Educatia 2000 (1)

Istorie. Sugestii didactice

pentru clasa a IV-a

Colec]ia DDiiddaaccttiiccii este coordonat\ de Nicoleta Sasu (Coordonator Programe, Centrul Educa]ia 2000+)

Aceast\ lucrare a ap\rut cu sprijinul financiar al CCeennttrruulluuii EEdduuccaa]]iiaa 22000000++..

Autori:DDaanniieellaa BBee[[lliiuu, Înv\]\toare, {coala Central\, Bucure[tiMMoonniiccaa DDvvoorrsskkii, Directoare de Programe, Centrul Educa]ia 2000+, Bucure[tiMMiihhaaii MMaanneeaa, Inspector de Specialitate, Inspectoratul {colar al Municipiului Bucure[tiEEuuggeenn PPaallaaddee, {ef Departament Integrare European\, Centrul Educa]ia 2000+, Bucure[tiMMiihhaaii SSttaammaatteessccuu, Profesor de Istorie, Liceul Traian Lalescu, Or[ovaEEccaatteerriinnaa SStt\\nneessccuu, Profesoar\ de Istorie, Colegiul Na]ional Mihai Eminescu, Bucure[ti

Redactor: Monica DvorskiCopert\: Eugen GusteaTehnoredactare: Cristina Gvinda

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaallee aa RRoommâânniieeii

IIssttoorriiee:: ssuuggeessttiiii ddiiddaaccttiiccee ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa / Daniela Be[liu, Monica Dvorski, Mihai Manea – Bucure[ti : Educa]ia 2000+, 2006 ISBN (10) 973-87592-8-5; ISBN (13) 978-973-87592-8-2

I. Be[liu, DanielaII. Dvorski, MonicaIII. Manea, Mihai

371.3:94(498):373.3

© Centrul Educa]ia 2000+, 2006

3

CUPRINS

CCaappiittoolluull 11:: Locul [i rolul istoriei `n `nv\]\mântul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . 61.1. Istoria în [coal\: [tiin]\ sau disciplin\ de înv\]\mânt? . . . . . . . . . . . . . . 61.2. Istoria ca parte a curriculumului na]ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71.3. Putem atrage elevii spre studiul istoriei în [coal\? . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

CCaappiittoolluull 22:: Modelul didactic al disciplinei istorie la clasa a IV-a . . . . . . . . . . . . . 12Obiectivele cadru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Con]inuturile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

CCaappiittoolluull 33:: Sugestii privind organizarea activit\]ilor de `nv\]are `n lec]iile de istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

CCaappiittoolluull 44:: Câteva considera]ii privind evaluarea continu\ . . . . . . . . . . . . . . . . 45

CCaappiittoolluull 55:: Sugestii de lecturi pentru `nv\]\tori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Cu privire la utilizarea surselor istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

A. Istoria local\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Familia: istoria familiei, s\rb\tori de familie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Vecinii [i comunitatea: teritoriu, monumente, castele [i cet\]i; . . . . . . . . . 54locuin]a, ocupa]ii [i via]a cotidian\. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Copil\ria de ieri [i de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

B. Popoare de ieri [i de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Dacii, romanii, grecii, galii, slavii, turcii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Românii, francezii, ungurii, germanii, ru[ii, sârbii, bulgarii . . . . . . . . . . . . . 67

C. Momente ale istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Conduc\tori, eroi, evenimente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72C\l\tori [i c\l\torii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Castele, cet\]i [i ora[e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

D. Europa unit\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

Argument

Anul [colar 2006-2007 va aduce în fa]a înv\]\mântului primar din România noi provoc\ri generate depublicarea în anul 2005 a unei noi programe pentru predarea disciplinei istorie la clasa a IV-a, urmat\ de publicareaa nu mai pu]in de zece manuale [colare aferente. Demersul Ministerului Educa]iei [i Cercet\rii a fost unul firesc,care se înscrie în procesul de schimbare început în deceniul trecut [i care presupune revizuiri [i adapt\ri periodicela procesul general de modernizare al societ\]ii române[ti, cât [i la exigen]ele apropiatei integr\ri a României înUniunea European\.

Fire[ti sunt [i nout\]ile aduse de aceast\ nou\ program\ [colar\ de istorie: renun]area la destul de complicatul„curs de istorie a românilor” de pân\ acum [i înlocuirea sa cu o suit\ de simple povestiri istorice, urm\rind„familiarizarea elevilor cu teme referitoare la trecutul mai apropiat sau mai îndep\rtat al localit\]ii natale, alRomâniei [i al Europei”1 Ca atare, noua abordare a pred\rii istoriei la clasa a IV-a presupune mai curând motivareaelevilor pentru studiul istoriei [i mai pu]in prezentarea în ordine strict cronologic\ a tuturor evenimentelor majoreale istoriei românilor, a[a cum se întâmpla pan\ acum. În acela[i timp, noua program\ l\rge[te cu mult spa]iulistoric abordat, acesta pornind de la istoria local\ [i extinzându-se spre spa]iul european. De asemenea, princon]inuturile recomandate, noua program\ îndeamn\ spre o abordare din perspectiv\ multipl\, cu luarea înconsiderare a remarcabilei diversit\]i culturale existente atât în România, cât [i în Europa.

Din punct de vedere didactic, programa de istorie pune acumularea de informa]ie istoric\ într-un plan secund,acordând prioritate form\rii [i dezvolt\rii unor competen]e func]ionale exprimate prin obiectivele de referin]\specifice clasei a IV-a.

Acest demers legitim în planul reformei curriculare trebuie înso]it îns\ de o preg\tire adecvat\ a înv\]\torilor[i de publicarea unui cât mai mare num\r de materiale ajut\toare, care s\ le dea acestora [ansa de a în]elege [iaborda predarea istoriei la clasa a IV-a în litera, dar mai ales în spiritul noii programe. Prin publicare acestui ghidpractic, Centrul Educa]ia 2000+ [i autorii s\i încearc\ s\ aduc\ o cât de modest\ contribu]ie în acest sens.

Ghidul este structurat în dou\ p\r]i. Prima încearc\ s\ formuleze o ofert\ didactic\ cât mai consistent\,încercând s\ surprind\ locul [i rolul istoriei în înv\]\mântul românesc [i s\ explice modelul didactic al disciplineiistorie [i specificul programei de istorie de clasa a IV-a. De asemenea, prima parte ofer\ sugestii [i solu]ii practicereferitoare la proiectarea activit\]ii didactice, metode de înv\]are activ\ [i tehnici de evaluare eficient\ arezultatelor [colare. În cea de-a doua sa parte, ghidul ofer\ o bogat\ colec]ie de surse istorice care pot s\ fieutilizate la clasa a IV-a, integral sau par]ial. Fire[te, nu lipsesc referirile bibliografice, inclusiv o list\ de website-uriutile pentru predarea istoriei.

Ghidul reune[te îndelungata experien]\ teoretic\ [i practic\ acumulate de autorii s\i atât în predarea istoriei,cât [i în cursurile organizate în beneficiul profesorilor de istorie. Sper\m s\ punem astfel la îndemâna colegilorno[tri un instrument de lucru util, care s\-i ajute s\ în]eleag\ mai bine atât evolu]iile înregistrate în predarea istorieiîn Europa ultimilor ani, cât [i implica]iile pe care aceste schimb\ri le au asupra activit\]ii lor de zi-cu-zi.

5

1 Programe [colare pentru clasa a IV-a – Istorie, aprobat\ prin Ordinul Ministrului nr. 3919 / 20.04.2005, pag. 2

Capitolul 1: Locul [i rolul istoriei `n `nv\]\mântulromânesc

1.1. Istoria în [coal\: [tiin]\ sau disciplin\ de înv\]\mânt?

Pentru a clarifica rosturile pred\rii istoriei în [coal\ trebuie s\ putem r\spunde la cel pu]in dou\ întreb\ri, pân\la un anumit punct legate una de alta: (i) care sunt finalit\]ile pred\rii istoriei în [coal\? [i (ii) în [coal\ trebuie s\trat\m istoria din perspectiva [tiin]ei sau a disciplinei de înv\]\mânt?

O defini]ie autorizat\ a locului pe care studiul istoriei trebuie s\-l joace în [coala româneasc\ lipse[te, iaropiniile exprimate în diverse contexte acoper\ o mare diversitate de puncte de vedere. De cele mai multe ori,obi[nuiam s\ vorbim despre rolul fundamental al istoriei în conservarea identit\]ii na]ionale, în punerea în valoarea specificului na]ional. {i cam atât. Or, în ultimii ani, predarea istoriei este menit\ s\ acoper\ o arie de interes multmai larg\, plasat\ mai pu]in la nivelul cuno[tin]elor, cât mai ales la nivelul accep]iunii tinerilor despre societatea încare tr\iesc, despre valorile care guverneaz\ aceast\ lume. Din aceast\ perspectiv\, schimbarea concep]iei despreistorie a celor implica]i în educa]ie (înv\]\tori, profesori, manageri), dar [i a publicului larg este un exerci]iu extremde dificil [i de lung\ durat\.

De[i afirm\m de multe ori c\ studiem istoria pentru a înv\]a din gre[elile trecutului, istoria poate ajunge însitua]ia paradoxal\ de a desp\r]i în loc s\ uneasc\, în m\sura în care accentueaz\ exclusiv asupra valorilorna]ionale. Mai mult chiar, mare parte a celor mai nocive evenimente ale lumii contemporane, conflictele armate,sunt cau]ionate, de toate p\r]ile implicate, prin explica]ii de ordin istoric. Pe de alt\ parte, caracterisiticifundamentale ale lumii contemporane precum globalizarea, proiecte politice majore precum construirea Europeiunite, sau migra]ia for]ei de munc\, aduc popoarele [i civiliza]iile lumii tot mai aproape unele de altele. În acest\nou\ [i complex\ realitate, cu greu î[i mai g\se[te locul o istorie care î[i propune s\ pun\ în valoare exclusivelementele de identitate etnic\ [i religioas\. Rolul istoriei nu este îns\ cu nimic diminuat, dimpotriv\ este unul totmai amplu [i mai important. C\ci, la început de secol XXI, istorie trebuie s\-[i extind\ aria de competen]\ în zonacivicului, a cultiv\rii comportamentelor democratice, c\tre valorile unei societ\]i democratice, deschise.

Cu alte cuvinte, istoria trebuie s\-[i asume, într-o manier\ coerent\ [i sistematic\ obiective ale educa]iei pentrucet\]enia democratic\ în]eleas\ ca „un set de practici [i activit\]i al c\ror scop este de a preg\ti cât mai bine tinerii[i adul]ii pentru a participa la via]a democratic\ prin asumarea [i exercitarea drepturilor [i responsabilit\]ilor lor însocietate”2. Din aceast\ perspectiv\, între obiectivele activit\]ii profesorului de istorie, dar [i ale înv\]\torului,trebuie s\ se reg\seasc\, cu o pondere din ce în ce mai mare, promovarea drepturilor omului, a democra]ieipluraliste, a suprema]iei legii, respectul fa]\ de diversitate, participarea activ\ la via]a politic\ [i social\ etc.Strategiile didactice adoptate în [coal\ nu trebuie s\ se limiteze la simpla asimilare a cuno[tin]elor aferenteeduca]iei pentru cet\]enie democratic\, ci s\ faciliteze dezvoltarea gândirii critice, independente, însu[irea unui stilde via]\ caracterizat prin participarea activ\ [i con[tient\ la via]a public\. Din aceast\ perspectiv\, profesorul deistorie trebuie s\ ofere elevilor s\i [ansa de a cerceta [i discuta probleme economice, sociale [i politice relevantepentru lumea contemporan\, s\ în]eleag\, s\ accepte [i s\ se raporteze la diversitate ca la una dintre surselevalorilor democratice.

Istorie. Sugestii didactice pentru clasa a IV-a

6

2 Bîrzea, Cezar ([i al]ii), Manual pentru asigurarea calit\]ii educa]iei pentru ce]\]enie democratic\, UNESCO,Consiliul Europei, CEPS, 2005, p. 24

De asemenea, [coala trebuie s\ faciliteze cunoa[terea [i în]elegerea3 de c\tre elevi a cadrului institu]ional încare func]ioneaz\ democra]ia, în]elegerea [i formarea opiniilor referitoare la lumea contemporan\ (local\,na]ional\, global\) [i la implicarea con[tient\ în via]a social\. Cuno[tin]ele dobândite la ora de istorie trebuiecompletate de competen]e precum gândirea critic\ [i argumentat\, exprimarea [i justificarea propriei opinii,rezolvarea de probleme, adoptarea deciziilor, precum [i de evaluarea activit\]ii individuale sau colective.

Dac\ acestea sunt rosturile pred\rii istorie în [coal\, r\spunsul la cea de a doua întrebare devine relativ simplu:în [coal\ nu ne putem cantona în zona [tiin]ei, ci ne raport\m la istoire ca la o disciplin\ de înv\]\mânt, parte aunui tot denumit curriculum na]ional, care contribuie prin mijloace specifice la dezvoltarea competen]elor-cadru [ia celor specifice, a[a cum sunt ele formulate `n curriculumul na]ional. Cu alte cuvinte ceea ce ne intereseaz\ înprimul rând nu este transmiterea c\tre elevi a unei cantit\]i cât mai mari de informa]ie, ci, mai curând, dezvoltareacapacit\]ii elevilor de a g\si singuri informa]ia atunci când [i unde au nevoie. Esen]ial pentru elevi este s\ fie înm\sur\ s\ identifice singuri rela]iile de cauzalitate dintre evenimente sau fenomene istorice, decât s\ le memorezepe cele sugerate de profesor. Prin studiul istoriei elevul va deprinde abilitatea de a citi critic un izvor istoric indiferentde natura acestuia, de a descrifa [i a evalua doza de subiectivism proprie documentelor istorice. Prin intermediullec]iei de istorie elevul poate ajunge s\ în]eleag\ mai bine lumea în care tr\ie[te, trebuie s\ aib\ revela]ia diversit\]iilumii contemporane, a faptului c\ aproape niciodat\ oamenii nu gândesc la fel, a eviden]ei c\ un fapt istoric poatefi interpretat din perspective multiple.

Trecând în sfera valorilor, ora de istorie nu trebuie s\-i spun\ elevului ce este bine [i ce este r\u, ce esteadev\rat [i ce este fals, ci s\-i ofere acestuia instrumentele cu ajutorul c\rora s\-[i formeze propria accep]iunedespre bine [i r\u, frumos [i urât, democratic [i nedemocratic [i, mai ales, s\ dezvolte comportamente [i atitudiniconforme acestor valori.

Studiul istoriei în [coal\ poate s\ dezvolte toate aceste competen]e ale elevului pe parcursul întregii [colarit\]i.Ceea ce putem realiza la clasa a IV-a este s\ sensibiliz\m copiii în raport cu frumuse]ea [i misterul istoriei, s\ lestârnim curiozitatea, s\-i determin\m s\ citeasc\ pove[ti despre castele [i conduc\tori vesti]i. Desigur, accesul laistorie depinde de în]elegerea timpulului [i a spa]iului istoric, iar la clasa a IV-a ne propunem s\ facem primii pa[ispre în]elegerea acestor no]iuni. Ar fi, îns\, o mare gre[eal\ dac\ am confunda dezvoltarea capacit\]ii elevului dea a[eza o suit\ de evenimente în ordine cronologic\, cu preten]ia de a-l pune în situa]ia de a memora date [ievenimente istorice. Am ob]ine astfel exact efectul contrariu, cei mai mul]i dintre elevi s-ar îndeparta de istorie,poate pentru totdeauna.

1.2. Istoria ca parte a curriculumului na]ional

Orice evaluare a locului [i a rolului pred\rii istoriei în înv\]\mântul românesc trebuie s\ ]in\ seama de reformacurricular\ întrodus\ în sistemul educa]ional românesc dup\ 1998 ca parte a unui amplu proiect de reform\coerent [i comprehensiv4. Curriculum Na]ional pentru înv\]\mântul obligatoriu. Cadru de referin]\5, este primuldocument de politic\ educa]ional\ care direc]ioneaz\ rolul profesorului în contextul reformei curriculare. Din acestmoment disciplinele de înv\]\mânt înceteaz\ de a mai avea exclusiv obiective de sine st\t\toare, fiind reunite într-unansamblu centrat pe atingerea finalit\]ilor sistemului, adic\ a acelor competen]e, comportamente [i atitudini carenu se formeaz\ prin intermediul unei discipline anume, ci prin contribu]ia tuturor disciplinelor de înv\]\mânt.

În acest context, profesorul este pus în situa]ia ca, prin toate situa]iile de înv\]are pe care le organizeaz\, s\fac\ o leg\tur\ direct\ între ccee se înva]\ [i ddee ccee se înva]\. Cu alte cuvinte, con]inutul (ce?) înv\]\rii este radicalmodificat, centrarea pe transmiterea, acumularea [i reproducerea informa]iilor fiind înlocuite cu nevoia de adezvolta competen]e cognitive prezentate în programa pentru clasa a IV-a6 sub forma obiectivelor de referin]\specifice acestui nivel de [colaritate. Le red\m în cele ce urmeaz\, în rela]ie cu obiectivele-cadru proprii modeluluididactic al disciplinei istorie:

Locul [i rolul istoriei `n `nv\]\mântul românesc

7

3 Gollob, R. ([i al]ii), Manual pentru formarea cadrelor didactice în domeniul educa]iei pentru cet\]enie democratic\[i al educa]iei pentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2004, p. 33-35

4 Marga, A., Anii reformei 1997-2000, Editura Funda]iei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 20005 Cri[an, A. [i al]ii, Curriculum Na]ional pentru înv\]\mântul obligatoriu. Cadru de referin]\, Ministerul Educa]iei

Na]ionale, Consiliul Na]ional de Curriculum, Editura Corint, Bucure[ti, 1998, p. 156 Programe [colare pentru clasa a IV-a – Istorie, aprobat\ prin Ordinul Ministrului nr. 3919 / 20.04.2005, pag. 4-5

rreepprreezzeennttaarreeaa ttiimmppuulluuii [[ii aa ssppaa]]iiuulluuii iissttoorriiccs\ ordoneze obiecte dup\ criteriul „mai vechi” – „mai nou”;s\ ordoneze evenimente personale / evenimente istorice;s\ povesteasc\ aspecte ale leg\turilor dintre mediul geografic [i via]a oamenilor;

ccuunnooaa[[tteerreeaa [[ii uuttiilliizzaarreeaa ssuurrsseelloorr iissttoorriiccees\ recunoasc\ [i s\ utilizeze informa]ii dintr-o surs\ istoric\;s\ selecteze surse necesare pentru prezentarea unor evenimente / personalit\]i;

ccuunnooaa[[tteerreeaa [[ii uuttiilliizzaarreeaa tteerrmmeenniilloorr iissttoorriicciis\ foloseasc\ termeni istorici în situa]ii diverse;

ccuunnooaa[[tteerreeaa [[ii iinntteerrpprreettaarreeaa ffaapptteelloorr iissttoorriiccees\ aprecieze rolul oamenilor în desf\[urarea evenimentelor;s\ formuleze puncte de vedere cu privire la evenimente / fapte / personalit\]is\ compare fapte istorice punând în eviden]\ schimb\rile survenite;

ddeezzvvoollttaarreeaa uunneeii aattiittuuddiinnii ppoozziittiivvee ffaa]]\\ ddee ssiinnee [[ii ffaa]]\\ ddee cceeiillaall]]iis\ exprime opinii personale în aprecierea faptelor din trecut [i prezent.

Astfel, în contextul refomei educa]ionale, principalul scop al pred\rii istoriei nu se mai subordoneaz\idealurilor enciclopediste, principala sa menire fiind înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competen]ede tip func]ional. Studiul istoriei este astfel orientat „spre înv\]area metodelor [i a c\ilor de a st\pâni, a utiliza [i aevalua informa]ia”.7

Observând cu aten]ie programa de istorie pentru clasa a IV-a, vom constata c\ aceasta face un pas decisiv însensul celor prezentate mai sus. Potrivit acestui document, istoria înceteaz\ s\ mai fie prezentat\ în ordine crono-logic\, sau s\ se refere cu prec\dere la multitudinea evenimentelor [i a proceselor istorice. La acest nivel de vârst\,programa ne propune mai degrab\ „valorificarea experien]elor afectiv-atitudinale ale elevilor”. Cu alte cuvinte,urm\re[te motivarea elevilor pentru studiul istoriei, atragerea acestora spre studiul unei discipline ce ar puteap\rea, la prima vedere, arid\ [i dificil\. A[adar, studiul istoriei la clasa a IV-a porne[te de la universul propriu ele-vului de 10/11 ani, de la elemente de istorie local\ [i de istorie oral\ direct accesibile. În acela[i timp, programade istorie de clasa a IV-a urm\re[te familiarizarea elevilor cu instrumente proprii în]elegerii istoriei, precum timpul[i spa]iul istoric.

Centrarea activit\]ii înv\]\torului / profesorului pe formarea de competen]e, atitudini [i valori estecompletat\, din perspectiva noii abord\ri educa]ioanale, de nevoia de a dep\[i grani]ele propriei discipline. În modtradi]ional, înv\]\mântul românesc a fost caracterizat prin monodisciplinaritate, iar profesorul era centrat aproapeexclusiv pe disciplina pe care o preda, ]inând cont de regulile [i logica sa intern\.

Dar competen]e men]ionate în curriculum nu se pot dezvolta prin aportul unei singure discipline deînv\]\mânt. Orientarea spre „via]a real\” aduce profesorul în fa]a unei alte mari provoc\ri, aceea de a p\trundeîn „teritoriile necunoscute” reprezentate de alte discipline decât cea în care se simte atât de confortabil. Astfel,înv\]\torului / profesorul de istorie nu mai este în situa]ia de a se limita la transmiterea de date [i fapte, ladescifrarea unor eventuale „legit\]i istorice”, ci de a contribui la formarea [i dezvoltarea competen]elortransdisciplinare. Eficien]a activit\]ii de preg\tire a elevilor la ora de istorie în nu va mai putea fi tran[ant desp\r]it\de aceea de la ora de limba român\, de [tiin]e, sau chiar de matematic\. C\ci, „compartimentarea instruirii,produs\ de modelul pe discipline, se transfer\ în plan cognitiv prin operarea cu structuri foarte clar delimitate,situate în interiorul „teritoriilor disciplinare”. Problemele concrete de via]\ pe care trebuie s\ le rezolv\m în fiecarezi, au un caracter integrat; buna lor solu]ionare, indiferent dac\ e vorba de probleme foarte simple sau foartecomplicate, implic\ apelul la cuno[tin]e, deprinderi, competen]e care nu pot fi încadrate în contextul strict al unuiobiect de studiu sau altul.” 8 Un bun exemplu în acest sens, relevant pentru clasa a IV-a, este competen]a decomunicare care poate s\ fie dezvoltat\ în mod adecvat prin aportul disciplinelor din aria curricular\ limb\ [icomunicare, dar [i prin modul în care înv\]area este conceput\ [i desf\[urat\ la ora de istorie, de matematic\ sau


8

7 C\pi]\, L., C\pi]\, C., Tendin]e în didactica istoriei, Editura Paralela 45, 2005, p. 328 Ciolan, Lucian, Dincolo de discipline. Ghid pentru înv\]area integrat\/crosscuricular\, Centrul Educa]ia 2000+,

Editura Hmanitas Educa]ional, Bucure[ti, 2003, p. 19

de [tiin]e. Spiritul în care a fost gândit\ programa de istorie pentru clasa a IV-a invit\ înv\]\torul spre un demersdidactic transdisciplinar, în preg\tirea [i în desf\[urarea lec]iei de istorie trebuind s\-[i g\seasc\ locul [i literatura,imaginea video, cuno[tin]ele despre mediul geografic etc.

1.3. Putem atrage elevii spre studiul istoriei în [coal\?

Pentru ca aceast\ întrebare s\-[i g\seasc\ un r\spuns pozitiv, activitatea înv\]\torului la clas\ trebuie s\întruneasc\ cel pu]in trei condi]ii. Despre prima am discutat deja în cele de mai sus. Este vorba despre adecvareapred\rii istoriei la nivelul de v\rst\ corespunz\tor clasei a IV-a, mai simplu spus s\ nu pretindem elevilor mai multdecât ace[tia pot s\ dea în raport cu înv\]area istoriei [i, mai cu seam\, s\ evit\m înv\]area mecanic\ a datelor [ia faptelor istorice.

O a doua condi]ie pentru asigurarea succesului în predarea istoriei la clasa a IV-a este democratizarea rela]ieiînv\]\tor - elev. {i în acest caz suntem pu[i în situa]ia de a înlocui modelul tradi]ional al elevului cuminte, a[ezat înbanc\, de cele mai multe ori cu mâinile la spate, care ascult\ ceea ce i se spune [i r\spunde numai atunci cândeste întrebat. Ce putem a[eza în locul s\u? Elevului secolului XXI trebuie s\ i se creeze un nou mediu de înv\]areîn care s\ aib\ ini]iativ\, s\ participe direct la procesul de înv\]are prin valorificarea cuno[tin]elor existente, s\lucreze independent dar, mai cu seam\, s\ deprind\ abilitatea de a înv\]a în grup, împreun\ cu colegii s\i, de ase autoevalua [i de a-[i evalua proprii colegi. Este un deziderat preten]ios pentru atingerea c\ruia, atât înv\]\torulcât [i elevii s\i trebuie s\ aib\ disponibilitatea de a reconsidera modul în care se proiecteaz\, deruleaz\ [i evalueaz\activitatea de înv\]are, modalitatea în care ace[tia se raporteaz\ unii la al]ii.

În mod tradi]ional, înv\]\torului / profesorului îi revenea un rol major [i activ într-un proces didactic construitca modalitate de transmitere a cuno[tin]elor c\tre elevi. Rolul de depozitar al informa]iei [tiin]ifice define[te [iportretul ideal al acestui tip de profesor: foarte bun cunosc\tor al domeniului s\u de activitate, preocupat înpermanen]\ de nout\]ile cu caracter [tiin]ific, eventual un orator charismatic. De regul\, comportamentul s\u înclas\ este mai curând autoritar, decizând ce [i când trebuie s\ înve]e elevii. Nu trebuie s\ uit\m nici maniera încare se f\cea evaluarea rezultatelor [colare care presupune, în cele mai multe cazuri, o cât mai fidel\ reproducerea con]inutului manualelor [colare. Profesorul tradi]ional este preocupat în primul rând de cât de mult [tiu [i suntîn stare s\ reproduc\ elevii s\i.

În consecin]\, elevul era mai curând un receptor pasiv a cuno[tin]elor transmise de profesor, un executantobedient al sarcinilor stabilite de acesta. În general lipsit de ini]iativ\, elevul nu putea s\ aibe nici un fel de ini]iativ\în ceea ce prive[te con]inutul înv\]\rii, sau modalitatea de organizare a înv\]\rii.

Ambele circumstan]e reflect\ practici educa]ionale proprii unui model de înv\]are pasiv, exercitat de cele maimulte ori într-un context educa]ional autoritar, care pune accent pe disciplin\, ca singura modalitate viabil\ detransmitere a cuno[tin]elor c\tre elev. Cu anumite amelior\ri, acest model de înv\]are a supravie]uit de-a lungultimpului. Mai este el oare propriu circumstan]elor secolului XXI [i spectaculoaselor evolu]ii ale cunoa[terii [itehnologiei? Atât în România cât [i în majoritatea statelor lumii, modelul de înv\]are tradi]ional a fost înlocuit cumodelul înv\]\rii active. F\r\ a intra în considera]ii despre fundamentele teoretice ale acestui model, vom spunec\ acesta a oferit contextul pentru schimbarea fundamental\ a ceea ce fac în mod concret înv\]\torii/ profesorii,respectiv elevii în clas\, asupra contribu]iei fiec\ruia la actul de înv\]are.

Despre profesor spunem c\ trebuie s\ devin\ un facilitator al procesului de înv\]are, adic\ s\ imagineze [i s\proiecteze cele mai eficiente contexte care s\ permit\ înv\]area. Astfel, în activitatea didactic\ ponderea unormetode de înv\]are precum prelegerea se va diminua drastic, în favoarea metodelor de înv\]are active, care permitelevului s\ ajung\ la cuno[tin]e de unul singur, sau, de preferat, împreun\ cu colegii s\i. Într-o prim\ etap\, suntdeci proiectate obiectivele activit\]ii de înv\]are, sunt descrise activit\]ile specifice care vor conduse spre atingereaobiectivelor (metode [i mijloace de înv\]are), precum [i maniera în care se va evalua nivelul de atingere acuno[tin]elor. La nivelul proiect\rii, o aten]ie sporit\ trebuie acordat\ succesiunii logice a diferitelor secven]e deînv\]are, precum [i coeren]ei procesului în ansamblul s\u.

Aceste situa]ii de înv\]are trebuie gestionate, iar cel menit s\ fac\ acest lucru este înv\]\torul/ profesorul,transformat în manager al situa]iei de înv\]are. Practic, în aceast\ calitate înv\]\torul organizeaz\ [i gestioneaz\situa]iile de înv\]are proiectate anterior, dar [i construie[te un mediu de înv\]are adecvat (aranjarea mobilierului


9

în clas\ în func]ie de caracteristicile metodelor de înv\]are utilizate, pavoazarea clasei etc.). În aceast\ etap\deosebit de important\ este abilitatea înv\]\torului de a-i pune pe elevi în situa]ia de comunicare direct\, mai cuseam\ prin tehnicile specifice înv\]\rii prin cooperare. A[adar, comunicare în clas\ trebuie s\ aibe loc atât pevertical\ (profesor-elev, elev-profesor), dar [i pe orizontal\, între elevi.

În ceea ce prive[te sursele înv\]\rii, acestea trebuie s\ fie cât mai variate, mai recente [i centrate pe realitate.Pentru a face înv\]area mai u[oar\ [i mai pl\cut\, se recomand\ utilizarea surselor accesibile elevului în via]a dezi de zi, la [coal\, în familie sau în comunitatea c\reia îi apar]ine. Nu trebuie neglijat\ tenta]ia copilului de ast\zide a utiliza ca surse de informare internetul [i alte mijloace proprii tehnologiei informa]iei. În ceea ce prive[teutilizarea manualelor [colare ca surse, recomand\m o maxim\ precau]ie. Într-un mediu socio-economic înc\ precar,manualul [colar a r\mas o foarte important\ surs\ de informare. Dar nu trebuie s\ uit\m faptul c\ rolul manua-lului însu[i s-a schimbat: manualul unic a f\cut loc unei multitudini de manuale (zece începând cu anul [colar 2006-2007), care ne propun o varietate de modalit\]i de atingere a obiectivelor programelor [colare. Ca atare,informa]iile cuprinse într-unul sau altul dintre manuale nu trebuie absolutizate, activitatea înv\]\torului trebuind s\fie orientat\ de programa [colar\ [i nu de manual. De asemenea, trebuie evitat pericolul utiliz\rii la clas\ a maimultor manuale [colare, din dorin]a de a acoperi toat\ gama de con]inuturi prezentate de acestea.

Proiectând activitatea de înv\]are, înv\]\torul nu trebuie s\ piard\ din vedere caracterul permanent al înv\]\riiîn lumea contemporan\. A[adar, pe lâng\ atingerea unuia sau altuia dintre obiectivele unei lec]ii, activitatea deînv\]are trebuie s\ facilitez dezvoltarea acelor structuri de gândire care fac posibil\ înv\]area de-a lungul întregiivie]i. Spre exmplu, este mai pu]in important dac\ elevul a reu[it s\ memoreze anii de domnie ai unui conduc\tor.Ceea ce trebuie s\ ne intereseze în mod deosebit este s\ dezvolt\m abilitatea copilului de a g\si de unul singulacest\ informa]ie dorit\ atunci [i când are nevoie de ea.

Nu în ultimul rând, înv\]\torul/ profesorul modern înceteaz\ s\ mai ac]ioneze în mod independent. Acesta adevenit membru al unei comunit\]i educa]ionale care include [i elevii, p\rin]ii, managerii din domeniul educa]ional,sau membri ai comunit\]ii locale. C\ci, în lumea contemporan\, to]i ace[ti factori au un cuvânt de spus în ceea ceprive[te educa]ia copiilor, inclusiv în domeniul con]inuturilor înv\]\rii.

Dac\ acesta este un posibil tablou al rolului înv\]\torului/ profesorului în [coala contemporan\, vom în cercaîn cele ce urmeaz\ s\ schi]\m rolul elevului. Ca [i în cazul mentorilor s\i, rolul elevului este unul cu mult maicomplex decât în [coala tradi]ional\.

Din cele prezentate mai sus se desprinde o prim\ tr\s\tur\: elevul înceteaz\ s\ mai fie un receptor pasiv deinforma]ii, devenind participant activ la actul înv\]\rii. Aceast\ calitate poate fi realizat\ pe dou\ c\i. Prima serefer\ la posibilitatea elevului de a participa la decizia referitoare la con]inuturile înv\]\rii. Spre exemplu, nouaprogram\ de istorie pentru clasa a IV-a reintroduce conceptul de plaj\ orar\9, dând [colii posibilitatea s\ rezervepentru aceast\ disciplin\ una sau dou\ ore pe s\pt\mân\. Or, o asemenea decizie trebuie luat\ de conducerea[colii împreun\ cu înv\]\torii, dar nu înainte de a consulta elevii, de a investiga interesul acestora pentru studiulistoriei. De asemenea, programa de istorie nu mai cuprinde ni[te con]inuturi obligatorii, înv\]\torii, dar [i copii,având posibilitatea de a opta între una sau alta dintre personalit\]ile, popoarele, sau cet\]ile recomandate.Posibilitatea elevului de a contribui la definirea con]inuturilor devine [i mai evidente atunci când este vorba despreabordarea istoriei locale.

Participarea activ\ a elevului la actul de înv\]are se manifest\ [i pe parcursul derul\rii activit\]ilor de înv\]arepropriu-zise. Prin modul specific de structurare, aceste dau elevului posibilitatea s\ descoper\ singur informa]ia decare are nevoie, s\ o analizeze critic [i s\ emit\ judec\]i de valoare asupra sa. Capacitatea de a formula puncte devedere argumentate [i fundamentate critic, a devenit esen]ial\ într-o lume în care evenimentele se succed într-unritm din ce în ce mai alert, iar informa]ia este tot mai abundent\. Spre un asemenea tip de demers ne orienteaz\toate obiectivele opera]ionale men]ionate în programa [colar\.

Dar elevul mai este activ [i dintr-o a treia pespectiv\: el înceteaz\ s\ mai înve]e exclusiv pentru sine,contribuind la procesul de înv\]are al colegilor s\i, devenind ... profesor al acestora. Aceast\ calitate se manifest\mai cu seam\ atunci când înv\]area se produce în grup, tehnic\ care faciliteaz\ comunicarea direct\ între elevi,repartizarea de sarcini, controlul reciproc asupra realiz\rii sarcinilor, solidaritatea în ceea ce prive[te calitateaprodusului final, evaluarea reciproc\ [.a.m.d.


10

9 Programe [colare pentru clasa a IV-a – Istorie, aprobat\ prin Ordinul Ministrului nr. 3919 / 20.04.2005, pag. 3

Elevul poate avea contribu]ii importante [i în ceea ce prive[te sursele de informa]ie utilizate în procesul deînv\]are. Înc\ din clasa a IV-a, elevul trebuie s\ se obi[nuiasc\ cu ideea c\ manualul pe care-l folose[te la clas\ estedeparte de a fi singura surs\ de informare, sau c\ punctele de vedere exprimate în acel manual sunt singurelevalide. A-l pune pe elev în sita]ia de a c\uta singur noi surse pentru a documenta temele în dicu]ie este deosebitde motivant pentru ace[tia [i este de natur\ s\-i preg\teasc\ pentru înv\]area de-a lungul întregii vie]i. Solicitareatrebuie îns\ atent formulat\ cu luarea în considerare a posibilit\]ilor reale de informare ale copiilor [i pentru a evitaca sarcina de lucru s\ fie transferat\ ... p\rin]ilor.

În concluzie, sarcinile care revin pe de o parte înv\]\torului/ profesorului, pe de alt\ parte elevului sunt totmai complexe [i mai variate. Cum anume pot fi ele aplicate în practic\, vom încerca s\ demonstr\m, dinperspectiva practicianului, în cele ce urmeaz\.


11

Capitolul 2: Modelul didactic al disciplinei istorie laclasa a IV-a

Pentru elevul din clasa a IV-a, cu vârsta cuprins\ între 10 [i 12 ani, ISTORIA î[i propune s\ r\spund\ la 10 întreb\ri.

1. Ce este ISTORIA?

RR\\ssppuunnss:: Istoria cuprinde toate evenimentele, faptele, întâmpl\rile care se petrec în jurul nostru [i pe care noidorim s\ le consemn\m. Ce doresc oamenii s\ re]in\? Tot ceea ce nu vor s\ uite sau ceea ce cred ei c\ genera]iileurm\toare trebuie s\ [tie [i s\-[i aminteasc\.

Spre exemplu, avem o istorie a familiei re]inut\ în fotografii, filme sau chiar pe monumente funerare. Avem oistorie a [colii sau a localit\]ii re]inut\ într-o monografie, în fotografii sau în filme, într-un muzeu sau reprezentat\simbolic în monumente. Avem o istorie a ]\rii sau a lumii consemnat\ în c\r]i de istorie sau în muzee, filme docu-mentare, fotografii, enciclopedii, ziare [i reviste, pe internet. Putem avea o istorie a persoanelor, a clasei, o istoriea unei c\l\torii, a „zilelor [colii”, a unei întreceri sportive sau a unui concurs, a primirii unor oaspe]i de seam\ etc.

Tot ceea ce dorim s\ ne amintim mai târziu înseamn\ istorie, fie c\ e consemnat\ într-un jurnal, în imagini,într-un site pe internet, într-o carte de onoare, într-un portofoliu sau într-o expozi]ie.

2. Cine sunt actorii istoriei?

RR\\ssppuunnss:: To]i oamenii contribuie în moduri diferite la „facerea” istoriei. Ei pot fi împ\r]i]i în trei categorii:actori, implica]i direct în desf\[urarea evenimentelor;martori ai evenimentelor, prezen]i la locul desf\[ur\rii acestora, dar f\r\ s\ se implice în evolu]ia lor;contemporani cu evenimentele, afla]i la distan]\ [i neimplica]i în nici un fel în desf\[urarea evenimentelor;

3. Unde se petrece istoria?

RR\\ssppuunnss:: Istoria are loc în orice spa]iu locuit de oameni sau unde oamenii ajung pentru scurt timp. Nu exist\istorie f\r\ oameni care s-o „fac\” [i apoi s-o consemneze. Zonele de[ertice sau spa]iile din jurul polilor sunt spa]iinelocuite de om, [i în consecin]\ [tim despre ele doar acele lucruri povestite de membrii expedi]iilor [tiin]ifice sauturistice care au ajuns acolo pentru scurt\ vreme. Orice spa]iu luat în st\pânire de oameni, locuit [i controlat, [i ac\rui înf\]i[are a fost schimbat\, este un ssppaa]]iiuu iissttoorriicc..

4. Când se petrece istoria?

RR\\ssppuunnss:: Tot timpul! Atâta vreme cât exist\ oameni va exista istorie. Timpul istoriei sau ttiimmppuull iissttoorriicc începede când exist\ oameni care au luat în st\pânire un spa]iu. Chiar dac\ faptele, întâmpl\rile, evenimentele nu sunt


12

consemnate de nimeni, lumea aceea exist\ [i face parte din istorie. Nu exist\ oameni în afara istoriei [i în afara tim-pului istoric.

5. Cine scrie istoria?

RR\\ssppuunnss:: Istoria poate s-o consemneze, s-o scrie oricine, cu o singur\ condi]ie: s\ fie onest, sincer [i de bun\-credin]\.

6. Cum se scrie istoria?

RR\\ssppuunnss:: Istoria se scrie cu ajutorul dovezilor c\ ceea ce istoricul relateaz\ s-a întâmplat cu adev\rat. Dovezilesunt, în acela[i timp, [i sursele istoricului. Orice documente scrise sau relat\ri ale unor oameni, obiecte, imagini deorice fel [i pe orice fel de suport (piatr\, lemn, metal, hârtie fotografic\, celuloid, calculator, telefon etc.), construc]iisau orice alte urme l\sate de oameni pot reprezenta surse ale celui care reconstituie trecutul [i scrie istoria.

Spre exemplu, o sticl\ de ap\ mineral\ este o surs\ istoric\, deoarece ea ne ofer\ informa]ii despre: resurse-le minerale ale p\mântului folosite de oameni, despre calitatea vie]ii oamenilor, despre calit\]ile apei respective,despre nivelul de tehnologie care a dus la îmbutelierea produsului respectiv, despre rela]iile economice [i comer-ciale care au f\cut ca produsul s\ ajung\ într-o fabric\ de îmbuteliere, cu ajutorul unor mijloace de transport înmagazine [i apoi la un consumator, despre gustul estetic al celor care au produs eticheta sticlei, despre obiceiuloamenilor de a consuma apa mineral\. Fiecare „urm\” produs\ de om este o surs\ de informa]ie a celui careconsemneaz\ istoria.

7. Câte „istorii” exist\?

RR\\ssppuunnss:: Exist\ atâtea „istorii” câ]i istorici exist\. Exist\ atâtea relat\ri ale evenimentelor, faptelor sauîntâmpl\rilor petrecute în via]a oamenilor câte persoane care doresc s\ consemneze evenimentele exist\. De cesunt mai multe „istorii”? Pentru c\ oamenii sunt diferi]i între ei, au interese diverse, au o educa]ie dobândit\ în[coli diferite, au credin]e [i convingeri diferite, au la îndemân\ surse de informare diferite, se raporteaz\ la siste-me de valori diferite sau, pur [i simplu, unii sunt mai inteligen]i decât al]ii. În consecin]\ vor avea perspective diver-se asupra evenimentelor despre care povestesc, vor aborda faptele din unghiuri diferite sau, cum spun istoricii, dinperspective multiple. Nu exist\, a[adar, o singur\ istorie! Nu exist\ „istoria cea adev\rat\”, unic\ [i absolut\.

Cum ne descurc\m atunci, noi, cei care citim istorie sau vrem s\ afl\m anumite lucruri din trecut? Foarte sim-plu: apel\m la mai multe c\r]i sau surse de informare diferite [i apoi, dac\ ele difer\ mult între ele, fiecare cu min-tea proprie, face o munc\ asemenea unui detectiv. S-ar putea s\ fie mai pl\cut [i mai pasionant decât s\ iei de-agata p\rerile altora!

8. De ce au loc „evenimente istorice”?

RR\\ssppuunnss:: Evenimentele istorice au loc pentru c\ oamenii, prin deciziile [i ac]iunile lor determin\ producereaevenimentelor. Cu alte cuvinte, aproape orice eveniment istoric are cauze umane (cu excep]ia evenimentelor pro-duse din cauze naturale la originea c\rora nu st\ omul – cutremure, inunda]ii, alunec\ri de teren, tornade etc.)pentru c\ oamenii sunt actorii istoriei.

Pentru istorici exist\ dou\ reguli cu privire la rela]ia cauz\ – efect (eveniment):Nici un eveniment istoric nu are o singur\ cauz\. Întotdeauna exist\ un complex, o re]ea de cauzalit\]i

care au ca efect producerea unui eveniment;Niciodat\ în istorie acelea[i cauze nu vor produce acelea[i efecte. De ce? Pentru c\ oamenii sunt diferi]i

[i vor avea reac]ii diferite la acela[i tip de cauze. Un exemplu banal: la o palm\, un om va întoarce [i cel\lalt obraz,iar altul va deveni el însu[i agresiv. Nici m\car acelea[i persoane nu vor reac]iona de dou\ ori la fel în acela[i context.

Modelul didactic al disciplinei istorie la clasa a IV-a

13

În concluzie: istoria nu se repet\ niciodat\, pentru c\ niciodat\ cauzele care au produs un eveniment nu sevor reproduce în mod identic [i pentru c\ întotdeauna al]ii vor fi oamenii care se vor afla „în mijlocul eveni-mentelor”. Pot exista evenimente asem\n\toare, comparabile, dar identice, nu.

9. Ce nu poate fi scris în istorie?

RR\\ssppuunnss:: Nu exist\ lucruri interzise pentru istorie. Be]ia, via]a sexual\, blestemele pot s\ stea foarte bine înacela[i raft de bibliotec\ cu revolu]iile [i r\zboaiele. Dac\ dorim s\ vorbim elevilor no[tri despre agresivitatea oame-nilor putem alege foarte bine, spre exemplu, între al doilea r\zboi mondial [i traficul de persoane din zonaBalcanilor în ultimul deceniu. Tot ceea ce ]ine de oameni, de via]a lor, poate fi consemnat în istorie. De la felul încare oamenii î[i duc via]a cotidian\ (cu obiceiuri, s\rb\tori, jocuri, vestimenta]ie, hran\, gesturi, simboluri, conflic-te, evenimente private), la via]a politic\ sau economic\ [i pân\ la ceea ce oamenii creeaz\ (c\r]i de literatur\,muzic\, tablouri, statui, construc]ii, filme etc) sau ceea ce oamenii descoper\ [i inventeaz\. De aceea istoria estestrâns legat\ de alte domenii: politic\, economie filosofie, sociologie, psihologie, literatur\, [tiin]\ etc. Istoria lepoate cuprinde pe toate [i poate fi o sintez\ a lor. Cu siguran]\, unele evenimente, teme, subiecte sunt mai impor-tante decât altele prin implica]iile [i consecin]ele lor, dar, altfel, tot ceea ce apar]ine umanit\]ii face obiectul isto-riei.

10. La ce ne folose[te istoria?

RR\\ssppuunnss:: Arhimede a spus: „Da]i-mi un punct de sprijin [i v\ r\storn tot universul!” Omul, la fel ca [i lumeamaterial\, are nevoie de un punct de sprijin. Nu de unul material, ci de unul psihologic [i moral. Oamenii se simtîn siguran]\ atunci când se recunosc [i sunt accepta]i ca apar]inând unui grup sau unui popor. Istoria este „bule-tinul de identitate” al persoanei, al grupului, al poporului. Este punctul de spijin care ne d\ încredere [i ne ofer\certitudini.

Istoria ne înva]\ apoi s\ gândim, s\ fim ra]ionali [i responsabili. Putem declan[a conflicte, r\zboaie, revolu]ii,dar cu ce consecin]e? Istoria, chiar dac\ nu se repet\, ne poate da ni[te idei despre ce înseamn\ agresivitateaoamenilor. Putem construi, picta, compune muzic\ sau face filme, dar ce este oare „frumosul” sau „bunul gust”sau „pl\cerea”? Istoria ne ofer\ ni[te r\spunsuri [i ne scute[te de a reinventa totul. Putem face afaceri, strângebani, averi uria[e, dar ce facem cu toate lucrurile materiale pe care le adun\m? Istoria ne înva]\ câteva lucruri: c\nu e bine s\ fii sclavul lor, c\ pl\cerea [i bucuria sunt la îndemâna noastr\, c\ nici un „imperiu” nu este nemuritor.{i câte [i mai câte ne înva]\ istoria…

Aceasta este ISTORIA pentru elevul de clasa a IV-a: o poveste simpl\, despre oameni reali, spus\ în cuvintesimple [i cu onestitate.

Cum citim programa de ISTORIE pentru clasa a IV-a?

În primul rând, f\r\ s\ uit\m cui se adreseaz\ ea: pprrooggrraammaa [[ccoollaarr\\ nnii ssee aaddrreesseeaazz\\ nnoouu\\,, ccaaddrreelloorr ddiiddaaccttiiccee[[ii NNUU eelleevviilloorr nnoo[[ttrrii ddiinn ccllaassaa aa IIVV--aa.. Noi suntem cei care aapplliicc\\mm o program\ [colar\ [i purt\m responsabilitateaproiect\rii unui demers didactic coerent [i accesibil pentru elevii de clasa a IV-a.

Programa [colar\ face parte din curriculum obligatoriu. Celelalte documente care compun curriculum-ul, însens larg, sunt planul de înv\]\mânt (obligatoriu [i el), manualele (mai multe la num\r, dintre ele cadrul didacticputând alege numai unul pe care s\-l foloseasc\ la clas\), ghidurile metodologice (cum este [i cel de fa]\), alteauxiliare didactice (culegeri de texte, h\r]i, literatur\ istoric\ etc). La acestea se adaug\ documentele de proiecta-re ale cadrului didactic – planific\ri, proiecte didactice, teste de evaluare. Toate alc\tuiesc ccuurrrriiccuulluumm iinntteenn]]iioonnaatt,,aaddiicc\\ uunn ddeemmeerrss ccoonn[[ttiieenntt,, ddeelliibbeerraatt,, ccrreeaatt ccuu uunn ssccoopp..


14

În al doilea rând citim programa de istorie pentru clasa a IV-a f\r\ s\ uit\m prea multe din lucrurile pe carele-am citit în ultimele trei pagini sau m\car în ultimele dou\ rânduri: AAcceeaassttaa eessttee IISSTTOORRIIAA ppeennttrruu eelleevvuull ddee ccllaassaaaa IIVV--aa:: oo ppoovveessttee ssiimmppll\\,, ddeesspprree ooaammeennii rreeaallii,, ssppuuss\\ îînn ccuuvviinnttee ssiimmppllee [[ii ccuu oonneessttiittaattee.. Modelul didactic al discipli-nei istorie pentru clasa a IV-a înseamn\ de fapt r\spunsul la întrebarea DE CE ÎNV\]\M ISTORIE?

Programa de istorie se cite[te ca o re]et\: ea are câteva ingrediente obligatorii, iar în rest ofer\ destul\ liber-tate în folosirea imagina]iei, priceperii, „gustului” fiec\ruia pentru a ob]ine produsul final: un copil de 11-12 anicare la sfâr[itul clasei a IV-a [[ttiiee ss\\ ffaacc\\ … (a se citi, în]elege, aprofunda Obiectivele Cadru (OC), Obiectivele deReferin]\ (OR) [i Standardele curriculare de performan]\ prev\zute de programa [colar\). Ele sunt miza cursului deistorie: s\-l înve]e pe copil S| {TIE S| FAC| mai mult decât S| {TIE.

S\ lu\m pe rând „ingredientele” programei!

NNoottaa ddee pprreezzeennttaarree

Este primul element din alc\tuirea programei. Ea debuteaz\ cu o afirma]ie foarte util\ în în]elegerea a ceeace avem de f\cut mai departe. Iat-o: „Programa propune ca scop al studierii istoriei în clasa a IV-a ffaammiilliiaarriizzaarreeaaelevilor cu teme referitoare la trecutul mai apropiat sau mai îndep\rtat al localit\]ii natale, al României [i al Europei,utilizând mijloace adecvate vârstei acestora.” Am subliniat cuvântul ffaammiilliiaarriizzaarreeaa pentru c\ el este una dintre„cheile” programei. Studierea istoriei în clasa a IV-a este o situa]ie similar\ cu cea în care ne afl\m pe plaja uneim\ri [i încerc\m apa: o vedem, ne-au mai vorbit [i al]ii despre ea, este verde, albastr\ sau neagr\ (cum o vede fie-care!), este rece sau cald\, te îndeamn\ s\ intri [i s\ o atingi, este primitoare sau ne produce fiori [i, în toate zile-le (cu soare, cu nori sau furtun\) ascunde ceva ce pare misterios. Istoria pentru clasa a IV-a este primul contact cumarea: poate s\-]i plac\ [i s\ te fascineze sau vei prefera, tot restul vie]ii, muntele, iar la mare vei merge obligatde împrejur\ri. Depinde cine te înso]e[te în aceast\ prim\ încercare!

Urm\toarea fraz\ a Notei de prezentare are [i era câteva elemente cheie: Programa pprrooppuunnee „experien]e deînv\]are” care reprezint\ oo pprriimm\\ eettaapp\\ a unui „antrenament intelectual” [i oo ooccaazziiee „pentru valorificarea expe-rien]elor afectiv-atitudinale.”

Rezumat: programa pprrooppuunnee, este oo pprriimm\\ eettaapp\\ [i oo ooccaazziiee pentru… a încerca marea cu degetul.

De ce am insistat asupra primelor dou\ paragrafe? Pentru a v\ invita s\ observa]i limitele pe care [i le asum\programa de istorie pentru clasa a IV-a. Din punctul ei (al programei) de vedere ISTORIA NU ESTE:

o [tiin]\ riguroas\ [i sistematic\;un discurs unilateral [i exhaustiv;definitiv\ [i imuabil\;un muzeu ale c\rui exponate [i personaje nu pot fi atinse;o privire longitudinal\ asupra trecutului;divizibil\ în epoci istorice din ra]iuni pur didactice;marcat\ de echilibru cantitativ în studiul perioadelor istorice;o în[iruire de evenimente produse pe principiul cauz\ – efect;o istorie a institu]iilor [i structurilor abstracte economice, sociale, politice, culturale.

Nota de prezentare enumer\ apoi câteva din elementele care au fost avute în vedere când s-a elaborat pro-grama. Adic\, pe ce se bazeaz\ [i se sus]ine programa. Între toate, dou\ men]iuni speciale:

Recomandarea 15 / 2001 a Consiliului Europei cu privire la studierea istoriei în secolul XXI este o RECO-MANDARE pe care, dac\ o vei citi (se afl\ în Anexa 1) vei constata c\ ea NU OBLIG|, NU FIXEAZ| NORME, NUCERE IMPERATIV! Ea enun]\ un set de valori [i principii în care ne putem reg\si sau nu, care corespund sau nu,ideilor, concep]iilor [i preferin]elor noastre în materie de atitudini democratice.

Memorandumul pentru educa]ie permanent\ elaborat de Uniunea European\ este al doilea document«european» invocat ca un element de sus]inere al programei. Este un document asumat de România, în care se


15

vorbe[te despre CUM trebuie elevul S\ ÎNVE}E S| FAC| în [coal\, astfel încât deprinderile, abilit\]ile [icompeten]ele dobândite s\-i fie folositoare pe parcursul vie]ii, s\-l ajute s\ se dezvolte ca persoan\, ca cet\]ean,ca profesionist al unui loc de munc\.

Nici unul dintre cele dou\ documente nu indic\ [i nu sugereaz\ m\car, CE? con]inuturi ar trebui studiate, cimai degrab\ CUM? [i DE CE? Se studiaz\ cle pe care noi le alegem.

Nota prezint\ structura programei, adic\ ceea ce cite[ti acum, într-o form\ restâns\ [i, în final face mai multeafirma]ii cu privire la:

Tipul de demers didactic care ar trebui urmat de înv\]\tor: "un traseu de înv\]are în care elevii faccuno[tin]\ cu trecutul pornind de la situa]ii familiare (aspecte ce ]in de istoria local\ sau de teme privitoare lacopil\ria în trecut [i ast\zi) urmate de cele care se afl\ la mai mare distan]\ în timp [i spa]iu;

Fixarea obiectivelor cadru în func]ie de limita de vârst\ a elevilor de clasa a IV-a, în vârst\ de 10-11 ani;Diversitatea – f\r\ limite de imagina]ie – activit\]ilor de înv\]are pe care înv\]\torul le poate utiliza la

orele de istorie.

Un element tehnic: programa este proiectat\ pentru clase care studiaz\ istoria într-o or\ pe s\pt\mân\ sau îndou\ ore pe s\p\mân\. Pentru clasele din a doua categorie sunt indicate Obiective de Referin]\ suplimentare [itoate con]inuturile.

OObbiieeccttiivveellee ccaaddrruu

La istorie, în clasa a IV-a, sunt formulate cinci Obiective Cadru. Ele reprezint\, conform programei „obiectivecu un grad ridicat de generalitate [i de complexitate, care se refer\ la formarea unor capacit\]i [i atitudini speci-fice obiectului de studiu [i sunt urm\rite de-a lungul mai multor ani de studiu.” Acestea sunt:

Reprezentarea spa]iului [i a timpului în istorie;Cunoa[terea [i utilizarea surselor istorice;Cunoa[terea [i utilizarea termenilor istorici;Cunoa[terea [i interpretarea faptelor istorice;Dezvoltarea unui atitudini pozitive fa]\ de sine [i fa]\ de ceilal]i.

OOBBIIEECCTTIIVVEELLEE DDEE RREEFFEERRIINN}}||

„Specific\ rezultatele a[teptate ale înv\]\rii la nivelul fiec\rui an de studiu.” Aceasta este indica]ia din pro-gram\ cu privire la Obiectivele de Referin]\ la istorie în clasa a IV-a. Programa cuprinde zece Obiective de Referin]\,dintre care opt se adreseaz\ elevilor care studiaz\ istoria într-o or\ pe s\pt\mân\.

Obiectivele de Referin]\ sunt formulate cu ajutorul unor verbe la modul conjunctiv, ceea ce indic\ faptul c\„la sfâr[itul clasei a IV-a elevul va fi capabil: s\ ordoneze, s\ povesteasc\, s\ recunoasc\, s\ utilizeze, s\ selecteze,s\ foloseasc\, s\ aprecieze, s\ formuleze, s\ compare, s\ exprime.” Nici un cuvânt care cere elevilor s\ memoreze,s\ [tie, s\ ]in\ minte sau s\ reproduc\ informa]ii, ci doar indica]ii despre CUM S| FAC|? (s\ ordoneze, s\povesteasc\, s\ utilizeze etc) [i DE CE S| FAC|? (s\ aprecieze, s\ exprime).

Cu alte cuvinte, motiva]ie [i metod\ în lucrul cu informa]ia. E ca în via]a de toate zilele: dac\ nu-mi place, num\ atrage, nu m\ stimuleaz\, resping [i refuz oameni, informa]ie, obiecte. Dac\ îmi atrage aten]ia, voi fi imediatpreocupat cum s\ le am pe toate sau m\car s\ [tiu unde s\ le g\sesc atunci când am nevoie de un om, de o infor-ma]ie de un obiect.


16

EEXXEEMMPPLLEELLEE DDEE AACCTTIIVVIITT||}}II DDEE ~~NNVV||}}AARREE

Sunt EXEMPLE de activit\]i de înv\]are individual\ [i în echip\. Ele nu sunt obligatorii, ci sugereaz\ CUM sepoate face ca „elevii s\ fie capabili s\…” Metodele [i mijloacele didactice, trucurile psihologice, reprezint\ esen]ameseriei de cadru didactic. Utilizarea [i eficien]a lor dau m\sura controlului pe care un profesor sau un înv\]\torîl de]ine în clas\. De aceea rolurile cadrului didactic s-au diversificat. El este: (conform Ghidului metodologic pen-tru aplicarea programelor de istorie, Bucure[ti 2001)

„CCrreeaattoorr ddee ccuurrrriiccuulluumm: creeaz\ situa]ii de înv\]are pornind de la programa [colar\, dezvolt\ programa[colar\, mediaz\ rela]ia elevului cu sursele de înv\]are specifice istoriei, proiecteaz\ CD[;

CCoonnssiilliieerr:: încurajeaz\ stilurile [i parcursurile individuale de înv\]are, sus]ine dezvoltarea aptitudinilor per-sonale, ofer\ instrumente de autocunoa[tere, îndrum\ elevul c\tre via]a profesional\;

MMooddeerraattoorr:: modereaz\ rela]iile dintre elevi din perspectiva comunic\rii [i a comportamentului civic;PPaarrtteenneerr:: colaboreaz\ cu fiecare elev sau cu grupul de elevi în realizarea demersului didactic;EEvvaalluuaattoorr:: propune criterii de evaluare, monitorizeaz\ activitatea de evaluare a produselor activit\]ii,

proiecteaz\ demersuri diagnostice;MMooddeell:: se comport\ exemplar în ac]iunea de proiectare, structurare [i valorificare a curriculum-ului.”

Dac\ un cadru didactic nu este capabil s\ joace m\car jum\tate din aceste roluri, atunci poate fi suspectatc\ este un diletant [i un impostor. {i asta nu de c\tre directorul [colii sau de c\tre vreun inspector, ci de c\treproprii s\i elevi. De aici încolo începe dezastrul: neîncredere, comportament de complezen]\, lips\ de motiva]ie,conflicte.

CCoonn]]iinnuuttuurriillee

Par c\ reprezint\ cel mai important lucru din sistemul de înv\]\mânt, dar în toate programele de istoriecon]inuturile se afl\ în partea de final. Atunci când citim con]inuturile unei programe de istorie ar trebui s\ ne lu\mcâteva m\suri de precau]ie. Deci, CUM CITIM CON]INUTURILE?

1. Încercând s\ ne eliber\m de prejudec\]ile noastre. Am s\ v\ ofer o list\ de prejudec\]i:Elevii trebuie s\ [tie toat\ istoria;Exist\ o singur\ istorie adev\rat\ [i mai multe istorii contraf\cute, false, etc.;Istoria înseamn\ date cronologice, personalit\]i, mari evenimente;Istoria trebuie studiat\ din cele mai vechi timpuri pân\ aproape de zilele noastre;Succesiunea evenimentelor istorice înseamn\ o succesiune de tip cauz\ – efect;Istoria înseamn\ „structuri” economice, sociale, politice, culturale;Cea mai important\ este istoria noastr\ comun\;Istoria României sau a românilor trebuie separat\ de istoria universal\;Românii sunt un popor a c\rui istorie este marcat\ de numeroase victorii împotriva tuturor agresiunilor,agresorilor, conspiratorilor, du[manilor, etc.;Cultura român\ este original\, rezultat al unei crea]ii unice;Noi am înv\]at altfel ….

Dac\ vom reu[i s\ ne eliber\m de o parte din aceste prejudec\]i care, în mare parte, ne-au fost transmise la[coal\, vom constata c\:

Istoria este un discurs complex, aflat într-o rela]ie strâns\ cu celelate [tiin]e sociale, cu literatura, cu arta.F\r\ s\-[i piard\ identitatea [i fiind transdisciplinar\, istoria î[i propune s\ ofere cea mai complet\ imagine asuprasociet\]ii.

Istoria se poate preocupa de abordarea diversit\]ii ca expresie a unei istorii a oamenilor, a experien]elorlor particulare, individuale, a deciziilor lor, a atitudinilor, comportamentelor [i valorilor care i-au ghidat pe oameni.


17

Mai mult chiar: istoria nu este exclusiv una a b\rba]ilor [i a majorit\]ii. Este în egal\ m\sur\, una a femeilor, agrupurilor etnice sau sociale minoritare, a variet\]ii limbilor, a obiceiurilor, tradi]iilor etc .

Perspectivele multiple asupra istoriei sunt un reflex al accept\rii diversit\]ii. Istoria nu este imuabil\ [i nupoate fi privit\ dintr-un singur unghi de vedere. Apari]ia unor surse noi, interpret\rile diferite care pot fi f\cuteasupra surselor sau evenimentelor, creeaz\ întotdeauna premisa unei istorii deschise spre analiz\ [i interpretare.

Critica surselor istorice scrise, vizuale sau de istorie oral\ reprezint\, în contextul anterior, alfabetul isto-riei. În acela[i timp, educarea gândirii critice cu privire la modul în care descoperim, recep]ion\m [i interpret\minforma]ia de care avem nevoie este un obiectiv care asigur\ autonomia intelectual\.

Abordarea flexibil\ a timpului istoric în contextul în care evenimentul apar]ine “duratei scurte” a timpu-lui, iar procesele istorice apar]in “duratei lungi”, precum [i ponderarea studierii evenimentelor în favoarea ansam-blului [i perspectivei asupra trecutului, sunt elemente care sus]in aprofundarea [i interpretarea trecutului în loculmemor\rii unor serii cronologice, al unei istorii de tip narativ [i enciclopedic.

Rela]ia cauz\ – efect presupune observarea unor re]ele de determin\ri, de influen]e [i de condi]ion\ricomplexe. Niciodat\ aceea[i cauz\, în societate, nu va produce acela[i efect. Asta nu exclude îns\ abord\rile com-parative.

2. Observând c\ istoria pentru elevul de clasa a IV-a ([i pentru to]i elevii, de altfel) este un model didactic com-plet diferit de modelul [tiin]ific, academic al istoriei. Disciplina de înv\]\mânt ISTORIE nnuu ssee ccoonnffuunndd\\ cu [tiin]aISTORIE.

Istoria – [tiin]\, cea din tratatele academice, din studiile [i cercet\rile [tiin]ifice, este un demers exhaustiv careî[i propune s\ investigheze, s\ prezinte [i s\ interpreteze trecutul de o manier\ integral\ [i detaliat\.

Disciplina de înv\]\mânt ISTORIE reprezint\ un model didactic al [tiin]ei ISTORIE, creat în vederea atingeriiunor finalit\]i specifice procesului de înv\]\mânt. Atingerea finalit\]ilor presupune proiectarea unor ac]iuni didac-tice care se raporteaz\ la curriculum [colar (planuri de înv\]\mânt, programe [colare, manuale [i alte auxiliaredidactice, metode [i tehnici didactice, experien]e de înv\]are extracurriculare).

3. }inând cont de principiile de construc]ie a unui demers didactic:iinntteenn]]iioonnaalliittaattee în abordarea demersului didactic reflectat\ în fixarea unor obiective de referin]\, c\rora

le sunt asociate prin program\ exemple de activit\]i de înv\]are;operarea unei sseelleecc]]iiii aa ccoonn]]iinnuuttuurriilloorr care s\ serveasc\ unei ac]iuni didactice deliberate în vederea atin-

gerii obiectivelor stabilite;aaddeeccvvaarreeaa abord\rii con]inuturilor la principiile invocate în documentele de politic\ educa]ional\ [i în reco-

mand\rile europene cu privire la studiul istoriei;

[i de premisa c\ ““[[ccooaallaa eessttee oo iinnssttiittuu]]iiee ccaarree ddiirreecc]]iioonneeaazz\\ iinntteelliiggeenntt sscchhiimmbbaarreeaa ssoocciiaall\\””. Din asta rezult\ c\ISTORIA un demers didactic care contribuie la:

Educarea comportamentului pentru o lume intercultural\;Dezvoltarea deprinderilor sociale: autonomie, gândire critic\, responsabilitate, expresivitate, încredere în

sine [i în cel\lalt, comunicare pozitiv\;Educarea în spiritul mobilit\]ii sociale [i al competi]iei;Dobândirea instrumentelor intelectuale esen]iale într-o lume deschis\ [i flexibil\;Educarea capacit\]ii de a descoperi perspective multiple asupra istoriei, societ\]ii, culturii etc.Educarea în spiritul aportului personal [i pe cel al apartenen]ei la o comunitate.

4. Acceptând principiile de selec]ie a con]inuturilor unanim respectate:Semnifica]ia temelor [i subiectelor propuse în raport cu modelul academic al istoriei;Longevitatea utiliz\rii informa]iei (testul de supravie]uire);Utilitatea informa]iei;Interesele celor care înva]\.


18

5. AAssuummâânndduu--nnee ttooaatt\\ lliibbeerrttaatteeaa pe care ne-o ofer\ programa [i care rezult\ din cele patru precau]ii pe carele-am solicitat mai sus [i din formul\rile explicite ale programei plasate în zona con]inuturilor: „Înv\]\torii au liber-tatea de a alege…”

Dup\ ce am citit con]inuturile [i, m\car par]ial, am acceptat sensurile de lectur\ enun]ate anterior, nu ner\mâne decât s\ proced\m la realizarea unei grile în care s\ cuprindem Obiectivele de Referin]\ [i Con]inuturilealese de c\tre fiecare dintre noi [i care fac obiectul activit\]ii noastre didactice la istorie timp de un an. Este exactrolul profesorului / înv\]\torului care ne cerea s\ fim creatori de curriculum [i de situa]ii de înv\]are.

Deci, CUM ALEGEM CON}INUTURILE? Avem la dispozi]ie mai multe criterii. - S\ asociem „Conduc\tori, eroi [i evenimente” pe criteriul contemporaneit\]ii sau al rela]iilor dintre

conduc\tori [i eroi, pe de o parte, [i evenimente, pe de alt\ parte. Spre exemplu: Decebal cu Traian, Vlad }epe[cu {tefan cel Mare, Mihai Viteazul cu Alexandru Ioan Cuza, Constantin Brâncoveanu cu Napoleon, etc.

- S\ asociem „Conduc\tori, eroi [i evenimente” sau „C\tori [i c\l\torii” cu „Castele, cet\]i [i ora[e” . De exem-plu: Vlad }epe[ cu Bucure[ti, Alexandru Ioan Cuza cu Ia[i, Carol I cu Castelul Pele[, Badea Câr]an cu Roma, MarcoPolo cu Vene]ia s.a.m.d.

- S\ asociem „Castele, cet\]i [i ora[e” pe diverse criterii: Suceava, Ia[i, Târgovi[te, Bucure[ti – capitaleromâne[ti, Vene]ia, Versailles, Viena – palate celebre (Palatul Dogilor, Palatul Versailles, Palatul Schonbrun) etc.

- S\ asociem „Conduc\tori, eroi [i evenimente” , „C\tori [i c\l\torii” , „Castele, cet\]i [i ora[e” cu B. „Popoarede ieri [i de azi” sau chiar cu A. „Istoria local\” [i D. „Europa unit\”.

CCee vvoomm oobb]]iinnee pprroocceeddâânndd aassttffeell?? În primul rând, ne vom elibera de prejudec\]i [i vom face o proiectare didac-tic\ în spiritul punctelor 2, 3, 4, [i 5 cu care am început discu]ia despre con]inuturi. În al doilea rând, vom ob]inedemersuri logice [i coerente. În al treilea rând, vom economisi timp; nu este necesar\ alocarea unei ore pentrufiecare nume propriu men]ionat. Vom putea apoi face demersuri comparative. Vom putea desf\[ura activit\]i deînv\]are activ\ f\r\ s\ fim presa]i de timp. VVoomm ppuutteeaa ccrreeaa pprroopprriiuull nnoossttrruu ccuurrrriiccuulluumm..

O întrebare legitim\! Cum folosim manualele în aceast\ situa]ie? R\spuns: în aceast\ situa]ie ([i în oricare alta)folosim manualele ca pe unul dintre suporturile didactice aflate la îndemân\, care sunt o parte a ceea ce înseamn\curriculum în sens larg, f\r\ a face din ele o „biblie”. Fiecare autor de manuale a creat de fapt propriul curriculum,care poate fi utilizat ca atare sau poate fi adaptat în func]ie de nevoi. Autorul unui manual nu este îns\ respon-sabil de felul în care v\ proiecta]i lec]iile. Putem folosi o lec]ie integral sau doar p\r]i din ea; putem utiliza atlase,c\r]i de legende [i povestiri istorice; putem face apel la internet. PPuuttee]]ii cchhiiaarr ffoolloossii aacceeaasstt\\ ccaarrttee ssaauu pp\\rr]]ii ddiinn eeaa..Cu grija de a le explica elevilor ([i chiar p\rin]ilor) punctele 1, 2, 3, 4, 5, despre care am povestit mai sus. Sigur,fiec\ruia pe în]elesul lui.

SSFFAATTUURRII LLAA FFIINNAALL!!

În clas\ e[ti doar tu împreun\ cu elevii. Totul e în mâinile tale!

Exist\ doar buna credin]\ a celor care au alc\tuit programa, ca [i a celor care au încercat s\ o fac\ mai acce-sibil\ prin aceast\ carte. Nu [tim dac\ vom reu[i, dar s\ fii sigur c\ ne-am str\duit! Este ca în gluma aceea cu pro-fesorul care iese din clas\ [i se plânge în cancelarie: „le-am explicat o dat\ – n-au în]eles, le-am explicat a douaoar\ – tot n-au în]eles, le-am explicat a treia oar\, am în]eles [i eu – dar ei tot n-au în]eles!”

Succes!


19

Capitolul 3: Sugestii privind organizarea activit\]ilor de `nv\]are `n lec]iile de istorie

Cum se poate înv\]a istoria la clasa a IV a?Capitolul urm\tor î[i propune s\ prezinte activit\]i de înv\]are – grupate dup\ obiectivul cadru urm\rit - care

pot fi realizate în lec]iile de istorie, cu elevii clasei a IV a. Cadrul didactic va selecta [i va completa aceste activit\]i,în func]ie de nivelul clasei cu care lucreaz\. Nu trebuie s\ se uite c\ scopul înv\]\rii istoriei nu este acumularea deinforma]ii, ci exerci]iul pe care îl face elevul pentru a în]elege faptele, rela]iile dintre oameni [i evenimente. Cel maimare câ[tig al acestor ore trebuie s\ fie stimularea interesului elevilor fa]\ de cunoa[terea trecutului!

OBIECTIVUL CADRU 1: Reprezentarea timpului [i spa]iului în istorie

Obiective de referin]\1.1. s\ ordoneze obiecte dup\ criteriul „mai vechi” / „mai nou” Activit\]i de înv\]are:

pprreezzeennttaarreeaa unor obiecte vechi apar]inând familieiÎnv\]\toarea / înv\]\torul poate cere elevilor s\ aduc\ obiecte de uz casnic sau personale care au apar]inut

bunicilor / str\bunicilor. Se poate organiza, în clas\, o miniexpozi]ie cu aceste obiecte. Fiecare elev va fi solicitat s\precizeze vechimea obiectului / anul în care a fost realizat sau achizi]ionat, persoana c\reia i-a apar]inut, elemen-tul care îl deosebe[te de un obiect asem\n\tor folosit ast\zi, s\ povesteasc\, dac\ este posibil, o întâmplare sauamintire legat\ de acest obiect. Pe grupe sau în colectiv, elevii pot realiza o clasificare dup\ vechime a obiectelorexpuse în clas\.

aallcc\\ttuuiirreeaa [[ii pprreezzeennttaarreeaa arborelui genealogic al familiei folosind o schem\ dat\Activitatea se poate desf\[ura pornind de la cerin]a de a explica expresia „arbore genealogic” ( se pot folosi

cuno[tin]ele elevilor, dac\ ace[tia cunosc termenul, sau dic]ionarele). Modelul grafic prezentat de cadrul didacticva fi discutat împreun\ cu elevii: con]inut, date necesare, leg\turi de rudenie între membrii familiei. Elevii vor fisolicita]i s\ realizeze arborele genealogic al propriei familii pe baza acestui model sau a altuia descoperit în surse-le de informare ori gândit chiar de ei. Este bine ca elevii s\ fie anun]a]i despre tema lec]iei anterior desf\[ur\riiacesteia pentru a avea preg\tite datele referitoare la rudele lor. Realizarea arborelui poate fi dat\ [i ca tem\ pen-tru acas\, oferind elevilor r\gazul de a-[i aduna datele necesare. Solicitând realizarea arborelui genealogic pe ocoal\ A4 (ce poate fi p\strat\ [i în portofoliul individual), cadrul didactic are posibilitatea de a organiza o expozi]iecu lucr\rile elevilor, punct de plecare pentru discu]ii privind vechimea / istoria familiilor.

Un posibil model grafic al arborelui genealogic este urm\torul:


20

„Copacul familiei”Se poate realiza în orele de educa]ie tehnologic\, ca o „extensie” a lec]iei de istorie.Materiale necesare: hârtie colorat\ (verde), creioane, marker sau carioci, pahar de plastic sau un ghiveci

de flori mic, polistiren expandat, foarfece, aracet / lipici, crengu]\ cu ramuri pe cel pu]in trei „niveluri”.Etape de lucru:Se taie o bucat\ de polistiren expandat care poate fi fixat\ în pahar / ghiveci, pentru a sus]ine crengu]a.

Aceasta se înfige în suport [i se fixeaz\ bine.Se decupeaz\ frunze din hârtia colorat\ – fiecare frunz\ reprezint\ o persoan\ din familia elevului [i tre-

buie s\ fie suficient de mare pentru a putea fi notat pe aceasta numele. Se poate scrie [i gradul de rudenie cu copilul– exemplu: bunica Predescu Maria. Trebuie decupat un num\r suficient de frunze, pentru to]i membrii familiei.

Se prind frunzele pe crengu]\, cu aracet, astfel: în vârf, frunzele care reprezint\ genera]ia copilului,p\rin]ii pe al doilea nivel, iar la baz\ bunicii.

Pentru un proiect alternativ, se folosesc fotografii care se lipesc pe frunzele decupate, ori se decupeaz\ dinhârtie colorat\ mere sau flori pe care vor fi trecute numele membrilor familiei.

1.2. s\ ordoneze evenimentele personale / evenimente istoriceActivit\]i de înv\]are:

aallcc\\ttuuiirreeaa unui jurnal personal/ jurnal al claseiElevii trebuie s\ con[tientizeze faptul c\ via]a lor face parte din istorie, c\ aceasta se scrie în fiecare zi, sub

ochii no[tri. De aceea, se poate da ca sarcin\ realizarea unui jurnal personal / jurnal al clasei, în care fiecare s\noteze evenimentele obi[nuite [i deosebite la care particip\. Tot aici pot fi notate evenimentele culturale, politicesau de alt\ natur\ despre care se afl\ pe parcursul anului [colar. (Însemn\rile pot fi realizate [i sub forma inser\riiunor t\ieturi din ziare.) Jurnalul poate con]ine, pe prima / ultima pagin\, un calendar cu datele de na[tere alemembrilor familiei / colectivului clasei [i cu cele mai importante s\rb\tori din via]a familiei elevului / clasei. Estebine ca elevii s\ fie încuraja]i s\ [i deseneze în acest jurnal, exprimându-[i prin desen sentimentele provocate deaceste evenimente, s\ caute titluri pentru însemn\rile lor sau fragmente de texte literare ori memorii care redaufapte asem\n\toare. Un posibil titlu pentru un jurnal personal / al clasei este „[i noi facem istoria”. În cazul întoc-mirii jurnalului clasei este de preferat s\ se acorde fiec\rui elev [ansa de a face însemn\ri în acesta, încurajându-seini]iativele [i opiniile personale. Nu uita]i: scopul acestui jurnal nu este acela de a se transforma într-o carte de isto-rie, ci de a percepe scurgerea evenimentelor, a istoriei, ca pe ceva firesc (elevii având posibilitatea de a le reda a[acum le percep / în]eleg).

Sugestii privind organizarea activit\]ilor de `nv\]are `n lec]iile de istorie

21

{TEFAN TUDOR1906-1991 {TEFAN ION

26/10/1936-3/04/2000

IEPURE ECATERINA25/07/1939

NEGULESCU GEORGE04/01/1933

POPA ELVIRA25/12/1935

NEGULESCU MARIA03/09/1961

NEGULESCU MIHAI09/07/1962

NEGULESCU ANA13/12/1957

{TEFAN CRISTINA16/01/1988

{TEFAN VASILE09/10/1960

{{TTEEFFAANN MMIIHHAAII10/12/1983

{TEFAN DOMNICA25/09/1965

{TEFAN NICOLAE16/08/1962

{TEFAN MARIA1912-1994

IEPURE DUMITRU? - ?

IEPURE MARIA? – 1948

NEGULESCU TUDOR? - 1944

NEGULESCU ELENA? - ?

POPA GHEORGHE1908 – 1974

POPA PARASCHIVA1916 - 1980

oorrddoonnaarreeaa cronologic\ a unor benzi desenate reprezentând evenimente din via]a personal\ / din via]aoamenilor / din istorie.

Activitatea poate completa jurnalul personal sau jurnalul clasei. Se poate realiza un „foto-montaj”, o colec]iede fotografii din via]a elevului / clasei ordonate cronologic.

Se poate realiza, în colectiv, un col] istoric al clasei. Aici, un panou sau o friz\ poate con]ine imagini(reproduceri xerox din reviste, atlase istorice, de pe internet) reprezentând evenimente din istoria românilor [i dinistoria universal\, ordonate cronologic.

jocul didactic - „Recunoa[te [i ordoneaz\”Elevii pot fi solicita]i s\ aduc\ imagini / vederi cu monumente istorice, biserici, cl\diri importante din localita-

tea de re[edin]\ / din ]ar\ / din Europa. Dup\ prezentarea acestora în fa]a clasei, cu men]iunea denumirii, situ\rii[i vechimii fiec\rui obiectiv (în serii de câre 4-5), imaginile vor fi ar\tate din nou, în alt\ ordine decât cea de pre-zentare. Cine recunoa[te imaginea prime[te 1 punct. Apoi se ordoneaz\ imaginile dup\ vechime. Cine reu[e[te oordonare corect\ prime[te înc\ 1 punct. Câ[tig\ elevul sau grupa care a ob]inut cel mai mare num\r de puncte.

rreellaa]]iioonnaarreeaa evenimentelor istorice [i raportarea lor la repere temporale datejocul didactic - „Axa timpului”a) Crearea unei axe a timpului care con]ine evenimentele petrecute de la începutul anului [colar pân\ în

momentul desf\[ur\rii activit\]ii. (Exemplu: ziua începerii anului [colar, primul test, întâlnirea cu o persoan\ deo-sebit\, primirea primului calificativ din clasa a IV a, etc.)

b) Crearea unei axe personale – notarea pe ax\ a anilor importan]i / datelor deosebite din via]a fiec\rui elev.Exemplu ( „not\rile” pot fi mult mai detaliate):

1996 1998 2000 2003 2006

anul anul intrarea începutul intrareana[terii na[terii la gr\dini]\ clasei I în cls. aIVamele fratelui meu

c) Pe grupe sau individual, elevii vor fi solicita]i s\ fixeze pe axa timpului câteva date / evenimente istorice pre-cizate de înv\]\tor. Pentru a fi mai atractiv\, activitatea se poate realiza contra cronometru oferindu-se un num\rde puncte (stabilit împreun\ cu elevii) pentru rapiditate [i corectitudine. (De re]inut! - Nu se urm\re[te memorareaanilor sau a numelor personalit\]ilor. Ideea central\ este numai aceea de a „vizualiza” scurgerea timpului istoric,de a se orienta în timp.)

82 11 2006

îî..HHrr. dd..HHrr.

Întemeierea Romei -753 î.Hr. Decebal, rege dac – 87 d.Hr.Cucerirea Daciei de c\tre romani – 106 d. Hr.Mircea cel B\trân ajunge domnitorul Prima unire a românilor sub conducerea}\rii Române[ti -1386 lui Mihai Viteazul - 1600Anul când a]i început clasa a IV-a Alexandru cel Mare ajunge regele Burebista, rege dac – 82 î.Hr. Macedoniei – 336 î.Hr.Marea Unire - 1918

Iat\ [i câteva cerin]e ( „Probleme …istorice”) care pot fi rezolvate ca „joc” pe axa timpului, f\când leg\tura [icu orele de matematic\.

a) Câ]i ani au trecut de la întemeierea Romei pân\ în prezent?b) Câte secole au trecut de la prima Unire a lui Mihai Viteazul pân\ la Marea Unire?


22

c) Stabile[te secolul în care a devenit domnitor Mircea cel B\trân.d) Ce an este mai aproape de prima Unire: anul încoron\rii lui Mircea cel B\trân sau anul Marii Uniri?e) Fixeaz\ pe axa timpului urm\toarele evenimente:

— cucerirea Independen]ei de stat a României – la 277 de ani de la unirea lui Mihai Viteazul;— anul victoriei de la Vaslui, ob]inut\ de {tefan cel Mare, dac\ în 2005 s-au împlinit 530 de ani de la aceast\

victorie.

