1

CĂRȚI DE COAUTOR ȘI AUTOR

I. SECURITATEA INFORMAŢIILOR Editura Militară, București, 1996

Coautori : col.dr. ing. Gheorghe Ilie Col. Ion Stoian

Introducere A vorbi astăzi despre securitate înseamnă a analiza calitatea unui

fenomen, proces, sistem sau produs din punctul de vedere al stabilităţii în

devenire. Cu alte cuvinte, nu poţi aborda ştiinţific problema securităţii fără a te raporta la disponibilitatea sa de agregare la calitate (figura 1) şi fără a recunoaşte rolul hotărâtor al dinamicii şi importanța riscului rezultate din dinamică, acceptat sau compensat în raport cu costul ce poate fi suportat.

2

Ca proces cibernetic securitatea (figura 2) are deci o proprie devenire, un obiectiv precis (stabilitatea), o legislaţie specifică şi un

suport tehnologic adecvat şi se bazează pe strategii, norme, metodologii, linii directoare, tehnologii, metode, procedee, acţiuni şi mecanisme specializate, capabile să ofere servicii de siguranţă, protecţie, încredere, supraveghere, dar şi disponibilitate şi viabilitate sistemelor şi utilizatorilor acestora.

Consumatoare de resurse (figura 3), uneori greu de prevăzut şi cu atât mai greu de suportat, securitatea trebuie privită şi din perspectiva contribuţiei sale ca resursă de fiabilitate, de viabilitate, de stabilitate şi remodelare parametrică şi structurală. Ajutând şi impunând transformarea conducerii dintr-un element pasiv de dictat şi ascundere într-un element reflexiv de toleranţă raţională, pentru controlul permanent al eficienţei măsurilor şi contramăsurilor proprii şi al reacţiilor

partenerilor (sau/şi a inamicilor), securitatea sistemelor se dezvoltă astăzi ca o aplicaţie ştiinţifică de mare actualitate având un caracter integrator faţă de fiabilitate şi viabilitate, dar manifestă şi un puternic caracter pragmatic prin rezolvarea unor probleme de siguranţă şi stabilitate a sistemelor mari sau de importantă covârşitoare (figura 4), atât în conservare (monotonie), cât şi mai ales, în devenire (dinamică).

În lucrarea de faţă, ca o continuarea a lucrării Securitatea sistemelor militare ne propunem reliefarea sau adâncirea unor aspecte privind:

-jurisdicţia dreptului şi necesităţii proceselor sociale în general, a reţelelor de calculatoare în special, precum şi a informaţiei în particular;

-deontologia şi comportamentul de securitate; -necesitatea socială a protecţiei informaţiilor;

-aspecte ale protecţiei diferenţiate a informaţiilor destinate cunoaşterii, procesării sau transmiterii, a datelor nominative (personale) şi a programelor informatice;

3

-mediul de securitate a calculatoarelor şi reţelelor de calculatoare; -strategii şi modele de securitate a calculatoarelor şi metodologia de

implementare a acestora; -instituţia administratorului de securitate a reţelelor de calculatoare. Cu riscul de a trezi resentimente ne-am hotărât a utiliza şi în

această lucrare cuvântul SECURITATE, ca măsură a justei înţelegeri a fenomenului, cu deschidere către valorile democratice adevărate care se bazează pe faptul recunoscut că ”de când a apărut, omul îşi bate joc de frică doar când este liniştit”.

Acest comportament aparent paradoxal, este susţinut şi cultivat de securitate prin posiblitatea sa de predicţie a imprevizibilului şi prin potenţialul său de combatere a pericolului.

Preîntâmpinând infracţionalul particular prin metode sistemice (general-dinamice) de comportament predictiv şi adaptiv, securitatea păstrează un echilibru democratic (conform legilor stabilite), între infraroșul Liberului-Arbitru şi ultravioletul Totalitar oferindu-i fiecărui sistem posiblitatea de a-şi dirija ”după bunul plac razele de lumină ale existenţei prin prisma translucentă a propriei sale structuri”.

Cu alte cuvinte, securitatea ca element esenţial al calităţii pune la dispoziţia fenomenelor, proceselor, sistemelor, dar şi a colectivităţilor şi indivizilor, garanţia quasijuridică a dezvoltării morale şi fizice.

Determinând limitele dezvoltării normale, securitatea nu o îngrădeşte, ci o încurajează, deoarece –deşi are în faţa sa un teren accidentat spre devenire- fenomenului aflat în securitate i se oferă posbilitatea să aleagă, cu mult curaj, drumul sau traiectoria de traversare, să înfrunte pregătit pericolele, să rişte raţional şi să se concentreze spre adaptare şi eficientă. În tot acest noian de drumuri sau traiectorii va beneficia de un sens de circulaţie – care îi va interzice staţionarea – şi de un semnal ”mutual” de dirijare pentru prevenirea accidentelor sau catastrofelor. E adevărat că aceste avantaje, securitatea nu le oferă gratuit, pretinzând, la rândul său conducători pregătiţi, reflexivi şi adaptivi, vectori special construiţi şi eficient exploataţi, încredere şi respect, antrenament psihologic în evaluarea catastrofelor, ştiinţa dialecticii şi alianţelor, plăcerea de a risca operaţional, toleranţă raţională a erorilor, precum şi priceperea decodificării mesajului limitelor de existenţă al reacţiilor negative de adaptare, al încadrării în tendinţa de regresie, al variantelor de redresare sau supravieţuire.

Şi pentru a concluziona aceste aspecte introductive, afirmăm că am ales cuvântul securitate bazându-ne pe adevărata sa semnificaţie, refuzând ambiguitatea metaforei cu ”AJUTOR” sau ”LUPUL” care

amândouă trezesc acelaşi efect de a sări în sprijin. Dar, pe când la strigătul de ”ajutor” te îndrepţi, cel mai adesea în grabă, spre locul faptei pentru a vedea ce s-a întâmplat, la strigătul ”lupul” iei măcar un băț în

4

mâna şi, mai ales, te pregăteşti moral pentru o confruntare. Deci, vom discuta, fără rezerve, de securitate, aşa cum este ea – şi o mai afirmăm

încă o dată—o componentă primordială a calităţii.

REFERINȚE DESPRE CARTE

1. CUVÂNTUL MODERATORULUI, DOMNUL CIOBANU VIOREL, LA MANIFESTEREA ȘTIINȚIFICĂ DIN 15 IANUARIE 1997, CU

PRILEJUL LANSĂRII CARȚII ”SECURITATEA INFORMAȚIILOR” (Alexandria, Sala de ședințe a Consiliului JudețeanTeleorman)

Desigur, este o oră cam târzie, când oboseala și efortul de peste zi

încep să-și pună amprentele pe modul nostru de acțiune, dar cu scuzele de rigoare vă rog să-mi îngăduiți să deschidem această manifestare științifică, prilejuită de vizita în județul nostru a unor personalități militare, cu care prilej vom aduce la cunoștința publicului larg și o apariție editorială de ultimă oră, de o valoare recunoscută, carte ce poartă titlul ”Securitatea informațiilor”, care și-a propus și a reușit, după părerea celor mai cunoscuți specialiști, să descopere toate sensurile și semnificațiile termenului de informatie și securitatea informațiilor, într-un moment când evoluția socială internă și internatională pune un accent

deosebit de grav pe latura informatizării și cibernetizării sociatății umane. De aceea, vă rog să acceptați să exprim satisfacția care mă domină

prezentându-vă astăzi ca invitați și participanți la această acțiune desfășurată sub egida Consiliului Județean, a Prefecturii Județului Teleorman, a Inspectoratului Județean pentru Cultură și a Garnizoanei Alexandria, a domniilor:

- General de brigadă Marin Oană-șeful de stat major al Comandamentului Militar Teritorial București;

- Colonel dr. ing. Ilie Gheorghe-de la Statul Major General al Ministerului Apărării Naționale;

- Colonel dr. ing. Alexandru Mihalcea-directorul Editurii Militare; - Colonel Ion Stoian-profesor la Academia de Înalte StuDii Militare. și ne face o deosebită onoare prezența la întâlnirea de astăzi a

domniilor ing. Vasile Boncotă-președintele Consiliului Județean și a domnului ing. Liviu Nicolae Dragnea -prefectul județului Teleorman, cărora le adresăm și le aducem respectuoase mulțumiri pentru amabilitatea și sprijinul acordat.

Pentru început, îl rugăm pe domnul inginer Vasile Boncotă -președintele Consiliului Județean să ia cuvântul...

Salutăm cu deosebită considerație prezența domnului general de brigadă Marin Oană și îl invităm să ne spună mesajul dumnealui. ..

5

Vă rog să îmi permiteți să-l invit pe domnul colonel dr. ing. Ilie Gheorghe, autorul principal al lucrării ”Securitatea informațiilor” să ia

cuvântul în cadrul întâlnirii noastre. Îi spunem un bun venit cordial domnului colonel dr. ing. Alexandru

Mihalcea, director al Editurii Militare pe care îl invităm să ia cuvântul. .. Unul din cei 3 autori ai cărții, cum vedeți și pe coperta acesteia este

domnul colonel Ion Stoian de la Acedemia de Înalte Studii Militare, pe care îl rugăm să ne vorbească despre trudnicia efortului de a edita o carte de o asemenea valoare. ..

Stimate doamne și domni, permiteți-mi ca spre finalul manifestării noastre să îl invit pe domnul prefect să ia cuvântul. ..

Sunt sigur că din expozeurile invitaților nostri ați reținut foarte multe care vă preocupă și de aceea vă așteptăm cu întrebări, cu completări sau contribuții personale și păreri obiective despre cele audiate aici.

Vă rugăm!

2. OBSERVATORUL MILITAR, 22-18 IANUARIE 1997 Colonel dr. ing. GHEORGHE ILIE, colonel ION STOIAN, maior VIOREL

CIOBANU „SECURITATEA INFORMATIILOR”, Editura Militara, Bucuresti, 1996, 286 pagini, 14000lei

În continuarea unei lucrări de referinţă într-un domeniu unde bibliografiile sunt mai mult decât discrete, frecvent convenţionale şi precis direcţionate spre cei avizaţi- am numit, evident, insolitul volum „Securitatea sistemelor militare”, apărut tot la Editura Militară şi pe care l-am semnalat cititorilor noştri la momentul respectiv-, a văzut lumina tiparului o carte pe care, răsfoind-o şi, poate, timoraţi de numeroasele scheme, tabele şi de abundenţă unor termeni şi formule de abordare preponderent la îndemâna profesioniştilor managementului şi ingineriei informaţiilor, s-ar putea, prea grăbiţi, s-o fi ignorat. Este vorba de „SECURITATEA INFORMAŢIILOR”, elaborată de un colectiv de specialişti

militari. Aşa cum remarcă şi domnul general de brigada(r) ing. Virgil Dobrin

într-o sugestivă aserţiune reprodusă pe subcoperta volumului, ne aflăm în faţa unei lucrări de deschidere în domeniu, menită să asigure bazele ingineriei şi integrării unor mecanisme de securitate complexe şi eficace în reţelele de calculatoare, în vederea eliminării posibilităţii de distorsiune, fraudelor, sabotajelor şi încălcării confidenţialităţii, fiind prima carte, la noi, care încearcă să răspundă constatărilor lui Alvin Toffler, potrivit căruia dezvoltarea teleinformaticii „va ridica întrebări

încuietoare despre relaţiile dintre date, informaţie şi cunoştinţe, despre limbaj, despre etică şi modelele absconse pe care le conţine software-ul;

6

(…) responsabilitatea erorii sau părtinirii, problemele intimităţii şi ale echităţii se vor aglomera în cascadă”.

Consumatoare de resurse, uneori greu de prevăzut şi cu atât mai greu de suportat – ţin să ne avertizeze autorii în Introducerea studiului lor-, securitatea ar trebui privită şi din perspectiva contribuţiei sale ca resursă de fiabilitate, de viabilitate, de stabilitate şi de remodelare parametrică şi structurală. Ajutând şi impunând transformarea conducerii dintr-un element pasiv de dictat şi ascundere într-un element reflexiv de toleranţă raţională, pentru controlul permanent al eficienţei măsurilor şi contramăsurilor proprii şi al reacţiilor partenerilor (sau/şi ale inamicilor), securitatea sistemelor se dezvoltă astăzi ca o aplicaţie ştiinţifică de stringentă actualitate, având un caracter intregrator faţă de fiabilitate şi viabilitate, dar manifestă şi un puternic caracter pragmatic, prin rezolvarea unor probleme de siguranţă şi stabilitate ale sistemelor mari, de covârşitoare importantă atât în conservare (monotonie), cât, mai ales, în devenire (dinamică).

Autorii au optat pentru inechivocul terment de SECURITATE, ca sintagmă şi înţelegere a esenţei fenomenului investigat, cu deschidere exactă către valorile universale ale democraţiei autentice, care se întemeiază pe faptul recunoscut că; „de când a apărut, omul îşi bate joc de frică doar când este liniştit”. Evident, un atare comportament, aparent

paradoxal, este susţinut şi cultivat de starea de securitate, prin posibilitatea sa de predicţie a imprevizibilului şi prin potenţialul său de combatere a pericolului.

Pledoaria cea mai pregnantă a autorilor şi a cărţii de referinţă rămâne aceea că, preîntâmpinând infracţionalul particular prin metode sistemice (general-dinamice) de comportament predictiv şi adaptativ, securitatea păstrează un echilibru democratic (conform legilor) între infrarosul Liberului-Arbitru şi ultravioletul Determinismului-Totalitar, oferindu-i sistemului posibilitatea de a-şi dirija razele de lumină ale existenţei prin prisma translucidă a propriei structuri. Altfel spus, securitatea-ca element esenţial al calităţii- pune la dispoziţia fenomenelor, proceselor, sistemelor, dar şi a colectivităţilor şi indivizilor garanţia cvasijuridică a dezvoltării morale şi fizice.

De asemenea, determinând limitele dezvoltării normale, securitatea nu o îngrădeşte, ci o încurajează, deoarece- deşi are în faţa sa un teren accidentat spre devenire- fenomenului aflat în securitate i se oferă posibilitatea să-şi aleagă drumul sau traiectoria de traversare, să înfrunte pregătit pericolele, să rişte raţional şi să se concentreze spre adaptare şi eficientă.

Dar, neîndoielnic, pentru realizarea celui mai sigur şi eficient management al securităţii -ţin să ne încredinţeze autorii-, mai salutară decât oricare alta rămâne remarca unui specialist francez în materie de

7

securitate a informaţiilor, invocată în chiar finalul cărţii: „Nu te sfii să aperi, nu te zgârci în cheltuieli pentru apărare, chiar dacă nu ai fost

atacat niciodată, pentru că siguranţa dată te-a făcut să te orientezi spre alte domenii prioritare şi te-a răsplătit nu numai cu linişte, ci şi cu un câştig sigur”.

Colonel ALEXANDRU BODEA

3. TELEORMANUL, MARȚI 26 AUGUST 1997 „SECURITATEA INFORMAȚIILOR”

Lansată la Alexandria spre finele anului trecut, lucrarea

„SECURITATEA INFORMAȚIILOR” se adresează unei palete largi de specialişti, de la teleinformaticieni la jurişti, de la econornişti la futurologi, dar şi parlamentarilor şi guvernanţilor, ea fiind prima carte la noi în România care abordează şi asigură, cu înaltă competenţă în materie, bazele ingineriei şi integrării unor mecanisme de securitate, complexe şi eficiente, în reţelele de calculatoare electronice, în vederea preîntâmpinării alterării informațiilor, încălcării confidențialităţii, a fraudelor şi sabotajelor.

Deşi militarii, autorii: colonel dr.ing. Gheorghe llie, colonel lon Stoian şi maior Viorel Ciobanu, astăzi locotenent-colonel, acesta fiind şi

conjudeţeanul nostru care activează la Centrul Militar Teleorman, tratează global problematica securităţii informaţiilor, deoarece, ca proces cibernetic, cu o legislaţie-specifică şi un suport tehnologic adecvat, ea are şi un obiectiv precis: stabilitatea, stare necesară în orice domeniu, fie el civil sau militar, cu atât mai mult cu cât volumul cel mai mare al cheltuielilor, pe plan mondial, efectuate pentru protecţia sistemelor de informaţii se înregistrează în domeniul economic, unde, de altfel, se şi produc cele mai multe distorsionări şi deturnări ale informațillor, prin penetrare în retelele de calculatoare.

Adoptând termenul de s e c u r i t a t e, cu riscul de a trezi resentimente, autorii se explică prin utilizarea lui în plan internațional de către mai toţi specialiştii în domeniu, dar şi ca măsură a justei înţelegeri a fenomenului, cu deschidere către valorile democratice adevărate, care se bazează pe faptut recunoscut, că „de când a apărut, omul îşi bate joc de frică, doar când este liniştit". Pe tot parcursul lucrării, răzbate ideea, exprimată încă din partea introductivă, că securitatea este o componentă, primordială, a calității unui fenomen, proces, sistem sau produs, din punctul de vedere al „Stabilităţii în devenire”.

Adresându-se, poate, mai întâi, economiştilor, când afirmă că

securitatea informaţiilor este o „consumatoare de resurse, uneori greu de prevăzut şi cu atât mai greu de suportat", autorii demonstrează, cu o logică peremptorie şi numeroase exemple din experiența internă și din

8

străinătate, că ea trebuie privită de către societate şi din perspectiva contribuţiei sale ca resursă de fiabilitate, de viabilitate, de stabilitate şi

remodelare parametrică şi structurală, cu valoare indiscutabil superioară investiției, iar atunci când este vorba de securitatea naţională, calculul contabil nici nu-şi mai găseşte locul.

Studiul se deschide cu tratarea greşelilor, accidentelor şi infracțiunilor de securitate, aici fiind dezbătută şi problema faimoaselor „virusuri”, şi cu legile care reglementează securitatea informațiilor, dar şi cu o serie de coduri deontologice care trebuie să guverneze în domeniu, la noi şi în lume, un capitol adresat, spunem noi, poate, în primul rând parlamentarilor şi staff-urilor serviciilor de informaţii civile şi militare, continuând cu demonstrarea, exemplar argumentată, a necesității sociale a securităţii informaţiilor. Lucrarea abordează apoi problema definirii securităţii calculatoarelor şi a mediului de securitate a unei retele de calculatoare, cu toate proiecţiiie (laturile protecţiei) lui: legislativă, fizică, tehnologică, informațională, de personal.

Capitolul final, al patrulea, este cel care constituie, într-o evoluţie logică, zona de prezentare a strategiilor şi modelelor de securitate pentru calculatoare şi reţele de calculatoare şi a metodologiei de implementare a acestora, dimpreună cu o „instituție” a administratorului de securitate a reţelei de calculatoarem, diferită de „instituţia” administratorului de

retea, dar colaborând strâns cu aceasta. Ultimele rânduri ale cărţii sunt idei condensate, nişte îndemnuri pertinente, din care am ales unul, cu o largă valabilitate: „Nu suprimarea cheltuielilor te salvează de faliment, ci numai și numai justa lor dimensionare și repartiţie”. A propos şi de cheltuielile pentru realizarea securităţii informaţillor.

BENONE SCHMIDT

II. PERSONALITĂŢI MILITARE DIN TELEORMAN Editura Pro Transilvania, București, 2002

Coautor General de brigadă Constantin Ucrain

Prefaţă Cu începuturile pierdute în negura veacurilor

Teleormanul -străvechiul teritoriu de la extremitatea sudică a spaţiului geografic românesc- atestă, prin

neîntreruptele semne pe care le-a transmis de-a lungul timpului, permanența pe aceste meleaguri, dar şi locul distinct bine definit al teleormănenilor în geografia spiritualităţii româneşti şi istoria acestui neam.

