EFREM SIRUL

29
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi LUCRARE DE SEMINAR LA PEDAGOGIE CREȘTINĂ IMNELE SFÂNTULUI EFREM SIRUL Coordonator : Conf. Dr. Carmen Maria Bolocan Student : 1

Transcript of EFREM SIRUL

Page 1: EFREM SIRUL

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi

LUCRARE DE SEMINAR LA PEDAGOGIE CREȘTINĂ

IMNELE SFÂNTULUI

EFREM SIRUL

Coordonator : Conf. Dr. Carmen Maria Bolocan

Student : Prelucă Marian - Cosmin

2014

1

Page 2: EFREM SIRUL

CUPRINS

VIAȚA SFÂNTULUI EFREM SIRUL.................................................................................7

SCRIERILE SFÂNTULUI EFREM SIRUL........................................................................9

CINSTIREA CA SFÂNT..................................................................................................10

IMNELE SFÂNTULUI EFREM SIRUL..........................................................................15

CONCLUZII...................................................................................................................17

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................18

2

Page 3: EFREM SIRUL

VIAȚA SFÂNTULUI EFREM SIRUL

Minunatul Efrem a răsărit din pămîntul sirienilor. Şi fapta bună din

pruncie alegînd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale

celor de o vîrstă. El citea neîncetat, mai vîrtos sfintele cărţi, iar sîrguinţa,

îndeletnicirea şi cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decît toată

dulceaţa. Încît şi el împreună cu proorocul zicea: Cît sînt de dulci gîtlejului meu

cuvintele Tale, mai mult decît mierea.

De atunci a avut tovarăşe fapta bună şi sîrguinţa în osteneli. Căci care

faptă cu dinadinsul nu s-a săvîrşit de dînsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu

culcarea pe jos? Nu blîndeţea? Nu necîştigarea? Nu, peste atîta bogăţie de

bunătăţi, şi smerita cugetare? Încă şi de darul cel învăţătoresc a fost împărtăşit.

Apoi şi pînă acum prin cuvintele sale, vorbeşte cu noi, îndemnîndu-ne,

mîngîindu-ne şi sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvîntul credinţei

cel drept, ci şi ne deşteptăm spre cîştigarea faptei bune. Iar de nădejdea cea către

Dumnezeu şi de dragostea cea către aproapele, atîta grijă a avut Efrem, încît el

însuşi cînd a vrut să se ducă din viaţă, zicea astfel:

"Nicidecum în toată viaţa mea n-am ocărît pe Domnul şi cuvînt nebun din

buzele mele n-a ieşit. În toată viaţa mea n-am blestemat pe nimeni. Şi

nicidecum nu m-am sfădit cu vreunul din cei dreptcredincioşi".1

Avea încă şi lacrimi neîncetat în ochii lui, încît mai cu înlesnire puteau

izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-şi înceteze curgerea, decît Efrem Sirul

lacrimile. Şi împreună cu lacrimile ieşeau şi suspinurile, arătînd focul cel

dinlăuntru aprins al umilinţei, pe care mai luminat îl va pricepe cineva citind

scrierile aceluia. Căci el se afla pretutindeni filozofînd despre judecata şi a doua

venire a lui Hristos, înfricoşatul divan avîndu-l înaintea ochilor şi ziua aceea în

minte întipărind-o; apoi pe sine osîndit socotindu-se şi foarte cu jale tînguindu-

se. În astfel de cugetări ale minţii îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia

1 Imnele Cuviosului Efrem Sirul, 28 ianuarie 2011, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina

3

Page 4: EFREM SIRUL

2după cîntătorul de psalmi, fugind de gîlceava cea lumească şi în pustie3

sălăşluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire şi folos,

fiindcă era mişcat de duhul dumnezeiesc.

Căci nici un gînd care să nu-i folosească în lucrarea faptei bune nu avea

şi cum că îndestulător i s-a dat de la Dumnezeu talentul învăţătoresc pe care

sfîntul cu covîrşire l-a împărtăşit în adîncul sufletelor credincioşilor de-a

pururea. Şi aceasta chiar el o însemnează, zicînd: Încă fiind tînăr, era ca o viţă

îngreuiată de mulţi struguri, din limba lui crescută, la mare înălţime ridicată şi

pe spatele a tot pămîntul întinsă; şi toată pasărea odihnindu-se într-însa, zbura

împrejur şi din struguri mînca. Iar viţa cu cît strugurii i se culegeau şi pe păsări

cu îndestulare le ospăta, cu atît mai mult cu rodul se înmulţea. Şi aceasta însuşi

o zicea despre sine.

