Economie socială în comunităţi multietnice

Cuprins

introducere 3

Cap.1Ceesteeconomiasocială? 5

Cap.2Cumanalizămeconomiasocialăîncomunităţimultietnice? 13

Cap.3rezultateleanalizei 15

3.1 Anchetă 15

3.2 Interviuri 38

Cap.4Concluzii 45

Cap.5Anexe 48

Anexa 1 Forme legale de derulare a unei activităţi generatoare de venit încadrate în economia socială 48

Anexa 2 Cerinţele şi durata obţinerii anumitor calificări 54

Anexa 3 Lista localităţilor incluse în cercetare 55

ECOnOMiEsOCiALĂÎnCOMuniTĂŢiMuLTiETniCE

Publicaţie elaborată în cadrul proiectului „Sprijin pentru dezvoltarea economiei sociale în comunităţi multietnice din Regiunile de dezvoltare Nord-Vest şi Centru din România”, desfăşurat de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală şi Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Contribuţii:Gábor ÁDÁM, Mircea COMŞA, Amelia GORCEA, Zsuzsanna KOVÁCS, Olimpia MOŞTEANU, Constantin SLAVE

Mulţumimcelor24deoperatoricareaucolectatdateledinteren:Mihaela-Aurelia ACHIM, Zoltán BALLA, Teodora-Aurora BREBENARU, Titel-Gheorghe CAOŞAN, Aurora-Gianina CHIRILĂ, Iuliana DEZSŐ, Adina-Viorica FĂRCAŞ, Marius-Emil FĂRCAŞ, Cristina GÁSPÁR, Beáta GLATZ, Péter-Florin HAJNAL, Kinga KEREKES, László LÁZÁR, István MÁGORI, Emilia-Carmen MITRICIOIU, Daniel-Eugen POGĂCEAN, Adina POP, Carmen-Mihaela POP, Rodica POP, Va-sile POPOVICI, Alin Costel PRUNEAN, Roberta-Ileana SZABÓ KŐVÁRI, István SZABÓ, George-Claudiu TOGOR. De asemenea, mulţumim persoanelor din cele 48 de localităţi evaluate, care au avut amabilitatea să participe la ancheta de teren şi la interviuri.

Tehnoredactareşidesign:IDEA DESIGN & PRINT SRL.

Această publicaţie poate fi accesată gratuit la următoarea adresă: www.edrc.ro

Cluj-Napoca, februarie 2011

ISBN 978-973-7670-15-1

3

inTrODuCErELa iniţiativa Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală şi a Departa-mentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României, în perioada iunie 2010 – mai 2013 se desfăşoară proiectul „Sprijin pentru dezvoltarea eco-nomiei sociale în comunităţi multietnice din Regiunile de dezvoltare Nord-Vest şi Centru din România”, co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă promovarea incluziunii sociale prin facilitarea accesului pe piaţa forţei de muncă a grupurilor vulnerabile din regiunile de dez-voltare Nord-Vest şi Centru.

Proiectul îşi propune realizarea următoarelor obiective specifice:1. Analizarea necesităţilor, resurselor şi oportunităţilor din regiunile Centru şi

Nord-Vest pentru promovarea economiei sociale la nivelul grupului ţintă;2. Crearea a 36 de grupuri de iniţiativă funcţionale la nivelul a 36 comunităţi mul-

tietnice din regiunea Centru şi Nord-Vest;3. Îmbunătăţirea accesului a 720 de persoane aparţinând grupurilor ţintă la edu-

caţie şi pe piaţa muncii prin activităţi de calificare, certificare, consiliere şi asistenţă acordată membrilor grupurilor create;

4. Promovarea unui mediu inclusiv la nivel local, care să încurajeze parteneriatul public-privat în domeniul economiei sociale, mobilizând lucrătorii sociali din 36 de Primării (serviciile de asistenţă socială) prin organizarea unor sesiuni de formare şi a unor întâlniri de lucru cu grupurile ţintă şi reprezentanţi ai sec-torului privat;

5. Îmbunătăţirea comunicării interetnice la nivelul celor 36 de comunităţi, prin facilitarea participării la activităţi a etnicilor romi, români şi maghiari, pe tot parcursul proiectului.

Dintre obiectivele specifice prezentate, componenta de cercetare sociologică vi-zează cu precădere primul obiectiv, respectiv analiza necesităţilor, resurselor şi oportunităţilor din regiunile Centru şi NV pentru promovarea economiei sociale la nivelul grupului ţintă. Pentru atingerea acestui obiectiv am aplicat o metodologie de cercetare care combină analiza secundară a datelor, ancheta şi interviul. Pri-ma metodă se referă la analiza unor date statistice culese anterior în cadrul mai multor cercetări şi urmăreşte să identifice pe baza mai multor criterii o listă mai largă de comunităţi în care obiectivul general al proiectului e realizabil. Prin in-termediul unor informaţii statistice specifice culese la nivelul populaţiei generale, dar mai ales la nivelul categoriilor ţintă ale proiectului, ancheta vine să comple-teze informaţia necesară selecţiei comunităţilor, furnizând o diagnoză asupra si-tuaţiei socio-economice a locuitorilor acestora. Prin intermediul interviurilor cu o serie de lideri locali s-a urmărit detalierea rezultatelor obţinute în urma cercetării cantitative, evaluarea necesităţilor, resurselor şi oportunităţilor la nivelul fiecărei

4


comunităţi, din perspectiva liderilor locali, precum şi restrângerea listei de loca-lităţi în care se vor desfăşura activităţi de facilitare, consiliere pentru ocupare şi consultanţă în vederea dezvoltării unor activităţi generatoare de venit.

Publicaţia de faţă conţine 5 capitole care urmăresc, pe de o parte, să contribuie la o mai bună înţelegere asupra utilizării termenului de economie socială în con-textul social românesc şi, pe de altă parte, să prezinte cercetarea menţionată anterior. Primul capitol prezintă câteva aspecte teoretice ilustrate cu exemple întâlnite în practică de colaboratorii noştrii. Capitolul 2 se referă la modul în care a fost analizată economia socială, respectiv potenţialul de dezvoltare al acesteia în regiunile de dezvoltare Nord-Vest şi Centru. Capitolul 3 prezintă rezultatele cercetării, făcând distincţie între datele obţinute în urma desfăşurării anchetei şi informaţiile obţinute prin realizarea unor interviuri. Capitolul 4 oferă o imagine sintetică asupra concluziilor identificate, iar capitolul 5 include sub formă de ane-xe informaţii utile celor care doresc să înfiinţeze entităţi ale economiei sociale sau celor care doresc să obţină o calificare care să le faciliteze accesul pe piaţa muncii.

5

Cap.1Ceesteeconomiasocială?Cele mai multe state europene se confruntă cu probleme cauzate de evoluţii eco-nomice negative, creşterea şomajului şi incapacitatea de a crea locuri de muncă pentru categoriile vulnerabile. O posibilă soluţie care să contribuie la integrarea sau reintegrarea pe piaţa forţei de muncă a persoanelor cu risc de excluziune socială (persoane cu dizabilităţi, persoane aparţinând minorităţilor, femei aflate în situaţii de risc, tineri dezinstituţionalizaţi etc.) este considerată a fi economia socială. Cele mai multe definiţii ale acestui termen arată că iniţiativele asocia-te economiei sociale apelează la instrumente economice pentru atingerea unor scopuri sociale.

Potrivit „Cartei principiilor economiei sociale” (2002) economia socială include organizaţii cum sunt cooperativele, organizaţiile de într-ajutorare, asociaţiile şi fundaţiile. Aceste întreprinderi sunt active în domenii precum protecţia socială, serviciile sociale, sănătatea, băncile, asigurările, producţia agricolă, serviciile de proximitate, educaţia, cultura, sportul şi activităţile recreative. Următoarele idei au la bază caracteristicile prezentate de Cartă ca fiind specifice economiei sociale:• Individul şi aspectele sociale primează în faţa capitalului;• E importantă participarea voluntară şi deschisă;• Toţi membrii trebuie să aibă control în cadrul unei activităţi desfăşurate în sfe-

ra economiei sociale;• Solidaritatea şi responsabilitatea trebuie să fie prezente în cadrul unor ase-

menea activităţi;• Interesele membrilor e bine să aibă în vedere şi interesul general;• Entităţile create în spiritul economiei sociale vor fi autonome şi independente

faţă de autorităţile publice;• Câştigul financiar al activităţilor economice e folosit în beneficiul membrilor,

dar şi pentru dezvoltarea durabilă a comunităţii.

Unii autori1 consideră că o întreprindere socială este în acelaşi timp o compa-nie, o instituţie socială şi o organizaţie neguvernamentală (ONG). Natura sa ca şi companie se reflectă în producţia de bunuri şi servicii, dependenţa de piaţă şi nevoia de capital fix şi mobil. Aceşti factori solicită o abordare de tip afacere. Este o instituţie socială întrucât prezintă responsabilitate socială în ceea ce priveşte participarea la furnizarea serviciilor publice. Statutul de OnG provine din funcţionarea democratică, participarea membrilor la luarea deciziilor şi impli-carea voluntarilor.

1 Csoba Judit, Mária Frey, Éva G. Fekete, Márta Lévai, Anikó Soltész, în ”The Social Economy Handbook” (Manual de economie socială), p. 61, disponibil la http://www.szocialisgazdasag.hu/sites/default/files/dokumentumtar/the_social_economy_hand-book.pdf (accesat 14.02.2011).

6


CinEsprijinĂECOnOMiAsOCiALĂ?Diverse organizaţii neguvernamentale sau instituţii publice sprijină prin proiecte dezvoltarea unor întreprinderi sociale care să contribuie, la rândul lor, la dezvol-tarea economică a unor comunităţi dezavantajate. În România, în cadrul Progra-mului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (www.fseromania.ro), cu sprijinul financiar al Fondului Social European, unul dintre principalele mecanisme prin care Uniunea Europeană sprijină integrarea pe piaţa muncii şi incluziunea socială a grupurilor defavorizate, se află în desfăşurare o serie de proiecte care promovează economia socială (www.fonduri-ue.ro). Acestea aco-peră o gamă largă de teme, pornind de la ocuparea forţei de muncă, educaţie, până la crearea de întreprinderi sociale şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.

Proiectele desfăşurate în domeniul economiei sociale îşi propun să contribuie la crearea unor întreprinderi sociale administrate de către persoane aparţinând unor categorii dezavantajate sau a unor forme de organizare care să ofere aces-tora locuri de muncă.

CuMArATĂECOnOMiAsOCiALĂ?În comunităţile rurale un potenţial ridicat pentru dezvoltarea unor activităţi gene-ratoare de venit îl reprezintă culesul fructelor de pădure, al ciupercilor şi valorifi-carea lor, practicarea unor meserii tradiţionale/meşteşuguri cum ar fi realizarea împletiturilor din nuiele sau stuf, fabricarea măturoaielor şi cărămizilor din chirpici sau văioage. Crearea unor centre de colectare şi prelucrarea fructelor de pădu-re, înfiinţarea unor ateliere manufacturiere, identificare unor pieţe de desfacere a produselor obţinute, ar putea ajuta dezvoltarea unor afaceri benefice comunită-ţilor rurale.

Ideea de dezvoltare a unei activităţi specifice economiei sociale a provenit din rândul membrilor unui grup de iniţiativă pornind de la faptul că în zonă sunt foarte multe păduri, iar culesul fructelor de pădure este o activitate tradiţională pentru comunitatea de romi din zonă. La fel ca şi în cazul altor idei de activităţi generatoare de venit, s-a dorit trecerea de la o activitate informală (desfăşurată de cele mai multe ori individual) la o una organizată formal, care aduce beneficii tuturor. Până la momentul apariţiei unei asociaţii comunitare care a organizat activitatea generatoare de venit, fiecare membru al comunităţii colecta fructe de pădure pe care le comercializa la marginea drumului, la un preţ foarte scăzut, aceasta fiind singura sursă de venit. Preţul obţinut era unul foarte mic, iar munca depusă foarte grea. Odată cu organizarea activităţii generatoare de venit, prin intermediul asocierii, a fost posibilă creşterea preţului per kilogram obţinut. Astfel culegătorii îşi pot asigura un venit relativ constant, timp de aproape jumătate de an.

7

Numărul de persoane implicate în această activitate generatoare de venit variază foarte mult în funcţie de sezon şi de disponibilitatea oame-nilor de a lucra. În medie sunt implicate aproximativ 100 de persoane din comunitatea de romi care culeg fructe de pădure zilnic, în perioadele de recoltare.

Activitatea generatoare de venit este derulată în cadrul asociaţiei negu-vernamentale sub forma unui punct de lucru. Se intenţionează ca într-un viitor apropiat să se înfiinţeze o societate cu răspundere limitată care să ofere accesul la o piaţă mult mai mare. În acest moment asociaţia se ocu-pă cu depozitarea, ambalarea şi desfacerea fructelor de pădure.

Principala problemă a acestei activităţi generatoare de venit este nevoia de bani lichizi cu care să fie plătiţi culegătorii după fiecare zi de muncă. Pentru pornirea activităţii asociaţia a împrumutat o sumă de bani de la unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei, sumă ce urmează a fi restituită din încasările viitoare.

Pentru amenajarea şi dotarea spaţiului de depozitare a fructelor de pă-dure s-a beneficiat de sprijinul Primăriei care a pus la dispoziţie spaţiul şi o sumă de bani pentru achiziţionarea materialelor necesare amenajării. Amenajarea spaţiului a fost realizată prin muncă voluntară depusă de că-tre membrii comunităţii pe parcursul unei luni de zile.

Fructele de pădure sunt livrate ca materie primă în principal producăto-rilor de mixturi alimentare de tip „müsli”, producătorii de mixturi de ceaiuri din fructe, producătorii de dulciuri şi producătorii de produse de panifica-ţie care folosesc fructe uscate în diverse reţete. Cu cât cantităţile sunt mai mari şi calitatea este mai bună preţul obţinut este mai bun. De asemenea, dispunând de cantităţi mari, se poate negocia cu mai mulţi clienţi intere-saţi obţinându-se preţul cel mai bun.

În acest moment principala motivaţie a derulării activităţii generatoare de venit este de evita „exploatarea” membrilor comunităţii care adună fructe de pădure, de către cei care cumpără fructe de pădure în cantităţi mari şi care le oferă un preţ derizoriu per kilogram. Venitul suplimentar ob-ţinut de către asociaţie din comercializarea fructelor de pădure este folosit în acest moment pentru modernizarea spaţiului de depozitare şi achiziţi-onarea unui echipament de ambalat. Se intenţionează ca odată cu înfiin-ţarea societăţii comerciale să se creeze şi un număr de locuri de muncă stabile pentru o parte dintre membrii comunităţii.