1.3. s\ povesteasc\ aspecte ale leg\turilor dintre mediul geografic [i via]a oamenilorActivit\]i de înv\]are:

cciittiirreeaa h\r]ii geografice [i a celei istoriceManualele con]in h\r]i istorice care ajut\ la localizarea teritoriilor sau localit\]ilor / a[ez\rilor men]ionate în

con]inutul lec]iilor. Acestea, dar [i atlasele istorice [i h\r]ile murale sunt absolut necesare pentru ca elevii s\-[iformeze deprinderea de a utiliza, citi [i interpreta harta. Harta istoric\ reflect\ dinamica transform\rilor petrecutepe un anumit teritoriu în timpul [i în urma diferitelor evenimente istorice (modific\ri teritoriale, stabiliri dere[edin]e). Harta mural\, la care elevii trebuie s\ fie înv\]a]i s\ lucreze, ofer\ oportunitatea de a marca diferitelelocuri istorice prin stegule]e, triunghiuri, cercuri ori prin alte semne hot\râte la nivelul clasei. Avantajul folosiriih\r]ilor istorice în paralel cu cele geografice const\ în faptul c\ elevii au posibilitatea de a observa schimb\rile ter-itoriale suferite de-a lungul secolelor ca urmare a evenimentelor politice, ceea ce contribuie la formareareprezent\rilor despre timpul istoric [i spa]iul istoric / geografic.

cciittiirreeaa unor texte care s\ ilustreze leg\tura dintre om ( ocupa]ii, locuin]e, obiceiuri ) [i mediul în care tr\ie[teTexte care ilustreaz\ leg\tura dintre om [i mediul geografic, accesibile elevilor din clasa a IVa, se g\sesc în

multe lucr\ri / culegeri. O surs\ important\, prin chiar faptul c\ este opera unui domnitor c\rturar, o reprezint\„Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir. Capitolul al VI-lea („Despre câmpiile [i p\durile Moldovei”) ofer\ posi-bilitatea organiz\rii unor discu]ii referitoare la aceast\ tem\:

„Câmpiile Moldovei, l\udate pentru rodnicia lor atât de scriitorii vechi, cât [i de cei mai noi, întrec cu multbog\]ia mun]ilor, despre care am vorbit pân\ acum.

Cele a[ezate în mijlocul ]inuturilor desp\r]ite prin mun]ii [i râurile Moldovei dau hran\ tuturora, minunând peoricine.

Semin]e care nu încol]esc în mun]i din pricina aerului rece, rodesc atât de frumos pe câmpii, încât în aniiboga]i grâul d\ locuitorilor de dou\zeci [i patru de ori s\mân]a sem\nat\, secara de treizeci de ori, orzul de [ai-zeci de ori, meiul d\ de trei sute de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cu ochii lui. […] Meiul cre[te înMoldova de Jos cum nu se poate mai frumos (de aceea oamenii din ]ara mea au o zical\: meiul din Moldova deJos [i merele din Moldova de Sus nu au coaj\). Ei îl cojesc [i îl macin\, îl fac pit\ [i o m\nânc\ pân\ nu se r\ce[te,adeseori cu unt.”

Discu]ia pe baza textului citit poate urma planul de mai jos:— Ce parte a Moldovei este prezentat\ în fragmentul citit? ( localizare pe harta geografic\ [i, dac\ este posi-

bil, [i pe cea istoric\)— Ce ocupa]ii pot avea locuitorii acestor câmpii? ( agricultori, dar [i cresc\tori de animale)— Ce importan]\ are, pentru via]a oamenilor, cultivarea plantelor / cerealelor?— În ce mod crede]i c\ via]a oamenilor a fost influen]at\, de-a lungul istoriei, de bog\]ia acestor câmpii?

rreeaalliizzaarreeaa unor planuri / h\r]i ale locurilor cunoscuteDac\ istoria vorbe[te despre faptele care se petrec în jurul nostru, înseamn\ c\ [i spa]iul de lâng\ noi este un

spa]iu istoric. De aceea, este interesant pentru elevi s\ realizeze h\r]i [i planuri ale locurilor cunoscute: strada pecare locuiesc, [coala în care înva]\, cartierul lor, centrul localit\]ii, satul bunicilor, o cl\dire interesant\, etc. Priviteca documente, surse de informa]ii pentru istoricii care vor dori s\ studieze via]a de azi, activitatea realiz\rii aces-tor lucr\ri îi va face pe elevi s\ se simt\ ca ni[te cercet\tori, scriitori ai istoriei.


23

ccoommpplleettaarreeaa // ssiittuuaarreeaa unor informa]ii istorice pe h\r]i par]ial completate;Aceast\ activitate se poate folosi atât pe parcursul însu[irii cuno[tin]elor noi, cât [i în scopul fix\rii ori evalu\rii

cuno[tin]elor.Exemple: În timpul lec]iei despre Mihai Viteazul, elevii pot primi harta care reprezint\ }\rile Române din acea

perioad\ – numai conturul general [i grani]ele dintre acestea. Pe parcursul lec]iei sau în încheierea acesteia, eleviivor trebuie s\ coloreze diferit }\rile Române [i s\ le scrie denumirea. Fi[ele de lucru se lipesc în caiete sau seadaug\ în portofoliul personal.

Pentru evaluare, la unitatea de înv\]are „Castele, cet\]i [i ora[e” unul dintre itemi poate fi: * Prive[te harta [i precizeaz\ ce ora[ se afl\ în locul fiec\rei cifre.( Sibiu, Bucure[ti, Ia[i, Cluj, Curtea de Arge[) [manual pentru clasa a IV a, editura CD Press]* Subliniaz\ cu verde numele ora[elor care au fost sau sunt capitale.


24

cciittiirreeaa [[ii ccoommeennttaarreeaa unor imagini / fotografiiActivitatea trebuie s\ r\spund\ unor cerin]e:Imaginile s\ fie clare [i suficient de mari pentru a putea fi observate din orice parte a clasei sau elevii s\ aib\

suficient timp la dispozi]ie pentru a le vedea / studia înaintea discu]iei.Materialul grafic s\ „exprime” o idee în concordan]\ cu scopul propus ( S\ fie util [i absolut necesar în lec]ie).Informa]iile care reies din comentarea imaginilor s\ fie esen]iale, importante, s\ nu încarce memoria elevilor,

ci s\-i ajute s\ gândeasc\ / s\ mediteze asupra istoriei.Imaginile [i fotografiile s\ permit\ [i exprimarea unor puncte de vedere personale, stabilirea unor rela]ii între

fapte.

ddeessccrriieerreeaa unor fotografii ilustrând locuri, cl\diri, preocup\ri ale oamenilor din localitatea natal\ /reziden]ial\

Analiza [i comentarea unei imagini, în cadrul lec]iilor de istorie, ar putea urm\ri planul:— autorul, titlul;— evenimentul la care face referire;— observarea compozi]iei ( personaje, cadrul în care sunt plasate, culori, dimensiuni, etc.);— scopul urm\rit de autor ( de ce a fotografiat / pictat?);— (eventual) observa]ii, aprecieri personale; — notarea informa]iilor esen]iale / importante ce pot fi re]inute pe baza imaginii.

îînnttooccmmiirreeaa unor fi[e cu tradi]ii [i obiceiuri specifice localit\]ii natale /reziden]iale, desf\[urate cu ocaziaunor s\rb\tori

Împreun\ cu elevii clasei, înv\]\toarea / înv\]\torul poate stabili un plan al acestor fi[e, care s\-i orienteze pe copii în activitatea independent\ ori de grup. De obicei, pentru avea o imagine complet\ asupra obiceiului

respectiv, se noteaz\: aria / zona de r\spândire; momentul, perioada când are loc; cine particip\; descrierea obi-ceiului. Elevii pot fi l\sa]i s\ realizeze aceste fi[e [i a[a cum simt ei, manifestând-[i creativitatea.

* Se pot alc\tui fi[e pentru obiceiurile calendaristice – religioase sau laice: Chiralesa (Boboteaza), Ziua ursului,Filipii de iarn\, Mo[ii de iarn\, M\r]i[orul, Dochiile, Sfin]ii mucenici, Ramura verde de peste an, Dragobetele, Floriile,Sâmb\ta de dinainte de Rusalii, Focurile, Joile oprite, Sânzienele, Hramurile, Obiceiuri de ocrotire a turmelor, Sf.Andrei, Sf. Nicolae, Anul Nou, Martinsgans, Halloween (noaptea groazei), Yom Kipur, Sukkot, Purim, Shavuot,Seker-bairam, Kurban-bairam, etc. Aceste fi[e pot constitui punctul de plecare al unui calendar popular realizat înorele de limba român\ / limba matern\ sau de educa]ie tehnologic\.

Pe lâng\ obiceiurile prilejuite de marile s\rb\tori (religioase) - Cr\ciun, Hanuka, Pa[ti, Pesah, Ramadan - sepot culege date [i informa]ii despre s\rb\tori specifice localit\]ii sau regiunii respective.

* Se pot realiza fi[e pentru tradi]iile de nunt\, botez [i înmormântare, urm\rindu-se, dac\ se poate,asem\n\rile [i deosebirile între obiceiurile diferitelor popoare / comunit\]i .

Planul unei fi[e de consemnare a tradi]iilor de nunt\ dintr-o regiune / zon\ geografic\ poate men]iona: dura-ta, invitarea oaspe]ilor, a[ezarea nunta[ilor, ceremonialul sau momentele nun]ii.

* Pentru a în]elege importan]a fi[elor cu tradi]ii [i obiceiuri ca „surse istorice”, se poate apela [i la interpre-tarea unor fragmente din opere literare, lucr\ri istorice sau din monografii.

„Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte neamuri. Ei nu joac\ doi sau patru in[i laolalt\, cala fran]uji [i le[i, ci mai mul]i roat\ sau într-un [ir lung. Altminteri, ei nu joac\ prea lesne decât la nun]i. Când seprind unul pe altul de mân\ [i joac\ roat\, mergând de la dreapta spre stânga cu aceia[i pa[i potrivi]i, atunci zicc\ joac\ hora; când stau îns\ într-un [ir lung [i se ]in de mâini a[a fel c\ fruntea [i coada [irului r\mân slobode [imerg împrejur f\când felurite întors\turi, atunci acesta se nume[te, cu un cuvânt luat de la le[i, dan]. La nun]i,înainte de cununie au obicei s\ joace în ogr\zi [i pe uli]e în dou\ [iruri, unul de b\rba]i, iar cel\lalt de femei.”

(Dimitrie Cantemir – Descrierea Moldovei, capitolul al XVII-lea)* La fel de bine, se pot realiza fi[e cu informa]ii referitoare la ocupa]iile str\vechi [i me[te[ugurile (populare)

practicate în zona în care copiii locuiesc sau despre care au auzit (localitatea de re[edin]\ a bunicilor [i rudelor).

OBIECTIVUL CADRU 2: Cunoa[terea [i utilizarea surselor istorice

Obiective de referin]\2.1. s\ recunoasc\ [i s\ utilizeze informa]ii dintr-o surs\ istoric\Activit\]i de înv\]are:

iiddeennttiiffiiccaarreeaa informa]iei dintr-o surs\ folosind întreb\ri ajut\toareUn plan general dup\ care este interpretat un text / document istoric poate fi acesta:— autorul, titlul, perioada când a fost realizat;— evenimentul / persoana la care face referire;— analiza ideilor principale care pot fi desprinse din text [i notarea lor;— aprecieri personale privind pozi]ia autorului referitoare la evenimentul sau personalitatea despre care se

relateaz\.Activitatea se poate realiza printr-o multitudine de metode care s\ conduc\ la o înv\]are activ\ [i creativ\,

solicitând capacit\]ile de analiz\ [i sintez\ ale elevilor, contribuind la dezvoltarea gândirii critice.

a) înv\]area dirijat\ cu ajutorul fi[elor de lucruElevii pot fi dirija]i s\ descopere informa]ii / cuno[tin]e noi legate de un eveniment, fapt sau tem\, utilizând

fi[e de lucru. Fi[ele de lucru, individuale sau în grup, pot con]ine un text / document sau orice alt\ surs\ istoric\.Elevii sunt pu[i în situa]ia s\ identifice informa]iile, s\ selecteze informa]ii oferite de surse istorice diferite, s\ expri-me informa]iile în cuvinte proprii, s\ identifice cauzele unui eveniment, s\ analizeze, s\ compare, s\ concluzione-ze, s\-[i exprime opinii proprii, s\ comunice în scris sau oral. Fi[ele pot fi utilizate în activit\]ile de înv\]are indivi-dual, în perechi sau în grupe de câte 4-5 elevi. R\spunsurile sunt analizate fie individual, fie frontal, în cadrul uneievalu\ri formative. Fi[ele trebuie înso]ite de întreb\ri care s\ orienteze elevul în activitatea de selec]ie ainforma]iilor.


25

Exemplu: Lupta de la C\lug\reni, relatat\ de Mihai Viteazul:„… plecai inimos s\-l întâlnesc (pe Sinan – n.n.) cu acei pu]ini oameni ce-i aveam, [i când ajunsei laC\lug\reni, aflai c\ to]i sunt gata de lupt\, deci eu chemând numele lui Dumnezeu, m\ înc\ierai cuei într-o b\t\lie, în a[a fel c\ ]inu toat\ ziua, unde f\cui mare pagub\ turcilor spre ru[inea lui Sinanpa[a, c\ci în lupta aceea însu[i Sinan pa[a se pr\v\li de pe cal în-tr-o mla[tin\ foarte întins\, de undecu mare greutate fu scos, a[a c\ în acea b\t\lie au fost omorâ]i patru pa[i [i [apte sangeaci [i amcâ[tigat cincisprezece tunuri [i un steag verde al Profetului Mahomed, mult pre]uit de dân[ii [i foarterespectat, pe care l-am trimis M\riei Sale Împ\ratul.” (Rudolf al II-lea – n.n.)

Scrisoarea lui Sinan-Pa[a despre lupta de la C\lug\reni:„Ve]i [ti c\ dup\ ce am venit cu o[tile biruitoare pe p\mântul Valachiei blestematul [i nelegiuitul deMihai a venit cu oastea sa împotriva armatei musulmane [i dup\ ce ne-am luptat cu el, cu ajutorul[i sprijinul lui Dumnezeu cel prea înalt, a fost înfrânt acest nelegiuit cu oastea sa [i pus pe fug\ [ia[a am sosit în ora[ul Bucure[ti unde pentru ap\rarea armatei s-a pus s\ se ridice înt\rituri din pari,grinzi [i p\mânt, în care dup\ ce am pus pentru paz\ îndestul\toare mul]i solda]i de ai por]ii, akind-jii, gebedjii [i topcii am venit în ora[ul Târgovi[te [i acolo de asemenea a început s\ se fac\ o cet\]uie[…]”

Cerin]e: Ce lupt\ este relatat\ în primul fragment [i de c\tre cine? Despre ce se vorbe[te în al doilea fragment?Cite[te [i identific\ : - locul desf\[ur\rii luptei;

- cele dou\ armate care s-au înfruntat;- conduc\torii celor dou\ armate;- care armat\ era mai numeroas\.

Identific\ [i explic\ p\rerea fiec\rui autor despre evenimentul descris.

b) [tiu – vreau s\ [tiu – am înv\]atPentru înv\]area metodei se lucreaz\ cu întreaga clas\, apoi [i în grupuri de câte 4-5 elevi. Se trece în revist\

ceea ce elevii [tiu deja despre o anumit\ tem\, folosindu-se cuno[tin]ele din anii anteriori ob]inute din lecturile cucon]inut istoric sau din mass-media, urmând apoi a se formula întreb\ri la care se a[teapt\ g\sirea r\spunsului înlec]ie.

Se realizeaz\ pe tabl\ [i în caiete un tabel cu urm\toarele coloane:

Se cere, la început, elevilor s\ formeze perechi [i s\ fac\ o list\ cu tot ceea ce [tiu despre tema ce urmeaz\ afi discutat\. Câteva perechi vor spune colegilor ce au scris pe listele lor [i se noteaz\ la tabl\, în prima coloan\,problemele / aspectele cu care toat\ lumea este de acord. Informa]iile pot fi grupate [i pe categorii.

În continuare, elevii trebuie ajuta]i s\ formuleze întreb\ri despre lucrurile de care nu sunt siguri ori cred c\ artrebui s\ afle pe parcursul lec]iei. Unele întreb\ri se pot na[te chiar din dezacorduri ivite între elevi în prima etap\.Toate aceste întreb\ri se noteaz\ în coloana din mijloc.

Elevii sunt solicita]i s\ citeasc\ textul lec]iei / copia unui document / un text informativ referitor la temadiscutat\.

Dup\ lectura textului, se revine la lista de întreb\ri din a doua coloan\ [i se identific\ problemele care [i-aug\sit r\spuns în text. Aceste r\spunsuri trebuie notate în a treia coloan\, „Am înv\]at”. Elevii trebuie s\ fie solicita]is\ enun]e acele informa]ii descoperite în text despre care nu au fost formulate întreb\ri ini]iale. Aceste r\spunsurivor completa ultima coloan\.

Dac\ exist\ întreb\ri care nu [i-au g\sit r\spuns, trebuie purtat\ o discu]ie care s\ orienteze elevii cu privire lasursele posibile de informa]ii. Aceste întreb\ri pot deveni punct de plecare pentru studiul individual / investiga]iipersonale sau pentru o activitate ulterioar\.

În încheierea lec]iei se revine la tabel (schema S/V/I) [i elevii decid ce au înv\]at din lec]ie.


26

{TIU( Ce credem c\ [tim?)

VREAU S| {TIU( Ce vrem s\ [tim?)

AM ÎNV|}AT(Ce am înv\]at?)

c) „Tabelul conceptelor”Este o metod\ grafic\ util\ pentru a compara evenimente istorice, popoare, aspecte ale copil\riei de ieri [i de

azi. Pentru desf\[urarea activit\]ii este necesar\ întocmirea unui tabel. Acesta cuprinde rubrici în care se trecinforma]ii despre conceptul aflat la începutul rubricii. Tabelul trebuie elaborat astfel încât s\ reflecte aspectecomparabile [i s\ poat\ duce u[or la concluzii. Poate fi utilizat în anumite momente ale lec]iei, dar [i ca strategiepe baza c\reia se construie[te activitatea de înv\]are sau lec]ia de evaluare.

„Tabelul conceptelor” poate fi folosit atât în cadrul activit\]ii frontale, cât [i în lucrul individual sau pe grupe/ echipe.

Exemplu: Tema lec]iei – Dacii [i romanii

Etape de urmat:— Înv\]\toarea / înv\]\torul explic\ pa[ii ce trebuie urma]i;— Se traseaz\ tabelul în caiete, dup\ modelul de la tabl\;— Cadrul didactic indic\, pas cu pas, fragmentele de lec]ie ce trebuie citite individual, pentru extragerea infor-

ma]iei;— Tabelul se completeaz\ individual;— Se completeaz\ tabelul de la tabl\, cu ajutorul elevilor. Corectarea eventualelor gre[eli [i l\murirea

neclarit\]ilor;— Se realizeaz\ unele compara]ii privind dimensiunea teritoriilor, a condi]iilor de via]\;— Elevii fac complet\ri (oral), folosind cuno[tin]ele dobândite prin activitatea suplimentar\. Tabelul conceptelor îi ajut\ pe elevi s\ realizeze o sintez\ a informa]iilor, s\ le ordoneze, s\ le sistematizeze,

s\ gândeasc\, s\ analizeze informa]ii, s\ colaboreze [i s\ comunice ceea ce [tiu sau afl\ dintr-un text. Ar trebuimen]ionat c\ aceast\ metod\ îi ajut\ pe elevi s\ gândeasc\ sistematic con]inutul unei lec]ii, s\ sintetizeze [i s\re]in\ numai informa]iile esen]iale, care pot deveni „scheletul” unei expuneri mai ample.

d) Scheletul de recenzieFolosirea acestei metode ajut\ la formarea [i dezvoltarea capacit\]ii de a identifica informa]ia într-o surs\

istoric\, îmbinând comunicarea oral\, cititul / analiza unui document sau a unei imagini, scrisul [i gândirea critic\prin emiterea unor judec\]i de valoare, prin r\spunsurile date la cerin]e care reflect\ în]elegerea ideilor, a ele-mentelor de con]inut.

Elevii pot lucra individual sau pe grupe.Dup\ studierea materialului, elevii trebuie s\ realizeze postere pe care vor nota r\spunsul la o serie de cerin]e:

Scrie într-un singur enun] despre ce este vorba în text / la ce face referire documentul studiat.Într-o expresie, spune ce con]ine textul / sursa.Precizeaz\ ce con]ine textul.Noteaz\ cel mai important aspect (idee, imagine).Realizeaz\ un desen care s\ surprind\ esen]ialul.

e) Diagrama Venn-EulerCa [i metoda anterioar\, este o metod\ grafic\ folosit\ pentru a realiza compara]ii. De regul\, este folosit\ în

activit\]ile de înv\]are sau la fixarea cuno[tin]elor, ca tem\ pentru acas\; dac\ nivelul clasei o permite, poate fi uti-lizat\ [i ca item în probele de evaluare.

Diagrama este format\ din dou\ cercuri care se suprapun par]ial. În interiorul p\r]ii comune se trec informa]iilecare reprezint\ asem\n\rile, iar în restul cercului, deosebirile. Elevii pot lucra individual, în perechi sau echip\,înv\]ând prin colaborare.


27

Problema deînv\]at

Numele]\rii/statului

Teritoriu/ întindere(zona geografic\)

Limba vorbit\

A[ez\rileomene[ti

Ocupa]iilelocuitorilor

Nume deconduc\tori

daci

romani

Exemplu: : Unitatea de înv\]are – Castele, cet\]i, ora[eTema: Castelul Versailles [i Castelul Pele[

CCaasstteelluull PPeellee[[ CCaasstteelluull VVeerrssaaiilllleess


28

— Sinaia, România;— construit `ntre 1875 [i

1883;— re[edin]a de var\ a rege-lui României;— locul de desf\[urare aunor consilii de coroan\importante;— personalit\]i care au vizitat castelul: Franz Iosef(`mp\ratul Austro-Ungariei),George Enescu, Vasile

Alecsandri.

— cl\diri reprezentativepentru arhitecutra român\[i francez\;— au fost re[edin]e regale;— loc de desf\[urare aunor evenimente istoriceimportante;— `n prezent sunt muzee.

— lâng\ Paris, Fran]a;— construit `n secolul alXVII-lea;— re[edin]a regelui;— aici s-au organizat petre-ceri somptuoase;— locul unde s-au semnat tra-tate de pace importante;— locuit de Ludovic al XIV-lea(Regele Soare), Ludovic alXV-lea [i , Ludovic al XVI-lea;vizitat de cancelarul Ottovon Bismarck, prim-ministrul

Germaniei (1871).

Pa[ii de urmat în aplicarea metodei:Fiecare elev completeaz\ cercurile cu informa]iile referitoare la problemele de comparat; în zona suprapus\se noteaz\ asem\n\rile.Dac\ se lucreaz\ în perechi, fiecare elev noteaz\ informa]iile referitoare la una dintre cele dou\ problemede comparat. Apoi, elevii compar\ informa]iile [i le „suprapun”, completând împreun\ asem\n\rile.Se prezint\ mai multe produse – se afi[eaz\ – se analizeaz\, f\cându-se complet\ri [i corecturile necesare.Se poate realiza [i o diagram\ a clasei, pe tabl\, care s\ sintetizeze informa]iile [i observa]iile elevilor.Evaluarea trebuie s\ fie formativ\ – sunt l\udate produsele cele mai „frumoase” [i mai complete, eventualmodul de colaborare între parteneri, astfel încât elevii s\ se apropie de faptul istoric [i prin bucuria / ideeade a desena [i de a-[i prezenta lucr\rile în fa]a clasei.

f) CadraneleMetoda cadranelor este util\ pentru selectarea [i clasificarea informa]iilor oferite de o surs\ istoric\. Pentru a

putea fi utilizat\, se împarte pagina în patru p\r]i, trasându-se dou\ drepte perpendiculare. Cele patru cadraneob]inute se numeroteaz\, urmând ca în fiecare s\ fie notate informa]iile referitoare la un anumit aspect al temeidiscutate.

Fiind o metod\ care dezvolt\ gândirea critic\ [i abilit\]ile de lucru individual, poate fi folosit\ cu succes în toateetapele lec]iei sau pentru realizarea feed-back-ului înv\]\rii.

Exemplu: Unitatea de înv\]are – Conduc\tori, eroi [i evenimenteTema: Mircea cel B\trân, principe între cre[tini

11.. 22..DDoommnniiaa FFaappttee

1386–1418 (32 de ani) lupta de la Rovine, cu sultanul Baiazid I;în }ara Româneasc\ lupta de la Nicopole ( al\turi de cavalerii

din Europa Occidental\);construie[te m\n\stirea Cozia;`ncurajeaz\ comer]ul.

33.. 44..SSiittuuaa]]iiaa ]]\\rriiii RRoommâânnee[[ttii ((DDeesseenn –– ttiittlluu llaa aalleeggeerree))

Teritoriul ]\rii se întinde de la Olt (în N) pân\ la Dun\re (în S) [i de la Por]ile de Fier (în V) pân\ laMarea Neagr\ (în E).Pl\te[te pentru prima oar\ tribut turcilor.

Etapele aplic\rii metodei:Înv\]\toarea / înv\]\torul prezint\ materialul de studiat ( textul lec]iei / fi[a cu extrase din documente, etc.);Elevii traseaz\ cadranele [i noteaz\ cele patru obiective sub forma cerin]elor (titluri);Elevii citesc textul cu aten]ie pentru a face însemn\rile în cadran. Cadrul didactic ofer\ explica]ii, îndrum\ri[i l\muriri la solicitarea elevilor;Se confrunt\ rezultatele, se dezbat [i se analizeaz\. Se completeaz\ cadranele cu informa]iile esen]ialeomise în timpul lucrului;Se reiau informa]iile importante [i se trag concluzii;Se fac aprecieri privind modul de lucru.

Lectura în perechi Aceast\ metod\ este folosit\ pentru în]elegerea ideilor esen]iale dintr-o lec]ie. Elevii, grupa]i în perechi, citesc

textul individual, cu foarte mare aten]ie, astfel încât, la sfâr[itul fiec\rui fragment sau dup\ citirea textului, s\ re]in\cât mai multe lucruri din cele citite, s\ poat\ pune întreb\ri sau s\ dea r\spunsuri, s\ rezume oral con]inutul, s\alc\tuiasc\ o list\ con]inând informa]iile esen]iale. Pentru unele cerin]e, fiecare elev din pereche va avea, pe rând,unul dintre urm\toarele roluri:

— raportorul: rezum\ cu propriile cuvinte con]inutul textului, prezentându-l interlocutorului, îi r\spunde la în-treb\ri;

— interlocutorul: ascult\ cu aten]ie ceea ce spune raportorul, îl completeaz\ [i îi pune întreb\ri privindcon]inutul de idei sau solicit\ exprimarea unei opinii personale.

Metoda contribuie la înv\]area rapid\ a con]inutului de idei, la în]elegerea [i l\murirea unor probleme, elevulcolaborând [i comunicând cu partenerul.

În clas\, elevii din fiecare pereche au câte un num\r: nr.1, respectiv nr.2. Elevul cu num\rul 1 va fi raportorul,iar cel cu num\rul 2 va fi interlocutorul, dup\ care rolurile se schimb\. Pentru înv\]area metodei, se exerseaz\ cuîntreaga clas\, folosindu-se perechi de voluntari. Cadrul didactic va interveni, dirijând activitatea, astfel încât s\ fieîn]eleas\ metoda [i scopurile ei.

Întreb\rile puse vor viza în]elegerea con]inutului.Elevii trebuie s\ fie deprin[i s\ pun\ întreb\ri de forma:

Când are loc evenimentul prezentat?Care sunt personalit\]ile amintite / men]ionate?Ce fapte pot fi re]inute?Ce însu[iri ale persoanei prezentate se pot eviden]ia? / Ce importan]\ are evenimentul prezentat?Care este ideea central\ a textului?


29

Care este p\rerea personal\ fa]\ de evenimentul / persoana prezentat(\) ?Dup\ citirea / studierea sursei de informa]ii, fiecare elev din pereche poate rezuma în scris con]inutul prin câte-

va idei, apoi se vor citi reciproc textele produse. Se vor face aprecieri, complet\ri, se pot pune întreb\ri.[Adaptare dup\ Chereja, F. (2004)- Dezvoltarea gândirii critice în înv\]\mântul primar, Centrul Educa]ia

2000+, pg.43-44]

h) „SINELG”Metoda este denumit\ „sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii [i a gândirii”, reprezentând o

cale de codificare a textului. Aplicând aceast\ metod\ în lec]iile de istorie, elevul are posibilitatea s\ citeasc\ [i s\în]eleag\ activ un con]inut. Este eficient\ în etapa de realizare a sensului, de înv\]are [i în]elegere a cuno[tin]elor.

Cuno[tin]ele anterioare sunt folosite ca baz\ pentru lectura textului.SINELG presupune parcurgerea urm\toarelor etape:— Elevii citesc textul (de pe fi[e) individual, în perechi sau în grup de câte trei-patru, marcând pe margine, în

dreptul informa]iilor con]inute, urm\toarele simboluri:v pentru cuno[tin]e confirmate de textul citit;__ pentru cuno[tin]e infirmate / contrazise de text;++ pentru cuno[tin]e noi, neîntâlnite pân\ acum;?? pentru cuno[tin]e incerte, confuze, care merit\ a fi cercetate.

— La terminarea lecturii, elevii trebuie s\ treac\ informa]iile într-un tabel de forma:

— Informa]iile ob]inute se discut\ în grup sau cu întreaga clas\, înv\]\torul urmând s\ le centralizeze într-untabel asem\n\tor pe tabl\.

— Cuno[tin]ele incerte, notate în ultima coloan\, pot constitui teme de cercetare pentru ora urm\toare.

i) CiorchineleCiorchinele este o metod\ grafic\ antrenant\ care stimuleaz\ gândirea critic\ [i creativitatea elevilor, putând

fi utilizat\ pentru re]inerea informa]iei dintr-o surs\, dar [i pentru observarea [i comentarea unui tablou sau a uneiimagini, a unui text istoric. Metoda stimuleaz\ g\sirea conexiunilor dintre idei, crearea unei structuri graficeutilizând informa]iile deduse din sursa analizat\ ori descoperirea unor noi informa]ii dup\ lectura unui text.

Este o metod\ de brainstorming neliniar\ care poate fi folosit\ în activit\]ile de înv\]are sau de fixare acuno[tin]elor, dar [i la evaluarea sumativ\ a unei unit\]i de înv\]are.

Etapele generale ale acestei metode sunt:– Stabilirea modalit\]ii de lucru: individual sau în grup.– Realizarea unui început al „ciorchinelui”, pe tema anun]at\, individual:

Se scrie un cuvânt / tem\ care urmeaz\ a fi cercetat\, în mijlocul foii / tablei.Se noteaz\ toate ideile, sintagmele, cuno[tin]ele care le vin în minte elevilor în leg\tur\ cu tema propus\,în jurul cuvântului central, tr\gându-se linii între acesta [i informa]iile notate, conform schemei:


30

v – + ??

– Completarea ciorchinelui dup\ citirea documentului, a h\r]ii sau analiza imaginilor (10–20 minute).;– Schimbul de idei – Împreun\ cu colegul de banc\, apoi în grup, elevul discut\ [i completeaz\ ciorchinele

individual (se pot folosi, pentru notare, culori diferite pentru a eviden]ia complet\rile, ce a înv\]at fiecarede la colegi);

– Realizarea unui produs al grupei – afi[ pe o coal\ mare, utilizând o culoare stabilit\ în faza de organizare(se stabile[te timpul de lucru)

– Afi[area produselor finale [i realizarea turului galeriei – observa]ii, întreb\ri;– Prezentarea produsului de c\tre raportorul fiec\rei grupe – r\spuns la întreb\rile formulate de colegi.

rreeaalliizzaarreeaa unor compuneri / desene pornind de la informa]iile selectate dintr-o surs\ consultat\ (texte,fotografii, etc.) despre personalit\]i, obiceiuri, fapte;

Ca [i la orele de limba român\, elevii trebuie s\ înve]e c\ o compunere trebuie construit\ pe baza unui plan.Fiind vorba despre o compunere la istorie, trebuie stabili]i [i termenii istorici care vor fi utiliza]i.

a) Eseul este o crea]ie a elevilor care este folosit\ cu succes în orele de istorie. Poate fi utilizat ca mijloc de eva-luare a cuno[tin]elor, dar [i ca un mijloc de a-i face curio[i pe elevi în leg\tur\ cu noile cuno[tin]e, acestea fiind ocontinuare [i consolidare a cuno[tin]elor expuse în eseu.

Exemplu: Tema – Vlad }epe[, ap\r\tor al legii Cerin]a (exprimat\ la începutul orei): „Scrie]i un scurt eseu despre Vlad ]epe[”. Dup\ ce elevii scriu

eseurile (5-10 minute), câteva dintre acestea sunt citite fa]a clasei. Apoi, înv\]\torul îi poate întreba pe elevi ce altelucruri ar dori s\ afle despre Vlad }epe[, dac\ [tiu numele unor domnitori sau conduc\tori cu care a avut leg\turi,etc, stimulând interesul elevilor pentru personalitatea despre care se va discuta în lec]ie.

Eseul poate fi folosit [i în ultima etap\ a lec]iei, când elevii reflect\ asupra cuno[tin]elor dobândite sau î[i potexprima fr\mânt\rile, opiniile în leg\tur\ cu subiectul discutat.

Elevii care termin\ eseurile înaintea colegilor trebuie îndruma]i s\-[i corecteze textul ori s\ realizeze un desensemnificativ pentru tema discutat\, s\ completeze calendarul istoric al clasei, s\ realizeze lista cu termenii istoricidescoperi]i în lec]ie [i care trebuie s\ completeze dic]ionarul istoric.

b) Jurnalul cu dubl\ intrareOfer\ elevilor posibilitatea de a stabili o leg\tur\ între textul citit [i propria experien]\ sau curiozitate. Este util

la citirea unor texte mai lungi sau la interpretarea unei succesiuni de citate / fragmente.Pentru aplicarea metodei este necesar\ împ\r]irea paginii (de caiet sau coal\ A4) în dou\ p\r]i, prin trasarea

unei linii verticale. Elevii sunt solicita]i s\ noteze în partea stâng\ citate/ fragmente din textul citit care i-au impre-sionat, au adus informa]ii surprinz\toare sau chiar con]in elemente care i-au contrariat ori cu care nu sunt de acord.În partea dreapt\, citatul ales va trebui comentat, eviden]iindu-se: de ce a fost ales; la ce i-a f\cut s\ se gândeasc\;ce întrebare au în leg\tur\ cu acest fragment; ce elemente i-a surprins/ nedumerit; s\-[i exprime p\rerea pro saucontra afirma]iei con]inute în fragment. Comentariile pot fi completate/ înlocuite cu desene semnificative, care s\exprime elementele esen]iale sau ideea central\.

Folosit ca metod\ de dobândire a cuno[tin]elor, jurnalul se completeaz\ în paralel cu parcurgerea textului. Jurnalul este util [i în etapa de consolidare, de reflec]ie, când, revenindu-se la text, se solicit\ comentariile

elevilor, exprimarea opiniilor personale. Pentru a clarifica modul de lucru, este necesar ca [i înv\]\torul s\ fac\scurte comentarii prin care s\ atrag\ aten]ia elevilor asupra p\r]ilor din text care sunt esen]iale [i pe careinten]ioneaz\ s\ le discute în clas\.

rreeaalliizzaarreeaa în grup a unor machete care reprezint\ diverse aspecte ale vie]ii oamenilor în diverse timpuri [ispa]ii istorice ( cet\]i, castele, a[ez\ri omene[ti, monumente, b\t\lii)

Utilizarea cu maxim\ eficien]\ a timpului [i cre[terea caracterului stimulator / atractiv al activit\]ii se realizeaz\dac\ macheta este lucrat\ în ora de educa]ie tehnologic\, planificat\ imediat dup\ sau înaintea orei de istorie.Activitatea trebuie preg\tit\ [i orientat\ de cadrul didactic care indic\ elevilor materialele ce pot fi studiate (eleviiî[i pot alege [i singuri, prin consultare, ce doresc s\ realizeze) sau ofer\ planul dup\ care se realizeaz\ lucrarea.


31

Pentru realizarea machetelor este necesar un plan al spa]iului ce trebuie realizat, o povestire sau o descriere alocului pentru a afla diferite am\nunte. Suporturi orientative pot fi [i fotografia unei cet\]i, o imagine cureconstituirea acesteia, o gravur\ de epoc\, dar [i o schi]\ realizat\ de elevi pe baza unui text citit.

Materialele ce pot fi folosite: cutii de diferite dimensiuni [i forme (din carton sau din aluminiu – doze de suc,cutii de chibrituri), hârtie colorat\, carton drept [i ondulat, materiale din natur\ ( crengu]e, mu[chi, pietre de dife-rite forme [i dimensiuni), resturi textile, omule]i [i elemente din jocurile de construc]ie ( lego ), polistiren expan-dat, etc.

Exemplu de imagine suport pentru o machet\:


32

rreeaalliizzaarreeaa în grup a unei mape „[tia]i c\…?”;Pentru a fi eficient\ [i pentru a stimula interesul tuturor elevilor pentru istorie, este util ca mapa s\ se realize-

ze la nivelul întregii clase. Elevii vor fi anun]a]i de la începutul anului [colar despre inten]ia alc\tuirii acestei mapece va con]ine aspecte inedite, interesante, cu caracter de noutate sau de „curiozitate” referitoare la temele discu-tate în lec]iile de istorie.

Se stabile[te cu elevii modul de prezentare (unitar) a materialelor: redactare pe coli A4 sau de dictando, scriseda mân\ (pentru a nu dezavantaja elevii care nu beneficiaz\ de lucrul la calculator), cu margine de îndosariere, cu/ f\r\ imagini sau desen, dar [i modul de formulare a titlului (pentru indicarea temei istorice la care face referire)[i de organizare a textului (con]inut [i a[ezare în pagin\). Elevii trebuie s\ fie încuraja]i s\ realizeze pagini pentrumapa „[tia]i c\…?” ori de câte ori au acces la o informa]ie inedit\ sau consult\ o surs\ istoric\ suplimentar\ /neindicat\ în clas\. Paginile pot fi realizate individual, dar [i în perechi sau pe grupe.

ccoolleecc]]iioonnaarreeaa individual\ sau în grup a unor pliante cu fotografii, imagini ale localit\]ii natale / de re[edin]\din diverse timpuri

ddeessccrriieerreeaa unor aspecte ale vie]ii cotidiene dintr-o localitate folosind surse de informare consultate

Se poate realiza în scris sau oral. Organizarea unor discu]ii pe aceast\ tem\ câ[tig\ din punct de vedere for-mativ, deoarece stimuleaz\ comunicarea [i transmit elevului mesajul c\ înv\]\torul este interesat de informa]iile pecare le va auzi ( formularea cerin]ei sa face sub forma întreb\rilor deschise, productive: „Po]i s\ descrii…?” „Po]is\ ne spui despre…?”). Elevul are posibilitatea de a-[i exprima cuno[tin]ele, sentimentele, atitudinile [i valorile.

Un mod de organizare care stimuleaz\ participarea activ\ a elevilor la descrierea aspectelor vie]ii cotidienedintr-o localitate poate fi urm\torul:

„Elevii întreab\ – elevii r\spund”: Înv\]\torul cere elevilor s\ scrie fiecare câte o întrebare, referitoare la temastudiat\, pe o foaie. Se adun\ foile [i se redistribuie. Fiecare elev r\spunde la întrebarea primit\.

oobbsseerrvvaarreeaa / ccoommeennttaarreeaa unor tablouri, imagini, filme, diapozitive, texte referitoare la evenimente, persona-lit\]i, aspecte ale vie]ii cotidiene în diferite momente ale istoriei

Integrarea mijloacelor audio-vizuale în structura unei lec]ii de istorie trebuie s\ respecte câteva condi]ii:— selectarea materialelor, prin vizionare prealabil\ sau studiul [i compararea lor, în raport cu obiectivele lec]iei;— stabilirea momentului optim în care vor fi folosite, în func]ie de obiectivul urm\rit: înv\]are activ\, fixarea

cuno[tin]elor sau evaluarea acestora;

Cetatea Timi[oarei – gravur\ de epoc\

— stabilirea duratei, astfel încât elevul s\ aib\ timp suficient pentru analiza [i comentarea materialului, pentruexersarea capacit\]ilor de lucru individual sau în echip\ ;

— crearea, înaintea prezent\rii materialului, a unui fond psihologic favorabil, prin stimularea interesului [i curi-ozit\]ii elevilor în leg\tur\ cu problemele ce vor fi prezentate, prin actualizarea cuno[tin]elor care sus]in activitateade interpretare / comentare a sursei;

— indicarea problemelor, aspectelor ce trebuie urm\rite pentru a orienta activitatea elevului;— stabilirea modului de prezentare a comentariului: eseul scurt, planul de idei, diagram\, metoda ciorchinelui,

etc.De subliniat faptul c\ abunden]a mijloacelor audio-vizuale poate conduce la obosirea [i, uneori, la pasivitatea

elevilor. De aceea este absolut necesar\ selectarea acelor mijloace care sus]in cel mai eficient realizarea obiectivelorpropuse [i îmbinarea atractiv\ a acestor mijloace.

aannaalliizzaa [[ii eevvaalluuaarreeaa produselor individuale sau de grupTTuurruull ggaalleerriieeiiEste o metod\ de evaluare interactiv\ [i formativ\ a produselor realizate de grupurile de elevi. În general, se parcurg urm\toarele etape:— În perechi sau în grupuri de câte trei sau patru, elevii lucreaz\ la o cerin]\ care se poate materializa într-un

produs susceptibil de a fi prezentat în diverse forme – diagrame, tabele, machet\;— Produsele se expun pe pere]ii clasei astfel încât s\ poat\ fi v\zute de to]i elevii;— La semnalul înv\]\torului, grupele de elevi trec de la un produs la altul. Membrii fiec\rei grupe examineaz\

[i discut\ produsele expuse. Lâng\ fiecare lucrare, înv\]\torul va fixa câte un bile]el autoadeziv sau o foaiede hârtie pe care se pot face observa]ii [i comentarii;

— În finalul turului galeriei, fiecare grup\ î[i va reexamina produsul propriu, comparându-l cu al celorlalte grupe[i citind comentariile f\cute de colegi.

Dac\ se inten]ioneaz\ finalizarea activit\]ii cu un tur al galeriei, elevii trebuie s\ lucreze pe coli A4 ( de exem-plu, activit\]ile propuse la identificarea informa]iei - punctele c, d. e, g, i) care prezint\ o serie de avantaje:

— elevii sunt stimula]i de coala alb\, [tiind c\ trebuie s\ scrie [i sa deseneze mult mai îngrijit, pentru a aveace s\ expun\ în galerie;

— alternan]a scriere – desen, folosirea culorilor [i a cariocilor face activitatea mai atractiv\, mai interesant\;— elevii î[i formeaz\ deprinderi de orientare în pagin\ – traseaz\ linii, realizeaz\ diagrame [i tabele ca la mate-

matic\;— coala alb\ oblig\ la munc\ [i str\duin]\, c\ci spa]iul alb este mai vizibil [i mai deranjant decât în caiet, iar

elevii [tiu c\ o foaie alb\ nu poate fi ar\tat\ în turul galeriei;— nu în ultimul rând, colile A4 se p\streaz\ u[or în mape / portofolii, putând fi legate apoi în „c\r]i” ale

clasei.

2.2. *s\ selecteze surse necesare pentru prezentarea unor evenimente / personalit\]iActivit\]i de înv\]are:

iiddeennttiiffiiccaarreeaa de surse de informare despre tema discutat\ în biblioteca personal\ / a [coliiElevii trebuie înv\]a]i nu numai s\ caute în biblioteca personal\ sau a [colii surse de informare eficiente, ci [i

s\ realizeze fi[e pentru documentele bibliografice studiate.Identificarea surselor se realizeaz\, de obicei, dup\ titlu. Acas\, p\rin]ii [i fra]ii mai mari, iar în biblioteca [colii

bibliotecarul / documentaristul [colii pot sugera titluri care se refer\ la tema studiat\. În bibliotecile mari, aceast\identificare se realizeaz\, în cazul în care nu se cunosc titlul [i autorul lucr\rii, prin consultarea cataloagelor debibliotec\, pe baza cuvintelor cheie / men]iunilor tematice.

Fi[ele individuale, de studiu, sunt necesare deoarece sunt cele mai eficiente instrumente de munc\ de docu-mentare, de cercetare bibliografic\.

Elemente de tehnica fi[\rii unui document bibliografic:– Fi[a individual\ se realizeaz\ pe ¼ din coala normal\ A4.– La începutul fi[ei se consemneaz\ descrierea bibliografic\, astfel:

pentru c\r]i: numele autorului, urmat de prenume; titlul integral al lucr\rii; subtitlul; datele de apari]ie(localitatea, editura, anul de apari]ie, num\rul de pagini sau num\rul paginii la care se face trimitere);


33

Exemplu: Djuvara, Neagu . O scurt\ istorie a românilor povestit\ celor tineri, Editura Humanitas, 2005, 240pag.

pentru studii [i articole: numele, prenumele autorului; titlul articolului; titlul periodicului în care a p\rutmaterialul; datele de apari]ie;

Exemplu: Dobri]oiu, Radu Costin, Babilon. Drama unui ora[ antic. În: Magazin istoric, nr.1 (466), ianuarie2006, pag.16-17

– Fi[a individual\ poate con]ine: citate ( transcrise între ghilimele, în form\ exact\), idei ale elevului formu-late în urma studierii materialului, un scurt rezumat al textului.

rreeaalliizzaarreeaa unui portofoliu care s\ cuprind\ copii ale unor acte personale importante, care în timp vor devenidocumente ( certificat de na[tere / de botez, diplome, programe, etc)

Portofoliul este considerat a fi un instrument de evaluare complex, integrator, care reflect\ performan]ele [iop]iunile elevului. Este, îns\, [i un mijloc de înv\]are eficient, f\când apel la interesele elevului [i la disponibilitateaacestuia de a efectua o munc\ de cercetare / investigare. Putând fi apreciat sub raport cantitativ [i calitativ, por-tofoliul se realizeaz\ pe durata unui semestru sau a unui an întreg.

Proiectarea unui portofoliu trebuie realizat\ de înv\]\tor respectând câteva condi]ii (dup\ I. Neac[u [i A.Stoica):

Are ca scop furnizarea de informa]ii imediate (atât cadrului didactic cât [i elevului) referitoare la capacit\]ileformate prin opera]ionalizarea obiectivelor unei unit\]i de înv\]are [i despre atitudinile elevului fa]\ de acti-vitatea de înv\]are;Contextul are în vedere particularit\]ile de vârst\ ale elevilor, interesele [i abilit\]ile acestora;Con]inutul unui portofoliu ( cerin]ele standard trebuie fixate ini]ial, la începutul anului [colar): teme pentruacas\, probe de evaluare, produse ale elevilor realizate în activit\]ile de înv\]are (diagrame, postere, h\r]i,copii xerox dup\ documente personale sau istorice, imagini sau desene, fi[e de lectur\, rezumate, eseuri,minireferate), fotografii realizate cu ocazia particip\rii la diferite s\rb\tori [i ceremonii locale, caietul denoti]e, chestionar privind interesul elevului pentru istorie, (eventual) o fi[\ de autoevaluare a activit\]ii înorele de istorie, alte produse la alegerea elevului, etc.

Evaluarea portofoliului se realizeaz\ pentru fiecare produs, în momentul realiz\rii acestuia, sau global, la fina-lul semestrului sau al anului [colar. Raportarea se face în permanen]\ la obiectivele de evaluare propuse, criteriiletrebuind s\ fie cunoscute de elevi. Ace[tia trebuie informa]i asupra modului de evaluare a portofoliului.

Portofoliul reprezint\ o „carte de vizit\” a activit\]ii la istorie, o posibilitate de cunoa[tere a progresului [colaral elevului. Este o surs\ de informa]ii despre evolu]ia interesului fa]\ de istorie atât pentru cadrul didactic, cât [ipentru p\rin]i.

Exemplu: O „colec]ie” de acte personale (copii xerox dup\ certificatul de na[tere [i de botez, diplome [i pro-grame) reprezint\ o parte / secven]\ a unui portofoliu. Aceste documente pot fi înso]ite de un eseu care s\r\spund\ la întrebarea „Ce informa]ii ar putea afla din acest set de documente un elev, peste 100 de ani?”, de unjurnal dublu care s\ dovedeasc\ importan]a / semnifica]ia acestor documente pentru elev [. a.

ssttrrâânnggeerreeaa unor fotografii, ilustra]ii, articole, afi[e care prezint\ un eveniment / personalitate important\din localitate / din istorie

aallcc\\ttuuiirreeaa [i prezentarea unor miniproiecte despre evenimente / personalit\]i îndr\gite

Exemplu: Titlul proiectului - {tefan cel Mare(Evaluare prin proiect)

Obiective urm\rite: s\ participe la activitatea de grup, participând la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv; s\identifice [i s\ foloseasc\ informa]iile provenite din surse istorice/literare; s\ descrie într-o manier\ simpl\ un procesistoric, folosind surse istorice indicate; s\-[i asume responsabilit\]i individuale [i de grup.

Resursele folosite – Materiale: documente istorice, atlase istorice, legende [i poezii care au ca tematic\ domnialui {tefan cel Mare, vederi, fotografii, citate, etc.;

– Umane: speciali[ti de la muzeul de istorie, bibliotecarul [colii, înv\]\torul;Etapele realiz\rii proiectului:


34

I. Etapa organizatoric\: — Stabilirea temei [i a timpului de lucru / termenul de finalizare;— Organizarea grupelor [i împ\r]irea responsabilit\]ilor în cadrul grupului (înv\]\torul trebuie s\ monitorizeze

ca sarcinile s\ fie egale ca dificultate [i volum de lucru); — Negocierea con]inutului, formei [i modalit\]ilor de prezentare, în cadrul grupului;— Stabilirea criteriilor de evaluare ale proiectului (evaluarea procesului, evaluarea produsului, evaluarea pre-

zent\rii orale); — Stabilirea tipuri de activit\]i ce pot fi realizate: selectarea informa]iei, crearea unor texte, colectare de foto-

grafii, vederi, crearea unor colaje;— Recomandarea surselor de informa]ie, sugestii, idei.II. Desf\[urarea proiectului:— Culegerea [i prelucrarea individual\ a informa]iilor culese: interpretarea lor (cercetare - crea]ie –

investiga]ie);— Discutarea în grup a rezultatelor [i evaluarea par]ial\ a gradului de îndeplinire asarcinilor; colaborare între elevi;— Monitorizarea [i îndrumarea activit\]ii elevilor de c\tre înv\]\tor: Observa]ii privind activitatea de grup / indi-

vidual\ din clas\; semnalarea eventualelor erori de con]inut, organizare a textului sau acurate]e a limbajului;consemnarea observa]iilor pentru realizarea evalu\rii procesului.

III. Definitivarea proiectului— Stabilirea, în grupul de elevi, a formei definitive (design) [i preg\tirea prezent\rii finale.IV. Prezentarea proiectului:— Fiecare grup î[i alege forma de prezentare, ]inând seama de criteriile de evaluare cunoscute înc\ din etapa

organizatoric\. Fiecare elev va prezenta în timp limitat ce a lucrat, cum a lucrat;— Cei care ascult\ pun întreb\ri, la care primesc r\spunsuri de la elevul care prezint\ sau de la elevi din grup;— Elevii care ascult\ completeaz\ dup\ prezentarea fiec\rui proiect o fi[\ de evaluare a prezent\rii eviden]iind

claritatea, corectitudinea exprim\rii [i a cuno[tin]elor, originalitatea prezent\rii - criterii care trebuie afi[ate în clas\);— Proiectele realizate sunt expuse în [coal\ pentru a putea fi studiate [i de al]i elevi.V. Evaluarea proiectului:Înv\]\torul anun]\ [i argumenteaz\ calificativul fiec\rui elev / grupe – prezentând fi[a de observare sistema-

tic\ completat\ pentru fiecare grup\ pe parcursul desf\[ur\rii propriu-zise. Elevii realizeaz\ o autoevaluare a munciiîn grup, apreciind gradul de implicare în activitatea echipei. Colegii realizeaz\ o evaluare a proiectului; aprecieri,întreb\ri, schimb de idei, etc.

Con]inutul posibil al unui proiect cu tema indicat\:1) Arborele genealogic al familiei lui {tefan cel Mare – machet\ sau reprezentare grafic\2) Copil\ria lui {tefan cel Mare

(Stejarul din Borze[ti de Eusebiu Camilar; de Nicole Gane) – rezumat3) {tefan cel Mare în literatura român\ – fi[e de lectur\

Autori: Ion Neculce, Dimitrie Bolintineanu, Barbu [tef\nescu-Delavrancea, Dumitru Alma[4) Urcarea lui {tefan cel Mare pe tronul Moldovei - compunere5) Politica extern\ dus\ de {tefan cel Mare – metoda ciorchinelui, fi[e de citate, jurnalul dublu6) Marile r\zboaie de ap\rare duse împotriva Imperiului Otoman: Vaslui, R\zboieni – benzi desenate, cvinte-

te, eseuri, rebusuri, h\r]i, etc.7) Cet\]i [i m\n\stiri, ctitorii ale marelui voievod –colaje de vederi, descrieri, compuneri, poezii, etc.8) Culegere de poezii [i cântece despre {tefan cel Mare9) Scenet\ creat\ de elevi – „La curtea lui {tefan -Vod\”

OBIECTIVUL CADRU 3: Cunoa[terea [i utilizarea termenilor istorici

Obiective de referin]\:3.1. s\ foloseasc\ termeni istorici în situa]ii diverseActivit\]i de înv\]are:


35

pprreezzeennttaarreeaa unor evenimente / fapte istorice utilizând termenii înv\]a]iGGâânnddii]]ii –– lluuccrraa]]ii îînn ppeerreecchhii –– ccoommuunniiccaa]]iiEste o metod\ de înv\]are activ\ ce poate fi folosit\ în orice etap\ a lec]iei. Condi]ia esen]ial\ este aceea de

a acorda elevilor timp suficient de gândire, de a crea explora variantele [i de a-[i transforma gândurile în cuvinte [ide a le auzi, comunicând cu perechea lor.

Reguli pentru munca în grup / perechi:— se p\streaz\ lini[tea în clas\ ( pe cât posibil);— se vorbe[te pe un ton sc\zut, care s\ nu-i deranjeze pe colegi;— se ascult\ unul pe cel\lalt;— fiecare trebuie s\ contribuie cu idei, iar formularea final\ s\ se fac\ prin negociere, ajungându-se la enun]uri

care s\-i reprezinte prin corectitudinea [i originalitatea informa]iilor;— r\spunsurile [i ideile celorlal]i trebuie respectate; colegii care gre[esc trebuie ajuta]i s\ în]eleag\ unde este

eroarea pentru a putea s\-[i reformuleze ideea;— ideile pot fi notate într-o form\ la alegere, pentru a putea sus]ine discu]iile / prezent\rile în fa]a clasei.Cerin]ele pentru aceast\ metod\ pot fi formulate astfel: gândi]i – lucra]i în perechi – comunica]i [i ar\ta]i ce

[ti]i despre…, argumenta]i de ce …, semnala]i diferen]ele / asem\n\rile dintre …, motiva]i de ce … , etc.

rreeppoovveessttiirreeaa unor legende istoricePentru eficientizarea activit\]ii, este util ca elevii s\ fie înv\]a]i s\ realizeze harta pove[tii.Harta pove[tii este metoda prin care elevii trebuie s\ stabileasc\ [i s\ descopere într-un text epic elementele

esen]iale de con]inut [i de organizare: timpul ac]iunii, locul, personajele, intriga (problema), evenimentele saudesf\[urarea ac]iunii, solu]ia (deznod\mântul), concluzia [i morala. Urmând etapele discut\rii [i recept\rii unui textliterar, cu care elevii sunt obi[nui]i din orele de limba [i literatura român\, activitatea conduce [i la realizarea unorleg\turi transdisciplinare. Elevii noteaz\ pe foi, individual, r\spunsurile la cerin]ele enun]ate anterior, creând astfelsuportul repovestirii. Pentru a-i ajuta pe elevii care întâmpin\ greut\]i, se poate realiza [i o list\ de întreb\riajut\toare la care elevii pot r\spunde în grup, înaintea întocmirii h\r]ii.

Exemplu: Legenda „Muma lui {tefan cel Mare” de Dimitrie BolintineanuÎntreb\ri ajut\toare (se lucreaz\ în 6 grupe, fiecare primind câte o întrebare, prezentân-du-se apoi concluziile

fiec\rei grupe – metoda cubului) :La ce s-a gândit autorul când a scris poezia?Care este problema cu care se confrunt\ {tefan cel Mare?Care este purtarea mamei [i ce motive a avut?Ce crede]i c\ s-ar fi întâmplat dac\ mama l-ar fi l\sat s\ intre în castel?De ce crede]i c\ {tefan cel Mare reu[e[te s\-i înving\ pe du[mani?Ce sentimente v\ trezesc versurile legendei fa]\ de cele dou\ personaje?

Harta pove[tii:Titlul: Muma lui {tefan cel MareAutorul Dimitrie BolintineanuPersonajele: {tefan, mama domnitorului, turcii, povestitorul;Evenimentul: lupta cu turcii (R\zboieni)Timpul istoric: domnia lui {tefan cel Mare (secolul al XV- lea)Locul: în fa]a castelului / cet\]iiIntriga: Mama nu-l las\ pe {tefan s\ se retrag\ în cetate. Solu]ia: continuarea luptei f\r\ a se ]ine seama de pierderiConcluzia: necesitatea form\rii unei noi armateMorala: S\ nu te la[i înfrânt niciodat\. S\ încerci întotdeauna s\-]i atingi scopul.

ppoovveessttiirreeaa unor evenimente / fapte istorice, utilizând termeni înv\]a]ijoc didactic - „Roata istoriei”Pentru desf\[urarea jocului este necesar\ construirea unei „ro]i a istoriei” — un disc care se poate roti, fiind

montat pe un ax [i un ac indicator fix sau un cerc desenat pe un carton de dimensiuni mai mari. Cercul se împarteîn sectoare (ca feliile de tort), în fiecare dintre acestea notându-se numele unei personalit\]i, a unui eveniment /


36

fapt istoric sau se poate lipi o imagine cu semnifica]ie istoric\. Sectoarele pot fi numerotate, pentru o mai bun\orientare. Se rote[te discul, l\sându-l s\ se opreasc\ singur sau se folosesc unul – dou\ zaruri care s\ indicenum\rul p\r]ii din cerc. Elevul ( reprezentantul unei grupe) identific\ / cite[te faptul istoric indicat de acul fix oride num\rul „dat” de zar, apoi prezint\ / poveste[te – singur sau cu ajutorul colegilor de echip\ - ceea ce [tie desprerespectivul eveniment. Se pot acorda puncte, pe baza unor criterii stabilite la începutul jocului. În acest caz, joculse poate desf\[ura sub forma unei întreceri între grupe.

ccoommpplleettaarreeaa unor texte lacunare Variant\ a itemilor cu alegere multipl\, completarea textelor lacunare pune elevul în situa]ia de a alege un

r\spuns dintr-o list\ de alternative.Exemplu: Completa]i spa]iile libere cu termenii istorici corespunz\tori din urm\toarea list\: modernizare, refor-

me, rege, Revolu]ia de la 1848, domnitor, R\zboiul de Independen]\.Carol I a fost ……., apoi primul…………al României. A condus opera (ac]iunea) de ………….a ]\rii. A condus

armata român\ în timpul…………… .joc didactic „ S\cule]ul fermecat”

În varianta jocului didactic, desf\[urat frontal sau pe grupe, enun]urile lacunare se completeaz\ cu termeniinota]i pe jetoane amestecate în „s\cule]ul fermecat”, pe parcursul extragerii acestora. Termenii pot fi înlocui]i cuimagini – portrete de domnitori / personalit\]i sau reprezent\ri ale diferitelor evenimente istorice. În acest caz, sepot realiza postere care s\ fie expuse în clas\ sau în [coal\.

îînnttooccmmiirreeaa unui glosar de termeni „Dic]ionarul istoric” poate fi realizat individual, ca parte a portofoliului fiec\rui elev, sau pe grupe. Se folose[te

un carne]el vocabular, p\strându-se câte dou\ - trei pagini pentru fiecare liter\ a alfabetului, ori fi[e pe care senoteaz\ un singur termen ce vor fi apoi ordonate alfabetic. Dup\ fiecare lec]ie, se vor indica termenii care trebuieexplica]i [i nota]i în dic]ionar, dar elevii vor avea libertatea de a completa dic]ionarul [i cu al]i termeni considera]imai dificili.

joc didactic „ Alfabetul istoric”(variant\): Amintind de paginile ilustrate recapitulative din abecedarul clasei I, un „alfabet istoric” se poate rea-

liza în grup, în perioada recapitul\rii finale. Pe coli mai mari (A3), fiecare grup\ de elevi va contura un num\r decasete egal cu num\rul literelor din alfabet. În fiecare caset\ va fi trecut\ o liter\ [i un eveniment / fapt istoric saunumele unui conduc\tor / erou despre care au înv\]at la istorie (ori au citit în cadrul lecturilor suplimentare) peparcursul întregului an [colar (este de dorit ca elevii s\ fie încuraja]i s\ fie cât mai originali, creativi, s\-[i pun\ învaloare aptitudinile [i înclina]iile, s\ se accentueze [i latura estetic\ a lucr\rii). Lucr\rile pot fi discutate, devenindsuport pentru recapitularea final\, afi[ate în [coal\ sau pot fi p\strate ca material didactic pentru alte lec]ii.

aallcc\\ttuuiirreeaa unor enun]uri utilizând termeni da]iActivitatea presupune respectarea condi]iilor necesare realiz\rii unui eseu structurat, de dimensiuni reduse.

Testeaz\ obiective ca: abilitatea de a evoca, organiza [i integra ideile, abilitatea de exprimare în scris, abilitatea dea realiza interpretarea [i aplicarea datelor. Asigur\ o evaluare global\, construind o imagine a modului deinterac]iune real\ a cuno[tin]elor, con]inuturilor [i abilit\]ilor. Concomitent cu formularea enun]ului, cadril didactictrebuie s\ realizeze [i o estimare a r\spunsului a[teptat. Enun]urile / textele alc\tuite trebuie s\ conving\ [i vor fievaluate urm\rindu-se:

— folosirea corect\ a termenilor istorici indica]i;— pertinen]a ideilor exprimate;— coeren]a îmbin\rii acestor idei.

ccoonnssttrruuiirreeaa [[ii rreezzoollvvaarreeaa unor rebusuri pe teme istoriceRebusul este unul dintre jocurile cele mai apreciate de elevi, oferindu-le satisfac]ia imediat\ a rezolv\rii unei

„probleme”, punându-le la încercare nu numai nivelul de cuno[tin]e, ci [i perspicacitatea [i spiritul de observa]ie.Rebusul construit de înv\]\tor se preteaz\ la o rezolvare frontal\, dar [i individual\, putând fi [i un mijloc de

evaluare. Cele mai uzitate rebusuri sunt cele în care elevul are la dispozi]ie defini]iile [i el trebuie s\ completezecuvântul corespunz\tor în c\su]ele careului / rebusului.


37

Interesant\ [i atractiv\ este îns\ [i activitatea de construire a rebusurilor, în dou\ variante:se prezint\ rebusul completat, elevii având sarcina de a formula defini]iile corespunz\toare cuvintelor;se d\ solu]ia ( cuvântul ce trebuie ob]inut pe vertical\ ) [i se solicit\ construirea unui rebus, utilizând

termeni / cuvinte-cheie care se refer\ la tema sugerat\ de cuvântul-solu]ie.

ddrraammaattiizzaarreeaa unor lecturi cu con]inut istoric utilizate la clas\

ccrreeaarreeaa unor versuri cu tematic\ istoric\CvintetulEste o poezie de cinci versuri, prin care se poate face sinteza unei lec]ii, caracterizarea unei personalit\]i

istorice sau prezentarea unui loc istoric, a unui eveniment. Formarea deprinderii de a scrie cvintete d\ elevilor omare satisfac]ie, oferindu-le posibilitatea de a-[i exersa capacit\]ile creatoare [i de a-[i exprima sentimentele,gândurile [i atitudinile fa]\ de aspectele studiate.

Exerci]iul se efectueaz\ la început cu întreaga clas\, apoi [i individual. (Activitatea se poate realiza [i la orelede limba [i literatura român\, educa]ie civic\, chiar geografie [i [tiin]e, fiind o metod\ de dezvoltare a gândirii cri-tice [i de înv\]are activ\ care valorific\ inteligen]a verbal\-lingvistic\ a elevilor.)

Con]inutul [i modul de realizare a unui cvintet:1. Primul vers are un singur cuvânt (substantiv). Este cuvântul-cheie din lec]ie (se stabile[te împreun\ cu ele-

vii, ca o concluzie a lec]iei înv\]ate).2. Al doilea vers are dou\ cuvinte (adjective). Acestea vor ar\ta dou\ însu[iri, cele mai evidente [i reprezenta-

tive, ale subiectului denumit în primul vers.3. Versul al treilea va avea trei cuvinte (verbe la gerunziu). Se încearc\ s\ se exprime ac]iunile ce pot fi f\cute

de „subiect”.4. Versul al patrulea va fi o propozi]ie alc\tuit\ din patru cuvinte, în care elevul s\-[i exprime propriile senti-

mente, convingeri, atitudini.5. Al cincilea vers cuprinde un singur cuvânt (substantiv) care are rol de constatare, de concluzie. Se va nota

un cuvânt ce nu a mai fost folosit în versurile anterioare.Exemplu: (cvintete create de elevi din clasa a IV a)Copil\ria CuzaFrumoas\, bun\, în]elept, harnic,Jucându-se, sprijinind, înv\]ând, conducând, ascultând, judecând, Copiii iubesc aceast\ comoar\, A devenit domnul Unirii,Bucurie. Mândrie.

ssttaabbiilliirreeaa de leg\turi [i rela]ii între evenimentele / faptele istoricejoc didactic – „Cine dezleag\ misterul?”Elevii sunt organiza]i în grupe eterogene de câte 4-5 elevi. Fiecare grup\ prime[te câte un plic cu jetoane; pe

acestea sunt notate evenimente [i fapte istorice, nume de participan]i la aceste evenimente, termeni istorici, locuri.Jetoanele trebuie grupate dup\ leg\tura care exist\ între ceea ce este notat pe ele, fiind apoi lipite pe un poster,într-o structur\ grafic\ negociat\ de membrii grupului. Raportorul fiec\rei grupe prezint\ produsul final, explicândrela]iile descoperite. Colegii din celelalte grupe pun întreb\ri, fac complet\ri, cadrul didactic utilizând conversa]iapentru a realiza fixarea cuno[tin]elor.

OBIECTIVUL CADRU 4: Cunoa[terea [i interpretarea faptelor istorice

Obiective de referin]\:4.1. s\ aprecieze rolul oamenilor în desf\[urarea evenimentelorActivit\]i de înv\]are:

vviizziittee la muzeeVizita la muzeu reprezint\ o form\ de activitate în afara clasei [i a [colii prin care elevii dobândesc cuno[tin]e,

adâncesc, consolideaz\ [i sistematizeaz\ cuno[tin]ele dobândite anterior, pe baza perceperii directe a obiectivelor


38

[i fenomenelor în condi]iile lor naturale sau a unor urme sau reproduceri ale acestora p\strate în muzeu. Eficien]aunei asemenea activit\]i depinde îns\ de felul în care este organizat\ [i preg\tit\. Se recomand\ parcurgereaurm\toarelor etape:

1. preg\tirea vizitei – Cadrul didactic va stabili scopul, con]inutul [i modalit\]ile de desf\[urare a activit\]iielevilor. În vederea stabilirii acestor obiective [i con]inuturi, înv\]\torul trebuie s\ se deplaseze în prealabil la muzeulce va fi vizitat (în unele cazuri, informa]iile pot fi ob]inute [i cu ajutorul pliantelor sau prin internet), pentru acunoa[te obiectele pe care le vor observa elevii (unelte, arme, podoabe, vase, obiecte de îmbr\c\minte, steaguri,monede, medalii, acte [i documente), astfel încât s\ poat\ stabili sarcini concrete pentru fiecare elev sau grup deelevi. Elevii trebuie instrui]i în leg\tur\ cu scopul vizitei, trebuie s\ cunoasc\ foarte bine sarcinile care le revin [imodalitatea de consemnare a observa]iilor, precum [i modul de finalizare a activit\]ii. Înaintea vizitei propriu-ziseelevii vor fi îndruma]i s\ revad\ informa]iile din lec]iile de istorie referitoare la tema propus\ ori, în cazul unoraspecte noi, s\ se documenteze despre tema respectiv\.

2. desf\[urarea vizitei la muzeu – Este etapa în cadrul c\reia elevii î[i desf\[oar\ activitatea (individual sau, depreferat, în grup), realizându-se sarcinile de înv\]are: observarea materialelor [i consemnarea rezultatelor. Eleviistudiaz\ obiectele [i documentele, noteaz\ cele mai semnificative date, încearc\ formularea unor concluziiminimale. Cadrul didactic urm\re[te modul în care elevii sau grupele î[i îndeplinesc sarcinile, ofer\ sprijin [iinforma]ii suplimentare, ajutând procesul de culegere [i consemnare a datelor. O posibil\ fi[\ de observare, cares\ u[ureze activitatea elevilor, ar putea fi construit\ ca un tabel cu urm\toarele rubrici: obiectul observat(document, machet\); autorul, data [i locul unde a fost realizat / folosit; ce eveniment marcheaz\.

3. prelucrarea datelor, a observa]iilor elevilor [i verificarea lor – Constituie etapa final\ a vizitei care sedesf\[oar\ în clas\, în ora de istorie imediat urm\toare, având scopul de a sistematiza [i corecta observa]iileelevilor.

Vizita se poate finaliza [i prin realizarea unor postere, fi[e de impresii [i concluzii ce vor fi ad\ugate înportofoliul personal sau prin organizarea unui concurs tematic.

aannaalliizzaarreeaa unor imagini referitoare la activit\]i economice (munca la câmp, me[te[ugari, târguri),desf\[urarea unor confrunt\ri armate

Imaginile sunt importante surse de informa]ie istoric\. Analizarea lor se realizeaz\ din plan apropiat spre pla-nul dep\rtat, încercându-se eviden]ierea aspectelor esen]iale, importante.

Analiza imaginilor trebuie completat\ cu întreb\ri care vizeaz\ explica]ii, argument\ri, stabilirea unor rela]iicauzale [i care stimuleaz\ gândirea elevilor, capacitatea lor de analiz\ [i sintez\.

Analiza unor imagini despre munca la câmp în evul mediu poate fi completat\ de întreb\ri de tipul:

De ce p\mântul era principala avu]ie a vremii?Ce unelte asem\n\toare celor de azi foloseau ]\ranii?Cum aprecia]i munca în agricultur\, era grea sau nu? Motiva]i.În ce m\sur\ crede]i c\ munca ]\ranilor le asigura cele necesare traiului?

ppaarrttiicciippaarreeaa la s\rb\tori [i ceremonii locale

ddiissccuu]]iiii în grup despre relat\ri din scrierile c\l\torilor prin zona respectiv\

cciittiirreeaa [[ii ddiissccuuttaarreeaa unor pasaje din monografii ale localit\]ilor

aannaalliizzaa unor fapte [i situa]ii pentru a eviden]ia importan]a deciziilor oamenilor în desf\[urareaevenimentelor

a) Punctul de plecare îl poate constitui o discu]ie despre evenimentele care au avut loc în clas\, într-o anumit\perioad\ (chiar [i spargerea unui geam sau un conflict între elevi). Se pot eviden]ia urm\toarele aspecte; cine aparticipat la eveniment, care a fost scopul acestei particip\ri, ce decizii s-au luat pe parcursul derul\rii evenimentului[i cine a luat aceste decizii, cum s-ar fi desf\[urat totul dac\ s-ar fi adoptat o alt\ pozi]ie, ce urm\ri a avut fapta,ce urm\ri ar fi putut avea, punctele de vedere [i opiniile celor neimplica]i în eveniment, etc. Se poate discuta despre


39

decizii la nivelul localit\]ii în care se afl\ [coala: construirea / d\râmarea unei cl\diri, defri[area / împ\durirea uneizone, organizarea [i desf\[urarea unei ceremonii / a unui eveniment cultural [i altele.

Prezentându-se diferi]i conduc\tori [i eroi, se pot pune în eviden]\ deciziile lor (legi [i hot\râri pentruorganizarea vie]ii oamenilor, construirea de cet\]i [i m\n\stiri, alian]e; planificarea unor c\l\torii [i expedi]ii) [imodul cum aceste decizii au influen]at evolu]ia unei ]\ri / regiuni. Este bine ca elevii s\ în]eleag\ c\ oamenii iaudecizii în permanen]\, iar acestea devin cauze ale altor evenimente.

b) jocul didactic – „Motiveaz\-]i decizia”Este o modalitate de a-l pune pe elev în situa]ia de a juca un rol, de a în]elege modul de a gândi a celuilalt,

dezvoltându-[i gândirea critic\ [i creativitatea.Etapele jocului:

– Fiecare elev prime[te sau î[i alege un rol (personalitate istoric\; se pot face referiri [i la evenimente ).– Elevii scriu trei motive probabile care au condus la adoptarea unei decizii a personalit\]ii respective ori au

declan[at o ac]iune, eveniment, fapt.– Fiecare elev î[i prezint\ „motivele”, în func]ie de rolul asumat.

Exemplu: „ Conduc\tori, eroi [i evenimente” – E[ti Mihai Viteazul. Motiveaz\-]i decizia de a uni cele trei }\riRomâne

iiddeennttiiffiiccaarreeaa cauzelor unor evenimente istoricejoc didactic – Alege cauza, alege urmarea!Jocul se poate folosi atât în etapa de înv\]are cât [i în cea de fixare sau sistematizare a cuno[tin]elor [i

abilit\]ilor.Pa[ii urma]i în joc sunt:

– Înv\]\toarea / înv\]\torul preg\te[te foi de hârtie pe care scrie, cu litere mai mari, pentru a putea fiv\zute de întreaga clas\, cauze posibile ale unui eveniment istoric, procedând la fel [i pentru urm\ri. Fi[ele seîmpart elevilor. Pe tabl\ se scrie numele evenimentului discutat.

– În fa]a clasei ies elevii care au primit foile pe care sunt notate cauzele evenimentului. „Spectatorii activi”(clasa) le aleg pe acelea pe care le consider\ adev\rate / cele mai probabile, motivând alegerea f\cut\.

– În acela[i mod se procedeaz\ [i pentru urm\ri.Se repet\ cauzele [i urm\rile faptului istoric, prin citirea lor de pe fi[ele elevilor care au r\mas în fa]a clasei

(foile pot fi prinse apoi pe tabl\).– Elevii noteaz\ în caiete cauzele [i urm\rile evenimentului respectiv. rreeaalliizzaarreeaa unui mini-ghid al castelelor [i cet\]ilor române[ti

eexxccuurrssiiaa tteemmaattiicc\\Excursia tematic\ trebuie preg\tit\ din timp, urm\rind acelea[i etape ca [i vizita la muzeu. Elevii trebuie s\

cunoasc\ atât scopul excursiei, cât [i sarcinile ce le revin, desf\[urarea – traseul, activit\]ile ce vor fi organizate petraseu, modalit\]ile de consemnare a datelor. În vederea asigur\rii eficien]ei unei excursii tematice, cadrul didactictrebuie s\ stabileasc\ de la începutul anului [colar, în func]ie de con]inutul programei [i de locul geografic în careeste situat\ [coala, perioada [i locul în care se va efectua excursia, obiectivele urm\rite [i, în func]ie de acestea,sarcinile pentru elevi precum [i activit\]ile preg\titoare (discu]ii, consultarea unor surse de informa]ii, realizareaunor leg\turi interdisciplinare pe parcursul lec]iilor de geografie, limba [i literatura român\, [tiin]e, arte).Obiectivele unei excursii tematice pot fi: a) cunoa[terea istoric\ [i geografic\ a zonei în care se afl\ localitatea dere[edin]\ ( sau a altei zone); b) cunoa[terea vie]ii unei personalit\]i politice sau culturale legate de un anumit loc;c) cunoa[terea fostelor re[edin]e domne[ti ale }\rii Române[ti / ale Moldovei / vechilor cet\]i [i castele dinTransilvania, dar [i a evenimentelor istorice legate de aceste locuri etc.

4.2. s\ formuleze puncte de vedere cu privire la evenimente / fapte / personalit\]iActivit\]i de înv\]are:

ddiissccuu]]iiii în grup referitoare la faptele unor personalit\]i, la evenimentele desf\[urate într-o perioad\ studiat\Discu]ia este definit\ ca un schimb organizat de informa]ii [i idei, de impresii [i de p\reri pe o tem\ dat\, având

ca principal scop examinarea [i clarificarea în comun a unor no]iuni / concepte, consolidarea [i sistematizarea


40

informa]iilor dobândite. Emiterea de idei pe parcursul unei discu]ii presupune, inevitabil, [i receptarea unei multi-tudini de late idei în acord sau în dezacord cu p\rerile proprii.

Etapele unei discu]ii:Stabilirea regulilor de discu]ie [i reamintirea acestor reguli cu ocazia oric\rei noi discu]ii;Dispunerea elevilor (dac\ este posibil) într-o forma]ie care s\ le permit\ s\ se vad\, s\ se observe, s\ stabi-leasc\ un contact vizual;Prezentarea subiectului discu]iei clar, într-un mod care s\-i încurajeze pe to]i elevii s\-[i exprime ideile;Moderarea discu]iei de c\tre înv\]\tor, facilitând exprimarea tuturor punctelor de vedere.

Ac]iuni ale cadrului didactic care au ca scop facilitarea discu]iei:Reformularea unei idei exprimate greoi, astfel încât elevul s\ aib\ siguran]a c\ a fost în]eles, iar colegilor s\le fie asigurat\ în]elegerea ideii („ Cred c\ ai vrut s\ spui c\…”);Verificarea în]elegerii, prin adresarea unei întreb\ri care necesit\ o reformulare din partea elevului;Lauda pentru un aspect sau punct de vedere interesant, original, pertinent;Contracararea unei idei nerealiste printr-un contraexemplu sau prin sugerarea unei noi perspective, f\r\ acritica punctul de vedere exprimat;Destinderea [i energizarea discu]iei prin glume sau aspecte amuzante [i solicitarea expres\ a elevilor mait\cu]i, timizi;Medierea punctelor de vedere opuse – toleran]\;Rela]ionarea interven]iilor elevilor, sublinierea aspectelor comune care conduc spre în]elegerea temei;Rezumarea ideilor principale.

rreeaalliizzaarreeaa [[ii pprreezzeennttaarreeaa de reportaje / interviuri cu oameni care au participat la diverse evenimente dinvia]a localit\]ii, regiunii

Interviul este o activitate care are drept scop formarea [i dezvoltarea abilit\]ii de a formula întreb\ri în urmaunei document\ri prealabile privind un anumit subiect, de a asculta [i consemna r\spunsurile.

Etape de urmat:Documentarea supra subiectului ce va fi abordat în discu]ie.Asigurarea accesului la interviu prin contactul direct cu persoana care va fi intervievat\ sau printr-o reco-mandare. Stabilirea datei [i duratei aproximative a interviului.Construirea ghidului de interviu de c\tre elevul / elevii care vor realiza interviul. Ghidul va con]ine 6-8 în-treb\ri deschise (care nu necesit\ r\spunsuri cu „da” sau „nu”). Se vor formula [i întreb\ri de tipul: „Ce alt-ceva a]i dori s\ v\ întreb?” „ Dac\ a]i fi în locul meu, ce alt\ întrebare a]i adresa?”)Realizarea interviului propriu-zis. Înregistrarea r\spunsurilor, în scris, dar de preferat cu reportofonul.Transcrierea r\spunsurilor de pe caset\ pe hârtie.Transformarea interviului într-o „poveste” – elevul arat\ cum a ob]inut interviul, descrie atmosfera [i persoa-na intervievat\, red\ întocmai r\spunsurile la întreb\ri, î[i exprim\ sentimentele în leg\tur\ cu aspectele carel-au impresionat, adaug\ fotografii, etc Prezentarea produsului final în fa]a clasei [i analiza lui. Colegii urm\resc [i noteaz\ câteva aspecte: cenout\]i au aflat, ce i-a impresionat [i de ce, cum apreciaz\ prezentarea.

(adaptare dup\ Iuti[, Gh; Pânzariu, A; Iriciuc, V, Istorie – Ghid metodic pentru studen]i [i profesori debutan]i,Ed. Universit\]ii Al. I. Cuza [i Ed. Educa]ia 2000+, Ia[i, 2005)

ffoorrmmuullaarreeaa unor opinii personale referitoare la informa]ii provenite din lectura textelora) „Tabelul T” poate fi utilizat în clas\ pentru eviden]ierea opiniilor personale (sau ale altor persoane) în

leg\tur\ cu personaje istorice, fapte [i evenimente, prin înregistrarea argumentelor „pro” [i „contra”.Se poate realiza individual sau în perechi, în activitatea de înv\]are sau de fixare – sistematizare.Etape:1. Se traseaz\ un tabel cu dou\ coloane. Într-un timp stabilit, elevii completeaz\ prima coloan\ cu argumente

„pro” [i a doua coloan\ cu argumente „contra”.


41

2. Elevii prezint\ colegilor tabelul realizat. (Acestea se pot afi[a în clas\).3. Cadrul didactic discut\ cu elevii despre argumentele notate; poate completa aceste argumente sau poate

l\muri diferite aspecte neclare, respectând opinia elevilor.b) Elevilor li se poate solicita alc\tuirea unui text / compunere pe o tem\ studiat\, în care s\ integreze corect,

din punct de vedere istoric, termeni, concepte, repere cronologice, personalit\]i, exprimându-[i opinia personal\referitoare la informa]iile dobândite.

Titluri posibile: O zi sunt copil dac / roman; Sunt reporter la curtea regelui Carol I; Sunt Emil Racovi]\; Pe urme-le lui Badea Câr]an; Am participat la Unirea din 1859, [.a.

Alte exemple: „Copil\ria de ieri [i de azi” – Prezint\ trei motive pentru care ai dori / nu ai dori s\ fii copil întrecut / în vechiul Egipt; „C\l\tori [i c\l\torii” – Prezint\ trei motive pentru care ai dori s\ pleci în c\l\torie al\turide Magellan / Marco Polo.

iiddeennttiiffiiccaarreeaa unor mesaje exprimate în diferite enun]uriSe poate cere elevilor exprimarea ideii centrale a unui enun] cu con]inut istoric într-o form\ cât mai concis\.Exemplu: „Unirea na]ional\ fu visarea iubit\ a voievozilor no[tri cei viteji, a tuturor b\rba]ilor cei mari… Pentru

dânsa tr\ir\, muncir\, suferir\ [i murir\.” (Nicolae B\lcescu) poate fi redus la enun]ul Românii au luptat pentru uni-rea lor mult timp / Pentru realizarea unor idealuri este nevoie de timp [i str\duin]\ .

ssttuuddiiuu ddee ccaazzStudiul de caz este de preferat atunci când se caut\ r\spunsuri la întreb\rile de tip „cum” sau „ce”. De cele

mai multe ori, studiul de caz presupune o problem\ care caut\ o în]elegere global\ a unei situa]ii sau a unui eve-niment ori se focalizeaz\ pe un context de via]\ real\.