Încă şi alţii din cei ce s-au învrednicit a vedea unele ca acestea, o

mărturisesc despre Efrem. Odată, a spus unul dintre ei că a văzut o mulţime de

îngeri pogorîndu-se de sus şi avînd în mîini o carte, scrisă şi înăuntru şi afară, şi

făcea cercetare despre vederea ce se arătase, cine oare ar fi putut lua cartea?

Unii dintr-înşii puneau înainte pe Efrem, iar alţii pe altul dintre aceia cîţi cu

adevărat săvîrşeau viaţa cucernică şi înţeleaptă în acea vreme. Iar la urmă toţi s-

au învoit că lui Efrem i se încredinţase cartea.

Deci, deşteptîndu-se cel ce a avut vedenia, a ajuns la biserică şi a aflat

într-însa pe Efrem cu învăţături prea bune şi decît mierea mai dulci, ospătînd pe

cei ce erau de faţă. Iar acela, după vrednicie mulţumeşte lui Dumnezeu. Dintr-

acea vreme, atît de mult i-au fost lui Efrem curgerile cuvîntului şi necurmarea

gîndurilor, încît nici limba nu putea sluji din destul grăbniciei vorbelor; încît

chiar el a zis odată către Dumnezeu: "Stăvileşte, o! Stăpîne, valurile darului

Tău". Căci făcîndu-se adîncul dăscăliei ca un noian, nu-l lăsa, spre a nu învăţa.

Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decît numai cu rugăciunea, şi pe

aceasta cu lacrimile.2 3

4

Page 5: EFREM SIRUL

Nopţile apucîndu-l priveghind, se trezea iarăşi la lumină, fiindcă se temea

de stăpînitorul întunericului, ca nu cumva să-l prindă cu somnul, fiind

împiedicat; şi de aceea priveghea pentru năvălirea aceluia, căci cît de puţin

somn îi era destul, gustîndu-l numai, nu spre saţiu, ci numai de nevoie, ca să-i

ţie trupul, care la cele multe sudori şi osteneli se întindea; şi aşa făcea să fugă

din ochii lui somnul. Şi multe alte fapte îi erau lui iubite, dar mai ales culcarea

pe jos, aspra petrecere şi chinuirea de tot felul a trupului şi necăjirea.

Apoi, a adunat atîta bogăţie, încît martori pentru dînsul chiar gura sa o iau

şi graiurile lui cele mai de pe urmă, decît care nimic nu este mai vrednic de

credinţă sau mai adevărat. Acestea sînt în acest chip: "Efrem n-a avut niciodată

pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pămînt n-

am cîştigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evangheliile

ucenicilor Săi porunceşte: Nimic pe pămînt să nu cîştigaţi. De aceea nu am avut

nici un lucru cu patimă de acest fel".

Astfel a supus toate, cel rîvnitor cu adevărat şi următor al ucenicilor celor

dintîi; iar în smerita cugetare, zdrobirea inimii şi smerenie, cine era atît de mare,

fierbinte şi tare? Căci cenuşa, ca pîinea o mînca şi băutura cu plîngere o

amesteca şi de laude se ferea foarte mult; pe cei ce-l lăudau, nu numai că nu-i

primea, dar se arăta chiar supărat asupra lor, dar precum este cineva asupra

celor care-l iau în rîs şi-l defaimă; el se ruşina şi privea la pămînt, culoarea feţii

o schimba uneori, cu sudori era asudată şi cu totul fără de glas petrecea, ca şi

cum ruşinea i-ar fi oprit glasul.

Aceasta încă era deosebirea smeritei lui cugetări: căci cînd era să moară,

unele ca acestea cu certare poruncea: "Să nu cîntaţi la moarte pe Efrem, să nu-i

faceţi cuvînt de laudă, să nu-l îngropaţi cu haine de mare preţ, să nu puneţi

deosebi trupului meu mormînt, căci am făgăduit lui Dumnezeu a mă sălăşlui

împreună cu cei străini, căci străin sînt eu şi nemernic ca toţi părinţii mei".

