nu era obinuit altfel i nici nu-i plcea altfel, o via destul de modest. Singurul su ajutor era o btrn menajer, ajutat la ocazii de administrator. Niciunul dintre chiriai n-avea nici cea mai mic bnuial legat de activitatea deteetivistic a proprietarului casei. Se tia doar c. Pn i cel mai modest detectiv nu poate s se descurce fr un dram de inteligen care, judecind dup chipul domnului Tabaret, prea a-i lipsi cu desvrire. Zpceala sa permanent trecea drept simptom al unui nceput de scleroz. Cu toii ns i observau obiceiurile ciudate, care, graie deselor lui absene, cptau o alur misterioas, excentric. Nimeni nu cunotea vreun tnr, orict de viciat, care s fi dus o via att de dezordonat ca acest om n vrst. Deseori nu lua masa acas, ciugulea ceva la ore ntmpltoare i n locuri ntmpltoare. Prsea casa ia orice or din zi sau din noapte, dormea adesea n alt parte i uneori disprea sptmni ntregi. Primea i oaspei ciudai. Sunau la ua Sui fpturi dubioase, cu fizionomie de rufctori, Acest fel de via neregulat. l fcuse s fie privit cu suspiciune. Era luat drept un om depravat, care-i irosea averea noaptea, ducnd o via denat, E o ruine'1, zicea lumea, pentru un om de vrsta lui 1, El tia de aceste zvonuri i rdea n sinea lui. Dar asta fiu-l mpiedica pe civa dintre chiriai s-i caute compania i s-i ' fac un fel de curte. Era invitat la dineu, dar de-cele mai multe ori refuza.

    Se ntlnea doar cu o singur familie de chiriai, cu aceasta ns avea legturi strnse, ba era chiar mai des acolo dectntre cei patru perei ai si. Aceast familie se compunea dintre-o vduv, doamna Gerdy, care, mpreun cu fiul ci NOel, pe care-l adora, ocupa de mai bine de cincisprezece ani o locuin la etajul trei. Noel era un brbat de vreo treizeci i trei de, ani, dar arta mai n vrst. Era nalt i bine fcut, avea o figur nobil i inteligent, ochii cprui i prul negru, ondulat. Ca avocat, era foarte talentat i-i ctigase de pe acum un oarecare renume. Era un truditor ndrjit, rece i calculat, ndrgostit nc cu patim de profesiunea sa. Poate intenionat, afia principialitate sever i cumptare. La doamna Gerdy, domnul Tabaret se simea ca acas, o privea ca pe o rud apropiat, iar pe Noel ca pe propriul su fiu. Se gndise deseori s cear mna vduvei; ceea ce-l reinuse era mai puin vrsta, ct teama c, n cazul unui refuz, s-ar fi putut degrada o relaie att de plcut. Pentru orice eventualitate, lsase ns la un notar testamentul, prin care-l fcea pe tnrul avocat motenitorul ntregii sale averi. Testamentul coninea o singur clauz care prevedea un premiu de douzeci de mii de franci anual pentru detectivul dovedit n 'itare s clarifice cel mai complicat caz. Dei casa domnului Tabaret era att de aproape, i trebui totui un sfert de or pn ajunse. Dup ce se desprise de judectorul de instrucie, reluase firul meditaiilor sale. Nu privea nici n dreapta, nici n stnga, se lsa mpins de trectori i, dup ce fcea un pas nainte, se ntmpla s fac doi pai napoi.

  • Pentru a cincea oar repeta n gnd cuvintele vduvei Lerouge, transmise de lptreas: dac-a vrea, a putea s am i mai mult. Toate se potrivesc, murmur ei. Vduva Lerouge cunotea un secret important, de pstrarea cruia erau interesate n cel mai nalt grad persoane bogate i sus-puse. i avea la mn pe oamenii acetia, care-i cumprau tcerea. i inea sub presiune. A ntins prea mult coarda, i a trebuit s-o nlture. Dar despre ce fel de secret e vorba i cum a ajuns, oare, i posesia lui? Probabil c n tineree, a slujit n vreo cas nobil i a vzut, a auzit sau a aflat ceva important* Dar ce * anume? Fr ndoial, era o femeie la mijloc. S-o fi ajutat, oare, pe stpna ei n aventuri amoroase? De ce nu? n acest caz, lucrurile s-ar complica, fiindc aceasta din urm nseamn c e asasinul. i dac nu m nel prea mult, era cineva din aristocraie. Un burghez ar fi tocmit pur i simplu nite asasini. Ucigaul fusese destul de curajos ca s loveasc singur i, ca atare, n-avea a se teme nici de indiscreiile, nici de prostia unui complice. i era, dup cum se vede, curajos i cu snge rece, cci crima fusese executat cu o miestrie demn de admira. ' Individul nu lsase, la locul faptei nimic de natur s-i incrimineze n mod serios. Fr mine, Gevrol ar fi bjbit n ntuneric, cci bnuia o crim cu jaf. Noroc c am fost chemat eu!. Dar nu, nici explicaia asta nu e suficient. O poveste de amor nu ajunge. Un adulter, aa ceva se terge cu vremea. Domnul Tabaret ptrunse pe poarta casei sale. Portarul de dup fereastr l recunoscu la lumina felinarului.