Fiind un proces de cercetare, studiul de caz parcurge câteva etape:— stabilirea aspectelor de studiat / a întreb\rilor la care se caut\ r\spuns;— inventarierea informa]iilor relevante;— stabilirea informa]iilor care trebuie strânse;— analizarea datelor [i formularea concluziilor.Pentru a aduna date se folosesc interviurile, analiza unor surse (scrise, iconice, orale, artefacte), chestionare,

etc. Exemplu: Tema – Copil\ria bunicilor [i p\rin]ilor no[triActivit\]i posibile:

identificarea surselor de informa]ie – Ce persoane pot fi intervievate? Ce materiale pot fi consultate?realizarea interviurilor cu persoanele vizate;colectarea surselor scrise [i iconice (imagini, fotografii), a unor obiecte (rechizite vechi, juc\rii);selectarea informa]iilor considerate cele mai importante;raportarea critic\ la opiniile altora [i revizuirea propriilor opinii – Ce rela]ii se stabileau între p\rin]i [i copii?Care era comportamentul copiilor fa]\ de cei vârstnici? Exist\ deosebiri între copiii de ieri [i cei de azi? Caresunt aceste deosebiri? Ce jocuri erau mai frecvente? [.a.realizarea rezultatului cercet\rii într-o form\ accesibil\: eseu, poster – organizator grafic, prezentare oral\,înregistrare audio / video, etc.

4.3. *s\ compare fapte istorice, punând în eviden]\ schimb\rile surveniteActivit\]i de înv\]are:

discu]ii în grup pe teme istorice propuse

competi]ii de grup pe o tem\ istoric\ dat\


42

Argumente „pro” Argumente „contra”

(Problema prezentat\ în materialul studiat):

Concursuri tematiceConcursurile se pot organiza în perioadele de recapitulare [i sistematizare a cuno[tin]elor sau cu prilejul unor

s\rb\tori na]ionale ori locale (1 Decembrie, 14 Ianuarie, 9 Mai, etc.). Desf\[urate între echipe [i preg\tite din timp,concursurile tematice dau elevilor posibilitatea realiz\rii unei document\ri suplimentare, integrarea în activitateaunui grup, sporirea interesului pentru istorie.

Sunt de preferat grupele eterogene, accentuându-se condi]ia ca fiecare membru al grupei s\ participe la acti-vitate. În acest sens, trebuie stabilit un num\r de probe suficient pentru a asigura implicarea tuturor, dar si formu-larea unor cerin]e care s\ permit\ valorizarea fiec\rui elev (dac\ se cunosc dinainte tipurile de solicit\ri, membriigrupului pot negocia proba la care poate participa fiecare, în func]ie de interesele [i abilit\]ile dezvoltate).Bibliografia obligatorie trebuie comunicat\ elevilor astfel încât s\ se asigure timpul necesar consult\rii ei.

Pentru comunicarea întreb\rilor se poate alege varianta not\rii acestora pe fâ[ii dreptunghiulare, împ\turite [ia[ezate într-un bol transparent, sau în plicuri ce vor fi extrase de reprezentan]ii fiec\rei grupe. R\spunsurile pot fidate de reprezentantul fiec\rei echipe sau dup\ trecerea unui timp (2-3 minute) în care acesta î[i consult\ colegii.Punctajele se acord\ de înv\]\tor sau de elevii clasei pe baza argumentelor, conform unor criterii clar stabilite saude un juriu format din elevi de gimnaziu / liceu cu rezultate deosebite la concursuri de istorie. Se pot recompensaprin puncte suplimentare r\spunsurile originale sau care sunt rodul studierii unor surse suplimentare, deosebite.

OBIECTIVUL CADRU 5: Dezvoltarea unei atitudini pozitive fa]\ de sine [i fa]\ de ceilal]i

Obiective de referin]\:5.1.s\ exprime opinii personale în aprecierea faptelor din trecut [i prezentActivit\]i de înv\]are:

ddiissccuu]]iiii în grupuri despre fapte petrecute în trecut sau în prezenta) Re]eaua discu]iilor permite valorificarea unor abilit\]i de gândire [i de reac]ie eficient\ ale elevilor,

familiarizându-i cu cerin]ele realiz\rii unei argumenta]ii.Pentru a aplica aceast\ metod\, înv\]\toarea / înv\]\torul solicit\ p\rerea elevilor în leg\tur\ cu un eveniment

sau cu o personalitate, invitându-i s\ se grupeze dup\ convingerile lor în dou\ „tabere”: una „pro” [i una „contra”.Elevii î[i vor argumenta alegerea f\cut\. Cei care se ab]in s\ se al\ture uneia dintre tabere a[teapt\ s\ fie convin[ide argumentele colegilor. În func]ie de aceste argumente, cei nehot\râ]i pot face alegeri, dar [i unii membri aigrupurilor ini]iale î[i pot modifica pozi]ia, dac\ ei consider\ c\ argumentele „adversarilor” sunt mai puternice.

Câteva întreb\ri posibile pentru a declan[a discu]ia: Ce p\rere ave]i despre ultima ini]iativ\ a clasei voastre?Este util\ localit\]ii noastre propunerea primarului de a …( construi în centru o mare parcare, de exemplu)? A pro-cedat bine Decebal când a hot\rât s\-[i ia singur via]a? A fost în]eleapt\ hot\rârea lui }epe[ de a nu mai pl\ti tri-but turcilor? Este folositoare României intrarea sa în Uniunea European\?

b) „Cite[te – scrie [i tu” este un exerci]iu care urm\re[te atât dezvoltarea capacit\]ii de a citi cu aten]ie untext, dar [i dezvoltarea creativit\]ii elevilor.

Pa[i de urmat:— Fiecare elev cite[te cu aten]ie textul indicat de înv\]\toare / înv\]\tor (fragmente din jurnale de c\l\torie

sau din memoriile unor personalit\]i).— La recomandarea cadrului didactic, elevii împart foaia în dou\, transcriind în coloana din stânga un frag-

ment / citat care i-a impresionat sau le-a atras aten]ia. În coloana din dreapta se explic\ succint alegereaf\cut\.

— În partea de jos a foii se rescrie parte final\ a textului, se creeaz\ un alt sfâr[it. Se poate solicita [i reformu-larea unei p\r]i din text.

— Se citesc „rezolv\rile”. Se poate realiza [i o eviden]\ a num\rului de elevi care s-au oprit asupra aceleia[ip\r]i de text, comparându-se argumentele aduse.

rreeaalliizzaarreeaa unor postere cu teme diverseDeoarece chiar alegerea temei sau a imaginilor pentru un poster presupune o op]iune, o opinie personal\, se

poate cere elevilor s\ motiveze aceste alegeri, în momentul prezent\rii lucr\rii.


43

rreeaalliizzaarreeaa unui schimb activ de experien]eSchimbul activ de experien]e este o procedur\ care, folosit\ la începutul orei, permite angajarea imediat\ în

lec]ie [i interac]iunea elevilor.Schimbul de idei [i „confruntarea” opiniilor porne[te de la cerin]e care solicit\ replici concise. Exemple: — Defini]ia unui cuvânt-cheie, care va fi folosit în timpul orei;— Întreb\ri despre fapte [i evenimente la care ar fi putut participa [i despre care se va vorbi în or\;— Identificarea / localizarea în timp [i spa]iu a unei personalit\]i despre care urmeaz\ s\ se vorbeasc\ în lec]ie;— Opinii despre subiectul lec]iei.Fiecare elev va încerca s\ g\seasc\ un r\spuns cât mai adecvat, apoi colegii de banc\ pot fi solicita]i s\-[i

confrunte opiniile. Fiecare pereche de elevi este invitat\ s\ discute r\spunsurile cu perechea cea mai apropiat\.Ideile produse în aceast\ activitate pot constitui punctul de plecare al lec]iei.

jjoocc ddee rrooll – Convinge publicul c\ e[ti …Pentru a-[i asuma [i „juca” un rol, elevii trebuie s\ selecteze informa]iile pe care le consider\ cele mai impor-

tante [i mai edificatoare, folosind atât cuno[tin]ele dobândite în clas\, cât [i prin consultarea unor materiale supli-mentare.

Elevii clasei vor fi, pe rând, actori [i spectatori-comentatori.Rolul poate fi construit dup\ schema: Cine sunt?

Când [i unde tr\iesc?Trei fapte / evenimente la care am participat.De ce sunt considerat o figur\ important\?

Rolurile pot fi scrise pe coli mai mari sau mai mici, înso]ite de imagini ori de obiecte semnificative (putându-serealiza mici culegeri sau expozi]ii),

Colegii spectatori pot face aprecieri privind fluiditatea prezent\rii, dar [i asupra capacit\]ii de convingere aactorului (puterea argumentelor).

jjoocc ddiiddaaccttiicc - Început amuzant Poate fi folosit în debutul lec]iei, pentru a destinde atmosfera [i a asigura participarea afectiv\ a elevilor la

lec]ie.Clasa se împarte în grupuri de câte 4-6 elevi. Înv\]\toarea / înv\]\torul le cere s\ „fac\ haz” de unul dintre

aspectele discutate în ora anterioar\.Exemplu: Cu cine seam\n\ ….? ( G\si]i r\spunsuri cât mai amuzante.)G\si]i cât mai multe modalit\]i în care [i-ar fi putut petrece timpul liber marinarii de pe corabia lui Magellan /

Cristofor Columb. Care sunt modalit\]ile cele mai dezastruoase /hazlii în care s-ar fi putut planifica lupta de la Vaslui?Elevii vor fi invita]i s\ prezinte rezultatele, apreciindu-se originalitatea acestora. Înv\]\toarea / înv\]\torul

poate concura elevii cu o crea]ie plin\ de umor.


44

Capitolul 4: Câteva considera]ii privind evaluarea continu\

Noua program\ de istorie pentru clasa a IV-a implic\ provoc\ri pentru înv\]\tori atât în ce prive[te temele [isubiectele de studiu cât [i în ceea ce prive[te obiectivele de referin]\. Toate acestea, desigur, au profunde implica]iiasupra procesului de evaluare continu\.

~n capitolul de fa]\ ne propunem s\ supunem aten]iei cititorului câteva întreb\ri privind evaluarea la clas\ [i, deasemenea, câteva r\spunsuri posibile. De la bun început, ]inem s\ subliniem c\ nu ne propunem s\ rediscut\mimportan]a evalu\rii continue la clas\ - exist\, deja, o întreag\ literatur\ de specialitate pe acest domeniu. Dinacela[i motiv, nu ne propunem s\ intr\m în detalii privind diferitele tipuri de itemi [i de instrumente de evaluarepe care cadrul didactic le poate folosi în activitatea curent\.

Vom atrage, în primul rând, aten]ia asupra faptului c\ evaluarea este [i trebuie s\ fie parte intrinsec\ aprocesului de predare-înv\]are. Reflec]ia asupra a când? cum? [i ce evalu\m? trebuie s\ înceap\ înc\ din primaetap\ a organiz\rii demersului didactic – cea a planific\rii. Iar aici, permanenta rela]ionare între con]inuturi,obiective de referin]\, activit\]i de înv\]are, resurse [i evaluare este, în opinia noastr\, elementul principal caretrebuie avut în vedere. În capitolul referitor la modelul didactic al disciplinei s-au f\cut sugestii privind posibileledecupaje [i posibilit\]i de asociere a con]inuturilor astfel încât demersul didactic pe care îl construim s\ fie unulclar, logic, coerent [i adecvat. Vom completa acestea aducând în discu]ie faptul c\ o aten]ie deosebit\ trebuieacordat\ progresului pe care elevii ar trebui s\ îl fac\, gradual, pe parcursul întregului an [colar, în atingereaobiectivelor de referin]\. Pentru construirea „treptelor” spre atingerea obiectivelor de referin]\, înv\]\torul trebuies\ „descompun\” aceste obiective în pa[i mici, concretiza]i, în ultim\ instan]\, în obiective opera]ionale. Iar acestprogres, desigur, trebuie permanent evaluat.

Prin urmare, vom încerca s\ punem în discu]ie câteva aspecte care se subsumeaz\ unor întreb\ri fundamentaleîn leg\tur\ cu evaluarea continu\: când evalu\m? cum evalu\m? ce evalu\m?

Principalele repere în elaborarea unor r\spunsuri la aceste întreb\ri se reg\sesc, desigur, în formul\rileobiectivelor de referin]\ [i ale standardelor curriculare de performan]\. Pentru o mai bun\ ilustrare, vom prezentao alt\ punere în pagin\ a acestora, încercând s\ demonstr\m rela]iile dintre ele.

Câteva considera]ii privind evaluarea continu\

45


46

OObbiieeccttiivvee ccaaddrruuOObbiieeccttiivvee ddee rreeffeerriinn]]\\

La sfâr[itul clasei a IV-a, elevul va ficapabil:

SSttaannddaarrddee ccuurrrriiccuullaarree ddeeppeerrffoorrmmaann]]\\

Reprezentarea timpului [i a spa]iului în istorie

S\ ordoneze obiecte dup\ criteriul„mai vechi” / „mai nou”

Localizarea în timp [i spa]iu a unui eveniment istoric studiat

S\ ordoneze evenimente personale/ evenimente istorice

S\ povesteasc\ aspecte aleleg\turilor dintre mediul geografic[i via]a oamenilor

Cunoa[terea [i utilizarea surseloristorice

S\ recunoasc\ [i s\ utilizezeinforma]ii dintr-o surs\ istoric\

Identificarea de informa]ii dintr-o surs\ istoric\ dat\* S\ selecteze surse necesare pen-

tru reprezentarea unor evenimente/ personalit\]i

Cunoa[terea [i utilizarea termenilor istorici

S\ foloseasc\ termeni istorici însitua]ii diverse

Relatarea unui eveniment istoricstudiat, folosind termeni de spe-cialitate

Cunoa[terea [i interpretareafaptelor istorice

S\ aprecieze rolul oamenilor îndesf\[urarea evenimentelor

Prezentarea unui fapt istoric pebaza unui plan simplu de idei

S\ formuleze puncte de vedere cuprivire la evenimente / fapte / per-sonalit\]i

* S\ compare fapte istorice,punând în eviden]\ schimb\rilesurvenite

Dezvoltarea unei atitudini pozitivefa]\ de sine [i fa]\ de ceilal]i

S\ exprime opinii personale înaprecierea faptelor din trecut [iprezent

..... (Pentru acest obiectiv, programa nu indic\ standardecurriculare de performan]\.)

Având în vedere aceste obiective [i standarde curriculare de performan]\, precum [i con]inuturile înv\]\rii,trebuie s\ ne punem în mod firesc întrebarea: Cum lu\m decizii în leg\tur\ cu ceea ce pred\m la orele de istorie,cu modul cum pred\m istoria sau, mai bine zis, în leg\tur\ cu situa]iile de înv\]are pe care le creem în clas\?

Modul în care este construit curriculum-ul de istorie pentru clasa a IV-a îndeamn\ s\ avem permanent în vederefaptul c\ elevii î[i construiesc în]elegerea [i cunoa[terea pe baza a ceea ce deja [tiu [i/sau cred. Este, în primulrând, important s\ [tim de unde începem acel parcurs progresiv în atingerea obiectivelor de referin]\ a[a cum suntele formulate în program\. Mai bine zis, care este fundamentul pe care construim?

Evaluarea diagnostic\, prin urmare, va permite înv\]\torului s\ identifice lucrurile pe care elevii le [tiu deja,deprinderile pe care deja le au [i, de asemenea, va permite evaluarea dificult\]ilor probabile care pot s\ apar\ peparcurs. O astfel de evaluare trebuie s\ fie startul în studiul istoriei în clasa a IV-a [i, de asemenea, trebuie s\ fierealizat\ la începutul fiec\rei unit\]i de înv\]are. Din aceast\ perspectiv\, înv\]\torul se afl\, în cele mai multecazuri, într-o situa]ie privilegiat\ deoarece, dup\ trei ani de lucru cu un colectiv de elevi, are cea mai mare parte adatelor care îi permit o astfel de evaluare. În ce m\sur\ evaluarea diagnostic\, în aceast\ situa]ie, trebuie s\ fieuna informal\ (obiectivele nu sunt riguros stabilite, iar contextul nu este standardizat) sau una formalizat\?


47

Aceasta consider\m c\ este o decizie care apar]ine înv\]\torului. Pentru aceasta, propunem, ca exemple, dou\întreb\ri [i teme de reflec]ie:

Cum vom aborda, unitatea de înv\]are Popoare de ieri [i de azi? Ce cuno[tin]e de geografie le sunt necesare elevilor pentru a ajunge s\ localizeze pe harta Europei [i a lumii

aceste popoare? (Aceasta în condi]iile în care abia spre sfâr[itul clasei a IV-a elevii înva]\, la geografie, despresituarea României în Europa [i pe glob.)

Când evalu\m? Permanent – ar fi cel mai simplu, dar [i cel mai general r\spuns – acceptând c\ procesul depredare-înv\]are [i cel de evaluare nu sunt activit\]i separate ci se influen]eaz\ reciproc [i permanent. Atât elevulcât [i înv\]\torul au nevoie în permanen]\ de informa]ii privind progresele realizate, informa]ii care au menirea, înprimul rând, de a regla ac]iunile urm\toare.

Cum evalu\m? Nu vom intra în detalii tehnice în formularea r\spunsului pentru aceast\ întrebare. Avem laîndemân\ o varietate foarte mare de metode, tehnici [i instrumente. Vom face, îns\, câteva considera]ii privindcalitatea procesului de evaluare continu\, pornind de la principiul c\ aceasta are, în primul rând, un caracterformativ [i urm\re[te un scop pedagogic, de reglare a înv\]\rii.

O prim\ considera]ie: evaluarea nu trebuie s\ se transforme în rutin\. Cu to]ii ne amintim de emo]iile cu caretr\iam prima parte a fiec\rei ore de curs – cea în care eram „asculta]i” [i de oftatul de u[urare când pe tabl\ ap\reatitlul unei lec]ii noi. Erau ([i, din p\cate sunt [i ast\zi de multe ori) foarte bine definite [i delimitate cele dou\momente. Foarte rar, în a doua parte a orei de curs înv\]\torul sau profesorul ne trezea din reveria ascult\riiexplica]iilor cu câte o întrebare r\zlea]\. În rest, schema la tabl\ [i caietul de noti]e erau principala noastr\preocupare. Era rutina fiec\rei ore de curs...

Dar ce putem spune despre „ascultare”? Înainte de a r\spunde, s\ ne amintim c\, pe parcursul carierei, amîntâlnit atât elevi „foarte activi”, dornici s\ studieze, s\ afle mai mult [i, mai ales, dornici s\ arate ceea ce [tiu. Ceicare ridic\ mâna pentru r\spuns chiar înainte de a asculta sfâr[itul întreb\rii pe care o punem. Cei care punîntreb\ri, sunt curio[i. De asemenea, îns\, avem în fiecare colectiv elevi care respect\ cu sfin]enie principiul„minimei rezisten]e”. Ei înva]\ atât cât consemneaz\ în caietul de noti]e sau atât cât este în manual. R\spund cândsunt întreba]i direct [i nu o fac aproape niciodat\ voluntar. Nu în pu]ine cazuri, cadrul didactic este acela care, prinrutin\, „formeaz\” acest tip de atitudine pasiv\. Elevii care, dup\ un timp, [tiu exact ce vor fi întreba]i sau ceanume din ceea ce li se pred\ va fi evaluat, mereu acelea[i lucruri, sau acela[i tip de informa]ii, vor adopta în timppractica „minimei rezisten]e”. Ei vor [ti c\, dac\ trebuie s\ vorbeasc\ despre [tefan cel Mare, trebuie s\ r\spund\la câteva întreb\ri standard (când a domnit, unde a domnit, cu cine s-a luptat etc.) [i asta este tot! Deci, asta vorînv\]a. Restul, nu are nici o importan]\. Sunt elevi care înva]\ foarte repede c\ vor fi asculta]i numai din ceea ceau notat la clas\. Prin urmare, manualele lor vor fi imaculate [i nefolosite.

În cazul utiliz\rii testelor, poate fi generat\ aceea[i situa]ie. Utilizarea excesiv\ a anumitor tipuri de itemi (spreexemplu a itemilor obiectivi – relativ u[or de construit, la prima vedere, u[or de „corectat” [i de notat) duce la oanumit\ rutin\ a test\rii. Ba, mai mult, duce la plictiseal\ – lipsa provoc\rii.

Prin urmare, evaluarea trebuie s\ fie nu numai riguroas\, valid\ [i obiectiv\. Trebuie s\ fie [i interesant\,provocatoare. Pentru aceasta, instrumentele [i metodele trebuie s\ fie nu numai adaptate nivelului elevilor [iobiectivelor pe care dorim s\ le evalu\m. Ele trebuie s\ fie incitante, variate [i s\ permit\ evaluarea unei scale largide cuno[tin]e, deprinderi [i aptitudini ale elevilor.

Ce metode [i ce instrumente folosim pentru realizarea acestei evalu\ri continue? Ce calit\]i trebuie s\ aib\instrumentele de evaluare astfel încât acestea s\ ne ajute s\ evalu\m exact ceea ce ne propunem s\ evalu\m? [inu ne referim aici numai la validitatea de con]inut a unui test (cea care vizeaz\ leg\tura dintre obiectivul curricular,obiectivul de evaluare [i item). Iat\ trei exemple de situa]ii posibile:

AA.. Decidem s\ introducem într-un test urm\torul item:Coloana BB cuprinde nume ale marilor exploratori despre care ai înv\]at, iar coloana AA câteva din marile lor

realiz\ri. Scrie, în coloana CC, asocierea dintre fiecare cifr\ a coloana AA [i litera corespunz\toare din coloana BB.


48

AA BB CC

A descoperit strâmtoarea careleag\ Oceanul Atlantic de OceanulPacific

Marco Polo

A descoperit America Cristofor Columb

A f\cut o lung\ c\l\torie în AsiaCentral\

Fernando Magellan

Emil Racovi]\

Dac\ elevii nnuu aauu mmaaii rreezzoollvvaatt aassttffeell ddee iitteemmii ddee aassoocciieerree, ce crede]i c\ va eviden]ia modul în care elevii vorrezolva aceast\ sarcin\? Cât din efortul elevilor va fi pentru a în]elege ccee aauu ddee ff\\ccuutt [i cât pentru a indicar\spunsurile corecte (pentru a demonstra c\ [tiu c\ Marco Polo a descoperit America, iar Marco Polo a c\l\toritîn Asia Central\)?

Ceea ce ]inem s\ subliniem este importan]a ca elevii s\ fie familiariza]i cu tipul de sarcin\ pe care trebuie s\ orezolve în cadrul unui test, s\ în]eleag\ instruc]iunile. Pentru aceasta, fie folosim exercitii similare în contexte non-evaluative (ca antrenament), fie acord\m suficient timp în]elegerii enun]ului înainte ca elevii s\ rezolve testul caatare. În orice caz, recomand\m ca, înainte de a invita elevii s\ rezolve o sarcin\ de evaluare, de orice fel, s\ neasigur\m c\ au în]eles exact ce au de f\cut. O scurt\ discu]ie înainte de rezolvarea propriu-zis\ a unui test, spreexemplu, va asigura validitatea [i obiectivitatea acestuia.

BB.. Am utilizat, într-un test, urm\torul item:Completeaz\ spa]iile libere din propozi]iile de mai jos cu termenii corespunz\tori:

Încercând s\ contrabalanseze influen]a Por]ii, Brâncoveanu a trimis soli la ..... [i ...... În perioada domniei sales-au construit .... [i ....

Corectând testele rezolvate de elevi, identific\m o mare varietate de solu]ii pentru aceast\ sarcin\. Spreexemplu:

— Încercând s\ contrabalanseze influen]a Por]ii, Brâncoveanu a trimis soli la vecini [i la cur]ile cre[tine. Înperioada domniei sale s-au construit m\n\stiri [i palate.

— Încercând s\ contrabalanseze influen]a Por]ii, Brâncoveanu a trimis soli la ru[i [i la polonezi. În perioadadomniei sale s-au construit m\n\stirea Tismana [i palatul Mogo[oaia.

— Încercând s\ contrabalanseze influen]a Por]ii, Brâncoveanu a trimis soli la curtea austriac\ [i la regelePoloniei. În perioada domniei sale s-au construit m\n\stiriile Horezu [i Tismana [i palatele de la Potlogi [iMogo[oaia.

— Încercând s\ contrabalanseze influen]a Por]ii, Brâncoveanu a trimis soli la austrieci, ru[i [i polonezii. Înperioada domniei sale s-au construit palate în stil brâncovenesc [i m\n\stirea Horezu.

Cum apreciem [i cum not\m aceste r\spunsuri ale elevilor, în condi]iile în care toate r\spund corect sarcinii?De ce am ob]inut aceast\ mare varietate de r\spunsuri?

În primul rând, pentru c\, în formularea sarcinii, nu ne-am asigurat c\ exist\ o singur\ solu]ie corect\. Spa]iilefoarte mici alocate termenilor lips\ oblig\ elevul s\ transcrie enun]urile, pentru a le putea completa [i, prin urmare,nu limiteaz\ de nici un fel num\rul de cuvinte pe care le poate folosi pentru rezolvare. Pe de alt\ parte, în

formularea sarcinii nu se d\ nici o indica]ie privind num\rul de termeni (de cuvinte) pe care elevul le poate încadraîn fiecare spa]iu liber. De asemenea, [i formularea textului lacunar este foarte general\.

Câteva solu]ii posibile pentru a se evita o astfel de situa]ie ar fi: listarea unui num\r limitat de termeni din care elevul s\-i aleag\ pe cei necesari complet\rii textului lacunar(spre exemplu: m\n\stirea Tismana, palatul Mogo[oaia, regele Poloniei, ]arul Rusiei);spa]iile libere s\ fie suficient de lungi [i de aceea[i dimensiune, pentru a sugera, pe de o parte, limitareanum\rului de cuvinte care pot fi folosite [i, pe de alt\ parte, pentru a nu sugera r\spunsurile corecte;utilizarea unor formul\ri concise [i clare (spre exemplu: În perioada domniei sale s-au construit palatele.......................................... [i m\n\stirile ..........................................).desigur, cel mai simplu ar fi s\ folosim ca text lacunar un text din manual sau din lec]ia predat\ elevilor.Aceasta, îns\, ar duce mai degrab\ la reproducerea mecanic\ a unei informa]ii [i nu la evaluarea moduluiîn care elevii folosesc informa]ia în contexte noi, spre exemplu.

CC.. Cea de a treia situa]ie se refer\ la utilizarea proiectelor [i portofoliilor, instrumente din ce în ce mai desfolosite de c\tre cadrele didactice. Pentru munca individual\ sau pentru munca în echip\, aceste metodecomplementare de evaluare, utilizate corect, stimuleaz\ creativitatea, ini]iativa [i permit eviden]ieea uneimultitudini de abilit\]i ale elevilor. Aceasta, îns\, numai în situa]ia în care sarcinile de lucru sunt suficient deaccesibile acestora, pe de o parte, [i numai dac\ elevii cunosc iar înv\]\torii aplic\ consecvent criterii de evaluareclar formulate, pe de alt\ parte..

Sunt frecvente situa]ii în care suntem tenta]i s\ depunct\m un proiect sau un portofoliu realizat de elevi pentruc\ este scris de mân\ (în timp ce altul este îngrijit redactat pe computer), pentru c\ are numai 5 materiale (lucr\ri,fotografii, documente etc.) în timp ce altul cuprinde mai mut de 20 etc. De asemenea, sunt situa]ii în care acord\macela[i calificativ tuturor membrilor unui grup evaluând un proiect.

Aici, ar fi câteva aspecte de discutat. Primul la care ]inem s\ ne referim, este, consider\m, unul esen]ial: a cuimunc\ o evalu\m? Am întâlnit, adesea, p\rin]i care discutau preocupa]i despre cum s\ rezolve (ei) un proiect sauun portofoliu al copilului. P\rin]i care caut\ înfrigura]i pe internet sau în biblioteci materialele necesare. Tot a[a, cuto]ii am întâlnit în portofolii materiale mult prea sofisticate, texte mult prea elaborate, fie pur [i simplu reprodusedin diverse surse, fie elaborate, în mod cert, de fra]i mai mari sau de p\rin]i, dornici s\-[i scuteasc\ proprii copii depovara unei sarcini mult prea complicate, uneori. Este important, în cazul utiliz\rii unor astfel de metode [iinstrumente, s\ inform\m p\rin]ii în leg\tur\ cu obiectivele pe care le urm\rim, subliniind importan]a în]elegeriifaptului c\ portofoliul sau proiectul trebuie s\ ilustreze cât mai fidel capacit\]ile [i abilit\]ile elevului. Esteimportant, de asemenea, s\ evalu\m nu numai produsul, ci [i procesul. Este important ca, pe parcursul elabor\riiproiectelor [i/sau portofoliilor s\ avem discu]ii cu elevii pentru a evalua modul în care lucreaz\ [i pentru a facecorec]iile necesare. Desigur, folosirea instrumentelor de observare sistematic\ a activit\]ii [i comportamentuluielevilor necesit\ resurse de timp de care nu dispunem întotdeauna a[a cum ne-am dori. Totu[i, pentru o evaluarecorect\, este important s\ le folosim. Implicarea elevilor în procesul de evaluare este, de asemenea, un aspect pecare trebuie s\ îl avem în vedere. Organizarea unor discu]ii (mai mult sau mai pu]in formalizate) sau utilizareainstrumentelor de autoevaluare care s\ eviden]ieze maniera în care elevii s-au raportat la sarcina pe care au avut-o,maniera în care s-au implicat [i [i-au asumat rolurile, ce le-a pl\cut [i ce nu le-a pl\cut, ce dificult\]i au întâmpinatvor constitui surse de informa]ii care ne vor ajuta s\ realiz\m o evaluare corect\, relevant\ atât pentru înv\]\torcât [i pentru elevi.

Am considerat necesar ca, în contextul acestui ghid, s\ includem astfel de considera]ii privind evaluareacontinu\ pentru c\, a[a cum subliniaz\ textul programei, predarea istoriei la clasa a IV-a „î[i propune s\ contribuiela recâ[tigarea interesului elevilor fa]\ de cunoa[terea trecutului”. Pentru aceasta, am accentuat caracterul formatival evalu\rii, importan]a relevan]ei acesteia atât pentru înv\]\tor cât [i pentru elev dar [i caracteristici despre carese vorbe[te [i se scrie mai pu]in: evaluarea trebuie s\ fie un proces natural [i permanent, un proces interesant [iprovocator.


49


50

Capitolul 5: Sugestii de lecturi pentru `nv\]\tori

Cu privire la utilizarea surselor istorice

Sursele prezentate în cadrul prezentului ghid au fost selectate din domenii cât mai diferite. Autorii au dorit s\înf\]i[eze, în principiu, surse provenind din epoca respectiv\, p\rerile unor istorici târzii, legende [i povestiripopulare [i altele.

Este recomandabil c\ sursele s\ nu fie înf\]i[ate elevilor în integralitatea lor, ci ca înv\]\torul s\ selectezeaceele fragmente pe care le consider\ potrivite pentru tema lec]iei, nivelul de cuno[tin]e ale elevilor, gradul deaccesibilitate al surselor, curiozitatea elevilor.

}inând seama de specificul elevilor din [coala primar\, ar trebui ca înv\]\torii s\ prezinte elevilor lor câtevainforma]ii generale cu privire la surse, dup\ modelul:

1. Cine este autorul ?2. Ce reprezint\ sursa ?3. Cine sunt personajele cele mai importante din cadrul s\u ?4. Care este ac]iunea din cadrul sursei ?5. Care este importan]a sursei ?

Sursele prezentate pot fi completate, f\cându-se apel [i la alte izvoare, ca de exemplu: sursele vizuale (imagini,fotografii, desene, etc), Internet, culegerile de texte sau documente istorice, publicate de-a lungul veacurilor.

Foarte important este ca înv\]\torul s\ foloseasc\ [i s\ poten]eze abilit\]ile de gândire, curiozitatea [i interesulelevilor lor.

A. Istoria local\

FFaammiilliiaa:: iissttoorriiaa ffaammiilliieeii,, ss\\rrbb\\ttoorrii ddee ffaammiilliiee

Istoria familieiFFaammiilliiaa llaa vveecchhiiii ggrreecciiÎn Atena, cît\ vreme sunt prea mici ca s\ mearg\ la [coal\, copiii sunt l\sa]i numai în grija mamei [i a femeilor

din cas\. Mamele [i d\dacele, pe lâng\ faptul c\-i cânt\ copilului cântece de leag\n [i diferite melodii, îi mai [ispun, de îndat\ ce el este în stare s\ priceap\, „pove[ti tradi]ionale” [i aceasta era prima lui înv\]\tur\. {tim c\ ceineascult\tori erau amenin]a]i cu tot felul de „c\pc\uni,,..Copiilor cumin]i li se istoriseau povestiri nostime, în carerolurile principale le aveau animalele. Mai târziu, copiii erau ini]ia]i în mitologie [i în legende.

(Robert Flaceliere, VViiaa]]aa ddee ttooaattee zziilleellee îînn GGrreecciiaa sseeccoolluulluuii lluuii PPeerriiccllee,, Bucure[ti, 1976)

FFaammiilliiaa llaa vveecchhiiii rroommaanniiCasa, domus, era mai mult decât o cazarm\, era pur [i simplu o fort\rea]\. Aici, în deplin\ obedien]\, se forma

caracterul copiilor. Lor li se spunea c\ în c\min focul nu trebuia s\ se sting\ niciodat\, pentru c\ el reprezenta pe Vesta, zei]a

vie]ii. Ea trebuia hr\nit\, aruncând mereu lemne pe foc precum [i f\râmituri de pâine în timpul mesei. Pe pere]i,care erau construi]i din p\mânt sau c\r\mid\, st\teau atârnate mici icoane, reprezentând fiecare un Lar sau unPenat, spiritele casei, care protejau prosperitatea acesteia [i a ogoarelor. Pe u[a de la intrare se afla efigia lui Ianuscare, cu cele dou\ fe]e ale sale, una spre interior [i alta spre exterior, supraveghea pe oricine intra sau ie[ea. Iarpeste tot în jur existau Manii, sufletele str\mo[ilor, care r\mâneau în preajma casei [i dup\ moarte. A[a c\ nimeninu putea s\ mi[te f\r\ s\ dea de câte un gardian supranatural care, [i el, f\cea parte din familie. O familie compus\nu numai din oameni vii, dar [i din cei care îi precedaser\ sau care aveau s\-i urmeze.

Atmosfera religioas\ în care cre[tea copilul roman urm\rea s\-l fac\ pe acesta nu doar un om bun, în sensulacceptat de noi ast\zi, ci, mai mult, s\-l disciplineze.

(Indro Montanelli, RRoommaa--oo iissttoorriiee iinneeddiitt\\, Bucure[ti, 1995)

FFaammiilliiaa îînn EEuurrooppaa ddee vveesstt,, îînn sseeccoolleellee XXIIIIII--XXIIVVCopiii mai mari sunt pu[i de c\tre p\rin]i s\ fac\ [i ei câte ceva. Era normal ca o fat\ de negu]\tori, chiar

boga]i, s\ colaboreze la toate activit\]ile gospod\riei la care particip\ [i st\pâna casei, adic\ fr\mânt\ pâinea,g\te[te, spal\, face paturile, toarce, ]ese, coase, brodeaz\ pungu]e de purtat la brâu. Cât despre fetele de ]\rani,ele muncesc la fel ca slujnicele, f\r\ nici o deosebire.

B\ie]ii se fac [i ei folositori. Începând prin a fi comisionari de mici, ei cap\t\ cu timpul mai mult\ autoritate. Desigur, serviciile, via]a cotidian\, via]a profesional\, sunt controlate de p\rin]i. Toate ini]itivele domestice, fie

[i cele pur personale (mutatul unui pat, dormitul pe teras\) sunt supuse autorit\]ii p\rinte[ti. Acela[i lucru estevalabil pentru alegerea unei meserii: contractele de ucenicie sunt sunt încheiate de c\tre tat\ [i desigur, tot el lehot\r\[te.

Presiunea familal\ se accentueaz\ la c\s\torie. Miza e prea mare pentru a-i l\sa libertatea de decizie celuiinteresat.

(Philippe Aries, Georges Duby, IIssttoorriiaa vviiee]]iiii pprriivvaattee, Bucure[ti, 1995)

FFaammiilliiaa uunnuuii ffaaiimmooss ccoommppoozziittoorrMuzicianul acesta delicat (Wolfgang Amadeus Mozart), despre care oamenii supersti]io[i ai timpului când a

tr\it credeau c\ îngerii îi [optesc la ureche minunatele melodii, n\scocite de el f\r\ s\ oboseasc\ vreodat\, aveamare încredere în bun\tatea omeneasc\.

Datoreaz\ aceast\ încredere p\rin]ilor s\i, care i-au dat o educa]ie îngrijit\, [i suceselor pe care le-a avut foartedevreme. Tat\l s\u era dirijor al orchestrei cur]ii episcopale din ora[, bun violonist [i pedagog pre]uit deconcet\]enii lui. Wolfgang a crescut într-o cas\ plin\ de instrumente muzicale: clavecin, vioar\, viol\, violoncel,flaut, harp\.

De îndat\ ce izbuti s\ fac\ primii pa[i prin cas\, c\ut\ s\ ating\ clapele clavecinului. Nannerl, sora sa mai mare,care exersa de zor, îl l\sa s\-[i cufunde degetele în clapele ascult\toare, ceea ce umplea inima copilului de onespus\ bucurie.

A compus la patru ani un Concert pentru pian. Când fiul s\u, un n\pârstoc de om , i-o cânt\ la pian, cu mâinilem\runte cât aripile de rândunic\, Leopold Mozart râse din toat\ inima de aceast\ nea[teptat\ isprav\ a odrasleisle. Copilul a fost cum nu se poate mai fericit aflând c\ tat\l s\u îl scult\ cu mult\ aten]ie. Fericrea îl cople[i de-abinelea când acesta îl ridic\ în bra]e [i îi spuse:

— Cu toate c\ nu ai decât patru ani, tu e[ti artistul cel mai mare dintre noi to]i.(George Sbârcea, PPrriimmiiii ppaa[[ii sspprree gglloorriiee,, Bucure[ti, 1975)

VViiaa]]aa nnooaassttrr\\ llaa FFlloorriiccaaMama ne d\duse pân\ aici toate lec]iile noastre, ne înv\]ase s\ scriem, s\ citim, geografia, socotelile [i citirea

limbii franceze. Acum îns\ g\si c\ nici timpul, nici rolul ei nu-i mai permiteau s\ se consacre cu totul lec]iilornoastre. Sosi din Elve]ia domni[oara Marie Bornand, prima noastr\ institutoare.

Sugestii de lecturi pentru `nv\]\tori

51

La opt eram în clas\, cu dânsa în capul mesei celei lungi . Cei mari începeau, cei mici soseau [i se a[ezaufiecare cu caietele [i c\r]ile lui. Mult\ disciplin\ domnea în clasa noastr\ [i bunul obicei de a ne izola în noi în[inepentru a putea simultan lucra cu to]ii, cot la cot, la aceea[i mas\, unde se f\ceau dict\ri, se recitau lec]ii [i seexplicau reguli care nu priveau decât pe fiecare elev. Pre]ioas\ gimnastic\ pentru restul vie]ii.

Din fire vioi [i deprin[i cu via]a de ]ar\, îndeplineam cu prisos dorin]a tatei de a fi independen]i [i de a facesporturi. Dup\ orele de studiu [i de pironire pe scauan, ce alunecu[uri pe deal cu copaia, ce salturi pe fânulîngr\m\dit jos, ce alerg\ri c\lare, fiecare având un echipament complet. De câte ori avea o ocazie, tata a dat lec]iide gimnastic\ b\ie]ilor.

Pe cât era îns\ de desmierd\tor [i iubitor, pe atât era de sever, când cea mai mic\ abatere de la datorie, chiarneînsemnat\ în aparen]\, i se p\rea o lips\ de con[tiin]\.

(Sabina Cantacuzino, DDiinn vviiaa]]aa ffaammiilliieeii IIoonn CC.. BBrr\\ttiiaannuu, Bucure[ti, 1993)

S\rb\tori de familie NNuunnttaa llaa vveecchhiiii ggrreecciiLa vechii greci, în ziua nun]ii, casa miresei [i cea a mirelui sunt împodobite cu ghirlande de frunze de m\slin

[i de laur. Tat\l miresei ofer\ un banchet. Mireasa ia parte la el, cu chipul acoperit de un v\l, purtând podoabeleei cele mai frumoase [i având pe cap o cunun\. Ea este înconjurat\ de prietene. {i mirele are al\turi pe cavaleruls\u de onoare. În sala banchetului, b\rba]ii [i femeile cunt a[eza]i separat. La osp\]ul de nunt\ se serveau [i câtevafeluri de mâncare tradi]ionale.

C\tre sear\ se forma alaiul care avea s\ îi conduc\ pe cei doi miri pân\ la noua lor cas\. Cei doi mergeau într-oc\ru]\ tras\ de catâri sau de boi [i mânat\ de un prieten al mirelui. Mireasa ducea un gr\tar [i o sit\, simboluriale activit\]ii domestice pe care o începea.


SS\\rrbb\\ttoorriirreeaa nnaa[[tteerriiiiLa vechii greci, era obiceiul ca în a cincea sau a [aptea zi de la na[terea copilului s\ aib\ loc o s\rb\toare

familial\. Era ceremonia pentru integrarea copilului în grupul familiei. Copilul era luat în bra]e [i purtat în jurul vetreicasei. Cu aceast\ ocazie se întrunesc to]i membrii familiei. Din acest moment, copilul este acceptat, este luat\hot\rârea de a-l cre[te.

În a zecea zi de la na[tere, membrii familiei se adun\ din nou pentru a se da un nume copilului. Primul b\iatprime[te, de obicei numele bunicului dinspre tat\, dar nu era o regul\. Rudele care au fost invitate, aduc daruri,mai ales, amulete pentru copil.


LLooggooddnnaa llaa rroommaanniiLa vechii romani, c\s\toria era precedat\ de logodn\. Ea consta dintr-o promisiune reciproc\ f\cut\ de

logodnici, cu asentimentul ta]ilor respectivi, în fa]a unor rude [i prieteni. Logodnicul înmâna logodnicei cadouri [iun inel simbolic. Acesta era f\cut fie dintr-un cerc de fier înconjurat de aur, fie dintr-un cerc de aur asem\n\torverighetelor noastre. Logodnica avea grij\ s\-l pun\ imediat pe degetul vecin cu degetul mic de la mâna stâng\,adic\ pe inelar. Aceasta deoarece se spunea c\ un nerv foarte fin porne[te din inelar [i ajunge la inim\. De aceeaera foarte potrivit ca onoarea de a purta inelul s\ se acorde acestui deget. Pentru acest\ s\rb\toare, logodnica seîmbr\ca în costumul cerut de obicei. Purta o tunic\ f\r\ tiv strâns\ cu un cordon de lân\ înnodat de dou\ ori, iarpe deasupra o hain\ de culoarea [ofranului. În picioare avea sandale de aceea[i culoare. P\rul îi era strâns într-unfileu ro[u [i acoperit cu un v\l portocaliu, iar pe deasupra o coroan\, împletit\ simplu din m\ghiran [i verbin\, saudin mirt [i floare de portocal.

(Jerome Carcopino, VViiaa]]aa ccoottiiddiiaann\\ îînn RRoommaa llaa aappooggeeuull iimmppeerriiuulluuii,, Bucure[ti, 1979)

BBuunnaa--ccuuvviiiinn]]\\ îînn oorraa[[uull FFlloorreenn]]aaÎn Floren]a anilor 1500, buna-cuvin]\ [i purtarea politicoas\ a copiilor au [i ele legile lor, care au fost redactate

de un scriitor într-un manual numit Galateo.


52

La mese, s\ nu mesteca]i cu zgomot, nici s\ v\ apleca]i lacom asupra mânc\rii f\r\ a ridica fa]a, ca [i cum a]isufla într-o trâmbi]\, [i nici s\ nu sughi]a]i. Asta nu înseamn\ a mânca, ci a înfuleca, [i apoi te murd\re[ti pe mâinipân\ la coate, p\tezi fa]a de mas\.

Feri]i-v\ de a v\ [terge din]ii cu [ervetul [i înc\ mai pu]in cu degetele; nu v\ sc\rpina]i, nu scuipa]i. În oricecaz, nu v\ vârâ]i nasul în paharul de vin sau în felul de mâncare al altuia sub motivul de a le mirosi.

Pentru a stârni râsul, feri]i-v\ s\ v\ strâmba]i gura, ochii, s\ v\ umfla]i obrajii, s\ v\ schimonosi]i. {i feri]i-v\ s\face]i zgomot cu gura în semn de mirare sau de dispre].

(J. Lucas-Dubreton, VViiaa]]aa ddee ffiieeccaarree zzii llaa FFlloorreenn]]aa ppee vvrreemmeeaa ffaammiilliieeii MMeeddiiccii, Bucure[ti, 1976)

UUnn oobbiicceeii aall ggeerrmmaanniilloorrOdat\ cu venirea prim\verii, în luna martie, mul]i dintre germanii din România, s\rb\toresc Schimbarea

anotimpului printr-un carnaval cu m\[ti, Fasching-ul, care se organizeaz\ în Miercurea cenu[ii, când se s\rb\tore[te[i L\sata secului.

S\rb\toarea prim\verii continu\ cu Confirmarea (Palmsontag). În aceast\ zi copiii între 14-16 ani, dup\ ce înprealabil sunt preg\ti]i de c\tre preot, dau un mic examen. Ei au trecut mai înainte pe la rude [i cunoscu]i pentrua–[i cere iertare de toate sup\r\rile pricinuite. Urmeaz\ ceremonia religioas\, dup\ care b\ie]ii primesc primul lorcostum de adolescent- b\rbat.

În toat\ s\pt\mâna dintre Florii [i Pa[ti, copiii strâng verdea]a care urmeaz\ s\ fie folosit\ pentruconfec]ionarea cuiburilor în care sunt puse ou\le ro]ii de Pa[te. În Duminica Pa[tilor, copiii caut\ în toat\ curteacuiburile cu ou\ [i cadouri, dup\ care întreaga comunitate merge s\ asiste la slujba religioas\. Dup\ întoarcereade la biseric\, urmeaz\ osp\]ul cu mânc\ruri tradi]ionale, cu cozonac, dup\ care începe întrecerea de spart ou\.

(RRoommâânniiaa,, oo EEuurroopp\\ îînn mmiinniiaattuurr\\, Bucure[ti, 2006)

TTrraaddii]]iiii aallee bbuullggaarriilloorrS\rb\toarea cea mai spectaculoas\ din calendarul popular bulg\resc este Baba Marta, care, ca [i Baba Dochia,

personific\ prim\vara. La sfâr[itul lui februarie, bulgarii fac cur\]enie general\ în case, deoarece Baba Marta nuviziteaz\ decât casele îngrijite! B\trânii nu trebuie s\ ias\ prea devreme din cas\, pentru c\ b\trâna dore[te s\întâlneasc\ doar fete tinere [i femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii de la sate aprind un foc cât se poate demare. Ei strig\ ,,Baba Marta, eu te înc\lzesc pe tine azi, iar tu s\ m\ înc\lze[ti pe mine mâine!,, [i se adun\ în jurulfocului, cu diferite strig\turi, iar când focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie s\ ard\ cât mai mult [i cât mai susca s\ o înc\lzeasc\ pe Baba Marta, care personific\ [i soarele care poate s\ ard\ fe]ele omenilor.


TTrraaddii]]iiii aallee ttuurrcciilloorrLa turcii dobrogeni o s\rb\toare de prim\var\ este Hîdîrlezul, când ies la iarb\ verde, în aer liber. Cu aceast\

ocazie femeile preg\tesc ciorb\ de miel, pl\cinte cu brânz\ sau cu carne, turte. Nu sunt uita]i nici cei mor]i. Înaceste zile se face cur\]enie la morminte, se r\s\desc flori, se citesc rug\ciuni [i se d\ poman\ la s\raci.

Dar cele mai importante s\rb\tori sunt Ramazam Bairamul care încheie cele treizeci de zile de post cu trei zilede s\rb\toare. În ultima s\pt\mân\ de Ramadam Bairam, tinerii merg în fiecare sear\ cu colinde pentru a recitatexte sacre din Coran. Toate colindele se încheie cu urarea: S\ ne dea Alah s\n\tate, ca la anul s\ ne vedem iar\[is\n\to[i [i ferici]i!



53


54

VVeecciinniiii [[ii ccoommuunniittaatteeaa:: tteerriittoorriiuu,, mmoonnuummeennttee,, ccaasstteellee [[ii cceett\\]]ii;; llooccuuiinn]]aa,, ooccuuppaa]]iiii [[ii vviiaa]]aa ccoottiiddiiaann\\

Vecinii [i comunitatea

CCaaddrruull iissttoorriicc::Oamenii tr\iesc nu izolat, ci într-un mediu complex, determinat de c\tre vecini [i comunitatea, în care î[i duc

traiul. Într-un astfel de mediu, func]ioneaz\ un cod de convie]uire, respectul reciproc, aceptarea diversit\]ii,colaborarea, sprijinul reciproc. Doar tr\ind într-un atare mediu, omul se afirm\ ca o fiin]\ social\.

„Iat\! hora se porne[teSub stejar, la r\d\cin\.Iat\! hora se-nvârte[te...Vin\, puico, vin\.

Lâng\ mine vin', dr\gu]\,S\ te pot strânge de mân\Ca ieri seara, la fântân\;Mario, M\riu]\!

Duh-de-Spaim\! Piei-N\luc\!Sun\ bine-n cobz\, sun\,S\ nu-]i fac spetele strun\[i chica m\ciuc\.

Tu, Fes-Ro[ cu giubea lung\!Din arcu[ trage mai tare,C\ci în gard am un par mare[i mul]i bani în pung\!

Tot a[a pân-în desear\!Mult frumoas\-mi e puicu]a,Ca o zi de prim\var\,Maria, M\riu]a!

Tot a[a, tot voinice[te!Nu m\ da]i, m\i, de ru[ine,C\ci guri]a ce-mi zâmbe[teVâr\ dracu-n mine.

Mi-am pus flori la p\l\rie,Mi-am pus flori, mi-am pus m\rgeleS\ se uite cu mândriePuicu]a la ele.

Am c\ma[\ cu alti]\,Tot de fir [i de m\tas\,Am pe spate-o durduli]\...De nime nu-mi pas\!

Nici de vornic, nici de dracul,Nici de vraj\ ciocoiasc\,Nici de turc, nici de cazacul...Tara s\ tr\iasc\!

Bate]i to]i într-o lovireS\ vuiasc\-n fund p\mântul;Lumea-ntreag\ s\ se mire,[i Dumnezeu sfântul!

Sunt s\tul de biruri grele[i de plug, [i de lopat\,De ciocoi, de zapciele[i de sap\ lat\.

Ast\zi horele sunt pline!Crape-mi sura opincu]\,[i s\ mor în joc cu tine,Mario, M\riu]\!”

(Vasile Alecsandri, HHoorraa,,http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/hora.php)

SSaatt ddiinn MMoollddoovvaa îînn sseeccoolluull aall XXIIXX--lleeaa"Nu [tiu al]ii cum sunt, dar eu, cînd m\ gîndesc la locul na[terii mele, la casa p\rinteasc\ din Humule[ti (...)

parc\-mi salt\ [i acum inima de bucurie. {i, Doamne, frumos era pe atunci, c\ci [i p\rin]ii, [i fra]ii, [i surorile (mele)îmi erau s\n\to[i, [i casa ne era îndestulat\ [i copii [i copilele megie[ilor erau de-apururea în petrecere cu noi, [itoate îmi mergeau dup\ plac, f\r\ leac de sup\rare, de parc\ era toat\ lumea a mea!... Stau cîteodat\ [i-mi aducaminte ce vremuri [i ce oameni mai erau prin p\r]ile noastre, pe cînd începusem [i eu, dr\g\li]\-Doamne, a m\

r\dica b\ieta[ la casa p\rin]ilor mei, în satul Humule[ti, din tîrg drept peste apa Neam]ului; sat mare (r\z\[esc) [ivesel, împ\r]it în trei p\r]i care se ]în tot de una; Vatra Satului, Delenii [i Bejenii... {-apoi Humule[ti [i pe vremeaaceea nu erau numai a[a un sat de oameni f\r\ c\p\tâi, ci sat vechi, r\z\[esc întemeiat în toat\ puterea cuvîntului;cu gospodari tot unul [i unul, cu fl\c\i voinici [i fete mîndre, care [tiau a învîrti hora dar [i suveica, de vuia satulde votale în toate p\r]ile, cu biseric\ frumoas\ [i ni[te preo]i [i dasc\li [i poporani ca aceia, de f\ceau mare cinstesatului lor".

(Ion Creang\, AAmmiinnttiirrii ddiinn ccooppiill\\rriiee, Bucure[ti, Chi[in\u, 2000)

DDeesspprree cceeiillaall]]ii llooccuuiittoorrii aaii MMoollddoovveeii Nu cred s\ mai fie vreo alt\ ]ar\ de m\rimea Moldovei, în care s\ întâlne[ti neamuri atât de multe [i atât de

deosebite. Afar\ de moldoveni, ai c\ror str\mo[i au venit înd\r\t din Maramure[, mai locuiesc în Molova [i greci,albanezi, sârbi, bulgari, le[i, cazaci, ru[i, unguri, nem]i, armeni, evrei [i ]iganii cei cu mul]i copii. Grecii, albanezii,sârbii [i bulgarii tr\iesc slobozi în Moldova [i parte din ei se îndeletnicesc cu negu]\toria, parte slujesc cu leaf\domniei. Nem]ii, le[ii [i cazacii sunt pu]ini, fie o[teni, fie slujitori la curte; dintre le[i, câ]iva au fost ridica]i în rândulboierilor. Armenii se socotesc supu[i, [i pl\tesc domnului dajdie. Ca [i papista[ii, ei au biserici tot atât de mari [i lafel de împodobite ca [i bisericile dreptcredincio[ilor [i î[i urmeaz\ slobozi legea lor. Asemenea [i evreii se socotescsupu[i. }iganii sunt împr\[tia]i ici [i colo în toat\ Moldova [i nu afli boier care s\ nu aib\ în st\pânirea sa câtevas\la[e de-ale lor.

(Dimitrie Cantemir, DDeessccrriieerreeaa MMoollddoovveeii,, Bucure[ti, 1967)

FFooaammeetteeaa ddiinn MMoollddoovvaa 11994466--11994477Prin foamete am trecut cu bine deoarece am avut dou\ vaci. În fiecare zi d\deam câte un pahar cu lapte la

doi copii care veneau la noi pentru c\ erau foarte s\raci [i nu aveau mam\. Era greu pentru noi to]i [i nu ne puteamajuta prea mult între noi. Dar totu[i am [tiut s\ r\mânem oameni, nu puteam sa-i las pe al]ii s\ sufere atât de multdac\ eu puteam s\ fac ceva. Uneori m\ duceam pe la alte femei s\ le ajut cu copiii lor, dac\ erau bolnavi [i le maiduceam [i ceva de mâncare.

În timpul foametei grâul a r\s\rit la foarte pu]ini oamnei, iar ace[tia au trebuit s\-l dea altora pentru a facerost de mâncare. Între noi, oamenii din sat, ne mai împrumutam câte o c\ru]\ cu cal sau cu boi, s\-[i adune depe p\mânturile lui recolta.

(Catinca Filip Mor\ra[u,, llooccaalliittaatteeaa CCiioorrttee[[ttii,, Ia[i)

DD\\rruuiinndd,, vveeii ddoobbâânnddiiAsocia]ia „Robert Cole” este o organiza]ie non-profit ce are drept scop ameliorarea vie]ii copiilor cu nevoi

speciale din zona Com\ne[ti [i integrarea [colar\ [i social\ a acestora. Asocia]ia a luat fiin]\ în anul 1996 dinini]iativa Societ\]ii Umanitare Britanice Beggin Hil Romnian Group [i a unui grup de p\rin]i având copii cu nevoispeciale. Proiectul „Ajut\-i s\ zâmbeasc\” a luat fiin]\ în urma activit\]ii mele de voluntariat. Motiva]ia activit\]iimele este una simpl\: din pu]inul meu am vrut s\ ofer celor afla]i în suferin]\. Având posibilitatea de a-i ajuta, nuam putut sta deoparte. Am sim]it c\ ajutându-i, f\cându-i s\ zâmbeasc\ pe ace[ti copii cu deficien]e, am s\ m\descop\r pe mine. Împlinirea unui om se face doar ajutându-i pe ceilal]i.

(Cristina Ramona Tudos\, AAjjuutt\\--]]ii aapprrooaappeellee.. SSoolliiddaarriittaattee uummaann\\ îînn ccoommuunniitt\\]]ii ddee iieerrii [[ii aazzii, Bucure[ti, 2005)

SSiibbiiuu,, ccaappiittaall\\ ccuullttuurraall\\ eeuurrooppeeaann\\ 22000077Programul „Capitalele Culturii Europene,, a fost ini]iat în anul 1985, considerându-se c\ Europa a fost [i

r\mâne spa]iul central al unor activit\]i culturale bogate [i variate, iar ora[ele au jucat un rol important în crearea[i dezvoltarea culturilor europene. În anul 2007 ora[ul Sibiu va fi, al\turi de Luxemburg, Capital\ Cultural\European\. Timp de secole, ora[ul Sibiu a îmbr\]i[at [i alte culturi-germani (sa[i), maghiari, rromi etc. Sa[iireprezint\ acum circa 2% din popula]ia Sibiului [i sunt descenden]ii coloni[tilor germani care au emigrat, în secolulal XII-lea, din zona actualului stat Luxemburg [i din Valea Rinului. Dialectul german vorbit în Sibiu este foarteasem\n\tor cu dialectul din Luxemburg.

Sibiul este locul în care, de un deceniu [i jum\tate, se celebreaz\ diversitatea cultural\ a României.(AAggeennddaa EEUU--RRoo, 2006)


55

ÎÎnn aajjuuttoorruull cceelloorrllaall]]iiUniunea atâtor ]\ri, adoptarea monedei unice [i toate deciziile luate în comun au f\cut „casa european\” tot

mai solid\. Prestigiul UE este în cre[tere, dar în privin]a ajutoarelor interna]ionale, rolul UE este deja de prim-plan.Solidaritatea european\ este activ\ în dou\ direc]ii: cooperarea pentru dezvoltare [i ajutoarele umanitare. Sestabile[te în fiecare an ce sum\ din banii UE trebuie cheltuit\ pentru fiecare regiune. Apoi, fiecare stat membrupune la dispozi]ie o parte dintre resursele sale pentru a ajuta restul lumii.

Sunt multe moduri de a ajuta: oferirea de ad\post, hran\ sau asisten]\ medical\ popula]iilor lovite decatastrofe naturale (cutremure, inunda]ii, secet\); înl\turarea pagubelor provocate de violen]a naturii sau a omului;salvarea p\durilor tropicale considerate „pl\mânii Terrei,,; interven]ii ca pretutindei s\ fie respectate demnitatea [idrepturile oamenilor; asisten]\ sanitar\.

(VViinnoo ss\\ ccuunnoo[[ttii UUnniiuunneeaa EEuurrooppeeaann\\.. AAttllaass ggeeooggrraaffiicc ppeennttrruu [[ccoollaarrii, Bucure[ti, 2006)

UUnnaa ccââttee uunnaaUn prieten se plimba pe o plaj\ pustie, pe la apusul soarelui. În timp ce se plimba, v\zu în dep\rtare un alt

b\rbat. Acesta se tot apleca, ridica ceva de jos [i arunca în ap\. Ajungând mai aproape observ\ c\ b\rbatul culegeade pe jos stele de mare aruncate de valuri pe ]\rm; le arunca înapoi în ap\, una câte una.

,,Trebuie s\ fie mii de stele de mare pe toat\ plaja. Nu po]i s\ le aduni pe toate. Sunt pur [i simplu prea multe.Nu vezi c\ nu are nici un rost?” i-a spus el.

Localnicul zâmbi, se aplec\, mai culese o stea de mare [i, dup\ ce o arunc\ înapoi în mare, îi r\spunse: „Arerost, pentru aceea pe care tocmai am aruncat-o!”.

(Jack Canfield, Mark Victor Hansen, SSuupp\\ ddee ppuuii ppeennttrruu ssuufflleett,, Bucure[ti, 1999)

CCooppiill\\rriiaa ddee iieerrii [[ii ddee aazzii

Copil\ria de ieri

AA.. JJooccuurrii [[ii jjuucc\\rriiiiÎÎnn vveecchhiiuull EEggiipptt, acum aproape patru mii de ani, copiii jucau [i ei jocuri care nu cereau nici o preg\tire. Dac\

b\ie]ii erau în grup, se împ\r]eau în dou\ tabere. În fiecare tab\r\, fiecare juc\tor cuprindea cu bra]ele trupultovar\[ului s\u din fa]\. Cei doi dintâi se înfruntau picior peste picior, î[i încruci[au mâinile, trudindu-se s\ ser\stoarne. Cei din spate î[i încurajau [eful: „Bra]ul t\u este mai tare ca al lui. Nu te l\sa!” Ceilal]i r\spundeau:„Tab\ra noastr\ e mai tare. Pune]i mâna pe ei!”

Jocul de-a capra e un fel de s\ritur\ peste un obstacol. Doi b\ie]i se a[eaz\ jos, unul în fa]a celuilalt, cu bra]ele[i picioarele întinse. Ei formeaz\ obstacolul [i ceilalal]i juc\tori trebuie s\ sar\ pe deasupra lor, f\r\ s\ se lase prin[i.Juc\torii care alc\tuiesc obstacolul vor încerca s\ apuce piciorul celui care sare [i s\ trânteasc\ jos „capra”. Cel caresare nu are voie s\ în[ele, ci s\ anun]e când porne[te, zicând: „}ine-te bine! Sosesc acum!”

Al]i copii se întrec la fug\, dar cum ar fi prea u[or s\ alerge cu picioarele, alearg\ în genunchi, cu picioareleîncruci[ate sau ]inându-[i picioarele cu mâinile.

Feti]ele preferau jocuri de agilitate. Cele mici, urcate pe umerii celor mai mari, î[i aruncau mingea. Se luptau[i corp la corp. Dar jocul preferat era dansul. Orice fat\ trebuia s\ [tie s\ danseze, nu numai cele care doreau s\devin\ dansatoare de profesie. În acest scop î[i legau bilu]e în p\r [i ]ineau în mân\ o oglind\. Astfel preg\tite, seînvârteau, s\reau, în vreme ce altele f\ceau o hor\ în jurul lor, cântând [i b\tând din palme.

Iat\ [i un alt mod de a dansa, plin de neprev\zut: dou\ fete mai mari se a[eaz\ spate în spate [i întind bra]eleîn lateral. Alte patru feti]e, urcându-se pe picioarele celorlalte dou\, se ga]\ de mâinile lor întinse [i r\mân atârnate.La un semn, toate se învârtesc de cel pu]in trei ori, dac\ nu cumva vreuna cade [i jocul se întrerupe.

(Pierre Motet, EEggiippttuull ppee vvrreemmeeaa ddiinnaassttiieeii RRaammsseess, Bucure[ti, 1973)

VVeecchhiiii ggrreecciiAcum peste dou\ mii de ani, Platon, un mare înv\]at grec, recomanda ca, pân\ la vârsta de [ase ani, copiii s\

fie l\sa]i s\ se joace în voie, iar jocurile s\ fie îndreptate spre deprinderea unei meserii viitoare.


56


57

„Copiii trebuie s\ fac\ ceva [i pe bun\ dreptate este privit\ drept una din inven]iile frumoase ale lui Architasplesnitoarea pe care o d\m copiilor mici ca s\ nu sparg\ nimic prin cas\ cât timp se joac\ cu ea. Copiii nu pot stalini[ti]i nici m\car o clip\ [i de aceea plesnitoarea este o juc\rie potrivit\ pentru ei” scria cu seriozitate Aristotel.

Jocul cu mingea [i cu ar[icele se practica, f\r\ îndoial\ înc\ din prima copil\rie, dar chiar [i adolescen]ii se maidistrau în acest chip.

La sfâr[itul lunii februarie era o s\rb\toare religioas\, prilej de distrac]ii la care luau parte [i copiii mici, [i întimpul c\rora exista obiceiul s\ li se cumpere juc\rii, fie c\rucioare, fie vase mici, pe m\sura lor. Arheologii au g\sitmulte figurine de lut ars care erau juc\riile copiilor mici, ca de pild\ tetine de diferite forme, c\lu]i pe roti]e [i totfelul de animale (porci, coco[i, porumbei) iar pentru feti]e, nenum\rate p\pu[i, dintre care unele mi[cau.

Dar juc\riile pe care le iubeau cel mai mult copiii erau cele mai ieftine, cele pe care [i le f\ceau singuri. Iat\ce scria un tat\ despre fiul lui: „Era de-abia un prichindel, când modela case de lut, sculpta, acas\, cor\bi de lemn,construia c\rucioare mici de piele [i f\cea de minune broscu]e din coji de rodie”.

(R. Flaceliere, VViiaa]]aa ddee ttooaattee zziilleellee îînn GGrreecciiaa sseeccoolluulluuii lluuii PPeerriiccllee, Bucure[ti, 1976)

DDeessccrriieerreeaa uunnuuii ccooppiill bbuunnUn copil bun, fiind întotdeauna ocupat cu lucruri serioase [i folositoare, se joac\ foarte pu]in [i atunci doar

pentru a-[i antrena corpul. El alege jocuri decente [i onorabile [i tovar\[i care sunt serio[i [i de onoare [i niciodat\nu se joac\ pe strad\ sau în locurile publice. În timp ce se joac\ el trebuie s\ evite îmbrâncelile, insultele sau s\ seloveasc\ cu pumnii.

(I. Chomatianou, MMaannuuaall ppeennttrruu [[ccooaallaa pprriimmaarr\\, Grecia, 1839, în Milan Ristovic, [.a.,CCooppiiiiii îînn iissttoorriiee,, sseeccoolleellee XXXX--XXXXII,, Belgrad, 2001)

JJooccuurriillee ccooppiiiilloorr ddiinn BBeellggrraaddCopiii din sate aveau mai mult spa]iu pentru jocurile prin care î[i demonstrau for]a fizic\. Cei de la ora[ erau

lipsi]i de numeroase jocuri pentru c\, de exemplu, se temeau s\ nu sparg\ geamul unui vecin pe o alee îngust\.Dar chiar [i copiii de la ora[e aveau mai mult spa]iu pentru joac\ decât ast\zi. Ma[inile erau înc\ pu]ine chiar [ic\tre anii 1950 [i copiii puteau s\ se joace lini[ti]i pe strad\. Aceasta era perfect adev\rat [i iarna, când toatestr\zile în pant\ se transformau în derdelu[uri ideale [i, cu pu]in efort, cur\]indu-se z\pada [i turnând ap\, str\ziîntregi deveneau patinoare.

((Milan Ristovic, [.a., CCooppiiiiii îînn iissttoorriiee,, sseeccoolleellee XXXX--XXXXII, Belgrad, 2001)

JJuucc\\rriiiillee llaa mmoodd\\ aaccuumm oo ssuutt\\ ddee aanniiA[adar, juc\ria la mod\ anul acesta este...avionul. {i, desigur, ce altceva ar putea fi dup\ isprava lui Bleriot,

care a traversat Canalul Mânecii. În afar\ de faptul c\ se aseam\n\ cu cele adev\rate, avioanele simple, cu unulsau dou\ locuri, pot fi aruncate [i...zboar\ prin camer\. Ele pot transporta pasageri. Care sunt p\pu[i.

Un alt joc ce a venit de la Paris [i care este foarte c\utat este „Cook la Polul Nord”. Acesta este, de asemenea,minunat. El înf\]i[eaz\ z\pada de la Polul Nord, sania tras\ de câini [i cu eschimo[ii care îl înso]esc pe Cook, cortulexploratorului [i, desigur, pe curajos însu[i.

(RReevviisstt\\ ppeennttrruu ccooppiiii,, Grecia, 1910, în Milan Ristovic, [.a.,, CCooppiiiiii îînn iissttoorriiee,, sseeccoolleellee XXXX--XXXXII, Belgrad, 2001)

BB.. CCooppiill\\rriiaa ddee aalltt\\ddaatt\\

LLaa vveecchhiiii ggrreecciiÎn cet\]ile grece[ti, mamele [i d\dacele, pe lâng\ faptul c\-i cântau copilului cântece de leag\n [i diferite

melodii, îi mai spuneau, de îndat\ ce el era în stare s\ priceap\, „pove[tile” tradi]ionale [i acestea erau prima luiînv\]\tur\. {tim c\ copii neascult\tori erau amenin]a]i cu tot felul de c\pc\uni al c\ror nume era Acco, Gorgo; [ilupul era sperietoare. Copiilor cumin]i li se istoriseau povestiri nostime în care rolurile principale le aveau animalele.Aceste fabule aveau o moral\ [i, prin urmare, con]ineau o înv\]\tur\. Nu încape îndoial\ c\ tot mamele [i d\daceleerau cele care ini]iau copilul , pu]in mai târziu, în mitologie [i legende, transmi]ându-le ceea ce înv\]aser\ [i ele, încopil\rie. În felul acesta , ele îi preg\teau pentru momentul când aveau s\ citeas\ poemele lui Homer, cu profeorulde citire.

(R. Flaceliere, VViiaa]]aa ddee ttooaattee zziilleellee îînn GGrreecciiaa sseeccoolluulluuii lluuii PPeerriiccllee, Bucure[ti, 1976)


58

CCooppiiiiii mmuunncceeaauu îînn ffaabbrriicciiÎntr-o zi, un b\iat avea bra]ele pline de fuse. S-a a[ezat ca s\ se odihneasc\. În câteva momente a adormit.

S-a întâmplat ca patronul s\ treac\ pe acolo. F\r\ s\-l averizeze, i-a tras o palm\ puternic\ peste cap, ame]indu-l.Pe jum\tate adormit, a alergat la ma[ina de care avea grij\. Abia trecuser\ cinci minute când bra]ul drept i-a fostprins în ma[in\. Dou\ degete i-au fost sf\râmate [i a trebuit s\ fie imediat amputate.

(CCaappiittoollee ddiinn vviiaa]]aa uunnuuii bb\\iiaatt ccaarree mmuunncceeaa îînnttrr--oo ffaabbrriicc\\ ddiinn BBaannddeeee îînn aannuull 11885500,, în J.F. Aylett, 115500 ddee aannii ccaarree aauu sscchhiimmbbaatt lluummeeaa)

Prostul tratament de orice fel este foarte rar. Am vizitat multe fabrici din Manchester [i nu am v\zut nici m\caro dat\ un copil b\tut. Nici nu am v\zut vreodat\ copii prost dispu[i. P\reau s\ fie întotdeauna veseli [i vioi. Era opl\cere s\ vezi îndemânarea cu care puneau cap la cap firele rupte. Erau încânta]i s\-[i arate m\iestria unui str\in.Nu prezentau nici o urm\ de epuizare atunci când ie[eau pe poarta fabricii, seara; imdiat începeau s\ zburde [i s\se distreze, la fel ca b\ie]ii care ies de la [coal\.

(Dr. Andrew Ure, FFiilloossooffiiaa mmaannuuffaaccttuuiilloorr,, în J.F. Aylett, 115500 ddee aannii ccaarree aauu sscchhiimmbbaatt lluummeeaa)

CC.. CCooppiill\\rriiaa pp\\rriinn]]iilloorr [[ii aa bbuunniicciilloorr vvoo[[ttrrii s-a petrecut în România comunist\. În acea perioad\ toate ziarele,revistele [i emisiunile de radio [i de televiziune l\udau în]elepciunea, generozitatea [i grija conduc\torilor comuni[tifa]\ de tot poporul, [i mai ales, fa]\ de copii. Îns\ copiii erau folosi]i pentru scopuri politice [i de propagand\.Educa]ia lor politic\ începea la o vârst\ foarte fraged\, prin înv\]area cântecelor despre Partidul Comunist Român[i despre conduc\torii comuni[ti. Ei erau încadra]i în organiza]ii precum [oimii Patriei (de la [ase la opt ani) sauOrganiza]ia de Pionieri(de la opt la patrusprezece ani). Uniformele acestora [i simbolurile lor (cravata ro[ie, insignaca o stea în cinci col]uri) aminteau clar despre idealurile politice comuniste care erau transmise copiilor.

AArrttiiccooll ddee pprrooppaaggaanndd\\ ccoommuunniisstt\\Ap\ra]i de str\lucirea patriei, copiii cresc ca s\ fie curajo[i, inteligen]i [i frumo[i. Cu ne]\rmurit\ recuno[tin]\,

copiii României se gândesc întotdeauna la întemeietorul României de ast\zi [i de mâine, la prietenul [i dasc\lul lor– tovar\[ul Nicolae Ceau[escu. Ei se gândesc, de asemenea, la tovar\[a Elena Ceau[escu, personalitate politic\ [i[tiin]ific\ a c\rei grij\ [i dragoste p\rinteasc\ sunt întotdeauna aproape de inimile lor.

Având în p\rin]ii lor exemple bune de comuni[ti, pionierii [i elevii, to]i copii din România cresc [i î[i împlinescaspira]iile într-o epoc\ luminoas\, în anii de glorie ai patriei noastre, când conduc\torul Partidului [i Statului estecel mai iubit fiu al poporului nostru, tovar\[ul Nicolae Ceau[escu.

Exemplul s\u, al celui care s-a înrolat din fraged\ copil\rie în slujba Partidului, activitatea sa neobosit\constituie un imbold puternic c\tre cunoa[tere, un exemplu revolu]ionar str\lucit de abnega]ie, de implicare [i desperan]\ de a realiza totul pentru progresul [i fericirea poporului nostru.

(AAllmmaannaahhuull CCuutteezz\\ttoorriiii ppeennttrruu ppiioonniieerriiii rroommâânnii,, 11998822, în Milan Ristovic, [.a.,, CCooppiiiiii îînn iissttoorriiee,, SSeeccoolleellee XXIIXX--XXXX, Belgrad 2001)

AAmmiinnttiirrii ddiinnttrr--oo ccooppiill\\rriiee ccoommuunniisstt\\Înc\ din copil\rie am relizat c\ sistemul în care tr\iam îmi era du[man. Tat\l meu avea o pr\v\lie mic\ de

vândut rogojini, co[uri de nuiele [i de papur\ [i farfurii pentru s\rb\toarea de cire[e, în pia]a din Br\ila. Toate asteaau durat pân\ în 1947 când noul regim i-a demolat pe to]i din pia]\.

Eu aveam dosar foarte prost, c\ eram fiu de negustor [i nu fiu al poporului, deci pornisem din start cu stângul.Înc\ din primii ani de [coal\ am fost foarte bun la sport. La Br\ila, unde mi-am petrecut copil\ria, am fost campionla gimnastic\ [i la înot. La mod\ îns\, la acea vreme, era dictonul lui Ceau[escu: „nota zece la sport, nota zece la[coal\”. Din p\cate am în]eles numai în timp c\ ceea ce ni se prezenta ca o idee genial\, produs\ de minteaconuc\torului luminat, era de fapt o imposibilitate, ]inând cont de condi]iile pe care le aveam, adic\ de cele pecare nu le aveam.

Îns\ în acei ani sufeream enorm pentru c\ stând [apte zile pe s\pt\mân\ în sala de antrenament, nu aveamtimpul fizic ca s\ înv\] de nota zece pentru celelalte discipline. {i pentru c\ ajunsesem primul la sport, dar aveamgreut\]i cu tabla înmul]irii, ajunsesem s\ fiu torturat de aceast\ neputin]\ de a le face pe amândou\, convins fiindde propaganda asidu\ care spunea c\ este posibil. Când am v\zut de cât este nevoie s\ înv\] ca s\-mi trec

examenele de corigen]\ de la matematic\ [i francez\, c\ nu ai de unde s\ iei timpul necesar dac\ faci sport deperforman]\, am în]eles c\ sistemul min]ea.

(NNiiccoollaaee RRaa[[ccoovv ddeesspprree ccooppiill\\rriiaa ddiinn ppeerriiooaaddaa ccoommuunniisstt\\,, în Emanuel Tânjal\, Cristian Dan Turturic\,RRoommâânniiaa ddee llaa NNeeww YYoorrkk llaa LLooss AAnnggeelleess, Bucure[ti, 1997)

Copil\ria de azi

CCiinnee aa iinnvveennttaatt mmoouussee--uull??Douglas C.Engelbart, un cercet\tor american, este inventatorul mouse-ului informatic. Brevetul acestei inven]ii

a fost depus în 1969. Primele mouse-uri erau formate dintr-o mic\ bil\ metalic\, prev\zut\ cu dou\ ro]i [i un buton.Numele vine de la firul care iese din carcas\ [i care seam\n\ cu coada unui [oarece.

CCee eessttee uunn vviirruuss iinnffoorrmmaattiicc??Un virus informatic este un program introdus în mod inten]ionat [i clandestin în sistemul informatic. El poate

provoca deregl\ri de func]ionare mai mult sau mai pu]in grave [i distrugerea fi[ierelor. Viru[ii informatici ser\spândesc prin re]ele [i prin dischete contaminate. Ei sunt comb\tu]i cu programe „antivirus”.

CCee eessttee uunn hhaacckkeerr??Un hacker (pirat) este o persoan\ care p\trunde ilegal într-un sistem informatic. Uneori, pira]ii ac]ioneaz\ din

simpl\ curiozitate, dar al]ii distrug sau modific\ fi[ierele. Recopierea în mod clandestin pe dischete a programelorvândute în comer] este un act de piraterie.

(CCoommuunniiccaarreeaa,, ddee llaa oorriiggiinnii llaa IInntteerrnneett,, Bucure[ti, 1999)

RReessttaauurraanntt EEmmppiirreeMinunea bit-ic\, aici gastronomic preparat\, este un joc. Personajul este un buc\tar tocmai ie[it de pe u[ile

facult\]ii de [tiin]e gastronomice. Se nume[te Armand LeBoeuf care îi face o vizit\ unchiului s\u, patronul unuirestaurant. Unchiul i-l d\ nepotului, pentru a-[i încerca norocul. De aici urmeaz\ cam optsprezece scenarii caretrebuie rezolvate. Jocul ofer\ trei tipuri de preparate. Fran]uze[ti, americane [i italiene[ti. Mai întâi trebuie s\amenaja]i restaurantul. Jocul v\ ofer\ o multitudine de posibilit\]i, de care pute]i profita în func]ie de suma debani de care dispune]i. Pasul urm\tor va fi cel al alc\tuirii meniului. Cu cât ve]i avea unul mai variat, cu atât va fimai bine. Trebuie s\ acorda]i o mare aten]ie comportamentului angaja]ilor. Ace[tia pot fi antrena]i s\ devin\ maicalmi, mai respectuo[i. Afacerea va prospera [i noi restaurante [i preparate vor deveni disponibile.

((RReevviissttaa LLeevveell,, 22000033))

CCoonnvveenn]]iiaa DDrreeppttuurriilloorr CCooppiilluulluuiiDou\zeci noiembrie 1989 este o zi istoric\ pentru cele dou\ miliarde de copii din lume. În aceast\ zi,

Organiza]ia Na]iunilor Unite a aprobat Conven]ia Drepturilor Copilului, care este acum o lege interna]ional\.Legea copiilor declar\ valoarea uman\ deplin\ pentru to]i copiii [i adolescen]ii. Fiecare copil are dreptul de a

tr\i, de a cre[te în siguran]\ [i de a fi respectat pentru gândurile [i ideile sale. Interesul superior al copilului trebuies\ fie întotdeauna prima prioritate.

Orice ]ar\ care refuz\ s\ protejeze copiii care sunt maltrata]i, sau neglijeaz\ necesit\]ile copiilor, încalc\ legea.AArrttiiccoolluull 11Copil înseamn\ orice persoan\ din lume în vârst\ de pân\ la 18 ani.AArrttiiccoolluull 22To]i copiii au acelea[i drepturi. Copiii nu trebuie s\ fie victimele vreunei discrimin\ri.AArrttiiccoolluull 33La baza Conven]iei Na]iunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului se afl\ interesul superior al copilului.AArrttiiccoolluull 77Orice copil are dreptul la un nume [i o na]ionalitate.


59


60

AArrttiiccoolluull 99Orice copil are dreptul de a-[i cunoa[te ambii p\rin]i [i dreptul de a cre[te într-un mediu familial sigur. Copilul

care nu tr\ie[te cu ambii p\rin]i are dreptul de a-i vedea în mod regulat. Numai în cazuri excep]ionale, [i atuncipentru a asigura interesul superior al copilului, autorit\]ile pot separa copilul de p\rin]ii s\i.

AArrttiiccoolluull 2233Un copil cu dizabilit\]i are dreptul la o via]\ decent\ [i deplin\. El are dreptul la îngrijire, educa]ie, asisten]\ [i

instruire special\.AArrttiiccoolluull 2288Orice copil are dreptul la educa]ie. Educa]ia trebuie s\ preg\teasc\ copilul pentru via]\, s\-i dezvolte respectul

pentru drepturile omului [i s\-l formeze în spiritul în]elegerii, p\cii [i toleran]ei.AArrttiiccoolluull 3311Orice copil are dreptul la joc, odihn\, recreere [i la activit\]i cultural- artistice potrivite vârstei sale.

CCooppiiii aaffllaa]]ii îînn pprriimmeejjddiieeÎn fiecare zi, undeva în lume, copiii sunt nevoi]i s\ se refugieze. Ei fug din propria ]ar\ pentru c\ via]a le este

amenin]at\. Dac\ nu iau calea refugiului, risc\ s\ fie persecuta]i din cauz\ de ras\, religie, na]ionalitate sau pentruopiniile politice ale p\rin]ilor. Poate c\ fug pentru c\ ]ara în care s-au n\scut este devastat\ de r\zboi. De obicei,copiii nu în]eleg motivele, dar le este team\ [i fug. Iau cu ei câteva lucru[oare, atâtea cât pot s\ duc\. De cele maimulte ori, nu este loc pentru lucrurile cele mai de pre] [i nu prea au timp s\ le adune. Uneori, copiii care serefugiaz\ nu iau cu ei decât visele [i speran]ele.

Atunci când oamenii sunt persecuta]i sau ori de câte ori izbucne[te un r\zboi, copiii sunt cei care adeseasufer\ cel mai tare. În haosul [i dezordinea provocate de fug\, copiii pot s\ fie accidental desp\r]i]i de p\rin]i.Uneori solda]ii îi r\pesc [i îi oblig\ s\ lupte sau s\ le fie servitori.

De curând, în Ruanda, Burundi [i în Republica Democrat\ Congo, mul]i copii au fost desp\r]i]i de p\rin]i. Eiau fost fotografia]i, iar fotografiile lor au fost ar\tate în mai multe tabere de refugia]i. Mul]i p\rin]i [i-au recunoscutcopiii pierdu]i [i, în felul acesta, copiii [i-au reg\sit familia.

