CAP. 3 . Instrumentele bancare

3.1. Transferul de credit realizat prin ordinul de plată şi acreditivul documentar

Transferul de credit reprezintă un procedeu de transfer al banilor dintr-un cont în altul, prin intermediul băncilor şi al unor instrumente specifice, din dispoziţia debitorului-cumpărător în favoarea creditorului –vinzator. Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie să dispună de depozite bancare la vedere sau la termen. Bancă nu onorează nici o dispoziţie de plată a debitorului în contul unor depozite viitoare, decât numai dacă există un credit aprobat în acest sens (credit de trezorerie).Transferul de credit începe prin emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat băncii sale şi se finalizează prin acceptare a ordinului de plată de bancă destinatară şi înregistrarea sumei în cont.

Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel puţin două semnificaţii: înfaptuieste circulaţia monetară scripturală prin trecerea sumelor de la unii agenţi la alţii,că efect a unor raporturi juridice între parteneri în scopul finalizării unor tranzacţii; transferă creanţele fătă de bănci în sensul că la bancă obligatarului (debitorului) creanţă încetează iar la bancă beneficiarului (creditorului) se crează o nouă creanţă, de valoare egală, că urmare a transferului de depozit. Aceste semnificaţii demonstrează că tranferul de credit presupune o plată intermediată de agenţii de decontare (de regulă băncile) şi că la baza acesteia stă transferul de creanţă asupra băncilor participante până la finalizarea plătii. În urmă unei tranzacţii economice se crează o obligaţie de plată a cumpărătorului -debitor. Acesta emite un ordin de plată, în calitate de plătitor (emitent), adresată sucursalei/agenţiei băncii sale, bancă emitentă (intermediarul platitoriului). Bancă emitentului acceptă instrucţiunea primită şi prin această se încărca cu gestiunea plătii, adică îşi asumă răspunderea faţa de emitent pentru efectuarea plătii. Sucursală/agenţia bancară a emitentului executa instrucţiunea şi transferă fondurile (depozitul) din contul emitentului către bancă beneficiarului, bancă colectoare (intermediarul beneficiarului) şi se descărcă de gestiune. Transferul are loc mai întâi către centrală băncii emitente şi apoi prin bancă centrală, către centrală băncii colectoare şi de aici la sucursală/agenţia băncii colectoare (destinatare) şi această se încărca cu gestiunea transferului. În final, sucursală/agenţia băncii colectoare transferă fondurile în contul beneficiarului şi se descărcă de gestiunea transferului de fonduri.

Acest procedeu reprezintă esenţă viramentului că un transfer de credit asupra băncii între cei doi parteneri.

Avantajul principal al transferului de credit îl constituie faptul că este destul deoperativ în sensul că nu nec esita formalităţi numeroase. Dezavantajul, constă în lăsarea plătii exclusiv la latitudinea plătitorului care poate întârzia, din diferite motive, onorarea la timp a obligaţiilor. La această, se adăugă şi întârzierile în decontare care pot surveni în sistemul bancar, având în vedere că fondurile aflate în transfer reprezintă o sursă atrasă ieftină (practic nu se remunerează) care nu este de neglijat.

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul acesteia unei bănci receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinul de plată (OP) este instrumentul efectiv care circulă între emitent şi beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi parteneri. Ordinul de

1

plată presupune că emitentul să aibă disponibilităţi în cont la bancă să în sumă cel puţin egală cu transferul şi comisionul aferent sau dacă nu are cont să depună la bancă sumă necesară. Dispoziţia de plată a emitentului trebuie să fie necondiţionată de anumite restricţii (ex. prezentarea la bancă a unor documente) şi nici nu poate prevede că plată să se facă la cererea beneficiarului. O particularitate importantă o constituie faptul că ordinul de plată este revocabil de către emitent până în momentul acceptării lui de către bancă colectoare (destinatară). Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent dar ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plată a partenerului. În practică bancară, instrumentele de plată revocabile sunt considerat e de rang inferior. Circuitul ordinului de plată începe cu emiterea de către plătitor a ordinului de plată şi se încheie cu transferul sumei în contul beneficiarului de către bancă să. În circuitul ordinului de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe bănci care efectuează succesiv următoarele operaţiuni:

