Elemente politico-instituţionale asociate Uniunii economice şi

monetareRoşca Alina FB 12 A

Statele membre ale Uniunii Europene au delegat o parte dintre puterile lor acesteia, astfel încât în domenii specifice, de interes comun, deciziile sunt luate la nivel european, de către instituţiile europene. Principalele trei instituţii decizionale sunt: Parlamentul European (care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia), Consiliul Uniunii Europene (reprezentând Statele Membre) şi Comisia Europeană (care urmăreşte interesele Uniunii Europene). Acest “triunghi instituţional” elaborează politici şi adoptă acte (regulamente, directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE. Aplicarea normelor UE este supravegheată de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, iar partea financiară a activităţilor este verificată de către Curtea de Conturi Europeană. Pe lângă instituţii, UE include o serie de organisme specializate, cu rol financiar, consultativ etc.

Parlamentul EuropeanParlamentul European este singura instituţie a Uniunii Europene ai

cărei membri sunt aleşi direct de către cetăţenii Statelor Membre. Istoric:A fost înfiinţat prin tratatele fondatoare ale Comunităţilor

Europene. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) avea o Adunare Comună, care s-a transformat, după crearea celorlalte două comunităţi, Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom), în Adunarea Parlamentară Europeană, fiind comună pentru toate cele trei comunităţi. Denumirea de Parlamentul European o are din 1962. Iniţial a avut un rol pur consultativ, puterile sale au fost însă extinse prin fiecare tratat semnat.

Sediul: Parlamentul European se reuneşte în plen, la Strasbourg, o săptămână în fiecare lună. Unele reuniuni plenare au loc la Bruxelles, unde se ţin şi reuniunile în cadrul comisiilor. Secretariatul general al Parlamentului European se află la Luxemburg.

Parlamentul European (3 funcţii)Funcţia legislativăControlul democratic asupra celorlalte

instituţii europeneFuncţia bugetară

Parlamentul European (funcţia legislativă) În cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută

de către Parlamentul European, alături de Consiliul Uniunii Europene. În adoptarea legislaţiei comunitare (actele adoptate în cadrul primului pilon al UE, Comunităţile Europene), de cele mai multe ori este aplicată procedura de codecizie , în care Parlamentul şi Consiliul UE se află la egalitate. În alte domenii însă, cum ar fi aderarea la UE a unui nou stat, este necesar doar avizul conform al PE, care poate aproba sau respinge propunerea respectivă, fără să o poată modifica. Există şi domenii în care Consiliul UE are doar obligaţia de a consulta Parlamentul. Este, între altele, cazul agriculturii şi al politicii economice. În plus, Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte Consiliului propuneri legislative şi examinează programul anual de lucru al Comisiei, indicând actele pe care le doreşte a fi adoptate.

Parlamentul European (funcţia de control)funcţie exercitată prin: aprobarea numirii preşedintelui

Comisiei Europene şi apoi a întregului colegiu al comisarilor, în ansamblu; posibilitatea de obliga toţi membrii Comisiei Europene să demisioneze, prin votul unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3). De asemenea, Comisia prezintă periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al Comisiei privind funcţionarea Comunităţilor sau Raportul anual privind execuţia bugetului. Pe lângă acestea, membrii Parlamentului European au posibilitatea de a adresa întrebări, în scris şi oral, membrilor Comisiei Europene, la care aceştia sunt obligaţi să răspundă. De asemenea, membrii Parlamentul European adresează periodic întrebări Consiliului UE. Cetăţenii UE pot depune petiţii la Parlament, în urma cărora, dacă se consideră necesar, pot fi constituite comisii de anchetă, pentru examinarea cazului respectiv.

Parlamentul European (funcţia bugetară) Bugetul UE este stabilit, în fiecare an, de către

Parlament şi de către Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerii Comisiei. În două lecturi succesive, Parlamentul poate propune modificări ale sumelor alocate sau ale repartizării acestora în anumite secţiuni ale bugetului. Bugetul Uniunii Europene intră în vigoare după ce este semnat de către preşedintele Parlamentului, de regulă, în luna decembrie. În plus, Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului monitorizează modul în care este utilizat bugetul. În fiecare an, gestionarea de către Comisie a bugetului pentru anul financiar anterior este supusă aprobării Parlamentului.