8


Activitatea generatoare de venit are potenţial de dezvoltare, dar şi o pro-blemă legată de sezonalitatea activităţii. Când activitatea de colectare a fructelor de pădure nu se poate desfăşura, angajaţii sunt trimişi acasă în şomaj tehnic. Se speră ca în 2 ani, odată cu creşterea veniturilor, să se poată amenaja un spaţiu de uscare a fructelor de pădure şi, de asemenea, achiziţiona un utilaj performant de ambalare, ceea ce ar crea premisele unei activităţi permanente, măcar pentru o parte dintre angajaţi. La acest moment membrii comunităţii implicaţi în această activitate generatoare de venit sunt mulţumiţi de situaţie şi colaborează foarte bine cu asociaţia.

Ocupaţiile tradiţionale pot fi gândite ca afaceri ce au capacitatea de a absorbi forţă de muncă care, lucrând individual, neorganizat şi fără o piaţă de desfacere bine definită, nu poate face faţă concurenţei. În astfel de activităţi pot fi impli-caţi şi cei care, din diverse motive, nu au obţinut sau nu pot obţine o calificare într-o altă meserie. De exemplu, persoanele cu dizabilităţi rareori pot dobândi calificare în anumite meserii pentru care există cerere pe piaţa muncii. O soluţie pentru nevoia lor de ocupare sunt atelierele protejate, unităţi autorizate conform legii 448/2006. Acestea pot oferi produse şi servicii prin ateliere precum cele de bricolaj, asamblare, decoraţiuni, copiere, brutărie.

Confecţionarea de măturoaie pentru curăţenie exterioară, realizate din crengi de mesteacăn, alun şi scoarţă de aluniş este o îndeletnicire meş-teşugărească tradiţională a unor comunităţi de romi, în special a acelora care trăiesc în apropierea unor zone de păduri de mesteacăn. În prezent valorificarea acestui produs are loc în cantităţi mici (respectiv cât poate un om lua cu el), cu vânzare directă din casă în casă, clienţii fiind persoane fizice din gospodării rurale.

Într-un sat din judeţul Covasna, există între 10 şi 30 de persoane cu expe-rienţă în confecţionarea măturoaielor, fiind capabile să realizeze măturoa-ie de aceleaşi dimensiuni şi de aceeaşi calitate. Unii dintre ei sunt în relaţii de rudenie, trăind în acelaşi „cartier” de la marginea satului, fiind vecini. În prezent activitatea se desfăşoară în afara oricărui cadru legal autorizat, nefiind înregistrată nicio formă legală de afacere.

Resursele investite până în prezent sunt în primul rând munca manuală, respectiv munca de desfacere (individual, cu vânzare din casă în casă). Clienţii persoane juridice care ar putea fi interesaţi de cantităţi mai mari de măturoaie sunt firme de salubrizare, primării care nu au externalizat serviciile de salubrizare sau alte societăţi comerciale pentru îngrijirea pro-priilor spaţii.

9

Fiecare produs are o anumită valoare de producţie, fiecare meşteşugar fiind plătit în funcţie de producţia realizată. Nu există câştig în sens de profit din această activitate.

O asociere a mai multor persoane care confecţionează măturoaie şi o bună organizare a acestora ar putea avea ca efecte diversificarea cli-enţilor – firme de salubrizare, primării, persoane fizice şi alte societăţi co-merciale –, creşterea numărului de măturoaie vândute, şi astfel o creştere a numărului de persoane implicate într-o activitate aducătoare de venituri.

Realizarea prin manufactură a unor produse din împletituri din ră-chită (nuiele) şi comercializarea acestora (set de masă şi scaune de gră-dină, mic mobilier, coş de diferite tipuri etc.) reprezintă o sursă de venit pentru persoane sau grupuri de persoane de etnie romă din mai multe sate din regiunea Centru. În general, problema acestor persoane este că, în lipsa unei organizări şi a unei reprezentări a intereselor lor de breaslă, dar şi din cauza unui lanţ încărcat de intermediari care participă la va-lorificarea produselor, meşteşugarii care realizează aceste produse sunt cei care câştigă cel mai puţin din această activitate. Totuşi, faptul că în anumite situaţii mai fericite un grup de meşteşugari beneficiază de o cola-borare constantă prin care livrează produse în mod regulat în diferite ţări din UE, poate asigura activităţii lor o anumită siguranţă şi sustenabilitate. O asemenea afacere poate fi considerată o formă de economie socială.

Într-un caz concret în care un grup de meşteşugari are o colaborare con-stantă cu o fundaţie din Anglia, care pe baza principiului „preţului corect” (fair trade) cumpără periodic produse din împletituri din răchită (www.fair-tradedbaskets.co.uk). Activitatea se desfăşoară într-o formă aproape le-gală, în sensul că una dintre persoane, cea care ţine legătura cu fundaţia din Anglia, a înregistrat o întreprindere individuală, însă nu toate per-soanele care lucrează împreună sunt membri ai întreprinderii individuale şi nici nu au un contract individual de muncă. Întreprinderea individuală a fost înregistrată mai mult pentru a putea emite factură pentru clienţii per-soane juridice, respectiv pentru a avea un cadru autorizat pentru activita-tea comercială desfăşurată. Preţul la care reuşesc să-şi vândă produsele nu le-ar permite să asigure toate cheltuielile sociale sau de impozit pentru toate persoanele implicate în afacere.

Resursele investite sunt în primul rând munca manuală, dar şi relaţiile construite cu clienţii (de exemplu relaţia cu un client din Anglia cu care se ţine legătura în limba engleză, telefonic sau prin e-mail, limbă cunoscută de cel mai tânăr membru al familiei). Activitatea este puţin profitabilă, iar suma necesară pentru achiziţionarea materiei prime la o comandă mai

10


mare este asigurată de client sub formă de avans, grupul nereuşind să economisească din această activitate un capital rulant.

Clienţi şi piaţă de desfacere pentru produse din împletituri din răchită (nuiele) există, chiar dacă la nivelul grupului de meşteşugari vânzările au scăzut în ultima perioadă, atât din cauza crizei economice, cât şi apariţiei pe piaţă a unor produse chinezeşti asemănătoare, dar mult mai ieftine. Pentru ca această activitate să fie aducătoare de venituri cât mai multor persoane aflate în situaţii vulnerabile, ar trebui (1) crescut, la nivelul tuturor meşteşu-garilor, preţul de producţie, respectiv (2) ar trebui căutate metode de elimi-nare a unui număr mare de intermediari din procesul de valorificare.

O posibilitate de a elimina intermediarii şi astfel de a creşte veniturile ar fi aceea ca grupul de meşteşugari să deschidă un magazin virtual (online) cu produse din împletituri din răchită (nuiele), care ar putea livra produsele realizate oriunde în Europa, prin intermediul firmelor de curierat sau trans-port, en-gros sau en-detail.

O modalitate eficientă de gestionare a terenurilor agricole în mediul rural o reprezin-tă asocierea. Potrivit raportului „Sectorul neguvernamental – profil, tendinţe, provo-cări” în 2008 erau active 906 asociaţii de proprietari de păduri. Legea2 prevede că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari de păduri se face în vederea realizării obiective-lor de ordin economic, ecologic şi de management durabil al pădurilor, urmărindu-se inclusiv consolidarea proprietăţii şi comercializarea în condiţii de profitabilitate a produselor fondului forestier. Un alt tip de asociere, composesoratele3, a funcţionat şi funcţionează la nivelul comunităţilor săteşti. Composesoratele înseamnă o forţă economică foarte mare, deţinând suprafeţe de teren mari şi compacte. Din păcate, în acest moment cele mai multe composesorate nu sunt bine organizate şi de aceea exploatarea resurselor composesoratelor se face ineficient. O organizare mai bună ar permite ca la nivelul composesoratelor să se organizeze exploatarea şi prelucra-rea lemnului mult mai eficient, acest lucru însemnând profit şi locuri de muncă pen-tru membrii comunităţii. Potenţialul agroturistic este de asemenea uriaş. În utilizarea terenurilor se pot înfiinţa baze de agrement pentru călărit, lacuri, păstrăvării, pârtii de schi etc. Se pot înfiinţa tabere, sate de vacanţă şi pensiuni agroturistice.De asemenea, colectarea materialelor plastice şi a celor feroase şi neferoase în vederea obţinerii unor venituri din reciclarea lor poate reprezenta o activitate cu potenţial de economie socială.

2 Codul Silvic al României, Legea nr. 46/2008, Capitolul II – Forme asociative ale propri-etarilor de păduri, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 238/27, martie 2008.

3 Composesoratele sunt forme asociative de proprietate, persoane juridice, înfiinţate în baza Legilor 1/2000 şi 247/2005, autorizate de instanţă în a cărei rază teritorială îşi au sediul şi înscrise în Registrul Asociaţiilor instanţei respective.

11

Colectarea de deşeuri feroase şi neferoase a stat la baza dezvoltării unei idei de afaceri în rândul unei comunităţii rome deoarece majoritatea membrilor comunităţii se ocupa deja cu această activitate. După discuţii la nivelul grupului de iniţiativă s-a constatat că, dacă activitatea ar fi des-făşurată într-un mod organizat, ar câştiga cel puţin două lucruri: împreună pot achiziţiona un mijloc de transport cu care să strângă deşeurile, iar la cantităţi mai mari pot obţine preţuri mai bune. Mai mult, în cazul cantităţilor mari transportul este asigurat de către firma care preia deşeurile.

Numărul de persoane implicate în această activitate generatoare de venit este de aproximativ 30, atât femei, cât şi bărbaţi. O parte dintre ei au experienţă în colectarea deşeurilor feroase şi neferoase.

Iniţial activitatea generatoare de venit s-a derulat în cadrul unei asociaţii neguvernamentale create în urma unui proces de dezvoltare comunitară, dar, în momentul în care activitatea s-a intensificat, a fost creată o socie-tate cu răspundere limitată a cărui unic proprietar este asociaţia negu-vernamentală. Principalul scop al firmei este de a asigura locuri de muncă pentru cât mai multe persoane din cadrul comunităţii, de aceea profitul obţinut a fost permanent reinvestit.

Capitalul iniţial al firmei a fost de 200 de lei subscris integral de către asociaţie. Până la momentul în care firma şi-a putut permite să realizeze investiţii (după 10 luni de activitate) activitatea de colectare a fost realizată cu mijloacele de transport ale unor angajaţi. De asemenea, în primele 6 luni de activitate managementul şi contabilitatea firmei au fost susţinute din fondurile asociaţiei.

Deşeurile feroase şi neferoase colectate sunt preluate de către un com-binat metalurgic din zonă, cu care a fost încheiat un contract pe o perioa-dă de 3 ani. Problema principală nu este distribuirea deşeurilor către o firmă, ci colectarea lor. Iniţial, principalii furnizori de deşeuri feroase şi neferoase erau locuitorii din zonele limitrofe. Odată cu dezvoltarea activi-tăţii generatoare de venit afacerea s-a orientat şi către firmele private care produc deşeuri feroase şi neferoase.

Scopul principal al afacerii este acela de a asigura cât mai multe locuri de muncă pentru persoanele de etnie romă. Până în acest moment toate profiturile obţinute (nu foarte mari) au fost permanent reinvestite în crearea de noi locuri de muncă.

12


Activitatea firmei se derulează deja de 2 ani şi a crescut permanent. Din pă-cate volumul activităţii nu poate creşte atât de mult încât să poată asigura lo-curi de muncă pentru toţi membrii comunităţii. Se urmăreşte însă ca cel puţin măcar un membru al fiecărei familii din comunitate să fie angajat în firmă. Dar preţul per kilogram de deşeu a scăzut în ultimul an, ceea ce a dus la scă-deri importante în cifra de afaceri a firmei şi implicit la scăderi salariale. Cu toate acestea angajaţii au înţeles situaţia şi nu au reacţionat în mod negativ.

Astfel de iniţiative pot veni în ajutorul grupurilor marginalizate, facilitându-le ac-cesul pe piaţa muncii şi, implicit, contribuind la integrarea lor în societate. Exem-plele prezentate mai sus respectă caracteristicile care definesc întreprinderile sociale ca fiind acele strategii de autofinanţare care4: presupun comercializareaunuiprodus sauaunuiserviciu într-o manieră sistematică, responsabilă şi profesională; sunt concepute pentru a amplifica impactulsocial al organizaţiilor şi/sau pentru a genera venituridurabile care contribuie la promovarea misiunii organizaţiei; necesită evaluare şi planificare profesionistă a afacerii.

Ţinând seama de strategiile economice care se referă la capacitatea de a gene-ra venit, economia socială construieşte pornind de la principiile solidarităţiişisustenabilităţii. Activităţile specifice economiei sociale ar trebui să respecte următoarele criterii5:

1. beneficiile provenind din implicarea în aceste activităţi să se întoarcă spre participanţi;

2. să încerce să răspundă nevoilor celor dezavantajaţi;3. să încurajeze indivizii să se ajute pe sine;4. să înlocuiască dependenţa de alţii cu încrederea în sine;5. să intensifice legăturile existente la nivelul comunităţii.

Recunoscută fiind ca o posibilă soluţie pentru rezolvarea unor probleme sociale, economia socială nu beneficiază întotdeauna de un cadru adecvat, lipsindu-i re-glementări, politici publice şi, nu în ultimul rând, disponibilitatea sau capacitatea categoriilor dezavantajate de a contribui activ la bunăstarea lor, a grupului şi a comunităţii din care fac parte. Cu toate acestea, există exemple care confirmă faptul că economia socială poate contribui la incluziunea socială a grupurilor dez-avantajate, stimulând dezvoltarea unor afaceri generatoare de venit. Prin urmare, economia socială reprezintă o modalitate care rămâne să îşi dovedească ca-pacitatea de a integra sau reintegra persoane aparţinând unor categorii deseori excluse de pe piaţa forţei de muncă din România.

4 www.nest.org5 Moulaert Frank, Oana Ailenei. 2005. ”Social economy, third sector and solidarity re-

lations: A conceptual synthesis from history to present” (Economia socială, al treilea sector şi relaţiile de solidaritate. O sinteză conceptuală de la origini şi până în prezent) în Urban Studies, 42(11): 2037-2053.

13

Cap.2Cumanalizămeconomiasocialăîncomunităţimultietnice?

