EFREM SIRUL
-
Upload
marian-preluca -
Category
Documents
-
view
128 -
download
1
Transcript of EFREM SIRUL
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi
LUCRARE DE SEMINAR LA PEDAGOGIE CREȘTINĂ
IMNELE SFÂNTULUI
EFREM SIRUL
Coordonator : Conf. Dr. Carmen Maria Bolocan
Student : Prelucă Marian - Cosmin
2014
1
CUPRINS
VIAȚA SFÂNTULUI EFREM SIRUL.................................................................................7
SCRIERILE SFÂNTULUI EFREM SIRUL........................................................................9
CINSTIREA CA SFÂNT..................................................................................................10
IMNELE SFÂNTULUI EFREM SIRUL..........................................................................15
CONCLUZII...................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................18
2
VIAȚA SFÂNTULUI EFREM SIRUL
Minunatul Efrem a răsărit din pămîntul sirienilor. Şi fapta bună din
pruncie alegînd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale
celor de o vîrstă. El citea neîncetat, mai vîrtos sfintele cărţi, iar sîrguinţa,
îndeletnicirea şi cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decît toată
dulceaţa. Încît şi el împreună cu proorocul zicea: Cît sînt de dulci gîtlejului meu
cuvintele Tale, mai mult decît mierea.
De atunci a avut tovarăşe fapta bună şi sîrguinţa în osteneli. Căci care
faptă cu dinadinsul nu s-a săvîrşit de dînsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu
culcarea pe jos? Nu blîndeţea? Nu necîştigarea? Nu, peste atîta bogăţie de
bunătăţi, şi smerita cugetare? Încă şi de darul cel învăţătoresc a fost împărtăşit.
Apoi şi pînă acum prin cuvintele sale, vorbeşte cu noi, îndemnîndu-ne,
mîngîindu-ne şi sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvîntul credinţei
cel drept, ci şi ne deşteptăm spre cîştigarea faptei bune. Iar de nădejdea cea către
Dumnezeu şi de dragostea cea către aproapele, atîta grijă a avut Efrem, încît el
însuşi cînd a vrut să se ducă din viaţă, zicea astfel:
"Nicidecum în toată viaţa mea n-am ocărît pe Domnul şi cuvînt nebun din
buzele mele n-a ieşit. În toată viaţa mea n-am blestemat pe nimeni. Şi
nicidecum nu m-am sfădit cu vreunul din cei dreptcredincioşi".1
Avea încă şi lacrimi neîncetat în ochii lui, încît mai cu înlesnire puteau
izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-şi înceteze curgerea, decît Efrem Sirul
lacrimile. Şi împreună cu lacrimile ieşeau şi suspinurile, arătînd focul cel
dinlăuntru aprins al umilinţei, pe care mai luminat îl va pricepe cineva citind
scrierile aceluia. Căci el se afla pretutindeni filozofînd despre judecata şi a doua
venire a lui Hristos, înfricoşatul divan avîndu-l înaintea ochilor şi ziua aceea în
minte întipărind-o; apoi pe sine osîndit socotindu-se şi foarte cu jale tînguindu-
se. În astfel de cugetări ale minţii îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia
1 Imnele Cuviosului Efrem Sirul, 28 ianuarie 2011, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
3
2după cîntătorul de psalmi, fugind de gîlceava cea lumească şi în pustie3
sălăşluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire şi folos,
fiindcă era mişcat de duhul dumnezeiesc.
Căci nici un gînd care să nu-i folosească în lucrarea faptei bune nu avea
şi cum că îndestulător i s-a dat de la Dumnezeu talentul învăţătoresc pe care
sfîntul cu covîrşire l-a împărtăşit în adîncul sufletelor credincioşilor de-a
pururea. Şi aceasta chiar el o însemnează, zicînd: Încă fiind tînăr, era ca o viţă
îngreuiată de mulţi struguri, din limba lui crescută, la mare înălţime ridicată şi
pe spatele a tot pămîntul întinsă; şi toată pasărea odihnindu-se într-însa, zbura
împrejur şi din struguri mînca. Iar viţa cu cît strugurii i se culegeau şi pe păsări
cu îndestulare le ospăta, cu atît mai mult cu rodul se înmulţea. Şi aceasta însuşi
o zicea despre sine.