(a) recepţia - operaţiunea prin care o bancă recunoaşte primirea ordinului de plată şi validitatea acestuia (integritate fizica, informaţii obligatorii de identificare şi transfer de fonduri, nu conţine ştersături, modificări, condiţionări);

(b) autentificarea - procedura de recunoaştere a persoanei pe care emitentul ordinului de plată o autoriză să semneze autentic, prin confruntarea semnăturii înscrise pe document cu cele din fişă specimenului de semnătură, precum şi prin diverse procedee convenite cu bancă pentru prevenirea plăţilor neautorizate;

(c) acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o bancă recunoaşte că valabil un ordin de plată recepţionat, obligandu-se să execute serviciul de a transferă fondurile la termenele şi în condiţiile dispuse de emitent;

(d) refuzul - procedura utilizată în cazul în care bancă receptoare consideră că nu este posibil să execute ordinul de plată dat de către emitent;

(e) executarea –procedura de emitere de către bancă receptoare a unui ordin de plată pentru a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior; executarea presupune debitarea contului emitentului şi după caz:

(i) creditarea contului beneficiarului dacă ambii parteneri au conturi la aceiaşi unitate bancară;

(ii) transmiterea ordinului de plată într -un sistem de plăti;

(iii) transmiterea ordinului de plată către bancă corespondenţa. În activitatea bancară de plăti foarte important este să se cuno ască momentul finalizării decontării care înseamnă şi stingerea obligaţiei debitorului. Acest moment este considerat atunci când transferul de fonduri a fost înregistrat în contul beneficiarului.

Ordinul de plată circulă de la bancă emitentă la bancă colectoare în mod direct (via compensare) sau prin intermediul altor bănci corespondenţe, dar nu mai mult de două bănci diferite. Cel mai imporatant moment în cadrul unei bănci este acceptarea (autorizarea), prin care toate băncile din lanţul de circulaţie se încărca de gestiune, inclusiv bancă colectoare.Acest angajament se înscrie în ordinul de plată de fiecare bancă participantă prin menţiunea “acceptat” şi sub semnătură persoanei autorizate şi aplicarea stampilei băncii respective. În practică bancară, în special în cea internaţională, se foloseşte procedeul de confirmare a recepţiei sau acceptării pentru a întări responsabilitatea băncii receptoare. În situaţia în care nu se acceptă ordinul de plată are loc refuzul care poate fi determinat de anumite cauze :completarea eronată a formularului, neconcordante între sumă în cifre şi în litere, duplicat greşit, nerespectarea unor prevederi din acordul de plăti încheiat de bancă

2

emitentă cu cea receptoare etc. Refuzul trebuie transmis băncii emitente înaintea dat ei normale de execuţie.

Toate operaţiunile descrie mai sus constituie un transfer de credit la realizarea căruia iau parte mai multe entităţi numite participanţi, astfel:

- emitentul (plătitorul) – instituţia/persoană nonbancara care emite un ordin de plată pe cont propriu şi are un cont deschis la bancă iniţiatoare;

- beneficiarul – persoană desemnată prin ordin de plată de către plătitor să primească o sumă de bani şi poate fi un client al băncii colectoare sau bancă colectoare;

- bancă iniţiatoare – prima unitate bancară căreia i se adresează ordinul de plată al emitentului şi la care acesta are deschis contul;

- bancă emitentă – orice bancă, cu excepţia băncii colectoare, care emite un ordin de plată, inclusiv bancă iniţiatoare;

- bancă colectoare – ultima bancă din lanţul transfer -credit care recepţionează şi acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului sumă de bani înscrisă în acesta;

- bancă intermediară – orice bancă emiţătoare sau receptoare, altă decât bancă emitentă şi bancă colectoare, care intervin în relaţia transfer –creditului.