Consiliul Uniunii EuropeneDenumit şi Consiliul de Miniştri, Consiliul Uniunii Europene11

reprezintă Statele Membre, la reuniunile sale participând miniştri ai acestora.

Reguli de vot: În funcţie de domeniu deciziile în Consiliul UE sunt adoptate prin vot în unanimitate, în majoritate simplă sau, cel mai adesea, prin vot în majoritate calificată. În sistemul votului în majoritate calificată, fiecare Stat Membru deţine un anumit număr de voturi, ponderea fiind diferită.

Istoric: Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fondatoare, în anii 1950. Spre deosebire de Parlamentul European, care a fost, încă din 1958, o instituţie comună pentru toate cele trei Comunităţi Europene, a existat câte un Consiliu pentru fiecare comunitate, până la intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune, în 1967.

Sediul Consiliului UE este la Bruxelles, în Belgia (Clădirea Justus Lipsius). O serie de reuniuni au însă loc la Luxembourg.

Consiliul UE(6 funcţii principale)Funcţia legislativă- Cea mai mare parte a legislaţiei UE

este adoptată de către Consiliu, împreună cu Parlamentul European.

Coordonarea politicilor Statelor Membre-Consiliul UE coordonează politicile economice ale Statelor Membre, în baza unor orientări generale în acest domeniu. De asemenea, Consiliul este responsabil cu „metoda deschisă de coordonare”, aplicată în domenii precum educaţia, ocuparea forţei de muncă sau sănătatea publică

Încheierea acordurilor internaţionale între UE şi alte state sau organizaţii internaţionale-Consiliul semnează acorduri între UE şi state nemembre sau între UE şi diferite organizaţii internaţionale.

Consiliul UEFuncţia bugetară-Bugetul UE este decis anual de către Consiliul

UE, împreună cu Parlamentul European Consiliul luând deciziile finale cu privire la cheltuielile obligatorii.

Elaborarea politicii externe şi de securitate comună (PESC)- Politica externă, securitatea şi apărarea sunt domenii în care fiecare Stat Membru acţionează independent. Cu toate acestea, acţiunea comună se dovedeşte, de multe ori, mai eficientă. Statele membre UE iau decizii comune în acest domeniu, în cadrul Consilului UE, principalul for de desfăşurare a cooperării interguvernamentale în acest domeniu. Secretarul general al Consiliului UE deţine funcţia de Înalt Reprezentant pentru PESC, asistând Consiliul în elaborarea şi în aplicarea deciziilor politice. De asemenea, poate derula, în numele Consiliului, dialog politic cu state terţe.

Coordonarea cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală- Pentru a combate infracţiunile transfrontaliere, este necesară o cooperare între tribunalele, forţele de poliţie, serviciile vamale şi serviciile de imigraţie din toate Statele Membre.

Comisia EuropeanăComisia Europeană este o instituţie independentă de

guvernele naţionale, reprezentând şi apărând interesele UE. Istoric: Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fondatoare, în

anii 1950. Instituţia corespunzătoare a CECO se numea Înalta Autoritate. Ca şi în cazul Consiliului, a existat câte o Comisie pentru fiecare comunitate, până la intrarea în vigoare a Tratatului de fuziune, în 1967.

Organizare: Comisia se reuneşte o dată pe săptămână, de obicei miercurea, la Bruxelles. De asemenea, Comisarii participă la reuniunile Parlamentului European.

Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles (Clădirea Berlaymont), în Belgia, dar unele birouri se află în Luxembourg. În plus, Comisia are reprezentanţe în Statele Membre şi delegaţii în statele candidate şi în state terţe.

Comisia Europeană (4 funcţii)Dreptul de iniţiativă- Comisia deţine dreptul de

iniţiativă în elaborarea actelor comunitare. În elaborarea propunerilor legislative, Comisia colaborează cu grupuri de interese, cu organismele consultative (Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor) şi solicită opinia guvernelor şi parlamentelor naţionale, precum şi a unor comitete şi grupuri de experţi.

Gestionarea şi implementarea politicilor, programelor şi bugetului UE-Comisia Europeană supraveghează cheltuielile efectuate din bugetul UE de către autorităţile naţionale şi locale, fiind la rândul ei supravegheată de Curtea de Conturi Europeană. Comisia gestionează şi politicile UE.