(Înaltul Comisariat ONU pentru Refugia]i, CCooppiiiiii rreeffuuggiiaa]]ii:: ffuuggaa ddee ppeerrsseeccuu]]iiee [[ii ddee rr\\zzbbooii)

B. Popoare de ieri [i de azi

DDaacciiii,, rroommaanniiii,, ggrreecciiii,, ggaalliiii,, ssllaavviiii,, ttuurrcciiii

Dacii [i romanii

CCaaddrruull iissttoorriicc::La începutul erei noastre, Imperiul Roman, în expansiunea sa, s-a apropiat de Dun\re. Popula]ia b\[tina[\,

geto-dacii a între]inut rela]ii cu Roma, fie cordiale, fie ostile, [i a asimilat elemente ale civiliza]iei romane. Geto-daciise vor opune romanilor din punct de vedere politic si militar vreme de aproape un secol, pâna în epoca împ\ratuluiTraian. Dup\ r\zboaiele din 87-89 d.Hr, 101-102 d.Hr, 105-106 d.Hr dacii sunt înfrân]i de c\tre romani. Dacia esteinclus\ în Imperiul Roman [i atinge un înalt grad de dezvoltare material\ [i spiritual\. Procesul de romanizare, al\sat urme durabile, ce pot fi reg\site pân\ ast\zi în limba român\, care este de factur\ neolatin\.

În anul 271 d.Hr, ca urmare a crizei Imperiului Roman, precum [i a presiunii popoarelor barbare, împ\ratulAurelian a decis retragerea din Dacia a trupelor, a administra]iei [i a unei p\r]i din popula]ia ora[elor, trecându-lela sud de Dunare. Cu toate acestea, majoritatea popula]iei daco-romane, a r\mas la nordul Dun\rii, p\strândleg\turi cu lumea roman\ sud-dun\rean\.

DDaaccoo--ggee]]iiii„...Elenii îi considerau pe ge]i traci. Ei locuiau pe ambele maluri ale Istrului... Dacii [i ge]ii vorbesc aceia[i limb\.

La elenii, ge]ii sunt mult mai cunoscu]i, deoarece ace[tia au trecut mereu de pe un ]\rm pe altul al Istrului...Dar, dacii [i ge]ii, dup\ ce for]ele le-au crescut foarte mult, astfel încât puteau s\ trimit\ la r\zboi chiar

200.000 oameni, în prezent, s-au redus doar la vreo 40.000 [i se afl\ pe punctul de a se supune romanilor...”(Strabon, GGeeooggrraaffiiaa, Bucure[ti, 1974)


61

NNuummeellee ddee ddaaccii„Numesc aceste popula]ii daci, dup\ cum se denumesc ei în[i[i [i dup\ numele folosit de romani, pentru ei,

de[i nu sunt ne[tiutor c\ anumi]i autori greci îi numesc ge]i, pe drept sau nu; în ceea ce m\ prive[te, [tiu c\ ge]iisunt popula]ia care locuie[te la nord de Haemus (Mun]ii Balcani), în apropierea malurilor Istrului...”

(Cassius Dio, IIssttoorriiaa RRoommaann\\, Bucure[ti, 1985)

CCrreeddiinn]]aa ddaacciilloorr îînn nneemmuurriirree„... Credin]a este c\ ei nu mor, ci c\ cel care piere se duce la Zamolxis - divinitatea lor - pe care unii îl cred

acela[i cu Gebeleizis. Tot în al cincilea an, arunc\ sor]ii [i întotdeauna, pe acel dintre ei care cade sor]ul, îl trimitcu solie la Zamolxis, încredin]ându-i de fiecare dat\ toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: câ]iva dintreei, a[ezându-se la rând, ]in cu vârful în sus trei suli]e, iar al]ii apucându-l de mâini [i de picioare, pe cel trimis laZamolxis, îl arunc\ în sus, peste vârful suli]elor. Dac\ în c\dere omul moare str\puns, r\mân încredin]a]i c\ zeul leeste binevoitor; dac\ nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l c\ este un om r\u; dup\ ce arunc\ vina pe el,trimit pe un altul. Tot ceu au de cerut îi spun solului, cât mai este în via]\...”

(Herodot, IIssttoorriiii, Bucure[ti, 1964)

AAttrriibbuu]]iiiillee [[ii iimmppoorrttaann]]aa SSeennaattuulluuii rroommaann„...Senatul are, mai întîi, dreptul de a dispune de vistieria statului. El hot\re[te, deopotriv\, ce va trebui s\

intre [i s\ ias\ din tezaur. F\r\ o hot\rîre a senatorilor, magistra]ii nu pot întrebuin]a nimic din vistierie, chiar pentrunevoile m\runte ale republicii, f\cînd excep]ie doar cheltuielile care privesc pe consuli.

Cît prive[te o cheltuial\ foarte important\ [i care le întrece pe toate celelalte, anume aceea pe care cenzoriio fac din cinci în cinci ani ca s\ înal]e sau s\ repare cl\diri publice, senatul trebuie s-o aprobe [i pe aceasta, dândînvoire consulilor s\ întrebuin]eze banii respectivi.

De asemenea, orice înc\lcare a drept\]ii care s-ar produce în Italia [i ar avea nevoie de o anchet\ a autorit\]iide stat, adic\: tr\d\ri, conspita]ii, otr\viri, asasinate, intereseaz\ Senatul.

Mai mult decît atît: dac\ se întîmpl\ ca un particular sau o cetate din grija Romei s\ aib\ vreo neîn]elegere cucineva, dac\ se cuvine s\ i se fac\ mustr\ri, dac\ are trebuin]\ de ajutor sau ocrotire, de toate aceste lucruri seîngrije[te Senatul.

Tot Senatul este, deopotriv\, cel care trebuie s\-i primeasc\ pe solii care vin la Roma [i s\ hot\rasc\ ce trebuief\cut cu ace[tia, în ce chip se cade s\ le r\spund\...”.

(Polibius, IIssttoorriiii, Bucure[ti, 1970)SSuueettoonniiuuss ffaaccee ppoorrttrreettuull lluuii CCaaiiuuss IIuulliiuuss CCaaeessaarr“…[ ]…Se spune c\ Cezar era de statur\ înalt\, cu pielea alb\ [i era vânjos; era împlinit la fa]\ [i ochii îi erau

negri [i vioi; a fost s\n\tos, afar\ doar în cei din urm\ ani ai vie]ii, când deodat\ le[ina [i avea co[maruri în somn.A suferit [i dou\ atacuri de epilepsie, care l-au surprins în plin\ activitate. Era foarte grijuliu în felul lui de a fi; nunumai c\ se tundea cu grij\, dar suferea mult din cauza cheliei, [i aceasta a fost ]inta în]ep\turilor r\ut\cioase aleadversarilor s\i. De aceea, el obi[nuia s\ se pieptene aducându-[i spre frunte pu]inele fire din cre[tetul capului.

Nici m\car du[manii n-au t\g\duit c\ el obi[nuia s\ bea pu]in. S-a spus c\ Cezar, dintre to]i cei care s-au apucats\ r\stoarne republica, a fost singurul om treaz. Se poveste[te c\ el c\ era atât de pu]in preocupat de cele alemânc\rii, încât, o dat\, când gazda a servit untdelemn vechi [i to]i comesenii l-au refuzat, doar el a mâncat maimult decât de obicei, ca s\ nu par\ c\ aduce vreo învinuire gazdei sale, de a nu fi fost cunoscut bunele deprinderi.

Cât prive[te talentul oratoric [i militar, el i-a egalat sau i-a întrecut pe cei mai mari mae[tri...Era cel maides\vâr[it c\l\re] [i militar, rezistând la eforturi neînchipuit de mari. Parcurgea distan]e foarte lungi cu o iu]eal\ denecrezut.

E greu de spus dac\ d\dea mai mult\ dovad\ de prevedere sau de îndr\zneal\ în campaniile sale; niciodat\nu-[i ducea armata f\r\ a cerceta mai înainte drumurile, dac\ nu cumva era primejdia vreunei capcane du[mane.Iar în Britania a debarcat doar dup\ ce s-a informat despre porturi, naviga]ie [i posibilit\]i de acostare.

Pe du[mani el nu-i judeca dup\ purtarea lor sau dup\ norocul lor întâmpl\tor, ci doar dup\ însu[irile lor fizice;se purta cu ei cu cât\ asprime tot cu atâta blânde]e.

În felul acesta, [i-a f\cut o armat\ foarte credincioas\ [i vitez\....”.(Suetoniu, VViiee]]iillee cceelloorr ddooiisspprreezzeeccee cceezzaarrii,, Bucure[ti, 1958)

Grecii

CCaaddrruull iissttoorriicc::Insulele grece[ti sunt recunoscute drept locul de na[tere al democra]iei [i vie]ii intelectuale, care a inspirat

cultura Europei de mai târziu. Grecii au l\sat mo[tenire lumii o mitologie, care este un ansamblu de legende, cuzei [i eroi creatori, cu intrigi [i întâmpl\ri miraculoase. Aceste pove[ti erau cunoscute de c\tre to]i grecii dinantichitate [i, în pofida scepticismului unor gânditori, le ofereau oamenilor atât ritualuri, cât [i istorie. În secolul alII-lea î.Hr. triburile aheilor, dorienilor [i eolienilor supun popula]ia autohton\, denumit\ [i preelen\. Sub influen]aculturii miceniene, Grecia cunoa[te cea mai avansat\ civiliza]ie european\ din mileniile III-II î.Hr.. Numele acesteiciviliza]ii provine din numele celei mai renumite cet\]i a aheilor, Micene, din Pelopones. Încercand s\ cucereasc\noi teritorii pe coastele Asiei Mici, aheii au asediat cetatea Troia. Epopeile Iliada [i Odiseea au reconstituit perioadaciviliza]iei miceniene. La sfâr[itul mileniului II î.Hr. p\trund dorienii. Ace[tia au supus pe basileii ahei, distrugândpalate [i stabilindu-se, în final, în Pelopones. Grupuri de eleni migreaz\ spre insulele din Marea Egee [i spre AsiaMic\. Acolo se formeaz\ Grecia asiatic\. Cel mai important teritoriu de acolo s-a numit Ionia, datorita ionieniloraseza]i în provincia Atica, iar apoi [i pe coasta Asiei Mici. Printre ora[ele intemeiate amintim Millet, Pergam sauEfes. Lupta pentru hegemonie între Atena, simbolul regimului democratic [i Sparta, simbol al conservatorismului,a dus la r\zboiul peloponeziac (431-404 i.Hr.), care s-a sfâr[it prin înfrângerea Atenei [i recunoa[terea temporar\a autorit\]ii Spartei. Folosindu-se de rivalitatea dintre Atena [i Sparta [i criza lumii grece[ti, regele Macedoniei, Filipal II-lea îi învinge pe greci in batalia de la Cheroneea (338 i.Hr.), impunând suprema]ia sa asupra lumii grece[ti.

GGrreecciiii [[ii mmaarreeaa„Vecin\tatea m\rii este pl\cut\ unui ora[, dac\ avem în vedere numai prezentul; dar, cu vremea, ajunge de

fapt, nepl\cut\. Comer]ul pe care îl înlesne[te marea, ispita câ[tigului ce-l ofer\ [i negustorii care îi atrage din toatep\r]ile, stric\ moravurile locuitorilor, le d\ un caracter îndoielnic [i viclean [i alung\ buna credin]\ [i încrederea dinleg\turile ce au între ei sau cu str\inii...”

(PPllaattoonn,, LLeeggiillee, Bucure[ti, 1995)

CCeeii ddiinnttââii ggrreeccii„....]ara ce se nume[te azi Elada, odinioar\ n-a avut locuitori statornici; dimpotriv\, înainte vreme se faceau pe

acolo str\mut\ri de popoare, întrucât fiecare î[i p\r\sea ]inutul, fiind silit de al]ii, care erau mereu mai numero[i.Cum nu exista înc\ negustorie, leg\tura dintre oameni, atât pe p\mânt, cât [i pe mare, nu se putea face însiguran]\; fiecare cultiva p\mântul numai cât s\-[i poat\ ]ine zilele [i oamenii nu aceau prisosuri, c\ci nimeni nuar fi fost în stare s\ [tie dac\ vreun n\v\litor nu avea s\ pun\ mâna pe ceea ce fusese agonisit; iar zidurile nuînconjurau cet\]ile; cum oamenii socoteau c\ pot afla pretutindeni hran\, str\mut\rile nu se f\ceau cu greutate.Iat\ pentru ce elenii nu erau puternici, nici prin m\rimea cet\]ilor, nici prin vreo alt\ preg\tire. P\mântul cel mairoditor î[i schimba întotdeauna – în cea mai mare m\sur\ – locuitorii.

Iar sl\biciunea popoarelor vechi mi-o dovede[te îndeosebi urm\torul fapt. Pân\ la r\zboiul Troiei, Elada nu as\vâr[it nimic în comun. Socot chiar c\ nu avea în întregime acest nume. Ba denumirea nici nu exista înc\. Ci,fiecare neam, d\ruia Greciei câte o denumire împrumutat\ de la însu[i numele fiec\rui numele fiec\rui neam. CândElena [i copiii s\i au ajuns puternici în provincia Ftiotida [i au fost adu[i în alte cet\]i, ca s\ le fie de ajutor, datorit\leg\turilor din ce în ce mai strânse cu ei, fiecare dintre neamuri s-a numit elen. Dar a trebuit s\ treac\ mult\ vremepentru ca numele s\ poat\ învinge peste tot.

Ne-o spune mai cu seam\ Homer. În versurile sale, Homer întrebuin]eaz\ cuvintele: danai, argii [i ahei....”.(Tucidide, RR\\zzbbooiiuull ppeellooppoonneessiiaacc, Bucure[ti, 1941)

DDeesspprree îînntteemmeeiieerreeaa uunneeii cceett\\]]ii„...O cetate se na[te – am zis eu – dup\ cîte cred, deoarece fiecare dintre noi nu poate tr\i singur, c\ci duce

lips\ de multe. Ori crezi c\ exist\ alt\ pricin\ pentru întemeierea unei cet\]i? Astfel, fiecare accept\ pe un al doilea;avîndu-l în vedere pe un al treilea [i avînd nevoie de al patrulea, iar strîngîndu-se mul]i într-un singur loc pentru ase întrajutora, ne fac s\ d\m s\la[ului comun numele de cetate, nu?”


62

De aici rezult\ c\ produsele muncii sînt mai numeroase, mai bune [i f\cute mai repede, atunci cînd fiecareface un singur lucru, potrivit cu firea sa, în timpul pe care îl are [i f\r\ s\ se preocupe de alte activit\]i....”

(Platon, RReeppuubblliiccaa, Bucure[ti, 1970)

DDeemmooccrraa]]iiaa llaa AAtteennaa“…Am de gând s\ st\rui mai întâi asupre faptului c\ la Atena s\r\cimea [i poporul se bucur\ de mai multe

drepturi decât bog\ta[ii, fiindc\ poporul este cel ce contribuie la bun\starea patriei, îndrumând cor\biile pe mare[i înt\rind statul. Este drept c\ mai degrab\ cârmacii, … comandan]ii [i constructorii de cor\bii sunt adev\ra]iireprezentan]i ai unei cet\]i decât nobilii sau cet\]enii boga]i. Astfel stând lucrurile, se cuvine ca to]i cet\]enii s\aib\ dreptul la conducerea treburilor cet\]ii, fie c\ alegerea se face prin vot sau ridicarea de mâini [i fiec\ruicet\]ean care dore[te sa-[i spun\ cuvântul s\-i fie îng\duit s\ o fac\….

Sunt oameni care se minuneaz\ de faptul c\ întotdeauna atenienii favorizeaz\ pe oamenii de rând, [i nu pecei boga]i. Aceast\ m\sur\ sluje[te democra]ia, deoarece, atunci când s\r\cimea, oamenii din popor – a c\rornum\r cre[te mereu — sunt mul]umi]i, democra]ia se înt\re[te.

S-ar putea totu[i întreba cineva dac\ omul din popor este realizeze lucruri folositoare lui [i colectivit\]ii. Darpoporul î[i d\ bine seama c\ nepriceperea omului, care-i dore[te totu[i binele, este de preferat destoiniciei [iîn]elepciunii nobilului ”care-i vrea r\ul.” Fie ]ara oricât de bine gospod\rit\, poporul nu dore[te s\ fie robul nobililor,el este dornic de libertate...”

(SSttaattuull ssppaarrttaann,, SSttaattuull aatteenniiaann, vol. I, Bucure[ti, 1958)

DDiissccuurrssuull lluuii PPeerriiccllee ccuu pprriivviirree llaa ddeemmooccrraa]]iiaa llaa AAtteennaa„...Avem o constitu]ie care nu imit\ legile vecinilor, ci mai degrab\ noi în[ine suntem un exemplu pentru al]ii,

f\r\ s\ imit\m pe al]ii. În privin]a numelui – din pricin\ c\ este condus nu de câ]iva, ci de mai mul]i cet\]eni – s-anumit democra]ie, [i, dup\ lege, to]i sunt egali; cât despre influen]a politic\, fiecare este preferat, dup\ cum sedistinge prin munca sa, [i nu dup\ categoria social\, ci mai mult dup\ virtute, iar dac\ este s\rac, dar poate s\fac\ vreun lucru bun pentru cetate, nu este împiedicat s\ se afirme pentru c\ n-are vaz\.

În raporturile cu ceilal]i ne manifest\m liberi activitatea, f\r\ s\ ne mâniem pe vecin, dac\ face ceva dup\pofta inimii lui, [i f\r\ s\ impunem prin lege m\suri, care nu reprezint\ o pedeaps\, dar sunt de nesuferit pentrual]ii. Respect\m, f\r\ s\ ne sup\r\m, interesele altora, nu c\lc\m legile, când chibzuim treburile publice, mai alesdin respect pentru legi, dând ascultare [i oamenilor care sunt, la conducerea cet\]ii...Astfel noi le deschidemcetatea tuturor [i nu exist\ vreun eveniment sau spectacol de la care s\ oprim pe cineva s\ ia parte...

... Iubim frumosul, ducând o via]\ simpl\, [i filozof\m f\r\ s\ ne mole[im. Ne folosim de bog\]ie mai mult caajutor pentru fapt\ decât ca podoab\ pentru cuvântare, iar a-[i recunoa[te s\r\cia nu-i pentru nimeni o ru[ine, cieste mai ru[inos s\ nu cau]i s-o înl\turi prin fapt\;...noi în[ine decidem asupra treburilor publice [i nu socotim c\discu]iile sunt o pagub\ pentru fapte...Într-un cuvînt, pot s\ spun c\ [i întreaga cetate este o educatoare aEladei...”.

(Tucidide, RR\\zzbbooiiuull ppeellooppoonneessiiaacc, Bucure[ti, 1941)

Galii

CCaaddrruull iissttoorriicc::Galii sunt considera]i str\mo[ii francezilor de ast\zi. Prin înf\]i[area lor exterioar\ prin obiceiurile, prin

caracterul [i temperamentul lor, galii au f\cut o impresie puternic\ asupra autorilor antici, care i-au prezentat.Aceasta explic\ deseori lipsa de obiectivitate a autorilor, cu prec\dere, latini, care ajunge uneori la exagar\ri voite[i cu caracter denigrator.

DDiiooddoorr ddiinn SSiicciilliiaa ddeesspprree ggaallii„...Galii sunt oameni înal]i la trup..Carnea lor este moale, pielea, alb\. P\rul lor este de la natur\ blond [i ei îl

fac înc\ [i mai b\lai, îngrijindu-l într-un anume fel...Unii î[i rad barba, iar al]ii o las\ s\ creasc\ potrivit...Nobilii î[irad obrajii, dar las\ must\]ile s\ ajung\ atât de lungi, încât le acoper\ gura...Când vorbesc nu spun multe lucruri


63

[i felul lor de exprimare este foarte înv\luit...de cele mai multe ori trebuie s\ ghice[ti ce vor s\ spun\... Amenin]\u[or; te iau de sus [i rostesc cuvinte t\r\g\nat... au mintea foarte p\trunz\toare [i sunt bine h\r\zi]i pentru adeprinde înv\]\tura...”

(Diodor din Sicilia, BBiibblliiootteeccaa IIssttoorriicc\\, Bucure[ti, 1981)

GGaalliiii îînn EEuurrooppaa aannttiicc\\„În antichitate, galii, ..., care erau un popor din neamul cel]ilor, locuia pe teritoriul actual al Fran]ei. În afar\

de galii, existau [i alte popoare, care ajungeau [i pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca de exemplu: lepontii, carelocuiau la poalele sudice a Alpilor italieni, în provincia Raetia.... În circa 390 î.Hr., galii, sub comanda lui Brennus,au ocupat Roma. Galii sunt men]iona]i [i în zona M\rii Egee, locuit\ de c\tre greci... Astfel, o migra]ie a galilorr\s\riteni a ap\rut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt c\pitan, numit Brennus, la capul unei armate largi,a renun]at s\ distrug\ Templul lui Apollo de la Delfi, doar în ultimul minut, v\zând, conform unei legende, oamenin]are în form\ de fulger. În acela[i timp, o band\ migratorie de cel]i, cca. 10.000 de lupt\tori, împreun\ cufemeile, copiii, [i sclavii lor treceau prin Tracia. Trei triburi galice au trecut din Tracia în Anatolia, la invita]ia regeluiBithyniei, Nicomedes I, care a cerut le-a cerut ajutorul în lupta contra fratelui s\u. Ulterior, unii dintre ei s-au stabilitîn Frigia [i Cappadocia în Anatolia central\, o regiune care de atunci înainte s-a numit Galatia...”.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Galia)

VViiaa]]aa ssoocciiaall\\ îînn GGaalliiaa“… Pretutindeni în Galia dou\ sunt clasele oamenilor cu vaz\ [i care sunt s\ îndeplineasc\ orice dreg\torie.

C\ci, poporul este pus aproape în rând cu sclavii…; lui nu i se cere niciodat\ p\rerea. Cei mai mul]i, cople[i]i dedatorii, de mul]imea birurilor sau de asupririle celor mai importan]i intr\ în robie la nobili; … din cele dou\ clase,una este a druizilor, cealalt\ a cavalerilor. Cei dintâi, au în grij\ religia: ei oficiaz\ sacrificiile publice [i private; eit\lm\cesc datina … Druizii nu obi[nuiesc s\ mearg\ la r\zboi [i nici nu pl\tesc biruri la fel cu ceilal]i; au scutire deoaste [i sunt ap\ra]i de orice fel de îndatorire… A doua clas\ este cea a cavalerilor. Ace[tia, atunci când e nevoie[i dac\ are loc vreun r\zboi… se duc cu to]ii la r\zboi…”

(Caesar, BBeelllluumm GGaalllliiccuumm VVII 1133--1155, în PPrroozzaa iissttoorriicc\\ llaattiinn\\,Bucure[ti, 1962)

IInnvvaazziiaa ggaalliilloorr îînn IIttaalliiaa“…Cet\]uia Romei [i capitoliul au fost la un pas de piezanie…C\ci galii…au izbutit s\ ajung\ în vârful stâncii,

într-o t\cere atât de des\vâr[it\, încât au în[elat nu numai vigilen]a str\jilor, care nu au sim]it nimic, dar nu autrezit nici m\car câinii, care se [tie c\ în timpul nop]ii latr\ la cel mai mic zgomot. Numai pe gâ[te nu au reu[itgalii s\ le în[ele.Cu toat\ marea lips\ de provizii, aceste p\s\ri h\r\zite Junonei fuseser\ cru]ate. Întradev\r aceast\înt\mplare a adus salvarea romanilor...”

(Titus Livius, AAbb UUrrbbee CCoonnddiittee, Bucure[ti, 1976)

CCaaeessaarr ssii VVeerrcciinnggeettoorriixx „...În timp ce se afla in Italia, galii î[i g\siser\ un conduc\tor, pe tân\rul Vercingetorix, fiul lui Celtillus, din

neamul arvernilor. Acesta a reu[it s\ strâng\ o armat\ de 80 000 de lupt\tori, toti dornici s\-i alunge pe romanidin Gallia. Caesar a aflat de cele întamplate în Gallia [i a trecut cu repeziciune Alpii, dejucând planurile galilor deizolare a legiunilor romane. Înfruntarea decisiv\ dintre Caesar si Vercingetorix a avut loc în Alesia, unde sestabiliser\ galii. Caesar a ordonat ca cetatea s\ fie înconjurat\ de fortifica]ii, pentru ca cei din\untru s\ nu poat\primi ajutoare. Deoarece câ]iva c\l\re]i au reu[it s\ se strecoare din cetate [i s\ cear\ ajutor, Caesar a ordonat s\se contruiasc\ o noua linie fortificat\, care s\ îi apere pe romani de un atac de afar\. Asediul a fost dur pentruambele p\r]i, iar romanii erau amenin]a]i s\ fie strivi]i între lupt\torii din cetate [i ajutoarele sosite din întreagaGalie. De[i au luptat cu vitejie, galii nu au reu[it s\ ob]in\ victoria. Vercingetorix s-a predat, fiind legat în lan]uripentru [ase ani, dup\ care a murit...”

(http://www.harrypotter.as.ro/biblioteca/istorie/cezar/cezar.php)


64

VVaassiillee PPâârrvvaann ddeesspprree ggaallii [[ii zzoonneellee lloorr ddee vviiaa]]\\„ Toat\ Galiia liber\ era plin\ de negustori [i de oameni de afaceri romani.. Nici o primejdie nu îi însp\imânta

pe ace[ti mari întreprinz\tori de afaceri [i tot Caesar este acela care ne poveste[te despre necesitatea, în care el s-a g\sit, de a face o întreag\ expedi]ie pentru a asigura calea liber\ a Galiei peste Alpi, spre Milano...”

(Vasile Pârvan, DDaacciiaa,, CCiivviilliizzaa]]iiiillee aannttiiccee ddiinn ]]\\rriillee ccaarrppaattoo--ddaannuubbiieennee, Bucure[ti, 1972)

Slavii

CCaaddrruu iissttoorriicc::Slavii, care au migrat în Europa central\ [i R\s\ritean\, s-au a[ezat, în secolul al VII-lea, la sud de Dun\re [i au

determinat ruperea masei românilor, a[eza]i pe ambele maluri ale Dun\rii. Cei de la nord, adic\ daco-romanii, aufost separa]i de cei de la sud — aromânii, megleno-românii [i istro-românii, care s-au a[ezat în vestul [i sud-estulPeninsulei Balcanice. Slavii a[eza]i [i la nord de Dunare au fost asimila]i de b\[tina[i, dar limba lor a l\sat urme înlimba român\. Românii, care apar]in, înmarea lor majoritate, religiei ortodoxe au adoptat limba veche slavon\bisericeasc\, ca o limba de cult [i începand cu secolele XVI-XVII; la începutul epocii moderne, ea a fost înlocuit\ înbiserica, la curte [i în cultur\ de c\tre limba român\.

CCuu pprriivviirree llaa ssllaavvii“…Discu]ia în jurul originii slavilor a fost [i înc\ este o problem\ important\, deoarece izvoarele antice nu

con]in referiri exacte, a[a cum se întâlnesc în cazul cel]ilor sau germanilor. Unii autori din Antichitate, precum: Tacit[i Pliniu cel B\trân îi numesc venezi, locuind în regiunea Vistulei [i la nord de Dun\rea de Jos. Procopiu din Caesareaîi aminte[te în secolul al VI-lea cu numele de an]i [i sclavini, iar Iordanes, spune c\ venezii se trag din acela[i trib,care poart\ trei denumiri: venezi, an]i [i sclavini. La rândul s\u, Mauricios scrie despre ei c\ an]ii [i sclavinii seaseam\n\ în ceea ce prive[te modul de via]\, moravurile [i dragostea de libertate.

...Cert este c\, slavii, în migra]ia lor spre vest, au ajuns cel mai devreme în secolul al V-lea, în zona Cehiei deast\zi, iar în direc]ia sudic\ ei p\trund, în secolele VII-VIII, pân\ la Marea Adriatic\ prin triburile slovenilor [icroa]ilor. Secolul al VII-lea a fost martorul a dou\ mari valuri migratorii. E vorba de masiv\ înaintare a slavilor pecontinent, de la o baz\ de plecare pe care Iordanes o situeaz\, dup\ cum am v\zut, la mijlocul secolului al VI-lea,între gurile Dun\rii, Nistru [i Vistula. De aici, slavii se r\spândesc în trei direc]ii: spre nord-vest, spre bazinul fluviuluVolga [i lacul Lagoda; c\tre vest în direc]ia Balticii [i a Elbei, dar [i spre Mun]ii Boemiei [i Alpii Orientali; spre sud,în Balcani, unde constituie grupuri pe care bizantinii le numesc sclavinii...”

(http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/cursuri/tiplic/8b.htm)

SSllaavviiii aattaacc\\ IImmppeerriiuull bbiizzaannttiinn„.. O[tirea slavilor, alc\tuit\ din trei mii de b\rba]i, a trecut fluviul Istru, f\r\ a întâmpina împotrivire... Ace[ti

barbari, care mai înainte nu îndr\zneau nici s\ atace fortifica]ii, nici s\ ias\ în lupt\ deschis\, nici m\car s\ fac\vreo incursiune în Imperiul Roman, acum au luat cu asalt multe fort\re]e... Comandan]ii armatei romane din Iliria[i din Thracia i-au atacat întâi pe unii, apoi pe al]ii. Cu toate acestea, au fost învin[i, peste orice a[teptare, o partefiind uci[i, iar al]ii s\pând prin fuga, în neorânduial\...Aceasta s\vâr[indu-le,au pustiit nepedepsi]i Thracia toat\ [iIliria...”

(Procopius din Cesareea, RR\\zzbbooiiuull ccuu ggoo]]iiii, Bucure[ti, 1963)PPooppooaarreellee ssllaavvee„...Aceste neamuri se deosebesc prin nume unul de cel\lalt, prin obiceiuri;...îns\ nu, [i e v\dit înc\ [i acum c\

vorbesc aceia[i limb\ [i au acela[i grai... Dar a[a [tiu [i pot spune c\ tribalii [i misii, [i ilirii, [i croa]ii, [i polonii, [isarma]ii vorbesc acela[i grai...[i dac\ din aceasta ar de tras o concluzie, neamul acesta ar fi unul [i acela[i [i deaceia[i origine......Cu timpul îns\, s-au deosebit... în obiceiuri [i ajungând în alt\ ]ar\, au r\mas cu lociun]ele...”

(Laonic Chalcocondil, EExxppuunneerrii iissttoorriiccee, Bucure[ti, 1958)


65

Turcii otomani

CCaaddrruu iissttoorriicc::Turcii otomani au fost unul dintre cele mai interesante popoare din istorie, care au influn]at, deopotriv\,

Europa, Asia, Africa. Ei sunt f\uritorii unei civiliza]ii originale. În decursul istoriei lor, ace[tia au trecut prin mai multeipostaze, [i anume: supu[i ai altor popoare, mercenari în armatele unor conduc\tori ai lumii, au dominat altepopoare, au luptat pentru cucerirea independen]ei na]ionale. Ace[tia au constituit un stat impun\tor, care acunoscut mai multe etape, [i anume: ascensiunea (1299–1453), cre[terea (1453–1683), stagnarea (1683–1827),declinul (1828–1908), pr\bu[irea (1908-1922).

CCoorraannuull ddeesspprree rr\\zzbbooiiuull ssffâânntt ((ddjjiihhaadd))29…Lupta]i-v\ împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu (Alah) [i în Ziua de Apoi…Lupta]i-v\ împotriva lor pân\

ce vor da tributul din mâinile lor [i se vor supune…35... În ziua în care foocul Gheenei va fi aprins deasupra capetelkor lor, vor fi înfiera]i cu... aur [i argint pe

frun]ile, pe laturile [i spatele lor; [i li se va spune: Iat\ ce a]i agonisit pentru voi în[iv\. Gusta]i cee ce a]i strâns...”(Bogdan Murgescu [i colectiv, IIssttoorriiaa lluummiiii îînn tteexxttee.. DDee llaa îînncceeppuuttuurrii ppâânn\\ îînn zziilleellee nnooaassttrree, Bucure[ti, 1999)

CCuu pprriivviirree llaa ddeennuummiirreeaa ddee ttuurrccii„...Ca [i în istoria multor altor poare, primele men]iuni despre turci apar]in domeniului legendelor. Astfel, Turk

ar fi fost numele unia dintre fii lui Jafes, urma[ul lui Noe, [i p\rintele poparelor turanice. Pe de alt\ parte,denumirea de Targhitaos, amintit\ de Herodot, i-ar desemna pe turci....”

(Mustafa Ali Mehmed, IIssttoorriiaa ttuurrcciilloorr, Bucure[ti, 1976)

DDeesspprree OOssmmaann ssaauu OOtthhmmaann“….El a fost cel dintâi din neamul acesta, care a cucerit [i alte ora[e din Asia, dar mai ales, Brusa, un ora[ în

Misia (Asia Mic\), înfloritor [i atuncea, pe care împresurându-l, l-a silit cu foamea [i cucerindu-l, [i-a a[ezat în elere[edin]a; [i pornind de acolo, a f\cut ispr\vi mari [i str\lucite; [i s-a s\vâr[it din via]\ la Brusa, l\sând în urma safeciori [i o ]ar\ nu mic\...”


CCuucceerriirreeaa CCoonnssttaannttiinnooppoolluulluuii ddee cc\\ttrree ttuurrccii îînn 11445533„...]ambalele au început s\ r\sune [i buciuma[ii [i trâmbi]a[ii au început s\ dea semnale...La zidul dinspre port

lupta elinilor era foarte dârz\ [i turcii au fost respin[i [i, dac\ undeva au apucat s\ se urce pe sc\ri, [i-au pierdutcapetele, iar elinii au r\mas st\pâni pe zid, unde a atacat însu[i împ\ratul... ienicerii n\pustindu-se i-au dovedit peosta[ii genovezilor... [i însu[i...pe... împ\ratul Constantin ...l-au r\nit la um\r [i a murit... Ienicerii...trecând pestezidul cel mare, c\ci o mare parte [i dintr-acela a fost dat\ la p\mânt cu tunuri, s-au revarsat pe aici în ora[ [i auînceput s\ jefuiasc\ ora[ul...”


DDeesspprree IImmppeerriiuull OOttoommaann„...Imperiul Otoman a fost o mare putere, care [i-a manifestat domina]ia în zona M\rii Mediterane [i care a

existat din 1299 pân\ în 1922. În momentul de maxim\ putere în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman st\pâneaAnatolia, Orientul Mijlociu, p\r]i din Africa de Nord, Balcanii [i Caucazul, adic\ o suprafa]\ de circa 19.9 milioanede km². Multe dintre provinciile sau regiunile asupra c\reia î[i exercita suveranitatea erau doar sub controlul indirectal guvernului central. Imperiul Otoman, de-a lungul celor [ase secole de istorie a fost o punte de leg\tur\ întreculturile Estului [i Vestului lumii.

Imperiul a fost fondat de tribul turcilor oghuzi în vestul Anatoliei [i a fost condus de dinastia Osmanli. Primulsultan a fost Osman I. În 1453, dup\ ce turcii au cucerit Constatinopole, (ora[ul Istanbul din zilele noastre), fostacapital\ a Imperiului Bizantin a devenit a treia capital\ a Imperiului Otoman. Între secolele al XVI-lea [i al XVII-lea,Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice state ale lumii.

În momentul de maxim\ întindere, imperiul st\pânea multe dintre cele mai importante locuri ale Antichit\]ii


66


67

clasice, inclusiv Olimpul lui Homer, Europa lui Zeus, Bosforul lui Io, templul Dianei din Efes, sarcofagul lui Alexandrucel Mare, fluviul Nil, Muntele Predicii [i dealul Golgota din ]ara Sfânt\.

Dispari]ia Imperiului Otoman a fost o consecin]\ a victoriei Antantei în primul r\zboi mondial, când for]eleAlia]ilor, în rândurile c\rora se aflau [i arabii, i-au înfrânt pân\ în cele din urm\ pe turci în Orientul Mijlociu. Lasfâr[itul primului r\zboi mondial, guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios, iar imperiul a fost împ\r]it întreputerile înving\toare. În numai câ]iva ani au fost proclamate noi state. Unul dintre aceste state noi a fost RepublicaTurcia....”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Otoman)

RRoommâânniiii,, ffrraanncceezziiii,, uunngguurriiii,, ggeerrmmaanniiii,, rruu[[iiii,, ssâârrbbiiii,, bbuullggaarriiii

Românii

CCaaddrruu iissttoorriicc::În secolul I î.Hr., în urma cuceririlor succesive, fluviul Dun\rea a ajuns grani]\ între Imperiul roman în plin\

expansiune [i lumea dacic\. Dup\ dou\ confrun\ri îndârjite cu dacii condu[i de regele Decebal (87–106d.Hr.) –r\zboaiele din 101–102 d.Hr. [i 105–105 d.Hr.- st\pânirea roman\ s-a extins la nord de fluviu, cuprinzând cea maipare parte a teritoriilor locuite de ace[tia. În noua provincie roman\ numit\ Dacia, popula]ia dacic\ s-a contopit,în timp, cu popula]ia colonizat\ de Imperiul roman. Dup\ ce trupele [i administra]ia roman\ au fost retrase, înspa]iul carpato-danubiano-pontic, popula]ia romanizat\ [i-a continuat existen]a, relativ izolat\, facând fa]\ valurilorsuccesive de popoare migratoare. Chiar dac\ limba vorbit\ de popula]ia nord-dun\rean\ – limba român\ – prezint\deosebiri fa]\ de limbile romanice apusene, ea [i-a p\strat caracterul latin [i face parte din familia limbilorromanice. Daco-romanii au asimilat grupuri de popula]ii migratoare care s-au sedentarizat. Prin aceste amestecurisuccesive de popula]ie, s-a format poporul român a c\rui etnogenez\ s-a încheiat în secolele VII-IX. În secolele II-IV, cre[tinismul a p\truns la nordul Dun\rii. Astfel, se poate spune c\ poporul român a intrat în istorie ca poporcre[tin.

RRoommâânniiii îînn lluummeeRomânii locuiesc în spa]iul carpato-danubiano-pontic, în num\r de aproximativ 26 de milioane. Doar 19,4 de

milioane locuiesc în România, restul fiind dispersa]i în ]\rile învecinate.În Ucraina tr\iesc ca. 409.000 de români ([i moldoveni), mai ales în regiunile Cern\u]i (181.800) [i Odessa

(123.000). De amemenea tr\iesc numero[i români în regiunea Transcarpatic\: 32.000 (maramure[eni), Nikolajev(16.673) [i Kirovograd (10.694) - „moldoveni”.

Alte comunit\]i mai mici de români se g\sesc în Voivodina [i Timoc (Serbia, aproximativ 80.000), în Bulgaria[i în Ungaria.

Moldovenii sunt un grup de vorbitori de limb\ român\ din Republica Moldova [i ]\rile învecinate, care dinra]iuni politice au adoptat acest nume, îndeosebi dup\ Al Doilea R\zboi Mondial, când Basarabia a fost separat\de România [i alipit\ la URSS. Dintre cei 3.050.000 de moldoveni, 2.800.000 tr\iesc în Republica Moldova, iarrestul în provinciile Odessa [i Cern\u]i din Ucraina.

Se estimeaz\ c\ peste 1 milion de emigran]i români locuiesc în Statele Unite ale Americii. Cele mai maricomunit\]i se g\sesc în Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania [i New York. În Canada locuiesc peste300.000 de români, iar în Germania 250.000 de români [i 500.000 etnici germani (sa[i [i [vabi) n\scu]i în România.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni )

Despre comunit\]ile multietniceSunt sate în Ardeal, Banat [i Bucovina unde românii convie]uiesc cu sa[ii ori [vabii, socoti]i de obicei ca

reprezentând superioritatea m\car economic\.Dac\ se p\[e[te pragul gospod\riei unui bufean (b\n\]ean originar din Oltenia) din comlo[, nu se va putea

face doesebire de aceea a unui [vab. Gorjanul emigrat acum 200 de ani a g\sit bunul exemplu lâng\ el. Pe cândrudele sale din Gorj tr\iesc poate [i azi tot atât de primitiv, ca [i în trecut, pentru c\ nimeni nu le-a înv\]at altfel,

gorjanul devenit bufean, în Banat, repede a prins ceea ce a v\zut la [vab [i l-a întrecut în unele privin]e. Tot a[a,dac\ se trece prin Ili[e[ti, sat din Bucovina, jum\tate cu moldoveni [i jum\tate cu nem]i. Nici o deosebire în case,în orânduirea gospod\riei, în cultura p\mântului. Sate ca Seli[te de lâng\ Sibiu, ale oierilor odinioar\ pribegi nusunt prin nimic inferioare fa]\ de cele s\se[ti de al\turi. Unde a avut prilej, românul a înv\]at, a putut repede s\se ridice la nivelul altor neamuri cu via]\ mai lini[tit\ în trecut, în orice caz mai lung\ ca preg\tire.

(I.Simionescu, Energii române în str\in\tate, conferin]\ ]inut\ la Ateneul Român pe 24 februarie 1935, în Cultur\ [i civiliza]ie. Conferin]e ]inute la tribuna Ateneului Român, Bucure[ti, 1989)

TTâârrgguull ddee ffeettee ddee ppee MMuunntteellee GG\\iinnaaPe Muntele G\ina din Apuseni se organizeaz\ în fiecare an, în cea mai apropiat\ duminic\ de 20 iulie (Sfântul

Ilie), cea mai mare s\rb\toare tradi]ional\ româneasc\ în aer liber, „Târgul de fete”. Importan]a simbolic\ s-adiminuat în timp, fiind acum doar un spectacol folcloric.

Legenda spune c\ înainte, când mo]ii se ocupau cu extragerea aurului, o g\in\ de aur venea din b\ile deexploatare [i se aseza în vârful muntelui, unde era cuibul s\u în care erau ou\ de aur. Locuitorii comunei Vidra deSus (aflat\ la poalele mun]ilor) au vrut de multe ori s\ o prind\, dar g\ina a fugit, luând cu ea [i aurul din munte.

„Târgul de fete” a fost men]ionat pentru prima dat\ în anul 1816, dar este cu siguran]\ mai vechi. La începutultârgului, doi delega]i din partea mo]ilor din Vidra de Sus [i doi delega]i din partea cri[enilor din Bulze[ti tr\geau olinie de desp\r]ire între mo]i [i cri[eni. Sâmbata seara se adunau feciorii care petreceau. Abia a doua zi veneaufetele [i nevestele [i atunci se încingea dansul (era obligatoriu ca s\ se vad\ c\ fata nu [chioap\ta). La târgparticipau fetele de m\ritat [i fetele mari care voiau s\ fie pe]ite.

Fetele care luau parte la acest târg se preg\teau ani întregi pentru c\ trebuiau s\ ia cu ele [i zestrea. Fiecarefamilie care avea o fat\ de m\ritat î[i ridica un cort în care expunea zestrea [i a[tepta pe]itorii. Pân\ la ora 10 to]ierau ocupa]i cu vânzarea [i cump\rarea de diverse produse. Când î[i alegeau fata, feciorii aduceau cu ei o cureafrumoas\ plin\ de argint [i de aur. Cel mai important moment era „târguirea” fetelor. Dup\ ce negociau [i c\deaula în]elegere, fata era invitat\ la joc [i apoi cântarit\ pe o scândur\ în balans, la cap\tul c\reia era pus\ zestrea.

Dup\ ce î[i alegeau mireasa urma schimbarea de n\fr\mi. Foarte rar se întâmpla ca vreo fat\ care [i-a aduszestrea la târg s\ r\mân\ nemaritat\. Mo]ii credeau c\ numai o încredin]are pe culmea G\inei poate s\ aduc\noroc.

(dup\ http://www.travelworld.ro/romanesc/traditii_obiceiuri/muntele_gaina.php )

Francezii

CCaaddrruu iissttoorriicc::În antichitate, teritoriul de ast\zi al Fran]ei (cea mai mare ]ar\ din Europa Occidental\) era locuit de cel]i.

Romanii îi numeau gali, iar teritoriile locuite de ei – Galia. În secolul I î.Hr., Galia a fost cucerit\ de Imperiul romaniar galii, încetul cu încetul, au adoptat cultura [i limba latin\. Din secolul al III-lea, în Galia p\trund francii de neamgermanic. Astfel, prin amestecul acestor popula]ii, a luat na[tere poporul francez. În secolele II-III, locuitorii Galieiau adoptat religia cre[tin\.

În secolul al V-lea, Clovis a pus bazele regatului franc. Carol cel Mare (768-814) va aduce statul franc la maximasa dezvoltare [i, astfel, a fost creat „Sfântul Imperiu Roman de neam Germanic”. În anul 843, Imperiul Carolingianse dezmembreaz\, iar partea sa occidental\ va forma viitoarea Fran]\.

SSiimmbboolluurrii nnaa]]iioonnaalleeDe[i steagul tricolor (ro[u, alb [i albastru) reprezint\ Fran]a, personajul feminin Marianne a r\mas un simbol

al Fran]ei, al Revolu]iei [i al republicii. Este vorba despre o tân\r\, care poart\ o bonet\ frigian\ pe cap, iar numeles\u provine din numele compus Marie-Anne, foarte r\spândit în secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pemonedele franceze [i pe m\rcile po[tale, ca un simbol al Republicii.

{i coco[ul galic este un stravechi simbol al spiritului francez, existând înc\ din antichitate. A fost reluat însecolul al XVI-lea [i, mai ales, dup\ Revolu]ia de la 1789. Coco[ul apare pe o moned\ de aur francez\ b\tut\ în1899, este întâlnit chiar [i ca emblem\ sportiv\ pe echipamentul na]ionalei Fran]ei.

(http://www.news365.ro/politica/14_iulie__Ziua_Nationala_a_Frant.html )


68

RRoommâânniiii [[ii ffrraanncceezziiiiCa de obicei, Ziua National\ a Fran]ei ne prilejuie[te elogiul adus din suflet Fran]ei. Sunt dou\ secole – secolele

al XIX-lea [i al XX-lea – în care Fran]a [i-a pus o puternic\ amprent\ fie pe cultura românilor, fie pe istoria românilor.O Frant\ care ne-a fost un partener constant, loial, un prieten adev\rat în toate momentele de cotitur\ din

ultimii 200 de ani. În acelasi timp, o Frant\ care a transferat c\tre România valorile democra]iei, valorilerepublicane, pe care am început s\ la în]elegem, cu adev\rat, abia dup\ Revolu]ia din decembrie 1989; valoareaparlamentarismului, a libert\]ii de expresie, de a crea cultur\, f\r\ cenzur\. O Frant\ care ne-a dat foarte mult, dar,în acela[i timp, o Fran]\ c\reia românii nu au ezitat vreodat\ s\ îi dea, la rându-le, pe m\sur\. În Fran]a au creatIonesco [i Cioran, în Fran]a se afl\ [i acum Monica Lovinescu. Un român a dat Fran]ei poate cel mai îndraznet vis,acela de a zbura cu viteza supersonic\; m\ refer la Henri Coand\.

Avem deci un parteneriat cu Fran]a [i nu suntem doar un primitor de cultur\, de democra]ie, de prietenie.Aceea[i prietenie pe care ne-a aratat-o Fran]a i-am ar\tat-o [i noi ori de câte ori am avut ocazia s\ o facem.

(Discursul pre[edintelui României, Traian B\sescu, cu ocazia Zilei Na]ionale a Republicii Franceze, 14 iulie2006 în http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=7851&_PRID=ag )

Ungurii

CCaaddrruull iissttoorriicc::Ungurii au p\truns în Europa în secolele al VIII-lea [i al IX-lea, venind din stepele de la nordul M\rii Negre [i

stabilindu-se în câmpia Pannoniei, pe teritoriul dintre Dun\re [i Tisa. Dup\ ocuparea Panoniei, ungurii s-auamestecat cu popula]iile din zon\ (slavi, germanici, romanici) [i, astfel, s-au pus bazele poporului maghiar.Cre[tina]i sub regele [tefan I cel Sfânt, maghiarii vor juca un rol deosebit de important în istoria Europei.

În secolele VIII-XI, maghiarii p\trund în Transilvania, cuceresc forma]iunile statale existente aici [i colonizeaz\teritoriul intracarpatic atât cu etnici maghiari cât [i cu popula]ii de etnie german\.

Potrivit recens\mântului din 2002, num\rul celor care se declarau de etnie maghiar\ se ridica la 1.434.377,reprezentând 6,6% din totalul popula]iei ]\rii. Cei mai mul]i maghiari tr\iesc în jude]ele Harghita, Mure[, Bihor,Covasna, Cluj etc.

UUnngguurriiii îînn lluummeeNum\rul total al vorbitorilor limbii maghiare este estimat actualmente la cca. 15 milioane de oameni, dintre

care doar 10 milioane tr\iesc pe teritoriul Ungariei. O parte a popula]iei vorbitoare de limba maghiar\ ester\spândit\, începând din anul 1920, în urma tratatelor de pace, în afara Ungariei, pe teritoriul statelor învecinate.Minoritatea maghiarofon\ din România num\r\ cca. 1,7 milioane oameni. În Slovacia tr\iesc cca. 500.000, înSerbia (Voivodina) cca. 293.000 iar în Ucraina aproximativ 170.000 maghiarofoni. Comunit\]i maghiareimportante sunt semnalate în Europa Occidental\, SUA, Canada [i în Australia.

Se apreciaz\ c\ ceva mai mult de o treime din num\rul total al maghiarofonilor din România îl formeaz\ secuii.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiari )

SS\\rrbb\\ttoorriiPrincipalele s\rb\tori ale etnicilor maghiari din România sunt acelea[i ca ale tuturor maghiarilor de

pretutindeni [i sunt comemorate pe 15 martie (este marcat\ Revolu]ia din 1848-1849), pe 20 august (ZiuaSfântului [tefan) sau 6 octombrie (comemorarea martirilor revolu]iei din 1848-1849 de la Arad).

(http://www.divers.ro/files/maghiarii.html )

Germanii

CCaaddrruull iissttoorriicc::În antichitate germanii locuiau teritorii întinse în Europa Central\ [i erau organiza]i în mai multe triburi, precum

alamani, saxoni, frizi [i bavari. Aceste triburi s-au împotrivit cuceririi romane, astfel încât Imperiul Roman nu a reu[itniciodat\ s\ cucereasc\ toate teritoriile locuite de ei. Din secolul al VI-lea, teritoriile germane au fost incluse în statulfranc iar, la mijlocul secolului al X-lea au f\cut parte din Sfântul Imperiu Roman de Na]iune German\. Din secolul


69

al XI-lea, germanii au fost organiza]i în multe state mici, în jurul ora[elor importante (ora[e-state), cu conducere [iadministra]ie proprie. În secolul al XVIII-lea, dou\ mari imperii (Austria [i Prusia) au încercat s\ realizeze, fiecare,unitatea politic\ a germanilor. Aceasta se va realiza abia în a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, de c\tre Prusia,în timpul cancelarului Otto von Bismarck.

Pe teritoriul României, popula]ia de origine etnic\ german\ se împarte în: sa[ii transilv\neni [i [vabii b\n\]eni.Sa[ii transilv\neni (germ. Siebenbürger Sachsen) s-au a[ezat în sudul [i în nord-estul Transilvaniei, începând de lamijlocul secolului al XII-lea [i pân\ la începutul secolului al XIV-lea. Drepturile [i îndatoririle coloni[tilor au foststabilite prin documentul numit Andreanum (diploma Andrean\) emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul1224. Prima form\ de organizare a sa[ilor transilv\neni s-a numit Comitatul Sibiului (sau Provincia Sibiului). Ulterior,între anii 1325-1329, sa[ii s-au organizat în cadrul unor scaune s\se[ti. [vabii b\n\]eni au emigrat în Banat însecolul al XVIII-lea, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei, în special din Suabia (de aici [i denumirea de[vabi).

GGeerrmmaanniiii ddiinn RRoommâânniiaaÎn via]a spiritual\, cultural\ [i economic\ a Bra[ovului, popula]ia de origine german\ a avut o influen]\

deosebit\, constituindu-se ca un adev\rat model de civiliza]ie. Perioada în care coloni[tii germani au emigrat în ]araBârsei este greu de stabilit, din cauza lipsei de documente. Diploma Andrean\ din 1224 spune despre coloni[tiigermani c\ au fost chema]i în Transilvania între anii 1141-1162 de c\tre regele Geza al II-lea al Ungariei. În anul1211, din ordinul regelui Andrei al II-lea, au venit cavalerii teutoni s\ colonizeze ]ara Bârsei. Ei au întemeiat peteritoriul Bra[ovului de ast\zi trei a[ez\ri germane: Corona, în jurul Bisericii Negre, Martinsberg, la vest de dealulCcet\]uia, Bartolomeu, în partea r\s\ritean\ a dealului Sprenghi. Cavalerii teutoni au r\mas în ]ara Bârsei timp de14 ani, dup\ care au fost alunga]i tot de regele Andrei al II-lea pentru c\ inten]ionau s\ întemeieze un stat propriu.

Secolele al XIV-lea [i al XV-lea sunt o perioad\ de progres [i transform\ri pentru ace[ti locuitori ai Bra[ovului.De teama n\v\lirilor turce[ti, se recurge la împrejmuirea ora[ului cu ziduri [i turnuri de ap\rare. Mul]i scriitori afirm\c\ în aceast\ perioad\ sa[ii locuiau între zidurile cet\]ii [i în Bartolomeu, celelalte etnii locuind în afara cet\]ii – in[chei românii [i grecii, iar în Bulumana, maghiarii.

Ocupa]iile principale ale sa[ilor erau: me[te[ugurile (activitatea me[te[ug\reasc\ era bogat\ [i bineorganizat\, fapt dovedit [i de apari]ia în aceast\ perioad\ -1424- a primului regulament de breasl\. Cele mai vechibresle erau breslele cojocarilor, aurarilor [i cositorarilor) [i agricultura (consituia [i ea o ocupa]ie de baz\; chiar [ior\[enii o practicau în ferme luate în arend\.)

(dup\ http://www.brasov.ro/nou/germani.php)

Ru[ii

CCaaddrruu iissttoorriicc::Ru[ii sunt un grup etnic al slavilor r\s\riteni, locuind în principal în Rusia, dar [i în alte ]\ri, în special în cele

învecinate. Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea [i al VI-lea de triburi diferite,cucerite pe rând de invadatori precum go]ii, hunii [i avarii. În secolul al VII-lea, grupul scandinav al varegilor(normanzi) a luat în st\pânire aceste teritorii. Slavii au constituit majoritatea popula]iei începând din secolul al VIII-lea, reu[ind s\ asimileze treptat atât pe cuceritorii scandinavi cât [i popula]ia fino-ugric\ b\[tina[\. În anul 988,sub cneazul Vladimir, slavii r\s\riteni sunt cre[tina]i. În secolele XIII-XV, teritoriile ruse[ti sunt permanent devastatede atacurile t\tarilor care sl\besc statul [i duc la f\râmi]area acestuia. În secolul al XV-lea, ia fiin]\ cnezatulMoscovei, stat care va constitui nucleul marelui stat rus din secolele urm\toare.

RRuu[[iiii îînn lluummeeRu[ii sunt cel mai numeros grup etnic din Europa [i unul dintre cele mai numeroase din lume, însumând o

popula]ie de aproximativ 137 de milioane de oameni pe tot globul. Cam 116 milioane tr\iesc în Rusia [i cam 18milioane tr\iesc în ]\rile învecinate. Un num\r important de ru[i, aproximativ 3 milioane de oameni, tr\iesc în alte]\ri, în special în America de Nord [i Europa Occidental\, dar [î în Europa R\s\ritean\, Asia, [amd. Rusii ocupa cca24% din populatia Republicii Moldova.


70

Cre[tinismul Ortodox este credin]a dominant\ în rândurile ru[ilor. Mai corect spus, marea majoritate a ru[ilorse supun autorit\]ii Bisericii Ortodoxe Ruse, care a jucat un rol esen]ial în dezvoltarea identit\]ii na]ionale ruse[ti.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Rus )

RRuu[[iiii lliippoovveenniiEtnie de sorginte slav\ oriental\, ru[ii lipoveni apar pe actualul teritoriu al României, îndeosebi în Dobrogea,

începând de la mijlocul secolului al XVII-lea, dup\ schisma bisericii ortodoxe ruse. Imediat dup\ sinodul din 1654în care Patriarhul Nikon a reformat biserica rus\, au început o serie de m\suri restrictive din partea autorit\]ilorlaice [i religioase ruse, care vor culmina cu venirea la putere a lui Petru I cel Mare (1682-1725) [i introducerea dec\tre acesta a unor m\suri de europenizare. Refuzul unor credincio[i de a accepta înnoirea a f\cut ca ace[tia s\fie supu[i unor m\suri administrative foarte restrictive [i obliga]i s\ poarte o vestimenta]ie specific\.

Nemaiputând s\ suporte toate aceste restric]ii, staroverii (credinciosii de rit vechi) vor lua calea pribegiei,raspândindu-se în întreaga lume (Polonia, Canada, Alaska, Japonia), inclusiv la gurile Dun\rii, în Dobrogea. Aceast\din urm\ destina]ie a fost preferat\ pentru c\, la origine fiind pescari din zona râurilor Don [i Nipru, ei au pututrelua practicarea acestei meserii.

(http://www.divers.ro/files/rusii_lipoveni.html )

SS\\rrbb\\ttoorrii aallee rruu[[iilloorr lliippoovveenniiCel mai bine s-au p\strat obiceiurile legate de Maslenita (S\pt\mâna Brânzei sau L\sata Secului) – s\pt\mâna

de dinaintea intr\rii în postul Pa[telui. Este o s\pt\mân\ de voie bun\, s\rb\torit\ cu cântece vesele pe str\zilelocalit\]ilor [i cu preparate lactate specifice: vareniki, blini, piroghi, etc.

În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarb\, în timp ce credincio[ii ]in înmâini lumân\ri [i crengu]e de salcie sfin]ite cu aceast\ ocazie.

Pa[tele, o s\rb\toare foarte important\ pentru ru[ii lipoveni, se s\rb\tore[te în familie, cu ou\ vopsite [icozonac, ce se sfin]esc în diminea]a Învierii, dup\ liturghie. Mielul nu face parte din tradi]ia ru[ilor lipoveni. În toat\perioada Pa[telui, exist\ la ru[ii lipoveni obiceiul de a se pupa de trei ori când se întâlnesc, pronun]ând „Hristos aînviat!” („Hristos voskrese!”) [i respectiv „Adev\rat a înviat!” („Voistinu voskrese!”).

(http://www.crlr.ro/lipoveni_obiceiuri.php )

Sârbii

CCaaddrruull iissttoorriicc::Sârbii fac parte din ramura slavilor de sud [i sud-vest. Ei s-au a[ezat la sud de Dun\re în secolul al VII-lea iar în

a doua jum\tate a secolului al IX-lea au adoptat religia cre[tin\. În anul 1190, [tefan Nemania proclam\ statul sârbindependent.

Ast\zi, Serbia este situat\ în cuprinsul a dou\ regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest [i partea de sud aCâmpiei Panoniei.

Sârbii au migrat pe teritoriul României în a doua jum\tate a secolului al XIV-lea [i pân\ în secolul al XVII-lea,stabilindu-se, în special, în Banat [i Cri[ana.

Conform recens\mântului din 2002, în România tr\iesc 22.561 de etnici sârbi (0,11% din popula]ia ]\rii). Ceimai mul]i tr\iesc în jude]ele Timi[, Cara[ Severin, Arad [i Mehedin]i.

VViittddoovvddaannuullVitdovdanul (28 iunie), sau s\rb\toarea Sfântului Vit, este una din cele mai importante s\rb\tori ale

comunit\]ii sârbe[ti, al\turi de reuniunea carasovenilor (15 august) sau de s\rb\torile religioase cre[tine. Tradi]ialeag\ aceast\ s\rb\toare de confrunt\rile dintre armatele cre[tine [i oastea otoman\. În urma înfrângeriicre[tinilor, la Kosovopolje (1389), Sebia a devenit stat vasal al Imperiului Otoman. Iat\ care este istoria acesteis\rb\tori: “La 28 iunie 1389, turcii, condu[i de sultanul Murad, au învins deta[amentele sârbe la Kosovo.Conduc\torul sârb, Laz\r, a pierit în timpul luptei, dar nici sultanul turc nu a supravie]uit victoriei, deoarece viteazulsârb Milos Obilic’ a p\truns în tab\ra tuc\, s-a apropiat de cortul sultanului [i l-a str\puns cu spada. Obilic’ era cinstitca un erou, ca un simbol al celor ce scap\ lumea de tirani. Timp de mai bine de cinci secole patrio]ii sârbi au


71

celebrat la 28 iunie s\rb\toarea sfântului Vit – Vidovdan, carea avea o dubl\ semnifica]ie: ziua în care [i-au pierdutliberttea, dar [i fapta m\rea]\ a atentatorului-erou.”

(V.P.Borovic’a, Atentate care urmau s\ schimbe lumea, Bucure[ti, 1978)

Bulgarii

CCaaddrruull iissttoorriicc::Bulgarii, popor de neam mongolic, au p\truns la sudul Dun\rii, prin Dobrogea, în anul 681. Aici, au format

un stat, recunoscut de c\tre Imperiul Bizantin, iar, prin amestecul cu popula]ia care deja locuia aceste teritorii, aufost slaviza]i. În a doua jum\tate a scolului al IX-lea, în timpul ]arului Boris, cre[tinismul devine religia oficial\ abulgarilor. Tot atunci, apare alfabetul slav elaborat de fra]ii Kiril [i Metodiu, cunoscut sub numele de alfabet chirilic.Ast\zi, bulgarii locuiesc în Peninsula Balcanic\, la sud de Dun\re. Comunit\]i ale etnicilor bulgari se afl\ în toatestatele vecine Bulgariei, dar [i în alte col]uri ale lumii. Pe teritoriul României, bulgarii au venit în special în secolulal XVII-lea, refugiindu-se de sub st\pânirea otoman\.

BBuullggaarriiii ddiinn RRoommâânniiaaPotrivit rezultatelor recens\mântului din 2002, num\rul cet\]enilor români de origine bulgar\ era de 8025

(sub 0,10%), fa]\ de 9851 (tot sub 0,10%) înregistra]i la recens\mântul din 1992. Dintre ace[tia, cei mai mul]itr\iesc în vestul ]\rii, în Banat: cam dou\ treimi în jude]ul Timi[, circa o zecime în jude]ul Arad. Restul sunt localiza]iîn sudul ]\rii: în Dâmbovi]a, o zecime, precum [i în Bucure[ti, jude]ele Constan]a [i Tulcea. Ast\zi, aceast\popula]ie se compune din dou\ comunit\]i principale, distincte din punct de vedere cultural-istoric [i organizatoric:cea a bulgarilor b\n\]eni, de confesiune catolic\, [i cea a bulgarilor din sudul României, respectiv Oltenia, Muntenia[i Dobrogea, de confesiune ortodox\. Aceste grup\ri ale diasporei bultare au în comun originea etnic\, graiul,unele asem\n\ri în cultura tradi]ional\ [i, în special, caracterul lor agrar. Ele se deosebesc, îns\, prin a[ezaregeografic\, religie, particularit\]i culturale [i dialecte pecifice, destin istoric [i gradul de men]inere a caracterului loretnic. Etnici bulgari tr\iesc [i în nordul ]\rii, la Sighetul Marma]iei, încadrându-se în contingentul de 0,55% alminorit\]ilor din ora[, împreun\ cu etniile evreiasc\, german\, slovac\, ceh\, armean\ etc.

(România, o Europ\ în miniatur\, Bucure[ti, 2005)

MM\\rr]]ii[[oorruullUna din s\rb\torile cele mai cunoscute în comunit\]ile bulg\re[ti este M\r]i[orul, asem\n\tor, de altfel, cu

tradi]ia româneasc\. Legenda m\r]i[orului este foarte veche, datând din perioada hanului Asparuh, cel care i-acondus pe bulgari pe teritoriul actualei lor ]\ri, în anul 681. Pe când sora sa Huba [i fratele s\u Boian se aflau înprizonierat, Asparuh le-a trimis un [oim care avea legat un fir de a]\ alb\, pentru a-i în[tiin]a c\ îi va ajuta s\evadeze. Cei doi au reu[it s\ fug\, îns\, în apropiere de malul Dun\rii, Boian a fost ucis de urm\ritori. Huba a datdrumul [oimului care avea legat de picior firul de a]\ alb\ înro[it de sângele fratelui s\u, pentru a-i da de vestehanului despre moartea lui Boian. La aflarea ve[tii, de durere, Asparuh a poruncit osta[ilor s\ poarte un fir de lân\alb\ [i unul de lân\ ro[ie pentru a-i feri de necauzuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 martie 681.

(dup\ http://www.divers.ro/files/bulgarii.html )

C. Momente ale istoriei

CCoonndduucc\\ttoorrii,, eerrooii,, eevveenniimmeennttee

Alexandru cel Mare

CCaaddrruull iissttoorriicc::Alexandru Macedon a fost rege al Macedoniei (336-323 î.Hr.), fiul al lui Filip II, regele Macedoniei (359-336

î.Hr) si al prin]esei Olympia, originar\ din Epir. A fost educat ini]ial de c\tre Leonidas [i apoi de c\tre Aristotel, ac\rui înv\]\tur\ l-a marcat pentru tot restul vie]ii.


72

Alexandru cel Mare s-a impus ca un geniu al artei militare a Antichit\]ii, fiind un strateg [i tactician militar deexcep]ie. A fost un maestru des\vâr[it al folosirii în lupt\ a falangei macedonene. La numai 16 ani i s-a încredin]atconducerea statului pe perioada campaniei tat\lui s\u contra Bizan]ului, iar la 18 ani a luat parte la lupta de laCheroneea, unde în fruntea cavalerei a zdrobit deta[amentul sacru teban.

La moartea violent\ a tat\lui s\u, de care unele izvoare o acuz\ chiar pe Olimpia, a succedat la tron, cusprijinul generalilor Parmenion [i Antipatros [i a impus hegemonia Macedoniei în lumea greceasc\. Pentru aceastaa purtat campanii în Tracia [i Illirya, mai precis contra triburilor ge]ilor [i ilirilor. Apoi, a în\bu[it o revolt\ a ora[elorgrece[ti-Atena, Arcadia [i Elida, cucerind [i distrugând Teba (335 î.Hr), dar iertând Atena. În final, este confirmatîn calitate de hegemon al Ligii Helenice de la Corint.

În aceste condi]ii, a pus în aplicare planul ini]iat de tat\l s\u, de a cuceri Imperiul Persan într-o campanie carea r\mas în istorie ca un exemplu str\lucit al artei militare a lui Alexandru (334-323 î.Hr.). Începând campania, atraversat Hellespontul, la Abidos, dup\ unele izvoare, cu 30000 de infanteri[ti [i 5000 de c\l\re]i [i a începutluptele cu Darius III Codommanos, suveran al per[ilor (336-332 î.Hr). Ini]ial, a urm\rit eliberarea ora[elor grece[ti[i restabilirea independen]ei Egiptului.

Dup\ victoriile ob]inute la Granicos (334 î.Hr) [i Issos (333 î.Hr) [i-a consolidat st\pânirea în Asia Mic\,preluând controlul asupra Misiei, Lidiei, Cariei, Liciei, Frigiei, Pisidiei. A eliberat ora[ele grece[ti Efes, Halikarnas,Milet, iar apoi a cucerit pe rând Siria, Fenicia, Palestina, Egiptul, ceea ce i-a adus [i perspectiva unei suprema]iinavale în fa]a per[ilor. A z\bovit vreme de [ase ani în Egipt, unde a fondat Alexandria [i a fost primit ca un faraon,dând dovad\ de un respect deosebit fa]\ de religiile locale. În 331 î.Hr a reluat înaintarea c\tre nord [i a supusMesopotamia.

S-a c\s\torit cu o prin]es\ sogdian\, Roxana, care i-a dat un fiu. A p\truns c\tre zonele din nordul Indiei, darîn fa]a refuzului trupelor de a merge mai departe a început retragerea c\tre Susa. Imperiul s\u s-a întins dinMacedonia în India, din Caucaz la Oceanul Indian, fiind cel mai mare stat, pe care îl cunoscuse pân\ atunci lumeaantic\. Capitala [i-a stabilit-o la Babilon. Instaurat st\pân al acestui imens imperiu, a trebuit s\ fac\ fa]\numeroaselor r\scoale, ca de exemplu, cea dezl\n]uit\ de solda]ii macedoneni la Opis. A fondat numeroasea[ez\ri noi, ca de exemplu: Kandahar [i Herat (în Afganistanul de azi). {i-a luat titlul de mare rege, încercând s\se revendice ca un urma[ al Ahemenizilor, dinastia persan\. Ca urmare, s-a c\s\torit pentru a treia oar\ cu unadintre fiicele lui Darius III, pe nume Stateira, s-a înconjurat de nobili per[i, a introdus la curte multe dintreceremoniile de tip oriental. În 324 î.Hr a organizat la Susa o uria[\ nunt\, în cadrul c\reia 10000 dintre ofi]erii [isolda]ii s\i s-au c\s\torit cu persane.

S-au pus, astfel, bazele civiliza]iei elenistice, ce reprezint\ o simbioz\ a lumii grece[ti [i a celei orientale. Pecând preg\tea o campania împotriva Arabiei, a pierit la Babilon, probabil otr\vit sau bolnav de malarie. La moarteasa, uria[ul imperiu s-a f\râmi]at. Generalii s\i, denumi]i [i diadohi, au împ\r]it statul [i au pus bazele regatelorelenistice.

DDeesspprree ppeerrssoonnaalliittaatteeaa lluuii AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn„…A domnit timp de doisprezece ani [i opt luni…Era un b\rbat cu o statur\ foarte frumoas\, foarte viguros,

foarte ager [i îndr\zne] ca nimeni altul; c\uta cu patim\ orice prilej de slav\ [i se avânta nebune[te în mijloculprimejdiei… Singurul lucru care îi f\cea imens\ pl\cere era lauda…[i mai avea darul de a [ti cum s\ î[i îmb\rb\tezeoamenii, umplându-le cugetele de n\dejde [i spulberând frica din ei, în momentele grele…”

(Arrian, EExxppeeddii]]iiaa lluuii AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn îînn AAssiiaa, Bucure[ti, 1966)

AAlleexxaannddrruu MMaaccddeeoonn îînncceeppee ccaammppaanniiaa îîmmppoottrriivvaa ppeerr[[iilloorr [[ii ttrreeccee ssttrrââmmttooaarreeaa HHeelleessppoonntt„......Grecii se adunar\ în Istmul Corintului [i hot\râr\ s\ porneasc\ în expedi]ie împreun\ cu Alexandru

împotriva per[ilor. Ei îl proclamar\ pe acesta comandant suprem. Deoarece veniser\ în num\r mare s\-l vad\ atâtb\rba]i care se îndeletniceau cu treburile statului, cât [i filozofi, felicitându-l cu to]ii, Alexandru s-a gândit c\ [iDiogene din Sinope – care tr\ia atunci la Corint – are s\ fac\ acela[i lucru.

Cum acestuia pu]in îi p\sa de Alexandru [i r\mânea în tihna lui..., regele se duse la el [i-l g\si întins la soare.Sosind acolo oameni atât de mul]i, Diogene s-a ridicat pu]in – ca s\ poat\ [edea – [i l-a privit p\trunz\tor peAlexandru. Acesta l-a salutat [i i-a vorbit, întrebându-l dac\ are nevoie de ceva. „D\-te – zise Diogene – pu]in la oparte din lumina soarelui”.


73

Se poveste[te c\ Alexandru a r\mas atât de impresionat de cele auzite, încât, de[i acela se uitase la el cudispre], îl cuprinse admira]ia pentru mîndria [i demnitatea omului aceluia. Astfel, pe când la întoarcere înso]itoriilui îl luau în râs pe Diogene [i f\ceau mare haz de el, regele spuse: „ Ei bine, dac\ n-a[ fi Alexandru, a[ vrea s\ fiuDiogene”...

... Oastea lui Alexandru, dup\ spusele scriitorilor care dau cifra cea mai mic\, num\ra treizeci de mii depedestra[i [i patru mii de c\l\re]i. Cei care ne dau îns\ cifra cea mai mare sunt de p\rere c\ au fost patruzeci [itrei de mii de pedestra[i [i cinci mii de c\l\re]i.

Dar, cu toate c\ pornea în expedi]ie cu mijloace atât de slabe [i de m\rginite, el nu s-a urcat în corabie înaintede a fi d\ruit prietenilor – cump\nind felul vie]ii fiec\ruia – unuia p\mânt, altuia un sat, unui al treilea veniturilevreunei târgu[or sau ale vreunui port. Dup\ ce, în felul acesta, fuseser\ cheltuite [i atribuite în scris aproape toatebunurile regale, Perdiccas l-a întrebat: „Rege, dar ]ie ce-]i la[i?” Alexandru îi r\spunse c\ lui î[i las\ speran]ele.Atunci Perdiccas zise: „Ei bine, vom porni [i noi în expedi]ie împ\rt\[indu-]i [i noi din aceste speran]e”.

Cu astfel de sim]\minte [i însufle]it de asemenea n\dejdi, Alexandru trecu Helespontul. Urcând la Ilion, eladuse jertfe Atenei... Între timp, generalii regelui persan Darius adunaser\ o armat\ puternic\, rânduind-o de-alungul râului Granicos...

Alexandru s-a aruncat în râu cu treisprezece cete de c\l\re]i . El a înfruntat ploaia s\ge]ilor [i locurilepr\p\stioase, care erau înt\rite cu arme [i cai. Valuri mari îl acopereau cu apa lor pe Alexandru, mai-mai s\-l târascacu ele. Alexandru p\rea acum asemenea unui om înnebunit, conducându-[i oastea mai degrab\ cu disperare decâtunei drepte judec\]i...

Apoi, l-au atacat c\lare, împreun\, doi generali: Rhoisaces [i Spithridates. Pe acesta din urm\ Alexandru aputut s\-l ocoleasc\. El a aruncat lancea împotriva lui Rhoisaces, care purta plato[\. Lancea se frânse [i regelen\v\li asupra lui cu pumnalul.

Ei se înc\ierar\ la lupt\. Atunci, Spithridates...îi d\du lui Alexandru o lovitur\ cu securea de lupt\ a per[ilor,izbindu-l în smocul coifului [i într-una dintre aripile acestuia. Coiful n-a prea rezistat acestei lovituri, a[a ca luiAlexandru tai[ul securii îi atinse firele de p\r de pe cap.

...Preg\tindu-se Spithridates s\-i dea cea de-a doua lovitur\, i-a luat-o înainte Cleitos cel Negru, care i-astr\puns mijlocul cu lancea. În acelasi timp s-a pr\bu[it [i Rhoisaces sub lovitura s\biei lui Alexandru.

...Se spune c\ dintre pedestra[ii barbarilor au c\zut dou\zeci de mii, iar dintre c\l\re]i, dou\ mii [i cinci sute.Despre oamenii lui Alexandru, Aristobul afirm\ c\ au murit, în total, patru sute [i treizeci, dintre care nou\ eraupedestra[i. Alexandru porunci s\ li se înal]e statui din aram\, care au fost lucrate de Lisip.

Împ\rt\[ind apoi grecilor [tirea izbânzii, regele trimise aparte atenienilor trei sute de scuturi de la prizonieri...” (Plutarh, VViiaa]]aa lluuii AAlleexxaannddrruu,, 1144--1199,, în Feder, VViieewwppooiinnttss iinn WWoorrlldd HHiissttoorryy, New York, 1974)

GGeeoo BBooggzzaa ddeesspprree AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn„„…În lumea umbrelor, câteva st\teau de vorb\:— Eu am fost locotenent. Am pornit primul la atac.— Eu am fost colonel. Regimentul meu s-a acoperit de glorie.— Eu am fost general de stat major. Am avut 34 de decora]ii.— Dar tu ce ai fost ? întrebar\ o umbr\, care st\tea mai la o parte.— Eu am fost Alexandru cel Mare…”

AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn--sstt\\ppâânnuull OOrriieennttuulluuii„...St\pânul de necontestat al lumii începea s\ î[i culeag\ roadele nemaipomenitelor [i irepetabilelor lui

sucese. În drum spre Babilon, l-au întâmpinat delega]ii de libieni, cartaginezi, ...greci, macedoneni, iliri..., toateprezentându-i felicit\ri pentru fericita reântoarcere din campanie [i asigurându-l de bunele lor sentimente. [i chiardac\ nu o fi avut o în minte pân\ acum, nu e oare normal s\ consider\m c\ cel mai târziu acum se va fi n\scutideea unui imperiu cu adev\rat mondial...? „

(Alexandru Suceveanu, AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn, Bucure[ti, 1993)


74

Decebal [i Traian

CCaaddrruu iissttoorriicc::Decebal a fost rege al dacilor (87-106). A fost probabil fiul lui Scorillo, rege (?-68/69 d.Hr) [i succesorul lui

Duras, rege dac (68/69-87?). Devenit rege, dup\ abdicarea lui Duras, în timpul domniei c\ruia, dacii luptaser\,al\turi de alia]ii lor la sud de Dun\re, contra romanilor, Decebal s-a confruntat cu campania roman\ la nord deDun\re (87 d.Hr). În cadrul s\u, dovedind reale calit\]i de strateg militar, a înfrânt pe prefectul pretoriului, CorneliuFuscus, aflat în fruntea a cinci-[ase legiuni, la Tapae (Por]ile de Fier ale Transilvaniei) (87 d.Hr). În anul urm\tor, asus]inut o nou\ lupt\, de data aceasta, foarte sângeroas\ cu trupele romane conduse de Tettius Iulianus,guvernatorul Moesiei, dar, în cele din urm\, a fost înfrânt. Ulterior, profitând de dificult\]ile romanilor în r\zboiulcu cvazii [i marcomanii, a încheiat o pace avantajoas\ cu romanii (89 d.Hr). Astfel, Decebal a devenit client alImperiului Roman, a cedat romanilor câteva capete de pod la Dun\re, iar în schimb, a primit subsidii [i ingineriromani, pe care i-a utilizat pentru refacerea sistemului de fortifica]ii din Dacia, mai ales din zona Or\[tiei. R\zboiula reizbucnit în perioada domniei lui Traian, împ\rat (98-117). În timpul primului r\zboi traian (101-102 î.Hr),Decebal a fost îns\ înfrânt, din nou, la Tapae, dar sperând c\ poate r\sturna victoria în lupt\ de partea sa, a ini]iat[i condus expedi]ia din Dobrogea, al\turi de sarma]i [i roxolani, pentru a sl\bi presiunea roman\ asupra Banatului(iarna lui 101-102 d.Hr). Înfrângând în acest r\zboi pe daci, în 102, armata roman\ a p\truns în Mun]ii Or\[tiei,cucerind cetatea de la Coste[ti, ceea ce l-a f\cut pe Decebal s\ cear\ pace. Noul tratat a con]inut prevederi durepentru daci (102). De fapt, acesta nu a fost decât un simplu armisti]iu [i a prefa]at ultimul r\zboi (105-106 d.Hr).Pretextul a fost faptul c\ Decebal a capturat pe Caius Longinus, comandantul trupelor romane din Dacia, careulterior, s-a [i sinucis. Luptele reizbucnind, armata roman\ a cucerit capitala dacic\, Sarmisegetuza Regia. Conformizvoarelor istorice, Decebal, fiind urm\rit de c\tre romani, s-a sinucis, pentru a evita s\ fie târât în triumful lui Traiande la Roma. Capul [i mâna dreapt\ i-ai fost prezentate lui Traian, de c\tre Tiberius Claudius Maximus, în castrul dela Ranisstorum, iar apoi aduse la Roma [i aruncate pe treptele de la Gemoniae. Dacia a fost transformat\ înprovincie imperial\ roman\ (106).

Traian (53-117) a fost împ\rat roman (98-117), fiind originar din Spania. În perioada domniei lui Domi]ian, aluptat cu triburile germane [i apoi a fost numit guvernator al Germaniei Superior. A fost adoptat de MarcusCocceius Nerva, care apoi, l-a cooptat la conducere [i, în final, l-a proclamat regent [i succesor la tron (97). Domniasa a reprezentat apogeul Imperiului Roman, care se întindea pe trei continente, mai precis: Europa, Asia [i Africa.S-a ar\tat interesat s\ consolideze autoritate central\ [i s\ pun\ ordine în finan]ele Imperiului. A reorganizat [idisciplinat for]ele armate. Totodat\, a fost preocupat de consolidarea grani]ei de pe Rin [i Dun\re. A purtatr\zboaie cu Dacia, condus\ de Decebal, pe care a supus-o dup\ dou\ r\zboaie (101-102; 105-106). A pus bazeleprovinciei romane Arabia (105). A construit un nou forum la Roma (dup\ 107). Ca urmare a încerc\rii sale de aîngloba Armenia în sfera de influen]\ a romanilor, a purtat un nou r\zboi cu par]ii (114-115). A cucerit Armenia[i a înfrânt pe par]i, primind titlul de „Parthicus Maximus”. A redactat o istorie a luptelor cu dacii, care îns\ s-apierdut. A fost succedat de c\tre Hadrian, care fusese adoptat înc\ din timpul vie]ii de Traian.

DDeesspprree DDeecceebbaall“…Decebal, om cu mare pricepere în treburile r\zboiului, cu mare iscusin]\ în executarea opera]iilor de lupt\.

{tia foarte bine când era momentul s\ atace [i când trebuia s\ se retrag\, era me[ter în a intinde curse [i în acâ[tiga victoria în lupt\, iscusit când era cazul s\ profite din plin de victorie sau când era în folosul s\u s\ p\r\seasc\b\t\lia, dac\ se sim]ea în inferioritate. Aceste însu[iri au f\cut din Decebal pentru mult\ vreme un adversar alromanilor demn de temut...”


DDeesspprree aaccttiivviittaatteeaa lluuii DDeecceebbaall„...Decebalus...concentra o mare în]elepciune cu foarte mult spirit de prevedere, cu modera]ie, curaj, hot\râre

rapid\, viclenie [i pricepere militar\, într-o atare perfec]iune, încât Duras, predesorul s\u, i-a predeat tronul [idomnia, în credin]a [i convingerea c\ este mult mai demn de ele...”

(L. A. Gebhardi, GGeesscchhiicchhttee ddeess RReeiicchhss UUnnggaarrnn uunndd ddiiee ddaammiitt VVeerrlluunnddee nneeuu SSttaatttteenn, Lepizig, 1778)


75

DDeesspprree TTrraaiiaann„...Acesta era un om cu totul deosebit, mai ales prin dreptatea [i b\rb\]ia sa, precum [i prin simplitatea

moravurilor sale. Avea un trup vânjos [i înfrunta toate greut\]ile cot la cot cu ceilal]i; iar cu sufletul era la în\l]ime,deoarece nici nu se l\sa purtat de îndr\zneal\, nici împiedecat de b\trâne]e...”


AAccttiivviittaatteeaa îîmmpp\\rraattuulluuii TTrraaiiaann„..De vreme ce toate drumurile din Italia erau într-o stare atât de proast\, Traian a început un program de

refacere a drumurilor. În zonele umede [i noroioase a pavat drumurile cu pietre sau le-a în\l]at deasupra niveluluip\mântului, pe taluzuri înalte. A cur\]at solul dur [i spinos [i a construit poduri peste râurile care erau greu detrecut.....

Acolo unde un drum era prea lung, el construia unul mai scurt. Dac\ era un drum dificil din cauza înal]imiiunor dealuri, el îi schimba direc]ia f\cându-l s\ treac\ prin zone mai u[or de trecut. Dac\ un drum trecea printr-ozon\ care era pustie sau plin\ de animale s\lbatice, închidea drumul [i construia în schimb unul nou într-o zon\populat\....”.