Încă şi alţii din cei ce s-au învrednicit a vedea unele ca acestea, o
mărturisesc despre Efrem. Odată, a spus unul dintre ei că a văzut o mulţime de
îngeri pogorîndu-se de sus şi avînd în mîini o carte, scrisă şi înăuntru şi afară, şi
făcea cercetare despre vederea ce se arătase, cine oare ar fi putut lua cartea?
Unii dintr-înşii puneau înainte pe Efrem, iar alţii pe altul dintre aceia cîţi cu
adevărat săvîrşeau viaţa cucernică şi înţeleaptă în acea vreme. Iar la urmă toţi s-
au învoit că lui Efrem i se încredinţase cartea.
Deci, deşteptîndu-se cel ce a avut vedenia, a ajuns la biserică şi a aflat
într-însa pe Efrem cu învăţături prea bune şi decît mierea mai dulci, ospătînd pe
cei ce erau de faţă. Iar acela, după vrednicie mulţumeşte lui Dumnezeu. Dintr-
acea vreme, atît de mult i-au fost lui Efrem curgerile cuvîntului şi necurmarea
gîndurilor, încît nici limba nu putea sluji din destul grăbniciei vorbelor; încît
chiar el a zis odată către Dumnezeu: "Stăvileşte, o! Stăpîne, valurile darului
Tău". Căci făcîndu-se adîncul dăscăliei ca un noian, nu-l lăsa, spre a nu învăţa.
Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decît numai cu rugăciunea, şi pe
aceasta cu lacrimile.2 3
4
Nopţile apucîndu-l priveghind, se trezea iarăşi la lumină, fiindcă se temea
de stăpînitorul întunericului, ca nu cumva să-l prindă cu somnul, fiind
împiedicat; şi de aceea priveghea pentru năvălirea aceluia, căci cît de puţin
somn îi era destul, gustîndu-l numai, nu spre saţiu, ci numai de nevoie, ca să-i
ţie trupul, care la cele multe sudori şi osteneli se întindea; şi aşa făcea să fugă
din ochii lui somnul. Şi multe alte fapte îi erau lui iubite, dar mai ales culcarea
pe jos, aspra petrecere şi chinuirea de tot felul a trupului şi necăjirea.
Apoi, a adunat atîta bogăţie, încît martori pentru dînsul chiar gura sa o iau
şi graiurile lui cele mai de pe urmă, decît care nimic nu este mai vrednic de
credinţă sau mai adevărat. Acestea sînt în acest chip: "Efrem n-a avut niciodată
pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pămînt n-
am cîştigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evangheliile
ucenicilor Săi porunceşte: Nimic pe pămînt să nu cîştigaţi. De aceea nu am avut
nici un lucru cu patimă de acest fel".
Astfel a supus toate, cel rîvnitor cu adevărat şi următor al ucenicilor celor
dintîi; iar în smerita cugetare, zdrobirea inimii şi smerenie, cine era atît de mare,
fierbinte şi tare? Căci cenuşa, ca pîinea o mînca şi băutura cu plîngere o
amesteca şi de laude se ferea foarte mult; pe cei ce-l lăudau, nu numai că nu-i
primea, dar se arăta chiar supărat asupra lor, dar precum este cineva asupra
celor care-l iau în rîs şi-l defaimă; el se ruşina şi privea la pămînt, culoarea feţii
o schimba uneori, cu sudori era asudată şi cu totul fără de glas petrecea, ca şi
cum ruşinea i-ar fi oprit glasul.