9

Spaţiul din proximitatea Oltului cu Dunărea – o provincie culturală deosebit de bogată în tradiţii şi în resurse – este mai cunoscut ca loc

unde au studiat, s-au format ori şi-au desfăşurat activitatea câteva personalităţi militare de ieri sau de astăzi, emblematice pentru armata, poliţia, jandarmeria, pompierii sau medicina militară din România.

Cartea de faţă ”Personalităţi militare teleormănene” completează mai slaba densitate a informaţiei dintr-un domeniu în care Teleormanul se poate mândri cu o pleiadă de militari de excepţie, care se întinde pe durata unui veac. Începând cu David Praporgescu, ”eroul de la Coți” sau Florea Țenescu, fost şef al Marelui Stat Major până la generalii de astăzi. Prin conţinut, prin bogăţia datelor cu caracter biografic, prin mesajul educativ transmis generaţiei care ”vine din urmă”, lucrarea îşi găseşte locul în curentul de reconsiderare a valorilor perene şi a tradiţiilor poporul român creat în Decembrie ‘89, motiv pentru a sprijini financiar apariţia sa.

Gestul nu este singular, ci este suficient să amintesc că am înţeles şi vom înţelege întotdeauna să cinstim eroii neamului, să acordăm tot sprijinul pentru ca aceştia să rămână mereu vii în memoria generaţiilor care le-au urmat. Veneraţia şi respectul pentru memoria eroilor au făcut posibile mutarea şi punerea în valoare a monumentului închinat eroilor din Războiul de Reîntregire 1916-1918, contruirea monumentului ridicat

în memoria celor peste 11 mii de teleormăneni căzuţi în Cel De-al Doilea Război Mondial, reconstruirea ”Cimitirul Eroilor de la Prunaru 1916-1919”.

Acum, când armata este într-o perioadă de prefaceri şi transformări menite să faciliteze integrarea României în structurile Euro-Atlantice, ne bucurăm că tradiţiile acesteia nu sunt date uitării. Alături de biserica prin care ni s-a conturat şi perpetuat caracterul de popor creştin, alături de şcoală, cea care a cultivat cu asiduitate şi perseverenţă conştiinţa naţională, armata a fost în multimilenara istorie a românilor scutul şi pavăza care au garantat suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a ţării, iar faptele de arme ale acestor înaintaşi trebuie să constituie permanent un exemplu.

”Personalităţi militare teleormănene” conține suficient de multe exemple de urmat, motiv pentru care o recomandăm spre lecturare cititorilor, nu numai celor care au ales o carieră militară.

Liviu Nicolae Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman

10

III. PAŞI… ÎN COLUMNELE VIEŢII Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2003

Cuvânt înainte Dintotdeauna, ritmurile cuvântului ostăşesc s-au

constituit în conştiinţele tinere în adevărate trepte ale columnei devenirii noastre prin vreme. Dacă la aceasta închipuim şi stema distincţiei militare, care încununează marile virtuţi de care dispune un bărbat la vârstă marilor decizii ale vieţii, ne vom da seama că haina militară reprezintă pentru un om şi pentru o naţiune un adevărat

prilej de împlinire şi o reală posiblitate de confirmare a certitudinilor prezente şi viitoare.

Am fost conştienţi, încă de la intrarea în amfiteatrele Liceului militar ”Dimitrie Cantemir” că optăm pentru o profesiune pe cât de nobilă, pe atât de responsabilă şi de frumoasă, în care pe primele locuri am aşezat dragostea şi preţuirea faţă de viaţa oamenilor, ne-am străduit ca atât noi, profesioniştii într-ale armelor, cât şi cei care ne înconjoară în viaţa de toate zilele să avem un standard de viaţă şi de civilizaţie, cât mai ridicat şi prin profundă generozitate umană, pe care am probat şi o probăm, să fim deosebit de utili în viaţă, nouă şi familiilor noastre şi deopotrivă

tinerilor cu care am intrat şi intrăm în contact zilnic, pe câmpurile de instrucţie, în poligoane, în tancodroame, în ateliere, centre de cercetări, unităţi economice şi producţie.

Aceasta este menirea fundamentală a Armatei Naţionale, aceea de a contribui cu toate eforturile specifice pentru a-i vedea fericiţi pe cei din preajmă şi laolaltă cu aceştia şi noi, Promoţia 1973 a Liceului Militar, iar în condiţiile statului democratic de azi, când imperativele sociale mondiale converg către liniştea şi pacea fiecăruia dintre noi, ne-am ridicat permanent exigențele în scopul îndeplinirii dezideratelor de bine şi mai

bine pentru oameni. Liceul militar pe care l-am absolvit a fost un adevărat prilej de

instrucţie şi educaţie, pe cele mai înalte cote ale desăvârşirii umane. Noi, absolvenţii de atunci, ai anul 1973, maturii de azi am întâlnit aici un corp profesoral de excepţie, o bază didactico-materială fără reproş, posibilităţi de instruire militară multiple şi putem afirma cu tărie că am regăsit în acest lăcaş al ştiinţei şi culturii o a doua familie, care ne-a dat tot ce ne trebuie pentru viaţă.

Aici şi numai aici am regăsit pe tot traseul devenirii noastre profesionale apa vie a înălţării noastre pe treptele profesiunii. Acolo, şi în

familiile de unde provenim fiecare, am regăsit pridvorul satisfacţiilor şi împlinirilor viitoare, căci tot aici ne vom întoarce pe un anumit suiș al

11

vieţii, încununaţi de roadele muncii şi binecuvântaţi de picuri albi ai centenarului vieţii pe care ni-l dorim să-l atingem cu toţii.

Şi în acest fel, patria ne va fi recunoscătoare, iar noi vom fi pentru veşnicie oştenii ei cei mai devotaţi !

Am întocmit această lucrare cu întreaga generozitate a fiinţei noastre, spre a fi pusă la dispoziţia tinerilor, care doresc să-şi ia în viaţă ca model izbânzile domeniului militar. Şi nu numai, deschizându-se noi posibilităţi de afirmare şi de împlinire.

Şi am dorit atât de mult ca această cronică să contureze povestea tuturor ce au dat viaţă şi sclipire clipelor de atunci din Grădina lui Vodă Cantemir şi tot noi, cronicarul, mărturisim regretul că nu toţi au răspuns chemării la strigarea “catalogului” ...iar unele profile sunt sumar evaluate, datorită lipsei obiective de date concludente.

Credem că, această carte poate fi utilă şi Birourilor Informare-Recrutare şi Centrelor Zonale de Selecţie şi Orientare, pentru promovarea profesiei militare şi pentru punerea în lumina frumuseţii şi exigențelor sale, cât şi a absolvenţilor de licee în căutarea unor modele de viaţă şi profiluri profesionale.

IV. PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ, VOL. I Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2007

Coautori: Prof. Constantin Giurgincă General-locotenent Florian Pință

MOTTO:

“În lumina stelelor, noi pământenii n-avem umbre” Lucian Blaga

12

Argument Istoria naţională a evoluţiei poporului român consemnează ca o

efigie a permanentei şi nobilei mândrii ostăşeşti şi locul de taină şi de adâncă recunoştiinţă al perpetuei naşteri şi renaşteri a românismului, de la poalele Carpaţilor, al oraşului Breaza, acolo unde, parcă pentru prima oară a avut loc întâiul “descălecat” al numelui de România eternă.

Aici, se pare că timpul a stat în loc, aşteptând peste decenii şi epoci ca seminţele acelui moment fertil să germineze, să rodească şi să înflorească în fructele unei istorii, mai plină de seve şi de lumini, care să pună încă o aură sacră peste fruntea unui neam hărăzit de Dumnezeu, întru binecuvântarea păcii şi a nemuririi.

Noi, cei care am fost meniti să călcăm cu sfială şi pietate peste pragul acestei cetăti de lumină – Liceul militar “Dimitrie Cantemir” Breaza - ne-am mărturisit sub cupolele vietii şi cunoaşterii umane, dorinţa curată de a continua peste vremuri şi vremi, acest spirit al marelui voievod al culturii naţionale –Dimitrie Cantemir- şi al prestigiosului lăcaş de învătământ şi cultură din Alma Mater Cantemir.

Fie ca această flacără a sufletelor noastre, întreţinută de focul ştiinţei şi învăţăturii primit şi dăruit cu generozitate şi altora, să se întrupeze în

realităti palpabile, acum şi totdeauna pentru binele şi mai binele oamenilor din mijlocul cărora facem parte.

Rememorându-ne vârstele şi evenimentele sociale prin care am trecut, fiecare dintre noi, trăim un sentiment al îndatoririi continue că parcă nu am făcut totul, la cel mai înalt nivel de recunoştiinţă, pentru oamenii şi locurile pe unde am trecut şi ne simţim mereu chemati la obârşii, cu ofrandele noastre de prea-plin şi de matură înţelepciune.

Tocmai de aceea, corola de preţuire şi respect care o punem lângă tâmpla încărunţită a celor mai de seamă personalităţi ale Armatei naţionale, se vrea şi un simbol de omagiere şi de mulţumire adusă Dumneavoastră, celor care sunteti un reper al perfecțiunii profesionale şi morale, şi pe care noi îl cinstim şi îl respectăm cu toată nobletea sufletelor noastre – generalii Armatei Române, foşti cantemirişti.

Cartea oferă doar o faţă a ceea ce este cantemirismul, luminat printr-un criteriu de performanţă profesională - generalii formaţi la Alma Mater Cantemir, liceul militar fiind roata olarului pentru cadeţii cantemirişti, vatra în care s-a modelat măiestru alfabetul tainic al devenirii adolescenţilor. Performanţele profesionale ale absolvenţilor cantemirişti antologate în acest remember învederează acel mesaj

simbolic încrustat de Nicolae Iorga: “O viaţă de om aşa cum a fost” Roadele devenirii profesionale sunt extrapolate la nivelul unor

promoţii şi nu la nivelul unui individ, unde aprecierea ar putea fi de multe

13

ori subiectivă. Toate cele făurite în timpul uceniciei cantemiriste nu pot fi cuantificate cu exactitate, dar roadele semănatului de atunci pot fi

cântărite cu obiectivă detaşare. Nu întâmplător pe cantemirişti îi întâlneşti în partea superioară a ierarhiiilor sociale.

Această carte încearcă să fie o privire dinăuntru asupra unei instituţii militare de învăţământ liceal, Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir“, Breaza.

Volumul a dorit să spicuiască şi să sintetizeze file de viaţă din curgerea şi devenirea unei memorii, plecată pe lunga timpului cărare, plătind cuvenitele vămi de trecere, destinului. Adunate la un loc, toate aceste file, într-o cronică a timpului trăirii, ca timp al regăsirii, deschid poarta intrării într-un univers cu tărâmuri înalte, tărâmul „Cuibului de şoimi“ din grădina lui Vodă-Cantemir, coborâţi de sus, sub veghea albastrului cantemirist, în statura ucenicilor păzitori ai testamentului Voievodului.

Cartea are valoare şi de document social-istoric pentru că o întreagă derulare de evenimente petrecute de-a lungul unei jumătăţi de veac (1950-2000) în România au fost trăite pe viu, de către domnii generali, fie ca martori, fie ca actanţi ai întâmplărilor.

Deşi cariera militară are etape şi jaloane cu exactitate trasate, replica la social a fiecărui martor este particulară şi este rezultatul ecuaţiei

personale a conştiinţei fiecăruia. Pentru destinul ofiţerilor Armatei Române, din perioada sus amintită, ar trebui reamintit poemul lui Nichita Stănescu (“Poetul şi soldatul”):

“Poetul e şi ca soldatul Nu are viaţă personală”. Sperăm să fie o lectură captivantă, un fel de “Poveste a vorbei” ori o

“Halima” ori un revelat “Hanu-Ancuţei”, care să ofere cititorului o poveste într-o poveste şi tot aşa mai departe în caierul timpului neostenit şi fără de sfîrşit…

Toţi cei care au încropit aceste file de poveste sunt coautori ai cărţii şi îngrijitorii cărţii le mulţumesc cu fraternă iubire. Unii dintre domnii generali nu au participat la scrierea cărţii neavând încă răgazul cuvenit liniştii cerute de popasul în faţa foii albe de scris, alţii poate nu au primit chestionarul oferit de autori. Oricum dorinţa autorilor a fost să fie cuprinşi în această piramidă cantemiristă toţi generalii cantemirişti (uneori am apelat la interviuri, alteori la evocarea unora dintre ei), de aceea şi regretul nostru pentru cei absenţi din carte.

Autorii mulţumesc cu un profund sentiment de recunoştiinţă generosului fost cantemirist Ovidiu Tender, fiul generalului de grăniceri

Ilie Tender, doamnei Nicoleta Tender, care prin Fundaţia Mathesis au sponsorizat tipărirea cărţii “PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ. DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPUŞCA DE GENERAL” făcând posibilă apariţia ei,

14

dăruind astfel învăţământului liceal militar o carte de învăţătură pentru generaţia tânără şi oferind sistemului educaţional un model de

învăţământ românesc modern. Autorii mulţumesc de asemenea: Comandantului Colegiului Militar “Dimitrie Cantemir” colonel

Constantin Moraru, pentru interesul arătat în aparitia acestei cărţi; Comandantului şi lt. col. Drd. Florea Petrişor precum şi

colectivului de la Arhivele Militare Piteşti, pentru punerea la dispoziţie a listei cu generalii cantemirişti;

Managerului Spitalului Elias, general-locotenent profesor universitar doctor Şerban Marinescu şi doamnei Maria Gafiţa pentru sprijinul acordat;

Domnului general maior doctor Dumitru Cristea pentru sprijinul acordat;

Domnului ing. Dan Cimpoieru şi doamnelor Duricu Ştefania şi Pătrănoiu Mihaela de la Biroul informatică al Colegiului Militar “Dimitrie Cantemir” pentru prelucrarea informatică a unor fişiere;

Doamnei Elena Gheorghe de la Comandamentul Operaţional Întrunit Buzău, pentru corectarea unei părţi a materialului. REFERINȚE DESPRE CARTE

TELEORMANUL, MIERCURI, 24 OCTOMBRIE 2007

“PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ“ -DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST, LA VIPUȘCA DE GENERAL-

Generațiile în succesiune au datoria morală și interesul pragmatic de a învăța de la înaintași tot ceea ce poate folosi evoluției pozitive, dezvoltării, mai binelui lor. Pentru aceasta, predecesorii trebuie să lase urmașilor slova scrisă a experienței lor și a preceptelor care se desprind din ea, cernând cu grijă, cu răspundere, faptele si sensurile acestora. Este ceea ce se și face de către autorii volumului “PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ” – De la lampasul cantemirist, la vipușca de general – respectiv profesor Constantin Giurgincă, general-locotenent doctor Florian Pință și colonel(r) Viorel Ciobanu, cel de al treilea numit în ordine fiind concetățeanul nostru din Alexandria, vechi colaborator al Ziarului “Teleormanul”, personalitate bine cunoscută în cercurile intelectuale din județ și nu numai, actualmente președintele Organizației județene a cadrelor militare în rezervă și retragere “General David Praporgescu”. Domniile lor își zic cu modestie “îngrijitorii cărții”, atunci când mulțumesc coautorilor – un șir foarte lung de generali, absolvenți ai

Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir”, din Breaza. Dar numai văzând și răsfoind rapid opusul de 632 de pagini, apărut la Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, în condiții grafice excelente,

15

cititorul înțelege eforturile necesare și dificultățile întâmpinate, întru ducerea la bun sfârșit a unei asemenea temerare întreprinderi, ceea ce,

neîndoios, amplifică valoarea lucrării și meritele realizatorilor. “Piramida Cantemiristă” este istoria de cinci decenii, din perioada

1950-2000, a înalt prestigioasei instituții de învățământ militar românesc, cu toate avatarurile ei, este, în fond, o istorie a țării noastre și, în același timp, o radiografie, chiar dacă numai parțială, a unor destine personale, ale generalilor care au contribuit, la rându-le, în depănarea acestei istorii. “Cartea oferă doar o față a ceea ce este cantemiristul, luminat printr-un criteriu de performanță profesională – generalii formați la Alma Mater Cantemir .... Performanțele profesionale ale absolvenților cantemiriști autologate în acest remember învederează acel mesaj simbolic încrustat de Nicolae Iorga: „O viață de om așa cum este”, se spune in “Argumentul” din deschidere, autorii justificându-și demersul și metoda, adăugând că: “Deși cariera militară are etape și jaloane cu exactitate trasate, replica la social a fiecărui martor este particulară și este rezultatul ecuației personale a conștiinței fiecăruia”. Autorii au trimis un set de 22 de întrebări câtorva sute de generali, solicitând răspuns, întrebările având în subtext ceea ce arătăm la început: ideea că, prin experiența personală descrisă, să se cristalizeze, pentru generațiile tinere, reperele de orientare în acțiune, principiile de urmat, o filosofie

care să le insufle optimism, voința de a învinge greutățile vieții, nu puține nici în noul context social-politic.

“PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ” este o carte de valoare, atât pentru publicul larg, cât si pentru specialiștii artei militare, istoriei, psihologiei, filosofiei. Azi, iată, în ajunul sărbătoririi Zilei Armatei României ca un omagiu adus acesteia, se face lansarea volumului și în Alexandria, în sala mare a Bibliotecii Județene “Marin Preda”, unde sunt invitați, deopotrivă, tineri și vârstnici, civili și militari, la orele 13:00.

BENONE SCHMIDT

16

V. PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ, VOL. II Editura Alma - Craiova, 2012

Coautori: Prof. CONSTANTIN GIURGINCĂ

Col. dr. Constantin Moraru

MOTTO: “În lumina stelelor, noi pământenii n-avem umbre”

Lucian Blaga

Argument VOLUMUL II este închinat aniversării centenarului întemeierii

învăţământului militar modern românesc, la 04 iunie 1912, prin ctitorirea Liceului militar de la Mânătirea Dealu de către marele patriot

Nicolae Filipescu. Colegiul Militar Liceal «Dimitrie Cantemir» a preluat nobilele tradiţii

ale Colegiului Militar «Nicolae Filipescu» de la Mânătirea Dealu consolidându-le şi îmbogăţindu-le în timp.

Cartea “PIRAMIDA CANTEMIRISTĂ - DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPUŞCA DE GENERAL” este şi o călăuză pentru o MAGNA EPICA, epopeea spiritului cantemirist militar.

Autorii mulţumesc următoarelor instituții și persoane: S.C. ECO GREEN 4 CARS, GLOBAL BUSINESS CONCEPTS INC,

STARKO INDUSTRIAL, FORCE1-DIVIZIA DE SECURITATE pentru sprijinul

acordat în vederea deplasărilor în ţară, pentru documentare şi contactare generali, convorbiri telefonice, folosirea mijloacelor de imprimare audio-video, a tehnicii IT şi a consumabilelor necesare redactării documentelor;

17

Domnilor: general de brigadă Ţăpârlea Mihail şi colectivului pe care-l conduce, general Naghi Gabriel, pentru sprijinul acordat;

Filialei Teleorman a Cadrelor Militare în Rezerva și în Retragere “General David Praporgescu” și Filialei Teleorman a Veteranilor de Război;

Domnului inginer Cătălin Ciobanu şi domnului student Emil Ioan Curta–Academia Tehnică Militară pentru procesare, actualizare, verificare şi validare date.

GAUDEAMUS IGITUR! AUTORII

Diploma de excelență acordată volumului II al cărții Piramida Cantemiristă

18

VI. DIMITRIE CANTEMIR – PUNTE A CUNOȘTERII ÎNTRE

ORIENT ȘI OCCIDENT Editura Prouniversitaria, București, 2016

Coautor Mihail Țăpârlea1

PREFAŢĂ

Dacă nu ai ochi suficienţi pentru trecut,

nu poţi vedea în viitor.