Aceste noţiuni se folosesc frecvent în activitatea de procesare a ordinelor de plată şi în relaţiile dintre bănci. Începând cu introducerea compensării automate din anul 2005 ordinul de pla ta pe suport hârtie nu mai funcţionează decât în relaţia client - sucursală/agenţie a băncii emitente. La sucursală/agenţie se debitează contul emitentului şi ordinul de plată se transmite sub formă unui mesaj electronic către centrală băncii emitente care va participă la compensarea automată pe plan central. În acest fel, sucursală/agenţia s -a descărcat de gestiune şi s-a încărcat centrală băncii emitente. După efectuarea compensării are loc transferul de fonduri între conturile centrale ale celor două bănci participante şi bineînţeles descărcarea şi încărcarea de gestiune. Fondurile se transmit apoi sucursalei/agenţiei băncii colectoare care trebuie să crediteze contul beneficiarului.

Acreditivul bancar

Acreditivul bancar este un procedeu de decontare prin care plăţile se efectuează pe măsură livrării mărfurilor/prestării serviciilor dintr -o sumă transferată de plătitor la o unitate bancară, de regulă a furnizorului. Deschiderea acreditivului se face de către bancă plătitorului, pe baza unei cereri a cestuia în care se menţionează: sumă acreditivului, denumirea furnizorului, sediul acestuia şi unitatea bancară la care are deschis contul; felul şi cantitatea mărfurilor/serviciilor prevăzute în contract; documentele pe care furnizorul trebuie să le prezinte la bancă să pentru decontare; perioadă de valabilitate a acreditivului; eventual alte condiţii prevăzute în contract. Acreditivul se deschide din disponibilităţile aflate în contul plătitorului sau din credite bancare iar sumă se virează la bancă f urnizorului împreună cu un exemplar din ordinul de plată şi o copie după cererea de deschidere a acreditivului (un set similar de documente se trimite şi furnizorului). După livrarea produselor, furnizorul prezintă băncii sale documentele de livrare prevăz ute în acreditiv pe baza cărora se va efectua decontarea. Bancă furnizorului are obligaţia de a verifica dacă documentele corespund cu condiţiile din cererea de deschidere a acreditivului şi transferă sumă în contul furnizorului.

Fluxul operaţional al unui acreditiv este urmatorul:

3

1. Încheierea contractului şi alegerea modalităţii de plată prin acreditiv;

2. Depunerea cererii de deschidere a acreditivului şi a ordinului de plată;

3. Bancă plătitorului comunică deschiderea acreditivului şi transmite exemplare vizate din cerere şi ordinul de plată;

4. Bancă plătitorului virează sumă băncii furnizorului şi transmite exemplare vizate din cererea de deschidere a acreditivului şi ordinul de plată;

5. Bancă furnizorului îl informează pe acesta de deschiderea acreditivului și transmite exemplare vizate din cerere şi ordinul de plată;

6. Are loc livrarea mărfurilor/prestarea serviciilor;

7. Furnizorul depune ordinul de plată şi documentele privind bunurile livrate;

8. Bancă furnizorului restituie acestuia un exemplar vizat din ordin ul de plată şi

creditează contul furnizorului;

9. Bancă furnizorului remite băncii cumpărătorului un exemplar din ordinul de plată şi documentele de expediere a mărfurilor;

10. Bancă cumpărătorului transmite acestuia exemplarul din ordinul de plată şi documentele de expediere a mărfurilor.La sosirea bunurilor, cumpărătorul se prezintă la societatea de transport cu documentele de expediere primite de la bancă şi intra în posesia mărfurilor.