Aceasta încă era deosebirea smeritei lui cugetări: căci cînd era să moară,
unele ca acestea cu certare poruncea: "Să nu cîntaţi la moarte pe Efrem, să nu-i
faceţi cuvînt de laudă, să nu-l îngropaţi cu haine de mare preţ, să nu puneţi
deosebi trupului meu mormînt, căci am făgăduit lui Dumnezeu a mă sălăşlui
împreună cu cei străini, căci străin sînt eu şi nemernic ca toţi părinţii mei".
5
Iar despre iubirea de oameni, despre hrănirea săracilor şi despre
milostivirea către cei săraci multă grijă avea el şi mult dorea folosirea acelora şi
de la sine nu avea ce să le dea; ci cu înţelepciunea limbii şi priceperea
deschizînd inima şi mîna multora din bogaţi, cum şi vistieriile, printr-înşii dădea
cu îndestulare celor ce aveau trebuinţă. Căci cuvîntul lui nu era numai ca să
moaie sufletele şi să le pornească spre milă, ci şi însăşi vederea şi blîndeţea lui
mişcau sufletele altora spre umilinţă. Acestea erau astfel, ca măsură pentru toată
fapta bună ce strălucea într-însul. Iar ceea ce acum cuvîntul pune înainte, se
cade să spun, căci este înveselitoare.
Pentru aceea este de nevoie a povesti sfîrşitul aceluia, şi mai ales a spune
îndestularea darului celui unit cu dînsul. Căci, atunci cînd avea să se ducă, cu
cea de pe urmă durere a poruncit celor ce erau de faţă ca să nu-l îngroape cu
haină de mare preţ. Unele ca acestea poruncind către cei ce stau împrejur, un
oarecare dintre dînşii - şi acesta era din cei mai străluciţi, gătind o haină de mare
preţ şi scumpă, socotea a înfăşura trupul lui Efrem după moarte.
Auzind aceasta, sfîntul care bolea foarte rău, s-a mîhnit, că şi osîrdia lui i
s-a nesocotit. Pentru aceea omul acela rănindu-se de diavol, chiar lîngă patul
sfîntului, în mijlocul tuturor celor ce-l priveau, se tînguia, sucindu-şi mîinile şi
întorcîndu-şi ochii, apoi curgîndu-i spume din gură, făcea şi alte lucruri ce sînt
ale îndrăcirii, prin socoteala dumnezeieştii iconomii, acestuia i-a dat pedeapsă,
căci a defăimat părinteasca poruncă.
Deci, cel ce prevedea cele ascunse şi grăia cu duhul cel dumnezeiesc, a
înţeles că boala era rodul păcatului. Atunci dumnezeiescului Efrem făcîndu-i-se
milă şi mărturisirea primind-o, cu rugăciunea şi cu punerea mîinilor l-a izbăvit
de diavol, poruncindu-i a-i împlini făgăduinţa, după poruncă. Deci, într-acest
chip sfinţitul Efrem, la sfîrşitul vieţii, cu atît de mare minune dojenind pe cei ce
erau de faţă şi sfătuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut către
locaşurile cele cereşti şi de acolo către strălucirea, care pe unii ca aceştia îi
aşteaptă întru Iisus Hristos, Domnul nostru.
6
SCRIERILE SFÂTULUI EFREM SIRUL
S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admițând
totuși că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind
productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem ar fi scris
peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă:
el schițează pe modelele și metodele iudaismului rabinic timpuriu, el folosește
strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în
tradiția mesopotamiană/persană.
