ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE -...

of 96 /96
Universitatea Tehnică a Moldovei ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE Îndrumar de laborator la fizică Chişinău 2012

Transcript of ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE -...

Page 1: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

Universitatea Tehnică a Moldovei

ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE

Îndrumar de laborator la fizică

Chişinău 2012

Page 2: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

1

Universitatea Tehnică a Moldovei Catedra de Fizică

Electromagnetism Oscilaţii şi unde

Îndrumar de laborator la fizică

Aprobat de comisia metodică a facultăţii de radioelectronică

Chişinău U.T.M. 2012

Page 3: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

2

Îndrumarul de laborator este alcătuit în conformitate cu programa de studiu la fizică pentru Universitatea Tehnică. Fiecare lucrare se încheie cu întrebări de control, răspunsul la care necesită minimul de cunoştinţe necesare pentru admiterea la efectuarea lucrărilor de laborator.

Îndrumarul este destinat studenţilor tuturor specialităţilor, secţiilor zi şi frecvenţă redusă.

Îndrumarul a fost revăzut şi pregătit pentru editare de:

conf. univ. dr. S. Rusu conf. univ. dr. P. Bardeţchi conf. univ. dr. V. Chistol lector superior C. Pîrţac Redactor responsabil: conf. univ. dr. I. Stratan Recenzenţi: prof. univ. dr. hab. E. Gheorghiţă

U.T.M., 2010

conf. univ. dr. V. Ambros

Page 4: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

3

1. Electromagnetismul

§1.1 Câmpul electric în dielectrici

Se numesc dielectrici substanţele care în condiţii obişnuite practic nu conduc curentul electric.

Printre importantele proprietăţi ale dielectricilor este şi aceea de a se polariza sub acţiunea câmpului electric exterior. Fenomenul de polarizare constă în orientarea în spaţiu a particulelor dielectricului cu sarcini electrice de ambele semne şi apariţia într-un volum macroscopic al dielectricului a unui moment electric orientat (indus). Cantitativ acest proces este caracterizat de momentul dipolar al unei unităţi de volum al dielectricului şi se numeşte vector de polarizare electrică P

. Pentru un dielectric omogen, vectorul de polarizare electrică este egal cu suma geometrică a momentelor dipolare p ale moleculelor ce alcătuiesc unitatea de volum.

Vom analiza două mecanisme de polarizare a dielectricilor: polarizarea prin deformare a moleculelor şi polarizarea prin orientarea parţială a momentelor dipolare ale moleculelor. Deformarea moleculelor este principalul mecanism de polarizare a dielectricilor nepolari. Atomii şi moleculele ce constituie aceşti dielectrici, în lipsa câmpului electric exterior nu posedă momente dipolare. Câmpul electric exterior ce acţionează asupra unui astfel de dielectric provoacă o deplasare a electronilor în raport cu nucleele atomilor (polarizare electronică) sau a ionilor cu sarcină de un semn în raport cu ionii cu sarcină de semn opus (polarizare ionică). O astfel de deplasare se consideră elastică şi se realizează într-un interval de timp extrem de scurt ( 12 1510 10 s− −÷ ), procesul

Page 5: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

4

fiind practic lipsit de inerţie (masa de repaus a electronului este mult mai mică decât cea a nucleului).

În figura 1.1 este ilustrat procesul de polarizare prin deformare a dielectricului constituit din molecule monoatomice. În absenţa câmpului electric exterior (fig. 1.1, a) aceste molecule nu posedă momente dipolare, deoarece centrele de masă ale sarcinilor pozitive şi ale celor negative (ale electronilor şi ale nucleelor) coincid. În prezenţa unui câmp electric exterior 0E

(vezi figura 1.1, b) are loc deformarea învelişurilor electronice ale atomilor şi moleculelor. Centrele de masă ale sarcinilor pozitive şi negative se deplasează unele în raport cu altele, astfel încât întregul complex de atomi (sau de ioni) se manifestă ca un dipol electric. Ca urmare, fiecare moleculă va obţine un moment dipolar (numit şi moment electric) ep orientat în direcţia 0E

, iar suma momentelor electrice ale tuturor moleculelor dintr-o unitate de volum a dielectricului este egală cu vectorul polarizării electrice P

.

Un alt mecanism de polarizare se manifestă în dielectricii polari, ai căror molecule posedă momente dipolare permanente condiţionate de aranjamentul asimetric al sarcinilor pozitive şi negative. În absenţa câmpului electric exterior, din cauza agitaţiei termice, momentele dipolare ale moleculelor sunt orientate haotic (vezi figura 1.2, a), suma vectorială a lor într-o unitate de volum este nulă, iar dielectricul este nepolarizat.

Fig. 1.1

Page 6: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

5

În prezenţa câmpului electric exterior asupra dielectricilor polari acţionează forţe coulombiene, care au tendinţa de a orienta dipolii în direcţia câmpului 0E

. Ca urmare, are loc ordonarea momentelor dipolare, însă datorită mişcării termice a moleculelor această ordonare este doar parţială (vezi figura 1.2, b). Suma vectorială a momentelor dipolare ale tuturor moleculelor în acest caz nu este nulă: dielectricul este polarizat. Polarizarea dielectricului, determinată de mecanismul analizat, se numeşte polarizare prin orientare.

Acesta nu este singurul mecanism de polarizare a dielectricilor polari. Pe lângă aceasta, are loc şi deformarea moleculelor care la fel contribuie la polarizare. Însă, spre deosebire de deformare, orientarea momentelor dipolare ale moleculelor se produce mult mai lent şi este însoţită de absorbţia unei mari cantităţi de energie a câmpului aplicat. Pierderile de energie a câmpului electric exterior, condiţionate de polarizarea dielectricului, se numesc pierderi dielectrice.

Vitezele diferite ale polarizării electronice şi a celei de orientare conduc la faptul că efectul fiecărui din aceste mecanisme sa depindă esenţial de dinamica variaţiei câmpului electric exterior. La variaţii rapide ale câmpului exterior orientarea momentelor dipolare ale moleculelor practic lipseşte: momentele dipolare nu izbutesc să urmeze variaţiile intensităţii câmpului. Deci, contribuţia predominantă în polarizarea dielectricilor polari la frecvenţe înalte

Fig. 1.2

Page 7: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

6

este determinată de deformarea moleculelor (polarizarea electronică).

Într-un câmp staţionar, dimpotrivă, contribuţia orientării parţiale a momentelor dipolare ale moleculelor la polarizarea dielectricului (polarizarea prin orientare) depăşeşte considerabil contribuţia datorită deformării moleculelor. Această situaţie se păstrează şi la variaţii extrem de lente ale câmpului exterior.

În sfârşit, există un interval intermediar al frecvenţelor de variaţie a câmpului exterior (specific pentru fiecare dielectric), în care se înregistrează o descreştere relativ rapidă a contribuţiei polarizării prin orientare. Acest domeniu de frecvenţe este caracterizat de mari pierderi dielectrice ale câmpului exterior.

Polarizarea dielectricului conduce la micşorarea intensităţii câmpului electric E

în interiorul dielectricului în raport cu intensitatea câmpului electric exterior 0E

. Într-adevăr, deoarece la polarizarea moleculelor particulele pozitive ale acestora se deplasează în direcţia câmpului 0E

, câmpul electric condiţionat de această deplasare este orientat în sens opus câmpului exterior. Cu cât este mai mare deplasarea, adică cu cât dielectricul este mai puternic polarizat, cu atât este mai mică intensitatea câmpului E

în interiorul său.

Comportarea dielectricului în câmp electric este caracterizată prin permitivitatea ε , care în cazul unui dielectric omogen este egală cu raportul dintre intensitatea câmpului exterior 0E şi intensitatea câmpului E din interiorul dielectricului

0E Eε = (1.1) Având în vedere particularităţile

comportării dielectricilor polari în câmp electric variabil, se poate stabili calitativ dependenţa permitivităţii ε de frecvenţa v a variaţiei câmpului electric (vezi figura 1.3). La frecvenţe înalte (ν →∞ )

Fig. 1.3

Page 8: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

7

permitivitatea este determinată numai de polarizarea prin deformare ( ∞→ εε ). În câmp staţionar sau în câmp ce variază lent ( 0ν → ) predomină polarizarea prin ordonare ( stεε → >> ∞ε ).

În funcţie de influenţa exercitată de câmpul electric asupra permitivităţii relative a materialului, dielectricii se clasifică în dielectrici liniari şi neliniari. La intensităţi mari ale câmpului electric exterior, dielectricii liniari devin neliniari. În cazul dielectricilor liniari permitivitatea relativă ε nu depinde de intensitatea câmpului exterior 0E

, iar vectorul de polarizare

electrică P

depinde liniar de intensitatea acestui câmp. În natură există dielectrici neliniari şi la intensităţi mici ale câmpului exterior

0E

(aşa numiţii seignettoelectrici sau fieroelectrici), dependenţa

vectorului P

al cărora de intensitatea câmpului exterior este complicată. Pentru un seignettoelectric relaţia de dependenţă între P

şi 0E

este reprezentată printr-un ciclu de histerezis electric. Valoarea instantanee a modulului vectorului de polarizare nu este determinată univoc de valoarea corespunzătoare a intensităţii câmpului electric: uneia şi aceleiaşi valori a intensităţii 0E

îi

corespund diferite valori ale vectorului de polarizare P

. Astfel permitivitatea relativă a seignettoelectricilor poate fi dirijată de câmpul electric. Din această cauză dielectricii neliniari pot fi numiţi dielectrici activi.

Proprietăţile dielectrice specifice ale seignettoelectricilor (permitivităţi cu valori foarte ridicate de până la zeci de mii, efecte piezoelectrice, histereză dielectrică etc.) permit utilizarea lor în electronică, electroacustică şi în alte domenii ale tehnicii.

Particularităţile caracteristice amintite se datorează faptului, că în cristalele seignettoelectrice există regiuni microscopice (de dimensiuni 610 m−≈ ) numite domenii seignettoelectrice, în care momentele electrice în absenţa câmpului electric exterior sunt orientate în acelaşi sens. Domeniile seignettoelectrice reprezintă

Page 9: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

8

regiuni de polarizare spontană. Structura cristalului seignettoelectric cu domenii este reprezentată în figura 1.4.

Fiecare domeniu posedă un moment electric considerabil. Factorul principal care limitează utilizarea seignetto-electricilor în tehnică îl constituie dependenţa proprietăţilor acestora de temperatură.

Un interes deosebit prezintă dependenţa permitivităţii relative ε de temperatură. Se constată o creştere bruscă a acesteia în regiunea transformării de fază. În figura 1.5 este reprezentată dependenţa permitivităţii relative ε de temperatură, caracteristică pentru seignettoelectrici.

Creşterea permitivităţii relative la temperaturi CT T< este condiţionată de creşterea gradului de instabilitate a structurii cristalului pe măsura apropierii de temperatura CT , la care are loc tranziţia de fază de speţa a doua. Această tranziţie este caracterizată de absorbţia de către cristal a unei anumite cantităţi de căldură la o temperatură constantă. La temperatura CT (vezi figura 1.5), numită temperatura Curie, are loc restructurarea reţelei cristaline însoţită de distrugerea structurii de domenii a seignettoelectricului. Pentru majoritatea seignettoelectricilor, la temperaturi ce depăşesc temperatura Curie ( CT T> ), permitivitatea relativă descreşte cu temperatura. La temperaturi, de obicei cu 5 10 K÷ mai ridicate în raport cu CT , dependenţa permitivităţii de temperatură este dată aproximativ de legea Curie – Weiss:

0

AT T

ε =−

, (1.2)

unde A este constanta Curie – Weiss, iar T0 – temperatura Curie -Weiss. În cazul tranziţiilor de fază de speţa a doua, temperatura 0T coincide cu temperatura Curie CT . Aceste tranziţii sunt caracterizate de o absorbţie sau degajare de căldură la entropie

Fig. 1.4

Fig. 1.5

Page 10: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

9

constantă şi o variaţie în salt a capacităţii calorice a cristalului. Cazul 0 CT T< corespunde tranziţiilor de fază de speţa întâia.

§1.2. Câmpul magnetic în vid. Inducţia câmpului magnetic Se ştie că sarcinile electrice fixe interacţionează între ele cu

forţe determinate de legea lui Coulomb. Acţiunea unei sarcini asupra alteia se transmite prin spaţiu cu viteză finită prin intermediul câmpului electromagnetic.

La începutul secolului XIX s-a stabilit că interacţionează între ele şi sarcinile în mişcare, adică curenţii electrici. Curenţii electrici paraleli se atrag, iar curenţii antiparaleli se resping. S-a constatat că acţiunea unui curent asupra altuia, de asemenea, se transmite prin spaţiu cu o viteză finită. Forţa de interacţiune magnetică diferă prin natura sa de cea electrică. Purtătorul acestei interacţiuni este o formă a materiei numită câmp magnetic, iar însăşi interacţiunea este numită interacţiune magnetică.

Orice sarcină electrică în mişcare (curent electric) constituie o sursă de câmp magnetic.

Prezenţa câmpului magnetic într-un loc în spaţiu poate fi stabilită cu ajutorul forţelor, cu care acesta acţionează asupra unui conductor parcurs de curent sau asupra unui ac magnetic introdus în acest loc.

Pentru studierea câmpului magnetic este mai comod să se folosească curentul de probă, care reprezintă un conductor plan închis (o spiră sau buclă) parcurs de curent, având masă neglijabilă şi dimensiuni mici în comparaţie cu distanţa până la curenţii care generează câmpul magnetic. Orientarea buclei de curent este caracterizată de sensul pozitiv al normalei la planul spirei, care la rândul său se determină cu regula burghiului de dreapta (vezi figura 1.6):

Dacă vom aşeza burghiul perpendicular pe planul buclei de curent şi-l vom roti în sensul curentului electric, atunci

Fig. 1.6

Page 11: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

10

sensul de înaintare al burghiului coincide cu sensul normalei pozitive.

Introducând bucla de curent în câmp magnetic, vom observa că acesta roteşte bucla astfel, încât normala ei pozitivă să fie orientată într-un anumit sens. Vom considera acest sens al normalei în calitate de sens al câmpului magnetic. Ca sens al câmpului magnetic mai poate fi considerat şi sensul forţei ce acţionează asupra polului nord al acului magnetic situat în punctul dat. Asupra polilor nord şi sud ai acului magnetic acţionează forţe egale în modul şi opuse ca sens. Cuplul de forţe format roteşte acul magnetic astfel, încât linia care uneşte polii lui coincide cu sensul câmpului magnetic.

Bucla de curent poate fi folosită şi pentru descrierea cantitativă a câmpului magnetic. Deoarece în câmp magnetic bucla de curent este orientată, rezultă că asupra ei acţionează un moment mecanic de rotaţie M

care depinde de: 1) locul din câmp unde se află bucla; 2) intensitatea curentului I prin buclă şi de aria ei; 3) orientarea buclei. În urma variaţiei orientării buclei momentul mecanic de

rotaţie M

poate varia de la zero până la o valoare maximă: maxM BIS= , (1.3)

unde B este un coeficient de proporţionalitate. Mărimea fizică definită de produsul IS se numeşte moment magnetic

mp IS= . Prin urmare:

max mM p B= . (1.4) Dacă în punctul dat al câmpului magnetic vor fi plasate

consecutiv bucle de curent cu diferite momente magnetice, atunci asupra lor vor acţiona momente mecanice diferite. Însă raportul

max / mM p este unul şi acelaşi pentru toate buclele de curent şi deci poate servi în calitate de caracteristică cantitativă a câmpului magnetic:

Page 12: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

11

max

m

MBp

= . (1.5)

Mărimea B se numeşte inducţie a câmpului magnetic (sau inducţie magnetică) şi este o mărime vectorială.

Inducţia magnetică într-un punct al câmpului magnetic omogen este numeric egală cu valoarea maximă a momentului de rotaţie ce acţionează asupra unei bucle de curent cu momentul magnetic unitar, când normala dusă la buclă este perpendiculară pe direcţia câmpului magnetic. Unitatea de inducţie magnetică în SI este tesla (T).

Inducţia magnetică B poate fi definită, de asemenea, folosind expresia pentru forţa electromagnetică

sinF BIl α= , (1.6) sau cea pentru forţa Lorentz

sinF q B α= v (1.6, a) Câmpul magnetic, asemenea celui electric, poate fi

reprezentat grafic cu ajutorul liniilor de inducţie magnetică, care sînt tangente în fiecare punct la direcţia vectorului B

. Numărul de linii, care străbat în direcţie perpendiculară unitatea de arie a unei suprafeţe se alege astfel, încât el să fie egal cu modulul vectorului inducţiei magnetice B

în locul unde se află această suprafaţă. Astfel, după imaginea liniilor câmpului se poate stabili direcţia şi mărimea inducţiei câmpului magnetic B

în diferite puncte din spaţiu.

Spre deosebire de liniile intensităţii câmpului electrostatic, liniile de inducţie magnetică sunt linii închise. Câmpurile care au o astfel de proprietate se numesc câmpuri turbionare. Deci, spre deosebire de câmpul electrostatic, care este un câmp potenţial, cel magnetic este un câmp turbionar.

Dacă vectorul inducţiei câmpului magnetic are acelaşi modul, direcţie şi sens în toate punctele din spaţiu ( const)B =

, atunci câmpul magnetic se numeşte omogen.

Mărimea fizică scalară

Page 13: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

12

( ) cos nd BdS BdS B dSΦ = = α =

(1.7)

se numeşte flux al vectorului inducţiei magnetice (flux magnetic) prin suprafaţa dS.

În formula (1.7) αcosBBn = este proiecţia vectorului B

pe direcţia normalei la suprafaţă, (α este unghiul dintre vectorii n şi B

); ndSSd

= este un vector, al cărui modul este egal cu dS, iar direcţia şi sensul lui coincid cu direcţia şi sensul normalei pozitive n la suprafaţă. Unitatea de flux magnetic în SI este weberul (Wb):

21Wb 1T m= ⋅ . Pentru un câmp magnetic omogen şi o suprafaţă plană situată

perpendicular pe vectorul B

avem constnB B= = şi B BSΦ = (1.8) La variaţia fluxului magnetic prin suprafaţa mărginită de un

conductor închis, în acesta apare o tensiune electromotoare (t.e.m.) de inducţie. Acest fenomen se numeşte inducţie electromagnetică. Conform legii lui Faraday, tensiunea electromotoare de inducţie este proporţională cu viteza de variaţie a fluxului magnetic

iddtΦ

= −1 (1.9)

Fenomenul inducţiei electromagnetice stă la baza multor metode experimentale de măsurare a mărimilor fizice, cum este, de exemplu, măsurarea inducţiei câmpului magnetic a unui solenoid cu ajutorul oscilografului (vezi lucrarea de laborator Nr. 12).