5

Page 6: EFREM SIRUL

Iar despre iubirea de oameni, despre hrănirea săracilor şi despre

milostivirea către cei săraci multă grijă avea el şi mult dorea folosirea acelora şi

de la sine nu avea ce să le dea; ci cu înţelepciunea limbii şi priceperea

deschizînd inima şi mîna multora din bogaţi, cum şi vistieriile, printr-înşii dădea

cu îndestulare celor ce aveau trebuinţă. Căci cuvîntul lui nu era numai ca să

moaie sufletele şi să le pornească spre milă, ci şi însăşi vederea şi blîndeţea lui

mişcau sufletele altora spre umilinţă. Acestea erau astfel, ca măsură pentru toată

fapta bună ce strălucea într-însul. Iar ceea ce acum cuvîntul pune înainte, se

cade să spun, căci este înveselitoare.

Pentru aceea este de nevoie a povesti sfîrşitul aceluia, şi mai ales a spune

îndestularea darului celui unit cu dînsul. Căci, atunci cînd avea să se ducă, cu

cea de pe urmă durere a poruncit celor ce erau de faţă ca să nu-l îngroape cu

haină de mare preţ. Unele ca acestea poruncind către cei ce stau împrejur, un

oarecare dintre dînşii - şi acesta era din cei mai străluciţi, gătind o haină de mare

preţ şi scumpă, socotea a înfăşura trupul lui Efrem după moarte.

Auzind aceasta, sfîntul care bolea foarte rău, s-a mîhnit, că şi osîrdia lui i

s-a nesocotit. Pentru aceea omul acela rănindu-se de diavol, chiar lîngă patul

sfîntului, în mijlocul tuturor celor ce-l priveau, se tînguia, sucindu-şi mîinile şi

întorcîndu-şi ochii, apoi curgîndu-i spume din gură, făcea şi alte lucruri ce sînt

ale îndrăcirii, prin socoteala dumnezeieştii iconomii, acestuia i-a dat pedeapsă,

căci a defăimat părinteasca poruncă.

Deci, cel ce prevedea cele ascunse şi grăia cu duhul cel dumnezeiesc, a

înţeles că boala era rodul păcatului. Atunci dumnezeiescului Efrem făcîndu-i-se

milă şi mărturisirea primind-o, cu rugăciunea şi cu punerea mîinilor l-a izbăvit

de diavol, poruncindu-i a-i împlini făgăduinţa, după poruncă. Deci, într-acest

chip sfinţitul Efrem, la sfîrşitul vieţii, cu atît de mare minune dojenind pe cei ce

erau de faţă şi sfătuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut către

locaşurile cele cereşti şi de acolo către strălucirea, care pe unii ca aceştia îi

aşteaptă întru Iisus Hristos, Domnul nostru.

6

Page 7: EFREM SIRUL

SCRIERILE SFÂTULUI EFREM SIRUL

S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admițând

totuși că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind

productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem ar fi scris

peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă:

el schițează pe modelele și metodele iudaismului rabinic timpuriu, el folosește

strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în

tradiția mesopotamiană/persană.

Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (madrâšê). Aceste

imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, tradiții populare sau alte

religii și filozofii. madrâšê-ele sunt scrise în strofe ritmate și acoperă peste

cincizeci de scheme metrice de versificare. Fiecare madrâšê are propria qâlâ, o

linie tradițională identificată după primul vers. Toate aceste qâlâ, sunt acum

pierdute. Se pare că Bardaisan și Mani compuneau madrâšê, iar Efrem a sesizat

că le poate folosi pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madrâšê sunt strânse în

diferite și numeroase cicluri de imnuri. Fiecare grup are un nume — Carmina

Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor — dar

aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de exemplu doar prima

jumătate din Carmina Nisibena este despre Nisibis). 4Fiecare madrâšâ are un

refren de obicei (`unîtâ), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după

Efrem au susținut că madrâšê erau cântate de corurile de femei cu

acompaniament de liră.

4 Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994). Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză. Catholic University of America Press

7

Page 8: EFREM SIRUL

Efrem a scris și omilii (mêmrê) în versuri. Aceste predici în versuri sunt

însă mult mai puține decât madrâšê. madrâšê sunt scrise în perechi heptosilabice

(perechi de versuri de șapte silabe fiecare).

A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrările în proză. A

scris comentarii biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanță

evanghelică a bisericii siriace timpurii), la Geneză, Ieșire, la Faptele Apostolilor

și Epistolele Sfântului Apostol Pavel. De asemenea a scris împotriva lui

Bardaisan, Mani, Marcion și a altora5.

Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor

sale în armeană, coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar

în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din

imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Însă, multe din aceste

imnuri liturgice au fost prelucrate și vin în conflict cu versiunile originale.

Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a fost compilat între

1955 și 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB ca parte integrantă din Corpus

Scriptorum Christianorum Orientalium.

Meditațiile literare ale lui Efrem referitor la credința creștină și poziția lui

față de erezii au făcut din el o sursă populară de inspirație în întreaga biserică.

Acest lucru s-a întâmplat ca o continuare a faptului că există un număr uriaș de

lucrări pseudoepigrafice atribuite lui Efrem, precum și multe legende

hagiografice. Unele din aceste compoziții sunt în versuri, adesea o variantă

heptosilabică a cupletelor lui Efrem. Multe din aceste opere sunt compoziții

târzii din limba greacă. Adesea, cei care studiază opera Sfântului Efrem se

referă la această lucrare de mari dimensiuni ca având un singur și imaginar

autor numit Efrem Grecul sau Efrem Graecus (în opoziție cu realul Efrem

Sirul). Nu putem spune că toate textele în greacă atribuite lui Efrem nu îi

aparțin, dar o parte din ele în mod sigur nu sunt ale sale. Cu toate acestea,

5 Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia

8

Page 9: EFREM SIRUL

compozițiile în limba greacă sunt sursa principală de materiale

pseudoepigrafice, și conțin, de asemenea, lucrări în latină, slavonă și arabă. Nu

există o analiză critică acestor opere, și multe din ele sunt considerate ca

autentice de Biserică.

Cea mai cunoscută dintre aceste scrieri este Rugăciunea Sfântului Efrem

Sirul, care este parte integrantă din slujbele din Postul Mare ale creștinismului

răsăritean:

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al

iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei,

dăruiește-mi mie, slugii Tale!

Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu

osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni – 3 serii de câte

4, după cum urmează:

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (închinăciune);

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul! (închinăciune);

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă! (închinăciune);

Fără de număr ți-am greșit, Doamne, iartă-mă! (închinăciune).6

CINSTIREA CA SFÂNT

6 Retiparita la editura Mitropoliei Chisinaului si Moldovei ,oras Orhei, Str. V. Lupu 91994

9

Page 10: EFREM SIRUL

Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o

viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa,

monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o

comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să

slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți

de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea

comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.

Popular, Efrem este creditat cu câteva călătorii. Într-una din acestea l-a

vizitat pe Sfântul Vasile cel Mare. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de

Părinții Capadocieni, și constituie un pod teologic important între vederile

spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.

În plus, Efrem este creditat și cu vizitarea lui Abba Bishoi (Pisoes) aflat

în mănăstirile din Wadi Natun, Egipt. Ca și vizita legendară făcută Sfântului

Vasile cel Mare, această vizită constituie un pod teologic între originile

monahismului și răspândirea lui în biserică...7

Cel mai popular apelativ pentru Efrem este Harpa Duhului (siriacă

Kenârâ d-Rûhâ). Mai este cunoscut ca Diaconul din Edesa, Soarele Sirienilor și

ca Stâlpul bisericii.

În cadrul tradiției bisericii, Efrem demonstrează că poezia nu este numai

un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului

teologic. În plus, el încurajează citirea Sfintei Scripturi într-un mod care își are

rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică. Efrem arată un simț

adânc al legăturilor dintre toate ființele create, ceea ce face ca unii să vadă în el

un sfânt ecologist.

IMNELE SFÂNTULUI EFREM SIRUL7 Bria, preot profesor dr. Ion,Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z, edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994

10

Page 11: EFREM SIRUL

Creştinismul sirian din primele secole este unul liric, prin excelenţă.

Traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, diac. Ioan I. Ică jr.,

afirmă că în şcoala siriană "e o altă teologie poetico-simbolică - total diferită de

cea greacă sau latină, ori de producţiile "teologice" moderne - care poate oferi o

posibilă paradigmă alternativă pentru creştinismul viitorului". Numim astăzi

"imne" omiliile în versuri cu strofe şi refren ("madrashe"), reprezentate în

practică prin cântarea versurilor de către cor sau solist şi intervenţia

credincioşilor cu un refren, totul într-o structură prozodică precisă.8

"Imnele Arătării"

În anul 2011, închinat de Biserica Ortodoxă Română Tainelor Sfântului

Botez şi Sfintei Cununii, se cuvine să ne oprim asupra "Imnelor Arătării", "un

extraordinar şi plin de virtuozitate comentariu teologico-poetic, în acelaşi

registru tipologic, al Tainelor iniţierii creştine", cum le numeşte traducătorul.