Cele mai importante opere ale sale sunt imnurile lirice (madrâšê). Aceste
imnuri sunt pline cu imagini după izvoare biblice, tradiții populare sau alte
religii și filozofii. madrâšê-ele sunt scrise în strofe ritmate și acoperă peste
cincizeci de scheme metrice de versificare. Fiecare madrâšê are propria qâlâ, o
linie tradițională identificată după primul vers. Toate aceste qâlâ, sunt acum
pierdute. Se pare că Bardaisan și Mani compuneau madrâšê, iar Efrem a sesizat
că le poate folosi pentru a se împotrivii pretențiilor lor. madrâšê sunt strânse în
diferite și numeroase cicluri de imnuri. Fiecare grup are un nume — Carmina
Nisibena, Despre Credință, În Rai, Despre Feciorie, Împotriva ereziilor — dar
aceste titluri nu sunt justificate pentru întreaga colecție. (de exemplu doar prima
jumătate din Carmina Nisibena este despre Nisibis). 4Fiecare madrâšâ are un
refren de obicei (`unîtâ), care este repetat după fiecare strofă. Scriitori de după
Efrem au susținut că madrâšê erau cântate de corurile de femei cu
acompaniament de liră.
4 Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994). Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză. Catholic University of America Press
7
Efrem a scris și omilii (mêmrê) în versuri. Aceste predici în versuri sunt
însă mult mai puține decât madrâšê. madrâšê sunt scrise în perechi heptosilabice
(perechi de versuri de șapte silabe fiecare).
A treia categorie de scrieri ale lui Efrem o constituie lucrările în proză. A
scris comentarii biblice la Diatessaron-ul lui Tatian (singura concordanță
evanghelică a bisericii siriace timpurii), la Geneză, Ieșire, la Faptele Apostolilor
și Epistolele Sfântului Apostol Pavel. De asemenea a scris împotriva lui
Bardaisan, Mani, Marcion și a altora5.
Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor
sale în armeană, coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar
în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din
imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult. Însă, multe din aceste
imnuri liturgice au fost prelucrate și vin în conflict cu versiunile originale.
Textul cel mai mare, critic și autentic al lui Efrem a fost compilat între
1955 și 1979 de către Dom Edmund Beck, OSB ca parte integrantă din Corpus
Scriptorum Christianorum Orientalium.
Meditațiile literare ale lui Efrem referitor la credința creștină și poziția lui
față de erezii au făcut din el o sursă populară de inspirație în întreaga biserică.
Acest lucru s-a întâmplat ca o continuare a faptului că există un număr uriaș de
lucrări pseudoepigrafice atribuite lui Efrem, precum și multe legende
hagiografice. Unele din aceste compoziții sunt în versuri, adesea o variantă
heptosilabică a cupletelor lui Efrem. Multe din aceste opere sunt compoziții
târzii din limba greacă. Adesea, cei care studiază opera Sfântului Efrem se
referă la această lucrare de mari dimensiuni ca având un singur și imaginar
autor numit Efrem Grecul sau Efrem Graecus (în opoziție cu realul Efrem
Sirul). Nu putem spune că toate textele în greacă atribuite lui Efrem nu îi
aparțin, dar o parte din ele în mod sigur nu sunt ale sale. Cu toate acestea,
5 Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia
8
compozițiile în limba greacă sunt sursa principală de materiale
pseudoepigrafice, și conțin, de asemenea, lucrări în latină, slavonă și arabă. Nu
există o analiză critică acestor opere, și multe din ele sunt considerate ca
autentice de Biserică.
Cea mai cunoscută dintre aceste scrieri este Rugăciunea Sfântului Efrem
Sirul, care este parte integrantă din slujbele din Postul Mare ale creștinismului
răsăritean:
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al
iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei,
dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu
osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea este de obicei urmată de 12 de închinăciuni – 3 serii de câte
4, după cum urmează:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! (închinăciune);
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul! (închinăciune);
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă! (închinăciune);
Fără de număr ți-am greșit, Doamne, iartă-mă! (închinăciune).6
CINSTIREA CA SFÂNT
6 Retiparita la editura Mitropoliei Chisinaului si Moldovei ,oras Orhei, Str. V. Lupu 91994
9
Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o
viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa,
monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o
comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să
slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți
de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea
comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.
