EMIL CIORAN

PE CULMILE DISPER�RII

EMIL CIORAN.............................................................................................................. 1

PE CULMILE DISPER�RII.......................................................................................... 1

A FI LIRIC ................................................................................................................. 2

CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE!........................................................................... 4

A NU MAI PUTEA TR�I ......................................................................................... 4

PASIUNEA ABSURDULUI ..................................................................................... 5

EU �I LUMEA........................................................................................................... 7

SENTIMENTUL SFÎR�ELII �I AL AGONIEI ........................................................ 8

GROTESC �I DISPERARE ...................................................................................... 8

PRESENTIMENTUL NEBUNIEI............................................................................. 9

ASUPRA MOR�II ................................................................................................... 10

MELANCOLIA........................................................................................................ 15

TOTUL N-ARE NICI O IMPORTAN�� ............................................................... 18

EXTAZ ..................................................................................................................... 19

LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLV� NIMIC...................................................... 19

CONTRADIC�II �I INCONSECVEN�E............................................................... 20

ASUPRA TRISTE�II............................................................................................... 21

INSATISFAC�IA TOTAL� ................................................................................... 22

BAIA DE FOC ......................................................................................................... 23

DEZINTEGRAREA DIN VIA�� ........................................................................... 23

DESPRE REALITAEA CORPULUI....................................................................... 24

NU �TIU .................................................................................................................. 25

�I SINGUR�TATEA COSMIC� ........................................................................... 25

APOCALIPS ............................................................................................................ 26

MONOPOLUL SUFERIN�EI................................................................................. 26

LIRISMUL ABSOLUT............................................................................................ 28

ESEN�A GRA�IEI.................................................................................................. 30

ETERNITATE �I MORAL�................................................................................... 31

MOMENT �I ETERNITATE .................................................................................. 32

ISTORIE �I ETERNITATE..................................................................................... 33

A NU MAI FI OM.................................................................................................... 34

MAGIE �I FATALITATE....................................................................................... 35

ENTUZIASMUL CA FORM� A IUBIRII ............................................................. 37

LUMIN� �I ÎNTUNERIC....................................................................................... 40

RENUN�AREA....................................................................................................... 40

FRUMUSE�EA FL�C�RILOR ............................................................................. 45

ÎNTOARCEREA ÎN HAOS..................................................................................... 46

IRONIE �I AUTOIRONIE ...................................................................................... 47

DESPRE MIZERIE.................................................................................................. 47

FUGA DE PE CRUCE............................................................................................. 48

CULTUL INFINITULUI ......................................................................................... 50

BANALITATE �I TRANSFIGURARE.................................................................. 51

PRINCIPIUL SATANIC ÎN SUFERIN�� ............................................................. 56

EMIL CIORAN........................................................................................................ 67

A FI LIRIC De ce nu putem r�mîne închi�i în noi în�ine? De ce umbl�m dup� expresie �i dup�

form�, încercînd s� ne golim de con�inuturi �i s� sistematiz�m un proces haotic �i rebel? N-ar fi mai fecund� o abandonare în fluiditatea noastr� interioar�, f�r� gîndul unei obiectiv�ri, sorbind doar cu o voluptate intim� toate fierberile �i agita�iile l�untrice? În acest caz am tr�i cu o intensitate infinit bogat� întreag� acea cre�tere interioar� pe care experien�ele spirituale o dilat� pîn� la plenitudine. Tr�iri multiple �i diferen�iate se contopesc �i se dezvolt� într-o efervescen�� din cele mai fecunde. O senza�ie de actualitate, de prezen�� complex� a con�inuturilor suflete�ti se na�te ca un rezultat al acestei cre�teri, asem�n�toare unei în�l��ri de valuri sau unui paroxism muzical. A fi plin de tine însu�i, nu în sens de orgoliu, ci de bog��ie, a fi chinuit de o infinitate intern� �i de o tensiune extrem� înseamn� a tr�i cu atîta intensitate, încît sim�i cum mori din cauza vie�ii. Este atît de rar acest sentiment �i atît de ciudat, încît ar trebui s�-l tr�im cu strig�te. Simt cum ar trebui s� mor din cauza vie�ii �i m� întreb dac� are vreun sens c�utarea unei explica�ii. Cînd tot ce ai tu ca trecut sufletesc palpit� în tine într-un moment de nem�rginit� încordare, cînd o prezen�� total� actualizeaz� experien�e închise �i cînd un ritm î�i pierde echilibrul �i uniformitatea, atunci din culmile vie�ii e�ti prins în moarte f�r� a avea acea groaz� în fa�a ei care înso�e�te obsesia chinuitoare a mor�ii. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au aman�ii cînd, în culmea fericirii, le apare trec�tor, dar intens, imaginea mor�ii, sau cu momentele de nesiguran�� cînd într-o iubire n�scînd� apare presentimentul unui sfîr�it sau al unei p�r�siri.

Sînt prea pu�ini aceia care pot suporta astfel de experien�e pîn� la sfîr�it. Exist� totdeauna o primejdie serioas� în men�inerea unor con�inuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendin�� de explozie, deoarece po�i atinge un moment cînd nu mai po�i st�pîni o energie debordant�. �i atunci pr�bu�irea rezult� dintr-un preaplin. Sînt tr�iri �i obsesii cu care nu se poate vie�ui. Nu este atunci o salvare în a le m�rturisi? Experien�a teribil� �i obsesia îngrozitoare a mor�ii, atunci cînd sînt p�strate în con�tiin��, devin ruin�toare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în acela�i timp a murit ceva din propria fiin��, deoarece con�inuturile obiectivate î�i pierd actualitatea din con�tiin��. Din acest motiv, lirismul reprezint� o pornire de risipire a subiectivit��ii; c�ci el indic� o efervescen�� a vie�ii în individ care nu poate fi st�pînit�, ci pretinde necontenit expresie. A fi liric înseamn� a nu putea r�mîne închis în tine însu�i. Aceast� necesitate de exteriorizare este cu atît mai intens� cu cît lirismul este mai interior, mai profund �i mai concentrat. Pentru ce e liric omul în suferin�� �i în iubire? Pentru c� aceste st�ri, de�i diferite ca natur� �i orientare, r�sar din fondul cel mai adînc �i mai intim al fiin�ei noastre, din centrul substan�ial al subiectivit��ii, care este un fel de zon� de proiec�ie �i radiere. Devii liric atunci cînd via�a din tine palpit� într-un ritm esen�ial �i cînd tr�irea este atît de puternic�, încît sintetizeaz� în ea întreg sensul personalit��ii noastre. Ceea ce este unic �i specific în noi se realizeaz� într-o form� atît de expresiv�, încît individualul se ridic� în planul universalului. Experien�ele subiective cele mai adînci sînt �i cele mai universale, fiindc� în ele se ajunge pîn� la fondul originar al vie�ii. Adev�rata interiorizare duce la o universalitate inaccesibil� acelora care r�mîn într-o zon� periferic�. Interpretarea vulgar� a universalit��ii vede în aceasta mai mult o form� de complexitate în întindere decît o cuprindere calitativ�, bogat�. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen periferic �i inferior, produs al unei inconsisten�e spirituale, în loc s� observe c� resursele lirice ale subiectivit��ii indic� o prospe�ime �i o adîncime l�untric� dintre cele mai remarcabile.

Sînt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vie�ii lor; unii numai în agonie, cînd se actualizeaz� întregul lor trecut �i-i n�p�de�te ca un torent. Cei mai mul�i îns� devin în urma unor experien�e esen�iale, cînd agita�ia fondului intim al fiin�ei lor atinge paroxismul. Astfel, oameni înclina�i înspre obiectivitate �i impersonalitate, str�ini de ei în�i�i �i str�ini de realit��i profunde, odat� prizonieri ai iubirii, încearc� un sentiment care actualizeaz� toate resursele personale. Faptul c� aproape to�i oamenii fac poezie atunci cînd iubesc dovede�te c� mijloacele gîndirii conceptuale sînt prea s�race pentru a exprima o infinitate intern� �i c� lirismul interior î�i g�se�te un mod adecvat de obiectivare numai cu un material fluid �i ira�ional. Nu se petrece un caz analog cu experien�a suferin�ei? N-ai b�nuit niciodat� ce ascunzi în tine �i ce ascunde lumea, tr�iai periferic �i mul�umit, cînd cea mai serioas� experien�� dup� experien�a mor�ii (ca presentiment al muririi), experien�a suferin�ei, pune st�pînire pe tine �i te transport� într-o regiune de existen�� infinit complicat�, în care subiectivitatea ta te fr�mînt� ca într-un vîrtej. A fi liric din suferin�� însemneaz� a realiza acea ardere �i purificare interioar� în care r�nile înceteaz� de a mai fi numai manifest�ri exterioare, f�r� complica�ii adînci, ci particip� la sîmburele fiin�ei noastre. Lirismul suferin�ei este un cîntec al sîngelui, al c�rnii �i al nervilor. Suferin�a adev�rat� izvor��te din boal�. Din acest motiv, aproape toate bolile au virtu�i lirice. Numai aceia care vegeteaz� într-o insensibilitate scandaloas� r�mîn impersonali în cazul bolii, care întotdeauna realizeaz� o adîncire personal�.

Nu devii liric decît în urma unei afect�ri organice �i totale. Lirismul accidental î�i are sursa în determinante exterioare care, disp�rînd, implicit dispare �i corespondentul interior. Nu exist� lirism autentic f�r� un gr�unte de nebunie interioar�. Este caracteristic faptul c�

începutul psihozelor se caracterizeaz� printr-o faz� liric�, în care toate barierele �i limitele obi�nuite dispar pentru a face loc unei be�ii interioare dintre cele mai fecunde. Astfel se explic� productivitatea poetic� din fazele prime ale psihozelor. Nebunia ar putea fi un paroxism al lirismului. De aceea ne mul�umim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie elogiul nebuniei. Starea liric� este o stare dincolo de forme �i sisteme. O fluiditate, o curgere interioar� contope�te într-un singur elan, ca într-o convergen�� ideal�, toate elementele vie�ii l�untrice �i creeaz� un ritm intens �i plin. Fa�� de rafinamentul unei culturi anchilozate în forme �i cadre, care mascheaz� totul, lirismul este o expresie barbar�. Aici st� de fapt valoarea lui, de a fi barbar, adic� de a fi numai sînge, sinceritate �i fl�c�ri.

CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE! Nu �tiu absolut deloc pentru ce trebuie s� facem ceva în lumea aceasta, pentru ce

trebuie s� avem prieteni �i aspira�ii, speran�e �i visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil� o retragere într-un col� îndep�rtat de lume, unde nimic din ceea ce alc�tuie�te zgomotul �i complica�iile acestei lumi s� nu mai aib� nici un ecou? Am renun�a atunci la cultur� �i la ambi�ii, am pierde totul �i n-am cî�tiga nimic. Dar ce s� cî�tigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cî�tig n-are nici o importan��, care sînt iremediabil neferici�i �i singuri. Sîntem to�i atît de închi�i unul altuia! �i dac� am fi atît de deschi�i încît s� primim totul de la cel�lalt sau s�-i citim în suflet pîn� în adîncuri, cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în via��, încît te întrebi dac� singur�tatea agoniei nu este un simbol al existen�ei umane. Este un semn de mare deficien�� în voin�a de a tr�i �i a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urm�? De o mie de ori este mai preferabil s� mori undeva singur �i p�r�sit, cînd nev�zîndu-te nimeni po�i s� te stingi f�r� teatru �i poz�. Mi-e scîrb� de oamenii care în agonie se st�pînesc �i î�i impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sînt arz�toare decît în singur�tate. To�i aceia care se vor înconjura�i în agonie de prieteni o fac dintr-o fric� �i dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor s�-�i uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie u�a ca s� suporte senza�iile acelea nebune cu o luciditate �i o team� dincolo de orice limit�?

Sîntem atît de separa�i de toate! �i tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adînc� �i mai organic� este moartea din singur�tate, cînd îns��i lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente e�ti separat de via��, de iubire, de zîmbete, de prieteni �i chiar de moarte. �i te întrebi, paradoxal, dac� mai exist� altceva decît neantul lumii �i al t�u.

A NU MAI PUTEA TR�I Sînt experien�e c�rora nu le mai po�i supravie�ui. Dup� ele, sim�i cum orice ai face nu

mai poate avea nici o semnifica�ie. C�ci dup� ce ai atins limitele vie�ii, dup� ce ai tr�it cu exasperare tot ceea ce ofer� acele margini periculoase, gestul zilnic �i aspira�ia obi�nuit� î�i pierd orice farmec �i orice seduc�ie. Dac� totu�i tr�ie�ti, aceasta se datoreaz� capacit��ii de obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea încordare infinit�. Crea�ia este o salvare temporar� din ghearele mor�ii.

Simt cum trebuie s� plesnesc din cauza a tot ce-mi ofer� via�a �i perspectiva mor�ii. Simt c� mor de singur�tate, de iubire, de disperare, de ur� �i de tot ce lumea asta îmi poate oferi. Este ca �i cum în orice tr�ire m-a� umfla ca un balon mai departe decît rezisten�a lui. În cea mai groaznic� intensificare se realizeaz� o convertire înspre nimic. Te dila�i interior, cre�ti pîn� la nebunie, pîn� unde nu mai exist� nici o grani��, la margine de lumin�, unde

aceasta este furat� de noapte, �i din acel preaplin ca într-un vîrtej bestial e�ti aruncat de-a dreptul în nimic. Via�a dezvolt� plenitudinea �i vidul, exuberan�a �i depresiunea; ce sîntem noi în fa�a vîrtejului interior care ne consum� pîn� la absurd? Simt cum trosne�te via�a în mine de prea mult� intensitate, dar �i cum trosne�te de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o po�i st�pîni, care te poate arunca �i pe tine în aer, iremediabil. La marginile vie�ii ai senza�ia c� nu mai e�ti st�pîn pe via�a din tine, c� subiectivitatea este o iluzie �i c� în tine se agit� for�e de care n-ai nici o r�spundere, a c�ror evolu�ie n-are nici o leg�tur� cu o centrare personal�, cu un ritm definit �i individualizat. La marginile vie�ii ce nu este prilej de moarte? Mori din cauza a tot ce exist� �i a tot ce nu exist�. Fiecare tr�ire este, în acest caz, un salt în neant. Cînd tot ce �i-a oferit via�a ai tr�it pîn� la paroxism, pîn� la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai po�i tr�i nimic fiindc� nu mai ai ce. Chiar dac� n-ai str�b�tut în toate direc�iile aceste tr�iri, este suficient s� le fi dus la limit� pe principalele. �i cînd sim�i c� mori de singur�tate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul c� nu mai po�i tr�i dup� astfel de vîrtejuri rezult� �i din faptul unei consum�ri pe un plan pur interior. Fl�c�rile vie�ii ard într-un cuptor închis de unde c�ldura nu poate ie�i. Oamenii care tr�iesc pe un plan exterior sînt salva�i de la început; dar au ei ce salva, cînd nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul interiorit��ii �i al tr�irii te duce în regiunea unde primejdia este absolut�, deoarece existen�a care î�i actualizeaz� în tr�ire r�d�cinile ei cu o con�tiin�� încordat� nu poate decît s� se nege pe ea îns��i. Via�a este prea limitat� �i prea fragmentar� pentru a rezista la mari tensiuni. N-au avut to�i misticii, dup� marile extaze, sentimentul c� nu mai pot continua s� tr�iasc�? �i ce mai pot a�tepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal via�a, singur�tatea, disperarea sau moartea?

PASIUNEA ABSURDULUI Nu exist� argumente pentru a tr�i. Acela care a ajuns la limit� mai poate umbla cu

argumente, cu cauze, efecte, considera�ii morale etc.? Evident, nu. Aceluia nu-i mai r�mîn decît motive nemotivate spre a tr�i. În culmea disper�rii, pasiunea absurdului este singura care mai arunc� o lumin� demonic� în haos. Cînd toate idealurile curente, moral, estetic, religios, social etc. …, nu mai pot direc�iona via�a �i nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate men�ine via�a spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adic� a ceva care nu poate lua o consisten��, dar care, prin fic�iunea lui, poate s� stimuleze o iluzie de via��.

Tr�iesc pentru c� mun�ii nu rîd �i viermii nu cînt�. O pasiune a absurdului nu se poate na�te decît într-un om în care s-a lichidat totul, dar în care pot s� apar� groaznice transfigur�ri viitoare. Aceluia care a pierdut totul nu-i mai r�mîne în via�� decît pasiunea absurdului. C�ci ce îl mai poate impresiona pe el din existen��? Ce seduc�ii? Unii zic: sacrificarea pentru umanitate, pentru binele public, cultul frumosului etc. Nu-mi plac decît oamenii care au lichidat - chiar pentru scurt timp - cu aceste lucruri. Numai aceia au vie�uit în mod absolut. �i numai ei au dreptul s� vorbeasc� despre via��. Po�i reveni la iubire sau la senin�tate. Dar revii prin eroism, nu prin incon�tien��. O existen�� care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebe�te de existen�a unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar v� spun: trebuie s� ascunzi o mare nebunie ca s� vrei s� devii piatr�, lemn sau putregai. Cînd ai gustat toate otr�vitoarele delicii ale absurdului, numai atunci e�ti deplin purificat, fiindc� numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. �i nu este absurd� orice expresie ultim�?

Sînt oameni c�rora le este dat s� guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriz� este o surpriz� dureroas� �i orice experien�� un nou prilej de tortur�. Dac� se va spune c� aceast� suferin�� î�i are motive subiective, �inînd de o constitu�ie particular�, voi întreba: exist� un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferin�ei? Cine ar putea preciza c� vecinul meu sufer� mai mult decît mine sau c� Isus a suferit mai mult decît to�i? Nu exist� m�sur� obiectiv�, deoarece ea nu se m�soar� dup� excita�ia exterioar� sau indispozi�ia local� a organismului, ci dup� modul în care suferin�a este sim�it� �i reflectat� în con�tiin��. Or, din acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibil�. Fiecare om r�mîne cu suferin�a lui, pe care o crede absolut� �i nelimitat�. �i dac� ne-am gîndi la cît a suferit lumea pîn� acum, la agoniile cele mai teribile �i la chinurile cele mai complicate, la mor�ile cele mai crunte �i la cea mai dureroas� p�r�sire, la to�i ciuma�ii, la to�i cei ar�i de vii sau stin�i de foame, cu cît suferin�a noastr� ar fi mai redus�? Pe nimeni nu-l poate mîngîia în agonie gîndul c� to�i sînt muritori, precum în suferin�� nimeni nu va g�si o consolare în suferin�a trecut� sau prezent� a altora. C�ci în aceast� lume organic insuficient� �i fragmentar�, individul este pornit s� tr�iasc� în mod integral, dorind s� fac� din existen�a lui un absolut. Orice existen�� subiectiv� este un absolut pentru sine îns��i. Din acest motiv, fiecare om tr�ie�te ca �i cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei, �i atunci cum s� nu fie suferin�a un absolut? Nu pot în�elege suferin�a altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. Compara�iile în asemenea cazuri n-au nici un sens, deoarece suferin�a este o stare de singur�tate interioar�, în care nimic din afar� nu poate ajuta. Este un mare avantaj c� po�i suferi singur. Ce-ar fi dac� fa�a omului ar putea exprima adecvat toat� suferin�a interioar�, dac� în expresie s-ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorb� între noi? N-ar trebui s� vorbim atunci cu mîinile pe fa��? Via�a ar fi realmente imposibil� dac� tot ce avem noi ca infinit de sim�ire ar fi exprimabil în liniile fe�ii.

Nimeni n-ar mai îndr�zni s� se priveasc� în oglind�, c�ci o imagine grotesc� �i tragic� în acela�i timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete �i dungi de sînge, r�ni care nu pot fi închise �i �iroaie de lacrimi care nu pot fi st�pînite. A� avea o voluptate plin� de groaz� s� v�d cum izbucne�te, în armonia comod� �i superficial� de fiecare zi, un vulcan de sînge, �î�niri ro�ii ca focul �i arz�toare ca dezn�dejdea, cum toate r�nile fiin�ei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erup�ie sîngeroas�. Numai atunci am pricepe �i am aprecia avantajele singur�t��ii, care ne face suferin�a atît de mut� �i de inaccesibil�. Într-o erup�ie sîngeroas�, într-un vulcan al fiin�ei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otr�vi întreag� aceast� lume? Este atît venin, atîta otrav� în suferin��!

Singur�tatea adev�rat� este numai aceea în care te sim�i absolut izolat între cer �i

p�mînt. Nimic nu trebuie s� devieze aten�ia de la aceste fenomene ale absolutei izol�ri, ci o intui�ie de o luciditate groaznic� trebuie s� reveleze toat� drama finit��ii omului în fa�a infinitului �i neantului acestei lumi. Plimb�rile singuratice - extrem de fecunde �i periculoase, în acela�i timp, pentru via�a interioar� - trebuie astfel f�cute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea izol�rii omului în lume s� nu intre în preocup�rile individului. Pentru a intensifica procesul de interiorizare �i de convertire înspre fiin�a ta proprie, plimb�rile singuratice sînt fecunde numai seara, cînd nimic din seduc�iile obi�nuite nu mai poate fura interesul �i cînd revela�iile asupra lumii r�sar din zona cea mai adînc� a spiritului, de acolo de unde s-a desprins de via��, din rana vie�ii. Cît� singur�tate trebuie pentru a avea spirit! Cît� moarte în via�� �i cîte focuri l�untrice! Singur�tatea neag� atîta din via��, încît înflorirea spiritului rezultat� din disloc�rile vitale devine aproape insuportabil�. Nu este caracteristic faptul c� aceia se ridic� împotriva spiritului care au prea mult spirit, care

cunosc ce boal� adînc� a afectat via�a pentru a se na�te spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii s�n�to�i �i gra�i, care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamn� spirit, care n-au sim�it niciodat� torturile vie�ii �i antinomiile dureroase de la baza existen�ei. Cei care cu adev�rat îl simt, aceia sau îl tolereaz� cu orgoliu, sau îl prezint� ca pe o calamitate. Nimeni nu este îns� încîntat, în fondul fiin�ei lui, de aceast� achizi�ie catastrofal� pentru via�� care este spiritul. �i cum s� fii încîntat de aceast� via�� f�r� farmec, f�r� naivitate �i f�r� spontaneitate? Prezen�a spiritului indic� totdeauna un minus de via��, mult� singur�tate �i suferin�� îndelungat�. Cine vorbe�te de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adev�rat c� tr�irea în planul imanent al vie�ii ar fi fost o tr�ire anxioas�, din care omul a ie�it prin spirit. Dimpotriv�, este cu mult mai adev�rat c� prin spirit s-a cî�tigat un dezechilibru, o anxietate, dar �i o grandoare. Ce vre�i s� cunoasc� din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici m�car primejdiile vie�ii? Este un semn de mare incon�tien�� în a face apologia spiritului, precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vie�ii. C�ci pentru omul normal via�a este o eviden��; numai bolnavul se încînt� �i o laud�, spre a nu se pr�bu�i. Dar acela care nu mai poate l�uda nici via�a �i nici spiritul?

EU �I LUMEA Faptul c� exist eu dovede�te c� lumea n-are nici un sens. C�ci în ce fel pot g�si un sens

în fr�mînt�rile unui om infinit dramatic �i nefericit, pentru care totul se reduce în ultim� instan�� la neant �i pentru care legea acestei lumi este suferin�a? Dac� lumea a permis un exemplar uman de tipul meu, aceasta nu poate dovedi decît c� petele pe a�a-zisul soare al vie�ii sînt atît de mari, încît îi vor ascunde lumina, cu timpul. Bestialitatea vie�ii m-a c�lcat �i m-a ap�sat, mi-a t�iat aripile în plin zbor �i mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat �i toat� pasiunea nebun� �i paradoxal� pe care am pus-o pentru a deveni un individ str�lucitor, toat� vraja demonic� pe care am consumat-o pentru a îmbr�ca o aureol� viitoare �i întreg elanul pe care l-am risipit pentru rena�terea organic� sau o auror� l�untric� s-au dovedit mai slabe decît bestialitatea �i ira�ionalitatea acestei lumi, care a v�rsat în mine toate rezervele ei de negativitate �i otrav�. Via�a nu rezist� la mare temperatur�. De aceea, am ajuns la concluzia c� oamenii cei mai fr�mînta�i, cu un dinamism l�untric dus la paroxism, care nu pot accepta temperatura obi�nuit�, sînt meni�i pr�bu�irii. Este un aspect al demonismului vie�ii, în aceast� ruin� a celor care tr�iesc în regiuni neobi�nuite, dar �i un aspect al insuficien�ei ei, care explic� de ce via�a este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri tr�iesc la temperatura normal� a vie�ii; ceilal�i se consum� la temperaturi unde via�a nu rezist�, unde nu pot respira decît fiind cu un picior dincolo de via��. Nu pot aduce nimic în aceast� lume, c�ci n-am decît o metod�: metoda agoniei. V� plînge�i c� oamenii sînt r�i, r�zbun�tori, nerecunosc�tori sau ipocri�i? V� propun eu metoda agoniei prin care ve�i sc�pa temporar de toate aceste defecte. Aplica�i-o fiec�rei genera�ii �i efectele vor fi imediat vizibile. Poate în felul acesta pot deveni �i eu folositor umanit��ii!

Prin bici, prin foc sau injec�ii, aduce�i pe fiecare om în agonie, la experien�a clipelor din urm�, pentru ca într-un groaznic chin s� încerce marea purificare din viziunea mor�ii. Da�i-i apoi drumul �i l�sa�i-l s� fug� de groaz� pîn� cînd, epuizat, va c�dea jos. �i v� garantez c� efectul este incomparabil mai valabil decît toate cele ob�inute prin c�ile normale. Dac� a� putea, a� aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din r�d�cini a vie�ii; a� pune fl�c�ri arz�toare �i insinuante la aceste r�d�cini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alt� sev� �i alt� c�ldur�. Focul pe care l-a� pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmic�, esen�ial�. În acest fel, via�a s-ar obi�nui cu o

temperatur� înalt� �i n-ar mai fi un mediu de mediocrit��i. �i poate în acest vis nici moartea n-ar mai fi imanent� în via��.

(Rînduri scrise azi, 8 aprilie 1933, cînd împlinesc 22 de ani. Am o senza�ie ciudat� cînd m� gîndesc c� am devenit la aceast� vîrst� specialist în problema mor�ii.)

SENTIMENTUL SFÎR�ELII �I AL AGONIEI Cunoa�te�i senza�ia groaznic� de topire cînd sim�i cum te irose�ti ca pentru a curge

asemenea unui rîu, cînd î�i sim�i anulat� propria prezen�� într-o lichidare organic�? Este ca �i cum din tine însu�i tot ce are consisten�� �i substan�� dispare într-o fluiditate epuizant�, dup� care nu mai r�mîi decît cu capul. Vorbesc aici de o senza�ie precis� �i dureroas�, iar nu de una vag� �i nedeterminat�. Sim�i c� din tine n-a mai r�mas decît capul; un cap f�r� substrat �i f�r� fundament, lipsit de corp �i izolat ca într-o halucina�ie. Nu este nimic din acea sfîr�eal� voluptuoas� �i vag� pe care o încerci în contempla�ii pe marginea m�rii sau în unele reverii melancolice, ci o sfîr�eal� care te consum� �i distruge. Atunci nu-�i mai convine nici un efort, nici o speran�� �i nici o iluzie. A r�mîne tîmpit de catastrofa ta proprie, incapabil s� ac�ionezi sau s� gînde�ti, cuprins într-un întuneric rece �i ap�s�tor, stingher ca în halucina�ii nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativ� a vie�ii, la temperatura absolut�, unde ultima iluzie de via�� va înghe�a. �i în acest sentiment de sfîr�eal� se va revela sensul adev�rat al agoniei, care nu este lupt� din fantezie sau pasiune gratuit�, ci zbaterea vie�ii în ghearele mor�ii, cu pu�ine probabilit��i pentru via��. Nu po�i separa gîndul agoniei de cel al sfîr�elii �i al mor�ii. Agonia ca lupt�? Dar lupt� cu cine �i pentru ce? Este absolut fals� interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însu�i. În fond, agonia înseamn� fr�mîntare între via�� �i moarte. Întrucît moartea este imanent� vie�ii, aproape întreaga via�� este o agonie. Decît, eu nu numesc agonice decît momentele dramatice ale acestei lupte între via�� �i moarte, cînd fenomenul prezen�ei mor�ii este tr�it con�tient �i dureros. Agonia adev�rat� este aceea în care treci în neant prin moarte, cînd sentimentul sfîr�elii te consum� iremediabil �i cînd moartea învinge. În orice agonie veritabil� este un triumf al mor�ii, chiar dac� dup� acele clipe de sfîr�eal� continui s� tr�ie�ti.

Unde este lupta din fantezie în aceast� fr�mîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asem�n�toare unei boli de care nu ne mai putem sc�pa, dar care ne tortureaz� cu intermiten�e? Momentele agonice indic� o înaintare a mor�ii în via��, o dram� în con�tiin��, rezultat� din ruperea echilibrului dintre via�� �i moarte. Ele nu sînt posibile decît în acele senza�ii de sfîr�eal� care scoboar� via�a înspre minusul ei absolut. Frecven�a momentelor agonice este un indiciu de descompunere �i pr�bu�ire. Moartea este ceva scîrbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoas�. Chiar atunci cînd vrei s� mori, aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorin�a ta. Vreau s� mor, dar îmi pare r�u c� vreau s� mor. Acesta este sentimentul tuturor acelora care se abandoneaz� neantului. Cel mai pervers sentiment este sentimentul mor�ii. �i cînd te gînde�ti c� sînt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a mor�ii! Cum a� vrea s� nu mai �tiu nimic despre mine �i despre lumea asta!

GROTESC �I DISPERARE Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudat� �i mai complicat�

care î�i are r�d�cinile în disperare. Celelalte vizeaz� un paroxism de natur� periferic�. Decît, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil f�r� un paroxism. �i ce paroxism este mai

adînc �i mai organic decît acela al disper�rii? Grotescul nu apare decît în paroxismul st�rilor negative, cînd se realizeaz� mari fr�mînt�ri dintr-un minus de via��; este o exaltare în negativitate.

�i nu este o pornire nebun� înspre negativitate în acea schimonosire bestial�, chinuitoare �i paradoxal�, cînd liniile �i contururile fe�ei deviaz� în forme de o stranie expresivitate, cînd orientarea privirii e furat� de lumini �i umbre îndep�rtate, iar gîndul urmeaz� �erpuirile unei astfel de crisp�ri? Adev�rata disperare intens� �i iremediabil� nu se poate obiectiva decît în expresii grote�ti. C�ci grotescul este nega�ia absolut� a senin�t��ii, aceast� stare de puritate, transparen�� �i luciditate atît de departe de disperare, din care nu pot r�s�ri, în primul rînd, decît haosul �i neantul.

A�i avut vreodat� satisfac�ia bestial� �i uluitoare de a v� privi în oglind� dup� nenum�rate nop�i de nesomn; a�i sim�it tortura insomniilor, cînd numeri fiecare clip� nop�i întregi, cînd nu mai e�ti decît tu singur în aceast� lume, cînd drama ta este cea mai esen�ial� din istorie, iar aceast� istorie nu mai are nici o semnifica�ie, nici nu mai exist�, cînd în tine cresc cele mai groaznice v�p�i �i existen�a ta apare unic� �i singur� într-o lume n�scut� numai pentru a-�i consuma agonia ta; a�i sim�it aceste momente nenum�rate, infinite ca �i suferin�a, pentru ca atunci cînd v� privi�i s� ave�i imaginea grotescului? Este o crispare general�, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, c�rora li se asociaz� o paloare de cea mai demonic� seduc�ie, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice pr�p�stii de întuneric. �i nu este acest grotesc, r�s�rit ca o expresie a disper�rii, asem�n�tor unei pr�pastii? Nu are el ceva din vîrtejul abisal al marilor adîncimi, din acea seduc�ie a infinitului care ni se deschide în fa�� pentru a ne înghi�i �i c�ruia ne supunem ca fatalit��ii? Ce bine ar fi s� po�i s� mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului r�s�rit din disperare rezid� în capacitatea lui de a indica un infinit l�untric �i un paroxism de cea mai extrem� tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism s� se obiectiveze în ondula�ii pl�cute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neag� în mod esen�ial clasicul, precum neag� orice idee de stil, de armonie sau de perfec�ie.

C� el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprim� direct, aceasta este evident pentru cine în�elege formele multiple ale dramatismului interior. Cine �i-a v�zut figura în ipostaza grotesc� nu se va putea uita niciodat�, fiindc� se va teme totdeauna de el însu�i. Disperarea este urmat� de o nelini�te extrem de chinuitoare. �i ce face acest grotesc altceva decît s� actualizeze �i s� intensifice teama �i nelini�tea?

PRESENTIMENTUL NEBUNIEI Oamenii niciodat� nu vor în�elege pentru ce unii dintre ei trebuie s� înnebuneasc�,

pentru ce exist� ca o fatalitate inexorabil� intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate s� dureze mai mult decît un fulger. Paginile cele mai inspirate, din care transpir� un lirism absolut, în care e�ti prizonierul unei be�ii totale a fiin�ei, a unei exalt�ri organice, nu se pot scrie decît într-o astfel de tensiune nervoas�, încît o revenire înspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supravie�ui normal dup� asemenea încord�ri. Resortul intim al fiin�ei nu mai sus�ine evolu�ia fireasc�, iar barierele interioare î�i pierd orice consisten��. Presentimentul nebuniei nu apare decît dup� experien�e mari �i capitale. Ca �i cum te-ai fi ridicat la în�l�imi prea mari, unde te apuc� vertigii, începi s� te clatini, î�i pierzi siguran�a �i senza�ia normal� de imediat �i concret. O mare greutate pare c� apas� creierul �i-l strînge ca pentru a-l reduce la o iluzie, de�i numai aceste senza�ii ne descoper� îngrozitoarea realitate organic� din care izvor�sc experien�ele noastre. �i în aceast� ap�sare, care vrea s� te izbeasc� de p�mînt sau s� te arunce în aer, apare groaza ale c�rei elemente sînt greu de

definit în asemenea caz. Nu este acea groaz� de moarte, persistent� �i obsedant�, care pune st�pînire pe om �i-l domin� pîn� la sufocare, ce se insinueaz� în tot ritmul fiin�ei noastre pentru a lichida procesul vie�ii din noi, ci o groaz� cu str�fulger�ri, ap�rînd rar, dar intens, ca o tulburare subit�, dar care elimin� pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza �i defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este într-adev�r îngrozitor în el rezult� din faptul c� noi presim�im în nebunie o pierdere total� în via��, c� pierdem tot în mod iremediabil, deja tr�ind. Continuu s� respir sau s� m�nînc, dar am pierdut tot ce eu am ad�ugat func�iunilor biologice. Este numai o moarte aproximativ�. În nebunie pierzi ce ai specific, ceea ce crezi tu c� te individualizeaz� în univers, perspectiva ta particular� �i o anumit� orientare a con�tiin�ei. Prin moarte pierzi totul, dar aceast� pierdere se face prin aruncare în neant. De aceea, frica de moarte este persistent� �i esen�ial�, dar mai pu�in ciudat� decît frica de nebunie, în care semiprezen�a noastr� este un element de nelini�te mult mai complex decît teama organic� de o absen�� total� din neantul în care ne duce moartea. �i nu ar fi nebunia o sc�pare de mizeriile vie�ii? Aceast� întrebare este justificat� numai teoretic, deoarece, practic, pentru omul care sufer� de anumite anxiet��i, problema apare cu totul în alt� lumin� sau mai bine zis în alt� umbr�. Presentimentul nebuniei se complic� de teama de luciditatea din nebunie, de teama momentelor de reg�sire, de revenire, cînd intui�ia dezastrului ar putea fi atît de chinuitoare, încît s� provoace o nebunie �i mai mare. Nu exist� salvare prin nebunie, fiindc� nu exist� om cu presentimentul nebuniei care s� nu se team� de lucidit��ile eventuale într-o asemenea stare. Ai vrea haosul, dar �i-e fric� de luminile din el.