Această carte nu este doar o suită de studii şi articole despre un mare

cărturar, despre cel mai mare cărturar al unui spaţiu geopolitic şi

geostrategic de confruntare şi de confluenţă, despre un savant şi despre

un Domn al românilor – Dimitrie Cantemir –, scrise cu migală,

competenţă, respect, aplecare ştiinţifică spre studiu temeinic şi

aprofundare istorică, ci mult mai mult. Dincolo de acestea, volumul de

faţă este şi o necesară reproiecţie, printr-un fel de fractali epistemologici,

am spune, a unui timp istoric complex şi extrem de complicat, care, ca

într-un caleidoscop de civilizaţii şi universuri trecute, revine mereu în

condiţionarea actualului. Cine a citit opera lui Cantemir sau măcar o parte

din ea îşi dă seama cu uşurinţă nu numai de valoarea şi universalitatea

ei, ci, paradoxal, şi de actualitatea ei intrinsecă, înţeleasă, cumva, ca o 1Gl. Bg. (r), vicepreședinte al Asociației Europene “Dimitrie Cantemir”.

19

revenire ciclică la condiţiile esenţiale ale schimbării de paradigme. În

aceasta constă, de fapt, genialitatea marelui cărturar, calitatea viziunii

sale filosofice istorice şi geopolitice, chiar dacă o astfel de perspectivă nu

este formulată nicăieri, în scrierile sale filosofice, explicit şi categoric.

Dimitrie Cantemir, omul plin de farmec, jovial şi, în acelaşi timp,

temeinic iscoditor, ca un fel de Socrate elegant, la patru ace, privea

foarte atent şi foarte îngrijorat nu doar înainte, la un viitor care se

anunţa, ca şi acum, plin de nori şi îngrijorări, ci şi dincolo de ceea ce se

vedea, în vortexul misterios şi nesigur al vremuirilor şi devenirilor. El

credea, totuşi, în rânduieli, în rânduielile neamului, în sistemele de valori

în care a fost durată civilizaţia Carpaţilor şi a Dunării. Dar labirinturile şi

orizonturile cenuşii în care erau obligaţi să trăiască şi să supravieţuiască

românii, cel mai vechi şi, poate, cel mai înţelept dintre popoarele Europei,

şi conflictualitatea vremii l-au determinat să opteze pentru un vector mai

apropiat, cel rusesc, pavăză a creştinătăţii, care ar putea contura mai clar

şi mai realist o zonă de siguranţă strategică, în interiorul sau, mai precis,

înapoia căreia neamul românesc să fie lăsat să-şi continue viaţa şi să-şi

rechibzuiască destinul, în jurul pilonilor săi ancestrali – pământul, valorile

şi credinţa.

Studiile şi articolele din acest volum prezintă un Cantemir,

deopotrivă, meditativ, îngrijorat şi constructiv, un Cantemir care durează

punţi de cunoaştere între uriaşe zone de cogniţie milenară, singurele care

pot genera cu adevărat profunzimea, consistenţa şi perenitatea lumii.

Planul acţiunii directe, exprimat mai ales în opţiunea sa strategică pentru

Rusia, ca forţă capabilă să apere creştinătatea şi să se constituie, implicit,

într-un fel de zid-garant, înţeles ca o uriaşă zonă de siguranţă strategică,

înapoia şi sub protecţia căreia neamul românesc să poată supravieţui, să

se poată reunifica, linişti şi chiar dezvolta, este însoţit de unul mult mai

vast şi mai consistent, care ţine de construirea unui pod cognitiv între Est

şi Vest, între cele două mari civilizaţii – cea orientală şi cea occidentală –,

cum vor fi ele numite peste aproape trei secole, spaţiul românesc fiind

prezentat, prin scrierile marelui cărturar, aşa cum este el, cu obiceiuri

străvechi, sedentare, cu un stil de viaţă propriu, foarte bine constituit şi

construit prin valorile strămoşeşti. Cu alte cuvinte, Cantemir a

conştientizat spaţiul european, care începea să iasă din cenuşiul încă

misterios al Evului Mediu şi se angaja în marea Renaştere ştiinţifică,

umanistă şi intelectuală.

Autorii studiilor şi articolelor reunite în acest volum au avut în vedere,

deopotrivă, izvoarele marelui fluviu – ne referim la fluviul cogniţiei

20

cantemirene, ca atare, dar şi la revărsarea lui în marele ocean cognitiv

din debuşeul unei ere noi –, care avea să repropulseze Europa în

avangarda civilizaţiei cunoaşterii şi progresului. Valoarea operei

cantemirene trece dincolo de frontierele moldave, de frontierele

româneşti, în general, şi se regenerează în universal, aparţinând, deci,

lumii întregi. Nu întâmplător, desigur, opera lui Cantemir se află în marile

biblioteci ale lumii şi mai puţin în spaţiul său de origine, adică la el acasă.

Dar izvorul şi, respectiv, nucleul din care s-a generat această uriaşă

operă rămân în spiritualitatea ancestrală a românilor, în arealul iniţial, în

patria-izvor.

Cantemir nu a trăit prea mult timp pe meleagurile strămoşilor săi

români. Dar copacul Cantemir nu şi-a strămutat niciodată rădăcinile din

solul valorilor, culturii şi civilizaţiei româneşti, indiferent de conjuncturile

în care a trăit, a gândit, a visat şi a creat. În toate timpurile – chiar şi

atunci când Cantemir trăia departe de Moldova –, el a rămas, prin spirit şi

iubire de neam, un mare român.

Desigur, în legătură cu marele cărturar, supranumit prinţ între filosofi

şi filosof între prinţi, există şi controverse. Există chiar şi opinii sau

nedumeriri referitoare la opţiunile sale politice şi geopolitice, la viziunea

sa strategică privind confruntarea între lumea creştină şi lumea

musulmană, şi chiar la cea existentă încă de pe atunci, după mare

schismă din 1054, din interiorul creştinătăţii. Unii dintre contemporanii

noştri consideră Rusia ca un pericol uriaş pentru Europa, pentru Occident,

în general, pentru lumea democratică şi, în acest cadru, şi pentru

România. Alţii cred că, dimpotrivă, nu Rusia reprezintă principala

ameninţare la adresa păcii şi securităţii lumii, ci Occidentul. Sunt şi unii

care cred că, de fapt, principala ameninţare la adresa lumii întregi o

constituie recrudescenţa extremismului, îndeosebi a celui religios şi, în

cadrul acestuia, a extremismului musulman, concretizat acum, iată, în

ceea ce numim apariţia şi recrudescenţa Statul Islamic etc. Ieri, jocurile

strategice erau făcute de Înalta Poartă, de Moscova şi de Viena, în

general, de Occident. Astăzi, datele esenţiale ale problemei geopolitice şi

geostrategice, în ceea ce priveşte România, nu sunt prea mult schimbate,

chiar dacă dinamica pericolelor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la

acestea este mult mai complexă. Nici astăzi aceste lucruri nu sunt prea

clare pentru noi, aşa cum neclare au rămas multe momente cruciale din

istoria omenirii, din cea a spaţiului european şi, cu atât mai mult, din cea

a spaţiului românesc, scrisă doar după unele surse.

21

De aceea, întoarcerea la Cantemir, înţeles fie şi doar ca o punte de

cunoaştere între Orient şi Occident, nu neapărat şi ca o posibilă resursă

pentru găsirea unor soluţii necesare şi suficiente pentru România,

reprezintă, cel puţin un suport de meditaţie ştiinţifică şi strategică, nu

contemplativ şi admirativ, ci, aşa cum a crezut acest slujitor şi apărător al

spaţiului românesc şi al creştinătăţii, metodic şi constructiv.

Studiile şi articolele reunite în acest volum au meritul de a face un

pas important în acest sens. Dar cercetarea operei cantemirene, deşi au

trecut mai bine de două secole şi jumătate de când a fost creată, şi s-a

scris atât de mult despre ea, se află abia la început. Cantemir urmează să

fie, încă, studiat, cunoscut şi înţeles în toate profunzimile şi orizonturile

sale.

Asociaţia Europeană „Dimitrie Cantemir”, prin membrii săi fondatori,

prin identităţile şi instituţiile care poartă numele cărturarului român, prin

efortul actual al aducerii operei originale a marelui gânditor în ţară, prin

grupul de autori, care au participat efectiv la realizarea acestui prim

volum de o asemenea anvergură, relevă un nou orizont de aşteptare

cognitivă ştiinţifică şi strategică cantemireană, deopotrivă universală,

europeană şi naţională, prin care să se genereze un benefic suport de

cunoaştere şi respectare a valorilor naţionale, în contextul valorilor

europene şi internaţionale, îndeosebi pentru cetăţeanul român şi pentru

cetăţeanul european, precum şi o posibilă ofertă de expertiză ştiinţifică,

din perspectivă istorică şi actuală, pentru decidentul politic şi strategic

român.

Pentru a fi în măsură să-ţi proiectezi viitorul, trebuie să-ţi cunoşti, să-

ţi recunoşti şi să-ţi înţelegi foarte bine trecutul.

Gheorghe Văduva Gl. bg. dr. (ret), cercetător ştiinţific gradul I, Institutul de Studii

Strategice de Securitate, Bucureşti, membru al Asociaţiei Europene

"Dimitrie Cantemir", membru de onoare al Academiei Oamenilor de

Ştiinţă din România.

POSTFAŢĂ

Un colectiv de cercetători şi profesori entuziaşti, sub referențierea

științifică a domnilor generali Gheoghe Văduva, Ion-Aurel Stanciu, și

coordonarea domnului general Mihail Ţăpârlea şi a domnului col.r. Viorel

Ciobanu oferă, aşadar, cititorului român şi european interesat o nouă

lucrare dedicată celui mai mare savant pe care poporul român l-a dăruit

ştiinţei şi culturii universale la începutul Epocii Luminilor – „DIMITRIE

22

CANTEMIR – PUNTE A CUNOAŞTERII ÎNTRE ORIENT SI OCCIDENT”. Sunt

dascăli şi cercetători militari, proveniţi din marile centre universitare şi

ale învăţământului militar Bucureşti, Craiova, Iaşi, Târgu-Mureş, Suceava,

Constanţa, Alba-Iulia, Oneşti, Breaza etc., dedicaţi vieţii şi operei marelui

savant, proveniţi din unităţi de învăţământ, cultură şi cercetare care îi

poartă numele şi reuniţi într-o asociaţie programatic denumită Asociaţia

Europeană “Dimitrie Cantemir”.

Obiectivul pricipal al Asociaţiei, care se prezintă prin program şi

realizări în Anexe, ca şi obiectivul principal al volumului, este acela de a

readuce, în sfera de interes a actualelor generţii, viaţa şi opera lui

Dimitrie Cantemir, aşa cum au fost, cu umbre şi lumini, ca model şi sursă

de inspiraţie pentru o analiză politică realistă a momentului istoric pe care

îl trăim şi care are multe din reperele epocii în care Cantemir s-a format,

a gândit, a creat şi a acţionat, inclusiv ca om politic.

„DIMITRIE CANTEMIR - PUNTE A CUNOAŞTERII ÎNTRE ORIENT SI

OCCIDENT” nu este o operă exhaustivă. Este o culegere de studii şi

articole de specialitate, care încearcă să abordeze toate laturile

personalităţii domnului-cărturar, a cărturarului-domn şi, în primul rând,

remarcabilele sale contribuţii în cercetarea istorică, sociologică, filosofică,

etnografică, geografică, dar şi geopolitică şi geostrategică a epocii sale.

În acelaşi timp, volumul analizează şi epoca, de un acut grad de

periculozitate pentru poporul român, epocă în care încep marile răşluiri

teritoriale pe seama sa, operate de Imperiul Romano-German şi Imperiul

Rus, şi în care atitudinea otomanilor faţă de românitatea nord-dunăreană

se schimbă.

În regres după asediul Vienei (1683), sultanii renunţă la doctrina

statului universal Casa Islamului recunoscând oficial, după 1699, şi

existenţa altor state şi înţeleg, pentru salvarea Porţii, necesitatea

constituirii unui stat românesc puternic la Dunăre, ca tampon sau scut în

calea expansiunii ruso-germane spre Mediterana. Aceasta este

schimbarea majoră, care i-a scăpat lui Dimitrie Cantemir, strict ancorat în

mentalul românesc al momentului său istoric. Dacă a analizat corect

Creşterea şi descreşterea puterii otomane, anunţând românilor şi

Occidentului sfârşitul Imperiului Otoman, el nu a intuit potenţialul pericol

reprezentat de Rusia. Un pericol pe care, la data aceea, fermecat de

calităţile lui Petru I, un stăpânitor care lupta pentru scoaterea ruşilor din

starea reală de înapoiere faţă de Occident, nu avea cum să-l prevadă, dat

fiind faptul că noul competitor la stăpânirea spaţiului românesc, avea să-

23

şi dea “arama pe faţă” abia în cursul războiului ruso-germano-turc din

1736-1739, când a renunţat la masca solidarităţii ortodoxe, dovedindu-

se, potrivit lui Ion Neculce, un adversar mai crud şi mai rapace decât

fuseseră vreodată otomanii şi tătarii. La data aceea, însă, Dimitrie

Cantemir îşi ocupase demult locul printre “nemuritori“, urmaşii săi

deveniseră generali şi exponenţi ai politicii ţariste în spaţiul românesc şi

majoritatea celor 4000 de români care îl urmaseră în exil în zona

Harkovului se încovoiase sub cnutul noului stăpân. Pentru elita care l-a

urmat, însă, şocul a fost atât de puternic încât mulţi dintre boierii exilaţi,

în frunte cu hatmanul Ion Neculce, s-au întors în ţară pentru a-şi preveni

compatrioţii asupra intenţiilor reale ale “fratelui mai mare” ortodox.

Alianţa cu ruşii, solutia gândită şi aleasă de Cantemir, s-a dovedit

dezastruoasă pentru români. La fel, soluţia boierimii muntene de a

coopera cu germanii. Soluţia Brâncoveanu, de echilibru între marile puteri

s-a dovedit extrem de riscantă pentru promotori. Care ar fi fost răspunsul

corect căutat de generaţia Cantemir?

Poate va fi descoperit de actualele generaţii de români, în împrejurări

externe extrem de asemănătoare, dacă vor sti să înveţe ceva din

căutările şi experienţa înaintaşilor. Şi acesta este scopul ultim al

prezentului volum. Să înarmeze actualele tinere generaţii de români cu

armele cunoaşterii, bazată pe experienţa acumulată de părinţii şi părinţii

părinţilor lor.

Cele 30 de studii şi articole ale lucrării pe care Asociaţia Europeană

“Dimitrie Cantemir” le oferă cititorului, ca şi materialul bogat din Anexe

sunt menite, aşadar, să trezească mult prea grăbitelor actuale tinere

generaţii de români şi europeni, în genere, gustul pentru cercetarea

autentică, în scopul cunoaşterii, pentru adevăr şi prin asumarea

contribuţiei înaintaşilor la cultura, civilizaţia şi aspiraţiile politice

europene, a realizărilor şi erorilor comise de acestea în împrejurări

asemănătoare, să le faciliteze găsirea soluţiior optime pentru

revitalizarea, prin acţiune comună, a continentului care, timp de peste

două milenii, a determinat politica planetei, soarta poparelor, culturilor şi

civilizaţiilor şi însăşi evoluţia umanităţii.

Mircea Dogaru Colonel în rezervă, doctor în istorie militară,

specialitatea „Istorie militară antică, medievală şi arheologie”, membru în Consiliul Director al Asociaţiei Europene „Dimitrie Cantemir”.

24

VI. SUNT FIU AL ALEXANDRIEI, TELEORMĂNEAN Editura Tipoalex, 2016

PREFAȚĂ

Colonelul Viorel Ciobanu a adunat într-un volum câteva din scrierile sale foarte importante, atât pentru memoria faptelor de arme ale ostașilor români și ale țării, din perspectiva unuia dintre cele mai frumoase și mai sensibile județe ale țării –Teleorman– și, municipii -Alexandria- evident, pentru spiritul acestui neam românesc, care a reușit să reziste tuturor tragediilor prin care a fost nevoit să treacă de-a lungul miilor de ani de existență neîntreruptă pe același pământ al

strămoșilor. Popoarele care au reușit să-și mențină nealterate și viguroase, prin secole și milenii, limba, patrimoniul ancestral, teritoriul (atât cât mai este el acum) și, mai ales, cultura, sunt rare. După fiecare

25

mare încercare a istoriei și a vremurilor trecute, poporul român a ridicat un semn sau un simbol, iar acestea strălucesc pe frontispiciul României

nu doar ca un blazon, ci mai ales ca un însemn vital al binecuvântării acestui popor cu pământ din Pământul lui Dumnezeu și cu suflet din Sufletul lui Dumnezeu.

Deopotrivă, pământul, ca și gândul românilor, are ceva special, cu totul special. Ca și cum pământul ar fi o ființă vie, o ființă ce ființează, în nemărginirea duratei și în ecourile reverberante ale unui trecut care, în pofida presiunilor globalizării și distrugerii identităților naționale, stă cu noi la masă și ne poartă pe cărările noastre, din trecut spre viitor.

În aceste vremuri, când multinaționalele trec agresiv și primitiv peste hotarele politice, etnice și spirituale, legea lor fiind în exclusivitate profitul, când școala, diriguită de oameni fără scaun la cap, vrea să scoată tânăra generație din templul istoriei naționale și din cel al limbii „vechilor cazanii”, când chiar în conștiința unora dintre noi se cuibăresc drumurile fără drumuri, drumurile spre nicăieri, colonelul Viorel Ciobanu reușește să concentreze în același spațiu vital al spiritualității omenești, al unui patrimoniu uriaș, puternicele sentimente care ne dau, de patru milenii încoace, onoarea și demnitatea de a fi români, cel mai vechi și mai statornic popor din Europa.

Este uimitor cât de harnic, de puternic și de complex poate fi acest

om! Aproape că nu există domeniu de care să nu se fi ocupat de-a lungul anilor. Deși se pare că vremea encicopediștilor a trecut, colonelul Viorel Ciobanu continuă să caute în toate bibliotecile, în toate instituțiile și în toate izvoarele posibile, informație și, mai ales, cunoaștere. Fiind artilerist la origine, are în sânge pasiunea pentru științele exacte, mai ales pentru matematică – unii jurnaliști îi spun matematicianul –, dar și pentru științele umaniste, pentru științele militare, pentru tot ceea ce este valoros și important pentru cunoaștere, pentru patrimoniul cognitiv, pentru înțelegerea complexă a vremurilor în care trăim, a fenomenului păcii și a fenomenului războiului, îndeosebi.

Este un nerăbdător, un om jovial și neobosit, cu principii foarte puternice și statornice, ca mai toți camarazii săi, cu un univers ideatic bine conturat și deschis spre noutățile vremii, cu o înțelegere superioară a vremurilor și vremuirilor. Și, mai ales, cu calități omenești alese. Pentru că, înainte de orice, inclusiv în ceea ce scrie, colonelul Ciobanu este un om de profunzime și de mare caracter. Napoleon spunea că, între un ofițer inteligent și un ofițer de caracter, îl preferă pe cel de caracter. El este însă, deopotrivă, un om foarte inteligent – un inteligent harnic, cum l-ar fi caracterizat generalul Moltke – și unul de caracter. În viața sa, în

trăirile sale, în cunoștințele, priceperile și abilitățile sale, chiar și în suferință (pentru că nu este ușor să suporți un transplant de ficat și să continui să trudești pe cuvânt, pe idee și pe tărâmul cercetării), el se

26

comportă totdeauna cu optimism și cu o sinceritate pe care parcă ți-o dorești.