    Uite, spuse el, vine acas i domnul nostru. Mi se pare, i ddu cu prerea intendenta, c prinesa n-a vrut s tie de el azi. n orice caz, aa se vede pe mutra l i. Ce ruine! zise portarul Iari e sleit, i nici nu-i de mirare! Femeile l aduc n halul sta!. ntr-o bun zi va fi nevoie s-l ducem n cma de for la balamuc. Ia te uit la el, l ntrerupse intendenta, cum st pro pit n mijlocul curii!. Domnul Tabaret se oprise, ntr-adevr, n mijlocul curii, i scosese* plria i vorbea, gesticulnd de unul singur: Nu, n-am venit nc de hac afacerii. Sunt pe urmele soluiei, foarte aproape, dar n-am pus nc mna pe ea. Urc treptele i sun la ua locuinei sale, dei avea cheia n buzunar. Menajera i deschise.. ~ Ah, dumneavoastr suntei, domnule, la ora asta! Cum! De ce?! se blbi stpnul casei. Vreau s spun c a trecut de opt i jumtate i mi-am zis c nu mai venii. Cel puin ai mncat ceva?. Nu, nc nu!. N-am mai pomenit aa ceva! Noroc c am pus cina la cald. Putei sta la mas imediat. Domnul Tabaret lu loc i-i puse puin sup n farfurie, fu ns de ndat copleit de martora lui i uit de mncare. Cu lingura n mn, rmase ca mpietrit.

  • S-a icnit de tot, i zise Manette. Se boldete n gol, ca un nerod. Ce rost o mai fi avnd o asemenea via?. Il btu pe umr i-i ip la ureche, ca unui surd: Nu vrei s mncai nimic? Nu v e deloc foame? Ba da, ba da, murmur el, ncercnd s-o fac s amueasc, mi-e chiar tare foame, cci de azi diminea a trebuit s. Se ntrerupse i din nou se uita fix, cu gura deschis i privirea absent. Ce anume a trebuit s? ntreb Manette, cu indiscreie. La naiba- strig el deodat, ridicnd spre tavan pumnii ncletai, Sfinte Sisoe, am gsit! Micrile sale erau att de violente, nct menajera fu cuprins de. O oarecare team i, din pruden, se ddu napoi, pn aproape de ua sufrageriei. Da, continu el. E sigur: exist un copil!. Manette, cu viu interes, se apropie din nou de mas. Un copil? ntreb ea. Abia acum domnul Tabaret observ c menajera rmsese n camer. Aici erai? strig cu voce mnioas. Ce mai caui? ndrzneti s. M spionezi? F-mi plcerea i dispari la buctrie pn cnd te voi suna! S-a scrhtit de-a binelea, i zise Manette i o terse ct ai zice pete. Tabaret se aez din nou la mas i nghii cteva lijv'uri de sup rece. Cum de nu mi-am dat seama pn acum i spuse el; Bietul de mine! Pesemne c mbtrnesc, i mintea mi-e obosit. i e, totui, limpede ca lumina soarelui. Agit clopoelul de mas aflat lng farfurie, i menajera apru din nou. Friptura. i vreau s fiu lsat singur. Da, continu. n timp ce cioprea orbete' o ciosvrt de berbec, da, exist un copil, i povestea poate s fie derulata precum urmeaz vduva Lerouge en serviciu la o doamn din nalta societate. Doamna din nalta societate e foarte bo gat. Soul, probabil n marin, face cltorii de lung durut. Doamna, care are un amant, tie. C e gravid. ncredineaz secretul vduvei Lerouge i reuete s nasc n secret cu ajutorul ei. Sun din nou. Manette! Desertul! i te rog pleac imediat!. ntr-adevr, un astf. El de stpn nu merita o astfel de friptur de berbec. Ar fi fost n cea mai mare ncurctur dac-ar fi trebuit s spun fr s se gndeasc ce anume mnca n clipa aceea. Era compot de prune. Dar copilul! murmur Tabaret. Ce s-a ntmplat cu el? A fost cumva omort? Greu de imaginat, cci, n calitate de complice al unui infanticid, n-ar fi putut s-o fac pe antajista. Amantul voia ca pruncul s rmn n via, iar acesta a fost ncredinat vduvei noastre, ca s-i creasc. I s-a putut lua apoi copilul, nu ns dovezile naterii i existenei sale.. n orice caz, domnul cu caleaca elegant'e tatl, iar doamna nsoit de tnrul frumos mama. Cred c vduva noastr n-a dus. Lips de nimic: doi oameni sus-pui, numai buni de antajat! E drept, c, dac i-a permis luxul de a-i lua un amant, viaa trebuie s fi fost tot mai costisitoare pentru ea. Dar a ntins coarda prea tare. Cei n cauz s-au sturat de ameninrile ei i i-au spus: S sfrim cu ea.