§1.3. Legea lui Biot – Savart

În anul 1820 fizicienii francezi J. Biot şi F. Savart au efectuat

cercetări asupra câmpurilor magnetice generate de curenţi de forme diferite. Ei au stabilit că inducţia câmpului magnetic al unui conductor parcurs de curent într-un punct din spaţiu este proporţională cu intensitatea curentului şi depinde de forma şi dimensiunile conductorului, precum şi de distanţa de la acest punct până la conductor.

Page 14: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

13

Analizând rezultatele experimentale obţinute s-a stabilit că în conformitate cu principiul superpoziţiei, inducţia câmpului magnetic generat de orice conductor parcurs de curent poate fi reprezentată ca o sumă vectorială a inducţiilor câmpurilor generate de diferite porţiuni elementare ale conductorului. Pentru inducţia magnetică a câmpului produs de un element de conductor parcurs de curent cu lungimea dl s-a obţinut formula

,

03

I dl rdB

4 rµµπ

=

(1.10)

unde: µ este permeabilitatea magnetică a mediului (pentru aer 1=µ ); –74 10 H m0µ π= ⋅ - constanta magnetică; I – intensitatea

curentului; ld

- este un vector, al cărui modul este egal cu lungi-mea dl a porţiunii de conductor, iar sensul lui coincide cu sensul curentului electric din conductor; r - vectorul de poziţie dus din elementul de curent spre punctul, în care se determină inducţia Bd

. Relaţia (1.10) poartă denumirea de

legea Biot – Savart. Din legea (1.10) rezultă că vectorul de inducţie magnetică Bd

este orientat perpendicular planului, format de vectorii ld

şi r . Direcţia şi sensul vectorului Bd

se determină conform regulii burghiului cu filet de dreapta (fig. 1.7).

Pentru modulul dB legea Biot –Savart se scrie sub forma

sin02

IdldB4 rµ θπ

= , (1.11)

unde θ este unghiul dintre vectorii ld

şi r . Să determinăm inducţia câmpului

magnetic în centrul unei spire circulare (curent circular) de rază R parcursă de curentul I (fig. 1.8).

Fig. 1.7

Fig. 1.8

Page 15: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

14

Conform legii lui Biot – Savart, inducţia dB a câmpului, generat de elementul dl al spirei parcurse de curent, în punctul O este dată de formula (1.11). În cazul considerat vectorul de poziţie r este perpendicular pe porţiunea elementară de spiră ld

şi are modulul egal cu raza spirei. Deci, 1sin =θ şi Rr = . Aşadar

02

IdldB4 Rµπ

= (1.12)

Deoarece vectorii Bd

ai câmpurilor magnetice create în punctul O de toate porţiunile elementare ld

ale spirei au aceeaşi direcţie şi sens, fiind orientaţi perpendicular pe planul figurii “de la noi” (vezi regula burghiului cu filet de dreapta), suma vectorială a lor se reduce la suma aritmetică, adică

2 R 2 R

02

0 0

IB dB dl4 R

π πµπ

= =∫ ∫ (1.13)

De aici obţinem formula pentru inducţia câmpului magnetic în centrul unei spire circulare parcursă de curent:

0

2IB

= (1.14)

În cazul unei bobine cu N spire de aceeaşi rază, înfăşurate în acelaşi sens, inducţia câmpului magnetic în centrul ei va fi

0 NIB2Rµ

= (1.15)

§1.4. Legea curentului total. Câmpul magnetic al solenoidului

Se numeşte circulaţie a vectorului inducţie magnetică B

de-a lungul unui contur închis expresia

( )( )( )

lL L

Bdl B dl=∫ ∫

(1.16)

unde ld

este vectorul unei porţiuni elementare a conturului, orientat în sensul pozitiv al conturului, αcos⋅= BBl este proiecţia

Page 16: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

15

vectorului B

pe direcţia tangentă la contur, iar α este unghiul dintre vectorii B

şi ld

. Legea curentului total sau legea circuitului magnetic în cazul

câmpului magnetic în vid (teorema despre circulaţia vectorului B

) este:

( )( ) ( )

n

l 0 kk 1L L

Bdl B dl Iµ=

= = ∑∫ ∫

. (1.17)

Circulaţia vectorului B

de-a lungul unui contur închis de formă arbitrară ( )L este egală cu produsul dintre constanta magnetică 0µ şi suma algebrică a curenţilor ce străpung suprafaţa mărginită de acest contur.

Curentul este considerat pozitiv ( 0I > ) dacă sensul lui şi cel al vectorului B

sunt în acord cu regula burghiului cu filet de dreapta, şi negativ ( 0I < ) în caz contrar. Folosind legea curentului total (teorema despre circulaţia vectorului B

) putem calcula uşor inducţia câmpului magnetic în interiorul unui solenoid (o bobină cilindrică cu multe spire înfăşurate una lângă alta în acelaşi sens). Fie un solenoid de lungime l şi conţine N spire parcurse de curentul electric de intensitate I (fig. 1.9).

Vom considera lungimea solenoidului mult mai mare decât diametrul spirelor (o aproximaţie a unui solenoid infinit de lung). Conform legii (1.17) circulaţia vectorului B

de-a lungul unui contur închis, care coincide cu una din liniile de inducţie magnetică, de exemplu cu AMNKA, şi care cuprinde toate spirele solenoidului este

0lAMNKA

B dl NIµ=∫ .

Fig. 1.9

Page 17: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

16

Integrala de-a lungul conturului AMNKA poate fi reprezentată prin suma a două integrale: pe porţiunea exterioară MNKA (această integrală este nulă, deoarece în afara solenoidului B = 0), şi pe porţiunea interioară AM. Deoarece în interiorul unui solenoid foarte lung câmpul magnetic este omogen, obţinem:

l l lAMNKA MNKA AM

B dl B dl B dl Bl= + =∫ ∫ ∫

Prin urmare, NIBl 0µ= , de unde pentru inducţia câmpului magnetic în interiorul solenoidului obţinem

0NB Il

µ= ,

sau 0B nIµ= , (1.18)

unde lNn /= este numărul de spire pe unitatea de lungime a solenoidului.

Pentru un solenoid de lungime finită formula pentru inducţia câmpului magnetic în interiorul lui are forma

0 1 21 (cos cos )2

B nIµ α α= − , (1.19)

unde 1α şi 2α sunt unghiurile dintre axa solenoidului şi vectorii de poziţie 1r

şi 2r

trasaţi din punctul A, în care se determină inducţia câmpu-lui, spre spirele extreme ale solenoidului (fig. 1.10).

§1.5. Mişcarea sarcinilor electrice în câmp magnetic

Câmpul magnetic exercită asupra unei spire parcurse de curent electric o acţiune de orientare. Momentul de rotaţie ce acţionează asupra spirei este rezultatul acţiunii unor forţe asupra porţiunilor spirei. Generalizând rezultatele cercetărilor experimentale referitoare la acţiunea câmpului magnetic asupra

Fig. 1.10

Page 18: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

17

diferitor conductori străbătuţi de curent, Ampere a stabilit că forţa dF exercitată de câmpul magnetic asupra unei porţiuni elementare dl a conductorului parcurs de curent este direct proporţională cu intensitatea curentului I prin conductor, cu lungimea conductorului şi cu inducţia magnetică B:

sindF IBdl α= , (1.20) unde α este unghiul dintre direcţia curentului în conductor şi vectorul B

. Sub formă vectorială relaţia (1.20) are aspectul: ,dF I dl B =

. (1.21)

Relaţia (1.21) exprimă legea lui Ampere: forţa care acţionează asupra unei porţiuni a conductorului parcurs de curent electric într-un câmp magnetic este egală cu produsul dintre intensitatea curentului şi produsul vectorial dintre lungimea acestei porţiuni şi inducţia câmpului magnetic.

Direcţia şi sensul forţei Fd

se poate determina cu ajutorul regulii mânii stângi. Deoarece curentul electric reprezintă mişcarea ordonată a particulelor purtătoare de sarcină electrică, acţiunea câmpului magnetic asupra conductorului parcurs de curent este rezultatul acţiunii exercitate de câmp asupra particulelor încărcate ce se mişcă în interiorul conductorului.

Forţa exercitată de câmpul magnetic asupra unei particule purtătoare de sarcină electrică în mişcare este numită forţa Lorentz. Expresia pentru această forţă poate fi obţinută din (1.20), reprezentând Idl astfel:

Idl jSdl qn dV q dN= = =v v , (1.22) unde j este densitatea curentului, S – aria secţiunii transversale a conductorului, n – numărul de particule în unitatea de volum, dN – numărul de particule în volumul SdldV = al conductorului; q – sarcina electrică a particulei. Substituind (1.22) în (1.20), obţinem forţa sindF q BdN α= v , care acţionează asupra dN particule încărcate. De aici forţa Lorentz

sinLdFF q BdN

α= = v ,

Page 19: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

18

sau sub formă vectorială LF q B =

v, . (1.23)

Folosind această expresie a forţei Lorentz, pot fi stabilite o serie de legităţi în mişcarea purtătorilor de sarcină electrică în câmp magnetic, care stau la baza construcţiei microscopului electronic, spectrografului de masă, acceleratorului de particule elementare, magnetronului etc.

Fie o particulă de masă m şi sarcină q ce se mişcă

perpendicular pe liniile de inducţie magnetică (2πα = ). În acest

caz forţa Lorentz are modulul F q B= v , (1.23, a)

şi este orientată perpendicular pe vectorii v

şi B

. Prin urmare, forţa Lorentz este o forţă centripetă

2

cmF

r=

v , (1.24)

unde r este raza de curbură a traiectoriei particulei purtătoare de sarcină electrică. Egalând formulele (1.23, a) şi (1.24), obţinem

2mq B

r=

vv . (1.25)

Din relaţia (1.25) pot fi determinate: raza de curbură a traiectoriei particulei

mrq B

=v ; (1.26)

perioada de revoluţie a particulei

2 2r mTq B

π π= =

v; (1.27)

sarcina specifică a particulei (raportul dintre sarcina particulei şi masa ei)

qm rB=

v . (1.28)

Page 20: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

19

§1.6. Câmpul magnetic în substanţă

Cercetările experimentale demonstrează că orice substanţă, fiind introdusă într-un câmp magnetic, îl modifică într-o anumită măsură.

Acest fenomen se datorează faptului că sub influenţa câmpului magnetic exterior toate substanţele se pot magnetiza, adică în ele poate să apară un câmp magnetic propriu (interior). Substanţele care manifestă astfel de proprietăţi magnetice se numesc substanţe (corpuri) magnetice. În funcţie de influenţa exercitată asupra câmpului magnetic exterior, substanţele magnetice se clasifică în substanţe diamagnetice, paramagnetice şi fieromagnetice.

Dacă inducţia câmpului magnetic exterior este 0B

, iar a celui

propriu este B′

, atunci suma vectorială BBB ′+=

0 reprezintă vectorul inducţiei magnetice în interiorul substanţei date.

În substanţele diamagnetice B′

şi 0B

sunt de sens opus, însă

în aceste medii inducţia B′

este mult mai mică, decât inducţia 0B

a

câmpului exterior. În substanţele feromagnetice câmpul interior B′

depăşeşte de zeci şi sute de mii de ori câmpul magnetic exterior

0B

. Pentru a explica fenomenul de magnetizare a substanţelor, Ampere a înaintat ipoteza că în moleculele substanţelor există curenţi electrici circulari (moleculari). Orice curent molecular posedă un moment magnetic mp şi creează în spaţiul înconjurător un câmp magnetic. În lipsa câmpului magnetic exterior curenţii moleculari sunt orientaţi în mod haotic şi din această cauză câmpul magnetic rezultant creat de ei este nul. Tot din cauza orientării haotice a momentelor magnetice ale moleculelor este egal cu zero

şi momentul magnetic total al corpului 1

0N

mii

p=

=∑

.

Sub acţiunea câmpului magnetic exterior momentele magnetice ale moleculelor capătă o orientare predominantă în

Page 21: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

20

sensul câmpului 0B

şi, deci, momentul magnetic rezultant al substanţei magnetice diferă de zero ( 0mi

i

p ≠∑ ), adică substanţa s-a

magnetizat. Astfel ia naştere câmpul magnetic interior. Caracteristica cantitativă a magnetizării substanţelor o

constituie mărimea vectorială numită vector de magnetizare J

. Vectorul de magnetizare a substanţei este egal cu raportul

dintre momentul magnetic al atomilor (moleculelor) ce se află în volumul infinit mic V∆ şi mărimea acestui volum

1mi

i

J PV

= ∆∆ ∑

, (1.28)

unde miP

este momentul magnetic al atomului (moleculei) i. Unitatea vectorului de magnetizare în SI este amperul pe metru (A/m).

Pentru caracterizarea câmpului magnetic în substanţe este mai comodă o altă mărime fizică numită intensitatea câmpului magnetic:

0

BH Jµ

= −

. (1.29)

Din relaţia (1.29) rezultă că 0 ( )B H Jµ= +

. (1.30) Din experimente rezultă că în câmpuri magnetice exterioare

slabe vectorul de magnetizare J

a substanţelor nefieromagnetice este proporţional cu intensitatea câmpului magnetic H

, adică J Hκ=

, (1.31) unde factorul de proporţionalitate κ este numit susceptibilitate magnetică a substanţei.

Introducând relaţia (1.31) în expresia (1.30), obţinem 0 (1 )B Hµ κ= +

. (1.32) Mărimea adimensională 1µ κ= + se numeşte permeabilitate

magnetică relativă a substanţei. Ţinând seama de aceasta, formula (1.32) care stabileşte relaţia dintre vectorii B

şi H

devine

Page 22: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

21

0B Hµ µ=

. (1.33)

Din relaţia (1.33) rezultă că intensitatea câmpului magnetic H

în substanţele magnetice omogene, izotrope şi neferomagnetice este un vector care are acelaşi sens ca şi vectorul B

, dar de 0µ µ ori mai mic.

În vid, unde 1=µ inducţia câmpului magnetic este

0 0B Hµ=

.

Prin urmare în substanţele neferomagnetice avem:

0B Bµ=

. (1.34)

Aşadar, µ arată de câte ori inducţia câmpului magnetic rezultant în substanţe diferă de inducţia câmpului magnetic în vid.

Pentru substanţele diamagnetice susceptibilitatea magnetică 0κ < , iar permeabilitatea magnetică relativă 1µ < ; pentru cele

paramagnetice 0κ > , şi 1µ > . Pentru substanţele fiero-

magnetice µ nu este o mărime constantă, ci depinde de intensitatea câmpului magnetic (vezi figura 1.11.) şi poate avea valori 1µ .

Pentru substanţele fiero-magnetice este caracteristic fenomenul de histerezis. Acest fenomen constă în faptul, că inducţia magnetică B în astfel de substanţe depinde nu numai de valoarea intensităţii H a câmpului exterior la momentul dat, ci şi de valoarea anterioară a lui H, adică µ este o funcţie dependentă de H . Dacă un fieromagnetic nemagnetizat este plasat într-un câmp magnetic care creşte treptat, începând de la zero, atunci dependenţa )(HfB = este reprezentată

Fig. 1.11

Page 23: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

22

de curba Oa (vezi figura 1.12), numită curbă de primă magnetizare. Odată cu creşterea intensi-tăţii câmpului mag-netic H, vectorul de magnetizare J

atin-ge valoarea maximă ce corespunde stării de orientare maximă a momentelor mag-netice miP

a atomilor (moleculelor), numită stare de saturaţie magnetică. La micşorarea intensităţii câmpului, începând cu valoarea sH Oa′= ce corespunde stării de saturaţie, curba de magnetizare nu mai urmează traseul Oa, ci Ob. Când 0H = , substanţa feromagnetică încă nu este demagnetizată – în ea există o magnetizare remanentă caracterizată de o inducţie remanentă

rB Ob= . Pentru demagnetizarea completă a substanţei este necesar să se aplice un câmp magnetic exterior orientat în sens invers. Intensitatea câmpului de demagnetizare, cH Oc− = , la care inducţia magnetică B în feromagnetic se anulează, este numită forţă coercitivă sau câmp coercitiv. Inducţia remanentă şi forţa coercitivă caracterizează capacitatea substanţelor feromagnetice de a-şi păstra starea magnetizată.

Dacă intensitatea câmpului magnetic de sens invers continuă să crească, se ajunge din nou la saturaţie (punctul d). Micşorând modulul intensităţii câmpului magnetic de la valoarea sH Od ′− = până la zero, substanţa fieromagnetică mai posedă magnetizare remanientă cu inducţia rB Oe− = , iar pentru demagnetizarea ei completă este necesar un câmp coercitiv cu intensitatea cH Of= . Mărind în continuare intensitatea câmpului magnetic exterior până la valoarea sH Oa′= se ajunge din nou la saturaţie (fig. 1.12).

Fig. 1.12

Page 24: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

23

Fenomenul de rămânere în urmă a variaţiilor magnetizării substanţei feromagnetice de variaţiile câmpului magnetic exterior, în care se află substanţa, se numeşte histerezis magnetic.

Curba, care reprezintă dependenţa inducţiei magnetice a substanţei feromagnetice de intensitatea câmpului variabil de magnetizare, (curba abcdefa din figura 1.12) este numită buclă de histerezis.

Dacă magnetizarea substanţei feromagnetice nu atinge starea de saturaţie, dar se realizează un ciclu de variaţie a intensităţii câmpului exterior, descris mai sus, atunci se poate obţine o serie de bucle de histerezis, ale căror vârfuri se vor situa pe curba de primă magnetizare. Acest procedeu poate fi utilizat la trasarea curbei de primă magnetizare.

Apare, fireşte, întrebarea: cum se explică proprietăţile magnetice atât de diferite ale substanţelor?

S-a constatat că diversitatea proprietăţilor magnetice ale substanţelor este determinată de deosebirile dintre proprietăţile magnetice ale atomilor şi moleculelor ce constituie substanţa dată şi de caracterul diferit al interacţiunii dintre aceşti atomi sau molecule.

Conform concepţiilor actuale, orice atom se compune dintr-un nucleu şi un înveliş electronic. Electronii, mişcându-se în jurul nucleului, formează curenţi circulari sau orbitali. Fiecărui curent orbital îi corespunde un anumit moment magnetic numit moment magnetic orbital mlp . Totodată electronii înşişi posedă un moment magnetic propriu numit moment magnetic de spin msp . Nucleul atomului, compus din protoni şi neutroni, de asemenea, posedă un moment magnetic propriu np .

Suma geometrică a momentelor magnetice orbitale şi de spin a electronilor din atom şi a momentului magnetic propriu al nucleului constituie momentul magnetic al atomului:

, ,a ml i ms i ni i

P p p p= + +∑ ∑

. (1.35)

Page 25: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

24

Dat fiind faptul că momentul magnetic al nucleului este mic şi nu influenţează considerabil magnetizarea corpului, el poate fi neglijat.