Forma nebuniei este determinat� de condi�ii organice �i temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recruteaz� dintre depresivi, este fatal ca forma depresiv� s� fie mai frecvent� la nebuni decît st�rile de exaltare pl�cut�, vesel� �i debordant�. Este atît de frecvent� melancolia neagr� la nebuni, încît aproape to�i tind spre sinucidere, o solu�ie atît de grea pîn� nu e�ti nebun.

A� vrea s� înnebunesc într-un singur caz. Cînd a� �ti c� a� ajunge un nebun vesel, vioi �i permanent bine dispus, care nu-�i pune nici o problem� �i n-are nici o obsesie, dar care rîde f�r� sens de diminea�a pîn� seara. De�i doresc infinit extaze luminoase, n-a� vrea nici de acestea, c�ci ele sînt urmate de depresiuni. A� vrea îns� o baie de lumin� cald� care s� r�sar� din mine �i s� transfigureze întreaga lume, o baie care s� nu semene încord�rii din extaz, ci s� p�streze un calm de eternitate luminoas�. Departe de concentrarea extazului, ea s� se asemene cu u�urin�a gra�iei �i cu c�ldura zîmbetului. Întreaga lume s� pluteasc� în acest vis de lumin�, în aceast� încîntare de transparen�� �i imaterialitate. S� nu mai existe obstacol �i materie, form� �i margini. �i într-un asemenea cadru s� mor de lumin�.

ASUPRA MOR�II Sînt probleme care, odat� tratate, te izoleaz� în via�� �i chiar te desfiin�eaz�. Cînd ai

intrat în ele înseamn� c� nu mai ai nimic de pierdut �i nimic de cî�tigat. Din perspectiva unei astfel de regiuni, aventura spiritual� sau elanul indefinit înspre forme multiple de via��, avîntul absurd �i nem�rginit înspre con�inuturi inaccesibile �i insatisfac�ia de limitarea planurilor empirice - devin simple manifest�ri ale unei sensibilit��i exuberante, c�reia-i lipse�te acea infinit� seriozitate ce caracterizeaz� pe acela care a intrat în problemele periculoase. A avea o infinit� seriozitate este a fi pierdut. Nu e aici vorba de spiritul calm �i nici de gravitatea f�r� fond a oamenilor numi�i serio�i, ci de o tensiune atît de nebun�, încît în fiecare moment al vie�ii e�ti ridicat în planul eternit��ii. Vie�uirea în istorie nu mai are atunci nici o semnifica�ie, deoarece clipa este tr�it� cu atîta exagerat� încordare, încît timpul

apare �ters �i irelevant în fa�a eternit��ii. Este evident c� în fa�a unor probleme pur formale, oricît de dificile ar fi ele, o seriozitate infinit� nu poate fi pretins�, deoarece ele sînt produse exclusiv de incertitudinile inteligen�ei �i nu r�sar din structura organic� �i total� a fiin�ei noastre. Numai gînditorul organic �i existen�ial este capabil de acest gen de seriozitate, fiindc� numai pentru el adev�rurile sînt vii, produse ale unui chin l�untric �i ale unei afec�iuni organice, iar nu ivite dintr-o specula�iune inutil� �i gratuit�. În fa�a omului abstract, care gînde�te pentru pl�cerea de a gîndi, apare omul organic, care gînde�te sub determinantul unui dezechilibru vital �i care este dincolo de �tiin�� �i dincolo de art�. Îmi place gîndul care p�streaz� o arom� de sînge �i de carne �i prefer de o mie de ori, unei abstrac�ii vide, o reflec�ie r�s�rit� dintr-o efervescen�� sexual� sau dintr-o depresiune nervoas�. Nu s-au convins, înc�, oamenii c� a trecut timpul preocup�rilor superficiale �i inteligente �i c� este infinit mai important� problema suferin�ei decît a silogismului, c� un strig�t de dezn�dejde este infinit mai revelator decît cea mai subtil� distinc�ie �i c� totdeauna o lacrim� are r�d�cini mai adînci decît un zîmbet? De ce nu vrem s� accept�m valoarea exclusiv� a adev�rurilor vii, a adev�rurilor r�s�rite din noi �i care reveleaz� realit��i �i valori constitutive nou�? De ce nu în�elegem c� se poate gîndi viu asupra mor�ii, asupra celei mai periculoase probleme care exist�, �i c�, dac� punerea ei te desfiin�eaz� �i te izoleaz� în via��, prin participarea intim� �i dureroas� ni se reveleaz� totu�i un adev�r viu?

Se poate vorbi despre moarte f�r� experien�a agoniei? Moartea nu poate fi în�eleas� decît dac� via�a este sim�it� ca o îndelungat� agonie, în care moartea se îmbin� cu via�a. Moartea nu este ceva în afar�, ontologic diferit� de via��, deoarece moarte ca realitate autonom� de via�� nu exist�. A intra în moarte nu însemneaz�, cum crede mentalitatea curent� �i în genere cre�tinismul, a-�i da ultima suflare �i a p��i într-o regiune de alt� structur� �i pozitivitate decît a vie�ii, ci a descoperi în progresiunea vie�ii un drum înspre moarte �i a g�si în pulsa�iile vitalului o adîncire imanent� în ea. În cre�tinism �i în metafizicile care recunosc nemurirea, intrarea în moarte este un triumf, este un acces al altor regiuni, metafizic diferite de via��. Prin moarte, care devine o regiune aparte a firii, omul se elibereaz�, iar agonia, în loc s� deschid� perspective înspre via��, în care ea se realizeaz�, descoper� sfere complet transcendente ei. În deosebire de aceste viziuni, sensul adev�rat al agoniei îmi pare a fi revela�ia imanen�ei mor�ii în via��. Pentru ce sentimentul imanen�ei mor�ii în via�� îl au a�a de pu�ini, iar experien�a agoniei este atît de rar�? Nu cumva e fals� întreaga noastr� presupozi�ie, iar schi�area unei metafizici a mor�ii devine verosimil� numai prin concep�ia unei transcenden�e a acesteia?

Oamenii s�n�to�i, normali �i mediocri nu au o experien�� a agoniei �i nici o senza�ie a mor�ii. Ei vie�uiesc ca �i cum via�a ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a sim�i via�a într-o autonomie absolut� de moarte �i de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendent� vie�ii. De aceea, ei consider� moartea ca venind din afar�, nu dintr-o fatalitate l�untric� a firii. A tr�i f�r� sentimentul mor�ii înseamn� a vie�ui dulcea incon�tien�� a omului comun, care se comport� ca �i cum moartea n-ar constitui o prezen�� ve�nic� �i tulbur�toare. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vie�ii �i în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vie�ii în moarte. Revela�iile de ordin metafizic încep de-abia atunci cînd echilibrul superficial al omului începe s� se clatine �i cînd spontaneit��ii naive i se substituie o dureroas� �i încordat� fr�mîntare a vitalului.

Transcenden�a mor�ii apare în viziunea acelora care din incertitudinile vie�ii nu desprind un substrat organic sau o agonie l�untric�, ci o cauz� exterioar�, dezvoltînd la paroxism acel sentiment c� e�ti înghi�it de moarte într-un mod rapid �i brusc. Sentimentul

mor�ii este atît de rar la ace�tia, încît putem spune c� nu exist�. Chiar dac� uneori atinge o intensitate puternic�, manifestarea atît de distan�at� în timp anuleaz� posibilitatea unei obsesii dureroase. Faptul c� senza�ia mor�ii nu apare decît acolo unde vitalul a suferit un dezechilibru sau o oprire a spontaneit��ii lui ira�ionale, cînd via�a e zguduit� în adîncimi �i cînd ritmul vitalului activeaz� dintr-o tensiune total�, iar nu dintr-o expansiune superficial� �i efemer�, dovede�te, pîn� la o certitudine interioar�, imanen�a mor�ii în via��. Viziunea în adîncurile acesteia ne arat� cît de iluzorie este credin�a într-o puritate vital� �i cît de fundat� este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vie�ii.

Dac� moartea este imanent� în via��, pentru ce con�tiin�a mor�ii face imposibil� vie�uirea? La omul normal vie�uirea nu e tulburat�, deoarece procesul de intrare în moarte se întîmpl� cu totul naiv, prin sc�derea intensit��ii vitale. Pentru el nu exist� decît agonia din urm�, nu o agonie durabil�, legat� de premisele vitalului. Într-o perspectiv� adînc�, fiecare pas în via�� este un pas în moarte, iar amintirea nu este decît un semn de neant. Omul normal, lipsit de în�elegere metafizic�, nu are con�tiin�a intr�rii progresive în moarte, de�i nici el, ca nici o fiin��, nu scap� acestui destin inexorabil. Unde con�tiin�a a c�p�tat o autonomie de via��, revelarea mor�ii devine atît de puternic�, încît prezen�a ei distruge orice gen de naivitate, orice elan de bucurie �i orice voluptate natural�. Este ceva pervers �i infinit dec�zut în a avea con�tiin�a mor�ii. Toat� poezia naiv� a vie�ii, toate seduc�iile �i farmecele ei apar vide de orice con�inut, precum vide apar toate proiect�rile finaliste �i iluziile teologice ale omului.

A avea con�tiin�a unei îndelungi agonii este a desprinde experien�a individual� dintr-un cadru naiv �i din integrarea ei natural�, pentru a-i demasca nulitatea �i insignifian�a, este a ataca înse�i r�d�cinile ira�ionale ale vie�ii. A vedea cum se întinde moartea peste aceast� lume, cum distruge un arbore �i cum se insinueaz� în vis, cum ofile�te o floare sau o civiliza�ie, cum roade din individ �i din cultur�, ca un suflu imanent �i distrug�tor, este a fi dincolo de posibilitatea lacrimilor �i a regretelor, dincolo de orice categorii sau forme. Cine n-a avut sentimentul acelei teribile agonii, cînd moartea se înal�� în tine �i te cuprinde ca un aflux de sînge, ca o for�� interioar� imposibil de st�pînit �i care te domin� pîn� la sufocare, sau cînd te strînge ca un �arpe provocîndu-�i halucina�ii de groaz�, acela nu cunoa�te caracterul demonic al vie�ii �i efervescen�ele interioare din care r�sar marile transfigur�ri. Este necesar� o astfel de be�ie neagr� pentru a în�elege de ce ai vrea cît mai apropiat sfîr�itul unei asemenea lumi. Nu be�ia luminoas� din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori �i sclipiri �i unde te înal�i într-o sfer� de puritate în care vitalul se sublimeaz� în imaterial, ci o torturare nebun�, periculoas� �i ruin�toare a vitalului, caracterizeaz� aceast� be�ie neagr� în care moartea apare în seduc�ia groaznic� a ochilor de �arpe din co�maruri. Dar a avea astfel de senza�ii �i imagini înseamn� a fi atît de legat de esen�a realit��ii, încît via�a �i moartea �i-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în forma cea mai substan�ial� �i mai dramatic�. O exaltat� agonie îmbin� ca într-un vîrtej îngrozitor via�a cu moartea �i un bestial satanism împrumut� lacrimi volupt��ii. Via�a ca o lung� agonie �i ca drum înspre moarte nu este altceva decît o alt� formulare a dialecticii demonice a vie�ii, dup� care aceasta na�te forme pentru a le distruge într-o productivitate ira�ional� �i imanent�. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumeaz� într-o convergen�� transvital� sau într-o inten�ionalitate transcendent�, ci se realizeaz� într-un ritm nebun, în care nu po�i recunoa�te altceva decît demonia devenirii �i a distrugerii. Ira�ionalitatea vie�ii se manifest� în aceast� expansiune debordant� de forme �i con�inuturi, în aceast� pornire frenetic� de a substitui aspecte noi celor uzate, f�r� ca aceast� substituire s� însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativ�. O relativ� fericire ar sim�i omul care s-ar abandona

acestei deveniri �i, dincolo de orice problematic� chinuitoare, ar încerca s� soarb� toate posibilit��ile oferite de clip�, f�r� raportarea continu� ce descoper� în fiecare moment o relativitate insurmontabil�. Experien�a naivit��ii este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt �i concep via�a ca o îndelung� agonie, problema salv�rii r�mîne o simpl� problem�. Pe aceast� cale, mîntuire nu va fi.

Revelarea imanen�ei mor�ii în via�� se realizeaz� în genere prin boal� �i st�ri depresive. Exist�, desigur, �i alte c�i, dar acelea sînt cu totul accidentale �i individuale, ele neavînd o capacitate de revelare ca bolile �i st�rile depresive.

Dac� bolile au o misiune filozofic� în lume, apoi aceea nu poate fi alta decît s� arate cît de iluzoriu e sentimentul eternit��ii vie�ii �i cît de fragil� e iluzia unui definitivat �i a unei împliniri a vie�ii. C�ci în boal�, moartea este totdeauna prezent� în via��. St�rile cu adev�rat maladive ne leag� de realit��ile metafizice, pe care un om normal �i s�n�tos nu le poate în�elege niciodat�. Este evident c� între boli exist� o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezint� cu aceea�i durat� �i intensitate experien�a imanen�ei mor�ii în via�� �i nu toate se manifest� în forme identice de agonie. Oricît s-ar individualiza �i specifica bolile în indivizi, exist� totu�i moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul st�rilor maladive descoper� o chinuire a vitalului �i o dezintegrare a vie�ii din func�iile ei fire�ti. Via�a este astfel alc�tuit�, încît nu-�i poate realiza poten�ialit��ile ei decît comportîndu-se ca �i cum moartea nu ar constitui o prezen�� inexorabil�. Din acest motiv, în st�rile normale �i nerevelatoare, moartea este considerat� ca venind din afar� �i complet exterioar� vie�ii. Acela�i sentiment îl au �i tinerii cînd vorbesc de moarte. Dar cînd maladia i-a lovit în plin elan, dispar toate iluziile �i seduc�iile tinere�ii. Este sigur c� în lumea aceasta singurele experien�e cu adev�rat autentice sînt cele izvorîte din boal�. Toate celelalte poart� în mod fatal o marc� livresc�, deoarece într-un echilibru organic nu pot ap�rea decît st�ri sugerate �i a c�ror complexitate este mai mult un produs al unei imagina�ii exaltate decît al unei efervescen�e reale. Numai oamenii care sufer� realmente sînt capabili de con�inuturi autentice �i de o infinit� seriozitate. Ceilal�i sînt n�scu�i pentru gra�ie, armonie, iubire �i dans. - În fondul lor, cî�i nu ar renun�a la revela�iile metafizice din disperare, agonie �i moarte, pentru o iubire naiv� sau pentru voluptuoasa incon�tien�� din dans?

�i cî�i nu ar renun�a la o glorie crescut� din suferin��, pentru o existen�� anonim� �i fericit�?

Orice boal� este un eroism; dar un eroism de rezisten��, iar nu de cucerire. Eroismul în boal� se exprim� prin rezisten�a pe posturile pierdute ale vie�ii. Aceste posturi sînt iremediabil pierdute nu numai pentru cei afecta�i organic de anumite maladii, dar �i pentru aceia la care st�rile depresive sînt atît de frecvente, încît fa�� de structura lor subiectiv� p�streaz� un caracter constitu�ional. St�rile depresive nu reveleaz� numai existen�a ca obiectivitate sensibil�, ci �i moartea. Astfel se explic� de ce temerii de moarte, ce se manifest� la anumi�i depresivi, interpret�rile curente nu-i g�sesc nici o justificare mai adînc�. Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordant�, s� apar� frica de moarte sau cel pu�in problema mor�ii? Mir�rii acesteia, caracteristic� mentalit��ii curente, nu i se pot opune decît marile posibilit��i de în�elegere esen�ial� închise în structura st�rilor depresive. C�ci în aceste st�ri, în care dualizarea cu lumea devine dureroas� �i progresiv�, omul se apropie tot mai mult de realit��ile lui l�untrice �i descoper� moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înainteaz� pîn� în centrul substan�ial al subiectivit��ii, dep��ind toate formele sociale care o îmbrac� pe aceasta. Odat� dep��it �i acel centru, interiorizarea progresiv� �i paroxistic� descoper� o regiune unde via�a se îmbin�

cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existen�ei �i unde ritmul nebun �i demonic al lumii activeaz� în deplina lui ira�ionalitate.

Pentru un depresiv, senza�ia imanen�ei mor�ii în via�� adaug� un plus de intensitate depresiunii �i creeaz� o atmosfer� de continu� insatisfac�ie �i nelini�te, care nu-�i vor g�si echilibrul �i pacea niciodat�.

Prin senza�ia prezen�ei mor�ii în structura vitalului, se introduce implicit un element de neant în fiin�are. Nu se poate concepe moarte f�r� neant, deci nici via�� f�r� un principiu de absolut� negativitate. C� neantul este implicat în ideea de moarte o dovede�te frica de moarte, care nu este decît teama de neantul în care ne arunc� moartea. Imanen�a mor�ii în via�� este un semn al triumfului final al neantului asupra vie�ii, dovedind prin aceasta c� prezen�a mor�ii nu are alt sens decît s� actualizeze progresiv drumul înspre neant.

Sfîr�itul �i deznod�mîntul imensei tragedii a vie�ii �i, îndeosebi, a omului, vor dovedi cît de iluzorie este credin�a în eternitatea vie�ii - �i c�, totu�i, unica împ�care pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternit��ii acestei vie�i.

Exist�, în fond, numai fric� de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de fric� nu este altceva decît o manifestare cu aspecte variate în fa�a aceleia�i realit��i fundamentale. Temerile individuale sînt legate toate, prin coresponden�e ascunse, de teama esen�ial� în fa�a mor�ii. Aceia care vor s� înl�ture frica de moarte prin ra�ionamente artificiale se în�al� profund, deoarece este absolut imposibil s� anulezi o temere organic� prin construc�ii abstracte. Cine-�i pune serios problema mor�ii este absolut imposibil s� nu aib� �i o team�. Chiar aceia care cred în nemurire sînt orienta�i înspre aceast� credin�� tot din frica de moarte. Este, în aceast� credin��, un efort dureros al omului de a-�i salva - chiar f�r� o certitudine absolut� - lumea valorilor în care a tr�it �i la care a contribuit, de a înfrînge neantul din temporal �i de a realiza în etern universalul. În fa�a mor�ii, acceptat� f�r� nici o credin�� religioas�, nu r�mîne îns� nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toat� lumea formelor �i a categoriilor abstracte se dovede�te complet irelevant� în fa�a mor�ii, iar preten�ia de universalitate a formalului �i categorialului devine iluzorie în fa�a iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. C�ci niciodat� o form� sau o categorie nu vor prinde existen�a în structura ei esen�ial�, precum niciodat� nu vor în�elege rosturile intime ale vie�ii �i mor�ii. Ce poate opune idealismul sau ra�ionalismul în fa�a acestora? Nimic. Celelalte concep�ii �i doctrine nu spun îns� aproape nimic despre moarte. Singura atitudine valabil� ar fi o t�cere absolut� sau un strig�t dezn�d�jduit.

Acei care sus�in c� frica de moarte nu-�i are o justificare mai adînc�, deoarece atît cît este un eu moartea nu exist�, iar cînd e�ti mort eul a disp�rut, uit� de fenomenul atît de ciudat al agoniei treptate.

Unui om care are sentimentul puternic al mor�ii, ce mîngîiere poate s�-i ofere separa�ia artificial� între eu �i moarte? Ce sens poate avea pentru cineva p�truns adînc de senza�ia iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logic�? Sînt nule toate încerc�rile de a devia pe un plan logic probleme de existen��. Filozofii sînt prea orgolio�i pentru a-�i m�rturisi frica de moarte �i prea preten�io�i pentru a recunoa�te o fecunditate spiritual� maladiei. Este o pref�cut� senin�tate în considera�iile lor asupra mor�ii; în realitate, ei tremur� mai mult decît to�i. Dar s� nu se uite c� filozofia este o art� de a-�i masca sentimentele �i chinurile l�untrice pentru a în�ela lumea asupra r�d�cinilor adev�rate ale filozof�rii.

Sentimentul ireparabilului �i al iremediabilului, care înso�e�te totdeauna con�tiin�a �i senza�ia agoniei, poate explica cel mult o acceptare dureroas� amestecat� cu fric�, în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul mor�ii. Arta de a muri nu se poate înv��a, fiindc� nu prezint� nici o tehnic�, nici un complex de reguli sau de norme. Iremediabilul

agoniei se experimenteaz� în propria fiin�� a individului, cu suferin�e �i încord�ri infinite. Majoritatea oamenilor n-au con�tiin�a agoniei lente din ei. Pentru ace�tia exist� numai o agonie, aceea care precede intrarea absolut� în neant. În con�tiin�a lor, numai momentele acestei agonii prezint� revela�ii importante asupra existen�ei. De aceea, ei a�teapt� totul de la sfîr�it în loc s� prind� semnifica�ia unei agonii lente �i revelatoare. Sfîr�itul le va descoperi îns� prea pu�in, �i astfel se vor stinge incon�tien�i precum au �i tr�it.

C� agonia se desf��oar� în timp, aceasta dovede�te c� temporalitatea nu este numai un caracter sau o condi�ie pentru crea�ie, ci �i pentru moarte, pentru fenomenul dramatic al muririi. Aici se manifest� caracterul demonic al timpului, în care se desf��oar� atît na�terea cît �i moartea, crea�ia ca �i distrugerea, f�r� ca în acest complex s� se eviden�ieze o convergen�� înspre vreun plan transcendent.

Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabil� împotriva tendin�elor noastre cele mai intime. A fi absolut convins c� nu po�i sc�pa de o soart� amar� pe care ai dori-o altcumva, c� e�ti supus unei fatalit��i implacabile �i c� timpul nu va face altceva decît s� actualizeze procesul dramatic al distrugerii, iat� expresii ale iremediabilului �i ale agoniei. Nu este atunci neantul o salvare? Dar cum poate s� existe o salvare în nimic? Dac� este aproape imposibil� salvarea în existen��, cum o s� fie posibil� în absen�a complet� de orice fel de existen��?

Cum nici în neant �i nici în existen�� nu e salvare, praful s� se aleag� de aceast� lume cu toate legile ei eterne!

MELANCOLIA Fiecare stare sufleteasc� tinde s� se adapteze unui exterior corespondent felului ei

specific sau s� transforme acest exterior într-o viziune potrivit� naturii ei. C�ci exist� o coresponden�� intim�, în toate st�rile mari �i adînci, între planul subiectiv �i planul obiectiv. Ar fi absurd s� concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat �i închis; dac� totu�i s-ar întîmpla, aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Ochii omului v�d în exterior ceea ce îl fr�mînt� în interior. Cadrul este de cele mai multe ori rezultatul unei proiec�ii subiective f�r� de care st�rile suflete�ti �i experien�ele intense nu-�i pot g�si o realizare deplin�. Extazul niciodat� nu reprezint� o consumare pur intern�, ci transpune într-un exterior o be�ie luminoas� l�untric�. Este destul a privi fa�a unui extatic, pentru a remarca tot ceea ce vizeaz� tensiunea lui spiritual�. Inten�ionalitatea st�rilor interioare este un fenomen care explic� armonia dintre planuri, precum �i necesitatea prin care ele se cer reciproc, deoarece inten�ionalitatea indic� o imposibilitate a st�rilor de a r�mîne absolut pure.

Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindc� este în structura ei o dilatare �i un gol c�rora nu li se pot stabili grani�e. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv, fie negativ. Exuberan�a, entuziasmul, furia etc. sînt st�ri debordante a c�ror intensitate sparge orice bariere limitative �i cre�te dincolo de echilibrul normal. Este un avînt pozitiv al vie�ii, rezultat dintr-un plus de via��, dintr-un exces de vitalitate �i dintr-o expansiune organic�. În st�rile pozitive, via�a trece dincolo de determin�rile ei normale nu pentru a se nega, ci pentru a elibera rezervele care mocnesc �i care, acumulate, risc� o izbucnire violent�. Toate st�rile extreme sînt derivate ale vie�ii, prin care ea se ap�r� de ea îns��i. Transcenderea limitelor din st�rile negative are cu totul alt sens, deoarece ea nu pleac� din plenitudine, ci dintr-un gol ale c�rui margini nu sînt demarcabile. Aceasta cu atît mai mult cu cît golul pare a r�s�ri din r�d�cinile fiin�ei, întinzîndu-se progresiv, ca o cangren�. Este

un proces de diminuare, iar nu de cre�tere; din acest motiv, el este o întoarcere înspre neant, iar nu o înflorire în existen��.

Senza�ia de gol �i de dilatare înspre nimic, care nu lipse�te în melancolie, î�i afl� o r�d�cin� mai adînc� într-o oboseal�, prezent� în toate st�rile negative.

Oboseala separ� pe om de lume �i de lucruri. Ritmul intens al vie�ii sl�be�te, iar pulsa�iile organice �i activitatea intern� î�i pierd din acea încordare care diferen�iaz� via�a în lume, care o stabile�te ca un moment imanent al existen�ei. Oboseala este primul determinant organic al cunoa�terii, deoarece ea dezvolt� condi�iile indispensabile ale unei diferen�ieri a omului în lume; prin ea, ajungi la acea perspectiv� care situeaz� lumea în fa�a omului. Oboseala te face s� tr�ie�ti sub nivelul normal al vie�ii, iar despre marile tensiuni vitale nu-�i îng�duie s� ai decît un presentiment. Sursa melancoliei pleac� deci dintr-o regiune unde via�a este nesigur� �i problematic�. Astfel se explic� fecunditatea ei pentru cunoa�tere �i sterilitatea ei pentru via��.

Dac� în tr�irile comune �i obi�nuite conteaz� intimitatea naiv� cu aspectele individuale ale existen�ei, în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii �i la o senza�ie a vagului acestei lumi. O experien�� intim� �i o viziune ciudat� anuleaz� formele consistente ale acestei lumi, cadrele individualizate �i diferen�iate, pentru a o îmbr�ca într-o hain� de o transparen�� imaterial� �i universal�. Deta�area progresiv� de ceea ce este individual �i concret te ridic� la o viziune total� care, cî�tigînd în întindere, pierde în concret. Nu exist� stare melancolic� f�r� în�l�area de care vorbim, f�r� o expansiune spre culmi, f�r� o ridicare deasupra lumii. Dar nu acea în�l�are r�s�rit� din orgoliu sau din dispre�, din disperare sau dintr-o pornire spre negativitate infinit�, ci dintr-o reflexie prelungit� �i o reverie difuz�, n�scute în oboseal�. În melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur. Ce sens are singur�tatea în melancolie? Nu este ea legat� de sentimentul infinitului intern �i extern? Privirea melancolic� este inexpresiv�, conceput� f�r� o perspectiv� a nem�rginitului. Nem�rginirea interioar� �i vagul l�untric, ce nu trebuie asimilate acelei infinit��i fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale c�rei margini sînt insesizabile. Melancolia prezint� o stare vag� care nu inten�ioneaz� ceva determinat �i precizat. Tr�irile comune cer obiecte palpabile �i forme cristalizate. Contactul cu via�a se face, în acest caz, prin individual; este un contact strîns �i sigur.

Desprinderea de existen�� ca dat concret �i calitativ �i abandonarea în nem�rginire ridic� pe om din încadrarea lui fireasc�. Perspectiva infinitului îl arat� singur �i p�r�sit în lume. Sentimentul propriei finit��i este cu atît mai intens cu cît con�tiin�a infinit��ii lumii este mai mare. Dac� în unele st�ri aceast� con�tiin�� este deprimant� �i chinuitoare, în melancolie ea este mai pu�in dureroas�, din cauza unei sublim�ri care face singur�tatea �i p�r�sirea mult mai pu�in ap�s�toare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos.

Dispropor�ia dintre infinitatea lumii �i finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci îns� cînd o prive�ti într-o perspectiv� de vis, a�a cum e în st�rile melancolice, aceasta înceteaz� de a mai fi torturant�, lumea ap�rînd într-o frumuse�e stranie �i maladiv�. Sensul adînc al singur�t��ii vizeaz� o suspendare dureroas� a omului în via�� �i o fr�mîntare în izolare cu gîndul mor�ii. A tr�i singur înseamn� a nu mai cere nimic �i a nu mai a�tepta nimic de la via��. Singura surpriz� a singur�t��ii este moartea. Marii singuratici nu s-au retras niciodat� spre a se preg�ti pentru via��, ci pentru a suporta, interioriza�i �i resemna�i, lichidarea vie�ii din ei. Din pustiu �i din grote nu se pot aduce mesaje pentru via��. Nu condamn� via�a toate religiile plecate din pustiuri? �i nu este în

ilumin�rile �i transfigur�rile marilor singuratici o viziune apocaliptic� de sfîr�it �i pr�bu�ire, iar nu o aureol� de sclipiri �i triumfuri?

Singur�tatea melancolicilor are o semnifica�ie mult mai pu�in adînc�; ea are uneori chiar un caracter estetic. Nu se vorbe�te de o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoas�? Dar îns��i atitudinea melancolic�, prin pasivitatea �i considerarea în perspectiv�, nu este ea colorat� estetic?

Atitudinea estetic� în fa�a vie�ii se caracterizeaz� printr-o pasivitate contemplativ� care savureaz� din real tot ceea ce îi convine subiectivit��ii, f�r� nici o norm� �i f�r� nici un criteriu. Lumea este considerat� ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asist� pasiv la desf��urarea unor aspecte. Concep�ia spectacular� a vie�ii elimin� tragicul �i antinomiile imanente existen�ei, care odat� recunoscute �i sim�ite te prind ca într-un vîrtej dureros în drama lumii. Experien�a tragicului presupune o tensiune atît de mare, încît vie�uirea estetic� nici n-o poate b�nui. În tragic, participarea intens� cu întreg con�inutul fiin�ei noastre este atît de hot�rîtoare, încît fiecare moment este o chestiune de destin, pe cînd în atitudinea estetic� este o chestiune de impresie. Tragicul nu include ca un element central reveria, nelipsit� în toate st�rile estetice. Ceea ce este estetic în melancolie se manifest� în tendin�a spre pasivitate, reverie �i încîntare voluptuoas�. C� ea nu poate fi asimilat� integral unei st�ri estetice, aceasta deriv� din aspectele ei multiforme. Nu este destul de frecvent� melancolia neagr�? Dar ce este, mai întîi, o melancolie dulce? Cine nu cunoa�te senza�ia de pl�cere ciudat� în dup�-amiezele de var�, cînd te abandonezi sim�urilor f�r� nici o problematic� special� �i cînd sentimentul unei eternit��i senine dezvolt� în suflet o împ�care dintre cele mai neobi�nuite? Este ca �i cum grijile acestei lumi �i toate incertitudinile spirituale ar amu�i în fa�a unui spectacol de o frumuse�e uluitoare, în seduc�iile c�ruia orice problem� ar deveni inutil�. Dincolo de orice agita�ie, tulburare sau efervescen��, o tr�ire lini�tit� soarbe cu o voluptate re�inut� toat� splendoarea cadrului. Este o not� esen�ial� a st�rilor melancolice calmul, absen�a unei intensit��i deosebite. Regretul, care intr� în structura melancoliei, explic� �i el absen�a unei intensit��i particulare a acesteia. Dac� regretul poate fi persistent, el niciodat� nu e atît de intens încît s� provoace o suferin�� profund�. Actualizarea unor motive sau a unor întîmpl�ri din trecut, însumarea în afectivitatea noastr� prezent� a unor elemente care ast�zi nu mai pot fi active, rela�ia dintre o tonalitate afectiv� a senza�iilor �i mediul în care s-au n�scut, dar pe care l-au p�r�sit, sînt determinante esen�iale de melancolie. Regretul exprim� afectiv un fenomen profund: acela al înaint�rii în moarte prin vie�uire. Regret ceva ce a murit în mine �i din mine. Actualizez doar fantoma unor realit��i �i a unor experien�e trecute. Dar aceasta este suficient pentru a ne ar�ta cît a murit din noi. Regretul reveleaz� semnifica�ia demonic� a timpului care, prilejuind o cre�tere în noi, cauzeaz� implicit o anihilare.

Regretele fac pe om melancolic f�r� s�-l paralizeze sau s�-i rateze aspira�iile, deoarece în regret exist� o con�tiin�� a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrat�, închis�, dezvoltat� pe o afec�iune organic�, deoareace în ea nu exist� nimic din acea groaznic� senza�ie a ireparabilului pentru tot cursul existen�ei, care nu lipse�te în unele cazuri de triste�e adînc�. Chiar acea melancolie neagr� este mai mult un caz de dispozi�ie temporar�, decît de una constitu�ional�. �i dac� ar fi ca în cazul al doilea, caracterul de reverie nu e complet exclus pentru a o asimila unei maladii, cu toate implica�iile ei. Formal, atît în cazul melancoliei dulci �i voluptuoase, cît �i în cazul melancoliei negre, exist� acelea�i cadre de elemente: gol intern, infinit exterior, vag de senza�ii, reverie, sublimare etc.; numai din punctul de vedere al tonalit��ii afective a viziunii diferen�ierea apare evident�. S-ar putea ca multipolaritatea

melancoliei s� �in� mai mult de structura subiectivit��ii decît de natura ei. În acest caz, starea melancolic�, în caracterul ei difuz reveric �i vag, ar lua forme specifice în fiecare persoan�. Nefiind o stare de o mare intensitate dramatic�, ea oscileaz� �i fluctueaz� mult mai mult decît celelalte. Avînd mai mult virtu�i poetice decît active, ea are ceva dintr-o gra�ie re�inut� (de aceea o întîlnim mai mult la femei), gra�ie pe care n-o întîlnim niciodat� în triste�ea profund� �i intens�.

Nu lipse�te aceast� gra�ie nici peisajelor de coloratur� melancolic�. Perspectiva întins� din peisajul olandez sau din peisajul Rena�terii, cu eternit��i de lumin� �i umbre, cu v�i a c�ror �erpuire simbolizeaz� infinitul �i cu raze ce împrumut� un caracter de imaterialitate lumii, cu aspira�iile �i regretele oamenilor ce schi�eaz� un zîmbet de în�elegere �i bun�voin�� - întreag� aceast� perspectiv� reveleaz� o gra�ie melancolic� �i u�oar�. Într-un astfel de cadru, omul pare a zice cu regret �i cu resemnare: «Ce vre�i, dac� nu e mai mult?» La cap�tul oric�rei melancolii exist� posibilitatea unei mîngîieri sau a unei resemn�ri. Elementele estetice din ea includ virtualit��i de armonie viitoare, care niciodat� nu exist� într-o triste�e profund� �i organic�. Din acest motiv, o fenomenologie a triste�ii ajunge la ireparabil, pe cînd una a melancoliei la vis �i gra�ie.

TOTUL N-ARE NICI O IMPORTAN�� �i ce importan�� poate s� aib� faptul c� eu m� fr�mînt, c� suf�r sau gîndesc? Prezen�a

mea în lume va zgudui - spre marele meu regret - cîteva existen�e lini�tite �i va tulbura naivitatea incon�tient� �i pl�cut� a altora, spre �i mai marele meu regret. De�i simt c� tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie - mai mare decît pr�bu�irile de împ�ra�i sau decît cine �tie ce irosire în fundul unei mine -, totu�i am implicit sentimentul totalei mele nulit��i �i insignifian�e.

Sînt convins c� nu sînt absolut nimic în univers, dar simt c� singura existen�� real� este a mea. �i dac� a� fi pus s� aleg între existen�a lumii �i existen�a mea, a� înl�tura pe cealalt�, împreun� cu toate luminile �i legile ei, încumetîndu-m� s� planez singur în neantul absolut. De�i pentru mine via�a este un chin, nu pot s� renun� la ea, fiindc� nu cred în absolutul valorilor transvitale pentru ca s� m� sacrific în numele lor. Dac� a� fi sincer, ar trebui s� spun c� nu �tiu de ce tr�iesc �i de ce nu încetez s� tr�iesc. Probabil cheia r�mîne în fenomenul ira�ionalit��ii vie�ii, care men�ine via�a f�r� motive. �i dac� nu exist� decît motive absurde pentru a tr�i? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merit� s� te sacrifici pentru vreo idee sau vreo credin��. Cu cît sîntem mai ferici�i ast�zi, dac� al�ii s-au sacrificat pentru binele �i luminarea noastr�? Ce bine �i ce luminare? Dac� cineva s-a sacrificat pentru ca eu s� fiu fericit acum, atunci eu sînt mai nefericit decît el, fiindc� nu în�eleg s�-mi cl�desc o existen�� pe un cimitir. Am momente cînd m� simt responsabil de întreaga mizerie a istoriei, cînd nu în�eleg pentru ce unii �i-au v�rsat sîngele pentru noi. Cea mai mare ironie ar fi îns� cînd s-ar putea stabili c� aceia au fost mai ferici�i decît noi.Praful s� se aleag� de întreaga istorie. Ar trebui s� nu m� mai intereseze nimic în aceast� lume; s�-mi apar� ridicol� îns��i problema mor�ii; suferin�a, limitat� �i nerevelatoare; entuziasmul, impur; via�a, ra�ional�; dialectica vie�ii, dialectic� logic�, iar nu una demonic�; disperarea, minor� �i par�ial�; eternitatea, o vorb�; experien�a neantului, o iluzie; fatalitatea, o glum�… C�ci m� gîndesc serios, ce rost au toate acestea? De ce s� mai pui probleme, s� arunci lumini sau s� accep�i umbre? N-ar fi mai bine s�-mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea m�rii, în cea mai deplin� singur�tate? Dar n-am plîns niciodat�, fiindc� lacrimile s-au transformat în gînduri. �i nu sînt gîndurile acestea tot atîta de amare ca lacrimile?