  • i cine i-a propus s rezolve chestiunea? Papa? Nu! Probabil era prea btrn. Fiul, deci? Tnrul cel frumos a vrut, pesemne, s-i salveze mama. A ucis-o pe vduv i a ars toate dovezile11.. Manette asculta nfierbntat, cu urechea lipit de gaura cheii Din cnd n cnd, prindea crmpeie de fraz, njurturi sau o lovitur de pumn n mas. Doar att.

    Desigur, i zise ea, are necazuri cu femeile alea. Te. Pomeneti c au reuit s-i bage n cap c e tat. n cele din urm, nu-i mai putu stpni curiozitatea i cutez s deschid ua, ntrebnd cu sfial dac domnul n-a sunat cumva, pentru cafea. Nu, dar adu-o totui, rspunse Tabaret aspru. Voi s-o bea dintr-o nghiitur, i fripse ns aa de tare cerul gurii, net fu readus subit la realitate. Ei, la naiba, arde! S-o ia dracu de afacere! O s m scoat cu totul din mini! Au dreptate cei de-acolo: prea m nflcrez. Dar cine dintre ei ar fi reuit s reconstituie povestea n ntregime? E limpede c nu Gevrol, bietul de el! G s se simt umilit i lezat. S plec chiar acum la domnul Daburon? Nu, mai bine nu! Trebuie s treac o 'noapte de somn, ca s-mi. Adun gndurile. Acum m duc la doamna Gerdy. A fost cam suferind n ultimele zile. O s stau puin de vorb. Eu Noel, s mai uit de blestemata asta de afacere. Se ridic n picioare, i puse paltonul, apoi i lu plria i bastonul.. Domnul pleac? voi s tie Manette. Da. Domnul va veni trziu acas?. Probabil., Dar domnul mai vine acas?, Nu tiu nc. O clip mai trziu, Tabaret suna la ua prietenilor si. Locuina doamnei Gerdy era frumos aranjat. Odaia doamnei era confortabil i plcut; camera de lucru a lui Noel era ticsit de lucruri, dar mobilat luxos. Doamna Gerdy tria foarte retras i, cutpua ctorva prieteni, invitai uneori de Noel la cin, primeau foarte rar musafiri. De mai bine de cincisprezece ani cam de atta timp domnul Tabaret era n relaii amicale cu familia Gerdy preotul, un fost dascl al lui Noel i fratele doamnei Gerdy, colonel n rezerv, erau singurii vizitatori pe care-i ntlnise. Cnd aceti trei musafiri se ntlneau din ntmplare dar rareori era cazul se juca boston, n celelalte seri pichet sau bridge. Noel nu prea sttea n salon. Dup dineu se retrgea n camera de lucru ca i dormitorul lui, era desprit de locuina mamei i se adncea n studiul actelor sale. Se tia c lucreaz deseori pn noaptea trziu. Mama i fiul preau s triasc doar unul pentru cellalt. Toi cunoscuii subliniau asta. Noel era preuit i cinstit pentru grija plin de consideraie purtat mamei, pentru nermuritul devotament filial i marile sale sacrificii fcute om tnr ducea o veritabil via de btrn. Cei care locuiau n cas puneau fa-n fa felul de a tri, serios, al tnrului, cu cel al domnului Tabaret, acest incorigibil vntor de fuste. Pentru doamna Gerdy nu exista nimic mai de pre pe lume dect) fiul ei. Dragostea fa de copil se transformase

  • ntr-un fel de cult. Vedea ntruchipate n Noel tot soiul de virtui, frumusee fizic i spiritual. I se prea croit dintr-o stof superioar altor muritori. Cnd vorbea Noel, tcea i-l asculta cu sfinenie. Cuvntul lui era ordin. Prerile lui le accepta de parc-ar fi fost revelaii ale providenei. Scopul vieii ei era s-i n grijeasc fiul, s-i studieze preferinele, s-i ghiceasc dorinele i s-l nconjoare cu o aur de tandree. Era n ntregime i n exclusivitate mam. Doamna Gerdy poate fi vizitat? ntreb domnul Tabar? t cnd servitoarea deschise ua; Fr s atepte rspunsul, intr de parc-ar fi fost 1 el acasf. Salonul era luminat de o singur lamp, iar lucrurile nu' erau aezate ca ntotdeauna.

