18

Calauziri pentru cresterea si educareaortodoxa a copiilor

de IRINEU - EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK

PROLOG

Fara nici o ndoiala, tineretul de astazi trece printr-o serioasa criza. Iar pentru acesta nu este eI nsusi responsabil. Cea mai mare parte de vina ne apartine noua, celor mari -- parinti, nvatatori, clerici, ndrumatori duhovnicesti. Ne-am pierdut noi nsine orientarea duhovniceasca si, cum era de asteptat, am pierdut si adevarata, ''dupa Dumnezeu'', educatie a copiilor nostri.

Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru vrsta copilariei si a adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica corecta si nteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, nca de la cea mai frageda vrsta, trebuie sa puna bazele unei vieti ntru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care nici o furtuna a vrstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este pus n evidenta n cartea de fata.

Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Cuprinsul acestor minunate cuvntari este foarte bogat n observatii psihologice si pedagogice si constituie un ghid pretios pentru delicata lucrare educationala a parintilor. Scriitorul se dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al problemelor de educatie, un fin psiholog si pedagog. Modul sau de expunere este simplu si popular, astfel tnct poate fi urmarit de oricine. Si cu mare surpriza se poate constata ca, desi sunt scrise cu aproape o suta de ani n urma, aceste omilii nu si-au pierdut nicidecum actualitatea. Ele ramn permanent valabile, dat fiind ca sunt in-spirate si ntemeiate pe nvatatura si sfaturile Dom-nului. De altfel, problemele vrstei tinere au ramas aceleasi, indiferent de scurgerea timpului si de schimbarea epocilor istorice.

Cele zece omilii pedagogice fac parte din lucrarea ''Invatatura Iui Irineu, episcopul de Ecaterinburg'', care a fost editata n anul 1901 n orasul cu acelasi nume. Din aceasta le-am tradus n greceste si le-am editat cu mici modificari. La sfrsit, n adaugiri, am expus si un text foarte instructiv si placut, care le ofera parintilor cteva exemple despre ce nu trebuie sa faca, pentru a nu contribui ei nsisi la distrugerea caracterului copiilor lor!

Gravurile care nsotesc textul provin din diverse reviste rusesti editate n secolul trecut.

Intlnim aici vesnica si unica nvatatura pedagogica a Evangheliei, care ramne peste veacuri net superioara sistemelor pedagogice omenesti aride si confuze.

Daruim aceasta pretioasa Samnta a pedagogiei crestine, care este cuprinsa n omiliile de fata, tuturor parintilor crestini si educatorilor, n dorinta ca ea sa rodeasca nsutit n cadrul fiecarei familii.

Sfnta Mnastire Paraklitos

CND NCEPE EDUCATIA?

n vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ''Sa scoti din radacina acest copac''! Si i-a aratat un copacel tnar, un curmal, care apucase nsa sa prinda radacini foarte puternice si adnci.

Facnd ascultare de duhovnicul sau, ucenicu1 ncerca sa duca la ndeplinire aceasta porunca, nsa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ''Parinte'', i spuse, ''ceea ce mi-ati cerut sa fac de-paseste cu mult puterile mele''! Atunci parintele i arata un alt copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa l smulga din pamnt de la prima ncercare, fara a depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o greutate, a smuls copacelul abia rasarit.

Facnd o legatura ntre povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca, de multe ori, parintii ramn aproape neputinciosi n a schimba comportamentul copiilor mai mari de vrsta, daca nu au nceput sa se ocupe de educatia lor nca din frageda pruncie. Spune si un proverb: ''Ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batranete''! Iar nteleptul Sirah nvata: ''Ai feciori? Invata-i pe ei si nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Cartea ntelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah ''Ecclesiasticul'' 7,24).

Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte copiilor lor. Uneori se ntmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei nsisi foarte buni si evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor.

Una dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata n nsasi educatia pe care acestia o ofera. Se ntmpla asadar, ca acestia sa nu se ngrijeasca ndeajuns de educatia religios-morala a copiilor lor, sau sa fie att de orbiti, de o exagerata iubire parinteasca, nct sa nu vrea sa vada si sa recunoasca n acestia nimic rau sau condamnabil. Refuza sa ia aminte, la observatiile bine intentionate ale celor din jur, nu iau n seama sfaturile lor si contesta cu putere adevarul celor constatate. Si abia cnd problemele copiilor lor devin insuportabile, ncep sa se gndeasca la modul de ndreptare al fiicei sau al fiului lor. Abia atunci fac apel la educatie. De multe ori nsa, se ntmpla sa fie deja prea trziu.

De aceea consider necesar sa va explic, de ce educatia copiilor trebuie nceputa nca de la cea mai frageda vrsta.

Va este tuturor cunoscut, ct de repede se dezvolta o samnta aflata sub pamnt. Factorii care contribuie 1a dezvoltarea ei ncep imediat sa si faca simtita influenta. Caldura si umiditatea trezesc tnarul vlastar n pamnt, care ncepe ncet-ncet sa urce catre suprafata.

Acelasi lucru se ntmpla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine n aceasta lume si creste nencetat. Este cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede, din toate punctele de vedere, mai ales la vrsta copilariei. Tot acum are nevoie si de cea mai mare ngrijire si atentie.

Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, n vreme ce si mai repede nainteaza cea sufleteasca. Copilul ncepe sa vorbeasca, sa nteleaga primele lucruri, sa gndeasca, sa judece: Vointa sa se ntareste si nvata ncet-ncet sa actioneze de la sine. Mintea sa se mbogateste cu ntelegerea obiectelor care l nconjoara, n vreme ce, mpreuna cu acestea, ncepe sa nteleaga si cte ceva despre existenta lui Dumnezeu. Incepe sa si puna problema destinatiei sale n aceasta lume si nvata sa faca diferenta ntre bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta. Incepe sa constientizeze iubirea si antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.Pentru ca toate aceste puteri, care l ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa cum trebuie, parintii sunt datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului Ior. Educatia are o dubla menire: pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sadeasca pe cele bune. De aceea este necesar, ca ea sa nceapa nca de la cea mai mica vrsta a copilariei.

Multi dintre parinti nu acorda nsa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera necesara nceperea educatiei chiar de la cea mai frageda vrsta. Unii dintre ei, mai ales cei tineri, privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, l adorm, l mngie, se joaca cu el, l cocolosesc, l pazesc n fel si chip sa nu raceasca sau sa se mbolnaveasca de altceva,etc. In rest l lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea, numai sa nu i deranjeze cu plnsul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu si dau seama ca adoratul lor ''ngeras'', a devenit odata cu trecerea timpului din ce n ce mai ncapatnat, mai plngacios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se intereseze, n sfrsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este deja foarte trziu! Copacelul a crescut!

Alti parinti gresesc la rndul lor, nsusindu-si anumite conceptii pedagogice gresite, care din pacate n zilele noastre sunt foarte raspndite. Aceste conceptii sunt foarte greu apoi de schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca pretexte, pe de o parte pentru a justifica scaderile si obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi neglijenta si indiferenta parintilor fata de corecta ndrumare ce ar fi trebuit acordata.

''Pai, sunt copii...'', spun parintii sensibili, ''putem sa dam o asa de mare importanta cusururilor lor... ?''. Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.

Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...? Ce vor ajunge mai trziu acesti copii...? Au ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa savrseasca raul...? Este oare logic sa neglijeze cineva o greseala, pentru ca aceasta a fost savrsita de un copil...? Daca n casa noastra izbucneste un incendiu, oare spunem:

''O, ce foc frumos...!'', sau chemam pe toata lumea n ajutor...? Putem asadar sa i privim linistiti pe copiii nostri, cnd vedem ca nlauntrul lor ncepe sa arda din ce n ce mai tare focul patimilor, care ameninta att cu o distrugere a trupului, temporala, ct si cu cea a sufletului, vesnica...?

''Cu timpul o sa nteleaga'', se multumesc sa spuna alti parinti. ''Copilul o sa nceapa sa gndeasca mai mult, ntelegand si singur ce este bine si ce este rau''.

Ct de distrugatoare este si aceasta nselare de sine! Logica este un cutit cu doua taisuri: ea poate fi ndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu ajuta la nimic. Trebuie n plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa l savrsesti. Catre o astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, nca din primii ani ai copilariei, astfel nct mai trziu, cunoscnd binele si cu ajutorul ratiunii, sa l savrseasca, ajutat fiind si de puterea vointei. Daca educatia nu ncepe de la vrsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar foarte periculos. Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin nchisori sau institutii corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca ''ntelegerea a venit cu timpul...!''.

Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca nu primeste o educatie corespunzatoare, la vrsta potrivita, nu va evolua n chip pozitiv. Pentru ca, asa cum ne confirma si cuvntul lui Dumnezeu, din firea sa omul este nclinat spre a savrsi raul.

Justificnd defectele copiilor si ale tinerilor si n acelasi timp atitudinea lor, multi dintre parintii neglijenti spun urmatoarele: ''nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata mpodobita cu virtuti, nca de la vrsta copilariei ... !''.

Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul vietii Sale, nu a fost la rndul Sau copil si tnar...? Ce ne spune Sfanta Evanghelie: ''iar copilul crestea si se ntarea cu duhul, umplndu-Se de ntelepciune, si harul lui Dumnezeu era asupra lui''. (Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse n vietile sfintilor, care ne arata ca acestia, nca de la cea mai frageda vrsta, si cultivau virtuti ca evlavia, asculta-rea, bunatatea...? Si daca Mntuitorul ne spune des-pre copii: ''lasati copiii sa vina la Mine'' (Matei 1 9, 1 4) si nca: ''vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici care cred n Mine ... '' (Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa faptuiasca virtutea...? Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata n evidenta ca virtutea poate fi lucrata de la vrsta frageda, lucrarea ei fiind n acelasi timp cu mult mai curata, mai nevinovata, mai autentica.