EXTAZ Nu �tiu ce sens poate avea într-un spirit sceptic, pentru care lumea aceasta este o lume

în care nu se rezolv� nimic, prezen�a celui mai formidabil extaz, a celui mai revelator �i mai bogat, a celui mai complex �i mai periculos, extazul r�d�cinilor ultime ale existen�ei. Nu cî�tigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicit� sau o cunoa�tere definit�, dar sentimentul unei particip�ri esen�iale este atît de intens, încît debordeaz� toate limitele �i categoriile cunoa�terii obi�nuite. Este ca �i cum în lumea aceasta de obstacole, de mizerii �i de chin, prin care aspectele individuale ale existen�ei ne apar în consisten�a lor ireductibil�, s-ar deschide o poart� înspre sîmburele interior al existen�ei, pe care l-am prinde în cea mai simpl� �i mai esen�ial� viziune, în cea mai splendid� încîntare metafizic�. Stratul superficial de existen�� �i formele individuale par a se topi pentru a favoriza accesul regiunilor celor mai profunde. �i m� întreb dac� adev�ratul sentiment metafizic al existen�ei este posibil f�r� aceast� eliminare a straturilor superficiale �i a formelor individuale. C�ci numai printr-o purificare a existen�ei de elementele ei contingente �i întîmpl�toare se poate atinge o zon� esen�ial�. Sentimentul metafizic al existen�ei este de natur� extatic� �i orice metafizic� î�i are r�d�cina într-o form� particular� de extaz. În mod gre�it se admite numai forma extatic� religioas�. Exist� o multiplicitate de forme care depind de o forma�ie spiritual� specific� sau de o structur� temperamental�, �i care nu trebuie neap�rat s� duc� la transcenden��. De ce n-ar exista un extaz al existen�ei pure, al r�d�cinilor imanente ale existen�ei? �i nu se realizeaz� o astfel de form� extatic� în acea adîncire care destram� v�lurile superficiale pentru a înlesni accesul sîmburelui interior al lumii? A ajunge la r�d�cinile acestei lumi, a realiza be�ia suprem�, încîntarea extatic�, experien�a originarului �i a primordialului este a tr�i un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esen�iale ale firii. Extazul ca exaltare în imanen��, ca o iluminare în lumea aceasta, ca viziune a nebuniei acestei lumi - iat� un substrat pentru o metafizic�, - valabil� chiar �i pentru ultimele clipe, pentru momentele finale. C�ci orice extaz adev�rat este periculos. El este asem�n�tor cu ultima faz� a ini�ierii din misterele egiptene, cînd în locul cunoa�terii explicite �i definitive se spunea: «Osiris este o divinitate neagr�», adic� absolutul r�mîne în sine incognoscibil. Nu v�d în extazul r�d�cinilor ultime ale existen�ei decît o form� de nebunie, nu de cunoa�tere. Nu po�i avea aceast� tr�ire extatic� decît în singur�tate, cînd ai senza�ia c� planezi peste aceast� lume. �i singur�tatea nu este un mediu de nebunie? �i apoi, nu este caracteristic faptul c� acest extaz poate s� apar� chiar unui individ sceptic? Nu este revelator pentru nebunia din extaz fenomenul acesta, al prezen�ei celei mai ciudate certitudini �i a celei mai esen�iale viziuni într-un mediu de îndoial� �i disperare?

Decît - nimeni nu va realiza st�ri extatice f�r� experien�a prealabil� a disper�rii, deoarece într-una, ca �i în cealalt�, se întîmpl� purific�ri tot atît de mari dar cu con�inut diferit.

R�d�cinile metafizicii sînt tot atît de complicate ca �i r�d�cinile existen�ei.

LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLV� NIMIC Mai este ceva pe acest p�mînt care s� nu poat� fi pus la îndoial�, în afar� de moarte,

singurul lucru sigur în aceast� lume? A te îndoi de toate �i a tr�i totu�i, iat� un paradox care nu este unul dintre cele mai tragice, deoarece îndoiala este mult mai pu�in intens� �i încordat� decît disperarea. Nu este caracteristic faptul c� tipul cel mai frecvent de îndoial� este cel cerebral, unde prin urmare particip� omul numai cu o parte din fiin�a sa, în deosebire de participarea total� �i organic� din disperare? Chiar în formele organice �i serioase ale îndoielii, intensitatea nu este niciodat� echivalent� celei din disperare. Un

anumit diletantism �i un gen particular de superficialitate caracterizeaz� scepticismul fa�� de fenomenul atît de complex �i de ciudat al disper�rii. M� pot îndoi de orice, pot arunca un zîmbet dispre�uitor asupra lumii, dar aceasta nu m� împiedic� s� m�nînc, s� dorm lini�tit sau s� m� c�s�toresc. În disperare, de a c�rei profunzime nu te po�i convinge decît tr�ind-o, aceste ac�iuni nu mai sînt posibile decît cu efort �i suferin�e. Nimeni, pe culmile disper�rii, nu mai poate �i nu mai are dreptul la somn. De aceea, nici un dezn�d�jduit autentic nu poate uita nimic din tragedia lui, p�strînd în con�tiin�� actualitatea dureroas� a mizeriei lui subiective pîn� dincolo de orice margini. Îndoiala este o nelini�te care se refer� la probleme �i la lucruri, ea rezult� din con�tiin�a irezolvabilit��ii tuturor chestiunilor mari. Dac� s-ar rezolva marile probleme, scepticul ar reveni la st�rile normale. Cît� diferen�� fa�� de situa�ia omului în disperare, care, dac� s-ar rezolva toate problemele, nu ar fi mai pu�in nelini�tit, deoarece nelini�tea lui este r�s�rit� din structura existen�ei lui subiective. Disperarea este starea în care anxietatea �i nelini�tea sînt imanente existen�ei. Nimeni nu e torturat în disperare de probleme, ci de convulsiunile �i arderile în propria lui existen��. C� nu se rezolv� nimic în aceast� lume, este regretabil. N-a existat �i nu va exista nimeni care s� se sinucid� din acest motiv. Atît de pu�in influen�eaz� nelini�tea intelectual� nelini�tea total� a fiin�ei noastre. Din acest motiv, prefer de o mie de ori o existen�� dramatic�, torturat� pentru destinul ei în lume �i chinuit� de cele mai consumatoare fl�c�ri interioare, decît un om abstract, fr�mîntat de probleme abstracte care nu angajeaz� fondul subiectivit��ii noastre. Dispre�uiesc în aceast� gîndire absen�a riscului, a nebuniei �i a pasiunii. Cît de fecund� este o gîndire vie, pasionat�, în care lirismul circul� ca sîngele în vine! Este extrem de interesant �i de dramatic procesul prin care oameni ini�ial fr�mînta�i de probleme pur abstracte �i impersonale, obiectivi pîn� la uitare de sine, surprin�i de suferin�� �i boal� au fost în mod fatal adu�i s� reflecteze asupra propriei lor subiectivit��i �i asupra problemelor de tr�ire �i experien��. Oamenii obiectivi �i activi nu g�sesc destule elemente �i resurse în ei pentru a-�i considera destinul atît de interesant încît s�-l pun� în problem�. Pentru a face din destinul t�u o problem� subiectiv� �i universal� în acela�i timp, trebuie s� scobori toate treptele unui iad l�untric. Dac� n-ai ajuns înc� cenu��, atunci po�i face filozofie liric�, adic� o filozofie în care ideea are r�d�cini organice, tot atît de organice ca �i poezia. Atunci realizezi o form� superioar� de existen�� personal�, cînd lumea aceasta, cu toate problemele ei irezolvabile, nu merit� nici m�car dispre�ul. Nu fiindc� ai avea o excelen�� în lume sau o valoare deosebit�, dar fiindc� nu te mai poate interesa nimic în afar� de agonia ta personal�.

CONTRADIC�II �I INCONSECVEN�E Grija pentru unitate �i sistem n-au avut-o �i n-o vor avea nicicînd acei care scriu în

momente de inspira�ie, cînd gîndul este o expresie organic� �i personal� ce urmeaz� fluctua�iile �i varia�iile dispozi�iei nervoase �i organice. Unitatea perfect�, preocuparea de sistem �i de consecven�� indic� o via�� personal� cu pu�ine resurse, schematic� �i fad� întocmai ca �i contradic�iile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradic�iile mari �i periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o via�� spiritual� fecund�, deoarece numai în ele fluxul �i abunden�a l�untric� î�i pot g�si moduri de realizare. Oamenii care au numai cîteva st�ri suflete�ti �i care niciodat� nu ajung la limit� nu se pot contrazice, fiindc� pu�inele tendin�e din ei nu se pot determina în opozi�ii. Acei care tr�iesc îns� cu o exasperant� clocotire ura, disperarea, haosul, neantul sau iubirea, care se consum� în fiecare stare �i mor treptat cu fiecare �i în fiecare, aceia care nu pot respira decît pe culmi, care sînt singuri întotdeauna �i mai cu seam� atunci cînd umbl� cu al�ii, cum ar mai putea ace�tia s� creasc� într-o evolu�ie liniar� sau s� se cristalizeze într-un sistem? Tot ceea ce este form�,

sistem, categorie, cadru, plan sau schem�, considerate ca aspecte �i tendin�e de absolutizare, rezult� dintr-un minus de con�inuturi �i productivitate, dintr-o deficien�� de energie l�untric�, dintr-o sterilitate a vie�ii spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul �i nebunia exalt�rii absolute. Nu exist� via�� spiritual� fecund� care nu cunoa�te st�rile haotice �i efervescen�a din paroxismul st�rilor maladive, cînd inspira�ia apare ca o condi�ie esen�ial� a crea�iei �i contradic�iile ca manifest�ri ale temperaturii interioare. Cine nu iube�te st�rile haotice nu e creator, iar cine dispre�uie�te st�rile maladive n-are drept s� vorbeasc� de spirit. Numai ceea ce r�sare din inspira�ie are valoare, ceea ce izvor��te din fondul ira�ional al fiin�ei noastre, din zona intim� �i central� a subiectivit��ii. Tot ceea ce e produsul exclusiv al muncii, al silin�ei �i al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligen�ei sînt sterile �i neinteresante. M� încînt� îngrozitor elanul barbar �i spontan al inspira�iei, curgerea bogat� a st�rilor suflete�ti, sclipirea �i palpita�ia intim�, lirismul esen�ial �i paroxismul vie�ii spirituale, care fac din inspira�ie singura realitate valabil� în ordinea condi�iilor de crea�ie.

ASUPRA TRISTE�II Dac� melancolia este o stare de reverie, difuz� �i vag�, ce nu atinge niciodat� o

adîncime �i o concentrare intens�, triste�ea, dimpotriv�, prezint� o seriozitate închis� �i o interiorizare dureroas�. Po�i fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, triste�ea cî�tig� în intensitate, precum într-unul deschis melancolia cre�te. Caracterul de concentrare al triste�ii rezult� din faptul c� ea se na�te aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe cînd în melancolie nimeni nu are precizat în con�tiin�� un determinant exterior. �tiu de ce sînt trist, dar nu �tiu de ce sînt melancolic. St�rile melancolice dureaz� mult, f�r� s� ating� o intensitate particular�. Or, durata lor fiind mare, �terge din con�tiin�� orice motiv ini�ial, prezent în triste�e, care nu dureaz� mult, dar atinge o tensiune intim� �i închis�, ce niciodat� nu va exploda, ci se va stinge în propria fiin��. Nici melancolia �i nici triste�ea nu explodeaz�, nu irit� pe om pîn� acolo încît s� zguduie elementele fiin�ei. Nu este caracteristic c� se vorbe�te de un oftat, de un suspin, de triste�e, dar niciodat� de un strig�t de triste�e? Ea nu e o stare debordant�, ci una care se stinge �i moare. Pentru nota diferen�ial� a triste�ii, este extrem de semnificativ� apari�ia ei atît de frecvent� dup� marile satisfaceri �i împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmeaz� triste�ea, de ce dup� o be�ie formidabil� sau dup� un paroxism dionisiac e�ti trist? De ce marile bucurii aduc triste�ea? Fiindc� o dat� cu elanul consumat în aceste excese mai r�mîne numai senza�ia ireparabilului �i sentimentul p�r�sirii �i al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativ�, dintre cele mai puternice. E�ti trist dup� satisfacerile sexuale �i dionisiace, deoarece în loc s� ai sentimentul unui cî�tig, îl ai pe acela al unei pierderi. Triste�ea apare dup� toate fenomenele prin care via�a pierde din ea îns��i. Intensitatea ei este echivalent� pierderilor. Astfel, fenomenul mor�ii provoac� cea mai mare triste�e. �i nu este revelator pentru diferen�a dintre melancolie �i triste�e faptul c� niciodat� o înmormîntare nu poate fi numit� melancolic�? Triste�ea nu are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipse�te decît rar melancoliei. Este interesant de urm�rit cum domeniul esteticului se îngusteaz� din ce te apropii de experien�e �i de realit��i serioase, care au un caracter de r�scruce sau de definitivat. Moartea este nega�ia total� a esteticului, ca �i suferin�a sau triste�ea. Moartea �i frumuse�ea! Dou� no�iuni care se resping în mod absolut. C�ci nu cunosc nimic mai scîrbos decît moartea, nimic mai grav �i mai sinistru! Cum au putut fi poe�i care s� g�seasc� moartea mai frumoas�, aceast� suprem� negativitate care nu poate îmbr�ca nici haina grotescului. Moartea este suprema realitate în ordinea negativ�. Ironia este c� te temi de ea cu atît mai mult cu cît o admiri. �i

trebuie s� spun c� negativitatea mor�ii îmi inspir� admira�ie. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, f�r� s�-l iubesc. Grandoarea �i infinitatea mor�ii mi se impun. Dar disperarea mea e atît de mare, încît n-am nici speran�a mor�ii. Cum a� putea-o deci iubi? Despre moarte nu se poate scrie decît în contradic�ii absolute. Cine va spune c� are o idee precis� despre moarte dovede�te c� nici nu o presimte, de�i o poart� în el. �i fiecare om poart� nu numai via�a, dar �i moartea sa. Via�a nu este decît o îndelung� agonie.

Triste�ea îmi pare a reflecta ceva din aceast� agonie. �i nu sînt crisp�rile triste�ii reflexe agonice? Orice om cu adev�rat trist în momente de mare intensitate a triste�ii p�streaz� în fizionomia lui crisp�ri ce se adîncesc pîn� în esen�a fiin�ei. Aceste crisp�ri, nega�ii evidente ale frumuse�ii, dovedesc atîta p�r�sire �i singur�tate, încît te întrebi dac� fizionomia triste�ii nu este o form� de obiectivare a mor�ii în via��. Profunzimea impresionant� �i gravitatea solemn� ce se degajeaz� din aceast� fizionomie a triste�ii rezult� din faptul c� acele riduri se adîncesc atît de tare, încît cre�terea lor în adîncime devine un simbol pentru tulburarea �i infinita noastr� dram� l�untric�. Fa�a omului în triste�e dovede�te atîta interioritate, încît exteriorul face direct accesibil interiorul. (Fenomene care se petrec �i în marile bucurii.) Triste�ea face misterul accesibil. Dar misterul triste�ii este atît de inepuizabil �i de bogat, încît triste�ea nu înceteaz� niciodat� de a fi enigmatic�. Dac� exist� o scar� a misterelor, atunci triste�ea intr� în categoria misterelor infinite, care nu înceteaz� niciodat� de a se ar�ta, fiindc� sînt inepuizabile. �i orice mister adev�rat este inepuizabil.

Este o constatare pe care, spre regretul meu, o verific în fiecare clip�: nu pot fi ferici�i decît oamenii care nu gîndesc nimic, adic� aceia care gîndesc numai cît trebuie vie�ii. C�ci a gîndi numai cît trebuie vie�ii nu înseamn� a gîndi. Adev�rata gîndire seam�n� unui demon care tulbur� sursele vie�ii, sau unei maladii ce afecteaz� r�d�cinile acestei vie�i. A gîndi în fiecare clip� �i a-�i pune probleme capitale la tot pasul, a avea permanent în con�tiin�� îndoiala asupra propriului t�u destin, a sim�i oboseala de a tr�i, a fi obosit de gînduri �i de existen�a ta pîn� dincolo de orice rezisten��, a l�sa o dîr� de sînge �i de fum dup� tine, ca simboluri ale dramei �i ale mor�ii fiin�ei tale, înseamn� a fi nefericit în a�a m�sur�, încît �i-e scîrb� de tot fenomenul acesta al gîndirii �i te întrebi dac� reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sînt de regretat în lumea în care n-ar trebui s� regret nimic. �i m� întreb: merit� lumea aceasta regretul meu?

INSATISFAC�IA TOTAL� Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se sim�i bine nic�ieri? Nici cu soare, nici f�r�

soare, nici cu oameni �i nici f�r� oameni. A nu cunoa�te ceea ce înseamn� buna dispozi�ie, iat� un lucru impresionant. Cei mai neferici�i oameni sînt aceia care n-au dreptul la incon�tien��. A avea un grad dezvoltat de con�tiin��, a fi în fiecare moment con�tient, a-�i da seama în fiecare clip� de situa�ia ta în raport cu lumea, a tr�i într-o ve�nic� încordare de cunoa�tere este a fi pierdut pentru via��. Cunoa�terea este o plag� pentru via��, iar con�tiin�a o ran� deschis� în sîmburele vie�ii. Nu este omul un animal abandonat mor�ii? �i nu este o tragedie în faptul de a fi om, adic� un animal ve�nic nesatisf�cut, suspendat între via�� �i moarte? Sînt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceast� calitate de a fi om. Dac� a� putea, a� renun�a pe loc, dar ce s� m� fac, animal? Drumul înapoi nu-l pot parcurge. �i apoi, a� risca s� devin un animal care cunoa�te istoria filozofiei. A deveni supraom îmi pare o imposibilitate �i o prostie, o fantezie ridicol�. N-ar exista o solu�ie aproximativ� într-un fel de supracon�tiin��? Nu s-ar putea vie�ui dincolo, nu dincoace (înspre animalitate), de toate formele complexe de con�tiin��, de nelini�ti �i chinuri, de tulbur�rile nervoase �i de

experien�ele spirituale, într-o sfer� de existen�� unde accesul ve�niciei n-ar mai fi un simplu mit? Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai vreau �i nu mai pot s� fiu om. C�ci ce a� mai putea face în aceast� calitate? S� lucrez la un sistem social �i politic sau s� nefericesc o fat�? S� mai urm�resc inconsecven�ele în sistemele de filozofie sau s� activez pentru realizarea idealului moral sau estetic? Toate acestea îmi par prea pu�in. �i chiar dac� mi-ar p�rea mult, cum se întîmpl� uneori, nu m� pot totu�i atrage. Renun� la omenia mea, chiar dac� pe treptele pe care m� voi urca voi fi singur, dar absolut singur. �i apoi nu sînt atît de singur în lumea aceasta, de la care nu mai a�tept nimic? Dincolo de toate idealurile curente �i de formele obi�nuite, într-o supracon�tiin�� s-ar mai putea probabil respira. Acolo, o be�ie a eternit��ii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi �i nici o problem�, �i nici un chin l�untric n-ar mai tulbura extazul unei eternit��i în care fiin�a ar fi tot atît de pur� �i de imaterial� ca nefiin�a.

BAIA DE FOC Exist� atîtea c�i prin care se poate ajunge la senza�ia de imaterialitate, încît stabilirea

unei ierarhii este o încercare extrem de dificil�, dac� nu inutil�. C�ci fiecare realizeaz� o astfel de senza�ie dup� structura sa temperamental� sau dup� dominarea, în momentul respectiv, a unor elemente specifice. Cred totu�i c� baia de foc pentru ea îns��i este încercarea cea mai fecund� pentru a atinge o astfel de senza�ie. A sim�i în toat� fiin�a ta o ardere intens� �i o c�ldur� total�, a sim�i cum cresc fl�c�rile în tine �i te cuprind ca într-un infern, a fi tu însu�i un fulger �i o scînteiere, iat� ceea ce înseamn� o baie de foc. Ca în orice baie se realizeaz� o purificare, o cur��ire de elemente care pot anula pîn� �i existen�a. Valurile de c�ldur� �i fl�c�rile care se ridic� nu ard ele sîmburele existen�ei, nu consum� din via��, nu reduc elanul la o pur� aspira�ie, r�pindu-i caracterul s�u imperialist? A tr�i o baie de foc, a sim�i jocul unei c�lduri interioare, plin� de fl�c�ri, nu este a atinge o puritate imaterial� în via��, o imaterialitate asem�n�toare cu dansul fl�c�rilor? Emanciparea de sub greutate, de sub for�ele atrac�ionale, ce se întîmpl� în aceast� baie de foc, nu fac via�a o iluzie sau un vis? Decît �i aceasta e prea pu�in fa�� de senza�ia final�, care este una dintre cele mai paradoxale �i mai ciudate, cînd din sentimentul acelei irealit��i de vis ajungi la sentimentul prefacerii în cenu��. Nu exist� baie interioar� de foc al c�rei rezultat final s� nu fie învolburarea stranie din sentimentul acestei prefaceri în cenu��, cînd într-adev�r po�i vorbi de imaterialitate. Atunci cînd fl�c�rile l�untrice au ars tot din tine, cînd nu mai r�mîne nimic din existen�a ta individual�, cînd numai cenu�a a mai r�mas, ce senza�ie de via�� mai po�i avea? Am o voluptate nebun� �i de o infinit� ironie cînd m� gîndesc c� cineva ar sufla cenu�a mea în cele patru col�uri ale lumii, c� vîntul ar împr��tia-o cu o iu�eal� frenetic�, risipindu-m� în spa�iu ca pe o etern� mustrare pentru aceast� lume.

DEZINTEGRAREA DIN VIA�� Nu to�i oamenii au pierdut naivitatea; de aceea, nu to�i oamenii sînt neferici�i. Aceia

care au tr�it �i tr�iesc asimila�i, naivi, în existen��, nu din prostie sau imbecilitate - c�ci naivitatea exclude astfel de deficien�e, ea fiind o stare mult mai pur� -, ci dintr-o iubire instinctiv� �i organic� pentru un farmec natural al lumii, pe care naivitatea îl descoper� întotdeauna, aceia ating o armonie �i realizeaz� o integrare în via��, care merit� a fi invidiat� sau cel pu�in apreciat� de cei care r�t�cesc pe culmile disper�rii. Dezintegrarea din via�� corespunde unei pierderi totale a naivit��ii, acest dar încînt�tor pe care ni l-a distrus cunoa�terea, du�man� declarat� a vie�ii. Vie�uirea cosmic�, bucuria pentru existen�a �i

pitorescul aspectelor individuale, încîntarea pentru farmecul spontan al firii, tr�irea incon�tient� a contradic�iilor anulîndu-le implicit caracterul tragic, sînt expresii ale naivit��ii, teren fecund pentru iubire �i entuziasm. A nu �i se proiecta dureros în con�tiin�� contradic�iile este a atinge bucuria virginal� a naivit��ii, este a fi incapabil de tragedie �i de con�tiin�a mor�ii, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante �i o dezagregare paradoxal�. Naivitatea este opac� pentru tragic, dar e deschis� pentru iubire, c�ci omul naiv, nefiind consumat de propriile sale contradic�ii interioare, are destule rezerve pentru a se d�rui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din via��, tragicul cî�tig� o intensitate extrem de dureroas�, deoarece contradic�iile nu se petrec numai în el însu�i, ci �i între lume �i el. Nu exist� decît dou� atitudini fundamentale: cea naiv� �i cea eroic�. Restul se încadreaz� în nuan�ele dintre ele. Ca s� nu mori de imbecilitate, n-are sens s� alegi decît între aceste dou�. �i cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fa�a acestei alternative, este un bun pierdut, pe care este problematic dac�-l mai po�i recî�tiga, mai r�mîne doar eroismul. Atitudinea eroic� este privilegiul �i blestemul celor dezintegra�i din via��, a celor suspenda�i �i incapabili de orice satisfac�ie sau fericire. A fi erou - în sensul cel mai universal al acestui cuvînt - este a dori un triumf absolut. Dar acest triumf nu poate fi ob�inut decît prin moarte. Orice eroism înseamn� o transcendere a vie�ii, care implic� în mod fatal un salt în neant. �i orice eroism este un eroism al neantului, chiar dac� în con�tiin�a eroului nu intr� acest element, chiar dac� el nu-�i d� seama c� avîntul lui pleac� dintr-o via�� care �i-a pierdut resorturile normale. Tot ceea ce nu izvor��te din naivitate �i nu duce la naivitate apar�ine neantului. Exist� vreo atrac�ie pentru neant în om? Desigur c� ea este mult prea misterioas� pentru ca s� o putem sesiza. Dar din moment ce eu p�r�sesc seduc�iile vie�ii naive sau sînt silit s� le p�r�sesc, pentru a m� arunca în lume f�r� nici un sens - c�ci eroismul meu este grotesc, n-are nici viziunea triumfului -, trebuie s� existe aceast� atrac�ie misterioas�.

DESPRE REALITAEA CORPULUI Nu voi în�elege niciodat� cum au putut exista atî�ia oameni care s� declare corpul o

iluzie, precum nu voi în�elege niciodat� cum a putut fi conceput spiritul în afar� de drama vie�ii, în afar� de contradic�iile �i deficien�ele acesteia. Se vede c� acei oameni n-au avut con�tiin�a c�rnii, a nervilor �i a fiec�rui organ în parte. Dar nu voi în�elege niciodat� cum de n-au avut-o, de�i b�nuiesc în aceast� incon�tien�� organic� o condi�ie esen�ial� a fericirii. Cei care nu s-au desprins din ira�ionalitatea vie�ii, care sînt încadra�i în ritmul ei organic, anterior apari�iei con�tiin�ei, nu ating niciodat� starea în care realitatea ta corporal� î�i este în fiecare moment prezent� în con�tiin��. C�ci aceast� prezen�� în con�tiin�� a realit��ii corporale indic� o boal� esen�ial� a vie�ii. �i nu este o boal� în a-�i da seama încontinuu de nervii t�i, de picioare, de stomac, de inim� etc., în a ajunge la con�tiin�a fiec�rei p�r�i din tine? Nu indic� acest proces o dezintegrare a acestor p�r�i din func�iile lor fire�ti? Realitatea corpului este una dintre cele mai groaznice realit��i. A� vrea s� v�d ce ar mai însemna spiritul f�r� fr�mînt�rile c�rnii, sau con�tiin�a f�r� o mare sensibilitate nervoas�. Cum au putut concepe oamenii via�a f�r� corp, cum au putut ei concepe o existen�� autonom� �i originar� a spiritului? Aceasta n-au putut-o face decît aceia care n-au spirit, oamenii s�n�to�i �i incon�tien�i. C�ci spiritul este fructul unei maladii a vie�ii, precum omul nu este decît un animal îmboln�vit. Existen�a spiritului este o anomalie în via��. Am renun�at la atîtea, de ce n-a� renun�a �i la spirit? Dar nu este oare renun�area o boal� a spiritului, înainte de a fi una a vie�ii?

NU �TIU Nu �tiu ce e bine �i ce e r�u; ce e permis �i ce nu e permis; nu pot condamna �i nu pot

l�uda. Nu este nici un criteriu valabil în aceast� lume �i nici un principiu consistent. M� mir� faptul c� unii se mai preocup� de teoria cunoa�terii. Dac� a� fi sincer, ar trebui s� m�rturisesc c� pu�in îmi pas� de relativitatea cunoa�terii noastre, c�ci lumea aceasta nu merit� s-o cuno�ti. Am adesea senza�ia unei cunoa�teri integrale care epuizeaz� întreg con�inutul lumii, pentru ca alt� dat� s� nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în mine, o am�r�ciune dr�ceasc�, bestial�, cînd îns��i problema mor�ii îmi pare fad�. Pentru întîia oar� îmi dau seama cît de greu de definit este aceast� am�r�ciune. Poate �i din motivul c� umblu dup� motive de ordin teoretic, atunci cînd ea izvor��te dintr-o regiune eminamente preteoretic�.

În acest moment, nu cred în absolut nimic �i n-am nici o speran��. Îmi par lipsite de sens toate expresiile �i realit��ile care dau farmec vie�ii. Nu am nici sentimentul trecutului, nici al viitorului, iar prezentul îmi pare o otrav�. Nu �tiu dac� sînt disperat, c�ci lipsa oric�rei speran�e poate s� fie �i altceva decît disperare. Nu m-ar putea sup�ra nici un fel de calificativ, deoarece nu mai am nimic de pierdut. Cum am pierdut totul! �i cînd m� gîndesc c� acum se deschid flori �i cînt� paseri! Cît de departe sînt toate!

Singur�tatea individual�

�I SINGUR�TATEA COSMIC� Exist� dou� feluri de a sim�i singur�tatea: a te sim�i singur în lume �i a sim�i

singur�tatea lumii. Cînd te sim�i singur, tr�ie�ti o dram� pur individual�; sentimentul p�r�sirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. În acest caz, intereseaz� numai nelini�tile subiectivit��ii tale. A te sim�i aruncat �i suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însu�i, distrus de propriile tale deficien�e sau exalt�ri, chinuit de insuficien�ele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi str�lucitoare sau sumbre, tu r�mînînd în aceea�i dram� l�untric�, iat� ce înseamn� singur�tate individual�. Sentimentul singur�t��ii cosmice, de�i se petrece tot într-un individ, deriv� nu atît din fr�mîntarea lui pur subiectiv� cît din senza�ia p�r�sirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca �i cum toate splendorile acestei lumi ar disp�rea deodat� pentru ca monotonia esen�ial� a unui cimitir s-o simbolizeze. Sînt mul�i care se simt tortura�i de viziunea unei lumi p�r�site, iremediabil abandonate unei singur�t��i glaciale, pe care n-o ating, m�car, nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai neferici�i, acei care simt singur�tatea în ei, sau aceia care o simt în afar�, în exterior? Imposibil de r�spuns. �i apoi, de ce s� m� chinuiasc� ierarhia singur�t��ii? A fi singur, în orice fel, nu e destul?

Dau în scris, pentru toat� lumea care va veni dup� mine, c� n-am în ce s� cred pe acest

p�mînt �i c� unica sc�pare este uitarea absolut�. A� vrea s� uit de tot, s� m� uit complet, s� nu mai �tiu nimic de mine �i de lumea aceasta. Adev�ratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceast� lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn �i de nici o comp�timire, c�ci de�i sînt cel mai dec�zut om, m� simt totu�i atît de puternic, atît de tare �i de fioros! C�ci sînt singurul om care tr�iesc f�r� speran��. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul �i paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toat� pasiunea haotic� �i dezorientat� din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a sc�pa de spirit �i de con�tiin��. Am �i eu o speran��: speran�a uit�rii absolute. Dar aceasta mai e speran��, nu e ea disperare? Nu-i aceast� speran�� negarea tuturor speran�elor viitoare? Vreau s� nu mai

�tiu nimic, nici m�car s� �tiu c� nu �tiu nimic. De ce atîtea probleme, discu�ii �i sup�r�ri? De ce atîta con�tiin�� a mor�ii? Pîn� cînd atîta filozofie �i atîta gîndire?

APOCALIPS Cum a� vrea ca, într-o zi, to�i oamenii cu ocupa�ii sau cu misiuni, c�s�tori�i sau nu,

tineri �i b�trîni, femei �i b�rba�i, serio�i sau superficiali, tri�ti sau veseli, s� p�r�seasc� locuin�a �i birourile lor �i, renun�înd la orice fel de datorii �i obliga�ii, s� ias� în strad� �i s� nu mai voiasc� s� fac� nimic. Toat� aceast� lume îndobitocit�, care munce�te f�r� nici un sens sau se iluzioneaz� cu aportul personal la binele umanit��ii, care lucreaz� pentru genera�ii viitoare sub impulsul celei mai sinistre am�geli, ar tr�i în astfel de momente capitale o r�zbunare pentru toat� mediocritatea unei vie�i nule �i sterile, pentru toat� irosirea care n-a avut nimic din excelen�a marilor transfigur�ri. Mi-ar pl�cea acele clipe cînd nim�nui nu i-ar mai trebui am�girea idealului, cînd orice satisfac�ie în datele imediate ale vie�ii ar fi imposibil� �i orice resemnare iluzorie �i cînd toate cadrele unei vie�i normale ar plesni definitiv. To�i oamenii care sufer� în t�cere �i care nu îndr�znesc s�-�i verse am�r�ciunea nici cel pu�in în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistr� dizarmonie, cu strig�te stranii care s� cutremure acest p�mînt. Apele s� curg� mai repede �i mun�ii s� se clatine amenin��tor, arborii s�-�i arate r�d�cinile ca o ve�nic� �i hidoas� mustrare, p�s�rile s� cronc�ne imitînd corbii, iar animalele s� fug� speriate pîn� la epuizare. Toate idealurile s� fie declarate nule; credin�ele fleacuri; arta o minciun� �i filozofia o glum�. Totul s� fie o în�l�are �i o pr�bu�ire. Buc��i de p�mînt s� se avînte în aer �i apoi s� se risipeasc�, duse de vînt; planetele s� descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate �i grote�ti, figuri schimonosite �i îngrozitoare. Vîrtejuri de focuri s� creasc� într-un ritm s�lbatic �i un zgomot barbar s� n�p�deasc� întreaga lume, pentru a �ti pîn� �i cea mai mic� vietate c� sfîr�itul e apropiat. Tot ceea ce e form� s� devin� inform �i un haos s� înghit�, într-un vîrtej universal, tot ceea ce aceast� lume a avut ca structur�, consisten�� �i form�. S� fie un zbucium nebun, un zgomot colosal, o teroare �i o explozie, dup� care s� nu mai r�mîn� decît o t�cere etern� �i o uitare definitiv�. În aceste clipe finale, oamenii s� tr�iasc� la o a�a temperatur�, încît tot ceea ce umanitatea a sim�it pîn� acum ca regrete, aspira�ii, iubire, dezn�dejde sau ur� s� izbucneasc� în ei într-o astfel de explozie, încît dup� ea s� nu mai r�mîn� nimic. Într-o astfel de clip�, cînd to�i oamenii �i-ar p�r�si ocupa�iile, cînd nimeni n-ar mai g�si un sens în mediocritatea datoriei, cînd existen�a ar plesni de contradic�iile ei interioare, ce ar mai r�mîne în afar� de triumful nimicului �i de apoteoza final� a nefiin�ei?

MONOPOLUL SUFERIN�EI M� întreb: pentru ce numai unii sufer�? Exist� vreo ra�iune în aceast� selec�iune, care

scoate din rîndul oamenilor normali o categorie de ale�i, pentru a-i arunca în cele mai groaznice torturi? Unele religii sus�in c� prin suferin�� te încearc� Divinitatea sau c� prin ea isp��e�ti un r�u sau o necredin��. Decît, aceast� concep�ie poate s� fie valabil� pentru iluzia omului religios, nu îns� pentru acela care vede cum suferin�a se g�se�te la indivizi indiferent de valoare, ba uneori este mai frecvent� la cei nevinova�i �i puri. Nu exist� nici o justificare de valoare în fenomenul suferin�ei. Nu este posibil� absolut nici o fundamentare a suferin�ei pe o ierarhie de valori. �i apoi, r�mîne de v�zut dac� e posibil� o ierarhie a valorilor.