Metodologia prezentată în continuare a fost folosită pentru a culege date relevante la nivelul a 48 de localităţi (vezi Anexa 3) incluse în proiectul „Sprijin pentru dez-voltarea economiei sociale în comunităţi multietnice din Regiunile de dezvoltare Nord-Vest şi Centru din România” (www.edrc.ro). Pentru a evalua cât mai corect şi complet necesităţile, resursele şi oportunităţile locale a fost nevoie de îmbinarea perspectivelor a două categorii mari de actori locali: (1) categoriile de populaţie ţintă ale proiectului şi (2) liderii locali. Pentru culegerea datelor de la un număr mare de persoane, metoda anchetei (folosind un chestionar structurat) a fost cea mai potrivită. Interviul reprezintă o metodă adecvată pentru culegerea datelor la nivelul liderilor, oferindu-le acestora posibilitatea de a se exprima fără sentimentul de constrângere specific anchetei. Informaţiile obţinute de la lideri sunt importante pentru evidenţierea specificului local, a constrângerilor şi oportunităţilor. Testarea pe teren a instrumentelor de cercetare, înainte ca acestea să fie aplicate la scară largă, a permis revizuirea lor şi adecvarea la nivelul de înţelegere a respondenţilor.

FişALOCALiTĂŢiiPentru fiecare localitate selectată a fost realizată o fişă descriptivă. Indicatorii incluşi vizează numărul persoanelor/gospodăriilor care corespund fiecăreia dintre catego-riile ţintă ale proiectului. Datele culese au făcut referire la fiecare sat aparţinător de o comună şi au fost adunate cu ajutorul liderilor locali. Fişa de localitate a fost utilizată pentru identificarea satului cu cel mai mare număr de romi (au ponderea cea mai mare din populaţia ţintă), sat în care s-a desfăşurat ancheta de teren şi pentru alcătuirea unei liste cu 36 de localităţi în care se vor desfăşura celelalte activităţi ale proiectului.

inTErviuLCulegerea datelor prin metoda interviului a avut în vedere următoarele:• populaţia ţintă: lideri locali (care locuiesc de cel puţin 5 ani în localitate) din 48

de localităţi:o primar/secretar primărie/lucrător social;o lider informal romi;o om de afaceri/întreprinzător/patron;o profesor/învăţător/preot.

• volum: 240 de interviuri.• tematica:

o principalele probleme ale comunităţii;o principalele probleme ale cetăţenilor;o identificarea surselor de trai (formale şi mai ales informale) ale populaţiei;o resursele şi oportunităţile pentru dezvoltare existente la nivel local;o identificarea activităţilor de economie socială care ar putea fi dezvoltate

(există resurse şi produsele rezultate ar avea căutare);

14


o identificarea posibilelor piedici în calea dezvoltării unor activităţi de economie socială (la nivel administrativ şi la nivelul cetăţenilor: încredere, disponibilitate de asociere, resurse financiare şi umane etc.).

• rezultate: evaluarea necesităţilor, resurselor şi oportunităţilor la nivelul fiecărei comunităţi, din perspectiva liderilor locali.

AnChETA• populaţia ţintă:

o romi neocupaţi;o persoane neîncadrate în muncă care trăiesc din venitul minim garantat;o familii cu 3 sau mai mulţi copii în întreţinere;o femei.

• volum:o la nivelul fiecărei localităţi, în urma aplicării la nivelul populaţiei adulte

a unui chestionar de încadrare (screening) în categoriile ţintă, au fost selectate aleator 50 de persoane din grupul ţintă; datele obţinute au fost trecute pe o fişă de răspuns pe care au apărut toate persoanele cărora le-a fost aplicat acest mini-chestionar;

o la nivelul fiecărei comune, celor 50 de persoane selectate anterior le-a fost aplicat câte un chestionar de evaluare;

o dintre cele 50 de persoane, în medie 35-40 au fost de etnie roma, iar restul au făcut parte din celelalte grupuri ţintă ale proiectului.

• teme/indicatori:o disponibilitatea de calificare/recalificare/formare profesională prin

participare la cursuri;o disponibilitatea de a se deplasa în altă localitate pentru a urma un curs

de calificare/recalificare/formare profesională;o posibile piedici în calea frecventării cursului (copil mic, soţul/soţia,

animale etc.);o nivel de educaţie, diplome, cursuri de calificare/recalificare/formare

profesională urmate şi finalizate, calificări obţinute anterior şi în curs de obţinere;

o activităţi/munci pe care le desfăşoară sau le poate desfăşura, este pregătit formal sau informal pentru a le realiza;

o disponibilitatea de a avea iniţiativă în vederea realizării unei entităţi de economie socială;

o disponibilitatea de asociere în vederea realizării unei entităţi de economie socială;

o dacă a fost într-o altă localitate (rurală şi urbană) în ultimii 2 ani;o dacă s-a mutat dintr-o localitate în alta pe parcursul ultimii 2 ani;o starea de sănătate auto-percepută;o existenţa actelor de identitate (CI, certificat de naştere);o etc.

• rezultate:o analiza caracteristicilor populaţiei cuprinse în ancheta desfăşurată;o estimarea necesităţilor şi resurselor/oportunităţilor la nivelul regiunilor ţintă.

15

Cap.3rezultateleanalizei

3.1AnChETĂPerioada de criză prin care trece România pare să afecteze puternic percepţiile populaţiei cu privire la problemele importante ale comunităţilor. În afara acestei influenţe generale, faptul că respondenţii anchetei au fost selectaţi în aşa fel încât să facă parte din cel puţin unul dintre grupurile ţintă ale proiectului (caracteristica lor comună fiind aceea că nu au un loc de muncă), a crescut şi mai mult importan-ţa acordată problemei „lipsa locurilor de muncă”. Astfel, 66% dintre respondenţi o menţionează. Problemele legate de infrastructură sau de oferirea de ajutoare sociale populaţiei sărace se situează la distanţă foarte mare, fiind alese de 15%, respectiv 12% dintre respondenţii anchetei.

Grafic1:Ceamaiimportantăproblemălanivelulcomunei

o problemă cu privire la drumuri,reţea de apă, gaz, poduri etc.

lipsa unor locuri de muncă

faptul că nu se acordă ajutoaresociale persoanelor sărace

lipsa unor servicii sociale pentrucei în nevoie (săraci, bătrîni, ...)

NŞ

NR

Altceva

15

66

12

3

4

1

0

Care dintre următoarele probleme este cea mai importantă la nivelul comunei dvs.?

În acord cu evaluările la nivel naţional, în rândul populaţiei adulte, şi subiecţii anchetei noastre manifestă o nemulţumire puternică relativ la nivelul de trai per-sonal. Astfel, aproape o treime consideră că sunt deloc mulţumiţi şi aproape ju-mătate că sunt destul de nemulţumiţi, ceea ce duce ponderea nemulţumiţilor la aproximativ trei din patru respondenţi. De cealaltă parte, cei mulţumiţi însumează aproape un sfert. Marea majoritate a acestora sunt însă doar „destul de mulţu-miţi” de traiul personal.


16

Grafic2:satisfacţiafaţădetraiulpersonal

foarte

mulţumit

3

destul

de mulţumit

21

deloc

mulţumit

29

nu prea mulţumit

45

NŞ

1NR

2

Cât de mulţumit(ă) sunteţi în general de felul în care trăiţi?

Evaluarea generală cu privire la satisfacţia traiului nu ne spune prea clar la ce anume se referă oamenii atunci când răspund. Şi nici de ce anume ţin cont în-tr-o măsură mai mare. Graficul de mai jos ne arată că foarte probabil evaluarea nivelului de trai se suprapune cu bunăstarea materială proprie. Astfel, asocierea dintre evaluarea generală a satisfacţiei şi cele două întrebări relativ la bani şi lo-cuinţă este extrem de puternică, sau, mai simplu spus, cei care sunt nemulţumiţi de trai sunt nemulţumiţi şi de bani (sau de locuinţă), iar cei care sunt mulţumiţi de trai tind să fie mulţumiţi şi de bani (sau de locuinţă). Relaţia cu starea de sănătate este şi ea pozitivă, dar intensitatea este mai redusă. În plus, datele ne arată că există un nivel ridicat al satisfacţiei faţă de starea de sănătate proprie în cazul majorităţii respondenţilor (77%), un nivel mediu al satisfacţiei cu privire la locuinţa proprie (53% sunt nemulţumiţi, iar 45% sunt mulţumiţi) şi o puternică insatisfacţie cu privire la bani (90% sunt nemulţumiţi).

17

Grafic3:satisfacţiafaţădediferiteledomeniialevieţii

sănătateadvs.

banii pecare îi aveţi

locuiţa dvs.

deloc mulţumit nu prea mulţumit destul de mulţumit foarte mulţumit

34166 43

39 851

38 73320

Cât de mulţumit(ă) sunteţi de […]? * diferenţa până la 100% reprezintă NŞ/NR

Date fiind condiţiile impuse prin criteriile se selecţie a respondenţilor, nivelul edu-caţional al respondenţilor anchetei noastre este redus. Asfel, o treime au absolvit doar şcoala primară, aproximativ jumătate au absolvit câteva sau toate clasele de gimnaziu şi doar o cincime a absolvit o formă de şcolarizare superioară gim-naziului.

Grafic4:niveluleducaţionalalrespondenţilor

şcoală primară

gimnaziu incomplet

gimnaziu complet

şcoală de ucenici

29

17

36

18

Care este ultima şcoală absolvită de dvs.?/Câte clase aveţi?


18

Firesc, în condiţiile unui nivel educaţional preponderent scăzut, şi calificările lip-sesc. Chiar şi dintre cei care au absolvit cel puţin şcoala de ucenici, profesionala sau liceul, un sfert declară că nu au o calificare. Principalele calificări întâlnite în rândul celorlalţi sunt: mecanic, tâmplar, croitor, sudor, zidar, lăcătuş şi ospătar/bucătar.

Grafic5:Calificări/diplomeobţinuteînurmaeducaţieişcolareformale

diplom calificareă de studii / fără

mecanic (auto / agricol)

tâmplar

croitor

lăcătuş

ospătar / bucătar

ţesătoare

prelucrător prin aşchiere

altceva (sub 4 menţiuni fiecare)

sudor

constructor / zidar

25

14

5

4

4

4

3

3

2

2

35

Ce calificare / diplomă aţi obţinut în urma absolvirii acestei şcoli? % raportate la cei care au absolvit cel puţin şcoala de ucenici

ExpEriEnŢEDEMunCĂ,MEsEriiCunOsCuTEşiCĂuTArEAunuiLOCDEMunCĂUn sfert dintre respondenţii anchetei declară că au un loc de muncă plătit.6 Aces-te locuri de muncă sunt cel mai adesea pe cont propriu (46% plus încă 25% care nu răspund), cu ziua (47%) şi fără acte sau carte de muncă (57%). Firesc, cea mai mare parte a celor cu un loc de muncă sunt zilieri (25%). Restul lucrează mai degrabă în construcţii – ocupaţia de zidar apare cel mai des – (11%), în agricultură (8%) sau ca muncitori necalificaţi (6%).

6 Condiţia de a selecta doar persoane care nu au un loc de muncă nu se aplică şi celor care au trei sau mai mulţi copii în întreţinere. În plus, o parte dintre cei care declară că au un loc de muncă muncesc în realitate ca zilieri, fără acte sau carte de muncă.

19

Grafic6:ponderearespondenţilorcareauunlocdemuncăplătitşicaracteristicileacestuia

59

NU

25

DA

4

NŞ NR

13

29

46

pe cont propriuangajat

25

NR

În prezent, aveţi un loc de muncă plătit (de unde primiţi bani), fie ca angajat, fie pe cont propriu, indiferent dacă este cu acte sau fără, inclusiv muncă în agricultură?

Acest loc de muncă este …? % din totalul celor care au un loc de muncă plătit

Grafic7:Ocupaţiaactualăarespondenţilorcareauunlocdemuncă

zilier

constructor / zidar

agricultor

muncitor necalificat

altceva (sub 4 ţiuni)men

NR

asistent social

vânzătoare

24

11

8

6

2

2

33

14

Cum se numeşte munca pe care o faceţi la acest loc de muncă? % din totalul celor care au un loc de muncă plătit

Aproximativ 40% dintre respondenţii anchetei declară că au avut cândva un loc de muncă plătit pentru mai mult de 6 luni (ca angajat sau pe cont propriu, cu sau


20

fără acte, inclusiv muncă în agricultură). Dintre cei care au avut un loc de muncă o treime au fost angajaţi, iar 22% au lucrat pe cont propriu (10% nu răspund). Cel mai adesea norma de muncă a fost întreagă, dar apar şi situaţii de angajare cu ju-mătate de normă (4%) sau muncă cu ziua (23%). Doar jumătate dintre cei care au avut un loc de muncă spun că acesta a fost pe bază de contract sau cu carte de muncă. 41% recunosc că nu au lucrat pe bază de contract sau cu carte de muncă şi încă 8% nu răspund, dar foarte probabil intră în aceeaşi categorie.Tot raportat la cei care au avut cândva un loc de muncă, aproximativ o treime declară că ultima ocupaţie a fost cea de muncitor necalificat (cel mai adesea în agricultură sau în construcţii), 16% spun că au fost zidari sau alte meserii apro-piate din domeniul construcţiilor, iar 8% că au lucrat ca agricultori. O varietate de alte ocupaţii sunt menţionate de puţini respondenţi, au în comun un nivel scăzut al calificării şi, bineînţeles, o recompensare financiară redusă.

Grafic8:Ocupaţiaanterioarăarespondenţilor


agricultor

muncitor necalificat n agricultur

constructor / zidar

dulgher / tâmplar / mobilă

î ă

în construcţii

croitor

vânzătoare

femeie de serviciu

crescător / îngrijitor de animale

mecanic

sudor

asistent social

agent de pază

confecţionare încălţăminte

cărămidar

zilier

ospătar / barman

asamblor canapele

tapiţer

miner

viticultor / horticultor

salubritate

filatoare

tractorist

altceva (sub 4 menţiuni)


20

16

8

5

4

4

4

2

2

2

2

2

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

18

Cum se numeşte munca pe care aţi făcut-o la acest loc de muncă?

21

Doar puţin peste jumătate dintre respondenţi declară că şi-au căutat un loc de muncă în ultimele 12 luni. Ponderea celor care caută un loc de muncă în prezent ajunge însă la aproximativ două treimi din populaţie. Principala modalitate prin care oamenii îşi caută un loc de muncă este apelul la rude, prieteni sau foşti co-legi de muncă (80% folosesc această cale). Aproape jumătate răspund anunţu-rilor de angajare şi mult mai puţini se înregistrează la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (28%), trimit cereri direct angajatorilor (16%) sau dau anunţuri prin care solicită un loc de muncă (15%). Pe lângă ponderea foarte scă-zută a celor care manifestă iniţiativă în vederea găsirii unui loc de muncă, acest tip de acţiuni sunt realizate mult mai rar (cel mai adesea o singură dată). Dintre cei fără un loc de muncă, 11% nu au făcut niciuna dintre aceste acţiuni, 16% doar una, 20% două, iar 15% trei sau mai multe.Cel puţin la nivel declarativ, disponibilitatea de adaptare a respondenţilor la ce-rinţele unui loc de muncă este extrem de ridicată. Astfel, pentru a obţine un loc de muncă majoritatea acestora (în jur de 70-90%) declară că ar fi dispuşi să mun-cească peste 40 de ore pe săptămână, să lucreze în condiţii de muncă grele, să accepte salariul minim pe economie, să urmeze un curs de calificare sau recali-ficare (să-şi schimbe profesia), să lucreze pe post de necalificat, chiar dacă au o calificare şi să facă naveta. Foarte probabil, în realitate acest nivel ridicat al dis-ponibilităţii este unul mai mic, dar şi în aceste condiţii putem spune că persoanele fără un loc de muncă sunt dispuse să facă sacrificii pentru a obţine unul.