Popular, Efrem este creditat cu câteva călătorii. Într-una din acestea l-a
vizitat pe Sfântul Vasile cel Mare. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de
Părinții Capadocieni, și constituie un pod teologic important între vederile
spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.
În plus, Efrem este creditat și cu vizitarea lui Abba Bishoi (Pisoes) aflat
în mănăstirile din Wadi Natun, Egipt. Ca și vizita legendară făcută Sfântului
Vasile cel Mare, această vizită constituie un pod teologic între originile
monahismului și răspândirea lui în biserică...7
Cel mai popular apelativ pentru Efrem este Harpa Duhului (siriacă
Kenârâ d-Rûhâ). Mai este cunoscut ca Diaconul din Edesa, Soarele Sirienilor și
ca Stâlpul bisericii.
În cadrul tradiției bisericii, Efrem demonstrează că poezia nu este numai
un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului
teologic. În plus, el încurajează citirea Sfintei Scripturi într-un mod care își are
rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică. Efrem arată un simț
adânc al legăturilor dintre toate ființele create, ceea ce face ca unii să vadă în el
un sfânt ecologist.
IMNELE SFÂNTULUI EFREM SIRUL7 Bria, preot profesor dr. Ion,Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z, edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994
10
Creştinismul sirian din primele secole este unul liric, prin excelenţă.
Traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, diac. Ioan I. Ică jr.,
afirmă că în şcoala siriană "e o altă teologie poetico-simbolică - total diferită de
cea greacă sau latină, ori de producţiile "teologice" moderne - care poate oferi o
posibilă paradigmă alternativă pentru creştinismul viitorului". Numim astăzi
"imne" omiliile în versuri cu strofe şi refren ("madrashe"), reprezentate în
practică prin cântarea versurilor de către cor sau solist şi intervenţia
credincioşilor cu un refren, totul într-o structură prozodică precisă.8
"Imnele Arătării"
În anul 2011, închinat de Biserica Ortodoxă Română Tainelor Sfântului
Botez şi Sfintei Cununii, se cuvine să ne oprim asupra "Imnelor Arătării", "un
extraordinar şi plin de virtuozitate comentariu teologico-poetic, în acelaşi
registru tipologic, al Tainelor iniţierii creştine", cum le numeşte traducătorul.
"Ele sunt o mărturie unică a realismului simbolic sacramental şi a spiritualităţii
baptismale într-una din cele mai vechi Biserici ale creştinismului, Biserica
siriană, al cărei inegalabil glas a fost Sfântul Efrem. "Harfă a Duhului", diaconul
imnograf şi catehet din Nisibis şi Edessa se revelează a fi nu numai cel mai
fascinant şi fabulos poet creştin din toate timpurile, dar şi unul din cei mai
profunzi teologi ai tradiţiei creştine", încheie diac. Ioan I. Ică jr.
Cu refrenul "Laudă Ţie de la turma Ta în ziua arătării Tale!" răsunau în
bisericile siriene versurile "lui Mar Efrem, la Arătare": "Cerul s-a deschis, apa a
strălucit, porumbelul s-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a 8 Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni , ÎnColecţia Izvoare duhovniceşti, Vol. I, Ed. Arhiepiscopiei Alba Iulia, AlbaIulia, 1999.
11
coborât de sus şi a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit!" [Mt. 3, 17]. Îngerii
vesteau, iar pruncii săltau strigând: "Osana!"".
"Binecuvântat Cel ce în ape a şters păcate nenumărate!"