(Philip Sauvin, TThhee OOlldd WWoorrlldd, London, 1979)

IImmppeerriiuull RRoommaann îînn ppeerriiooaaddaa ddoommnniieeii lluuii TTrraaiiaann„...Grani]ele Imperiului Roman, care de la Augustus au fost mai mult ap\rate decât m\rite cu glorie, le-a întins

în lung [i în lat. În Germania, dincolo de Rin, a zidit noi cet\]i. Înfrângând pe Decebal, a cucerit Dacia [i f\cu oprovincie din ]\rile de dincolo de Dun\re... Lungimea acestei provincii de jur împrejur este de 1000000 de pa[i...Cuprinde din nou Armenia pe care o ocupaser\ par]ii...., albanilor le d\du un rege..., cuceri [i lu\ în st\pânire... oîntins\ st\pânire din Persia, apoi Seleucia...[i Messenia. P\trunse pân\ în India [i la Marea Ro[ie....”

(Eutropius, IIssttoorriiaa rroommaann\\, Bucure[ti, 1916)

LLeeggeenndd\\ ppooppuullaarr\\ ddeesspprree TTrraaiiaann„Apoi cic\ Traian asta a fost un împ\rat vestit nevoie mare. El a f\cut r\zboiul cu toate popoarele [i pe toate

le-a supus. [i tot el cic\ a cuprins ]ara asta care înainte a fost a dacilor.Ce plâns [i ce jale era, vai, mam\, pe femeile dacilor! Plângeau de s\rea c\ma[a de pe ele, c\ci vezi dumneata,

cine era s\ le mai fac\ lor rostul [i agoniseala casei, cine s\ le mai vad\ de copii?Dar n-a trecut vreme mult [i Traian, ca s\ le împace, a poruncit s\ fie adu[i de la Roma oameni tot unul [i

unul, pe care s\-i dea de b\rba]i nevestelor în locul dacilor uci[i.Din ei s-au tras românii no[tri de azi....”

(LLeeggeennddee ppooppuullaarree rroommâânnee[[ttii, Bucure[ti, Chi[in\u, 2001)

Carol cel Mare

CCaaddrruull iissttoorriicc::Carol cel Mare (742–814) a fost rege al francilor (768–814) [i împ\rat roman (800–814). A fost nepotul lui

Carol Martel, majordom al palatului în Austrasia [i Neustria (714–741), conduc\tor al francilor (725–741) [i fiul celmare al lui Pepin III Cel Scurt [i al Bertei, fiica lui Caribert, conte de Laon. În 754 a primit din partea papei, al\turide membrii familie sale, titlul de Patricium Romanorum, care i-a conferit calitatea de ap\r\tor al Romei, func]ierezervat\ prin tradi]ie exarhului de la Ravenna. La moartea tat\lui s\u a primit o parte din Aquitaine, Austrasia,Frisia Occidental\, Hesa, Franconia, Turingia, Neustria, iar fratele s\u, Carloman, Burgundia [i Provence. Ini]ial acondus al\turi de fratele s\u, Carloman (768–771). Ulterior, la moartea lui Carloman, a exclus pe mo[tenitoriifratelui s\u [i ca urmare [i a recunoa[terii lui Carol de c\tre nobilii din teritoriile de]inute de c\tre Carloman, aref\cut unitatea statului franc. Domnia sa a coincis cu apogeul statului franc, a c\rui hotare au fost mult l\rgite.A fost unul dintre cei mai de seam\ ap\r\tori ai cre[tin\t\]ii [i sus]in\tor al Papei, încurajând pe deplin opera decre[tinare a misionarilor trimi[i de la Roma. Profitând de cererea de ajutor al lui Adrian I, pap\ (772–795) a p\trunsîn regatul longobard [i a asediat Pavia, Verona, a înfrânt pe longobarzi la Chiuse de Susa [i s-a proclamat rege alItaliei [i protector al Sfântului Scaun. A luptat eroic contra arabilor (778; 796–801), saxonilor, pe care i-a convertitprin for]\ la cre[tinism (772–804), bavarezilor, condu[i de c\tre ducele Tassilo (787–788), avarilor, alia]i cu bavarezii


76

(778). A organizat pe baze noi statul franc, a înfiin]at institu]ia trimi[ilor imperiali (missi dominici), care controlauactivitatea din provincii, iar la frontiere a pus bazele unor m\rci de ap\rare, precum: oriental\, danez\, Altmark,spaniol\, friul\. Capitala [i-a stabilit-o la Aachen (Aix-la-Chapelle), pe care contemporanii au denumit-o [i NouaRom\. Centrul puterii sale a fost palatul, unde au ap\rut importan]i demnitari, ca de exemplu: cancelarul,conetabilul, sene[alul. Problemele cele mai importante erau dezb\tute în adun\rile anuale ale laicilor [iecclezia[tilor, dar Carol a avut întotdeauna ultimul cuvânt, iar legile au fost promulgate sub forma capitulariilor.Dominând Occidentul Europei, în anul 800 a fost încoronat la biserica Sf. Petru de la Roma de c\tre Leon III, pap\(795-816) în calitate de împ\rat roman, reînviind astfel tradi]ia politic\ a Imperiului Roman. Astfel, s-a ref\cutImperiul Roman sub numele de Sfântul Imperiu, care s-a dorit a fi Imperium Christianum. Noul împ\rat era numitsuveran al Occidentului [i [i-a exercitat autoritatea asupra unui teritoriu uria[ de la Oceanul Atlantic la Tisa [i dela Marea Baltic\ [i cea a Nordului pân\ la Insulele Baleare. S-a afirmat ca un promotor al ideii imperiului universalde inspira]ie roman\. Este considerat de c\tre mul]i unul dintre p\rin]ii Europei [i primul împ\rat european. De[iera semidoct [i abia [tiind s\ semneze, a sprijinit dezvoltarea culturii, care a cunoscut a[a-zisa „Rena[tereacarolingian\”. Astrfel, în perioada domniei sale au activat importante personalit\]i ale culturii, precum: Alcuin,Teodulf, Petru din Pisa, Eginhard [i al]ii, au fost puse bazele Academiei Palatine de la Aachen, s-au redactatmanuscrise, au avut loc dezbateri privind educa]ie [i semnifica]ia sa. A fost venerat peste veacuri, fiind canonizatîn perioada domniei lui Frederic I Barbarosa, împ\rat german (1152–1190).

PPoorrttrreettuull lluuii CCaarrooll cceell MMaarree“…Era lat [i voinic la trup, înalt de statur\, dar f\r\ a trece prea mult de m\sura potrivit\, c\ci m\sura de [apte

ori lungimea picioarelor sale. Avea cre[tetul capului rotund, ochii foarte mari [i ageri, nasul ceva mai lung decâtm\rimea obi[nuit\, un p\r alb frumos, fa]a voioas\ [i senin\. De aceea, fie c\ st\tea în picioare, fie c\ [edea,înf\]i[area sa r\spândea o puternic\ impresie de autoritate [i deminitate...Se deda cu râvn\ la c\l\rie [i vân\toare.Pentru el, aceasta era ceva înn\scut, deoarece cu greu s-ar putea g\si pe p\mânt un popor care s\ se poat\asem\na în acest me[te[ug cu francii...

(Eginhard, VViiee ddee CChhaarrlleemmeeggnnee, Paris, 1923)

SSccrriissooaarreeaa lluuii CCaarrooll cceell MMaarree cc\\ttrree PPaappaa LLeeoonn IIIIII ((779955))„[...] A[ vrea s\ stabilesc cu Domnia Voastr\ o în]elegere inviolabil\ privind credin]a [i ...mil\, prin care...

binecuvântarea apostolic\ s\ fie cu mine pretutindeni [i prin care Sfântul Scaun al Bisericii Romane, de la Roma,s\ fie permanent ap\rat,… prin devotamentul meu… Este rolul meu s\ ap\r oriunde Sfânta Biseric\ a lui Christos,pe de-o parte, cu armele împotriva atacurilor p\gânilor [i distrugerilor necredincio[ilor; pe de alt\ parte, prinr\spândirea credin]ei catolice.

...Rolul t\u, Prea Sfinte P\rinte, este s\ î]i ridici mânile, împreun\ cu Moise, pentru a ajuta, prin rug\ciuniletale, victoria armelor noastre. S\ sprijini]i legile canonice [i s\ respecta]i întotdeauna regulile stabilite de Sfin]iiP\rin]i, astfel încât via]a Dumneavoastr\ s\ urmeze in toate aspectele calea cea sfânt\, pentru ca s\ nu rosti]i, cugura voastr\, decât rug\ciuni pioase, iar lumina Voastr\ s\ str\luceasc\ înaintea tuturor oamenilor.”

...Ideile lui Carol cel Mare se reg\sesc în continuare în instruc]iunile înmânate mesagerului la curtea Papei....S\ îi faci cunoscut în mod clar Papei c\ trebuie s\ tr\iasc\ în virtute [i mai presus de toate, trebuie s\ studiezesfintele canoane. Spune-I c\ trebuie s\ conduc\ Sfânta Biseric\ a Domnului cu pio[enie, potivit în]elegerilorîncheiate... {i reaminte[te-i c\ demnitatea, la care a aspirat, este un lucru trec\tor, pe când recompensa promis\pentru faptele cele bune este etern\.

...Fie ca Domnul s\-I îndrume [i s\-I lumineze inima,… ca s\ poat\ conduce cu folos Sfânta Biseric\ a Domnului[i ca s\ poat\ s\ intervin\ în favoarea noastr\, a tuturor...”.

(Weber, TThhee WWeesstteerrnn TTrraaddiittiioonn,, vvooll.. II, London, New York, 1998)

ÎÎnnccoorroonnaarreeaa lluuii CCaarrooll cceell MMaarree ccaa îîmmpp\\rraatt rroommaann„...Dup\ ce Leon III a rostit un jur\mânt în basilica Sf. Petru, totul a fost organizat în ziua de Cr\ciun, în sus-

men]ionata basilic\ a Sf. Apostol Petru. Apoi, venerabilul [i pa[nicul pontif l-a încoronat cu propriile sale mâini, cuacea foarte pre]ioas\ coroan\. Apoi, to]i credincio[ii romani, care au v\zut cât de ner\bd\tor, era s\ apere [i câtde mult iubea Sfânta Biserica Roman\ [i pe vicarul acesteia, au strigat într-un glas:


77

– „{i aceasta a fost voin]a lui Dumnezeu [i a binecuvântatului Petru, cel ce ]ine cheile raiului. Via]\ lung\ [ivictorie lui Carol,... încoronat de Dumnezeu, mare [i pa[nic împ\rat!”

S-a strigat asta de trei ori înaintea confesiunii Sfântului Apostol Petru, în timp ce invocau mai mul]i sfin]i; [i afost stabilit de to]i drept Împ\rat al Romanilor.

Apoi, sfântul prelat [i pontif l-a uns pe Carol, cel mai bun dintre fiii s\i, cu sfântul ulei chiar în ziua na[teriiSt\pânului nostru Iisus Hristos...”.

(LLaannddmmaarrkkss ooff CCiivviilliissaattiioonn, vol. I, New York, 1999)

SSccrriissooaarreeaa lluuii AAllccuuiinn cc\\ttrree CCaarrooll cceell MMaarree„...În primul rând, pân\ în aceast\ zi, trei persoane au ocupat cea mai important\ func]ie în lume, mai precis,

de vicar al binecuvântatului Petru, prin] al apostolilor. Gra]ie Grijii Voastre am fost informat de c\tre Leon III despresoarta ultimului reprezentatnt al scaunului papal. În al doilea rând, este puterea imperial\ [i autoritatea secular\ acelei de-a doua Rome, adic\ Constantinopolul. Zvonul despre obiceiul, lipsit de pio[enie, prin care conduc\torulImperiului Bizantin era înlocuit, nu de str\ini, ci de rudele [i de concet\]enii s\i s-a r\spândit peste tot. În al treilearând, este puterea regal\, acolo unde voi v-a]i înv\]at, ca [i conduc\tor al cre[tinilor; aceasta din urm\, le precedepe celelalte dou\ ca autoritate, c\ci este renumit\ prin în]elepciune [i prin demnitate regal\. Bunul mers al Bisericiieste acum în pericol [i se sprijin\ pe voi; voi sunte]i r\zbun\torul celor drep]i împotriva faptelor diavole[ti, sprijinulcelor pierdu]i, cel care îi consoleaz\ pe cei care tind c\tre gloria binelui....”

(LLaannddmmaarrkkss ooff CCiivviilliissaattiioonn, vol. I, New York, 1999)

Drago[

CCaaddrruull iissttoorriicc::Drago[ a fost un voievod român din Maramure[, iar apoi din Moldova (1347?/1352?-1353?/1354?). A fost,

conform, p\rerii a numero[i istorici, autorul primului desc\lecat în Moldova. Era, foarte probabil originar din Bedeu,Maramure[. L\sând la o parte legenda întemeierii Moldovei, de altfel, una dintre cele mai frumoase din istoriaromânilor, Drago[ a fost considerat de cronicari [i o parte a istoricilor ca ini]iator al primei etape în crearea statuluiromânesc de la est de Carpa]i, forma]iune politico-militar\ dependent\, îns\, de corona maghiar\. Plasat înperioade diferite, 1347, 1352 sau 1359 (ultima fiind data propus\ de Grigore Ureche), acest proces s-a desf\[uratîn contextul luptei coroanei maghiare împotriva t\tarilor [i a extinderii sale teritoriale c\tre est. Distingându-se întimpul acestor lupte, Drago[ a constituit cu sprijinul c\peteniilor locale, pe valea Moldovei, din Carpa]ii R\s\riteni,o marc\ militar\ de grani]\, cu centrul, probabil, la Baia, iar, dup\ al]ii, la Siret. Ulterior, se pare, c\ ]ara s-a extins[i o alt\ re[edin]\ a fost ridicat\ la Roman, fiind cunoscut\, mai apoi, sub numele de Târgul }\rii de Jos. De[i aavut o domnie scurt\ Drago[ ar fi ridicat, prin tradi]ie, biserica de lemn de la Volov\] (1353), în apropiere deR\d\u]i, mutat\ apoi, la Putna de c\tre {tefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504) [i unde probabil a fost [iînmormântat. Urma[ii s\i, [i anume: fiul s\u, Sas, domn al Moldovei (c1354-1358) [i nepotul s\u, Balc sau Balica,domn al Moldovei (1359?) au r\mas în continuare supu[i ai coroanei maghiare. Ace[tia au fost, în final, izgoni]idin Moldova de c\tre Bogdan din Cuhea, devenit domnitor (c1359-1365?). Unele izvoare spun c\ Dr\go[e[tii,deveni]i Draffi, ar fi revenit în Maramure[ unde ar primit mo[iile confiscate de la Bogdan-Vod\ [i ar fi fi ctitoritbiserica din Perii Maramure[ului. Al]ii [i-ar fi purtat obâr[ia prin Polonia, punând bazele familiei nobiliare Drag–Sas.

MMiirroonn CCoossttiinn ddeesspprree îînntteemmeeiieerreeaa MMoollddoovveeii [[ii ]]\\rriiii RRoommâânnee[[ttii„{i }ara Transilvaniei [i Maramure[ul [i ]ara de pe Olt erau sub unguri,…când regele Ladislau al Ungariei,

nesuferind pe t\tarii aceia care se întinseser\ chiar [i în Transilvania, a adunat oaste împotriva lor….[i mai întâi, i-a alungat de peste mun]i, iar dup\ aceea, ducându-[i oastea [i pe partea cealalt\ a mun]ilor…Dup\ aceaînfrângere, t\tarii s-au retras mai departe în câmpii…[i moldovenii au ie[it din Maramure[ cu Drago[, primul lordomn [i au desc\lecat aici, în Moldova…”

(Miron Costin, OOppeerree, Bucure[ti, 1958)


78


79

AAccttiivviittaatteeaa lluuii DDrraaggoo[[“…Din aceast\ ]ar\ a Maramure[ului, în 1359…a plecat la vân\toare, pe urma unui bour, voievodul Drago[.

Vân\toarea s-a încheiat dincolo de «mun]ii cei înal]i», pe malul unei ape, râul Moldova. Lui Drago[ i-au pl\cutlocurile, s-a întors [i le-a spus tuturor despre «frumuse]ea ]\rii, despre râuri [i despre izvoare, ca s\ se a[eze acolo»…“

(OO iissttoorriiee aa rroommâânniilloorr, Cluj-Napoca, 1998)

Mircea cel B\trân

CCaaddrruu iissttoorriicc::Mircea cel B\trân, domn al }\rii Române[ti (1386-1418) era fiul lui Radu I, domn (c.1377–1383) [i frate de

tat\ al lui Dan I, domn (c.1383–1386). A fost c\s\torit, probabil în dou\ rânduri, a doua sa so]ie numindu-seMara. A avut mai mul]i copii, dintre care amintim pe Mihail, copil legitim, asociat tat\lui s\u la domnie, înc\ din1409 sau 1413, iar apoi domn [i pe cei nelegitimi, to]i viitori domni munteni, [i anume: Radu Prasnaglava (Chelul,Ple[uvul) (1421; 1423; 1424-1426; 1427), Alexandru I Aldea (1431–1436) [i Vlad ]epe[ (1448; 1456–1462; 1476).A venit la conducerea }\rii Române[ti într-un moment dificil pe plan extern, în care se se manifesta cu putereexpansiunea otoman\. În politica intern\ a pus bazele principalelor institu]ii ale statului feudal. De numele s\u seleag\ [i reconstruirea cet\]ii Turnu (1393), ridicarea Nicopolului cel Mic, a cet\]ii de la Giurgiu (1394), înt\rirea [iînmul]irea propriet\]ilor Tismanei, cea mai bogat\ m\n\stire a vremii, precum [i danii importante acordatemân\stirilor Snagov, Glavacioc, Dealul, Govora, etc. În plan extern, profitând de solicitarea despotului Ivanco, careîl chemase s\ îl sprijine împotriva turcilor, a intrat în st\pânirea Dobrogei [i a cet\]ii Silistra (1388–1389). În aceia[iperioad\, în condi]iile sl\biciunii regatului maghiar, a preluat F\g\ra[ul, Amla[ul (1389) [i }ara Severinului, pe careînainta[ii s\i le st\pânise cândva. Pentru a pre`ntampina reac]ia Ungariei, a încheiat la începutul anului 1390, prinmijlocirea lui Petru II Mu[at, domn al Moldovei 1375–1391) un tratat de alian]\ cu Vladislav II Jagiello, regelePoloniei (1386–1434). Bunele rela]ii cu statele de la sud de Dunare [i sprijinul constant, care le era acordat, i-a atrasdu[m\nia lui Baiazid I „Ilderim”, sultan (1389–1402). În 1391 a încercat s\ cumpere pacea, dar ca urmare ainterven]iei domnitorului muntean în lupta de la Karinovasi (1394), finalizat\ cu alungarea garnizoanei otomanede aici, sultanul a hot\rât o expedi]ie de pedeaps\ la nordul Dun\rii. Desf\[urat\ la o dat\ pe care sursele ostablilesc, fie la 10 mai 1394 (cele sârbe[ti), fie la 17 mai 1395 (cele bizantine), la o rovin\ (loc accidentat),nelocalizat\ precis pe hart\, situat\, conform unor p\reri, probabil pe malul Arge[ului, b\t\lia, soldat\ cu pierderide ambele p\r]i, a dat sor]i de izbând\ românilor. Cople[it îns\ de turci, domnul muntean s-a retras în Transilvania,o parte a ]\rii Române[ti întrând sub controlul lui Vlad Uzurpatorul (1395–1397), poate fratele lui Dan I. La aceastas-au ad\ugat tulbur\rile din Moldova, ca urmare a suirii pe tron a lui {tefan I, domn (1394–1399), care era ostildomnului muntean. În 1395, s-a încheiat la Bra[ov un tratat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în careera prev\zut un sprijin real în lupta antiotoman\. Sprijinul acordat de Mircea în confrunt\rile ulterioare cu Poarta[i participarea sa la cruciada de la Nicopole (1396), unde armata de cavaleri din Europa Occidental\ a suferit uncumplit dezastru în fa]a armatei otomane, au dovedit tr\inicia acestei alian]e. Noile confrunt\ri victorioase cu turcii(1397, 1401), înfrângerea lui Baiazid de c\tre Timur Lenk la Ankara (1402) [i declan[area între urma[ii acestuia aluptelelor pentru putere în Imperiul otoman i-au permis s\ promoveze o politic\ îndr\znea]\. Reînoirea tratatuluicu Polonia (1403), recucerirea Dobrogei [i a Silistrei (1404), întâlnirea cu Sigismund de Luxemburg la Severin(1406), sprijinul acordat lui Musa, fiul lui Baiazid pentru a ob]ine puterea (1409-1411) sunt tot atatea dovezi înacest sens. Victoria lui Mehmed asupra fratelui s\u, Musa (1413), lipsa unui sprijin real în lupta antiotoman\, atâtdin partea Poloniei, cât [i a Ungariei, l-au determinat pe Mircea s\ cedeze temporar, pl\tind pentru prima oar\tribut lui Mehmed I (1415), în schimbul lini[tii din partea imperiului. Amestecul ulterior în treburile imperiului, prinsprijinul acordat lui Mustafa (1416), un alt frate al sultanului, cât [i [eicului reformator Bedr ed- Din (1417) adeterminat reac]ia lui Mehmed I, sultan (1413-1421). Dup\ lupte grele duse în Dobogea, jefuirea cumplit\ a ]\rii[i pierderea cet\]ilor Giurgiu [i Turnu, transformate în raiale (1417), s-a v\zut silit, cu pu]in înainte de moarte s\reînceap\ s\ pl\teasc\ tribut. A fost înmormântat la mân\stirea Cozia, ctitoria sa ridicat\ între 1387-1388.

TTiittlluull lluuii MMiirrcceeaa cceell BB\\ttrrâânn“…Eu întru Hristos Dumnezeu, binecredinciosul…, io Mircea mare voievod [i domn, din mila lui Dumnezeu…,

st\pânind [i domnind peste toat\ ]ara Ungrovlahiei (}ara Româneasc\ n.n) [i al p\r]ilor de peste mun]i, înc\ [icâtre p\r]ile t\t\re[ti, [i Amla[ului [i F\g\ra[ului Her]eg (comite-n.n.) [i domn al…Severinului [i pe amândou\p\r]ile pe toat\ Podunavia (Dobrogea-n.n.), înc\ [i pân\ la Marea cea mare [i st\pânitor al cet\]ii Dârstorului…”

(Bogdan Murgescu, coordonator, IIssttoorriiaa RRoommâânniieeii îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2001)

PPrriivviilleeggiiuull ccoommeerrcciiaall aaccoorrddaatt ddee cc\\ttrree MMiirrcceeaa cceell BB\\ttrrâânn nneegguussttoorriilloorr ddiinn LLiioovv ((LLvvoovv))„...Noi, Mircea, voievodul }\rii Române[ti....tuturor negustorilor cet\]ii Liov de fa]\ [i viitori, s\n\tate [i

neocontenit\ sporire a celor bune... Negustorii vo[tri [i ai domnului duce al Poloniei..., prea str\luci]i fra]i ai no[tri,s\ poat\ s\ aib\ putin]a, potrivit cu rânduiala obi[nuit\, s\ cutreiere [i s\ str\bat\ ]ara noastr\ cu m\rfurile lor,f\r\ vreo v\t\mare a bunurilor [i persoanelor lor...”

(Minodora Perovici, IIssttoorriiaa uunnvveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003)

MMiirrcceeaa cceell BB\\ttrrâânn [[ii BBaaiiaazziidd„...Iat\ vine-un sol de pace c-o n\fram\-n vârf de b\].

Baiazid, privind la dânsul, îl întreab\ cu dispre]:— Ce vrei tu?— Noi? Bun\ pace! [i de n-o fi cu b\nat,Domnul nostru-ar vrea s\ vaz\ pe m\ritul împ\rat.La un semn deschis\-i calea [i s-apropie de cortUn b\trân atât de simplu, dup\ vorb\, dup\ port.— Tu e[ti Mircea?— Da-mp\rate!— Am venit s\ mi te-nchini,De nu, schimb a ta coroan\ într-o ramur\ de spini.— Orice gând ai, împ\rate, [i oricum vei fi sosit,Cât suntem înc\ pe pace, eu î]i zic: Bine-ai venit!Despre partea închin\rii îns\, Doamne, s\ ne ier]i;Dar acu vei vrea cu oaste [i r\zboi ca s\ ne cer]i,Ori vei vrea s\ faci întoars\ de pe-acuma a ta cale,S\ ne dai un semn [i nou\ de mila M\riei tale...De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris [i pentru noi,Bucuro[i le-om duce toate, de e pace, de-i r\zboi.— Cum? Când lumea mi-e deschis\, a privi gânde[ti c\ potCa întreg Aliotmanul s\ se-mpiedice de-un ciot?O, tu nici visezi, b\trâne, câ]i în cale mi s-au pus!Toat\ floarea cea vestit\ a întregului Apus,Tot ce st\ în umbra crucii, împ\ra]i [i regi s-adun\S\ dea piept cu uraganul ridicat de semilun\.S-a-mbr\cat în zale lucii cavalerii de la Malta,Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,Fulgerele adunat-au contra fulgerului careÎn turbarea-i furtunoas\ a cuprins p\mânt [i mare.N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,{i Apusul î[i împinse toate neamurile-ncoace;Pentru-a crucii biruin]\ se mi[car\ râuri-râuri,Ori din codri r\scolite, ori stârnite din pustiuri;Zguduind din pace-adânc\ ale lumii începuturi,Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,Se mi[cau îngrozitoare ca p\duri de l\nci [i s\bii,


80


81

Tremura însp\imântat\ marea de-ale lor cor\bii!...La Nicopole v\zut-ai câte tabere s-au strânsCa s\ steie înainte-mi ca [i zidul neînvins.Când v\zui a lor mul]ime, cât\ frunz\, cât\ iarb\,Cu o ur\ ne'mp\cat\ mi-am [optit atunci în barb\,Am jurat ca peste dân[ii s\ trec falnic, f\r\ p\s,Din pristolul de la Roma s\ dau calului ov\s...{i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?{i, purtat de biruin]\, s\ m\-mpiedec de-un mo[neag?- De-un mo[neag, da, împ\rate, c\ci mo[neagul ce prive[tiNu e om de rând, el este domnul ]\rii Române[ti.Eu nu ]i-a[ dori vrodat\ s\ ajungi s\ ne cuno[ti,Nici ca Dun\rea s\-nece spumegând a tale o[ti.Dup\ vremuri mul]i venir\, începând cu acel oaspe,Ce din vechi se pomene[te, cu Dariu a lui Istaspe;Mul]i durar\, dup\ vremuri, peste Dun\re vrun pod,De-au trecut cu spaima lumii [i mul]ime de norod;Împ\ra]i pe care lumea nu putea s\-i mai încap\Au venit [i-n ]ara noastr\ de-au cerut p\mânt [i ap\ -{i nu voi ca s\ m\ laud, nici c\ voi s\ te-nsp\imânt,Cum venir\, se f\cur\ to]i o ap\ [-un p\mânt.Te f\le[ti c\ înainte-]i r\sturnat-ai valvârtejO[tile leite-n zale de-mp\ra]i [i de viteji?Tu te lauzi c\ Apusul înainte ]i s-a pus?...Ce-i mâna pe ei în lupt\, ce-au voit acel Apus?Laurii voiau s\-i smulg\ de pe funtea ta de fier,A credin]ei biruin]\ c\ta orice cavaler.Eu? Îmi ap\r s\r\cia [i nevoile [i neamul...{i de-aceea tot ce mi[c\-n ]ara asta, râul, ramul,Mi-e prieten numai mie, iar\ ]ie du[man este,Du[m\nit vei fi de toate, f\r-a prinde chiar de veste;N-avem o[ti, dar\ iubirea de mo[ie e un zidCare nu se-nfioreaz\ de-a ta faim\, Baiazid!...”

(Mihai Eminescu, SSccrriissooaarreeaa aa IIIIII--aa,, în http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php)

LLeeggeennddaa ppooppuullaarr\\ CCoonnddeeiieellee lluuii VVoodd\\„Mircea cel Mare [i vestit, domn al }\rii Române[ti, a plecat din Târgovi[te, cu mare alai, la drum lung. Merge

M\ria Sa h\t departe în ]ara Leahului (Polonia-n.n.) [i face leg\turi cu ei asupra ungurului. Trecuta M\ria Sa Buz\ul,...prin valuri tulburi [i apoi...urm\ Râmnicul [i se îndrept\ câtre Foc[ani.

M\ria Sa intr\ cu alaiul s\u prin mijlocul unui sat. Ce s\ vad\ M\ria Sa Vod\? La casa [oltuzului erau aduna]is\tenii [i lucrau.

— Lucreaz\ cre[tinii în zi de s\rb\toare ! zice Vod\, cu p\rere de r\u. Ia vezi tu, copil de cas\, ce fac româniiaceia ?

Trimisul lui Vod\ merge [i întreab\:— Oameni buni, de ce lucra]i ?— Ce s\ lucr\m, m\rite boierule ?! Ia ascu]im condeiei pentru M\ria Sa Vod\.Copilul de cas\ duse acest\ veste lui Vod\.— Ascut condeie pentru mine? Cum a[a ?— Da, M\ria ta.Vod\ curios, merge s\ vad\ si el. S\ ce s\ vad\ ? S\tenii lucrau harnici, dar nu condeie f\ceau ei.— Astea sunt condeie? Voi numi]i condeie ceea ce noi numim s\ge]i?


82

— P\i, Doamne, la du[mani nu se scrie cu alte condeie.Vod\ merse de se întâlni cu craiul Lehiei [i cu domnitorul Moldovei [i se legar\ acolo..c\ vor fi buni prieteni...”

(LLeeggeennddee ppooppuullaarree rroommâânnee[[ttii, Bucure[ti, Chi[in\u, 1999)

Vlad }epe[

CCaaddrruu iissttoorriicc::Fiul lui Vlad Dracul (Dr\culea), Vlad }epe[ a fost domn al }\rii Române[ti (1448; 1456–1462, 1476), numit

astfel, dup\ Ordinul Dragonului, înalt\ decora]ie german\, care îi fusese conferit\ de c\tre împ\ratul Germaniei,[i al Anastasiei, o fiic\ a lui Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432). A fost numit de c\tre turci ]epe[,iar în str\in\tate deseori, Draculea sau Dracula. Portretul care pare c\ îl înf\]i[eaz\ se afl\ în Sala Cavalerilor de lacastelul Ambras din Austria. În 1442 a fost adus, al\turi de fratele s\u, Radu cel Frumos, ca ostatic la curtea luiMurad, sultan (1421-1444). Mai apoi, cei doi fra]i au fost trimi[i în cetatea Nimfeon din r\s\ritul Asiei Mici. În 1448Vlad a reu[it s\ dobândeasc\ tronul }\rii Române[ti. Dar, dup\ o domnie de numai o lun\ a fost alungat de c\treVladislav II, domn (1447–1448; 1448–1456). De aceea, s-a refugiat mai întâi în Moldova, iar apoi în Transilvania.În 1456 a suit, din nou, pe tron cu ajutorul boierilor Dr\cule[ti [i al lui Iancu de Hunedoara, voivod al Transilvaniei(1441–1446), guvernator general al Ungariei (1446–1453), c\pitan general al Ungariei (1453–1456). A fostrenumit pentru modul exemplar de execu]ie, [i anume tragerea în ]eap\. În politica intern\ a urm\rit consolidareaautorit\]ii centrale [i încetarea luptelor interne. Astfel, a înl\turat pe numero[i boieri, care i-au fost adversari [i alovit în interesele economce ale negustorilor din Bra[ov [i Sibiu, din considerente legate de politica comercial\protec]ionist\. Negustorilor autohtoni, le-a impus puncte de desfacere la Târg[or, Câmpulung [i Târgovi[te. Deasemenea, a reorganizat sfatul domnesc [i creat dreg\toria arma[ului. Pentru a înt\ri poten]ialul militar a formato oaste mic\ a ]\rii, constituit\ din mercenari [i curteni devota]i. Din perioada domniei sale dateaz\ [i debutul lalucr\rile de fortifica]ie la curtea domneasc\ din Bucure[ti. Un hrisov domnesc din 20 septembrie 1459 a men]ionat„Cetatea Bucure[ti”. În plan extern, a controlat Amla[ul [i F\g\ra[ul. În 1457, profitând de luptele dintre MatiaCorvin, regele Ungariei (1458-1490) [i Frederic III, împ\rat romano-german (1440–1493) pentru coroana Ungariei,a p\truns în Transilvania [i a pr\dat, în mai multe rânduri zona Bra[ovului [i Sibiului (1457; 1459–1460). În 1457l-a sprijinit pe {tefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504) s\ ocupe tronul de la Suceava, de[i mai apoi rela]iileîntre cele dou\ ]\ri române[ti au fost sinuoase. Ca urmare a refuzului de a mai pl\ti, dup\ 1459, tributul de 10000de galbeni, a intrat în conflict cu otomanii. Astfel, în 1458 a surprins [i înfrânt oastea vizirului Mehmed Pa[a, carese întorcea dintr-o expedi]ie de prad\ din ]ara Româneasc\. În 1461 a atacat [i pr\dat malul stâng al Dun\rii dela Nicopole pân\ la v\rsarea fluviului, eliberând Guirgiu, Dârstor, Turtucaia. Mai apoi a dejucat complotul organizatla Giurgiu [i a capturat [i apoi executat, prin tragere în ]eap\, pe Hamza, pa[a de Nicopole [i Yanus-beg (greculCatavolinos). În fa]a marii expedi]ii din 1462, conduse de c\tre însu[i sultanul Mehmed II care [i-a propus s\transforme ]ara Româneasc\ în provincie otoman\ [i a num\rat 100.000 solda]i, a aplicat cu succes tactica„p\mântului pârjolit”, care nu a permis otomanilor s\ fac\ uz de suprema]ia lor numeric\. Astfel, otomanii au fostmereu h\r]ui]i [i înfometa]i. În atacul de noapte de la 16/17 iunie 1462 a atacat, dar f\r\ un succes deosebit,tab\ra sultanului de l\ng\ Târgovi[te. Ulterior, fiind confruntat cu ostilitatea crescând\ a boierimii incitate de c\treturci, a fost nevoit s\ caute ad\post la curtea regelui Matei Corvin. În locul s\u, boierii ostili, au adus la tron pefratele s\u, Radu cel Frumos, domn (1462-1473; 1473-1474; 1474-1475). Ca atare, Vlad a plecat în Transilvania,unde a discutat la Sibiu [i Bra[ov cu Matia Corvin. Regele maghiar, dând crezare îns\ intrigilor negustorilor sa[i [imai ales memoriului lui Johann Reudel, parohul Bisericii Negre din Bra[ov [i acuzându-l de tr\dare, l-a arestat [iînchis pe Vlad, mai întâi la Alba Iulia, apoi la Buda, iar, în final, în fort\rea]a de la Visegrad. În 1462 sau 1463sultanul a acordat o capitula]ie }\rii Române[ti, prin care [i-a luat angajamnentul de a nu m\ri haraciul. În 1476,dat fiind conflictul antiotoman la care a participat Ungaria, Vlad a fost eliberat din temni]\ [i a reluat tronul, având[i sprijinul lui {tefan cel Mare. Nu a mai domnit decât o lun\, fiind ucis de c\tre Laiot\ Basarab, domn (1473; 1474;1475–1476; 1476–1477), care a trecut de partea turcilor. Nu se [tie foarte precis unde a fost înmormântat, dup\unii la Cotmeana, dup\ al]ii, la Snagov. Capul i-a fost trimis sultanului la Constantinopol. Personalitatea sa l-ainspirat pe scriitorul irlandez Bram Stoker în romanul Dracula.


83

CCrroonniiccaarruull MMiihhaaiill DDuuccaass ddeesspprree ffaapptteellee lluuii VVllaadd }}eeppee[[„...Sultanul trimite la voievodul Valahiei un sol, anun]ându-l s\ vin\ în grab\ la închin\ciune [i s\ aduc\

neap\rat cu sine 500 de b\ie]i [i tributul ce-l d\ în fiecare an, adic\ zece mii de galbeni aur. Voievdul i-a r\spunsîns\: galbenii îi are gata s\ îi dea, b\ie]ii îns\ nu poate; cât despre sine s\ vin\ însu[i la închin\ciune, este mai cuputin]\. Auzind sultanul, acesta s-a înfuriat [i, trimi]ând pe unul din oamenii lui de seam\, cu unul dintre secretariilui, a spus: Aduce]i-mi tributul ! [i despre celelate m\ voi gândi eu ! [i ei venind, [i ar\tând valahului cele spuse dec\tre sultan, mai întâi, pe ei }epe[ i-a tras în ]eap\, o moarte neomenoas\, dureroas\ [i urât\. Pe urm\ trecândcu armata, a str\b\tut p\r]ile Distrei...

Un comandant din marginile acelea, al sultanului, vrând s\ se arate cu o fapt\ de mare vitejie, a trecut înValahia, cu zece mii de turci; vlachul ciocnindu-se cu ei, ... i-a ucis; ...pe care i-a prins vii, pe to]i amarnic i-a osânditla moarte [i pe comandantul lor Hamza, fiind tra[i în ]eap\...”

(Ducas, IIssttoorriiaa ttuurrccoo--bbiizzaannttiinn\\ 11334411--11446622, Bucure[ti, 1958)

AAttaaccuull ddee nnooaappttee aall lluuii }}eeppee[[ ((11446622))„...Iar despre Vlad se spune c\ el însu[i a intrat ca iscoad\ în tab\ra împ\ratului (sultanului-n.n)...{i întâi s-a

produs o spaim\ mare în tab\r\, deoarece oamenii împ\ratului credeau c\ o armat\ str\in\, nou venit\, i-aatacat... Vlad având f\clii [i tor]e aprinse [i înaintând cu armata într-o ordine des\vâr[it\ [i bine închegat\, s-apornit întâi asupra Por]ii (cortului-n.n) împ\ratului... {i dând gre[, n-au nimerit curtea împ\ratului, ci au c\zut încortul vizirilor... {i pr\dând [i ucigând, dac\ le st\tea cumva în cale cineva, cum era aproape de zori [i se luminade ziu\, încep s\ se retrag\ din tab\r\, pierzând în noapte câ]iva oameni, pu]ini de tot...”


DDiimmiittrriiee BBoolliinnttiinneeaannuu ,, NN\\vvaallaa lluuii }}eeppee[[

„Noaptea-i furtunoas\, [i superbul domnÎn de[ert mai cheam\ fug\torul somn:O gândire mare sufletu-i îmbat\;Printr-o fapt\ rar\ s\ triumfe cat\.

Printre noapte, ploaie, tunete de foc,Cu cinci mii de ro[ii el î[i face loc:Cum furtuna cade p-ape dormitoare{i d-odat\-nal]\ valuri mugitoare,În ordia turc\ ro[ii n\v\lesc...Turcii se de[teapt\, strig\, s-ame]esc.

Sunetele d-arme, strig\te turbate,Printre vijelie zbor amestecate;Caii calc\ rânduri de f\r\m\turi;Sângele ca ploaia cur\ din s\curi.

Mohamed sub cortu-i dulcea pace cat\;Vise gra]ioase sufletu-i îmbat\.U[ile, la cortu-i, iat\, se smicesc{i pe cal apare domnul românesc.Mohamed p-o poart\ repede dispare...Printre umbra deas\ caut\ sc\pare.

Când pe fruntea nop]ii ziorile se joc,Domnul cu românii las al luptei loc;


84

Dar sultanul cearc\ sp\im\-atât de rar\,Cât, la miezul zilei, fuge spre hotar\”.

(Dimitrie Bolintineanu, NN\\vvaallaa lluuii }}eeppee[[,, http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/hora.php

PPoovveessttiirrii ddeesspprree eeppooccaa lluuii VVllaadd }}eeppee[[„...A circulat înc\ din cele mai vechi timpuri legenda construirii cet\]ii Poenari. Se spune ca Vod\ i-a pedepsit

pe boieri s\ înal]e într-un timp record cetatea amintit\, ceea ce au [i f\cut, de teama trecerii prin temuta ]eap\.Alte legende ne spun cum nevasta lene[\ a unui ]\ran a fost pedepsit\ pentru ca-[i las\ barbatul s\ umble cuîmbr\c\mintea murdar\..., iar cea de-a doua, pentru a nu p\]i ca [i prima, muncea atât de mult, încât ]inea pâineape un um\r [i sarea pe altul, ca sa nu mai piard\ vremea cu statul la mas\. C\lug\rul, vestit pentru c\ era hr\p\re],luând pân\ [i dumicatul din fa]a lui Vod\ pe când prânzeau, [i-a g\sit acela[i groaznic sfâr[it. Se spune, deasemenea, ca un negu]\tor din Floren]a a r\mas impresionat de cinstea locuitorilor Valahiei printr-o împrejurare,ce a r\mas povestit\.... Fiind jefuit prin alte p\r]i ale lumii, când a ajuns în ]ara Româneasc\, acel negu]\tor a mers...la }epe[ s\ îi cear\ ocrotirea fa]\ de ho]i. "Tâlhari, în ]ara mea?”, s-a indignat voievodul [i i-a spus negustoruluis\-[i lase toat\ marfa pe câmp pân\ a doua zi. Florentinul a venit cu toat\ uimirea la ]epe[ s\-i spun\ ca nu-i lipse[tenimic, ba chiar are un galben în plus...”

(http://www.jurnalul.ro/print.php?id=48574)

{tefan cel Mare

CCaaddrruu iissttoorriicc::{tefan cel Mare a fost domn al Moldovei (1457–1504), fiul al lui Bogdan II [i al Mariei (Oltea). A fost c\s\torit

de trei ori, cu Evdochia din Kiev, Maria din Mangop, Maria, fiica lui Radu cel Frumos, domn al }\rii Române[ti(1462–1473; 1473–1474; 1474; 1474–1475). S-a remarcat drept unul dintre cei mai importan]i voievozi românidin Evul Mediu, având o domnie de o jum\tate de secol. A ocupat tronul în 1457cu ajutorul lui Vlad }epe[, domnal }\rii Române[ti (1448; 1456–1462; 1476). Dup\ ce a intrat în Moldova pe apa Siretului, l-a înfrânt pe Petru Aronla Dolje[ti (1457) [i cel din urm\ a fugit în Polonia. În politica intern\ a promovat o politic\ de înt\rire a statului [ia autorit\]ii domniei [i a fost nemilos cu marii boieri, înfrângând rezisten]a unora dintre ace[tia. S-a sprijinit peboierimea mic\ [i mijlocie, pe r\ze[i [i pe or\[eni. De[i nu a determinat modific\ri semnificative în ceea ce prive[teorganizarea institu]iilor, a reintrodus dreg\toria sa portar al Sucevei [i i-a fixat atribu]ii precise, de pild\ cel din urm\fiind totodat\ [i comandantul întregii c\l\rimi [i a lefegiilor. De asemenea, un rol de seam\ a revenit pârc\labilor,care erau comandan]i ai cet\]ilor. În timpul domniei sale, au crescut veniturile domniei, mare parte provenind dinnego], mai ales ca urmare a scutirilor de taxe vamale, iar voievodul a oferit mari danii mân\stirilor. A ini]iat unimportant sistem de fortifica]ii, ridicând la hotare cet\]i, precum: Hotin, Neam], Soroca, Cetatea Alb\, Cr\ciuna,Chilia, Roman. Armata a c\p\tat un rol de seam\ deopotriv\ prin efectivele umane [i materiale implicate, dar [iprin aderean]a p\turilor sociale din care s-a recrutat la programul politic al domniei. Urmare a rolului s\u importantîn cadrul luptei antiotomane a fost numit de c\tre Sixt IV, pap\ (1471-1484) drept „Athletul lui Christos”. În politicaextern\, grija sa de c\petenie a fost emanciparea ]\rii de sub st\pânirea str\in\. Astfel, prin tratatul de laOverchel\u]i (1459) s-a aliat cu Polonia, pentru a ob]ine un sprijin externe în vederea reinstaur\rii controluluiasupra Chiliei [i Cet\]ii Albe, cea dintâi fiind reluat\, abia peste [ase ani de la Ungaria, de[i fusese atacat\ înc\ din1462. A respins încercarea lui Matei Corvin de a ocupa Moldova (1467), justificat\ prin atacul s\u asupra secuilor,unde se refugiase Petru Aron [i leg\turile cu Polonia, ca [i incursiunile t\tarilor (1470, la Lipnic). A încercat s\impun\ pretenden]i pe tronul }\rii Române[ti, ca de exemplu pe Laiot\ Basarab, domn (1473; 1474; 1475-1476;1476-1477), Vlad }epe[, Basarab II, domn (1477-1481; 1481-1482), Vlad C\lug\rul, domn (1481; 1482-1495),care, la rândul lor urmau s\ îl sprijine în lupta antiotoman\ (1470-1481). A refuzat s\ mai pl\teasc\ tribut turcilor[i a început lupta antiotoman\. În 1475 l-a atras pe Soliman în zona ml\[tinoas\ de la Vaslui [i profitând [i de cea]\[i panic\ i-a provocat o mare înfrângere. A în]eles îns\ foarte repede c\ se va confrunta cu riposta Por]ii [i deaceea, în ianuarie 1476 a adresat puterilor cre[tine o scrisoare în care le-a solicitat sprijin militar. În vara lui 1476,fiind atacat concomitent [i de t\tari [i de otomani, în fruntea c\rora s-a aflat sultanul Mahomed II, a f\cut fa]\ cugreutate pericolului, mai ales dup\ lupta de la R\zboieni. Rezisten]a cet\]ilor, seceta care a afectat rezervele o[tirii

otomane, mobilizarea întregii ]\ri au dus la un rezultat de compromis, {tefan a transformat victoria în înfrângere,iar sultanul s-a retras c\tre Dun\re. S-a ad\ugat în 1484 pierderea cet\]ilor Cetatea Alb\ [i Chilia în favoarea Por]ii.Ulterior, a înl\turat preten]iile de suzeranitate ale Poloniei asupra Moldovei [i l-a înfrânt decisiv pe Ioan Albert,regele Poloniei (1492-1501) în b\t\lia de la Codrii Cosminului (1497). Conform tradi]iei, dup\ fiecare b\t\lie, a ziditcâte un l\ca[ religios. Astfel, a ridicat peste 40 biserici [i mân\stiri în Moldova, }ara Româneasc\, Transilvania [ila Muntele Ahos, precum: Putna, Vorone], Bistri]a, Neam], Scheia, {ipote. A fost înhumat la ctitoria sa de la Putna[i a fost canonizat de c\tre Biserica Ortodox\ Român\.

CCrroonniiccaarruull ppoolloonneezz IIaann DDlluuggoosszz ddeesspprree {{tteeffaann cceell MMaarree„...O, b\rbat demn de admirat, cu nimic inferior ducilor eroici, pe care atât îi admir\m, care în timpul nostru

primul dintre principii lumii a reportat o victorie atât de glorioas\ contra turcilor. Dup\ judecata mea, el este celmai demn de a i se da conducerea [i st\pânirea lumii [i mai ales func]iunea de comandant contra turcilor, cu sfatulcomun, consensul [i hot\rârea cre[tinilor, pe când ceilal]i regi [i principi catolici se destind în lene [i desf\t\ri, sauîn lupte civile..”


PPrreezzeennttaarreeaa lluuii {{tteeffaann cceell MMaarree ddee cc\\ttrree MMaatttteeoo MMuurriiaannoo,, ttrriimmiissuull DDooggeelluuii VVeennee]]iieeii ((11550022))„....El este un om foarte în]elept, vrednic de mult\ laud\, iubit mult de supu[ii s\i, pentru c\ este îndur\tor [i

drept, ve[nic treaz [i darnic, arat\ bine la trup pentru vârsta sa... {i turcii au mare fric\ de acest domn...”(Minodora Perovici, IIssttoorriiaa uunniivveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003)

SSccrriissooaarreeaa lluuii {{tteeffaann cceell MMaarree aaddrreessaatt\\ ccoonndduucc\\ttoorriilloorr EEuurrooppeeii ((11447766))„..Ne-am înarmat cu to]ii [i am mers împotriva necredinciosului turc...[i l-a învins [i i-a c\lcat în picioare [i pe

to]i i-am trecut prin ascu]i[ul sabiei...[i dup\ aceasta, auzind necredinciosul turc lucrul acesta, [i-a pus în cap [i îngând ca-n luna mai s\ se r\zbune asupra noastr\. Voie[te a-[i supune acetas\ poart\ a cre[tin\t\]ii. Care este ]aranoastr\... {i dac\ aceast\ poart\ ar fi pierdut\, va fi în primejdie toat\ cre[tin\tatea...”

(Minodora Perovici, IIssttoorriiaa uunniivveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003)

SSccrriissooaarree aa nneegguussttoorriilloorr ssaa[[ii cc\\ttrree {{tteeffaann cceell MMaarree„...M\ria Sa a fost trimis de c\tre Dumnezeu pentru cârmuirea [i ap\rarea Transilvaniei...De aceea, te rug\m,

cu mare cinste [i dragoste s\ faci bun\tatea s\ se apropie de aceast\ ]ar\ spre a o feri de acei turci nespus decrânceni...”

(Ion Bogdan, DDooccuummeenntteellee lluuii {{tteeffaann cceell MMaarree, Bucure[ti, 1911)

DDiimmiittrriiee BBoolliinnttiinneeaannuu,, MMuummaa lluuii {{tteeffaann cceell MMaarree I.

„Pe o stânc\ neagr\, într-un vechi castel,Unde cur\-n poale un râu mititel,Plânge [i suspin\ tân\ra domni]\,Dulce [i suav\ ca o garofi]\;C\ci în b\t\lie so]ul ei doritA plecat cu oastea [i n-a mai venit.Ochii s\i alba[tri ard în l\crimeleCum lucesc în rou\ dou\ viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele [i crinii pe fa]\-i se-ngân.Îns\ doamna soacr\ lâng\ ea vegheaz\{i cu dulci cuvinte o îmb\rb\teaz\.

IIUn orologiu sun\ noaptea jum\tate.În castel în poart\ oare cine bate?


85


86

- „Eu sunt, bun\ maic\, fiul t\u dorit;Eu, [i de la oaste m\ întorc r\nit.Soarta noastr\ fuse crud\ ast\ dat\:Mica mea o[tire fuge sf\r\mat\.Dar deschide]i poarta... Turcii m\-nconjor...Vântul sufl\ rece... R\nile m\ dor!”Tân\ra domni]\ la fereastr\ sare.- „Ce faci tu, copil\?” zice doamna mare.Apoi ea la poart\ atunci a ie[it{i-n t\cerea nop]ii astfel i-a vorbit:- „Ce spui, tu, str\ine? {tefan e departe;Bra]ul s\u prin taberi mii de mor]i împarte.Eu sunt a sa mum\; el e fiul meu;De e[ti tu acela, nu-]i sunt mum\ eu!Îns\ dac\ cerul, vrând s\-ngreuiezeAnii vie]ii mele [i s\ m\-ntristeze,Nobilul t\u suflet astfel l-a schimbat;Dac\ tu e[ti {tefan cu adev\rat,Apoi tu aice f\r\ biruin]\Nu po]i ca s\ intri cu a mea voin]\.Du-te la o[tire! Pentru ]ara mori!{i-]i va fi mormântul coronat cu flori!"

III{tefan se întoarce [i din cornu-i sun\;Oastea lui zdrobit\ de prin v\i adun\.Lupta iar începe... Du[manii zdrobi]iCad ca ni[te spice, de securi lovi]i.”

(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mamastefan.php)

Mihai Viteazul

CCaaddrruu iissttoorriicc::Mihai Viteazul se pare c\ a fost fiul nelegitim [i postum al lui P\tra[cu cel Bun, domn }\rii Române[ti

(1554–1557) [i al Teodorei din Târgul de Floci. Nu se cunosc foarte multe despre copilaria [i tinere]ea sa. Se [tiec\ s-a ocupat cu nego]ul de vite [i pietre pre]ioase. A fost unul dintre cei mai boga]i boieri din }ara Româneasc\,c\ci avea un domeniu uria[ format din 44 de sate [i p\r]i, urcând în acelasi timp [i treptele dreg\toriilor. În câ]ivaani, Mihai a avansat de la demnitatea de ban de Mehedin]i (1588), trecând prin cea de mare stolnic, marepostelnic, mare ag\, la cea de mare ban al Craiovei (1593). S-a c\s\torit, probabil în 1588, cu jupânesa Stanca dinIzvorani. A ocupat tronul, cu costuri uria[e-dup\ unele date, 5.800.000 galbeni, fiind sprijinit [i de o parteimportant\ a marii boierimi muntene [i beneficiind de sprijnul lui Andronic Cantacuzino, ruda sa dinspre mam\,nepot de sor\ al vestitului Mihail Cantacuzino Seitan Oglu (Fiul Dracului). A ridicat steagul luptei antiotomane lasfâr[itul anului 1594, prin r\scoala din Bucure[ti [i uciderea creditorilor turco-levantini, continuat\ de campania dela Dun\re din iarna lui 1594-1595. ~n urma tratatului de la Alba-Iulia (mai 1595), a ob]inut sprijinul lui SigismundBathory, principele Transilvaniei (1581-1597;1598-1599; 1601; 1601-1602). A înfrânt pe Sinan Pa[a la C\lug\reni(august 1595). ~n toamna anului 1595 a ob]inut victorii la Targovi[te, Bucure[ti [i Giurgiu. Victoriile obtinute l-audeterminat pe sultanul Mehmed III (1595-1603) s\ încheie pace cu acesta [i s\ îi trimit\ steag de domnie. Înacela[i timp s-a preocupat de apropierea de Imperiul Habsburgic, în care a întrez\rit un viitor aliat. Astfel, în 1598a încheiat la mân\stirea Dealu de lâng\ Târgovi[te un tratat cu Rudolf II de Habsburg, împ\rat romano-german(1576-1612), prin care a primit subsidii pentru între]inerea armatei [i sprijin pentru continuarea luptei antiotomane.Ac]iunile nestatornicului Sigismund Bathory, pozi]ia du[m\noas\ a succesorului celui dintâi, Andrei Bathory,principe al Transilvaniei (1599), precum [i pericolul polonez (sprijini]i de Movile[ti), l-au determinat s\ treac\ la


87

ocuparea Transilvaniei (lupta de la {elimb\r – 1599), iar apoi a Moldovei (mai 1600). Astfel s-a înf\ptuit prima unirepolitic\ a T\rilor Române. Sc\derea sprijinului intern, ca urmare a atat discutatei [i disputatei „leg\turi a lui Mihai”,prin care ]\ranii erau lega]i de glie, nesiguran]a domnului în administrarea celor doua noi ]\ri [i mai ales presiunileexterne ale marilor puteri vecine a dus la destr\marea unirii politice. În septembrie 1600, a fost înfrânt în lupta dela Mir\sl\u fiind nevoit s\ ia drumul Vienei pentru a cere sprijinul împ\ratului Rudolf II. Cu ajutorul celui din urm\a ob]inut victoria de la Gur\sl\u (august 1601). Teama de refacerea unirii i-a determinat pe du[manii s\i, carevedeau în el un pericol, s\ ac]ioneze. Asfel în urma complotului organizat, cu sprijinul generalului imperialGheorghe Basta, Mihai Viteazul a fost ucis la Câmpia Turzii de un deta[ament de mercenari valoni condu[i,conform unor cronici de c\tre Iacob de Beurri. Trupul i-a fost înmormântat pe ascuns, iar capul, adus, dup\ uneleopinii, de c\tre paharnicul Turturea, la mân\stirea Dealu, de lâng\ Târgovi[te.

CC\\ppiittaannuull AAllbbeerrtt KKiirraallyy ddeesspprree bb\\tt\\lliiaa ddee llaa CC\\lluugg\\rreennii ((11559955))„..o h\r]uial\ atât de serioas\, cum a fost aceasta, nu am mai cunoscut [i nici nu am mai auzit de una, care

s\ fi durat atât de mult...Însu[i Sinan Pa[a ar fi comunicat c\ a r\mas uimit de atacul supraomenesc al oamenilorno[tri [i c\ trebuie s\ se ru[ineze c\ o oaste atât de mic\ a pus pe fug\ for]ele împ\ratului turc [i trei pa[ale...Înce îl prive[te pe Mihai Voievod, ...nu pot decât s\-i aduc laud\ c\ci este ...un militar excelent, bun [i viteaz, ceeace a dovedit cu mâna [i cu fapta sa; c\ci el este cu credin]\ fa]\ de cre[tin\tate, nu aparent, ci din convingere, cutot zelul...”

(Hurmuzaki, DDooccuummeennttee, XII)MMiihhaaii VViitteeaazzuull [[ii uunniirreeaa }}\\rriilloorr RRoommâânnee“…[i hotaru Ardealului, Pohta ce-am pohtit, Moldova [i }ara Româneasc\…, Io Mihai Voevod…”

(DDooccuummeennttaa RRoommaanniiaaee HHiissttoorriiccaa,, BB,, }}aarraa RRoommâânneeaasscc\\, volumul XI, Bucure[ti, 1975)

TTiittlluull ppuurrttaatt ddee cc\\ttrree MMiihhaaii VViitteeaazzuull îînn TTrraannssiillvvaanniiaa ((11660000))“Noi, Mihai, voievod al }\rii Române[ti [i Moldovei, consilier al Preasacrei Maiest\]i Împ\r\te[ti [i Rege[ti [i

loc]iitor în Transilvania…”(DDooccuummeennttaa RRoommaanniiaaee HHiissttoorriiccaa,, BB,, }}aarraa RRoommâânneeaasscc\\, volumul XI, Bucure[ti, 1975)

PPâârrcc\\llaabbuull SSuucceevveeii rreeccuunnooaa[[ttee aauuttoorriittaatteeaa lluuii MMiihhaaii VViitteeaazzuull ((11660000))“…Eu, Ioan C\pturi, pârc\labul cet\]ii Suceava, jur pe Dumnezeu [i pe sfântul fiul S\u, Isus Hristos, c\ voi fi

drept [i cu credin]\ domnului meu, st\pânitorului [i domnul Ardealului, Transalpinei (Transilvaniei-n.n.) [i Moldovei,M\riei Sale lui Mihai Voievod…, tot a[a îi voi fi drept [i cu credin]\ [i…voi ]ine cetatea ce mi-a fost încredin]at\mie…, dup\ priceperea mea, pân\ îmi va sta capul…”

(DDooccuummeennttaa RRoommaanniiaaee HHiissttoorriiccaa,, BB,, }}aarraa RRoommâânneeaasscc\\, volumul XI, Bucure[ti, 1975)

DDiimmiittrriiee BBoolliinnttiinneeaannuu,, MMiihhaaii VViitteeaazzuull [[ii ttuurrcciiiiO[tile p\gâne pas\ la hotare. Mihai-vod\ [ade la o mas\ mare. C\pitanii-n juru-i beau, se veselesc, Când deodat\-n sal\ intr\-un sol turcesc. — Padi[ahul nostru m-a trimis la tine S\-i pl\te[ti tributul ce i se cuvine!... Mihai-vod\ tace. Oaspe]i, mare-mic, Cu onor din teac\ spedele-[i ridic. Luna vars\ raze dulci [i auroase, C\pitanii-[i scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoal\ doamna-i tineric\ Rumen\, suav\ ca o zambilic\. Sub hlamid\-i salt\ rotungioru-i sân, Crini [i garofi]e pe-al ei chip se-ngân, P\rul pe-a ei frunte joac\ gra]ios, Ochii cu triste]e cat-acum în jos:

— Unde este timpul cel de alt\dat\ Când Mihai Viteazul [tia s\ se bat\? Cela ce-n primejdii st\ [i se gânde[te Inamicii ]\rii jugu-i preg\te[te. Pentru tron, m\rire, dulcea-i so]ioar\ Gata-i s\ se duc\ [i-n locu-i s\ moar\! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în lupt\, dulcele meu mire, C\ de nu e[ti vrednic, plec la m\n\stire! Atunci Mihai-vod\ se scoal\ deodat\ {i spre sol întoarce fa]a-i gândurat\: — Mergi [i spune celui care te-a trimis C\ Mihai Viteazul ochii n-a închis. Au voie[ti pe ]ar\ biruri noi a pune? Au vrei s\ iau pielea de pe Na]iune?... Padi[ahul vostru, f\r\ de-nconjor, Vrea s\ nimiceasc\ p-acest brav popor. Dar mai bine piar\ dac\ i-a fost dat, Decât cu ru[ine, mic [i atârnat! {i zicând acestea, ia o bard\-n mân\, Iute strânge-n juru-i armia român\ {i cu ea de-a valma, f\r' s\ z\boveasc\, Sfarm\ [i respinge armia turceasc\. Chiar [i Sinan-Pa[a, plin de umilin]i, A c\zut în ap\ [i-a pierdut doi din]i. Iar Mihai Viteazul, dup\ dou\ ceasuri, Nal]\-o m\n\stire [i trei parastasuri!”

(http://ro.wikisource.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu:_Mihai_Viteazul_%C5%9Fi_turcii)

DDiimmiittrriiee BBoolliinnttiinneeaannuu ,, MMooaarrtteeaa lluuii MMiihhaaii VViitteeaazzuull „Pe Câmpia Turzii, pe un verde plai,Tab\r\ o[tirea marelui Mihai.Acolo, în cortu-i, domnul se gânde[te:Fericirea ]\rii inima-i r\pe[te.Are-o presim]ire ce l-a turburat{i pe mâna-i mândr\ capul a plecat.În de[ert speran]a inima-i r\sfa]\;Lacrimile ud\ gânditoarea-i fa]\.Înaintea celor ce îl ocolea,Cu o mant\ d-aur el se ascundea.C\tre c\pitanii ce îl înconjoar\:— „Dragii mei! Ierta]i-mi ast\ l\crimioar\!E o sl\biciune de care ro[escTo]i câ]i au un suflet tare, b\rb\tesc.Îns\ sunt minute când natura cereDe la cel mai tare partea-i de durere...Ast\zi pot s\ num\r mai la nou\ aniDe când noi ne batem cu atâ]i du[mani.Este-adev\rat, am f\cut, în lume,Neamului acesta cel mai mare nume.


88


89

Îns\, ce-i m\rirea, f\r\ de folos?Ceea ce-i în noapte focul mincinos!Singur\ m\rirea nu-i destul\toare,Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.Câte mii de inimi moartea n-a-nghe]at?{i în câte case dorul n-a intrat?}ara este-n lacrimi [i se pustie[te.Floarea tinerimii câmpul învele[te.{i în raza slavei unde str\lucim,V\z, pe nesim]ite noi ne mistuim!Ast\zi lupta noastr\ orice lupt\ curm\;Ea va fi lovirea cea mai de pe urm\.Ast\zi este timpul ca s\ ispr\vim.Sau români ne pierdem, sau români tr\im!"

Asfel le vorbe[te... Dar doi soli sosir\,Doi trimi[i ai Bastei. Capii to]i ie[ir\.

— „Basta v\ trimite? Spune]i ce dore[te!Basta, iar\ Basta!... nu mai ispr\ve[te!”— „Ce dore[te? zice unul din c\l\i,Basta porunce[te la vasalii s\i!”— „S\ porne[ti îndat\ banda ta în ]ar\!”Îi r\spunse celalt cu o vorb-amar\.— „Merge]i, zise domnul, l-al vostru st\pân!Spune]i-i c\ nu e înc\ un românCare s\ dea arma pân-a nu se bate!De-i b\rb\t, aice vie a combate!”— „Este timp!...” [opte[te un ucig\tor.Celalt trage iute palo[ul u[or{i c-o lovitur\ repede [i tareÎl împlânt\-n sânul eroului mare.C\pitanii iute sar, mi-l înconjor,Dar Mihai le zice: ”Fra]ilor, eu mor...Spune]i doamnei mele s\ nu se mâhneasc\{i-n iubirea ]\rii fiii mei s\-i creasc\.Când vor fi în vârst\, s\ le spuie eaC\ nu voi r\zbun\ pentru moartea mea;Numai pentru ]ar\ [i neatârnareSânul lor s\ simt\ sfânta r\zbunare!Iar\ voi, tovar\[i, mie îmi jura]iNiciodat\ mâna cu str\in s\ da]i!”

La aceste vorbe cade-ntr-al s\u sânge.Toat-a lui o[tire cu durere-l plânge.Apele pe cale stau [i se opresc;P\s\rile-n aer triste ciripesc.Moartea cu-a ei mân\ fa]a lui atinge;Inima-i înghea]\, vorba i se stinge.Iar via]a-i mândr\ zboar\ c\tre nori,Ca mirosul dulce unei stinse flori”.

(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/hora.php)

Avram Iancu

CCaaddrruu iissttoorriicc::A fost supranumit de c\tre popor „Cr\i[orul mun]ilor”. S-a n\scut la Vidra de Sus, ca cel de al doilea fiu, în

familia unui ]\ran gospodar, cu oarecare [tiin]\ de carte. Ca urmare, tat\l, Alisandru l-a trimis s\ studieze laCâmpeni [i apoi la gimnaziul din Zlatna (1837-1841). În 1841, fiind atras de înv\]\tur\ [i-a început studiile de dreptla Colegiul Academic din Cluj, pentru a deveni avocat. Devenit cancelist (practicant) la Tabla regeasc\ din TârguMure[, Iancu a luat parte la discu]iile purtate la Dieta din Cluj (1846-1847), în problemele reglement\rii raportu-rilor dintre ]\rani [i nobili. Nemul]umit de cele discutate viitorul conduc\tor al revolu]iei ar fi spus cuvintele care îivor defini personalitatea sa n\valnic\, [i anume: „Nu cu argumente filozofice [i umanitate ve]i convinge pe aceitirani ci cu lancea ca Horea”. Izbucnirea revolu]iei de la 1848 în Imperiul Habsburgic, la Viena [i apoi la Pesta, aadus ideile noi ale libert\]ii [i egalit\]ii [i în Transilvania. Proclama]ia lui Simion B\rnu]iu, care a solicitat drepturilefundamentale ale românilor, [i anume: limba român\ s\ devin\ limb\ oficial\, desfiin]area iob\giei [i a robotelor[i altele, avea s\ fie r\spândit\ în toate ora[ele transilvane. În acest context, a avut loc la Târgu Mure[ o [edin]\ acanceli[tilor maghiari, la care au participat [i invita]i din partea românilor. Cu acest prilej, Iancu a sus]inut necesi-tatea desfiin]\rii iob\giei ]\ranilor români. În consf\tuirea, care a avut loc la Blaj, la sfâr[itul lunii martie 1848, frunta[ii revolu]ionari, printre care [i Avram Iancu, au decis organizarea unei mari adun\ri populare la Blaj, la 3/15mai, în care urmau s\ fie stabilite revendic\rile poporului român. Participant la aceast\ adunare în fruntea a câtor-va mii de mo]i, Iancu a contribuit la elaborarea programului revolu]ionar denumit Peti]ia Na]ional\, fiind ales încomitetul de conducere al adun\rii. Dieta din Cluj a votat, la sfâr[itul lumii mai 1848, anexarea Transilvaniei laUngaria, iar împotriva ]\ranilor români era declan[at\ prigoana, operându-se arest\ri [i chiar execu]ii, ca de exem-plu în comuna Mihal]. În acest context Iancu a solicitat Comitetului Na]ional Român, întrunit la Sibiu, organizareaunei noi adun\ri populare, tot la Blaj, pentru luna septembrie în care s\ fie stabilit\ tactica, ce trebuia aplicat\ înperioada urm\toare. La noua întâlnire de la Blaj s-a înt\rit, printr-o nou\ mo]iune, cele stabilite la întrunirea prece-dent\ [i s-a decis, în acord cu comandamentul habsburgic, o nou\ împ\r]ire administrativ\ în 15 prefecturi, înunele, precum: F\g\ra[, Ha]eg, Zarand, Alba, fiind chiar instituit\ o administra]ie româneasc\. Tot acum s-au creat[i 15 legiuni militare, Iancu organizând [i conducând legiunea Auraria Gemina, format\, în întregime, de mo]i.Intrarea în Transilvania a armatelor revolu]ionare maghiare, conduse de generalul polonez Iosif Bem, a deschis onou\ etap\ în istoria revolu]iei. Dup\ alungarea trupelor habsburgice [i cucerirea majorit\]ii ora[elor transilvane,în lunile ianuarie–martie 1849 s-au desf\[urat lupte aprige pentru cucerirea Mun]ilor Apuseni. În fa]a rezisten]eimo]ilor condu[i de Iancu, liderii revolu]iei maghiare au încercat, c\tre sfâr[itul lunii iunie 1849, prin intermediul luiNicoale B\lcescu, aflat în emigra]ie, realizarea unei în]elegeri cu românii pentru continuarea revolu]iei. A[adar, înurma insisten]elor lui Nicolae B\lcescu [i Cezar Bolliac a semnat la Seghedin, cu liderul revolu]iei maghiare, LajosKossuth, Proiectul de pacificare [i a acceptat s\ se declare neutru în conflictul dintre maghiari [i trupele ]ariste înschimbul recunoa[terii drepturilor na]iunii române din Transilvania. Trupele ]ariste, venite în sprijinul celorhabsburigice, au ob]inut capitularea armatei revolu]ionare maghiare, la [iria la 1/13 august 1849.

Iancu a l\sat pu]ina sa avere pentru crearea unei Academii de Drept. A sperat astfel c\ urma[ii aveau s\ ob]in\drepturile mult visate ale românilor, pe care el nu reu[ise s\ le ob]in\ dup\ o via]\ de lupt\. Erou al românilor dinTransilvania, cântat în poezie, mai mult decât oricare revolu]ionar de la 1848, Iancu a r\mas în con[tiin]a neamu-lui s\u ca b\rbatul aprig [i hot\rât pentru a-l elibera.

AAvvrraamm IIaannccuu ddeesspprree nneecceessiittaatteeaa ccoonnvviiee]]iiuurriiii ttuuttuurroorr llooccuuiittoorriilloorr ddiinn TTrraannssiillvvaanniiaa„…Firea ne-a a[ezat într-o patrie ca împreun\ s\ asud\m cultivând-o, împreun\ s\ gust\m dulcea]a fructelor

ei…”(Silviu Dragomir, AAvvrraamm IIaannccuu, Bucure[ti, 1968)

SSeevveerr BBooccuu,, DDrruummuurrii [[ii rr\\ssccrruuccii„…Revolu]ia lui Avram Iancu, reflex al Revolu]iei din Paris, Viena, Budapesta, Cluj, nu e un produs al

ra]ionalismului. C\rturarii vremii lui se sf\tuiesc dou\ zile [i dou\ nop]i în Sibiu, sf\tuiri la cari ia parte taciturn [iun tân\r, abia cunoscut, Avram Iancu, cancelist (aspirant la avocatura-n.n.) la Tabla din Mure[-O[orhei. Concluziilenu se l\muresc în cele dou\ zile de desbateri cari pun la grele încerc\ri r\bdarea celui mai tân\r membru al


90


91

Adun\rii. Atunci, în ultima sear\, ceru s\ i-se acorde [i lui cuvântul. P\[i din fundul s\lii slab luminate în care a statpân\ atunci, sfios, se duse pân\ în fa]a b\trânilor, lovi cu pumnul în masa dinaintea lor pe care se cutremurar\cele dou\ l\mpi [i rosti discursul de o scurtime napoleonian\:

— Sf\tui]i-v\, mai departe, eu m\ duc în Mun]i [i fac Revolu]ia! Avram Iancu a fost invincibil. Fie c\ a fostsubestimat [i for]ele trimise contra lui insuficiente, fie c\ era inexpugnabil, în cetatea lui de mun]i [i c\ pentruzdrobirea lui s'ar fi cerut jertfe dispropor]ionate, adev\rul e c\ lancu n-a fost b\tut de nimeni. Aceasta îl înv\luiseîn o a[a aureol\, încât prin anii 1850, când Revolu]ia era stins\, în o carte apreciat\, ap\rut\ în Berlin, autorul,prezint\ tân\rului Franz Iosef o list\ ministerial\, ca unic\ solu]ie, dup\ p\rerea lui, a rezolvirei crizei, în care sezb\tea Monarhia. Schlesinger opina ca Monarhul s\ se înconjoare cu persoane, dinamic, populare. In aceasta list\îl g\sim pe Avram Iancu, trecut ca ministru de R\zboi. O reproduc ca [i curiozitate:

EXTERNE: Lubomirsky, Teleky, Doblhof. INTERNE: Pillersdorf Manin. FINAN}E: Kossuth, Stifft. R|ZBOI: Iellacici, Bem, Radctzky, Iancu. JUSTI}IE: Pinkas, Smolka, Deak. INSTRUC}IE: Palacky, Eötvös, Purgstall. COMER}: un bancher rutean. Neamul nostru în un asemenea guvern de somit\]i contemporane, în care figurau personalit\]i ca Palacky,

Manin, Kossuth, Deak, Eötvös, era bine reprezentat. Max Schlesinger era de p\rerea c\ f\r\ ace[ti oameni,dinamici, populari, zeifica]i de na]iunile lor, Austria nu va putea exista, fiindc\ represinta o antinomie. Dup\principiile ei, represinta ordinea, dup\ caracterele oamenilor, propaga tirania, subt pretextul remedierii anarhiei, ca[i cum arbitrarul ar putea remedia ceva. Ce ar fi fost dac\ Franz Iosef asculta de aceste sfaturi cari precum vedem,nu-i lipseau? 1848 a fost un avertisment pentru Habsburgi...”

(http://ro.wikisource.org/wiki/Drumuri_%C5%9Fi_r%C4%83scruci)

SStteejjaarruull lluuii AAvvrraamm IIaannccuu„Dup\ revolu]ia de la 1848, Craiul Mun]ilor doinea uneori din fluier cântece de jale la umbra unui b\trân stejar,

martor al unor însemnate evenimente istorice. Tot aici, în luna mai 1688, generalul Anton Caraffa dusese tratativecu Mihai Apafi I în vederea încorpor\rii Transilvaniei la Imperiul Habsburgic...”

(Silviu Dragomir, AAvvrraamm IIaannccuu, Bucure[ti, 1968)

AAvvrraamm IIaannccuu rreeffuuzz\\ ddeeccoorraa]]iiiillee îîmmpp\\rraattuulluuii AAuussttrriieeii„…În acela[i an a mers la Viena o deputa]iune din cei mai eminen]i b\rba]i ai na]iunii române din Transilvania,

A.T.Laurian, Maiorescu, B\rnu]iu, prefectul A. Iancu…Prefectul de poli]ie din Viena, din ordinul împ\ratului, a tri-mis dup\ Iancu [i l-a chemat în pretoriul poli]iei. L-a întrebat din ce cauz\ a refuzat a primi decora]iile de la doiîmp\ra]i, ai Austriei [i al Rusiei. Iancu a r\spuns c\ el nu a luptat pentru decora]ii [i n-are trebuin]\ de ele; s-a lup-tat pentru poporul roman ca s\ i se dea drepturile ce le-a cerut în Câmpul Libert\]ii la Blaj, în anul 1848 [i pentrucare [i-a v\rsat sângele. Prefectul i-a r\spuns c\ el s-ar ]ine mândru [i fericit s\ poarte decora]iuni de la împ\ra]i.Iancu i-a r\spuns: Nu ]i s-a dat c\ci n-ai meritat !...”

(MMeemmoorriiaalliissttiiccaa rreevvoolluu]]iieeii ddee llaa 11884488 îînn TTrraannssiillvvaanniiaa, Cluj Napoca, 1988)

TTeessttaammeennttuull lluuii AAvvrraamm IIaannccuu „Unicul dor al vie]ii mele e s\-mi v\d Na]iunea mea fericit\, pentru care dup\ puteri am [i lucrat pân\ acuma,

durere f\r\ mult succes, ba tocma acuma cu întristare v\d, c\ speran]ele mele [i jertfa adus\ se prefac în nimica.Nu [tiu câte zile mai pot avea; un fel de presim]ire îmi pare c\ mi-ar spune, c\ viitorul este nesigur. Voiesc, dar [ihot\rât dispun, ca dup\ moartea mea, toat\ averea mea mi[c\toare [i nemi[c\toare s\ treac\ în folosul Na]iunii,pentru ajutor la înfiin]area unei academii de drepturi; tare crezând, c\ lupt\torii cu arma legii vor putea scoatedrepturile Na]iunii mele.”

Câmpeni 20 decembrie 1850, Avram Iancu m.p., Avocat [i prefect emerit.”(http://ro.altermedia.info/cultura/avram-iancu-si-timpul-sau_3085.html)

Alexandru Ioan Cuza

CCaaddrruu iissttoorriicc::Alexandru Ioan Cuza era originar dintr-o veche familie moldovean\ din p\r]ile F\lciului. Tat\l, Ioan Cuza a

ocupat diverse dreg\torii, ca de exemplu postelnic în perioada domniei lui Ioni]\ Sandu Sturdza, domn al Moldovei(1822-1828). Mama sa, Sultana Cozandini, se tr\gea dintr-o familie de origine greac\ [i italian\, iar apoiromânizat\. S-a c\s\torit cu Elena Solescu, numit\ [i Rosetti Solescu (1844), care i-a adus o mare avere. A f\cutstudii la un pension francez din Ia[i, unde a fost coleg cu Mihail Kog\lniceanu [i Vasile Alecsandri, apoi la Paris,Pavia [i Bologna. În 1837 a intrat în armat\ cu gradul de cadet, dar peste trei ani a demisionat. Între 1842-1845a îndeplinit func]ia de pre[edinte al judec\toriei de la Covârlui. A participat la revolu]ia din 1848-1849 din }\rileRomâne. Astfel, a fost men]ionat în cadrul adun\rii populare de la 27 martie 1848 de la Hotelul Petersburg dinIa[i, cu care ocazie a fost arestat. A evadat de sub escort\ la Br\ila [i a trecut în }ara Româneasc\, iar apoi înTransilvania, unde a luat parte la Marea Adunare Popular\ de la Blaj (1848). Apoi, a plecat prin Bucovina în exil laViena, Paris [i Constantinopol. Revenit în ]ar\, a urcat treptele unei cariere politice [i administrative în timpuldomniei lui Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei (1849–1856). Astfel, a devenit din nou pre[edinte aljudec\toriei de la Covârlui, director în Ministerul de Interne (1851), mare vornic (1855), pârc\lab al ora[ului [iportului Gala]i, (1856-1857) func]ie în care a r\mas [i sub c\im\c\mia lui Nicolae Vogoride (1857–1858). În 1857a reintrat în cadrul armatei [i a fost înaintat la gradul de sublocotenent, iar în anul urm\tor de maior. În august1858, a fost înaintat la gradul de colonel, iar apoi a fost numit, ini]ial, ajutor de hatman, iar, în final, hatman(comandant militar) al Moldovei (1858). În conformitate cu prevederile Conven]iei de la Paris (1858), în urmavotului Adun\rilor Elective ale Moldovei (5 ianuarie 1859) [i a ]\rii Române[ti (24 ianuarie 1859) a fost ales, domnal Principatelor Unite, fiind mai bine cunoscut sub numele de Domnul Unirii (1859–1866). Fiind o personalitaterealist\, a sus]inut permanent c\ s-a aflat pe tron în calitate de „loc]iitor al principelui str\in”, solicitat, înc\ din1857, prin votul adun\rilor ad-hoc. A desf\[urat o bogat\ activitate politic\ [i diplomatic\. Astfel, în primii trei ani:1859–1861 a ac]ionat pentru recunoa[terea interna]ional\ a Unirii. În aceast\ perioad\ a luptat pentru acceptareade c\tre marile puteri a dublei sale alegeri-vizita la Constantinopole (1860), a impus des\vâr[irea Unirii prinalegerea unei singure capitale – Bucure[ti, a unui singur guvern-cel dintâi a fost condus de c\tre Barbu Catargiu,a unui singur parlament, organizarea unei armate unice, cu un stat major, unificarea adminstra]iei [i a telegrafului,înfiin]area Cur]ii de Justi]ie [i Casa]ie (1861). În cea de a doua etap\, numit\ [i cea a guvern\rii constitu]ionale(1862–1864), a ini]iat unele reforme importante, ca de exemplu: cea de secularizare a averilor mân\stire[ti (1863),care a consolidat autonomia ]\rii [i a luptat pentru realizarea unei reforme agrare. În 1862 a acceptat tranzitularmelor ruse[ti prin Principatele Române în drum spre Serbia, ceea ce i-a adus un respect deosebit din parteasârbilor [i o sabie in partea lui Mihail Obrenovici, principe al Serbiei (1860–1868) cu inscrip]ia „Amico certo in reincerta”. Totodat\, a privit cu simpatie mi[carea na]ional\ a românilor din Transilvania, a ungurilor [i polonezilor,multora dintre liderii politici ai ultimilor oferindu-le azil pe teritoriul românesc. Politica sa a nemul]umit îns\ peliberalii radicali [i pe conservatori, care au pus bazele „monstruoasei coali]ii”, îndreptat\ împotriva domnitorului,care trebuia înl\turat de la tron [i înlocuit cu un principe str\in. În ultima etap\-1864–1866 Cuza a instaurat odomnie autoritar\. În aceast\ perioad\ au fost publicate reforme semnificative pentru fundamentarea statuluimodern român, [i anume: legea constitu]ional\ – Statutul dezvolt\tor al Conven]iei de la Paris, legea rural\, ceaa instruc]iunii publice, cea comunal\, cea a consiliilor jude]ene, cea privind organizarea puterii armate, cea privindînfiin]area Cur]ii de Conturi, Codul Civil, Codul Penal [i de Procedur\ Penal\ (1864). Pe plan extern au fost impus\recunoa[terea pa[apoartelor române[ti, iar unele dintre reprezentan]ele diplomatice române[ti, ca de exemplu ceade la Constantinopole, au fost ridicate la rangul de agen]ii diplomatice. În 1865 s-a consumat [i ultimul act alraporturilor, devenite tensionate, între Cuza [i Mihail Kog\lniceanu, cel din urm\ demisionând din func]ia de primministru. Cuza a între]inut o leg\tur\ amoroas\ cu Maria Obrenovici, n\scut\ Catargiu, so]ia lui Milos Obrenovici,principe al Serbiei (1858–1860), din care au rezultat doi copii, [i anume: Alexandru [i Dimitrie, recunoscu]i de c\tredomnitor, spre surprinderea [i chiar nemul]umirea unor cercuri politice din ]ar\. În cele din urm\, în urma unuicomplot, pus la cale de c\tre „monstruoasa coali]ie”, a fost silit s\ abdice [i s\ plece din ]ar\ (10/11 februarie1866). În alegerile din ianuarie [i aprilie 1870 a fost ales deputat de Mehedin]i [i apoi senator la Turnu Severin [ia dorit s\ se întoarc\ acas\, dar noile autorit\]i nu i-au permis acest lucru. Grav bolnav, a murit în 1873 HotelEuropa din Heidelberg (Germania). Trupul i-a fost adus în ]ar\ [i înhumat la conacul de la Ruginoasa. În anii celui


92

de al doilea r\zboi mondial r\m\[i]ele p\mânte[ti au fost reânhumate la biserica Trei Ierarhi din Ia[i. Conform unuisondaj publicat în anul 2000 r\mâne una dintre cele mai populare personalit\]i din istoria românilor.