Grafic9:Căutareaunuilocdemuncă:intenţii,acţiuni,disponibilităţi

27

43

NU

54

DA

3

NRNU

68

5

DA NR

În prezent, vă căutaţi un loc de muncă? % raportate la cei care nu au un loc de muncă în prezent

În ultimele 12 luni v-aţi căutat un loc de muncă? % raportate la cei care nu au un loc de muncă în prezent


22

V-aţi înregistrat la Agenţia Judeţeanăpentru Ocuparea Forţei de Muncă?

Aţi răspuns unor anunţuride oferte locuri de muncă?

Aţi dat un anunţ de cerere deangajare / loc de muncă?

Aţi trimis o cerere de angajaredirect angajatorilor?

Aţi rugat rude, prieteni sau colegi săvă ajute să găsiţi un loc de muncă?

Altceva

NU NRda, o dată da, de două ori da, de mai mult de două ori

68 21

23

12

12

10 13

13

6 4

51

82

16

79

79 16

3

34

410 57

În ultimele 12 luni, aţi făcut ceva din următoarele pentru a vă găsi un loc de muncă? % raportate la cei care nu au un loc de muncă în prezent

să munciţi mai mult de 40de ore pe săptămână

să lucraţi în condiţii demuncă grele

să aveţi un salariu egal cu salariulminim pe economie (650 RON)

să urmaţi un curs de (re-)calificare(să vă schimbaţi profesia)

să lucraţi pe post de necalificat,chiar dacă aveţi meserie / calificare

DA NU NR

să faceţi naveta

13 3

4

3

3

5

2

84

70

79

94

84

79

26

18

13

16

4

Pentru obţinerea unui loc de muncă aţi fi de acord ... ? % raportate la cei care nu au un loc de muncă în prezent

Numărul mediu de meserii/ocupaţii cunoscute, indiferent dacă această calificare a fost obţinută pe o cale formală sau informală, este de 1,7. Dacă avem în vedere

23

acest indicator global putem spune că respondenţii au un nivel de calificare, din punct de vedere cantitativ, bun. Există însă cel puţin două aspecte care trebuie luate în considerare atunci când ne interesează o analiză a ocupării sau, mai exact, a lipsei de ocupare. Primul dintre acestea se referă la distribuţia califică-rilor în rândul populaţiei. În cazul nostru lucrurile stau astfel: 8% nu cunosc nicio meserie, 39% cunosc una singură, 33% două, 16% trei şi 4% cel puţin patru.

Grafic10:Meseriilecunoscute:numărulşitipulacestora

agricultor

constructor

femeie de serviciu / menaj / cur

croitor

dulgher / t mplar / mobil

ăţenie

zidar

bucătar

â ă

crescător / îngrijitor de animale

vânzătoare

mecanic

îngrijirea copii / batrâni

şofer

zugrav

confecţionare încălţăminte

ospătar / barman

finisaje

instalator / electrician

frizer

confecţionare mături

sudor

fierar

apicultură

tinichigiu / vopsitor

cofetar / patiser

comerţ

19,5

11,7

9,2

7,1

4,6

4,4

3,7

3,1

2,7

1,9

1,9

1,6

1,6

1,2

1,1

1,1

1,0

1,0

0,9

0,8

0,8

0,7

0,7

0,7

0,6

Ce fel de munci/meserii ştiţi să faceţi, indiferent dacă aţi urmat sau nu o şcoală/cursuri pentru aceasta? Datele reprezintă % din totalul meseriilor menţionate de respondenţi (ma-ximum 5 menţiuni).


24

Cel de al doilea aspect se referă la gradul de suprapunere dintre cerinţa de ca-lificări de pe piaţa muncii şi calificările deţinute de populaţie. Conform datelor ANOFM (vezi graficul următor), la începutul anului 2011 principalele grupe ocu-paţionale de posibil interes pentru acest proiect şi care aveau căutare în judeţe-le vizate de proiect sunt: operatori pe maşini, muncitori necalificaţi în industria minieră/construcţii/prelucrătoare şi transporturi, meseriaşi şi muncitori calificaţi în metalurgie/construcţii metalice, meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria alimentară/alte meserii artizanale, lucrători în servicii personale şi de protecţie, conducători de vehicole şi operatori pe instalaţii mobile, muncitori necalificaţi în servicii şi vânzări, vânzători în magazine şi pieţe. O perspectivă mai detaliată cu privire la ofertele posibile de locuri de muncă (nevoia de calificări din partea posibililor angajatori) este oferită în partea de analiză a răspunsurilor la interviuri.

Grafic11:ponderealocurilordemuncăvacanteînfuncţiedetipulocupaţiei

Operatori pe maşini, utilaje şi asamblori

de maşini, echipament şi alte produse

Muncitori necalificaţi în industria minieră, construcţii,

lucrări publice, industria prelucrătoare şi transporturi

Meseriaşi şi muncitori calificaţi în metalurgic,

construcţii metalice şi asimilaţii

Meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria

alimentară şi alte meserii artizante

Lucrători în servicii personale şi de protecţie

Fizicieni, matematicieni şi ingineri

Alte ocupaţii asimilate tehnicienilor

Conducători de vehicule şi operatori pe instalaţii mobile

Muncitori necalificaţi în servicii şi vânzări

Alţi specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice

Funcţionari de birou

Modele, manechine şi vânzători în magazine şi pieţe

Meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria extractivă şi construcţii

Operatori la instalaţiile fixe şi lucrători asimilaţii

Conducători de unităţi economico-sociale mari (corporaţii)

Tehnicieni în domeniul fizicii şi tehnicii

Altceva

19

18

10

9

6

5

4

3

3

3

3

3

2

2

2

2

4

Sursa: ANOFM, perioada 03-10.02.2011 http://lmv.anofm.ro/index_lmv.php); doar judeţele din proiect

25

În afara acestor calificări şi meserii, un interes aparte îl reprezintă şi meşteşugurile cunoscute de respondenţi. Din păcate ponderea persoanelor care ştiu meşteşuguri este foarte redusă (15%). Practicarea acestora poate reprezenta şi o oportunitate, în măsura în care există cerere pe piaţa locală. Cele mai răspândite meşteşuguri sunt: fabricarea de cărămizi, mături şi măturoaie, coşuri din nuiele şi alte împletituri.

Grafic12:Meşteşugurilecunoscute

83

NU

15

DA

1

NR

Ştiţi vreun meşteşug tradiţional (să faceţi cărămizi, oale, cazane, împletituri, coşuri din nu-iele, produse din piele, scocuri, pictură pe lemn, sculptură în lemn etc.)?

caramizi (din chirpici dar nu numai)

maturi / maturoaie

cosuri (nuiele)

impletituri

dulgher

altceva

NR

pictura pe lemn / sculptur n lemnă î

vaioage

31

21

13

10

5

4

2

11

3

Ce meşteşug? % raportate la cei care ştiu un meşteşug. Datele reprezintă % din totalul meşteşugurilor menţionate de respondenţi (maximum 3 menţiuni). Media = 1,3.


26

Aproximativ două treimi dintre respondenţii care au avut cândva un loc de muncă declară că au făcut naveta pentru cel puţin o perioadă de timp. Experienţa aceas-ta în rândul unei mari părţi a persoanelor din grupurile ţintă ale proiectului poate favoriza atât participarea la cursurile de calificare, cât şi creşterea şanselor de a găsi ulterior un loc de muncă.

Grafic13:istoricdenavetăşiexistenţacărţiidemuncăînrândulcelorcareauavutcândvaunlocdemuncăplătit

68

32

NUDA

0

NR

9

19

46

nu ar e 0-1 ani 2-5 ani

10

N NRŞ/peste 5 ani

16

Aţi făcut vreodată naveta pentru un loc de muncă? % din totalul celor care au avut un loc de muncă plătit

Aveţi carte de muncă? Ce vechime aveţi în cartea de muncă? % din totalul celor care au avut un loc de muncă plătit

CursuridecalificareurmateMarea majoritate (93%) a subiecţilor din grupul ţintă nu au urmat un curs de cali-ficare profesională până în prezent. Prin urmare, obiectivul proiectului de a oferi astfel de cursuri are un potenţial ridicat de impact.Calificările dobândite de cei care au urmat un astfel de curs sunt în principal le-gate de ocupaţii/domenii precum zidar, vânzătoare, agroturism, ospătar/barman, îngrijire persoane, croitorie, mecanic, agent de pază, sudor, bucătar şi contabil. Părerile cu privire la utilitatea cursurilor de calificare pentru găsirea unui loc de muncă sunt relativ împărţite: 35% le consideră utile, iar 45% nu. Lipsa percepută a utilităţii poate fi rezultatul unor aspecte legate direct de curs (calificare oferită, conţinut, mod de desfăşurare) sau de relaţia dintre calificarea dobândită şi opor-tunităţile pe piaţa (locală) a muncii.

27

Şi mai puţini (1%) urmează un curs de calificare în prezent. În cele mai multe situ-aţii e vorba de calificările: zidar, menajeră, cameristă.Chiar dacă nu au urmat un curs de calificare până în prezent, aproape toţi res-pondenţii (93-96%) apreciază că ar fi dispuşi să urmeze în viitor un astfel de curs. Cifrele sunt foarte probabil mult mai optimiste decât realitatea. E de aşteptat ca majoritatea persoanelor din grupurile ţintă să fie interesate de cursurile de califi-care ce urmează să fie oferite în cadrul proiectului.În general, câteva posibile piedici pentru urmarea cursurilor ar putea fi acordul celorlalte persoane din familie, nevoia de a avea grijă de propria gospodărie, lip-sa experienţei de călătorie în alte localităţi, existenţa actelor de identitate. Toţi aceşti indicatori, prezentaţi în graficele următoare, ne arată că pentru majoritatea celor care doresc să urmeze un curs piedicile menţionate anterior nu apar: soţul/soţia ar fi de acord, ar avea cine să aibă grijă de gospodărie pentru o zi, au călă-torit în altă localitate, au certificat de naştere şi carte de identitate valabile.Dat fiind faptul că aproape toţi respondenţii sunt interesaţi să urmeze un curs de calificare, accentul se mută pe tipurile de cursuri şi calificări dorite a fi urmate. Intenţiile respondenţilor vor trebui potrivite cu cerinţele pieţei muncii.


28

Grafic14:Calificări/meseriidoriteafiînvăţatelacursuriledecalificare

zidar

croitor

constructor

dulgher/tâmplar/mobil

buc tar

comert

vânz toare

osp tar / barman

mecanic

agricultor

coafezã

femeie de serviciu / menaj / curatenie

finisaje

frizer

cofetar / patiser

instalator / electrician

cosmetician / manichiurist / pedichiurist

operator calculator

zugrav

agent de paza

confectionare inc lt minte

cresc tor / îngrijitor de animale

fierar

brutar

ciupercar

camerist

drujbas

tinichigiu / vopsitor

sofer

stivuitorist

ă

ă

ă

ă

ă ă

ă ă

ă

ă

ă

10,8

8,6

7,7

6,4

6,1

6,1

4,7

3,3

3,2

3,1

3,1

2,3

2,3

2,2

1,9

1,7

1,7

1,5

1,4

1,4

1,2

1,2

1,1

1,0

0,8

0,8

0,7

0,7

0,6

0,6

Ce calificări/meserii aţi dori să învăţaţi la aceste cursuri? % din totalul celor care intenţio-nează să urmeze un curs de calificare. Datele reprezintă % din totalul cursurilor de califica-re menţionate de respondenţi (maximum 3 menţiuni). Media = 1,7.

29

Aşadar, principalele oferte de pe piaţa locurilor de muncă sunt ocupaţii precum operatori pe maşini, muncitori necalificaţi în industria minieră, construcţii, industria prelucrătoare, transporturi, meseriaşi şi muncitori calificaţi în metalurgie/construc-ţii metalice, meseriaşi şi muncitori calificaţi în industria alimentară, alte meserii artizanale, lucrători în servicii personale şi de protecţie, conducători de vehicole şi operatori pe instalaţii mobile, muncitori necalificaţi în servicii şi vânzări, vânzători în magazine şi pieţe. De cealaltă parte, dorinţele oamenilor se îndreaptă înspre calificări şi meserii precum zidar, croitor, ocupaţii în construcţii (zugrăvit, finisa-je, instalator, electrician, etc.), ocupaţii în domeniul prelucrării lemnului, bucătar, ocupaţii în comerţ (vânzătoare, ospătar, barman), mecanic, servicii de curăţenie (menajeră, cameristă), servicii de întreţinere corporală (coafeză, manichiuristă, frizer), agricultură şi creşterea animalelor, servicii de pază şi protecţie. După cum se observă, cele două categorii se suprapun în mare parte, ceea ce constituie o premisă pozitivă în vederea angajării persoanelor neocupate în prezent.

ActivităţieconomicepecontpropriuşiafaceriO parte mică a respondenţilor sunt angajaţi, direct sau prin intermediul cuiva din fa-milie, într-o activitate economică pe cont propriu, sau au o afacere. Aproape toate aceste activităţi economice sunt concentrate în patru domenii: agricultură, construc-ţii, comerţ şi meşteşuguri tradiţionale. În agricultură de interes sunt atât creşterea animalelor, cât şi cultivarea legumelor, comerţul se face cel mai adesea în cadrul unor magazine universale (hainele „la mâna a doua” constituie şi ele o categorie bine reprezentată) şi a barurilor locale, iar meşteşugurile se referă cel mai adesea la pro-ducerea şi comercializarea de măturoaie şi diverse împletituri, scocuri. Destinatarii acestor activităţi sunt în foarte multe situaţii locuitorii aceluiaşi sat sau cei din satele învecinate, uneori produsele se vând în pieţele din oraşele apropiate sau unor firme.

Grafic15:Existenţauneiafaceri/activităţieconomicepecontpropriuşicaracteristicileacesteia

113

darespondentul

da, altcinevadin

gospodărie

da, respondentulaltcineva

din gospodşi

ărie

3

NRNU

93

În prezent dvs. sau altcineva din gospodărie aveţi o afacere sau desfăşuraţi vreo activitate economică pe cont propriu, indiferent dacă este cu autorizaţie sau fără?