    Msua rotund cu plac de marmur, aflat de obicei n mijlocul ncperii, era mpins ntr-un col. Fotoliul cel mare, n care edea de obicei doamna Gerdy, era tras lng fereastr, i un ziar deschis zcea jos. Detectivul amator nregistra toate astea dintr-c privire. Sper c nu s-a ntmplat nimic ru? ntreb el direct. Oh. S nu m ntrebai, domnule Tabaret, am tras o spaim, dumnezeule, ce spaim Dar ce s mai zic. Spune repede ce s-a ntmplat?. Doar tii c doamna e foarte bolnav, de aproape o lun. Nu mnnc mai nimic. Azi diminea mi-a zis. Bine. Bine, dar ast sear? Dup cin, doamna s-a ntors n salon. S-a aezat pe fotoliu i a luat unul dintre zirele domnului Noel. De-abia ncepuse s-l rsfoiasc, cnd a scos un ipt, un ipt ngrozitor, nu v mint. Ne-am repezit la ea doamna zcea pe covor ca moart Domnul Noel a ridicat-o i a dus-o n camera ei Am vrut s chem medicul, dar domnul Noel a zis c nu e nevoie, tia el ce are i cum se simte acum?. i-a revenit. Aa cred, cci domnul Noel mi-a spus s plec. tiu doar c mai adineauri vorbea, chter foarte tare, cci am auzit tot. Oh, domnule Tabaret E nemaipomenit. Ce?. Ce i-a zis domnului Noel. Aha, din astea-mi eti! Oare e frumos s asculi la u?. Nu, domnule Tabaret, v jur, doar doamna striga ca o nebun. A zis Draga mea, spuse domnul Tabaret aspru, nu-i frumos s tragi cu urechea. ntreab-o pe Manette. Slujnica ruinat voia s se scuze ntr-un fel.. Destul! o ntrerupse Tabaret. Vezi-i de treburile damitale. Nu vreau s-l deranjez pe domnul Noel, l voi atepta aici. Satisfcut de mica lecie dat slujnicei, ridic ziarul i se aez n colul de lng cmin, dup ce apropiase sfenicul, s vad mai bine. N trecu un minut, c ni ca un arc, abia stpnindu-se s nu scoat un strigt de spaim. Privirea i czuse pe urmtoarea tire: O ngrozitoare crim a bgat spaima n ctunul La Jonchere. O vduv srac, pe nume Lerouge, care se bucura de stima i simpatia oamenilor din regiunea ntreag, a fost ucis n propria ei cas. Reprezentani ai autoritilor au sosit la faa

  • locului i avem motive s presupunem c poliia se afl pe urmele celui care a comis aceast teribil crim. Ei drcie!, i spuse Tabaret, oare doamna Gerdy?. Era doar o idee care-i trecuse fulgertor prin minte. Imediat i relu locul n fotoliu. Ruinat, murmur: S-o iau mai uurel. Cazul sta m cam zpcete. Nu mai e mult i n-am s-o visez dect pe' vduva Lerouge. La fiecare col dau peste vduva Lerouge*1. i, totui, o curiozitate neraional, l fcu s parcurg repede tot ziarul. n afara celor cteva rnduri, nu gsi nimie care s justifice un lein, un strigt, ba chiar cea mai mic nelinite. Oricum, e o coinciden stranie, i zise incorigibilul detectiv amator. Abia dup asta observ c ziarul era rupt la marginea de jos i mototolit parc de o mn strns, convulsiv. i opti s Ciudat! Ciudat, ntr-adevr!. Noel fcea vizibile eforturi s par calm, s-l asculte pe oaspete i s-i rspund. Domnul Tabaret era att de preocupat de propria agitaie, nct nu observ nimic. Dar spunei-mi mcar cum s-au petrecut lucrurile11. Tnrul ezit o clip, de parc-ar fi vrut s ia n sinea sa o hotrre. Nu era pregtit pentru o asemenea ntrebare, nu tia ce anume s rspund. Sttu mult timp pe gnduri. n cele din urm, spuse: Doamna Gerdy a rmas uluit aflnd, deodat, din ziar, e a o femeie pe care o cunotea a fost omort. Cum-aa? exclam Tabaret. Surprins, fu ct pe-aci s trdeze legtura sa cu poliia, Nu lipsi mult s exclame: Gum, mama dumneavoastr a cunoscut-o ntr-adevr pe vduva Lerouge?, Norocul lui c s (r) stpnise i-i ascunsese satisfacia provocat de ideea c va putea afla fr efort, tot trecutul vduvei Lerouge, Era sclava doamnei Gerdy, continu Noel. i era devotat trup i suflet, i ar fi trecut prin foc pentru ea. * i dumneavoastr ai cunoscut-o pe aceast femeie, dragul meu Noel?. N-o mai vzusem de foarte mult vreme11, rspunse Noel cu voce melancolic, dar am cunoscut-o, i am cunoscut-o bine. Trebuie s mrturisesc chiar c am iubit-o, A fost doic mea. Ea!. Aceasta femeie!. bolborosi Tabaret. De data asta, el era cel mpietrit de mirare. Vduva Lerougfe doica lui Noel! Prea ieit din mini de entuziasm. Providena l alesese, deci, drept instrument al ei, i l purta acum de min. Va obine, deci, toate informaiile de care avea nevoie. i cnd te gndeti c, acum o jumtate de or, era gata s cad n braele desperrii. Mut de uimire, edea n faa lui Noel. Era clar, trebuia s spun ceva. Mare nenorocire'1, bigui n cele din urm. Pentru doamna Gerdy, poate11, rspunse Noel cu min posomorit, dar pentru mine e o catastrof. Sunt lovit n inim prin asasinarea bietei femei. Aceast moarte, dragul meu Tabaret, mi distruge toate visele de viitor i spulber frumoasele mele sperane. Ar fi trebuit s rzbun mai mult1 dect o simpl jignire, dar aceast dispariie mi smulge armele din min. Sunt prad celei mai neputincioase desperri. Da. Da, sunt cu-adevrat nenorocitP*