Toate substanţele, atomii (moleculele) cărora în absenţa câmpului magnetic exterior nu posedă moment magnetic, se numesc diamagnetice

, 0a ml ii

P p= =∑

. (1.36)

La introducerea substanţei diamagnetice într-un câmp magnetic în fiecare atom (moleculă) a substanţei se induce un curent suplimentar atomic (molecular) Ii , căruia îi corespunde un moment magnetic suplimentar miP∆

. În conformitate cu regula lui

Lenz, curentul de inducţie Ii (şi, deci, vectorul miP∆∑

) vor avea un astfel de sens, încât câmpul magnetic creat de curenţii induşi în toţi atomii să fie orientat în sens opus câmpului magnetic exterior de magnetizare. Câmpul magnetic total creat de curenţii induşi constituie câmpul magnetic propriu (interior) B

′ . Aşadar, vectorul B

′ în substanţele diamagnetice este orientat în sens opus vectorului inducţiei a câmpului magnetic exterior 0B

. Fenomenul de apariţie într-o substanţă magnetică situată într-

un câmp magnetic exterior a unui vector de magnetizare orientat în sens opus vectorului inducţiei câmpului magnetic exterior se numeşte diamagnetism.

Diamagnetismul este propriu tuturor substanţelor, deoarece la introducerea acestora în câmp magnetic în atomii (moleculele) lor apar curenţii de inducţie. Diamagnetismul, însă, este un efect slab pronunţat şi de aceea el se manifestă numai în substanţele, în care proprietăţile diamagnetice sunt preponderente. Printre asemenea substanţe sunt gazele inerte, compuşii organici, unele metale (Bi, Cu, Ag, Au, Hg) ş. a.

Substanţele, atomii (moleculele) cărora posedă momente magnetice proprii în absenţa câmpului magnetic exterior, se numesc substanţe paramagnetice.

Page 26: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

25

, 0a ml ii

P p= ≠∑

. (1.37)

Momentele magnetice ale atomilor paramagneticilor depind de structura lor, fiind constante pentru substanţa dată şi nu depind de câmpul magnetic exterior.

În absenţa câmpului magnetic exterior momentele magnetice ale atomilor sunt orientate haotic datorită mişcării lor termice şi de aceea substanţele paramagnetice nu manifestă proprietăţi magnetice. La introducerea substanţei paramagnetice într-un câmp magnetic exterior, momentele magnetice ale atomilor (moleculelor) ei tind să se orienteze preponderent în direcţia câmpului. Ca urmare, momentul magnetic al paramagneticului este diferit de zero (∑ ≠ 0aP

) şi el se magnetizează, adică în paramagnetic ia naştere

un câmp magnetic propriu B

′ , care întotdeauna este de acelaşi sens cu cel exterior 0B

. Odată cu creşterea temperaturii în paramagnetici se intensifică mişcarea haotică a atomilor (moleculelor), fapt care împiedică orientarea momentelor magnetice ale atomilor (moleculelor) şi reduce magnetizarea substanţei.

Fenomenul de apariţie într-o substanţă magnetică introdusă într-un câmp magnetic exterior a unui vector de magnetizare orientat în sensul vectorului inducţiei câmpului magnetic exterior se numeşte paramagnetism.

Din substanţele paramagnetice fac parte sticla, oxigenul, metalele Na, K, Rb, Cs, Mg, Al ş. a.

Corpurile cristaline care posedă o magnetizare spontană în volume mici macroscopice se numesc corpuri feromagnetice. Din substanţele feromagnetice fac parte Fe, Ni, Co, Gd, aliajele şi compuşii acestor elemente.

Mecanismul magnetizării feromagneticelor a fost explicat în mecanica cuantică. Din teorie rezultă că între atomii feromagneticului acţionează forţe ale interacţiunii de schimb, datorită cărora momentele magnetice de spin ale electronilor se orientează paralel unul în raport cu altul. Ca urmare, în interiorul

Page 27: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

26

feromagneticului apar regiuni mici (≈10-5-10-4 m) de magnetizare spontană, numite domenii. În limitele fiecărui domeniu substanţa este magnetizată până la saturaţie şi, deci, posedă un moment magnetic bine determinat. În absenţa câmpului magnetic exterior feromagneticul în ansamblu nu este magnetizat, deoarece momentele magnetice ale domeniilor sunt orientate haotic.

La introducerea feromagneticului într-un câmp magnetic exterior mai întâi se măresc dimensiunile domeniilor magnetizate preponderent în direcţia câmpului exterior (micşorându-se totodată dimensiunile celorlalte domenii), iar apoi la valori mai mari ale câmpului exterior are loc orientarea momentelor magnetice ale tuturor domeniilor în direcţia câmpului magnetic exterior, (se ajunge la starea de saturaţie). În acest proces de magnetizare momentele magnetice ale electronilor în limitele fiecărui domeniu se orientează simultan, rămânând strict paralele între ele. Teoria domeniilor explică perfect toate legităţile magnetizării feromagneticilor.

Lucrarea de laborator Nr.10

Polarizarea dielectricilor în câmp electric variabil.

Studiul dependenţei permitivităţii seignettoelectricilor de temperatură

Scopul lucrării: Studiul particularităţilor polarizării prin

deformare şi prin orientare a dielectricilor în câmp electric variabil; măsurarea permitivităţii seignetoelectricilor în intervalul de temperatură (20 – 350 ºC); determinarea temperaturii Curie şi a constantei Curie-Weiss.

Aparate şi accesorii: eşantion din titanat de bariu (BaTiO3); încălzitor; aparat de măsurat capacitatea; termocuplu; aparat de măsurat temperatura.

Teoria: de studiat § 1.1 şi § 15.1, § 15.2, § 15.3 din [ ]1 .

Page 28: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

27

Montajul experimental şi metoda de măsurare

Schema bloc a instalaţiei experimentale este reprezentată în figura 1.13. Un eşantion din titanat de bariu (BaTiO3) de forma unui paralelipiped dreptunghiular este aşezat într-un cuptor electric. Două feţe laterale ale eşantionului cu aria S sunt acoperite cu un strat subţire de argint, care asigură durabilitatea contactului electric şi servesc în calitate de armături ale unui condensator, în care se află seignetoelectricul. Grosimea eşantionului este d. Măsurând capacitatea C a acestui condensator, se poate calcula permitivitatea relativă ε a eşantionului, folosind formula:

0

CdS

εε

= , (1)

unde 120

F8,85 10m

ε −= ⋅ este constanta electrică.

Termoelementul de tip (CT1-19) şi aparatul de tip (M285K) sau (M24) servesc pentru măsurarea temperaturii, iar puntea electronică şi aparatul de tip (M285) – pentru măsurarea capacităţii.

Din expresia (1.2) obţinem

01 1 TTA Aε

= −

Din ultima expresie se observă că graficul dependenţei ( )1/ f Tε = este o linie dreaptă, care intersectează axa absciselor

în punctul 0T T= şi are panta

Fig. 1.13

Page 29: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

28

( )1/ 1tgT Aε

α∆

= =∆

. (2)

Deci, din graficul dependenţei ( )1/ f Tε = poate fi deter-minată atât temperatura Curie 0T , cât şi constanta Curie-Weiss A.

Modul de lucru

1. Se măsoară temperatura iniţială a eşantionului. 2. Se închide circuitul încălzitorului şi se măsoară capacitatea şi

temperatura eşantionului. Este important ca temperatura şi capacitatea să fie măsurate concomitent. Din figura 1.5 se observă că la început capacitatea creşte neînsemnat cu temperatura. În acest interval al temperaturilor capacitatea se va măsura peste fiecare 10 ºC. Când se observă o creştere bruscă a capacităţii, măsurările se efectuează peste fiecare 3-5 ºC. Rezultatele măsurărilor se trec într-un tabel. Măsurările se efectuează până la temperatura de 350 ºC. La atingerea acestei temperaturi se deconectează încălzitorul şi se cuplează ventilatorul pentru răcirea eşantionului.

3. Se calculează permitivitatea ε conform formulei (1) (valorile pentru d şi S sunt indicate pe masa de lucru) şi inversul ei ε/1 . Rezultatele calculelor se introduc în tabel.

4. Se trasează graficul de-pendenţei ( )Tf=ε/1 . Din formula (1.2) rezultă că la temperaturi

0T T> pe acest grafic (fig. 1.14) trebuie să se observe o porţiune liniară.

5. Din grafic se determină valoarea temperaturii Curie 0CT T= şi panta porţiunii liniare.

Fig. 1.14

Page 30: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

29

6. Folosind formula (2) se calculează constanta Curie- Weiss.

Întrebări de control

1. Care substanţe sunt numite dielectrici? 2. În ce constă fenomenul de polarizare şi care este mărimea ce

caracterizează cantitativ acest fenomen? 3. Care dielectrici se numesc polari?, dar nepolari? 4. Explicaţi mecanismul de polarizare prin deformare. În care

dielectrici se realizează acest mecanism? 5. Caracterizaţi mecanismul de polarizare prin orientare. 6. Definiţi noţiunea de permitivitate dielectrică a mediului? 7. Cum se manifestă procesele care condiţionează polarizarea, în

cazul când dielectricul este situat într-un câmp electric variabil? 8. Explicaţi graficul dependenţei permitivităţii de frecvenţă. 9. Ce reprezintă seignetoelectricii şi care este mecanismul de

polarizare a lor? 10. Explicaţi graficul dependenţei permitivităţii titanatului de bariu

de temperatură. Ce procese au loc în seignetoelectrici la temperatura critică Tc ?

Lucrarea de laborator Nr.11

Determinarea componentei orizontale a inducţiei câmpului magnetic al Pământului

Scopul lucrării: Studiul elementelor câmpului magnetic terestru şi determinarea componentei orizontale a inducţiei câmpului magnetic al Pământului cu ajutorul busolei de tangente.

Aparate şi accesorii: busola de tangente, ampermetru, reostat, sursă de curant continuu, întrerupător, comutator, fire de conexiune.

Teoria: de studiat § 1.2, § 1.3 şi § 21.1, § 22.1 din [ ]1 .

Page 31: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

30

Montajul experimental şi metoda de măsurare

Pământul, în ansamblu, reprezintă un magnet enorm. În orice punct al spaţiului din jurul Pământului şi pe suprafaţa lui se observă acţiunea forţelor magnetice. Aceasta înseamnă că în spaţiul din jurul Pământului există câmp magnetic. Liniile de inducţie ale acestui câmp sînt reprezentate în figura 1.15.

Existenţa câmpului magnetic în orice loc de pe Pământ poate fi stabilită cu ajutorul acului magnetic. Dacă vom suspenda acul magnetic de un fir l (fig. 1.16) astfel, încât punctul de suspensie să coincidă cu centrul de greutate al acului, atunci el se va orienta în direcţia tangentei la linia de câmp, adică în direcţia vectorului B

al câmpului magnetic terestru.

În emisfera nordică extremitatea de nord a acului este înclinată spre Pământ, acul formând cu orizontul un unghi β , numit unghi de înclinaţie magnetică. Planul vertical, în care se află acul magnetic, se numeşte plan al meridianului geomagnetic.

Planele tuturor meridianelor geomagnetice se intersectează după dreapta NS. Liniile de intersecţie ale acestor plane cu suprafaţa terestră se întrunesc în polii magnetici N şi S.

Polii magnetici nu coincid cu polii geografici Sg şi Ng. De aceea acul magnetic nu se orientează de-a lungul meridianului geografic. Unghiul dintre meridianul geomagnetic şi cel geografic se numeşte declinaţie magnetică α în locul dat.

Vectorul B

al inducţiei câmpului magnetic al Pământului poate fi descompus în două componente: componenta orizontală

Fig. 1.15

Fig. 1.16

Page 32: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

31

0B

şi componenta verticală zB

. Cu ajutorul unghiurilor de

înclinaţie şi declinaţie magnetică şi a componentei orizontale 0B

se poate determina mărimea şi direcţia inducţiei totale a câmpului magnetic al Pământului în locul dat. Dacă acul magnetic se poate roti liber numai în jurul unei axe verticale, atunci sub acţiunea componentei orizontale el se va orienta în planul meridianului geomagnetic.

Componenta orizontală 0B

, înclinaţia magnetică β şi declinaţia magnetică α se numesc elemente ale magnetismului terestru.

Studiul câmpului magnetic al Pământului, adică al geomagnetismului are o deosebită importanţă ştiinţifică şi practică. În prezent se aplică pe larg în practică metodele geomagnetice de explorare a zăcămintelor de minereu de fier.

Pentru măsurarea componentei orizontale a inducţiei câmpului magnetic al Pământului, vom folosi aparatul numit busolă de tangente sau galvanometru de tangente.(GT)

Galvanometrul de tangente reprezintă o bobină plană verticală de rază R cu N spire. În centrul bobinei este situat un mic ac magnetic, care se poate roti liber în jurul axei verticale.

În absenţa curentului prin bobina busolei de tangente, acul ei se orientează în meridianul magnetic al Pământului. Rotind bobina în jurul axei verticale, se poate face ca planul ei să coincidă cu planul meridianului geomagnetic. Dacă prin bobină circulă un curent electric, atunci apare un câmp magnetic, orientat perpendicular pe planul bobinei. În acest caz asupra acului vor acţiona două câmpuri magnetice perpendiculare între ele: câmpul magnetic al curentului din bobină ( )RNIB 2/0µ= şi componenta orizontală a câmpului magnetic al Pământului B0 (fig. 1.17).

Ca rezultat, acul va devia cu un unghi ϕ , adică se va orienta în direcţia

Fig. 1.17

Page 33: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

32

rezultantei B′

. Din figură se observă că ϕtgBB /0 = sau, ţinând seama de (1.15), obţinem:

00 2 tg

NIBRµ

ϕ= . (1)

Modul de lucru

1. Se montează circui-tul de măsurare conform schemei din figura 1.18.

2. Se instalează planul bobinei busolei de tangente în planul meridianului mag-netic al Pământului. În acest scop se slăbeşte şurubul care fixează bobina pe suport şi, rotind bobina în jurul axei verticale, se face ca direcţia acului magnetic să fie în planul bobinei. Totodată un capăt al acului magnetic trebuie să indice zero de pe scala busolei.

3. După verificarea circuitului de către şeful de lucrări se cuplează tensiunea. Cu ajutorul reostatului R se alege intensitatea curentului, la care unghiul de deviere a acului este 45º.

4. Se măsoară unghiul de deviere a acului 1ϕ . 5. Păstrând aceeaşi intensitate a curentului, se schimbă cu

comutatorul K1 sensul curentului. Ca urmare sensul vectorului B

se schimbă în opus, iar acul va devia în sens opus cu un unghi 2ϕ− .

6. Se repetă experienţa pentru alte valori ale intensităţii curentului.

7. Se calculează 1 2

2med

ϕ ϕϕ

+= şi medtgϕ , apoi cu ajutorul

formulei (1) se determină componenta orizontală a inducţiei câmpului magnetic al Pământului.

8. Rezultatele măsurărilor şi calculelor se trec într-un tabel.

Fig. 1.18

Page 34: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

33

9. Se determină eroarea componentei orizontale 0B .

Întrebări de control

1. Ce mărimi fizice caracterizează câmpul magnetic al Pământului?

2. Cum se orientează acul magnetic în câmpul magnetic al Pământului?

3. Ce se numeşte inducţie a câmpului magnetic? 4. Formulaţi legea lui Biot – Savart. Cum se poate determina

direcţia şi sensul vectorului Bd

? 5. Deduceţi formula (1.15). 6. Explicaţi construcţia şi principiul funcţionării galvanometrului

de tangente. 7. Să se deducă formula (1). 8. Să se deducă formula de calculul a erorilor pentru 0B . 9. Demonstraţi că valoarea erorii relative pentru componenta

orizontală a inducţiei câmpului magnetic al Pământului este minimă atunci, când unghiul de deviere a acului magnetic faţă de meridianul magnetic este 45º.

Lucrarea de laborator Nr.12

Studiul cîmpului magnetic al solenoidului

Scopul lucrării: Studiul experimental al distribuţiei câmpului magnetic de-a lungul axei solenoidului cu ajutorul oscilografului.

Aparate şi accesorii: solenoid, osciloscop, bobina de măsurat, sursă de curent, fire de conexiune.

Teoria: de studiat §1.2, §1.4 şi §22.2, §22.3 din [ ]1 .

Page 35: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

34

Montajul experimental şi metoda de măsurare

La baza metodei de studiu al câmpului magnetic al unui solenoid se află legea inducţiei electromagnetice. Este cunoscut că orice curent electric creează în jurul său câmp magnetic. Există şi efectul invers: câmpul magnetic dă naştere unui curent electric.

Curentul de inducţie apare în conductor la mişcarea acestuia în câmp magnetic. Dar curentul de inducţie cauzat de apariţia unei tensiuni electromotoare (t.e.m.) de inducţie apare şi într-un conductor imobil introdus în câmp magnetic variabil. Pentru excitarea t.e.m. de inducţie este esenţială variaţia fluxului magnetic prin conturul conductorului, dar nu modul cum s-a efectuat această variaţie: mişcând conturul în câmp magnetic constant sau variind câmpul magnetic din interiorul conturului imobil. Conform legii lui Faraday:

iddtΦ

= −1 ,

unde Φ este fluxul magnetic prin suprafaţa mărginită de conturul conductor. Semnul minus exprimă legea conservării energiei şi corespunde regulii lui Lenz:

curentul de inducţie este întotdeauna orientat astfel, încât câmpul creat de el să se opună variaţiei câmpului care a creat acest curent.

Prin urmare, dacă în câmpul magnetic variabil al solenoidului se introduce o bobină, atunci în ea se va exercita o t.e.m. de inducţie.

Fig. 1.19

Page 36: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

35

În această lucrare de laborator prin solenoid circulă un curent electric alternativ, care creează un câmp magnetic alternativ. În calitate de bobină de măsurat se foloseşte o bobină de dimensiuni mici, care poate fi deplasată în interiorul solenoidului de-a lungul axei lui. În figura 1.19 L este solenoidul, L1 – bobina de măsurat, OE – osciloscopul electronic, Tr – transformator de coborâre, D –diodă, R – rezistor, C - condensator, K – comutator.

Metoda de măsurare a inducţiei câmpului magnetic B

al solenoidului cu ajutorul osciloscopului constă faptul că semnalul de la bobina de măsurat (de la bornele condensatorului C) se transmite la una din intrările osciloscopului, de exemplu, la y, iar butonul “Amplificare pe x” al osciloscopului se fixează la zero. Din această cauză, fasciculul electronic este deviat doar pe verticală, formând o fâşie cu lungimea yn . Tensiunea CU poate fi determina-tă, cunoscând tensiunea yU ce provoacă devierea fasciculului electronic cu o diviziune în direcţia axei y . Aşadar

C y yU n U= Cunoscând mărimea CU se poate calcula inducţia magnetică

corespunzătoare cu ajutorul relaţiei C y yB kU kn U= = , (1)

unde NSRCk = este un coeficient de proporţionalitate determinat de

parametrii schemei de principiu a instalaţiei. Valoarea numerică a acestui coeficient este indicată pe

masa de lucru. Cunoscând mărimea inducţiei magnetice (1), intensitatea câmpului magnetic poate fi calculată cu ajutorul relaţiei:

0

BHµµ

= .