30

Grafic16:intenţiadeadezvoltaînviitorulapropiatoafacere/activitateeconomicăpecontpropriuşicaracteristicileacesteia

6 7

84

NUda, singur

4

NRda, cu altcineva

Anul acesta sau anul viitor, vă gândiţi să „puneţi pe picioare” (să înfiinţaţi) o afacere sau o activitate economică, singur sau împreună cu altcineva?

Cum era de aşteptat, intenţiile antreprenoriale sunt ceva mai prezente, 13% dintre respondenţi declarând că în viitorul apropiat intenţionează să înfiinţeze o afacere sau activitate economică pe cont propriu, singuri sau cu altcineva aproximativ în aceeaşi măsură. Principalele domenii de interes sunt în ordine construcţiile, comerţul, serviciile, agricultura şi creşterea animalelor. În domeniul construcţi-ilor se urmăreşte cu precădere construirea de locuinţe pentru persoane fizice; comerţul se referă la deschiderea unor baruri şi a unor magazine în care să se vândă alimente şi alte produse, haine (inclusiv la „mâna a doua”), legume şi fruc-te; serviciile dorite a fi oferite se referă la întreţinere corporală (coafor, frizerie, manichiură şi pedichiură) şi reparaţii auto. Consumatorii ţintă vizaţi sunt din nou locuitorii satului sau ai satelor învecinate, cei care cumpără din pieţele oraşelor apropiate şi uneori alte firme.

31

Grafic17:Dispoziţiadeaseimplicaînasociaţiişiactivităţieconomicelocale

o afacere sau oactivitate economică

o iaţie care să sprijinepersoanele cu probleme

(cu venituri reduse, mai în vârstă, etc.)

asoc

o iaţie ă ofere sfaturioamenilor în diferite domenii (agricultură,

găsirea unui loc de ă etc.)

asoc care s

munc

68

63

58

DA NU NR

527

532

636

Dacă o parte dintre locuitorii comunei ar dori să „pună pe picioare” împreună ..., dvs. aţi dori să participaţi?

Nivelul declarat de implicare în asociaţii şi activităţi economice locale este sem-nificativ mai ridicat (la nivel declarativ). Astfel, peste jumătate dintre respondenţi declară că sunt dispuşi să se implice în afaceri şi activităţi economice locale, în asociaţii care sprijină persoanele aflate în dificultate sau în asociaţii care oferă sfaturi oamenilor cu privire la agricultură, găsirea unui loc de muncă ş.a. Care este forma pe care o poate sau o va lua această implicare este dificil de spus, mai ales că nivelul competenţelor respondenţilor este redus. De asemenea, e de aş-teptat ca ponderea celor care se implică în realitate să fie mai mică, tinzând spre cel mult 10% pe măsură ce cantitatea de timp şi efort solicitată creşte.

CapitalsocialNivelul încrederii în cei mai mulţi dintre oameni pare să fie semnificativ mai ridicat în rândul respondenţilor anchetei noastre (50%), comparativ cu populaţia adultă la nivel naţional (31,6%)7. Indiferent dacă este vorba de oameni în general sau de locuitorii satului, cel puţin jumătate dintre respondenţi declară că se poate avea încredere în aceştia (şi doar aproximativ o treime că nu se poate avea încredere).

7 Ultimele date ale Barometrului de Opinie Publică din octombrie 2007, disponibil la www.soros.ro (accesat 14.02.2011)


32

Grafic18:nivelulîncrederiigeneralizate

oamenii dincomuna dvs.

oamenii

DA NU NŞ NR

29

34

57 12

1450

Credeţi că se poate avea încredere în cei mai mulţi dintre oamenii din comuna dvs.? Credeţi că se poate avea încredere în cei mai mulţi dintre oameni?

Pe de altă parte, în pofida nivelului ridicat declarat al încrederii, implicarea în aso-ciaţii (o concretizare formală a încrederii) este foarte redusă. Totuşi, în fiecare dintre comunele selectate există înregistrată cel puţin o astfel de asociaţie.

Grafic19:Apartenenţaasociativă

asociaţieagricolă

asociaţie/întreprindere

familială

alt tip deasociaţie

97

98

97

DA NU NR

12

11

12

Dvs. faceţi parte dintr-o ... ?

Implicarea se poate manifesta şi altfel, mai puţin formal. Prin urmare, am măsu-rat în continuare comportamente şi intenţii legate de participare având în vedere diferite aspecte. Valorile care denotă o participare social-civică sunt însă tot re-duse. Astfel, doar un sfert dintre respondenţi au participat în 2010 la o adunare a satului şi doar 5% la o şedinţă a Consiliului Local; tot un sfert au participat la o

33

formă de clacă/într-ajutorarea unui consătean şi aproape tot atâţia s-au implicat (muncă, bani, produse) în realizarea unui bun colectiv (drum, construcţie de alt tip etc.) la nivelul comunei. Aproximativ acelaşi nivel al implicării efective se menţine şi dacă e vorba de o perioadă mai mare de timp (5 ani). Pe de altă parte, atunci când e vorba de disponibilitatea de a se implica în astfel de activităţi, în aceleaşi condiţii, aceasta este prezentă la aproape jumătate din respondenţi. Foarte pro-babil însă doar cel mult jumătate dintre aceştia vor participa efectiv atunci când va fi cazul.

Grafic20:implicaresocial-civicăşivoluntariat

În acest an aţi participat vreo-dată la o adunare a satului?

Dar la o şedinţă aConsiliului Local?

În acest an aţi participat la vreo clacă(muncă gratuită, voluntară) organizată

pentru ajutarea unui locuitor din comună?

Dar la o clacă organizată pentrua face ceva pentru comună?

Aţi fi dispus să munciţi pe gratis SAU să daţibani/produse pentru realizarea unei lucrăriîn comună (drum, construcţie, dig, etc.)?

DA NU NR

În acest an aţi muncit pe gratis SAU aţi donatbani/produse pentru realizarea unei lucrăriîn comună (drum, construcţie, dig, etc.)?

Dar în ultimii 5 ani?

23 76 1

1

1

1

3

2

2

94

75

77

50

80

78

24

22

47

18

20

5


34

BunurişivenituriCondiţionările care fac posibil auto-consumul şi deci asigurarea celor necesare hranei (cel puţin parţial) sunt prezente în rândul a aproximativ jumătate dintre respondenţi (o parte au două sau mai multe dintre aceste surse). Însă, jumătate dintre respondenţi declară că nu dispun de niciuna dintre sursele de trai menţio-nate în continuare.

Grafic21:posibilităţideauto-consum

Ave?

ţi teren agricol înproprietate sau luat în arendă

Ave gr?

ţi ădină dezarzavaturi / legume

Ave ?ţi pomi fructiferi

Ave?

ţi găini, raţe, altepăsări de curte

Aveţi animale domestice mari(porci, oi, cal, vacă, etc.)?

2937 1

2923 1

2930 1

2913 1

2927 1

DA NU NR

35

Grafic22:sursedevenit

Salariu bugetar

Salariu de la o întreprindere/firm de stat

Salariu de la o firm privat

Venit pe conven ie civil / contract colaborare / PFA /

Venituri din activit i neagricole pe cont propriu autorizate

Venituri din propria produc ie agricol (vânzarea de

Venituri din munca de zilier / Venituri din munci manuale

Venituri din munci manuale calificate, prestate f r

Venituri din activit i sezoniere, f r contract / acte

Venituri din activitatea de agent de vânz ri / asigur ri /

Venituri din servicii profesionale (medita ii, consultan ,

Venituri din vânzarea de materiale reciclabile (fier vechi,

Venituri din vânzarea fructelor de p dure, ciupercilor,

Bani din activit i personale informale precum jocuri de

Arend / chirie

Dividende / dobânzi

Profit din propria afacere înregistrat

Mici afaceri comerciale neînregistrate

Pensie de la stat pentru vechime de munc

Pensie C.A.P.

Pensie de handicap, boal , veteran, urma

Pensie alimentar

Ajutor de omaj ( omajul)

Aloca ie pentru copii / burse de studiu

Aloca ii de na tere / concediu de maternitate – paternitate

Ajutor social pl tit de prim rie - Venit Minim Garantat

Alte ajutoare sociale

Bani primi i de la rude plecate definitiv sau temporar în

Bani primi i de la rude / prieteni

Ajutoare / dona ii primite de la funda ii, ong-uri, persoane

Alt surs

ă

ă ă

ă

ă

ă

ă ă

ă ă ă

ă ă

ă

ă

ă

ă

ă

ă

ă

ă

ă ă

ă ă

ţ ...

ţ

ţ ...

...

...

ţ

...

ţ ţ ...

...

...

ţ ...

ţ

ţ

ţ ...

ţ

ţ ţ

ş

ş ş

ş

0

0

1

0

0

2

26

3

11

0

0

1

3

0

0

0

0

1

0

0

0

0

1

24

1

17

2

1

2

0

2

În ultimele 12 luni care au fost sursele dvs. de venit? (% din totalul respondenţilor)


36

Din cauza faptului că respondenţii anchetei nu au un loc de muncă plătit, princi-palele lor surse de venit sunt: veniturile din munca de zilier sau alte munci manu-ale desfăşurate ocazional, alocaţia pentru copii, ajutorul social primit de la Pri-mărie (venitul minim garantat) şi veniturile din activităţi sezoniere, fără contract.Aproximativ 74% dintre respondenţi au cel puţin un copil în întreţinere (19% unul, 22% doi şi 33% trei sau mai mulţi). O parte semnificativă dintre copii au vârsta mai mică de doi ani (21% din total) sau între doi şi şase ani (38% din total). Existenţa acestor situaţii poate constitui o piedică suplimentară pentru femeile care ar dori să participe la cur-surile de calificare (în cazul în care acestea presupun deplasarea într-o altă localitate).

Grafic23:Copiiînîntreţinere

total

max 2 ani

2-6 ani

33

20

26 10

niciunul unul doi trei +

1926 22

79

63

A. Câţi copii în întreţinere aveţi? B. Dintre aceştia câţi au sub doi ani? C. Şi câţi au 2-6 ani?

Aproximativ o treime dintre respondenţi declară că în ultimii cinci ani au fost în străinătate pentru a câştiga bani. La nivelul gospodăriei ponderea este puţin mai mare. Chiar şi în prezent, în 11% dintre gospodării cineva este plecat la lucru tem-porar în străinătate. Situaţiile de emigrare temporară reduc şi ele posibilitatea de calificare a populaţiei ţintă.

37

Grafic24:Contactcustrăinătatea

În ultimii cinci ani, aţi fost înstrăinătate pentru a câştiga bani?

Dar altcineva dingospod ?ăria dvs. a fost

Dar în prezent, este cineva dingospod ria dvs. plecat la lucru

temporar în str in tate?ă

ă ă

36

39

11

DA NU NR

163

160

188

Majoritatea respondenţilor anchetei sunt de etnie roma şi nu au un loc de muncă (81%). Din total, aproximativ o treime sunt beneficiari ai venitului minim garantat şi nu au un loc de muncă şi tot atâţia au trei sau mai mulţi copii în întreţinere.

Grafic25:structurarespondenţilorînfuncţiedevariabilelecaredefinescgrupurileţintăaleproiectului(toţirespondenţiiauvârstaînintervalul18-49şiauabsolvitcelpuţin4claseşiauodiplomă/adeverinţăcareatestăacestlucru/sau

opotobţineşisuntapţidemuncă)

etnie romă + fărăloc de muncă

beneficiar VMG+ fără loc de mucă

3 sau mai mulţicopii în întreţinere

19

67

65

DA NU

81

33

35

38


3.2interviuri

În fiecare dintre cele 48 de localităţi selectate pentru desfăşurarea cercetă-rii de teren au fost realizate câte cinci interviuri. Astfel, au fost realizate în total 240 de interviuri, câte 20 în fiecare din judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu (din regiunea de dezvoltare Centru); Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj (din regiunea de dezvoltare Nord-Vest). participanţiilainterviuri au fost lideri locali care locuiesc de cel puţin cinci ani în localităţile vizate (primar/secretar primărie/lucrător social; lider informal al ro-milor; om de afaceri/întreprinzător/patron; profesor/învăţător/preot). Obiectivele urmărite de interviuri au vizat detalierea rezultatelor obţinute în urma cercetării cantitative, evaluarea necesităţilor, resurselor şi oportunităţilor la nive-lul fiecărei comunităţi din perspectiva liderilor locali, precum şi restrângerea listei de localităţi în care va fi continuat proiectul.

Temeleabordate în cadrul interviurilor cuprind: principalele probleme ale comu-nităţii; principalele probleme ale cetăţenilor; identificarea surselor de trai (formale şi mai ales informale) ale populaţiei; resursele şi oportunităţile pentru dezvoltare existente la nivel local; identificarea activităţilor de economie socială care ar pu-tea fi dezvoltate (există resurse şi produsele rezultate ar avea căutare); identifica-rea posibilelor piedici în calea dezvoltării unor activităţi de economie socială (la nivel administrativ şi la nivelul cetăţenilor: încredere, disponibilitate de asociere, resurse financiare şi umane etc.).

rEZuLTATE

1.principaleleproblemealecomunităţiiLipsadrumurilorasfaltate constituie problema principală la nivelul celor 48 de localităţi incluse în cercetare. Aceasta are implicaţii nu numai asupra vieţii de fiecare zi a locuitorilor, dar şi asupra capacităţii comunităţilor locale de a atrage investiţii în zonă. Lipsacanalizăriişiaunoraziluri pentru îngrijirea bătrânilor sunt şi ele probleme identificate de liderii locali în cadrul interviurilor desfăşurate. Lipsa azilurilor pentru bătrâni se află în strânsă legătură cuproblemaîmbătrâni-riipopulaţiei din zonele rurale şi cu migraţia tinerilor către zonele urbane.

2.principaleleproblemealecetăţenilorLipsalocurilordemuncăeste considerată de către liderii locali problema ma-joră cu care se confruntă locuitorii celor 48 de localităţi. Lipsa locurilor de muncă este cea mai acută problemă atât în regiunea Nord-Vest, cât şi în regiunea Cen-tru. De asemenea, din interviuri rezultă că în această situaţie se găsesc toate cele 12 judeţe incluse în cercetare.