"Ele sunt o mărturie unică a realismului simbolic sacramental şi a spiritualităţii

baptismale într-una din cele mai vechi Biserici ale creştinismului, Biserica

siriană, al cărei inegalabil glas a fost Sfântul Efrem. "Harfă a Duhului", diaconul

imnograf şi catehet din Nisibis şi Edessa se revelează a fi nu numai cel mai

fascinant şi fabulos poet creştin din toate timpurile, dar şi unul din cei mai

profunzi teologi ai tradiţiei creştine", încheie diac. Ioan I. Ică jr.

Cu refrenul "Laudă Ţie de la turma Ta în ziua arătării Tale!" răsunau în

bisericile siriene versurile "lui Mar Efrem, la Arătare": "Cerul s-a deschis, apa a

strălucit, porumbelul s-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a 8 Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni , ÎnColecţia Izvoare duhovniceşti, Vol. I, Ed. Arhiepiscopiei Alba Iulia, AlbaIulia, 1999.

11

Page 12: EFREM SIRUL

coborât de sus şi a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit!" [Mt. 3, 17]. Îngerii

vesteau, iar pruncii săltau strigând: "Osana!"".

"Binecuvântat Cel ce în ape a şters păcate nenumărate!"

În perioada de început a creştinismului, cu ziua Bobotezei începea o nouă

viaţă pentru neofiţi, care primeau, la praznic împărătesc, baia naşterei celei de-a

doua prin Sfânta Taină a Botezului. Aceştia erau întâmpinaţi în baptisteriu de

cuvintele imnelor Sfântului Efrem Sirul: "Coborâţi şîn apăţ, fraţii mei

însemnaţi, îmbrăcaţi pe Domnul nostru [Ga. 3, 27] şi amestecaţi-vă cu neamul

Său! Căci este Fiul Celui de neam mare, cum a spus în parabola Sa [Lc. 11,

22]". Dialogul eclesial continua cu refrenul credincioşilor: "Binecuvântat Cel ce

în ape a şters păcate nenumărate!", urmat de versurile imnografului: "Din înalt

vine Firea Lui şi din adânc Haina Lui legată pentru totdeauna de haina celui ce

îşi dezbracă acum haina sa [Col. 3, 9]. Şi voi să dobândiţi acum din ape de la El

haină care nu se învecheşte şi nici nu se strică, haină care pe cei ce o poartă îi

îmbracă în veşnicie".9

Veşmântul ceresc al celor uniţi cu îngerii

Iată imaginea Sfintei Taine a Botezului în Biserica siriană de secol IV:

"Preotul binecuvântat e un mijlocitor între cele două părţi: un contract se încheie

înaintea lui; mijlocitor al Domnului său, e un chezaş din mijlocul nostru.

Dumnezeirea şi-a amestecat aluatul în apă. Plămada trupului alcătuit din ţărână

a atras la ea aluatul şi

l-a frământat cu Dumnezeirea". Iar neofitul era privit drept "cel mic care

s-a îmbrăcat în Cel ce ridică în apa [Botezului] toate, chiar dacă e slab în ochii

9 Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.B.O..R., Bucureşti 2002

12

Page 13: EFREM SIRUL

nebunilor, e mare pentru veghetori şîngeriţ, fiindcă e îmbrăcat în Măreţia şlui

Dumnezeuţ. [...] Cine e mare să se facă mic, ca, mic fiind, să crească prin El! Să

se asemene Celui Preaînalt, Care S-a făcut cel mai mic; S-a făcut mic şi i-a făcut

mari pe toţi. Cel de jos, care s-a îmbrăcat în apă în Cel Înalt, poate fi dispreţuit,

dar a-l cerceta e lucru mare; căci în el locuieşte Cel Preaînalt". Chemarea

catehumenilor în baptisteriu aminteşte de veşmântul ceresc al celor uniţi cu

îngerii: "Coborâţi, fraţilor; îmbrăcaţi-vă în scăldătoare în Duhul Sfânt şi uniţi-vă

cu făpturile duhovniceşti şîngeriiţ care slujesc Dumnezeirii.10 Căci Ea e Focul

ascuns care însemnează turma Ei cu cele Trei Nume ale Celui ce este Duh [In.