Pentru aer permeabilitatea magnetică 1=µ şi, deci

0

BHµ

= . (2)

Page 37: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

36

Modul de lucru

1. Se conectează instalaţia şi osciloscopul la reţea. Se instalează fasciculul electronic în centrul reţelei de coordonate de pe ecranul osciloscopului. Butonul “Amplificare pe x” se stabileşte la zero.

2. Se stabileşte bobina de măsurat la zero şi se conectează la intrarea osciloscopului. Cu ajutorul reglatorului “amplificare pe verticală” se obţine lungimea fâşiei 40 mmyn = . Acestei poziţii a reglatorului îi corespunde tensiunea

57 10 V/mmyU −= ⋅ , care deplasează fasciculul electronic cu 1 mm . Valoarea yn se introduce în tabel. În măsurările ulterioare poziţia butonului “ amplificare pe verticală” nu se modifică.

3. Se instalează apoi bobina de măsurat în poziţiile 10, 20, 30, 32, 34, 36, 38, 40 cm şi pentru fiecare poziţie se măsoară lungimea fâşiei yn .

4. Se calculează inducţia şi intensitatea câmpului magnetic al solenoidului. Valoarea coeficientului k este indicată pe masa de lucru.

5. Se trasează graficul distribuţiei inducţiei şi intensităţii câmpului magnetic de-a lungul axei solenoidului: ( )B f l= şi ( )H f l= .

6. Se calculează energia câmpului magnetic localizat în interiorul solenoidului şi inductanţa solenoidului.

Întrebări de control

1. Ce se numeşte inducţie magnetică? Care sunt unităţile de inducţie şi intensitate a câmpului magnetic?

2. Ce se numeşte flux magnetic? Care este unitatea de flux magnetic?

3. Formulaţi legea curentului total (legea circuitului magnetic). 4. În ce constă fenomenul inducţiei electromagnetice? 5. Formulaţi legea inducţiei electromagnetice şi regula lui Lenz.

Page 38: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

37

Lucrarea de laborator Nr.13

Studiul proprietăţilor fieromagneticilor

Scopul lucrării: Studiul dependenţei inducţiei câmpului magnetic în fieromagneţi de intensitatea câmpului de magnetizare şi determinarea energiei disipate la remagnetizare.

Aparate şi accesorii: toroid confecţionat din materialul studiat, osciloscop, condensator, rezistoare, reostat, sursă de tensiune alternativă, conductoare de conexiune.

Teoria: de studiat §1.2, §1.6 şi §24.5 din [ ]1 .

Montajul experimental şi metoda de măsurare

Ciclul de histerezis poate fi obţinut pe ecranul osciloscopului cu ajutorul instalaţiei experimentale, a cărei schemă de principiu este repreyentată în figura 1.20.

Pe eşantionul studiat, confecţionat sub formă de toroid T, sunt înfăşurate două bobine, 1 şi 2, având respectiv 1N şi 2N spire. Înfăşurarea primară a toroidului este alimentată prin rezistorul 1R cu un curent alternativ de intensitate 1i . Intensitatea câmpului de magnetizare în toroid este

1 1H n i= ⋅ , (1)

Fig. 1.20

Page 39: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

38

unde 1n este numărul de spire pe unitatea de lungime axială a toroidului din înfăşurarea primară.

Tensiunea pe rezistorul 1R este 1 1 1U i R= . (2)

Folosind relaţiile (1) şi (2), obţinem 1 1H k U= , (3)

unde 1 1 1k n R= este un coeficient de proporţionalitate, care depinde de parametrii instalaţiei. Deoarece pe înfăşurarea 1 este aplicată o tensiune alternativă, intensitatea câmpului magnetic în ea variază într-un interval oarecare ( ,H H− + ), frecvenţa de variaţie fiind egală cu frecvenţa curentului alternativ. În înfăşurarea 2, datorită fenomenului de inducţie electromagnetică, se va excita tensiunea electromotoare (t.e.m.)

2 2id dBN N Sdt dtΦ

= − = −1 , (4)

unde Φ este fluxul inducţiei câmpului magnetic prin secţiunea transversală S a toroidului.

Neglijând t.e.m. de autoinducţie din înfăşurătoarea secundară, din legea lui Ohm obţinem:

2 2i Ci R U= +1 , (5) unde 2i este intensitatea curentului din înfăşurarea secundară; 2R

este rezistenţa din circuitul secundar; 1C

qU idtC C

= = ∫ este

tensiunea la bornele condensatorului de capacitate C, iar q este sarcina de pe armăturile condensatorului.

Dacă 2R şi C sunt atât de mari, încât 2 2 Ci R U> , atunci

22

2 2

i N S dBiR R dt

= =1 . (6)

Ţinând seama de formula (6), vom determina tensiunea la bornele condensatorului:

Page 40: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

39

2 2

2 2

1C

N S N SBdBU idt dtC R C dt R C

= = =∫ ∫ . (7)

Din relaţia (7) determinăm inducţia câmpului magnetic din fieromagnetul cercetat

2 CB k U= , (8) unde ( )2 2 2k R C N S= este un coeficient de proporţionalitate determinat de parametrii instalaţiei.

Din expresiile (3) şi (8) se observă, că tensiunea 1U este proporţională cu intensitatea câmpului magnetizant, iar tensiunea

CU este proporţională cu inducţia câmpului magnetic din fieromagnetul studiat. Dacă tensiunea 1U se aplică la plăcile de deviaţie pe orizontală ale osciloscopului, iar CU – la plăcile de deviaţie pe verticală, atunci fasciculul electronic în direcţia axei x va devia proporţional cu intensitatea H, iar în direcţia axei y – proporţional cu inducţia B. Într-un ciclu deplin de variaţie a intensităţii H fasciculul electronic va descrie o buclă de histerezis. Vârful fiecărei bucle reprezintă un punct de pe curba de primă magnetizare.

Tensiunile 1U şi CU pot fi determinate, cunoscând tensiunile

xU şi yU , care provoacă deviaţia fasciculului electronic cu o diviziune în direcţiile axelor x şi y.

Deci 1 x xU n U= , (9) C y yU n U= , (10)

unde xn şi yn sunt coordonatele vârfului buclei de histerezis. Introducând (9) şi (10) în formulele (3) şi (8), obţinem: 1 x x x xH k n U k n= = , (11) 2 y y y yB k n U k n= = , (12)

unde

Page 41: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

40

11

1x x x

nk k U UR

= = , (13)

22

2y y y

R Ck k U UN S

= = . (14)

Modul de lucru

Exerciţiul 1. Trasarea curbei de primă magnetizare. 1. Se montează schema electrică conform figurii 1.20. 2. După verificarea schemei de către şeful lucrărilor se conectează

osciloscopul la reţea şi se aduce fasciculul electronic în centrul reţelei de coordonate de pe ecran. Se conectează circuitul de alimentare a toroidului.

3. Cu ajutorul potenţiometrului P se face ca bucla de histerezis să ocupe cea mai mare parte a ecranului şi să posede o porţiune de saturaţie cât mai mică.

4. Se determină coordonatele xn şi yn ale vârfului buclei. Micşorând treptat cu ajutorul potenţiometrului tensiunea aplicată, se obţine pe ecranul oscilografului o familie de bucle de histerezis. Pentru fiecare buclă se determină coordonatele vârfului. Se repetă măsurările până când bucla se reduce la un punct.

5. Cu ajutorul formulelor (13) şi (14) se calculează valorile xk şi

yk . Valorile xU şi yU sunt indicate pe masa de lucru. 6. Se calculează valorile xxnkH = şi yy nkB = pentru

coordonatele vârfurilor tuturor buclelor de histerezis obţinute.

7. Se calculează H

B

0µµ = .

8. Rezultatele măsurărilor şi calculelor se trec într-un tabel. 9. Cu ajutorul datelor obţinute se trasează graficele dependenţelor

( )HfB = şi ( )Hf=µ .

Page 42: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

41

Exerciţiul 2. Determinarea energiei disipate la remagnetizare. La remagnetizarea corpului fieromagnetic o parte din energia

câmpului magnetic este disipată pentru reorientarea domeniilor. Mărimea acestei energii care revine unei unităţi de volum a corpului este egală numeric cu aria buclei de histerezis ,H BS :

,H BW S= . Partea de energie W reprezintă energia degajată sub formă de

căldură în unitatea de volum a toroidului în decursul unui ciclu de remagnetizare.

Dacă frecvenţa curentului alternativ este ν , atunci cantitatea de căldură degajată într-o secundă, este

,H BQ W Sν ν= = , (15) unde 50 Hzν = .

Aria buclei de histerezis poate fi determinată în modul următor. Se transferă bucla de histerezis pe hârtie milimetrică şi se numără pătrăţelele ocupate de ea. Deoarece valoarea unei diviziuni în direcţia axei H este egală cu xk (13), iar în direcţia axei B – cu

yk (14), aria unui pătrăţel va fi egală cu produsul x yk k . Dacă bucla conţine N pătrăţele, atunci aria ei va fi

,H B x yS N k k= . Substituind ,H BS în (15), obţinem relaţia pentru calculul

cantităţii de căldură ce se degajă în unitatea de volum în timp de o secundă:

x yQ k k Nν= . (16) 1. Se repetă punctul 3 din exerciţiul 1. 2. Se ridică oscilograma buclei de histerezis pe hârtie de calc,

apoi, suprapunând-o pe hârtie milimetrică, se calculează numărul de pătrăţele N.

3. Cu ajutorul relaţiei (16) se calculează pierderile de energie la remagnetizare. Toate mărimile fizice se i-au în acelaşi sistem de unităţi SI.

4. Rezultatele se trec într-un tabel.

Page 43: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

42

Întrebări de control

1. Ce reprezintă câmpul magnetic şi cum poate fi el produs? 2. Definiţi inducţia cîmpuli magnetic. 3. Cu ce este egală inducţia magnetică în substanţă? 4. Ce se numeşte vector de magnetizare? 5. Definiţi intensitatea câmpului magnetic. 6. Ce se numeşte permeabilitate magnetică a substanţei? 7. Explicaţi mecanismul magnetizării diamagneticilor,

paramagneticilor şi a fieromagneticilor. 8. În ce constă proprietatea de histerezis? 9. Cu ce este egală energia disipată la remagnetizarea

feromagneticilor? Deduceţi formula (16). 10. Deduceţi formulele (11) şi (12) 11. Care proprietăţi ale fieromagneticilor pot fi folosite în tehnică?

Lucrarea de laborator Nr.14

Determinarea sarcinii specifice a electronului prin metoda magnetronului

Scopul lucrării: studiul mişcării electronilor în câmpuri electrice şi magnetice încrucişate şi determinarea sarcinii specifice a electronului.

Aparate şi accesorii: solenoid, tub electronic 6E5C şi 2Ц2С, sursă de curent continuu, voltmetru, ampermetru, microamperme-tru.

Teoria: de studiat §1.4, §1.5 şi §23.1, §23.3 din [ ]1 .

Montajul experimental şi metoda de măsurare

Sarcina specifică a electronului se poate determina, studiind mişcarea lui în câmpurile magnetic şi electric reciproc perpendiculare. Astfel de câmpuri pot fi obţinute într-un tub electronic, introdus la rândul său într-o bobină parcursă de curent.

Page 44: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

43

Dacă tubul este cu doi electrozi, atunci un astfel de sistem se numeşte magnetron.

Această lucrare de laborator se efectuează în două variante. În prima variantă, în calitate de magnetron serveşte dioda 2Ц2С, având anodul şi catodul sub formă de cilindri coaxiali (vezi figura 1.21, a). Vectorul intensităţii câmpului electric E

este orientat pe direcţie radială, iar vectorul inducţiei câmpului magnetic B

– paralel cu axa electrozilor. Astfel, câmpurile electric şi magnetic sunt perpendiculare între ele în toate punctele diodei. În lipsa câmpului magnetic, electronii emişi de catod se vor mişca spre anod sub acţiunea câmpului electric E pe direcţii radiale (vezi figura 1.21, b, traiectoria 1), creând în circuitul anodic un curent dependent de tensiunea anodică. Menţinând tensiunea anodică (incandescenţa catodului) constantă se aplică un câmp magnetic relativ slab perpendicular pe direcţia mişcării electronilor, atunci traiectoria lor se va curba (vezi figura 1.21, b, traiectoria 2), toţi electronii vor ajunge la anod, obţinându-se un curent anodic constant. Pe măsu-ra creşterii inducţi-ei câmpului magne-tic curbura traiecto-riilor electronilor va creşte şi la o anumită valoare Bcr, numită inducţie critică, traiectoria lor va fi tangentă la suprafaţa anodului şi electronii se vor întoarce pe catod (fig.1.21, b, traiectoria 3). Astfel dacă B este egal cu Bcr, curentul anodic se va micşora până la zero (fig.1.21, b, traiectoria 4).

Formula pentru sarcina specifică a electronului poate fi dedusă folosind valoarea critică a inducţiei câmpului magnetic Bcr, la care raza traiectoriei electronilor r este egală cu jumătate din raza

Fig. 1.21

Page 45: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

44

anodului R, adică 2/Rr = . Curbarea traiectoriilor electronilor este provocată de forţa Lorentz:

F e B =

v .

Deoarece v B⊥

, avem: F e B= v ,

unde e este sarcina electronului, v este viteza lui, iar B este inducţia câmpului magnetic creat de solenoid, care conform relaţiei (1.19) este

( )01 2cos cos

2B nIµ α α= − ,

unde 70 4 10 H/mµ π −= ⋅ este constanta magnetică, n este numărul

de spire pe o unitate de lungime, iar 1α şi 2α sunt unghiurile dintre axa solenoidului şi vectorii de poziţie trasaţi din punctul de pe axă, în care se determină inducţia, către marginile lui. Dacă dioda este situată la mijlocul solenoidului, rezultă că 1 2cos cosα α= − ≡

cos 0,67α≡ = şi atunci 0 cosB nIµ α= , iar 0 coscr crB nIµ α= .

unde crI este intensitatea curentului prin spirele solenoidului, care generează un câmp magnetic cu inducţia critică crB .

Întrucât forţa Lorentz imprimă electronului acceleraţie centripetă, din principiul fundamental al dinamicii avem:

2 22

cpm me B

r R= =

v vv , (1)

unde m este masa de repaus a electronului, r este raza de curbură a traiectoriei electronului, iar R este raza anodului diodei. Datorită lucrului efectuat de câmpul electric aeU , unde aU este tensiunea anodică, electronul capătă energie cinetică. Deci:

2

2 am eU=v . (2)

Din sistemul de ecuaţii (1) şi (2), pentru sarcina specifică a electronului obţinem:

Page 46: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

45

2 2

8 a

cr

Uem R B= . (3)

Înlocuind 0 coscr crB nIµ α= în (3) avem:

2 2 2 2 20

8cos

a

cr

Uem n R Iµ α= ,

sau

2a

cr

Ue Km I

′= , (4)

unde 2 2 2 20

8cos

Kn Rµ α

′ = este un coeficient determinat de

parametrii circuitului. Aşadar, pentru a determina me / , trebuie măsurate experimental tensiunea anodică Ua şi intensitatea curentului crI prin solenoid.

Intensitatea crI se deter-mină din graficul intensităţii curentului anodic în funcţie de intensitatea curentului sI prin solenoid (fig. 1.22).

Prelungind porţiunile liniare ale graficului, se obţine un punct de intersecţie, a cărui proiecţie pe axa sI ne dă valoarea curentului crI prin solenoid, corespunzătoare induc-ţiei crB (vezi figura 1.21, b, traiectoria 3).

În varianta a doua, în calitate de magnetron serveşte tubul electronic 6E5C. Circuitul electronic este reprezentat în figura 1.23. În circuitul dat avem potenţiometrul P, reostatele 1R şi 2R , miliampermetrul mA, voltmetrul V, ampermetrul A, întrerupătoarele

1K , 2K , 3K şi solenoidul L, spirele căruia sunt înfăşurate direct pe tubul electronic.

Fig. 1.22

Page 47: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

46

Fluxul de electroni emis de tubul 6E5C se propagă radial în câmpul electric orientat de la catod spre ecran, lovind ecranul acoperit cu o substanţă fluorescentă. Electronii provoacă luminescenţa lui, oferind posibilitatea de a urmări vizual traiectoria electronilor.

Într-un orificiu din ecran este instalat un electrod de dirijare, unit cu anodul tubului. Tensiunea anodică este mai mică decât tensiunea aplicată la ecran, din care cauză electrodul de dirijare slăbeşte fluxul electronic. Pe ecran apare o umbră cu margini liniare pronunţate (fig. 1.24).

Când tubul se află în câmp magnetic omogen, paralel cu axa catodului, electronii deviază de la traiectoria liniară, mişcându-se curbiliniu. Sectorul de umbră de pe ecran devine distorsionat, curentul anodic se micşorează până la zero. Pentru calcularea sarcinii specifice a electronului se foloseşte formula

2a

cr

Ue Km I

′′= , (5)

unde K ′′ este un coeficient, determinat de parametrii circuitului electric.

Intensitatea crI se determină din graficul intensităţii curentului anodic în funcţie de curentul prin solenoid pentru diferite valori ale tensiunii anodice şi a rezistenţei ecran-anod,

Fig. 1.23

Fig. 1.24

Page 48: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

47

folosind metoda extrapolării porţiunii rectilinii a curbei până la intersecţia cu axa absciselor sI (fig. 1.25).

Modul de lucru

Varianta 1 1. Se studiază schema

montajului experimental (fig.1.26) şi se clarifică destinaţia di-feritelor ele-mente ale schemei.

2. Reglatoarele şi potenţio-metrul P se instalează în poziţia, în care curentul şi tensiunea vor fi minime.

3. Se conectează instalaţia şi se încălzeşte timp de un minut. 4. Cu ajutorul potenţiometrului P se instalează o tensiune în

limitele (60 – 150) V. 5. Cu ajutorul reostatului 2R se măreşte treptat intensitatea

curentului în solenoid sI şi în acelaşi timp se înregistrează intensitatea curentului anodic aI .

6. Se repetă punctul 5 încă pentru două valori ale tensiunii anodice aU .

7. Se trasează graficul ( )sa IfI = , din care se determină valorile curentului critic crI .

8. Cu ajutorul relaţiei (4) se calculează sarcina specifică a electronului e m .

Fig. 1.25

Fig. 1.26

Page 49: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

48

Varianta 2 1. Se studiază schema montajului experimental (vezi figura 1.23). 2. Se conectează instalaţia şi se aşteaptă timp de un minut. 3. Cu ajutorul potenţiometrului se instalează o tensiune anodică

(la indicaţia conducătorului de lucrări). 4. Variind lent curentul în solenoid vizual se înregistrează

transformarea tabloului luminescent al ecranului diodei 6E5C de la forma din figura 1.24, a la la cea din figura 1.24, b.

5. Se înregistrează dependenţa ( )sa IfI = pentru cel puţin trei tensiuni anodice diferite.

6. Se trasează graficele ( )sa IfI = pentru diferite tensiuni anodice, din care se determină valorile curentului critic crI .