Acreditivul poate fi revocabil sau irevocabil aşa cum se stabileşte prin contract. În situaţia în care acreditivul a expirat, bancă furnizorului restituie sumă băncii cumpărătorului, dacă în prealabil cele două părţi nu au convenit pentru prelungirea valabilităţii. Acreditivul se foloseşte când furnizorul nu are suficientă încredere în cumpărător şi doreşte că fondurile să fie asigurate înainte de livrarea mărfii. Această formă de decontare se foloseşte de regulă în relaţiile de comerţ exterior, dar a început să fie utilizată şi în ţară noastră, în special în cazul unităţilor cu o capacitate de plată discutabilă.

3.2. Transferul de debit realizat prin: debitarea directă, plăţile programate, cecul, cambia şi biletul la ordin

Transferul de debit este ca, si cel de credit, tot o plata amanita si un transfer de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data ace asta, creditorul este acela care initiaza plata si nu mai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica face transferul de debit mai atractiv decat cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata, mai ales anumite variante ale acestuia care se preteaza la servicii cu repetabilitate.Transferul de debit imbraca forma debitului direct, platilor programate, cecului si biletului la ordin.

4

3.2.1. Debitarea directă

Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca plătitoare a contului bancar al plătitorului cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă de beneficiar şi creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului.Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum şi băncii plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată.Se întocmeşte în 3 exemplare în conformitate cu cerinţele din Anexa 1 la prezentul Regulament, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale plătitorului şi beneficiarului, şi se prezintă de către plătitor la banca plătitoare.

Banca plătitoare verifică dacă mandatul de debitare directă este legalizat de către persoanele împuternicite ale plătitorului să dispună de mijloacele băneşti din contul plătitorului şi după caz acceptă mandatul de debitare directă prin legalizarea tuturor exemplarelor acestuia cu semnăturile persoanelor împuternicite ale băncii.

*primul exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la banca plătitoare, iar exemplarele doi şi trei ale mandatului de debitare directă se restituie plătitorului.

* al doilea exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la plătitor, iar al treilea exemplar se prezintă de către plătitor beneficiarului.

. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar şi banca beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării debitării directe.

Debitarea directă se efectuează în baza cererii de plată emise de către beneficiar.Cererea de plată urmează a fi prezentată la banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plăţii. Data finalizării plăţii se indică de către beneficiar în cererea de plată şi reprezintă data în care banca beneficiară urmează să crediteze contul beneficiarului.

Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plată, dacă sînt respectate următoarele condiţii:

* beneficiarul are deschis cont bancar în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare;

* cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;

* banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.

În cazul în care banca beneficiară nu primeşte cererea de plată spre executare, aceasta se restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului. Banca beneficiară transmite cererea de plată în Sistemul Automatizat de Plăţi Interbancare cu 2 zile lucrătoare înainte de data finalizării plăţii.Beneficiarul poate anula o cerere de plată prezentată la banca beneficiară în termenul şi modul convenit cu banca beneficiară.

Executarea cererii de plată de către banca plătitoare se face cel tîrziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost primită cererea de plată din SAPI, banca plătitoare efectuează controlul posibilităţii executării acesteia verificînd următoarele: corectitudinea indicării contului bancar şi codului fiscal al plătitorului; corespunderea cererii de plată mandatului de debitare directă;

5

posibilitatea debitării contului bancar al plătitorului cu suma integrală indicată în cererea de plată; nu sînt aplicate restricţii din partea organelor abilitate prin lege de a utiliza mijloacele din contul plătitorului.

În cazul în care cererea de plată nu este acceptată spre executare, banca plătitoare transmite în SAPI notificarea privind refuzul executării acesteia. În cazul în care cererea de plată este acceptată spre executare, banca plătitoare debitează contul bancar al plătitorului, iar SAPI efectuează compensarea şi decontarea cererii de plată.

Modalitatea de efectuare a debitării directe în cazul în care plătitorul şi beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă se elaborează de sine stătător de către bancă, ţinînd cont de modul de completare şi utilizare a cererii de plată.