DDiissccuurrssuull lluuii MMiihhaaiill KKoogg\\llnniicceeaannuu llaa aalleeggeerreeaa lluuii CCuuzzaa ccaa ddoommnn aall MMoollddoovveeii„..Alegându-te pe tine domn în ]ara noastr\, am voit s\ ar\t\m lumei aceea ce toat\ ]ara dore[te: la legi nou\,

om nou. O, Doamne ! Mare [i frumoas\ î]i este misia…Fii dar omul epocei; f\ ca legea s\ înlocuiasc\ arbitrariul !F\ ca legea s\ fie tare…, iar tu, M\ria Ta, ca domn fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei cari mai to]i dom-nii trecu]i au fost nep\s\tori sau r\i. Nu uita c\ cincizeci de deputa]i te-au ales domn, ai s\ domne[ti peste dou\milioane de oameni…”

(Minodora Perovici, IIssttoorriiaa uunniivveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003)

VVaassiillee AAlleeccssaannddrrii,, HHoorraa UUnniirriiii„Hai s\ d\m mân\ cu mân\Cei cu inim\ român\,S\-nvârtim hora fr\]ieiPe p\mântul României!

Iarba rea din holde piar\!Piar\ du[m\nia-n ]ar\!Între noi s\ nu mai fieDecât flori [i omenie!

M\i muntene, m\i vecine,Vin\ s\ te prinzi cu mine{i la via]\ cu unire,{i la moarte cu-nfr\]ire!

Unde-i unul, nu-i putereLa nevoi [i la durere.Unde-s doi, puterea cre[te{i du[manul nu spore[te!

Amândoi suntem de-o mam\,De-o f\ptur\ [i de-o seam\,Ca doi brazi într-o tulpin\,Ca doi ochi într-o lumin\.

Amândoi avem un nume,Amândoi o soart\-n lume.Eu ]i-s frate, tu mi-e[ti frate,În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu gr\bireS\-l sec\m dintr-o sorbire,Ca s\ treac\ drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

{i s\ vad\ sfântul soareÎntr-o zi de s\rb\toareHora noastr\ cea fr\]easc\Pe câmpia româneasc\!”



93


94

VVaassiillee AAlleeccssaannddrrii,, CCuuzzaa VVoodd\\„V\zutu-te-am în pace suind scara m\rirei{i-n pace lu\nd calea augusta-a nemurirei,O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoareS\dit pe miriade de libere ogoare!

O clip\ ap\rut-ai în planul veciniciei{i vecinice mari fapte l\sat-ai României,N\l]ând din p\r\sire antica-i demnitatePrin magica Unire [i sacra Libertate.

Ca norul plin de man\ ce trece [i revars\O ploaie roditoare pe brazda care-i ars\,{i, stând apoi deoparte, în urma lui prive[teCum brazda se deschide [i câmpul înflore[te,A[a [i tu din ceruri ai dulcea mângâiere{i vezi a ]\rii tale frumoasa renviere,Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,Din suflete [i câmpuri s\mân]a de serbire,

Acum te odihne[te gustând eterna paceÎn taina m\iestoas\ a mor]ii care tace,L\sând o lume-ntreag\ la tine s\ gândeasc\{-a ta legend\, Cuza! cu fal\ s-o rosteasc\...

Sunt nume destinate, ca numele t\u mare,S\ steie neclintite pe-a Timpului hotare{i vecinic s\ r\spânda o falnic\ lumin\Pe seculii ce-n umbr\, trecând, li se închin\!”


MMiihhaaiill KKoogg\\llnniicceeaannuu ddeesspprree UUnniirreeaa PPrriinncciippaatteelloorr“...Unirea, domnilor, eu nu recunosc nim\nui dreptul s\ zic\ c\ Unirea este opera sa. Unirea este actul energic

al întregii na]iuni române, e marea noastr\ conquist\ [i, de-aceea, domnilor, nici chiar domnitorului, dar nici unuisingur particular, nu-i recunosc [i nici nu-i voi da vreodat\ dreptul acesta de a zice c\ el singur a f\cut Unirea. Nu,domnilor, Unirea na]iunea a f\cut-o, na]iunea care a ales un domn pentru ambele ]\ri, cu misiunea de a realizeUnirea…”

(Dan Berindei, EEppooccaa UUnniirriiii, Bucure[ti, 1979)

Carol I

CCaaddrruu iissttoorriicc::Carol I a fost domnitor (1866 – 1881) [i apoi rege al României (1881 – 1914). A pus bazele familiei regale a

României. A fost fiul lui Karl Anton [i al Josephinei de Baden. A fost c\s\torit cu Elisabeta de Wied (Carmen Sylva).Prin intermediul familiei sale s-a înrudit cu familiile regale din Fran]a, Marea Britanie, Belgia, Portugalia. A f\cutstudii militare la Munster, Bonn [i Berlin, dup\ care s-a dedicat carierei militare. A c\l\torit mult în str\in\tate, maiprecis în Italia, Portugalia, Spania, Fran]a, Algeria. În 1857 a devenit sublocotenent, iar peste nou\ ani a fostavansat la gradul de c\pitan. A servit în cadrul regimentului 2 dragoni [i apoi în garda prin]ului Frederic, viitorulîmp\rat Frederic III (1888) [i a luptat în r\zboiul dintre Prusia [i Danemarca (1864). Dup\ refuzul coroanei Românieide c\tre Filip de Flandra, dup\ abdicarea silit\ din 1866 a lui Alexandru I. Cuza, domn al Principatelor Unite


95

(1859–1866) [i în urma plebiscitului din aprilie 1866, Carol a fost ales la tronul României. La începutul domniei s-a confruntat cu unele forme de manifestare ale unei mi[c\ri republicane [i antidinastice-mi[carea de la Ploie[ti [idemonstra]ia de la Sala Sl\tineanu de la Bucure[ti (1871), fiind foarte aproape de a renun]a la tron. A coordonato activitate de ampl\ modernizare a ]\rii, de restructurare a institu]iilor statului, de dezvoltare economic\. Astfel,în perioada domniei sale s-au pus bazele sistemului monetar (1867), s-a ini]iat construc]ia de drumuri [i c\i ferate –în 1869 s-a construit calea ferat\ Bucure[ti-Giurgiu, prima din România, s-a inaugurat Gara de Nord (1872), s-aîncurajat dezvoltarea economic\-legi de încurajare ale industriei (1886, 1906), tarife vamale protec]ioniste (1887,1912), a fost fondat\ Banca Na]ional\ a României (1880), s-a introdus, în primul rând la Bucure[ti, tramvaiul,iluminatul electric, înc\lzirea cu gaz, telefonul [i cinematograful, s-a t\iat canalul Sulina (1894), s-a construit podulde la Cernavod\ (1895). Nerezolvarea problemei agrare a determinat îns\ izbucnirea r\scoalelor ]\r\ne[ti din 1888[i 1907. În plan politic a ac]ionat ca un monarh constitu]ional, de[i a manifestat uneori tendin]e de autoritarism.A promulgat Constitu]ia din 1866, care a pus bazele constitu]ionale ale României moderne. A apreciat pe uniioameni politici, ca de exemplu: Ioan C. Br\tianu, Ioan I. C. Br\tianu, Lasc\r Catargiu, Dimitrie A. Sturdza. ProclamatAlte]\ Regal\ (1878), trei ani mai târziu a devenit rege în urma proclam\rii Regatului. În urma mor]ii unicei salefiice, Maria, de pe urma scarlatinei (1874), prin Pactul de Familie (1881) s-a reglementat succesiunea la tron,principe mo[tenitor devenind nepotul s\u de frate, Ferdinand, care în 1893 s-a c\s\torit cu Maria de Edinburgh,nepoata reginei Victoria a Marii Britanii (1837–1901). Consolidând caracterul constitu]ional al monarhiei, în 1884Parlamentul a votat legea Domeniilor Coroanei, care cuprindeau 12 propriet\]i. Totodat\, Carol a dorit s\ fie unarbitru al vie]ii politice. Astfel, s-a manifestat ca adept al alternan]ei la guvernare (rotativa guvernamental\) aPartidului Na]ional Liberal [i a Partidului Conservator. Totodat\ a sprijinit tacit mi[carea na]ional\ din provinciileromâne[ti aflate sub st\pânire str\in\. În plan militar a ac]ionat pentru reorganizarea armatei na]ionale – legea din1868, a înt\rit centura de forturi din jurul Bucure[tiului [i a ridicat fortifica]iile de la Foc[ani-N\moloasa-Gala]i. Aînfiin]at cea mai de seam\ decora]ie a ]\rii – „Steaua României”. În politica extern\ a condus armata român\ pecâmpurile de lupt\ din Peninsula Balcanic\ în anii r\zboiului pentru independen]\ (1877–1878). În acela[i timp afost de acord cu încheierea tratatului secret de alian]\ cu Puterile Centrale (1883), mai ales în condi]iile politiciiRusiei fa]\ de România în anii 1878–1879 [i s-a pronun]at permanent pentru intrarea ]\rii în r\zboi al\turi deGermania [i Austro-Ungariei. În 1913 România a luat parte la al doilea r\zboi balcanic, încheiat cu pacea de laBucure[ti, de pe urma c\ruia a primit Cadrilaterul de la Bulgaria. La începutul primului r\zboi mondial a condusConsiliul de Coroan\ de la Sinaia (1914), unde a insistat pentru intrarea ]\rii în r\zboi de partea Puterilor Centrale,dar a fost nevoit, s\ accepte decizia liderilor politici, care spre marea sa p\rere de r\u a prev\zut proclamareaneutralit\]ii României. S-a manifestat ca un protector de seam\ al culturii na]ionale. A încurajat înv\]\mântul-reformele lui Spiru Haret, a fost construit\ cl\direa Universit\]ii din Bucure[ti (1869). A fost ctitor al Castelului Pele[de la Sinaia, care a devenit re[edin]a familiei regale (construc]ie început\ în 1875). A fondat Funda]ia Universitar\Carol I (ast\zi Biblioteca Central\ Universitar\)[i a pus bazele bibliotecii Academiei Române. Membru al AcademieiRomâne. A fost înhumat la biserica episcopal\ de la Curtea de Arge[, care a devenit necropola regilor [i reginelorRomâniei.

IIssttoorriiccuull IIooaann BBooggddaann ddeesspprree rreeggeellee CCaarrooll II„Milos cu cei obidi]i [i s\raci, chiar [i cu cei ajun[i din vina lor în s\r\cie, el a exercitat o larg\ [i discret\

d\rnicie, dictat\ de spriritul s\u profund religios [i nepoftitor de recunoa[tere public\.Muncitor neobosit, st\ruitor [i foarte îndem\natic în treburile din l\untru [i respectând cu sfin]enie legea...,

hotârât [i viteaz în r\zboi, prev\z\tor [i econom între risipitori, bun între r\i, darnic fa]\ de toate institu]iilestatului..., Regele Carol I a comb\tut toat\ via]a sa...egoismul [i individualismul exagerat, ce duce la anarhie [i ne-a ar\tat, prin pove]e în]elepte dar mai cu seam\ prin pilda sa vie, ce cale s\ apuc\m...”


LLeeggeeaa ppeennttrruu pprrooccllaammaarreeaa ccaa rreeggaatt aa RRoommâânniieeii ((11888811))„...1. România ia titlul de regat, Domnul ei, Carol I, ia, pentru sine [i mo[tenitorii s\i, titlul de rege al României.

2. Mo[tenitorul tronului va purta titlul de principe regal...”(Bogdan Murgescu, coordonator, IIssttoorriiaa RRoommâânniieeii îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2001)


96

VVaassiillee AAlleeccssaannddrrii ,, SSeerrggeennttuull „Pe drumul de costi[e ce duce la VasluiVenea un om, cu jale zicând în gândul lui:"Mai lung\-mi pare calea acum la-ntors acas\...A[ vrea s\ zbor, [i rana din pulp\ nu m\ las\!"{i bietul om, slab, palid, având sumanul rupt{i o c\ma[\ rupt\ buc\]i pe dedesupt,P\[ea tr\gând piciorul încet, dar pe-a lui fa]\Zbura ca o lumin\ de glorie marea]\,{i-n ochii lui de vultur adânci, vioi [i mariTreceau lucioase umbre de eroi legendari.Opinca-i era spart\, c\ciula desfundat\,Dar fruntea lui de raze p\rea încoronat\.Calic\-i era haina, dar str\luceau pe ea{i crucea „Sfântul Gheorghe” [-a „României Stea”.Românul venea singur pe drumul plin de soare,Când iat\ c\ aude fanfare sun\toare{i vede nu departe în fa]a lui venindUn corp de oaste mândr\ în aur str\lucind.Erau trei batalioane de garda-mp\r\teasc\Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucereasc\.În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,La bravii s\i tovar\[i privea ades cu drag,{i inima în pieptu-i b\tea cu foc, de[teapt\,C\ci el visa, privindu-i, la lupta ce-i a[teapt\.Deodat' el d\ cu ochii de searb\dul românCe stase-n loc la umbr\, sub un stejar b\trân,{i mult se minuneaz\, [i nici c\-i vine-a credeCând crucea „Sfântul Gheorghe” pe sânul lui o vede{-opre[te regimentul, iar bravul colonelSe-nchin\ la drume]ul, s-apropie de el{i-i zice cu blânde]e: „De unde vii, str\ine?”„Vin tocmai de la Plevna.” „Cum e acolo?” „Bine.”„Dar aste decora]ii cum, cine ]i le-a dat?”„Chiar domnitorul nostru [-al vostru împ\rat.”„Dar pentru care fapte?” „{tiu eu?... Cic\ drept plat\C\ am luat eu steagul redu]ei... {i pe dat\Cu el, str\pun[i de glon]uri, ne-am pr\bu[it în [ant...”„Dar ce rang ai, voinice?” „Am rang... de doroban]!”Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,Se-ntoarce, d\ un ordin... Pe loc, tot regimentulSe-n[ir\, poart\ arma, salut\ cu onorRomânul care pleac\ tr\gând al lui picior”.


VVaassiillee AAlleeccssaannddrrii,, OOdd\\ oossttaa[[iilloorr rroommâânnii„Juni osta[i ai ]\rii mele, însemna]i cu stea în frunte!Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei [oimani de munte!Am cântat în tinere]e str\mo[easc\ vitejie,Vitejie f\r\ seam\n pe-acel timp de grea urgie

Ce la vechiul nostru nume au adaos un renumeDus pe Dun\rea în Marea [i din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, s\ v-aduc o închinare,Vin cu inima crescut\ [i cu sufletul mai tare,Ca eroi de mari legende, vin s\ v\ privesc în fa]\,Voi, nep\s\tori de moarte, dispretuitori de via]\,Ce-a]i probat cu-avântul vostru lumii pus\ în mirare,C\ din vultur vultur na[te, din stejar stejar r\sare!

De la domn pân' la opinc\, du[i de-o soart\ norocoas\,V-a]i legat în logodire cu izbânda glorioas\{-a]i f\cut ca s\ pricepem a trecutului m\rime,M\surându-v\ de-o seam\ cu-a str\mo[ilor n\l]ime,{-ar\tând, precum prin nouri mândrul soare se arat\,Cine-am fost odinioar\, cine iar vom fi odat\!

S\ tr\i]i, feciori de oaste! Domnul sfânt s\ v\ ajuteA str\bate triumfalnic în cet\]i [i în redute,Ca la Rahova cu turnul, ca la Grivi]a cu zborul,Ca la Plevna, unde ast\zi cei întâi a]i pus piciorul,Înfruntând pe-Osman-Gaziul, [i prin fapt de b\rb\]ieRidicând otar\ mic\ peste-o mare-mp\r\]ie!

O! viteji de vit\ veche! Auzi]i în dep\rtareAcel vuiet f\r\ nume ce r\sun\ ca o mare?...Sunt b\t\ile de inimi a întregui neam al nostruCe adun\ zi [i noapte dorul lui cu dorul vostru,Sunt v\rs\rile de lacrimi pentru-acel care se stinge,Sunt ur\rile voioase pentru-acel care învinge!

O! români, în fa]a voastr\, colo-n tainica cea zare,Vede]i voi o raz\ vie care-ncet, încet r\sare,Str\b\tând prin umbra deas\ de lungi secoli adunat\?E voiosul fapt de ziu\ mult dorit\, mult visat\,E lumina re-nvierii, e luceaf\rul sper\rii,E triumful luptei voastre, soarele neatârn\rii!

Dragii mei! din focul luptei oteli]i când v\-]i întoarceLa c\min, unde românca, a[teptând, suspin\, toarce,Tot poporul: rud\, frate, sor\, mam\ [i p\rinte,Ca la domni, cu pâini [i sare, vor ie[i vou\-nainte.C\ci din voi fie[tecare poart\-n frunte o cunun\{i de gloria de ast\zi, [i de gloria str\bun\!

Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zore[te!Viitorul României dat-a mugur ce-ncolte[te!O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mareCare cre[te cu m\rirea unui neam în de[teptare.Mi-am v\zut visul cu ochii, de-acum pot s\ mor ferice!Ast\zi lumea ne cunoa[te: Român zice, Viteaz zice”.



97


98

RRaazzmmuunndd NNeettzzhhaammmmeerr,, AAmmiinnttiirrii ddeesspprree PPlleevvnnaa„…Dac\ era o fericire s\ po]i urm\ri, dup\ propriile sale enunturi, sirul de idei politice ale unui domnitor sub

care ]ara cârmuit\ de el ajunsese din începuturi modeste la o înflorire cât se poate de mare, era o pl\cere tot a[ade mare de a auzi vorbind pe regele Carol, înving\torul de la Plevna, ca soldat. Când regele vorbea ca soldat [ic\pitan, atunci bucuria [i mândria str\luceau în ochii s\i.

Inten]ionat am adus câteodat\ vorba la ultimul r\zboi ruso-turc, în care viteaz\ armat\ român\, subdestoinicul ei conducator, câ[tigase prin lupt\ independen]a României [i sc\pase pe ru[i de la o înfrângere penibil\.Cu pl\cere vorbea regele de trecerea Dun\rii, de fr\]ia de arme cu camarazii ru[i [i cu mari duci, de întâlnirea cuîmp\ratul Rusiei, de ploaie [i de viscol, de asediul [i de asalturile disperate în contra puternicelor fortifica]ii turce[tide la Plevna [i de întâlnirea cu Osman pa[a, învins, dar foarte viteaz… Era o idee cu totul original\, de a trata unteren mare de parc drept harta topografic\ a Plevnei [i a împrejurimilor, de a înfige în schi]a ei multe cote deîn\l]imi în form\ de pari exact m\sura]i [i de a umple în sfâr[it totul cu p\mânt pân\ la vârfurile parilor. Astfel s-au format dealuri [i v\i [i întregul teren se înf\]i[a privirii ca o hart\ în relief cu scar\ redus\.

Ce bucurie mare pentru comandantul care putea s\ explice toate mi[c\rile armatelor dup\ imaginea exactasem\n\toare. Nu lipsea nici copia unei case de la Poradim, în care locuise comandantul în timpul luptelor de laPlevna. Nu era, a[adar, de mirare c\ regele îmi spunea cu privire la interesantul relief din gr\din\: „Trebuie s\-lvede]i neap\rat!...”

Când regele vorbea despre campania din Bulgaria se înfl\c\ra ca un simplu soldat care poveste[te acas\ a lors\i întâmpl\rile din r\zboi. Cu toat\ ardoarea [i cu tot entuziasmul, în povestirea interesant\ n-am observatniciodat\ c\ regele ar fi pus persoana sa în primul plan, cum obi[nuiesc s\ o fac\ adeseori b\trânii lupt\tori înamintirile lor de r\zboi. De[i regele privea cu mândrie spre câmpurile de b\t\lie din Bulgaria, unde se b\tuse cueroism, nu sim]ea nici o poft\ s\ mai treac\ înca o dat\ Dun\rea cu armata sa. Când la începutul anului 1913posibilitatea unei campanii în contra Bulgariei se ivi la orizontul politic, regele se tânguia: "Vai de noi, dac\ am fisili]i s\ mai trecem o dat\!" Era desigur de p\rere ca tân\rul s\u regat mai are nevoie de mul]i ani de dezvoltare[i consolidare intern\ pentru a putea întreprinde mai târziu cu succes rezolvarea marii probleme a unirii na]ionalea tuturor românilor…”

(http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current5/mi17.htm)

Regina Maria

CCaaddrruu iissttoorriicc:: N\scut\ la 17 octombrie 1875, în Eastwell Park (Anglia) era fiica ducelui Alfred de Edinburgh, fiu al reginei

Victoria. Mama sa, ducesa Maria Alexandrovna, era unica fiic\ a ]arului Alexandru II al Rusiei.Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Ferdinand de Hohenzollern, principele mo[tenitor al

României. C\s\toria a avut loc la 29 decembrie 1892 iar în ianuarie 1893 o nunt\ special\ a fost organizat\ [i laBucure[ti. Între 1893 [i 1938, când inima reginei a încetat s\ bat\, sunt cuprin[i patruzeci [i cinci de ani de istorieromâneasc\, marca]i de evenimente cu importan]\ deosebit\: primul r\zboi mondial, realizarea Marii Uniri,încoronarea de la Alba Iulia.

Când, în 1938, regina Maria a trecut în nefiin]\, trupul i-a fost înhumat în biserica episcopal\ de la Curtea deArge[.

(Ioan L\cust\, Magazin Istoric, 1999)

CCooppiill\\rriiaa rreeggiinneeiiRomânia [i eu. Dar de bun\ seam\ este nevoie s\ privesc [i înapoi, cu mult înapoi, c\ci despre nici o via]\ nu

se poate vorbi, f\r\ a pomeni de copil\rie [i de tinere]e, care sunt marile f\uritoare ale caracterului; [i copil\riamea a fost o copil\rie fericit\, de care mi-e drag s\-mi amintesc.

Copil\ria mea a fost o copil\rie fericit\, fericit\ [i f\r\ griji, copil\ria unor copii boga]i [i s\n\to[i, feri]i deloviturile [i de asprele realit\]i ale vie]ii.

Mama ocupa în via]a noastr\ un loc mai important decât tata. El fiind marinar, lipsea adesea dintre noi, bachiar era întrucâtva un str\in oarecum minunat, frumos, pârlit de soare, cu ochii alba[tri. Aveam noi, oarecareteam\ de el? Poate c\ da, pu]intel; ori[icum, el era pentru noi ceva cu totul deosebit [i zilele în care ne b\ga înseam\ erau zile de s\rb\toare pentru noi.

Dar mama era marea realitate a vie]ii noastre. Ea era cea care hot\ra pentru toate, mama era acea la carealergam, mama care venea s\ ne s\rute la culcare, care ne lua la plimbare pe jos sau cu tr\sura, care ne mustrasau ne l\uda, [i care ne spunea ce trebuie s\ facem [i ce nu. Ne iubea cu patim\. Întreaga-i via]\ era d\ruit\ copiilorei; noi îi eram grija de c\petenie [i însu[i miezul existen]ei sale. Avea, îns\, ideile ei asupra severit\]ii [i niciodat\n-a admis vreun amestec între genera]ii. N-a fost nicidat\ tovar\[a noastr\, ci în mod foarte hot\rât a r\masexclusiv mam\, aceea care întruchipeaz\ autoritatea [i totodat\ dragostea.

(Maria, Regina României, PPoovveesstteeaa vviiee]]iiii mmeellee, Ia[i, 1990)

SS\\rrbb\\ttooaarree ppee ffrroonnttIa[i, miercuri 10 mai 1917.10 Mai! Ziua noastr\ na]ional\! Aici ziua a fost o zi înduio[\toare, plin\ de adânc\ zguduire sufleteasc\. La

ora 10 am plecat pe câmpul de avia]ie unde s-a oficiat întâi o slujb\ religioas\. Noi stam în mijlocul câmpuluiînconjura]i de toate trupele. Regele a decorat mai mul]i ofi]eri [i câteva steaguri de lupt\. Dup\ aceea veni defilarea[i apoi începur\ solda]ii s\ joace dansuri na]ionale. Toat\ ceremonia era cu atât mai înduio[\toare cu cât negândeam cu to]ii c\ cea mai mare parte din ace[ti solda]i înfruntaser\ focul, [i c\ erau r\m\[i]ele unei armate,care la început fusese îndoit de numeroas\. Ace[tia erau cei ce r\zbiser\ prin nemaipomenitele greut\]i [i lipsuriale acestei ierni. Mai erau [i recru]ii foarte tineri din acest an .Ceea ce aveam sub ochii no[tri, înf\]i[a str\daniaf\r\ seam\n cu care încercam s\ recl\dim o armat\ nou\ în împrejur\ri nemaiauzit de grele.

(Maria, Regina României, PPoovveesstteeaa vviiee]]iiii mmeellee, Ia[i, 1990)

SS\\rrbb\\ttooaarreeaa CCrr\\cciiuunnuulluuiiIa[i, 24 decembrie 1918.E ajunul Cr\ciunului românesc. A trebuit s\ m\ str\duiesc s\ aranjez toate, s\ g\sesc câte ceva de d\ruit

fiec\ruia, s\ supraveghez toat\ rânduiala s\rb\torii.Mi-am f\cut apoi obi[nuita vizit\ la spital, unde nu încetez s\ împart mereu ]ig\ri [i pesme]i. De obicei m\

a[ez [i eu câtva timp, în capul lungii mese unde-[i beau ceaiul solda]ii. Vorbesc cu ei, îmi îndeplinesc rolul de gazd\[i astfel mul]i au frânt pâinea împreun\ cu mine.

La ora 7 am aprins pomul de Cr\ciun [i am primit întreg personalul casei noastre dup\ buna [i vechea datin\.Toate doamnele [i to]i domnii, to]i pân\ la cel din urm\ ajutor de buc\tar, au primit c\te un dar. Dup\ ce s-auîmp\r]it darurile, am oferit tuturor o mas\ îmbel[ugat\, care a fost un prilej de mult\ veselie.

Suntem cu to]ii laolalt\ [i pentru aceast\ milostivire, fie Dumnezeu binecuvântat.(Maria, Regina României, PPoovveesstteeaa vviiee]]iiii mmeellee, Ia[i, 1990)

RReeggiinnaa MMaarriiaa vv\\zzuutt\\ ddee uunn ccoonntteemmppoorraannRegina Maria este o fiin]\ de care trebuie s\ te sfie[ti. Este str\lucitoare la fizic ca [i moral, încât î]i ia v\zul,

nimeni nu o poate întrece. Frumoas\ de o frumuse]e încânt\toare, nu cred s\ fi fost în Europa multe femei cares\ se fi putut asemui cu dânsa. Inteligent\, fermec\toare, plin\ de talent pentru pictur\, pentru c\l\rie, pentruscris, o conversa]ie sclipitoare, verv\, umor, spontaneitate în gândire, curaj. Cine nu a v\zut-o la Ia[i în mijloculepidemiilor mergând acolo unde primejdia era mai mare? Dragostea de adev\r, de frumos, de bine, nimic nu i-alipsit. Ad\uga]i la aceasta o hot\râre ne[ov\ielnic\, o bun\tate izvorât\ dintr-o real\ pricepere a naturii omene[ti[i o indulgen]\ pe care experien]a o d\ tuturor sufletelor alese.

(I.G.Duca, AAmmiinnttiirrii ppoolliittiiccee,, Bucure[ti, 1992)

RReeggiinnaa bbuunniicc\\Ce îmi aduc aminte a[a de bine despre Regina Maria este iubirea ei pentru ]ara noastr\, înc\ de când eram

mic copil. Totdeauna îmi vorbea despre frumuse]ile ]\rii [i despre oamenii simpli din sate, pe care îi iubea a[a demult, despre via]a lor de toate zilele. Mai ]in minte de vorbirile cu dânsa, la sfâr[it de s\pt\mân\, fie la Balcic, Bran,Cotroceni, Peli[or sau Cop\ceni, care mi-au dat aceea[i în]elegere ca a ei, [i pe care o simt [i ast\zi, dup\ atâ]iaani. Bun\tatea ei fa]\ de tinerii [i copiii pe care îi întâlnea.

Îi voi fi totdeauna recunosc\tor bunicii mele c\ a fost lâng\ mine [i m-a sus]inut în momente grele.


99

Regina Maria a fost o Regin\ respectat\ [i iubit\ pentru tot ce a f\cut pentru România [i darea ei de sinepentru ]ara noastr\.

(Regele Mihai I, 16 iulie 1998)

Ecaterina Teodoroiu

CCaaddrruu iissttoorriicc:: În vara anului 1916 România a intrat în primul r\zboi mondial. Scopul s\u era eliberarea provinciilor române[ti

st\pânite de Imperiul Austro-Ungar [i f\urirea statului na]ional unitar. În vara anului 1917, du[manii, care ocupauatunci aproape tot p\mântul ]\rii, se arunc\ asupra Moldovei. Ap\rându-[i cu str\[nicie ]ara, sub deviza „Pe aicinu se trece!” românii au ob]inut str\lucite biruin]e pe frontul de la M\r\[ti, M\r\[e[ti, Oituz. Numele lor a r\masîncrustat pe vecie în bronzul istoriei. Între ei: generalul Alexandru Averescu, generalul Eremia Grigorescu, c\pitanulGrigore Ignat, sublocotenetul Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu. Mausoleul de la M\r\[e[ti str\juie [i ast\zi casemnn de cinstire peste veacuri a faptei române[ti de atunci. Aceast\ biruin]\ a însemnat începutul izgoniriidu[manului de pe p\mântul ]\rii [i a apropiat ziua unirii celei mari [i depline a românilor.

(Petru Demetru Popescu, IIssttoorriiaa rroommâânniilloorr ppeennttrruu ttoo]]ii ccooppiiiiii, Bucure[ti, 2006)

CCrreeddiinn]]aa îînnttrr--oo sstteeaaAnii au trecut. C\t\lina s-a mutat la [coal\, la Târgu-Jiu. [i aici, noua înv\]\toare a îndr\git-o nespus. A v\zut

în ea un copil deosebit. Odat\, la ora de istorie, înv\]\toarea a predat epoca de glorie a Moldovei sub sceptrul lui {tefan cel Mare. A

vorbit ca niciodat\, întrecându-se pe ea. Elevii o ascultau fermeca]i. La terminarea orei, le ceru copiilor s\ segândeasc\ acas\ la tot ce le spusese. C\t\lina se gândise [i ea. Î[i zicea: „A avut mii de b\t\lii {tefan. La cele încare a luptat cu du[manii Moldovei se ad\ugau b\t\liile cu el însu[i. Mult mai grele [i mai numeroase. Când {tefan,de[i învins uneori, se biruia pe sine de orice fric\ [i pornea iar\[i la lupt\ pentru a se ridica deasupra biruitorilor”.

A doua zi la [coal\, când i-a venit rândul, C\t\lina a spus: „Eu cred, doamn\ înv\]\toare, c\ {tefan cel Mare,a avut steaua lui. Str\lucitoare [i unic\. Asta pentu c\ el însu[i a crezut într-o stea. Aceasta a fost dragostea pentruMoldova, pentru libertatea [i fericrea ei. A luptat neobosit s\ le înf\ptuiasc\. De aceea l-a urmat cu credin]\ oastea[i rar r\zboi de n-a biruit. [i tot astfel a str\lucit [i steaua lui”.

— Dar tu ai steaua ta, C\t\lino?— Deocamdat\ sunt mic\ [i neînsemnat\. Dar [i eu voi avea steaua mea, scump\ doamn\ înv\]\toare!— {i cum va ar\ta steaua ta, C\t\lino?— Mai întâi vreau s\ înv\] s\ devin înv\]\toare. E un lucru minunat s\ înve]i pe copii s\ fie buni, cinsti]i, harnici

[i curajo[i. Iar mai presus de orice, s\-[i iubeasc\ din inim\ ]ara. Astfel am s\ fiu fericit\. Dar dac\ p\mântul nostruva fi cotropit de pasul du[man, am s\ îmbrac straie ost\[e[ti [i steaua îmi va fi c\l\uz\ în lupta pentru libertatea]\rii mele. Am s\ m\ jertfesc pentru ea, de va fi nevoie!

(Petru Demetru Popescu,, PPoovveessttiirrii iissttoorriiccee,, Bucure[ti, 2005)

CCuurraajjuull EEccaatteerriinneeii TTeeooddoorrooiiuuÎn ziua de 17 noiembrie 1916, pe când m\r[\luia spre comuna R\[ina- Gorj, compania în care se afla a fost

înconjurat\ de for]e inamice mult superioare. Situa]ia devenise dramatic\, întrucât exista riscul ca întregasubunitate s\ fie capturat\ de du[man. Doi ofi]eri inamici s-au apropiat cu pas sigur, cerând românilor s\ se predea.C\t\lina ie[i în fa]\ [i întreb\, în limba german\, în ce loc s\ depun\ armele. În timp ce ofi]erii întoarser\ capulpentru a stabili un loc nimerit, fata puse arma la ochi [i trase cu repeziciune uimitoare. Acest gest provoc\ oadev\rat\ derut\ în rândul adversarilor. Osta[ii români profitar\ de ocazie [i încercar\ s\ ias\ din împresurare. Mul]iau reu[it s\ fug\. Dar au intervenit alte trupe inamice iar Ecaterina Teodoroiu, împreun\ cu al]i câ]iva osta[i români,este luat\ prizonier\. Pentru tân\ra gorjanc\ prizonieratul însemna robie [i însemna s\ fie scoas\ din lupt\.Dovedind o mare prezen]\ de spirit, a pândit un moment favorabil, a[a cum chiar ea a povestit: ,,Fiind escortat\de o santinel\ german\, am scos neobservat\ de nimeni un revolver din sân [i am împu[cat santinela, [i fiindnoapte am fugit”. Un soldat german, auzind împu[c\tura, trase în direc]ia din care se auzeau pa[i. Un glonte onimeri pe C\t\lina în piciorul drept. De[i r\nit\, ea reu[i, în aceea[i noapte, s\-[i ajung\ din urm\ unitatea.

(Ioan Scurtu, PPrreess\\rraa]]ii ppee--aa lloorr mmoorrmmiinnttee aallee llaauurriilloorr ffooii,, Bucure[ti, 1978)


100

PPrree]]uuiirree ppeennttrruu oo eerrooiinn\\Iat\ cum descrie un martor ocular, colonelul Pârvu Boerescu, modul în care a decurs întâlnirea dintre doi eroi:

unul la apusul vie]ii, generalul Dragalina, iar cel\lalt la r\s\ritul ei, Ecaterina Teodoroiu:Generalul Dragalina, interesându-se îndeaproape din ce unit\]i fac parte cei r\ni]i [i pe unde au luptat, observ\

c\ osta[ii suferinzi erau îngriji]i de c\tre o copil\ slab\, având mâinile [i obrajii înro[i]i de frig. Întrebând-o cine este[i cum s-a încumetat s\ mearg\ pe câmpul de lupt\ [i s\ adune r\ni]ii, fata a r\spuns:

— Sunt infirmier\ voluntar\, m\ numesc C\t\lina Teodoroiu! }ara este în primejdie. Nu m-a l\sat inima s\ staudeoparte!

Adânc impresionat de curajul tinerei, originar\ din comuna V\deni de lâng\ Târgu Jiu, [i v\zând-o c\ tremur\de frig, generalul a ordonat [oferului s\-i aduc\, dintre cele dou\ mantale, l\sate în ma[in\, pe cea cu poalele maiscurte, mantaua sa de general [i o a[ez\ pe umerii sanitarei. Apoi a încurajat-o pe C\t\lina cu vorbele:

— Bravo, copila mea! E[ti o adev\rat\ eroin\!(Emilian Ionescu, MMiinnuunnaatteellee ffaappttee eerrooiiccee aallee uunnoorr ccooppiiii, Bucure[ti, 1989)

CC\\ll\\ttoorrii [[ii cc\\ll\\ttoorriiii

Marco Polo

CCaaddrruu iissttoorriicc::În Evul Mediu, în Europa, multe cuno[tin]e legate de geografie, dobândite din Antichitate, s-au pierdut sau nu

au fost luate în seam\. Se aduceau mirodenii, m\tase [i alte m\rfuri din China [i India, dar mai ales prinintermediari arabi. Îns\ Orientul s-a impus singur aten]iei Occidentului, în jurul anului 1240. Atunci, poporul dec\l\re]i nomazi al mongolilor s-a consolidat sub conduc\torul Ginghis Han. A cucerit mai întâi China [i, subconducerea lui Batu Han, a p\truns pân\ în centrul Europei. Kubilai, nepotul lui Ginghis Han, a devenit în 1259,mare han.

Negustorii din Europa apusean\ care plecau în Asia, primeau de obicei [i misiuni speciale, diplomatice, dinpartea regilor lor.

1252-1255: C\l\toria c\lug\rului Guillaume de Roubrouck, sol al regelui Ludovic IX al Fran]ei, la curtea marelui hanMunke.1271: Marco Polo începe c\l\toria spre China, de unde se întoarce în 12951483: Expedi]ia condus\ de F. Kurbski exploreaz\ vestul Siberiei; descoperirea cursului inferior al fluviului Irti[1581-1584: Rusul Ermak Timofeevic exploreaz\ vestul Siberiei1615: Soli ru[i trimi[i în Mongolia1618-1619: Soli ru[i trimi[i în China1624: Primul explorator european care a p\truns în mod indiscutbil în Tibet, portughezul Antao Andrade1643-1644: Expedi]ia rus\ condus\ de M.Staduhin exploreaz\ Siberia de est1648: Ru[ii Alexeev Popov [i Semion Dejnev traversez\ strâmtoarea Behring [i explorez\ ]\rmurile de nord-est aleAsiei1661–1664: Iohann Gruebor [i Albert Aurville sunt primii europeni care au str\b\tut podi[ul Tibetului de la nord-est spre sud

CCuumm ll--aa ttrriimmiiss MMaarreellee HHaann ppee MMaarrccoo,, ffiiuull lluuii mmeesssseerr NNiiccccoolloo,, îînn ssoolliieeÎn scurt\ vreme, Marco, fiul lui messer Niccolo, a[a de bine înv\]\ obiceiurile, limba [i scrierea t\tarilor, încât

deveni un om în]elept [i pre]uit peste m\sur\. [i v\zând marele Han atâta destoinicie la acest fecior, îl trimise într-o solie pentru care c\l\tori din greu [ase luni de zile. Dar tân\rul se întoarse cu bine [i cu mult\ în]elepciunepovesti despre treburile soliei pentru care fusese trimis, dând de asemena [i alte [tiri pentru c\ el v\zuse mul]i solicare, întorcându-se, altceva nu [tiau s\ zic\ decât de treburile soliei; [i Hanul îi ]inea pe ace[tia de n\tângi [i ziceac\ mai drag îi era s\ asculte povestiri despre obiceiurile din feluritele ]\ri, decât chiar despre treburile soliei. IarMarco, [tiind acestea, lu\ aminte la toate lucrurile, ca s\ poat\ r\spunde cum se cuvenea marelui Han.


101

Îi pl\cu marelui Han povestirea, [i de asemenea dreg\torilor; [i to]i îl socotir\ om în]elept [i de mare virtute.{i mai ziceau c\ dac\ va tr\i, mare om ar putea ajunge.

DDeesspprree ppaallaattuull MMaarreelluuii HHaann..S\ [ti]i c\ este adev\rat c\ marele Han locuie[te în ora[ul domnesc numit Camblau trei luni pe an, adic\

decembrie, ianuarie [i februarie. În acest ora[ el are un palat mare, pe care îl voi descrie îndat\. Palatul este dinzid, este p\trat, [i are o mil\ (aproximativ 1600 de metri) pe fiecare latur\. În zidul dinspre miaz\zi sunt cinci por]i,iar la mijloc este poarta mare, care nu se închide [i se deschide decât numai ca s\ intre sau s\ ias\ marele Han.Palatul este cel mai mare din câte s-au v\zut vreodat\; el are un acoperi[ foarte înalt. Zidurile s\lilor [i ale camerelorsunt cu totul acoperite cu aur [i argint [i decora]i cu picturi reprezentând dragoni, p\s\ri, animale [i scene deb\t\lie. Acoperi[ul este [i el bogat decorat, a[a încât de jur împrejur vezi doar aur [i picturi.

Întreaga cl\dire este atât de mare [i atât de bine construit\, încât nici un om din lume, având toate mijloacelenecesare, nu poate aduce vreo îmbun\t\]ire în construc]ie sau în decor.

DDeesspprree ss\\rrbb\\ttooaarreeaa aallbb\\Adev\rat este c\ ei î[i ]in s\rb\toarea de anul nou în luna februarie. {i ]in aceast\ s\rb\toare [i marele Han

[i oamenii lui. Este obiceiul ca marele Han [i oamenii lui, dac\ pot, s\ se îmbrace în ve[minte albe, [i fac aceasta[i b\rba]ii [i femeile pentru c\ au credin]a c\ ve[mintele albe sunt bune [i purt\toare de noroc.

{i fac aceasta la începutul anului, ca s\ le aduc\ tot anul bun\stare [i bucurie. {i tot în aceast\ zi prime[temarele Han în dar mai bine de zece mii de cai albi [i frumo[i [i peste cinci mii de elefan]i acoperi]i cu ]es\turi dem\tase b\tute în aur.

(Milionul. Cartea minunatelor c\l\torii ale lui Marco Polo)

CCiivviilliizzaa]]iiaa AAssiieeii..}\rile [i ora[ele pe care le-a cutreierat în c\l\toria pe care a f\cut-o în Asia, în Armenia, Mongolia, dar mai ales

în China unde a tr\it [aptesprezece ani, au constituit pentru Marco Polo un câmp de observa]ie [i de studii.El a ar\tat lumii europene c\ în îndep\rtatele ]\ri ale Extremului Orient nu numai c\ existau ora[e ca [i în

Europa, dar c\ unele popoare aveau o civiliza]ie superioar\ celei europene. Insula Zipanhu (Japonia) în care nu a ajuns, dar despre care a auzit vorbindu-se ca de o ]ar\ a minunilor cu

palate acoperite cu aur are un loc important în relatarea f\cut\ de Marco Polo.Este primul care aduce la cuno[tin]a europenilor informa]ii despre acel loc al minunilor [i al frumuse]ilor care

este India.(Virgil Hilt, FFiigguurrii iilluussttrree ddiinn eevvuull mmeeddiiuu -- MMaarrccoo PPoolloo, Bucure[ti, 1963)

Cristofor Columb

CCaaddrruu iissttoorriicc::C\tre sfâr[itul secolului al XV-lea, câteva state din Europa erau interesate de deschiderea unor drumuri

comerciale cu Orientul. Pân\ atunci m\rfurile de lux precum m\tasea din China sau mirodeniile din insulele Asieiajungeau, la pre]uri foarte mari, doar prin intermediul negustorilor arabi, vene]ieni [i genovezi. Portugalia [i Spaniaaveau [i mijloacele necesare unor asemenea c\l\torii: marinari iscusi]i, cor\bii rezistente [i u[or de manevrat,instrumente pentru orientarea pe mare.

1445–1461: Regele Portugaliei, Henric Navigatorul organizeaz\ primele expedi]ii de explorare a ]\rmurilor vesticeale Africii1487–1488 : Portughezul Bartolomeu Diaz navigheaz\ în jurul Africii de Sud [i pe drumul de întoarcere descoper\Capul Bunei Speran]e, punctul sudic al Africii1497–1498: Portughezul Vasco da Gama ajunge în India înconjurând Africa1492–1493: Prima c\l\torie a lui Cristofor Columb c\tre Lumea Nou\-descoper\ insulele Cuba, Haiti1493–1496: A doua c\l\torie a lui Columb – descoper\ insulele Dominica, Antigua, Jamaica


102

1497: C\l\toria lui John Cabot, navigator italian în serviciul Angliei care exploreaz\ ]\rmul Americii de Nord1497–1498: Prima c\l\torie a lui Amerigo Vespucci c\tre America de Sud1498–1500: A treia c\l\torie a lui Cristofor Columb – descoper\ insula Trinidad1502–1504: A patra c\l\torie a lui Columb – atinge ]\rmul Americii Centrale1519: Fernando Magellan începe c\l\toria în jurul lumii

LLooccuuiittoorriiii LLuummiiii NNooiiJoi, vineri 11-12 octombrieOamenii de pe caravela Pinta z\rir\ o trestie [i un baston, pescuir\ un alt baston încrustat, pe cât p\rea cu

fierul, [i v\zur\ înc\ o bucat\ de trestie [i iarb\, din cea care mije[te pe p\mânt. Cei de pe caravela Nina v\zur\[i alte semne de p\mânt [i un trunchi de m\r\cine plin de fructe ro[ii. Cu aceste semne to]i se sim]ir\ u[ura]i [i seveselir\.

To]i oamenii pe care i-am v\zut pe aceast\ insul\ (Bahamas) erau foarte tineri, bine f\cu]i, frumo[i la trup [ila chip. Au p\rul gros, scurt [i c\zând în ochi, afar\ de câte un smoc pe care îl arunc\ pe spate, [i îl las\ lung, f\r\s\ îl taie niciodat\. Unii se vopsesc gri, al]ii cu alb sau cu ro[u sau cu alt\ culoare; unii î[i vopsesc fa]a, al]ii corpulîntreg sau numai ochii, sau numai nasul.

Nu poart\ arme [i nici nu le cunosc; când le-am ar\tat s\biile, au apucat t\i[ul [i din ne[tiin]\ s-au t\iat ladegete. Nu am v\zut la ei fier.

Locuitorilor le-am dat bonete ro[ii, m\t\nii de sticl\ [i multe alte obiecte lipsite de valoare, care le-au f\cut omare pl\cere. Ei s-au purtat atât de bine cu noi încât lucrul acesta mi s-a p\rut o minune. Veneau înot pân\ lab\rcile unde ne aflam [i ne duceau papagali, gheme de fire de bumbac, [i multe alte lucruri. Mi se p\rea îns\ c\to]i ace[ti oameni sunt s\raci [i c\ duc lips\ de toate.

LLuummeeaa NNoouu\\Mar]i, 23 octombrieAzi voiam s\ pornesc c\tre insula Cuba care dup\ informa]iile pe care mi le dau ace[ti b\[tina[i în privin]a

m\rimii [i bog\]iei, socot c\ trebuie s\ fie Cipangu (China). De aceea voi merge înainte [i voi cerceta multe ]inuturipân\ ce voi fi atins vreun p\mânt bogat [i abundent în roade, dup\ cum mi se pare sigur c\ în acesta unde m\aflu acum e foarte mare bel[ug de mirodenii. Din nefericire nu le cunosc [i sunt foarte mâhnit pentru aceasta,deoarece v\d mii de soiuri de arbori, fiecare cu fructe diferite, care în acest timp sunt fragede [i îmbel[ugate, caîn Spania în lunile mai [i iunie, [i mii de feluri de ierburi [i flori.

(Cristofor Columb, JJuurrnnaalluull ddee bboorrdd aall pprriimmeeii cc\\ll\\ttoorriiii,, Bucure[ti, 1961)

LLooccuuiittoorriiii LLuummiiii NNooiiÎn aceea[i zi, 2 august, de la r\s\rit s-a apropiat o barc\ mare în care se aflau dou\zeci [i cinci de r\zboinici

din insula Trinidad (Sfânta Treime).Erau tineri [i bine f\cu]i, pielea lor nu era neagr\, ci mai alb\ decât a tuturor acelora pe care i-am v\zut în

Indii, erau zvel]i [i aveau trupuri frumoase. P\rul le era lung [i moale. Erau tun[i la fel ca [i castilienii [i lega]i la capcu basmale din ]es\turi de bumbac multicolor\ bine lucrat\. Unii aveau basmale legate în jurul [oldurilor [i seacopereau cu ele în loc de pantaloni. Oamenii din barc\ au început s\ ne vorbeasc\ pe când se aflau înc\ ladistan]\ mare de cor\bii. Dar nici eu [i nici înso]itorii mei nu i-am putut în]elege. Nu aveam nimic care s\-i atrag\s\ se apropie de cor\bii. De aceea am poruncit s\ se scoat\ în turnul de la pupa o tob\ [i am dat ordin unor tinerimarinari s\ danseze. Dar îndat\ ce au auzit muzica [i i-au v\zut pe dansatori, ei au l\sat vâslele, au luat arcurile [iau început s\ le întind\, iar apoi, acoperindu-se cu scuturuile de lemn, ne-au împro[cat cu s\ge]i. Muzica [idansurile au încetat [i am poruncit s\ se trag\ în ei cu arbaletele. Atunci s-au îndep\rtat.

(Cristofor Columb, JJuurrnnaall aall cceelleeii ddee--aa ttrreeiiaa cc\\ll\\ttoorriiii,, Bucure[ti, 1961)

PPeerrssoonnaalliittaatteeaa lluuii CCrriissttooffoorr CCoolluummbbColumb era solitar, prudent [i b\nuitor. Trecuse prin multe. Spirit îndreptat înspre realizarea unei singure ]inte,

obiectiv suprem al vie]ii, mistuit de sentimentul unei datorii sacre, al unei misiuni. Aceasta l-a f\cut s\ soarb\ cul\comie cuno[tin]ele oferite de via]\, de oamenii cu care se întâlnea. El recunoa[te c\ a c\l\torit mult, c\ a discutat


103


104

cu oameni înv\]a]i, c\ avea cuno[tin]e în arta naviga]iei, astrologie, geometrie, astronomie, c\ a studiat toate[tiin]ele,istoria, filosofia.

Uimitoare sunt [i tenacitatea în urm\rirea scopului, curajul s\u, siguran]a [i calmul. Columb era dintr-un alt aluat decât semenii s\i.

(S. Goldenberg, S. Belu, EEppooccaa mmaarriilloorr ddeessccooppeerriirrii ggeeooggrraaffiiccee, Bucure[ti, 1971)

MMeerriitteellee pprriimmiilloorr cc\\ll\\ttoorrii sspprree LLuummeeaa NNoouu\\Cor\bierii ace[tia meritau, desigur, toat\ admira]ia, pentru curajul [i nep\sarea cu care î[i îndeplineau datoria,

f\r\ speran]e mari [i cu pre]ul unor greut\]i de care n-au idee locuitorii din lumea noastr\. Vasele lor luau ap\.Echipamentul era cât se poate de sumar. H\r]ile erau foarte rele [i gre[ite. C\l\toareau punându-[i încrederea înDumnezeu [i în priceperea lor. Dac\ aveau noroc, se întorceau acas\ dup\ doi sau trei ani. Dac\ nu, î[i l\sau oaselepe vreo plaj\ pustie. Dar, ca tuturor adev\ra]ilor pionieri, le pl\cea riscul. Via]a, pentru ei, era o aventur\ glorioas\.Î[i uitau [i de suferin]e, de sete, de foame [i de oboseal\, când z\reau, în dep\rtare, profilul unui ]\rm necunoscut,sau apele calme ale unei m\ri, care r\m\sese ne[tiut\ de oameni de la începutul lumii.

Trebuie s\ [ti]i c\, în veacurile al XIV-lea [i al XV-lea, navigatorii nu aveau decât un scop, anume, s\ g\seasc\un drum sigur pân\ în împ\r\]ia Chitaiei (adic\ în China) [i pân\ în insula Zipangu (Japonia) [i pân\ în acelarhipelag misterios, unde cre[teau mirodeniile pe care lumea din Evul Mediu înv\]ase s\ le pre]uiasc\. Înainte dea se inventa frigiderul, carnea [i pe[tele se stricau repede [i nu mai puteau fi mâncate decât dac\ erau pres\ratecu piper sau cu vanilie.

(Hendrik Willem Van Loon, IIssttoorriiaa oommeenniirriiii,, Bucure[ti, 1993)

FFaaiimmaa lluuii CCoolluummbbDe[i Columb nu adusese nici aur, nici mirodenii, a fost s\rb\torit, încredin]ându-i-se preg\tirea unor noi

expedi]ii. În urm\toarea c\l\torie, Columb a plecat cu 17 nave [i 1500 de oameni. A mai descoperit insule, îns\nici un fel de comori. În cea de a treia c\l\torie a p\truns în zona sud-american\, la v\rsarea fluviului Orinoco. Îna patra c\l\torie voia s\ p\trund\ printre insule [i, îndeplinindu-[i promisiunea, s\ ajung\ în bogata Indie, aflat\,dup\ cum se b\nuia, chiar în spatele lor. Dar nu a g\sit decât America Central\, Golful Honduras [i Istmul Panama,[i nici vorb\ de comori.

Columb s-a întors grav bolnav [i dezam\git, convins în continuare c\ ajunsese în Asia, f\r\ a [ti c\ descoperise,de fapt, o Lume Nou\.

Planul lui Columb a fost una dintre cele mai mari [i pline de consecin]e erori ale istoriei. P\rea realizabil numaipentru c\ Toscanelli [i al]i geografi ai vremii calculaser\ gre[it, stabilind circumferin]ei P\mântului o valoare preasc\zut\. Japonia [i China ar fi trebuit s\ se afle cam în locul în care Columb z\rise p\mânt. Ei nu b\nuiau c\ unîntreg continent le st\tea în cale, nici c\ dincolo de acesta se întindea uria[ul Ocean Pacific. Dac\ ar fi cunoscutvaloarea real\ a distan]elor, America ar fi fost, poate, descoperit\ mult mai târziu. Astfel, faima lui Columb const\tocmai în aceea c\ a pornit la drum în ciuda tuturor îndoielilor [i obstacolelor. Iar descoperirea f\cut\ de el s-adovedit cu mult mai pre]ioas\ decât ruta vestic\ spre India.

(Rainer Kothe, MMaarriiii eexxpplloorraattoorrii [[ii cc\\ll\\ttoorriiiillee lloorr, Bucure[ti, 2001)

Fernando Magellan

CCaaddrruu iissttoorriicc::La începutul secolului al XVI-lea, mica [i muntoasa Portugalie a devenit o mare putere colonial\. Din Brazilia [i

pân\ în insulele Moluce, de la Lisabona [i pân\ la Capul Bunei Speran]e se întindeau domeniile vaste ale nouluiimperiu. Nu întâmpl\tor tocmai printre portughezi s-au g\sit oameni al c\ror nume a intrat în istoria marilordescoperiri geografice. Fernando Magellan, portughezul aflat în slujba Spaniei, a condus prima c\l\torie în jurullumii. A murit înainte de încheierea c\l\toriei, dar nu înainte de a fi ar\tat m\rimea Oceanului Pacific. El a rezolvatproblema cea mai complicat\, problem\ care pe vremea aceea p\rea ceva fantastic. El a g\sit în extremitateasudic\ a continentului american strâmtoarea prin care se trecea în oceanul pe care el l-a numit Pacific.

CC\\ll\\ttoorriiaa îînn jjuurruull lluummiiiiAjunser\m pân\ la 49 de grade [i jum\tate c\tre Antarctic. Venind vremea friguroas\, cor\biile intrar\ într-un

port bun spre a ierna. Aici st\tur\m dou\ luni f\r\ a vedea chip de om. Într-o zi, pe nea[teptate, z\rir\m un om,cu o statur\ de uria[, care sta gol pe ]\rmul portului, d\n]uind, cântând [i aruncându-[i pulbere pe cap. C\pitanulgeneral trimise pe unul dintre ai no[tri la el, ca s\ fac\ acelea[i gesturi în semn de pace; dup\ ce le f\cu, îl duseîntr-o insuli]\ în fa]a c\pitanului general. Când se afl\ în fa]a lui [i a noastr\, mult se minun\ [i f\cea semn cu undeget în sus, crezând c\ am venit din cer. Era atât de înalt, încât de-abia îi ajungeam la brâu, avea fa]a mare [ipictat\ cu ro[u, în jurul ochilor cu galben, cu dou\ inimi zugr\vite în mijlocul obrajilor. P\rul ea [i el vopsit în alb.Era îmbr\cat cu piei de animal cusute m\runt între ele. În picioare avea opinci din aceea[i piele, care-i acopereaupicioarele ca ni[te ghete.

DDeessccooppeerriirreeaa ssttrrââmmttoorriiii ddiinnttrree OOcceeaannuull AAttllaannttiicc [[ii OOcceeaannuull PPaacciiffiiccApoi, mergând c\tre Antarctic, g\sir\m o strâmtoare lung\ de o sut\ [i zece leghe [i larg\ cam de o jum\tate

de leghe, [i duce într-o alt\ mare, numit\ marea Pacific, înconjurat\ de mun]i foarte înal]i acoperi]i cu z\pad\. {idac\ nu era c\pitanul general nu g\seam aceast\ strâmtoare, pentru c\ to]i gândeam [i spuneam c\ era închis\de jur împrejur.

Intrând în aceast\ strâmtoare, aflar\m dou\ guri, una c\tre sud-est, cealalt\ c\tre sud-vest. Numir\m aceast\ strâmtoare „Strâmtoarea Patagonez\”; în ea se întâlnesc porturi foarte sigure, ape foarte

bune, lemne numai de cedru, pe[te, ierburi dulci dar [i amare. Cresc în jurul izvoarelor [i mâncar\m din ele multezile, neavând altceva. Nu cred c\ se afl\ pe lume o strâmtoare mai frumoas\ [i mai bun\ ca aceasta.

GGrreeuutt\\]]iillee cc\\ll\\ttoorriieeii ppeessttee OOcceeaannuull PPaacciiffiiccMâncam biscui]i, dar nu mai erau biscui]i, ci pulberea lor, amestect\ cu gr\mezi de viermi, pentru c\ ace[tia

mâncaser\ ce era bun; beam ap\ galben\ putrezit\ de multe zile [i mâncam ni[te piele de bou. Le l\sam vremede patru sau cinci zile în mare [i apoi le puneam pe j\ratec [i a[a le mâncam, [i de asemenea de multe ori mâncam[i rumegu[ de lemn. Dou\zeci [i cinci sau treizeci de oameni se îmboln\vir\, pe unii îi dureau bra]ele, pe al]iipicioarele sau alte p\r]i, astfel c\ pu]ini r\maser\ s\n\to[i.

În aceste trei luni [i dou\zeci de zile am mers aproape patru mii de leghe f\r\ oprire prin aceast\ mare Pacific\(într-adev\r e foarte pa[nic\, pentru c\ în aceast\ mare n-am avut furtun\) f\r\ a vedea nici un p\mânt, ci numaidou\ insuli]e nelocuite, pe unde nu g\sir\m altceva decât p\s\ri [i copaci.

(Paul Alexandru Georgescu, CCuu MMaaggeellllaann îînn jjuurruull lluummiiii,, Bucure[ti, 1960, Relatarea lui Antonio Pigafetta)

DDeessccrriieerreeaa lluuii MMaaggeellllaann ddee cc\\ttrree uunn ccoonntteemmppoorraannBartolomeu de las Casas, (istoric spaniol) care îl întâlne[te pe Magellan în prim\vara anului 1518 la re[edin]a

regal\ din Valladolid, izbute[te s\ prind\, în lucrarea Historia de las Indias, ceva din înf\]i[area [i caracterulnavigatorului portughez, a[a cum ap\reau ele contemporanilor: un om mai degrab\ scund, dar lat de spate, vânjos[i dând o impresie de curaj [i de for]\ st\pânit\, ascuns\ chiar. Portretul lui Magellan, p\strat la muzeul naval dinMadrid, întrege[te [i confirm\ impresia lui Las Casas: fa]a n\p\dit\ de barba deas\ [i neagr\, privirea dur\ [i fix\,un chip pu]in întunecat, respirând energia înd\r\tnic\, îndr\zneala, pornirea spre lucruri mari.

Într-adev\r, în audien]ele ob]inute la regele Spaniei, Carol I (mai târziu [i împ\rat al Germaniei sub numele deCarol V) Magellan ofer\ mult [i cere mult. Ofer\ o experien]\ naval\ [i militar\ excep]ional\, cuno[tin]e pe care elle consider\ secrete (unele referitoare la insulele Moluce ob]inutede la un prieten , [i cele referitoare la trecerea înPacific, culese din arhive navale portugheze) [i, desigur, chiar via]a lui.

(Paul Alexandru Georgescu, CCuu MMaaggeellllaann îînn jjuurruull lluummiiii,, Bucure[ti, 1960)

GGrreeuutt\\]]iillee uunneeii cc\\ll\\ttoorriiii ffooaarrttee lluunnggiiMagellan înceac\ zadarnic s\ îi lini[teasc\ pe marinari, care protesteaz\ tot mai tare. S\ nu se sperie dac\

vremea e ni]elu[ cam aspr\, le spune dânsul, [i s\ nu se descurajeze atât de repede. S\ reziste viteje[te înc\ vreocâteva zile. La nevoie tot s-ar g\si un loc unde s\ ierneze [i apoi s\ continue c\l\toria de îndat\ ce vremea va fimai prielnic\. Îns\ echipajul nu se mai las\ potolit cu vorbe goale. Au fost târâ]i prin pustiet\]i unde nu a c\lcatvreodat\ picior de cre[tin, unde nu s\l\[uiesc nici p\gâni [i mânc\tori de oameni, [i nici m\car ur[i [i lupi. Ce-auc\utat pe aici? De ce s\ navigheze tocmai pe ruta aceasta ocolit\, când exist\ doar o alt\ cale, aceea care duce


105

spre Indiile orientale, de unde ar putea ajunge lesne la insulele cu mirodenii f\r\ s\ dea de pustiet\]i înghe]ate [ide zone atât de ucig\toare ca acestea? A[a r\spund marinarii, f\]i[, cu glas tare, asigur\rilor lini[titoare aleamiralului. Între ei îns\, în umbra ocrotitoare din înc\perile cor\biilor, sunt f\r\ îndoial\ [i mai îndârji]i. Din nou seînal]\ vechea b\nuial\ de care li se [optise înc\ înainte de a porni din Sevilla c\ portughezul acesta joac\ un jocdublu. Nu cumva are de gând s\ duc\ la pieire cinci cor\bii spaniole atât de bune, cu tot cu echipajul lor, numais\ recâ[tige favoarea regelui s\u portughez?

(Stefan Zweig,, MMaaggeellllaann,, Bucure[ti, 1959)VViissuull lluuii MMaaggeellllaannMagellan a fost unul dintre cei mai de seam\ eroi ai m\rilor pe care i-a avut omenirea. Via]a lui zbuciumat\

e împletit\ cu fapte atât de extraordinare încât pare de-a dreptul o legend\ miraculoas\, izvorât\ din închipuireaoamenilor.

C\l\toriile în necunoscut ale lui Cristofor Columb, care stârniser\ în lumea întreag\ o vâlv\ nemaipomenit\,au înfierbântat gândurile portughezului Magellan [i i-au înfiripat un vis care îl va munci ani de-a rândul: s\g\seasc\, pe acela[i drum al înainta[ului s\u, o ie[ire spre Oceaul cel Mare, ca s\ ajung\ în îndep\rtatul Orient [ide acolo, înc\rcat de glorie, s\ se întorc\ spre apus în patrie, f\când astfel ocolul p\mântului pe ap\.

N\zdr\vanul vis al cutez\torului Magellan se împlini pân\ la urm\. Dar cu câte necazuri, cu câte str\danii, cucât\ perseveren]\! Însu[i ini]iatorul acestui vis nu se va mai înscrie printre pu]inii care se vor întoarce din aceast\c\l\torie.

(Mihail Drume[, PPoovveessttiirrii ddeesspprree ccuutteezz\\ttoorrii, Bucure[ti, 1989)

Badea Câr]an

CCaaddrruu iissttoorriicc::Provinciile române[ti Transilvania, Banat, Cri[ana, Maramure[ [i Bucovina erau, în secolul al XIX-lea, sub

st\pânirea Imperiului Habsburgic. Românii erau supu[i la multe nedrept\]i; de aceea ei p\streaz\ dorin]a delibertate [i unire [i lupt\ pentru ea prin p\strarea credin]ei, prin [coli [i prin men]inerea leg\turilor cu românii depeste mun]i.

BBaaddeeaa CCâârr]]aann ddeesspprree uunniirreeaa rroommâânniilloorrSe spune c\, într-o sear\, Câr]an st\tea de vorb\ cu ciobanii în jurul focului. — M\i, eu am trecut azi frontiera de trii ori, dar niciodat\ pe aceea[i potec\. M-am plimbat ca prin gr\dina

Ci[migiului. P\i, cum s\ nu m\ plimb, când sunt în ]ara mea, în Dacia noastr\! Lua]i aminte la ce v\ spun eu: astae grani]a adus\ de vânt. Tot vântul o s-o spulbere [i atunci vom fi to]i o ]ar\ [i un popor.

Le-a vorbit p\storilor despre visul Unirii tuturor provinciilor în cadrul unei Românii fire[ti.— {ti]i voi c\ poetul Alecsandri a scris vorbele pentru Hora Unirii, dar pentru c\ [tia c\ or s\ se prind\ [i

ardelenii în hora asta, el a mai scris dou\ strofe pentru ei? Aceste dou\ strofe nu se cânt\ acum, ca s\ nu-l sup\r\mpe împ\ratul. I-auzi]i-le: „Ardelean, copil de munte – an ridic\-acum cea frunte – [i te sufl\ de mândrie – C\ e[tifiu de Românie – Ardeleni, lumea ne vede – Mama drag\-n noi se-ncrede – C\ de-acum românu-n lume – A fivrednic de-al s\u nume.

(Ion Dianu, PPee uurrmmeellee lluuii BBaaddeeaa CCâârr]]aann,, Bucure[ti, 1979)

BBaaddeeaa CCâârr]]aann llaa BBuuccuurree[[ttiiCurând a c\zut întunericul. Nu-[i pusese întrebarea unde va dormi, cum nu [i-a pus-o niciodat\, nici pe munte,

nici pe B\r\gan. Î[i va a[terne cojocul la picioarele voievodului (Mihai Viteazul). Înainte de a se trânti pe jos, ca s\-[i odihneasc\ trupul ostenit de drum, s-a prosternat, ca într-un ritual. „Mul]umesc ]ie, Doamne, st\pânulnoroadelor, c\ ai ajutat m\ritului domn, Mihai cel Viteaz, s\ biruiasc\ pe p\gânii turci [i pe trufa[ii unguri. F\ caurma[ii lui s\ treac\ din nou culmile Carpa]ilor [i, cu armiile lor, de pe câmpurile Câr]i[oarei, ale F\g\ra[ului, aleArdealului întreg, s\ alunge pe cotropitori, iar în cetatea Alba-Iuliei s\ r\sar\ din nou soarele drept\]ii române[ti.Dup\ cum, Doamne, o turm\ f\r\ p\stor se pierde [i lupii o destram\, fie ca [i poporul nostru s\ aib\ ciobani buni,care s\-l fereasc\ de lupi. {i du-l spre izb\vire! Amin!



106

AAnnuunn]] ddiinn zziiaarruull UUnniivveerrssuull,, 1100 aapprriilliiee,, 11889966Cea din urm\ reprezenta]ie a Circului Regal Român Sidoli.Miercuri, 10 curent, va fi cea din urm\ reprezenta]ie a Circului Regal Român Sidoli. Aceast\ reprezenta]ie, în

adev\r de gal\, se va da în folosul Societ\]ii de binefacere a italienilor din România.Spectacolul va fi unul dintre cele mai variate.La aceast\ reprezenta]ie va asista în loj\ [i Ciobanul Român care s-a dus pe jos la Roma, unde, dup\ cum se

[tie, a fost primit într-un mod adev\rat fr\]esc nu numai de c\tre poporul roman, dar chiar de c\tre mini[trii,deputa]ii [i senatorii italieni.

MMuuzzeeuull ddee llaa CCâârr]]ii[[ooaarraaÎn cea de a treia înc\pere a muzeului din Câr]i[oara este p\strat\ amintirea lui Badea Câr]an: c\r]i colectate

de el [i încredin]ate oamenilor pentru lectur\: Cronica lui {incai, Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir. Lor lise adaug\ manuale de istorie, de aritmetic\, reviste, almanahuri. Privindu-le, gândul încearc\ s\ închipuie str\daniade a le strânge, de a le purta în desagi peste mun]i, de a le ascunde [i de a le distribui românilor din Transilvania.Multe din ele poart\ dedica]ii: „D\ruit în semn de aducere aminte bunului meu prieten, apostolul na]ional GeorgeCâr]an, de preotul Moise Micu, Poiana M\rului, anul 1908, Septembrie, 14 zile”; „Amintire de la eleva ElviraMironescu – clasa VII-a liceul Constan]a, 1904, 14 sept”. Alte rânduri de acest fel, emo]ionante, provin dinBucure[ti, Câmpulung, Sibiu, din multe p\r]i de ]ar\, de la oameni de vârste [i meserii diferite.

Muzeul din Câr]i[oara este un loc unde se întâlnesc timpuri diferite, genera]ii trecute, preocup\ri diverse,amintiri ale p\mântului.


Sp\tarul Nicolae Milescu

CCaaddrruu iissttoorriicc:: În secolul al XVII-lea Rusia î[i m\re[te st\pânirea în Asia, c\tre est, ajungând la grani]ele Chinei. Drept urmare,

statul rus are nevoie de informa]ii cât mai numeroase [i mai sigure despre teritoriile cucerite [i despre noul vecin.}arul Alexei Mihailovici a hot\rât trimiterea unei ambasade la Beijing. Primele dou\ solii nu au adus rezultateledorite. În aceast\ situa]ie ]arul decide s\ trimit\ a treia solie, format\ din 150 de oameni, a c\rei conducere a fostîncredin]at\ lui Nicolae Milescu Sp\tarul, t\lmaci la Departamentul Afacerilor Str\ine din Moscova.

1483: Expedi]ia condus\ de F. Kurbski exploreaz\ vestul Siberiei; descoperirea cursului inferior al fluviului Irti[1581-1584: Rusul Ermak Timofeevic exploreaz\ vestul Siberiei1615: Soli ru[i trimi]i în Mongolia1618-1619: Soli ru[i în China1620-1623: Expedi]ia rus\ condus\ de penda exploreaz\ Siberia central\1643-1644: Expedi]ia rus\ condus\ de M.Staduhin exploreaz\ Siberia de est1648: Ru[ii Alexeev Popov [i Semion Dejnev traversez\ strâmtoarea Behring [i explorez\ ]\rmurile de nord–est ale Asiei

OOaammeennii [[ii oobbiicceeiiuurriiRâul Irtâ[ este tot de adânc [i de lat ca Dun\rea. Râul acesta nu este cunoscut de geografii vechi sau noi, greci

sau latini, deoarece acest râu î[i are izvorul în mun]ii cei stânco[i [i curge prin locuri pustii [i de nestr\b\tut.Geografii nu [tiu nimic despre râuri ori despre b\[tina[i, iar dac\ au scris ceva nu sunt decât basme, deoarece einu le [tiu decât din auzite…

Ostiacii tr\iesc pe malurile râului Obi. De[i formeaz\ to]i un singur neam [i au aceea[i credin]\, ostiacii vor-besc limbi diferite, încât cu greu se pot în]elege unii cu al]ii.

Unii dintre ei m\nânc\ pe[te crud, al]ii îl fierb sau îl usuc\. Ei nu cunosc sarea, nici pâinea [i se hr\nesc numaicu pe[te [i cu o r\d\cin\ alb\ numit\ susak, pe care o culeg vara, o usuc\ [i o m\nânc\ iarna.

Ostiacii locuiesc în iurte [i nu pescuiesc numai pentru hran\; din pielea pe[tilor ei î[i fac haine, înc\l]\minte [ip\l\rii pe care le cos cu ma]e de pe[te. Se folosesc de ni[te b\rci de lemn foarte u[oare, în care încap cinci–[asepersoane. Poart\ întotdeauna arcuri [i s\ge]i ca s\ fie în orice clip\ gata de lupt\.

(Nicolae Milescu Sp\tarul, JJuurrnnaall ddee cc\\ll\\ttoorriiee îînn CChhiinnaa,, 1675)


107

OOrraa[[uull ccaappiittaall\\În jurul ora[ului Beijing sunt dou\sprezece por]i mari [i prin ele sosesc din toat\ împ\r\]ia chinez\ o mul]ime

de oameni de toate rangurile. Aici vin to]i boierii [i dreg\torii, [i acei care se înscriu printre înv\]a]i deoarece, deorice rang ar fi un b\rbat, el trebuie s\ vin\ la Beijing, c\ci ora[ul este fruntea întregii împ\r\]ii [i de aici se împartfiec\ruia dreg\torii [i ranguri. Din acest ora[ porne[te toat\ puterea [i în el se adun\ bog\]iile din toat\ împ\r\]iachinez\.

Nu se poate s\ nu g\se[ti în ora[ tot ceea ce este de trebuin]\ fie pentru via]a de huzur, fie pentru munc\.{i cu toate c\ ora[ul este construit pe un loc neroditor, totu[i omul g\se[te aici orice [i-ar dori. Chinezii au ozic\toare care spune c\ „de[i la Beijing nu rode[te nimic, totu[i aici seg\se[te orice”.

Ora[ul are în partea de miaz\zi dou\ ziduri de o construc]ie puternic\ [i se poveste[te c\ pe ceste ziduri potalerga f\r\ nici o piedic\ doisprezece c\l\re]i, atât sunt de late, c\ci între ziduri au turnat p\mânt pe care l-aub\t\torit.

PPaallaattuull îîmmpp\\rraattuulluuiiÎn partea cet\]ii în care tr\ie[te împ\ratul sunt mul]i lei de marmur\, fel de fel de coloane [i statui de o m\ies-

trie cu totul deosebit\, poduri [i chio[curi minunate [i multe alte lucruri cu mult me[te[ug f\cute spre desf\tare [ipl\cere.

Palatele lor nu sunt cl\dite dup\ obiceiul nostru, nici chiar cele de piatr\; zidurile sunt de c\r\mid\, dar tava-nul de lemn este sprijinit pe coloane înalte, rotunde, sculptate [i aurite, iar grinzile sunt vopsite în felurite culori.

Prin tot ora[ul curge un râu adus de departe [i desf\cut în multe bra]e peste care sunt cl\dite poduri minuna-te de marmur\. Tot ce se face mai minunat [i mai bun pe p\mântul Chinei, în aceast\ cetate împ\r\teasc\ se afl\.

(Nicolae Milescu, DDeessccrriieerreeaa CChhiinneeii,, 1675)

SSpp\\ttaarruull pprreezzeennttaatt ddee uunn ccoonntteemmppoorraannEra un boier, anume Neculai Milescu Sp\tarul, de la Vaslui, [i [tia multe limbi: eline[te, slovine[te, grece[te [i

turce[te. {i era mândru [i bogat, [i umbla cu cai de alai domne[ti înainte, cu buzdugane [i palo[e. {i lui {tef\ni]\Vod\ îi era drag [i-l ]inea prea bine [i tot la mas\ îl punea [i se juca în c\r]i cu dânsul [i la sfaturi, c\ era atuncigr\m\tic (secretar) la dânsul.

Mai târziu s-a dus la Moscova, la marele împ\rat Alexei Mihailovici, la tat\l marelui Petru împ\rat. {i era lamare cinste [i bog\]ie. {i l-a trimis împ\ratul sol la marele împ\rat al chitailor, de a z\bovit la Chitai (China) vreodoi, trei ani. A avut acolo mult\ cinste [i dar de la marele împ\rat, [i multe lucruri de mirat a v\zut. {i i-au d\ruitun blid plin de pietre scumpe [i diamant ca un ou de porumbel.

(Ion Neculce, OO ssaamm\\ ddee ccuuvviinnttee,, Bucure[ti, 1968)

FFaaiimmaa SSpp\\ttaarruulluuii MMiilleessccuuDar faima lui Milescu nu s-a r\spândit numai în Moldova [i în Rusia, unde a tr\it aproape patru decenii, ci ea

a trecut departe, în Occident. Un agent diplomatic francez, Foy de Neuville, spune despre Milescu c\ este „om de spirit [i cu o conversa]ie

foarte agreabil\” [i într-o carte despre Rusia îi închin\ un întreg capitol „Culegere a conversa]iilor cu Sp\tarulNicolae Milescu asupra c\l\toriei în China”. Un înv\]at, istoric [i geograf, suedez Sparwenfeld, care c\l\torise printoat\ Europa [i [tia patrusprezece limbi, ne spune despre Milescu, cu care avusese strânse leg\turi în timpul uneic\l\torii în Rusia, c\ este foarte erudit. Numele lui Milescu a ajuns [i pân\ la marele filosof al timpului, Leibnitz.

Astfel, moldoveanul Milescu, care a colindat o lume întreag\, de la ]\rmurile Senei pân\ în Extremul Orient,a stat în rela]ii cu oamenii de seam\ ai timpului, a izbutit s\-[i creeze un nume care a trecut cu mult peste hotare-le ]\rii sale.

(Nicolae Cartojan,, IIssttoorriiaa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee vveecchhii,, Bucure[ti, 1980)

SSoolluull ]]aarruulluuii îînn CChhiinnaaLa 25 februarie 1675, Sp\tarul Milescu [i înso]itorii s\i s-au prezentat ]arului în audien]a de r\mas-bun. La plecare, Sp\tarul a primit din partea ]arului mai multe instruc]iuni, pe care trebuia s\ le duc\ la îndeplini-

re: s\ afle dac\ în viitor vor putea domni rela]ii de prietenie între ]ar [i împ\ratul Chinei; s\ afle prin ce teritorii sau]inuturi ale nomazilor ar fi mai potrivit de mers din Siberia în China; dac\ prin acele locuri supu[ii ]arului n-ar fi


108


109

expu[i vreunei primejdii; cum ar fi mai bine de c\l\torit: pe uscat, pe ap\ sau prin mun]i; ce dep\rtare este de laun ora[ la altul. Dac\ este vreun drum pe uscat, cum se poate merge: cu cai sau cu c\mile; cât se pl\te[te pentrutransportul cu animale de povar\. Mai trebuia s\ consemneze ce fel de oameni locuiesc prin ]inuturile dintre Siberia[i China, ce conduc\tori sunt prin partea locului [i dac\ se poart\ r\u cu negustorii care trec pe acolo.

Instruc]iunile men]ionau, în continure, c\ trebuie descris întregul imperiu chinezesc. De toate aceste probleme, Sp\tarul Milescu trebuia s\ se ocupe personal, s\ foloseasc\ orice mijloace pentru

a afla adev\rul [i apoi s\-l consemneze cu cea mai mare exactitate în raportul s\u.(V.Hilt, CC\\ll\\ttoorrii [[ii eexxpplloorraattoorrii rroommâânnii,, Bucure[ti, 1972)

Emil Racovi]\

CCaaddrruu iissttoorriicc::La sfâr[itul secolului al XIX-lea p\rerilor geografilor asupra Antarcticii erau contradictorii [i divergen]ele dintre

ei au durat pân\ la începutul secolului al XX-lea. Mul]i geografi se pronun]au împotriva p\rerii r\spândite printrenespeciali[ti cu privire la existen]a unui continent antarctic, v\zând în acesta ultimele r\m\[i]e ale vechiului visdespre continentul sudic. Un important geograf german declara: „Este foarte probabil c\ o mare parte din uscatulcare este ast\zi trecut pe h\r]i în limitele Antarcticii nu are vreo justificare s\ fie însemnat\ ca atare. Tot uscatulcare a fost v\zut doar de departe este îndoielnic.”

În perioada 1890-1900, în leg\tur\ cu intensificarea vân\torii de balene în Antarctica, se constat\ o cre[terea interesului pentru explorarea ei.

LLuummeeaa gghhee]]uurriilloorrTimp de dou\zeci de zile am explorat aceste ]inuturi ca s\ le facem harta. De pe corabie am urm\rit cu b\gare

de seam\ tot malul , iar cu luntrea am debarcat de vreo dou\zeci de ori pe uscat. Aceast\ din urm\ opera]ie nuse f\cea cu u[urin]\, talazuri mânioase se sp\rgeau necontenit de malurile stâncoase ale insulelor [i alecontinentului. Era nevoie de cercet\ri îndelungate ca s\ afli un loc prielnic unde po]i p\[i pe uscat.

Om\tul [i ghea]a acoper\ toate p\mânturile, astfel c\ limita z\pezilor persistente se confund\ aproape cunivelul m\rii, ceea ce înseamn\ c\ om\tul nu dispare complet nici la sfâr[itul verii.

(Emil Racovi]\,, EExxppeeddii]]iiaa aannttaarrccttiicc\\ bbeellggiiaann\\)

LLuummeeaa ppee[[tteerriilloorrDou\ gâzuli]e...singurele comori ascunse în pe[teri.Din sac î]i sco]i lampa cu magneziu [i priveli[tea ce-]i procur\ îng\duitoarea flac\r\ î]i umple sufletul de

mul]umire. Te-ai coborât în mijocul unei bolte uria[e, ce cuprinde între pere]ii ei cenu[ii, b\tu]i în cristalescânteietoare, o arie rotund\ de sute de pa[i. Prin mijloc, albia unui pârâu mort în[ir\ galbene nisipuri pe podi[ulalbicios. De o parte, mormane de stânci, cl\dite ca de zmei; de alta, un m\re] templu egiptean, cu [iruri de masivecoloane, lucrate în dungi albe, ro[ii [i vinete, de sus pân\ jos crestate, a[a de puternice [i a[a de bine opintite înplafon, încât ele par c\ sus]in uria[ul acoperi[. De fuga timpului nu-]i dai seama; ai intrat sub p\mânt când soareler\s\rea [i ie[i când apune. Din buzunarul cel mai ferit ai scos un tub de sticl\ [i cu lupa cercetezi acum, interesat,plutind în spirt cu mâl, dou\ gâzuli]e, strânse sub p\mânt.

(Emil Racovi]\, CCeerrcceettaarreeaa ppee[[tteerriilloorr)

FFaaiimmaa lluuii EEmmiill RRaaccoovvii]]\\O lume întreag\ îl cuno[tea. Fusese la Polul Sud, cutreierase m\ri [i oceane, se afundase în cele mai tainice [i

adânci pe[teri din lume, înfruntase primejdii de moarte, foamea, frigul [i animlele cele mai de temut.Era apreciat [i pentru c\ se exprima într-o frumoas\ limb\ moldoveneasc\, ce putea fi invidiat\ de orice literat.

Dar cum s\ nu-i fi fost drag\ limba matern\ micului Emil Racovi]\, dac\-l avusese de înv\]\tor, în copil\rie, la Ia[i,pe marele povestitor al poporului român, Ion Creang\? În fiecare diminea]\ trecea înv\]\torul din P\curari prindreptul casei prietenului s\u, Gheorghie[ Racovi]\, [uiera o dat\ puternic [i micul Emil ap\rea la poart\. Creang\îl lua de mân\ [i-l ducea la [coal\.

IIuurrii GGaaggrriinn ddeesspprree zzbboorruull ss\\uu::De la în\l]imea de 175-300 km, P\mântul se vede foarte bine. Se deosebesc foarte bine mun]ii, m\rile, fluviile,

insulele, ]\rmurile, lacurile.Am v\zut foarte clar norii care acoper\ P\mântul [i umbrele pe care le las\ pe suprafa]a lui.Cerul este de culoare foarte închis\. Pe acest cer, stelele se v\d mai str\lucitoare [i mai conturate decât de pe

P\mânt. P\mântul are o aureol\ albastr\ foarte frumoas\. Când prive[ti linia orizontului, se observ\ foarte binetrecerea lent\ de la albastru deschis la albastru închis, la violet pân\ la negru absolut.