4, 24], Nume care înspăimântă pe cel rău".

Invocarea versificată a Mântuitorului Hristos în imnele Sfântului Efrem

Sirul este de o frumuseţe aparte: "Minune! Cel ce curăţeşte toate S-a pogorât şi

S-a cufundat în apă. Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului

sunt pline de invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune,

Doamne, şi acum: că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului

poate aduce iertare. Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să

aducă iertare. De se sălăşluieşte puterea Ta, Doamne, într-un lucru dispreţuit, el

se face cinstit, aşa cum un pustiu se umple de popor atunci când se aşază în el

un împărat. Prin Puterea Ta, Apa s-a făcut biruitoare asupra păcatului care a fost

înghiţit de viaţă".

Îndoită cunună a Bisericii

Ziua Botezului găsea Biserica în haină de sărbătoare: "Mulţumeşte, fiică

şBisericăţ, pentru că ai îndoită cunună! Templele tale şi copiii tăi se bucură; iată

sfinţirea templelor tale prin slujbe şi sfinţirea copiilor tăi prin ungere! Fericită

10 Bria, preot profesor dr. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z,edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994

13

Page 14: EFREM SIRUL

eşti tu; căci sunt două începuturi deodată: asemenea Slavei care pogoară peste

lăcaşurile tale coboară şi Duhul asupra copiilor tăi". Ziua Epifaniei Domnului

reproducea, în versuri, icoana Sfintei Treimi: "Mare minune e în turma ta

şBisericăţ: îngeri împreună cu cei vii. Trei Păstori sunt lângă curgerea apei, Doi

nevăzuţi şTatăl şi Duhulţ şi Unul văzut şHristosţ, Care botează. Fericit cel

botezat în izvorul lor! Căci Trei Braţe l-au sprijinit şi Trei Nume l-au păzit".

"Laudă Domnului praznicului nostru!"

În încheierea unui astfel de imn, Sfântul Efrem se adresează celor nou-

botezaţi, care, după tradiţie, erau îmbrăcaţi în haină albă: "Pe voi, cei curaţi de

orice prihană, să vă păzească puterea veşmintelor voastre albe.

Iar pe mine, slujitorul vostru al tuturor, să mă izbăvească rugăciunea

voastră a tuturor! Poetului, ostenit de cuvinte, să i se dea dezlegare din

milostivire! Învăţătorului, ostenit de vorbe, să i se dea iertare din bunătate!

Preotului, ostenit de botezare, să-i vină cununa de la dreptate! Din gura noastră,

a tuturor împreună, a celor de jos şi a celor de sus fără deosebire, îngeri,

heruvimi şi serafimi, botezaţi, însemnaţi şi ascultători, să strigăm cu glas tare:

"Laudă Domnului praznicului nostru!"".

" Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului sunt pline de

invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune, Doamne, şi acum:

că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului poate aduce iertare.

Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să aducă iertare11."

11 Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia 2009

14

Page 15: EFREM SIRUL

Imnele Răstignirii Domnului scrise de Sfântul Efrem Sirul

În ziua a paisprezecea se jertfea mielul de Paști „între sori“ precum este scris [Levitic XXIII, 5 și Ieșirea XII, VI; XXX, 8], arătând dinainte că avea să fie un apus [de soare] pentru El. “ Fiindcă așa s-a prorocit ceasul junghierii Mielului celui adevărat. Ceasul Său ne învață cât era de desăvârșit: în ziua a cincisprezecea fost-a junghiat când cele două stele [cf. Ieșirea XII, VI] erau în faza plină.

Catapeteasma ruptă [Matei XXVII, 51 par.] strigă de durere împotriva lăcașului cel sfânt, se tânguie fiindcă are să fie nimicit și pustiit. Arhiereul vremelnic și-a rupt cămașa, preînchipuind preoția pe care venea să o îmbrace adevăra¬tul Arhiereu. Lăcașul cel sfânt și-a sfâșiat vălul său, preînchipuind pe Cel ce lua în slujba Sa altarul lăcașului sfânt.