Aspectul cel mai ciudat al celor care sufer� este în credin�a absolutei lor suferin�e, care îi face s� cread� într-un fel de monopol al suferin�ei. Am impresia c� numai eu suf�r, c� toat� suferin�a acestei lumi s-a concentrat în mine, c� numai eu mai am drept la suferin��, de�i îmi dau seama c� exist� suferin�e �i mai groaznice, c� po�i s� mori c�zînd buc��i de

carne din tine, f�rîmi�îndu-te sub propria ta privire, devenind iluzie în cea mai perfect� con�tien��. Exist� suferin�e monstruoase, criminale �i inadmisibile. Te întrebi: cum de se pot întîmpla �i, dac� se întîmpl�, cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte pove�ti? M� simt atît de impresionat în fa�a suferin�ei, încît îmi pierd aproape tot curajul. �i-l pierd, fiindc� nu pricep de ce exist� suferin�� în lume. Derivarea ei din bestialitatea, ira�ionalitatea �i demonia vie�ii explic� prezen�a suferin�ei în lume, dar nu g�se�te justificarea. Sau este probabil c� suferin�a n-are nici o justificare, ca �i existen�a în genere. Existen�a a trebuit s� fie? Exist� vreo ra�iune în faptul de a fi? Sau existen�a nu-�i are o alt� ra�iune decît una imanent�? Existen�a exist� numai ca existen��? Fiin�a este numai fiin��? De ce s� nu admitem un triumf final al nefiin�ei, de ce s� nu admitem c� existen�a merge înspre neant �i fiin�a înspre nefiin��? Nu cumva singura realitate absolut� este nefiin�a? Un paradox tot atît de mare cît paradoxul acestei lumi.

De�i fenomenul suferin�ei m� impresioneaz� �i uneori m� încînt�, n-a� putea totu�i scrie o apologie a suferin�ei, fiindc� suferin�a durabil� - �i nu exist� suferin�� adev�rat�, decît cea durabil� -, dac� purific� în primele faze, în ultimele tîmpe�te, detracheaz�, distruge �i anarhizeaz� pîn� la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferin�� manifestat în exclama�ii este o caracteristic� a este�ilor �i a diletan�ilor suferin�ei, care o asimileaz� unui divertisment, neîn�elegînd ce for�� teribil� de descompunere exist� în suferin��, cît� dezagregare �i cît� otrav�, dar �i cît� fecunditate, pe care o pl�te�ti îns� scump. A avea monopolul suferin�ei este a vie�ui suspendat deasupra unei pr�p�stii. �i orice suferin�� adev�rat� este o pr�pastie.

Cît� la�itate în concep�ia celor care sus�in c� sinuciderea este o afirma�ie a vie�ii!

Pentru a-�i scuza lipsa de îndr�zneal�, inventeaz� diverse motive sau elemente care s� le scuze neputin�a. În realitate, nu exist� voin�� sau hot�rîre ra�ional� de a te sinucide, ci numai determinante organice, intime, care predestineaz� la sinucidere.

Sinuciga�ii simt o pornire patologic� înspre moarte, pe care, de�i îi rezist� con�tient, ei n-o pot totu�i suprima. Via�a din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, încît nici un motiv de ordin ra�ional n-o mai poate consolida. Nu exist� sinucideri din hot�rîri ra�ionale, rezultate din reflexii asupra inutilit��ii lumii sau asupra neantului acestei vie�i. Iar cînd ni se opune cazul acelor în�elep�i antici ce se sinucideau în singur�tate, eu voi r�spunde c� sinuciderea lor era posibil� numai prin faptul c� au lichidat via�a din ei, c� au distrus orice pîlpîire de via��, orice bucurie a existen�ei �i orice fel de tenta�ie. A gîndi mult asupra mor�ii sau asupra altor probleme periculoase este desigur a da o lovitur� mai mult sau mai pu�in mortal� vie�ii, dar nu este mai pu�in adev�rat c� acea via��, acel corp în care se fr�mînt� astfel de probleme trebuie s� fi fost anterior afectat pentru a permite astfel de gînduri. Nimeni nu se sinucide din cauza unor întîmpl�ri exterioare, ci din cauza dezechilibrului s�u interior �i organic. Acelea�i condi�ii exterioare defavorabile pe unii îi las� indiferen�i, pe al�ii îi afecteaz�, pentru ca pe al�ii s�-i aduc� la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedant� a sinuciderii trebuie atîta fr�mîntare l�untric�, atît chin �i o spargere atît de puternic� a barierelor interioare, încît din via�� s� nu mai r�mîn� decît o ame�eal� catastrofal�, un vîrtej dramatic �i o agita�ie stranie. Cum o s� fie sinuciderea o afirma�ie a vie�ii? Se spune: te sinucizi, fiindc� via�a �i-a provocat decep�ii. Ca atare ai dorit-o, ai a�teptat ceva de la ea, dar ea nu �i-a putut da. Ce dialectic� fals�! Ca �i cum acel ce se sinucide n-ar fi tr�it înainte de a muri, n-ar fi avut ambi�ii, speran�e, dureri sau dezn�dejdi. În sinucidere, faptul important este c� nu mai po�i tr�i, care nu rezult� dintr-un capriciu, ci din cea mai groaznic� tragedie interioar�. �i a nu mai putea tr�i este a afirma via�a? Orice

sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionant�. M� mir cum oamenii mai caut� motive �i cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a-i c�uta diverse feluri de justific�ri, cînd n-o depreciaz�. Nu pot concepe o problem� mai imbecil� decît aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor, care s-ar referi la sinuciderile din cauz� înalt� sau la cele din cauz� vulgar� etc.… Oare faptul de a-�i lua via�a nu este el atît de impresionant încît orice c�utare de motive pare meschin�? Am cel mai mare dispre� pentru acei care rîd de sinuciderile din iubire, deoarece ace�tia nu în�eleg c� o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iube�te o anulare a fiin�ei lui, o pierdere total� de sens, o imposibilitate de fiin�are. Cînd iube�ti cu întreg con�inutul fiin�ei tale, cu totalitatea existen�ei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decît pr�bu�irea întregii tale fiin�e. Marile pasiuni, cînd nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decît marile deficien�e. C�ci în marile deficien�e te consumi într-o agonie treptat�, pe cînd în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger. N-am admira�ie decît pentru dou� categorii de oameni: pentru acei care pot oricînd înnebuni �i pentru acei care în fiecare clip� se pot sinucide. Numai ace�tia m� impresioneaz�, fiindc� numai în ei clocotesc mari pasiuni �i se dezvolt� mari transfigur�ri. Acei care tr�iesc via�a pozitiv, cu siguran�a fiec�rei clipe, încînta�i de trecut, prezent �i viitor, n-au decît stima mea. Singuri aceia care în fiecare moment iau contact dramatic cu realit��ile ultime m� zguduie pîn� dincolo de orice rezisten��.

De ce nu m� sinucid? Fiindc� mie mi-e scîrb� atît de moarte, cît �i de via��. Sînt un om care ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu fl�c�ri. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care s� îngrozeasc� întreaga lume, s� fac� pe to�i s� tremure, s� plesneasc� într-o nebunie de groaz�. Un tr�snet teribil îl simt virtual în mine �i m� mir cum nu izbucne�te pentru a nimici lumea asta, pe care a� înghi�i-o pentru totdeauna în neantul meu. M� simt fiin�a cea mai teribil� care a existat vreodat� în istorie, m� simt o bestie apocaliptic� plin� de fl�c�ri �i întunecimi, de elanuri �i de disper�ri. Sînt o fiar� cu un zîmbet grotesc, ce se adun� în ea îns��i pîn� la iluzie �i se dilat� pîn� la infinit, ce moare �i ce cre�te în acela�i timp, încîntat� între nimic �i tot, exaltat� între speran�a nimicului �i disperarea totului, crescut� în parfumuri �i otr�vuri, ars� de iubire �i de ur�, nimicit� de lumini �i de umbre. Simbolul meu este moartea luminii �i flac�ra mor�ii. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a rena�te în fulger �i în tr�snet. �i întunericul însu�i nu arde el în mine?

LIRISMUL ABSOLUT A� vrea s� izbucnesc într-o explozie radical� cu tot ce am în mine, cu toat� energia �i

cu toate con�inuturile, s� curg, s� m� descompun �i, într-o expresie nemijlocit�, distrugerea mea s� fie opera mea, crea�ia, inspira�ia mea. S� m� realizez în distrugere, s� cresc în cea mai nebun� avîntare pîn� dincolo de margini, �i moartea mea s� fie triumful meu. A� vrea s� m� topesc în lume �i lumea în mine, s� na�tem în nebunia noastr� un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfîr�it �i magnific asemenea marilor crepuscule. Din �es�tura visului nostru s� creasc� splendori enigmatice �i umbre cuceritoare, forme ciudate �i adîncimi halucinante. Un joc de lumin� �i de întuneric s� îmbrace sfîr�itul într-un decor fantastic �i o transfigurare cosmic� s� ridice totul pîn� dincolo de orice rezisten��, cînd avîntul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie �i încîntare. Un foc total s� înghit� lumea aceasta, �i fl�c�rile lui, mai insinuante decît zîmbetul de femeie �i mai imateriale decît melancolia, s� provoace volupt��i crepusculare, complicate ca moartea �i fascinante ca neantul în clipele de triste�e. Sînt necesare tr�iri nebune pentru ca lirismul s� ating� ultima lui expresie, pentru ca încord�rile lui s� treac� marginile subiectivismului normal. Lirismul

absolut este lirismul clipelor din urm�. C�ci în lirismul absolut expresia se confund� cu realitatea, expresia e totul, este fiin�a într-o anumit� ipostaz�. Ea înceteaz� a mai fi o obiectivare par�ial�, minor� �i nerevelatoare, devenind parte din tine. Aici nu mai are importan�� numai sensibilitatea sau inteligen�a, ci întreaga fiin��, întreg corpul, întreaga via�� din tine, cu ritmul �i pulsa�iile ei. Lirismul total, lirismul absolut este însu�i destinul adus la gradul de autocunoa�tere absolut�. Niciodat� acest lirism nu va lua form� în expresii deta�ate, ci fiecare expresie este bucat� din tine. Din acest motiv, el nu este prezent decît în momente capitale, cînd st�rile pe care le exprim� se consum� deodat� cu expresia. Sentimentul agoniei, fenomenul complex al muririi, cînd se manifest� se �i consum�. Este o suprapunere între act �i realitate; c�ci actul nu mai este o manifestare a realit��ii, ci realitatea îns��i. Lirismul absolut - pornirea total� de a te obiectiva - este dincolo de poezie, sentimentalism etc.… El este mai aproape de un fel de metafizic� a destinului, c�ci în el o actualitate total� a vie�ii �i con�inutul cel mai adînc al fiin�ei se manifest� pentru a se rezolva într-un fel sau altul. De regul�, lirismul absolut rezolv� totul în sensul mor�ii. C�ci tot ceea ce este capital e în leg�tur� cu moartea.

Simt c� ar trebui s� se deschid� sub mine un gol mare �i întunecos, care s� m� înghit�

pentru totdeauna într-o noapte de veci. �i m� mir cum de acest proces se-ntîmpl� numai în sim�ire, �i nu �i în realitate. Nimic nu mi-ar p�rea în aceste momente mai natural decît s� m� scufund înspre adîncimi de întuneric, unde nimic din claritatea fad� a acestei lumi n-ar mai avea nici o urm� de reflex. Nu vreau s� caut o explica�ie organic� a acestei porniri din mine înspre întuneric, fiindc� nu pot g�si una pentru be�ia de lumin�. Dar m� gîndesc totu�i cu nedumerire ce sens poate s� aib� aceast� alternan�� dintre o experien�� a luminii �i o experien�� a întunericului. Întreaga concep�ie a polarit��ii îmi pare insuficient�, c�ci în înclinarea spre regiunile nop�ii exist� o nelini�te mult mai profund�, care nu poate r�s�ri dintr-o schem� a firii, dintr-o geometrie a existen�ei. Sentimentul c� e�ti înghi�it în noapte, într-o noapte care se deschide sub tine, nu este posibil decît atunci cînd sim�i ceva greu pe creier �i în toat� fiin�a, ca presiunea pe întreg organismul a unei imensit��i de noapte. Cum o s� m� înghit�, pe veci, noaptea f�r� de margini a acestei lumi!

Senza�ia confuziei absolute! Adic� a nu putea face nici o distinc�ie, nici o diferen�iere

�i nici o încadrare, a nu putea l�muri nimic, a nu în�elege �i a nu aprecia nimic. Senza�ia acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet, dar nu to�i filozofii o pot atinge �i o pot tr�i cu o intensitate durabil�. C�ci dac� ar atinge-o, n-ar mai putea filozofa abstract �i rigid. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. - Din lumea definitiv� a formelor �i a problemelor abstracte, care într-un vîrtej al sim�irii, în confuzia tuturor elementelor suflete�ti, se împletesc în alc�tuiri ciudate �i haotice. Cum s� mai po�i face filozofie abstract�, cînd în tine se desf��oar� o dram� complicat�, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o nelini�te metafizic� chinuitoare, frica de moarte cu aspira�iile spre naivitate, renun�area total� cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorin�a de anonimat, strig�tul cu t�cerea, elanul cu nimicul? �i toate acestea se petrec în acela�i timp, simultan. Toate tendin�ele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioar�, într-o confuzie absolut�. Cum s� mai faci atunci filozofie sistematic� �i în ce fel s� mai po�i fi capabil de o arhitectonic� bine definit�? Sînt oameni care au început cu lumea formelor �i sfîr�esc în confuzia absolut�. De aceea, ei nu mai pot filozofa decît poetic. Dar în confuzia absolut�, nu mai import� nimic în afar� de chinurile �i volupt��ile nebuniei.

ESEN�A GRA�IEI Sînt multe c�i prin care se poate realiza o deta�are de p�mînt, o avîntare �i o în�l�are

deasupra unei men�ineri oarbe în via��. Exist� îns� numai gra�ia, a c�rei deta�are de p�mînt nu înseamn� o rupere a contactului cu for�ele ira�ionale ale vie�ii, ci un salt inutil, un avînt dezinteresat în care farmecul naiv �i ritmul ira�ional al vie�ii î�i p�streaz� toat� prospe�imea. Orice gra�ie este un avînt, o bucurie a în�l��rii.

Mi�c�rile gra�ioase, cu ondula�iile lor, dau impresia de planare deasupra lumii, de zbor u�or �i imaterial. Spontaneitatea lor are ceva din u�urin�a unei bateri din aripi, din naturale�ea unui zîmbet �i din puritatea unui vis de prim�var�. Nu �i-a g�sit gra�ia în dans forma cea mai vie de realizare? În sentimentul gra�ios al vie�ii, aceasta este sim�it� ca o tensiune imaterial�, ca un flux pur de vitalitate, ce nu dep��e�te niciodat� armonia imanent� oric�rui ritm gra�ios. Este un fel de vis al vie�ii în orice gra�ie, un joc dezinteresat, o expansiune care-�i g�se�te limita în ea îns��i, nu în afar�. De aceea, gra�ia d� iluzia pl�cut� a libert��ii, a abandon�rii spontane �i directe, a unui vis pur, crescut sub raze de soare. Disperarea prezint� un paroxism al individua�iei, o interiorizare dureroas� �i singular� pe culmi, o izolare a omului în lume. Toate st�rile rezultate dintr-o rupere a contactului normal cu lumea �i care te duc înspre culmile singur�t��ii individuale intensific� fenomenul individua�iei, determin� pîn� la paroxism individualizarea omului în lume. Gra�ia omului nu duce la paroxismul individua�iei, ci la un sentiment armonic de împlinire naiv�, în care fiin�a niciodat� nu ajunge la un sentiment al singur�t��ii �i al izol�rii. �i formal gra�ia refuz� singur�tatea, c�ci mi�c�rile de ondula�ie prin care se obiectiveaz� exprim� o receptivitate pentru via��, un elan deschis �i primitor pentru seduc�iile �i pitorescul existen�ei. Gra�ia reprezint� o stare de iluzie în care via�a î�i neag� �i î�i transcende antinomiile �i dialectica ei demonic�, în care contradic�iile, ireparabilul, fatalitatea �i iremediabilul dispar temporar, într-un fel de vie�uire sublimat�. Exist� mult� sublimare în gra�ie, mult� puritate aerian�, care îns� niciodat� nu poate atinge marile purific�ri de pe culmi, unde se realizeaz� sublimul. Experien�ele zilnice �i formele comune de tr�ire nu duc niciodat� via�a pîn� acolo unde ea ar cunoa�te nebunia absolut� a tensiunii paroxistice sau a vîrtejului interior, precum nu realizeaz� nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnic� peste for�a gravita�ional�, care uneori poate fi un simbol al mor�ii. Gra�ia este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atrac�iilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din via��, ale tendin�elor ei negative. Transcenderea negativit��ii este o not� esen�ial� a sentimentului gra�ios al vie�ii. Nu este de mirare pentru ce, într-un astfel de sentiment, via�a apare mai luminoas�, mai înv�luit� în raze �i în sclipiri. C�ci, dep��ind negativitatea �i demonicul pe calea unei armonii de forme �i a unei u�urin�e pline de ondula�ii, atinge o stare de armonie pl�cut� mai repede decît pe c�ile complicate ale credin�ei, unde armonia rezult� dup� contradic�ii �i fr�mînt�ri complexe. Ce divers� e lumea cînd te gînde�ti c� al�turi de gra�ie poate s� existe o team� continu�, care tortureaz� pe unii oameni pîn� la epuizare. Cine n-a încercat teama de tot, frica de lume, anxietatea universal�, nelini�tea absolut�, chinul oric�rui moment de vie�uire, acela nu va în�elege niciodat� ce înseamn� zbaterea material�, nebunia c�rnii �i nebunia mor�ii. Cine are sentimentul gra�ios al vie�ii nu poate realiza �i nu poate în�elege acest chin al supremei nelini�ti, care nu poate ap�rea decît într-un teren maladiv. Tot ceea ce e profund în lumea aceasta nu poate r�s�ri decît din boal�. Ceea ce nu r�sare din boal� n-are decît o valoare estetic�, formal�. A fi bolnav înseamn� a tr�i, vrînd-nevrînd, pe culmi. Dar culmile nu indic� neap�rat în�l�imi, ci �i pr�p�stii, adîncimi. A tr�i în culmile disper�rii este a atinge cele mai groaznice abisuri. Nu exist� decît culmi abisale, deoarece de pe adev�ratele culmi te po�i pr�bu�i oricînd. �i

numai în asemenea pr�bu�iri atingi culmile. Gra�ia reprezint� o stare de mul�umire �i uneori chiar de fericire. Nici abisuri �i nici suferin�e mari. De ce sînt femeile mai fericite decît b�rba�ii? Din cauz� c� la ele gra�ia �i naivitatea sînt incomparabil mai frecvente decît la b�rba�i. Desigur, nici ele nu sînt scutite de boli �i de insatisfac�ii; dar aici vorbim de sentimentul care predomin�. Gra�ia naiv� a femeilor le transpune într-o stare de echilibru superficial, care niciodat� nu poate duce la tragedii consumatoare sau la încord�ri periculoase. Femeia nu risc� nimic pe planul spiritual, fiindc� la ea dualismul dintre spirit �i via�� are o intensitate antinomic� mult mai redus� decît la b�rba�i. Sentimentul gra�ios al existen�ei nu duce la revela�ii metafizice, la viziunea realit��ilor esen�iale, la perspectiva ultimelor clipe, care te fac ca în fiecare moment al vie�ii s� tr�ie�ti ca �i cum n-ai mai tr�i. Femeile sînt ni�te nulit��i simpatice. Cu cît te gînde�ti mai mult la ele, cu atît le în�elegi mai pu�in. Este un proces analog cu acela care te reduce la t�cere din ce gînde�ti mai mult asupra esen�ei ultime a lumii. Dar, pe cînd aici r�mîi înm�rmurit în fa�a unui infinit indescifrabil, în cazul femeii nulitatea î�i pare mister, cînd ea nu este în fond decît nulitate. Pe lîng� satisfacerea necesit��ilor sexuale, singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej b�rbatului s� scape temporar de presiunea chinuitoare a spiritului. C�ci femeia poate fi o salvare vremelnic� pentru acei care tr�iesc pe culmi, deoarece, fiind extrem de pu�in dezintegrat� din via��, contactul cu ea înseamn� o întoarcere spre volupt��ile naive �i incon�tiente ale vie�ii, înspre imaterialitatea u�oar� a gra�iei, care, dac� n-a salvat lumea, le-a salvat pe femei.

Cum s� mai ai idealuri cînd exist� pe acest p�mînt orbi, surzi sau nebuni? Cum s� m�

bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? M� simt responsabil de întunericul tuturora �i m� cred un ho� al luminii. Oare n-am furat noi to�i lumina celor care nu v�d sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabil� luciditatea noastr� de întunecimea nebunilor? Nu �tiu de ce, dar cînd m� gîndesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul �i voin�a; îmi pare inutil� gîndirea �i nul� orice comp�timire. C�ci nu m� simt atît de normal �i de mediocru pentru a putea comp�timi pe cineva. Trebuie s� fii un om care tr�ie�te în afar� de orice risc pentru a putea comp�timi pe altul. Orice comp�timire este un semn de superficialitate. C�ci ori plesne�ti în fa�a nenorocirilor iremediabile, în fa�a destinelor frînte, ori amu�e�ti pentru totdeauna. Mila �i consolarea sînt nu numai ineficace, dar sînt �i insulte. �i apoi, cum s� comp�time�ti pe altul cînd tu însu�i suferi infinit? Comp�timirea este un sentiment care nu angajeaz�. De aceea îl g�sim la atî�ia! În lumea aceasta înc� n-a murit nimeni de suferin�a altuia. Iar acela care a zis c� moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorît.

ETERNITATE �I MORAL� Pîn� ast�zi, înc� nimeni n-a putut spune ce e bine �i ce e r�u. �i e sigur c� în viitor va

fi tot a�a. Faptul impresionant nu consist� în aceast� relativitate, ci în imposibilitatea de a te dispensa de întrebuin�area acestor expresii. Nu �tiu ce e bine �i ce e r�u, dar calific ac�iunile în bune �i rele. Dac� m-ar întreba cineva de ce numesc o ac�iune bun� �i alta rea, nu i-a� putea r�spunde. Este un proces instinctiv, care m� face s� apreciez sub prisma criteriilor morale; cînd m� gîndesc ulterior la acea apreciere, nu-i mai g�sesc nici o justificare. Morala a devenit atît de complex� �i de contradictorie deoarece valorile ei nu se mai constituie în ordinea vie�ii, ci s-au cristalizat într-o regiune transcendent� ei, p�strînd slabe leg�turi cu tendin�ele ira�ionale �i vitale. Cum s� întemeiezi o moral�? Mi-e atît de scîrb� de acest cuvînt, «bine», este atît de fad �i de inexpresiv! Morala spune: lucra�i pentru triumful

binelui! Dar cum? Prin împlinirea datoriei, prin respect, prin sacrificiu, modestie etc. Toate acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai un vag formal, dar mai cu seam� un vag în determin�rile concrete de con�inuturi. C�ci în fa�a faptului imediat toate principiile morale sînt atît de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabil� o via�� f�r� criterii. A� iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o form� �i nici un principiu, o lume a absolutei indetermin�ri. C�ci în lumea noastr� toate criteriile, formele �i principiile sînt atît de fade, încît semiprezen�a lor este mai exasperant� decît cel mai groaznic absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie �i vis, crescut� în lumini portocalii, �i unde nu s-ar mai vorbi de bine �i de r�u, unde întreag� aceast� discu�ie în jurul valabilit��ii normelor n-ar mai avea nici un sens. �i apoi, din moment ce realitatea este ira�ional� în esen�a sa, ce rost mai are s� cau�i norme ca s� delimitezi binele de r�u, ce rost are s� mai distingi ceva? Morala nu poate fi salvat�, iar acei care sus�in c� în fa�a eternit��ii ea totu�i poate fi salvat� se în�al� enorm. Ce spun ace�tia? În lume triumf� temporar pl�cerea, satisfac�iile minore, p�catul etc., dar în fa�a eternit��ii r�mîne numai fapta bun�, numai realizarea moral�. Ce s-a ales din pl�cerile acestei lumi? Neantul! Singura care triumf� este virtutea. Dup� toate mizeriile acestei lumi, apare triumful final al binelui �i biruin�a definitiv� a virtu�ii. Decît, ace�tia n-au remarcat c� dac� eternitatea înghite, anulîndu-le, toate pl�cerile �i satisfac�iile superficiale, ea nu înghite mai pu�in tot ceea ce se nume�te virtute, fapt� bun�, ac�iune moral�. Eternitatea nu duce nici la triumful binelui �i nici la triumful r�ului, ci anuleaz� totul. Condamnarea epicureismului în numele eternit��ii este un nonsens. Cu cît voi r�mîne eu mai mult prin faptul c� suf�r, decît altul prin faptul c� petrece? Obiectiv, ce semnifica�ie poate avea faptul c� unul se crispeaz� în agonie, iar altul se destinde cu o femeie? Atît suferin�a cît �i pl�cerea se consum� subiectiv în indivizii respectivi. Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghi�it etern �i iremediabil în neant. Nu se poate absolut deloc vorbi de un acces obiectiv al eternit��ii, ci numai de o tr�ire subiectiv� a acestei eternit��i, care nu se poate realiza decît prin discontinuit��i în vie�uirea timpului. Nimic din ceea ce creeaz� omul nu poate atinge un triumf final, o victorie definitiv�. De ce s� ne încînt�m cu iluziile morale, cînd am putea g�si iluzii �i mai frumoase? To�i acei care vorbesc de salvarea moral� în fa�a eternit��ii se gîndesc la ecoul indefinit în timp al ac�iunii morale, la rezonan�a nelimitat� �i la perpetuarea ei durabil�. Aceasta nu e deloc adev�rat, deoarece oamenii a�a-zi�i virtuo�i, care nu sînt în fond decît ni�te frico�i, dispar mai repede din con�tiin�a lumii decît aceia care s-au epuizat în pl�ceri. Dar chiar dac� ar fi contrariul, ce înseamn� supravie�uirea cu cîteva zeci de ani? Nimic. Orice pl�cere nesatisf�cut� este o ocazie pierdut� pentru via��. Nu voi veni, în numele suferin�ei, s� opresc lumea de la pl�ceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecin�ele pl�cerilor. Dar consecin�ele durerii nu sînt �i mai mari? Numai un om mediocru poate dori s� moar� la b�trîne�e. Deci suferi�i, be�i, sorbi�i cupa pl�cerii pîn� la urm�, plînge�i sau rîde�i, scoate�i strig�te de disperare sau de bucurie, cînta�i de iubire sau de moarte, c�ci �i a�a nimic nu se alege de tot! Întreaga moral� n-ar vrea s� fac� din aceast� via�� decît o sum� de ocazii pierdute.

MOMENT �I ETERNITATE Eternitatea nu e inteligibil� decît dac� e privit� ca experien��, în func�ie de o tr�ire

subiectiv�. Conceptul obiectiv al eternit��ii n-are nici un sens pentru individ, deoarece finitatea lui temporal� elimin� posibilitatea de a tr�i o infinitate temporal�, o ve�nicie, ca durat� infinit�, ca proces nelimitat în timp. Experien�a eternit��ii depinde de intensitatea tr�irii subiective, iar nu de obiectivitatea substan�ial� sau de o durat� continu�. Intrarea în

eternitate nu se poate realiza decît într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continu� a clipelor una la alta. Este necesar� o lupt� dramatic� �i intens� cu timpul, pentru ca, odat� dep��it mirajul succesiunii momentelor, s� mai r�mîn� numai tr�irea exasperat� a clipei, care s� te avînte de-a dreptul în ve�nicie. În ce fel vie�uirea absolut� în moment permite un acces al eternit��ii? Sim�ul pentru devenire, pentru timp rezult� dintr-un sentiment al insuficien�ei clipelor, al relativit��ii �i condi�ion�rilor lor. Acei care au o con�tiin�� intens� a temporalit��ii tr�iesc fiecare moment cu gîndul la cel urm�tor, la succesiune �i la transformare. Decît, eternitatea nu e accesibil� decît în eliminarea raport�rilor, prin vie�uirea clipei în mod absolut. În orice experien�� a eternit��ii este un salt �i o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabil� pentru a ajunge la împ�carea senin� din contempla�ia eternit��ii, încît pu�ini sînt capabili de ea. Contempla�ia aceasta nu este important� prin cît dureaz�, ci prin intensitatea ei. Revenirea la tr�irile obi�nuite nu diminueaz� nimic din fecunditatea acestei experien�e intense. Ceea ce import� este frecven�a acestei contempla�ii. Numai prin experien�e frecvente se poate ajunge la be�ia eternit��ii, la starea de încîntare pur�, în care transfigur�rile se îmbrac� în aureole sublime �i imateriale, în care volupt��ile au ceva suprap�mîntesc, de o transcenden�� luminoas� �i fermec�toare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru sim�irea noastr�, dar c�ruia nu i se poate atribui un element de irealitate �i fantezie. C�ci, din perspectiva eternit��ii, timpul cu toat� multiplicitatea lui de clipe individuale este, dac� nu ireal, destul de irelevant pentru realit��ile esen�iale.

În eternitate tr�ie�ti f�r� s� regre�i �i f�r� s� a�tep�i ceva. Nu este, în structura momentului tr�it ca atare, o scoatere din relativitatea gustului �i a categoriilor, o dep��ire a imanen�ei în care ne cuprinde temporalitatea vie�ii? Tr�irea imanent� în via�� este imposibil� f�r� tr�irea simultan� în timp, deoarece via�a ca activitate dinamic� �i progresiv� are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vie�ii este inconceptibil f�r� elementul temporal. Cu cît via�a este mai intens�, cu atît timpul este mai esen�ial �i mai revelator. �i apoi, via�a prezint� o multiplicitate de direc�iuni, de avînturi inten�ionale, care nu se pot desf��ura decît în timp. Cînd vorbe�ti de via�� spui clipe, iar cînd vorbe�ti de eternitate, clip�. Nu este un minus de via�� în experien�a eternit��ii, în aceast� înfrîngere a timpului, în aceast� transcendere a momentelor? Este, în aceast� transfigurare, mai repede o deviere a vie�ii în alt plan, unde antinomismul �i dialectica tendin�elor vitale se purific� la mari în�l�imi. Acei care au nativ în ei tendin�ele de contempla�ie a eternit��ii, cum sînt acei care se dezvolt� în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatic� de transcendere a timpului �i nici eforturile de interiorizare, a�a cum le depunem noi, care sîntem infecta�i pîn� în r�d�cini de temporalitate. Dar �i contempla�ia eternit��ii este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare �i de încînt�ri stranii. Pentru cine are con�tiin�a eternit��ii totul e permis, fiindc� pentru el dispar toate diferen�ierile într-o viziune de o monumental� senin�tate, izvorît� ca dup� o mare renun�are. Eternitatea nu poate fi iubit� cu pasiunea cu care iube�ti o femeie, sau cu care-�i iube�ti destinul t�u sau disperarea ta proprie. Este îns� în tendin�a spre regiunile eternit��ii o atrac�ie ce seam�n� cu un zbor înspre un cer senin de var�, sau cu avîntarea înspre discre�ia unei lumini stelare. Azurul �i lumina de stele sînt simboluri pentru aceast� eternitate, în care nu mai dore�ti �i nu mai regre�i nimic.

ISTORIE �I ETERNITATE Nu în�eleg ce rost mai are s� tr�iesc în istorie, s� am idealurile epocii, s� m� preocupe

gîndul culturii sau problemele sociale. Sînt plictisit de cultur� �i de istorie; mi-e aproape

imposibil s� mai particip la fr�mînt�rile lumii istorice, la idealuri �i aspira�ii temporale. Istoria este ceva ce trebuie dep��it. �i nu po�i dep��i istoria decît atunci cînd trecutul, prezentul �i viitorul nu mai au pentru tine nici o importan��, cînd �i-e indiferent cînd �i unde tr�ie�ti. Cu cît sînt mai avantajat dac� tr�iesc ast�zi, decît dac� a� fi tr�it în Egiptul de acum patru mii de ani? Sîntem ni�te imbecili atunci cînd deplîngem soarta unora care au tr�it în epoci care nu ne convin nou�, care n-au cunoscut cre�tinismul sau descoperirile �i inven�iile �tiin�ei moderne. Dac� timpul n-ar fi ireversibil, n-a� regreta deloc s� tr�iesc în orice epoc� a istoriei, fiindc� nici una nu e mai bun� decît cealalt�. Neexistînd o ierarhie a atitudinilor �i concep�iilor de via��, to�i au dreptate �i nici unul. Epocile istorice reprezint� forme închise de via��, care tr�iesc cu convingerea în valabilitatea lor definitiv�, pentru ca dinamismul �i dialectica vie�ii istorice s� ajung� la alte forme, insuficiente �i limitate, �i ele, ca tot ce tr�ie�te sub soare. Întreaga istorie îmi pare atît de nul�, încît m� mir cum de exist� oameni care toat� via�a se ocup� numai cu trecutul. Ce interes mai pot avea cercetarea idealurilor altor epoci, credin�ele oamenilor sau zvîrcolirile cîtorva indivizi sifilitici? Vor fi mari crea�iile oamenilor, dar pe mine nu m� intereseaz�. Nu g�sesc eu o împ�care mai mare în contempla�ia eternit��ii? Nu om �i istorie, ci om �i eternitate, iat� un raport valabil în lumea în care nu merit� nici s� respiri. Nimeni nu neag� istoria dintr-un capriciu trec�tor, ci sub imboldul unor mari tragedii, pe care pu�ini le b�nuiesc. Oamenii cred c� ai gîndit abstract asupra istoriei �i apoi ai negat-o în urma calculului �i a reflec�iei, cînd în realitate nega�ia izvor��te din cea mai mare întristare. În acest moment, cînd neg întreg trecutul umanit��ii, cînd nu mai vreau s� iau parte la via�a istoric�, sînt apucat de o întristare mortal�, dureroas� pîn� dincolo de închipuire. S-ar putea foarte bine ca triste�ea s� fi fost latent�, iar aceste gînduri s-o fi actualizat �i intensificat. Simt un gust amar de moarte �i de neant în mine, care m� arde ca o otrav� puternic�. Sînt atît de trist, încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Cum s� mai pot vorbi de frumuse�e, cum s� mai pot face considera�ii estetice, cînd sînt trist, trist de moarte. Am mai pierdut o parte din existen��: frumosul. A�a ajungi s� pierzi totul….

Nu vreau s� mai �tiu de nimic. Dep��ind istoria, realizezi supracon�tiin�a, care intr� ca un element important în experien�a eternit��ii. Supracon�tiin�a te duce într-o regiune unde toate antinomiile, toate contradic�iile �i incertitudinile acestei lumi nu mai au nici o valoare, unde nu mai �tii c� exi�ti �i c� mori. To�i aceia care umbl� dup� eternitate o fac din frica de moarte. Singurul rost mai adînc al experien�ei eternit��ii este s� te fac� s� ui�i c� mori. Dar cînd revii din contempla�ia eternit��ii?