Pentru a beneficia de acest serviciu (Direct Debit) clientii Alpha Bank trebuie sa:

*aiba un cont curent deschis la Alpha Bank;

*sa se asigura ca are destul disponibil in cont;

*sa incheie contractul pentru debitarea directa.

Prin serviciul Debitare Directa clientii Alpha Bank pot beneficia gratuit de plata facturilor la utilitati: apa, telefonie mobila,internet,gaze etc. Prin acest serviciu se economiseste timp, avend confort si siguranta si nu se cer comisioane la plata facturilor.partenerii Alpha Bank sunt : Telecomunicatii, Apa si salubrizare si Gaze naturale.

3.2.2. Platile programate

Plata programată este o variantă a viramentului de debit în care banca plătitorului acceptă să plăteasca, la anumite date o suma fixă în favoarea unui furnizor, potrivit contractului încheiat de parteneri, fără a mai fi necesare instrucțiuni de plată exprese. În acest sens între bancă și debitor se încheie un contract de mandat în  vederea executării unor instrucțiuni date în prealabil de debitor. Prin mandat, banca este autorizată să constituie disponibilitățile necesare de fonduri sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plăti ,ceea ce echivalează cu un management de trezorerie . Deosebirea față de debitul direct o constituie faptul că plata este inițiata de debitor fără intervenția furnizorului, urmînd ca la finele lunii să se facă regularizarea între cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practică, de regula, în cazurile în care sunt livrări zilnice de materii prime și într-un volum relativ constant, plățile avînd un caracter de repetabilitate. 

Exista plăți programate conturi proprii: ordinul de plată se va efectua cu o anumită periodicitate între conturile aparținînd aceleași entități și plată programată intra sau /și interbancarea : Ordinul de plata se va efectua cu o anumita periodicitate către terți.

Scadența poate fi configurată în mai multe moduri descrise mai jos :

- Pînă la revocare – plata programată(standing order) va continua să se

proceseze pînă la revocarea manuala;

-Numar de executari- standing order-ul va continua să se proceseze de atatea

ori cît indica contorul introdus de utilizator în cîmpul specific;

6

-Data exactă- standing order-ul va continua să se proceseze pînă la data

introdusă de utilizator în campul specific.

3.2.3.Cecul bancar

Necesitatea ca transferurile de fonduri între cei care produc bunuri și prestează servicii și cei care le consumă  să se efectueze cît mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plată. Astfel a aparut cecul, care  a înlocuit în buna parte decontarea prin numerar și a devenit unul din instrumentele de plata larg acceptat, atat pe pietele locale, cat și în decontările internaționale. Datorită importanței dobîndită în relațiile internaționale,Comitetul Economic de pe lîngă Liga Națiunilor de la Geneva a elaborat în anul 1928 un set de norme privind utilizarea cecului care a constituit cadrul general juridic și tehnic în decontările internaționale. Circuitul cecului bancar implică cel putin două părți, trăgător și beneficiar, care de cele mai multe ori au conturi la unități bancare diferite. Aceste unități bancare îndeplinesc roluri diferite, în funcție de poziția în care  se află cei doi clienți, una plătitoare (banca plătitorului) și alta încasatoare (banca beneficiarului). Circuitul cecului pe linie bancară începe cu banca beneficiară care se mai numește și banca colectoare. Procesarea cecurilor are loc în mod diferit în funcție de modalitatea de plată: în numerar sau prin cont. 

Procesarea în numerar presupune ca ambii parteneri să aiba relații numai cu o singură bancă, cea a trăgătorului. În acest caz, beneficiarul care a devenit posesorul cecului, trebuie să se prezinte la banca indicată pe cec pentru încasarea sumei în numerar. Acest procedeu se foloseste cînd partenerii sunt în aceiași localitate și exista o anumită preferință pentru numerar, iar sumele sunt relativ mici. Instrumentul de plată folosit este cecul pentru numerar iar procesarea bancară (receptia, autentificarea, acceptarea și executarea) este similară cu cea prezentată la operațiunile cu numerar pe baza de cec din cadrul casieriei bancare. 