IMNELE PERLEI (I-II)SFÂNTUL EFREM SIRUL

Simbolul perlei:

Într-o zi, Frații mei, Am luat în mână o perlă Și am descoperit în ea simbolurile Fiului de Împărat, Imaginile și tipurile DumnezeiriiAm așezat-o, fraților, În podul palmei mele,Pentru a o privi mai de aproape.Încercând s-o privesc Dintr-o parte,Mi-am dat seama că din toate părțileEa era tot una.Asemenea este și cercetarea Fiului,El care nu poate fi cercetat,Fiind întru totul luminăÎn această curată (a perlei)Eu am cunoscut pe Cel Preacurat,Care nu suferă întinare.Și în aceasă limpezimeAm cunoscut marea tainăA Trupului Său, Care este cu totul curat.În nedespărțirea sa

15

Page 16: EFREM SIRUL

Am cunoscut adevărul, Cel ce este cu totul nedespărțit.După cum lumina este în perlă, așa Hristos este în Fecioară, în Biserică și în nor.

CONCLUZII

Sfântul Efrem a fost un scriitor prolific: peste patru sute de imne au ajuns

până la noi, şi se ştie că pe vremuri existau mai multe, dar acum ele simt

pierdute pentru totdeauna.

A fost autorul unor omilii în versuri şi a unor opere în proză; acestea din

urmă includ tratate împotriva unor diverşi ereziarhi şi comentarii biblice. Dacă

operele polemice au astăzi un interes în principal istoric, comentariile conţin

multe intuiţii profunde; dintre comentariile existente la cărţile Vechiului

Testament, cel mai important este la Facere. Cel mai accesibil dintre

comentariile Sfântului Efrem este la Diatessaron sau la armonizarea siriacă a

celor patru Evanghelii.

Celelalte comentarii la cărţile Noului Testament, la Faptele Apostolilor şi

la Epistolele pauline, supravieţuiesc numai în traducere armeană (situaţie

valabilă şi pentru unele dintre imne şi omiliile în versuri). La mijloc între proză

şi poezie sunt două opere în proză artistică: o lucrare relativ amplă intitulată

Despre Domnul nostru şi o epistolă adresată unui anume Publius, reprezentând

o meditaţie deosebit de profundă asupra Judecăţii de Apoi.

Cele mai importante din operele Sfântul Efrem Sirul sunt marile cicluri de imne

(madrashe).

Pe aceste poeme lirice cu imagini extrem de vii, cu o mare sensibilitate şi

artă în folosirea limbajului, ca şi cu o deosebită profunzime a gândirii, se

bazează reputaţia de poet excepţional a Sfântului Efrem. Cel mai extins din

16

Page 17: EFREM SIRUL

aceste cicluri e alcătuit din Imnele despre credinţă (87 de imne), despre Nisibe

(77 de imne), împotriva ereziilor (56 de imne), despre feciorie (52 de imne),

despre Biserică (52 de imne), şi despre Naştere (28 de imne); cicluri mai mici

includ Imnele despre Paradis (15 imne), despre Postul Mare (10 imne), despre

Răstignire şi despre Înviere (35 de imne).

Prin publicarea remarcabilei introduceri în viziunea spirituală asupra

lumii a Sfântului Efrem Sirul, semnată de renumitul profesor siriacist de la

Oxford Sebastian Brock, precum şi printr-o primă traducere a celor

cincisprezece „Imne despre Paradis”[Sebastian Brock, Efrem Sirul I. Ochiul

luminos. Viziunea spirituală a lumii la Sfântul Efrem Sirul [1985], traducere de

Pr. Mircea Ielciu; II. Imnele despre paradis, traducere de diac. Ioan I. Ică Jr.,

Editura Deisis, Sibiu, 1998] , cititorul român a avut posibilitatea de a se întâlni

pentru prima dată cu universul spiritual şi creaţia autentică a Sfântului Efrem,

probabil cel mai mare poet al epocii patristice.

Volumul restituia adevărata imagine a „Efremului siriac”, prilejuind vin

dublu contact cu gândirea sa teologico-simbolică

BIBLIOGRAFIE

1. Imnele Cuviosului Efrem Sirul, 28 ianuarie 2011, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina

17

Page 18: EFREM SIRUL

2. Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994).

Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză. Catholic University of America Press

3. Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate

ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

4. Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia

5. Retiparita la editura Mitropoliei Chisinaului si Moldovei ,oras Orhei, Str. V. Lupu 9

6. 199 Bria, preot profesor dr. Ion,Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z,

edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994

7. Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate

ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

8. Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia 200

9. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.B.O..R., Bucureşti 2002

18