Comisia Europeană„Gardianul” tratatelor-Comisia veghează la aplicarea dispoziţiilor

Tratatelor şi a deciziilor luate în cadrul acestora. În cazul în care Comisia estimează că un stat membru nu şi-a îndeplinit vreuna dintre obligaţiile care îi revin, în conformitate cu tratatele, Comisia poate emite un aviz motivat, adresând o scrisoare oficială Guvernului respectiv, iar în cazul în care statul respectiv nu ia măsuri de îndreptare a situaţiei, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie.

Reprezentare la nivel internaţional-Comisia reprezintă Uniunea Europeană în forumuri internaţionale, precum Organizaţia Mondială a Comerţului. De asemenea, în responsabilitatea Comisiei revine negocierea acordurilor internaţionale, în numele Uniunii Europene. Comisia este autorizată să deschidă şi să conducă, în numele Uniunii Europene, negocieri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale. În ceea ce priveşte acordurile încheiate cu statele candidate, rolul de negociator îi revine, în practică, Comisiei Europene.

CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

CJCE este instituţia jurisdicţională a UE, cu rolul de a veghea la respectarea dreptului comunitar. Curtea judecă litigii de drept comunitar între Statele Membre, instituţii, societăţi comerciale şi persoane fizice.

Istoric-A fost instituită prin tratatele fondatoare din anii 1950. Ca şi Parlamentul, a fost, încă de la început, o instituţie comună pentru toate cele trei comunităţi.

Este constituită din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice. Sediul CJCE este la Luxembourg.

Curtea de Conturi Europeană Istoric-Curtea de Conturi Europeană a fost înfiinţată prin Tratatul de

la Bruxelles (Tratatul bugetar), semnat în 1975. Şi-a început activitatea în 1977, iar prin Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 şi intrat în vigoare în 1993, a devenit instituţie a UE.

Funcţii -Misiunea Curţii de Conturi Europene este de a asigura auditul independent asupra modului de formare şi de utilizare a fondurilor Uniunii Europene şi de a evalua, astfel, modul în care instituţiile europene îşi îndeplinesc aceste atribuţii, cu dublul scop de a îmbunătăţi gestionarea resurselor financiare şi de a informa cetăţenii Uniunii Europene cu privire la utilizarea fondurilor publice de către autorităţile cu responsabilităţi de gestiune.

Componenţă-Curtea de Conturi Europeană este formată din 28 de membri, câte unul din fiecare Stat Membru31, numiţi pe o perioadă de şase ani (cu posibilitatea de reînnoire a mandatului) de către Consiliul Uniunii Europene.

Preşedintele Curţii de Conturi este ales de către membrii acesteia pentru o durată de trei ani.

Sediul Curţii de Conturi se află la Luxembourg.

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Istoric-Înfiinţat prin Tratatul de la Roma, semnat în 1957, Comitetul Economic şi Social European (CESE) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diverse categorii de activităţi economice şi sociale. CESE este astfel o punte între Uniune şi cetăţenii săi, promovând o societate participativă, incluzivă şi mai democratică.

Preşedintele este ales de membrii CESE pe o perioadă de doi ani şi are rolul de a asigura bunul mers al lucrărilor CESE.

Sediul Comitetului Economic şi Social European este la Bruxelles, în Belgia.

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN (funcţii)

Este consultat obligatoriu de către Comisia Europeană, de către Consiliul Uniunii Europene şi de către Parlamentul European, în domenii de interes direct pentru cetăţeni: agricultură, libera circulaţie a lucrătorilor, transporturi, educaţie, formare profesională, sănătate publică, politica socială, etc. De asemenea, CESE se poate autosesiza şi emite opinii pe teme considerate de interes.

Încurajează o mai largă implicare a societăţii civile în procesul de elaborare a politicilor. CESE organizează numeroase colocvii, rapoarte, audieri etc., în scopul de a ameliora raporturile dintre cetăţeni şi instituţiile Uniunii Europene. Are şi rolul de a identifica lacunele şi obstacolele din funcţionarea pieţei interne şi de a propune soluţii.

Stimulează rolul societăţii civile în ţări nemembre ale UE şi sprijină înfiinţarea unor structuri consultative. Este o punte de legătură către Consiliile Economice şi Sociale ale Statelor Membre, candidate sau terţe. Pe plan internaţional, Comitetul Economic şi Social are legături cu Asociaţia Internaţională a Consiliilor Economice şi Sociale şi are reuniuni cu reprezentanţi ai mediilor economice şi sociale din toate zonele lumii.