A NU MAI FI OM Tot mai mult m� conving c� omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit

s�-�i g�seasc� o modalitate proprie de via��, a�a cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma a�a-zisei lui libert��i, sufer� mai mult decît dup� cel mai mare prizonierat posibil în existen�a natural�. �i atunci nu m� mir de ce omul ajunge uneori s� invidieze o floare sau o alt� plant�. A voi s� tr�ie�ti ca o plant�, s� cre�ti înr�d�cinat, înflorind �i uscîndu-te sub soare, în cea mai deplin� incon�tien��, a dori s� fii o parte intim� din fecunditatea p�mîntului, o expresie anonim� a cursului vie�ii este a fi disperat de rosturile �i sensul omenirii. �i de ce s� nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamn� a fi om, a avea idealuri �i a tr�i în istorie. Ce mai pot a�tepta de la asemenea realit��i? Este desigur mare lucru a fi om; încerci una dintre cele mai serioase tragedii, o dram� aproape monumental�, c�ci a fi om înseamn� a vie�ui într-o ordine de existen�� cu totul nou�, mai complicat� �i mai dramatic� decît cea natural�. Din ce scobori de la om înspre natura neanimat�, intensitatea

fenomenului dramatic scade treptat, pîn� la a deveni nul�. Omul tinde tot mai mult s� ia monopolul dramei �i al suferin�ei din lume. De aceea mîntuirea este pentru el o problem� atît de arz�toare �i de insolubil�. Nu pot avea mîndria c� sînt om, fiindc� am tr�it acest fenomen pîn� în r�d�cini. Numai aceia care n-au vie�uit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mîndri c� sînt oameni, deoarece ei tind s� devin�. Astfel, încîntarea lor este fireasc�. Între oameni exist� unii care n-au dep��it cu mult forma de existen�� animal� sau de plant�. Este natural ca ei s� doreasc� �i s� admire fenomenul om. Dar acei care cunosc ce înseamn� a fi om caut� s� devin� orice, numai om nu. Dac� ar fi posibil, m-a� transforma în fiecare zi într-o form� particular� de via�� animal� �i de plant�. S� fiu succesiv toate formele de flori, s� fiu buruian�, ghimpe, trandafir, s� fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plant� de mare, b�tut� de valuri, sau de munte, în prada vînturilor; s� fiu pas�re cu glas melodios sau pas�re cronc�nitoare �i de prad�, c�l�toare sau sedentar�, s� fiu bestie de p�dure sau animal domestic. Toate speciile s� le tr�iesc cu o frenezie s�lbatic� �i incon�tient�, s� parcurg seria întreag� a naturii, s�-mi schimb forma cu u�urin�a unei gra�ii naive, f�r� teatru, întocmai ca într-un proces natural. Cum a� umbla prin cuiburi, prin grote, prin singur�t��i de munte �i de mare, prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceast� aventur� cosmic�, tr�it� în interiorul substan�ial al vie�ii, în intimitatea ei organic�, urmînd arabescul formelor vitale �i pitorescul naiv al plantelor, mi-ar mai putea de�tepta gustul s� redevin om. C�ci dac� diferen�a dintre om �i animal rezid� în faptul c� animalul nu poate fi decît animal, pe cînd omul poate fi ne-om, adic� altceva decît el însu�i, - atunci eu sînt un ne-om.

MAGIE �I FATALITATE Îmi vine greu s�-mi închipui bucuria oamenilor cu sensibilitate magic�, a acestor

oameni care simt c� pot totul, c�rora nici o rezisten�� nu le pare prea mare �i nici un obstacol insurmontabil. Magia presupune o astfel de comuniune cu via�a, încît orice manifestare subiectiv� este o expresie a pulsa�iei totale a vie�ii. Este în ea toat� plenitudinea integr�rii în fluxul vie�ii, toat� exuberan�a activ�rii în sensul �i direc�ia imanent� a acestei vie�i. Sensibilitatea magic� nu poate duce decît la bucurie, deoarece pentru ea nu exist� iremediabilul, ireductibilul �i fatalul, ca elemente din structura interioar� a existen�ei. A sim�i c� po�i totul, c� absolutul e în mîna ta, c� exuberan�a ta este exuberan�a acestei lumi, c� ritmul universal palpit� în tine frenetic �i intens, c� tu e�ti lumea, c� existen�a nu e conceptibil� decît în m�sura în care trece prin tine, a g�si sensul lumii, actualizat în fiecare moment în expresia cea mai deplin�, este desigur a realiza o form� de bucurie greu de b�nuit �i care este un monopol al celor dota�i cu sensibilitate magic�. Pentru magie nu exist� boli, sau, dac� exist�, viziunea magic� le concepe în a�a m�sur� remediabile, încît caracterul lor de ireductibilitate dispare. Optimismul magic vede totul sub raporturi de echivalen��, de aceea, pentru el, orice încercare de individualizare a bolii �i de aplicare a unui tratament specific este iluzorie. Magia contest� �i neag� tot ceea ce e negativitate în via��, tot ceea ce e esen�� demonic� în dialectica vie�ii. A avea sensibilitate magic� înseamn� a nu pricepe nimic din marile realit��i dureroase, nimic din ceea ce via�a prezint� ca iremediabil �i fatal, ca mizerie, destin �i moarte. Iluziile magiei neag� ireparabilul din lume, neag� moartea ca realitate fatal� �i universal�. Subiectiv, acest fenomen este plin de importan��, deoarece el creeaz� o stare de beatitudine �i de exaltare euforic� omului. C�ci el tr�ie�te ca �i cum n-ar muri niciodat�. Or, toat� problema mor�ii, în fa�a omului, se reduce la con�tiin�a subiectiv� a mor�ii. Pentru cine n-are aceast� con�tiin��, faptul c� va intra prin moarte în neant n-are nici o importan��. A-�i da seama permanent de moarte este a realiza paroxismul con�tiin�ei. În

magie, con�tiin�a n-a cî�tigat acea autonomie de via�� care îi d� caracterul unei for�e centrifugale, ci p�streaz� înc� un caracter vital.

Sînt infinit mai complica�i aceia care au con�tiin�a fatalit��ii, pentru care exist� în lume irezolvabilul, ireparabilul �i iremediabilul, acei care simt c� uneori efortul e nul, iar regretul imposibil, care în�eleg c� fatalitatea constituie un aspect al acestei lumi, un aspect esen�ial. C�ci toate realit��ile esen�iale se desf��oar� sub semnul fatalit��ii, care se bazeaz� pe incapacitatea vie�ii de a-�i dep��i condi�iile �i limitele ei imanente. Magia realizeaz� ceva efectiv în lucrurile de nimic, în aspectele u�oare c�rora le lipse�te esen�ialul �i monumentalul, dar este nul� în fa�a realit��ilor de ordin metafizic, unde se cere de cele mai multe ori t�cere, de care este incapabil� sensibilitatea magic�. A tr�i cu con�tiin�a puternic� a fatalit��ii, a imposibilit��ii �i incapacit��ii în fa�a marilor probleme, pe care nu le po�i pune f�r� s� fi angajat dramatic în existen��, este a vie�ui subiectiv semnul de întrebare care domin� peste aceast� lume �i a c�rui ondula�ie interogativ� este ca un simbol al infinitului necuno�tibil �i inaccesibil.

Spune�i c� disperarea �i agonia sînt valabile numai ca preliminarii, c� idealul este

dep��irea lor, c� vie�uirea îndelungat� în ele duce la automatizare? Vorbi�i de drumul bucuriei ca de singurul salvator, iar pe celelalte le dispre�ui�i? Numi�i vie�uirea în momente agonice o stare de egoism �i g�si�i generozitate numai în bucurie? Ne propune�i bucuria: dar cum s-o primim din afar�? C�ci dac� ea nu cre�te din noi, nu izvor��te din rezervele �i ritmul nostru interior, orice interven�ie exterioar� este steril�. Este atît de u�or s� recomanzi bucuria celor ce nu se pot bucura! �i cum s� te po�i bucura, cînd e�ti chinuit în fiecare moment de obsesia nebuniei! Î�i dau seama aceia care recomand� bucuria cu o facilitate excesiv� ce înseamn� a te teme de înnebunirea apropiat�, ce înseamn� a fi torturat în fiecare clip� de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum s� te bucuri atunci cînd sim�i c� vei înnebuni? �i apoi, se adaug� con�tiin�a mor�ii, mai persistent� �i mai sigur� decît cea a nebuniei. Ce rost are s�-i vorbe�ti de bucurie unui om care se afl� într-o imposibilitate organic� de a se bucura? Bucuria va fi o stare paradiziac�, dar ea nu poate fi cî�tigat� decît printr-o evolu�ie fireasc�, printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat s� sfîr�im cu dramatismul momentelor agonice �i s� intr�m într-o regiune de senin�tate paradiziac� �i de bucurie calm�. Oare pentru mine por�ile paradisului s� fie închise pentru totdeauna? Pîn� acum n-am putut g�si cheia fericirii, pentru a le deschide. �i cum nu ne putem bucura, ne mai r�mîne doar drumul tuturor suferin�elor, al unei exalt�ri nebune �i nelimitate. S� ducem vie�uirea momentelor agonice pîn� la ultima expresie, s� tr�im drama noastr� l�untric� la paroxism, în mod absolut. Nu ne mai r�mîne decît suprema tensiune, dup� care se va mai vedea doar o dîr� de fum… C�ci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie justificat�, deoarece ea este o stare atît de pur� �i de generoas�, încît orice elogiu este inutil. Justificarea ei este inutil� chiar �i în fa�a dezn�d�jdui�ilor, întrucît ace�tia sau sînt organic dezn�d�jdui�i �i atunci bucuria este o imposibilitate, sau nu sînt organic �i atunci bucuria le ofer� destule seduc�ii pentru a face inutil� orice justificare. Este de o mie de ori mai mult� complexitate într-o disperare absolut�, decît într-o bucurie absolut�. Poate din acest motiv por�ile paradisului sînt prea înguste pentru acei care �i-au pierdut speran�a…

Nu este absolut nimeni care în fondul sufletului s� nu aib� un regret - oricît de palid �i

de indecis - dup� durerea �i boala de care a sc�pat. Acei care sufer� intens �i îndelungat, de�i doresc s� se refac�, nu se poate s� nu se gîndeasc� la o pierdere fatal� prin îns�n�to�irea lor probabil�. Atunci cînd durerea face parte din fiin�a ta, eventuala dep��ire a ei este

imposibil s� nu echivaleze cu o pierdere, precum este imposibil s� nu provoace un regret. Ceea ce am mai bun în mine datoresc suferin�ei; dar �i ceea ce am pierdut din via�� nu mai pu�in ei se datore�te. Din acest motiv, suferin�a nu poate fi nici blestemat�, dar nici iubit�. P�strez fa�� de ea un sentiment particular, greu de definit, ciudat �i insesizabil, de un farmec analog luminii crepusculare. Beatitudinea în suferin�� este o simpl� iluzie, c�ci pl�cerea artificial� din suferin�� rezult� din necesitatea de a g�si o împ�care cu fatalitatea durerii, pentru a nu te distruge total prin ea. Ultimele rezerve de via�� mocnesc în aceast� beatitudine iluzorie. Singurul asentiment dat suferin�ei este acela pe care-l exprim� regretul eventualei vindec�ri. Dar regretul acesta este atît de impalpabil �i de difuz, încît nu se poate cristaliza în con�tiin�a nim�nui. Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare, ca �i cum intrarea într-un ritm echilibrat �i-ar închide calea pentru regiuni torturante �i încînt�toare în acela�i timp, �i de care nu te po�i desp�r�i f�r� s� întorci ochii înapoi. De�i suferin�a nu �i-a revelat frumuse�ea, ce lumini î�i mai pot fura privirea? Nu oare pentru c� luminile acestea tremur� ca �i cum s-ar stinge? Te mai atrage presim�irea nop�ii din suferin��?

Po�i nega un sens vie�ii din atîtea puncte de vedere, încît o enumerare a lor devine

inutil�. Disperarea, infinitul, moartea sînt numai cele mai evidente. Exist� îns� atîtea determinante intime care te pot duce la o nega�ie total� a sensului vie�ii! C�ci în ce prive�te atitudinea în fa�a vie�ii nu mai exist� adev�r sau neadev�r, ci numai reac�iunea spontan� a intimit��ii fiin�ei noastre.

Subiectivism? Dar pu�in îmi pas� c� al�ii cred altcumva. �i apoi, o experien�� subiectiv� adînc� te ridic� în planul universalit��ii, întocmai cum momentul te ridic� în acela al eternit��ii. A �i se repro�a c� disperarea e un fenomen cu totul personal �i irelevant pentru al�ii este tot atît de absurd ca �i atunci cînd �i s-ar spune c�, murind, se petrece în tine un fenomen pur individual �i care, ca atare, nu angajeaz� pe nimeni. Oamenii pre�uiesc atît de pu�in singur�tatea!

Cum se petrece ceva în singur�tate, se gr�besc s�-i decreteze sterilitatea. Ei atribuie o valoare exclusiv� produselor sociale, fiindc� au iluzia c� au colaborat cu to�ii. To�i vor s� fac�, s� realizeze ceva efectiv, s� supravie�uiasc� prin realiz�rile lor. Ca �i cum de acestea nu s-ar alege praful! �i ce s-ar putea alege altceva? Ce se poate alege altceva decît nimicul? Sînt nemul�umit de orice. Chiar dac� a� fi ales Dumnezeul acestei lumi, mi-a� da imediat demisia, iar dac� lumea întreag� s-ar rezuma la mine, dac� lumea întreag� a� fi eu, m-a� risipi în buc��i pîn� la dispari�ie… Cum de pot avea momente cînd am impresia c� în�eleg totul?!

ENTUZIASMUL CA FORM� A IUBIRII Sînt oameni în care via�a se realizeaz� în forme de o puritate �i de o limpezire greu de

imaginat pentru acela ce tr�ie�te prins în contradic�ii dureroase �i în avînturi haotice. A fi prins în lupte interioare, a te consuma într-un dramatism intim �i a tr�i destinul t�u sub semnul iremediabilului este a vie�ui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin iluzorii. Aceia în care via�a se desf��oar� într-o cre�tere f�r� obstacol, care tr�iesc într-un ritm lipsit de dramatism, ating o stare de mul�umire �i încîntare, unde aspectele lumii sînt pline de farmec �i de lumin�. �i nu este entuziasmul o astfel de stare ce îmbrac� aspectele lumii într-o str�lucire plin� de seduc�ii �i de bucurii? A descrie entuziasmul înseamn� a remarca o form� cu totul particular� de iubire, înseamn� a individualiza un mod de abandonare a omului în lume. Iubirea are atîtea fe�e, atîtea devieri �i atîtea forme, încît este

destul de greu s� g�se�ti un sîmbure central sau o form� tipic� a iubirii. Este o problem� esen�ial� a oric�rei erotici de a ar�ta care este manifestarea originar� a iubirii, cum se realizeaz� ea primordial. Vorbind de iubirea dintre sexe, de iubirea pentru Divinitate, de iubirea pentru natur� sau art�, vorbim de entuziasm ca o form� de iubire etc. Care este, dintre aceste manifest�ri, cea mai organic�, primordial� �i structural�? Trebuie s� existe una, fa�� de care celelalte s� se men�in� într-o dependen��, dac� nu chiar derivare. Nu pot concepe multiplicitatea formelor erotice f�r� iradierea, f�r� fosforescen�a �i c�ldura central� a uneia singure, care, întocmai ca un soare, împr��tie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii sus�in c� forma primordial� de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifest�ri n-ar fi decît reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii pantei�ti cu tendin�e estetizante sus�in c� natura, iar unii este�i puri, arta. Pentru al�ii, baza�i pe biologie, sexualitatea pur�, f�r� afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identit��ii universale. Decît, nici unii dintre ace�tia nu vor putea dovedi c� aceast� form� este absolut constitutiv� omului, deoarece în decursul vie�ii istorice a oscilat �i variat în a�a m�sur�, încît nimeni ast�zi nu poate determina caracterul ei precis. Cred c� forma cea mai esen�ial� a iubirii este iubirea dintre b�rbat �i femeie, care este nu numai sexualitate, ci implic� un complex întreg de st�ri afective, a c�ror fecunditate este destul de sesizabil�. M� întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natur�, pentru art�? Toate acestea sînt realit��i prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Iubirea este cu atît mai intens� cu cît este legat� cu ceva individual, concret �i unic. Iube�ti o femeie pentru ceea ce o diferen�iaz� în lume, pentru unicitatea ei. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele cînd iubirea este puternic�. Toate celelalte forme de iubire particip� la aceast� iubire central�, de�i tendin�a lor este s� devin� autonome. Astfel, entuziasmul e privit ca perfect autonom de sfera Erosului, cînd în realitate r�d�cinile lui se adîncesc în substan�a cea mai intim� a iubirii, dînd na�tere îns� la o form� cu tendin�e de emancipare din sfera eroticului. Este, în natura intern� a oric�rui om entuziast, o receptivitate cosmic�, universal�, o capacitate de a primi totul, de a se orienta, în orice direc�ie, dintr-un impuls �i un exces interior, de a nu pierde nimic �i de a participa la orice ac�iune cu o vitalitate debordant�, ce se risipe�te pentru voluptatea realiz�rii �i pasiunea faptului, pentru gustul dezinteresat al fr�mînt�rii �i pentru cultul dinamic al eficien�ei. Pentru omul entuziast nu exist� criterii, perspective �i calcul, ci numai abandonare, fr�mîntare �i d�ruire. Bucuria îndeplinirii �i extazul efectivului sînt notele acestui om, pentru care via�a este un elan din care conteaz� numai fluiditatea vitalului, numai avîntul imaterial, care ridic� via�a la o în�l�ime de unde for�ele distructive î�i pierd intensitatea �i negativitatea. Fiecare avem st�ri de entuziasm, dar acestea sînt prea rare pentru a ne defini. Aici vorbim de acei oameni la care entuziasmul predomin�, a c�rui frecven�� este atît de mare, încît alc�tuie�te nota specific� a unei individualit��i. Entuziastul nu cunoa�te înfrîngeri, fiindc� pe el nu-l intereseaz� obiectele, ci ini�iativa �i voluptatea activ�rii ca atare. El nu începe o ac�iune fiindc� a reflectat asupra utilit��ii �i sensului ei, ci fiindc� nu poate altcum. Succesul sau insuccesul, dac� nu îi sînt indiferente, în nici un caz nu-l stimuleaz� sau îl rateaz�. Ultimul dintre oameni care rateaz� în aceast� lume este entuziastul. Via�a este mult mai mediocr� �i mai fragmentar�, în esen�a sa, decît b�nuiesc oamenii. Nu este aici explica�ia faptului pentru ce dec�dem cu to�ii, pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsa�iilor interioare �i ne închist�m luînd forme, cristalizîndu-ne în dauna productivit��ii �i dinamismului interior? Pierderea fluidit��ii vitale �i debordante î�i distruge receptivitatea �i posibilitatea de a îmbr��i�a via�a cu generozitate �i elan. Entuziastul este singurul care se men�ine viu pîn� la b�trîne�e. To�i ceilal�i, cînd nu sînt n�scu�i mor�i, ca majoritatea oamenilor, mor înainte de vreme. Sînt atît

de rari oamenii cu adev�rat entuzia�ti! Ar fi greu s� ne închipuim o lume în care to�i ar iubi totul. O lume de oameni entuzia�ti ofer� o imagine mai cuceritoare decît imaginea paradisului, fiindc� tensiunea sublim� �i generozitatea radical� întrec orice viziune paradiziac�. Posibilit��ile de rena�tere continu�, de transfigurare �i intensificare a vie�ii fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tenta�iile demonice, de frica de neant �i de chinurile momentelor agonice. Via�a entuziastului nu cunoa�te tragicul, fiindc� entuziasmul este singura expresie de via�� complet opac� pentru fenomenul mor�ii. Chiar �i în gra�ie, o form� atît de apropiat� de entuziasm, aceast� necunoa�tere, aceast� neglijare organic� �i ignorare ira�ional� a mor�ii este mai pu�in v�dit�. C�ci ondula�iile gra�iei sînt uneori o aluzie îndep�rtat� la caracterul de iluzie al vie�ii. Exist� în gra�ie mult farmec melancolic; în entuziasm, nu exist� deloc. Admira�ia mea teribil� pentru oamenii entuzia�ti deriv� din faptul c� eu nu pot pricepe cum de exist� astfel de oameni într-o lume în care moartea, neantul, triste�ea �i disperarea alc�tuiesc un cor atît de sinistru, încît fac imposibile eforturile noastre de a mai auzi melodii sublime �i transcendente. C� sînt oameni care nu dispereaz� niciodat�, iat� un fapt impresionant �i care d� de gîndit. Cum se poate ca în entuziasm specificarea obiectelor s� fie inexistent�? Cum se poate s� realizezi numai dintr-o plenitudine �i un exces în mod permanent? La ce realizare ciudat� �i paradoxal� a ajuns iubirea în entuziasm? Iubirea, cu cît e mai intens�, e mai individual� �i mai legat� de o specificare a obiectului. B�rba�ii care iubesc cu adev�rat, cu o pasiune puternic�, nu pot iubi în acela�i timp mai multe femei, ci numai una. Cu cît pasiunea este mai intens�, cu atît obiectul pasiunii cap�t� o proeminen�� mai mare. S� ne închipuim o astfel de pasiune erotic�, la un moment dat, lipsit� de obiect, s� ne închipuim iubirea unui b�rbat f�r� femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. Ce am avea altceva decît o plenitudine de iubire? Nu sînt oameni cu mari virtualit��i de iubire, dar care n-au iubit niciodat� în sensul acelei iubiri tipice, originare? Entuziasmul este o iubire în care obiectul nu s-a specificat. Toate dispozi�iile de iubire, în loc s� se orienteze direct spre femeie sau, la femeie, spre b�rbat, se revars� în manifest�ri, în ac�iuni generoase �i în receptivitatea universal� pe care nu o întîlnim în iubirea realizat� în mod natural. C�ci entuziastul este un deviat superior al Erosului. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie, de a nu-�i epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe, ci de a o rev�rsa în acea abandonare dezinteresat�, care face din orice entuziast o fiin�� pur� �i inaccesibil�. Poate fiindc� iubirea lui are un acces atît de mare. Dintre toate formele iubirii, entuziasmul este cel mai purificat de sexualitate, mult mai purificat decît iubirea mistic�, absolut incapabil� s� se elibereze de simbolica sexual� sau de cultul naturist, în care intr�, de asemenea, atîtea elemente ale acestei simbolici. Din acest motiv, lipse�te în entuziasm nelini�tea �i vagul, care fac din sexualitate un determinant �i un element în tragicul uman. Entuziastul este o fiin�� eminamente neproblematic�. El poate totu�i s� în�eleag� mult �i multe, f�r� s� cunoasc� îns� incertitudinile dureroase, sensibilitatea haotic� a spiritului problematic. A-�i pune probleme înseamn� a fi pierdut, deoarece spiritele problematice nu pot rezolva nimic, fiindc� nu le place nimic. �i apoi, unde este la ele capacitatea de a se abandona la orice, unde este acel paradox încînt�tor al iubirii ca stare pur�, unde este acea actualitate permanent� �i total�, care te face ca în fiecare moment s� te deschizi pentru tot, �i, în fine, unde este ira�ionalitatea naiv� din entuziasm? Mitul biblic al cunoa�terii ca p�cat este cel mai profund mit din cîte au închipuit oamenii. Or, fericirea debordant� a entuzia�tilor este de a nu cunoa�te tragedia cunoa�terii. De ce nu am spune-o? Cunoa�terea adev�rat� este cel mai mare întuneric. A� renun�a oricînd la toate problemele din lumea aceasta, care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce �i incon�tient�. Spiritul sfî�ie, nu înal��. În entuziasm, ca �i în gra�ie sau în magie, spiritul nu s-a separat de

via��, nu reprezint� un element de antinomie în lume. Aici exist� secretul fericirii, în indiviziunea ini�ial�, care men�ine o unitate inseparabil�, o convergen�� organic�. A fi entuziast înseamn� a fi incapabil de orice dualism. �i orice dualism este o otrav�. De obicei, via�a nu se men�ine fecund� �i productiv� decît prin tensiuni �i antinomii, care reprezint� un principiu de lupt� �i de încordare agonic�. Entuziasmul dep��e�te acest principiu, realizînd via�a f�r� dramatism, exprimînd un elan f�r� tragism �i iubind f�r� sexualitate.

LUMIN� �I ÎNTUNERIC Cît de nule sînt toate interpret�rile filozofice �i istorice ale religiilor, nimic n-o poate

ilustra mai bine decît absoluta neîn�elegere a semnifica�iei dualismului luminii �i a întunericului în religiile orientale �i în orice mistic�. Aceste interpret�ri sus�in c� ridicarea la rangul de principii metafizice a luminii �i întunericului ar deriva din observarea alternan�ei regulate a zilei cu noaptea, prima reprezentînd un principiu de via��, iar a doua de mister �i de moarte. Aparent, interpretarea este cum nu se poate mai fireasc�. Dar pentru cine caut� determinante mai adînci, ea este complet insuficient�, ca toate explic�rile exterioare. Problema luminii �i a întunericului este legat� de problema st�rilor extatice. Nimeni nu ajunge s� atribuie acestui dualism o valoare explicativ� atît de mare, dac� n-a cunoscut obsesia complicat� �i ciudat� a prizonieratului simultan sau succesiv în for�ele luminii sau ale întunericului. St�rile extatice amestec� umbrele cu scînteile, care joac� într-un dans bizar în întuneric, combin� într-o viziune dramatic� sclipiri instantanee cu un mister de umbre fugitive, alc�tuie�te o adev�rat� scar� de nuan�e între lumin� �i întuneric. Dar nu aceast� desf��urare este impresionant�, ci faptul c� e�ti dominat, e�ti cuprins �i obsedat de ele. Culmea extazului o atingi în senza�ia final�, în care parc� mori din cauza luminii �i a întunericului. Este infinit ciudat c� în viziunea extatic� dispar toate obiectele înconjur�toare, toate formele curente prin care lumea se individueaz�. Nu mai exist� decît o proiec�ie monumental� de umbre �i de lumini. Cum se face aceast� selec�ie �i purificare e greu de explicat, precum tot atît de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare, de dominare, �i imaterialitatea lor. Este o demonie atît de curioas� în orice exaltare extatic�! �i cînd, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai r�mîne decît întunericul �i lumina, cum s� nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simpl�, a alternan�ei exterioare a acestor dou� aspecte, nu poate duce niciodat� la o absolutizare în a�a m�sur�. Frecven�a st�rilor extatice, în Orient �i mistica tuturor veacurilor, este de natur� a verifica presupunerea noastr�. Nimeni nu g�se�te un absolut în afar�, ci numai în�untru. Or, extazul, acest paroxism al interiorit��ii, nu reveleaz� decît sclipiri �i umbre interioare. Fa�� de culoarea acestora, ziua �i noaptea î�i pierd orice expresivitate, orice farmec deosebit. St�rile extatice ating o astfel de esen�ialitate, încît accesul lor în zone profunde de existen�� produce o impresie de orbire �i halucina�ie metafizic�. Extazul nu prinde decît esen�e pure �i, ca atare, imateriale. Dar imaterialitatea lor produce vertigii �i obsesii de care nu po�i sc�pa decît convertindu-le în principii metafizice.

RENUN�AREA Ai v�zut b�trîne�ea, durerea �i moartea, �i �i-ai zis c� pl�cerea este o iluzie, c� to�i

oamenii ce petrec nu în�eleg nimic din instabilitatea lucrurilor, fiind prada celei mai mari iluzii. �i atunci ai fugit de lume, convins de vremelnicia frumuse�ii �i a tuturor splendorilor. Spus-ai: Nu m� voi reîntoarce pîn� ce nu voi sc�pa de na�tere, de b�trîne�e �i de moarte.

Mult orgoliu �i suferin�� sînt în orice renun�are. În loc s� te retragi cu cea mai mare discre�ie, f�r� revolt� �i f�r� ur�, declari, cu patos �i îngîmfare, ignoran�a �i iluzionarea celorlal�i, condamni pl�cerea �i toate volupt��ile în care tr�iesc oamenii. To�i cei care au renun�at �i s-au dedat unei practici ascetice, tr�ind în pustiu, au f�cut-o din convingerea c� ei au dep��it în mod esen�ial relativit��ile omene�ti. Accesul la sentimentul unei ve�nicii subiective le-a dat iluzia unei eliber�ri totale. Decît, incapacitatea lor de eliberare efectiv� o dovedesc condamnarea pl�cerii �i dispre�ul pentru oamenii care tr�iesc numai pentru a tr�i. Dac� m-a� retrage în cel mai groaznic de�ert, dac� a� renun�a la tot �i n-a� mai cunoa�te decît singur�tatea absolut�, niciodat� n-a� avea îndr�zneala de a dispre�ui pl�cerea �i pe oamenii care o împ�rt��esc. Din moment ce eu prin renun�are �i singur�tate nu pot cî�tiga efectiv eternitatea, ci mor ca absolut to�i ceilal�i, de ce s� dispre�uiesc �i de ce s� numesc calea mea cea adev�rat�? Oare nu sînt to�i marii profe�i lipsi�i de discre�ie �i de în�elegere omeneasc�? V�d durerea, b�trîne�ea �i moartea �i îmi dau seama c� nu pot fi dep��ite. Dar de ce s� tulbur pl�cerile altuia cu aceste constat�ri? Este foarte drept c� pe acela care a v�zut în fa�� asemenea realit��i �i care le tr�ie�te convins de neînduplecata lor ve�nicie, ce altceva îl mai poate tenta, decît renun�area? Suferin�a duce la renun�are. Dar dac� lepra m-ar cuprinde, n-a� condamna bucuria altuia. C�ci în orice condamnare exist� mult� invidie. Budismul �i cre�tinismul sînt o r�zbunare �i o invidie a suferinzilor. Simt c� în agonie n-a� putea face decît apologia orgiei. Nu recomand nim�nui renun�area, fiindc� gîndul instabilit��ii nu se poate dep��i decît de pu�ini, în pustie. În de�ert, ca �i în societate, instabilitatea lucrurilor �i se ofer� cu aceea�i arom� dureroas�. Cînd te gînde�ti c� nimic nu s-a ales de marii singurateci �i c� iluziile lor au fost mai mari decît ale celor naivi sau ignoran�i!

Gîndul renun��rii este atît de amar, încît este de mirare cum omul a ajuns s�-l conceap�. Cine n-a sim�it în momentele de am�r�ciune �i de triste�e un fior rece prin tot corpul, o senza�ie de p�r�sire �i de ineluctabil, de moarte cosmic� �i de neant individual, de vid subiectiv �i nelini�te inexplicabil�, acela nu cunoa�te preliminariile groaznice ale renun��rii, rezultate ale unei îndelungi dureri.

Dar cum s� renun�i? Unde s� te duci, pentru a nu renun�a deodat�, de�i numai aceast� renun�are are valoare? În mediul �i clima noastr�, nu mai avem avantajul pustiului exterior, ci numai al unuia interior. Nu avem cadrul pentru renun�are. Neputînd sta liberi sub soare, f�r� alt gînd decît al eternit��ii, cum o s� devenim sfin�i sub acoperi�uri? Este o dram� specific modern� aceea de a nu putea renun�a decît prin sinucidere. Dar dac� de�ertul nostru l�untric s-ar materializa, nu ne-ar cople�i imensitatea lui?

Pentru ce nu plesnesc, pentru ce nu m� risipesc în buc��i, pentru ce nu curg ca un izvor

de munte? Nu este în mine atîta energie pentru a cutremura lumea asta, nu este în mine atîta nebunie încît s� dispar� orice urm� de claritate? Nu este singura mea bucurie bucuria haosului �i nu este pl�cerea mea avîntul ce m� pr�bu�e�te? Nu sînt în�l��rile mele c�deri �i nu este explozia mea iubirea mea? Oare eu nu pot iubi decît distrugîndu-m�? Cum de exist� în iubirea mea atîta nelini�te, team� �i nesiguran��? S� fiu închis complet pentru st�rile pure? S� fie în iubirea mea atîta otrav�? Trebuie s� m� abandonez complet tuturor st�rilor, s� nu m� mai gîndesc la ele �i s� le tr�iesc cu cel mai deplin exces. Nu m-am luptat �i nu m� lupt destul cu moartea, s�-mi mai fie �i Eros un du�man? De ce cînd rena�te iubirea în mine mi-e atît de fric�, de ce îmi vine s� înghit întreaga aceast� lume, pentru a opri cre�terea iubirii mele? Mizeria mea este de a voi s� fiu în�elat în dragoste, pentru a avea motive în

plus s� suf�r. Numai în iubire po�i vedea ce dec�zut e�ti. C�ci acela care a privit moartea în fa�� mai poate iubi? �i-ar putea muri el din cauza iubirii?

Precum în extaz se realizeaz� purificarea de toate elementele individuale �i

contingente, r�mînînd numai lumina �i întunericul, ca elemente capitale �i esen�iale, tot asemenea, în nop�ile cu insomnii, din tot ce are lumea aceasta multiplu �i divers, nu mai r�mîne decît un motiv obsedant sau un element intim, cînd nu este prezen�a evident� a unei persoane. Cît� vraj� ciudat� este în acele melodii care izvor�sc din tine în nop�ile f�r� somn, care se dezvolt� asemenea unui flux, pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol de p�r�sire, ci seam�n� u�urin�ei unui pas înapoi din nu �tiu care dans! Ritmul �i evolu�ia sinuoas� a unei melodii interioare pun atunci st�pînire pe tine �i te cuprind într-o încîntare ce nu poate fi extatic�, fiindc� este prea mult regret în aceast� t�l�zuire melodic�. Regret, dup� ce? Greu de spus, c�ci insomniile sînt atît de complicate, încît e imposibil s�-�i dai seama ce-ai pierdut. Poate fiindc� pierderea e infinit�… Obsesiile se individualizeaz� numai în insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o form� de gîndire sau de sim�ire. În insomnii, prezen�a unui gînd sau a unui sentiment este organic�, este constitutiv�, �i se impune cu exclusivitate �i imperialism. Tot ce apare în ele se realizeaz� melodic, într-o form� de ondula�ie misterioas�. Fiin�a iubit� se purific� într-o imaterialitate, întocmai cum s-ar risipi într-o melodie. �i atunci nu po�i �ti absolut deloc dac� iubirea ta e vis sau realitate. Caracterul impalpabil ce-l împrumut� realit��ii aceast� convertire în melodic a tot ceea ce se petrece în insomnii provoac� în sufletul omului o nelini�te �i o tulburare, care nu sînt atît de intense pentru a duce la o anxietate universal�, ci p�streaz� toate elementele unei nelini�ti �i tulbur�ri de esen�� muzical�. Moartea îns��i, f�r� s� înceteze a fi hidoas�, se manifest� într-o universalitate de noapte, a c�rei impalpabil� transparen��, de�i e fructul iluziei, nu este mai pu�in muzical�. Dar triste�ea acestei nop�i universale este întocmai ca triste�ea muzicii orientale, în care predomin� mai mult misterul mor�ii decît al iubirii.

Precum, în explicarea na�terii iubirii, fenomenul ira�ionalit��ii («iubirea e oarb�») este

revelator, tot a�a, în senza�ia iubirii, fenomenul topirii este nu mai pu�in revelator �i semnificativ. Iubirea este o form� de comuniune �i de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine aceast� form� decît fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individua�iei? A te topi în iubire înseamn� a încerca un fior organic, ce reduce toat� via�a din tine la o pulsa�ie �i la o pîlpîire, greu de definit. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul �i specificul absolut în acela�i timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, de�i ea se orienteaz� înspre o singur� fiin��? Comuniunea mai adînc� nu se realizeaz� decît prin individual. Iubesc o fiin��; dar întrucît ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot �i la esen��, în mod incon�tient �i naiv. Participarea universal� a iubirii presupune specificarea obiectului; c�ci nu po�i avea un acces total f�r� accesul absolut al unei fiin�e individuale. Exaltarea �i vagul în iubire r�sar dintr-o presim�ire �i dintr-o prezen�� nereflectat� în suflet, ira�ional�, a vie�ii în genere, care cre�te în tine la paroxism. Orice iubire adev�rat� reprezint� o culme c�reia sexualitatea nu-i r�pe�te nimic din în�l�imea ei. Sexualitatea nu atinge ea culmi? Nu se atinge în ea un paroxism unic, extatic pîn� dincolo de orice margini? Decît, fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul con�tiin�ei sexualitatea, de�i iubirea f�r� sexualitate nu se poate concepe. Fiin�a iubit� cre�te atunci în tine purificat� �i obsedant�, cu un nimb de transcenden�� �i intimitate simultan, în sclipirile �i reflexele c�ruia sexualitatea devine periferic�, dac� nu în mod real

�i efectiv, în tot cazul subiectiv �i imaginativ. Iubire spiritual� între sexe nu exist�, ci numai o transfigurare organic�, prin care persoana iubit� se fixeaz� în tine, evoluînd în carnea ta pîn� la a-�i da iluzia spiritualit��ii. Numai în astfel de condi�ii este posibil� o senza�ie de topire, cînd carnea tremur� de un fior total, cînd ea nu mai este un obstacol �i o rezisten�� material�, ci arde de focuri l�untrice �i curge de fluidit��i insesizabile. S�rutul nu e posibil decît într-o astfel de senza�ie de topire, de comuniune imanent� �i fecund�. Existen�ial �i ontologic, s�rutul te apropie mai mult de esen�a intim� a vie�ii decît o reflexiune îndelungat� �i complicat�. C�ci nu prin forme �i categorii se ajunge la realit��ile esen�iale. �i dac� ajungi la acestea în mod incon�tient �i naiv, ai pierdut ceva? Numai cînd e�ti con�tient sim�i cît ai pierdut. Nu cred ca esen�a �i intimitatea vie�ii s� fi r�mas un bun pierdut pentru aceia care nu s-au aventurat pe c�ile spiritului.