În perioada de început a creştinismului, cu ziua Bobotezei începea o nouă
viaţă pentru neofiţi, care primeau, la praznic împărătesc, baia naşterei celei de-a
doua prin Sfânta Taină a Botezului. Aceştia erau întâmpinaţi în baptisteriu de
cuvintele imnelor Sfântului Efrem Sirul: "Coborâţi şîn apăţ, fraţii mei
însemnaţi, îmbrăcaţi pe Domnul nostru [Ga. 3, 27] şi amestecaţi-vă cu neamul
Său! Căci este Fiul Celui de neam mare, cum a spus în parabola Sa [Lc. 11,
22]". Dialogul eclesial continua cu refrenul credincioşilor: "Binecuvântat Cel ce
în ape a şters păcate nenumărate!", urmat de versurile imnografului: "Din înalt
vine Firea Lui şi din adânc Haina Lui legată pentru totdeauna de haina celui ce
îşi dezbracă acum haina sa [Col. 3, 9]. Şi voi să dobândiţi acum din ape de la El
haină care nu se învecheşte şi nici nu se strică, haină care pe cei ce o poartă îi
îmbracă în veşnicie".9
Veşmântul ceresc al celor uniţi cu îngerii
Iată imaginea Sfintei Taine a Botezului în Biserica siriană de secol IV:
"Preotul binecuvântat e un mijlocitor între cele două părţi: un contract se încheie
înaintea lui; mijlocitor al Domnului său, e un chezaş din mijlocul nostru.
Dumnezeirea şi-a amestecat aluatul în apă. Plămada trupului alcătuit din ţărână
a atras la ea aluatul şi
l-a frământat cu Dumnezeirea". Iar neofitul era privit drept "cel mic care
s-a îmbrăcat în Cel ce ridică în apa [Botezului] toate, chiar dacă e slab în ochii
9 Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.B.O..R., Bucureşti 2002
12
nebunilor, e mare pentru veghetori şîngeriţ, fiindcă e îmbrăcat în Măreţia şlui
Dumnezeuţ. [...] Cine e mare să se facă mic, ca, mic fiind, să crească prin El! Să
se asemene Celui Preaînalt, Care S-a făcut cel mai mic; S-a făcut mic şi i-a făcut
mari pe toţi. Cel de jos, care s-a îmbrăcat în apă în Cel Înalt, poate fi dispreţuit,
dar a-l cerceta e lucru mare; căci în el locuieşte Cel Preaînalt". Chemarea
catehumenilor în baptisteriu aminteşte de veşmântul ceresc al celor uniţi cu
îngerii: "Coborâţi, fraţilor; îmbrăcaţi-vă în scăldătoare în Duhul Sfânt şi uniţi-vă
cu făpturile duhovniceşti şîngeriiţ care slujesc Dumnezeirii.10 Căci Ea e Focul
ascuns care însemnează turma Ei cu cele Trei Nume ale Celui ce este Duh [In.
4, 24], Nume care înspăimântă pe cel rău".
Invocarea versificată a Mântuitorului Hristos în imnele Sfântului Efrem
Sirul este de o frumuseţe aparte: "Minune! Cel ce curăţeşte toate S-a pogorât şi
S-a cufundat în apă. Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului
sunt pline de invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune,
Doamne, şi acum: că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului
poate aduce iertare. Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să
aducă iertare. De se sălăşluieşte puterea Ta, Doamne, într-un lucru dispreţuit, el
se face cinstit, aşa cum un pustiu se umple de popor atunci când se aşază în el
un împărat. Prin Puterea Ta, Apa s-a făcut biruitoare asupra păcatului care a fost
înghiţit de viaţă".
Îndoită cunună a Bisericii
Ziua Botezului găsea Biserica în haină de sărbătoare: "Mulţumeşte, fiică
şBisericăţ, pentru că ai îndoită cunună! Templele tale şi copiii tăi se bucură; iată
sfinţirea templelor tale prin slujbe şi sfinţirea copiilor tăi prin ungere! Fericită
10 Bria, preot profesor dr. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z,edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994
13
eşti tu; căci sunt două începuturi deodată: asemenea Slavei care pogoară peste
lăcaşurile tale coboară şi Duhul asupra copiilor tăi". Ziua Epifaniei Domnului
reproducea, în versuri, icoana Sfintei Treimi: "Mare minune e în turma ta
şBisericăţ: îngeri împreună cu cei vii. Trei Păstori sunt lângă curgerea apei, Doi
nevăzuţi şTatăl şi Duhulţ şi Unul văzut şHristosţ, Care botează. Fericit cel
botezat în izvorul lor! Căci Trei Braţe l-au sprijinit şi Trei Nume l-au păzit".