De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor, cu obisnuinte bune si cu nclinatia catre savrsirea binelui, nca de la vrsta mica a copilariei. Vor da socoteala n fata lui Dumnezeu.

Voi nsa, parintilor, care cititi aceste rnduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai mica aparitie a raului n comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta are - la nceput inconstient, nsa mai trziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale pacatului stramosesc.

Astfel, spre exemplu, daca pruncul si da seama si de obicei foarte repede se ntmpla aceasta -- ca prin plns si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce si doreste, se va obisnui sa faca astfel mereu. Si cu ct mai des se repeta aceasta, cu att mai ndaratnic si mai alintat devine. La fel se ntmpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu trecerea timpului se dezvolta din ce n ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat nca din primii ani ai copilariei. .

Se istoriseste despre mparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai crunti prigonitori ai primilor crestini, ca de cnd era mic, i placea sa chinuiasca si sa ucida diferite animale. Prin urmare, aceasta nclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat n el nca din copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem grija sa punem bazele unei educatii corecte. nca din copilarie.

Urmariti tot timpul nclinatiile copilului vostru. Si orice tendinta rea si face aparitia, smulgeti-o din radacina cu ajutorul educatiei.

Asemanati-va gradinarului, care n epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si nefolositoare ale copacilor. Acelasi lucru trebuie sa l faceti cu copiii vostri. Inima copilului poate fi comparata cu o gradina, iar parintii cu niste gradinari ai lui Dumnezeu, care sunt datori sa curete la vreme gradina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de neghina obisnuintelor rele.

Daca vor ntrzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini adnci, daca inima copilului va fi cuprinsa de deprinderi urte, atunci nu vor mai putea face fata luptei mpotriva acestora. ''Te plngi'', scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, ''ca fiuI tau este neascultator? Cu usurinta ai fi putut, pe vremea cnd era nca mic, sa l fi ndreptat, sa l fi obisnuit cu ordinea, sa l fi nvatat sa fie constiincios n ndatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. Cnd pamntu/ era nca bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smulgi buruienile, mai nainte de a fi apucat sa prinda radacini adnci. Neglijenta ta este de vina, pentru ca acum patimile fiului lau sunt foarte puternic statornicite n inima sa''.

Educatia nsa nu consta numai n a combate pornirile rele ale copilului, ci si n a-l obisnui de mic sa savrseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le cultivam n sufletele copiilor? Vom vedea mai amanuntit n capitolele ce urmeaza.

Sfanta Scriptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa l obisnuim pe copil, de mic sa savrseasca binele. nteleptul Sirah scrie, ca daca un tnar apuca pe un drum, nu se va abate de la acesta pna la batrnete. Adica, daca omul, de tnar apuca pe drumul cel bun, daca din copilarie a iubit binele, nu se va schimba pna la moarte. Acelasi lucru l spune si proverbul popular: ''din Ieagan pna la mormnt acelasi vei fi''

Va reamintesc deci, parintilor, cuvintele nteleptului Sirah: ''ai feciori? Invata-i pe ei, si nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Sirah 7,24). Si de asemenea mai amintesc si proverbul poporului:

''ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batrnete!''

BAZELE EDUCATIEI

Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie nceputa de la cea mai frageda vrsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotartori pentru tot restul vietii omului. Am aratat de asemenea, cam n ce consta, n general, nceputul educatiei, si anume ca parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si n urmatoarele, vom urmari mai amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc ndreptate si care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie ndrumat.

Dupa cum ne spune nteleptul Solomon, ''nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu'' (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive n sufletele copiilor lor, ct mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.

nsa de ce --- veti ntreba poate --- trebuie ca noi parintii, si n special mamele, sa i nvatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, nca de la vrsta prunciei?

Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este nvatat sa fie evlavios si sa fie prezent n snul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cnd va ajunge la maturitate, cnd ispitele l vor nconjura din toate partile, iar patimile salbatice l vor asedia, acesta va ramne nenvins si drept, pastrnd acele principii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele matern, l vor nsoti pe tot parcursul vietii.

Si daca vreodata un astfel de copil, nvins de vreo patima sau debusolat de vreun exemplu rau, o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se ntoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca n anii copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum gresit, simte la un moment dat, ca nlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate ntoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele rugaciuni simple, pe care le-a nvatat de la mama sa -- chiar daca ea acum se odihneste poate n mormnt -- se gndeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe cnd statea nca pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se poate ca ntr-una din nopti, mergnd sa se culce, sa si aduca aminte, fara sa vrea, cum mama sa l nvata sa si faca semnul sfintei cruci nainte de a se culca, cum l nsemna chiar ea cu sfnta cruce si cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.

Intelegeti acum ce mare binecuvntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase! Acestea, de la cea mai frageda vrsta i vor nvata despre credinta si despre evlavie. De la mama -- nu de la doica, nvatatoare sau profesoara -- trebuie sa nvete copilul sa l cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa nvete copilul sa si faca rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie sa l nvete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit din totdeauna n familiile cu adevarat ortodoxe.

''Indata ce copilul ncepe sa nteleaga'', scrie Sfntul Ioan Gura de Aur, ''parintii i nvata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rnduiala slujbelor sfinte''. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ''sa i nvatati pe copiii vostri sa si faca semnul Sfintei Cruci. Iar cta vreme ei nca nu pot sa si-l faca singuri, sa i nsemnati voi cu mna voastra''. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, i scria; ''este foarte frumos pentru o mama crestina sa l nvete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al Lui Iisus, cnd nca glasul sau este foarte plapnd iar limba sa abia poate sa pronunte''.

Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si n special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor n primii ani de viata, trebuie, ca de la cea mai frageda vrsta, sa cultive n sufletele lor sentimentul religios -- sau mai bine spus, modul de viata ortodox -- din care sa rodeasca mai trziu fructele credintei si ale evlaviei.

Vreti sa aflati cum este posibil sa se mplineasca aceasta? Cum sa le inspiram copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?

Aceasta se poate realiza, daca vom ncepe sa i nvatam pe acestia, nca de mici, adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.

Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.

Cu cuvinte simple, izvorte din inima, trebuie sa 1e vorbeasca pruncilor ei, ct se poate de des, despre bunul si milostivul Parinte ceresc, Care i iubeste mult pe toti copiii si le trimite bunatatile Sale.

Mai trziu, din timp n timp, le poate povesti despre viata primilor oameni n paradis. Despre cum traiau ei acolo fericiti, atta vreme ct au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna ca n ceruri va fi ntotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii lor.

Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa vina pe pamnt Mntuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca mparatia cerurilor.

Sa le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti, despre cei trei magi care I s-au nchinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le descrie copilaria pruncului Iisus, nchinarea Sa la templu la vrsta de doisprezece ani si viata Sa n Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicndu-le ca toate acestea Le-a suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va ntelege ndata ca el nu trebuie sa fie rau.

Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului! Va vedea ca ncet-ncet, copilul va ncepe sa i ceara sa povesteasca n fiecare zi tot mai multe.

Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la vrsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa i spuna nca despre iubirea ei fata de toti oamenii si despre mplinirea cererilor acelora care se roaga catre Dnsa.

i va vorbi si.despre sfintii ngeri, mai ales despre ngerul sau pazitor, care se ngrijeste de dnsul!

Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa i povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfintele icoane, care nu trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodoxa, explicndu-le cine este reprezentat n fiecare. Le va darui copiilor sa poarte la gt cte o cruciulita si le va explica cineeste rastignit pe aceasta. l va duce pe prunc n fiecare zi n fata iconostasului din casa, si va face sfnta cruce si l va nsemna apoi si pe acesta cu mnuta lui nvatndu-l cum sa se roage.

De asemenea, nu va uita sa l ia pe copilul ei n fiecare Duminica la biserica si sa l mpartaseasca cu Sfintele Taine.

Urmnd toate aceste sfaturi, mama cea buna l va nvata pe prunc, mai nainte ca acesta sa mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le nteleaga. Copiii n general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte dect cei mari. Este deajuns ca ei sa creasca ndrumati de o mama evlavioasa.

Ct de usor este, de exemplu, sa se faca legatura ntre pomul de craciun si istoria nasterii lui Hristos. Sau ct de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mntuitorul a patimit si a fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilul va ntelege, ca pentru aceasta nu trebuie sa pacatuim. Ii vom spune, de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori, daca vom fi buni, Mntuitorul ne va nvia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul Lazar.

Ct de usor este sa i inspiram - copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar sa I facem sa nteleaga ca n biserica se simte si mai mult prezenta lui Dumnezeu, care i iubeste att de mult pe copii si i cheama lnga Dnsul. Prin urmare, n biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne rugam cu evlavie.

Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragoste fata de Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor vostri. Ct de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care i privam de bogatia credintei, de tezaurul Ortodoxiei.

Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ''sufletul omului -- si deci si al copilului --este din fire crestin''. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament evlavios. Bine spune si Psalmistul: ''din gura pruncilor si a celor ce sug ai savrsit lauda'' (Psalmi 8,3).

Pentru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodox n sufletele copiilor, parintii sunt obligati sa i nvete de mici sa intre n legatura cu Dumnezeu, sa se roage. Orict de mic este copilul, el poate ncet-ncet, sa nvete sa se roage. Din momentul n care stie sa ceara parintilor sai ceva care si doreste, va putea sa nvete sa ceara si de la Parintele ceresc cele cuvenite.

Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roage. Daca va nvata de mic sa se roage, cu timpul rugaciunea i va deveni ncet-ncet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti n fiecare zi dimineata si seara rugaciunile cuvenite, precum si nainte si dupa fiecare masa. Sa nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvntatoare de iesle. Trebuie sa nvete ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai nti sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile ''Tatal nostru'', ''Cuvine-se cu adevarat'' si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil.

Este un fenomen foarte trist n vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna n familie, la masa, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem attea familii nefericite si attea ratari, n ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii, familiile, au ncetat sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: ''cereti si vi se va da!'' (Matei 7,7).