  • Dumneavoastr, nenorocit! strig Tabaret, micat adnc de durerea prea iubitului su Noc51. n numele cerului, ce vi se ntmpl? Sufr, murmur avocatul, 'oh, ct de mult sufr! Nu nunlai pentru c aceast nedreptate nu va fi, probabil, meicnd rzbunat. Acum, sunt expus fr aprare celor mai. Josnice calomnii. Se va spune despre mine c sunt un escroc viclean, un om ros de ambiii, un intrigant abject. Domnul Tabaret i frmnta creierul. Nu reui s gseasc nici o legtur ntre onoarea lui Noel i crima din L fonchere. Mii de gnduri l chinuiau.

    Tinere prieten, i spune, revenii-v. Oare cum ar putea s v ating calomnia? Curaj, avei camarazi buni! Mai sunt i eu pe-aici! Avei ncredere n mine, spunei-mi cauza suprrii dumneavoastr, i al naibii s fiu dac amindoL.. Avocatul se ridic brusc, ca i cum i-ar fi venit, subit, o idee. Ei bine, l ntrerupsepe Tabaret, fie, am s v spiyi totul. M-am plictisit s port singur povara unui secret ce amenin s m sufoce. Rolul care-mi revine depete forele mele, mi rpete chiar respectul de sine. Am nevoie de. Un' prieten care s m consoleze, de un sfetnic a crui voce s-mi dea curaj, cci n singurtate eti prost judector al. Propriilor interese, iar aceast crim m arunc ntr-un abis al ndoielii. tii doar c sunt cu totul al dumneavoastr, rspunse Tabaret. E ca i cum ai fi propriul meu fiu. Dispunei, aadar, de mine fr ezitri. Ascultai-m, deci11, ncepu avocatul Dar nu, nu aici. Nu vreau s fim auzii. S mergem n qamera mea de lucru. CAPITOLUL IV. Dup ce Noel i domnul Tabaret se aezar unul n faa celuilalt, cel din urm deveni, deodat, nelinitit i ddu seama c uile' erau nchise cu grij. i dac mama dumneavoastr are nevoie de ceva? remarc acosta. Dac sun doamna Gerdy, rspunse Noel, scurt i aspru, slujnica o s mearg s vad ce vrea. Aceast indiferen, aceast lips 'de interes l uimi pe domnul Tabaret, care era obinuit cu semnele celor mai drgstoase relaii ntre mam i fiu. Dar, n numele cerului, linitii-v, nu v lsai copleit. Observ c ai avut o mic discuie cu mama dumneavoastr, dar pn mine o vei fi uitat. V rog s renunai la tonul glacial atunci cnd vorbii despre c. i de ce-i spunei doamna Gerdy? 11. De ce? ntreb avocatul cu glas stins, de ce?. Se ridic de pe scaun, fcu civa pai i se opri lng Tabaret: Pentru c, domnule Tabaret, doamna Gerdy nu e mama mea11. Aceste cuvinte i lovir ca o mciuc pe btrnul detectiv amator. Rmase nucit. Dar, se blbi de parc-ar fi vrut s resping o afirmaie imposibil, dai-v seama ce spunei! E posibil, oare? De necrezut!. Da! rspunse Noel, cu emfaza caracteristic. De necrezut, i totui aa e. Asta nseamn c de peste treizeci da ani de la naterea mea, deci femeia