(Radu Nor, CC\\ll\\ttoorriiee îînn cceerr,, Bucure[ti, 1988)

CCoossmmoossuull ddeessccrriiss ddee ......uunn mmeetteeoorriittV-a]i întrebat vreodat\ cum arat\ cerul v\zut din cer? A[a î[i începe povestea micul meteorit.De pe P\mânt, cerul arat\ ca o bolt\ care se ridic\ peste capetele voastre, un fel de clopot gigantic, de care

sunt aninate [i pe care se plimb\ – mi[cate parc\ de un mecanism ascuns – Soarele, Luna, stelele. Când te afli în cer, departe de P\mânt, ba chiar dincolo de atmosfera lui, toate au alt\ înf\]i[are. P\mântul

este un glob imens, acoperit ici – colo de nori [i ce]uri, rostogolindu-se f\r\ oprire [i înaintând falnic prin spa]iu.Luminosul astru al zilei, Soarele, pare un uria[ în jurul c\ruia roiesc copiii. Îl înconjoar\ cele nou\ planete (printre


110

Cum s\ nu-[i iubeasc\ Emil Racovi]\ din tot sufletul graiul str\bun, când în casa p\rinteasc\ exista tradi]iadragostei pentru limba român\: tat\l s\u, Gheorghie[, colabora la revista „Convorbiri literare” [i citise cele mai deseam\ opere ale scriitorilor no[tri?

Racovi]\ [tia s\ expun\ limpede, sistematic, chiar cele mai încâlcite probleme. Exemplul, în acest\ privin]\, i l-au dat Grigore Cob\lcescu [i Petru Poni, profesorii s\i de la liceul Principatele Unite din Ia[i.

(Dinu Moroianu, I.M. {tefan, FFooccuull vviiuu, Bucure[ti, 1963)

VViiaa]]aa îînn ppee[[tteerriiOdat\ cu descoperirea în 1904 a unei viet\]i deplin adaptate la via]a subp\mântean\ (picioarele [i antenele

neînchipuit de lungi) în pe[tera „Cueva del Drach” de pe insula mediternean\ Mallorca, Emil Racovi]\ a pus piatrade temelie a noii [tiin]e create de el, biospeologia, care se ocup\ de formele de via]\ din pe[teri. Lucrarea publicat\în anul 1907 „Eseu asupra problemelor biospeologice” este considerat\ actul de na[tere al noii [tiin]e create de el.Mai târziu, tot el a întemeiat, la Cluj, cel dintâi Institut de Speologie din lume.

(Edmond Nicolau, I.M. {tefan, 110000 ddee ooaammeennii ddee [[ttiiiinn]]\\ [[ii iinnvveennttaattoorrii rroommâânnii,, Bucure[ti, 1987)

C\l\toria `n cosmos

CCaaddrruu iissttoorriicc:: EExxpplloorraarreeaa ssiisstteemmuulluuii ssoollaarr

PPRRIIMMAA SSUURRVVOOLLAARREE anul Numele expedi]iei statulVenus 1962 Mariner 2 SUAMarte 1965 Mariner 4 SUAJupiter 1973 Pioneer 10 SUAMercur 1974 Mariner 10 SUASaturn 1979 Pioneer 11 SUAUranus 1986 Voyager 2 SUANeptun 1989 Voyager 2 SUA

PPRRIIMMUULL SSAATTEELLIITTVenus 1975 Venera 9 [i Venera 10 URSSMarte 1971 Mariner 9 SUA

PPRRIIMMAA AATTEERRIIZZAARREEVenus 1967 Venera 4 URSSMarte 1971 Marte 3 URSS


111

care se num\r\ [i P\mântul), îi dau ocol asteroizii – un fel de planete mai mici, se rotesc în jurul lui comete cu cozilungi de nu se mai termin\, în sfâr[it îl ocolim [i noi, roiurile de meteori]i. Toate la un loc alc\tuiesc sistemul solarsau planetar, familia solar\.

Dac\ ace[tia sunt copiii Soarelui, nu-i mai pu]in adev\rat c\ mo[neagul are [i ...nepo]i. În jurul unor planetese rotesc corpuri cere[ti care sunt sateli]ii. Jupiter, cea mai mare dintre planete, are nu mai pu]in de doisprezece!

Cât despre planeta P\mânt, cine nu [tie c\ are un singur înso]itor, Luna? Ea e doar vecina voastr\ cereasc\ [ise învârte[te în jurul P\mântului în vreo 27 de zile.

La voi, oamenii, se întâmpl\ adesea ca unii copii s\ creasc\ mai mari [i mai voinici decât p\rin]ii lor. În familiaSoarelui, a[a ceva nu se întâmpl\ îns\ niciodat\. Soarele este [i r\mâne un... Guliver în ]ara piticilor.

S\ ne închipuim c\ am putea aduna toate planetele la un loc, astfel ca s\ facem din ele o singur\ mingeenorm\. Fa]\ de Soare, ea ar fi nimica toat\. Pentru a ob]ine un glob cât marele astru al zilei, ar trebui s\ punemla un loc 600 de asemenea mingii!

Dac\ ne-am închipui un om de m\rimea Soarelui [i un altul de m\rimea tuturor planetelor, primul l-ar putea]ine pe cel de-al doilea în palm\!

S\ [ti]i îns\ c\, de[i planetele sunt cu mult mai mici decât Soarele, ele sunt totu[i... destul de mari, dac\ leasemuim cu m\rimile [i dep\rt\rile obi[nuite pe P\mânt.

Iat\-l, de exemplu , pe Jupiter. Dac\ ajun[i la suprafa]a lui a]i dori s\-i face]i înconjurul pe la Ecuator, a]i avea demers aproape jum\tate de milion de kilometri. Chiar dac\ nu v-a]i opri o clip\ din drum, c\l\toria ar dura vreo 11 ani.

(I.M. {tefan, DDiinn ttaaiinneellee cceerruulluuii,, Bucure[ti, 1988)

CCeerrcceettaarreeaa cceerruulluuiiSeara, cînd nu sunt nori, o mul]ime de puncte luminoase str\lucesc pe cer. Unele dintre acestea sunt planetele

care, asemenea P\mântului, se învârtesc în jurul Soarelui care le lumineaz\. Toate celelalte sunt sori foarteîndep\rta]i – stelelele. Pentru a le vedea, este suficient s\ st\m într-un spa]iu deschis, departe de luminile ora[ului.Astfel, cu ochiul liber, f\r\ ajutorul vreunui instrument, putem înv\]a s\ le recunoa[tem, s\ le observ\m str\lucirea[i culorile diferite sau s\ le urm\rim traiectoria pe cer.

{i primii astronomi urm\reau cerul cu ochiul liber. În secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele: luneta[i telescopul.

Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei.Primul telescop a fost realizat de englezul Isaac Newton.Ast\zi, de regul\, a[trii nu mai sunt observa]i în mod direct. Cu ajutorul calculatoarelor, sunt analizate

imaginile ob]inute de instrumente. Astfel, se trimit telescoape în atmosfer\ (cu avionul, balonul sau racheta) sauîn spa]iu(cu satelitul). De asemenea, sondele spa]iale (precum cea american\ Voyager, cea sovietic\ Venus) facposibil\ o observare mai am\nun]it\.

(UUnniivveerrssuull,, EEnncciiccllooppeeddiiaa ppeennttrruu ttiinneerrii,, Bucure[ti, 1996)

CCeerrcceettaarreeaa LLuunniiiiCând privim Luna printr-un binoclu, descoperim la suprafa]a sa mun]i, [esuri [i cratere. Odinioar\, se credea

c\ acestea sunt m\ri, [i li s-a dat nume poetice: Marea Serenit\]ii, Marea Lini[tii, Lacul viselor. Aceste nume au fostp\strate, chiar dac\ ast\zi se [tie c\ pe Lun\ nu exist\ ap\.

Cu toate c\ este aproape, Luna reprezint\ o lume complet diferit\ de cea a noastr\, f\r\ ap\ [i f\r\ urme devia]\.

Solul lunar este plin de fragmente de roci scufundate într-un strat gros de pulberi cenu[ii. Omul nu poate tr\ipe Lun\ f\r\ un echipament adecvat, fiindc\, spre deosebire de P\mânt, Luna nu are atmosfer\.

Luna este expus\ direct razelor Soarelui; în plin\ zi, temperatura de la suprafa]a Lunii dep\[e[te 100 de grade.Noaptea, dimpotriv\, aceasta poate sc\dea sub – 170 de grade. Aceste varia]ii de temperatur\ sunt accentuate defaptul c\ ziua [i noaptea sunt mult mai lungi decât pe p\mânt.Fiecare dintre ele dureaz\ aproximativ dou\s\pt\mâni. Cerul v\zut de pe Lun\ este mereu negru, chiar dac\ Soarele str\luce[te.

UUnniivveerrssuull,, EEnncciiccllooppeeddiiaa ppeennttrruu ttiinneerrii,, Bucure[ti, 1996)


112

EEcchhiippaammeennttuull aassttrroonnaauu]]iilloorrAstronau]ii sunt îmbr\ca]i într-un echipament special numit scafandru. Acesta este un combinezon care

furnizeaz\ oxigenul pentru respira]ie [i care este conceput pentru a proteja de radia]iile periculoase din spa]iu. Înprimele nave spa]iale, astronau]ii r\mâneau cu scafandrul pe ei. Ast\zi, se consider\ c\ interiorul navelor spa]ialeeste suficient de sigur ca astronau]ii s\ poat\ evolua f\r\ o protec]ie special\. Ei nu mai îmbrac\ scafandrul decâtde la decolare pân\ în momentul când sunt pe orbit\. Îl mai pun [i pentru ie[irile în spa]iu [i în timpul fazei deîntoarcere, înainte de a reintra în atmosfer\.

EExxiisstt\\ OOZZNN--uurrii??OZN-urile (obiecte zbur\toare neidentificate), numite [i „farfurii zbur\toare” sunt obiecte sau fenomene

luminoase trec\toare, observate pe cer [i a c\ror natur\ nu a putut fi identificat\. Prima m\rturie este aceea a unuipilot care, în 1947, în timp ce zbura, a oservat nou\ forme luminoase deplasându-se pe cer. Diverse institu]iistudiaz\ fenomenele ufologice (de la numele în limba englez\ UFO – Unidentified Flying Objects). Totu[i,majoritatea oamenilor de [tiin]\ cred c\ OZN-urile nu sunt nave spa]iale cu echipaj.

(UUnniivveerrssuull,, EEnncciiccllooppeeddiiaa ppeennttrruu ttiinneerrii,, Bucure[ti, 1996)

CCaasstteellee,, cceett\\]]ii [[ii oorraa[[ee

Bucure[ti

CCaaddrruu iissttoorriicc::Bucure[tiul a început ca orice a[ezare de câmpie: un sat de p\stori într-un lumini[ al întinsului codru Vl\sia

str\b\tut de Dâmbovi]a. Teritoriul s\u a cunoscut o continu\ locuire, urme cercetate de arheologi dateaz\ cu peste150.000 de ani în urm\.

Despre un târg la Bucure[ti, se poate vorbi dup\ mijlocul secolului al XIV-lea. Via]a urban\ era dominat\ decaracteristicile vie]ii agricole. Marea majoritatea a locuitorilor erau plugari [i aspectul general al ora[ului era rural.

C\tre sfâr[itul secolului al XVI-lea, ora[ul Bucure[ti se impunea ca num\r de locuitori [i for]\ economic\ printreora[ele cre[tine. Între Buda, devenit\ re[edin]a unui pa[\ [i Constantinopol, nici un alt ora[ nu-l dep\[ea ca num\rde locuitori [i ca bog\]ie.

La 1640 un c\l\tor aprecia c\, la Bucure[ti, în cele 12.000 de case puteau fi num\rate mai mult de 100.000de suflete.

În a doua jum\tate a secolului al XVIII-lea erau nota]i în Bucure[ti 88.000 de locuitori. În acela[i timp, Buda [iPesta însumau, potrivit statisticilor austriece, 50.929 locuitori.

În prima jum\tate a secolului al XIX-lea ora[ul era, a[a cum o demonstreaz\ o catagrafie din 1831, cel de-aldoilea mare ora[ al sud-estului Europei, fiind imediat dup\ Constantinopolul devenit Istanbul, cu un num\r de70.000 locuitori. În 1877 datele statistice men]ionau 177.302 locuitori. Popula]ia se dublase, ora[ul se întinsese întoate direc]iile, însemn\tatea economic\ sporise, cl\dirile publice [i particulare se înmul]iser\.

La începutul secolului al XX-lea în Bucure[ti circulau doar cinci automobile, str\zile erau iluminate cu ajutorulbecurilor electrice, dar [i cu l\mpi cu petrol. {i totu[i, elementele progresului î[i fac loc cu rapiditate: 1909 a fostadmirat\ pentru dat\ evolu]ia unui avion în zbor, deasupra câmpului de la B\neasa, în 1921, aeroportul B\neasa,a fost inugurat pentru zborurile curente. În 1926 a fost inaugurat\ prima linie aerian\ intern\ între Bucure[ti [iGala]i, în 1928 a fost întemeiat postul Radio România – Bucure[ti iar în anul 1929 s-a generalizat transportulelectric.

Anii 1930-1940 au fost una dintre cele mai dinamice etape din istoria Bucure[tiului. Era cel mai mare, cel maifrumos, cel mai modern, cel mai civilizat ora[ din sud-estul Europei.

Perioada comunist\ a deformat [i ora[ul-capital\, prin în planurile de sistematizare: demol\rile au distrus totce agonisise cineva de-a lungul unei vie]i [i au înl\turat cu nep\sare criminal\ orice trecut: M\n\stirea V\c\re[ti,biserica Sfânta Vineri, cartierul Uranus.

OOccrroottiittoorriiii BBuuccuurree[[ttiilloorrOdinioar\, ca [i acum, fiecare ora[ î[i avea un ocrotitor, adic\ un sfânt, sub a c\rui obl\duire se punea. În

vremuri str\vechi ocrotitoarea ora[ului era Buna Vestire, înf\]i[at\ în vechile pece]i ale Bucure[tilor.


113

Mai târziu, minunatul [i de Dumnezeu p\zitul ora[ Bucure[ti [i-a luat ca ocrotitori pe Sfin]ii m\ri]i deDumnezeu, încorona]i [i întocmai ca Apostolii, Marii Împ\ra]i Constantin [i Elena. În cinstea lor a fost ridicat\biserica ce a devenit Mitropolia. În ziua de 21 mai, zi în care se pr\znuia hramul, se f\cea mare alai, numit alSfin]ilor Constantin [i Elena. În vremea în care alaiul mergea la Mitropolie, clopotele de la toate bisericile dinBucure[ti sunau a s\rb\toare.

Mai târziu un alt sfânt a devenit ocrotitor. Este Sfântul Dumitru Basarabov, ale c\rui moa[te au fost aduse înanul 1774, din Bulgaria, de c\tre un general. Acesta ar fi dorit s\ le trimit\ în Rusia, îns\ a r\spuns rug\ciuniinegu]\torului Hagi–Dimitrie, c\ruia i le-a d\ruit. La rândul s\u le-a oferit Mitropoliei, care nu avea moa[te sfinte.

Sunt foarte mul]i ani de când sfântul este patronul Bucure[tilor [i de atunci [i pân\ ast\zi popularitatea lui nus-a [tirbit nici cât o f\râmi]\. [i azi, tot ca [i acum un veac [i jum\tate, în preziua Sfântului Dumitru, ba chiar cutrei-patru zile înainte, colina Mitropoliei mi[un\ de lume. To]i se îmbulzesc s\ s\rute mâna Sfântului.

(D.Caselli, CCuumm aauu ffoosstt BBuuccuurree[[ttiiii ooddiinniiooaarr\\,, Bucure[ti, 1994)

GGrr\\ddiinnaa CCii[[mmiiggiiuuIstoria gr\dinii Ci[migiu începe odat\ cu anul 1779, când domnitorul Alexandru Ipsilanti, pentru a avea ap\

bun\ de b\ut, a dat porunc\ s\ se construias\ dou\ ci[mele în Bucure[ti. Una dintre ele se afla în partea de norda gr\dinii, spre strada {tirbei Vod\.

Aici se afla o balt\ mocirloas\, cu izvoare subterane care nu secau niciodat\. Trestie [i papur\ cre[teau în ea[i serveau de ad\post ra]elor s\lbatice.

La jum\tatea secolului al XIX-lea, domnitorul Nicolae Bibescu a chemat de la Berlin un gr\dinar foarte vestit,Wilhelm Mayer, c\ruia i-a îmcredin]at amenajarea gr\dinii Ci[migiu [i a altor gr\dini [i parcuri din Bucure[ti.

În câ]iva ani, Wilhelm Mayer a realizat o adev\rat\ gr\din\ occidental\. Pentru aceasta a s\pat un canal dedoi kilometri lungime legat de Dâmbovi]a, pentru împrosp\tarea apei din lacul nou creat. De asemenea, a proiectattrei alei centrale, în linie dreapt\, legate între ele prin alei laterale. Pentru parc s-au adus 200 de castani din Gorj,150 de nuci din Dâmbovi]a, [i o mul]ime de plante [i arbu[ti din str\in\tate.

În linii mari, gr\dina a fost terminat\ în 1852. Întreaga zon\ a fost împrejmuit\ [i, pentru a o proteja, a fostemis [i un regulament ce urma s\ fie respectat de to]i cei care vizitau Ci[migiul. Accesul era permis de la orele 10diminea]a [i pîn\ la 12 ceasuri de noapte, în nop]ile cu lun\. Se interzicea intrarea tr\surilor [i a cailor, a animlelordomestice, inclusiv a câinilor, vinderea produselor alimentare, pescuitul în lac, distrugerea arborilor [i a florilor,mersul pe iarb\.

Paznicii gr\dinii vegheau asupra respect\rii prevederilor regulamentului, cei vinova]i se vor supune la amend\[i la desp\gubirea oric\rei stric\ciuni s-ar dovedi.

(Ionel Z\nescu, GGrr\\ddiinnaa CCii[[mmiiggiiuu,, în Magazin Istoric, 2005)

Cluj

CCaaddrruu iissttoorriicc::Prima atestare documentar\ a unei a[ez\ri pe teritoriul de ast\zi al Clujului a fost f\cut\ de geograful grec

Claudius Ptolemeu, care a men]ionat aici una dintre cele mai însemnate localit\]i din Dacia preroman\, cu numeleNapuca. La scurt timp dup\ cucerirea roman\ Napuca a fost distrus\, spre a fonda o nou\ a[ezare urban\ (civitas),Napoca, pe malul drept al râului Samus (Some[). Aceast\ a[ezare fost fondat\ în anul 124 d.Hr., sub numele deMunicipium Aelium Hadrianum Napoca. Dup\ retragerea administra]iei romane din Dacia în anul 271 d.Hr., via]aurban\ odinioar\ înfloritoare avea s\ înceteze.

Clujul a fost atestat documentar pentru prima dat\ în anul 1167, sub denumirea „Castrum Clus“.Mari grupuri de coloni[ti sa[i s-au a[ezat în cetatea Clujului în timpul regelui {tefan al V-lea al Ungariei, dup\

decimarea popula]iei ora[ului în timpul atacurilor t\tare. Cetatea Regal\ Castrum Clus a dobândit o organizareurban\ pân\ în secolul XV. Împ\ratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodat\ rege al Ungariei,a acordat în anul 1405 Clujului dreptul de ora[ liber. Pe atunci popula]ia era format\ din sa[i, secui [i în mic\m\sur\ români.

(www.wikipedia.ro)


114

CCeettaatteeaa CClluujj vv\\zzuutt\\ ddee uunn cc\\ll\\ttoorr ssttrr\\iinnCetatea Clujului este o construc]ie puternic\, în form\ de p\trat, a[ezat\ la poalele unui deal cu vii, având cir-

cumferin]a de patru mii de pa[i. Este o cetate cu un zid simplu, cu patruzeci de turnuri [i cu patru por]i, precum[i cu [an]. Cetatea are [i înt\rituri în partea din apus, unde se afl\ una din por]i.

Toat\ lumea , intrând în cetate, a vizitat-o [i a f\cut nego]. Atunci, am intrat [i eu [i am privit-o.Are unsprezece m\n\stiri frumoase [i toate au clopotni]e înalte în form\ de chiparos [i sunt acoperite cu cosi-

tor, ca argintul, cu bronz sau cu tabl\. Pe cupola fiec\rei biserici se afl\ cruci aurite de m\rimea omului; pe lâng\biserici se g\sesc [i case preo]e[ti ce servesc pentru [coli. Se mai g\sesc [i case de nego], târguri [i bazaruri.

(Evlia Celebi, CCaarrtteeaa ddee cc\\ll\\ttoorriiii,, îînn CC\\ll\\ttoorrii ssttrr\\iinnii ddeesspprree ]]\\rriillee rroommâânnee,, Bucure[ti, 1976)

MMoonnuummeennttee [[ii ccll\\ddiirrii:: Catedrala Ortodox\ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului [i Clujului, Catedrala Romano-Catolic\ Sf. Mihail, Catedrala Schimbarea la Fa]\, a Episcopiei de Cluj-Gherla, Biserica Romano-Catolic\ Calvaria,Biserica Reformat\ ,Casa [i Statuia lui Matei Corvin, Palatul Bánffy, Teatrul Na]ional [i Opera Român\, ObelisculFrancisc I (amplasat în Pia]a Muzeului, fost\ Pia]a Carolina), Bastionul Croitorilor, Monumentul Memorandi[tilor

MMuuzzeeee:: Muzeul de Art\, situat în palatul contelui Bánffy, Muzeul Na]ional de Istorie a Transilvaniei, ParculEtnografic Romulus Vuia - cel mai cuprinz\tor muzeu în aer liber din România [i al [aselea din Europa

((wwwwww..wwiikkiippeeddiiaa..rroo))

SSttaattuuiiaa RReeggeelluuii MMaatteeii CCoorrvviinn Statuia este realizat\ de sculptorul Ioan Fadrusz a c\rui machet\ a câ[tigat marele premiu al Expozi]iei

Universale de la Paris, din anul 1896. Este amplasat\ în centrul Clujului, având ca fundal catedrala Sf. Mihail. Statuiaeste un omagiu adus regelui Matei Corvin (1458-1490), conduc\tor de o[ti [i c\rturar, prezentat c\lare, înconju-rat de patru notabilit\]i care îi aduc omagiu: Blasiu Magyar, conduc\tor de o[ti, Pavel Chinezul, comite alTimi[oarei, [tefan Bathory, voievod al Transilvaniei [i [tefan Zapolya, guvernator al Vienei.

(RRoommâânniiaa llaa 11990000..CCDD RRoomm,, Noi Media Print, 2000)

PPeerrssoonnaalliitt\\]]ii:: Matei Corvin (1443-1490), rege al Ungariei (în casa natal\ de pe strada Matei Corvin nr. 6 î[i aresediul Academia de Arte Vizuale Ion Andreescu), István Bocskai (1557-1606), principe al Transilvaniei (în casanatal\ de pe strada Matei Corvin nr. 4 î[i are sediul Universitatea Sapientia), Farkas Bolyai (1775-1856), mathemati-cian, János Bolyai (1802-1860), matematician, Ferenc Dávid (1510?-1579), teolog, fondatorul Bisericii Unitariene,Gáspár Heltai (1510-1574), pastor luteran, tipograf [i scriitor, Ioan Piuariu Molnar (1749-1815), medic, filolog [itraduc\tor, Iuliu Maniu (1873-1953), prim-ministru al României, Iuliu Hossu (1885-1960), episcop greco-catolic deCluj-Gherla [i cardinal, Ion Ra]iu (1917-2000), politician, Corneliu Coposu (1914-1995), politican, David Prodan(1902-1992), istoric, Doina Cornea (n. 1929), poet\ [i disident\ anticomunist\ din România, Ionel Haiduc (n.1937), academician, din 5 aprilie 2006 pre[edinte al Academiei Române.

((wwwwww..cclluujj..rroo))

EEmmiill RRaaccoovvii]]\\ llaa CClluujjUn caz care merit\ s\ fie amintit este cel în leg\tur\ cu catedra de zoologie de la Facultatea de {tiin]e a

Universit\]ii din Cluj pentru care l-am rugat pe domnul Emil Racovi]\ s\ vin\:— Vrem s\ veni]i aici, s\ umplem un gol, pe care nu-l putem umple cu altcineva. Ave]i o datorie, atât ca patriot

cât [i ca om de [tiin]\. Noi v\ d\m posibilit\]i pe care poate c\ la Paris nu le ave]i, adic\ v\ d\m aici tot ce vre]i. Era, într-adev\r, tot ce-[i putea visa un om de [tiin]\, [i noi [tiam bine acest lucru. — Eu nu m-am gândit niciodat\ s\ m\ mut de la Paris, dar, ca orice cercetator, am [i eu castelele mele spanio-

le, care de obicei sunt îns\ din carton. Dac\ ar fi într-adev\r s\ vin la Cluj, apoi a[ veni cu o condi]ie. A[ vrea s\fac un Institut de Speologie. Speologia e o [tiin]\ pe care eu am fixat-o c atare [i în care am lucrat foarte mult.Dar nu exist\ nic\ieri în lume, nici în Fran]a, nici în America, nici în Germania, nici în Anglia un institute de speo-logie. Asta ar fi un lux.

— Domnule Racovi]\, noi v\ facem institutul. Noi suntem o ]ar\ nou\, dar suntem destul de boga]i pentru ane permite s\ facem acest pas înainte.

(Onisifor Ghibu, OOaammeennii îînnttrree ooaammeennii,, Bucure[ti, 1990)


115

Ia[i

CCaaddrruu iissttoorriicc::Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Ia[i, capitala Moldovei, timp de trei

secole (1564-1862). Aici [i-au avut permanent sau temporar re[edin]a Alexandru cel Bun, {tefan cel Mare, MihaiViteazul, Alexandru L\pu[neanu, Vasile Lupu [i al]i str\luci]i voievozi ai Moldovei. În secolele XVI-XVII, a fost jefuit[i incendiat în mai multe rînduri de t\tari [i cazaci, ora[ul ref\cându-se de fiecare dat\. În timpul primului r\zboimondial, aici s-a aflat capitala temporar\ a ]\rii [i re[edin]a familiei regale, în condi]iile în care Bucure[tii erauocupa]i de trupele germane (sfâr[itul anului 1916- 1918). De asemenea, ora[ul a suferit mari distrugeri în timpulcelui de-al doilea r\zboi mondial, în 1944, când frontul din Moldova a trecut pe aici. De[i a cunoscut multemomente de cump\n\, Ia[ii au ren\scut de fiecare dat\, devenind ast\zi un ora[ modern.

LLeeggeennddaa îînntteemmeeiieerriiiiCauza întemeierii acestui ora[ a fost aceea c\ în aceste locuri tr\ise de mult un c\lug\r b\trân care, ajungând

pân\ la Isus, st\tea [i vorbea adeseori cu ucenicii. Acest c\lug\r se numea Ia[ica. Ajungînd un b\trân neputincios,oameni de pretutindeni (autorul folose[te cuvântul necredincio[i, pentru c\ scrie din punctual de vedere al unuimusulman) îi trimeteau plocoane [i daruri, astfel c\ el a adunat o avere care trecea de o mie de milioane. Murindîntr-o zi acest patriarh Ia[ica, a fost înmormântat acolo unde locuise, iar peste el au zidit cu banii lui o m\n\stiremare care a fost numit\ Ia[ica. Cu timpul s-a întemeiat pe locul acel un ora[ foarte mare, care a fost numit totdup\ numele acestui c\lug\r.

Ulterior, printr-o pronun]are deformat\ a lui Ia[ica, ora[ul a devenit cunoscut sub numele de Ia[i.(Evlia Celebi, CCaarrtteeaa ddee cc\\ll\\ttoorriiii,, îînn CC\\ll\\ttoorrii ssttrr\\iinnii ddeesspprree ]]\\rriillee rroommâânnee,, VVII,, Bucure[ti, 1976)

DDeesspprree ]]iinnuuttuull IIaa[[iilloorr}inutul Ia[ilor: în el se afl\ Ia[ii, pe râul Bahlui, la patru mile mai sus de v\rsarea lui în Prut. Acesta este scaunul

]\rii mutat de la Suceava la Ia[i, pentru ca astfel s\-[i poat\ ap\ra ]ara mai bine chiar din mijlocul ei împotrivaatacurilor turcilor [i t\tarilor, fiindc\ vedea bine c\ nu-i era lesne s-o fac\ din Suceava, care se afla mult mai departede hotarul dinspre turci. Mai înainte târgul fusese doar un sat de rând, unde se a[ezaser\ abia trei sau patru familii,[i care avea o moar\ st\pânit\ de un morar b\trân, Ioan, sau cum i se zicea cu un diminutiv, Ia[ii.

Voievodul a voit s\ dea numele acestui om târgului pe care îl cl\dea [i mai întâi a poruncit s\ se zideasc\ obiseric\ încinat\ sfântului Nicolae [i care este ast\zi biserica cea mai mare; dup\ aceea a poruncit s\ se cl\deasc\[i palate pentru dânsul [i pentru boieri. Voievodul Radu a poruncit s\ fie împrejmuit cu ziduri; urma[ii s\i l-auînfrumuse]at cu alte podoabe [i cu cl\diri publice, a[a fel c\ ast\zi num\r\ mai mult de patruzeci de biserici, durateparte din piatr\, parte din lemn, cele mai multe destul de frumoase.

(Autorul atribuie mutarea capitalei lui {tefan cel Mare; în realitate decizia a fost luat\ de domnitorul AlexandruL\pu[neanu.)

(Dimitrie Cantemir, DDeessccrriieerreeaa MMoollddoovveeii,, Bucure[ti, 1967)

IIaa[[ii,, iissttoorriiccOra[ul Ia[i a fost men]ionat pentru prima oar\ într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei

Alexandru cel Bun. Legendele îns\ plaseaz\ întemeierea Ia[ilor în timpuri imemoriale, când domnul ]\rii Moldoveistriga un cioban pe nume Dediu, s\ ias\ din coliba lui s\ vorbeasc\ cu st\pânul ]\rii Moldovei, astfel: Ie[i pân\afar\ s\ vorbim ceva!; astfel, ar fi r\mas numele târgului pe care domnul voia s\-l întemeieze pe locurile str\b\tutede ciobanii lui Dediu. Din punct de vedere istoric, numele reflect\, dup\ p\rerea unor speciali[ti, prezen]a aici aunui grup de alani, ce purtau [i numele de "ia[i". Un num\r mic de istorici consider\ c\ anul 1395 ar fi momentulatest\rii ora[ului, aceast\ dat\ fiind g\sit\ inscrip]ionat\ în biserica armeneasc\ din centrul vechi.


IIaa[[uull ccooppiill\\rriieeii lluuii NNiiccoollaaee IIoorrggaaMai v\zusem ora[ul Ia[i, care continua s\-mi par\ f\r\ pereche, de[i el n-are pe departe aceea[i frumuse]e ca

Boto[anii.


116

Era impun\toare [coala Militar\, cu larga gr\din\ în fa]\, având peste drum un negustor de piane. De la uncap\t la altul, lini[te, m\sur\, bun\cuviin]\. Cetele de [colari în diferite uniforme se sfiau s\ ridice dealul cumi[c\rile unei tinere]i zburdalnice.

Tr\surile marilor birjari în mantii de catifea închis\ erau mânate cu o singur\ u[oar\ amenin]are a biciului, carenu lovea, ci despica aerul într-un gest elegant; caii de ras\ ar fi f\cut mândria unui amator din Apus.

C\su]a era foarte alb\, foarte cochet\, îngrijit\ cu acea minu]ioas\ pasiune pentru gospod\rie, special\Moldovei singure, care se p\strez\ foarte deseori [i acum ca o sacr\ tradi]ie, semn al unei rase selec]ionate [istr\b\tut\ de o lung\ via]\ istoric\.

(Nicolae Iorga, OO vviiaa]]\\ ddee oomm aa[[aa ccuumm aa ffoosstt,, Bucure[ti, 1976)

IIaa[[ii,, ppeerrssoonnaalliitt\\]]iiÎn Ia[i au tr\it [i s-au format oameni ca mitropolitul Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae

Milescu Sp\tarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir. Tot de aici s-au ridicat de-a lungulvremurilor Gheorghe Asachi, Mihail Kog\lniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, A. D.Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creang\, Garabet Ibr\ileanu, Mihail Sadoveanu,Nicolae Iorga, Grigore Moisil, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei, Gr. Cob\lcescu, Petru Poni, Ionel Teodoreanu,Costache Negruzzi, Alexandru Philippide [i Emil Racovi]\. George Palade( n\scut la Ia[i, a primit premiul Nobel pen-tru descoperirile în biologie.


CCll\\ddiirrii [[ii mmoonnuummeennttee iissttoorriiccee:: Palatul Roznovanu, Casa Pogor, Crucea lui Ferentz.BBiisseerriiccii [[ii mm\\nn\\ssttiirrii: Catedrala Mitropolitan\, M\n\stirea Golia, M\n\stirea Galata, M\n\stirea Frumoasa,

M\n\stirea Cet\]uia, M\n\stirea „Sf. Trei Ierarhi”, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc", Biserica B\rboi, Biserica SfântulSava, Biserica Sfântul Spiridon, Biserica Barnovschi, Biserica Armeneasc\, Biserica Catolic\ Veche

MMuuzzeeee,, iinnssttiittuu]]iiii ccuullttuurraallee: Teatrul Na]ional, Palatul Culturii, Teatrul Na]ional, Casa Dosoftei, Biblioteca Central\Universitar\, Universitatea „Al.I. Cuza”, Muzeul Literaturii, Muzeul Teatrului, Muzeul Mihai Eminescu

CCaassee mmeemmoorriiaallee: Bojdeuca Ion Creang\, Casa Mihail Sadoveanu, Casa George Topârceanu, Casa MihaiCodreanu („Casa Sonet").

PPaarrccuurrii,, ggrr\\ddiinnii: Parcul Copou, Gr\dina Botanic\, Parcul Expozi]iei.((wwwwww..wwiikkiippeeddiiaa..rroo))

Sibiu

Cadru istoric:Sibiul ocup\ un loc important în rândul ora[elor din Transilvania. Acesta a constituit cadrul propice, în care au

interferat mai multe grupuri entice [i orient\ri culturale.1292: Este atestat primul spital din România1380: Prima atestare a unei [coli din România1494: Se deschide prima farmacie din România1534: Prima moar\ de hârtie din România1544: La Sibiu se tip\re[te prima carte `n limba român\1551: Conrad Hass experimenteaz\ prima rachet\ `n trepte din lume1795: Cel mai vechi paratr\znet din sud-estul Europei se instaleaz\ la Sibiu1797: Samuel von Hahnernann `nfiin]eaz\ primul laborator de homeopatie din lume1871: Se deschide Muzeul Brukenthal, primul muzeu din România1852: Apare Telegraful Român, care de atunci are apari]ie ne`ntrerupt\, cel mai vechi ziar din sudul Europei1859: Podul Minciunilor este primul pod de fier din România1875: Prima fabric\ de ma[ini din Transilvania1895: S-a deschis Muzeul de Istorie Natural\ care cuprinde cel mai vechi ierbar din România1904: Sibiul este al doilea ora[ din Europa care introduce tramvaiul electric

(http://www.sibiu.ro/ro/istoria.htm)


117

CCrroonniiccaarruull ttuurrcc EEvveellyyaa CCeelleebbii ddeesspprree oorraa[[uull SSiibbiiuu îînn aannuull 11666611„...Este o cetate ap\rat\ de fluviu (râul Cibin-n.n.)...; este a[ezat\ aproape în întregime în mijlocul mla[tinilor,

fiind înt\rit\ cu 74 de turnuri. Are 11 mari bastioane de piatr\... Este o fort\rea]\ mare, care are 6000 de lupt\tori[i 60000 de oameni. Are cinci por]i. În partea dinspre poarta vestic\ cetatea este a[ezat\ în mijlocul dealurilor [iîn aceast\ parte exist\ dou\ rânduri de ziduri, înt\rite cu dou\ rânduri de [an]uri. De celelalte p\r]i nu are [an]uride ap\rare... Acolo sunt mla[tini artificiale... În mijlocul acestor mla[tini se întind gr\dini de zarzavat...

Sunt palate cu balcoane artistic lucrate, în interiorul c\rora me[terii pictori au creat multe opere minunate.Casele sunt în întregime acoperite cu [indril\. Fiind un ora[ bogat dispune din bel[ug de variet\]i de vinuri [i ou\.Str\zile lui sunt o mare de oameni.... Are 40 de [coli sub conducerea episcopului, care dispune de case, în carepreo]ii predau cele religioase, precum [i [tiin]ele...

A[adar, acesta este unul din marile ora[e pe care le-am v\zut în timpul c\l\toriei mele.”(Radu Manolescu, coordonator, OOrraa[[uull mmeeddiieevvaall,, CCuulleeggeerree ddee tteexxttee, Bucure[ti, 1976)

DDiinn ttrreeccuuttuull SSiibbiiuulluuii„În vremea roman\ zona Sibiului era cunoscut\ sub denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de aici derivând

numele râului ce trece prin ora[ (Cibin) [i denumirea româneasc\ a ora[ului.A fost fondat pe locul unei mai vechi a[ez\ri, probabil slave, imediat dupa mijlocul secolului XII de coloni[tii

sa[i din teritoriul Rin-Mosela. Prima men]iune a cet\]ii este f\cut\ în 1191 sub numele Cibinium într-un documentecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentar\ în forma Hermannstadt dateaza din anul 1223, dar exist\ [imen]iuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 a fost atacat, cucerit [i, în parte distrus de hoardele mongole.

În secolul XIV, Sibiul a devenit un mare centru de comer] [i timp de secole a fost cea mai important\ cetategerman\ din Transilvania. Ora[ul era organizat în bresle, fiind cunoscute un num\r maxim de 19 bresle. La Sibiu afost publicat în anul 1544 Catehismul Lutheran prima carte tip\rit\ în limba român\.

Din 1692, odat\ cu cre[terea influen]ei austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioad\înfloritoare a ora[ului, cea mai important\ construc]ie din aceast\ perioad\ fiind Palatul Brukenthal.

În secolul XIX se construie[te prima linie de cale ferat\, iar în 1897 Sibiul este primul ora[ electrificat dinRomânia. Tot în aceast\ perioad\ Sibiul este sediul asocia]iei ASTRA [i un ora[ important al comunit\]ii române[ti.

Ca urmare a celui de-al doilea r\zboi mondial [i a perioadei comuniste popula]ia s\seasc\ s-a diminuatconsiderabil prin deport\ri in Siberia [i mai târziu prin emigrarea masiv\ în Germania.”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Sibiu)

Suceava

CCaaddrruu iissttoorriicc::Ora[ul Suceava se numar\ printre cele mai vechi [i mai importante a[ez\ri ale ]\rii, în care a pulsat Datorit\

rolului jucat, de fost\ capital\ a Moldovei, ora[ul Suceava apare ulterior men]ionat în numeroase izvoaredocumentare ale vremii. Suceava, face parte din vechile ora[e ale ]\rii. Prin complexitatea [i caracterul divers alelementelor componente, specifice structurii urbane, prin p\strarea lor de-a lungul veacurilor, prin tradi]iile de bazaîn arhitectura, prin caracterul de continuitate, ca [i prin monumentele sale, istoria ora[ului Suceava este directlegata de istoria na]ional\.

NNiiccoollaaee IIoorrggaa ddeesspprree cceettaatteeaa SSuucceevveeii„…Intrând în cetate, dup ce f\cuse cuno[tin]\ cu biserica [i cu casa de locuin]\ a domnitorului, c\l\torul

întâlnea pr\v\lii foarte asem\n\toare cu câte una din cele ce se mai vad [i acuma… În pivni]e enorme erau instalatecârciumile… Pr\v\liile exterioare… aveau acoperi[ul mare al vechilor case române[ti. Obloanele seara, se prindeauîn cârlige.

Casele particulare se înf\]i[au pierdute în mijlocul gr\dinilor… Dincolo de zidurile puternice, ce rezistaser\asediilor, … era mai mult satul ptruns în ora[ decât ora[ul întinzându-se în dauna satului…”

(Nicolae Iorga, IIssttoorriiaa rroommâânniilloorr pprriinn cc\\ll\\ttoorrii, Bucure[ti, 1982)


118

IIssttoorriiaa cceett\\]]iiii SSuucceeaavvaa „...Cetatea Sucevei a fost construita de Petru I Musatinul. Fortul cet\]ii, de plan rectangular, avea dimensiunile

de 42,5 x 45 m, era construit din zid de piatr\ înalt de 10 m, având grosimea de 2,5 m, fiind prev\zut cu col]uri[i la mijlocul fiec\rei laturi cu turnuri.... În exterior, ap\rarea era asigurat\ de un [an], f\r\ ap\... Cel ce va contribuicel mai mult la fortificarea cet\]ii va fi {tefan cel Mare. Acesta va construi un al doilea zid înconjurator înalt de 15metri, cu grosime de 2 pân\ la 4 metri.

Cetatea Sucevei nu a fost niciodat\ cucerit\ prin lupt\. În anul 1564 Alexandru L\pu[neanu mut\ capitala de la Suceava la Ia[i, importan]a cet\]ii sc\zând ...pân\

când, la porunca turcilor, Dumitra[cu Cantacuzino.Iata cum descrie Grigore Ureche asediul cet\]ii de c\tre trupele regelui Poloniei, Ioan Albert in anul 1497.

„Deci craiul le[esc au venit cu toat\ puterea sa la cetatea Sucevei, duminic\, în septemvrie 24 de zile. Iar\ în 26,mar]i de c\tra sara, au început a bate cetatea [i au b\tut la dânsa trei s\pt\mâni [i zioa [i noaptea [i nimic n-aufolositu...”

Deoarece în jurul anului 1673, în Cetatea Sucevei, se ad\postiser\ o[ti poloneze, Dumitra[cu Cantacuzino, înin]elegere cu turcii, o umple cu lemne [i îi d\ foc. La s\rbatorirea a 400 de ani de la stingerea din via]\ a lui {tefancel Mare (2 iulie 1904), cetatea î[i pierduse aspectul falei de alta data... Germanul Wickenhauser scria: „Vezi acolo,pe malul Sucevei, jele[te o regin\ p\r\sit\. Str\lucirea purpurei ei a p\lit, cununa de aur de pe fruntea ei zacef\râmat\ la picioare. În t\cere [i supunere î[i jele[te zilele tinere]ii,... când regii îi f\ceau curte! Asta e Suceava. Câ]iprincipi n-au t\b\rât în jurul ei, câ]i n-au umblat s\-i câ[tige cu armata mare gra]ia ei!... Cât sânge a înnro[it zidurileei pentru a o p\stra sau câ[tiga!".

(http://www.infosuceava.ro/index.php?action=odinioara)

TTâârrggoovvii[[ttee

CCaaddrruu iissttoorriicc::Ora[ul Târgovi[te ocup\ un loc important în istoria }\rii Române[ti. A fost pentru o lung\ perioad\ de timp

re[edin]\ domneasc\. Simbolul s\u peren este Curtea Domneasc\, cu Turnul Chindiei.

CCuu pprriivviirree llaa iissttoorriiaa TTâârrggoovvii[[tteeii„…S\p\turile arheologice efectuate pe teritoriul [i în împrejurimile ora[ului, au dovedit c\ aceast\ regiune era

locuit\ înc\ din neolitic. În Muzeul de Arheologie se g\sesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Cris, Gumelni]a,Co]ofeni, apoi din perioada bronzului [i din epoca fierului. Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe [i unelte geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista [i Decebal, [i ulterior monede ce dovedesc cuprinderea zonei în ariaculturii materiale daco-roman\ (secolele I-III) [i apoi bizantin\ (secolele V-VI). În cartierul Suseni din actualulTârgovi[te s-au g\sit urme ale unei a[ez\ri din secolele II-V peste care este suprapus\ alta protoromân\ din secoleleVIII-X. Peste acestea, s-a format o a[ezare rural\ în sec. XII-XIV, din care s-a dezvoltat târgul medieval. Primamen]iune a ora[ului, la 1396, este f\cut\ de cruciatul bavarez Johann Schitberger. Primul act oficial, din 1406, estescris pe hârtie c\tre m\n\stirea Tismana de c\tre Mircea cel B\trân. Din 1424 se p\streaz\ prima reglementarecomercial\ f\cut\ de domnitorul Dan II, ce stabile[te rela]iile vamale ale târgove]ilor locali cu al]i negustori.Voievodul Radu cel Mare recl\de[te începând cu 1499 biserica „Sf. Nicolae din Deal” cunoscut\ azi ca M\n\stireaDealu, care va fi terminat\ de urma[ul s\u, Vlad cel Tân\r. Pictura acesteia va fi realizat\ în 1514 sub NeagoeBasarab de zugravul Dobomir din Târgovi[te.

Mihai Viteazul a reu[it în 1600, pentru prima oar\ Unirea celor trei principate române[ti - }ara Româneasc\,Moldova [i Transilvania. Prestigiul lui de ap\r\tor al cre[tin\n\]ii era recunoscut în întreaga Europ\. „În anul 1609împ\ratul Rudolf îns\rcineaz\ pe contele Camillo Cavriolo s\ duc\ lui Radu {erban un steag de general alImperiului. Primirea acestui steag se f\cu cu deosebit\ pomp\, nu la Bucuresti, c\ci era ru[ine domnului s\ aratecapitala d\râmat\ [i pustie, ci la Târgovi[te, care suferise ceva mai pu]in. La primirea steagului imperial, ne spuneSpontoni, Radu {erban, pentru a-i face [i mai mult\ onoare, îi ie[i înainte cu dou\ din vechile steaguri ale ]\rii carierau considerate ca de minuni f\c\toare.” (Ionescu-Ghion). Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitoral culturii. El a înt\rit fortifica]iile ora[ului, a reparat vechi biserici [i a construit multe altele noi.

Revolu]ia condus\ de c\tre Tudor Vladimirescu, din 1821, dup\ ce str\luce[te la Bucure[ti, restabilind domniilep\mântene pe scaunul ]\rii, se sfâr[e[te trist la Târgovi[te. Tudor Vladimirescu [i mul]i dintre solda]ii s\i suntmasacra]i de eteri[ti pe locul din fa]a bisericii Mitropoliei. Modernizarea societ\]ii române[ti la sfâr[itul secoluluiXIX a însemnat un mare avânt economic, ilustrat prin iluminarea ora[ului în 1863, inaugurarea cursei de diligen]e[i apoi de cale ferat\ Bucure[ti-Târgovi[te, înfiin]area primei întreprinderi industriale – Arsenalul Armatei,construirea rafin\riilor de petrol….”

(http://www.dambovitanet.ro/e107_plugins/content/content.php?content.42)

GGrriiggoorree AAlleexxaannddrreessccuu,, AAddiioo llaa TTâârrggoovvii[[ttee„…Culcat pe-aste ruine, sub care adâncit\E gloria str\bun\ [i umbra de eroi,În lini[te, t\cere, v\d lumea adormit\Ce uit\-n timpul nop]ii necazuri [i nevoi.Dar cine se aude [i ce este \st sunet?Ce oameni sau ce armii [i ce repede pas?P\mântul îl cl\te[te r\zboinicescul tunet,Zgomot de taberi, [oapte, trece, vâjâie-un glas.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost p\rere.C\ci armele, vitejii [i toate au t\cut.A[a orice m\rire nemicnicit\ piere!A noastr\, a Palmirei 1 [i-a Romei a trecut.{i pe ]\râna-aceea, de care-odinioar\Se sp\imântau tiranii, de fric\ tremurând,Al nop]ii tâlhar vine [i p\s\ri cobe zboar\,Pe monumente trece p\storul [uierând.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .M\ scol, m\ mut de-aicea; duc pasurile mele,Ce pip\iesc c\rarea, în fundul unui crâng.{i las aste morminte cu suvenire grele,Pe care nu am lacrimi destule ca s\ plâng.Aicea am speran]\ s\ aflu mul]umire;Eu voi s\ aud unda [i cerul s\-l privesc,S\ v\d a aurorii mult vesel\ zâmbire,Razele dimine]ii ce norii auresc;Aci stejari cu fal\ se-nal], se îndrepteaz\,Urcând ale lor ramuri spre-azurele câmpii;Aci plopii cu frunza o vale-ncoroneaz\;Acolo se v\d dealuri, [-aici s\lbatici vii.Din coasta-acestor stânce, din vârful \stui munte,De unde î[i apuc\ vulturul al s\u zbor,A nop]ii stea revars\ lumin\ pe-a mea frunte{i raza-i se reflect\ pe limpede izvor.Aci zefirul vesel prin frunze-ncet suspin\;Aicea orizontul e dulce, luminos;Aici aceste râuri... Dar unda lor e lin\,Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos.Din sânul maicii mele, n\scut în griji, necazuri,Restri[tea mi-a fost leag\n, cu lacrimi m-am hr\nit,Ca ale m\rii repezi [i groaznice talazuri,De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit.


119

Acuma pretutindeni întorc a mea vedere,Dar ochii-mi mul]umire deloc nu întâlnesc,C\ci nimenea nu simte cumplita mea durere,{i oamenii pe mine trecând m\ ocolesc.A[a! a[a! iubite, s-a dus scumpul meu bine;V\zând c\ nu-mi r\mâne pl\cere pe p\mânt,V\zând c\ pentru mine s-au dus zilele line,Pui mâna pe-a mea frunte [i caut un mormânt.Din zilele trecute, din vechea fericire,Din vârsta mea de aur, din sfântul lor amor,Idei au r\mas numai, precum o n\lucireR\mâne diminea]a din visuri care zbor;A[a, f\r\-ndoial\, amara mea via]\De-acum e pentru mine nisip neroditor,Ce vara îl usuc\ [i iarna îl înghea]\{i nici o floare n-afl\ s\rmanul c\l\tor.Dar îns\ suvenirul fiin]elor iubiteVa fi la al meu suflet etern înf\]i[atCa frunzele aduse de vijelii porniteLa vechea lor tulpin\ ce-odat\ le-a purtat.De visurile voastre, speran]e-am\gitoare,Acum peste m\sur\ m\ v\d îndestulat;Fugi]i, zadarnici zile, ce griji omorâtoarePe tân\ra mea vârst\ curând a]i adunat.Când toamna se arat\ al iernii rece soare,Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc:A[a nenorocirea uscând a vârstei-mi floare,Zic lumii un adio: iau lira [i m\ duc”.

(http://www.agonia.ro/index.php/poetry/145737/index.html)

Curtea de Arge[

CCaaddrruu iissttoorriicc::Curtea de Arge[ a fost re[edin]\ voievodal\ în secolul al XIII-lea, apoi capitala }\rii Române[ti în secolul al XIV-lea

[i prima re[edin]\ a mitropoliei muntene întemeiat\ în anul 1359. Prin istoria sa [i prin monumentele sale, Curteade Arge[ se leag\ strâns de începuturile statului feudal }ara Româneasc\. În mijlocul ora[ului se p\strez\ vestigiidin Curtea domneasc\, întemeiat\ , probabil în secolul al XIII-lea [i ref\cut\ c\tre 1340. Biserica Domneasc\ SfântulNicolae a fost în\l]at\ de Basarb I [i de urma[ul acesteia, Nicolae Alexandru. Un alt monument celebru este Bisericaepiscopl\, cunoscut\ mai ales sub denumirea de M\n\stirea Curtea de Arge[, ctitorit\ de Neagoe Basarab.

LLeeggeennddaa MM\\nn\\ssttiirriiii AArrggee[[uulluuiiPeste Muntenia a domnit odat\ Neagoe Basarab. Acestui domn îi pl\cea foarte mult s\ ridice la biserici [i la

m\n\stiri. El pl\nui s\ cl\deasc\ pe malul frumos al Arge[ului o m\n\stire cum nu se mai afla alta. Neagoe tocmi la lucru pe cei mai iscusi]i lucr\tori de pe atunci, pe vestitul me[ter Manole, cu al]i nou\ tovar\[i

ai s\i. El le f\g\dui averi mari [i ranguri înalte, dac\ îi vor în\l]a o m\n\stire frumoas\ cum nu mai era alta; dac\nu, îi amenin]\ s\-i zideasc\ de vii, chiar în temelii.

Me[terii se apucar\ de lucru. Ce s\ vaz\ îns\ ei? Zidul ce f\ceau ziua se d\râma noaptea. Azi a[a, mâine a[a,vreo patru zile lucrar\ în zadar. Domunl, v\zând c\ zidul nu spore[te, se încrunta la ei [i-i amenin]a s\-i pun\ devii, chiar în temelii. Cel mai întristat dintre to]i era me[terul Manole. El î[i frângea mâinile, ne[tiind ce s\ fac\.

Într-o zi, adormind, el vis\ c\ zidul se va surpa tot mereu, dac\ nu vor zidi pe cea dintâi so]ie sau sor\ care vaveni a doua zi, s\ le aduc\ de mâncare. Povestind acest vis tovar\[ilor s\i, to]i se jurar\ s\ fac\ ceea ce le spunea


120

visul, adic\ s\ zideasc\ în zid pe cea dintâi so]ioar\ sau surioar\ care se va ivi între ei, a doua zi, în zori.A doua zi, Manole se urc\ sus pe schele s\ priveasc\ ce so]ie se vede. Când, vai! Ce z\ri? So]ia lui venea

înc\rcat\ cu de-ale mâc\rii. Bietul Manole începe s\ plâng\ [i, c\zând în genunchi, se rug\ lui Dumnezeu astfel:D\, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Mândra s\-mi opreasc\;S-o opreasc\-n vale,S-o-ntoarc\ din cale.

Dumnezeu îi ascult\ ruga. Dete ploaie cu nemiluita de se umplur\ drumurile de ap\. So]ia lui Manole îns\ nuse întorcea. Ea venea mereu. Manole se rug\ din nou cu foc lui Dumnezeu s\ sufle un vânt puternic ca s\-i întoarc\so]ia din drum. Dumnezeu îl ascult\ [i acum: sufl\ un vânt a[a de puternic, încât smulgea copacii din r\d\cin\. Peso]ia lui Manole îns\ nu o putu întoarce. Ea ajunse cea dintâi la cl\dire.

Me[terul Manole, plin de durere, îi ie[i înainte, o s\rut\ cu drag [i o duse pe zid. Pref\cându-se c\ glume[te,el îi zise:

St\i, mândru]a mea, Nu te speria,C\ vrem s\ glumim{i s\ te zidim!

La început, dânsa se încrezu. Când îns\ v\zu c\ zidul se ridic\ pe lâng\ ea, începu s\ plâng\ [i s\ se roage:Manole, Manole, Me[tere Manole, Zidul r\u m\ strânge,Trupu[oru-mi frânge!

Manole îns\ ofta [i zidea mereu. Peste pu]in, so]ia lui nu se mai vedea. Numai din zid se auzeau cuvintele:Manole, Manole,Me[tere Manole,Zidul r\u m\ strânge, Via]a mi se stinge!

De acum înainte, zidul nu se mai surpa. Me[terii putur\ s\ ispr\veasc\ m\rea]a m\n\stire. Neagoe–vod\,auzind c\ m\n\stirea este ispr\vit\, veni s-o vaz\ [i s\ se închine în ea. Când dânsul v\zu falnica zidire, întreb\ peme[teri dac\ ei pot s\-i fac\ o m\n\stire mult mai frumoas\ ca aceea. Me[terii, ca s\ se mândreasc\, îi r\spunser\într-astfel, de sus de pe acoperi[:

Ca noi me[teri mari, Calfe [i zidari, Al]ii nici c\ sunt Pe acest p\mânt,Afl\ c\ noi [timOricând s\ zidimAlt\ m\n\stire, Pentru pomenire,Mult mai luminoas\ {i mult mai frumoas\.!

Neagoe r\mase atunci pe gânduri [i, ca s\ nu mai fie alt\ m\n\stire mai frumoas\ ca aceasta, hot\rî s\ piarz\pe me[teri. El porunci s\ ridice schelele [i sc\rile, [i me[terii s\ fie l\sa]i sus, pe acoperi[, s\ putrezeasc\. Ace[tiaî[i f\cur\ aripi din [indril\ [i cu ele se aruncar\ de sus. Nu le folosir\ îns\ la nimic aripile, c\ci, cum c\deau jos,r\mâneau mor]i pe loc. Pe locul unde a c\zut Manole, a ie[it un izvor cu ap\ s\rat\ ca lacrimile.

(LLeeggeennddee ppooppuullaarree rroommâânnee[[ttii)

MM\\nn\\ssttiirreeaa AArrggee[[uulluuii vv\\zzuutt\\ ddee uunn cc\\ll\\ttoorr ssttrr\\iinnIat\ descrierea m\n\stirii: chiliile, în form\ de patrulater, sunt cl\dite frumos din piatr\ cu un cerdac mai sus

[i unul mai jos. În mijloc se înal]\ biserica. Ea este într-adev\r, a[a cum se spune, un prilej de uimire pentru minte[i este f\r\ pereche printre m\n\stirile din aceast\ ]ar\.


121

Se spune c\, neputându-se g\si nici un fel de marmur\ în acest\ ]ar\, spre a-[i face rost din bel[ug de acestmaterial, Neagoe voievodul a folosit urm\torul me[te[ug. El a dobândit un act de la sultanul turcilor pentru a cl\dio moschee în ora[ul Vidin. {i cu aceast\ viclenie a adus marmur\ [i piatr\ din ]ara turceasc\ pe Dun\re, în cor\bii,pân\ în aceast\ localitate. În acest timp, el a tocmit , ca pentru cl\direa unei moschei, arhitec]i [i al]i me[teri pietrari[i cioplitori de marmur\ [i i-a pus s\ lucreze la aceast\ biseric\, pentru a c\rei în\l]are era mânat de inspira]iadivin\. C\ci pe locul pe care st\ biserica fusese odinioar\ o balt\ format\ din izvoare, [i în mijlocul ei s-a descoperito icoan\ a Maicii Domnului, pe care unul din preo]i a venit s\ o duc\ la biserica din ora[, o biseric\ în\l]at\Sfântului Nicolae. Dumnezeu l-a luminat dup\ aceea pe Neagoe Voievod, care a venit atunci în acest loc [i aînceput zidirea acestei m\n\stiri. Dar mai probabil pentru c\, dup\ cum se sune, scaunul domniei }\rii Române[ti,fusese în vremurile str\vechi în acest ora[ Arge[.

Când s-a ispr\vit biserica, ea a r\mas f\r\ pereche, cel pu]in în ceea ce prive[te frumuse]ea ei pe dinafar\. Înjurul ei este un drum de trecere împrejmuit cu stâlpi de piatr\, în num\r de 318, spre a corespunde, dup\ cum secrede, num\rului celor îns\rcina]i , din porunca voievodului, cu strângerea [i supravegherea banilor pentru cl\direabisericii.

Nu este cu putin]\ s\ dai o descriere potrivit\, atât de felurite sunt sculpturile [i ferestrele bogat împodobite.Deasupra ferestrelor sunt arcade mici, la împreunarea c\rora sunt 84 de discuri sculptate. Se spune c\ voievodul aa[ezat câte o pas\re de bronz, cu aripile întinse, ca [i când ar zbura. Când vântul bate tare, aceste p\s\ri [uier\ lasuflarea sa [i se clatin\ clopo]eii atârna]i sub aripile lor.

(PPaauull ddee AAlleepp,, cc\\ll\\ttoorr ddiinn sseeccoolluull aall XXVVIIII--lleeaa)

MM\\nn\\ssttiirreeaa AArrggee[[uulluuii vv\\zzuutt\\ ddee uunn cc\\ll\\ttoorr rroommâânnÎn mijlocul unei lunci, ce se a[terne pu]in mai în sus, pe malul stâng al Arge[ului, la poalele Carpa]ilor, ca din

vr\jirea unor basme, r\sare uimitor de frumoas\, cu turlele ei zvelte aurite, încinse de brâie albe, sculptate-n piatr\,str\lucitoare ca un giuvaer, mîndra biseric\ a Cur]ii de Arge[, ridicat\ pe la începutul veacului al [aisprezecelea, deîn]eleptul [i cuviosul Domn Neagoe Basarab. Stricat\ de vreme, de foc [i de cutremure, ea o fost din nouîntemeiat\ [i împodobit\ dup\ vechile-i izvoade.

Zidit\ toat\ din piatr\, îmbr\cat\ ca într-o re]ea de sculpturi mig\lite cu o rar\ m\iestrie, cl\direa întreag\ parec-ar fi dintr-o singur\ bucat\ [i, ori din ce parte o prive[ti, î]i înf\]i[eaz\ o des\vâr[it\ armonie de linii [i de propor]ii.E, f\r\ îndoial\, una intre cele mai frumoase biserici ale r\s\ritului cre[tin.

(Alexandru Vlahu]\, RRoommâânniiaa ppiittoorreeaasscc\\,, Bucure[ti, 1963)

MM\\iieessttrriiaa cceelloorr ccaarree aauu rriiddiiccaatt MM\\nn\\ssttiirreeaa AArrggee[[uulluuiiA[ezat pe ]\rmul stâng al Arge[ului, ora[ul Curtea de Arge[, odinioar\ cetate de scaun, a p\strat din

dep\rtatul trecut urme ale unor str\mo[i de seam\. În centrul ora[ului se ridic\ cea mai veche [i una din cele mai pre]ioase comori de art\ ale ]\rii Române[ti –

Biserica domneasc\, singura zidire ce s-a p\strat din vechiul ansamblu al cur]ii domne[ti. În\l]area acestei ctitorii aînceput în ultimii ani ai domniei lui Basarab I. Fiul [i urma[ul lui la tron, Nicolae Alexandru, s-a îngrijit de continuarealucr\rilor ce vor fi terminate de Vladislav Vlaicu (1364-cca.1377). Biseric\ de curte [i totodat\ gropni]\ domneasc\,acest edificiu ad\poste[te 14 morminte, dintre care unul se presupune a fi chiar al lui Basarab I. Lespezile care le-auacoperit sunt unicate printre pietrele de mormânt din }ara Româneasc\.

În mijlocul unei abundente vegeta]ii se înal]\ singuratic\, semea]\, biserica m\n\stirii Curtea de Arge[. Acummai bine de 450 de ani, domnul }\rii Române[ti, Neagoe Basarab, dornic de a-[i dovedi autoritatea, dar [i avu]ia,a hot\rât zidirea acestui edificiu, menit s\ întreac\ în frumuse]e tot ce se f\cuse pân\ atunci. M\re]ia, perfec]iuneapropor]iilor ca [i bog\]ia decora]iilor acestei construc]ii au g\sit un puternic ecou în sufletul cânt\re]ilor popularicare i-au înv\luit obâr[ia în aburul legendei.

Sub dalta me[terilor, al c\ror nume se pierde în anonimat, piatra a prins via]\. Sub palma lor aspr\, ea [i-apierdut duritatea, mulându-se în variate forme decorative. La cele dou\ turle mici ale monumentului, piatra s-ar\sucit ascult\toare în jurul unui ax vetical, sugerând faldurile moi ale unei stofe. În biserica Cur]ii de Arge[ a fostîn înmormântat în 1521 Neagoe Basarab. Tot aici se afl\ mormântul lui Radu de la Afuma]i, voievod al }\riiRomâne[ti. Sub îngrijirea acestuia , în 1526, mâna lui Dobromir Zugravul a împodobit interiorul cu minunate fresce.Timpul [i desele nenorociri de tot felul, ab\tute asupra m\n\stirii, au distrus aceast\ podoab\ mural\ din care


122

ne-au r\mas numai fragmente. N-a fost cru]at\ nici biserica. Ajuns\ într-o avansat\ stare de degradare, ea a fostsupus\, începând cu anul 1875, unor ample lucr\ri de restaurare, conduse de arhitectul francez Lecomte de Nouy.

Peste drum de acest monument se afl\ o fântân\, Fântâna me[teului Manole. Legenda spune c\ ea a fostdurat\ pe locul unde a c\zut când [i-a dat drumul de pe acoperi[ul bisericii abia terminat\.

(Maria Cordoneanu, Victoria Nedel, 110000 ddee mmoonnuummeennttee [[ii llooccuurrii iissttoorriiccee aallee ppaattrriieeii,, Bucure[ti, 1987)

Roma

CCaaddrruu iissttoorriicc::Roma este unul din ora[ele simbol ale istoriei universale, inclusiv a istoriei românilor, fie c\ ne gândim doar la

Columna lui Traian.Cronologie:

753 î.Hr. — Întemeierea legendar\ a Romei 509 î.Hr. — Sfâr[itul regatului roman, înfiin]area Republicii romane 450 î.Hr. — Legea celor XII Table: Autorizarea c\s\toriilor între patricieni [i plebei (Lex Canuleia) 366 î.Hr. — Accesul plebei la consulat pentru prima oar\ 312 î.Hr.–308 î.Hr. — Via Appia, de la Roma la Capua 306 î.Hr. — Tratatul între Roma [i Cartagina 265 î.Hr. — Supunerea Etruriei; Roma - st\pâna Italiei, f\r\ Galia Cisalpin\ 264 î.Hr.–241 î.Hr. — Primul r\zboi punic; Sicilia - prima provincie roman\ 231 î.Hr. — Sardinia [i Corsica devin provincii romane 225 î.Hr.–218 î.Hr. — Supunerea Galiei Cisalpine 218 î.Hr.–201 î.Hr. — Al doilea r\zboi punic 148 î.Hr.–146 î.Hr. — Al treilea r\zboi punic 146 î.Hr. — Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsular\ devin provincii romane 83 î.Hr.–82 î.Hr. — R\zboi civil 82 î.Hr.–79 î.Hr. — Dictatura lui Sylla 73 î.Hr.–71 î.Hr. — R\zboiul împotriva r\scoalei condus\ de c\tre Spartacus 60 î.Hr. — Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus 58 î.Hr.–50 î.Hr. — R\zboiul cu galii 52 î.Hr. — Anarhie la Roma; Pompei - consul unic 49 î.Hr.–44 î.Hr. — R\zboi civil. Cezar trece Rubiconul; B\t\lia de la Pharsalos 45 î.Hr.–44 î.Hr. — Dictatura lui Cezar 44 î.Hr. — Iulius Cezar este asasinat 43 î.Hr. — Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus 31 î.Hr. — Actium. B\t\lie între Octavian [i Antoniu 27 î.Hr. — Începutul principatului; Organizarea provinciilor 27 î.Hr.–14 d. Hr. — Domnia lui August 14–37 — Domnia lui Tiberius (familia Claudia) 37–41 — Domnia lui Caligula 41–54 — Domnia lui Claudius 43 — Cucerirea Britaniei 54–68 — Domnia lui Nero 64 — Incendierea Romei. Primele persecu]ii împotriva cre[tinilor ini]iate de Nero 69–79 — Domnia lui Vespasian. Începe dinastia Flavilor 70 — Cucerirea [i distrugerea Ierusalimului de c\tre Titus 79 — Erup]ia Vezuviului [i distrugerea ora[elor Pompei [i Herculanum 81–96 — Domnia lui Domi]ian 96–98 — Domnia lui Nerva 98–117 — Domnia lui Traian 101–102 — Prima expedi]ie împotriva dacilor 105–106 — A doua expedi]ie împotriva dacilor


123

106 — Dacia devine provincie roman\. 114 — R\zboi cu par]ii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus) 117–138 — Domnia lui Hadrian 211–217 — Domnia lui Caracalla 212 -- Edictul lui Caracalla acord\ cet\]enia roman\ locuitorilor tuturor provinciilor 235–284 — Frontierele imperiului sunt amenin]ate din toate p\r]ile. Se succed împ\ra]i efemeri. Epidemie de

cium\. 271 — Retragerea din Dacia. Aurelian construie[te o centur\ fortificat\ 284 — Urcarea pe tron a lui Diocle]ian 293 — Organizarea tetrarhiei 307–337 — Domnia lui Constantin cel Mare 306–337 — Edictul de la Milano ce ofer\ toleran]\ religioas\ 313 — Capital\ imperiului devine Constantinopol 330 — Împ\r]irea imperiului: Constant în Occident (337-350); Constan]iu II în Orient (337-361) 395 — Împ\r]irea imperiului între fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) în Occident, având capitala la Milano, apoi

la Ravenna [i Arcadius (395-408) în Orient, cu capitala la Constantinopol 406 — Invazii barbare 410 — Cucerirea Romei de c\tre Alaric, c\petenia go]ilor 476 — C\derea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de c\tre Odoacru, c\petenia herulilor, care-i trimite

împ\ratului Orientului, Zenon, însemnele Imperiului luându-[i titlul de „patrician”

LLeeggeennddaa îînntteemmeeiieerriiii RRoommeeii„Silvia a n\scut doi b\ie]i peste fire de voinici [i frumo[i. De aceea, Amulius... a poruncit unui slujitor s\-i ia [i

s\-i arunce... Punând deci slujitorul pruncii într-o albie, a coborât la râu ca s\ îi dea pe gârl\... Valurile au luat albia[i purtând-o u[or au dus-o pe un loc [es... Era îns\ în apropiere un smochin s\lbatic... Aici se spune c\ au fost l\sa]ipruncii [i a venit lupoiaca s\-i al\pteze... Faustulus, porcarul lui Amulius a luat pruncii, f\r\ s\ [tie nimeni. Se spunec\ copiii au înv\]at s\ scrie [i toate celelalte câte trebuie s\ înve]e fii de nobili. Se spune c\ ei au c\p\tat numelede Romulus [i Remus de la al\ptat, pentru c\ fuseser\ v\zu]i sugând de la lupoaic\...”

(Plutarh, VViiee]]ii ppaarraalleellee, Bucure[ti, 1960)

RRoommaa eessttee aattaaccaatt\\ ddee cc\\ttrree ggoo]]ii„... În ziua urm\toare go]ii socotir\ c\ vor lua Roma prin împresurare, f\r\ nici o greutate, din pricina m\rimii

cet\]ii... Zidul împrejmuitor al cet\]ii are [aptesprezece por]i mari [i câteva mai m\runte. Nefiind în stare s\ împân-zeasc\ cu toat\ oastea zidul de jur împrejur, go]ii f\cur\ [ase înt\rituri [i atacau pe întindere de cinci por]i.

...Locul unde zidul împrejmuitor se înal]\ deasupra curentului apei, este drept [i destul de u[or de str\b\tut.În dosul acestui loc, dincolo de Tibru, se întâmpl\ s\ fie un deal mare unde în vechime fuseser\ construite toatemorile cet\]ii, deoarece venea ap\ mult\ pe apeduct, pân\ la vârful dealului [i curgea de acolo cu putere mare.De aceea romanii de demult hot\râr\ s\ înconjoare cu zid [i malul din cealalt\ parte, spre a nu da cu putin]\du[manilor s\ distrug\ morile [i, trecând râul, s\ pricinuiasc\ u[or pagube zidului împrejmuitor al cet\]ii. Cl\dindacolo un pod peste râu, se gândir\ s\-l lege cu zidul, [i dup\ ce în\l]ar\ multe case pe locul din fa]\, f\cur\ caTibrul s\ curg\ prin mijlocul cet\]ii...

Dup\ ce se a[ezar\ în chipul acesta, go]ii sf\râmar\ toate apeductele, s\ nu mai p\trund\ pe acolo ap\ încetate, m\car cât de pu]in\. Apeductele Romei sunt în num\r de patrusprezece, zidite de oamenii de pe vremuridin c\r\mid\ ars\ [i având atâta l\rgime [i în\l]ime; încât poate merge prin ele un om c\lare...

Apoiu, v\zând regele Vottigis cât\ u[urin]\ au du[manii de a scoate din cetate orice voiau [i de a duce în eacele trebuitoare pe uscat [i pe ap\, se gândi s\ pun\ mâna pe port, numit de romani Portus. Acela se g\se[te acolounde î[i are gurile râul Tibrul, care venind din Roma, când ajunge aproape de mare, se desparte în dou\ [i faceacolo a[a-numita “Insul\ Sfânt\”; ...pe ]\rm romanii ridicar\ pe vremuri o cetate, înconjurat\ cu ziduri puternice,[i o numir\ Portus, dându-i acela[i nume ca [i portului... Calea care duce din Portus spre Roma a fost f\cut\ deromani, de la început, neted\ [i f\r\ piedici. În port se afl\ întotdeauna într-adins, un num\r mare de b\rci [i înapropiere stau gata preg\ti]i boi destul de mul]i. Când negusorii ajung cu cor\biile în port, trag afar\ înc\rc\tura[i o a[eaz\ în b\rcile de povar\, apoi plutesc pe Tibru spre Roma f\r\ s\ foloseasc\ de loc pânze sau vâsle,


124


125

deoarece acolo vasele nu pot fi puse în mi[care de vânt, iar râul nu curge drept, ci cu încol\cire mult\, [i vâslelenu-s bune la nimic pentru au mereu împotriv\ curentul apei. Ei leag\ funiile b\rcilor de gâturile boilor [i le trag cape ni[te c\ru]e pân\ la Roma...”.

(Procopius din Caesarea, RR\\zzbbooiiuull ccuu ggoo]]iiii, ed. II., Bucure[ti, 1963)

SSccrriissooaarreeaa ccrroonniiccaarruulluuii MMaannuueell CChhrryyssoolloorraass cc\\ttrree îîmmpp\\rraattuull bbiizzaannttiinn IIooaann VVIIIIII PPaalleeoolloogguull ccuu pprriivviirree llaaRRoommaa ((11441155))

„...Eu ar trebui s\ pun cap\t acestei expuneri c\tre Majestatea Voastr\ Totu[i, n-a[ vrea s\ neîndrept\]escora[ul nostru prin aceasta; [i a[ face-o dac\ a[ încheia acum. C\ci în timp ce priveam construc]iile [i frumuse]ilemai sus amintite, admiram acest ora[ Roma din pricina m\re]iei [i puterii ei de odinioar\. Totu[i, cea mai marebucurie m-a cuprins, gândindu-m\ la asem\narea cu ora[ul nostru natal, adic\ Constantinopol. Dup\ cumMajestatea Voastr\ [tie, sim]im peste simpla asem\nare, pe care o descoperim în felurite lucruri, desf\tare;bun\oar\, când vedeam cum un fiu seam\n\ tat\lui, o fiica mamei sau fra]ii între ei, mai cu seam\ când ne une[tevreo leg\tur\ de rudenie cu ei.

Cred c\ exist\ în Constantinopol mult [i nu pu]in, care poate s\ bucure pe om, mai ales pe unul iubitor depatrie, care r\mâne departe de ]ar\ [i de prieteni. C\ci niciodat\ n-a fost o fiic\ s\ semene atât de mult mameisale precum Constantinopolul Romei.

Pe cât posibil eu compar ora[ele cum au fost ele odinioar\. C\ci ceea ce a produs natura sau arta în Roma,nu se putea g\si [i la noi? Chiar [i ruinele sunt asem\n\toare. Când în anumite priviin]e acest ora[, adic\ Roma,pare s\ aib\ ceva în plus, avem altele pe care sa le punem al\turi. Au existat sau exist\ la noi multe, care în Romanu-[i gasesc replic\, [i la noi a fost adus aproape de des\vâr[ire. Pe drept cuvânt, c\ci priveam Roma – ca s\ m\exprim astfel - în mare; f\r\ a avea un model, este suficient s\ întreci totul f\r\ mare greutate.

La Constantinopol totul este mai frumos [i mai str\lucitor. În întrecere cu un altul, un om poate s\ înal]eoperele sale, la o mai mare frumuse]e. La fel, frumuse]ea p\rin]ilor conduce, de cele mai multe ori, la o mai marefrumuse]e a copiilor ...

Trebuie s\ fim mândrii pentru cele dou\ ora[e, înc\ [i mai mândrii c\ unul care poate sa-[i urce noble]ea cumult timp în urm\ [i ar putea s\-[i enumere nu numai p\rin]ii mari [i frumo[i ci [i str\bunii [i rudele, unele chiarde o putere superioar\.

Nici nu se c\dea ca Roma s\ fie ora[ul mam\ al altei funda]ii, nici Constantinopolul, funda]ie [i fiic\ alteia,fapt pentru care nic\ieri nu exist\ o mai mare asem\nare între mama [i fiic\, precum e aici. A[a cum un foc saufulger devine mai puternic, când el stârne[te altul, tot a[a [i frumuse]ea Romei este sporit\ prin ora[ul nostru...”

(Herbert Hunger, BByyzzaannttiinniisscchhee GGeeiisstteesswweelltt.. VVoonn KKoonnssttaannttiinn ddeemm GGrroosssseenn bbiiss zzuumm FFaallll KKoonnssttaannttiinnooppeellss,,Baden-Baden, 1958, p.21-23, în OOrraa[[uull MMeeddiieevvaall,, CCuulleeggeerree ddee tteexxttee,,

Editat de Radu Manolescu [i colectiv, Bucure[ti, 1976)

IImmppoorrttaann]]aa ccuunnooaa[[tteerriiii aarrtteelloorr ppllaassttiiccee îînn eeppooccaa RReennaa[[tteerriiii llaa RRoommaa„...Eu cred c\ un curtean nu ar trebui în mod cert s\ neglijeze… desenul [i arta picturii... [i nu fi]i surprin[i c\

eu cer asemenea aptitudine, chiar dac\ în zilele noastre ar putea p\rea… nepotrivit\ pentru un cavaler. C\ci îmiamintesc c\ am citit în lumea antic\, [i mai ales în Grecia, copiilor de origini nobile li se cerea s\ studieze picturala [coal\…ulterior, a fost emis\ o… lege prin care se interzicea predarea ei pentru sclavi… [i au existat, in ora[, omul]ime de pictori celebri apar]inând unor familii ilustre. De fapt, prin pictur\… se dezvolt\, [i la Roma, multeaptitudini utile… pentru scopuri militare [i urbanistice…, ca de exemplu: proiectarea ora[elor, râurilor, citadelelor,fort\re]elor [i alte astfel de lucruri…”

(Baldasare Castiglione, TThhee CCoouurrttiieerr iinn tthhee EEaarrllyy MMooddeerrnn AAggee, London, 1967)

Viena

CCaaddrruu iissttoorriicc::A[ezat pe Dun\re, Viena este un ora[ minunat al muzicii, culturii, artelor, în general. El a concentrat momente

decisive ale istoriei Europei Centrale [i de R\s\rit, inclusiv a românilor.


126

DDiinn ttrreeccuuttuull VViieenneeii„La origine a fost o a[ezare celtic\, apoi principala tab\r\ militar\ roman\ în Panonia superioar\. În timpul

domniei împ\ratului Vespasianus a fost ridicat\ la rangul de muncipiu. În secolul al V-lea a fost grav afectat\ deinvaziiile pustiitoare ale hunilor. În 881 izvoarele o men]ioneaz\ cu numele de Venia, iar în 1030, cu numele deViennis. În 1137 a[ezarea ob]ine o chart\ de ora[ [i margraful Leopold al III-lea de Babenberg construie[te uncastel pe în\l]imea Kahlenberg. La finele secolului al XII-lea [i începuturile secolului al XIII-lea este martoraconstiturii unei p\ture bogate de bancheri [i de negustori. Secolul al XV-lea este marcat de conficte între patriciat(nobiline) [i breslele me[te[ug\re[ti, care doreau s\ participe la dministrarea ora[ului. De aceea, în 1462, popula]iavienez\ a asediat pe împ\ratul Frederic al III-lea în castelul s\u...”

(Victor Tufescu, CCaappiittaalleellee lluummiiii, Bucure[ti, 1971)

PPrreezzeennttaarree ggeenneerraall\\ aa VViieenneeii...Ora[ul Viena (în limba german\ Wien) este capitala Austriei. Ea este situat\ în estul ]\rii [i este travesat\ de

Dun\re. Are o popula]ie de 1,8 milioane de locuitori, este un important centru politic interna]ional (în mare,datorit\ neutralit\]ii ]\rii), pentru c\ aici se afl\ sediul unor organiza]ii ca de exemplu: Organiza]ia ]\rilorExportatoare de Petrol, Agen]ia Interna]ional\ pentru Energie Atomic\, precum [i diverse agen]ii al Na]iunilorUnite.

Pe parcursul istoriei a fost capitala Sfântului Imperiu Roman, [i mai târziu a Imperiului Austro-Ungar. Aici s-adesf\[urat Congresul de la Viena, 1815. Pentru multe secole, Viena a fost centrul muzicii clasice [i al operei.Christoph Willibald Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert,Johannes Brahms [i Anton Bruckner [i al]ii, au lucrat la Viena [i Antonio Vivaldi chiar a murit aici. Johann Straussal II-lea [i familia sa [i-au creat valsurile aici, iar ora[ul a devenit casa a[a-numitei A Doua [coal\ Vienez\, cu ArnoldSchoenberg, Alban Berg [i Anton Webern to]i fiind n\scu]i aici. Este [i casa Orchestrei Filarmonice Vieneze.

Viena este notabil\ [i pentru arhitectura sa. Multe cl\diri în stilul baroc exist\, de[i sunt reprezentate toatestilurile. Palatul de var\ al împ\ra]ilor, Palatul Schönbrunn, a fost construit ca [i un rival celui de la Versailles, darde[i imens [i ornat, nu a devenit la fel de mare. Gr\dina Zoologic\ de la Schönbrunnunn se afl\ în incinta palatului.Catedrala Sfântului [tefan, care a fost construit\ în secolul al XII-lea este de asemenea de o mare valoare. Centrulistoric al ora[ului Viena face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001....”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Viena_(land)

PPoovveessttee ddeesspprree VViieennaa„...Când am început s\ scriu povestea mea despre Viena am vrut sa-mi creez atmosfera specific\, a[a c\ am

început s\ ascult melodii compuse de c\tre Johann Strauss. Înainte, îns\, mi-am pus întrebarea dac\ ar trebui s\scriu [i eu despre Viena. Au f\cut-o al]ii înaintea mea, dar am hot\rât s\ scriu, gândindu-m\ c\ poate eu voiexprima ceva.

Poate c\ trebuia s\-mi intitulez povestea: “ Legenda [i adev\r ”, sau “ Viena fermecat\ ”, dar pân\ la urm\aceasta este doar una dintre pove[tile despre Viena: povestea mea. În drumul meu prin via]\ trebuia s\ fac unpopas la Viena. Mereu am fost îndr\gostit\ de palate, prin]ese, rochii elegante [i nu de pu]ine ori m-am imaginatmergând cu calea[ca sau valsând la bal.

Viena este atat de… complicat de frumoas\, este ca o piatr\ nestemat\, a c\rei str\lucire nu piere niciodat\.De cum intri in Viena sim]i c\ te afunzi în istorie, te pierzi în trecut [i începi s\ savurezi pove[tile.

Te transformi încet, încet într-un personaj de basm. Vezi cale[ti trase de cai superbi, care te fac s\ vrei s\ fiiCenu[\reasa [i s\ te ascunzi în spatele perdelu]elor, împreun\ cu un print [i s\ str\ba]i la galop str\zile late [i curateale ora[ului, s\ te opre[ti din când în când în fa]a vitrinelor mari [i limpezi, în care parc\ te scufunzi; faci apoi unpopas în centrul ora[ului [i admiri brazii imen[i [i s\n\to[i, împodobi]i cu becuri [i ghirlande [i când frigul coboar\peste ora[ te opre[ti s\ te înc\lze[ti la o cafea vienez\ [i la o pr\jitur\ rafinat\.

Viena înseamn\ [i cladiri mari — catedrale interminabile, construite în stil gotic [i baroc, înseamn\ gr\diniimense cu plante exotice, înseamn\ concerte de oper\ [i operet\ sau spectacole de balet, sau chiar baluri, înadev\ratul sens al cuvantului. O croazier\ pe Dun\re face foarte u[or trecerea de la trecut la Viena actuala, la Vienamodern\, cu cl\diri de birouri, din sticl\, înalte de zeci de etaje [i foarte moderne.