Poate ca multi vor raspunde: ''pai, copilul nu ntelege rugaciunile''. Desigur ca la, - nceput- nu va ntelege prea mult din cele cuprinse n rugaciuni, dar el intra astfel ntr-o atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate ca nu si poate nchipui n sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta Lui. Simte ca exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. Cnd copilul spune cuvintele rugaciunii, se gndeste la Dumnezeu, i daruieste Acestuia sentimentele sale. Si o astfel de rugaciune, care se nalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placuta n fata lui Dumnezeu dect rugaciunea unui ntelept, care ntelege exact fiecare cuvnt, dar care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii. Ct de mult i place lui rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cnd scrie: ''din gura pruncilor si a celor ce sug ai savrsit lauda'' (Psalmi 8,3).

Ca sa fie mplinita nsa o corecta educatie religioasa a copiilor, trebuie mai nti de toate ca parintii nsisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei nsisi sa iubeasca rugaciunea.

Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste - pentru ca nu cere bucurie - si mngiere n rugaciune, atunci ea nu poate mplini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci cnd mama are o viata duhovniceasca nentrerupta, cnd copilul o vede ca se roaga ea nsasi des si cu caldura, si va nsusi si el aceleasi principii de viata.

Ati nteles acum, iubiti partnti, si n special voi mamelor, de ce trebuie sa i nvatati pe copiii vostri credinta si trairea ortodoxa nca de la vrsta prunciei? Si de ce trebuie sa i nvatati sa se roage, mai nainte chiar de a merge la scoala?

Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri este educatia crestin ortodoxa. Sa i nvatati, asa cum v-am expus pe scurt, adevarurile de baza ale credintei noastre. Sa i nvatati sa fie evlaviosi si sa se roage, din frageda pruncie, att cu cuvntu1 vostru, ct mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai trziu preotii sau profesorii de religie sa i nvete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii nca de acasa.

Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti spera, ca mai trziu sa fiti mndri de ei si nu sa ajungeti sa plngeti pentru dnsii Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai trziu. Daca i veti nvata sa l iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor iubi n mod sincer si pe voi.

DEPRINDEREA ASCULTARII

Sunt doar cteva texte n Sfnta Evanghelie, care se refera la anii copilariei Domnului. Ele sunt nsa foarte graitoare si cu un bogat continut pedagogic. Astfel, despre copilul Iisus de doisprezece ani, sfntul evanghelist Luca scrie: ''si a cobort cu ei si a venit n Nazaret si le era supus'' (Luca 2,51).

Ceea ce accentueaza aici sfantul evanghelist Luca este faptul ca Iisus, copil fiind, era ascultator si supus fata de parintii sai pamntesti. Aceeasi ascultare o avea nsa si fata de Tatal cel ceresc. Aceasta se vede din cuvintele Sfntului apostol Pavel, care scrie despre Iisus, ajuns acum la vrsta maturitatii, urmatoarele: ''...ascultator Facndu-Se pna la moarte, si nca moarte pe cruce.'' (Filipeni 2,8). Mai mult, Sfntul apostol ne arata ca de aceasta ascultare a depins mntuirea lumii: ''caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.'' (Romani 6,19).

Nu este nevoie sa vorbim despre imensa importanta a ascultarii n viata oamenilor, n general. Ct de importanta este ea, n special n educatia copiilor, o stie fiecare parinte. Putem chiar sa spunem ca acela care a rezolvat problema ascultarii cu copiii sai, a rezolvat chiar problema educatiei.

Nu voi vorbi deci, despre importanta ascultarii. Voi arata doar parintilor, cel mai simplu si mai sigur mod de educatie, astfel nct copiii lor, sa devina foarte curnd ascultatori. Aceasta, cred, ca i intereseaza cel mai mult.

Mai nti de toate, trebuie sa accentuam faptul ca ascultarea este ca o planta foarte sensibila, care nu se poate dezvolta si rodi oriunde. Rasare numai acolo, unde pamntul i este prielnic. Cu tristete constatam asadar, ca n multe familii nimic nu reuseste sa ajute la nsusirea virtutii ascultarii de catre copii. Acestea sunt familiile n care domina asa zisul duh al libertatii. care consta de fapt n contestarea si nepasarea fata de orice regula, atunci cnd vor sa-si apere propriile interese.

Daca parintii sunt contaminati cu un astfel de duh este imposibil sa se mai foloseasca orice forrna de educare a ascultarii.

Oricine vrea sa aiba copii ascultatori, trebuie el nsusi sa respecte orice forma de autoritate recunoscuta, fiecare principiu si lege. Astfel de autoritati sunt Dumnezeu, Biserica si statul. Iar legile care trebuiesc respectate sunt asadar, cele ale lui Dumnezeu, ale Bisericii si ale statului. Respectam noi nsine nsa, primii aceste legi?

n anumite familii, Dumnezeu este ultima persoana careia I se acorda vreo importanta. Despre El se discuta numai ocazional, spre exemplu dupa citirea vreunei carti n care se promoveaza necredinta sau negarea unuia dintre adevarurile de credinta ale crestinismului. In multe astfel de carti, credinta n Dumnezeul cel personal si viu este considerata un fel de poveste, potrivita numai pentru femeile batrne.

Multi nici nu simt nevoia de a intra n legatura cu Dumnezeu, n timp ce acela care o face, este adeseori batjocorit.

Toate acestea sunt observate si auzite de copil. Ce concluzie va trage deci? Cu usurinta ne-am putea da seama: ''daca tatal meu nu l cinsteste pe Dumnezeu si nu asculta de Acesta, nseamna ca si eu pot sa nu l cinstesc si sa nu ascult de tatal meu. Daca Dumnezeu si poruncile Sale sunt povesti, atunci porunca a cincea: Cinsteste pe tatal si pe mama ta... ,este si aceasta un mit fara importanta. Prin urmare parintii nu reprezinta nimic important pentru mine. Si nu am nici o obligatie fata de ei''. Trebuie sa recunoastem, ca n acest fel, logica este de partea copiilor!

Astfel, daca ne gndim ca pentru multi pa-rinti Biserica nu nseamna nimic, cu usurinta vom ntelege ca n astfel de familii, nici nu poate fi vorba de educarea ascultarii.

''Ce ma intereseaza pe mine ce spune preotul? Ce nevoie am eu de sfaturile sale? Pot eu sa cred ceea ce spune?''. Astfel de cuvinte - sau poate chiar mai rele - aud adesea copiii n casele lor, n vreme ce la biserica li se spune ca trebuie sa asculte de parinti, de preot si de profesorii lor. Si n vreme ce acasa se submineaza cu o abundenta ironie per-soana si lucrarea preotului, copilul aude de la acesta:

''cinsteste pe tatal tau si pe mama ta... ''. Atunci copilul ajunge sa traga o concluzie definitiva: ''de vreme ce tatal meu nu recunoaste nici una dintre poruncile lui Dumnezeu, despre care vorbeste preotul, atunci nu exista nici un motiv sa l ascult pe preot, atunci cnd nvata porunca a cincea''. Logica este din nou de partea copilului!

Acelasi lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre autoritatea statului: ''de ce sa ascult eu de legile statului? Eu sunt propriul meu stapn si fac ce vreau!. Astfel de afirmatii gratuite face tatal, lipsit de discernamnt si fara sa ia seama cine l asculta.

Desigur ca aceste cuvinte, ndreptate mpotriva autoritatii statului, nu au prea mare valoare. Deoarece statul dispune de mijloacele de constrngere necesare, n vederea respectarii legilor sale. Nu acelasi lucru se ntmpla, atunci cnd este vorba de Dumnezeu si de Biserica.

Prin urmare, n astfel de conditii, nu exista un teren propice pentru educarea copiilor n spiritul ascultarii fata de parinti. Acolo unde nu este recunoscuta si respectata puterea dumnezeiasca, acolo unde legile statului sunt respectate din frica, acolo deci, nu poate rodi educarea ascultarii. Oricine ignora autoritatea lui Dumnezeu, a Bisericii si orice alta forma de autoritate, nu va reusi sa impuna copiilor sai, sa respecte autoritatea sa parinteasca. De aceea, daca vreti sa fiti ascultati de copiii vostri, respectati mai nti voi autoritatile recunoscute n mod curent si legile acestora. Astfel vor nvata si copiii vostri sa asculte de voi!

Sa presupunem nsa, ca exista acele conditii, necesare cultivarii acestei virtuti n sufletele copiilor. Cum vom reusi sa facem aceasta?

Ascultarea consta n a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune vointa mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un adnc respect. In plus, trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma.

Cea mai tare putere a sufletului este vointa! Aceasta domneste asupra tuturor celorlalte puteri sufletesti ale omului. Lucrul pe care l vrem, la acela ne si gndim, despre acela vorbim, si pe acela l savrsim. Dumnezeu ne-a nzestrat cu aceasta putere sufleteasca, pentru a ne dori sa savrsim numai binele, si n acelasi timp, pentru a opune rezistenta si a ur raul. Insa vointa noastra a fost slabita din cauza pacatului si tinde mai mult catre savrsirea raului. Cu toate ca recunoastem binele, nu avem puterea nici de a ni-l dori, n mod constant, nici de a-l savrsi: ''caci nu fac bine pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela l savrsesc.'' (Romani 7, 1 9).

Slabirea vointei ndreptate catre savrsirea binelui este un rezultat al pacatului stramosesc. La fel cum am vazut si n cazul alintarii si al ndaratniciei, care trebuiesc din pruncie dezradacinate.

Vita de vie da multe roade dulci, nsa nu atunci cnd este lasata sa se dezvolte n voia ei, ci atunci cnd este taiata si legata de araci. Acelasi rezultat l ofera si disciplina. Iar stapnirea alintarii si a ncapatnarii copilaresti ofera roadele ascultarii.

Insa ca sa va bucurati de aceste roade, tineti minte regulile pe care trebuie sa le urmati.