Numai întîia iubire are valoare. Cine a dus-o pîn� la cap�t, cine a tr�it toate formele �i

farmecele ei, acela poate s� afirme c� nu e certat cu Eros. Dar cînd dintr-o �ov�ial� �i nesiguran�� l�untric�, dintr-o lips� de curaj �i avînt în prima tinere�e, nu �i-ai manifestat iubirea, ci ai omorît în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandon�ri integrale, ce mai po�i spera, atunci, de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima lor iubit�! Cum vor mai g�si cuvinte pentru a doua? �i oare mai rena�te iubirea? Depinde de om �i de triste�ile lui. C�ci îndelungile întrist�ri paralizeaz� în a�a m�sur� elanul iubirii, încît te întrebi dac� triste�ea nu este un reflex al mor�ii, precum iubirea este al vie�ii. Acea senza�ie de presiune interioar�, cînd sim�i cum te aduni în tine, cum creierul e parc� strîns �i corpul ap�sat de greut��i interne, cînd orice avîntare moare sub glasul obscur �i nel�murit al unor chem�ri din adîncuri negre �i cople�itoare, face din triste�e o otrav� care, picurînd în iubire, o întunec� �i o st�vile�te. Iubirea este prin esen�� deschis�, ca o floare de prim�var�. �i nu închide r�coarea triste�ii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori triste�ea; cîteodat� se amestec� într-un aliaj complex, provocînd o stare de nelini�te, cînd atît via�a cît �i moartea î�i cer drepturile lor. Cum atac� triste�ile r�d�cinile lui Eros! �i oare de ce întrist�rile sînt numai de moarte? Sînt prea trist spre a fi n�scut pentru iubire!

Acel care a spus c� somnul este egal cu speran�a a avut o intui�ie admirabil� a

îngrozitoarei importan�e a somnului, precum �i a nu mai pu�inei importan�e a nesomnului. Insomnia este o realitate atît de mare, încît îmi vine s� m� întreb dac� omul nu este un animal ce nu poate dormi. De ce s�-i spui omului animal ra�ional, cînd g�se�ti la unele animale ra�iune cît� vrei? Nu exist� îns� în scara întregii vie�i animale, în afar� de om, un singur animal care s� vrea s� doarm� �i s� nu poat�. În somn ui�i drama vie�ii tale, ui�i complica�iile �i obsesiile, a�a încît fiecare de�teptare este un început nou de via��, este o speran�� nou�. Via�a p�streaz� astfel o discontinuitate pl�cut� care d� impresia unei continue regener�ri, a unei rena�teri permanente. Insomniile duc, dimpotriv�, la un sentiment al agoniei, la o triste�e etern� �i iremediabil�, la o disperare absolut�. Pentru un om s�n�tos, adic� pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te compl�cea în neseriozit��i, fiindc� el nu �tie c� sînt unii care ar pl�ti un somn cu o avere, c�rora le e fric� de pat �i care ar sacrifica o �ar� pentru incon�tien�a din somn, ce o r�pesc în mod brutal amarnicele lucidit��i �i haosul insomniei. Exist� o mare, o infinit� leg�tur� între insomnie �i disperare. M� întreb dac� poate exista disperarea f�r� insomnii, dac� este posibil� o pierdere total� a n�dejdii f�r� concursul nesomnului. Deosebirea dintre iad �i rai nu poate fi decît aceasta: în rai po�i dormi cînd vrei, în iad niciodat�. N-a pedepsit Dumnezeu pe om luîndu-i somnul �i dîndu-i cunoa�terea? �i nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznic�

atunci cînd nu te las� s� te culci? Nebunii sufer� mult de insomnii; de aceea depresiunile teribile în care tr�iesc, dezgustul de via�� �i înclinarea spre sinucidere. Este imposibil s� iube�ti via�a atunci cînd nu po�i dormi. �i apoi, senza�ia aceea de scufundare, de pr�bu�ire în adîncimi, de scafandru al neantului, care se na�te în unele clipe de veghe absolut�, nu indic� ea o form� de nebunie? Acei care se sinucid, aruncîndu-se în ape sau din etajele caselor, o fac desigur sub un impuls orb �i o atrac�ie nebun� înspre adîncimi. Cine nu s-a cutremurat la viziunea interioar� a scufund�rii lui în ape adînci, la senza�ia unei imersiuni nelimitate, evoluînd înspre profunzimi marine, ca �i cum ai vrea s� fugi de lumin� spre a locui pe fundul oceanelor sau al m�rilor, cine n-a sim�it l�untric o împleticeal� în aer, trasînd arabescuri de o absurd� complexitate sau descriind vîrtejuri ca o pulbere cosmic�, acela nu va pricepe niciodat� substratul atrac�iei teribile înspre neant, ce îndeamn� pe unii oameni la suprema renun�are.

M� simt un om f�r� sens �i nu-mi pare r�u c� n-am nici un sens. �i de ce mi-ar p�rea

r�u, cînd de haosul meu nu se poate alege decît haosul? În mine nu exist� nici o voin�� înspre form�, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorin�a mea de zbor o fug� de existen��? �i n-a� fugi în acest zbor cu toat� existen�a, cu tot ce e fiin��? Simt în mine atîta fluiditate, încît m� mir cum de nu m� topesc �i nu curg. A� vrea ca fiin�a mea s� se transforme într-un fluviu cu ape tulburi �i n�valnice, care s� poarte numele meu �i care s� curg� ca o amenin�are apocaliptic�. Oare va stinge aceast� ap� focul din mine, �i focul din mine va evapora aceast� ap�? În mine sînt numai aburi �i scîntei, inunda�ii de foc �i incendii de ap�.

Este în mine atîta confuzie, z�p�ceal� �i haos, încît nu �tiu cum un suflet omenesc

poate s� le suporte. Tot ce vre�i g�si�i în mine, absolut tot. Sînt o fiin�� r�mas� de la începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat �i în care haosul ini�ial î�i joac� înc� nebunia �i învolburarea lui. Eu sînt contradic�ia absolut�, paroxismul antinomiilor �i limita încord�rilor; în mine totul e posibil, c�ci eu sînt omul care voi rîde în clipa suprem�, în fa�a neantului absolut, voi rîde în agonia final�, în clipa ultimei triste�i.

Nu se poate anula timpul decît prin vie�uirea absolut� în moment, în abandonarea

total� la seduc�iile clipei. Atunci realizezi eternul prezent, care nu este decît un sentiment de prezen�� etern� a lucrurilor. S� nu-�i pese de timp, de devenire �i de nimic. Eternul prezent este existen��, fiindc� numai în tr�irea integral� a lui existen�a cap�t� o pozitivitate �i o eviden��. Prezentul, scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor, este fiin�are, este dep��ire a nimicului, care nu poate ap�rea decît acolo unde temporalitatea devine constitutiv� pentru existen��. C�ci temporalitatea existen�ei introduce un element de neant în fiin�are, deoarece tot ceea ce se consum� în timp î�i dovede�te implicit inconsisten�a. Ferici�i sînt aceia care pot tr�i în moment, care pot tr�i prezentul absolut, pe care nu-i intereseaz� decît beatitudinea clipei �i încîntarea pentru ve�nica prezen�� �i eterna actualitate a lucrurilor. �i nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este incon�tien�a din iubire adev�rata tr�ire a clipei? Nu dep��e�te adev�rata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontan� o fac nu numai din triste�e �i angoas�, dar �i din cauza luptei dramatice cu timpul, din incapacitatea de a dep��i esen�ial temporalitatea. N-a sosit timpul cînd trebuie s� declar�m r�zboi pe moarte �i pe via�� timpului? �i nu este timpul du�manul nostru, al tuturora?

Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasc� este ideea de eliberare prin omorîrea dorin�ei. De ce s� pui frîne vie�ii, de ce s� o distrugi pentru un cî�tig atît de pu�in fecund cum este acela al unei indiferen�e totale, al unei eliber�ri care nu înseamn� nimic? Cu ce îndr�zneal� mai po�i vorbi de via��, dup� ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai mult� stim� pentru un om cu dorin�ele contrariate, nenorocit în dragoste �i disperat, decît pentru un în�elept rece, de o impasibilitate orgolioas� �i resping�toare. Nu pot concepe o lume mai antipatic� decît una de în�elep�i. Ar trebui distru�i iremediabil to�i în�elep�ii acestui p�mînt, pentru ca via�a s� continue a exista mai departe a�a cum e: oarb�, ira�ional�.

Fiecare stat ar face bine s� aresteze pe to�i în�elep�ii �i s�-i închid� într-un castel p�r�sit, ca s� nu mai tulbure pe nimeni. C�ci ur�sc în�elepciunea acestor oameni pe care adev�rurile nu-i dor, care nu sufer� cu nervii, carnea �i sîngele lor. Trebuie declarate nule toate adev�rurile oamenilor usca�i, care gîndesc f�r� sperm� la creier, f�r� angoas� �i f�r� disperare. Apreciez numai adev�rurile vitale, organice �i spermatice, fiindc� �tiu c� nu exist� adev�r, ci numai adev�ruri vii, fructe ale nelini�tii noastre. To�i oamenii care gîndesc viu au dreptate, deoarece nu exist� argumente hot�rîtoare împotriva lor. �i chiar dac� ar fi, ele nu pot fi doborîte decît prin uzare. C� mai sînt oameni care caut� adev�rul, nu pot avea decît regrete. Sau în�elep�ii n-au în�eles nici acum c� adev�rul nu poate s� existe?

FRUMUSE�EA FL�C�RILOR Întregul farmec al fl�c�rilor este de a cuceri printr-un joc ciudat, care este dincolo de

armonie, de propor�ie �i de m�sur�. Nu simbolizeaz� avîntul impalpabil al fl�c�rilor gra�ia �i tragedia, naivitatea �i disperarea, voluptatea �i triste�ea? Nu este în transparen�a lor consumatoare, în imaterialitatea lor arz�toare, u�urin�a �i zborul care rezult� dup� marile purific�ri, dup� marile arderi l�untrice? A� vrea s� fiu ridicat de elanul �i transcenden�a fl�c�rilor, s� fiu aruncat de impulsul lor insinuant �i fin, s� plutesc într-o mare de fl�c�ri, s� m� consum într-o moarte eteric�, într-o moarte de vis. Frumuse�ea stranie a fl�c�rilor este de a da iluzia unei mor�i sublime, a unei mor�i pure, asemenea unui azur auroral. Nu este caracteristic c� vorbim de moartea în fl�c�ri numai la fiin�e întraripate, u�oare �i gra�ioase? Moartea în fl�c�ri o vedem ca o ardere de aripi, o moarte imaterial�. Oare numai fluturii mor în fl�c�ri? Dar aceia care mor de fl�c�rile din ei?

Adev�ratele femei sînt acelea a c�ror prezen�� te face s� ui�i de probleme, idei,

nelini�ti universale �i chinuri metafizice. Pentru cei tulbura�i adînc de o nelini�te metafizic�, intimitatea unei femei este un corectiv �i o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporar o incon�tien�� dulce, pl�cut� �i încînt�toare. N�scute aproape numai pentru iubire, ele î�i epuizeaz� întreg con�inutul fiin�ei lor în avîntul erotic. Femeile iubesc mai mult decît b�rba�ii �i sufer� mai mult decît ei. Dar pe cînd b�rbatul, din experien�a iubirii sau dintr-o mare suferin��, dezvolt� un gînd sau un sens de universalitate, pentru femeie ele r�mîn strict individuale, f�r� o proiec�ie sau o adîncire în esen�ial �i etern. Femeia tr�ie�te volupt��ile sau îndur� durerile ca �i cum acestea ar fi exclusiv individuale. Nu exist� femei care în suferin�a lor personal� s� descopere esen�a suferin�ei, fiindc� femeile sînt opace pentru universal. Fiin�e eminamente patice, ele nu transform� �i nu transfigureaz� experien�ele subiective, nu le tr�iesc cu acea intensitate ce purific� �i exalt�, ci se las� dominate de ele. St�rile suflete�ti la femei nu sînt creatoare, fiindc� se men�in într-o sfer� pur individual� �i accidental� �i ca atare sînt lipsite de semnifica�ie �i de o valoare simbolic�, de un sens revelator. Femeia este un animal incapabil de cultur� �i de spirit, iar atunci cînd se explic� sterilitatea ei prin condi�ii istorice se realizeaz� un act de cea mai cras� ignoran��. Femeile n-au creat nimic în

nici un domeniu. �i ceea ce e mai grav este c� în acele domenii în care ele au lucrat �i activat mai mult au creat mai pu�in, cum e cazul cu muzica. Faptul c� în aceast� art�, în care femeile s-au exercitat mai mult decît b�rba�ii, ele n-au produs nimic original m� face s� declar categoric �i iremediabil c� femeia nu e o fiin�� istoric�. S� mai amintim c� nu exist� un gînd original de la o femeie, o singur� crea�ie durabil� în art�, c� aceste fiin�e vizuale n-au creat nimic în pictur�, c�, dimpotriv�, s-au remarcat pu�in în unele �tiin�e cu care înclin�rile feminine nu pot avea nici o afinitate? În esen�a sa, femeia este o fiin�� accesibil� numai la valorile vitale ale Erosului �i complet inaccesibil� la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale. Îmi place femeia fiindc� al�turi de ea încetez s� gîndesc �i pot cu deplin�tate s� realizez, pentru scurt timp, experien�a ira�ionalului. Al�turi de femeie, ui�i c� suferi din cauza spiritului, treci peste dualit��ile chinuitoare �i revii înspre un fond originar de via��, înspre con�inuturi primordiale �i indivizibile, derivate, ca expresii organice, din esen�a ira�ional� a vie�ii. Pentru cavalerii neantului, contactul cu femeia nu poate fi decît un drum care, dac� nu duce la salvare, nu este mai pu�in adev�rat c� duce la împ�care temporar�, la o uitare reconfortant�. Gra�ia femeii tempereaz� tragedia b�rbatului.

Ur�sc în�elep�ii pentru c� sînt comozi, frico�i �i rezerva�i. Iubesc infinit mai mult pe

oamenii domina�i de mari pasiuni care îi devor� pîn� la moarte, decît egalitatea de dispozi�ie a în�elep�ilor, ce îi face insensibili atît la pl�cere, cît �i la durere. În�eleptul nu cunoa�te tragicul pasiunii, nu cunoa�te frica de moarte, precum nu cunoa�te avîntul �i riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreaz�, este rece �i înghe�at. De aceea vorbe�te în maxime �i d� sfaturi. Alura lui de transcenden�� �i superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroic�. În�eleptul nu tr�ie�te nimic �i nu simte nimic, nu dore�te �i nu a�teapt� nimic. Stabilind toate con�inuturile vie�ii într-o echivalen��, el trage toate consecin�ele acestei anul�ri. Cît de complex� îmi pare îns� o existen�� care, stabilind aceast� echivalen��, nu înceteaz� totu�i s� se fr�mînte, pîn� la limit�, în anumite con�inuturi. Existen�a de în�elept este steril� �i goal�, fiindc� este complet lipsit� de elemente contradictorii, de antinomii �i dezn�dejdi, fiindc� nu cunoa�te tragismul marilor pasiuni. Sînt infinit mai fecunde acele existen�e care, tr�gînd toate consecin�ele, nu înceteaz� de a se contrazice, nu înceteaz� de a fi devorate de contradic�ii organice �i insurmontabile. Resemnarea în�eleptului r�sare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc l�untric. Prefer s� mor de un foc interior decît de vidul �i resemnarea în�eleptului.

ÎNTOARCEREA ÎN HAOS Înapoi înspre haosul ini�ial, înspre haosul absolut! S� desf��ur�m subiectiv un proces

care s� reprezinte intrarea în confuzia primordial�, în vîrtejul de început al lumii. În noi s� creasc� un avînt înspre învolburarea cosmic�, înainte de apari�ia formelor, înainte de individua�ie. Sim�irea noastr� s� pîlpîie de acest efort �i de aceast� nebunie, de aceste v�p�i �i de aceste pr�p�stii. În interiorul nostru s� dispar� legile lumii, precum �i toate consisten�ele ei, toate cristaliz�rile �i toate structurile, pentru ca, în aceast� topire �i dezechilibrare, accesul vîrtejului absolut s� fie deplin. Nemaiexistînd legi �i fiin�e individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos, de la natur� înspre indiviziunea originar�, de la form� înspre vîrtej. Destr�marea lumii realizeaz� un proces contrar evolu�iei cosmice, un proces invers �i retrospectiv. Un apocalips r�sturnat, dar izvorît din aceea�i sensibilitate �i acelea�i aspira�ii. C�ci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos, f�r� s� fi suferit toate ame�elile apocalipsului.

Cît� groaz� �i cît� bucurie nu încerc la gîndul c� a� fi prins deodat� în vîrtejul haosului ini�ial, în confuzia �i în paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vîrtej este singura simetrie haotic�, lipsit� de o excelen�� formal� �i de un sens geometric.

Dar exist� în orice vîrtej o posibilitate viitoare de form�, precum în haos este o posibilitate de cosmos. A� vrea s� tr�iesc la începutul lumii, în vîrtejurile demonice ale haosului originar. S� existe în mine posibilit��i de forme, dar nici una s� nu fie realizat� �i efectiv�. Totul s� vibreze de o nelini�te universal� de început, ca o trezire din neant.

Nu pot tr�i decît la începutul sau la sfîr�itul acestei lumi.

IRONIE �I AUTOIRONIE Cînd ai negat totul, cu frenezie, �i ai lichidat radical cu toate formele de existen��, cînd

nimic n-a rezistat pornirii �i excesului de negativitate, de cine te mai po�i lega, decît de tine însu�i, de cine s� mai rîzi sau s� plîngi, afar� de tine? Dup� ce întreaga lume a c�zut în ochii t�i, cazi în mod iremediabil �i tu. Nelimitatul din ironie anuleaz� toate con�inuturile din via��. Nu vorbim de ironia elegant�, inteligent� �i fin�, n�scut� dintr-un sentiment de superioritate sau orgoliu facil, de acea ironie prin care unii oameni î�i m�rturisesc emfatic distan�a lor de lume, ci de ironia tragic�, de ironia infinit amar�, de ironia din disperare. Singura ironie adev�rat� este aceea care supline�te o lacrim� sau o crispa�ie, dac� nu un rînjet grotesc �i criminal. Exist� o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit �i ironia celor superficiali �i comozi. C�ci la întîii ea indic� o imposibilitate de participare naiv� la via��, legat� de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe cînd la ceilal�i aceast� imposibilitate de participare nu se reflecteaz� dureros în con�tiin��, fiindc� sentimentul unei pierderi ireparabile nu exist�. Ironia indic� o crispare intern�, o adîncire de riduri, o lips� de spontaneitate �i iubire, de comuniune �i în�elegere uman�! Ea este un dispre� voalat, o transfigurare a unei realit��i �i a unor deficien�e. Ironia dispre�uie�te gestul naiv �i spontan, fiindc� starea ironic� este dincolo de ira�ional �i naiv. Este îns�, în ironie, mult� invidie fa�� de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-�i manifesta admira�ia lui pentru simplicitate, din cauza enormului s�u orgoliu, invidiaz� �i învenineaz�, dispre�uie�te �i se crispeaz�. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentic� ironia amar�, ironia tragic� �i agonic�, decît cea surîz�toare, ce izvor��te dintr-un scepticism u�or, cu senin�t��i vagi �i echivoce, cu preten�ii de lumin� �i bun�voin��. Cît de caracteristic este faptul c� în autoironie se întîlne�te numai forma tragic� de ironie, c� ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zîmbete, ci numai prin suspine, care sînt suspine chiar dac� sînt complet în�bu�ite. C�ci autoironia este o expresie a disper�rii. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut �i pe tine. �i atunci un rîs negru, înveninat �i sinistru, înso�e�te toate gesturile tale, ca o masc� hidoas�, distruge toate iluziile de elan �i pe ruina tuturor surîsurilor naive, dulci �i mîngîietoare, apare surîsul agonic, mai crispat decît în m��tile primitive �i mai definitiv decît în cele egiptene.

DESPRE MIZERIE Cînd m� gîndesc la faptul c� mizeria este strîns legat� de existen�a omeneasc�, nu mai

pot adera la nici o teorie �i la nici o doctrin� de reform� social�. Toate îmi par egal de stupide �i de inutile. Chiar �i t�cerea îmi pare un urlet. Animalele, care tr�iesc fiecare din silin�a lor, nu cunosc mizeria, fiindc� nu cunosc ierarhia �i dependen�a unora de al�ii. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindc� numai el a putut s�-�i creeze din semen un

supus. Nici un animal nu-�i bate joc de altul, asem�n�tor pîn� la identitate cu el. Numai omul este capabil de atît autodispre�.

Toat� caritatea din lume nu face decît s� eviden�ieze �i mai mult mizeria, ar�tînd-o mai îngrozitoare �i mai ininteligibil� decît în p�r�sirea absolut�. Ca �i în fa�a ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul c� oamenii nu schimb� esen�ial ceea ce este în putin�a lor de a schimba. De alt� parte, acest sentiment se combin� cu unul al imanen�ei �i eternit��ii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil �i fatal, acolo unde exist� via�� omeneasc�. De�i �tii c� oamenii ar putea înl�tura mizeria, î�i dai totu�i seama de ve�nicia ei, dînd astfel na�tere la un sentiment neobi�nuit de nelini�te amar�, la o stare sufleteasc� paradoxal� �i tulbure, în care omul apare în toat� inconsisten�a �i mizeria lui. C�ci mizeria obiectiv� din via�a social� nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii l�untrice. Cînd m� gîndesc la mizerie, îmi trece orice poft� de a mai tr�i. Ar trebui s� arunc tocul din mîn� �i s� m� duc într-un bordei, unde sprijinul adus s�r�ciei ar însemna mai mult� umanitate efectiv� decît o carte, ce nu face altceva decît s� otr�veasc� �i mai mult aceast� lume nenorocit� �i singur�. M� apuc� o dezn�dejde mortal� cînd m� gîndesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul �i cangrena sa. Acest animal ra�ional - n-ar mai fi! - se apuc� de construc�ii, de teorii, se pasioneaz� de ideologii în fa�a mizeriei, în loc s� arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de în�elegere înalt� �i de comuniune adînc�. De�i nu se poate interveni în existen�a nim�nui �i de�i nu po�i scoate pe nimeni efectiv din singur�tatea durerii, totu�i pasivitatea e criminal�, precum criminal� e �i mila aproximativ�, a�a cum e mila tuturor oamenilor. Prezen�a mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice �i explic� de ce grandomania acestui animal va trebui s� aib� un sfîr�it catastrofal. Cînd v�d mizeria, mi-e ru�ine pîn� �i de faptul c� exist� muzic�, devenit� în asemenea cadru inexpresiv� �i rece. Esen�a vie�ii sociale este nedreptatea. �i atunci, cum s� mai aderi la o doctrin� social� �i politic�?

Mizeria distruge din via�� totul; o face scîrboas�, hidoas�, spectral�. Exist� paloarea aristocratic� �i paloarea mizeriei. Întîia rezult� din rafinament, a doua din mumificare. C�ci mizeria fantomatizeaz�, creeaz� umbre de via��, apari�ii stranii, asem�n�toare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urm� de purificare, ci o ur�, o am�real�, o înr�ire carnal�. Mizeria, ca �i boala, nu duce la un suflet nevinovat �i îngeresc, la o umilin�� curat� �i pur�, ci la o umilin�� veninoas�, rea �i r�zbun�toare, la un compromis ce ascunde r�ni �i patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au n�scut în mizerie, ci au c�zut în ea, nu se pot împ�ca absolut niciodat�, fiindc� ace�tia în�eleg mai bine decît ceilal�i c� în via�a aceasta lucrurile ar putea sta �i altcum.

Nu admit o revolt� relativ� în fa�a nedrept��ilor, ci numai o revolt� etern�, fiindc� etern� este mizeria în umanitate.

FUGA DE PE CRUCE Nu-mi plac profe�ii, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodat� de

credin�ele �i misiunea lor. Valoarea profe�ilor o m�sor dup� capacitatea lor de îndoial�, dup� frecven�a momentelor cu adev�rat chinuitoare, de-o luciditate dureroas�. C�ci la marii profe�i îndoiala este mai tulbur�toare decît la ceilal�i oameni, de�i numai în îndoial� sînt profe�ii �i fanaticii cu adev�rat umani. Restul este absolutism, predic�, moral� �i pedagogie. Vor s� înve�e pe al�ii, s� mîntuiasc�, s� arate calea adev�rului, s� devieze destinele altora, ca �i cum adev�rurile lor ar fi mai bune decît ale celor pe care îi înva��. Criteriul îndoielii este singurul valabil spre a-i deosebi de maniaci. Nu se îndoiesc ei îns� prea tîrziu? Acela care s-a crezut fiul lui Dumnezeu nu s-a îndoit decît în momentele finale. �i adev�rata îndoial� a

lui Cristos nu este cea de pe munte, ci aceea de pe cruce. Sînt convins c� Isus pe cruce a invidiat destinul celui mai anonim dintre oameni �i, dac� ar fi putut, s-ar fi retras în col�ul cel mai obscur al lumii, unde nimeni n-ar mai fi cerut speran�� sau mîntuire. �i cînd a r�mas numai cu solda�ii romani, sînt sigur c� le-a cerut s�-l ia jos, s�-i scoat� cuiele, pentru a fugi atît de departe, încît ecoul suferin�elor oamenilor s� nu mai ajung� pîn� la el. Nu c� Isus ar fi încetat deodat� s� mai cread� în misiunea �i ideile lui - era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic -, dar moartea pentru al�ii este mult mai greu de suportat decît moartea ta, consumarea destinului t�u personal. Isus a suportat r�stignirea, deoarece �tia c� numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale.

A�a pretind oamenii: pentru ca s� cread� în tine, tu trebuie s� renun�i la tot ce e al t�u �i apoi la tine. Oamenii sînt r�i �i criminali; ei vor s� mori pentru a garanta autenticitatea credin�ei tale. De ce admir� ei scrierile r�s�rite dintr-o însîngerare durabil�? Fiindc� aceasta îi scute�te de suferin�e sau le d� iluzia suferin�ei. Ei vor s� vad� sînge sau lacrimi dincolo de rînduri pentru ca, din mediocritatea �i satisfac�ia lor, s� le apari ca un destin particular �i demn de admira�ie. Toat� admira�ia vulgului este plin� de sadism.

Dac� Isus n-ar fi murit pe cruce, cre�tinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvînt în fa�a a orice, numai în fa�a mor�ii nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine, suprema încredere în valabilitatea principiilor cre�tinismului. Cristos putea foarte bine s� dispar� în fa�a primejdiei r�stignirii - sau ar fi putut primi admirabilele tenta�ii ale diavolului, care exprim� simbolic tenta�iile vie�ii. Cine n-a f�cut pact cu diavolul n-are rost s� tr�iasc�, deoarece el exprim� simbolic esen�a vie�ii mai bine decît Dumnezeu. Regretul meu este c� diavolul m-a ispitit atît de rar… Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit. Cre�tinii n-au în�eles nici acum c� Dumnezeu este mai departe de oameni decît oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit pîn� dincolo de margini de ace�ti oameni care nu �tiu decît s� cear�, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea crea�iei sale, dezgustat de p�mînt �i de cer. �i-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce…

Oare ce s-ar fi întîmplat dac� solda�ii romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dac� l-ar fi luat de pe cruce �i l-ar fi l�sat s� plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în alt� parte a lumii pentru a predica, ci pentru a muri singur, f�r� comp�timirea oamenilor �i f�r� lacrimile lor. Chiar dac� Isus n-ar fi cerut solda�ilor eliberarea - din cauza orgoliului -, totu�i îmi este imposibil s� cred c� aceast� idee nu l-ar fi obsedat. Neap�rat Isus a crezut c� e fiul lui Dumnezeu, dar aceasta nu l-a putut împiedica, în fa�a jertfei pentru al�ii, s� se îndoiasc� sau s�-i fie fric� de moarte. În întreg procesul r�stignirii, Isus a avut momente cînd, dac� nu s-ar fi îndoit c� e fiul lui Dumnezeu, a regretat c� e fiul lui. În fa�a mor�ii, Isus Cristos a regretat c� e fiul lui Dumnezeu. �i dac� a primit moartea, a f�cut-o numai pentru a triumfa ideile sale.

S-ar putea foarte bine ca Isus s� fi fost mult mai simplu decît îl concepem noi, s� fi avut mai pu�ine îndoieli �i mai pu�ine regrete. C�ci el s-a îndoit �i a regretat ascenden�a lui divin� numai în momentele finale. Noi ne îndoim �i regret�m atîta, încît nici unul dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. De aceea, nici nu mai putem fi sfin�i �i nu mai putem crede în predicatori. Detest în Isus tot ce e predic�, moral�, idee �i credin��. S� ne fi dat pace, �i s� nu ne mai fi tulburat cu atîtea idealuri �i credin�e. C�ci idealuri �i credin�e au atî�ia. Iubesc la Isus momentele de îndoial� �i de regret, clipele cu adev�rat tragice din existen�a lui, care nu îmi par nici cele mai interesante �i nici cele mai dureroase. C�ci dac� s-ar m�sura dup� suferin��, cî�i n-ar avea dreptul, înaintea lui, s� se considere fii ai lui Dumnezeu! S-ar putea ca nu to�i fiii lui Dumnezeu s� moar� pe cruce, într-o moarte geometric� �i vertical�!

CULTUL INFINITULUI Nu pot vorbi de infinit f�r� s� simt un vîrtej interior �i unul exterior. Este ca �i cum,

dintr-o existen�� ordonat�, cu legi �i forme, a� s�ri într-un vîrtej cu ondula�ii inegale �i capricioase ce evolueaz�, cu o iu�eal� de gînd, prin imensitate. Evolu�ia acestei linii sinuoase se desf��oar� spre un punct etern inaccesibil. Cu cît punctul de ajungere se deplaseaz� înspre o dep�rtare inconceptibil� �i indefinit�, cu atît intensitatea vîrtejului pare a cre�te. Curbele �i ondula�iile lui n-au nimic din u�urin�a gra�iei, ci descriu linii complicate, asemenea unor fl�c�ri cosmice. O trepida�ie universal� zguduie totul ca într-un infern. �i toat� lumea pare a se mi�ca într-un ritm accelerat �i nebun, ca �i cum s-ar apropia apocalipsul. Nu exist� un sentiment adînc al infinitului f�r� acea senza�ie ciudat� a apropierii vertiginoase de sfîr�itul cosmic, de sfîr�itul universal. Paradoxul infinitului este de a-�i da aceast� senza�ie de apropiere de sfîr�itul absolut �i de a face, în acela�i timp, imposibil� aceast� apropiere. C�ci infinitul nu duce la nimic. Atît infinitul spa�ial, cît �i infinitul temporal. Infinitatea este tot atît de deconcertant� în trecut ca �i în viitor. Ce s� se realizeze în viitor, cînd avem o eternitate înapoia noastr� în care s-a putut realiza orice? Cum o s� poat� prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecut�? Dac� lumea ar fi avut un sens, s-ar fi revelat pîn� acum �i noi l-am fi aflat. Cum s� pot concepe c� acest sens se va realiza în viitor, cînd pîn� acum ar fi trebuit s� se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindc� este ira�ional� în esen�a sa, dar �i fiindc� este infinit�. Sensul este conceptibil numai într-o lume finit�, în care po�i ajunge la ceva, unde sînt limite care se opun regresiunii noastre, în care exist� puncte sigure �i delimitate, astfel ca lumea s� poat� fi asimilat� unei istorii cu convergen�� universal� �i precis�, a�a cum face concep�ia progresului. Infinitul nu duce la nimic, fiindc� în el totul e provizoriu �i caduc. Totul e prea pu�in fa�� de nem�rginire. Nimeni nu poate avea experien�a infinitului f�r� ame�eli, f�r� o tulburare adînc� �i care nu se poate uita. �i cum s� nu te tulburi, cînd în infinit nici o direc�ie nu e mai valabil� decît cealalt�?

În spa�iu, infinitatea stabile�te echivalen�a direc�iilor, care toate nu pot duce nic�ieri, nici una nefiind preferabil� alteia. Infinitul neag� orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi. Simt o voluptate demonic� atunci cînd m� gîndesc la aceast� negativitate �i îmi pare chiar bine c� lumea n-are nici un sens din cauza infinitului. �i, în definitiv, ce ne mai trebuie atîta sens? Oare nu putem tr�i �i f�r� ca lumea aceasta s� aib� unul? O be�ie a ira�ionalit��ii, un dionisism total nu pot suplini acest nonsens universal? S� tr�im, fiindc� lumea n-are nici un sens. Dac� n-avem scopuri precise �i idealuri accesibile, s� ne arunc�m f�r� nici o rezerv� în vîrtejul teribil al infinitului, s� urm�m ondula�iile lui în spa�iu, s� ne consum�m în focurile acestui vîrtej, în c�ldura lui îngrozitoare, s�-l iubim pentru nebunia lui cosmic� �i pentru anarhia lui total�. Nu exist� experien�� a infinitului care s� nu provoace anarhia, o anarhie total�, organic� �i iremediabil�. Nu po�i în�elege infinitul, care î�i d� imaginea unei anarhii cosmice, dac� nu ai embrionar tendin�e anarhice în tine. O experien�� intens� a acestuia nu face decît s� creeze o coresponden�� între vîrtejul exterior �i vîrtejul interior. Tr�irea infinit��ii, ca �i reflexia îndelungat� asupra acestei infinit��i, este cea mai groaznic� lec�ie de anarhie, de revolt� �i de neîmp�care total�. Infinitul te dezorganizeaz�, te zbucium�, te afecteaz� în r�d�cinile fiin�ei, dar te �i face s� neglijezi tot ce e gest m�runt, tot ce e insignifiant �i întîmpl�tor. În fa�a infinitului, chiar �i durerile par mai mici.

Ce bine c�, dup� ce ne-am pierdut toate speran�ele, ne mai putem arunca în infinit, c� avem dreptul la un salt absolut în nem�rginire, c� putem participa la anarhia universal�, la tensiunile acestui vîrtej. S� str�batem, prin�i în evolu�ia lui, pîn� la epuizare, toate nebuniile

acestei mi�c�ri neîncetate, s� ne consum�m într-o avîntare de cel mai înalt dramatism, gîndindu-ne mai pu�in la moarte cît la infinita noastr� nebunie, s� realiz�m la paroxism un vis de barbarie cosmic� �i de exaltare nem�rginit�, s� plutim prin spa�iu f�r� alt scop decît al acestui dinamism absolut.