Textele selectate pentru acest volum sunt vibrante, foarte variate și, în același timp, construite pe un filon de modestie și temeinice, în care condiționalele și optativele păstrează misterele sugerate de Blaga în conceptul cunoașterii luciferice. Cu cât cunoști mai profund un lucru, cu atât se adâncesc și se multiplică necunoscutele. Judecățile formulate de autor sunt, mai degrabă, asertorice, chibzuite cu multă grijă și foarte atent construite. Ele dau cititorului dimensiunea universului unui om, de dincoace și de dincolo de ceea ce se vede, chiar dacă sugerează nemărginirea. Textele par să aibă în subtext acel Ego sum qui sum (Sunt cel ce sunt), iar interviurile, convorbirile cu oameni importanți, comunicările prezentate cu diferite prilejuri, articolele scrise pe diferite teme, punctele de vedere și atitudinile, neliniștile și chiar îngrijorările, mesajele transmise nu sunt altceva decât niște izvoare care sunt menite să iasă din adâncuri și să curgă spre nemărginiea apelor și oamenilor Planetei Albastre.

Toate aceste texte reprezintă o carte de vizită a distinsului ofițer și a profesorului de vocație. Această carte de vizită are meritul frumos al adunării în același buchet a unor lucrări diferite, dar cu același puternic mesaj de soldat și de om al cetății, de românism și de patriotism. Fiecare

dintre cele 2 părți cu 4 secțiuni reprezintă, pe de o parte, o construcție specifică, foarte solidă, cu desfășurări prilejuite de un eveniment sau de o tematică și, pe de altă parte, toate se regăsesc în același filon sinergic și frumos, care definește un om și o operă care, aici, în paginile numeroase ale acestei cărți de vizită, sunt doar sugerate.

Referindu-se la importanța colosală a monumentelor și mormintelor care umplu spațiul Teleormanului, ca și pe cel al țării (nu există loc pe acest pământ românesc, pe acest pământ sfânt, care să nu fi fost, de-a lungul veacurilor, udat de sângele românilor care l-au apărat totdeauna cu arma, cu plugul, cu viața și cu cartea!), el adaugă spusa lui Kogălniceanu: „Marile nădejdi ale unui popor nu înfloresc decât în zona sfintelor morminte ale eroilor. Vai de popoarele care uită de ele!” Și mormintele, ca și marile realizări ale unui popor fac parte din ceea ce înseamnă spațiul, timpul, ființarea, viața și durata.

Volumul cuprinde câteva din reperele importante ale unei activități intense, ale unei prezențe active, ale unui patriotism intrinsec, ce se constituie, într-o adevărată carte de vizită. Este tabloul unui om, unui ofițer, unui intelectual, unui patriot pictat prin cuvintele sale, prin scrierile sale. Dar, mai ales, este un mesaj despre implicare, despre trebuința de

a cunoaște, despre o mulțime de oameni care au reușit să mai păstreze – cu imensa lor putere de a dura, de a păstra, de a ierta, de a muri și de a

27

reînvia – unul dintre cele mai frumoase și mai nobile suporturi pentru viață ale acestui neam. Sângele apă nu se face.

Oamenii știu încă să fie împreună – deși pe frontispiciul prezentului și pe cel al viitorului scrie: Nu Naționalismului, Nu Patriotismului, Nu Românismului, Nu Patriei, Nu Vetrei, Nu Istoriei, Nu Limbii Române, Nu Armatei și Sistemului de Apărare Națională și Da, de o mie de ori Da Multinaționalelor, Noilor Invadatori, Deznaționalizării și Imigării Masive în Neștiutele Orizonturi ale unui Deșert fără orizonturi, pierdute într-un concept de globalizare pe care fiecare îl înțelege cum vrea și îl impune cum trebuie. Oamenii știu încă să fie acasă, în România Străbună, în România Frumoasă.

Acesta sunt eu! spune cartea de vizită a colonelului Viorel Ciobanu, un camarad de mare nădejde, un truditor fără odihnă pe ogorul României și un om minunat.

Gheorghe Văduva

Gl. bg. dr. (ret.), cercetător ştiinţific gradul I, Institutul de Studii Strategice de Securitate, Bucureşti,

membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

POSTFAȚĂ

Lucrarea de față se constituie într-un corpus de articole, studii,

interviuri, reflecții ale colonelului (r) Viorel Ciobanu, secretar general al

ASOCIAȚIEI EUROPENE ”DIMITRIE CANTEMIR”. O pondere importantă o

ocupă studiile, articolele precum și comunicările publicate în unele lucrări,

la care este autor sau coordonator. Corpusul are și unele dimensiuni de

filon memorialistic, cuprinzând mărturii despre anumite evenimente,

trăite de autor, mărturii ce se constituie într-o viziune personală, precum

și descrierea unor momente ale istoriei recente, în forma și percepția

specifică în care i s-au înfățișat având, evident, și unele tente subiective.

Prin mănunchiul de scrieri oferit se relevă o serie de adevăruri,

realități și deziderate ale vâltorii vieții ostășești, trăită de autor la ”cea

mai înaltă tensiune”. Scrierile sale poartă nimbul unei intense și bogate

activități militare, reprezentând, în ansamblu, o retrospectivă

autobiografică, edificatoare pentru disponibilitățile sale intelectuale și

sufletești. Cei ce-l cunosc nu pot să nu fie impresionați de consecvența,

energia și tenacitatea dovedite, cotidian, de autor, și care sunt demne

de invidiat.

28

Scrierile produse (articole, interviuri, mesaje, intervenții, sinteze,

comunicări științifice la diferite manifestări naționale și internaționale)

sunt o mărturie vibrantă a unui caracter puternic, a unui om de acțiune,

care socotește că nimic din ceea ce este rațional nu este imposibil, în fața

căruia nici-o ușă nu poate sta închisă. Tenacitatea, hotărârea și voința sa

sunt demne de urmat!

În țesătura lucrării, prin tot ceea ce comunică demonstrează –fără

putință de tăgadă- că nu este un spirit comod, ci, dimpotrivă, un

iscoditor, un căutător de adevăruri în activitatea cotidiană, în tot ceea ce

întreprinde în colectivitățile aparținătoare, adresând îndemnuri –prin

exemplul personal- sub semnul muncii neostoite, către o mai mare

eficiență socială, criteriu suprem de apreciere pentru orice acțiune

umană.

Căldura învăluitoare a îndemnurilor și acțiunilor sale este deosebit

de folositoare educației și instruirii tineretului, prin cunoașterea istoriei

vechi a neamului românesc, în spațiul geto-dacic, prin relevarea primei

scrieri de la Tărtăria, a primei vetre de foc din Europa, a primelor cuvinte

articulate care s-au materializat, aici, pe aceste meleaguri, în spațiul

carpato-danubiano-pontic, aspecte ce se apropie de o organicitate, ce

trădează sensurile esențiale ale vieții lui.

De asemenea, îndrumă tânăra generație la cunoașterea istoriei

locale, prin prezentarea așezărilor dacice din Teleorman, originile dacice

ale costumului popular, tezaurul de la Peretu, până la organizarea,

compunerea de luptă și recensământul oastei Viteazului Mihai (locul din

județul Teleorman, unde și-a scris oastea –actuala comună Scrioaștea).

Emoționante până la paroxism sunt și paginile dedicate epopeei luptei

conjudețenilor și rolului jucat de localitatea și podul de la Turnu-Măgurele

în operațiile militare desfășurate în timpul Războiului de Independență

(1877-1878), precum și evidențierea eroilor locali căzuți în Războiul

pentru Reîntregirea Neamului (1916-1919), precum și cei peste 5.000 de

eroi teleormăneni ai celui de al Doilea Război Mondial.

Suflu de sinceritate al autorului străbate întreaga lucrare, și învăluie

experiențele bogate de viață în diverse ipostaze, dar toate urmărind să

ofere prezumtivului cititor un exemplu de OM AL CETĂȚII, ancorat în

trebuințele și nevoile comunității căreia îi aparține.

Lucrarea, prin franchețe și optimism, poate fi și un imbold pentru tinerii actanți, pentru cei ce doresc să urmeze cariera ostășească, pentru

29

promovarea profesiei militare și pentru punerea în lumină a frumuseții și exigențelor acesteia.

Și nu în ultimul rând, poate fi utilă și absolvenților de licee și facultăți, în căutarea unor modele de viață și profiluri profesionale.

În concluzie, cartea de față iradiază forța unei conștiințe, un spirit

nou ”spirit al timpului”, ce caută să se autodepășească, până la găsirea

BINELUI, ADEVĂRULUI ȘI FRUMOSULUI, în tot ceea ce întreprinde,

pentru tot ceea ce este valoros și important pentru pentru patrimoniul

cognitiv, pentru oamenii municipiului Alexandria și ai județului Teleorman,

pentru înțelegerea complexă a vremurilor în care trăim, a fenomenului

păcii și a fenomenului războiului, îndeosebi, conștientizându-ne și

amplificându-ne sentimentul patriotismului autentic, cel al prețuirii

valorilor morale ale națiunii, precum și a glorioaselor tradiții de luptă ale

înaintașilor, care au înnobilat și sublimat întotdeauna Armata Română.

General de brigadă (r) Mihail Țăpârlea

Vicepreședinte al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” Fost consilier în Ministerul Apărării Naționale

30

VII. SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN Editura tipoalex, 2016

PREFAȚĂ

Teleorman, nume cu adânci rezonanțe și dimensiuni în istoria neamului nostru, este unul dintre cele mai vechi județe ale țării. Dovada o regăsim în documentul emis la 14 mai 1441 de către domnitorul Țării Românești Vlad Dracul, prin care întărește mănăstirii Glavacioc “satele anume: la Neajlov, ocina lui Berilă și în Butești, ocina lui Micul al lui Baico și în Teleorman, Mircești, pe care a dat-o Radul banul”, aceasta fiind prima mențiune documentară, într-un document românesc, a numelui județului Teleorman.

Situat într-o regiune fertilă de câmpie, beneficiind de drumurile comerciale și terasele râurilor ce îl tranzitau, în Teleorman au luat naștere vetre de sat, care au devenit, în condiții istorice favorabile, importante centre comerciale pentru valorificarea cerealelor și vitelor.

Dezvoltarea relațiilor comerciale în secolul al XIX-lea, după eliminarea monopolului otoman asupra comerțului exterior, a determinat creșterea semnificativă a numărului negustorilor și meseriașilor, în special

31

în Alexandria, Turnu- Măgurele, Zimnicea și Roșiorii-de-Vede, fapt ce a condus la organizare lor și participarea activă la viața economică, socială

și politică. Teleormanul a fost o prezență activă la marile evenimente

din istoria națională. Semnalul Revoluției de la 1848 din Țara Românească a fost tras în

acest județ, de la Islaz. În această localitate teleormăneană, la 9 iunie 1848, Ion Heliade Rădulescu a citit cele 22 de puncte ale “Proclamației de la Islaz”.

Realizarea Unirii de la 24 ianuarie 1859 a produs multă emoție printre locuitorii județului, dovada dragostei pentru Alexandru Ioan Cuza o constituie statuia acestuia din grădina publică a orașului Alexandria, dezvelită la 24 ianuarie 1915.

În timpul Războiului de Independență, județul Teleorman a fost locul de trecere a grosului trupelor rusești peste Dunăre, una din zonele importante unde s-au depozitat muniții și armament și s-au instalat importante centre sanitare ale armatei române, iar Zimnicea și Alexandria au găzduit comandamente rusești.

În lupta pentru făurirea Statului Național Unitar Român, locuitorii Teleormanului au adus o contribuție doosebită, în această zonă având loc lupte crâncene la Ulmuleț, Șoimu, Roșiorii-de-Vede, Drăgănești-Vlașca și

Prunaru, în această ultimă localitate având loc celebra șarjă din 15 octombrie 1916, la care au participat și dorobanții Regimentului 20 Teleorman.

Printre cei căzuți la datorie în Războiul pentru Întregirea Neamului se numără și generalul David Praporgescu, născut la Turnu-Măgurele.

De altfel, Teleormanul a dat neamului românesc o serie de personalități de prestigiu, care au marcat cultura românească.

La Salcia, în 1902 se naște scriitorul, ziaristul și academicianul Zaharia Stancu. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Roșiorii-de-Vede și debuteză în publicistică la Turnu-Măgurele. Jurnalist de forţă şi un poet important, autor al romanului Desculț, a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și director al Teatrului Național.

Comuna Siliștea Gumești și viața satului devin celebre prin scrierile unui alt fiu al Teleormanului, Marin Preda, personalitate marcantă a literaturii române, al cărui roman, Moromeții a dus imaginea satului dincolo de granițele României.

Preotul, prozatorul și poetul Gala Galaction, pe numele său real Grigore Pișculescu, s-a născut la Didești în anul 1879. A fost unul dintre cei care l-au sprijinit pe Tudor Arghezi din punct de vedere material și

literar. Un alt poet, prozator, gazetar și dramaturg de valoare născut pe

plaiuri teleormănene este Miron Radu Paraschivescu.

32

Desigur nu poate fi uitat Alexandru Depărățeanu. Deși a murit la numai 31 de ani a lăsat în urmă o opera literară prodigioasă, iar o școală

generală din Roșiorii-de-Vede îi poartă numele. Dar Teleormanul a dăruit neamului românesc personalități și în alte

domenii. De pe aceste plaiuri a plecat și filozoful Constantin Noica, cel care a întemeiat o adevărată școală filozofică contemporană românească.

Nu trebuie să uităm pe reprezentanții folclorului teleormănean, dintre care două nume vor rămâne în memoria colectivă, Liviu Vasilică și Floarea Calotă, artiști ale căror melodii sunt fredonate cu plăcere de toate categoriile sociale.

Desigur, cei care promovează Teleormanul și valorile sale vor rămâne în memoria colectivă, printre aceștia numărându-se și domnul colonel Viorel Ciobanu, a cărui CARTE DE VIZITĂ o regăsim în acest volum, lucrare prin care domnia sa –prin studiile, articolele și cercetările originale produse- caută să returneze o mică parte din beneficiile primite, aducând în atenția cititorului, printre altele, istoria acestei zone, recunoștința pe care o poartă Teleormanului și oamenilor acestor locuri, unde domnia sa a ales să se formeze în clasele primare, iar apoi a profesat și a desfășurat activitate socială vreme de 35 de ani, ceea ce scoate în relief caracterul deosebit al ofițerului armatei române și patriotismul local de care dă dovadă.

Sunt multe de spus despre Teleorman și fiii săi, dar cei ce doresc să cunoască mai bine istoria acestori locuri, obiceiurile teleormănenilor, modul cum au evoluat de-a lungul istoriei, o pot face cercetând și documentele de arhivă, unde regăsim dovezi palpabile care atestă continuitatea pe aceste meleaguri. Mihai Cătălin Zarzără

Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale

POSTFAŢĂ

Un colectiv de cercetători şi profesori entuziaşti, sub referențierea

științifică a domnilor generali Gheoghe Văduva, Ion-Aurel Stanciu, și

coordonarea domnului general Mihail Ţăpârlea şi a domnului col.r. Viorel

Ciobanu oferă, aşadar, cititorului român şi european interesat o nouă

lucrare dedicată celui mai mare savant pe care poporul român l-a dăruit

ştiinţei şi culturii universale la începutul Epocii Luminilor – „DIMITRIE

CANTEMIR – PUNTE A CUNOAŞTERII ÎNTRE ORIENT SI OCCIDENT”. Sunt

dascăli şi cercetători militari, proveniţi din marile centre universitare şi

ale învăţământului militar Bucureşti, Craiova, Iaşi, Târgu-Mureş, Suceava,

33

Constanţa, Alba-Iulia, Oneşti, Breaza etc., dedicaţi vieţii şi operei marelui

savant, proveniţi din unităţi de învăţământ, cultură şi cercetare care îi

poartă numele şi reuniţi într-o asociaţie programatic denumită Asociaţia

Europeană “Dimitrie Cantemir”.

Obiectivul pricipal al Asociaţiei, care se prezintă prin program şi

realizări în Anexe, ca şi obiectivul principal al volumului, este acela de a

readuce, în sfera de interes a actualelor generţii, viaţa şi opera lui

Dimitrie Cantemir, aşa cum au fost, cu umbre şi lumini, ca model şi sursă

de inspiraţie pentru o analiză politică realistă a momentului istoric pe care

îl trăim şi care are multe din reperele epocii în care Cantemir s-a format,

a gândit, a creat şi a acţionat, inclusiv ca om politic.

„DIMITRIE CANTEMIR - PUNTE A CUNOAŞTERII ÎNTRE ORIENT SI

OCCIDENT” nu este o operă exhaustivă. Este o culegere de studii şi

articole de specialitate, care încearcă să abordeze toate laturile

personalităţii domnului-cărturar, a cărturarului-domn şi, în primul rând,

remarcabilele sale contribuţii în cercetarea istorică, sociologică, filosofică,

etnografică, geografică, dar şi geopolitică şi geostrategică a epocii sale.

În acelaşi timp, volumul analizează şi epoca, de un acut grad de

periculozitate pentru poporul român, epocă în care încep marile răşluiri

teritoriale pe seama sa, operate de Imperiul Romano-German şi Imperiul

Rus, şi în care atitudinea otomanilor faţă de românitatea nord-dunăreană

se schimbă.

În regres după asediul Vienei (1683), sultanii renunţă la doctrina

statului universal Casa Islamului recunoscând oficial, după 1699, şi

existenţa altor state şi înţeleg, pentru salvarea Porţii, necesitatea

constituirii unui stat românesc puternic la Dunăre, ca tampon sau scut în

calea expansiunii ruso-germane spre Mediterana. Aceasta este

schimbarea majoră, care i-a scăpat lui Dimitrie Cantemir, strict ancorat în

mentalul românesc al momentului său istoric. Dacă a analizat corect

Creşterea şi descreşterea puterii otomane, anunţând românilor şi

Occidentului sfârşitul Imperiului Otoman, el nu a intuit potenţialul pericol

reprezentat de Rusia. Un pericol pe care, la data aceea, fermecat de

calităţile lui Petru I, un stăpânitor care lupta pentru scoaterea ruşilor din

starea reală de înapoiere faţă de Occident, nu avea cum să-l prevadă, dat

fiind faptul că noul competitor la stăpânirea spaţiului românesc, avea să-

şi dea “arama pe faţă” abia în cursul războiului ruso-germano-turc din

1736-1739, când a renunţat la masca solidarităţii ortodoxe, dovedindu-

se, potrivit lui Ion Neculce, un adversar mai crud şi mai rapace decât

34

fuseseră vreodată otomanii şi tătarii. La data aceea, însă, Dimitrie

Cantemir îşi ocupase demult locul printre “nemuritori“, urmaşii săi

deveniseră generali şi exponenţi ai politicii ţariste în spaţiul românesc şi

majoritatea celor 4000 de români care îl urmaseră în exil în zona

Harkovului se încovoiase sub cnutul noului stăpân. Pentru elita care l-a

urmat, însă, şocul a fost atât de puternic încât mulţi dintre boierii exilaţi,

în frunte cu hatmanul Ion Neculce, s-au întors în ţară pentru a-şi preveni

compatrioţii asupra intenţiilor reale ale “fratelui mai mare” ortodox.

Alianţa cu ruşii, solutia gândită şi aleasă de Cantemir, s-a dovedit

dezastruoasă pentru români. La fel, soluţia boierimii muntene de a

coopera cu germanii. Soluţia Brâncoveanu, de echilibru între marile puteri

s-a dovedit extrem de riscantă pentru promotori. Care ar fi fost răspunsul

corect căutat de generaţia Cantemir?

Poate va fi descoperit de actualele generaţii de români, în împrejurări

externe extrem de asemănătoare, dacă vor sti să înveţe ceva din

căutările şi experienţa înaintaşilor. Şi acesta este scopul ultim al

prezentului volum. Să înarmeze actualele tinere generaţii de români cu

armele cunoaşterii, bazată pe experienţa acumulată de părinţii şi părinţii

părinţilor lor.