Nu le permiteti ndaratniciri si alintari copiilor vostri, fie ei ct de mici. Aceasta nu nseamna desigur, ca trebuie sa limitati la maxim libertatea lor de vointa. Copilul poate sa ceara ceva bun si folositor, ceva de care are ntr-adevar nevoie, ceva pe care l merita. Atunci voi trebuie cu toata bunavointa sa le ndepliniti cererea.

Daca, spre exemplu, la ora potrivita copilul cere de mncare, deoarece i este foame, nu trebuie sa i refuzati acest lucru. Daca ati face-o, v-ati dovedi rai si nenduratori.

Daca, la fel, copilul cere ceva care i este necesar la scoala, trebuie sa i satisfaceti aceasta cerere, deoarece altfel exista riscul ca el sa apeleze la alte mijloace nedorite.

Este nsa complet diferit cazul n care copilul cere ceva care nu i este permis. Aceasta trebuie sa i-o refuzati cu tarie, facnd abstractie de lacrimile sale.

Niciodata sa nu cedati capriciilor copilaresti. Cine se arata o data ngaduitor, va deveni pentru totdeauna rob al mofturilor copilului sau.

In straduinta de a forma caracterul copiilor lor, parintii trebuie sa conlucreze armonios. Sa nu darme unul, ceea ce construieste celalalt. Niciodata

un copil nu devine mai alintat, ca n cazul n care vede ca unul dintre parinti i ngaduie ceea ce cela-lalt i interzice.

Vine, de exemplu, tnguindu-se la mama sa, si se plnge ca tatal nu i-a dat un lucru, pe care l-a cerut. Mama nu trebuie sa si exprime sprijinul si mila fata de copil si cu att mai mult, nu trebuie sa si arate nemultumirea fata de gestul tatalui, chipurile pentru ca acela nu a facut voia vlastarului.

Acelasi lucru trebuie sa l faca si fratii mai mari, rudele si toti cei care locuiesc n casa respectiva, mai ales bunicii. Este cunoscut faptul ca cei n vrsta cauta mereu un sprijin si un lucru caruia sa se dedice. Dat fiind ca parintii sunt mai mult plecati si ocupati, si ndreapta atentia catre nepoti. Si cum? Satisfacndu-le toate hatrurile. De aceea nepotii, de multe ori, si gasesc un aliat n persoana bunicului sau a bunicii. Spera ca lnga acestia vor putea obtine orice si doresc.

Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa comande celor mai mari dect dnsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care nu le este permis sa aiba.

Cnd copiii si doresc orice lucru, trebuie sa l ceara, nu sa comande sa i se dea. Trebuie sa fie multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta.

Niciodata nu trebuie sa neglijam orice gest de neascultare din partea copiilor. Ceea ce spune mama si tata, trebuie urmat ntotdeauna fara ntrziere. Copilul trebuie sa ajunga, prin educatie, sa gndeasca n constiinta sa: ''daca nu voi ndeplini imediat ceea ce mi-a spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine''. Parintii trebuie sa fie de asemenea siguri la rndul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la ndeplinire. Numai asa vom putea sa nvingem ndaratnicia copilului, ajutndu-l sa si dezvolte o vointa puternica, ndreptata catre savrsirea binelui si cultivnd n acelasi timp si virtutea ascultarii.

Dupa ce reusiti deci, sa alungati alintarea si ndaratnicia din sufletul copilului, trebuie sa continuati sa va purtati mereu n acelasi mod educativ, astfel nct copiii sa va acorde constant respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.

Copiii nutresc n mod firesc un respect special fata de parintii lor. Acest sentiment natural este revelat si n porunca a cincea a Decalogului. Ar fi desigur de prisos sa spunem parintilor: purtati-va n asa fel nct, sa va respecte copiii vostri.

Copilul cunoaste, ca trebuie sa i respecte pe tatal si pe mama sa, si apoi afla ca aceasta o cere si Dumnezeu. Ce se ntmpla nsa, n momentul n care vede la parintii sai ceva care provoaca repulsie, antipatie si tulburare n sufletul sau nevinovat de copil, ajungnd astfel sa nu i mai poata respecta, n pofida vointei Lui? Cum poate un copil sa respecte un tata betiv, sau o mama care tot timpul blestema si ocaraste, doi parinti care se cearta mereu ntre ei? Exemplul rau oferit de parinti, nu numai ca zdruncina respectul copiilor fata de ei, dar submineaza si temelia ascultarii. Nu va gndi oare copilul: ''pai, ce fel de parinti sunteti voi?''

De aceea parintii trebuie sa aiba grija cum se comporta si sa evite orice gest, care ar putea zdruncina respectul copiilor fata de ei. Trebuie mai nti ei nsisi sa fie condusi de sentimentul de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. Sa nu se certe si sa nu dea curs unor discutii necuviincioase mai ales n fata copiilor.

Copiii nu trebuie sa auda niciodata expresii de genul: ''n-o sa ajungi nici tu deparie, ca si taica-tu!'', ''o sa ajungi un ratat, ca si taica-tu!''. Sau: ''risipitoare esti si tu ca si maica-ta!'', ''numai minciuni spui, ca si maica-ta!''. Degeaba cerem respect si ascultare, de la copiii care aud astfel de cuvinte de la parintii lor.

Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii vostri. Tatal care se maimutareste n mod exagerat n fata copiilor sai, nu se poate astepta la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate ndrepta comportamentul lor necuviincios.

Aceasta nu nseamna desigur, ca trebuie sa fim tot timpul n fata copiilor nostri aspri si excesiv de seriosi. Trebuie sa avem discernamnt si sa facem diferenta ntre seriozitatea delicata si glumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios n acelasi timp copiii nutresc un adnc respect. Este de ajuns o singura privire, pentru ca acestia sa asculte ndata rugamintea sa.

Vreti sa va asculte copiii vostri? Aratati-le nencetat iubirea voastra. Nu nsa acea forma de iubire exprimata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin iubirea nteleapta, din

inima, care sa urmareasca doar binele lor. Cnd co-pilul simte o astfel de iubire asculta nu de frica, ci din respect.

Nu ramneti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti niciodata, ca pentru voi copiii sunt o greutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice jertfa pentru binele lor este prea mare, sau prea grea pentru voi.

Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un copil sa iubeasca pe acel parinte, care i da bombanind o bucata de pine?

Oferiti-le din cnd n cnd copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. Un dar de sarbatori sau de ziua numelui ntareste iubirea lor.

Incercati sa cstigati inima copilului vostru, dezvoltnd o relatie bazata pe sinceritate si ncredere reciproca. Suspiciunea si lipsa de ncredere ucid dragostea.

Nu adaugati la pedepsele cuvenite expresii jignitoare si observatii care ranesc. Un astfel de cornportament asupreste inima si distruge orice urma de iubire.

Parintilor! V-am aratat mijloacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce la nsusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri.

Mai nti sa i nvatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu.

Aveti grija din timp sa nu rasara n inima lor buruiana alintarii. Nu ngaduiti nici o forma de ndaratnicie si de obraznicie.

Nu le dati tot ceea ce va cer. Obisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia.

Cereti-le sa faca ndata si cu exactitate ceea ce le-ati poruncit. Sa nu fie nevoie sa mai repetati aceeasi indicatie. Nu le cereti nsa niciodata, sa faca ceva care le depaseste puterile.

Fiti constanti n atitudinea voastra si nu le ngaduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis.

Nu va contraziceti unul cu celalalt n fata copiilor.

Aveti grija ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evitnd orice gest care l-ar putea zdruncina.

In sfrsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuvntarea lui Dumnezeu, n lucrarea de educare a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, grija si lupta voastra vor fi ncununate de succes.

DEPARTE DE MINCIUNA

n capitolul precedent am vorbit despre modul n care trebuie sa cultivam n inima copiilor virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In continuare vom arata, cum sa le inspiram copiilor dragostea de adevar, cum sa i nvatam sa pretuiasca adevarul si evite minciuna.

Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adnc sadite n om si deci si n copil. Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit sa l stinga definitiv. Chemarea catre adevar a persistat n om. Aceasta chemare se manifesta n copil, prin acea dorinta nesfrsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul ntreaba despre toate. Si orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat.

In puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. Mai trziu, i este rusine si se nroseste nu numai cnd el, din graba sau din necugetare spune vreo minciuna, ci si atunci cnd i aude pe cei mari mintind.

Iubirea pentru adevar este sadita n sufletul copiilor de nsusi Dumnezeu. Trebuie nsa, ca aceasta vocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se ntareasca. Aceasta este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca?

Primul lucru pe care trebuie sa l faca, este de a-i povatui de la cea mai frageda vrsta. Cum se poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:

a) Sa i nvatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, gndindu-se la Dumnezeu. Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarul cel vesnic si neschimbat, doreste ca si noi sa spunem ntotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va ur minciuna, cnd va ntelege ca si Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se ntemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice ncercare.

b) Sa va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti n spusele lor, daca sunteti siguri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va ncredinta de adevarul celor afirma-te. Daca aveti vreo ndoiala n ceea ce priveste ade-varul afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asigurati, ca acesta a spus ntr-adevar o minciuna. Si daca acest lucru s-a ntmplat, che-mati-l lnga voi, priviti-l n ochi cu seriozitate dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele: ''Dumnezeu ne cere sa spunem adevarul. El este Atotstiutor, cunoaste si cele mai ascunse gnduri ale noastre, si uraste pe aceia care spun minciuni''. Pe fata copilului va apare ndata nrosirea provocata de rusine. Va spune adevarul si nu va mai minti niciodata.

c) Sa aratati ntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa fiti sinceri si directi n tot ceea ce faceti.

Mai nti de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu. Nu va aratati niciodata neglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia copiilor vostri sa auda expresii de genul: ''nu este necesar sa creada cineva n Dumnezeu, este de ajuns sa fie un om cinstit''. Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta n fata copiilor astfel de conceptii gresite si mincinoase, veti distruge n inima lor orice sentiment de respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.