�i c�derea noastr� din mrejele acestui vîrtej s� nu semene cu o stingere treptat�, ci s� continu�m în aceast� agonizare cu haosul vîrtejul ini�ial. Întreg patosul �i dramatismul infinitului s� ne mai cuprind� o dat� în singur�tatea mor�ii, pentru ca trecerea în neant s� semene unei ilumin�ri, ce amplific� �i mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Exist� în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, nega�ia categoric� a formei, a planului închis �i determinat. Infinitul fiind progresivitate absolut�, este fatal ca s� anuleze tot ceea ce are o consisten�� finit� �i o cristalizare formal�. Este revelator c� arta care exprim� mai bine infinitul, muzica, este aceea care tope�te formele într-o fluiditate de un farmec ciudat �i inefabil. Forma tinde totdeauna s� dea un caracter absolut fragmentarului, s�-l izoleze într-o autonomie �i, individualizînd con�inuturile, s� elimine perspectiva universalului �i a infinitului. Nu exist� forme în lume decît pentru a sustrage con�inuturile existen�ei din haosul �i anarhia vîrtejului infinit. C� formele au o consisten�� iluzorie fa�� de acest vîrtej, o dovede�te orice viziune mai adînc�, deoarece, dincolo de cristaliz�rile efemere, realitatea adev�rat� se descoper� ca o pîlpîire �i o pulsa�ie dintre cele mai încordate. Sim�ul pentru forme rezult� dintr-o complacere în finit, în seduc�iile inconsistente ale m�rginirii, care niciodat� nu vor duce la revela�ii metafizice. Metafizica, întocmai ca �i muzica, nu r�sare decît dintr-o experien�� a infinitului. Amîndou� cresc pe în�l�imi �i produc ame�eli. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc to�i aceia care creeaz� opere hot�rîtoare în aceste domenii. Muzica, mai mult decît toate celelalte arte, pretinde o astfel de tensiune �i o inspira�ie atît de adînc�, încît e inexplicabil cum cineva, dup� asemenea momente, mai poate distinge ceva. Dac� în lume ar exista o consecven�� imanent� �i fatal�, ar trebui ca to�i marii compozitori s� se sinucid� la un moment suprem al vie�ii lor sau, dac� nu, s� înnebuneasc�. �i nu sînt pe drumul nebuniei to�i aceia care s-au avîntat în infinit? Ce ne mai import� normalitatea sau nenormalitatea! S� vie�uim în extazul infinitului, s� iubim tot ce n-are margini, s� distrugem formele �i s� cl�dim singurul cult f�r� forme: cultul infinitului.

BANALITATE �I TRANSFIGURARE Este o prostie, din moment ce nu m� sting imediat �i din moment ce nu pot cî�tiga

naivitatea, s� mai fac gesturi zilnice, obi�nuite �i comune. Trebuie dep��it� în toate modurile banalitatea �i realizat� transfigurarea, care nu este altceva decît o înf�ptuire a unei expresivit��i absolute. M� gîndesc plin de triste�e cum trec oamenii pe lîng� ei, cum î�i neglijeaz� destinul �i cum se consum� în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am m�ri încontinuu luminile din noi sau ne-am ame�i de adîncimile întunericului? Nu trebuie s� d�m o expresie infinit� tuturor contingen�elor noastre? De ce nu am scoate din durere tot ceea ce ea poate da, sau de ce n-am cultiva un zîmbet pîn� am ajunge la zona vital� din care el izvor��te? Cu to�ii avem mîini, dar nimeni nu se gînde�te la cultivarea lor, la atingerea unei expresivit��i absolute prin delicate�ea �i nuan�ele sau pozi�ia lor. Ne place s� le admir�m în pictur�, s� vorbim de semnifica�ia lor, dar sîntem incapabili s� le d�m expresie în propria noastr� persoan�, s� le facem revelatoare pentru toat� agita�ia noastr� l�untric�. S� ai o mîn� fantomatic�, o mîn� transparent�, ca un reflex imaterial, o mîn� nervoas�, încordat� pîn� la ultima crispa�ie. Sau, dac� nu, o mîn� grea, amenin��toare, dur� �i înfior�toare. Prezen�a mîinilor, ar�tarea lor s� fie mai mult decît un discurs, mai mult

decît un plînset, un zîmbet sau o rug�ciune. C�ci mîinile pot avea ochi, acolo unde ochii v�d în interior. Expresivitatea absolut�, fruct al unei continue transfigur�ri, al unei neîncetate primeniri l�untrice cu focuri nestinse �i cu valuri agitate, cu vibra�ii infinite �i pulsa�ii irezistibile, va face din prezen�a noastr� un centru de iradiere mai puternic decît soarele. �i nu numai mîinile, dar �i fa�a, �i tot ce ne individualizeaz� s� ating� aceast� form� de expresivitate, în care tot ce are fiin�a noastr� specific se adînce�te pîn� dincolo de margini. Sînt oameni a c�ror simpl� prezen�� este pentru al�ii un surmenaj, o oboseal� adînc� sau o iluminare. În orice caz, prezen�a lor este fecund�, hot�rîtoare, c�ci r�spînde�te o fluiditate insesizabil� care te asimileaz� �i te cuprinde ca în ni�te mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu exist� goluri, vacuit��i sau discontinuit��i, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetat� transfigurare în care culmile sînt nu numai ame�eli, ci �i volupt��i. Trebuie îns� atîta fr�mîntare, atîta energie de interiorizare pentru a te putea exterioriza într-o prezen�� hot�rîtoare, încît luminile transfigur�rii te-ar putea arde �i distruge iremediabil. �i n-ar fi suprema transfigurare, în aceast� moarte de lumin� �i de foc?

Simt în mine o nelini�te ciudat�, care se insinueaz� în tot corpul, cre�te �i se dilat� ca

un regret spre a se fixa apoi ca o triste�e. Este teama de viitorul existen�ei mele problematice sau este o team� de propria mea nelini�te? C�ci m� cuprinde o nelini�te de fatalitatea fiin�ei mele. Oare voi mai putea vie�ui dup� astfel de probleme, voi mai putea continua s� tr�iesc dup� astfel de vie�uiri? Oare ceea ce tr�iesc eu e via��, sau un vis absurd, o exaltare reveric� îmbr�cat� în imperceptibile melodii transcendente? Nu se �ese în mine fantezia grotesc� �i bestial� a unui demon �i nu este nelini�tea mea o floare din gr�dina unei fiin�e apocaliptice? Toat� demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în nelini�tea mea, amestec de regret, de visuri crepusculare, triste�i �i irealit��i. �i din aceast� demonie n-o s� arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum �i pulbere, ca dup� o mare pr�bu�ire. C�ci toat� existen�a mea este o pr�bu�ire care, fiind nem�rginit�, niciodat� nu poate fi definitiv�.

Oare exist� alte întrist�ri decît întrist�rile de moarte? Nu, fiindc� adev�ratele triste�i

sînt negre, lipsite de farmec �i de vis, c�rora li se substituie�te o reflexivitate bizar�. Oboseala din triste�e este incomparabil mai mare decît cea din melancolie, este o oboseal� care duce la dezgust de via��, la o deprimare teribil� �i iremediabil�. Ceea ce diferen�iaz� triste�ea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia, pe cînd la a doua predomin� senza�ia, materialitatea grea �i fatal�, care d� un caracter atît de organic durerii. Triste�ea �i durerea nu pot duce decît la moarte, iar nu la iubire, la exaltare erotic�. A tr�i valorile Erosului înseamn� a tr�i nemijlocit, în imediatul vie�ii, în necesitatea secret� a vie�ii, care e sim�it� ca libertate, din cauza naivit��ii esen�iale a oric�rei experien�e erotice. Dar a fi trist �i a suferi înseamn� a nu putea tr�i nemijlocit, a nu putea fi capabil de un act imanent de vie�uire, de un act asociat fluxului vie�ii într-o participare din cele mai organice. Triste�ea, ca �i suferin�a, ne revel� existen�a, deoarece în ele avem în con�tiin�� separa�ia noastr� de lumea obiectiv� �i nelini�tea care d� un caracter tragic vie�uirii în existen��. Dac� ar exista un zeu al triste�ii, lui nu i-ar putea cre�te decît aripi negre �i grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern.

De�i în genere omul este un animal bolnav, se g�sesc totu�i destui oameni s�n�to�i

pentru a putea vorbi de sensul s�n�t��ii în omenire. Cea mai comod�, mai confortabil� �i mai pu�in angajat� stare este starea de s�n�tate. Ea indic� nu numai o prostie organic� �i definitiv�, dar �i o platitudine de sim�ire, o absen�� total� a oric�rui risc, o incapacitate de

orice ac�iune eroic�. A fi s�n�tos înseamn� a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adîncimile existen�ei. Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor, numai împotriva celor s�n�to�i nu, fiindc� ace�tia sînt atît de pu�in sensibili, încît nu pot s� realizeze în ei nici o form� de transfigurare. Cel mai mare dispre� pe care îl pot avea pentru un om este s�-l consider s�n�tos. S�n�tatea brut�, organic� - adic� o s�n�tate iremediabil� - este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. �i cînd mi se va obiecta s�n�tatea din gra�ie sau entuziasm, voi r�spunde c� acestea preced oarecum s�n�tatea, c� ele reprezint� dou� modalit��i de vie�uire care determin� felul s�n�t��ii. Ele sublimeaz� în a�a m�sur� faptul organic, încît atunci cînd admir�m gra�ia sau entuziasmul noi nu sîntem sensibili �i nu avem în con�tiin�� s�n�tatea, aceast� expresie a organicului ce nu �i-a dep��it legea lui, dep��ire ce o întîlnim totdeauna în boal�.

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei în�i�i. Munca este un

blestem. Iar omul a f�cut din acest blestem o voluptate. A munci din toate for�ele numai pentru munc�, a g�si o bucurie într-un efort care nu duce decît la realiz�ri irelevante, a concepe c� te po�i realiza numai printr-o munc� obiectiv� �i neîncetat�, iat� ceea ce este revolt�tor �i ininteligibil. Munca sus�inut� �i neîncetat� tîmpe�te, trivializeaz� �i impersonalizeaz�. Ea deplaseaz� centrul de preocupare �i interes din zona subiectiv� într-o zon� obiectiv� a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaz� atunci de destinul s�u personal, de educa�ia lui l�untric�, de intensitatea unor fosforescen�e interne �i de realizarea unei prezen�e iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adev�rat�, care ar fi o activitate de continu� transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ie�ire din centrul fiin�ei. Este caracteristic c� în lumea modern� munca indic� o activitate exclusiv exterioar�. De aceea, prin ea omul nu se realizeaz�, ci realizeaz�. Faptul c� fiecare om trebuie s� aib� o carier�, s� intre într-o form� de via�� care aproape niciodat� nu-i convine, este expresia acestei tendin�e de imbecilizare prin munc�. S� munce�ti pentru ca s� tr�ie�ti, iat� o fatalitate care la om e mai dureroas� decît la animal. C�ci la acesta activitatea este atît de organic�, încît el n-o separ� de existen�a sa proprie, pe cînd omul î�i d� seama de plusul considerabil pe care-l adaug� fiin�ei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifest� una din tendin�ele lui de a iubi r�ul, cînd acesta este fatal �i frecvent. �i în munc� omul a uitat de el însu�i. Dar n-a uitat ajungînd la naivitatea simpl� �i dulce, ci la o exteriorizare vecin� cu imbecilitatea.

Prin munc� a devenit din subiect obiect, adic� un animal, cu defectul de a fi mai pu�in s�lbatic. În loc ca omul s� tind� la o prezen�� str�lucitoare în lume, la o existen�� solar� �i sclipitoare, în loc s� tr�iasc� pentru el însu�i - nu în sens de egoism, ci de cre�tere interioar� -, a ajuns un rob p�c�tos �i impotent al realit��ii din afar�. Unde mai exist� într-o astfel de via�� extazurile, viziunile �i nebuniile? Unde mai exist� suprema nebunie, unde mai exist� voluptatea autentic� a r�ului? C�ci voluptatea negativ� din încîntarea pentru munc� are ceva din mizeria �i platitudinea omeneasc� de fiecare zi, dintr-o meschin�rie detestabil� �i periferic�. De ce nu se hot�r�sc odat� oamenii s� lichideze cu munca de pîn� acum �i s� înceap� o alt� munc�, în care s� nu mai g�sim nici o asem�nare cu genul de munc� în care s-au risipit? Oare a fost nevoie s� cl�deasc� piramide, palate, temple �i castele? Nu este suficient� con�tiin�a subiectiv� a eternit��ii, con�tiin�a acelei împliniri în supracon�tiin��? Dac� a distrus ceva activitatea frenetic�, munca neîncetat� �i trepida�ia exterioar�, apoi desigur aceasta nu poate fi decît sim�ul pentru eternitate. Munca este nega�ia eternit��ii. Cu cît cre�te cucerirea de bunuri în temporal, cu cît se intensific� munca exterioar�, cu atît eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndep�rtat �i mai irealizabil. De aici

perspectiva redus� a tuturor oamenilor activi �i energici, de aici platitudinea lor iremediabil� de gîndire �i de sim�ire. Munc� înseamn� periferie. �i, de�i nu opun muncii nici contempla�ia pasiv� �i nici reveria vag�, ci transfigurarea intens� pentru realizarea unei prezen�e, prefer totu�i o lene, ce în�elege �i justific� totul, unei activit��i frenetice, intolerante �i absolutiste. Pentru a trezi lumea modern� la via�� trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împ�care �i de un zîmbet ce accept� totul. Este infinit mai mult sim� metafizic într-un om lene� decît într-unul activ. Se întîmpl� îns� uneori ca lenea s� fie, întocmai ca �i munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adev�ratul elogiu nu poate fi decît acela al transfigur�rii.

M� atrag dep�rt�rile, m� atrage marele gol, proiectat din mine asupra firii. Un gol ce se

ridic� din stomac pîn� la creier, trecînd prin toate organele �i membrele ca un fluid u�or �i impalpabil, ca o insesizabil� pîlpîire intern�. �i nu �tiu de ce, în întinderea progresiv� a acestui gol, în m�rirea neîncetat� a acestui vid crescînd în infinit, simt prezen�a misterioas� �i inexplicabil� a celor mai contrare sentimente care agit� sufletul omenesc. Sînt fericit �i nefericit în acela�i timp, încerc simultan exaltarea �i depresiunea, m� domin� disperarea �i voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. S� fie vagul dep�rt�rilor, nostalgia dup� virginit��i cosmice, dup� singur�t��i fantomale �i misterioase? M� domin� un sentiment muzical al dep�rt�rilor, vibra�ii de melancolie infinit� �i cu ritm de extaz în singur�tate, cu priviri difuze pe în�l�imi de cer �i cu triste�ea în�l�imilor proprii. Cum s� g�sesc un triumf în marele gol, în atrac�ia nel�murit� pentru dep�rt�rile cosmice? M� v�d singur, în mijlocul unui peisaj nem�rginit, sorbind prin to�i porii aromele singur�t��ii, încîntat de reveria extatic� a melancoliei, îndep�rtînd contururile ca pentru a face �i mai ciudate dep�rt�rile, tr�ind euforia �i nelini�tea apocalipsului. Sînt atît de vesel �i de trist, încît lacrimile din mine au în acela�i timp reflexe de cer �i de infern. Pentru bucuria triste�ii mele, a� vrea s� nu mai existe moarte pe acest p�mînt, a c�rei fatalitate este atît de groaznic� în triste�ea pur� �i adev�rat�.

O s� m� înghit� golul meu l�untric, o s� fiu înghi�it de propriul meu vid. S� sim�i cum

te pr�bu�e�ti în tine, în neantul t�u propriu, cum ri�ti gîndindu-te la tine, cum cazi în haosul intern! Senza�ia pr�bu�irii în golul exterior, în vidul din afar�, este mult mai pu�in complicat� decît aceast� senza�ie nebun� a pr�bu�irii în tine însu�i. S�-�i dai seama de infinitele tale adîncimi �i s� le sim�i chem�rile, r�sunînd de o vraj� demonic�, este a atinge forma neobi�nuit� de expansiune centripet� în care centrul fiin�ei se deplaseaz�, într-un joc indefinit, în neantul subiectiv. Nelini�tea pr�bu�irii exterioare n-are farmecul maladiv al nelini�tii, al pr�bu�irii interne. C�ci la aceasta se adaug� satisfac�ia de a muri în tine, de a-�i g�si moartea în nimicul t�u propriu.

Receptivitatea pentru durere î�i are originea nu numai într-o structur� temperamental�

specific�, ci �i în obi�nuin�a, în frecven�a �i dominarea durabil� a durerii. Fiecare prilej de durere este tr�it atunci cu mult mai mult� intensitate, este exagerat �i proiectat în con�tiin�� pîn� la paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intim� în care limitele con�inuturilor suflete�ti r�s�rite din durere se dilat� la infinit, în care nu exist� margini �i forme pentru progresul durerii. Obi�nuin�a cu durerea nu toce�te sensibilitatea, nu face omul insensibil la noi dureri, ci creeaz� o receptivitate mult mai mare �i mai ascu�it�. Atunci, cea mai mic� depresiune se amplific�, ia propor�ii în con�tiin��, se intensific� �i apas� ca o greutate insuportabil�. �i pe cînd bucuriile �i succesele nu pot dep��i un efect de moment,

durerile se fixeaz� în suflet ca eternit��i de ghea��. Întregul con�inut al personalit��ii se dezvolt� atunci sub semnul durerii, devenit� realitate �i emblem� a acestei personalit��i. Dac� mult� iubire apropie pe om de via��, mult� durere îl separ�. Nu este de mirare pentru ce, la aceia care nu cunosc decît îndelungile suferin�e care tind s� epuizeze seria nesfîr�itelor dureri, dezgustul de via�� �i oboseala de a tr�i sînt uneori atît de mari, încît gestul cel mai mic ia propor�ia unui act eroic, str�duin�a cea mai redus� se proiecteaz� ca un efort colosal, ac�iunea cea mai timid� - ca un risc formidabil. Oboseala �i dezgustul de via�� fac din orice lacrim� o mare de plînset, din orice întristare o sum� de triste�i iremediabile, din orice durere un colos de suferin�e. Incapacitatea de a mai lua parte la via�a lucrurilor, la ritmul vie�ii exterioare face din oboseala continu� o stare în care te distan�ezi progresiv de tot ceea ce exist�. Sînt extrem de chinuitoare aceste st�ri în care, în furtuni de durere, apare oboseala, ca un corectiv vulcanului interior. Marea receptivitate pentru durere, pe care o au unii oameni, îi duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanic�, a furtunilor interne cu marile depresiuni. Un vulcan a c�rui lav� ar suferi cristaliz�ri chiar în elanul, în izbucnirea ei, s-ar consolida �i s-ar topi succesiv în ascensiunea sa. De aceea, dup� acest vulcan nu r�mîne numai fum, ci �i ghea��.

Pentru mine nimic n-are valoare decît prezentat în ultima expresie, realizat în forme

ultime. Nu pot vorbi decît despre ultimele triste�i, ultimele bucurii sau ultimele tragedii. C�ci iubesc ceva numai întru cît apare f�r� nici o rezerv�, f�r� nici un compromis �i f�r� nici o reticen��. �i unde se poate g�si aceasta, altundeva decît în ultimele expresii? Încord�rile ultime �i convulsiunile triste�ilor sfî�ietoare, nebunia ultim�, be�ia �i excitarea în ultimele forme m� încînt� pentru amestecul lor de farmec �i de nelini�te, pentru surîsul acela apocaliptic, de o vraj� ciudat� �i irezistibil�. Nu este totul ultim? Existen�a în genere nu este ea deja prins� în neant? �i ce este nelini�tea în fa�a neantului decît bucuria pervers� a ultimelor tiste�i, exaltarea pentru definitivatul neantului �i provizoratul existen�ei? S� fie oare pentru noi existen�a un exil �i neantul o patrie?

Trebuie s� lupt împotriva mea, s� explodez împotriva destinului meu, împotriva soartei mele. Cu cel mai barbar elan, s� arunc în anonimatul fiin�ei mele toate cadavrele care îmi împiedic� ascensiunea, toate obstacolele care amîn� transfigurarea, s� nu mai r�mîn� decît expansiunea mea subiectiv�, groaznic�, �i infinita mea dorin�� de întuneric �i de lumin�. Fiecare pas al meu s� fie un triumf sau o pr�bu�ire, un avînt sau o ratare. În cea mai fulger�toare alternan�� s� creasc� �i s� moar� via�a din mine, în ritmul cel mai trepidant s� se deschid� florile �i s� str�luceasc� putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin �i din aprecierea ra�ional� a existen�elor curente s� nu mai îngreuneze tensiunea nem�rginit� a vijeliei mele interne, a durerilor �i amurgurilor mele. Cu s�lb�ticia impetuoas� a resurselor neexploatate din mine �i cu încrederea bestial� a patimilor comprimate, s� înghit lumin� �i întuneric pentru orgia mea l�untric�, pentru volupt��ile �i chinurile haosului meu, pentru tragicele încînt�ri ale dezn�dejdii �i ale bucuriilor mele ultime.

M� arde un astfel de foc interior �i m� agit� furtuni atît de mari, încît mirarea m� apuc� cum de nu explodez deodat� cu aceast� lume, într-un avînt apocaliptic. Simt cum tremur eu, �i cu mine întreaga lume, cum m� n�p�desc fioruri din adîncuri �i cum m� cuprinde o exaltare de sfîr�it de lume. A� vrea ca toat� lumea aceasta s� fie aruncat� în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanent�, continu� �i adînc�, de o demonie intrinsec� �i p�r�sit�, s� se cutremure totul ca în fa�a ultimelor clipe, s� ne învîrtim, halucina�i, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic s� nu-�i mai g�seasc� o ra�iune în sine

însu�i, totul s� fie într-o clip� nimic. �i s� soarbem nimicul, prin�i în vîrtejul demonic al clipelor din urm�.

Nu este un semn de rezisten��, ci de imbecilitate, în faptul c� oamenii supravie�uiesc unor încord�ri organice excesive �i unor st�ri suflete�ti de limit�. Ce rost mai are s� tr�ie�ti dup� asemenea tensiuni, ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existen�ei? Nu numai dup� experien�a neantului �i a disper�rii îmi pare un nonsens supravie�uirea, dar �i dup� intensitatea voluptuoas� a actului sexual. Nu voi în�elege niciodat� cum de nu s-au g�sit oameni care s� se sinucid� în culmea volupt��ii sexuale, cum de nu s-au g�sit fiin�e care s� simt� vulgar� �i plat� orice supravie�uire. Fiorul acela, nem�rginit în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui s� consume într-o clipit� toat� fiin�a noastr�. �i dac� n-o consum�, pentru ce n-o consum�m noi? Sînt atîtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul �i originalitatea unei mor�i sexuale, care n-ar fi mai pu�in absolut� decît celelalte mor�i, ci ar avea avantajul de a te arunca în nimic în mijlocul suspinelor de voluptate. De ce s� pierdem astfel de c�i, de ce s� neglij�m astfel de prilejuri? Trebuie numai o sclipire de amarnic� luciditate în culmea uit�rii sexuale, pentru ca moartea sexual� s� nu mai apar� o iluzie sau o fantezie deviat�.

Dac� oamenii vor ajunge vreodat� la o stare în care s� nu mai poat� suporta monotonia, platitudinea �i vulgaritatea existen�ei obi�nuite, atunci orice prilej de tr�ire absolut� va fi un motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supravie�ui exalt�rii aceleia infinite va consuma, ca în complica�iile apocalipsului, orice urm� de existen��. Atunci, nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema dac� mai are rost s� mai tr�ie�ti dup� ce ascul�i unele simfonii sau dup� ce prive�ti un peisaj rar �i fascinator. Toate aceste experien�e au un caracter de definitivat sau, în cazul cel mai bun, de r�scruce. Dup� ele, oricît� diversitate ai mai c�uta în via��, ea nu te poate îndep�rta de la senza�ia de gol ce urmeaz� fantasticelor plenitudini ce se nasc �i cresc în experien�ele capitale.

Tragedia omului, ca animal dezintegrat din via��, consist� în faptul c� el nu mai poate g�si o satisfac�ie în datele �i valorile vie�ii. Orice fiin�� ca parte din existen�� poate vie�ui, întrucît pentru ea existen�a, din care ea face parte, are caracter de absolut. Pentru om, via�a nu e un absolut. De aceea, nici un om, întrucît nu e numai animal, nu g�se�te o mul�umire în faptul însu�i al vie�ii, în faptul de a tr�i. Pentru animal, via�a e totul; pentru om, ea este un semn de întrebare. �i acest semn de întrebare este un final, c�ci omul n-a primit pîn� acum nici un r�spuns întreb�rilor lui �i nu va primi niciodat�, deoarece via�a nu numai c� n-are nici un sens, dar nici nu poate avea unul.

PRINCIPIUL SATANIC ÎN SUFERIN�� Dac� sînt oameni ferici�i pe acest p�mînt, pentru ce nu url�, pentru ce nu apar în strad�

s�-�i strige bucuria în �ipete nebune �i neîncetate? De unde atîta discre�ie �i atîta rezerv�? Dac� a� avea con�tiin�a unei bucurii continue, a unei exaltate dispozi�ii interne înspre pl�cere, �i dac� a� sim�i o irezistibil� înclinare înspre senin�tate, n-a� putea tr�i numai în mine acele momente, ci le-a� împ�rt��i într-un elan f�r� margini tuturora, m-a� risipi de bucurie în v�zul celorlal�i, mi-a� consuma toat� energia pentru a face comunicabil� starea mea de fericire, preaplinul meu încînt�tor �i debordant. N-a� regreta dac� dup� o astfel de risipire vocea ar r�gu�i, ochii ar orbi �i mersul s-ar împletici, n-a� regreta dac� func�iile �i posibilit��ile organelor s-ar epuiza �i focul din mine �i-ar încetini pîlpîirile.

Dac� exist� fericire în lume, ea trebuie comunicat�. Sau oamenii cu adev�rat ferici�i n-au con�tiin�a fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din con�tiin��, pentru ca ei

s� ne r�spl�teasc� din infinita lor incon�tien��. De ce numai durerea are lacrimi �i �ipete, iar pl�cerea numai fioruri? Cînd în pl�cere omul ar avea atîta con�tiin�� cît� are în durere, atunci n-ar putea r�scump�ra pl�cerile, durerile - �i distribu�ia în lume n-ar fi incomparabil mai echitabil�?

Durerile nu se uit�, chiar fiindc� sînt legate, într-un mod nem�surat de mare, de con�tiin��. De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sînt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali n-au ce uita.

Într-un anumit fel, nici pl�cerile nu se uit�, c�ci �i ele se însumeaz� în personalitatea noastr�, determinînd-o într-o puternic� receptivitate pentru pl�cere �i înseninînd progresiv fiin�a noastr�, întocmai ca �i suferin�a, care determin� receptivitatea în sensul ei. Dar pe cînd durerile au o pregnan�� �i o individualitate dincolo de însumarea �i totalizarea ce se realizeaz� în noi, pl�cerile se �terg �i se topesc ca ni�te forme cu conturul indecis. Ne este extraordinar de greu a ne aminti de o pl�cere �i de cadrul în care ea s-a dezvoltat, pe cînd amintirea durerii amplific� senza�ia penibil� cu memoria deconcertant� a cadrului. C� pl�cerile nu se pot uita integral, o dovede�te faptul c� un om ce a tr�it toat� via�a în pl�ceri nu va avea la b�trîne�e decît o u�oar� dezabuzare, pe cînd unul ce a suferit mult numai în cazul cel mai bun va realiza o profund� resemnare. �i resemnarea presupune infinite tragedii anterioare.

Este o prejudecat� ru�inoas� în afirma�ia c� pl�cerile sînt egoiste, c� ele separ� pe om de via��, precum tot atît de ru�inoas� este aceea dup� care durerile creeaz� afinit��i cu lumea. Superficialitatea ce exist� la sursa unor atari prejudec��i este revolt�toare, �i originea ei livresc� este de natur� a nulifica în con�tiin�a mea toate bibliotecile, în fa�a unei singure experien�e tr�ite pîn� la margini.

Concep�ia cre�tin� �i concep�ia curent� a suferin�ei sînt fundamental false. Dup� ele, suferin�a este un drum spre iubire, cînd nu este calea esen�ial� a iubirii. Dar oare cre�tinismul numai în aceast� problem� ar trebui corectat?

A vorbi de drumul suferin�ei ca drum al iubirii este a nu cunoa�te nimic din esen�a satanic� a suferin�ei. Pe treptele suferin�ei nu urci, ci cobori. Ele nu formeaz� sc�ri înspre cer, ci înspre infern. �i întunericul în care ajungi pe sc�rile durerii nu este mai pu�in infinit �i etern decît lumina ce te orbe�te pe sc�rile bucuriei.

Suferin�a este o cale de separare, de disociere, este o for�� centrifugal� ce te deta�eaz� de sîmburele vie�ii, de centrul de atrac�ie al lumii, de unde totul tinde s� se unifice în iubire �i intimitate. Dac� principiul divin se caracterizeaz� printr-un efort de sintez� cosmic� �i de participare metafizic� la esen�a totului, atunci suferin�a este la antipodul acestui principiu. Principiul satanic, ca principiu de dislocare, de dualizare �i dramatizare, str�bate într-o imanen�� organic� �i esen�ial� întreg sîmburele durerii.

În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vie�ii, iei un contact incon�tient �i experimental cu dinamismul concret al firii �i te sim�i legat prin toate fibrele cu pulsa�iile ira�ionale ale lumii. �i aceasta nu numai în bucuria spiritual�, ci �i în diversitatea formelor de pl�cere organic�, în multiplele volupt��i ale sim�urilor.

Separarea de lume în suferin�� duce la interiorizare excesiv�, la o dezvoltare paradoxal� a gradului de con�tiin��, încît toat� lumea, cu splendorile �i întunecimile ei, se fixeaz� fa�� de om într-o pozi�ie de exterioritate �i transcenden��. �i cînd e�ti într-o asemenea m�sur� separat de lume, cînd ai lumea ve�nic în fa�a ta �i cînd te sim�i iremediabil singur în fa�a acestei lumi, atunci cum s� mai po�i uita ceva? Nu sim�i necesitatea uit�rii decît a lucrurilor �i experien�elor din cauza c�rora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale

ale acestei lumi este de a �terge amintirile celor ce n-ar vrea s� uite �i de a fixa amintirile în memoria celor ce ar dori s� uite totul.

În genere, oamenii se împart în dou� categorii: în aceia pentru care lumea ofer�

prilejuri de interiorizare �i aceia pentru care lumea r�mîne exterioar�, obiectiv� �i nesemnificativ�. Toate obiectele lumii fizice �i toate formele naturii sînt lipsite pentru om de orice semnifica�ie dac� sînt privite ca atare, în ele însele. Semnifica�ia lor se dezv�luie numai unei intense tr�iri subiective, care tinde s� le asimileze �i s� le însumeze în subiectivitate. Atunci cresc în noi �i nu numai c� le determin�m, dar ne determin� �i ele. Oamenii care interiorizeaz� nu pot lua faptele brute, nude sau moarte, ci le vitalizeaz�, le integreaz�, topindu-le într-un torent l�untric. Într-o adev�rat� interiorizare, toat� existen�a obiectiv� e un pretext. �i numai ca atare ea poate avea semnifica�ie, deoarece o teleologie obiectiv� nu se poate construi �i justifica decît pe o sum� de iluzii, care au p�catul de a fi direct sesizabile �i demascabile de un ochi p�trunz�tor. To�i oamenii v�d focuri, furtuni, pr�bu�iri, peisaje; dar cî�i simt în ei fl�c�ri, tr�snete, vîrtejuri sau armonii? Sau cî�i, la vederea unor fl�c�ri, se gîndesc simultan la gra�ie �i la moarte, �i cî�i poart� în ei frumuse�i îndep�rtate care s� le coloreze melancoliile? Oamenii care tr�iesc indiferent, c�rora natura nu le ofer� decît o obiectivitate fad� �i rece, de�i pot fi perfect mul�umi�i cu via�a, ea nu este mai pu�in pentru ei o sum� de ocazii pierdute. C�ci ei nu pot dep��i o form� de vizualitate ordinar�. La omul comun, v�zul, în loc s� înghit� obiectul, îl izoleaz�, îl îndep�rteaz� de la orice posibilitate de integrare �i asimilare.

Oricît m-a� fi zb�tut eu în aceast� lume �i oricît m-a� fi separat de ea, distan�a dintre mine �i ea n-a f�cut decît s� mi-o fac� mai accesibil�. De�i nu pot g�si un sens în lume, un sens obiectiv �i o finalitate transcendent�, care s� arate înspre ce evolueaz� lumea �i la ce ajunge procesul universal, varietatea de forme a existen�ei a fost totu�i în mine un prilej de ve�nice încînt�ri �i triste�i. Am avut momente cînd frumuse�ea unei flori a justificat în fa�a în�elegerii mele existen�a unei finalit��i universale, precum o pat� în puritatea unui azur a fost de natur� a-mi a�î�a verva pesimist�. Cei ce interiorizeaz� peste m�sur� descoper� în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolic�.

Oare tot ceea ce am v�zut eu în via�a mea s� port în mine? M� sperie gîndul c� toate peisajele, c�r�ile, femeile, vulgarit��ile �i viziunile sublime s-au condensat într-un creier �i c� o parte din trecutul umanit��ii s-a actualizat într-o biat� con�tiin��. Aceste gînduri, viziuni, aspecte �i obiecte nu par a se fi subtilizat în �es�turile unei substan�e nervoase, a se fi sub�iat pîn� la transparen�� într-un mediu de o fine�e inexplicabil�, ci am impresia c� s-au transpus în mine ca realit��i, c� o parte din existen�� apas� în infinitul meu l�untric. Poate de aceea m� simt uneori atît de greu, de ap�sat �i de cople�it, c� a� vrea s� uit în toate prilejurile pe care mi le ofer� via�a. Interiorizarea duce la pr�bu�ire, fiindc� prin ea a intrat oarecum lumea în tine �i te apas� dincolo de orice rezisten��. Mai este atunci de mirare de ce unii se servesc de sport, de vulgaritate, de art� �i de sexualitate numai pentru a uita?

— Pentru ce nu scriu femeile? Fiindc� ele pot plînge oricînd. — Cîte mii de celule nervoase m� cost� fiecare gînd? Iat� întîia întrebare ce trebuie s�

�i-o pun� un gînditor existen�ial �i organic, un gînditor viu. — Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a pr�bu�it din cauza

ideilor.

— Defectul tuturor oamenilor este c� a�teapt� s� tr�iasc�, deoarece n-au curajul

fiec�rei clipe. De ce n-am pune în fiecare moment atîta pasiune �i atîta ardoare încît fiecare clip� s� devin� un absolut, o eternitate? To�i înv���m s� tr�im dup� ce nu mai avem nimic de a�teptat, iar cînd a�tept�m nu putem înv��a nimic, fiindc� nu tr�im în prezentul concret �i viu, ci într-un viitor fad �i îndep�rtat. Ar trebui s� nu a�tept�m nimic decît de la sugestiile imediate ale clipei, s� a�tept�m f�r� a avea con�tiin�a timpului. Salvarea nu poate fi decît în recî�tigarea imediatului. C�ci omul este o fiin�� care a pierdut imediatul. De aceea este el un animal indirect.

— De cînd trebuie s� înceap� fericirea noastr�? De cînd ne-am convins c� adev�rul nu

poate exista. C�ci de aici orice mod de salvare este posibil, chiar dac� ar fi o salvare prin nimic. Acela care nu crede în imposibilitatea adev�rului sau acela ce nu se bucur� de aceast� imposibilitate n-are decît o cale de salvare, pe care n-o va g�si îns� niciodat�.

— Excesul de subiectivism, la oamenii care n-au ajuns la credin��, nu poate duce decît

la megalomanie sau la autodenigrare. Cînd te preocupi mult de tine însu�i, nu po�i ajunge decît s� te iube�ti sau s� te ur��ti dincolo de orice m�sur�. În amîndou� felurile, te lichidezi înainte de vreme. Nu e subiectivism acela ce nu te face Dumnezeu sau Satana.

Ar trebui ca omul s� înceteze s� fie, sau s� devin� un animal ra�ional. Mai bine s�

devin� o fiin�� absurd� care în fiecare moment risc� totul, cu fantezii periculoase �i exalt�ri infinite, cînd ar putea muri din cauza a tot ce ofer� lumea �i a tot ce nu ofer�. Idealul oric�rui om ar trebui s� fie încetarea de a fi om. �i aceasta nu se poate decît prin realizarea arbitrarului absolut.

Iubirea de oameni ce r�sare din suferin�� seam�n� cu în�elepciunea ce izvor��te din

nefericire. În amîndou� cazurile, r�d�cinile sînt putrede �i izvorul infectat. Numai iubirea de oameni care e natural� �i spontan�, rezultat� dintr-o d�ruire fireasc� �i dintr-un elan irezistibil, poate fecunda �i sufletele altora �i poate comunica o intimitate cald� �i senin�. Aceea ce rezult� din suferin�� ascunde prea multe lacrimi �i suspine pentru a nu împr��tia raze de o claritate amar�, în care punctele negre p�teaz� puritatea iubirii. Este prea mult� renun�are, prea mult chin �i prea mult� nelini�te, pentru ca aceast� iubire s� fie altceva decît o infinit� concesivitate. Ier�i totul, admi�i totul, justifici totul. Dar este aceasta iubire? �i cum s� mai iube�ti, cînd nu e�ti ata�at de nimic? Iubirea de oameni din suferin�� este vidul acelui suflet omenesc între tot �i nimic, întocmai cum, într-un suflet cu amoruri ratate, numai donjuanismul mai are un sens. În cre�tinism nu exist� iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mîntuitorul lumii, dac� l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici m�car aceast� concesivitate, aceast� indulgen��, care este mai mult o aluzie la iubire decît iubire.