Cele 30 de studii şi articole ale lucrării pe care Asociaţia Europeană

“Dimitrie Cantemir” le oferă cititorului, ca şi materialul bogat din Anexe

sunt menite, aşadar, să trezească mult prea grăbitelor actuale tinere

generaţii de români şi europeni, în genere, gustul pentru cercetarea

autentică, în scopul cunoaşterii, pentru adevăr şi prin asumarea

contribuţiei înaintaşilor la cultura, civilizaţia şi aspiraţiile politice

europene, a realizărilor şi erorilor comise de acestea în împrejurări

asemănătoare, să le faciliteze găsirea soluţiior optime pentru

revitalizarea, prin acţiune comună, a continentului care, timp de peste

două milenii, a determinat politica planetei, soarta poparelor, culturilor şi

civilizaţiilor şi însăşi evoluţia umanităţii.

Mircea Dogaru Colonel în rezervă, doctor în istorie militară, specialitatea „Istorie

militară antică, medievală şi arheologie”, membru în Consiliul Director al Asociaţiei Europene „Dimitrie

Cantemir”.

35

APRECIERE

De un patriotism demn de cele mai strălucitoare stele și un interes

deosebit pentru cultura locală și națională, colonelul Viorel Ciobanu, mândru de locul în care s-a format și a profesat vreme patru decenii, este unul din cei care și-a făcut judetul cunoscut și recunoscut prin activitatea sa.

Militar de carieră și licentiat în științe matematice, colonelul Viorel Ciobanu si-a organizat mintea, si-a desăvârșit gândirea și logica, în clasele primare și gimnaziale la Școala generală nr.1 Turnu-Măgurele și Școala generală nr. 2 din Alexandria, si-a conturat apoi personalitatea la Liceul militar ”Dimitrie Cantemir” din Breaza și Școala de Artilerie de la

Sibiu si a pornit ulterior pe drumul cunoasterii avansate prin munca de cercetare științifică.

Transpusă în lucrări, activități științifice și cărți, munca de-o viată, a acestui om de cunoaștere și învățare, este impresionantă. Domeniile la care se face referire în acestă scriitură sunt deosebit de multe și interesante, cartea de față fiind o adevarată incursiune în lumea fascinantă a culturii.

Pentru că o parte din publicațiile sale am avut plăcerea să le parcurg încă de la aparitie și să-mi dau seama de nivelul preocupărilor, de capacitatea de cuprindere și înțelegere a problemelor majore ale lumii în

care trăim, am răspuns cu plăcere invitației de a face câteva referiri la acest volum, cu mândrie intitulat ”SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN”.

Un volum al cărui cuprins are șase pagini se recomandă singur!

Diseminarea în scopul informării publicului larg a cunoștințelor și

experiențelor personale despre unele teorii, concepții și concepte

moderne sunt: opiniile sale privind introducerea matematicii nuanțate în

procesul conducerii militare; aplicațiile inteligenței artificiale în domeniul

militar; formele structurale, tehnico-materiale și conturul ecologic în

conflictele beligene actuale; ordinea prestabilită și ordinea circumstanțială

în acțiunea militară și socială; procesele sociale și securitatea lor

informațională; conexiunile războiului cibernetic cu inteligenta artificială;

viața ca o expresie a informaționalului; strategia militară și socială

actuală, precum și unele aspecte ale evoluției relațiilor internaționale de

astăzi.

În special, studiile și cercetările autorului abordează o tematică de

absolută noutate și de mare interes pentru specialiști, dar și pentru

publicul larg. Problematica acestora cuprinde: raportul rutină-creativitate

în exercitarea comenzii militare; timp și contratimp, dimensiuni ale

acțiunilor sociale; modelarea matematică în conducerea militară; rolul

36

ciberneticii și informaticii în domeniul militar și medical; viața și viața

artificială; stabilitate, mobilitate și flexibilitate în activitatea actanților;

strategii sociale și umane în societatea globalizată etc. Toate aceste

subiecte abordate contribuie la ridicarea valoarii lucrării și îi dau

originalitate.

Trecerea de la știinta armatei la știintele de vârf ale vremurilor pe care le trăim, la aplicatiile lor tehnice și pragmatice, de la filosofie la medicină, de la cunoaștere la consonantism, de la tempologie la ecologie și implicațiile ei în lumea contemporană este un firesc al gândurilor și cunoștințelor autorului Viorel Ciobanu.

Sinergia scrierilor sale conduce la constituirea lor într-un original și

reprezentativ corpus de teze, idei, concepte, chiar pionier al unor teorii

cum ar fi cea a cunoașterii vizionare și definirea unei noi discipline,

VIZIONICA, care interferează elementele obiective ale vieții cu cele

subiective, cu parapsihologia si paranormalul, a fenomenelor

predominant bioinformaționale cu cele energetice și de medium-

tehnicum.

Cu spiritul investigatiei si al cultivării relațiilor cu oameni de certă valoare științifică, de comunicare și aprofundare, colonelul Viorel Ciobanu

le dedică capitolul ,,CONVORBIRI CU DIFERITE PERSONALITĂȚI “ în care sunt propuse teme de interes deosebit, precum:

rolul medicinii, antropologiei, a științelor de graniță și a interdisciplinarității în contemporaneitate (Convorbire cu academicianul Victor Săhleanu);

direcțiile și tendințele actuale în științele socio-umane și comportamentale ale secolului XXI (Convorbire cu filosoful Lucian Culda);

studiul istoriei vechi naționale și europene, interactiunea om-natură-artifex, pașii organizării științelor, personalități românești

remarcabile în domeniul științelor electrice, buclele cibernetice Conta, cosmogonia informațională (Convorbire cu prof. univ. dr. Ing. Margareta Adela Simonescu);

problematica securității informațiilor în domeniul militar și social, raportul dintre risc și securitate, conceptul de securitate deplină, modelare-simulare-identificare sisteme, conducerea proceselor tehnice și economice, comunicare-negociere-mediere (Convorbire cu generalul Gheorghe Ilie);

fenomenul războiului și păcii, agresivității și violențelor din zilele

noastre, triada război-terorism-criminalitate, globalizarea și implicațiile sale, forțele speciale în Armata României, operațiile

37

postconlict (Convorbire cu domnul col. r. prof. univ. dr. Lucian Stăncilă);

problematica timpului sub aspect filosofic și fizic, divinitatea și nedumeririle despre aceasta, receptarea operei lui Cioran etc (Convorbire cu domnul colonel. R. Anghel Hoțu);

vechimea și perenitatea neamului românesc pe aceste meleaguri, studiul limbii și civilizației autohtone (Convorbire cu cercetătorul Liviu Teleoacă). Ultimul capitol lucrării este dedicat carților publicate ca autor si

coautor. Opera colonelului Viorel Ciobanu, temele militare si umane abordate,

sunt pansamente sterile puse pe multele răni deschise ale omului și ale omenirii.

Cu respectul cuvenit, pentru tot ce a făcut spre binele şi frumosul culturii, a comunității locale îmi exprim întreaga prețuire și dedic colonelui Viorel Ciobanu și colaboratorilor săi, versurile: ,,Argintul brazilor cărunți / Depus pe fruntea milenară / Și azi vorbește despre mulți, / Care-au slujit această țară./.../…/ Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi / Istoria nemuritoare!”/ (din poezia ,,Argintul brazilor cărunți”- Virginia Vini Popescu - vol. ,,INTRE PORTI DE UNIVERS”-Editura

Anamarol, 2016 ).

PROFESOR DOCTOR VIRGINIA POPESCU

38

VIII. TELEORMAN. NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ

Editura Tipoalex, 2018 Coautor Constantin Ucrain

ARGUMENT

„Iubirea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat”

Napoleon Bonaparte Apariția oricărei cărți despre județul Teleorman este rază de lumină

în confruntarea cunoașterii cu trecerea inexorabilă a timpului, iar paginile din această lucrare, pe care v-o propunem pentru studiu, reprezintă o contribuție semnificativă într-o secvență specială a patrimoniul personalităților naționale pentru care aceste meleaguri au însemnat „acasă”.

Cu o istorie milenară care a traversat fără oprire tumultul veacurilor, Teleormanul - binecuvântatul teritoriu de la extremitatea sudică a spațiului geografic românesc, atestă prin mărturiile arheologice pe care

39

le-a păstrat de-a lungul timpului, existența culturii naționale pe aceste meleaguri, în strânsă legătură cu locul distinct al teleormănenilor în

istoria acestui popor și universul spiritualității românești. Descoperirile arheologice făcute pe terasa Dunării la Ciuperceni

pentru paleoliticul românesc și european, sau cele ale așezărilor getice de la Albești, Trivalea-Moșteni și Orbeasca de Sus, sau cetatea dacică de la Lunca, sau Limesul Transalutan ce traversează județul de la Sud la Nord apărat cu fortificațiile romane de la Putineiu, Roșiorii de Vede și Scrioaștea sunt semne ale permanenței, ce vorbesc de o istorie milenară păstrată pe aceste meleaguri.

Aici viața s-a desfășurat neîntrerupt printre codrii seculari, locuitorii

integrându-se organic în istoria națională adesea fiind prinși în fapte de arme, cum sunt cele din vremea glorioaselor domnii ale lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Radu de la Afumați și Mihai Viteazul. Și iată de ce, izvoarele istorice naționale scrise atestă existența acestui județ în prima jumătate a secolului al XV-lea.

Spațiul geografic cuprins între râurile Olt, Vedea și fluviul Dunărea a

devenit parte a istoriei și spiritualității naționale și datorită înfăptuirilor născute prin truda, care nu e adesea la vedere, a scriitorilor, publiciștilor,

medicilor, oamenilor de știință, artiștilor, interpreților și, nu în ultimul rând, a personalităților militare din rândurile armatei, jandarmeriei, poliției, pompierilor.

Volumul „Teleormanul. Nume intrate în Istoria Militară Românească” aduce informații noi în domeniul militar, domeniu în care județul se poate mândri cu oameni care se regăsesc în toate evenimentele importante din istoria modernă a României. Lucrarea este cu atât mai valoroasă întrucât vine în completarea preocupărilor teleormănene și prin monumentele ce le regăsim în fiecare localitate,

pentru cinstirea eroilor neamului și păstrarea amintirii acestora, ca un foc viu în inimile generațiilor care le-au urmat.

Acum, la 100 de ani de la mărețul act de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, îmi exprim speranța că după parcurgerea acestui volum dedicat personalităților militare teleormănene veți înțelege mai bine ce a însemnat acest județ pentru întreaga Românie, ne veți deveni mai apropiați, veți dori să cunoașteți mai îndeaproape oamenii de aici și aceste meleaguri, devenind colaboratorii noștri pentru promovarea acestui colț de țară, ca loc al bucuriei și speranței.

Dănuț Ionel Cristescu

Președintele Consiliului Județean Teleorman

40

PREFAȚĂ

Teleorman, nume cu adânci rezonanțe și dimensiuni în istoria neamului nostru, este unul dintre cele mai vechi județe ale țării. Dovada o regăsim în documentul emis la 14 mai 1441 de către domnitorul Țării Românești Vlad Dracul, prin care întărește mănăstirii Glavacioc “satele anume: la Neajlov, ocina lui Berilă și în Butești, ocina lui Micul al lui Baico și în Teleorman, Mircești, pe care a dat-o Radul banul”, aceasta fiind prima mențiune documentară, într-un document românesc, a numelui județului Teleorman.

Situat într-o regiune fertilă de câmpie, beneficiind de drumurile comerciale și terasele râurilor ce îl tranzitau, în Teleorman au luat naștere vetre de sat, care au devenit, în condiții istorice favorabile, importante centre comerciale pentru valorificarea cerealelor și vitelor.

Dezvoltarea relațiilor comerciale în secolul al XIX-lea, după eliminarea monopolului otoman asupra comerțului exterior, a determinat creșterea semnificativă a numărului negustorilor și meseriașilor, în special în Alexandria, Turnu- Măgurele, Zimnicea și Roșiorii-de-Vede, fapt ce a condus la organizare lor și participarea activă la viața economică, socială și politică.

Teleormanul a fost o prezență activă la marile evenimente din istoria națională.

Semnalul Revoluției de la 1848 din Țara Românească a fost tras în acest județ, de la Islaz. În această localitate teleormăneană, la 9 iunie 1848, Ion Heliade Rădulescu a citit cele 22 de puncte ale “Proclamației de la Islaz”.

Realizarea Unirii de la 24 ianuarie 1859 a produs multă emoție printre locuitorii județului, dovada dragostei pentru Alexandru Ioan Cuza o constituie statuia acestuia din grădina publică a orașului Alexandria, dezvelită la 24 ianuarie 1915.

În timpul Războiului de Independență, județul Teleorman a fost locul de trecere a grosului trupelor rusești peste Dunăre, una din zonele importante unde s-au depozitat muniții și armament și s-au instalat importante centre sanitare ale armatei române, iar Zimnicea și Alexandria au găzduit comandamente rusești.

În lupta pentru făurirea Statului Național Unitar Român, locuitorii Teleormanului au adus o contribuție doosebită, în această zonă având loc lupte crâncene la Ulmuleț, Șoimu, Roșiorii-de-Vede, Drăgănești-Vlașca și Prunaru, în această ultimă localitate având loc celebra șarjă din 15 octombrie 1916, la care au participat și dorobanții Regimentului 20 Teleorman.

Printre cei căzuți la datorie în Războiul pentru Întregirea Neamului se numără și generalul David Praporgescu, născut la Turnu-Măgurele.

41

De altfel, Teleormanul a dat neamului românesc o serie de personalități de prestigiu, care au marcat cultura românească.

La Salcia, în 1902 se naște scriitorul, ziaristul și academicianul Zaharia Stancu. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Roșiorii-de-Vede și debuteză în publicistică la Turnu-Măgurele. Jurnalist de forţă şi un poet important, autor al romanului Desculț, a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și director al Teatrului Național.

Comuna Siliștea Gumești și viața satului devin celebre prin scrierile unui alt fiu al Teleormanului, Marin Preda, personalitate marcantă a literaturii române, al cărui roman, Moromeții a dus imaginea satului dincolo de granițele României.

Preotul, prozatorul și poetul Gala Galaction, pe numele său real Grigore Pișculescu, s-a născut la Didești în anul 1879. A fost unul dintre cei care l-au sprijinit pe Tudor Arghezi din punct de vedere material și literar.

Un alt poet, prozator, gazetar și dramaturg de valoare născut pe plaiuri teleormănene este Miron Radu Paraschivescu.

Desigur nu poate fi uitat Alexandru Depărățeanu. Deși a murit la numai 31 de ani a lăsat în urmă o opera literară prodigioasă, iar o școală generală din Roșiorii-de-Vede îi poartă numele.

Dar Teleormanul a dăruit neamului românesc personalități și în alte

domenii. De pe aceste plaiuri a plecat și filozoful Constantin Noica, cel care a întemeiat o adevărată școală filozofică contemporană românească.

Nu trebuie să uităm pe reprezentanții folclorului teleormănean, dintre care două nume vor rămâne în memoria colectivă, Liviu Vasilică și Floarea Calotă, artiști ale căror melodii sunt fredonate cu plăcere de toate categoriile sociale.

Desigur, cei care promovează Teleormanul și valorile sale vor rămâne în memoria colectivă, printre aceștia numărându-se și domnul colonel Viorel Ciobanu, a cărui CARTE DE VIZITĂ o regăsim în acest volum, lucrare prin care domnia sa –prin studiile, articolele și cercetările originale produse- caută să returneze o mică parte din beneficiile primite, aducând în atenția cititorului, printre altele, istoria acestei zone, recunoștința pe care o poartă Teleormanului și oamenilor acestor locuri, unde domnia sa a ales să se formeze în clasele primare, iar apoi a profesat și a desfășurat activitate socială vreme de 35 de ani, ceea ce scoate în relief caracterul deosebit al ofițerului armatei române și patriotismul local de care dă dovadă.

Sunt multe de spus despre Teleorman și fiii săi, dar cei ce doresc să cunoască mai bine istoria acestori locuri, obiceiurile teleormănenilor,

modul cum au evoluat de-a lungul istoriei, o pot face cercetând și documentele de arhivă, unde regăsim dovezi palpabile care atestă continuitatea pe aceste meleaguri.

42

Mihai Cătălin Zarzără

Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale

POSTFAȚĂ

„TELEORMAN.

NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ” –

O NOUĂ STEA A COLONELULUI VIOREL CIOBANU ȘI A GENERALULUI CONSTANTIN UCRAIN

Motto: Am datoria de-a cinsti, Prin versul meu de închinare, Pe cei ce veșnic vor clădi Istoria nemuritoare.

Pe vechi coloane de granit Rămâne falnic templul lor, Al celor care au pătimit Pentru un neam nemuritor.

Promptitudinea cu care am răspuns invitației autorului -Colonelul

Viorel Ciobanu- de a-i lectura cartea „TELEORMAN. NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ”, pe care a realizat-o împreună cu Generalul Constantin Ucrain, și am nota părerile despre ea are izvorul în adâncul meu, în respect. Este vorba despre respectul pe care-l

port celor care au slujit și slujesc patria sub semnul jurământului militar și respectul pentru noblețea acelora care, recunoscându-le meritele, îi așază la locul cuvenit, ajutând, astfel, la întregirea adevărului istoric, la realizarea unui act cultural și educativ de valoare.

Sub rezerva că ierarhizarea valorică a celor prezentate de autori revine specialiștilor din domeniu și istoricilor, voi prezenta punctul de vedere al unui cititor cu dragoste de țară.

Colonelul Viorel Ciobanu și generalul Constantin Ucrain vin cu o carte document, esențializată, reprezentativă pentru domeniul respectiv, în

fața căreia rămâi cu răsuflarea tăiată când ți se prezintă faptele de excepție ale celor mai valoroși ofițeri superiori ai armatei române născuți în județul Teleorman.

43

Parcurgându-i paginile, m-am simțit părtașul unui fior istoric. Cele citite mi-au mângâiat sufletul cu mătasea mândriei că sunt româncă.

Stilul în care este realizată este științific, riguros, pe baza documentelor, fără interpretări inutile sau nejustificate. Numeroasele surse de documentare dovedesc strădania autorilor de a cuprinde realitatea în forma ei cât mai amplă.

După cuvântul de deschidere și câteva date generale despre județul Teleorman, apare un conținut bogat, structurat în 8 părți, despre: „Miniștrii de război ai României” , „Șefi și locțiitori ai statului major general”, „Șefi de stat major și locțiitori ai categoriilor de arme”, „Comandanți de mari unități și unități”, „Comandanți de instituții militare de învățământ”, „Învățământ, Cultură, Educație” , „Medici militari”, „Veterani de război”.

Cartea „TELEORMAN. NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ” este un adevărat dicționar bio-bibliografic, în care am fost plăcut surprinsă să găsesc și numele unei doamne: general-locotenent Ileana Chiriță.

Militarii de carieră prezentați în filele ei provin din toate zonele județului, din orașele lui, dar și din localități dintre cele mai puțin cunoscute. Acest lucru arată potențialul extraordinar al județului Teleorman, dacă ne gândim la înaltele grade militare purtate de ei, la

funcțiile și misiunile încredințate. În multe familii de ofițeri, cariera militară a reprezentat o tradiție.

Meritul colonelului-autor Viorel Ciobanu este multiplicat de dăruirea sa față de Teleormanul care, deși nu-i este natal, totuși îl iubește, despre care scrie cu pasiune, județ în care și-a îndeplinit sarcinile militare de la absolvirea studiilor până la trecerea în rezervă.

Citind această carte m-a încercat și gândul trist că nu reușim niciodată să facem pentru înaintașii noștri și pentru oamenii de valoare cât ar merita.

Cei doi autori, prin cartea lor, au șters o parte din această neputință și din uitarea care se așterne învingătoare când îi lăsăm nepomeniți.