Daca ntr-adevar, ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie gresita sau corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind adevarata sau rnincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar n viata de zi cu zi?

Daca Dumnezeu i accepta n acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe cel care Il neaga sau se ndoieste de El. daca nu exista nici o diferenta ntre sustinerea adevarului sau a minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i se acor-da atta importanta n viata de zi cu zi?

Si daca. n sfrsit, au dreptate aceia care spun ca nu exista credinta revelata de Dumnezeu, sau cu

alte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care priveste cele mai importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni - si prin urmare si de la copii - sa spuna adevarul n toate chestiunile minore ale vietii de zi cu zi?

De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc, nvata-i mai nti sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti sa intre n inimile voastre si nici ale lor, neglijenta si nepasarea fata de credinta ortodoxa si fata de Biserica.

Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si canoanele Bisericii, sau daca observa ca va prefaceti cnd e vorba despre viata crestina, atunci si vor impropria si ei acelasi comportament si nu vor mai crede n cele spuse de voi.

Sa fiti asadar pentru copiii vostri un exemplu de iubire fata de adevarul crestin si fata de credinta. Iar aceasta dragoste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul.

Insa si n celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. Sa va paziti de minciuna si de prefacatorie. Pentru ca daca ei vor observa, ca i nselati pe ceilalti ntr-un fel sau altul, ca va folositi de viclenii si ipocrizii, ca nu sunteti sinceri n relatiile voastre - de exemplu va prefaceti n fata cuiva ca i sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, ncepeti sa l criticati si sa l condamnati - puteti fi siguri ca si copiii se vor purta la fel, att cu voi ct si cu altii.

Daca doriti deci, ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de onestitate, straduiti-va mai nti voi - si cnd este vorba despre credinta si n general n tot comportamentul vostru - sa va distingeti prin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului, a vicleniilor.

In toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni si credibili.

Cultivnd astfel, pe de o parte, n inimile copiilor vostri respectul si iubirea fata de adevar, trebuie, pe de alta parte, sa va luptati voi nsiva, cu toate puterile, mpotriva minciunii. Sa i nvatati pe copiii vostri, de la cea mai frageda vrsta, sa urasca minciuna, sa cunoasca faptul ca Dumnezeu este Adevarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar trebui sa ajunga sa evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti, ci pentru faptul ca Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi.

Aratati-le copiilor, prin cuvintele Sfintei Scripturi, ct de urta este minciuna n fata ochilor Adevaratului si Dreptului Dumnezeu: ''naravul omu-lui mincinos este ocara si rusinea lui este cu el pu-rurea'' (Sirah 20,27). Sa i nvatati ca minciuna este inspirata de diavol si de aceea Domnul spune ca acesta, diavolul, ''este mincinos si tatal minciunii''

(Ioan 8,44). Pnn urmare, copiii care spun minciuni l imita pe satana si se aseamana cu el.

Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o greseala pen-tru prima data, pe care nsa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca greseala este grava, pedepsiti-l usor. Explicati-i n acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati pedepsit mai usor, numai si numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediat fapta sa.

Aceasta nsa nu trebuie sa devina o regula, deoarece se poate ntmpla un rau dublu. Mai nti, copilul ar putea sa nceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar n a doua situatie, el se poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci cnd prevede un oarecare avantaj, si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci cnd crede ca marturisirea i-ar putea aduce vreo pedeapsa.

In cazul n care copilul a savrsit o greseala si n plus a mai ncercat sa si minta, trebuie pedepsit de doua ori - explicndu-i-se n acelasi timp - o data pentru greseala si odata pentru minciuna.

In cazul n care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa si recunoasca minciuna n fata tuturor. Astfel este pre-vazut de morala crestina.

Niciodata, n nici o situatie sa nu ncercati sa i nselati pe copii. Si nici celor din jur sa nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa l linisteasca pe copilul plngacios, l sperie cu diverse lucruri nchipuite sau i promit lucruri, pe care nu i le dau niciodata. Ct de mult rau face aceasta! Copilul ntelege foarte curnd ca a fost nselat. Increderea sa n cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit.

Nu i aduceti pe copii n situatia de a spune minciuni, pentru a scapa ngroziti de bataie. De exemplu, daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi strigati furiosi si va repeziti catre el cu mna ridicata, spunnd: ''tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma ce ai sa patesti!''. Este aproape sigur ca n aceasta situatie copilul va fi gata sa spuna o minciu-na, pentru a se salva de bataie.

Ce sa mai spunem de acei parinti care zmbesc, se mndresc sau l lauda pe copilul lor pentru minciunile "destepte" pe care le scorneste. Sau cum sa i catalogam pe aceia, care i ndeamna ei nsisi pe copiii lor sa spuna minciuni, nvatndu-i cum sa si nsele profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila?

Astfel de parinti sunt adevarate exemple de coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge nu numai sa spuna minciuni, dar si sa njure, sa fure si sa faca orice rau.

Sa ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi n stare mai trziu sa fure si sa nsele. Cel care este necinstit n cuvnt este necinstit si n fapte.

V-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati n sufletele copiilor vostri respectul si iubirea pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne arnintim tot mereu regulile pe care le-am mentionat, si sa le aplicam n mod constiincios.

VNTUL IUBIRII DE PLACERI TRUPESTI

Un vnt, care se numeste Livas (vnt de sud-vest), este insuportabil de cald si de distrugator. Oriunde sufla, usuca toate plantele de pe cmpuri si din gradini. Maracinii aspri si cu radacini adnci nu patesc nimic. Livas distruge numai plantele folositoare, ale caror roade sunt necesare oamenilor si animalelor.

Acest vnt salbatic si ucigator seamana cu una dintre cele mai nefaste probleme ale epocii noastre, care asemenea lui Livas, usuca si face sa dispara din viata oamenilor roadele virtutilor. Este vorba despre placerile si patimile trupesti. Acesta este cel mai mare rau al vremurilor noastre. Distruge familiile, i dezonoreaza pe oameni, barbati si femei deopotriva, i conduce pe tineri la decadere si i afecteaza pe copii cu adierea sa veninoasa. Si parca nimic nu este n stare sa mpiedice aceasta influenta devastatoare!

De aceea, avem aceasta mare raspundere de a va ndemna pe voi, parintilor, pentru ca prin grija si supravegherea voastra atenta, sa i paziti pe copii de aceasta boala distrugatoare.

Ce minunata existenta era omul pe vremea cnd abia iesise din minile Creatorului sau! Sufletul sau pastra neatinsa pecetea lui Dumnezeu! Trupul era pe cea mai nalta treapta a lumii vii!

In concordanta cu ratiunea Creatiei, sufletul trebuia sa fie conducatorul absolut al trupului. Si chiar asa se ntmpla la nceput. In vreme ce sufletul omului asculta de Dumnezeu, trupul era supus sufletului, fara sa l ngreuneze sau sa-l supuna vreunei ispite.

O alta directie au luat nsa lucrurile, dupa caderea n pacat. Sufletul omului s-a revoltat mpotriva lui Dumnezeu, avnd ca rezultat imediat revolta trupului mpotriva duhului.

O consecinta a caderii a constat n faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean, iar dorintele trupesti au nceput sa tiranizeze sufletul, nabusind orice forma de rezistenta spirituala a oamenilor. Patimile au reusit sa i conduca si sa le robeasca vointa. Astfel a aparut n om, acea tendinta de a-si satisface ndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte cuvinte, omul a devenit supus trupului.

Esenta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea: sufletul este supus ncet-ncet poftelor trupesti; dorinta trupeasca l stapneste pe om, l corupe si l orbeste att de mult nct, nu se mai poate gndi deja la Dumnezeu, la credinta n Acesta, la poruncile si la voia Sa. In cele din urma, patimile ucid n om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau evlavie.

Aceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate ntmpla omului. Si daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci trebuie sa spunem ca sen-zualitatea este un copac otravitor, care da roade dez-gustatoare.

Primul dintre aceste fructe otravite este trndavia, fuga de orice efort, ndreptat spre savrsirea binelui. Omul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de a construi ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem si nu un mijloc de a dobndi virtutea sau o obligatie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu.

Omului iubitor de placeri i este frica de munca si de greutati, deoarece acestea perturba viata sa trndava. Ii este frica n acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale.

Vi s-a ntmplat desigur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa se spuna: ''acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic!''. Care este de cele mai multe ori cauza? Iubirea de placeri, care l face pe om trndav. Si n vreme ce are toate conditiile si posibilitatile de a progresa, sufera de saracie si de lipsuri. Si cu toate ca ar fi fost cu mult mai fericit daca ar fi muncit si ar fi progresat pe plan social, prefera sa ramna rob al leneviei si al placerilor josnice.

Acelasi lucru se ntmpla si pe plan spiritual. O constatam mai ales n cadrul scolii. De exemplu, ntlnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care nvata sa citeasca repede, ca si cum s-ar juca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o demonstreaza, cei mai multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai societatii. Si cu toate acestea, n multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa ajunga prea departe. De ce? Pentru ca odata cu trecerea timpului, crescnd, ei devin lenesi, neinteresati, ngropnd talantul primit la nastere, n loc sa l nmulteasca printr-un efort sustinut.

Astfel de oameni sunt incapabili sa obtina rezultate deosebite att pe plan social, ct si pe cel duhovnicesc, al dobndirii virtutilor.

Si nu sunt putine cazurile n care, oameni foarte nzestrati, au fost necati n mocirla patimilor senzuale. Multi, care aveau daruite de Dumnezeu vocatia si puterea de a deveni modele de moralitate si virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupti de iubirea de placeri. Astfel, atractia lor catre virtute a fost nabusita de buruiana trndaviei si a indolentei!

Al doilea fruct al iubirii de placeri este lacomia fata de mncare si bautura. Este foarte adevarata acea zicala a poporului rus, care spune:

''Mai multi oameni s-au necat n pahar dect n rul Volga''.