Iubire din suferin��? Ea poate fi nem�rginit de mare, dar florile acestei iubiri nu se înr�d�cineaz� mai pu�in în otrav�.

Totul este posibil �i nimic nu e posibil; totul e permis �i nimic. În orice direc�ie ai

apuca, nu este mai bine decît în nu import� care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi ori nu crezi, totuna e, precum totuna este dac� taci sau dac� strigi. Po�i g�si totului o justificare, precum nu po�i g�si nici una. Totul este în acela�i timp ireal �i real, absurd �i

firesc, fantastic �i plat. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia, precum nici o idee nu e mai bun� decît alta. De ce s� te întristezi de triste�ea ta �i s� te bucuri de bucuria ta? Ce-�i pas� dac� lacrimile tale sînt de pl�cere sau de durere? Iube�te-�i nefericirea �i ur��te-�i fericirea, amestec� totul �i confund� totul. Renun�� la distinc�ii, la diferen�ieri �i la planuri. Fii ca un fulg dus de vînturi sau ca o floare purtat� de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie �i la� unde ar trebui. Cine �tie dac� în felul acesta nu vei fi mai cî�tigat? �i dac� nu cî�tigi, ce e dac� pierzi ceva? Este ceva de pierdut �i ceva de cî�tigat în aceast� lume? Orice cî�tig este o pierdere, precum orice pierdere este un cî�tig. Pentru ce oamenii mai a�teapt� o atitudine determinat�, idei precise �i vorbe corecte? Simt c� ar trebui s� v�rs foc pe gur�, ca r�spuns la toate întreb�rile ce mi s-au pus �i ce nu mi s-au pus.

Cum s-ar putea lupta împotriva nefericirii? Numai luptînd împotriva noastr�, dîndu-ne

seama c� ea nu provine din afar�, ci din noi în�ine. Dac� ne-am da seama în fiecare moment c� totul depinde de r�sfrîngerea în con�tiin�a noastr�, de amplific�rile interne �i de ascu�imea sensibilit��ii, atunci am ajunge în fiecare clip� la acea luciditate în care realit��ile se situeaz� în justele lor contururi. Nu este vorba s� ajungem la fericire, ci la un grad mai mic de nefericire. Omul care este mai aproape de fericire decît de nefericire are nevoie de concursul permanent al acestei lucidit��i, ce corecteaz� exager�rile sau anticip�rile sensibilit��ii, deoarece el nu s-a analizat pîn� acolo, încît spiritul s� se cristalizeze autonom de via��. În cazul oamenilor neferici�i, un corectiv posterior este întotdeauna necesar pentru a nu sombra - nu în dezn�dejde, ci în imbecilitate.

Este un semn de mare rezisten�� în a r�mîne în dezn�dejde, precum este un semn de mare deficien�� în a ajunge la imbecilitate în urma unei îndelungi nefericiri. Trebuie o adev�rat� educa�ie, un efort l�untric persistent pentru a atinge un grad mai redus de nefericire. Orice educa�ie �i orice efort spre a atinge fericirea sînt de la început sterile. Orice ai face, nu po�i deveni fericit dac� ai apucat pe drumul nefericirii. Po�i trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu e posibil. Ceea ce înseamn� c� fericirea poate avea surprize mai dureroase decît nefericirea. În fericire, sim�i c� lumea aceasta trebuia s� fie a�a cum e; în nefericire, oricum afar� de cum e. �i de�i î�i dai seama de originea subiectiv� a nefericirii, defectul personal îl converte�ti fatal într-un defect de constitu�ie metafizic�.

Niciodat� nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care s�-�i recunoasc� în mod absolut întunericul propriu, pentru a vedea eventualele lumini ale lumii. V�zînd mizeria subiectiv� în mizeria obiectiv� a lumii, credem c� ne u�ur�m povara �i ne dispens�m de mustr�rile ce ar trebui s� ni le facem. În realitate, aceast� universalizare ne adînce�te nefericirea �i, prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmic�, ne închide orice posibilitate de a o diminua, de a o face mai suportabil�.

Disciplina nefericirii provoac� mai pu�ine nelini�ti, mai pu�ine surprize dureroase, un chin mai atenuat �i o suferin�� mai st�pînit�. Este o mascare aristocratic� a consum�rii intime, o discre�ie a agoniei în aceast� disciplin� a nefericirii, care însemneaz� aparent con�tiin�a în momentele supreme, pentru ca tragedia s� fie �i mai mare în adîncuri.

Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formal� �i armonic� se dezvolt� cu atît mai

puternic cu cît omul este mai aproape de fericire. Totul în frumuse�e î�i g�se�te o ra�iune în sine însu�i, un echilibru intern �i o justificare integral�. Un lucru frumos nu-l putem concepe decît a�a cum e. Un tablou sau un peisaj ne încînt� în a�a m�sur�, încît noi nu ni-l putem reprezenta în momentul contempla�iei decît în forma ce ni se prezint�. A privi lumea sub semnul frumuse�ii este a afirma c� lumea aceasta trebuia s� fie a�a cum e. Într-o astfel de

viziune, totul se tope�te în armonii �i str�luce�te în splendori, iar aspectele negative ale existen�ei nu fac decît s� intensifice farmecul armoniilor �i str�lucirea splendorilor. Frumuse�ea nu va salva lumea, dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umbl� pe aceast� cale. Se poate ca frumosul, în aceast� lume de antinomii �i de paradoxuri, s� fie în afar� de aceste anomalii? Întreg farmecul �i întreaga structur� particular� a frumosului deriv� din faptul de a fi numai obiectiv un paradox, iar subiectiv, pentru cel ce tr�ie�te frumosul, de a fi dincolo de orice paradox. Fenomenul estetic exprim� paradoxul de a reprezenta absolutul în form�, de a obiectiva în forme limitate un infinit. C�ci ce înseamn� asietatea, împlinirea total�, f�r� posibilitatea de a concepe alt� modalitate de realizare decît a prezenta un absolut sim�irii noastre? Despre imposibilitatea real� a acestui absolut, despre contradic�ia esen�ial� �i organic�, noi nu ne d�m seama în momentul de contemplare a frumosului, ci tr�im în cea mai naiv� participare un absolut care se dovede�te obiectiv a fi o imposibilitate. Absolutul în form�, absolut întruchipat în expresii limitate, este posibil, în sufletul celui dominat de emo�ia estetic�, în clipa viziunii frumosului, el este îns� o contradictio in adiecto unei alte perspective decît cea a frumosului. Din acest motiv, este atîta iluzie în orice ideal de frumuse�e, încît întinderea ei este nedeterminabil�. �i ceea ce este mai grav e c� premisa fundamental� a oric�rui ideal de frumuse�e, dup� care lumea aceasta trebuia s� fie a�a cum e, nu rezist� nici celei mai elementare analize. Lumea aceasta trebuia s� fie oricum, numai a�a cum e nu.

Pentru ce oamenii doresc s� realizeze neap�rat ceva? N-ar fi incomparabil mai bine s�

stea suspenda�i sub soare, într-o lini�te senin� �i într-o t�cere admirabil�? Ce este de realizat, �i de ce atîta sfor�are �i atît imperialism? Omul a pierdut sim�ul marilor t�ceri, al marilor lini�ti ce îmbat� fiin�a cu arome de eternitate. De�i con�tiin�a este fructul unei deficien�e vitale, ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate, ci la unii a dezvoltat o exasperare a pornirilor vitale, o exagerare a imperialismului vital. Nemaiputînd tr�i în prezent, adun� mai mult decît trebuie vie�ii, aglomereaz� material care îl apas� �i îl subjug�. Astfel, sentimentul viitorului a fost o calamitate pentru om. Procesul, prin care con�tiin�a a separat pe oameni în dou� categorii mari, este dintre cele mai ciudate �i el e de natur� a explica pentru ce omul este o fiin�� atît de pu�in consistent�, care nu-�i poate fixa un centru de energie �i de echilibru. Atît cei pe care con�tiin�a i-a dus la interiorizare, la chin �i la tragedie, cît �i cei pe care i-a avîntat într-un imperialism nelimitat, într-o groaznic� dorin�� de achizi�ie �i de posesiune, sînt, în moduri diferite, dezechilibra�i �i neferici�i. Con�tiin�a a f�cut din animal om �i din om demon, dar ea n-a f�cut înc� din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mîndre�te de a fi omorît unul pe cruce.

Feri�i-v� de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezen�a lor nu poate fi decît plictisitoare, incolor� �i fad�. C�ci despre ce v� poate vorbi un om incapabil de viciu, decît despre moral�? �i cine n-a dep��it morala înseamn� c� n-a adîncit nimic din experien�ele pe care le ofer� via�a, c� n-a ratat nici un elan �i n-a transfigurat nici o pr�bu�ire. O existen�� mare începe de acolo de unde pentru ea sfîr�e�te morala, fiindc� numai de aici ea poate risca orice, poate încerca absolut totul, chiar dac� obstacole o împiedic� de la realiz�ri efective. Se cer infinite transfigur�ri pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis, în care sufletul se poate arunca f�r� remu�c�ri în vulgaritate, în sublim sau în grotesc, realizînd o complexitate atît de bogat�, încît nici o direc�ie �i nici o form� de via�� s� nu-i fie închise. Tirania exteriorului �i a generalului, ce domin� existen�ele comune, dispare pentru a-i lua locul absoluta spontaneitate a existen�ei unice, cu norma topit� în fluidit��ile ei interioare, cu legea în ea îns��i, dincolo de orice form� �i de orice schem�. Cum s� nu dispar� morala

pentru o astfel de fiin��, care poate fi cea mai generoas� fiindc� este atît de absurd� încît poate s� renun�e la lume �i ca atare s� dea tot ce se poate da? Generozitatea este incompatibil� cu morala, cu aceast� ra�ionalitate a obiceiurilor, con�tiin�ei, cu aceast� mecanizare a vie�ii. Orice fapt� generoas� este absurd�, este o renun�are ce nu se poate g�si la omul comun, care se îmbrac� în hainele moralei spre a-�i ascunde vulgara lui nulitate. Tot ce este cu adev�rat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. Meschin�ria moralei cu norme ra�ionale, cu legi fixe �i cadre exterioare nu se eviden�iaz� mai bine ca în condamnarea viciului, aceast� expresie de tragic carnal �i de tulburare pasional�, ce cre�te din prezen�a spiritului în carne. În orice viciu este prezent� o tragedie a c�rnii, un salt al c�rnii din fatalitatea ei, o încercare de sf�rîmare a limitelor imanente ce încarcereaz� elanurile pasionale. O plictiseal� organic� se ridic� pîn� la o dezn�dejde a nervilor �i a c�rnii, din care nu se pot salva decît încercînd celelalte forme posibile de volupt��i. Atrac�ia tuturor celorlalte forme decît cele normale picur� în senza�iile viciului o nelini�te tulbur�toare, divers� în consecin�e �i complex� în agita�ii. În viciu, spiritul pare c� a devenit sînge �i se agit� ca o for�� imanent� în carne. Explorarea în ordinea posibilului nu se poate face f�r� concursul spiritului, f�r� interven�ia con�tiin�ei. Viciul reprezint� o form� de triumf a individualului. �i cum ar putea reprezenta carnea individualul, f�r� o interven�ie din afar�? Acest amestec de spirit �i carne, de con�tiin�� �i sînge, creeaz� o efervescen�� extrem de fecund� pentru acela care e prins în seduc�iile viciului. Nimic nu este mai resping�tor decît viciul înv��at, împrumutat �i afectat. Din acest motiv, elogiul viciului este complet injustificat; se poate cel mult constata fecunditatea lui, pentru oamenii care îl �tiu transfigura, care pot devia aceast� deviere. A-l tr�i brut, criminal, vulgar este a-i exploata numai materialitatea lui scandaloas� �i a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o excelen��. Via�a intim�, pentru a atinge anumite în�l�imi, nu se poate dispensa de nelini�tile viciului. �i nici un vicios nu poate fi condamnat decît în momentul cînd, în loc s� considere viciul un pretext, îl transform� într-o finalitate.

Iubirea, cu cît e mai intens� �i mai concentrat�, cu atît se limiteaz� mai mult în

întindere, cu atît cere mai mult individualul �i unicul. Astfel se întîmpl� c� marile pasiuni descoper� absolutul într-o femeie, care la cea mai redus� analiz� de abia î�i poate salva existen�a biologic�. Unei considera�ii din afar�, iubirea este atît de absurd�, încît ea nu poate fi apreciat� decît pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în considera�ii, ci numai în mir�ri.

Din milioane de femei s� aleg una singur�, s� m� limitez numai la una? Ar trebui ca aceea s� fie în fiecare moment alta, s� fie capabil� de atîta transfigurare, încît s�-mi apar� ve�nic nou� �i neb�nuit�. Cî�i au pasiunea atît de mare, încît în fiecare moment s� vad� lumini noi �i farmece schimbate? Femeia este o fiin�� cu pu�ine posibilit��i, ea nu poate rezista exigen�elor unui b�rbat torturat, pentru care iubirea este numai o form� de a te realiza în via��. Î�i trebuie o pasiune mare pîn� la imbecilitate pentru a putea iubi o singur� femeie. Cînd sim�i îns� insuficien�a tuturor formelor de via��, cînd te satisface numai ceea ce e deviat, crescut paradoxal �i dezvoltat exagerat, ce mai po�i g�si într-o singur� femeie? Schimbînd multe, dac� �i se refuz� surprize psihologice este imposibil s� nu te farmece jocul de fizionomii, diversitatea de expresie �i s� nu te pasioneze c�utarea unui mister psihologic pe care nu-l g�se�ti totu�i niciodat�, fiindc� nu exist�. Sensibilitatea feminin� e prea periferic� �i prea receptiv� pentru a avea resursele inepuizabile ale unui mister. Farmecul absurd al iubirii adev�rate, al iubirii intense, este de a g�si mister într-o singur� fiin��, de a

descoperi - sau mai precis a inventa - un infinit într-o existen�� individual� de o deconcertant� finitate.

Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Donjuanismul este avantajul �i defectul celor certa�i cu Eros, dar care au destule rezerve de via�� pentru a nu ajunge la o impoten�� psihic� sau erotic�. Necesitatea de a varia aspectele lumii, n�scut� dintr-o plictiseal� organic�, duce în domeniul iubirii la donjuanism. To�i oamenii care au dus via�a interioar� pîn� la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vie�ii �i care se chinuiesc pe culmi, sînt în mod fatal donjuani, întocmai ca �i antipodul lor, oameni îngu�ti, lipsi�i de via�� interioar�, cu posibilit��i extrem de reduse de în�elegere �i sim�ire. Via�a prezint� aceast� ciudat� dualitate de a întruni în realizarea exterioar� pe cele dou� tipuri opuse de oameni: pe deficien�i �i pe cei preaplini. Tot sim�ul psihologic este în a percepe dac� cineva a ajuns la o form� respectiv� de via�� din preaplin sau din deficien��. Unul poate fi vicios �i imoral din deficien��, altul din exces; unul poate ajunge la disperare din incapacitate, din lips� de rezisten�� �i de gîndire, altul din exces de problematic� �i de interioritate.

Lumea cade în gre�eala de a pune pe acela�i plan de via�� sufleteasc� pe to�i acei oameni care seam�n�, exterior �i aparent, în realiz�rile lor. Donjuanismul este interesant �i simptomatic numai la aceia la care apare ca un fruct al disper�rii, al unei prea bogate reflexivit��i �i preocup�ri l�untrice. Cine pe culmile disper�rii nu este un donjuan, acela nu �i-a asimilat disperarea organic, nu a tr�it intens st�rile de limit�, arderile �i consum�rile supreme, ci le-a încercat artificial, ca într-un vag presentiment. A fi un om de mari singur�t��i înseamn� a iubi pe toate femeile. �i a iubi pe toate femeile înseamn� a nu iubi nici una. Cei care fac filozofia vie�ii nu pot fi decît ni�te diletan�i ai Erosului, c�ci ei au pus prea mult� pasiune în problemele vie�ii, pentru ca s� mai aib� pasiune pentru aspectele ei. Pe culmile disper�rii, superficialitate în iubire este o superficialitate din adîncime.

Am încercat într-o mare t�cere �i într-o mare singur�tate, în mijlocul naturii, departe

de oameni �i aproape de mine, o senza�ie de tumult nesfîr�it, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a n�p�dit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent �i insesizabil. Închizînd ochii, întreaga lume pare c� s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan toren�ial, de un farmec indefinibil �i de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine în forme �i în�l��ri de valuri, ca în visurile de înec de o groaz� voluptuoas�. Am sim�it atunci nu numai cum un om poate tr�i, în anumite clipe, toat� esen�a misterioas� a destinului uman, dar �i cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbit� în extazurile singur�t��ii. Dac� ai închis ochii pentru a atinge o t�cere �i o singur�tate mai mare, ai pierdut infinitul ce �i-l oferea perspectiva exterioar�, pentru a cî�tiga un infinit mai complex �i mai atr�g�tor. �i în acest moment de extaz cosmic, de revela�ie metafizic�, am sim�it cum efluviile ce le degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul fiin�ei �i cum halucina�ia mea era halucina�ia existen�ei. �i m-am sim�it, în acel fior neuitat, iresponsabil de existen�a acestei lumi.

Cine î�i înal�� aripi în mine, de simt cum zborul meu m� avînt� într-o nebun� �i baroc�

expansiune? S� fie aripile eternit��ii care m� ridic� în infinit, m� tulbur� �i m� însingureaz�? Simt toat� confuzia eternit��ii în mine �i sorb miresmele infinitului cum a� sorbi o otrav�. Beat de eternitate �i atras de infinit, m� pr�v�lesc prin spa�ii ca o figur� solar� �i m� avînt prin imensit��i, u�or ca o iluzie �i transparent ca un zîmbet, m� risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoper� senin�t��i de azur �i transcenden�e de nori. Cui s� m� închin prin aceste de�erturi �i cui s� întind mîna prin aceste singur�t��i, la cine s� m� opresc în

aceste evolu�ii cosmice �i unde s� privesc ca la o mîngîiere? Cum se destram� azurul în fantastica mea viziune �i cum nu mai r�mîne decît un alb cu misterioase chem�ri! �i în acest drum cosmic, asemenea unei supreme aventuri, parc�-l caut pe Dumnezeu. Dar în infinit nu exist� popas. �i astfel, nu-l voi g�si niciodat�.

Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecven�� mare de depresiuni într-un om

care are atît elan, încît în fiecare moment s� fie viu. O fatalitate organic� provoac� depresiuni incontinue, f�r� determinante �i excitante exterioare, numai dintr-o adînc� tulburare intern�; aceste depresiuni în�bu�� pîlpîirile elanului, atac� permanent r�d�cinile vie�ii �i distrug bucuria naiv� �i instinctiv� de a tr�i. Se afirm� cu totul gre�it c� devine cineva pesimist în urma unei deficien�e organice, în urma unor slabe posibilit��i vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dac� n-a avut anterior atît elan încît s� fi dorit via�a cu o ardoare pasionat�, chiar dac� aceast� ardoare n-ar fi intrat în con�tiin�a respectivului. Ulterior, procesul de devitalizare se întîmpl� ca o urmare a depresiunilor. Orice deficien�� în pesimism este consecutiv� depresiunilor. C�ci numai la un om cu elan, cu aspira�ii �i cu pasiuni, depresiunile au acea capacitate de eroziune care consum� din via��, precum valurile m�rii din uscat. La un simplu deficient, depresiunile nu duc la nici o încordare, la nici un paroxism �i la nici un exces, ci la o stare de indiferen�� �i apatie, de stingere lent� �i de monotonie lini�tit�, din care nu pot reie�i acele reac�iuni personale �i dureroase caracteristice pesimismului. A fi pesimist înseamn� a prezenta un paradox organic, ce d� na�tere la contradic�ii insurmontabile �i fatale, care explic� efervescen�a atît de profund� a tuturor pesimi�tilor. �i cum s� nu fie un paradox organic în aceast� îmbinare a unor frecvente depresiuni cu un nu mai pu�in frecvent elan? C� în cele din urm� depresiunile consum� elanul �i compromit vitalitatea, este mai mult decît evident pentru cine în�elege c� depresiunile sînt adev�rate atentate la via��. Împotriva lor nu se poate lucra efectiv; ele pot fi cel mult neglijate temporar, prin o ocupa�ie intens� sau prin distrac�ii; dar dup� aceea apar într-o �i mai mare intensitate. Numai într-o vitalitate nelini�tit� poate ap�rea paradoxul organic al pesimismului. Cum rezisten�ele vie�ii se reduc �i scad progresiv, în con�tiin�a omului se reflecteaz� dureros acest proces de intrare în moarte. Nu devii pesimist - un pesimist demonic, elementar, bestial �i organic - decît dup� ce via�a, în lupta disperat� împotriva depresiunilor, nu s-a ales decît cu înfrîngeri. Atunci apare în con�tiin�a omului destinul ca form� a ireparabilului, a acelui ireparabil pornit din esen�a lumii ca pentru a ne ar�ta, mai dureroase �i mai ap�s�toare, z�d�rniciile acestei vie�i.

Trebuie, într-adev�r, s� te fi luptat mult cu for�ele demonice �i negative ale vie�ii pentru a ajunge la con�tiin�a ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vie�ii decît o cale spre moarte, o evolu�ie care nu e, în fond, decît o disolu�ie. S� po�i spune dup� fiecare experien�� de via��: niciodat�! - dup� fiecare întîmplare �i dup� fiecare încercare acela�i cuvînt, simbol al definitivatului �i al ireparabilului, este desigur a fi pierdut totul, a fi atît de departe de via�� pe cît e�ti aproape de nimicul în care te arunc� moartea. Este îngrozitor cînd te gînde�ti c� dup� moarte î�i sînt definitiv pierdute o zi cu soare, un zîmbet sau un prieten; dar este de o mie de ori mai îngrozitor s� fi pierdut, deja tr�ind, toate aceste, s� po�i spune despre tot ce ai auzit �i v�zut: niciodat�, niciodat�! Este ca într-o absurd� c�l�torie intern�, care te-a separat radical de lucruri, de�i prezen�a ta fizic� se afl� în imediata lor apropiere.

Cum o s� pot admite c� eu nu sînt f�cut pentru via��, cînd în realitate via�a nu este

f�cut� pentru mine? C�ci s-ar putea foarte bine ca în alte forme de via��, în forme cu totul diferite de acele în care sînt condamnat s� tr�iesc, eu s� pot fi fericit �i încîntat, dominat de

volupt��i pe care ceilal�i nici nu le-ar b�nui? De ce s� m� sacrific în gînd, de ce în ordinea conceptibilului s� nu admit c� eu m-a� putea potrivi într-o alt� form� de via��, într-o alt� alc�tuire de existen��? �i atunci, de ce s� nu g�sesc toat� vina în aceast� via��, iar nu în mine? Ar trebui mai pu�in ireparabil �i mai mult� absurditate acestei lumi, pentru ca s� se poat� schimba. Absurditatea ei de pîn� acum dep��e�te cu prea pu�in platitudinea, pentru a-mi îng�dui cea mai redus� iluzie. A� putea crede în aceast� lume cînd ea s-ar schimba pentru mine. Sînt prea orgolios pentru a vedea r�ul din lume în r�ul din mine. Eu îns� nu m� voi schimba niciodat� dup� aceast� lume.

Ira�ionalul din via�� apare, în considera�iile noastre, într-un dublu aspect: ira�ionalul ca

dinamism orb ce refuz� orice ierarhie de valori �i ira�ionalul ca realitate în a c�rei asimilare tr�ie�ti naiv, mul�umit �i echilibrat. Aceast� accep�ie dubl� a ira�ionalului explic� de ce putem spune c� via�a n-are nici un sens, ea fiind ira�ional� în esen�a sa, precum �i de ce sus�inem posibilitatea de salvare numai prin experien�a naiv� a ira�ionalului. Apropierea incon�tient� de esen�a ira�ional� a vie�ii te men�ine într-o stare de echilibru organic, deoarece formele tale de activitate �i manifestare sînt formele vie�ii. Tot ceea ce faci r�sare din sîmburele vie�ii, dintr-o obscur� productivitate vital�. Experien�a naiv� a ira�ionalului te situeaz� în imanen�a substan�ial� a vie�ii. De aceea, naivitatea este o expresie direct� a ira�ionalului. În naivitate individua�ia nu reprezint� un principiu de tragism, fiindc� în naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului ira�ional al existen�ei. �erpuirile acestui flux pot fi cît de complicate; atunci cînd tr�ie�ti în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sfer� a vie�ii �i nu se reflecteaz� în con�tiin��, nu suferi o dram� unic�, individual� �i chinuitoare în afar� de lume; nu încerci dualismul care izoleaz� pe om în lume din cauza hipertrofiei con�tiin�ei. Prin con�tiin��, reflexivitate �i interiorizare, dep��e�ti ira�ionalul; dar numai pentru a �i se revela într-o deconcertant� proeminen��. C�ci aceast� dep��ire nu se poate realiza decît în gîndire; prin biologicul din noi nu facem mai pu�in parte din ira�ionalitatea în genere. Iar cînd acest biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmpl� decît pentru a ne descoperi �i mai mult ira�ionalul, ca dinamism orb, indiferent oric�rei teleologii �i oric�rei ierarhii de valori. Omul este astfel constituit, încît el cere în fiecare moment o ierarhizare a valorilor, o scar� de valori �i o sum� de criterii. În fa�a fenomenului ira�ionalit��ii vie�ii, a evolu�iei ei f�r� nici un scop, care face din via�� un avînt haotic de forme debordante �i necristalizabile, exigen�a unei ierarhii de valori este o simpl� exigen��. �i atunci se na�te revolta con�tiin�ei împotriva vie�ii, revolta omului deta�at de via�� împotriva ira�ionalului, la care revolt�, via�a r�spunde omului: ml�diaz�-te dup� mine �i renun�� la con�tiin��, la principiul separativit��ii �i, tîrît în fluxul ira�ionalului, vei înceta s� cau�i un sens acolo unde nu e.

A ajunge s� crezi numai în t�cere, s� nu mai pre�uie�ti decît t�cerea, este a realiza una

din cele mai esen�iale expresii ale tr�irii la marginile vie�ii. Elogiul t�cerii, la marii singuratici �i la întemeietorii de religii, î�i are o r�d�cin� mult mai profund� decît î�i închipuiesc oamenii. Trebuie ca prezen�a oamenilor s� te fi exasperat în a�a m�sur� �i complica�ia problemelor s� te fi dezgustat atît de tare, încît s� nu te mai intereseze decît t�cerea �i strig�tele ei, strig�tele t�cerii care nu sînt decît cascade intime al c�ror zgomot îl obiectivezi în lumea din afar�.

Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitat� a t�cerii, deoarece în oboseli toate cuvintele î�i pierd semnifica�ia �i bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se

destram� în sonorit��i vide, în vibra�ii iritante �i în sunete exasperante. Toate conceptele se dilueaz�, toate expresiile tari se atenueaz�, tot ceea ce vorbe�ti sau ascul�i se dezgole�te într-o nuditate stearp� �i resping�toare. În tine, nimic nu mai ia o form� sau o consisten�� expresiv�, ci tot ce pleac� în afar� �i tot ce vine din afar� r�mîne ca un murmur îndep�rtat, monoton �i egal, neputînd în nici un fel s� excite nuan�ele vie�ii suflete�ti, s� trezeasc� un interes sau o curiozitate. Atunci î�i pare inutil s�-�i mai dai o p�rere, s� mai iei o atitudine sau s� mai impresionezi pe cineva, �i toate zgomotele la care ai renun�at prin t�cere cresc în agita�ia sufleteasc�, existent� în toate marile t�ceri. Dup� ce te-ai fr�mîntat ca un nebun s� rezolvi toate problemele, dup� ce te-ai chinuit pe culmi, cînd ar trebui s� dai r�spunsurile supreme sfîr�e�ti prin a g�si în t�cere singura realitate �i singura form� de expresie, �i cine nu sfîr�e�te în t�cere înseamn� c� n-a v�zut totul.

Arta de a fi psiholog nu se înva��, ci se tr�ie�te �i se experimenteaz�, deoarece nu

exist� un complex de canoane care s�-�i dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferen�iale ale vie�ii suflete�ti. Nu e�ti un psiholog bun dac� tu însu�i nu e�ti un subiect de studiat, dac� materialul t�u psihic nu ofer� zilnic o complexitate �i un inedit care s� excite curiozitatea ta continu�. Nu te po�i ini�ia în misterul altuia, dac� tu însu�i n-ai un mister în care s� te ini�iezi. Pentru a fi psiholog trebuie s� fii atît de nefericit, încît s� pricepi fericirea �i atît de rafinat, încît s� po�i deveni oricînd barbar; iar disperarea în care tr�ie�ti s� aib� totdeauna atîta ardoare, încît s� nu �tii dac� tr�ie�ti în pustiu sau în fl�c�ri. Proteic, polimorf, pe cît de centripet, pe atît de centrifugal, formele vie�ii s� se combine în tine atît de multiplu �i atît de complex, încît extazul pe care-l vei atinge s� fie estetic, sexual, religios �i pervers. A fi psiholog înseamn� a te învîrti în fiecare moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia condi�ie; a doua este a avea atîta mobilitate, încît axele celorlalte fiin�e s�-�i fie atîtea centre de gravitate cîte poate avea o fiin�� proteic�.

Sim�ul psihologic este expresia unei vie�i care se contempl� pe sine în fiecare moment �i care în celelalte vie�i vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe to�i ceilal�i oameni p�r�i din tine, frînturi ale fiin�ei tale. �i în dispre�ul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secret� �i o infinit� autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadic� de a nulifica pe altul prin cunoa�terea fondului s�u intim, de a dezbr�ca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaz� pe celelalte fiin�e. Cum acest proces epuizeaz� repede pe oameni, ei avînd con�inuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictise�te mai repede de oameni, pentru c� el este prea pu�in naiv pentru a avea prieteni �i prea pu�in incon�tient pentru a avea iubite. Nici un psiholog nu începe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfîr�e�te îns� prin a fi sceptic. Este, în acest sfîr�it, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea pu�in� iluzie în cunoa�tere pentru ca s� nu fi ajuns prin cunoa�tere la deziluzie.

Pu�in� cunoa�tere încînt�; mult� cunoa�tere dezgust�. Cu cît cuno�ti mai mult, cu atît vrei s� cuno�ti mai pu�in. Cine nu sufer� din cauza cunoa�terii, acela n-a cunoscut nimic.

Stînd într-o contempla�ie lini�tit�, fixat �i suspendat sub eternitate �i auzind tic-tacul

unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil s� nu sim�i toat� absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evolu�iei �i al oric�rui fel de desf��urare. De ce s� mergi mai departe, de ce s� mai tr�ie�ti în timp? Revela�ia subit� a timpului în astfel de contempla�ii, care d� acestuia o proeminen�� vie �i strivitoare, pe care n-o are niciodat� în existen�a zilnic�, este fructul unui dezgust de via��, al unei incapacit��i de a mai continua cu aceea�i poveste. �i cînd aceast� revela�ie se întîmpl� în noapte,

absurditatea înaint�rii în timp se m�re�te de senza�ia unei indescriptibile singur�t��i, deoarece atunci, departe de oameni �i de lume, r�mîi singur cu timpul în fa��, într-o ireductibil� dualitate. Timpul, în aceast� senza�ie de p�r�sire nocturn�, nu mai e umplut cu nici un lucru, cu nici o ac�iune �i cu nici un obiect, ci seam�n� unui vid ce cre�te progresiv în existen��, unui vid în continu� dilatare �i evolu�ie, ca o amenin�are de dincolo de lume. Nu mai po�i auzi în lini�tea �i t�cerea contempla�iei decît ritmarea timpului în tine, sunetul �i pocnetul repetat asemenea unui dang�t de clopot într-o lume moart�. Drama omului �i a timpului n-o tr�ie�te decît acela care a separat timpul de existen�� �i care în aceast� disociere, fugind de existen��, e ap�sat de timp. �i acela simte cum cre�te în el timpul asemenea mor�ii.

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. �i de�i atîta lume a sus�inut aceast� afirma�ie, este a nu fi încercat niciodat� iubirea, pentru a o declara banalitate. S�-�i vin� s� plîngi atunci cînd te gînde�ti la oameni, s� iube�ti totul, într-un sentiment de suprem� responsabilitate, s� te apuce o înv�luitoare melancolie cînd te gînde�ti �i la lacrimile ce înc� nu le-ai v�rsat pentru oameni, iat� ce înseamn� a te salva prin iubire, singurul izvor al speran�elor.

Oricît m-a� lupta pe culmile disper�rii, nu vreau �i nu pot s� renun� �i s� p�r�sesc iubirea, chiar dac� disper�rile �i triste�ile ar întuneca izvorul luminos al fiin�ei mele, deplasat în cine �tie ce col�uri îndep�rtate ale existen�ei mele.

Prin orice pot c�dea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cînd iubirii tale i s-ar r�spunde cu dispre� sau indiferen��, cînd to�i oamenii te-ar abandona �i cînd singur�tatea ta ar fi suprema p�r�sire, toate razele iubirii tale ce n-au putut p�trunde în al�ii ca s�-i lumineze sau s� le fac� întunericul mai misterios se vor r�sfrînge �i se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei p�r�siri str�lucirile lor s� te fac� numai lumin� �i v�p�ile lor numai c�ldur�. �i atunci întunericul nu va mai fi o atrac�ie irezistibil� �i nu te vei mai ame�i la viziunea pr�p�stiilor �i adîncimilor.

Dar ca s� ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile �i limitele beatitudinii, dematerializat de raze �i purificat de senin�t��i, trebuie s� fi sc�pat definitiv de dialectica luminii �i a întunericului, s� fi ajuns la autonomia absolut� a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atît de mare?

EMIL CIORAN s-a n�scut în 8 aprilie 1911 la R��inari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran -

preot în R��inari - �i al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz� începînd din 1921 Liceul Gheorghe Laz�r din Sibiu, ora� în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 �i 1932 urmeaz� cursurile Facult��ii de Litere �i Filozofie din Bucure�ti. În ultimul an de facultate public� articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Î�i încheie studiile universitare cu o tez� de licen�� asupra intui�ionismului bergsonian. În acela�i an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd s� ob�in� astfel o burs� în Fran�a sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disper�rii, pentru care i se confer� Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needita�i. Va mai publica înc� patru c�r�i în �ar�, înainte de a se stabili definitiv în Fran�a. Între 1933 �i 1935 se afl� la Berlin, ca bursier al Funda�iei Humboldt. Reîntors în �ar�, ocup� vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei �aguna din Bra�ov. În 1937 pleac� la Paris cu o burs� a Institutului francez din Bucure�ti, care i se va prelungi pîn� în 1944. În 1940 începe s� scrie Îndreptar p�tima�, ultima sa carte în limba român�, a c�rei variant� definitiv� (r�mas�

inedit� pîn� în 1991) va fi încheiat� în 1945, an cînd se stabile�te definitiv în Fran�a. Dup� 1945 începe s� scrie în limba francez�, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîn� în 1987, înc� nou�, publicate la aceea�i prestigioas� editur� parizian�. Cu excep�ia Premiului Rivarol, care i se confer� în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).

SCRIERI: Pe culmile disper�rii (Bucure�ti, 1934; 1990); Cartea am�girilor (Bucure�ti, 1936; 1991); Schimbarea la fa�� a României (Bucure�ti, 1936; 1941; edi�ie rev�zut� 1990); Lacrimi �i sfin�i (Bucure�ti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucure�ti, 1991); Îndreptar p�tima� (Bucure�ti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (Bucure�ti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) - Silogismele am�r�ciunii (Bucure�ti, 1992); La tentation d’exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (Bucure�ti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie �i utopie (Bucure�ti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration (Paris, 1986); Aveux et anathèmes (Paris, 1987).