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII (BEI)

Istoric:Înfiinţată în 1958, în baza Tratatului de la Roma, Banca Europeană de Investiţii (BEI) acordă împrumuturi pentru investiţii productive care contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale Uniunii Europene: dezvoltarea regională, creşterea economică, competitivitatea, ocuparea forţei de muncă, crearea de întreprinderi, îmbunătăţirea mijloacelor de comunicare, protecţia mediului înconjurător, precum şi pentru investiţii în afaceri mici.

Fonduri: Este o instituţie non-profit, iar fondurile nu provin din bugetul UE, ci din credite pe pieţele financiare şi de la acţionari: statele membre UE. Contribuţia fiecărui Stat Membru la capitalul BEI reflectă ponderea sa economică în Uniunea Europeană. Capitalul subscris se ridică la peste 160 de miliarde de euro.

Sediul BEI este la Luxembourg.

Banca Europeană de Investiţii (funcţii) BEI acordă împrumuturi către Statele Membre, către

statele candidate sau în curs de aderare, dar şi către statele din Africa, zona Caraibelor şi Pacific, spre statele mediteraneene şi pentru proiecte de interes mutual în colaborare cu statele din America de Sud şi din Asia. Banca colaborează direct cu iniţiatorii unor proiecte la scară largă (în valoare de cel puţin 25 de milioane de Euro), în timp ce pentru proiecte mai mici (ale IMM-urilor sau ale autorităţilor locale), lucrează cu 180 de bănci şi intermediari, specialişti în domeniul finanţelor. Nu în ultimul rând, BEI este acţionar majoritar al Fondului European de Investiţii.

Banca Centrală EuropeanăBanca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată prin Tratatul privind

Uniunea Europeană, luând locul Institutului Monetar European în 1998. Organizare: BCE are trei foruri de decizie: - Consiliul Executiv, format din preşedintele şi vice-preşedintele BCE şi din

alţi patru membri, numiţi de comun acord de către Şefii de stat sau de guvern din statele din zona euro, este responsabil cu aplicarea politicii monetare şi cu transmiterea instrucţiunilor către băncile centrale naţionale.

- Consiliul Guvernatorilor, format din membrii Consiliului Executiv şi din guvernatorii celor 12 bănci centrale din zona euro, are rolul de a elabora politica monetară a zonei euro şi, în special, de a stabili ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obţine bani de la BCE.

- Consiliul General, compus din preşedintele şi vice-preşedintele BCE şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale din toate cele 28 de State Membre. Rolul său este de a contribui la lucrările de consultare şi de coordonare ale BCE şi la pregătirea extinderii zonei euro. ului Monetar European în 1998.

Sediul BCE este la Frankfurt, în Germania.

Banca Centrală Europeană(funcţii)BCE are rolul de a gestiona euro, fiind responsabilă şi cu elaborarea şi aplicarea politicii

economice şi monetare a UE.O responsabilitate importantă a BCE este să menţină stabilitatea preţurilor din zona euro,

pentru a menţine puterea de cumpărare a euro, ceea ce presupune ţinerea sub control strict a inflaţiei: BCE urmăreşte să garanteze că creşterea anuală a preţurilor de consum este mai mică de 2%. Acest obiectiv este îndeplinit prin:

- controlul ofertei de monedă (dacă aceasta este excesivă în raport cu oferta de bunuri şi de servicii, se ajunge la inflaţie). Acesta presupune, între altele, stabilirea ratei dobânzilor în zona euro.

- monitorizarea evoluţiei preţurilor şi evaluarea riscului pe care îl reprezintă aceasta pentru stabilitatea preţurilor din zona euro.

Eurosistemul: Este format din BCE şi băncile centrale ale ţărilor din zona euro şi are ca obiectiv principal menţinerea stabilităţii preţurilor. Eurosistemul sprijină politicile economice, în vederea promovării dezvoltării economice şi atingerii unui înalt nivel al ocupării forţei de muncă şi are rolul de a defini şi de a implementa politica monetară unică, de a gestiona rezervele şi de a conduce operaţiunile de schimb valutar.