Nu vom analiza aici amanuntit cta nenorocire, nefericire si dezastre a pricinuit oamenilor darul betiei. O putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude, care au ajuns sa deformeze n mod respingator chipul lui Dumnezeu din ei, pierzndu-si si cea mai mica urma de umanitate.

Al treilea rod al iubirii de placeri este desfr-narea.

Daca exista pe pamnt ceva cu adevarat mi-nunat si ceresc, aceasta este exact puritatea si nevi-novatia pruncilor. Si dimpotriva, daca exista ceva mai josnic si mai dezgustator, aceasta este predarea sufletului catre desfrnarea trupeasca. Nu vom vorbi nsa, acum, despre roadele acestei porniri a senzuali-tatii. Cu totii cunoastem catre ce si conduce victi-mele imoralitatea...

Insa ce sa facem, veti ntreba, ca sa mpiedicam dezvoltarea pornirilor senzuale la copii?

Mai nti de toate sa i nvatati sa munceasca. Sa le inspirati respectul pentru munca cinstita. Sa nvete pe dinafara si sa poarte n inimile lor cuvintele Sfantului apostol Pavel: ''daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu mannce!'' (II Tes. 3,10). Sa i nvatati ca munca nu este niciodata o rusine ci dimpotriva, rusine pentru om este trndavia si nepasarea. Sa le dati chiar exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfnta sa Maica si pe Sfntul Iosif, care era tmplar, la muncile de zi cu zi.

Sa i obisnuiti pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci cnd nu sunt obligati sa si cstige exis-tenta prin munca zilnica. In anii din vechime, n familiile regale, toti membrii familiei erau obligati sa nvete o meserie manuala.

Vedem n Sfnta Scriptura ca si apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu si marele predicator al credintei, nu se rusina sa munceasca la mpletirea corturilor, meserie pe care o nvatase nca din copila-rie. Vorbiti-le despre el copiilor vostri si nu le permiteti sa fie lenesi, pentru ca lenevia este nceputul tuturor relelor.

Sa i obisnuiti sa mannce mncaruri simple si numai la orele stabilite pentru masa. Sa nu le ngaduiti sa mannce multe dulciuri, oricnd acestia ar avea pofta. Sa i nvatati sa mannce tot ceea ce le-ati pus n farfurie si sa multumeasca pentru aceasta lui Dumnezeu. Ajutati-i sa nteleaga faptul ca omul nu traieste ca sa mannce, ci mannca pentru a trai!

Paziti-i n special pe copii, sa nu consume nici un fel de bautura alcoolica. Cele mai sanatoase bauturi pentru copii sunt apa, laptele si sucurile de fructe. Este un mare rau, fizic si moral, ca parintii sa i ndemne si sa-i obisnuiasca pe copii sa consume vin sau alte bauturi.

Saditi adnc n inimile copiilor vostri cuvin-tele Domnului: ''Fericiti cei curati cu inima'' (Mat. 5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri.

Cum veti reusi aceasta?

Mai nti de toate pastrati n inimile lor puritatea fireasca a copilariei.

Dumnezeu nsusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera n aju-tor pe ngerul pazitor. Dumnezeu a sadit n sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvol-te. De cele mai multe ori nsa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ''Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui sa I se atrne de gt o piatra de moara si sa fie afundat n adncul marii'' (Matei 18,6).

Este desigur necesar ca mai nti nsisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care i caracterizeaza pe parinti, foarte devreme si fac aparitia si la copii.

Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Ct de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute n fata copiilor!

Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din ntmplare n camera voastra. Daca exista ceva provocator printre acestea, gnditi-va ca ele sunt privite n fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor ncepe sa se gndeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...?

Nu spuneti niciodata, ca el nu ntelege nimic din toate acestea. Vine vremea cnd el ncepe sa nteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta nencetat pe cineva care sa i raspunda la toate aceste ntrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ngrijiti, ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare ntelepciune si ponderare, de voi nsiva si nu de cineva strain.

Consolidati n sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati n fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se mbrace n fata cuiva. Nu rdeti de ei, atunci cnd se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva sa i laudati, dnd slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil.

Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa ncercati sa rectificati imediat, fara ntrziere. Folositi mai nti cuvintele:

''nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vaznd aceasta!''. Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.

Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca n compania vreunei persoane corupte, care sa i ndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, n epoca n care traim, aceasta se ntmpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie.

Urmariti-i pe copii n pat, cnd se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de sexe opuse, sa ramna singuri n locuri izolate.

Urmariti prieteniile pe care le ncheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.

Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind n casa voastra, ei pot influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele co-ruperii n sufletele copiilor, nvatndu-i lucruri jos-nice, care i-ar putea distruge definitiv.

Si nca ceva. Nu neglijati sa va rugati nencetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ngerului lor pazitor, naltnd catre acestia n fiecare zi rugaciuni fierbinti.

Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8).

Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu l vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca aceasta se va ntmpla din cauza voastra, nici voi nu i veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din minile voastre sufletele copiilor vostri!

SEMINTELE RAULUIn capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevr si despre puritate, ca despre niste virtuti, pe care printii trebuie s le sdeasc cu o deosebit grij n inimile copiilor lor, ncepnd de la vrsta prunciei.

Cu toate acestea, iubiti printi, trebuie s v spun c nu este de ajuns doar s sditi n sufletele copiilor smnta cea bun. Trebuie n acelasi timp s luptati si mpotriva rului, smulgndu-1 din rdcin. Trebuie s v luptati n primul rnd, cu defectul cel mai important, pe care l constatati n comportamentul si n caracterul copilului vostru si s l ndreptati definitiv.

Se observ c fiecare copil are o nclinatie ctre un anumit defect. Si zece copii dac a-ti avea, a-ti vedea c fiecare are un anume obicei ru. Unul este prea orgolios, altul este egoist, altul este lacom si iubitor de bogtie. Al patrulea tinde spre iubirea de plceri si trndvie. Al cincilea plngcios si rutcios. Si asa mai departe... Ins de ce, veti ntreba poate, trebuie s nlturm defectul principal din sufletul copilului nostru...? Cu totii cunoasteti desigur istoria lui Goliat: israelitii erau n rzboi cu filistenii. Armatele inamice se aflau una n fata celeilalte, gata de lupt. Atunci unul dintre filisteni cu o statur urias, pe nume Goliat, a iesit n fata trupelor sale si a nceput s i provoace pe evrei. si btea joc de ei si de Dumnezeul lor si n chip provocator chema pe oricare dintre ei, s vin s se lupte cu el. Nimeni ns nu ndrznea s l nfrunte pe nfiortorul gigant, pn cnd un tnr cioban, pe nume David, avnd credint n ajutorul lui Dumnezeu, reusi s l nving si s l ucid, lovindu-1 n frunte cu o mic piatr, aruncat cu prastia. Atunci filistenii ngroziti, vznd c cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fugit rusinati. S aplicm aceast istorisire la problema pus mai sus. Printre diversele defecte ale fiecrui copil, se afl si cte un Goliat, adic un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe acesta trebuie s l nvingeti mai nti. Deoarece, dac reusiti s anihilati acest defect - Goliat, atunci si oastea lui, celelalte defecte, vor fi pe rnd nimicite. Cu alte cuvinte: Luptati mpotriva principalei slbiciuni a copilului vostru si toate celelalte vor fugi curnd de la sine. Vreti s nu rsar n ogorul vostru neghina si buruienile? Distrugeti rdcinile lor si veti vedea c frunzele si florile lor se vor usca si vor cade. La fel se ntmpl si n sufletul copiilor. Defectul principal reprezint rdcina din care rsar toate celelalte cusururi si pcate. Dac distrugeti deci, aceast rdcin a pcatului, n curnd se vor ofili si vor cdea si toate celelalte. Cine vrea s sece un pru, trebuie s pun un baraj n calea izvorului su. Defectul de baz, pcatul cel mai ndrgit de copil, este exact izvorul din care se revars torentul pcatelor. S blocm deci acest izvor si pcatul si va pierde puterea. De multe ori pn acum, am accentuat faptul c educatia trebuie s nceap ct mai devreme posibil. Acest lucru este valabil pentru ntregul proces al educatiei, dar cu att mai mult, atunci cnd este vorba despre defectul principal. Avem deci aici o regul foarte important: Dezrdcineaz ct de curnd poti acest defect principal al copilului tu, deoarece cu ct ntrzii mai mult, cu att devine mai puternic si mai greu de anihilat. Un tat, scrie n Sfnta Evanghelie, si-a adus copilul, care era demonizat, la Domnul, deoarece apostolii nu reusiser s l ajute. Ins de ce nu reusiser? Aceasta reiese din dialogul dintre tatl ndurerat si Hristos. "Ct vreme este de cnd i-a venit aceasta?", a ntrebat Domnul. "Din pruncie", a rspuns tatl. (Marcu 9,21).Iat deci, de ce diavolul avea o asa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai devreme. La fel se ntmpl si atunci cnd se instaleaz n sufletul copilului vostru demonul slavei desarte, al trndviei, al iubirii de plceri trupesti s.a. Dac el nu este alungat atta vreme ct copilul este nc mic, mai trziu dobndeste o asemenea putere, nct i este foarte greu cuiva s l nfrunte. Cndva, dup trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar imposibil si nu se mai poate deja spera, dect ntr-o minune a iubirii lui Dumnezeu. Sunteti siguri ns, c veti avea atta trecere n fata Domnului, nct s sperati ntr-o astfel de minune? Dac nu, ca s fiti mai siguri, ngrijiti-v ct mai curnd posibil s alungati din inima copilului vostru demonul patimii principale. Veti ntreba desigur: Cum vom putea reusi acest lucru? ncercati mai nti s aflati, care sunt defectele pe care le aveti voi nsisi si luptati mpotriva lor, cu toate puterile. Oricine se cunoaste bine pe sine, l va cunoaste cu usurint si pe cel de lng el. Aceasta este n special valabil pentru printi. Dac tatl si mama si cunosc bine inima, slbiciunile pe care le au si defectele, vor putea fr prea mult greutate s disting slbiciunile si defectele copiilor lor. Si pentru c, de multe ori, acestia din urm mostenesc nclinatiile rele ale printilor lor, este foarte probabil s aib aceleasi slbiciuni principale. Nu este ns destul de usor pentru printi, s ajung la o astfel de cunoastere de sine. Este nevoie de o mare putere de observatie, de o ndelungat strduint si pricepere. Este nevoie si de mult smerenie. ns cel mai mult este nevoie de ajutorul si harul lui Dumnezeu! Dac doriti deci, s dobnditi aceast cunoastere de sine, trebuie s urmriti cu o atentie deosebit sinele vostru cel mai adnc, nclinatiile si pornirile inimii voastre. Rugati-v adesea lui Dumnezeu, cu toat cldura sufletului vostru, ca s v lumineze, s ajungeti s v cunoasteti bine pe voi nsiv. Analizati-v n fiecare zi constiinta si cultivati nuntrul vostru o evlavie autentic, deoarece numai omul cu adevrat evlavios, poate s se cunoasc pe sine, s identifice si s se lupte mpotriva patimilor sale. Iar dac tu, mam sau tat, nu te cunosti bine pe tine nsuti, deoarece ti lipseste adevrata evlavie, si de aceea nu reusesti s ti descoperi defectul tu de baz, poti ns s distingi, poate chiar cu mult mai bine, defectul principal al partenerului tu de viat! Aceasta te poate ajuta foarte mult n strduinta ta, de a descoperi problema cea mai grea, din comportamentul copilului tu. Fii atent deci, tat, poate c reusesti s identifici n comportamentul fiicei tale, aceleasi slbiciuni pe care le -are si solia ta. Iar tu, mam, fii atent, ca1 n strduinta de a identifica si a lupta mpotriva patimilor (defectelor) att a printilor ct si a copiilor, sfatul venit din partea unui bun duhovnic este deosebit de important si de nenlocuit.