39

„Bineînţeles lipsa locurilor de muncă, deci la noi chiar nu mai sunt şi chiar au fost…cine ar vrea să facă naveta nu are posibilitatea de a face, cu toate că şi-ar dori să meargă la lucru, nu au unde. Încearcă până când e negativ răspunsul. Sunt mari probleme. Satul este foarte îmbătrânit, ce au mai rămas sunt romii la noi, din care ar fi forţă de muncă. Prea puţin români şi maghiari, să spunem care se mai descurcă aici prin sat. Dar romii chiar îşi doresc să meargă la lucru şi nu au unde să meargă efectiv. Au fost în con-strucţii, s-au sistat lucrările pentru că a venit criza, au sistat şi ei, efectiv nu mai angajează nimeni.”

(lider local Palatca, judeţul Cluj)

„Lipsa locurilor de muncă, aceasta este cea mai importantă problemă, că sunt foarte puţine locuri de muncă în comună, (…) sunt foarte puţine firme, de fabrici nici nu putem sa vorbim, nici măcar de ateliere. Un singur atelier este la care mai găsesc oamenii loc de munca, nici acela nu are perma-nent de lucru, de multe ori îi trimite pe oameni acasă.”

(lider local Turulung, judeţul Satu Mare)

Lipsa calificărilor constituie o problemă mai ales atunci când este asociată cu lipsa educaţiei necesare pentru înscrierea la cursurile de calificare. Progra-me educaţionale precum „A doua şansă” (http://www.edu.ro/index.php/articles/c492/) pentru învăţământul primar sau secundar încearcă să readucă la şcoală persoane din grupuri dezavantajate cu scopul de a dobândi o diplomă care să îi ajute să obţină o meserie. Liderii locali accentuează că în cadrul populaţiei roma lipsa calificărilor este mult mai adesea asociată cu lipsa educaţiei decât în cadrul celorlalte grupuri şi că această situaţie conduce la gradul lor de integrare mai redus pe piaţa muncii.

3.identificareasurselordevenitalepopulaţieiÎn interviurile realizate sursele de venit informale sunt invocate mai des decât cele formale. Numai în cazul în care într-o localitate pensionarii constituie popula-ţia majoritară, atunci sursa principală de venit este cea formală, fiind reprezentată de pensii.Nu există diferenţe între regiuni ori judeţe, liderii locali amintind în mare măsură aceleaşi surse.

Migraţia în străinătate pentru asigurarea unui loc de muncă (cu acte sau fără) este şi ea o sursă de venit. Destinaţiile către care se orientează cele mai multe dintre persoane sunt, din informaţiile deţinute de liderii locali, Ungaria, Germania, Italia, Polonia şi Spania.

40


„Acum fiecare caută să îşi găsească un loc de muncă, foarte mulţi dintre ei merg în străinătate. Sunt deja tot felul de societăţi care duc oameni la lucru, deci sunt foarte mulţi dintre ei care au rămas şomeri şi au încercat varianta asta. În agricultură, în construcţii, cu care am mai stat de vorba în ultimul timp.”

(lider local Grebenişu de Câmpie, judeţul Mureş)

3.1surseformalePrincipalele surse formale de venit la nivelul celor 48 de localităţi sunt pensiile,subvenţiileApiA,ajutorulsocial,ajutoruldeşomajşialocaţiilecopiilor. Semnificativ mai puţin menţionate sunt salariile provenind de la locuri de muncă în mediul privat (de exemplu de la magazinele sau barul din localitate) ori de la locuri de muncă în cadrul Primăriei, Poliţiei sau Şcolii.

„Marea majoritatea a venitului cred că îl au din construcţii, după cum am observat eu… construcţii… comunităţile de romi nu au un potenţial de câştig, dar, în schimb, primesc ajutoarele sociale şi cred că din asta… asta e singura forma de venit.”

(lider local Ernei, judeţul Mureş)

În câteva dintre situaţiile prezentate în cadrul interviurilor, meseriile tradiţiona-le (fabricarea măturoaielor, scocurilor/jgheaburilor, cărămizilor ş.a.m.d.) sunt menţionate de liderii locali ca fiind surse formale de venit, însă majoritatea aces-tora constituie mai degrabă surse informale şi vor fi discutate mai jos.

„O sursă de venit este legarea (fabricarea) măturii, şi mai demult se în-cheiau contracte serioase, vindeau mătură în toată ţara. Este o activitate tradiţională veche, având posibilitate de muncă în sat. Acasă leagă, fa-brică, apoi le duc la piaţă şi le vând. Măturile rămase sunt duse la piaţă. Au autorizaţii şi plătesc impozitul. Sunt înregistraţi la Primărie, la Camera de Comerţ. Cu contract de muncă lucrează la o fabrică de pantofi, unde salariul este mic, şi dacă o zi lipsesc, chiar dacă au adeverinţă medicală, le taie sporul, care este în valoare de 80 lei, plus bonul zilnic de masă. La drumuri şi poduri lucrează câţiva, la Consiliu lucrează localnici, în sănăta-te, la Poştă, la Poliţie, la Grădiniţă.”

(lider local Bodogaia, judeţul Harghita)

3.2surseinformaleActivităţile sezoniere sunt reprezentate de munca în agricultură (cultivarea plantelor, creşterea animalelor), comercializarea produselor obţinute în urma acestor activităţi altor locuitori; culesul ciupercilor (din pădure) şi a fructelor de pădure.

41

„Mai există posibilitatea de a vinde anumite produse agricole pe care oamenii le produc la ei în grădină, de a vinde o sticlă de lapte la vecini, cei care au câte o vacă în gospodărie. Există şi câţiva meşteşugari care produc diverse din fier, există cunoscuţii scocari din Şura Mică, care-şi câştigă existenţa montând scocuri.”

(lider local Şura Mică, Sibiu)

Activităţile ziliere includ munca în construcţii (zidărie, tâmplărie, finisaje), în sere, în microferme, în gospodăriile persoanelor mai înstărite, strângerea de fier vechi şi de materiale plastice, munca la pădure (tăiere lemne, curăţare pădure).

Meseriilesaumeşteşuguriletradiţionale apar tot ca o sursă informală de ve-nit în majoritatea situaţiilor descrise de liderii locali. Acestea sunt variate inclu-zând fabricarea de măturoaie, cărămizi din văioage sau chirpici, împletituri din stuf, papură sau nuiele, scocuri, căldări şi coşuri.

„Sunt mulţi care lucrează la negru, ceea ce dintr-un punct de vedere nu e rău, pentru că mai au un mic venit, dar din punct de vedere al viitorului e rău, pentru că iarna nu au loc de muncă, nu au bani, nimic.”

(lider local Dorolţ, Satu Mare)

Cerşitulapare menţionat în câteva dintre interviuri ca sursă de venit pentru acele persoane care nu reuşesc în nicio altă formă să asigure traiul necesar pentru sine sau familie.

4.resurseleşioportunităţilepentrudezvoltareexistentelanivellocalResursele identificate de liderii locali vizează în principal agricultura – cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, agroturismul şi utilizarea fondului forestierexistent. Orientarea pieţei de consum către produsele naturale este privită ca o oportunitate care trebuie avută în vedere în zonele rurale.

„Deci dacă eu aş fi şi aş avea cum, aş face în primul rând nişte centre de colectare pentru cereale, lapte, legume şi fructe în primul rând. Si nu ştiu, aş învăţa oamenii să – cum să zic eu – să facă ceva ecologic în primul rând, că asta se căuta. Zic că merge şi că se scoate şi bani. Cam asta.”

(lider local Jibert, judeţul Braşov)

De asemenea, composesoratele sunt considerate surse de venit potenţiale atât pentru membrii acestora, cât şi pentru cei care nu sunt incluşi în acest moment (şi care, conform legislaţiei în vigoare în România, nu ar putea nici în viitor să devină membri) în aceste forme de cooperativă locală. Prin utilizarea lemnului, curăţarea păşunilor (şi atragerea subvenţiilor APIA), înfiinţarea unor microferme şi pensiuni agroturistice.

42


„Cu creşterea animalelor ar fi cel mai rentabil, pentru că este foarte mult pământ nelucrat. Omul ar da pământul pe gratis, numai să lucreze….şi atunci, ai un avantaj. Nu dai banii pe fân, nu dai pe iarbă, nu dai pe nimic. Chiar şi agricultura ar fi rentabilă.”

(lider local Cămăraşu, judeţul Cluj)

În unele cazuri nici agricultura şi nici turismul nu par a fi resurse care pot, în mod realist, conduce la dezvoltarea locală. În aceste cazuri meşteşugurile tradi-ţionale (ţesutul la război, împletiturile, cărămida, sculptura în lemn, fabricarea măturilor, şindrilei) par a fi singurele care ar putea asigura o oportunitate viabilă de dezvoltare. Înfiinţarea unor atelieremanufacturiere – confecţionare de în-călţăminte, curele, produse din blană de oaie, produse de artizanat – pare de asemenea o oportunitate care ar putea fi valorificată în încercarea de revitalizare a vieţii economice rurale.

„Este greu de spus având în vedere faptul că resursele ne sunt limitate. În jurul nostru nu există pădure, nu există apă, nu sunt lacuri în care să poţi să faci o crescătorie de peşti. Ce s-ar putea face. Să se dezvolte mici meşteşuguri sau mici meşteşugari care să-şi prezinte produse, produse tradiţionale, să-şi prezinte produsele, produse simple, româneşti, cum ar fi covoare făcute la războiul de ţesut, cum ar fi costume populare.”

(lider local Şura Mica, judeţul Sibiu)

5.identificareaactivităţilordeeconomiesocialăcarearputeafidezvoltate(existăresurseşiproduselerezultatearaveacăutare)Culesulciupercilorşialfructelordepădure poate crea premisele pentru con-stituirea unor întreprinderi sociale. Deşi în momentul de faţă activitatea este una sezonieră şi asigură numai în mod informal venitul culegătorilor, aceasta prezintă potenţial de valorificare ca activitate generatoare de venit în cadrul unei entităţi a economiei sociale.

„Ideea mea ar fi să poate să-şi valorifice munca la un preţ cât decât bun. Adică să nu să meargă să culeagă un coş de afine, şi să (…) vândă cu 5 lei kilogramul. Sau o găletuşă de frăguţe de aia de 5 kg, ca să nu câştige nimica pe ea. Deci, dacă s-ar găsi o sursă, o nu ştiu, o întreprindere, o ceva, care să valorifice marfa. Că pe piaţă, mai ales cu astea, nu-s lăsaţi. Să se găsească un sponsor, să facem un fel de...momentan nu ştim, că şi eu sunt cu asta, cu proiectul ăsta, ştiţi. Şi dacă ar fi, că am înţeles că trebu-ie tonaj mare, şi sute, mii de kilograme. (…) Cui să le vinzi nu e problema. Problema ta e să le colectezi. Dacă am putea să vindem cât am putea să colectam ar fi bine. Că ideea mea e, că daca iau marfa de la om, să nu-i ofer un 5 lei/kg, să nu-i convină să colecteze.”

(lider local Teliu, judeţul Braşov)

43

Fabricareamăturoaielorşicărămizilordinnuielesauvăioage poate deveni o activitate de economie socială, asigurând locuri de muncă pentru persoanele din grupuri vulnerabile, care altfel ar rămâne neîncadrate (şi, în multe cazuri, în lipsa unor calificări, chiar neîncadrabile) pe piaţa muncii.

„M-am gândit că ar fi bine să prepare chirpici, că aia se solicită. Ar exista foarte mulţi cumpărători, că vin din împrejurime (mai ales că se solicită să fie din material bio şi din moment ce din pământ ar fi confecţionaţi [chirpi-cii] ar fi cine să cumpere). Pământul este bun, că şi pentru case tot aşa au preparat cărămida. Ar trebui să fie un expert de rom sau un coordonator care să îndrume, să se ocupe puţin şi să organizeze, şi să le spună. (…) ar putea mulţi oameni să lucreze şi ar fi nevoie atunci de ei.”

(lider local Cherechiu, judeţul Bihor)

Prin natura lor asociativă, dar mai ales prin faptul că pot oferi cadrul formal pentru apariţia unor noi locuri de muncă persoanelor din grupuri dezavantajate, compo-sesoratele pot fi şi ele valorificate ca activităţi de economie socială.

„Maghiarii şi românii mai beneficiază de avantajele că sunt membri în composesoratul pădurii – mai primesc bani ca dividend şi/sau nişte cote de lemne de foc.”

(lider local Vidăcuţ, judeţul Harghita)

Tot o ocupaţie care poate oferi premisele pentru conturarea unor forme ale econo-miei sociale, regăsindu-se în câteva din interviurile realizate cu liderii locali, este aceea de muzicant (interpretarea unor cântece tradiţionale sau lăutăreşti – taraf). Deşi nu sunt întotdeauna organizaţi formal, muzicanţii îşi câştigă singurele venituri din banii obţinuţi prin participarea la evenimente.

„Să zic muzicanţii care-i avem şi ei ar putea să fie o resursă de dezvolta-re… în sat cel puţin, pentru că ne lăudăm cu taraful şi nimeni nu face nimic pentru ei, să aibă un impresar sau ceva. Vin într-adevăr din Ungaria şi îi iau pentru o zi, îi duc dincolo şi îi aduc înapoi. Să-i lansăm, să facem ceva cu ei, pentru că într-adevăr sunt foarte buni ca muzicanţi. Ştiu melodiile tradiţionale şi nu numai asta, dar ar putea să se axeze pe lucrul acesta.”


6.posibilepiediciîncaleadezvoltăriiunoractivităţideeconomiesocială

6.1LaniveladministrativBirocraţia apare ca singura posibilă piedică în calea dezvoltării unor activităţi de economie socială la nivelul administrativ. Numărul mare de documente oficiale şi

44


de aprobări necesare (de exemplu, certificarea calităţii pentru cărămida tradiţio-nală plină), precum şi timpul îndelungat necesar pentru obţinerea acestora sunt văzute ca piedici semnificative pentru potenţialii investitori de pe plan local sau străini. Birocraţia este menţionată ca o posibilă piedică atât la nivelul administra-ţiei publice locale, cât şi la nivelul instituţiilor administraţiei centrale.

6.2LanivelulcetăţenilorLipsaîncrederiiînceilalţilocuitori ai comunităţii şi consecinţa acesteia,lipsadisponibilităţiideasociere, sunt unele dintre posibilele piedici în calea dezvol-tării unor activităţi de economie socială. Aceste două piedici par să fie chiar mai semnificative decât lipsaresurselorfinanciare. Lipsa de capital financiar este şi ea discutată în interviurile desfăşurate, însă în multe cazuri liderii consideră că aceasta este puternic asociată cu neîncrederea şi cu lipsa unui spirit întreprinză-tor printre locuitorii rămaşi în zonele rurale.Lipsa disponibilităţii de asociere este înţeleasă de unii lideri locali ca o urmare a colectivizării forţate din timpul regimului comunist.