În final, sunt cateva cuvinte, care definesc simplu Viena: romantism, stil, elegan]\, rafinament, `mplinire,lini[te… regal. Catedrala Sfântul {tefan – este cea mai important\ [i impozant\ construc]ie în stil gotic din Austria,datând din secolul al-XII-lea. ~n ultimele zile ale celui de-al doilea r\zboi mondial catedrala a ars [i a fost ref\cut\cu contribu]ia poporului, fiind redeschis\ in 1948. Biserica Capucinilor – ad\poste[te mormintele imperiale, fiindlocul de odihn\ al membilor dinastiei de Habsburg. Opera – a fost deschis\ în 1869, cu una dintre compozi]iile luiMozart – Don Giovanni. Prim\ria – a fost construit\ între anii 1872-1883, `n stil neogotic, de faimosul arhitectFriedrich Schimidt. Vara se pot admira ronduri enorme de flori, iar iarna se desf\[oar\, într-un decor feeric, vestitaPia]a de Cr\ciun. Palatul Hofburg – palatul de iarn\ al Habsburgilor, a fost cetatea de scaun de unde s-a condusImperiul Austro–Ungar, datând din anul 1279. Între anii 1480 [i 1580, respectiv 1620–1806, a fost re[edin]aoficial\ a suveranilor Sfântului Imperiu Roman. Palatul Hofburg este ast\zi re[edin]a pre[edintelui Austriei. PalatulBelvedere – re[edin]a de var\ a prin]ului Eugeniu de Savoia, cuprinde dou\ palate [i gr\dini magnifice cu bazine,fântâni, sculpturi, cascade, care leag\ cele dou\ palate. Palatul are [i o importan]\ istoric\ deosebit\, numele luifiind legat de semnarea Tratatului de la Viena, din 1955, care a restabilit suveranitatea Austriei. Palatul Schonbrunn– palatul de var\ al împ\ra]ilor, a fost construit pentru a rivaliza cu Palatul de la Versailles [i are 1441 de camere,fiind recunoscut pentru frumuse]ea [i bog\]iile sale;

Ast\zi, `n Viena, tramvaiele circul\ f\r\ zgomot, la câteva minute distan]\ unul de cel\lalt, urcarea facându-sedirect de la nivelul bordurii, transportul cu tramvaiul, aici, fiind unul dintre cele mai bine dezvoltate. Cafenelele [icofet\riile în Viena au o adev\rat\ istorie, ele fiind, la origine, locuri de întâlnire ale celor îndr\gosti]i de literatur\[i poezie...”

(http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=16424)

Constantinopol

CCaaddrruu iissttoorriicc::Constantinopol reprezint\ denumirea ora[ului Istanbul de ast\zi, aflat pe strâmtoarea Bosfor, din Turcia.

Numele s\u original a fost Bizan]. Constantinopol se traduce prin "Cetatea lui Constantin", dup\ numeleîmp\ratului roman Constantin cel Mare, care l-a transformat în capitala Imperiului Roman (330 d.Hr).Constantinopol a fost capitala Imperiului Roman de R\s\rit, numit apoi Bizantin. A fost jefuit [i cucerit în perioadacelei de-a patra cruciad\ din 1204 [i apoi recapturat, în 1261, de for]ele bizantine, conduse de Mihail VIIIPaleologu. Pe 29 mai 1453 turcii au cucerit Constantinopolul, iar ora[ul a devenit capitala statului sultanilor vremede câteva secole. Când a fost fondat\ Republica Turcia în 1923, capitala a fost mutat\ de la Istanbul la Ankara.

ÎÎnncceeppuuttuurriillee oorraa[[uulluuii„Constantinopolul este situat pe stramtoarea Bosfor, care desparte Europa de Asia. Aici ajung drumurile

aurului, ale m\t\silor [i ale mirodenilor, venite din Africa, Asia, [i cele ale ambrei [i ale bl\nurilor venite din Europade Nord. Constantinopolul este totodat\ [i un port foarte important, de unde negustorii [i vasele venite din Vene]iapornesc spre Orient. Acest comert este favorizat de moneda Bizantin\, banul de aur, pe care negustorii chinezi [iindieni prefera monedei lor. Prin anul 1000 la Constantinopol, tr\iesc aproape un milion de locuitori, iar ora[ul seîmbog\]este datorita biruririlor pl\tite de provinciile imperiului. Ca [i romanii, bizantinii pot s\ se adune în forumuri,pie]e publice împodobite cu colonade. Centrul ora[ului este palatul imperial, legat de hipodrom, unde sedesf\[oar\ cursele de care, obicei mo[tenit de la Roma...”

(http://www.harrypotter.as.ro/biblioteca/popoare/bizantini.php)

CCrroonniiccaarruull ZZoossiimmooss ddeesspprree ffoonnddaarreeaa oorraa[[uulluuii CCoonnssttaannttiinnooppooll„ Ajuns la Byzantion, Constantin cel Mare, fiind încântat de a[ezarea acestui ora[, a decis s\ îl m\reasc\ foarte

mult [i s\ îl fac\ astfel în stare s\ devin\ o re[edin]\ imperial\. Ora[ul se întindea pe o colin\ [i ocupa o parte aistmului ce separa Propontida de ceea ce se nume[te Cornul de Aur. Poarta sa era situat\ odinioar\ în apropiereaporticurilor ce le construise împ\ratul Severus. ...Zidul cobora pân\ la mare în partea apusean\, iar înspre nordpân\ la portul zis al Arsenalului. {i la mare, unde se afla o strâmtoare, care, pe o lungime de circa 300 de stadii,permite s\ se ajung\ la Pontul Euxin...”

(Radu Manolescu, coordonator, OOrraa[[uull mmeeddiieevvaall,, CCuulleeggeerree ddee tteexxttee, Bcure[ti, 1976)


127

CCuucceerriirreerreeaa CCoonnssttaannttiinnooppoolluuii ddee cc\\ttrree ccrruucciiaa]]iiii aappuusseennii îînn 11220044„..Crucia]ii nu aveau posibilitatea s\ caute hran\, c\ci aveau foarte pu]in\... {i s\ ei erau în mare pericol, c\ci

niciodat\ nu au fost asedia]i atâ]ia oameni într-un ora[ de câtre a[a de pu]ini... Asaltul a fost puternic [i dur.Tumultul era a[a de mare încât p\rea c\ ap\ [i p\mânt se pr\bu[esc....Împ\ratul....Constantinopolului a luat dintezaur ceea ce a putut lua [i a fugit, p\r\sind cetatea...”

(Minodora Petrovici, IIssttoorriiaa UUnniivveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003)

CCrroonniiccaarruull bbiizzaannttiinn DDuuccaass ddeessccrriiee ccuucceerriirreeaa CCoonnssttaannttiinnooppoolluulluuii ddee cc\\ttrree oottoommaannii ((11445533))„P\trunzând în\untru [i r\spândindu-se de la poarta lui Charsias pân\ la palat, ucideau pe cine le ie[ea în cale,

ca [i pe cine fugea. A[a au ucis oameni buni de lupt\ pân\ la dou\ mii. Turcii se temeau, c\ci ei mereu socotiser\c\ în\untrul ora[ului vor fi cel pu]in la cinzeci de mii de lupt\tori. Cu gândul acesta au m\cel\rit [i cele dou\ mii.C\ci de-ar fi [tiut c\ toat\ oastea sub arme nu trece de opt mii, n-ar fi ucis pe nici unul; c\ci neamul acesta, fiindiubitor de bani, chiar uciga[ul tat\lui de le-ar c\dea în mân\, pentru bani îi dau drumul... Azapii de la curteasultanului, care au [i numele de ieniceri, unii au alergat n\v\lind în palat, al]ii spre mân\stirea, numit\ Petra [i lamân\stirea Maicii Domnului... O ceat\ mare dintre nelegiui]i au luat-o pe drumul ce duce spre biserica cea mare...Atunci turcii, pr\dând, omorând, robind, au ajuns la biseric\, înainte înc\ de a fi trecut ora întâi din zi, [i g\sindu[ile încuiate, le-au dat jos cu topoarele f\r\ nici o întârziere. Intrând în\untru cu s\biile în mân\ [i v\zând poporuladunat cu zecile de mii, fiecare î[i lega robul lui; c\ci acolo nu mai era nimeni care s\ spun\: nu; sau care s\ nu sepredea ca un miel. Cine ar putea povesti nenorocirea de acolo? Cine va povesti plânsetele [i ]ipetele copiilor [ilacrimile cu strig\t mare ale mamelor [i vaietele p\rin]ilor ce s-au f\cut atunci? Când bizantinii au v\zut pe turciîn\untrul ora[ului, au izbucnit în glas de durere [i strigând: vai c\deau jos de pe zid, c\ci... nu mai aveau acolo nicio putere de rezisten]\. Atunci [i turcii de pe cor\bii, v\zând pe cei din\untru, au cunoscut c\ ora[ul e cucerit, s-aurepezit în\untru […].

Iar cei din Galata, când au v\zut aceast\ nenorocire nemaiînchipuit\, au [i început s\ alerge cu femei [i copiila ]\rmul m\rii, c\utându-[i b\rcile [i, unde d\deau peste vreun caiac, intrau în ele [i se urcau pe cor\bii, l\sându-[iîn urm\ lucrurile [i casa. [i au fost mul]i care, de graba cea mare, [i-au pierdut comorile în fundul m\rii [i auindurate [i alte pagube îngrozitoare.

Toate acestea se întâmplaser\ de la ora întâi din zi pân\ la ora opt. Atunci [i sultanul a intrat în ora[ cu viziriilui [i cu celelalte pa[ale... Coborând la Biserica cea Mare, a desc\lecat [i intrând în\untru a r\mas în extaz lavederea ei... {i a spus:

„– Ajung\-v\ comorile [i robii! Cl\dirile ora[ului sunt îns\ ale mele”. C\ci îi p\rea r\u sultanului de învoirea ce-adat-o, când a v\zut comorile scoase [i robii lua]i f\r\ de sfâr[it...”

(Ducas, IIssttoorriiaa ttuurrccoo--bbiizzaannttiinn\\ ((11334411--11446622)),, Bucure[ti, 1958)

CCoonnsseecciinn]]eellee ccuucceerriirriiii CCoonnssttaannttiinnooppoolluulluuii ddee cc\\ttrree oottoommaannii„...Cucerirea Constantinopolului a conferit lui Mehmed al II-lea calitatea celui mai prestigios conduc\tor

musulman de la primii patru califi încoace. Sultanul otoman î[i d\dea perfect seama de importan]a politic\ [imoral\ extraordinar\ a acestei victorii în cadrul lumii musulmane [i, de aceea, a insistat asupra caracterului eireligios. De[i Mehmed al II-lea a fost sultanul otoman care s-a aflat, poate, cel mai departe de tipul despotuluiislamic fanatic, fiind mai degrab\ apropiat de tipul suveranului renascentist, el a c\utat în acest mod s\ canalizezeenergia întregii lumi islamice pe linia noii politici otomane vizând domina]ia mondial\ .

Din punctul de vedere al lumii cre[tine, cucerirea Constantinopolului putea s\ aib\ [i a avut consecin]e nefaste,exact invers propor]ionale sub toate aspectele, cu cele benefice pe care acela[i eveniment le-a adus lumii turco-otomane [i islamice, în general. Aceasta [i explic\ sentimentele de surprindere [i de groaz\ care au înso]it aflareave[tii în Europa cre[tin\. C\derea marelui ora[, este adev\rat, ajuns în ruine, dar cu o valoare strategic\ [i de simbolde neegalat, însemna, în primul rând, pierderea oric\ror speran]e serioase de a-i mai putea alunga pe turci din Europa.Apoi însemna o cre[tere constant\ a presiunii otomane asupra întregului spa]iu pontic care, dintr-o „plac\ turnant\”a rela]iilor comerciale interna]ionale din evul mediu, risca s\ devin\, a[a cum s-a [i întâmplat, un simplu lac turcesc...”.

(Ileana C\zan, Eugen Denize, MMaarriillee ppuutteerrii [[ii ssppaa]]iiuull rroommâânneesscc îînn sseeccoolleellee XXVV--XXVVII înhttp://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/mari_puteri/Capitolul%20I1.htm.)


128

Vene]ia

LLeeggeennddaa îînntteemmeeiieerriiii„Vene]ia se proclama singur\ drept o crea]ie extraordinar\ [i plin\ de mister, la a c\rei grandoare a contribuit

[i altceva decât spiritul omenesc. Exist\ o legend\ despre întemeierea ei solemn\: la 25 martie 413, la prânz,coloni[ti veni]i din Padua, puneau piatra de temelie la Rialto, care trebuia s\ devin\ un ad\post inatacabil [i sfântal Italiei sfâ[iate de barbari. Preotul care a slujit sfin]irea ora[ului a strigat c\tre cer:

— De ne-am încumeta cumva la lucruri mari – ajut\-ne. Îngenunchem acum în fa]a unui altar s\rac [i teimplor\m, dar dac\ leg\mintele noastre nu vor fi degeaba, î]i vom, ridica odat\, aici, Doamne, o sut\ de templede marmur\ [i de aur”.

(Jacob Burckhart, CCuullttuurraa RReennaa[[tteerriiii îînn IIttaalliiaa, 1860)

VVeennee]]iieennii ffaaiimmoo[[iiPictorul vene]ian Iacopo Bellini a ajuns atât de des\vâr[it, încât a izbutit ca, în meseria sa, s\ fie [i cel mai

mare, [i cel mai renumit. {i pentru ca renumele c\p\tat în pictur\ s\ se p\streze [i s\ creasc\, datorit\ familiei [iurma[ilor s\i, a avut doi fii, puternic înclina]i c\tre art\, înzestra]i cu un frumos [i deosebit talent: Giovanni [iGentile. Când cei doi fii au crescut îndeajuns, Iacopo însu[i le-a dat, cu mult\ r\bdare, primele lec]ii de desen.

Fiind duse în Turcia, de c\tre un ambasador, mai multe portrete pentru sultan, acesta a fost cuprins de atâtauimire [i mirare încât le-a primit cu mare bucurie, de[i legea lor mahomedan\ nu îng\duie picturile. {i aducândlaude neprecupe]ite atât artei cât [i artistului, a cerut pe deasupra s\-i fie trimis [i maestrul care pictase aceleportrete. }inând seama c\ Giovanni era la o vârst\ la care cu greu ar fi putut îndura greut\]ile c\l\toriei, [i nevoinds\ v\duveasc\ ora[ul de un om atât de mare, Senatul a hot\rât s\-l trimit\ pe Gentile, socotind c\ avea s\ fac\aceea[i treab\ ca [i acesta.

L-au dus, în deplin\ siguran]\ cu galerele vene]iene, pân\ la Constantinopol, unde, fiindu-i înf\]i[at luiMahomed de c\tre trimisul Signoriei, a fost primit cu bucurie [i r\sf\]. Gentile i-a ar\tat [i o preafrumoas\ pictur\,mult admirat\ de c\tre acel principe, c\ruia nu-i prea venea s\ cread\ c\ un muritor oarecare ar avea în el putereaaproape dumnezeiasc\ de a înf\]i[a cu atâta via]\ lucrurile din natur\. N-a trecut prea mult\ vreme pân\ cândGentile avea s\-i fac\ împ\ratului Mahomed un portret, în m\rime natural\, [i atât de bine executat, încât a trecutdrept o adev\rat\ minune. Iar dac\ în Turcia îndeletnicirea aceasta nu ar fi fost oprit\ prin lege, împ\ratul nu i-armai fi dat niciodat\ drumul. La desp\r]ire, Gentile nu i-a cerut nimic altceva decât o scrisoare de recomanda]iec\tre serenissimul Senat [i prestr\lucita Signorie din Vene]ia, patria sa.

(Giogio Vasari, VViiee]]iillee ppiiccttoorriilloorr,, ssccuullppttoorriilloorr [[ii aarrhhiitteecc]]iilloorr, 1568)

VVeennee]]iieennii oobbii[[nnuuii]]iiVene]ia este a copiilor. Ei sunt pretutindeni, de la cei purta]i în bra]e, du[i în co[uri de rufe, purta]i prin

c\rucioare unde e mai îngust\ strada [erpuitoare [i pân\ la p\pu[ile care discut\ pe sc\ri de b\trâne biserici, înmargini de canale, pân\ la eroicii lupt\tori sub zece ani care escaladeaz\ statuile [i se a[eaz\ aproape sus în capulcelebrit\]ilor de care nu le pas\ sau se dedau la întreceri r\zboinice, preg\tind faptele eroice ale viitorului.

A disp\rut copil\retul zgomotos [i obraznic din vremuri, care urm\rea, cer[ind uneori, pe str\in. Acum ]i sefac [i tumbe gratuit. Iar dac\ întrebi de drum, [i mai ales când întrebarea este în numele unui grup de str\ini,porne[te s\ te ajute gratuit, în strig\te de triumf. Este preg\tirea [colar\ care merge [i pân\ la ultimele dintreodraslele s\r\cimii, îngriji]i [i condu[i de un personal de stat, le-a dat, peste admirabila inteligen]\ [i vioiciune arasei, însu[iri de bun\-cuviin]\.

Iat\ sunt sub ferestrele mele, dou\ feti]e care p\[esc grav, urm\rind cine [tie ce poveste care le absoarbe totinteresul. Dac\ li s-ar trimite, pe fereastr\, frumoasa cutiu]\ de rahat adus\ de la Bucure[ti? Un scurt zbor, [i dulceaprad\ în cutia înflorit\ cu inscrip]ii române[ti cade între cele dou\ feti]e. Acum ar dori [i numele: Cose?

{i apoi, ca s\ continue delicioasa comedie, vine rândul pesme]ilor [i, în sfâr[it, ciocolata. Dar, când li se spune c\ tot acolo este o doamn\ care este bolnav\ serios, mi[cat\, întrega trup\ se mut\ în

pia]eta vecin\. Pe lâng\ sim]ul social a[a de dezvoltat la to]i ace[ti minuna]i gând\cei, unul mai frumos [i mai plinde gra]ie decât cel\lat, este [i sim]ul etic.

Uite a[a se formeaz\ oamenii!(Nicolae Iorga, CC\\ll\\ttoorriiii ppeessttee hhoottaarree, 1938)


129

PPoodduull RRiiaallttooRialto este cel mai vechi pod dintre cele trei care traveseaz\ Canal Grande. A fost construit din lemn, în secolul

al XV-lea. Avea un mecanism special care permitea ridicarea p\r]ii din mijloc, astfel încât s\ poat\ trece vasele maiînalte. Podul era, totu[i, nesigur [i de aceea s-a hot\rât reconstruirea lui în seclul al XVI-lea. A fost anun]at unconcurs de proiecte care a atras participarea unor arhitec]i vesti]i precum Michelangelo Buonarotti. Câ[tig\tor afost Antonio da Ponte care a încheiat ridicarea podului în anul 1592. Podul are un singur arc, lungimea sa este de28 de metri (aici canalul are cea mai mic\ l\]ime) iar în\l]imea maxim\, în mijlocul s\u, este de 7,5 metri. Capetelepodul sunt a[ezate pe 12.000 de piloni din lemn afunda]i în mâlul canalului.

(VVeennee]]iiaa,, gghhiidd ttuurriissttiicc)

BBaazziilliiccaa SSaann MMaarrccooÎn anul 828 moa[tele Sfântului Evanghelist Marcu au fost aduse în Vene]ia de la Alexandria. Pentru aceasta

s-a hot\rât ridicarea unei biserici care s\ ad\posteasc\ pre]ioasa relicv\. De asemenea, bazilica trebuia s\ aratebog\]ia [i gustul locuitorilor ora[ului. Construc]ia a fost ridicat\ de-a lungul mai multor secole (XI-XV) [i esteridicat\ prin îmbinarea armonioas\ a mai multor stiluri: bizantin, romanic, gotic [i chiar islamic. Pe terasa caresepar\ cele dou\ nivele se afl\ vesti]ii cai din bronz. Caii au fost adu[i de la Constantinopol de c\tre dogele EnricoDandolo in anul 1204, îns\ ei au fost realiza]i în Grecia, probabil în secolul IV î.Hr. Interiorul este decorat cumozaicuri realizate de c\tre me[te[ugari vene]ieni.

(VVeennee]]iiaa,, gghhiidd ttuurriissttiicc)

PPrroobblleemmeellee VVeennee]]iieeiiCând un vestit umorist american a ajuns pentru prima dat\ în Vene]ia, a trimis acas\ urm\toarea telegram\:

„Str\zi pline de ap\. V\ rog s\ m\ sf\tui]i ce s\ fac”. Într-adev\r acesta este primul lucru care î]i vine în minte atuncicând te gânde[ti la Vene]ia: faptul c\, aici marea este o strad\.

Vene]ia este un ora[ al comorilor, dar este înconjurat\ de pericole. Ora[ul este amenin]at de inunda]ii, fa]adelemonumentelor sunt afectate de poluare, iar uscatul se scufund\. Pentru a rezolva aceste probleme, s-au angajatatât guvernul italian, cât [i institu]ii interna]ionale. Aceasta pentru c\ Vene]ia nu este numai un ora[ italian, ci elapar]ine tuturor oamenilor. Ea a contribuit la civiliza]ia omenirii mai mult decât orice ora[ de m\rimea ei prinpictur\, sculptur\, arhitectur\ [i muzic\, prin elegan]\, bune maniere [i arta de a tr\i.

Lumea întreag\ are fa]\ de Vene]ia o datorie enorm\.(John Julius Norwich, VVeennee]]iiaa--ccoommooaarraa îînn ppeerriiccooll, Encarta, 1993)

Versailles

CCaaddrruu iissttoorriicc::Palatul de la Versailles este deopotriv\ un simbol [i un monument al istoriei. El reprezint\ nu doar

abosolutismul monarchic, dus pân\ la extrem de c\tre Regele Soare, dar [i un model de re[edin]\ regal\, underegele domin\ nobilimea [i pe care Europa a dorit s\ îl imite, fie [i par]ial.

CCeerreemmoonniiaalluull ddee[[tteepptt\\rriiii RReeggeelluuii SSooaarree ((LLuuddoovviicc aall XXIIVV--lleeaa)) llaa VVeerrssaaiilllleess„..Regele se scoal\ la ora pe care a hot\rât-o seara înainte de a se culca [i totu[i, dac\ nu se scoal\ la ora pe

care a indicat-o, primul valet de camer\ îl va de[tepta...Cu un sfert de or\ înainte ca Regele s\ se trezeasc\, de obicei pe la ora 8 [i jum\tate, primul valet intr\ încet

în camera Majest\]ii Sale, unde un b\iat vine s\ fac\ focul... În acela[i timp, vale]ii deschid `ncet obloaneleferestrelor, scot lumân\rile... dup\ ce au fost aprinse toat\ noaptea... Ei scot de asemenea, urmele gust\rii denoapte...

Când ora pe care Regele a indicat-o sun\, primul valet de camer\ se apropie încet de patul Regelui, c\ruia îispune: Sire, iat\ ora!, apoi, deschide u[a vale]ilor, [ambelanului [i primului gentilom al camerei....

Regele este înc\ în pat, primul valet ]ine în mân\ un flacon cu alcool, pe care îl vars\ pe mâinile Majest\]iiSale, sub care ]ine o farfurioar\ din argint aurit... Marele [ambelan prezint\ Majest\]ii Sale vasul cu apa sfiin]it\asupra c\ruia regele face semnul crucii...


130


131

Înainte ca regele s\ se ridice din pat, peruchierul [i b\rbierul Regelui vine [i prezint\ în fa]a Majest\]ii Sale maimulte peruci de difrite dimensiuni. Regele o alege pe cea care îi place...”

(Bogdan Murgescu [i colectiv,, IIssttoorriiaa lluummiiii îînn tteexxttee.. DDee llaa îînncceeppuuttuurrii ppâânn\\ îînn zziilleellee nnooaassttrree, Bucure[ti, 1999)

PPaallaattuull VVeerrssaaiilllleess îînn eeppooccaa RReeggeelluuii--SSooaarree„...Localitatea Versailles apare pentru prima data men]ionat\ în documente in anul 1038. Dup\ mai multe

perioade de dezvoltare [i de dec\dere, în secolul XVII intr\ în aten]ia Casei Regale a Fran]ei, când Ludovic al XIII-leavenea frecvent la vân\toare pe teritoriile baronului de Versailles, Martial de Leomenie, de la care cumpar\ terenul,“o veche cas\ în ruine [i câteva ferme” [i unde construie[te un pavilion de vân\toare. În 1661, Ludovic al XIV-leadevine rege al Fran]ei [i trimite pe arhitectul s\u oficial, Louis Le Vau [i pe Andre Le Notre, pentru a transformapavilionul de vân\toare de pe domeniile Versailles, într-un castel demn de Curtea Fran]ei. La 6 mai 1682 regele [iCurtea Regala se mut\ la Versailles, iar acesta devine capitala neoficial\ a Fran]ei pân\ în 1715 ([i din nou între1722 [i 1789, sub Ludovic al XV-lea [i Ludovic al XVI-lea [i iar\[i între 1871 [i 1879, în timpul Comunei din Paris).

În vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul Versailles era cel mai mare [i impun\tor palat regal din Europa. Înaceast\ epoc\ palatul era deservit de 35.000 slujitori. Regele Soare atr\gea pe noii veni]i care primeau terenurifoarte ieftin, dac\ respectau dou\ reguli: o tax\ anual\ [i construirea unei case în conformitate cu planul desistematizare, dar care s\ nu dep\[easc\ cota de nivel de la în\l]imea Cur]ii de Marmur\ din fa]a palatului.

Latura nordic\ g\zduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodel\ri. Camerele dincomponen]a apartamentelor au primit nume ale zeit\]ilor din mitologia greac\ [i roman\. Iar pe latura sudica, seaflau apartamentele reginei. Fiecare înc\pere a fost bogat decorat\. Fiecare salon purta numele unei zeit\]i dinOlimp. În Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea. Salonul R\zboiului era impodobit cu oreprezentare, care-l arata pe Ludovic al XIV-lea c\l\rind victorios.

Sala Oglinzilor a fost edificat\ de Jules Hardouin-Mansart, între 1678 [i 1684, prin unirea unor înc\peri dinapartementul Regelui, ale Reginei [i o teras\. Începind cu anul 1681 Sala Oglinzilor a fost decorat\ de Charles LeBrun, cu picturi alegorice, care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27 ani de domnie ai lui Ludovic alXIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosit\ ca loc de desf\[urare al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilorextraordinari, etc. Tot aici, în 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles, care punea cap\t Primului R\zboiMondial.

În 1678, Mansart preia lucr\rile de construc]ie, adaug\ cele dou\ imense aripi: sudic\ (destinat\apartamentelor marilor nobili) [i nordic\, unde începe [i amenajarea unei Capele Regale (terminat\ în 1710).Regele participa la slujba duminical\ de la balconul capelei, în timp ce curtenii st\teau la parter. Capela Regal\ afost ultima mare lucrare efectuat\ la Palatul Versailles, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Pentru a sc\pa deprotocolul strict de la Curtea Regal\, Ludovic al XIV-lea construie[te la cap\tul vestic al Gr\dinilor Palatului, PalatulTrianon (Grand Trianon), loc în care era înso]it [i de metresa sa, Madame de Maintenon. În 1715 Regele-Soaremoare. Curtea se mut\ la Paris, iar palatul este abandonat, pana în 1722 când Ludovic al XV-lea readuceadministra]ia la Versailles [i cl\de[te în 1762 Petit Trianon. Ludovic al XVI-lea adaug\ o sala de oper\, pe care otermin\ în 1770, la timp pentru celebrarea c\s\toriei sale cu Maria-Antoaneta. În anul 1883 regele Ludovic-Filipdecide ca Palatul Versailles s\ devin\ muzeu de istorie a Frantei. Planul localit\]ii Versailles a fost folosit de arhitec]iiamericani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale Americii, Washington”.

(www. fotomagazin.ro, ianuarie 2006)

Castelul Huniazilor

CCaaddrruu iissttoorriicc:: Castelul Huniazilor este cel mai important monument de arhitectur\ gotic\ din Transilvania. Are ca nucleu un

vechi castru regal, d\ruit în 1409 cneazului Voicu, amplificat [i modernizat în stil gotic de c\tre Iancu de Hunedoara[i Matei Corvin. A fost transformat într-o somptuoas\ re[edin]\ nobiliar\ cu s\li de recep]ie, capel\ [i apartamentede locuit.

IIooaann CCoorrvviinn [[ii ccoorrbbuullTr\iau în ]inutul Hunedoarei trei fra]i: Radu, Mogo[ [i Voicu, ce erau cnezi români. Dintre ace[tia, Voicu a

plecat la curtea regelui unguresc din Buda, unde a intrat în garda regeasc\. La plecare l\sase pe so]ia sa cu uncopil mic, numit Ioan, [i îi dete un inel, pe care s\-l arate când va veni la Buda.

Mergând pe drum c\tre Buda [i fiind cald, c\l\torii hot\râr\ s\ se odihneasc\ la umbra unui copac. B\iatul sejuca cu inelul când un corb care era pe copac se repezi la Ioan [i-i smulse inelul din mân\. B\iatul începu s\ ]ipe,unchiul s\u lu\ arcul [i o s\geat\ [i trase în corb. Corbul c\zu la p\mânt, împreun\ cu inelul.

C\l\torii au continuat drumul[i au ajuns la Buda. Regelui i-a pl\cut de Ioan [i l-a dat la [coal\, ca s\ înve]ecarte. Când a fost mare, s-a f\cut [i el soldat [i a ajuns [i general. În luptele cu turcii, Ioan s-a ar\tat foarte viteaz,a[a c\ regele i-a dat, drept r\spalt\, mai multe mo[ii [i castelul Hunedoara. La început îi ziceau [i lui, ca [i tat\luis\u, Ioan Românul. Dup\ castelul de la Hunedoara, îi ziceau Ioan Hunedoreanul. Regele i-a mai dat [i dreptul castema sau semnul familiei s\ fie un corb cu un inel în cioc, de aceea îi ziceau [i Ioan Corvinul, adic\ Corbeanul.

((LLeeggeennddee ppooppuullaarree rroommâânnee[[ttii))

CCaasstteelluull ddee llaa HHuunneeddooaarraa vv\\zzuutt ddee cc\\ll\\ttoorrii rroommâânniiCastelul de la Hunedoara este o construc]ie m\rea]\, cu acoperi[uri înalte [i divers colorate, cu turnuri [i

turnule]e, ferestre [i balcoane împodobite cu dantel\ria pietrei cioplite. Ridicat în secolul al XIV-lea, pe locul uneivechi înt\rituri, pe o stânc\ la picioarele c\reia curge pârâul Zla[ti, castelul era un cuib gata s\ apere hotarulîmpotriva n\v\litorilor ce soseau din pasul Banatului.

Fiind una dintre cele mai mari [i mai vestite propriet\]i ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoa[te în timpulacestuia însemnate transform\ri. El devine astfel o somptuoas\ locuin]\, nu numai un punct strategic înt\rit. Cutrecerea anilor, diver[ii st\pâni ai castelului i-au modificat înf\]i[area, îmbog\]indu-l cu turnuri, s\li [i camere deonoare. Galeria [i donjonul – ultimul turn de ap\rare (turnul „Ne boisa” – Nu te teme), r\mase neschimbate de petimpul lui Iancu de Hunedoara, precum [i Turnul Capistrano (dup\ numele unui vestit c\lug\r de la curteacastelului) reprezint\ câteva dintre cele mai semnificative p\r]i ale construc]iei. Mai pot fi amintite Sala cavalerilor(o mare înc\pere de recep]ii), Turnul buzduganelor [i Bastionul alb care servea ca depozit de bucate, Sala Dietei,cu medalioane pictate pe pere]i (printre ele [i portrete ale domnitorilor Matei Basarab din ]ara Româneasc\ [i VasileLupu din Moldova).

În aripa castelului numit\ Matia se mai deslu[e[te, destul de vag, o pictur\ referitoare la legenda cu corbul dela care se zice c\ î[i trag numele urma[ii lui Iancu de Hunedoara.

În curtea castelului, al\turi de capela zidit\ tot în timpul lui Iancu de Hunedoara, se afl\ o fântân\ adânc\ de30 de metri. Dup\ o legend\, aceast\ fântân\ ar fi fost s\pat\ de trei prizonieri turci, c\rora li s-a promis libertateadac\ vor ajunge la stratul de ap\. Dar dup\ 15 ani de trud\, când au terminat fântâna, st\pânii nu s-au ]inut decuvânt. Se spunea c\ inscrip]ia de pe zidul fântânii înseamn\ „Ap\ ave]i, dar suflet, nu”. În realitate, con]inutuldescifrat de speciali[tu este urm\torul: „Cel care a scris aceast\ inscrip]ie este Hasan, care tr\ie[te ca rob la ghiauri,în cetatea de lâng\ biseric\”.


Castelul Bran

CCaaddrruu iissttoorriicc: Castelul Bran poart\ numele unui sat aflat de-a lungul drumului comercial care lega odinioar\ }ara

Româneasc\ de Transilvania. Drumul se afla în interiorul unei trec\tori m\rginite de o parte [i alta de Mun]ii Bucegi[i Piatra Craiului.

Castelul a fost construit în 1377 de c\tre locuitorii Bra[ovului, fiind amplasat pe o stânc\ înalt\, pentru a per-mite supravegherea întregii regiuni.

În 1395, Mircea cel B\trân, domnitorul }\rii Române[ti, a încheiat un tratat de alian]\ cu Sigismund deLuxemburg, regele Ungariei, primind în posesie Castelul Bran. În secolul al XVII-lea, castelul a fost preluat deaustrieci [i a revenit României abia în 1918.

În anul 1946, Branul a intrat în administra]ia ora[ului Bra[ov, împreun\ cu terenurile din jurul s\u.


132


133

CCaasstteelluull BBrraann vv\\zzuutt ddee uunn cc\\ll\\ttoorr ssttrr\\iinnSe g\se[te un alt castel foarte puternic a[ezat pe o în\l]ime în întregime stâncoas\, în mijlocul unei v\i înguste,

prin care se trece în }ara Româneasc\.Pe sub castel curge un râu de munte limpede, care d\ nu numai cei mai gusto[i pe[ti, ci [i pietri[ de aur curat

în mare bel[ug. O asemenea pescuire de aur este îng\duit\ numai acelora care au învoirea principelui.Castelul acesta se nume[te Bran [i este foarte bine p\zit [i totdeauna bine înzestrat cu tot ce e trebuitor pentru

o ap\rare puternic\.(Giovan Andrea Gromo, cc\\ll\\ttoorr ssttrr\\iinn ddiinn sseeccoolluull aall XXVVII--lleeaa)

CCaasstteelluull BBrraann vv\\zzuutt ddee cc\\ll\\ttoorrii rroommâânniiÎn defileul m\rginit de Mun]ii Bucegi [i m\gurile desprinse din Piatra Craiului, a fost în\l]at în secolul al XIV-lea

castelul Bran, ca avanpost al cet\]ii Bra[ov, p\zind drumul comercial dintre Bra[ov [i Câmpulung. Construit înscopul ap\r\rii acestei însemnate c\i de leg\tur\ dintre Transilvania [i }ara Româneasc\, acest castel a fost d\ruitîn 1395 de regele Ungariei lui Mircea cel B\trân, domnul }\rii Române[ti, ca simbol al în]elegerii stabilite în luptacomun\ împotriva pericolului otoman. Intrat apoi în st\pânirea cet\]ii Br[ov, castelul era [i un loc de vam\important. Cl\direa v\mii, împreun\ cu un han, se aflau la poalele dealului pe care se ridic\ Branul. Alte fortifica]ii[i un [an] de ap\rare înconjurau castelul. De-a lungul secolelor, castelul a suferit nenum\rate midific\ri [itransform\ri, cele mai importante datând din veacurile XVII-XVIII.

Adev\rat\ oper\ de arhitectur\ gotic\, castelul este o construc]ie sobr\, dar nenum\ratele sale turnuri îiîndulcesc aspectul, întreaga cl\dire decupându-se gra]ios pe fundalul verde al p\durilor [i pe albastrul cerului.

Devenit din 1957 muzeu, castelul prezint\ în s\lile sale, boltite în arc frânt, valoroase obiecte de art\, colec]iide arme [i armuri medievale.

În curtea castelului a fost amenajat, în aer liber, un muzeu etnografic cu obiecte [i construc]ii caracteristicezonei Branului.


MM\\iieessttrriiaa mmee[[tteerriilloorr..Me[terii care au pl\nuit [i construit Branul au dat dovad\ de pricepere [i curaj, c\ci era nevoie de învingerea

unor mari greut\]i pentru a putea construi acest cuib de vulturi, a c\rui zid\rie se îmbin\ atât de armonios custâncile abrupte ale M\gurii Branului.

Dup\ ce p\durea a fost t\iat\, dup\ ce locul a fost nivelat atât cât se putea nivela, au început lucr\rile deconstruc]ie.

Cetatea a fost conceput\, de la bun început, ca un complex de cl\diri, care aveau bineîn]eles rol militar, darmai îndeplineau [i rolul de ad\post al v\mii, mutat aici de la Ruc\r. Complexul de cl\diri cuprindea postul avansatde ap\rare, alc\tuit din dou\ rânduri de ziduri menite s\ închid\ trec\toarea spre sud, deci spre hotarul }\riiRomâne[ti. Între cele dou\ ziduri se g\seau cl\dirile oficiului vamal.

Castelul are un zid de incint\ construit din piatr\ de calcar brut\, pu]in cioplit\ pentru a nu forma ie[ituri; undonjon, mult mai înalt decât restul cl\dirii, a[ezat în partea de nord, un turn rotund la parterul c\ruia se p\strapraful de pu[c\. Turnul por]ii, dreptunghiular, este construit din blocuri mari, t\iate în piatr\ de calcar. Poarta, lanivelul primului etaj al turnului p\trat, r\spunde în curtea interioar\. Prima înc\pere era folosit\ drept camer\ degard\. La camerele de locuit, a[ezate pe trei nivele, se ajunge cu ajutorul unor sc\ri din lemn.

(Ana Maria Henegariu, CCeettaatteeaa BBrraann,, Bucure[ti, 1987)

Castelul Pele[

CCaaddrruu iissttoorriicc::Între re[edin]ele monarhice, castelul Pele[ din Sinaia, re[edin]a de var\ a regilor României, are un profil bine

determinat. Crea]ie a gustului regelui Carol I al României (1866–1914), dar [i al [tiin]ei arhiec]ilor Johannes Schultz[i Karel Liman, precum [i al m\iestriei unor decoratori prestigio[i ca J.D. Heymann din Hamburg, August Bembédin Mainz [i Berhard Ludwig din Viena, castelul Pele[ poate fi considerat un unicat. Totodat\, el este, prin valoareasa istoric\ [i artistic\, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jum\t\]ia secolului al XIX-lea.


134

Lucr\rile au început înc\ din anul 1873, pe un teren aflat în proprietatea privat\ a suveranului, denumit ini]ialdomeniul Piatra Ars\ [i ulterior domeniul regal de la Sinaia. {antierul de pe Valea Pele[ului a reunit, la un momentdat, aproape 300 de lucr\tori [i poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului Regat în veacultrecut

PPeellee[[uull,, ccaasstteelluull rreeggaallPetrecerea noastr\ anul acesta la Sinaia a fost foarte nepriincioas\, din cauza timpului nefavorabil. {i

construc]ia a suferit din cauza aceasta. Când ploaia f\cea s\ se piard\ o mare cantitate din aprovizionarea cuc\r\mizi, când înghe]urile de peste noapte desf\ceau cimentul de pe zidurile temeliei ce se cl\dise! Vara umed\ apricinuit de asemenea numeroase [i importante n\ruiri pe terenul de construc]ie – toate acestea au adus mariîntârzieri. Avem înc\ trebuin]\ de trei s\pt\mâni de vreme frumoas\ pentru a termina lucr\rile de siguran]\ atemeliilor castelului.

Castelul, pe care noi l-am botezat „Castelul Pele[” trebuie s\ fie terminat pân\ la acoperi[ în anul viitor, darabia de vom putea intra în el înainte de anul 1878.

M\re]ia acestei construc]ii face în toat\ ]ara o excelent\ impresie [i toat\ lumea se bucur\, pentru c\ se vedeîn aceasta o garan]ie a stabilit\]ii regimului. E [i numit de pe acum „Castelul regal”- ceea ce va putea prea bine s\devin\ într-o zi! Fie ca înainte de toate s\ devin\ leag\nul dinastiei noastre, c\ci f\r\ aceasta, viitorul ]\rii nu easigurat!

(MMeemmoorriiiillee RReeggeelluuii CCaarrooll II aall RRoommâânniieeii,, Bucure[ti, 1993)

CCoonnssttrruuiirreeaa PPeellee[[uulluuiiAsupra mersului lucr\rilor [i a componen]ei echipelor de muncitori, rreeggiinnaa EElliissaabbeettaa nota: “Italieni zidari,

români pentru terasamente, ]igani salahori. Albanezii [i grecii lucrau în cariere, nem]ii [i ungurii, dulgheri. Turciiardeau c\r\mida. Au fost mae[trii polonezi [i cioplitori în piatr\ cehi. Francezii desenau, englezii m\surau, astfelc\ pe [antier se întâlneau sute de costume na]ionale [i se vorbeau patrusprezece limbi; se cânta, se înjura [i secerta în toate dialectele [i pe toate tonurile; era un amestec nostim [i zgomotos de oameni, de cai, de boi [i debivoli”.

Dificult\]ile tehnice, reprezentate de alunec\rile de teren ce necesitau ziduri puternice de sus]inere, cât [iprezen]a multitudinii de izvoare subterane ce trebuiau captate, au impus aducerea la Sinaia a unei autorit\]i înmaterie, arhitectul-profesor WWiillhheellmm vvoonn DDooddeerreerr. Lupta cu elementele capricioase ale naturii [i supunerea acestoraa durat doi ani.

Problemele tehnice au determinat amânarea ceremoniei punerii pietrei de temelie pentru anul 1875, în datade 10/22 august. În temelii s-au zidit actul de funda]ie [i actul de construc]ie, al\turi de câteva monede cu efigialui Carol I.

Pe perioada de func]ionare a [antierului, suveranul a urm\rit cu foarte mare aten]ie lucr\rile, pân\ în cele maimici detalii. Arhitectul a prezentat mai multe proiecte: primul era în stilul rena[terii franceze, inspirat de arhitecturacastelelor de pe Valea Loirei; al doilea era evident inspirat de edificiile vieneze. Ambele proiecte implicau îns\, prinamploarea [i monumentalitatea viitoarei re[edin]e, cheltuieli pe care bugetul lui Carol nu le puteau suporta. Altreilea proiect, de[i mult simplificat, nu a întrunit nici el dorin]ele acestuia; astfel, în anul 1876, arhitectului i s-areziliat contractul.

În acela[i an, 1876, conducerea [antierului precum [i realizarea unei noi serii de planuri, i-au fost încredin]atearhitectului JJoohhaannnneess SScchhuullzz.. Colaborator al profesorului-arhitect Doderer, JJoohhaannnneess SScchhuullzz a devenit diriginte de[antier la Sinaia. Dup\ 1883 p\r\se[te Curtea regal\ a României pentru a se întoarce la Viena.

Proiectul final, propunând o cl\dire cu aspectul unui chalet, a corespuns atât viziunii [i gustului artistic, cât [iposibilit\]ilor financiare ale regelui Carol I. Edificiul s-a realizat în intervalul 1879–1883.

IImmuull rreeggaallVersuri de Vasile Alecsandri

Tr\iasc\ RegeleÎn pace [i onorDe ]ar\ iubitor{i-ap\r\tor de ]ar\.

Fie domn gloriosFie peste noi,Fie-n veci norocosÎn r\zboi.O, Doamne sfinteCeresc p\rinteSus]ine cu a Ta mân\Coroana Român\.

Tr\iasc\ patriaCât soarele cerescRai vesel p\mântescCu falnic numeFie-n veci el feritDe nevoiFie-n veci locuitDe eroi.

O, Doamne sfinteCeresc p\rinteÎntinde mânaPe ]ara Român\.

D. Europa Unit\

SSiimmbboolluurriillee UUnniiuunniiii EEuurrooppeennee ((ddrraappeell,, iimmnn,, zziiuuaa EEuurrooppeeii))

Uniunea European\

CCaaddrruu iissttoorriicc::Uniunea European\ de ast\zi este rezultatul unui îndelungat proces, început acum mul]i ani (în 1957, la Roma,

s-a constituit Comunitatea Economic\ European\ cu scopul de a îmbun\t\]i economia ]\rilor membre). Multelucruri s-au schimbat de atunci. Uniunea s-a m\rit, primind treptat noi state, dar [i-a precizat [i ]elurile. La fiecareextindere , alian]a a devenit mai puternic\, iar familia european\ mai unit\. Au sporit avantajele pentru cet\]eni.Un num\r tot mai mare de persoane au împ\rt\[it idealurile Uniunii Europene. Aceast\ dezvoltare a îmbog\]itîntreaga Europ\.

CCoonnssttrruuiirreeaa „„ccaasseeii eeuurrooppeennee””Dac\ prive[ti o hart\ politic\ a Europei, te afli în fa]a unui mare mozaic ale c\rui „piese” au m\rimi diferite.

Limitele lor reprezint\ grani]ele teritoriilor numite state na]ionale. În fiecare dintre ele tr\iesc comunit\]i depersoane cu propriile forme de guvernare, legi, limb\ [i cultur\. De secole, statele europene au purtat r\zboaie


135


136

între ele. Apoi, acum mul]i ani, unele au în]eles c\, unite, puteau s\ rezolve mai bine multe dintre problemele lor[i s\ ob]in\ avantaje importante, cum ar fi avu]ii mai mari [i o via]\ mai bun\ pentru to]i cet\]enii. Atunci [i-audeschis frontierele [i au început s\ construiasc\ o „cas\ comun\”. Uniunea European\. În curând, alte ]\ri au dorits\ fac\ parte din aceast\ mic\ familie unit\, care num\r\ ast\zi dou\zeci [i cinci de membri. {i povestea nu s-asfâr[it înc\: trei state sunt pe cale s\ intre în „casa european\” dup\ 2004.

((VViinnoo ss\\ ccuunnoo[[ttii UUnniiuunneeaa EEuurrooppeeaann\\.. AAttllaass ggeeooggrraaffiicc ppeennttrruu [[ccoollaarrii, Bucure[ti, 2006)

UUnniiuunneeaa EEuurrooppeeaann\\,, cceellee mmaaii iimmppoorrttaannttee iinnssttiittuu]]iiiiUniunea European\ este un organism interna]ional foarte extins [i divers; sistemul ei de guvernare este unic

în lume. Uniunea func]ioneaz\ prin intermediul unor institu]ii cu sediul la Bruxelles, Strasbourg [i Luxemburg.Fiecare institu]ie are rolul s\u [i împreun\ sunt responsabile de promulgarea legilor care guverneaz\ modul de via]\al statelor membre.

Parlamentul European reprezint\ cet\]enii statelor membre ale Uniunii, fiind cel mai amplu Parlamentmultina]ional din lume. Consiliul de Mini[tri este format din câte un reprezentant, la nivel ministerial, al fiec\ruistat membru. Are sediul la Bruxelles, [i poate amenda, adopta sau respinge propuneri de legi. Comisia European\,cu sediul la Bruxelles, este puterea executiv\, de guvernre a Uniunii Europene. Ea ini]iaz\ propuneri legislative [iurm\re[te aplicarea lor; trebuie s\ se asigure c\ guvernele na]ionle respect\ tratatele încheiate. Consiliul Europeaneste format din pre[edin]ii sau prim-mini[trii statelor membre. Se întrune[te de dou\-patru ori pe an când sediscut\ [i se definesc orint\rile [i priorit\]ile politicii generale ale Uniunii Europene.

(www.europa.eu.int; AAggeennddaa EEuu--RRoo,, 22000066))

EEdduuccaa]]iiaa [[ii îînn aaffaarraa [[ccoolliiiiObi[nuim s\ numim educa]ia oferit\ de [coal\ drept educa]ie formal\, iar activit\]ile educative organizate de

alte institu]ii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor, etc., drept educa]ie nonformal\. Influen]elespontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media constituie educa]ia informal\.

Educa]ia nonformal\ ofer\ un set de experien]e sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tân\r sau adult.În educa]ia nonformal\ profesorii devin moderatori, facilitatori sau animatori.

La nivel european, Programul TINERET reprezint\ un bun exemplu de astfel de activit\]i [i experien]e pentrutineri: vizite de studiu, dezbateri, ateliere teoretice [i practice (pictur\, muzic\, fotografie, grafitti, teatru), activit\]iculturale (vizite la muzee, centre culturale), jocuri interculturale (Trenul European), jocuri de cooperare, discu]ii îngrupuri mai mari sau mai mici pe teme de interes comun.

(www.e-tineret.ro; www.e-scoala.ro; AAggeennddaa EEuu--RRoo,, 22000066)

CCuullttuurraa îînnsseeaammnn\\ cceeeeaa ccee eessttee iimmppoorrttaanntt ppeennttrruu vvaalloorriillee vvooaassttrree,, cceeeeaa ccee pprree]]uuiiee[[ttee ffiieeccaarree ddiinnttrree nnooii.. EEaa ffaacceeppaarrttee ddiinn ttoott cceeee ccee eessttee ffrruummooss,, ddiinn ttoott cceeeeaa ccee vv\\ iimmpprreessiioonneeaazz\\ [[ii rreepprreezziinntt\\ vvaallooaarree..

CCeellee [[aappttee ffeecciiooaarree ttrruuffaa[[eeOdat\, demult, în castelul Sconberg, pe malurile Rinului tr\ia un conte cu cele [apte fiice ale sale: [apte

fecioare pe cât de frumoase, pe atât de trufa[e. Atât de mândre erau încât nimeni nu era vrednic de ele, chiardac\ le pe]eau pân\ [i regi. Î[i dispre]uiau [i-[i alungau to]i pe]itorii, dar nu înainte de a-i face s\ trag\ speran]e,ca s\ poat\ râde mai bine de suferin]ele lor dup\ aceea.

Au venit [apte fermieri cinsti]i, [apte negustori boga]i, [apte scutieri veseli [i tineri ca p\durile în luna mai,[apte cavaleri curajo[i, [apte baroni cu o[tenii lor cu tot, [apte con]i cu alaiul lor domnesc de paji, scurtieri, [i o[teni,[apte duci cu alaiul lor de curteni, [ambelani [i generali. Dar to]i au plecat f\r\ s\ le poat\ convinge. {i a[a cele[apte surori trufa[e tr\iau în castelul din Schonberg, dispre]uindu-[i pe]itorii, care soseau într-una, atât de mare leera faima.

Într-o zi, un tân\r menestrel veni la Sconberg [i cânt\ cântece [i scrise versuri în cinstea lor iar ele îi d\dur\voie s\ r\mân\ cu ele c\ci laudele lor le înveseleau. El cânta cântece despre toate, dar cel mai adesea privirile luise a]inteau spre mezin\ [i ea [tia bine acest lucru.


137

— Ar fi o glum\ bun\, le spuse ea surorilor ei, s\-i zdrobesc inima [i s\-i amu]esc cântecele acetui prost\nacîncrezut. O s\-l fac s\ cread\, o vreme, c\-l iubesc [i eu.

A[a c\ ea zâmbea, ba uneori se uita la menestrel [i chiar o dat\ l\s\ s\-i scape un trandafir ca s\-l ridice el.În[elat de vicle[ugul fetei, el credea c\ [i ea îl iube[te [i era fericit. A[a c\ într-o zi îi vorbi despre dragostea lui a[acum numai un poet [tie s\ o fac\. Fata îl ascult\ pân\ la cap\t [i apoi fetele toate au râs de el [i l-au alungat.

Nefericitul menestrel se ridic\ [i o lu\ la fug\ spre malul Rinului.— Fie ca într-o bun\ zi s\ pl\teasc\ pentru toat\ r\utatea lor! Strig\ el aruncându-se în ap\, [i nimeni nu-l mai

v\zu vreodat\. Cele [apte surori râser\ când auzir\ de sfâr[itul menestrelului.— S\ se bucure Rinul de el, ziser\ ele. Din partea noastr\, tov\r\[ia lui era plicticoas\ [i cântecele lui erau

învechite.Dar Rinul ascult\ de rug\min]ile menestrelului [i r\zbun\ nedreptatea ce i se f\cuse. Într-o bun\ zi cele [apte

surori merser\ s\ se plimbe pe malul râului dar nu mai venir\ înapoi niciodat\. Se spune c\, în timp ce se plimbau,s-a în\l]at din râu un val uria[ [i le-a tras în ap\ înecându-le, în timp ce ele strigau dup\ ajutor, dar nimeni nu leauzea.

{i pân\ în ziua de azi, când apa râului scade, se pot vedea [apte stânci la fel de aspre ca inimile celor [aptesurori.

((PPoovvee[[ttii eerrooiiccee [[ii ppoovveessttiirrii ppooppuullaarree ggeerrmmaannee,, Bucure[ti, 2001)

}}\\rraannuull [[ii lluuppuullCu mult\ vreme în urm\, câmpia de la Bessans era acoperit\ de o p\dure uria[\. Într-o zi, un ]\ran s\rac se

întorcea acas\, prin p\dure, aducând cu sine cele dou\ pâini pe care le cump\rase. Mergea agale, fluierândmul]umit, când dintr-o dat\, un lup sur, uria[, s\ri în potec\, t\indu-i calea. Omul nostru încremeni, mort de fric\.[tia c\ ar fi fost inutil s\ fug\, a[a c\ st\tu pe loc, în timp ce lupul se apropia de el. Atunci, îi veni o idee:

— Fii binecuvântat lupule, pari cam înfometat; ce-ar fi s\ gu[ti din pâinea mea? Lupul începu s\ m\nânce, iar]\ranul plec\. A[a ajunse la coliba sa [i-i povesti nevestei toat\ p\]ania.

— Sfânta pâine risipit\ pe un netrebnic de lup, exclam\ nemul]umit\ nevasta sa.Multe luni mai târziu, dup\ mult\ munc\, cei doi so]i au reu[it s\ adune destui bani pentru a-[i putea cump\ra

o vac\. A[a c\ b\rbatul porni spre târgul din Saint Maurice. La un moment dat, un b\rbat ciudat, înalt [i sub]ire,cu fa]a ascu]it\, îi ap\ru în fa]\.

— Sunt multe vaci în grajdul meu. Alege-o pe cea mai bun\ dintre ele [i o vei primi în dar. {i uite aici [i ocutiu]\, un cadou pentru nevasta ta. Ai grij\ s\ o deschid\ doar ea, [i numai când va fi singur\.

Minunându-se, ]\ranul lu\ [i cutiu]a [i-l întreb\:— Dar pentru ce e[ti atât de bun cu mine, întreb\ ]\ranul.— Î]i aminte[ti când ai fost milos cu un lup din p\dure pe care l-ai hr\nit cu pâinea ta? Ei bine, acel lup eram

eu [i obi[nuiesc s\ r\spund cu bun\tate la bun\tate [i cu cruzime la cruzime. Uluit [i încântat, ]\ranul plec\ spre cas\, prin p\dure. Dar curiozitatea îl f\cu s\ se întrebe ce-i în caset\. A[a

c\ ridic\ cu grij\ capacul. Din\untru izbucni o flac\r\ înalt\, care aprinse un copac din apropiere. Copacul ardeadar cum el nu se pricepea s\ sting\ focul a plecat mai eparte c\tre coliba sa, gândindu-se „Ei poftim, dac\ ar fideschis-o so]ia mea, i-ar fi luat foc tot p\rul [i s-ar fi r\nit d moarte”.

Între timp, focul se r\spândi [i cea mai mare parte a p\durii se transform\ în cenu[\. Dup\ aceast\ poveste se poate na[te întrebarea: „Ce-i mai bine, în Savoia, s\ fii sau nu, curios?”

((LLeeggeennddee,, ppoovvee[[ttii [[ii bbaassmmee ffrraann]]uuzzee[[ttii,, Bucure[ti, 2001)


138

BIBLIOGRAFIE

****** PPrrooggrraammee [[ccoollaarree ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa,, IIssttoorriiee, Ministerul Educa]iei [i Cercet\rii, Consiliul Na]ional pentruCurriculum, Bucure[ti, 2005

MMaannuuaallee [[ccoollaarreePene[, Marcela; Troncot\ Ileana, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Ana 2000, Bucure[ti, 2006 Manea, Mihai; Fier\scu, Aurelia; Lapovi]\, Ana, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa,, Editura CD Press,, Bucure[ti,

2006B\lu]oiu, Valentin; Radu, Dumitra, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti,

2006 Mih\ilescu, Cleopatra; Pi]il\, Teodora; Vlad, Stelu]a, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Aramis, Bucure[ti,

2006 Teodorescu, Bogdan, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Corint, Bucure[ti, 2006Bercea, Marilena; Petre, Zoe (coord.); St\nescu, Ecaterina; Selevet, Mihaela; Tache, Silvia, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu

ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Corint,, Bucure[ti, 2006Oane, Sorin; Ochescu, Maria,, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa,, Editura Humanitas Educa]ional, Bucure[ti, 2006Berciu-Dr\ghicescu, Adina; Giurescu Dinu C. (coord), Grigore, Simona, Daniela, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa

IIVV--aa, Editura Sigma, Bucure[ti, 2006 Ad\sc\li]ei, Felicia; Laz\r, Liviu (coord.); Lupu, Viorel, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Corvin, Bucure[ti,

2006Stan, Magda; Vornicu, Cristian, IIssttoorriiee.. MMaannuuaall ppeennttrruu ccllaassaa aa IIVV--aa, Editura Niculescu, Bucure[ti, 2006

DDiiddaaccttiicc\\Baseler, Marja; Z\treanu, Mihaela,, OO [[ccooaall\\ pprriimmiittooaarree.. SSffaattuurrii pprraaccttiiccee ppeennttrruu îînnvv\\]]\\ttoorrii, Bucure[ti, 2004Bîrzea, Cezar ([i al]ii), MMaannuuaall ppeennttrruu aassiigguurraarreeaa ccaalliitt\\]]iiii eedduuccaa]]iieeii ppeennttrruu ccee]]\\]]eenniiee ddeemmooccrraattiicc\\, UNESCO, Consiliul

Europei, CEPS, 2005Bratu, Gabriela (coordonator), AApplliiccaa]]iiii aallee mmeettooddeelloorr ddee ggâânnddiirree ccrriittiicc\\ llaa îînnvv\\]]\\mmâânnttuull pprriimmaarr, Bucure[ti, 2004C\pi]\, Carol; C\pi]\, Laura, TTeennddiinn]]ee îînn ddiiddaaccttiiccaa iissttoorriieeii, Editura Paralela 45, 2005Chereja, Florica, DDeezzvvoollttaarreeaa ggâânnddiirriiii ccrriittiiccee îînn îînnvv\\]]\\mmâânnttuull pprriimmaarr, Bucure[ti, 2004Ciolan, Lucian, DDiinnccoolloo ddee ddiisscciipplliinnee.. GGhhiidd ppeennttrruu îînnvv\\]]aarreeaa iinntteeggrraatt\\ // ccrroossssccuurriiccuullaarr\\, Centrul Educa]ia 2000+,

Editura Hmanitas Educa]ional, Bucure[ti, 2003Cri[an, Alexandru [i al]ii, CCuurrrriiccuulluumm NNaa]]iioonnaall ppeennttrruu îînnvv\\]]\\mmâânnttuull oobblliiggaattoorriiuu.. CCaaddrruu ddee rreeffeerriinn]]\\, Ministerul

Educa]iei Na]ionale, Consiliul Na]ional de Curriculum, Editura Corint, Bucure[ti, 1998Dobra, Sobia; Stoicescu, Daniela, RReeccuuppeerraarreeaa rr\\mmâânneerriiii îînn uurrmm\\ llaa lleeccttuurr\\ ((îînnvv\\]]\\mmâânntt pprriimmaarr)), Modul pentru

dezvoltarea profesional\ a cadrelor didactice, ap\rut în cadrul Proiectului pentru Înv\]\mântul Rural, Bucure[ti,2005

Gollob, R. ([i al]ii), MMaannuuaall ppeennttrruu ffoorrmmaarreeaa ccaaddrreelloorr ddiiddaaccttiiccee îînn ddoommeenniiuull eedduuccaa]]iieeii ppeennttrruu cceett\\]]eenniiee ddeemmooccrraattiicc\\[[ii aall eedduuccaa]]iieeii ppeennttrruu ddrreeppttuurriillee oommuulluuii, Consiliul Europei, 2004

Iuti[, Gheorghe; Pânzariu, Argentina; Iriciuc, Valerica, IIssttoorriiee.. GGhhiidd mmeettooddiicc ppeennttrruu ssttuuddeenn]]ii [[ii pprrooffeessoorrii ddee iissttoorriiee,Bucure[ti, 2005

Manea, Mihai; Palade, Eugen; Sasu, Nicoleta, IIssttoorriiee.. PPrreeddaarreeaa iissttoorriieeii [[ii eedduuccaa]]iiaa ppeennttrruu cceett\\]]eenniiee ddeemmooccrraattiicc\\::ddeemmeerrssuurrii ddiiddaaccttiiccee iinnoovvaattiivvee, Bucure[ti, 2006

Marga, Andrei, AAnniiii rreeffoorrmmeeii 11999977--22000000, Editura Funda]iei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2000P\curari, Otilia; Tîrc\, Anca; Sarivan, Ligia, SSttrraatteeggiiii ddiiddaaccttiiccee iinnoovvaattiivvee, Editura Sigma, Bucure[ti, 2003R\dulescu, Eleonora; Tîrc\, Anca, AAddaappttaarreeaa ccuurrrriiccuulluumm--uulluuii llaa ccoonntteexxttuull rruurraall, Modul pentru dezvoltarea

profesional\ a cadrelor didactice, ap\rut în cadrul Proiectului pentru Înv\]\mântul Rural, Bucure[ti, 2005

Stasy, Bird; Ulrich, Louis, IIssttoorriiee oorraall\\ –– SSppuunneemm ppoovvee[[ttii [[ii ssccrriieemm ddeesspprree vviiaa]]\\, Bucure[ti, 2000Stoicescu, Daniela; Manolache, Mimia; Ilie[, Beatrice Georgeta, PPrreeddaarreeaa ssiimmuullttaann\\, Modul pentru dezvoltarea

profesional\ a cadrelor didactice, ap\rut în cadrul Proiectului pentru Înv\]\mântul Rural, Bucure[ti, 2005}epelea, Adriana; Ioni]\, Florin, EEvvaalluuaarreeaa ccoonnttiinnuu\\ llaa ccllaass\\, Modul pentru dezvoltarea profesional\ a cadrelor

didactice, ap\rut în cadrul Proiectului pentru Înv\]\mântul Rural, Bucure[ti, 2005

RReessuurrssee*** Agenda Eu-Ro, 2006*** Comunicarea, de la origini la Internet, Enciclopedia pentru tineri, Larousse, Bucure[ti, 1999 *** Documenta Romaniae Historica, B, ]ara Româneasc\, volumul XI, Bucure[ti, 1975*** De la Drago[ la Cuza –Vod\. Legende populare române[ti, Bucure[ti, 1968*** Înaltul Comisariat ONU pentru Refugia]i. Copiii refugia]i: fuga de persecu]ie [i de r\zboi, Bucure[ti, 2002*** Landmarks of Civilisation, vol. I, New York, 1999*** Legende populare române[ti, Bucure[ti, Chi[in\u, 1999*** Legende populare române[ti, Bucure[ti, Chi[in\u, 2001*** Legende, pove[ti [i basme fran]uze[ti, Bucure[ti, 2001*** Revista Level, Games, Hardware & Lifestyle, iulie, 2003 *** Memorialistica revolu]iei de la 1848 în Transilvania, Cluj Napoca, 1988*** Milionul. Cartea minunatelor c\l\torii ale lui Marco Polo, Bucure[ti, 1958 *** National Geographic Magazine, 1913*** O istorie a românilor, Cluj-Napoca, 1998*** Povestiri eroice [i pove[ti populare germane, Bucure[ti, 2001*** Reader’s Digest, Când, Unde [i Cum s-a întâmplat, Bucure[ti, 2005*** România, o Europ\ în miniatur\, Bucure[ti, 2006*** România la 1900. CD Rom, Noi Media Print, 2000*** Statul spartan, Statul atenian, vol. I, Bucure[ti, 1958 *** Universul, Enciclopedia pentru tineri, Larousse, Bucure[ti, 1996*** Vino s\ cuno[ti Uniunea European\. Atlas geografic pentru [colari, Bucure[ti, 2006

Arrian, EExxppeeddii]]iiaa lluuii AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn îînn AAssiiaa, Bucure[ti, 1966Aylett, J.F., 115500 ddee aannii ccaarree aauu sscchhiimmbbaatt lluummeeaa, Bucure[ti, 2001Berindei, Dan, EEppooccaa UUnniirriiii, Bucure[ti, 1979Bogdan, Ion, DDooccuummeenntteellee lluuii {{tteeffaann cceell MMaarree, Bucure[ti, 1911Borovica, V.P., AAtteennttaattee ccaarree uurrmmaauu ss\\ sscchhiimmbbee lluummeeaa, Bucure[ti, 1978Burckhart, Jacob, CCuullttuurraa RReennaa[[tteerriiii îînn IIttaalliiaa, Bucure[ti, 1969Caesar, BBeelllluumm GGaalllliiccuumm VI 13-15, în PPrroozzaa iissttoorriicc\\ llaattiinn\\, 1962Canfield, Jack, Mark Victor Hansen,, SSuupp\\ ddee ppuuii ppeennttrruu ssuufflleett, Bucure[ti. 1999Cantacuzino, Sabina, DDiinn vviiaa]]aa ffaammiilliieeii IIoonn CC.. BBrr\\ttiiaannuu,, Bucure[ti, 1993Cantemir, Dimitrie,, DDeessccrriieerreeaa MMoollddoovveeii,, Bucure[ti, 1967Carcopino, Jerome, VViiaa]]aa ccoottiiddiiaann\\ îînn RRoommaa llaa aappooggeeuull iimmppeerriiuulluuii, Bucure[ti, 1979Carol I al Românie,, MMeemmoorriiii,, Bucure[ti, 1993Cartojan, Nicolae, IIssttoorriiaa lliitteerraattuurriiii rroommâânnee vveecchhii,, Bucure[ti, 1980Caselli, D., CCuumm aauu ffoosstt BBuuccuurree[[ttiiii ooddiinniiooaarr\\, Bucure[ti, 1994Castiglione, Baldasare, TThhee CCoouurrttiieerr iinn tthhee EEaarrllyy MMooddeerrnn AAggee, London, 1967Cassius Dio, IIssttoorriiaa RRoommaann\\, Bucure[ti, 1985C\zan, Ilean; Denize,Eugen, MMaarriillee ppuutteerrii [[ii ssppaa]]iiuull rroommâânneesscc îînn sseeccoolleellee XXVV--XXVVII în http://www.unibuc.ro

/eBooks/ istorie/mari_puteri/Capitolul%20I1.htmCelebi, Evlia,, CCaarrtteeaa ddee cc\\ll\\ttoorriiii,, îînn CC\\ll\\ttoorrii ssttrr\\iinnii ddeesspprree ]]\\rriillee rroommâânnee,, Bucure[ti, 1976Cizek, Eugen, EEppooccaa lluuii TTrraaiiaann,, ÎÎmmpprreejjuurr\\rrii iissttoorriiccee [[ii pprroobblleemmee iiddeeoollooggiiccee, Bucure[ti, 1980Cordoneanu, Maria; Nedel, Victoria, 110000 ddee mmoonnuummeennttee [[ii llooccuurrii iissttoorriiccee aallee ppaattrriieeii,, Bucure[ti, 1987Costin, Miron, OOppeerree, Bucure[ti, 1958

Bibliografie

139


140

Creang\, Ion, AAmmiinnttiirrii ddiinn ccooppiill\\rriiee, Bucure[ti, Chi[in\u, 2000Creang\, Ion, PPoovveessttiirrii, Bucure[ti, Chi[in\u, 1999Cristofor Columb, JJuurrnnaalluull ddee bboorrdd,, Bucure[ti, 1961Dianu, Ion, PPee uurrmmeellee lluuii BBaaddeeaa CCâârr]]aann, Bucure[ti, 1979Diodor din Sicilia, BBiibblliiootteeccaa IIssttoorriicc\\, Bucure[ti, 1981Dragomir, Silviu, AAvvrraamm IIaannccuu, Bucure[ti, 1968Drume[, Mihail, PPoovveessttiirrii ddeesspprree ccuutteezz\\ttoorrii, Bucure[ti, 1989Duca, I.G., MMeemmoorriiii,, II,, BBuuccuurree[[ttii,, 1992Ducas, IIssttoorriiaa ttuurrccoo--bbiizzaannttiinn\\ 11334411--11446622, Bucure[ti, 1958Eginhard, VViiee ddee CChhaarrlleemmeeggnnee, Paris, 1923Eutropius, IIssttoorriiaa rroommaann\\, Bucure[ti, 1916Flaceliere, R., VViiaa]]aa ddee ttooaattee zziilleellee îînn GGrreecciiaa sseeccoolluulluuii lluuii PPeerriiccllee,, Bucure[ti, 1976Gebhardi, L. A., GGeesscchhiicchhttee ddeess RReeiicchhss UUnnggaarrnn uunndd ddiiee ddaammiitt VVeerrlluunnddee nneeuu SSttaatttteenn,, Lepizig, 1778Georgescu, Paul Alexandru, CCuu MMaaggeellllaann îînn jjuurruull lluummiiii, Bucure[ti, 1960Ghibu, Onisifor, OOaammeennii îînnttrree ooaammeennii,, Bucure[ti, 1990Goldenberg, S.; Belu, S., EEppooccaa mmaarriilloorr ddeessccooppeerriirrii ggeeooggrraaffiiccee, Bucure[ti, 1971Gromo, Giovan Andrea, cc\\ll\\ttoorr ssttrr\\iinn ddiinn sseeccoolluull aall XXVVII--lleeaa,, îînn CC\\ll\\ttoorrii ssttrr\\iinnii ddeesspprree ]]\\rriillee rroommîînnee,, vol.II, Bucure[ti,

1970Henegariu, Ana Maria, CCeettaatteeaa BBrraann, Bucure[ti, 1987Herodot, IIssttoorriiii, Bucure[ti, 1964Hilt, Virgil, CC\\ll\\ttoorrii [[ii eexxpplloorraattoorrii rroommâânnii,, Bucure[ti, 1972Hilt, Virgil, FFiigguurrii iilluussttrree ddiinn eevvuull mmeeddiiuu--MMaarrccoo PPoolloo, Bucure[ti, 1963Hurmuzaki, DDooccuummeennttee,, XXIIIIIonescu, Emilian, MMiinnuunnaatteellee ffaappttee eerrooiiccee aallee uunnoorr ccooppiiii, Bucure[ti, 1989Iorga, Nicolae, CC\\ll\\ttoorriiii ppeessttee hhoottaarree, vol.I, Bucure[ti, 1980Iorga, Nicolae, IIssttoorriiaa rroommâânniilloorr pprriinn cc\\ll\\ttoorrii, Bucure[ti, 1982Iorga, Nicolae, OO vviiaa]]\\ ddee oomm aa[[aa ccuumm aa ffoosstt,, Bucure[ti, 1976Kothe, Rainer, MMaarriiii eexxpplloorraattoorrii [[ii cc\\ll\\ttoorriiiillee lloorr, Bucure[ti, 2001Laonic Chalcocondil, EExxppuunneerrii iissttoorriiccee, Bucure[ti, 1958L\cust\, Ioan, RReeggiinnaa MMaarriiaa,, EExxppoozzii]]iiee ddee ffoottooggrraaffiiii îînn ccaaddrruull MMuuzzeeuulluuii NNaa]]iioonnaall,, în Magazin Istoric, no.1(ianuarie)

1999Lucas-Dubreton,J,, VViiaa]]aa ddee ffiieeccaarree zzii llaa FFlloorreenn]]aa ppee vvrreemmeeaa ffaammiilliieeii MMeeddiiccii,, Bucure[ti, 1976Maghidovici, I.P., IIssttoorriiaa ddeessccooppeerriirriilloorr ggeeooggrraaffiiccee,, Bucure[ti, 1959Manolescu, Radu [i colectiv, OOrraa[[uull mmeeddiieevvaall,, CCuulleeggeerree ddee tteexxttee, Bucure[ti, 1976Maria, Regina României, PPoovveesstteeaa vviiee]]iiii mmeellee, Ia[i, 1990Mehmed, Mustafa Ali, IIssttoorriiaa ttuurrcciilloorr, Bucure[ti, 1976Moroianu, D.; {tefan, I.M., FFooccuull vviiuu, Bucure[ti, 1963Montet, Pierre, EEggiippttuull ppee vvrreemmeeaa ddiinnaassttiieeii RRaammsseess,, Bucure[ti, 1973Murgescu, Bogdan, [i colectiv, IIssttoorriiaa lluummiiii îînn tteexxttee,, DDee llaa îînncceeppuuttuurrii ppâânn\\ îînn zziilleellee nnooaassttrree, Bucure[ti, 1999Murgescu, Bogdan [i colectiv, IIssttoorriiaa RRoommâânniieeii îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2001Neculce, Ion,, OO ssaamm\\ ddee ccuuvviinnttee,, Bucure[ti, 1968Nicolae Milescu Sp\tarul, DDeessccrriieerreeaa CChhiinneeii,, Bucure[ti, 1958Nicolae Milescu Sp\tarul,, JJuurrnnaall ddee cc\\ll\\ttoorriiee îînn CChhiinnaa,, Bucure[ti, 1963Nicolau, E., {tefan, I.M., 110000 ddee ooaammeennii ddee [[ttiiiinn]]\\ [[ii iinnvveennttaattoorrii rroommâânnii, Bucure[ti, 1987Nor, Radu, CC\\ll\\ttoorriiee îînn cceerr,, Bucure[ti, 1988Norwich, John Julius, VVeennee]]iiaa -- ccoommooaarraa îînn ppeerriiccooll, 1993, în Enciclopedia Encarta, IIPaul de Alep, CC\\ll\\ttoorr ddiinn sseeccoolluull aall XXVVIIII--lleeaa,, îînn CC\\ll\\ttoorrii ssttrr\\iinnii ddeesspprree ]]\\rriillee rroommâânnee,, vvooll.. VVII,, Bucure[ti, 1976Pârvan, Vasile, DDaacciiaa,, CCiivviilliizzaa]]iiiillee aannttiiccee ddiinn ]]\\rriillee ccaarrppaattoo--ddaannuubbiieennee, Bucure[ti, 1972Perovici, Minodora, IIssttoorriiaa uunnvveerrssaall\\ îînn tteexxttee, Bucure[ti, 2003Philippe Aries, Georges Duby,, IIssttoorriiaa vviiee]]iiii pprriivvaattee,,vvooll..IIIIII,, Bucure[ti, 1995Platon, LLeeggiillee, Bucure[ti, 1995Platon, RReeppuubblliiccaa, Bucure[ti, 1970

Plutarh, VViiaa]]aa lluuii AAlleexxaannddrruu, 14-19, în Feder, VViieewwppooiinnttss iinn WWoorrlldd HHiissttoorryy, New York, 1974Plutarh, VViiee]]ii ppaarraalleellee, Bucure[ti, 1960Polibius, IIssttoorriiii,, Bucure[ti, 1970Popescu, Petru Demetru, IIssttoorriiaa rroommâânniilloorr ppeennttrruu ttoo]]ii ccooppiiii,, Bucure[ti, 2006Popescu, Petru Demetru, PPoovveessttiirrii iissttoorriiccee, Bucure[ti, 2005Procopius din Cesareea, RR\\zzbbooiiuull ccuu ggoo]]iiii, Bucure[ti, 1963Racovi]\, Emil, EExxppeeddii]]iiaa aannttaarrccttiicc\\ bbeellggiiaann\\,, îînn HHiilltt,, VV..,, CC\\ll\\ttoorrii [[ii eexxpplloorraattoorrii rroommâânnii,, Bucure[ti, 1972Ristovic,Milan, [.a., CCooppiiiiii îînn iissttoorriiee,, sseeccoolleellee XXXX--XXXXII, Belgrad, 2001Philip Sauvin, TThhee OOlldd WWoorrlldd,, London, 1979Sbârcea, George, PPrriimmiiii ppaa[[ii sspprree gglloorriiee, Bucure[ti, 1975Scurtu, Ioan, PPrreess\\rraa]]ii ppee--aa lloorr mmoorrmmiinnttee aallee llaauurriilloorr ffooii, Bucure[ti, 1978Simionescu, I., EEnneerrggiiii rroommâânnee îînn ssttrr\\iinn\\ttaattee, conferin]\ ]inut\ la Ateneul Român pe 24 februarie 1935, în CCuullttuurr\\

[[ii cciivviilliizzaa]]iiee.. CCoonnffeerriinn]]ee ]]iinnuuttee llaa ttrriibbuunnaa AAtteenneeuulluuii RRoommâânn, Bucure[ti, 1989Strabon, GGeeooggrraaffiiaa, Bucure[ti, 1974Suceveanu, Alexandru, AAlleexxaannddrruu MMaacceeddoonn, Bucure[ti, 1993Suetoniu, VViiee]]iillee cceelloorr ddooiisspprreezzeeccee cceezzaarrii, Bucure[ti, 1958{tefan, I.M.,, DDiinn ttaaiinneellee cceerruulluuii,, Bucure[ti, 1988{tef\nescu, Aristide, BBuuccuurree[[ttiiii aanniilloorr ‘‘3300, Bucure[ti 1995Tânjal\, Emanuel; Turturic\, Cristian, Dan, RRoommâânniiaa ddee llaa NNeeww YYoorrkk llaa LLooss AAnnggeelleess,, Nemira, 1997Titus Livius, AAbb UUrrbbee CCoonnddiittee, Bucure[ti, 1976Tucidide, RR\\zzbbooiiuull ppeellooppoonneessiiaacc, Bucure[ti, 1941Tufescu, Victor, CCaappiittaalleellee lluummiiii, Bucure[ti, 1971Van Loon, Hendrik, Willem, IIssttoorriiaa oommeenniirriiii, Bucure[ti, 1993Vasari, Giorgio, VViiee]]iillee ppiiccttoorriilloorr,, ssccuullppttoorriilloorr [[ii aarrhhiitteecc]]iilloorr, vol.II, Bucure[ti, 1968Vlahu]\, Alexandru, RRoommâânniiaa ppiittoorreeaasscc\\, Bucure[ti, 1963Weber, TThhee WWeesstteerrnn TTrraaddiittiioonn, vol. I, London, New York, 1998Z\nescu, Ionel, GGrr\\ddiinnaa CCii[[mmiiggiiuu, în Magazin Istoric, no.7 (460) iulie / 2005Zweig, {tefan, MMaaggeellllaann, Bucure[ti, 1959

RReessuurrssee oonn--lliinneeEEnncciiccllooppeeddiiii Mai mul]i editori de anciclopedii posed\ în prezent [i versiuni on-line care fie asigur\ facilitatea de c\utare gratuit\,

în general pentru articole sau r\spunsuri succinte la anumite întreb\ri, fie c\ permit accesarea gratuit\ pentruo perioad\ de prob\ a întregii versiuni.

http://www.eb.com/search (În cazul Enciclopediei Britanica, perioada gratuit\ este de 30 de zile.)http://Encarta.msn.com (Enciclopedie universal\ în care pute]i g\si articole, imagini, h\r]i, documente istorice.)http://gi.grolier.com (Grolier Online este o alt\ enciclopedie electronic\ ce ofer\ informa]ii despre istoria Europei

în secolul XX.)http://ro.wikipedia.org (Wikipedia este un proiect de enciclopedie în mai multe limbi, având con]inut deschis

tuturor, dezvoltat\ prin colaborarea unui mare num\r de persoane [i administrat\ de funda]ia non-profitWikimedia. În 2006 acoper\ deja un spectru larg de subiecte [i are peste 1 milion de articole în limba englez\.Con]ine, de asemenea, peste 3 milioane de articole în toate limbile, inclusiv în limba român\.)

AAllttee rreessuurrsseehttp://www.castlesontheweb.com (Acest site ofer\ informa]ii istorice despre castele din întreaga lume.)http://www.davidrumsey.com (Colec]ia David Rumney cuprinde un mare num\r de h\r]i ale Americii de Nord.

Acestea pot fi folosite pentru a urm\ri evolu]ia coloniilor engleze din America de Nord, apoi a teritoriuluiStatelor Unite ale Americii.)

www.didactic.ro (Acest site are inten]ia de a oferi tuturor cadrelor didactice posibilitatea de a se informa, de adiscuta [i colabora cu colegii lor din România. Pute]i g\si aici planuri de lec]ii, teste, resurse didactice, prezent\riale unor publica]ii de specialitate etc.)

Bibliografie

141

www.divers.ro (Acest site prezint\ informa]ii variate despre istoria [i via]a minorit\]ilor entice din România.)www.cluj.ro (Acest site prezint\ informa]ii utile cu privire la ora[ul Cluj, fiind un „site cu [i destre Cluj”. Pot fi

identificate pe internet pagini asem\n\toare despre majoritatea ora[elor din România.)http://eawc.evansville.edu (Acest site con]ine o mare varietate de surse importante pentru cunoa[terea epocii

antice [i a evului mediu. Cuprinde cinci categorii de informa]ii: cronologie, scurte prezent\ri, imagini, site-uri [isurse primare. La rândul lor, acestea sunt grupate astfel: Orientul Apropiat, India, Egipt, China, Grecia, Roma,Islamul timpuriu [i Europa medieval\.)

http://www.harrypotter.as.ro (Este un portal de divertisment [i educa]ie. În sec]iunea http://www.harrypotter.as.ro/biblioteca/biblioteca_terra.php pute]i g\si numeroase resurse pentru predarea diverselor obiecte destudiu, inclusiv pentru istorie – imagini [i texte scrise într-un stil foarte accesibil [i atr\g\tor.)

http://magazinistoric.itcnet.ro (Pagina Funda]iei Culturale Magazin Istoric – publica]ie lunar\ de cultur\ istoric\.)http://www.peles.ro (Acest site con]ine informa]ii despre muzeul Pele[. Cuprinde patru categorii de informa]ii:

arhiva foto, muzeul Pele[, info utile [i leg\turi. La categoria muzeul Pele[ ve]i reg\si informa]ii cu privire la:[antierul, arhitec]i, decoratori [i re[edin]\ regal\.)

http://reference.searchbeat.com (Acest site permite leg\tura cu site-urile unora dintre cele mai mari muzee [igalerii din lume. Este o ocazie deosebit\ pentru a explora comorile ad\postite de acestea. Sunt informa]iidespre muzee de art\, muzee de [tiin]\ [i muzee de istorie.)

http://www.romanianvoice.com (Acest site include un mare num\r de poezii române[ti apar]inând autorilor clasici[i contemporani, crea]ii folclorice, muzic\ precum [i imagini cu cl\diri [i obiective importante din toate zonele]\rii.)

http://ro.wikisource.org (Wikisource este o colec]ie de texte de orice fel , de la literatur\ la documente istorice,care nu sunt protejate de drepturi de autor sau sunt publicate sub licen]a GFDL. Acest sit face parte din funda]iaWikimedia [i este un proiect multilingual frate cu proiectul Wikipedia, ce î[i propune s\ realizeze o enciclopediecomplet\ [i exact\ cu un con]inut liber. Wikisource are deocamdat\ 33..998899 de pagini.)


142

144

Format: 8/61 x 86

Coli tipo: 18Tipãrit la :

Educatia 2000 (1)

Documents

Transcript of Educatia 2000 (1)