Traditia ortodox subliniaz adeseori - iar realitatea confirm - aceast nevoie absolut de a avea un duhovnic ca ndrumtor. Sfntul Ioan Sinaitul scria referitor la aceasta: "Aceia care s-au sprijinit numai pe puterile lor proprii, creznd c nu au nevoie de nici un ndrumtor (n lupta mpotriva patimilor) s-au nselat inevitabil" (Scara A, 14).nu cumva fiul tu s fi mostenit aceleasi tendinte rele pe care le are sotul tu si care te amrsc att de mult!

n acelasi timp, ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri. Strinii reusesc s vad adesea cu mult mai bine defectele lor, deoarece ei nu sunt orbiti de acel mod de iubire printeasc orb si patologic.

Nu v scandalizati deci, atunci cnd cineva din afara familiei v descoper un pcat sau altul al copiilor vostri. Dac, spre exemplu, preotul sau nvttorul v spun c educatia lor nu este bun, nu v suprati. Dimpotriv, s le fiti recunosctori, deoarece sfaturile lor s-ar putea s v fie de mare folos.S i iubiti pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc echilibrat. iubirea necontrolat, patologic, pe care din nefericire multi printi o nutresc fat de copiii lor, devine principala cauz a ignorrii problemelor lor de comportament. Vd numai calitti n " vlstarele" lor si cele mai mari obrznicii le consider virtuti sau "dovezi de inteligent".Urmriti-i pe copiii vostri cu atentie, mai ales n momentele n care acestia nu si dau seama c cineva i vede. De exemplu atunci cnd se joac si cnd caracterul lor se manifest fr retineri, iesind foarte usor n evident nclinatiile lor bune sau rele.

Ati aflat deci acum, de ce o educatie corect are nevoie, mai nti de toate, de anihilarea si dezrdcinarea nclinatiei rele de baz. Ati aflat si modul n care puteti reusi. Puteti fi siguri c dac nu veti urma aceste sfaturi, nu veti reusi s nvingeti nici celelalte defecte mai mici.

Am artat de asemenea, modul n care aceste defecte trebuie descoperite. Urmati acei pasi pe care vi i-am trasat mai sus: ncercati s v cunoasteti propriile slbiciuni si s vi le ndreptati. Ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri si nu v suprati n cazul unor critici constructive. Iubiti-i pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc echilibrat si fiti mereu cu atentia ncordat asupra lor. Astfel, cnd descoperiti acel defect - Goliat, nfruntati-l cu ntelepciune, cu pricepere si cu credint n ajutorul lui Dumnezeu. Si nu ncetati s l combateti, pn la strpirea lui definitiv.

Astfel, dac veti reusi s distrugeti aceast rdcin a rului, ncet-ncet va dispare toat neghina din grdina inimii copilului vostru, iar purtarea de grij a lui Dumnezeu si a ngerului su pzitor, se vor face simtite fr ncetare.IZBAVIREA DE EGOISMAm spus deci c printii, n lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai nti de toate s anihileze defectului principal. De foarte multe ori se ntmpl ca acest defect s fie egoismul.

Ce vom face deci, atunci cnd vom descoperi n sufletul copilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adic altruismul, modestia si smerenia?

Buna cuviint si smerenia sunt virtuti sdite firesc n inima copilului, deoarece el de la nceput, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mndriei constituie rezultatul unei educatii gresite si a unei dezvoltri eronate a sentimentului de ambitie, care este sdit n fiecare om.

nsusi Domnul, ca s le arate ucenicilor si un exemplu de adevrat smerenie, le-a prezentat un

copil mic si le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare n mprtia cerurilor" (Matei 18,4).

Si totusi! Din nefericire, de multe ori ntlnim si la copii o form sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educatii gresite.

O prim form de egoism, ntlnit n sufletul copiilor, se manifest de obicei prin ngmfarea produs de felul n care sunt mbrcati. Bucuria copiilor, manifestat atunci cnd primesc n dar o nou mbrcminte, este ceva firesc si nevinovat, dac nu sunt depsite anumite limite. Cnd ns aceste manifestri de bucurie sunt exagerate si de lung durat, sau cnd acestia se laud cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt mbrcati cu haine mai simple, atunci este clar c limitele firescului au fost depsite.

Aceast ngmfare stupid si deplasat este cultivat, de cele mai multe ori, chiar de ctre printii lipsiti de ntelepciune, care si mpodobesc copii ca pe niste ppusi, i pun entuziasmati n fata oglinzilor si se mndresc cu ei.

Ca s nu cultive n inimile copiilor aceast mndrie prosteasc, generat de felul n care sunt mbrcati, printii trebuie s evite astfel de manifestri. Trebuie s i fac s nteleag faptul c n fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai strlucitoare haine, nu au nici cea mai mic valoare. Dumnezeu nu se uit la felul n care suntem mbrcati, ci se uit la inima noastr. Prin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar dac este mbrcat cu haine simple si srccioase, are inima curat. S le aduc aminte de asemenea c si Domnul, pe vremea cnd era copil, era mbrcat n haine foarte modeste.

Printii ntelepti i vor obisnui pe copiii lor nu cu mbrcminti luxoase si scumpe, ci cu cele modeste si curate. Deoarece copiii trebuie s fie nvtati de mici cu curtenia. Si nici s nu considerati o form de alintare sau de egoism, refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a mnca sau bea dintr-un vas nesplat, sau cererea lor ca toate n cas s fie curate si aranjate. Dimpotriv, trebuie s cultiv n sufletele copiilor vostri iubirea fat de ordine si curtenie.A doua form de egoism, care se ntlneste la copii, este aceea care se manifest prin mndria lor fat de bogtiile, pozitia social sau functia de care dispun printii lor, dispretuind pe copiii celor sraci si simpli.

Ca s contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i s fie politicosi si s vorbeasc frumos cu orice persoan. S respecte pe orice om, fie el bogat sau srac, renumit sau anonim. Nu mpiedicati mprietenirea lor cu alti copii, care chiar dac sunt mai sraci, au n schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri s vorbeasc rstit sau cu tupeu, fal de oricare alt persoan. Faceti-i s nteleag c Dumnezeu pretuieste nu bogtia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Iisus, despre Dumnezeu nsusi, care si-a ales pentru sine nu niste printi renumiti si bogati, ci pe un simplu tmplar, protectorul su si pe smerita fiic a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica sa.A treia form de egoism, care se ntlneste n comportamentul copiilor, o constituie ludrosenia n fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau nchipuite.

Multi sunt acei copii care se laud c sunt srguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti.

Nu exist, desigur, nimic ru n acelea pe care copilul le consider ca fiind obligatiile sale de baz, adic de exemplu, s nvete bine la scoal si s se disting ca fiind un copil foarte bun. O astfel de ambitie rational si echilibrat face parte din caracterul fiecrui om. nsusi Dumnezeu este Cel care a sdit-o n inima copilului.

Aceast ambitie ns nu trebuie s depseasc anumite limite, deoarece sfrseste prin a se transforma n slav desart si mndrie demonic. Copilul trebuie s fie srguincios, modest, evlavios nu numai pentru c acesta i face pe printii si s se mndreasc cu el, ci mai ales pentru c aceasta este n acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu ct creste, trebuie s nteleag c svrseste binele din obligatia moral pe care o are fat de Dumnezeu si nu ca s dobndeasc slav din partea oamenilor. De asemenea trebuie s constientizeze c abtinerea de la ru si de la pcat nu trebuie s aib ca principal motivatie frica de pedeaps, ci faptul c aceasta L-ar mhni pe Dumnezeu.

Aveti grij voi nsiv, printilor, s nu le inspirati copiilor vostri aroganta, ngmfarea, ambitia exagerat, ludrosenia. Nu i ludati n mod exagerat atunci cnd fac ceva bun. O privire blnd, un surs de satisfactie, cteva cuvinte calde, dar msurate, sunt de ajuns pentru a-i rsplti si pentru a-i mobiliza ctre noi reusite.