Ca fiică de veteran al celui de-al Doilea Război Mondial (Anton Alexandrescu – (1916-1992) – născut în Scurtu-Mare, Teleorman, Cavaler în Garda Călare) și strănepoata bunicului- erou secerat în Șarja de la Prunaru (Constantin Rădoi) nu pot uita niciodată istoria neamului meu și nu pot trece pe lângă „Cimitirului Eroilor de la Prunaru” fără să port un moment de reculegere la statuia din fața lui.

Este dureros să amintesc că, din familia mea, rude apropiate, frați și cumnați ai tatălui meu - „cei care au dus războiul” - au rămas „pe

câmpul de luptă în Basarabia” (fratele tatălui meu- Stelian Alexandrescu) sau au venit acasă schilodiți de gloanțe ori purtători de schije în trup. Frumoșii tineri, falnici și sănătoși, plecați în lupta pentru

44

țară, loviți de tragedia vieții au rămas imobilizați pe viață (cazul unchiului meu -Petre Iorgulescu- invalid de război ), sau și-au oblojit durerea

schijelor și suferința situației lor până la moarte (fratele tatălui meu -Alexandru Alexandrescu- „luptător pe ambele fronturi”, medaliat).

Cu doi ani în urmă, dintr-un prezidiu în care mă aflam lângă colonelul Viorel Ciobanu, cu ocazia lansării cărții „Amintiri din tranșee” a autorului teleormănean Gheorghe Olteanu, m-am destăinuit pentru prima dată publicului, pe această temă, spunând:

„Sunt fiică de veteran! Cu ochii umezi și inima zbătându-se de emoție am retrăit, de sute de

ori, alături de familie, scene ale celui de-al Doilea Război Mondial, descrise cu un talent deosebit și cu detaliile care au rămas întipărite pe veci în mintea și inima tatălui meu, Anton Alexandrescu, soldat al Armatei Române, participant la ceea ce a fost și a rămas, până la ultima-i clipă, evenimentul marcant al vieții lui.

Însă, plecarea la cele veșnice mi-a rănit sufletul și mi l-a sărăcit. Am rămas fără amintirile pe care numai el avea puterea și răbdarea să mi le țină vii. Poate că le tălmăcește și acum cu leatul și cu frații sosiți la cer înaintea sa, grăbiți de schijele cu care s-au întors la vatră. A luat cu el pentru vecie, printre altele, și povara luptelor din tranșee.”

… „Din păcate, despre veteranii care nu mai sunt în viață nu se scrie în cartea „Amintiri din tranșee”,

„Sper într-o întregire a memoriei Teleormanului!”. Pentru toți eroii, pentru cei rămași pe câmpul de luptă, pe pământ

românesc sau străin, pentru cei necunoscuți dar renumiți prin faptele lor, pentru cei cuprinși doar în statistici, îmi croiesc în gând o biblie a nemuririi neamului românesc, din care las cititorului câteva strofe ale grupajului poetic intitulat „ECOUL NEMURIRII”, pe care l-am așezat, cu smerenia cuvenită, la loc de cinste, în cartea „ÎNTRE PORȚI DE UNIVERS” a cărei cerneală s-a uscat de doi ani:

S-A ÎNTORS C-O STEA, RANIȚA TA

Soldatule! Simbol de țară, Plecat în lupte-mbărbătat! Eu ți-am dorit o primăvară, Dar gloanțele te-au secerat.

45

S-a întors c-o stea ranița ta, Soldatule iubit de Zei.

Într-un catarg s-o ridica, Când tu te vei uni cu ei.

Va flutura drapelul țării, Vei fi slăvit și decorat, Trecut în cartea neuitării, Tu vei rămâne neplecat.

Soldatule, simbol de țara! Eu nu te mai pot ajuta, Dar voi sădi în primăvară Un brad în nemurirea ta.

ȘARJA DE LA PRUNARU

( Bunicului meu )

Mă doare ziua înnegrită, Când vieții i se taie dreptul, Când țara este ciopârțită, Când sabia zdrobește pieptul.

Un glas de colonel răsună, Apare regimentu-n stele, Șarja Prunaru se răzbună, Soldații strălucesc în ele.

Imnul se-nalță către Cer, Statuia-și pleacă fruntea lată, Prin ea vorbește-un cavaler Cu vocea calmă, măsurată.

Trăi-vom într-o altă lume Prin jertfa noastră săvârșită, Șarja Prunaru e un nume, Pentru o țară reîntregită!

46

MAI SCÂRȚÂIE UN CAR CU BOI

Mai scârțâie un car cu boi, Și-acum, în amintirea mea. Stăpânii i-au rămas eroi Pe câmp, în Basarabia.

La casa carului atârnă, Și-acum, în amintirea mea O cruce, un ștergar, o strună O încercare mult prea grea.

Din carul vechi cu boi greoi, Din cruce, din ștergar și strună, Din încercarea pentru noi Se trage seva mea cea bună.

TEMPLUL

Pe vechi coloane de granit Rămâne falnic templul lor,

Al celor care au plătit Pentru un neam nemuritor.

Pe el se sprijină Pământul, Cerul întreg cu bolta sa, Din el răsună azi cuvântul Și sfatul, când viața ni-i grea. Un gând nebun de nopți pustii,

Adesea-n zborul lui îmi spune, Să las avere, la copii, Templul frumos ce se impune.

NEMURITORII

Eu cred în nemurirea lor,

Le simt în mine trăinicia. Sufletul lor îmi e izvor

Și-mi dăruiește veșnicia.

Încerc, de dragul lor, de dor,

47

Către urmași o plecăciune, Să facă nemurirea lor

Icoană pentru rugăciune.

Și mă mai rog ca nemurirea Acestui neam nemuritor, Să-i fie veșnică menirea, Să mor în locul tuturor!

Prof. dr. VIRGINIA POPESCU

IX. DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI

Editura Universul Academic Co-coordonator Mircea Dogaru

48

CUVÂNT CĂTRE CITITORI

Prezentul volum vede lumina tiparului grație osârdiei și entuziasmului domnului colonel (r.) Viorel Ciobanu, secretarul general al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. O Asociație care grupează în primul rând cadre didactice din învățământul preuniversitar și universitar, care își desfăsoară activitatea în instituții ce poartă numele marelui savant român, dar și studenți și absolvenți ai acestor instituții, muzeografi, cercetători știițifici militari și civili, clerici, oameni de cultură pasionați de istorie și care consideră că, prin Dimitrie Cantemir, românii și-au afirmat, la cumpăna veacurilor XVII și XVIII, dreptul de a fi considerați ctitori de cultură și civilizație, egali între egalii popoarelor Europei și lumii, care și-au adus contribuția notabilă la evoluția umanității.

Între realizările de excepție ale Asociației Europene „Dimitrie Cantemir” se numără lansarea în 2016, la Editura Pro Universitaria a volumului de contribuții științifice:

”DIMITRIE CANTEMIR, PUNTE A CUNOAȘTERII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT. STUDII ȘI ARTICOLE”,

căruia i-am pus la dispoziție nu numai câteva dintre rezultatele unei îndelungate activități de cercetător știițific, dar și întreaga noastră experiență de redactor de carte. Dacă volumul își va fi împlinit menirea, o veți putea mărturisi nu domniile voastre, ci viitoarele generații de români, după ieșirea din marasmul vieții pe care o suportă cele actuale, sub presiunea prea numeroşilor „latrones gentium” (hoţi de popoare), care vor să ne ia totul, dându-ne în schimb, sclipitoarele iluzii ale integrării în NICIUNDE și în NICĂIERI!

Toți românii visează, toți românii aspiră să ajungă la „stele”, ca încă nedreptățitul Traian Vuia, dar, din ce în ce mai puțini se încumetă astăzi să și clădească ceva. Din fericire, membrii Asociației Europene „Dimitrie Cantemir” sunt oameni hotărâți să și facă, să lase „cărămida” lor de contribuție culturală la marea construcție europeană începută, cândva, de strămoșii noștri romani și continuată de figuri ilustre ca Dimitrie Cantemir. De aceea, solicitarea de a sprijini și acest volum ne-a produs o reală placere, cu atât mai mult cu cât studiile truditorilor cercetători „cantemiriști” au în vedere, de data aceasta, nu numai restituirea dimensiunii europene și universale a mentorului lor, ci și contribuția la marele eveniment care ar fi trebuit să preocupe în 2018 mințile tuturor românilor – ÎMPLINIREA A 100 DE ANI DE LA REALIZAREA MARII UNIRI.

49

Un deziderat pentru care s-au sacrificat, luptând secole de-a rândul, milioane de români! O victorie superbă a voinței noastre naționale pe care, în mod inexplicabil, în chiar ANUL CENTENARULUI și politica și diplomația românească par să o arunce în uitare și în derizoriu.

Asociația Europeană „Dimitrie Cantemir” vă pune, așadar, la dispoziție, stimați cititori ai vremurilor ce vor veni, prin prezentul volum, câteva crâmpeie de trăire românească autentică, reconstituind parte din faptele, gândurile, truda și realizările generaţiei lui Dimitrie Cantemir şi ale urmașilor săi, care au clădit, treaptă cu treaptă, România lui 1 DECEMBRIE 2018. Cu rugămintea de a citi, de a înțelege și de a încerca să izbândiți mai mult decât am reușit NOI, cei de astăzi, să vă lăsăm moștenire!

Col. (r) dr. Mircea Dogaru

DESPRE

,,DIMITRIE CANTEMIR

ŞI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR” PROF. DR. VIRGINIA POPESCU

MOTTO:

„Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod

moldovean, academicean berlinez, prinț rus, cronicar român,

cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un

Lorenzo de Medici al nostru .”

(George Călinescu)

Anul 2018, care a rotunjit un secol de la cel mai important

eveniment istoric al românilor, de la formarea României Mari, a

fost marcat de oamenii de cultură în multe şi variate moduri.

Ca scriitor, am fost impresionată de studiile istorice şi de antologiile

de proză şi poezie, apărute cu acest prilej la editurile din ţară.

50

Ca fiică de veteran, cu profunde trăiri patriotice, cu străbunic căzut

în ,,Şarja de la Prunaru”2, mi-am aplecat atenţia asupra studiilor

istorice.

Prin bunăvoinţa unei vechi cunoştinţe, un slujitor al Armatei

Române, patriotul teleormănean, col.(r).Viorel Ciobanu, am intrat în

posesia volumului

,,DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI

MARII UNIRI”,

apărut la editura ,,Universul Academic”, 2018. Coordonatorii lui au fost

col. (r). dr. Mircea Dogaru şi col. (r). Viorel Ciobanu, secretarul

general al Asociaţiei Europene „Dimitrie Cantemir”, sub egida

căreia a apărut cartea.

Am fost pusă în faţa unei complexe culegeri de cercetări

istorice tematice, realizate de specialişti, care, fiecare sau

împreună cu grupul de lucru, şi-au adus rezultatul muncii de luni

şi ani, condensat în paginile de excepţie ale lucrărilor ştiinţifice

publicate aici.

O carte care te trece, ca cititor, cu fiecare filă prin istoria neamului tău este interesantă şi impresionantă. Interesantă pentru că face referire la etapele fundamentale ale istoriei şi impresionantă prin faptul că scrierile sunt ale specialiştilor, ale cercetătorilor din domeniu, sunt asumate, justificate, critice, sunt conform documentelor.

Personalitatea centrală a volumului este cea a cărturarului Dimitrie Cantemir.

În realizarea valoroasei culegeri de date istorice, şi-au adus contribuția membrii Asociaţiei Europene „Dimitrie Cantemir”, ,,O Asociație care grupează în primul rând cadre didactice din învățământul preuniversitar și universitar, care își desfăşoară activitatea în instituții ce poartă numele marelui savant român, dar și studenți și absolvenți ai acestor instituții, muzeografi, cercetători științifici militari și civili, clerici,

2 A fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în localitatea Prunaru din județul Teleorman, în

timpul campaniei din anul 1916, a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfășurat în perioada 15/28 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat victoria forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Regimentul 2 Roșiori Bârlad și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 217 Infanterie germană. A făcut parte din acțiunile militare care au avut

loc în operația de pe Argeș și Neajlov. Şarja cavaleriei române în faţa mitralierelor germane poate fi comparată, păstrând desigur proporţiile, cu evenimente similare ale istoriei precum: „the charge of the light brigade” dată de armata britanică împotriva tunurilor ruse în bătălia de la Balaklava (Războiul Crimeei) sau cu asaltul ulanilor polonezi împotriva tancurilor naziste din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

51

oameni de cultură pasionați de istorie și care consideră că, prin Dimitrie Cantemir, românii și-au afirmat la cumpăna veacurilor XVII și XVIII, dreptul de a fi considerați ctitori de cultură și civilizație, egali între egalii popoarelor Europei și lumii, care și-au adus contribuția notabilă la evoluția umanității.” ( Col. ( r). dr. Mircea Dogaru – ,,Cuvânt către cititori” ).

Cartea este o ,,carte a cărţilor”, fiecare capitol fiind denumit ,,carte”, astfel:

CARTEA ÎNTÂI – ”DESPRE UNITATEA ROMÂNILOR”;

CARTEA A DOUA – ”NOI CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA EPOCII

,,DIMITRIE CANTEMIR” ŞI A ROLULUI SĂU ÎN CTITORIREA

UNITĂŢII ROMÂNEŞTI”;

CARTEA A TREIA – ”,,POHTA CE-AM POHTIT!” MAREA UNIRE A

ROMÂNILOR. TREPTE ALE ÎMPLINIRII”;

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE - ,,DIMITRIE CANTEMIR ŞI ŢARA

ROMÂNILOR LA CEAS ANIVERSAR”” ;

ANEXE.

După ,,Cuvântul către cititori”, în pagina intitulată ,,Spre luare

aminte”, apar înţelepciunile lui Dimitrie Cantemir din ,,Descrierea Moldovei”: ,, Iubirea de patrie insistă şi porunceşte să încărcăm cu laude acel popor, în care ne-am născut şi să recomendăm pe locuitorii unei ţări care ne-a dat viaţă. Se opune însă spiritul de adevăr şi ne opreşte să afirmăm cele ce dreapta judecată ne stăruieşte că sînt de reprobat. În adevăr va fi mai folositor pentru patrie, ca să se puie sincer sub ochii locuitorilor ei acele defecte de care sunt plini, decît să fie înşelaţi cu o linguşire măgulitoare şi cu o scuză dibace, încît să creadă că sînt împlinite de dînşii corect cele ce toată lumea de pe glob, crescută în moravuri mai fine, condamnă”.

Am citit şi recitit frazele autorilor, notându-mi spre păstrare

lucruri care reprezintă informaţii ştiinţifice de excepţie, pentru

mine. Fiecare dintre ei, spre înlesnirea parcurgerii cu înţelegere

deplină a conţinuturilor prezentate în lucrarea sa, îi prezintă

rezumatul.

Fără pretenţia specialistului în domeniu, ca scriitor şi mai ales ca

cititor fidel al acestui tip de scrieri, mi-am umplut inima şi mintea cu

52

faptele prezentate, pe care le-am filtrat, inevitabil, prin propriile trăiri,

devenind astfel, datorită măreţiei lor, mai mândră de locul binecuvântat

al naşterii mele, de pământul românesc şi de cei pe care-i considerăm

cu drag, fiecare dintre noi, proprii înaintaşi.

Am hotărât să pun pe hârtie o parte din aceste gânduri şi să vin, în

acest fel, în întâmpinarea celor care vor să ştie câte ceva despre

evenimentele prezentate. Să scrii despre această carte fără să cuprinzi

toţi autorii, toate temele şi fără să utilizezi rezumatele lor, ar însemna

să renunţi la esenţa lucrurilor.

Volumul este publicat sub un ,,Motto” care sintetizează gândirea

unei epoci cu politicieni români patrioţi şi devotaţi: „În chestiunile cele

mari, în acele de ordin moral care stăpânesc viitorul unui neam, de care

sunt legate interesele lui supreme de onoare și de naționalitate, nu pot

fi motive de oportunitate ca să te hotărească a le compromite,

coborându-te de pe tărâmul înalt și sigur al principiilor. Oricare ar fi

vicisitudinile zilelor și anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplătirii”.

(I. I. C. Brătianu).

CARTEA ÎNTÂI – ”DESPRE UNITATEA ROMÂNILOR” este o

culegere formată din nouă lucrări.

Colonelul în rezervă, doctor în istorie militară, specialitatea

„Istorie militară antică, medievală şi arheologie”, membru în

Consiliul Director al Asociaţiei Europene „Dimitrie Cantemir”, fost

cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Militară,

Mircea Dogaru, aduce aici două lucrări: “Spaţiul românesc şi Europa”

şi „Europa şi bătălia pentru România 1601-1861”.

Cu viziune asupra întregului fenomen istoric, autorul specifică:

,,Privilegiul istoriei ca ştiinţă a evoluţiei societăţii umane, abordată sine

ira et studio, este acela de a opera cu date exacte, independente de

realităţile politice ale prezentului, date care pot fi ignorate de factorii

politici conjuncturali o perioadă de timp oarecare, dar nu eludate.”

Legat de prima lucrare, Mircea Dogaru rezumă: „Studiul prezintă - folosind date statistice - teritoriul de stat și național al României, arealul și spațiul spiritual românesc, precum și drama poporului nostru care „a

trăit asediat” (Simion Mehedinți) și „în calea răotăților” (Grigore Ureche) sute de ani.”( pag. 17).

53

Al doilea studiu „relevă cu argumente istorice lupta pentru unitatea politică a românilor, declanșată în secolul XVI, al Renașterii Românești,

dar nefinalizată in integrum nici astăzi, evidențiind Planul Unirii, elaborat de generația lui Mihai Viteazul și apoi de generația domnilor moldo-munteni și a principilor transilvăneni. Se evidențiază constituirea Partidei Naționale și lupta dârză a românilor la 1848, 1859 și 1918 pentru întregirea României „hotărâți și uniți sub marele și nobilul steag al Unirii.” (pag.62).

Trei lucrări din această parte a cărţii abordează ,,unitatea,

comuniunea, comunicarea, conştiinţa unităţii româneşti”, făcând

trimitere la Dimitrie Cantemir. Acestea sunt :

- ,,Matricea de unitate a românilor la Dimitrie Cantemir”, de prof. univ. dr. Octavia Costea3 şi Conf. univ. dr. Conona Petrescu4, ,,Lucrarea abordează viziunea lui Cantemir asupra unității romano-moldo-vlahilor, argumentând cu instrumente științifice formarea conștiinței colective de sine a locuitorilor din spațiul carpato-danubiano-pontic și responsabilitatea față de viitorime a acestora.

Această unitate istorică, de conștiință de neam, având ca vectori: jertfa

pentru apărarea gliei străbune, legea şi norma de vieţuire, limba, cultura,

obiceiurile şi tradiţiile constituie Matricea unității românilor.” (pag.24).

- „Unitatea, comuniunea şi comunicarea la Dimitrie Cantemir”

de Marius Resceanu5.

Studiul ne propune o fascinantă călătorie în universul

personalităţii enciclopedice Dimitrie Cantemir, autorul unei opere

de excepţie, elaborate în cei 50 de ani de viaţă. Cantemir este

definit sintetic de autor prin şase caracteristici esenţiale:

,,poliglot, istoric, scriitor, orientalist, filosof, om politic.”

,,Unitatea, comuniunea şi comunicarea la Dimitrie Cantemir gravitează în jurul aspiraţiilor sale pentru libertate a tuturor românilor, cea care oferă unitate şi bună comunicare. Un erudit ca Dimitrie Cantemir nu poate să nu înţeleagă forţa unirii dintre neamuri, el ca fiu al poporului român cel greu încercat de vremuri.” (pag.24).