7. Cu ajutorul relaţiei (5) se calculează sarcina specifică a electronului.

8. Se calculează eroarea relativă cu ajutorul formulei

tabel experim

tabel

e em m

em

ε

=

unde tabel

em

este valoarea tabelară a sarcinii specifice a electro-

nului.

Întrebări de control

1. Formulaţi legea curentului total pentru câmpul magnetic în vid. 2. Folosind legea curentului total deduceţi formula pentru calculul

inducţiei câmpului magnetic în interiorul solenoidului. 3. Formulaţi legea lui Ampere pentru forţa care acţionează asupra

unei porţiuni de conductor parcursă de curent şi aflat în câmp magnetic.

4. Ce reprezintă forţa Lorentz? Deduceţi expresia pentru forţa Lorentz folosind legea lui Ampere.

Page 50: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

49

5. Definiţi noţiunea de sarcină specifică a unei particule? 6. Explicaţi construcţia şi principiul de funcţionare a

magnetronului. 7. Care este sensul fizic al curentului critic, al inducţiei critice? 8. Deduceţi formula (4).

2. Mişcarea oscilatorie

§2.1 Oscilaţii libere

Procesele oscilatorii au o largă răspândire în natură şi tehnică.

Se numeşte mişcare oscilatorie orice mişcare sau variaţie a stării unui sistem, care este caracterizată de repetarea în timp a valorilor fizice ce determină această mişcare sau stare.

În funcţie de mărimile care variază oscilaţiile pot fi mecanice, electromagnetice, electromecanice ş.a. În cazul oscilaţiilor mecanice, de exemplu, variază coordonatele particulelor, valorile vitezei, acceleraţiei şi ale altor mărimi fizice, care determină starea corpurilor.

Ca exemple de oscilaţii în mecanică pot servi oscilaţiile pendulelor, coardelor, membranelor de telefon, cilindrilor în motor, podurilor şi ale altor instalaţii, supuse unor forţe variabile. În cazul oscilaţiilor electromagnetice variază periodic mărimile sarcinilor electrice, tensiunile şi intensităţile curenţilor în circuitele de curent alternativ, intensităţile câmpurilor electrice şi magnetice în jurul acestor circuite.

Procesele oscilatorii diferă unele de altele din punct de vedere calitativ prin natura lor fizică, însă din punct de vedere cantitativ ele au multe aspecte comune şi sunt descrise de aceleaşi ecuaţii.

Orice sistem fizic care efectuează oscilaţii se numeşte oscilator. Oscilatorul deplasat de la poziţia de echilibru şi lăsat să oscileze liber se numeşte oscilator liber, iar oscilaţiile efectuate de el se numesc oscilaţii libere sau proprii.

Page 51: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

50

§2.2 Oscilaţii mecanice

Sistemul oscilatoriu în care apar oscilaţii mecanice se numeşte oscilator mecanic. În calitate de oscilator mecanic vom analiza pendulul cu resort reprezentat în figura 2.1. O bilă de masă m este montată pe o tijă orizontală. Un resort imponderabil este fixat cu un capăt de bilă, iar cu altul de tijă. Dacă scoatem bila din poziţia de echilibru, atunci ea va începe sa efectueze oscilaţii libere.

Să stabilim relaţia dintre forţa F ce acţionează asupra bilei şi energia ei potenţială în câmpul acestei forţe. Fie deplasarea dx este efectuată în intervalul de timp dt. În timpul deplasării corpului energia potenţială variază cu pdE , iar cea cinetică cu cdE . Energia totală nu variază, deoarece sistemul este conservativ. Deci

2

02p c p p

mdE dE dE d dE m d + = + = + =

vv v ,

sau

p xddE m d m dt F dxdt

= − = − = −v

v v v ,

de unde

px

dEF

dx= − .

Pentru un sistem unidimensional (fig. 2.1), la deplasări mici x de la poziţia de echilibru ( ) 2 2pE x kx= şi atunci

212

dF kx kxdx

= − = −

,

unde k este constanta de elasticitate.

Fig. 2.1

Page 52: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

51

Să presupunem că sistemul se află într-un mediu vâscos, care opune rezistenţă mişcării bilei şi că forţa de rezistenţa (de frecare) este dată de relaţia F r= − v , unde r este coeficientul de rezistenţă al mediului, iar v este viteza bilei. Să admitem că bila se află în stare de echilibru în poziţia 0x = în punctul O (fig. 2.1). Dacă vom deplasa bila în poziţia B, deformând resortul şi o vom lăsa liberă, atunci ea va începe mişcarea spre poziţia de echilibru sub acţiunea forţei de elasticitate a resortului F kx= − , unde x este deplasarea bilei de la poziţia de echilibru. În poziţia B energia potenţială a resortului deformat este ( ) 2

1 2pE x kx= , iar energia cinetică a bilei este nulă. La apropierea bilei de poziţia de echilibru, forţa de elasticitate şi energia potenţială se micşorează şi în punctul 0x = devin nule. Energia potenţială a resortului se transformă în energia cinetică a bilei 2

c1 2E m= v . Deoarece o parte din energia potenţială transmisă sistemului se disipează (se efectuează un anumit lucru împotriva forţei de rezistenţă), în realitate

( )1 1c pE E x< . În punctul 1B viteza bilei este nulă. Energia ei cinetică s-a

transformat parţial (s-a efectuat un anumit lucru împotriva forţei de rezistenţă) în energia potenţială a resortului ( ) 2

2 2pE x kx= . Prin

urmare, ( )2 1p cE x E< . Apoi, sub acţiunea forţei de elasticitate a resortului bila revine în poziţia iniţială de echilibru ş.a.m.d. Aşadar, sub acţiunea forţelor de elasticitate şi a celor de rezistenţă a mediului bila va efectua oscilaţii libere. Datorită rezistenţei mediului, amplitudinea oscilaţiilor se micşorează şi după un anumit timp oscilaţiile vor înceta. Energia mişcării oscilatorii se va transforma în întregime în energie internă (termică) a sistemului. Astfel de oscilaţii libere se numesc oscilaţii amortizate.

Ecuaţia mişcării bilei (legea a II-a a lui Newton) poate fi scrisă sub forma:

mx kx r= − − v , sau

Page 53: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

52

0r kx x xm m

+ + = , (2.1)

unde 2

2

d xxdt

= este acceleraţia bilei. Ecuaţia (2.1) reprezintă ecuaţia

diferenţială a oscilaţiilor mecanice libere amortizate. Prin analogie cu pendulul orizontal reprezentat în figura 2.1,

pentru pendulul de torsiune (fig. 2.1, a) putem scrie ecuaţia mişcării (legea fundamentală a dinamicii mişcării de rotaţie) sub forma:

dI kdtϕϕ ϕ α′= − − ,

sau

0kI Iαϕ ϕ ϕ

′+ + = , (2.l, a)

unde: ϕ ,ϕ şi ϕ sunt mărimi unghiulare cinematice, I este momentul de inerţie, α este coeficientul de rezistenţă al mediului, iar k′ este modulul de răsucire al firului, care determină momentul de rotaţie necesar pentru obţinerea unei deplasări unghiulare şi se exprimă în N m rad⋅ .

§2.3 Oscilaţii electromagnetice

Să studiem un circuit electric alcătuit din sursa de curent 1, condensatorul C, bobina de inductanţă L şi rezistenţă R (fig. 2.2) Conectăm condensatorul la sursa de curent (comutatorul SA în poziţia 1). Armătura superioară se va încărca cu sarcini pozitive, cea inferioară – cu sarcini negative. Trecem comutatorul

Fig. 2.1, a

Fig. 2.2

Page 54: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

53

SA în poziţia 2. La acest moment toată energia transmisă sistemului este concentrată în condensatorul C, care începe să se descarce. Prin bobina de inductanţă L va trece un curent electric. Energia câmpului electric al condensatorului începe să se transforme în energia câmpului magnetic al bobinei. La descărcarea condensatorului curentul pin bobină creşte, inducând în ea o tensiune electromotoare (t.e.m.) de autoinducţie 1a. În conformitate cu regula lui Lenz în circuit apare un curent de autoinducţie, al cărui câmp magnetic se opune creşterii câmpului magnetic creat de curentul primar. La momentul descărcării complete a condensatorului, curentul primar în bobină atinge valoarea maximă, prin urmare, energia câmpului magnetic are valoare maximă, după care începe să descrească. Ca rezultat al variaţiei (descreşterii) câmpului magnetic apare un curent de autoinducţie, care în conformitate cu regula lui Lenz, are acelaşi sens ca şi curentul primar în descreştere. Aceasta conduce la reîncărcarea condensatorului, pe ale cărui armături se acumulează sarcini de semn contrar celor iniţiale.

La momentul dispariţiei câmpului magnetic condensatorul este din nou încărcat. După aceasta procesul se repetă. Acest proces continuă până când toată energia oscilaţiilor se va transforma în energie termică. Aşadar într-un circuit RLC apar oscilaţii ale sarcinilor electrice, curentului, tensiunii şi energiei câmpului electric şi a celui magnetic. Un astfel de circuit se numeşte circuit oscilant şi reprezintă un oscilator electric.

În cazul considerat oscilaţiile electrice au loc în absenţa acţiunilor externe şi de aceea oscilaţiile sunt libere sau proprii. Deoarece o parte din energia transmisă circuitului RLC se transformă în energie termică (conform legii Joule-Lenz), aceste oscilaţii sunt amortizate.

Vom considera în calitate de sens pozitiv al curentului, sensul lui la încărcarea condensatorului. În acest caz prin definiţie avem

/i dq dt= . În cele ce urmează vom considera că dimensiunile liniare l

ale circuitului nu sunt prea mari ( l c ν , unde 83 10 m sc = ⋅ este

Page 55: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

54

viteza luminii în vid, iar ν este frecvenţa oscilaţiilor din circuit), astfel încât la orice moment intensitatea curentului în toate porţiunile circuitului este aceeaşi. Un asemenea curent se numeşte curent cvasistaţionar. Pentru valorile instantanee ale acestui curent sunt valabile teoremele lui Kirchhoff. Conform teoremei a doua, suma algebrică a căderilor de tensiune pe rezistenţele circuitului este egală cu suma algebrică a t.e.m. din circuit. În circuitul RLC considerat, căderea de tensiune are loc pe rezistenţa activă, RU iR= , şi pe condesator, CU q C= . În circuitul analizat

există doar t.e.m. de autoinducţie adiLdt

= −1 şi de aceea

q diiR LC dt

+ = − .

Împărţind această ecuaţie la L şi înlocuind i cu q , iar di/dt cu q , obţinem:

1 0Rq q qL LC

+ + = . (2.2)

Ecuaţia (2.2) reprezintă ecuaţia diferenţială a oscilaţiilor libere amortizate ale sarcinii q în circuitul oscilant. Deoarece

/U q C= , o ecuaţie analogă poate fi scrisă şi pentru oscilaţiile diferenţei de potenţial CU pe armăturile condensatorului.

§2.4 Ecuaţia oscilaţiilor libere

Comparând ecuaţiile (2.1) şi (2.2.), observăm că ele se deosebesc numai prin simboluri şi prin sensul fizic al mărimilor corespunzătoare. În ecuaţia (2.2) rolul elongaţiei x îl îndeplineşte q, al masei m – inductanţa L, al coeficientului de rezistenţă r – rezistenţa electrică R, iar rolul coeficientului de elasticitate al resortului k – mărimea 1/C. Aşadar, ecuaţiile (2.1) şi (2.2) pot fi reduse la o singură ecuaţie ce descrie oscilaţiile libere atât ale oscilatorului mecanic, cât şi ale celui electric. Vom introduce următoarele notaţii pentru oscilatorul mecanic:

Page 56: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

55

20, , 2 ,k rS x

m mω β= = =

şi pentru cel electric:

20

1, , 2 RS qLC L

ω β= = = .

În acest caz ecuaţiile (2.1) şi (2.2) se vor transcrie sub forma unei singure ecuaţii astfel:

202 0S S Sβ ω+ + = , (2.3)

unde S reprezintă mărimea fizică, care efectuează oscilaţii: deplasare, sarcină electrică, tensiune, etc. Ecuaţia (2.3) descrie mişcarea oscilatorului liber. Parametrul 0ω se numeşte frecvenţă ciclică proprie a oscilatorului, iar β este coeficientul de amortizare. El caracterizează partea de energie a mişcării oscilatorii transformate în energie termică. În cazul oscilatorului mecanic această transformare are loc datorită forţelor de rezistenţă, iar în cel electric datorită rezistenţei electrice a circuitului.

Sistemele fizice, în care o parte din energia mişcării ordonate se transformă în energia mişcării dezordonate (în energia termică) se numesc sisteme disipative, iar însuşi procesul de transformare se numeşte disipaţie (împrăştiere) de energie.

Toate sistemele fizice sunt disipative, dar sunt posibile cazuri, când coeficientul de amortizare β este suficient de mic ( 0≈β ) şi prin urmare disiparea energiei oscilaţiilor poate fi neglijată.

§2.5. Oscilaţiile libere neamortizate

Oscilaţiile libere neamortizate au loc atunci, când coeficientul de amortizare β = 0. În acest caz ecuaţia (2.3) ia forma

20 0S Sω+ = . (2.4)

Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale (se poate verifica prin substituţie) este funcţia:

( )0sinmS S tω α= + , (2.5, a)

Page 57: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

56

sau ( )0cosmS S tω α′= + , (2.5, b)

unde constantele mS , α şi α′ se determină din condiţiile iniţiale. Oscilatorul care efectuează oscilaţii descrise de ecuaţia diferenţială de forma (2.4), se numeşte oscilator armonic, iar oscilaţiile efectuate de el se numesc oscilaţii armonice. Ecuaţia oscilaţiilor este dată de relaţiile (2.5). Prin urmare, mărimea fizică care variază în timp după legea sinusului sau cosinusului efectuează oscilaţii armonice. În cazul oscilaţiilor mecanice mărimile S şi mS din relaţiile (2.5) reprezintă deplasarea instantanee (elongaţia) x şi deplasarea maximă mx , iar în cazul oscilaţiilor electrice – sarcina instantanee q şi sarcina maximă qm. Valoarea maximă pozitivă

( , )m m mS x q a parametrului variabil S (x, q) se numeşte amplitu-dine a oscilaţiilor. Expresia ( )0tω α+ se numeşte fază a oscilaţiilor, α este faza iniţială, iar ω este frecvenţa ciclică.

Intervalul de timp T, în care oscilatorul efectuează o oscilaţie completă se numeşte perioadă.

În cazul oscilaţiilor mecanice:

0

2 2 mTk

π πω

= = , (2.6)

iar în cazul oscilaţiilor electrice:

0

2 2T LCπ πω

= = . (2.7)

După cum rezultă din formulele (2.6) şi (2.7) frecvenţa oscilaţiilor mecanice (electrice) depinde numai de caracteristicile proprii ale oscilatorului: de masă (inductanţă) şi de coeficientul de elasticitate (capacitate) şi nu depinde de amplitudinea oscilaţiilor. Unitatea de frecvenţă este hertzul (Hz) (o oscilaţie pe secundă).

Graficul oscilaţiei armonice, adică graficul funcţiei (2.5) reprezintă o sinusoidă sau cosinusoidă trasată în sistemul de coordonate indicat în figura 2.3.

Page 58: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

57

Deoarece ( )0sin tω α+ sau

( )0cos tω α+ sunt funcţii perio-dice, valorile elongaţiilor mărimilor fizice ce caracterizează abaterea sistemului din starea de echilibru se vor repeta peste intervale de timp, egale cu perioada T. Derivând funcţia (2.5) în raport cu timpul obţinem viteza sv :

( ) ( )0 0 0 0sin cos / 2s m mdS S t S tdt

ω ω α ω ω α π= = − + = + +v . (2.8)

Din relaţia (2.8) se observă că viteza depinde de timp de asemenea după legea armonică. Comparând expresiile (2.5) şi (2.8) observăm că viteza este în avans de fază cu 2π faţă de elongaţia S. Expresia (2.8) în cazul oscilaţiilor mecanice şi, respectiv, electrice se scrie astfel:

( )0 0sinmdx x tdt

ω ω α= = − +v ,

( )0 sinm odqi q tdt

ω ω α= = − + .

Energia totală a oscilaţiilor mecanice este egală cu suma dintre energia cinetică cE şi cea potenţială pE a oscilatorului mecanic:

2 2

2 20

12 2 2c p m

m kxE E E m xω= + = + =v .

Energia totală W a oscilaţiilor electrice este egală cu suma energiilor câmpurilor electric eW , şi a celui magnetic mW ale oscilatorului electric (circuitului oscilant):

22 2 1

2 2 2m

e mqq LiW W W

C C= + = + = .

Din aceste relaţii rezultă că energia totală a oscilaţiilor armonice este proporţională cu pătratul amplitudinii oscilaţiilor.

Fig. 2.3

Page 59: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

58

§2.6. Pendulul fizic În calitate de exemplu a unui oscilator mecanic armonic vom

studia pendulul fizic – un solid rigid ce poate oscila în jurul unei axe orizontale fixe, care nu trece prin centrul de masă al corpului.

În figura 2.4 este reprezentat schematic un pendul fizic. În figură O este axa de rotaţie perpendiculară pe planul desenului, C este centrul de masă al corpului, iar l este distanţa de la axa de rotaţie O până la centrul de masă C.

Dacă corpul este scos din starea de echilibru, abătându-1 de la verticală, şi lăsat liber, atunci sub acţiunea forţei de greutate el începe să oscileze. Să presupunem că forţa de rezistenţă a mediului este mică şi poate fi neglijată. Mişcarea de rotaţie a pendulului în jurul axei O este descrisă de legea fundamentală a dinamicii mişcării de rotaţie:

M Iε= , (2.9) unde sinM mga mgl ϕ= − = − este momentul forţei gm în raport cu axa O (semnul minus arată că acţiunea momentului M tinde să micşoreze unghiul de deviere ϕ ), I este momentul de inerţie al

pendulului în raport cu aceeaşi axă, iar 2

2

ddtϕε ϕ= ≡ este

acceleraţia unghiulară a pendulului. Dacă unghiul ϕ este mic, atunci sinϕ ϕ≈ (exprimat în

radiani) şi în acest caz momentul de rotaţie ϕmglM −= . Introducând această relaţie pentru M în (2.9), avem mgl Iϕ ϕ− = şi notând 2

0 mgl Iω = , obţinem 20 0ϕ ω ϕ+ = . Soluţia acestei ecuaţii

(vezi ecuaţia (2.4)) este ( )0cosm tϕ ϕ ω α= + . (2.10)

Fig. 2.4

Page 60: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

59

Aşadar, pendulul fizic deplasat cu un unghi mic şi lăsat liber efectuează oscilaţii armonice. Perioada oscilaţiilor pendulului fizic este:

0

2 2 ITmgl

π πω

= = . (2.11)

Se numeşte pendul gravitaţional sau matematic un sistem oscilatoriu alcătuit dintr-un punct material de masa m suspendat de un fir inextensibil şi imponderabil sau de o tijă rigidă imponderabilă de lungime lm. Pendulul gravitaţional reprezintă un caz limită al pendulului fizic, a cărui masă este concentrată în centrul lui de greutate, astfel încât ml l= . Momentul de inerţie al unui astfel de pendul în raport cu axa de oscilaţie este 2

mI ml= . Perioada oscilaţiilor pendulului gravitaţional este:

2 mlTg

π= . (2.11, a)

Comparând formulele (2.11) şi (2.11, a) se observă că perioada oscilaţiilor pendulului fizic este egală cu perioada oscilaţiilor unui pendul matematic cu lungimea

rIl

ml= ,

numită lungime redusă a pendulului fizic: rl l> (vezi figura 2.4). Punctul O' este numit centru de oscilaţie al pendulului fizic. Centrul de oscilaţie şi punctul de suspensie posedă proprietatea de reciprocitate: dacă pendulul va fi suspendat astfel încât axa de oscilaţie sa treacă prin punctul O', atunci punctul O va deveni un nou centru de oscilaţie. În acest caz lungimea redusă şi perioada de oscilaţie ale pendulului fizic rămân neschimbate.