  • asta joac cea mai teribil i, totodat, mrav comedie, de dragul fiului ei cci are un fiu i spre dezonorarea mea. Amice.. ncepu din nou Tabaret, care n spatele acestor revelaii vedea reaprnd fantoma vduvei Lerouge. Dar Noel nu-l asculta. Acest tnr sobru, rezervat i att de interiorizat nu mai era n stare s-i stpneasc mnia, A existat, oare, vreodat un om nelat cu atta cruzime, dus de nas ca un prost, ntr-un fel att cje jalnic! Am admirat-o, am iubit-o pe aceast femeie, m-am strduit s-i orep toate dovezile posibile ale afeciunii mele. I-am jertfit tinereea mea! Iar ea? Ct de mult trebuie s-i fi rs de mine! j Mrvia ei a nceput s dea rod din clipa n care m-a luat n brae pentru prima oar A reuit s-i joace rolul farnic pn n ultimele zile, fr a se trda mcar o dat. Dragostea pentru mine simpl ipocrizie! Devotamentul ei falsitate! Tandree nici urm! Iar eu am adorat-o cu-adevrat! De ce, oare, era nevoie de aceast escrocherie de-a dreptul eroic, de toate msurile de precauie? Ca s m nele, s m trdeze, s m jefuiasc i s m fure, pentru a da bastardului ei tot ceea ce-mi aparine de drept; numele un nume mare, averea uria. Ne apropiem mai mult de soluie'1 se gndi Tabaret, redevenit cu toat fiina detectivul amator: Spuse cu glas tare: E foarte grav ceea ce afirmai, scumpe Noel, foarte grav. Ar trebui s-i atribuim doamnei Gerdy un grad de ndrzneal i dibcie neobinuit pentru o femeie Trebuie s fi avut ajutoare, sfetnici, care au fcut-o s acioneze n acest fel. Cine ar putea fi complicii ei? Singur n-ar fi fost n stare s fac toate astea. Soul ei. Soul ei rse avocatul cu amrciune. Constat c i dumneavoastr ai crezut-o vduv. Ei bine, n-a avut nici un so, n-a existat nici un domn Gerdy Sunt bastard, dragul meu Tabaret, bastard! Noel fiul domnioarei Gerdy. Tatl necunoscut. Doamne! strig Tabaret. De asta, deci, nu s-a putut realiza cstoria dumneavoastr cu domnioara Lavernois, acum patru ani?. ' Da, din cauza asta, btrne prieten. i de ce nenorocire a fost ferit acest mariaj, cu o femeie pe care am iubit-o! Nui-am luat-o ns n nume de ru celei pe care o numeam mam. Plngea, se autoacuza, prea disperat, iar eu, blegul de mine, o consolam cum puteam, i uscam lacrimile i o scuzam n faa ei nsi Nu, n-a avut so. Oare femei de teapa ei au vreodat soi? A fost metresa tatlui meu, iar cnd acesta s-a sturat, i-a dat la Drire trei sute de mii de franci pentru plcerile oferit. Furios la culme, Noel ar fi conunuau mult vrem cu acuzaiile, dac nu l-ar fi oprit Tabaret. Acesta simea c povestea va decurge exact cum presimise, i nerbdarea de a afla dac a ghicit bine l fcu s uite aproape de nenorocirea lui Noel. Drag prietene, s nu ne lsm indui n eroare de pasiune. Vrei s acceptai un sfat de la mine? Poate c sunt singurul om care v sftuiete bine. S procedm, deci, sistematic Cum ai aflat toate astea? Avei dovezi, unde sunt ele?

    Tonul hotrt al' detectivului amator ar fi trebuit s trezeasc atenia avocatului, dar acesta nu-i acord atenie i-i rspunse fr ezitri: tiu toate astea de trei sptmni. Datorez descoperirea pur i simplu ntmplrii. Am

  • indicii importante, care ar putea trece drept dovezi, dei sunt doar indicii. Un cuvnt al vduvei Lerouge le-ar putea ntri, un singur cuvnt. Acest cuvnt ns nu-l mai poate rosti, fiindc a fost asasinat, dar mie mi l-a spus. Doamna Gerdy va nega acum totul, ar nega chiar i cu capul pe buturug. Tatl meu va fi i, el mpotriva mea Am indicii, dar valoarea acestora a fost anulat de o odioas crim. V rog s-mi povestii totul, l rug domnul Tabaret, dup cteva clipe de gndire, totul, m-auzii? Btrnii sunt uneori cei mai buni sfetnici. Vom medita dup aceea mpreun.. Acum trei sptmni, ncepu Noel, am avut nevoie de cteva documente, i am deschis biroul doamnei Gerdy, ca s le caut. Din lips de atenie, am tras prea tare un sertar, cteva hmii au czut jos; mi-a srit n ochi un pachet de scrisori. Nu-mi pot explica azi, cura s-au ntmplat lucrurile. Dar. Un impuls de nenfrnt m-a fcuts deschid pachetul i s citesc prima scrisoare. N-a fost frumos din partea dumneavoastr, constata Tabaret. Aa o fi, dar de citit am citit-o. Dup zece rnduri, mi-am dat seama c nu poate fi vorba dect' de corespondena cu' tatl meu, al crui nume doamna Gerdy, n ciuda insistenelor i rugminilor mele, mi-l tinuise. Vei nelege ct de mare mi-a fost agitaia. M-am nchis n aceast ncpere i! am nghiit pur i simplu ntreaga coresponden, de la un capt la cellalt.: i ai fost pedepsit crunt pentru fapta asta, srmane prieten! E-adevrat, dar cine ar fi rezistat n locul meu? Lectur asta m-a lovit n inim, cci mi-a druit certitudinea celop despre care v-am povestit azi. Ai pstrat barem scrisorile? Le am aici, domnule Tabaret, rspunse Noel, i deoarece, ca s-mi dai un sfat, trebuie s fii n tem, vi le voi citi. Avocatul deschise unul dintre sertarele biroului su i s: coase un teanc de scrisori. O s nelegei cu am s v scutesc de toate detaliile importante, dei i acestea sunt de natur s completeze restul Voi desprinde doar pasajele mai importante, cu referire direct la prezenta chestiune. Tabaret i cut o pozjie confortabil n fotoliu, arznd de nerbdare. Faa, i ochii si exprimau atenia ctea mai aprins. Dup ce rsfoi cteva scrisori. Noel alese n sfrits una i ncepu s, citeasc. Vocea lui tremura la multe pasaje, orict se strduia s-i menin calmul. Draga mea Valerie Valerie e doamna Gerdy, explic el. /tiu, tiu. V rog s nu v ntrerupei. Noel continu! U Azi e o zi frumoas. Diminea am primit scrisoarea ta, drag, jie care am acoperit-o cu srutri. Am citit-o ie nenumrate ori i am pus-o lng celelalte, aproape de inima mea. Nu te-ai nelat, deci, i e adevrat: cerul ne este binevoitor i ne druiete cununa cea mai de pre a pasiunii noastre. Vom avea un fiu. Voi avea un fiu de la adorata mea Valerie imaginea ei vie Ah, de ce suntem desprii de o distan att de mare? De ce n-am aripi ca s pot zbura spre tine, sa pot cdea n genunchi n faa ta, s te pot cuprinde cu braele mele, beat de fericire! Niciodat n-am blestemat att de amarnic