3 Octavia Costea , Prof. univ. dr. la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Ştiinţe

ale Educaţiei, membră a Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 4 Conona Petrescu, Conf. univ. dr. la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de

Ştiinţe ale Educaţiei, membră a Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 5 Marius Resceanu, preot drd., membru al Asociaţiei Europene „Dimitrie Cantemir”, absolvent al

Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Craiova, şi al Facultăţii de Ştiinţele Comunicării

din cadrul Universităţii Salesiene din Roma-Italia.

54

- ,,Dimitrie Cantemir şi conștiința unității românești” de

Valentin- Stelian Bădescu6.

Cercetătorul Valentin-Stelian Bădescu îşi deschide opera cu

nemuritoarele cuvinte ale lui Max Planck puse în Motto-ul: „Oricine este

implicat serios în munca ştiinţifică de orice fel, realizează că, deasupra

porţilor de intrare în templul ştiinţei, sunt scrise cuvintele: trebuie să ai

credinţă. Este o calitate de care un om de ştiinţă nu se poate dispensa.”

Ideile lucrării apar astfel: ,,În contextul denigrării istoriei și vieții românilor, aniversările cu sens înalt simbolic solicită mai intens atenţia

istoriografiei, disciplină mereu sensibilă la schimbările socio-politice, la idei şi mentalităţi. Ca un Ianus bifrons din mitologie, scrutând concomitent trecutul şi viitorul, ele obligă la o reflecţie continuă, aşa cum ne sfătuia la vremea sa Dimitrie Cantemir, unul dintre ctitorii culturii noastre moderne. Există momente când un popor nu poate să tacă. Există momente când un popor nu poate să tacă. Există momente în Istorie când conştiinţa naţională a celor care conduc vremelnic destinele unei naţiuni scade sub cota de alarmă. Sunt acele momente în care totul pare de vânzare, totul se negociază, totul se relativizează, tot ce e sfânt şi intangibil devine simplă marfă pe taraba politică. În aceste

momente, este datoria tuturor celor care trebuie să vorbească, să iasă în faţă şi să spună lucrurilor pe nume. Conştiinţa naţională a unui popor are nevoie să se exprime prin instituţiile sale. Acesta este sentimentul istoriei cantemirene!” (pag. 34). Lucrarea se încheie cu „Concluzii” deosebit de valoroase.

Sub numele Bogdan Cuza7 este prezentat studiul ,,Identificarea

operei cantemiriene în spațiul filosofic, juridic și religios al

culturii europene medievale”.

Despre el, autorul specifică: „Studiul argumentează strădania lui Cantemir pentru recunoașterea identității românești la sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII, în conexiune cu operele lui Dante Alighieri, Voltaire, Goethe. Divanul…, apărut la 377 de ani distanță de scrierea dantescă DIVINA COMEDIE și cu 110 ani mai devreme de FAUST-ul goethian reia și prefațează disputa cosmologică a două lumi diferite ”cea de aici și cea de dincolo”, făcând distincția între ce este bine și ce este rău, efemer și statornic, veșnic și trecător. Prin concepțiile filosofice

6Stelian Bădescu, cercetător ştiinţific asociat al Institutului de Cercetări Juriidice al Academiei Române, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

7 Bogdan Cuza, descendent al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, doctor în economie, Mülheim an

der Ruhr, Germania, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

55

cantemiriene se vede încercarea unui român de a evidenția aspectele de ordin identitar, juridic și creștinesc specifice perioadei medievale în care

acesta a scris și a trăit.” ( pag. 49). Gl. Bg. Dr., Gheorghe Văduva8, prezintă studiul ,,Spațiul

românesc - avanpost al convergenţei civilizaţiilor, pentru

Dimitrie Cantemir”, în care aduce aspecte nemuritoare ale operei lui

Dimitrie Cantemir: ,,Marele cărturar aparține unui timp al conflictelor,

conexiunilor și renașterilor, dar, prin opera sa vastă, el nu numai că s-a

ridicat deasupra vremurilor, ci a generat şi o paradigmă cu totul nouă

pentru acele timpuri, o paradigmă a convergenței intercivilizaționale.

Această paradigmă îl menține pe Cantemir în actualitate și, în același

timp, regenerează, prin modernitatea și ubicuitatea operei sale, un

orizont de așteptare deosebit de important, într-o epocă în care, iată,

faliile intercivilizaționale se redeschid. Acest lucru ajută oamenii de azi

să redescopere trebuința de confluență civilizațională, într-o cheie lăsată

cândva de marele cărturar român, printr-o vastă operă enciclopedică de

valoare universală.” (pag. 57).

Lect. univ. dr. Camelia Brîncoveanu9 şi Conf. univ. dr. Marin

Badea10, prezintă lucrarea ,,Conştiinţa istorică la români şi inamicii

ei contemporani”.

Cititorul este pus în faţa unor pagini consistente de istorie care-i

îmbogăţesc universul cultural.

În rezumat, autorii justifică: ,,Lucrarea abordează istoria prin prisma argumentelor științifice, validate în timp și rolul cercetărilor istoriografice în societățile de până acum, în vederea reconstituirii imaginilor trecutului și învățămintelor necesare pentru prezent.

Argumentează, de asemenea, că memoria trecutului pentru orice popor determină conștiința istorică a acestuia, particularizând pe ceea ce se numește conștiința istorică românească și rolul acesteia de salvare de la uitare a amintirii străbunilor, a personalităților politice, militare și culturale ale națiunii române.

Conștiința istorică, având un rol generator, a servit procesului de cristalizare a conştiinţei noastre naționale, ecartul temporal fiind de 419

8 Gheorghe Văduva, cercetător științific gradul I, Institutul de Studii Strategice de Securitate, București,

membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru al Asociației Europene

„Dimitrie Cantemir”. 9 Camelia Brîncoveanu, Director al Institutului de Istorie și Studii Cantemiriene, București, membră a

Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 10 Marin Badea, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

56

ani de la intrarea lui Mihai Viteazul în cetatea Albei Iulia (1599) și Marea Unire a Românilor de la aceeași Alba-Iulia (1918).

Conștiința istorică este totodată și un filtru pentru înlăturarea pericolelor reale ale dezrădăcinării, îndemnând la acțiuni de regăsire a identității proprii, de revenire la izvoarele primordiale, înlăturând astfel, presiunea generată de tehnologia modernă și globalizarea tot mai agresivă din prezent și, probabil, din viitor.” (pag. 70).

Ana-Irina Iorga11 realizează finalul primei părţi a cărţii cu ,,Ritmurile sacre ale culturii unitare românești”. ,,Studiul analizează formarea, structura și devenirea culturii românești, glisând pe axa timpului, din trecut până în prezent și prefigurând viitorul acesteia, prin ritmicitatea manifestării sacralității în viața poporului

nostru. În acest sens, autoarea identifică o mișcare întreită, determinată de trei vectori: ocultare, epifanare, sacrificare și analizând componentele și caracteristicile fiecărui astfel de vector, caracterizează ritmurile sacre ale culturii române.” (pag.75).

,,NOI CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA EPOCII „DIMITRIE CANTEMIR” constituie ,,CARTEA A DOUA” și relevă rolul său în ctitorirea unității românești”.

Aceasta are în deschidere lucrarea ,,Dimitrie Cantemir - militarul și diplomatul, în viziunea cunoscuților cantemirologi Andrei Eșanu și Pavel Parasca’’- de Viorel Ciobanu şi Ionel Cantaragiu12 .

Autorii basarabeni Andrei Eşanu şi Pavel Parasca au publicat pe

site-ul Asociației Europene „Dimitrie Cantemir” rezultatele ştiinţifice ale

cercetărilor întreprinse. Pe baza lor a fost elaborată această lucrare,

despre care autorii menţionează: ,,(...) se prezintă succint situația

geopolitică a statelor din estul Europei la începutul secolului al XVIII-lea

și devenirea întru diplomație și politică a lui Dimitrie Cantemir, în acest

context al vremurilor. De asemenea, se evidențiază cutumele pentru

numirea domnitorilor în Moldova și Munteniei. Odată ajuns domn,

Cantemir ia măsuri pentru pregătirea terenului, a resurselor de forțe și

mijloace în eventualitatea desfășurării unor operații militare ruso-

otomane, fie în apropierea Moldovei, fie pe teritoriul acesteia. Se relevă

rolul domnitorului-cărturar ca mediator între Imperiul Otoman și Rusia,

precum și luarea unor decizii de mare responsabilitate politică în

11 Ana-Irina Iorga , Prof. dr. la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iași, membră a Asociației

Europene „Dimitrie Cantemir”. 12 Ionel Cantaragiu, Gl. Bg. R., Vicepreședinte al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

57

primăvara și vara anului 1711 – Diploma (tratatul) de la Luțk și

campania militară de la Prut.” (pag. 87).

„Situația românilor din afara granițelor în „Descriptio Moldaviae” și în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”” de Cosmin Cosmuța13 pune cititorul în faţa unei analize a tradiţiilor, obiceiurilor străvechi, bazată pe dovezi de ordin etnografic, istoric şi de limbă.

Paginile lucrării vorbesc în limba istoriei naţionale. Autorul specifică în rezumatul operei: „Se evidențiază argumentele și ipotezele domnitorului-cărurar validate de timp, precum și erorile și criticile lui Cantemir asupra unor surse istorice fals-pozitive, acesta punând mult preț pe calitatea informației istorice. Din lucrările cantemiriene analizate

se desprinde foarte clar ideea unității românilor de peste tot, aceasta fiind și un pas important în procesul istoric de formare a unei conștiințe naționale, pasul către ceea ce s-a petrecut cu neamul românesc la 1918, când a reușit să-și realizeze unitatea națională.” (pag. 93).

,,Hronicul lui Dimitrie Cantemir și argumentele științifice în favoarea unității românești” de Victor Gabriel Osăceanu14

completează volumul.

Lucrarea autorului Osăceanu este o dovadă în plus că, aşa cum

specifică Dimitrie Bantîş–Kamenski, „Principele Dimitrie Cantemir (a

fost) cel mai învăţat om de pe timpurile lui Petru cel Mare”.

Punctul de vedere al autorului este sintetizat astfel: ,,Dimitrie Cantemir a fost acea personalitate deosebită pe care a avut-o poporul român într-o epocă a barbariei stăpânirilor care l-au apăsat, care și-a propus să scoată neamul românesc la lumină, la cunoașterea sa de către străini, să-l cinstească prin a-i afirma originea latină, vechimea, continuitatea de existență, și, ca finalitate, să afirme unitatea națională a tuturor românilor, indiferent de regiunea geografică sau țara din care

au făcut parte.” ( pag.103). „Discursul unirii” din Istoria Ieroglifică (1705) și identitatea

românilor în Europa” de drd. Ștefan Şuteu15 . Citind paginile semnate de Ştefan Şuteu, te afli în faţa unui studiu amplu, structurat după câteva idei valoroase, pe care autorul le urmăreşte, le dezvoltă pe baze justificate:

13Cosmin Cosmuța, preot, lector univ. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, membru

al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 14 Victor Gabriel Osăceanu, Istoric, cercetător, profesor în municipiul Roșiorii-de-Vede, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 15 Ștefan Şuteu, drd, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

58

Grigore Ploeşteanu

,,Studiul analizează: (1) „Integrarea românilor în context european conform lui Cantemir: schiță istorică”, unde se utilizează detaliile

furnizate de Descrierea Moldovei și Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor ș.a.; (2) „Istoria ieroglifică: rezumat”, unde se trec în revistă cele 12 părți ale cărții lui Dimitrie Cantemir, și se insistă asupra primelor două părți, deoarece, în partea a II-a, apare celebrul „Discurs…”; (3) „«Discursul Unirii»: transcriere actuală”, în care se ”decupează” textele originale cantemiriene și se transcriu în limbaj actual; în final, prin (4) „«Discursul Unirii»: scurte note explicative” se extrag câteva principii despre unitatea noastră națională, care transpar din paginile

romanului marelui enciclopedist român.” (pag. 112). Volumul conţine un studiu sub titlul: ,,Cantemir, personalitatea,

ideile şi opera în Transilvania” de Grigore Ploeșteanu. 16

„Lucrarea relevă receptarea operei istorice a lui Dimitrie Cantemir în spațiul cultural transilvănean și rolul acesteia în conturarea conștiinței unității naționale a poporului român, operă ale cărei argumente istorice vor susține doctrina politico-națională, progresistă a tuturor locuitorilor din spațiul carpato- danubiano-pontic. Personalitățile clericale și culturale ale Transilvaniei, învățații Școlii Ardelene au asimilat ideile Hronicului... (drepturi egale pentru români, originea, vechimea și

conviețuirea neîntreruptă pe acest teritoriu, de pe timpul lui Traian) și au inițiat acțiuni de redeșteptare națională, realizând într-o operă monumentală, proiectul lui Cantemir de a alcătui istoria românilor din cele trei provincii.

Pentru aceștia, opera cantemiriană a reprezentat un izvor de referință, utilizat în lupta pentru combaterea scrierii chirilice, pentru recunoașterea latinității originare a culturii române și pentru cristalizarea unei culturi naționale, pe aceleași temeiuri umaniste și europene. Opera tipărită a domnitorului-cărturar și difuzată în bibliotecile din Sibiu, Oradea, Târgu-Mureș, Arad, s-a transferat și în

conținutul ideologiei pașoptiste, care a asimilat moștenirea cantemiriană și, alături de creaţiile altor oameni de cultură patrioți (Miron Costin, Petru Maior, Simion Bărnuțiu, Nicolae Bălcescu), au pregătit conștiințele românești pentru Unirea cea Mare din 1918.” (pag. 120).

16 Grigore Ploeșteanu -ilustru istoric și cărturar, cercetător științific, fost director al Institutului de

Cercetări Socio-Umane al Academiei Române „Gheorghe Șincai" din Târgu-Mureș între anii 1995-

2006. A fost, de asemenea, profesor universitar la Facultatea de Științe și Litere, din cadrul Universității

„Petru Maior" din Târgu-Mureș în perioada 1998-2006, unde a susținut mai multe cursuri

universitare. Articolul a fost publicat în revista Vatra III, nr. 8 din 20 august 1973, p. 15 și în vol.

Grigore Ploeșteanu, ”Receptarea operei și a personalității lui Dimitrie Cantemir în Europa. Studii și

articole”, editor Mariana Ploeșteanu, Tg. Mureș, Ed. Veritas, 2007, p.259.

59

Sub Motto-ul: „Cel mai sacru dintre toate tribunalele să fie acela pe care Părțile și-l vor fi creat ele însele, și pe care îl vor fi ales prin bună înțelegere” (Platon) este prezentată lucrarea: ,,Empirism, cutume și proceduri juridice specifice epocilor cantemiriană și brâncovenească” – de Mihail Țăpârlea.17

În ea sunt evidenţiate „aspecte premergătoare apariției arbitrajului ad- hoc, specific epocii medievale din Țara Românească și Moldova, constituirea filonului arbitral, precum și tradițiile, cutumele și „obiceiurile pământului” epocilor cantemiriană și brâncovenească, de aplicare a procedurilor arbitrale în rezolvarea multor litigii în relațiile interumane, ce au dus, ulterior, la apariția în sistemul juridic românesc a unor elemente precursoare arbitrajului instituționalizat, social, comercial și economic.” ( pag.124).

Nicolae Iorga scria despre Dimitrie Cantemir: „Atîta învăţătură

poliglotă nu răpusese firea lui cea dintîi, moştenită, firea de om de ţară,

de drept molodovean”.

Calităţile evidenţiate de Iorga sunt prezentate în lucrarea

intitulată:

,,Domnitorul Dimitrie Cantemir – jurist al epocii sale” de Iosif Friedmann- Nicolescu.18

Autorul îşi sintetizează opera astfel: ,,Într-o viziune unică asupra

operei scrise de către Domnitorul DIMITRIE CANTEMIR, lucrarea relevă

aspecte încă neexplorate în scrierile savantului. Analiza majorității

lucrărilor Domnitorului îl situează pe acesta şi în rândul juriștilor, iar

lucrările analizate fac parte din domeniul științific al cărților de Drept

Public. Niciodată exegeții operei Domnitorului savant nu au analizat

lucrările din această perspectivă.” (pag. 130).

O analiză deosebit de interesantă privind conexiunile dintre

conceptele şi atitudinile cantemirene şi spiritul contemporan al

17 Mihail Țăpârlea, Gl. Bg. R., Vicepreședinte al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 18Iosif Friedmann-Nicolescu, Cercetător științific asociat – Institutul de Cercetări Juridice

„Academician Andrei RĂDULESCU” al Academiei Române, Departamentul de Drept Public „Vintilă

DONGOROZ”; Membru în Consiliului director – Societatea Română de Criminologie și Criminalistică;

Membru în Consiliul director al Asociației Române de Filosofie a Dreptului (Secția Națională a

Asociației Internaționale de Filosofie a Dreptului și Filosofie Socială); Membru – Asociația Română de

Drept și Afaceri Europene; Membru – Asociația Română de Științe Penale; Membru al Asociației

Române de Drept Umanitar; Cercetător științific – Centrul de studii și cercetări juridice și socio-

administrative al Universității Petrol și Gaze – Ploiești; Istoric al Dreptului și Istoric al profesiei de

Avocat. Membru asociat – Filiala Argeș a Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii

de pe lângă Academia Română; Membru al Consiliului Baroului București; Președinte al Comisiei de

Etică și Disciplină a Federației Române de Șah; Membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

60

cunoaşterii juridice este prezentată în lucrarea: ,,De la idei și acțiuni

cantemiriene la spiritul contemporan al cunoașterii juridice” de

Ion Craiovan.19

Autorul rezumă: ,,Spiritul cunoașterii juridice contemporane este instituit de vectori dezirabili cum ar fi: complexitatea obiectului cercetat, multitudinea de perspective, dimensiunea filosofică inerentă, raționalitatea multidimensională sau abordarea integrativă. Acești factori au fost decantați din teoria și practica dreptului, din experiența epistemologică generală, din întreaga gândire umană.

Având în vedere postura lui Dimitrie Cantemir de gânditor al unei epoci, am încercat în această lucrare să conectăm, să raportăm unii

dintre acești factori la ideile și acțiunile sale. Acest dialog în timp a avut ca ipoteză generică și unificatoare existența ideilor și a contribuțiilor cantemiriene și în domeniul configurației contemporane a fenomenului juridic, ipostază mai puțin cercetată și care trebuie abordată mai pregnant. Sunt invocate argumente care legitimează perenitatea contribuțiilor cantemirene în acest domeniu.” (pag. 136).

Sextil Puşcariu apreciază opera fundamentală a învăţatului

Dimitrie Cantemir astfel: „Descrierea Moldovei” va rămânea pururea

unul dintre cele mai preţioase izvoare pentru cunoaşterea vieţii politice

şi sociale a moldovenilor din acel timp. Ea e, înainte de toate, o dovadă

strălucită despre spiritul larg şi aptitudinile lui Cantemir ca om de

ştiinţă. Acel spirit ştiinţific se vădeşte, de altfel, din cuvintele sale:

„Sufletul odihnă nu poate afla, până când nu găseşte adevărul, care îl cearcă oricât de departe şi oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri”.

Acest izvor preţios de cultură şi identitate naţională

reprezintă baza studiului

,,Repere semantice de identitate naţională în opera cantemiriană

„Descriptio Moldaviae,,” de Octavia Costea20.