§2.7 Oscilaţii amortizate

Orice sistem oscilatoriu real este un sistem disipativ şi din această cauză coeficientul de amortizare β din ecuaţia (2.3) este diferit de zero. Soluţia acestei ecuaţii (când β <ω ) este

Page 61: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

60

( )0 costmS S e tβ ω α−= + , (2.12)

unde 0mS şi α sunt mărimi constante, determinate de condiţiile iniţiale, ω este frecvenţa ciclică a sistemului disipativ definită de expresia 22

0 βωω −= , care în cazul oscilaţiilor mecanice şi ale celor electrice se transcriu, respectiv, sub forma:

2

24k rm m

ω = − , şi 2

2

14R

LC Lω = − .

Din (2.12) rezultă că amplitudinea oscilaţiilor amortizate este o funcţie dependetă de timp

( ) 0t

m mS t S e β−= . (2.13) şi, prin urmare, după un timp oarecare ea va deveni practic egală cu zero. Aceasta înseamnă, că şi energia oscilaţiilor va deveni egală cu zero. Aşadar, într-un sistem disipativ oscilaţiile sunt amortizate.

Dependenţa elongaţiei S de timp, exprimată prin relaţia (2.12), este reprezentată grafic în figura 2.5. Se observă, că oscilaţiile dintr-un sistem disipativ nu sunt strict periodice, deoarece ele niciodată nu se repetă întocmai (de exemplu, valoarea maximă Sm). Din această cauză parametrul ω nu poate fi considerat ca frecvenţă ciclică decât în mod convenţional. Intervalul de timp dintre două valori consecutive ale elongaţiei S caracterizate de aceeaşi fază este numit perioadă convenţională a oscilaţiilor amortizate

2 20

2 2T π πω ω β

= =−

. (2.14)

Dacă disiparea energiei oscilaţiilor este considerabilă ( 0β ω ), sistemul oscilatoriu scos din starea de echilibru revine la

Fig. 2.5

Page 62: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

61

această stare după un interval de timp destul de lung. Astfel de procese sunt numite aperiodice.

Raportul dintre valorile amplitudinilor oscilaţiilor amortizate la momentele t şi T t+ (unde T este perioada convenţională) se numeşte decrement al amortizării, iar logaritmul natural al acestuia – decrement logaritmic al amortizării δ .

Folosind definiţia decrementului logaritmic şi formula (2.13) obţinem:

( )( ) ( )

0

0

ln lnt

m mt T

m m

S t S e TS t T S e

β

βδ β−

− += = =

+. (2.15)

§2.8 Oscilaţii forţate

Într-un sistem disipativ energia oscilaţiilor se transformă treptat în energia mişcării haotice a atomilor şi moleculelor şi din această cauză oscilaţiile sunt amortizate. Se pot obţine oscilaţii neamortizate dacă asupra sistemului se exercită o acţiune periodică din exterior. În acest caz oscilaţiile nu mai sunt libere şi sunt numite forţate. De exemplu, pot fi obţinute oscilaţii mecanice forţate, dacă la un corp suspendat de un resort se aplică o forţă periodică ( )F t numită forţă exterioară (fig. 2.6, a). În cazul oscila-torului electric rolul acţiunii exterioare poate fi îndeplinit de o t.e.m. variabilă ( )t1 inclusă în circuitul oscilant (fig. 2.6, b).

Aşadar, asupra oscilatorului care efectuează oscilaţii forţate acţio-nează o forţă exterioară periodică. În particular, această acţiune periodică poate varia după legea armonică:

( ) ( )0 0cos , cos .F t F t t t= Ω = Ω1 1 În acest caz, pentru orice oscilator armonic, ecuaţia

diferenţială a mişcării oscilatorii se va scrie astfel: 2

0 02 cosS S S f tβ ω+ + = Ω , (2.16)

Fig. 2.6

Page 63: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

62

unde 0 0 f F m= este raportul dintre amplitudinea forţei exterioare şi masă în cazul oscilatorului mecanic şi 0 0 f L= 1 este raportul dintre amplitudinea t.e.m. exterioare şi inductanţă în cazul oscilatorului electric, Ω este frecvenţa forţei exterioare, iar β şi

0ω sunt, respectiv, coeficientul de amortizare şi frecvenţa proprie a oscilatorului. Se poate demonstra că o soluţie particulară a ecuaţiei (2.16) este dată de expresia:

( )cosmS S t α= Ω + , (2.17) Prin urmare, mărimea S efectuează oscilaţii armonice forţate

cu frecvenţa, egală cu cea a forţei exterioare, având amplitudinea

( )

022 2 2 2

0 4m

fSω β

=−Ω + Ω

, (2.18)

şi defazajul α dintre deplasarea oscilatorului din poziţia de echilibru şi forţa exterioară determinat de relaţia

2 20

2tg βαω

Ω= −

−Ω. (2.19)

Procesul stabilirii oscilaţiilor forţate poate fi explicat în modul următor. Îndată ce asupra oscilatorului începe să acţioneze forţa exterioară, amplitudinea oscilaţiilor începe să se mărească. Odată cu creşterea amplitudinii cresc şi pierderile de energie ale oscilaţiilor. Însă după un anumit interval de timp, numit durată a regimului tranzitoriu de stabilire a oscilaţiilor forţate, pierderile de energie sunt compensate complet de către sursa exterioară şi în sistem se stabileşte un regim permanent de oscilaţie cu amplitudinea constantă S. Acest proces este reprezentat grafic în figura 2.7.

Amplitudinile oscilaţiilor forţate mecanice şi electrice sunt, respectiv:

Fig. 2.7

Page 64: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

63

( )

022 2 2

m mFS x

k m r= =

− Ω + Ω, (2.20

02

21m mS q

L RC

= = Ω −Ω + Ω

1 . (2.21)

Derivând (2.17) în raport cu timpul, conchidem că viteza de variaţie a mărimii S de asemenea are loc după o lege armonică:

( ) ( )sin cos / 2m mS S t S tα α π= − Ω Ω + = Ω Ω + + . (2.22)

Din (2.22) rezultă că oscilaţiile vitezei S sunt în avans de

fază cu π/2 în raport cu oscilaţiile forţate S, iar în raport cu forţa

exterioară sunt în defazaj cu unghiul 2ψ π α= + determinat de

relaţia:

2 20tg tg ctg

2 2ωπψ α α

β−Ω = + = − = − Ω

. (2.23)

Conform ecuaţiei (2.22) amplitudinea oscilaţiei vitezei S este

( ) mS S= Ω , iar ţinând seama de (2.18) obţinem:

( )( )

022 2 2 2

0 4m

fSω β

Ω=

−Ω + Ω

. (2.24)

În particular, din (2.21) şi (2.24) rezultă că amplitudinea oscilaţiilor mărimii q în cazul oscilatorului electric (adică amplitudinea oscilaţiilor intensităţii curentului electric în circuitul oscilant) este

( )

022

( ) ( )m m m m

C L

S q i qR X X

≡ ≡ = Ω =+ −

1

, (2.25)

Page 65: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

64

unde 1CX Cω= este numită reactanţa capacitivă, iar LX Lω= – reactanţa inductivă a circuitului oscilant.

Amplitudinea oscilaţiilor forţate care au loc în regimul permanent depinde de frecvenţa Ω a forţei exterioare. La o anumită frecvenţă rΩ strict determinată pentru oscilatorul dat,

amplitudinea oscilaţiilor forţate atinge valoarea maximă. Fenomenul creşterii bruşte a amplitudinii oscilaţiilor forţa-te, pe măsura apropierii Ω de rΩ se numeşte rezonanţă, iar frecvenţa rΩ – frecvenţa de rezonanţă.

Din (2.25) rezultă că în cazul 0ωΩ = are loc fenomenul de rezonanţă: amplitudinea ( )mS , atinge o valoare maximă. Prin urmare, frecvenţa de rezonanţă a oscilaţiilor vitezei S este egală cu frecvenţa proprie a oscilatorului:

0r ωΩ = . (2.26) În cazul oscilaţiilor electrice aceasta frecvenţa este:

01

r LCωΩ = = . (2.27)

Introducând (2.27) în (2.25) obţinem că amplitudinea de rezonanţă a oscilaţiilor curentului în circuitul oscilant este:

0ri R=

1 . (2.28)

Graficul amplitudinii curentului pentru diferite valori ale coeficientului de amortizare β este reprezentat în figura 2.8. Când

0Ω→ curbele de rezonanţă converg în punctul cu ordonata 0mi = . Prin urmare, când 0Ω = , în circuitul oscilant care conţine o

t.e.m. 01 constantă, curentul electric nu circulă, deoarece curentul continuu nu trece prin condensator.

Fig.2.8

Page 66: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

65

§2.9 Compunerea oscilaţiilor reciproc perpendiculare

Să studiem mişcarea compusă a unui punct material, care participă concomitent la două mişcări oscilatorii reciproc perpendiculare de aceeaşi perioadă. Alegem originea sistemului de referinţă astfel ca faza iniţială a oscilaţiilor în direcţia axei Ox să fie egală cu zero. În acest caz ecuaţiile oscilaţiilor în direcţiile axelor Ox şi Oy se vor scrie sub forma

( )

cos ,cos ,

m

m

x x ty y t

ω

ω α

=

= + (2.29)

unde α este diferenţa de fază dintre cele două oscilaţii. Să determinăm ecuaţia traiectoriei, de-a lungul căreia se mişcă punctul material, luând parte în ambele mişcări oscilatorii. Pentru aceasta din ecuaţiile (2.29) excludem timpul t. În rezultat obţinem expresia

2 2

22 2

2 cos sinm m m m

x y xyx y x y

α α+ − = , (2.30)

care reprezintă ecuaţia unei elipse cu axele orientate arbitrar. Să examinăm câteva cazuri particulare. Dacă 0α = şi πα = , elipsa

degenerează în dreptele m

m

yy xx

= ± . În primul

caz punctul material efectuează oscilaţii armonice de-a lungul dreptei situate în cadranele 1 şi 3 (fig. 2.9, a), iar în cazul al 2-lea – în cadranele 2 şi 4 (fig. 2.9, b).

Dacă 2πα ±= , atunci ecuaţia (2.30) ia forma:

2 2

2 2 1m m

x yx y

+ = .

Fig. 2.9

Page 67: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

66

Prin urmare, în acest caz punctul material va descrie o elipsă cu semiaxele de-a lungul axelor de coordonate şi egale cu amplitudinile corespunzătoare ale oscilaţiilor. Dacă amplitudinile sunt egale, atunci elipsa se transformă într-un cerc. Cazul 2πα = corespunde mişcării punctului pe elipsă (cerc) în sens orar, iar cazul 2πα −= – în sens antiorar (fig. 2.9, c).

Dacă frecvenţele oscilaţiilor reciproc perpendiculare care se compun nu sunt egale, atunci traiectoria mişcării punctului material reprezintă curbe complicate, numite figuri Lissajou. Ele sunt trasate în figura 2.10 pentru câteva cazuri particulare.

Lucrarea de laborator Nr.15.

Studiul mişcării oscilatorii al pendulului de torsiune

Scopul lucrării: studiul oscilaţiilor proprii ale pendulului de torsiune.

Aparate şi accesorii: ramă, electromagnet, traductor fotoe-lectric, scală pentru măsurarea unghiurilor, cronometru digital universal.

Teoria: de studiat §2.1, §2.2, §2.4, §2.5, §2.7 şi §27.1, §27.2, §28.1 din [ ]1 .

Fig.2.10

Page 68: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

67

Montajul experimental. Metoda de măsurare

Pendulul de torsiune este un sistem oscilatoriu alcătuit dintr-un corp simetric suspendat de un fir elastic care este supus unei acţiuni de răsucire. Montajul de laborator (fig. 2.11) este compus din rama 1, fixată cu sârme elastice de oţel 2, scala goniometrică 5, cronometrul digital universal 6. Toate elementele instalaţiei sunt fixate pe suportul 7. Construcţia ramei permite fixarea în ea a unor corpuri de diferite dimensiuni pentru a putea modifica momentul de inerţie al pendulului. Electromagnetul 3 serveşte pentru fixarea ramei în poziţia unghiulară iniţială.

Rama, oscilând, intersectează fasciculul de lumină ce cade pe contorul fotoelectric 4, pornind cronometrul electronic.

Pendulul efectuează oscilaţii în jurul axei verticale. Mişcarea unui astfel de sistem este descrisă de deplasarea unghiulară ϕ . Valoarea instantanee a acesteia ϕ satisface ecuaţia diferenţială de forma (2.1, a):

202 0ϕ βϕ ω ϕ+ + = ,

unde: /(2 )Iβ α= este coeficientul de amortizare, /k Iω ′= este

frecvenţa ciclică a oscilaţiilor proprii în absenţa amortizării (mărimile, α , I, k' sunt descrise în §2.2). Dacă coeficientul de

amortizare este mic ( 0β ω ), atunci soluţia acestei ecuaţii poate fi

scrisă sub forma:

Fig. 2.11

Page 69: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

68

( )0 0sintA e tβϕ ω ϕ−= + , unde: A0 este amplitudinea oscilaţiilor la momentul de timp iniţial, ω este frecvenţa oscilaţiilor amortizate, iar 0ϕ este faza iniţială. Această soluţie arată că în prezenţa forţelor de rezistenţă, pendulul de torsiune efectuează oscilaţii amortizate cu amplitudinea descrescătoare 0

tA A e β−= .Gradul de amortizare a oscilaţiilor este caracterizat de decrementul logaritmic al amortizării.

Decrementul logaritmic al amortizării δ este o mărime adimensională egală cu logaritmul natural al raportului dintre valorile amplitudinilor oscilaţiilor amortizate la momentele t şi t T+ , adică

( )( )

lnA t

A t Tδ =

+,

unde T este perioada convenţională a oscilaţiilor (vezi figura 2.12).

O altă caracteristică importantă a sistemului oscilant este factorul de calitate.

Factorul de calitate Q al unui sistem care efectuează oscilaţii amortizate este o mărime adimensională egală cu produsul dintre π2 şi raportul energiei oscilaţiilor sistemului ( )W t la un moment arbitrar t către descreşterea acestei energii în decursul unei perioade convenţionale T:

( )( ) ( )

2W t

QW t W t T

π=− +

.

Deoarece energia oscilaţiilor este proporţională cu pătratul amplitudinii lor, factorul de calitate poate fi exprimat prin decrementul logaritmic. Se obţine

2

21

Qe δ

π−=

−.

Fig. 2.12

Page 70: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

69

În cazul sistemelor cu amortizare mică ( 1δ ), 21 2e δ δ−− ≈ şi pentru factorul de calitate avem

Q πδ

≈ . (1)

Exerciţiul 1. Determinarea perioadei oscilaţiilor proprii ale ramei (T0)

Se apasă butonul "Reţea" de pe panoul frontal al dispozitivului, apoi butonul "Anulare", după care pe ecranul cronometrului trebuie să apară cifra zero. Rotind rama pendulului, se aduce paleta ramei la electromagnet. Deplasarea unghiulară iniţială trebuie să fie în limitele 60 - 80 grade.

Se apasă butonul "Start". Electromagnetul se deconectează şi rama începe sa efectueze o mişcare oscilatorie. După semnalul traductorului fotoelectric se declanşează contoarele de perioade şi de timp. Când contorul de perioadă va indica 9 perioade, se apasă pe butonul "Stop". Cronometrul va continua automat să înregistreze timpul a 10 perioade. Se determină T0.

Exerciţiul 2. Determinarea perioadei T1 a oscilaţiilor proprii ale sistemului cu moment de inerţie mărit

Cu ajutorul şuruburilor în ramă se fixează un corp de formă regulată (cilindru sau paralelipiped). Măsurând masa şi dimensiunile corpului se calculează momentul lui de inerţie

( 2 2I mR= pentru cilindru, ( )2 2 12I m a b= + pentru

paralelipiped). Se repetă modul de lucru din Exerciţiul 1 şi se determină T1.

Cunoscând perioadele T0 şi T1, se determină momentul de inerţie al ramei 0I şi constanta elastică de torsiune k' a sârmei de oţel, cu ajutorul căreia este fixată rama, folosind formulele:

Page 71: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

70

2

00 2

1 0

TI IT T

=−

, (2)

2

2 21 0

4 IkT Tπ′ =−

. (3)

Exerciţiul 3. Determinarea decrementului logaritmic al amortizării şi a factorului de calitate a sistemului oscilant

Se scoate corpul din ramă. Se apasă butonul "Anulare". Se aduce paleta ramei la electromagnet şi se notează deplasarea unghiulară iniţială. Se apasă butonul "Start". Când amplitudinea oscilaţiilor se micşorează de două ori, se apasă butonul "Stop". Se citeşte numărul de perioade n efectuate în acest interval de timp.

Se determină decrementul logaritmic al amortizării folosind formula:

( )( )

1 lnA t

n A t nTδ =

+, (4)

unde ( )A t nT+ este amplitudinea după n perioade de oscilaţie. Se determină factorul de calitate a sistemului oscilant,

folosind formula (1). Se calculează erorile absolută şi cea relativă.

Întrebări de control

1. Daţi exemple de oscilatoare care efectuează oscilaţii torsionale. 2. Deduceţi ecuaţia diferenţială a oscilaţiilor torsionale simple. 3. Comparaţi ecuaţiile diferenţiale ale oscilaţiilor torsionale cu

ecuaţiile altor sisteme oscilante. 4. În ce condiţii apar oscilaţiile libere ale unui sistem? 5. Cum poate fi modificat momentul de inerţie al pendulului de

torsiune? 6. Definiţi decrementul logaritmic al amortizării şi explicaţi sensul

fizic al acestei mărimi.