  • legtura nefast la care am fost, silit de familia mea necrutoare. Nu pot dect s ursc pe femeia care-mi poart numele mpotriva voinei mele, i ea, e drept, o victim inocent a barbariei prinilor notri. Dar lucrul cej mai dureros este c e pe cale de a m face tat. Cine poate s simt durerea mea la gndul viitorului acestor doi, copii? Unul, fiul iubitei mele Valerie, nu va avea nici tat, nici familie, nici mcar un nume, deoarece o lege fcut s duc la desperare orice suflet simitor m mpiedic s-l recunosc. Cellalt, n schimb, copilul soiei detestate, va fi prin n ater'e bogat i nobil, nconjurat de dovezi de respect i onoruri. Va ocupa un loc important n societate. Simplul gnd legat de aceast nedreptate strigtoare la cer mi-e insuportabil. Ce se poate face pentru a o ndrepta? Nu tiu. Dar fii sigur c o voi ndrepta. Fiului att de dorit, fiului iubit cu-adevrat i se cuvine tot ce am mai bun. De unde e trimis scrisoarea asta? ntreb Tabaret. Privii, rspunse Noel, i-i ntinse lui Tabaret scrisoarea datat Veneia, decembrie. Sper c sesizai importana acestei prime scrisori, continu avocatul. Ea schieaz n linii mari situaia de atunci; tatl meu i ador metresa i-i urte soia. Ambele femei si*t nsrcinate n acelai timp, iar el exprim n scrisoare nemijlocit sentimentele sale fa de cei doi copii. Ctre frit, se ntrezrete deja planul pe care l-a pus mai trziu n practic, n ciuda tuturor legilor omeneti i divine N-are nici un rost s pierdem vremea acum, l ntrerupse Tabaret. Slav domnului! Ceea ce mi-ai citit pn acum vorbete desluit. Nu. Sunt mare specialist n materia asta, nu, sunt lipsit de prejudeci asemenea unui simplu jurat, dar chestiunea mi-e limpede. Trec peste cteva scrisori, continu Noel, i ajung ia urmtoarea. E destul de lung i plin de lucruri n afara problemei care ne intereseaz. Dar sunt dou pasaje care dovedesc c tatl meu era tot mai preocupat de acelai cnd: Soarta, mai puternic dect voina mea, m leag de aceast ar, dar sufletul meu e la tine, Valerie. Gndurile mi se ndreapt necontenit spre copilul nostru. Iubito, ai grij de sntatea ta. Te roag iubitul tu. Ultima pagin a scrisorii de rspuns mi sfie inima. E o jignire pentru, mine, dac-i faci attea griji-pentru copilul nostru! Cerule! M iubete, m cunoate, r e totui ngrijorat!.. Sar peste uou pagini cu declaraii pasionate, spuse Noel, i m mrginesc a v citi urmtoarele rnduri finale Sarcina contesei devine tot mai greu de suportat, Nefericit soie! O-ursc, i regret. Pare s bnuiasc ceva cauza tristeii i a tcerii mele. Supunerea timid, blndea ei neschimbat ar pute sugera ideea c cere iertare pentru faptul c sunt legat de ea. Biat victim! Poate c i ea i-a druit inima nainte de a fi fost trt la altar. Ai, n avea, deci, de suportat aceeai soart. Inima ta generoas va gsi o scuz pentru compasiunea mea. Femeia despre care e vorba e mama, spuse avocatul cu voce tremurtoare. O sfnt! i-i mai cere i iertare pentru c i e mil de ea. Biata femeie! Trecu cu mna peste ochi, de parc-ar fi vrut s-i tearg lacrimile, i adug: E moa-t!.. n ciuda nerbdrii sale, Tabaret nu ndrzni s scoat nici un cuvnt, Simea de altfel compasiune pentru durerea tnrui ui su prieten i voia s i-o