,,Lucrarea evidențiază sintetic reperele semantice de identitate românească în

„Descriptio Moldaviae”, folosind ca instrumente științifice de investigație: ipoteza, premisele conceptuale, practicile sociale moldovenești de la

19 Ion Craiovan, Prof. univ. dr., licentiat în drept, licenţiat în filosofie și doctor în drept al Universității din Bucuresti. În calitate de universitar a desfășurat activități didactice la Academia de Poliție, Universitatea Ecologică şi în diverse instituții de învățământ juridic. A deținut funcțiile de decan și rector al Universității „George Barițiu” din Brasov, fiind în prezent rector onorific al acestei universități si cercetător științific onorific al Institutului de cercetări juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane; membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 20 Octavia Costea- Prof. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Creştină ”Dimitrie

Cantemir”, membră a Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

61

începutul veacului XVIII și valorile identitare românești descoperite de autoare în opera menționată’’, aşa cum remarca autorul. ( pag. 143).

O tematică deosebit de interesantă şi mai rar abordată este prezentată în lucrarea: ,,Cărţi de trigonometrie şi de geodezie din

timpul lui Dimitrie şi Antioh Cantemir” de Costel Chiteș21.

Motto-ul ei este: „Cred că strădania mea de a-i traduce pe

vechii latini şi greci ar putea contribui la îmbogăţirea poporului

nostru, trezindu-i măcar pasiunea pentru ştiinţă” (Antioh

Cantemir, cuvinte ce însoţesc prefaţa la „Istoria universală“ a lui

Iustin) Lemny Ştefan, Cantemireştii, (2013), Iaşi: Polirom, p.

280.

În rezumat se menţioneză: ,,În acest articol ne-am propus să evidenţiem nivelul ştiinţific necesar pentru realizarea cartografierii Moldovei şi a Rusiei de către Dimitrie Cantemir. Am evidenţiat legăturile ştiinţifice ale lui Dimitrie, şi ale fiului său, Antioh, cu personalităţi din vremea lor.” ( pag. 146).

Printre concluziile lucrării se află şi una de suflet, care apare sub

forma mulţumirii aduse de către autor doamnei profesor

Margareta Labiş, pentru informaţia conform căreia nemuritorul

poet Nicolae Labiş, fratele său, l-a îndrăgit pe Dimitrie Cantemir

pe când era copil, i-a realizat un portret când era elev în clasa a-

IV-a şi l-a studiat cu pasiune mai târziu.

,,Epistema socială a jocului în opera cantemiriană „Descriptio Moldaviae”,, de Conona Petrescu22 conturează volumul. Despre ea, autorul scrie:

,,Lucrarea propune teme și metode de abordare științifică privind rolul

jocului în „Descriptio Moldaviae”. (pag. 152).

,,,De la „Hronicul vechimei...” Cantemirian (1719) la „Declarația de autodeterminare...” de la Oradea (12 octombrie 1918)” de Vasile Creț23, cuprinde referiri la o etapă lungă de istorie.

21 Costel Chiteș- Lector dr. Facultatea de Ştiințele ale Educației, Universitatea Creştină

„Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 22 Conona Petrescu – Conf. univ dr. Facultatea de Știinţe ale Educaţiei, Universitatea Creştină

”Dimitrie Cantemir”, membră a Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”. 23 Vasile Creț- Conf. Univ dr. la Universitatea „Agora”- Oradea, membru al Asociației Europene

„Dimitrie Cantemir”.

62

Autorul explică: ,,Prezentul studiu sintetizează o perioadă

istorică de 200 de ani, de la analiza cantemiriană a unității și

continuității de viețuire în spațiul carpato- danubiano-pontic,

făcută de marele enciclopedist în lucrarea „Hronicul vechimei a

romano-moldo-vlahilor” (1719) până la „Declarația de

autoderminare națională a românilor din Transilvania, Banat,

Crișana și Maramureș”, (12 octombrie 1918) de la Oradea,

document ce a impulsionat finalizarea și realizarea mărețului Act

de Unire a Românilor de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918.” (

pag. 155).

Prin studiul realizat, Vasile Creţ ne pune la dispoziţie un material

valoros, amplu, interesant, asupra căruia eşti tentat să revii pentru

fixarea celor prezentate. Peste tot răzbate vibrant dorinţa de a cunoaşte

zestrea spirituală, culturală şi morală a neamului nostru.

„POHTA CE-AM POHTIT”! MAREA UNIRE A ROMÂNILOR.

TREPTE ALE ÎMPLINIRII” reprezintă ”CARTEA A TREIA” și cuprinde

8 lucrări. Deschiderea şi încheierea acestei părţi sunt realizate de

autorul Mircea Dogaru prin lucrările: ,,Mihai Viteazul (1593-1601).

Strategia şi planurile unirii românilor” şi ”„Alba Iulia" și

„Trianon", în lumina Dreptului Internațional ”.

,,Mihai Viteazul (1593-1601). Strategia şi planurile unirii

românilor” este, aşa cum specifică autorul, un studiu care: ,,(...)

aprofundează „jocurile” diplomatice și politice din secolele XVI-XVII ale

Imperiilor din vecinătatea statelor românești și constituirea Planului

Unirii al generației lui Mihai Viteazul, precum și proiectele de campanie,

adversarii și aliații Voievodului.”

Aici ,,se detaliază desfășurarea campaniilor din Transilvania și Moldova, în condiții primejdioase, pentru unirea celor trei Țări românești la 1600 și se arată pe bază de documente istorice - dimensiunea europeană și recunoașterea internațională a personalității lui Mihai Viteazul.” (pag.193).

63

Imaginile se aştern în faţa ochilor prin uşa culturii

întredeschisă de autor şi prin ele se pot desluşi filmele trecutului

.

”„Alba Iulia" și „Trianon", în lumina Dreptului Internațional” este un studiu care emană strădania inepuizabilă a specialiştilor de a cerceta documentele istorice şi ,,(...) argumentează impactul principiilor democrației americane asupra Europei interbelice, constituirea statelor naționale prin destrămarea Imperiilor europene. În acest context se evidențiază și exercitarea dreptului inalienabil al poporului român, în 1918, la unitate națională.” În el ,,se demonstrează caracterul de drept public al Adunării de la Alba-Iulia, admis de dreptul internațional public la Conferința de Pace de la Trianon, urmată de „bătălia frontierelor” sau a Europei împotriva României.”, aşa cum sintetizează autorul M. Dogaru. (pag.351).

Victor Gabriel Osăceanu24 completează volumul cercetărilor cu o

parcurgere sintetică a evoluţiei istorice având ca repere prima Unire a

Ţărilor Române şi Marea Unire. Studiul este intitulat ,,Drumul către

Marea Unire din 1918 a românilor”.

Autorul detaliază: ,,Studiul de față se dorește a fi o trecere sintetică prin istoria noastră zbuciumată și complicată redând capitolele semnificative și reprezentative ale evoluției procesului istoric derulat

de-a lungul epocilor, în condiții extrem de dificile, uneori aproape imposibile, scoțând în evidență nu doar informații pur descriptive ci și elemente de analiză și logică istorică, pe alocuri supunând atenției chestiuni controversate, având ca scop înțelegerea cât mai bună a modului în care a fost posibilă constituirea statului național unitar român.

Se prezintă cititorului treptele evolutive ale realizării unității românești, după prima Unire a Țărilor Române, surprinzând geneza conștiinței naționale, în special prin operele cronicarilor din secolele

XVII-XVIII, mai întâi la nivelul unei elite politice și culturale, reprezentate de boierii patrioți ai Partidei naționale și de fruntașii românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină, cu precădere din Transilvania, și apoi sub influența luminată a acestora, la nivelul maselor de români.

Sunt scoase în evidență condițiile istorice ale pierderilor teritoriale suferite, cu consecințele nefaste asupra românilor din aceste regiunile ocupate de germani şi ruşi.

24 Victor Gabriel Osăceanu, Istoric, cercetător, profesor în municipiul Roșiorii-de-Vede, membru al

Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

64

Studiul descrie abnegația și lupta eroică a generației pașoptiste, a marilor patrioți români în vederea realizării Unirii Principatelor de la

1859-1861, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, apoi circumstanțele referitoare la evenimentul de referință intermediar care a fost obținerea Independenței României la 1877-18178, și care a adus și Dobrogea statului român, în timpul domniei prodigioase a lui Carol I, la 1877-1878.

Nu ar fi fost posibilă Unirea de la 1918, fără spiritul de frăție și solidaritate, de cooperare între românii din toate teritoriile, din Regat și provinciile aflate sub stăpânire străină, iar studiul reliefează această premisă foarte importantă și absolut necesară care a pregătit unitatea statală.

Primul Război Mondial este prezentat ca fundament și premisă determinantă a întregirii neamului, care, în condițiile unor suferințe și jertfe inimaginabile, a călit și a întărit spiritul de luptă și voință de unitate națională.

Finalitatea acestei lupte istorice este apoteoza din 1918, când, în condiții dificile, au loc cele trei procese unioniste, Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Țara-mamă, România și constituirea României Mari, împlinirea celui mai mare ideal românesc, împlinire recunoscută pe plan intern și internațional la Conferința de pace de la

Paris (1919-1920).” (pag. 204).

Acest studiu ocupă o parte remarcabilă din conţinutul

volumului (72 pag. ) şi se remarcă prin amploarea spaţiului

istoric la care se referă, prin logica prezentării evenimentelor,

argumentare, coerenţă.

Prin stilul clar, organizat, documentat, sunt scoase la iveală

adevărate comori istorice. Toate acestea impun respect pentru

cercetarea întreprinsă şi studiul prezentat.

,,Unele aspecte de natură istorică ale Bisericii Ortodoxe din Transilvania și rolul acesteia în înfăptuirea Marii Uniri a Românilor” sunt prezentate de Protosinghel dr. Atanasie Paleu25,

Stavrofora Mina Bădilă26 și Monahiile Maliovan Ecaterina - Culea Iustina.

Lucrarea este introdusă sub un Motto care aparţine Părintelui

Patriarh Daniel: „Biruință prin jertfă, demnitate prin unire!”

25 Protosinghel dr. Atanasie Paleu - Părinte duhovnic la Mânăstirea Sfintei Cruci din Oradea,

membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

26 Stavrofora Mina Bădilă - Stareța Mânăstirii Sfintei Cruci din Oradea, membră a Asociației

Europene „Dimitrie Cantemir”.

65

Autorii ei sintetizează: ,,Lucrarea prezintă considerente de natură istorică și faptică ale Bisericii ortodoxe din Transilvania, ce au

determinat conștientizarea unității de neam a românilor, rolul clericilor și mirenilor care au biruit prin jertfă nevolniciile vremurilor, pentru apărarea și recunoașterea credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului românesc, pentru libertatea și demnitatea poporului român.” (pag.287).

O ,,unire” de evenimente istorice aşezate de timp între Unirea Principatelor şi Marea Unire este făcută în ,,Evoluţii economice de la Cantemir la Marea Unire a Românilor din 1918” de Pompiliu Golea27.

,,Studiul realizează un arc peste timp, legând diverse curente şi idei economice de la Dimitrie Cantemir domnul cărturar, la marii economişti care au prefaţat, prin analizele şi studiile lor, evoluţiile social–economice din perioada făuririi statului naţional (la început prin Unirea Principatelor de la 1859) şi, ulterior, după făurirea Statului Naţional Unitar (prin Marea Unire de la 1918), trecând prin anii Primului Război Mondial.

Centenarul Marii Uniri constituie un bun prilej pentru a analiza comparativ realităţile momentului cu evoluţiile trecutului şi a trage concluziile necesare în vederea găsirii celor mai bune soluţii, pentru asigurarea unui cadru adecvat dezvoltării economiei româneşti pe baza

de eficienţă şi competitivitate, pe baze sustenabile, folosind creator resursele sale interne, în noul context regional şi mondial.

Dar, pentru asta, avem nevoie de bărbaţi de stat şi oameni de ştiinţă devotaţi naţiunii române.” ( pag. 321).

Rolul cetăţii Caransebeş în istorie este prezentat în studiul ,,Orașul

Caransebeș – centru important al mișcării naționale din Banatul

de munte, în vâltoarea evenimentelor din octombrie–decembrie

1918” de Constantin Brătescu28 .

,,Studiul descrie rolul cetății Caransebeș, pe o perioadă de 600 de ani, de la atestarea documentară din anul 1289 pînă la marile evenimente ale anilor 1918- 1919, precum și rolul jucat de Biserică și personalități civile și militare, în cimentarea solidarității naționale și recunoașterea orașului Caransebeș, drept centru al mișcării politice a românilor din Banatul de munte, pentru înfăptuirea idealului visat de înaintași – MAREA UNIRE A ROMÂNILOR.” (pag. 335).

27 Pompiliu Golea, Conf. Univ. dr. la Constanța, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

28 Constantin Brătescu - Fost director al Direcției Județene Caraș-Severin a Arhivelor Statului,

membru al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”.

66

,,Un om pentru Centenarul Unirii” de Ligia Antonia Mirișan29,

este o lucrare despre care autoarea face completarea: ,, Articolul

evidențiază emoționant participarea acum 100 de ani a unui ardelean –

primarul localității CHIOAG, Chișbora Gavril – la Marea Adunare a

Românilor de la Alba-Iulia, trăirile acestuia și ale comunității pe care o

reprezenta, făuritori de istorie nouă, descriind sentimentele de

patriotism sincer, emoția puternică și trăirea intensă a evenimentelor,

toți fiind conștienți de măreția actului unic, întru devenirea noastră ca

națiune.” (pag.344).

Un articol care prezintă detalii privind rolul Gărzilor Naţionale este

întocmit de autorul Viorel Ciobanu sub titlul ,,Militarii români și

Marea Unire de la 1 decembrie 1918”.

,,Articolul evidențiază jertfele românilor pentru făurirea Statului Naționl Unitar Român, precum și rolul Gărzilor Naționale, detaliind structura organizatorică, modul de compunere și de acțiune, conducerea și subordonarea acestora în vâltoarea mărețelor evenimente ale anului 1918.” (pag.347).

Sub numele ,,ÎN LOC DE ÎNCHEIERE, DIMITRIE CANTEMIR ŞI

ŢARA ROMÂNILOR LA CEAS ANIVERSAR” este prezentată partea

care cuprinde două studii.

Primul studiu se referă la ,,Personalitatea și opera lui Dimitrie Cantemir reflectate în manualele școlare din învățământul preuniversitar românesc (secoleleXX-XXI)”, realizat de Carmen Alexandrache30.

În esenţă, ,,studiul analizează manualele gimnaziale și liceale - alternative și unice - la disciplinele Istoria românilor și Limba și literatura română, din anii ’70 ai secolului XX până în zilele noastre, prin lupa prezentării acțiunilor politice și culturale ale lui Dimitrie Cantemir. Analizând discursul științific, evenimentele istorice prezentate și importanța politică și culturală a lui Dimitrie Cantemir, se deduc concluzii pertinente de îmbunătățire a conținutului științifico-metodic și didactic al acestor manuale.” (pag.361).

29 Ligia Antonia Mirișan- Manager al Bibliotecii Județene ”Gheoghe Șincai” din Oradea, membră a Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”.

30 Carmen Alexandrache - Prof.univ.dr., Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați, membră a Asociației

Europene „Dimitrie Cantemir”.

67

Ca profesor, deşi cu altă specializare, am parcurs cu interes

aparte acest studiu. Cel de-al doilea studiu apare sub Motto-ul: „Noi sîntem aici precum am fost și precum va fi să fim. Vecinii ne pot prăda, dar nimeni nu ne poate smulge rădăcina".(Dimitrie Cantemir).

Titlul său este: ,,Statul, în timpul și după Cantemir” de Miltiade

Vasile Stanciu31 .

Punctele de vedere ale autorului te duc cu gândul spre locuri de popas istoric.

,,Studiul argumentează personalitatea complexă, de om al cetății, de om- conducător a voievodului-cărturar, pentru aplicarea corectă a

legilor, pentru modificări ale sistemului fiscal, schimbări în sistemul administrativ ale unor boieri compromiși și politica de alianțe pentru obținerea independenței Moldovei.

În partea a patra se descrie structura organizatorică a statelor medievale românești la începutul sec. al XVIII-lea, dregătoriile aparatului de stat, protocoalele și ceremonialele de la curte, procedurile de judecată și aplicarea pedepselor aferente, precum și rolul bisericii în stat. În fina, studiul supune spre reflecție și acțiune unele idei și demersuri originale ale autorului, în vederea îmbunătățirii instituțiilor

statului democratic actual, precum și luării unor măsuri pentru înlăturarea disfuncționalităților pe diferite paliere societale.” (pag.370)

Spre completarea prezentării acestui studiu voi menţiona Motto-urile celor patru părţi în care este structurat :

1. Contextul geopolitic din timpul lui Cantemir Motto: „Ca să poată trăi, popoarele mici nevoite sînt a dovedi mare

deșteptăciune și îndemânare, mlădiere și istețime în toate.” (Dimitrie Cantemir).

2. Personalitatea complexă a omului-conducator Dimitrie Cantemir

Motto: „M-am născut și trăiesc într-o țară mică, între vecini mari și

tot mai hărpăreți; de aceea mă strădui pentru prietenie și împăcare

între oameni și noroade, pentru pace.” (Dimitrie Cantemir).

3. Statul în timpul și după Dimitrie Cantemir Motto: „Eu vreau să conduc țara asta numai pentru că o iubesc.” (Dimitrie Cantemir).

4. Spre reflecție și acțiune

31 Miltiade Vasile Stanciu – Conf. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Științe Economice, drd. în științe juridice la Academia de Studii Economice din București, membru al Asociației Europene „Dimitrie Cantemir”.

.

68

Motto: „Contăm să apropiem şcoala de popor, să o facem să fie iubită şi respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele

bune şi sănătoase pentru înălţarea şi întărirea neamului. Căutăm a face ca învăţământul nostru să devină un învăţământ naţional, de vreme ce ne silim a-l face să se potrivească ţării noastre, în loc de a ne mulţumi să-l luăm făcut gata, într-un timp şi nişte condiţii care nu mai sunt ale noastre.” (Spiru Haret)

Volumul

,,DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI

MARII UNIRI”

are în final ANEXELE:

- Asociaţia Europeană „Dimitrie Cantemir” de Ion Aurel Stanciu32. - Instituţii din România şi din Europa care îl au ca patron spiritual pe Dimitrie Cantemir de Viorel Ciobanu.

- Aprecieri referitoare la Dimitrie Cantemir de Viorel Ciobanu.

- „Descriptio Moldaviae” de Dimitrie Cantemir în manuscrisul latinesc 3922 din arhivele Vaticanului de Constantin Barbu33 .

În concluzie, Cartea

,,DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI

MARII UNIRI”

Reprezintă o recapitulare a lecţiei de istorie, oferită românilor, în an

aniversar, având o întindere de 400 de pagini și o grafică de excepție.

Acesta cuprinde 35 de studii și articole semnate de 32 de autori şi oameni

de cultură din domeniu: cercetători științifici, cadre didactice din

învățământul universitar și preuniversitar, laici și clerici, militari și civili,

membri ai Asociației sau profesând în instituțiile care-l au ca patron

spiritual pe Dimitrie Cantemir.

În ansamblu, volumul surprinde nu numai fațetele multiple ale

personalității marelui cărturar, într-o nouă viziune exhaustivă, ci și ideea

32 Ion Aurel Stanciu – Gl. Dr. r., Vicepreşedinte al Asociaţiei Europene ,,Dimitrie Cantemir”. 33 Constantin Barbu - Cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Cantemirene Bucureşti, membru în Consiliul director al Asociaţiei Europene ,,Dimitrie Cantemir”.

69

forță a conștiinței și necesității unității românești, care transpar din

întreaga operă a academicianului european și bărbatului de stat care a

fost Dimitrie Cantemir.

Al doilea dintr-o serie, care constituie un obiectiv central al

Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, actualul volum constituie

pentru Asociație o datorie de onoare în a-l pune la dispoziția

cercetătorilor și pasionaților de cultură și istorie din țară și străinătate.

Parcurgându-l, l-am perceput întocmai! Cele scrise de mine se doresc a fi o invitaţie la lecturarea acestei

cărți, pentru înnobilarea intelectuală.