"Laudă Domnului praznicului nostru!"
În încheierea unui astfel de imn, Sfântul Efrem se adresează celor nou-
botezaţi, care, după tradiţie, erau îmbrăcaţi în haină albă: "Pe voi, cei curaţi de
orice prihană, să vă păzească puterea veşmintelor voastre albe.
Iar pe mine, slujitorul vostru al tuturor, să mă izbăvească rugăciunea
voastră a tuturor! Poetului, ostenit de cuvinte, să i se dea dezlegare din
milostivire! Învăţătorului, ostenit de vorbe, să i se dea iertare din bunătate!
Preotului, ostenit de botezare, să-i vină cununa de la dreptate! Din gura noastră,
a tuturor împreună, a celor de jos şi a celor de sus fără deosebire, îngeri,
heruvimi şi serafimi, botezaţi, însemnaţi şi ascultători, să strigăm cu glas tare:
"Laudă Domnului praznicului nostru!"".
" Mările fericesc râul în care Te-ai botezat, şi apele cerului sunt pline de
invidie că nu s-au învrednicit să fie scăldătoarea Ta. Minune, Doamne, şi acum:
că deşi izvoarele sunt pline de apă, numai Apa Botezului poate aduce iertare.
Puternice sunt oceanele cu apele lor; dar prea slabe ca să aducă iertare11."
11 Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia 2009
14
Imnele Răstignirii Domnului scrise de Sfântul Efrem Sirul
În ziua a paisprezecea se jertfea mielul de Paști „între sori“ precum este scris [Levitic XXIII, 5 și Ieșirea XII, VI; XXX, 8], arătând dinainte că avea să fie un apus [de soare] pentru El. “ Fiindcă așa s-a prorocit ceasul junghierii Mielului celui adevărat. Ceasul Său ne învață cât era de desăvârșit: în ziua a cincisprezecea fost-a junghiat când cele două stele [cf. Ieșirea XII, VI] erau în faza plină.
Catapeteasma ruptă [Matei XXVII, 51 par.] strigă de durere împotriva lăcașului cel sfânt, se tânguie fiindcă are să fie nimicit și pustiit. Arhiereul vremelnic și-a rupt cămașa, preînchipuind preoția pe care venea să o îmbrace adevăra¬tul Arhiereu. Lăcașul cel sfânt și-a sfâșiat vălul său, preînchipuind pe Cel ce lua în slujba Sa altarul lăcașului sfânt.
IMNELE PERLEI (I-II)SFÂNTUL EFREM SIRUL
Simbolul perlei:
Într-o zi, Frații mei, Am luat în mână o perlă Și am descoperit în ea simbolurile Fiului de Împărat, Imaginile și tipurile DumnezeiriiAm așezat-o, fraților, În podul palmei mele,Pentru a o privi mai de aproape.Încercând s-o privesc Dintr-o parte,Mi-am dat seama că din toate părțileEa era tot una.Asemenea este și cercetarea Fiului,El care nu poate fi cercetat,Fiind întru totul luminăÎn această curată (a perlei)Eu am cunoscut pe Cel Preacurat,Care nu suferă întinare.Și în aceasă limpezimeAm cunoscut marea tainăA Trupului Său, Care este cu totul curat.În nedespărțirea sa
15
Am cunoscut adevărul, Cel ce este cu totul nedespărțit.După cum lumina este în perlă, așa Hristos este în Fecioară, în Biserică și în nor.