  • arate. Dup o tcere mai ndelungat, Noel nl capul i lu din nou n min scrisorile, Toate scrisorile care urmeaz11, spuse el, arat ct de tare l-a preocupat* pe tata gndul legat de fiul su nelegitim. Le las deoparte. Dar aici, pasajul acesta m-a izbit n mod special. Scrisoarea e de la Roma, din 5 martie: Fiul meu, fiul nostru asta e grija mea cea mai mare, unica mea grij. Cum s-i asigur viitorul pe care-l visez? Un mare senior de altdat nu cunotea o astfel de grij. Se ducea pur i simplu la rege, care, cu o semntur, deschidea copilului drumul spre lumea cea mare. Azi, regele abia e n stare s-i in n fru supuii gata de revolt, e ca i lipsit de putere. Aristocraia i-a pierdut privilegiile, iar oamenii din nalta societate sunt tratai la fel ca ultimii srntoci11. Iar mai jos se puteau citi urmtoarele: mi face att de bine s-mi imaginez cum va fi fiul nostru. De la mama lui va avea sufletul, spiritul, frumuseea -* tot ce-l va face atrgtor. De la tatl lui va avea mndria, curajul i toate nsuirile unei obrii nobile. Cum va fi cellalt? Tremur la acest gnd. Ura nu poate zmisli dect montri. Cerul pstreaz puterea i frumuseea pentru copiii nscui din dragoste1'. Monstrul sunt eu!, spuse avocatul, cu mne reinut. Cellalt, n schimb Dar s lsm asta. Tot ce v-am nirat sunt doar preliminariile unei fapte monstruoase. Am vrut s v nfiez pentru nceput doar cile greite pe care a fost condus de pasiune tatl meu. Ajungem ndat la final. Tabaret se mira de focul acelei iubiri n a crei cenu scormonea Noel acum. Poate c era n stare s-o neleag mai bine fiindc i aducea aminte de propria lui tineree. tia cum te poate nvlui o asemenea pasiune i ardea de nerbdare s afe tot. Spre deosebire de epistolele interminabile din care v-am citit unele extrase, iat aici o simpl i modest scrisoric. Dateaz de la nceputul lunii mai i e expediat de la Veneia. Tonul e laconic, dar foarte decis: Drag Valerie, ine-m, te rog, la curent cu data aproximativ a naterii copilului. Atept rspunsul tu cu o nerbdare pe cara ai putea s-o nelegi doar cunoscnd planurile mele pentru copilul nostru!. Nu tiu, spune Noel, dac doamna Gerdy a neles despre ce e vorba, dar e cert c a rspuns imediat, cci n ziua de paisprezece tatl meu i-a scris urmtoarele: Rspunsul tu, scumpa mea, sun mai bine dect speram. Planul imaginat de mine e, deci, realizabil. ncep s fui mai linitit. Fiul nostru mi va purta numele i nu va trebui s m despart de el. Va crete i va fi educat n apropierea mea, n casa mea, sub ochii mei, n braele mele. Mine plec Ia Neapole, de unde i voi scrie amnunit. Orice s-ar ntmpla chiar dac ar fi s-mi neglijez importantele obligaii de aici voi fi n ceasul decisiv la Paris. Prezena mea i va dubla curajul, dragostea mea, i va alina durerea. Scuzai-m v rog, dac v ntrerup, drag Noel, spu e Tabaret, tii cumva ce obligaii importante l-au inut pe tatl dumneavoastr atta timp n strintate?. Tat meu, rspunse avocatul, fusese, n ciuda vrstei; a'; e nu prea naintate, nsrcinat cu o misiune secret n Italia. Tatl meu e contele Rheteau de Commarin.

  • Ei drcie, scp Tabaret i, cu dinii ncletai, de parc-ar fi vrut s-i fixeze numele pentru vecie, repet de cteva ori: Rheteau de Commarin, Rheteau de Commarin. Ei drcie*, scp Tabaret i, eu dinii ncletai, de parc; ar fi vrut s-i fixeze numele pentru vecie, repet de cteva ori 1 Rheteau de Commarin, Rheteau de Commarin * La mijlocul lui mai, continu Noel, tatl meu se afla la Neapole. Acolo s-a ntmplat c un om inteligent, un diplomat iscusit, un nobil, orbit de o pasiune nesbuit, a conceput un plan monstruos, i l-a mai aternut i pe hrtie. Ascultai cu atenie: Scumpa mea, Btrnul meu valet, Germain, i va aduce aceast scrisoare. 11 trimit repede n Normandia cu aceast misiune de o extrem delicatee. E unu dintre acei servitori puini i rari, pe care te poi baza ntru totul. A venit momentul s-i dezvlui planurile mele* n mai puin de trei sptmni voi fi la Paris. Dac nu m nel; contesat va nate cam n acelai timp cu tine. Trei. Patru zile diferen nu conteaz. Ascult ce am decis: Cei doi eopii ai mei vor fi ncredinai la dou doici din N., unde se afl aproape toate moiile mele. Una dintre aceste femei, pentru care garanteaz Germain i la care l trimit, va cunoate planul meu. Ei i-l voi ncredina pe fiul nostru. Cele dou femei vor prsi Parisul n aceeai zi, iar Germain o va nsoi pe cea care are grij de fiul contesei. Un. Incident aranjat de Germain leva sili pe cele dou femei s nnopteze la acelai han i chiar s doarm n aceeai camera. n timpul nopii, doicile noastre vor schimba copiii, Am planificat totul cu precizie, i-i voi da ndat toate explicaiile. La fel, am luat toate msurile pentru ca secr