Nu i lsati pe copii s vorbeasc mult si s se laude cu reusitele lor, nici s se amestece n mod nepermis n discutiile celor mari, s i contrazic sau s i corecteze cu un ifos batjocoritor si impertinent.

S i nvtati n sfrsit, dup cum am mai spus, cu ascultarea precis, deoarece ascultarea este cel mai bun dascl al smereniei.

Dac vreti ca ei s urasc orice form de mndrie, arogant sau slav desart, artati-le ct de mare este pcatul egoismului. nvtati-i c acesta, asa cum ne spune si Sfnta Scriptur, este "nceputul tuturor pcatelor" si "urt n fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le despre duhurile cele viclene, care din cauza mndriei au czut din cer, precum si despre proto-printii nostri, care din egoism, la ndemnul diavolului, au vrut s devin dumnezei, si au pierdut astfel paradisul. Spuneti-le de asemenea, ctre ce ne conduce egoismul si c el este nceputul celorlalte cderi.

Nu uitati s i nvtati pe copii, ct de plcut este n fata lui Dumnezeu virtutea smereniei si a simplittii, si ct de mult l nalt Dumnezeu pe cel smerit. Artati-le, n sfrsit, pe cel mai mare exemplu de smerenie, pe nsusi Domnul care ne spune: "nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima" (Matei 11,29).

Printilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri s fie buni si asculttori. De aceea luptati-v s nvingeti duhul mndriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt n acelasi timp si obraznici si neasculttori. Cultivati n sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si asculttori.

Toti doriti s rsar n inimile copiilor vostri floarea recunostintei. nvtati-i deci s fie smeriti si pziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de recunostint si de multumire.Cu totii vreti ca ei s fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumptrii. Omul cumptat se multumeste cu putin, este blnd si mpcat cu sine - deci fericit!

n sfrsit, toti doriti ca pruncii vostri s primeasc binecuvntarea lui Dumnezeu. nvtati-i deci, prin cuvntul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentru c "Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har" ! (Iacov 4,6).RADACINA TUTUROR RELELOR

Lcomia este un al doilea pcat grav. Omul lacom se dedic cu tot sufletul si ratiunea strngerii banilor, a averilor, rmnnd astfel cu inima de piatr si nesensibilizat de nevoile altora.

Si se pare c acest defect a devenit att de obisnuit si de des ntlnit, nct multi nu mai reusesc s-i nteleag seriozitatea si implicatiile.

Ne corecteaz, din fericire, cuvntul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint "rdcina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care alearg dup bogtii, sfntul apostol Pavel scrie: "Cei ce vor s se mbogteasc, dimpotriv, cad n ispit si n curs si n multe pofte nebunesti si vtmtoare, ca unele care cufund pe oameni n ruin si n pierzare." (I Timotei 6, 9).

ntr-un alt text, acelasi apostol, include lcomia printre acele pcate care i nchid omului drumul ctre mprtia cerurilor. El scrie: " Cci aceasta s-o stiti bine, c nici un desfrnat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un nchintor la idoli, nu are mostenire n mprtia lui Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alt parte si Sfntul apostol Petru i numeste pe cei lacomi "fii blestemului" (II Petru 2,14).

ntelegeti asadar, c si voi nsiv trebuie s v pziti de acest pcat si cu att mai mult s i pziti si pe copiii vostri. Vom ncerca asadar aici, s rspundem la ntrebarea: ce trebuie s faceti, ca s nu dobndeasc fiii vostri pcatul lcomiei si al iubirii de argint?

De foarte multe ori nsisi printii, "cu stiint sau cu nestiint", cultiv n sufletele copiilor lor pcatul lcomiei. n multe familii, copiii nu aud alte discutii, dect cele care se refer la salariu, cheltuieli si cstiguri. "s si gseasc un post bun cu salariu mare". Aceasta devine problema principal a vietii lor. Bogtia este considerat ca fiind cea mai mare fericire, n vreme ce srcia. este deplns ca fiind cea mai mare nefericire.

n aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea n viata de zi cu zi. De la cea mai fraged vrst ei ncep s observe c oamenii sunt respectati n functie de situatia lor economic.

Vznd toate acestea, este firesc ca ei s se obisnuiasc cu gndul, c oamenii triesc avnd ca unic scop cstigarea banilor, si c banii reprezint lucrul cel mai important din lume.

n anumite enorii, asa dup cum am aflat, copiii care nvat la scolile parohiale muzic bisericeasc, nu vor s mai cnte fr a fi pltiti n corul bisericii lor, cu toate c sunt nc elevi, ci, n conformitate cu sfaturile printilor lor, cer s fie pltiti pentru fiecare slujb.

Se pare c printii acestor nefericiti copii, i vd deja, ca pe niste unitti economice rentabile. Ce se va ntmpla ns cu acesti copii cnd vor creste mari? Vor face numai acele lucruri care le ofer cstig bnesc? n Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu i plteste pentru a participa la sfintele slujbe...?

n acest fel printii se dovedesc a fi principala cauz a coruperii morale si a ndeprtrii copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, i nvat s l slujeasc pe mamona si s fug departe de Mntuitorul.

Dansul evreilor n jurul vitelului de aur, n desertul Sinai (Iesire 32,1 s.a.), ne dovedeste n chip reprezentativ ce influent are lcomia asupra vietii religioase. Acolo unde oamenii se nchin vitelului de aur, adic banilor, nu exist respect si nchinare fat de adevratul Dumnezeu!

Lcomia se manifest n copilrie sub diverse forme. La copiii mici se manifest prin dorinta de a pune mna pe tot ceea ce pot si de a si le nsusi. n acelasi timp refuz cu trie s mpart ceea ce au dobndit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat.

Ca s i pziti de aceast patim serioas, trebuie s le cultivati virtutea generozittii. Aceasta o veti putea reusi nvtndu-i s mpart cu ceilalti ceea ce au, s fac milostenie cu cei sraci, s i ajute pe cei aflati n suferint. S i nvtati n acelasi timp, c acest gest de generozitate nu trebuie s aib ca motivatie doar sentimentele de mil sau comptimire, care sunt sdite n mod firesc n fiecare om echilibrat. Trebuie s aib si convingerea c ceea ce druiesc celui srac, druiesc n acelasi timp lui Hristos. S i nvtati cuvintele Mntuitorului: "Mai fericit este a da dect a lua" (Fapte 20,35). Mnuta copilului trebuie s se obisnuiasc s fac milostenie, s simt ct de mult bucurie si multumire aduce acest lucru.

O alt form de lcomie care se ntlneste la copii, se manifest prin aceea c nu se multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie s fie nvtati s se multumeasc cu ceea ce li se ofer, pentru a fi feriti de acest pcat. Trebuie s se multumeasc cu mncarea care li se d, cu mbrcmintea, cu jucriile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca s reusiti acest lucru trebuie s urmati urmtoarea zical: "Cine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai d nimic", sau mai popular: "Nemultumitului i se ia darul!". Dac copilul face nazuri fal de mncare, mbrcminte sau jucriile oferite, luati-i-le napoi. Acest lucru va actiona asupra lui n mod pozitiv, dac rsftul lui nu a ajuns prea departe.

Nu este rar fenomenul prin care copiii si nsusesc lucruri strine, care nu le apartin. Aici trebuie s fiii foarte atenti. Dac vedeti n minile lor ceva pe care nu l are de la voi, ntrebati-1 unde 1-a gsit, si dac v dati seama c 1-a luat de la altii, obligati-1 s l napoieze imediat, fr nici o ntrziere.Din cnd n cnd aruncati cte o privire si n ghiozdanul su de scoal, nu cumva s se gseasc acolo anumite lucruri strine. Dac aduc acas lucruri pe care sustin c le-au gsit pe drum sau la scoal, sftuiti-i s ntrebe n clas, s vad dac nu cumva le-a pierdut cineva.

Nu le permiteti copiilor s fac schimb cu lucrurile lor si nici s le vnd altora, deoarece acesta este drumul prin care nvat s i nsele pe altii. nvtati-i ct de curnd posibil faptul, c cele cstigate prin nselciune nu aduc bunstarea.

nvtati-i de mici s fac distinctie ntre " ce este al meu" si "ce este al tu". De aceea, nu le permiteti s foloseasc, fr a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati. Aceasta duce la slbirea sentimentului de respect fac de drepturile celorlalti si fat de dreptul lor de proprietate.

In acelasi timp ns, sftuiti-i s se ajute ntre ei si s mprumute lucrurile lor celorlalti frati, n cazul n care acestia au nevoie de ele.

In sfrsit, dac doriti s i pziti pe copiii vostri de pcatul lcomiei, sub orice form ar aprea el, dac vreti ca ei s nu devin robi ai lui mamona, artati-le, prin cuvintele si faptele voastre, adevrata valoare a bunurilor pmntesti.

Explicati-le c banii si averea nu reprezint cel mai important lucru din lume. C mult mai importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i s nteleag c nimic nu i foloseste omului dac ar cstiga chiar lumea ntreag, dar si-ar pierde sufletul.

Nu neglijati ns, nici viata voastr duhovniceasc, din cauza lcomiei. ntriti-v prin rugciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot comportamentul de zi cu zi, c scopul principal al vietii nu este dobndirea banilor si a averii, ci mntuirea si pregtirea pentru viata de dincolo!V-am artat asadar, cum s luptati mpotriva nclinatiei copiilor vostri ctre lcomie si cum s i pziti de aceast patim periculoas. Recapitulez:

nvtati-v copiii s fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspirati-le dezgustul fat de minciun. nvtati-i prin cuvntul si exemplul vostru adevrata valoare a bunurilor pmntesti.

Pregtiti-i nu doar pentru cele pmntesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-v nu numai de trupul cel trector, dar si de sufletul nemuritor. narmati-i nu doar pentru aceast viat trectoare, ci si pentru vesnicie!OTRAVA INVIDIEI

Al treilea pcat, care se ntlneste destul de des la copii, este invidia. Si fat de c