„La nivelul cetăţenilor cred că totuşi ar fi lipsa de încredere la început, nu prea au ei încredere în astfel de activităţi şi bineînţeles disponibilitate de implicare. De obicei oamenii de la ţară cam fug de implicare şi atunci îi foarte greu să-i implici în astfel de activităţii care sunt de altfel foarte bene-fice lor în primul rând şi apoi tuturor cetăţenilor din localitate, din comună.”

(lider local Şura Mică, judeţul Sibiu)

Lipsaresurselorumanecalificate care să se implice în activităţile de econo-mie socială este menţionată de liderii locali mai ales în legătură cu momentul iniţial de demarare a activităţilor. Faptul că o persoană din afara comunităţii ar trebui să vină şi să ajute la crearea unor structuri de economie socială apare în mod recurent în interviuri.

„Ar fi nevoie de cineva, care ar putea să asigure finanţarea începerii aces-tor activităţi, şi ar fi nevoie de profesionişti. Nu este cine să scrie un pro-iect de finanţare, nu se pricepe nimeni. S-a mai întâmplat, că mi-au cerut să trimit pe cineva, cine să fie formată de a scrie un proiect, dar oamenii dacă au 8 clase, degeaba merg la un curs de scrierea proiectelor. Deci ori-cum oamenii se aşteaptă, ca aceste lucruri să fie rezolvate de cineva. Ar fi nevoie de cineva, care să îşi asume aceste sarcini, eventual să împartă activităţile, deci o persoană de încredere şi care să se ocupe de scrierea proiectelor, să ţină în mână administrarea activităţilor. În aşa fel poate că ar merge.”


45

Cap.4ConcluziiPornind atât de la datele anchetei, cât şi din cele adunate prin intermediul inter-viurilor, cu referire la resursele şi oportunităţile de dezvoltare din regiunile Centru şi NV, sunt prezentate în continuare câteva concluzii din perspectiva genului, vâr-stei, regiunii de dezvoltare şi judeţului.

GEnuL.Diferenţele dintre evaluările bărbaţilor şi cele ale femeilor pot fi explicate într-o anumită măsură prin faptul că populaţia inclusă în cercetare provine dintr-un mediu preponderant tradiţionalist: spaţiu rural, etnie romă şi nivel de educaţie redus. Câteva dintre aceste diferenţe se regăsesc mai jos:• bărbaţii sunt relativ mai dispuşi să lucreze în condiţii de muncă grele;• meseriile legate de sectorul construcţiilor sunt în totalitate apanajul bărbaţilor,

iar cele legate de servicii de curăţenie al femeilor; în domeniul construcţiei de coşuri şi măturoaie bărbaţii sunt prezenţi într-o măsură mai mare;

• ponderea bărbaţilor care au făcut naveta e relativ mai mare;• calificările din domeniul construcţiilor sunt mult mai frecvente în rândul

bărbaţilor; vânzătoarele, croitorii, persoanele care se ocupă de îngrijirea altora, ospătarii, cei implicaţi în agroturism, bucătarii sunt calificări mai prezente în rândul femeilor;

• în marea majoritate a cazurilor bărbaţii îşi doresc să urmeze un curs de calificare în construcţii (zidărie îndeosebi), mecanică, tâmplărie/dulgherie, în timp ce marea majoritate a femeilor îşi doresc să se califice în croitorie, vânzări, ospătărie, bucătărie, curăţenie/menaj, frizerie, coafor;

• bărbaţii par să fie relativ mai mult implicaţi în diferite acţiuni locale, legate de clacă şi voluntariat (muncă fizică) în folosul comunităţii;

• ponderea bărbaţilor care au venituri din activităţi sezoniere şi de zilier este relativ mai mare.

vÂrsTA.Principalele diferenţe în funcţie de vârstă sunt menţionate în continuare:• ponderea celor care au avut un loc de muncă plătit vreodată creşte în funcţie de

vârstă; la fel şi accesul la locuri de muncă cu normă întreagă şi carte de muncă/acte, numărul de meserii cunoscute, ponderea celor care au carte de muncă; din acest punct de vedere tinerii sunt cei mai vulnerabili pe piaţa muncii;

• tinerii s-au orientat până în prezent într-o măsură relativ mai mare spre cursuri de calificare în domeniul vânzărilor şi agroturismului, iar cei cu vârsta între 25 şi 34 de ani spre zidărie;

• în prezent tinerii sunt mai interesaţi de obţinerea calificării de mecanic;• apartenenţa asociativă (de orice tip) creşte pe măsura înaintării în vârstă;• aceeaşi constatare se aplică şi în cazul participării la guvernarea locală

(adunări ale satului, şedinţe ale Consiliului Local);• toţi indicatorii care măsoară auto-consumul urmează o evoluţie ascendentă

pe măsură ce vârsta creşte.

46


rEGiunEA.Diferenţele în funcţie de regiune sunt mai degrabă rare. Acestea sunt:• ponderea situaţiilor active de căutare a unui loc de muncă (a trimis o cerere

de angajare; a dat un anunţ de cerere de angajare) este semnificativ mai mare în judeţele din zona Centru; ponderea celor care răspund unor anunţuri de angajare este puţin mai mare în Nord-Vest;

• respondenţii din zona de Centru preferă într-o măsură sensibil mai mare să urmeze cursuri de calificare în domeniile zidărie, bucătărie şi comerţ; cei din zona de Nord-Vest în domeniul construcţii;

• cei din Nord-Vest par să fie uşor mai interesaţi de implicare în activităţi economice şi asociaţii locale; de asemenea se declară ceva mai dispuşi să muncească gratis/să dea bani/produse pentru realizarea unei lucrări în comună;

• ponderea celor cu venituri din munca de zilier/munci manuale, din activităţi sezoniere, fără contract/acte sau din alocaţii pentru copii/burse de studiu este într-o oarecare măsură mai mare în Nord-Vest; în Centru beneficiarii de ajutoare sociale (venitul minim garantat) sunt puţin mai mulţi.

juDEŢuL.Principalele diferenţe în funcţie de judeţ sunt menţionate în continuare:• lipsa locurilor de muncă nu este atât de frecvent menţionată în Mureş, Sibiu şi

Sălaj;• o pondere mai mare a subiecţilor din Bistriţa-Năsăud au un loc de muncă în

prezent;• Alba şi Cluj sunt judeţele în care ponderea celor care au avut cel puţin un loc

de muncă este semnificativ mai mare; Covasna, Sălaj şi Sibiu sunt pe ultimele locuri;

• cei care au muncit pe cont propriu sunt mai mulţi în Bistriţa-Năsăud şi Harghita; tot aici cei care au lucrat cu normă întreagă sunt mai puţini, fiind mai mulţi zilierii; ponderea celor cu carte de muncă/acte e de asemenea mai mică în aceste judeţe;

• ponderea celor care caută în prezent un loc de muncă este mai mică în Bistriţa-Năsăud şi Harghita;

• cei din Cluj, Maramureş şi Mureş sunt dispuşi într-o mai mare măsură să accepte un loc de muncă în condiţii mai puţin avantajoase;

• cei din Mureş au întreprins mai multe acţiuni pentru a obţine un loc de muncă; cei din Harghita cele mai puţine;

• numărul mediu al meseriilor cunoscute este minim în Harghita (sub una) şi maxim în Sibiu, Cluj şi Covasna (două);

• respondenţii din Alba se pricep (declară că au calificări) într-o măsură mai mare la zidărie, iar cei din Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Sălaj la agricultură;

• ponderea celor care ştiu un meşteşug e mai mare în Covasna şi Sălaj şi minimă în Alba, Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Maramureş;

• ponderea celor care au carte de muncă este mai mare în Alba, Cluj şi Maramureş şi semnificativ mai mică în Sălaj, Sibiu şi Covasna;

47

• toate calificările obţinute în agroturism sunt din Covasna iar calificarea obţinută cel mai adesea în Mureş este cea de zidar;

• calificarea dorită a fi obţinută: zidar în Alba şi Maramureş, construcţii în Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov şi Satu-Mare, agricultură în Bihor, vânzătoare în Satu-Mare, croitor în Mureş, dulgher/tâmplar în Alba şi Maramureş, menaj în Braşov şi Maramureş, ospătar/barman în Bistriţa-Năsăud, bucătar în Braşov şi Sibiu, frizer în Covasna, coafeză în Satu-Mare şi Sibiu, comerţ în Harghita;

• ponderea celor care au o afacere/activitate economică pe cont propriu este mai mare în Covasna şi minimă în Alba şi Sibiu; cei care intenţionează să aibă una e mai mare în Covasna şi Harghita şi redusă în Alba, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu;

• ar participa într-o măsură mai mare la înfiinţarea unei afaceri/activităţi economice la nivelul comunei cei din Covasna, Maramureş şi Sălaj;

• încrederea în cei mai mulţi dintre oameni e mai mare în Bistriţa-Năsăud şi Sibiu, şi minimă în Maramureş, Mureş şi Satu-Mare;

• au participat la o adunare a satului mai mult cei din Alba, Bihor, Braşov şi Cluj; la o şedinţă a Consiliului Local cei din Bihor şi Sibiu; la o clacă cei din Alba şi Harghita;

• voluntariatul şi donaţiile în folosul comunei sunt mai prezente în Bihor şi Sălaj;• ponderea celor cu teren agricol în proprietate/arendă e mai mare în Bistriţa-

Năsăud şi Cluj;• veniturile din munca de zilier/munci manuale şi cele din activităţi sezoniere,

fără contract/acte sunt mai frecvente în Satu-Mare şi mai puţin în Braşov; ponderea celor cu alocaţii pentru copii e mai mare în Bihor şi Maramureş, a beneficiarilor de venit minim garantat în Braşov, Sălaj şi Mureş şi doar în cazul celor din Sălaj şi Sibiu apar venituri din vânzarea fructelor de pădure şi ciupercilor.

48


Cap.5AnexeAnExA1FOrMELEGALEDEDEruLArEAunEiACTiviTĂŢiGEnErATOArEDEvEniTÎnCADrATEÎnECOnOMiAsOCiALĂ

1.1persoaneFiziceAutorizate,Întreprinderiindividuale,ÎntreprinderiFamiliale

Bazalegală: OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile fa-miliale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 25 aprilie 2008 cu modi-ficări şi completări.

Definiţii:- persoană fizică autorizată (PFA), persoană fizică autorizată să desfăşoare orice for-mă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă;- întreprindere individuală (ÎI), întreprinderea economică fără personalitate juridi-că, organizată de un întreprinzător persoană fizică;- întreprindere familială (ÎF), întreprinderea economică fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.

Specific celor trei forme de organizare este faptul că numai persoana fizică or-ganizată sub forma de întreprindere individuală poate angaja alte persoane cu contract de muncă.

PFA-ul, întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale şi membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţiîn sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

Principalele documente necesare pentru înfiinţarea unui PFA, ÎI, IF sunt: cererea de înregistrare; dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei (aceste docu-mente se obţin de la registrul comerţului); carte de identitate; documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional; documentele care atestă pregătirea şi experienţa profesională în cazul PFA-ului; specimenul de semnătură; informaţiile din cazierul fiscal (se obţin de către Oficiul Naţional al Registrului Co-merţului); fiecare activitate economică trebuie să se încadreze în C.A.E.N. (Clasifi-carea Activităţilor din Economia Naţională), spre exemplu lucrările de tâmplărie şi dulgherie specifice activităţilor de construcţii se încadrează la codul CAEN 4332. Un PFA, ÎI, IF poate avea o activitate principală şi maxim cinci activităţi secundare.

La toate sediile Oficiilor Registrului Comerţului există puncte de informare şi con-sultanţă unde se pot obţine atât informaţii, cât şi consultanţă pentru înfiinţarea de PFA, ÎI, IF.

49

Nu există o sumă minimă necesară pentru înfiinţarea celor 3 entităţi, singurele costuri fiind cele legate de taxele şi tarifelor legale stabilite de către Registrul Comerţului. În medie costul necesar pentru înfiinţarea unui PFA, ÎI, sau IF este de aproximativ 250 de lei. În funcţie de zonă înregistrarea unei entităţi de tip PFA, ÎI, IF durează între 24 de ore (în Bucureşti) şi maxim 15 zile.

Avantaje/Dezavantaje: transformarea dintr-o persoană fizică care îşi oferă munca ca şi salariat sau zilier într-o persoană fizică autorizată, mai ales dacă vorbim de persoane foarte bune profesional (ex.: zugravi, mecanici auto, instala-tori etc.) oferă posibilitatea oferirii unor servicii legale şi cu garanţie potenţialilor clienţi care capătă astfel mai multă încredere atunci când au un contract şi pri-mesc un document pentru plata serviciilor sau produselor. De asemenea, apare oportunitatea accesului la clienţi de tip persoane juridice care sunt mai constanţi şi mai bun platnici decât cei individuali, dar care doresc documente legale de angajament (contract şi factură). Dezavantajul este legat în primul rând de res-pectarea cerinţelor legale în ceea ce priveşte obligaţiile legale, respectiv orga-nizarea contabilităţii la nivel de persoană fizică autorizată, care creează destul de multe probleme majorităţii micilor întreprinzători. Dar, există şi soluţii cum ar fi: plata unei persoane specializate sau participarea la cursuri de specializare în domeniul fiscalităţii şi organizării contabilităţii.

1.2Asociaţia

Bazalegală: Ordonanţa 26/2000 cu modificări şi completări

Definiţii:„Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe per-soane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire con-tribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar sau, după caz, în interesul lor, personal nepatrimonial”.

Conform acestei definiţii asociaţia are caracter nepatrimonial (adică nu urmă-reşte profit), dar pentru a-şi atinge scopul poate derula activităţi generatoare de venit. Specific acestei forme de organizare este faptul că urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale deci se adresează mai mult comunităţii decât interesului personal cum este cazul în si-tuaţia PFA spre exemplu. În unele cazuri asociaţiile sunt create în procesul de dezvoltare comunitară ca rezultat al formalizării grupului de iniţiativă de la nivel local cu scopul de a dezvolta proiecte şi programe pentru membrii comunităţii.

Conform propunerii legislative privind reglementarea economiei sociale în Ro-mânia: „sunt întreprinderi de economie socială societăţile cooperative de gradul 1, cooperativele de credit, asociaţiile şi fundaţiile care desfăşoară ac-

50


tivităţi economice, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi ale pensionarilor, precum şi orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor de înfiinţare şi organizare, definiţia şi principiile prevăzute în prezenta lege”.

Scopul derulării activităţilor economice de către asociaţii este acela de a oferi în special pe oferirea de oportunităţi pentru accesul persoanelor defavorizate la piaţa muncii şi mai puţin unul patrimonial. Mai mult, conform propunerii legislati-ve: „întreprinderile de inserţie care reinvestesc integral profitul obţinut în activităţi de restructurare, achiziţie de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instala-ţii de lucru) necesare dezvoltării activităţii economice şi/sau amenajarea şi/sau crearea locurilor de muncă pentru persoanele care aparţin grupurilor vulnerabile beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit”.