Page 72: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

71

Fig. 2.13

7. Deduceţi formulele (2) şi (3). 8. Care este relaţia dintre factorul de calitate şi decrementul

logaritmic al amortizării unui sistem oscilant.

Lucrarea de laborator Nr.16.

Studiul pendulului fizic

Scopul lucrării: determinarea valorii acceleraţiei gravitaţi-onale cu ajutorul pendulului fizic.

Aparate şi accesorii: stativ, pendul matematic, pendul fizic, traductor fotoelectric, cronometru electronic universal.

Teoria: de studiat §2.1, §2.2, §2.4, §2.5, 2.6 şi §27.1, §27.2 din [ ]1 .

Montajul experimental. Metoda măsurărilor

Instalaţia experimentală repre-zentată în figura 2.13 constă din suportul 1 cu cronometrul universal 2 şi tubul vertical 3, pe care sunt fixate consola superioară 4 cu pendulul fizic 5 şi consola inferioară 6 cu traductorul fotoelectric 7.

Majoritatea metodelor indirecte de măsurare a acceleraţiei gravitaţi-onale sunt bazate pe utilizarea formulelor pentru perioada de oscilaţie a pendulului gravitaţional (matematic) sau a celui fizic.

2 lTg

π= , 2 2 rlITmgl g

π π= = , (1)

unde I este momentul de inerţie al pendulului fizic, l este distanţa de la punctul de suspensie până la centrul de masă C al pendulului,

Page 73: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

72

Fig. 2.14

iar rl este lungimea redusă a pendulului fizic, adică lungimea unui pendul matematic sincron cu cel fizic.

Mărimile I şi l nu pot fi determinate cu mare precizie. Pentru a le exclude din formula de calcul, se utilizează metoda bazată pe măsurarea perioadelor de oscilaţie ale pendulului fizic reversibil, care constă dintr-o bară de oţel pe care sunt fixate două prisme de sprijin P1 şi P2 (servesc în calitate de axe de rotaţie) şi două corpuri F1 şi F2, (fig. 2.14).

Să admitem cazul, când corpurile F1 şi F2 se află în astfel de poziţii, încât perioadele T1 şi T2 de oscilaţie ale pendulului în jurul celor două axe coincid. În acest caz avem:

1 21 2

1 2

2 2I IT T Tmgl mgl

π π= = = = .

Rezultă că 1 2

1 2

I Iml ml

= , adică rr ll 21 = .

Pe de altă parte, conform teoremei lui Steiner, momentele de inerţie I1 şi I2 pot fi scrise sub forma:

21 0 1I I ml= + şi 2

2 0 2I I ml= + , unde I0 este momentul de inerţie al pendulului în raport cu axa care trece prin centrul de masă şi este paralelă cu cea de rotaţie.

Având în vedere coincidenţa perioadelor celor două pendule fizice (T1 = T2) şi excluzând I1, (sau I2) din aceste formule, obţinem expresia pentru determinarea acceleraţiei gravitaţionale:

( )2 2

1 22 2

4 4rg l l l

T Tπ π

= + = , (2)

Unde rl este lungimea redusă a pendulului reversibil, egală cu distanţa dintre prisme (fig. 2.14).

Page 74: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

73

Determinarea acceleraţiei gravitaţionale cu ajutorul pendulului fizic reversibil.

Se fixează asimetric pe bară corpurile F1 şi F2, astfel încât unul din ele să fie în apropiere de capătul barei, iar celălalt - în apropiere de mijlocul ei.

Prismele se fixează de ambele părţi ale centrului de masă cu părţile ascuţite orientate una spre alta. Prisma P1 se fixează lângă capătul liber al barei, iar P2 - la jumătatea distanţei dintre corpurile F1 şi F2 (fig. 2.14).

Se fixează pendulul cu prisma P1 pe consola superioară. Apoi se pune pendulul în mişcare, abătându-l cu 4-5 grade de la poziţia de echilibru. Se apasă butonul "Anulare". După 9 oscilaţii se apasă butonul "Stop" şi se notează timpul a 10 oscilaţii. Se calculează perioada oscilaţiilor T1.

Se suspendă pendulul pe cealaltă prismă. Se repeta modul de lucru ca şi in cazul prismei P1, se calculează perioada oscilaţiilor T2 şi se compară cu T1.

Dacă 1 2T T≠ se schimbă poziţia prismei P2 astfel, încât să se obţină 1 2T T= cu precizia de 5%. Poziţiile prismei P1 şi a corpurilor F1 şi F2 rămân neschimbate.

Se determină lungimea lr a pendulului reversibil, numărând de pe bară gradaţiile dintre prisme.

Folosind formula (2) se calculează acceleraţia gravitaţională. Se compară valorile obţinute pentru g cu cele tabelare. Se-estimează erorile absolută şi relativă.

Întrebări de control

1. Care mişcare este numită oscilatorie? 2. Care oscilaţii sunt numite libere? Aduceţi exemple. 3. Care sisteme fizice sunt numite disipative? 4. Care oscilaţii sunt numite amortizate? Aduceţi exemple.

Page 75: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

74

5. Formulaţi definiţiile pentru amplitudinea, frecvenţa, pulsaţia, faza, faza iniţială şi perioada oscilaţiilor.

6. Cum se exprimă pulsaţia oscilaţiilor prin perioada lor? 7. Care este ecuaţia diferenţială a oscilaţiilor libere? Explicaţi

esenţa fiecărui termen din această ecuaţie. 8. Ce reprezintă pendulul gravitaţional (matematic)? 9. Definiţi pendulul fizic. Deduceţi formula pentru perioada

oscilaţiilor pendulului fizic. 10. Când un pendul fizic este reversibil? 11. Cum depinde perioada oscilaţiilor pendulului fizic de distanţa

dintre punctul de suspensie şi centrul de masă? 12. În ce parte trebuie deplasată prisma P2 pentru a micşora

perioada oscilaţiilor? 13. Deduceţi formula (2). 14. Definiţi lungimea redusă şi centrul de masă al pendulului fizic.

Lucrarea de laboratorNr.17

Studiul oscilaţiilor libere într-un circuit oscilant

Scopul lucrării: observarea oscilaţiilor amortizate pe ecranul osciloscopului şi determinarea coeficientului de amortizare al oscilaţiilor din circuitul oscilant RLC.

Aparate şi accesorii: sursă de curent continuu, condensator, solenoid, rezistor, releu de polarizare, osciloscop.

Teoria: de studiat §2.1, §2.3 – 2.5, §2.7 şi capitolul 28 din [ ]1 .

Montajul experimental. Metoda măsurărilor

Pentru a obţine pe ecranul osciloscopului dependenţa intensităţii curentului de timp cost

mi i e tβ ω−= , se poate utiliza instalaţia reprezentată schematic în figura 2.15.

La plăcile verticale ale osciloscopului se aplică tensiunea U=iR, proporţională cu intensitatea curentului i din circuitul

Page 76: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

75

Fig. 2.15

Fig. 2.16

oscilant. Releul de polarizare conectea-ză alternativ conden-satorul la sursa de curent continuu şi la circuitul oscilant. În acest caz pe ecran apare graficul unor

oscilaţii amortizate (fig. 2.16). Coeficientul de amortizare al oscilaţiilor se determină folosind formula (2.15).

Decrementul logaritmic al amorti-zării oscilaţiilor

( )ln( )m

m

i ti t T

δ =+

(1)

poate fi determinat, măsurând amplitudinile im şi im+1 , observate pe ecranul osciloscopului. Pentru determinarea perioadei convenţio-nale T, este necesar să cunoaştem intervalul de timp t∆ ce corespunde distanţei dintre două maxime succesive ale curentului pe axa orizontală a osciloscopului. În acest scop axa orizontală respectivă se gradează în modul următor. Dacă pe distanţa L a axei orizontale încap N oscilaţii amortizate complete, atunci t L N∆ = . Instalaţia se deconectează de la plăcile verticale ale osciloscopului şi la ele se conectează o sursă de oscilaţii de frecvenţa ν cunoscută (poziţia butoanelor osciloscopului nu trebuie! modificată). Dacă pe o porţiune de lungime l a axei orizontale se înregistrează n oscilaţii complete, atunci perioadei T1 a oscilaţiilor de frecvenţa cunoscută ν îi corespunde pe această axă distanţa l/n. Deoarece poziţia butoanelor de reglaj ale osciloscopului nu s-a modificat are loc egalitatea:

Page 77: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

76

1

t Tl n T∆

= sau 1

L N Tl n T

= ,

unde ν/11 =T este perioada oscilaţiilor de frecvenţă cunoscută. Prin

urmare, perioada convenţională T a oscilaţiilor amortizate studiate este

1Ln LnT TlN Nlν

= = . (2)

Modul de lucru

1. Se măsoară primele 5 amplitudini ale oscilaţiilor amortizate obţinute pe ecranul osciloscopului.

2. Cu ajutorul relaţiei (1) se calculează 4 valori ale decrementului logaritmic al amortizării.

3. Se măsoară distanţa L pe axa orizontală a osciloscopului dintre N maxime succesive ale curentului.

4. Se deconectează osciloscopul de la instalaţie şi se conectează la o sursă de oscilaţii cu frecvenţa ν cunoscută.

5. Se măsoară distanţa l, care conţine n oscilaţii complete pe axa orizontală a osciloscopului.

6. Cu ajutorul relaţiei (2) se calculează perioada convenţională a oscilaţiilor amortizate.

7. Se calculează coeficientul de amortizare β , folosind relaţia (2.15).

Întrebări de control

1. Care sisteme fizice se numesc disipative? 2. Ce relaţie există între pulsaţie şi perioada oscilaţiilor? 3. De ce pentru oscilaţiile amortizate noţiunea de perioadă este

convenţională? 4. Explicaţi mecanismul apariţiei oscilaţiilor electrice libere în

circuitul oscilant.

Page 78: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

77

5. Deduceţi ecuaţia diferenţială a oscilaţiilor electrice libere în circuitul oscilant RLC.

6. Ce caracterizează coeficientul de amortizare a oscilaţiilor libere şi de care parametri depinde el?

7. Definiţi decrementului logaritmic al amortizării oscilaţiilor libere.

8. Ce relaţie există între coeficientul de amortizare şi decrementul logaritmic al amortizării?

9. Explicaţi cum se obţin pe ecranul osciloscopului oscilaţiile electrice amortizate.

10. Deduceţi formula pentru determinarea perioadei oscilaţiilor electrice amortizate cu ajutorul osciloscopului.

3. Mişcarea ondulatorie

§3.1 Noţiuni generale

Procesul propagării oscilaţiilor în spaţiu, care se manifestă prin transferul energiei acestora, se numeşte proces ondulator sau undă. Dacă oscilaţiile sunt armonice, atunci undele corespunză-toare se numesc armonice.

Unda este longitudinală, dacă direcţia oscilaţiilor coincide cu direcţia propagării ei, şi transversală, dacă direcţia oscilaţiilor este perpendiculară pe direcţia ei de propagare.

Se disting următoarele tipuri de unde: elastice, electromag-netice şi unde pe suprafaţa lichidelor. Unde elastice sau mecanice se numesc deformaţiile mecanice care se propagă într-un mediu elastic. Undele elastice se pot propaga numai într-un mediu material. Mişcarea oscilatorie a unei particule a substanţei se transmite particulelor învecinate datorită interacţiunii lor şi astfel apare unda elastică. În acest proces particulele nu sunt transportate de undă, ele numai oscilează în jurul poziţiilor lor de echilibru. Prin urmare, propagarea undei este însoţită numai de transfer de energie.

Page 79: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

78

Undele elastice pot fi atât transversale, cât şi longitudinale. Undele elastice transversale iau naştere şi se propagă numai în corpurile solide, în care sunt posibile deformaţii de forfecare. Undele elastice longitudinale apar şi se propagă atât în corpuri solide, cât şi în lichide şi gaze. Undele elastice cu frecvenţe cuprinse în intervalul (16 – 20000) Hz sunt percepute de organul auditiv al omului şi sunt numite unde sonore sau acustice.

Undele electromagnetice reprezintă un câmp electromagnetic variabil care se propagă în spaţiu. Undele electromagnetice sunt transversale şi se propagă atât în medii materiale, cât şi în vid.

Frontul undei este locul geometric al punctelor din spaţiu, la care au ajuns oscilaţiile către momentul de timp t şi reprezintă o suprafaţă ce separă spaţiul deja antrenat în procesul ondulatoriu de cel în care oscilaţiile încă nu au apărut.

Viteza cu care se propagă frontul undei în spaţiu se numeşte viteza de fază.

Suprafaţa de undă se numeşte locul geometric al punctelor ce oscilează în aceeaşi fază. Spre deosebire de frontul undei, suprafaţa de undă este nemişcată. În funcţie de forma suprafeţei de undă există unde plane, sferice, cilindrice etc. Frontul undei plane este un plan, al undei sferice – o sferă, etc.

Lungime de undă se numeşte distanţa parcursă de undă în decursul unei perioade T sau distanţa dintre cele mai apropiate puncte care oscilează în aceeaşi fază:

λν

=v , (3.1)

unde v este viteza de fază a undei, iar 1 Tν = este frecvenţa

oscilaţiilor. Perturbaţia (abaterea de la valoarea de echilibru a unei

mărimi fizice) S a mediului sau a câmpului în punctul dat al spaţiului este determinată de poziţia ei (de exemplu, de coordonata x) în raport cu sursa de oscilaţii şi de momentul t de observaţie.

Page 80: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

79

Fig. 3.1

Oscilaţiile ajunse în punctul din spaţiu cu coordonata x vor avea loc conform legii:

( ) ( ), cos /mS x t S t xω = − v (3.2) sau

( ) ( ), cosmS x t S t kxω= − , (3.3)

unde Sm este amplitudinea oscilaţiei, ω – frecvenţa ciclică, t – timpul măsurat de la începutul oscilaţiilor, iar 2k π λ= este numit număr de undă. Ecuaţia (3.2) sau (3.3) reprezintă ecuaţia undei plane progresive ce se propagă de-a lungul axei x în sensul ei pozitiv. Viteza de fază a acestei unde este:

dxdt k

ω= =v . (3.4)

Ecuaţia undei plane ce se propagă în sens opus se va scrie sub formă:

( ) ( ), cos /mS x t S t xω = + v (3.5) sau

( ) ( ), cosmS x t S t kxω= + . (3.6) Fazele 1ϕ , şi 2ϕ ale oscilaţiilor în două puncte din spaţiu cu

coordonatele 1x şi 2x sunt

1 1t kxϕ ω= − şi 2 2t kxϕ ω= − , iar diferenţa de fază

( )2 1 2 12k x x xπϕ ϕ ϕλ

∆ = − = − = ∆ ,

adică

2 xπϕλ

∆ = ∆ , (3.7)

unde 2 1x x x∆ = − este distanţa dintre punctele respective ale spaţiului, numită diferenţă de drum (vezi figura 3.1).

Page 81: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

80

Ecuaţia oricărei unde este soluţia ecuaţiei diferenţiale

2 2 2 2

2 2 2 2 2

1S S S Sx y z t∂ ∂ ∂ ∂

+ + =∂ ∂ ∂ ∂v

(3.8)

numită ecuaţie de undă, unde x, y, z sunt coordonatele punctului în care se produce perturbaţia, iar v este viteza de fază a undei.

Vitezele de fază ale undelor elastice şi electromagnetice ce se propagă într-un mediu sunt dependente de proprietăţile acestuia.

În spaţiu se pot propaga concomitent oscilaţii de la diferite surse. Experienţele demonstrează, că undele de intensităţi mici se propagă în spaţiu independent unele de altele şi în punctul de observaţie fiecare undă excită oscilaţii independent de acţiunea altor unde. Ca rezultat ia naştere o oscilaţie compusă care poate fi reprezentată cu suma oscilaţiilor excitate de către toate undele. Acesta este principiul superpoziţiei (suprapunerii) undelor. Dacă sursele de unde coliniare oscilează cu frecvenţe egale, au aceleaşi direcţii de oscilaţie şi faze egale sau o diferenţă de fază constantă, atunci astfel de surse şi undele emise de ele se numesc coerente. În urma suprapunerii undelor coerente are loc o redistribuire a energiei lor în spaţiu. Fenomenul redistribuirii energiei undelor coerente în spaţiu în urma suprapunerii acestora se numeşte interferenţă.

§3.2 Unde staţionare

Undele staţionare reprezintă un caz particular al interferenţei a două unde plane cu amplitudini egale şi care se propagă în direcţii opuse

( )1 cosmS S t kxω= − ,

( )2 cosmS S t kxω= + . Conform principiului superpoziţiei elongaţia rezultantă în

punctul cu coordonata x este egală cu suma elongaţiilor S1 şi S2 ( )1 2 2 cos cosmS S S S kx tω= + = , (3.9)

sau

Page 82: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

81

Fig. 3.2

22 cos cosmS S x tπ ωλ

=

. (3.10)

Ecuaţia (3.10) reprezintă ecuaţia undei plane staţionare de amplitudine

st.22 cosmS S xπλ

= . (3.11)

În expresia (3.11) se observă că amplitudinea undei staţionare Sst. este o funcţie de coordonată. În toate punctele, coordonatele cărora satisfac condiţia

2 , ( 0,1, 2,...)x n nπ πλ

= ± = , (3.12)

amplitudinea este maximă şi egală cu 2Sm. Astfel de puncte sunt numite ventre ale undei staţionare. În punctele, coordonatele cărora satisfac condiţia

2 1 , ( 0,1,2,...)2

x n nπ πλ

= ± + =

, (3.13)

amplitudinea oscilaţiilor este nulă. Astfel de puncte se numesc noduri ale undei staţionare. Din condiţiile (3.12) şi (3.13) se obţin coordonatele ventrelor şi nodurilor:

ventru 2x n λ= ± ; (3.14)

λ = ± +

nod12 2

x n . (3.15)

Distanţa dintre două ventre succesive este egală cu distanţa dintre două noduri succesive şi este egală cu 2λ . Această mărime se numeşte lungimea undei staţionare st 2λ λ= . Distanţa dintre un ventru şi un nod învecinat este egală cu

4λ (vezi figura 3.2). Toate punctele ce se află

Page 83: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

82

între două noduri vecine oscilează în aceeaşi fază, iar punctele ce se află de diferite părţi ale nodului – în faze opuse. În figura 3.2 sunt reprezentate trei stări ale punctelor antrenate în oscilaţiile undei transversale staţionare, separate prin intervale de timp egale cu T/4.

Săgeţile indică calitativ mărimea şi sensul vitezelor diferitor puncte la momentul 4t T+ , când ele trec prin poziţia de echilibru. Undele staţionare nu transportă energie deoarece energiile undelor ce se propagă în sensuri opuse sunt egale şi se compensează reciproc.