CONCLUZII
Sfântul Efrem a fost un scriitor prolific: peste patru sute de imne au ajuns
până la noi, şi se ştie că pe vremuri existau mai multe, dar acum ele simt
pierdute pentru totdeauna.
A fost autorul unor omilii în versuri şi a unor opere în proză; acestea din
urmă includ tratate împotriva unor diverşi ereziarhi şi comentarii biblice. Dacă
operele polemice au astăzi un interes în principal istoric, comentariile conţin
multe intuiţii profunde; dintre comentariile existente la cărţile Vechiului
Testament, cel mai important este la Facere. Cel mai accesibil dintre
comentariile Sfântului Efrem este la Diatessaron sau la armonizarea siriacă a
celor patru Evanghelii.
Celelalte comentarii la cărţile Noului Testament, la Faptele Apostolilor şi
la Epistolele pauline, supravieţuiesc numai în traducere armeană (situaţie
valabilă şi pentru unele dintre imne şi omiliile în versuri). La mijloc între proză
şi poezie sunt două opere în proză artistică: o lucrare relativ amplă intitulată
Despre Domnul nostru şi o epistolă adresată unui anume Publius, reprezentând
o meditaţie deosebit de profundă asupra Judecăţii de Apoi.
Cele mai importante din operele Sfântul Efrem Sirul sunt marile cicluri de imne
(madrashe).
Pe aceste poeme lirice cu imagini extrem de vii, cu o mare sensibilitate şi
artă în folosirea limbajului, ca şi cu o deosebită profunzime a gândirii, se
bazează reputaţia de poet excepţional a Sfântului Efrem. Cel mai extins din
16
aceste cicluri e alcătuit din Imnele despre credinţă (87 de imne), despre Nisibe
(77 de imne), împotriva ereziilor (56 de imne), despre feciorie (52 de imne),
despre Biserică (52 de imne), şi despre Naştere (28 de imne); cicluri mai mici
includ Imnele despre Paradis (15 imne), despre Postul Mare (10 imne), despre
Răstignire şi despre Înviere (35 de imne).
Prin publicarea remarcabilei introduceri în viziunea spirituală asupra
lumii a Sfântului Efrem Sirul, semnată de renumitul profesor siriacist de la
Oxford Sebastian Brock, precum şi printr-o primă traducere a celor
cincisprezece „Imne despre Paradis”[Sebastian Brock, Efrem Sirul I. Ochiul
luminos. Viziunea spirituală a lumii la Sfântul Efrem Sirul [1985], traducere de
Pr. Mircea Ielciu; II. Imnele despre paradis, traducere de diac. Ioan I. Ică Jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 1998] , cititorul român a avut posibilitatea de a se întâlni
pentru prima dată cu universul spiritual şi creaţia autentică a Sfântului Efrem,
probabil cel mai mare poet al epocii patristice.
Volumul restituia adevărata imagine a „Efremului siriac”, prilejuind vin
dublu contact cu gândirea sa teologico-simbolică
BIBLIOGRAFIE
1. Imnele Cuviosului Efrem Sirul, 28 ianuarie 2011, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
17
2. Matthews, Edward G and Joseph P Amar (tranducere), Kathleen McVey (ed.) (1994).
Sfântul Efrem Sirul: scrieri alese în proză. Catholic University of America Press
3. Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate
ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul
4. Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia
5. Retiparita la editura Mitropoliei Chisinaului si Moldovei ,oras Orhei, Str. V. Lupu 9
6. 199 Bria, preot profesor dr. Ion,Dicţionar de Teologie Ortodoxă – A – Z,
edituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti,1994
7. Din volumul: Olivier Clement, Trei rugãciuni:Tatăl nostru, Rugãciunea Împãrate
ceresc, Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul
8. Aparitie: Editura Reîntregirea din Alba-Iulia 200
9. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.B.O..R., Bucureşti 2002
18