Numărul minim pentru înfiinţarea unei asociaţii neguvernamentale este de trei persoane iar paşii necesari sunt: verificare disponibilităţii de nume, redactarea ac-tului constitutiv şi a statului, stabilirea sediului social, stabilirea patrimoniului iniţial (care în conformitate cu prevederile legale este de minim 2 salarii minime pe eco-nomie, în acest moment 2 x 670 lei). De reţinut că principala deosebire dintre actul constitutiv şi statutul organizaţiei constă în faptul că în timp ce actul constitutiv reprezintă propriu-zis manifestarea de voinţă a persoanelor fizice sau juridice care înfiinţează organizaţia (fiind astfel şi semnat de către acestea), statutul determină cadrul viitoarei activităţi a organizaţiei. Cheltuielile totale pentru înfiinţarea unei asociaţii sunt de aproximativ 800 – 1.000 de lei, costurile reprezentând onorariile pentru întocmirea actului constitutiv şi al statutului, şi taxele judiciare şi de timbru.

Avantaje/Dezavantaje: principalul avantaj este legat de accesul la o gamă mult mai variată de surse de finanţare pentru dezvoltarea activităţii generatoare de venit. Se pot accesa proiecte finanţate din fonduri nerambursabile, se poate ape-la la diverşi parteneri sociali de pe plan local sau se pot încheia parteneriate cu firme private locale care să susţină dezvoltarea activităţii generatoare de venit. De asemenea, dacă legea economiei sociale va fi aprobată în forma propusă se vor putea accesa subvenţii de la bugetul de stat pentru derularea activităţii. Principalul dezavantaj este legat de capacitatea scăzută a forţei de muncă dispo-nibile de a face faţă cerinţelor unei activităţi generatoare de venit constante şi în permanentă dezvoltare.

1.3societăţicooperatiste

Bazalegală: Lege nr. 1/2005 – Legea privind organizarea şi funcţionarea coo-peraţiei

Definiţii: „Societatea cooperativă este o asociaţie autonomă de persoane fizi-ce şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat

51

de acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori, fiind deţinută în comun şi controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste”

Principiile cooperatiste: statutul de membru voluntar si deschis; controlul de-mocratic al membrilor; participarea economică a membrilor; autonomie şi independenţă; educaţie, cursuri de pregătire şi informare; cooperarea cooperati-velor; grija faţă de comunitate.

Există două tipuri de cooperative agricole: cooperativele agricole de gradul I sunt asociaţii ale persoanelor fizice şi cooperativele agricole de gradul II sunt persoa-ne juridice constituite din persoane fizice şi/sau persoane juridice, după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea.

Societatea cooperativă alcătuită din indivizi (gradul I) este acea cooperativă în care membrii individuali au aceleaşi obiective şi activităţi de producţie, market-ing şi aprovizionare. Prin asocierea în cooperative se pun la comun resursele deţinute în mod individual (maşini şi utilaje, terenuri, animale, resurse financi-are etc.) cu scopul de a creşte eficienţa şi eficacitatea activităţii desfăşurate. Societăţile cooperative de gradul 1 se pot constitui în una dintre urmatoarele forme: societăţi cooperative meşteşugăreşti; societăţi cooperative de consum; societăţi cooperative de valorificare; societăţi cooperative agricole; societăţi co-operative de locuinţe; societăţi cooperative pescăreşti; societăţi cooperative de transporturi; societăţi cooperative forestiere.

A doua categorie de cooperative (gradul II) cuprinde persoanele juridice care sunt implicate în activităţi agricole. Se pot organiza asociaţii agricole (în baza legii nr. 36/1991) sau societăţile comerciale implicate în activităţi agricole (în baza legii 31/1991) scopul fiind, la fel ca şi în cazul cooperativelor de gradul I, utilizarea mai bună a resurselor şi organizarea managerială la nivel de grup, în cazul acestor cooperative membrii având obiective şi activităţi complementare (ex.: producţia de furaje, creşterea animalelor, prelucrarea cărnii).

Cerinţele legale minime pentru înfiinţarea unei societăţi cooperatiste sunt: numă-rul minim de membri cooperatori ai unei societăţi cooperative se stabileşte prin statut, dar nu este mai mic de 5; un membru cooperator poate deţine părţi sociale în limita şi în condiţiile prevăzute de actul constitutiv, fără a putea depăşi 20% din capitalul social; capitalul social al societăţii cooperative se divide în părţi sociale egale, a căror valoare nominală se stabileşte prin actul constitutiv, care nu poate fi mai mică de 100 lei pentru societăţile de gradul I şi 500 lei pentru societăţile de gradul II.

52


Paşi pentru înfiinţarea unei societăţi cooperatiste sunt: pregătirea documente-lor de înfiinţare (act constitutiv şi statut) de către fondatori; alegerea membrilor care să fie responsabili cu redactarea hotărârilor administrative ale cooperati-vei; anuntarea şedinţei generale pentru înfiintarea cooperativei agricole; apro-barea actului constitutiv şi a statutului, precum şi alegerea directorilor şi a audi-torilor; plata capitalului social minim; înregistrarea la sediul Oficiului Registrului Comerţului din regiunea respectivă.

Avantaje/Dezavantaje: principalul avantaj este acela de utilizare mult mai efici-entă a resurselor existente. La nivelul Comunităţii Europene s-a recunoscut faptul că în zona rurală motorul dezvoltării economice este cel al cooperativelor, adică al punerii la comun a resurselor disponibile pentru o mai bună utilizare şi admi-nistrare. Din acest motiv Comunitatea Europeană încurajează, prin acordarea de fonduri nerambursabile sau subvenţii, organizarea membrilor comunităţilor rurale în societăţi cooperatiste. Dezavantajul major este legat în România de înţelegerea greşită a cuvântului „cooperativă”, înţelegerea datorată celor aproape 40 de ani de regim comunist în care cooperativa a însemnat trecerea cu forţa în posesia statului a proprietăţilor private ale ţăranilor. Deşi au trecut mai mult de 20 de ani de la schimbarea regimului încă prin cuvântul „cooperativă” se mai înţelege pier-derea proprietăţii asupra bunurilor personale, mai ales în zona rurală.

1.4societatecurăspunderelimitată(s.r.L.)

Bazalegală: Lege nr. 31/1991 Legea privind societăţile comerciale

Definiţii:Societăţi comerciale constituite depersoanele fizice şi persoanele juri-dice în vederea efectuării de acte de comerţ.

notă: În conformitate cu prevederile propunerii legislative privind economia so-cială, o societate cu răspundere limitată este considerată a face parte dintre for-mele de organizare ale economiei sociale dacă respectă cumulativ următoarele principii: prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de obţinerea de profit; urmărirea interesului general, intereselor unei colectivităţi şi/sau unor inte-rese personale nepatrimoniale; asociere liberă şi deschisă, cu excepţia cazului fundaţiilor care desfăşoară activităţi economice; drept egal de vot al membrilor, independent de aportul de capital sau de valoarea cotizaţiilor, cu excepţia cazu-lui fundaţiilor care desfăşoară activităţi economice; autonomie decizională, prin capacitatea deplină de alegere şi revocare a organelor de conducere, de punere în executare şi de control al propriilor activităţi; organizare de sine-stătătoare, prin statutul de persoană juridică; independenţa faţă de domeniul public, prin calitatea de persoane juridice de drept privat; în cazul distribuirii profitului către membri, realizarea acesteia proporţional cu activitatea lor în cadrul organizaţiei,

53

şi nu cu aportul de capital sau valoarea cotizaţiilor, cu excepţia cazului societăţi-lor cooperative de gradul 1 şi a cooperativelor de credit.

Specific societăţii cu răspundere limitată este faptul că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, altfel spus proprietarul societăţii răspunde numai cu valoarea capitalului social subscris.

Condiţiile de înfiinţare ale unui S.R.L.: capitalul minim 200 de lei, numărul minim de asociaţi 1 (de reţinut, calitatea de acţionar unic nu poate fi decât într-o singura societate cu răspundere limitată), definirea unui obiect principal de activitate şi a obiectelor secundare de activitate.

Paşi în înfiinţarea unei societăţi cu răspundere limitată: verificarea disponibilităţii de nume; întocmirea contractului de societate şi a statutului; dovada disponibi-lităţii pentru sediul social; dovada depunerii capitalului social; cazierul fiscal al asociaţilor; declaraţia fondatorilor din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile legale pentru a înfiinţa societatea; dovada respectării condiţiilor de sănătate şi securitate în muncă, condiţiilor sanitar-veterinare, protecţia muncii şi protecţia mediului.

Avantaje/Dezavantaje:derularea de activităţi economice sub forma unei soci-etăţi cu răspundere limitată oferă flexibilitate, adaptare la cerinţele pieţei, acces la împrumuturi sau fonduri nerambursabile, libertatea deciziei în ceea ce priveşte dezvoltarea. Printre dezavantajele majore are derulării unei activităţi economice sub forma unei societăţi cu răspundere limitată se află fiscalitatea stufoasă şi imprevizibilă, şi lipsa de forţă de muncă calificată şi disponibilă.

54


AnExA2CErinŢELEşiDurATAOBŢinEriiAnuMiTOrCALiFiCĂri8Cerinţele şi durata obţinerii calificării pentru...

Calificare Durataînore

Durataînluni studiiminime

...cosmetician 1080 9 învăţământ obligatoriu

...mozaicar, faianţar 720 6 învăţământ obligatoriu

...dulgher 720 6 învăţământ obligatoriu

...tâmplar 720 6 învăţământ obligatoriu

...bucătar 720 6 învăţământ obligatoriu

...zidar-pietrar-tencuitor 720 6 învăţământ obligatoriu

...ospătar 720 6 învăţământ obligatoriu

...barman 720 6 învăţământ obligatoriu

...mecanic auto 720 6 învăţământ obligatoriu

...coafor 720 6 învăţământ obligatoriu

...mecanic agricol 720 6 învăţământ obligatoriu

...instalator instalaţii tehnico-sanitare 720 6 învăţământ obligatoriu

...electrician auto 720 6 învăţământ obligatoriu

...confecţioner tâmplărie din aluminiu 720 6 învăţământ obligatoriu

...paznic de vânătoare 720 6 învăţământ obligatoriu

...electrician exploatare joasă tensiune 720 6 învăţământ obligatoriu

...lăcătuş mecanic 720 6 învăţământ obligatoriu

...pădurar 720 6 învăţământ obligatoriu

...sudor 720 6 învăţământ obligatoriu

...operator introducere date 720 6 învăţământ obligatoriu

...lăcătuş construcţii metalice 720 6 învăţământ obligatoriu

...vânzător 720 6 învăţământ obligatoriu

...operator în prelucrarea legumelor 720 6 învăţământ obligatoriu

...operator în prelucrarea fructelor 720 6 învăţământ obligatoriu

...constructor drumuri şi poduri 720 6 învăţământ obligatoriu

...horticultor 720 6 învăţământ obligatoriu

...îngrijitoare bolnavi la domiciliu 720 6 învăţământ obligatoriu

...frizer 360 3 minim 4 clase

...apicultor 360 3 minim 4 clase

...lucrător în cultura plantelor 360 3 minim 4 clase

...lucrător în creşterea animalelor 360 3 minim 4 clase

...pomicultor 360 3 minim 4 clase

...manichiurist 360 3 minim 4 clase

...brutar 360 3 minim 4 clase

...lucrător în hoteluri 360 3 minim 4 clase

8 Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (www.anofm.ro)

55

Calificare Durataînore

Durataînluni studiiminime

...lucrător în comerţ 360 3 minim 4 clase

...confecţioner articole textile 360 3 minim 4 clase

...cameristă 360 3 minim 4 clase

...florar-decorator 360 3 minim 4 clase

...măcelar 360 3 minim 4 clase

...îngrijitoare copii 360 3 minim 4 clase

...îngrijitoare bătrâni la domiciuliu 360 3 minim 4 clase

...agent pază şi ordine 360 3 minim 4 clase

...viticultor 360 3 minim 4 clase

AnExA3LisTALOCALiTĂŢiLOrinCLusEÎnCErCETArEjudeţ Comună sat

1. ALBA Unirea Unirea2. ALBA Valea Lunga Lunca3. ALBA Roşia de Secaş Ungurei4. ALBA Şpring Vingard5. BIHOR Diosig Diosig6. BIHOR Cherechiu Târguşor7. BIHOR Girişu de Criş Girişu de Criş8. BIHOR Cefa Cefa9. BISTRIŢA-NĂSĂUD Nimigea Floreşti

10. BISTRIŢA-NĂSĂUD Şieu-Magheruş Crainimăţ11. BISTRIŢA-NĂSĂUD Galaţii Bistriţei Herina12. BISTRIŢA-NĂSĂUD Mărişelu Domneşti13. BRAŞOV Homorod Homorod14. BRAŞOV Teliu Teliu15. BRAŞOV Comăna Comăna de Jos16. BRAŞOV Jibert Jibert17. CLUJ Gilău Gilău18. CLUJ Luna Luna19. CLUJ Cămăraşu Cămăraşu20. CLUJ Palatca Palatca21. COVASNA Boroşneu Mare Boroşneu Mare22. COVASNA Băţani Herculani23. COVASNA Ghelinţa Ghelinţa24. COVASNA Zăbala Zăbala25. HARGHITA Secuieni Bodogaia

56


26. HARGHITA Avrameşti Avrameşti27. HARGHITA Porumbeni Porumbenii Mari28. HARGHITA Săcel Vidăcuţ29. MARAMUREŞ Tăuţii Măgherăuş Nistru30. MARAMUREŞ Copalnic-Mănăştur Făureşti31. MARAMUREŞ Recea Lăpuşel32. MARAMUREŞ Săcălăşeni Culcea33. MUREŞ Ernei Ernei 34. MUREŞ Acăţari Acăţari35. MUREŞ Grebenişu de Câmpie Grebenişu de Câmpie36. MUREŞ Bogata de Mureş Bogata37. SĂLAJ Valcău de Jos Valcău de Jos38. SĂLAJ Sîg Mal39. SĂLAJ Halmăşd Cerişa40. SĂLAJ Plopiş Plopiş41. SATU MARE Dorolţ Dorolţ42. SATU MARE Turulung Turulung43. SATU MARE Micula Micula 44. SATU MARE Doba Doba45. SIBIU Brateiu Buzd46. SIBIU Răşinari Prislop47. SIBIU Şura Mare Hamba48. SIBIU Şura Mică Rusciori

Economie socială în comunităţi multietnice

Documents

Transcript of Economie socială în comunităţi multietnice