§3.3 Unde staţionare în coarda tensionată

În coarda tensionată fixată la ambele capete şi scoasă din poziţia de echilibru apar oscilaţii transversale, iar de-a lungul coardei se stabilesc unde staţionare. În punctele de fixare ale capetelor coardei se formează noduri şi din această cauză preponderent se evidenţiază oscilaţiile cu lungimea de undă λ , care satisface condiţia

2

n lλ= , (3.16)

unde l este lungimea coardei, iar n = l, 2, 3,...este un număr întreg. Notând cu nλ lungimea de undă ce corespunde unei anumite valori n, obţinem

2n

ln

λ = . (3.17)

Acestor unde le corespund frecvenţele

2n

n

nl

νλ

= ⋅v v

= , (3.18)

unde v este viteza de fază a undei determinată de forţa de tensiune din coardă şi de densitatea materialului din care aceasta este confecţionată. În figura 3.3 este reprezentată o coardă elastică omogenă fixată la capete în punctele O şi O′ dea lungul axei Ox şi deviată de la poziţia de echilibru.

Page 84: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

83

Fig. 3.3

Pe coardă este evidenţiată cu o linie pronunţată o porţiune elementară, având coordonatele capetelor x şi x dx+ . Fie variabila S descrie deplasarea coardei pe direcţia axei Oy. Această mărime este diferită pentru fiecare punct de pe axa Ox şi pentru fiecare moment de timp t, adică ( ),S f x t= (fig. 3.3). Vom analiza valori

mici ale deplasării S. Forţa T

care întinde coarda este aceeaşi în orice secţiune S a coardei, iar proiecţia ei ( )yF x pe axa Oy depinde

de x. La capetele porţiunii dx proiecţiile ( )yF x şi ( )yF x dx+ au semne opuse şi rezultanta lor imprimă porţiunii dx cu masa dm o acceleraţie ya egală în modul cu 2 2d S dt . Conform legii a doua a lui Newton, în proiecţii pe axa Oy se poate scrie

( ) ( )2

2y yd SF x dx F x dmdt

+ − = , (3.19)

unde

( ) ( ) ( )sin tgyx

SF x T x T x Tx

α α ∂ = ≈ = ∂

, (3.20)

( ) ( ) ( )sin tgyx dx

SF x dx T x dx T x dx Tx

α α+

∂ + = + ≈ + = ∂

. (3.21)

Deoarece unghiurile ( )xα şi ( )dxx +α sunt mici (vezi figura 3.3), în (3.20) şi (3.21) s-a considerat că ( ) ( )sin tgx xα α ≈ şi

( ) ( )sin tgx dx x dxα α + ≈ + .

Page 85: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

84

Fig.3.4

Masa dm a porţiunii elementare dx poate fi reprezentată prin lungimea ei şi aria secţiunii transversale trS a coardei

trdm S dxρ= , (3.22) unde ρ este densitatea materialului din care este confecţionată coarda.

Din expresiile (3.19) – (3.21) şi (3.22) rezultă

2

tr 2x dx x

S S ST S dxx x t

ρ+

∂ ∂ ∂− = ∂ ∂ ∂

. (3.23)

Luând în considerare că

2

2x dx x

S S S dxx x x+

∂ ∂ ∂− =

∂ ∂ ∂

şi împărţind expresia (3.23) la T şi la dx obţinem

2 2

tr2 2

SS Sx T t

ρ∂ ∂= ⋅

∂ ∂. (3.24)

Comparând (3.24) cu ecuaţia de undă (3.8), putem scrie

tr2

1STρ

=v

,

de unde pentru viteza de fază a undelor transversale în coardă obţinem

tr

TSρ

=v (3.25)

sau

2 TD πρ

=v , (3.26)

unde D este diametrul coardei. Frecventele definite de expresia (3.18) sunt numite frecvenţe

proprii, iar frecvenţa 1 2lν = v – frecvenţă fundamentală. Celelalte frecvenţe ν sunt multiple celei fundamentale şi se

numesc armonice superioare. În figura 3.4 sunt reprezentate undele staţionare dintr-o coardă cu lungimea l pentru n = 1,2,3....

Page 86: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

85

Fig.3.5

§3.4 Unde elastice în coloana de gaz

Presupunem că într-un tub cilindric se află un gaz (fig. 3.5).

Sub acţiunea unei perturbaţii periodice exter-ne într-o secţiune a cilin-drului are loc variaţia presiunii ppp ′−=∆ şi, respectiv, a volumului Sdx. Aceste variaţii conduc la dezechilibrarea sistemului şi, ca rezultat, la apariţia regiunilor de compresiune şi rarefiere, care se formează la propagarea undelor elastice în gaze.

Viteza sunetului în gaze se exprimă prin relaţia

dpdρ

=v , (3.27)

unde dp este variaţia presiunii, iar ρd este variaţia densităţii. Din ecuaţia politropei const.PV γ = (3.28)

exprimăm presiunea gazului în funcţie de densitate

const. const.mpm V

γγ

γ ρ = = ⋅

. (3.29)

Derivând expresia (3.29) în raport cu ρ obţinem

dp pd

γρ ρ= . (3.30)

Introducând (3.30) în (3.27), pentru viteza sunetului în gaze obţinem

pγρ

=v . (3.31)

Pentru un gaz ideal, în funcţie de frecvenţa mişcării ondulatorii sunt posibile două cazuri limită.

1. La frecvenţe mici, gazul prin care se propagă unda sonoră reuşeşte să realizeze schimbul de căldură cu mediul exterior şi, prin

Page 87: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

86

Fig.3.6

urmare, în gaz are loc un proces izoterm, adică 1γ = . Exprimând presiunea din ecuaţia de stare a gazului ideal, din (3.31) obţinem

RTM

=v , (3.32)

unde T este temperatura absolută a gazului, M este masa lui molară, iar R este constanta universală a gazelor.

2. La frecvenţe înalte, schimbul de căldură dintre sistem şi mediul exterior nu se mai reuşeşte şi unda sonoră se propagă prin intermediul unui proces adiabatic, pentru care p VC Cγ = ( pC şi

VC sunt căldurile molare la presiune constantă şi, respectiv, la volum constant. În acest caz formula (3.31) ia forma

RTM

γ=v . (3.33)

Prin urmare, determinând în mod experimental viteza undelor în gaze se poate estima tipul procesului termodinamic, prin intermediul căruia se propagă unda sonoră.

Lucrarea de laborator Nr. 18.

Determinarea vitezei sunetului în aer Scopul lucrării: determinarea vitezei sunetului în aer prin

metoda compunerii oscilaţiilor reciproc perpendiculare. Aparate şi accesorii: osciloscop electronic, generator de ton,

difuzor, microfon, banc optic. Teoria: de studiat §2.9, §3.1 şi §27.4, §29.1 – §29.3 din [ ]1 .

Montajul experimental şi metoda de măsurare Oscilaţiile electrice de o anumită frecvenţă acustică produse

de generatorul de ton (G) se aplică concomi-tent la difuzorul D şi la intrarea x a osciloscopului (O) (fig. 3.6).

Undele sonore de la difuzorul D se transmit prin

Page 88: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

87

Fig.3.7

aer la microfonul M. Ajungând la microfon, ele pun în mişcare oscilatorie membrana acestuia. Oscilaţiile electrice ce apar în microfonul M se aplică la intrarea Y a osciloscopului electronic. Aşadar, în osciloscop are loc compunerea oscilaţiilor reciproc perpendiculare provenite de la generator şi microfon. Dacă diferenţa de fază a oscilaţiilor reciproc per-pendiculare care se com-pun variază de la 0 până la 2π , atunci traiectoria de pe ecranul oscilosco-pului se modifică, pre-luând succesiv formele prezentate în figura 3.7.

După aspectul şi poziţia traiectoriei se poate determina diferenţa de fază a două oscilaţii reciproc perpendiculare.

Fasciculul electronic, participând la două mişcări oscilatorii reciproc perpendiculare de aceeaşi frecvenţă ω de-a lungul axelor x şi y, descrie pe ecran diferite traiectorii. Forma traiectoriei este determinată de diferenţa de fază a oscilaţiilor electrice provenite de la microfon şi de la generatorul de ton. Diferenţa de fază, la rândul sau, depinde de diferenţa de drum al undelor, adică de distanţa ∆x dintre difuzor şi microfon (vezi formula (3.7)). Degenerarea elipsei într-un segment de dreaptă are loc atunci, când diferenţa de fază

0, , 2 ,...ϕ π π∆ = , ceea ce corespunde unei diferenţe de drum 0, / 2, ,...x λ λ∆ = . Prin urmare, distanţa cea mai mică dintre două poziţii

succesive ale microfonului, pentru care elipsa se transformă într-un segment de dreaptă, corespunde unei diferenţe de fază de π şi este egală cu o jumătate din lungimea de undă a undei sonore în aer (vezi figura 3.7). Aşadar, măsurând indirect lungimea de undă λ şi folosind relaţia (3.1) se poate determina viteza sunetului în aer.

Lucrarea se finisează cu determinarea erorilor absolută şi relativă măsurării vitezei sunetului.

Page 89: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

88

Fig. 3.8

Întrebări de control 1. Explicaţi noţiunea de undă. Ce reprezintă unda sonoră? 2. Care unde se numesc longitudinale?, dar transversale? 3. Definiţi noţiunile de front de undă şi de suprafţă de undă. 4. Ce se numeşte viteză de fază? Ce reprezintă lungimea de undă? 5. Scrieţi relaţia dintre viteza undei, frecvenţa şi lungimea de

undă. 6. În ce constă principiul superpoziţiei undelor şi care este limita

lui de aplicare? 7. Explicaţi procesul compunerii oscilaţiilor reciproc perpendicu-

lare. Scrieţi ecuaţia traiectoriei oscilaţiei rezultante. 8. Ce mărimi fizice determină forma şi dimensiunile traiectoriei

rezultante (elipsei)? În ce condiţii elipsa degenerează în cerc, în dreaptă?

9. Prin ce se deosebesc traiectoriile corespunzătoare diferenţelor de fază 0 şi π , 2π şi ( 2)π− ?

Lucrarea de laborator Nr.19. Studiul undelor sonore staţionare în coloana de aer.

Scopul lucrării: studierea rezonanţei acustice, determinarea exponentului adiabatic p VC Cγ = prin metoda undelor sonore staţionare, determinarea coeficientului de amortizare şi a factorului de calitate a rezonatorului.

Aparate şi accesorii: tub de sticlă cu piston, generator de ton, difuzor, microfon, amplificator, microampermetru.

Teoria: de studiat § 3.1 – §3.4 şi capitolul 29 din [ ]1 .

Montajul experimental şi metoda de măsurare Un tub de sticlă

este închis la un capăt, iar la celălalt se instalează o sursă de sunete (fig. 3.8).

În rezultatul super-

Page 90: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

89

poziţiei undelor progresive şi a celor reflectate, în tub se vor forma unde sonore staţionare. Dacă frecvenţa undelor ce se propagă de la difuzor coincide cu una din frecvenţele proprii ale coloanei de aer, atunci se observă amplificarea sunetului, ceea ce confirmă rezonanţa acustică. Frecvenţele proprii ale coloanei de aer pot fi calculate folosind formula:

( )( )

2 14 0,8n

nl R

ν+

=+

v, (1)

Unde 1,2,3...n = , l şi R sunt lungimea şi, respectiv, raza coloanei de aer, v – viteza sunetului. Dacă R l , atunci obţinem

( )2 14n nl

ν = +v . (2)

În cazul rezonanţei, pe distanţa 0,8l R+ se vor încadra un număr impar de sferturi de lungimi de undă

( )2 1 0,84

n l Rλ+ = + , (3)

sau

( ) st2 1 0,82

n l Rλ+ = + . (3a)

Dacă frecvenţa sursei de sunete este constantă, atunci rezonanţa se obţine prin mişcarea lentă a pistonului în tub. Cea mai mică diferenţă l∆ dintre lungimile coloanelor de aer pentru care se observă rezonanţa este egală cu 2λ . Prin urmare măsurând distanţa dintre două ventre (noduri) vecine se poate determina

lungimea de undă staţionară st 2l λλ∆ = = .

Exponentul adiabatic poate fi calculat din (3.33) folosind relaţia (3.1) şi faptul, că st2λ λ= . Obţinem

2 22

st4 MMRT RT

ν λγ = =v . (4)

Dacă factorul de calitate a unui sistem oscilator 1Q , atunci lăţimea relativă a curbei de rezonanţă (diferenţa dintre două

Page 91: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

90

Fig. 3.9

frecvenţe ale curbei pentru care amplitudinea constituie 2 2 din valoarea ei maximă) este aproximativ egală cu valoarea inversă a acestuia

2 1

0 0

1Q

ω ω ωω ω− ∆

= = , (5)

unde 2ω şi 1ω sunt pulsaţiile ce corespund amplitudinii max 2A A= (vezi figura 3.9). Astfel, din (5) avem

0Qωω

=∆

. (6)

Se poate demonstra, că în aceeaşi aproximare 1Q , coeficientul de amortizare a sistemului oscilator se calculează cu ajutorul relaţiei

2ωβ ∆

= . (7)

Factorul de calitate şi coeficientul de amortizare pot fi determinaţi şi prin altă metodă. La o frecvenţă fixă a generatorului de ton se deplasează lent pistonul din tubul cu aer pentru a obţine amplitudinea maximă Amax a oscilaţiilor. Pentru o frecvenţă de disonanţă (de dezacord de la rezonanţă) amplitudinea este

max2

0

0

1

AAω

ω ωβω

= −

+

, (8)

unde 0ω este frecvenţa sursei de sunete, iar 0ω−ω este disonanţa rezonatorului. Disonanţa rezonatorului se determină din formula

0 00

0

( )2l l

lωω ω

π−

− = , (9)

unde l0 şi l sunt lungimile coloanelor de aer la rezonanţă şi la disonanţă. Se determină Q şi β.

Page 92: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

91

Exerciţiul 1. Determinarea exponentului adiabatic Se conectează instalaţia la circuitul electric şi se începe

deplasarea lentă a pistonului de la difuzor, notându-se în conformitate cu indicaţiile microampermetrului poziţiile, când amplitudinea oscilaţiilor este maximă. Experienţa se repetă pentru 3 frecvenţe diferite ale sursei de sunete. Utilizând formula (4) se calculează exponentul adiabatic. Se estimează erorile.

Exerciţiul 2. Determinarea coeficientului de amortizare şi a factorului de calitate

Metoda 1. Pentru trei poziţii ale pistonului fixat se înregistrează curba

de rezonanţă, adică dependenţa ( )ω= fA . Din dependenţele obţinute se determină pulsaţiile 0ω , 1ω şi 2ω . Cu ajutorul formulelor (6) şi (7) se calculează factorul de calitate Q şi coeficientul de amortizare β. Se estimează erorile absolută şi relativă a mărimilor măsurate.

Metoda 2. Pentru trei frecvenţe fixe, deplasând lent pistonul se notează

A şi l la fiecare milimetru. Folosind relaţia (9) se determină disonanţa rezonatorului şi se calculează coeficientul de amortizare

β, exprimând-ul din formula (8). Cu ajutorul relaţiei βω

=2

0Q se

calculează factorul de calitate. Se compară β şi Q, obţinute prin diferite metode.

Întrebări de control 1. Explicaţi noţiunea de undă. 2. Ce de numeşte front de undă?, dar suprafaţă de undă? 3. Obţineţi expresia pentru viteza de fază λν=v . 4. În ce constă principiul superpoziţiei undelor?

Page 93: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

92

5. Caracterizaţi undele staţionare: scrieţi (deduceţi) ecuaţia undei şi aduceţi reprezentarea ei grafică. Definiţi noţiunile de nod şi ventru.

6. Argumentaţi procesele termodinamice la propagarea sunetului în cazul frecvenţelor joase şi a celor înalte.

7. Definiţi noţiunea lăţimii relative a curbei de rezonanţă. 8. Care sunt metodele de determinare ale factorului de calitate Q

şi a coeficientului de amortizare β ?

Page 94: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

93

Bibliografie 1. Detlaf A.A., Iavorski B.M. Curs de fizică. Chişinău: Lumina,

1991. 2. И. В. Савельев Курс физики, том 2 1989. 3. David Holliday, Robert Resnick. Fizica. Bucureşti: Editura

didactică şi pedagogică, 1975 4. Калашников Э.Г., Электричество. М.: Наука, 1977. 5. Лa6opaтopный практикум по физике/ Под ред. К.А.

Барсукова и Ю.М. Уханова. М.: Высшая школа, 1989. 6. Лaбopaтopный практикум по физике/ Под ред. С Ахматова.

М.: Высшая школа, 1980. 7. Евграфов Н.М., Коган В.П. Pyководство к лабораторным

работам по физике. M.: Bыcшaя школа, 1970.

Page 95: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

94

Cuprins

1. Electromagnetism 1.1. Cîmpul electric în dielectrici 3 1.2. Cîmpul magnetic în vid. Inducţia cîmpului magnetic 9 1.3. Legea lui Biot – Savart 12 1.4. Legea Ampere. Cîmpul magnetic al solenoidului 14 1.5. Mişcarea sarcinilor electrice în câmp magnetic 16 1.6. Cîmpul magnetic în substanţă 19

Lucrarea de laborator Nr.10 26 Polarizarea dielectricilor în cîmp electric variabil. Studiul dependenţei permitivităţii seignettoelectricilor de temperatură

Lucrarea de laborator Nr.11 29 Determinarea componentei orizontale a inducţiei cîmpului magnetic al Pămîntului

Lucrarea de laborator Nr.12 33 Studiul cîmpului magnetic al solenoidului

Lucrarea de laborator Nr.13 37 Studiul proprietăţilor feromagneţilor

Lucrarea de laborator Nr.14 42 Determinarea sarcinii specifice a electronului prin metoda magnetronului

2. Mişcarea oscilatorie 2.1. Oscilaţii libere 49 2.2. Oscilaţii mecanice 50 2.3. Oscilaţii electromagnetice 52 2.4. Ecuaţia oscilaţiilor libere 54 2.5. Oscilaţii libere neamortizate 55 2.6. Pendulul fizic 58 2.7. Oscilaţii amortizate 59 2.8. Oscilaţii forţate 61 2.9. Compunerea oscilaţiilor reciproc perpendiculare 65

Page 96: ELECTROMAGNETISM OSCILAŢII ŞI UNDE - fizica.utm.mdfizica.utm.md/files/lucrari-de-laborator/Indrumar de lab... · Electromagnetismul §1.1 Câmpul electric în dielectrici . Se numesc

95

Lucrarea de laborator Nr.15 66 Studiul mişcării oscilatorii a pendulului de torsiune

Lucrarea de laborator Nr.16 71 Studiul pendulului fizic

Lucrarea de laborator Nr.17 74 Studiul oscilaţiilor libere într-un circut oscilant

3. Mişcarea ondulatorie 3.1. Noţiuni generale 77 3.2. Unde staţionare 80 3.3. Unde staţionare în coarda tensionată 82 3.4. Unde elastice în coloana de gaz 85

Lucrarea de laborator Nr.18 86 Determinarea vitezei sunetului în aer

Lucrarea de laborator Nr.19 88 Studiul undelor staţionare sonore în coloana de aer Bibliografie 93