Procesarea prin cont este cea mai des folosită și se referă la plățile de valori mai importante sau la plățile curente pentru servicii sau bunuri achiziționat de la unitățile comerciale. În țările dezvoltate predomină acest sistem, majoritatea cumpărăturilor efectuîndu-se prin cecuri pînă la apariția cardurilor. Beneficiarii care primesc cecurile se adresează sistemului bancar care le introduc în circuit și asigură decontarea, fiind o modalitate destul de comodă care s-a transformat într-o practică curentă larg raspandită. Totodată, cecurile s-au diversificat acoperind o gama destul de larga de activitați, dar toate păstrează aceleași principii de redactare, circulatie, decontări și securitate.

7

3.2.4. Cambia

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea comerciala interna si internationala, care sub diverse forme si cu unele modificari functionale se foloseste si astazi. Din punct de vedere istoric, cambia a aparut in China prin anii 500 – 600, apoi s-a extins in Italia. Comertul dintre Extremul Orient si Europa era mijlocit de arabi si italieni si cambiile au devenit un instrument de plata international pentru comercianti. Perfectionarea cambiei a dus la aparitia bancnotei de hartie prin anii 1600, care in principiu este tot o cambie, dar o cambie bancara. In tara noastra, primele informatii scrise despre efectele comerciale dateaza de la inceputul secolului al XVIII -lea, cambia fiind denumita

“polita”.

Cambia, ca instrument de plata are mai multe caracteristici principale, dupa cum urmeaza:

*titlu de credit

*cesiunea de creanta

*negocierea

*raspunderea solidara

Cambia pune in legatura cel putin trei persoan e: tragatorul, trasul si beneficiarul.

Tragatorul este persoana care emite (trage) cambia, respectiv creditorul care da ordin trasului (debitorului) sa plateasca o suma fixa beneficiarului, fata de care tragatorul are o anumita obligatie de plata.Trasul este debitorul, cel care va trebui sa plateasca beneficiarului suma inscrisa pe cambie. Beneficiarul este persoana care va primi banii.

Relatiile dintre participanti sunt urmatoarele:

* beneficiarul are o creanta asupra tragatorului;

* tragatorul trage o cambie asupra trasului in favoarea beneficiarului;

* trasul plateste suma catre beneficiar si prin aceasta se sting obligatiile trasului fata de

tragator si ale tragatorului fata de beneficiar.

Exista mai multe tipuri de cambia, dupa cum urmeaza:

Cambia in alb. Aceasta este un titlu care cuprinde numai semnatura tragatorului si o parte din mentiunile obligatorii, celelalte mentiuni urmand a fi completate de posesorul acesteia inaintea prezentarii la plata. Dreptul de completare a cambiei trece de la posesor la posesor fara a mai fi necesara interventia tragatorului. Inainte de predarea cambiei, tragatorul mentioneaza una din urmatoarele formule:

* “inaintea platii posesorul va completa cambia”, deci un drept nelimitat de completare

8

a cambiei in alb;

* “inaintea platii posesorul va completa cambia, fara a depasi....”, deci un drept limitat

de completare.

Completarea cambiei in alb se poate face intr -un interval de trei ani de la data emiterii, termen care nu mai poate fi prelungit prin conventii dintre parti.

Contracambia. In situatia in care o cambie nu este platita la scadenta si beneficiarul doreste sa intre cat mai repede in posesia banilor, acesta poate trage o contracambie (o cambie noua) asupra unuia dintre giranti. Contracambia va cuprinde aceleasi mentiun i ca si cambia precedenta cu deosebirea ca plata se va face la vedere, iar domiciliul cambiei va fi locul persoanei asupra careia s-a tras.

Cambia financiara. Cambiile care se trag de banci intre ele sau alte institutii financiare si au la baza tranzactii de natura financiar-bancara se numesc cambii financiare.

Cambia de complezenta sau de favoare . In situatia in care o firma este in incapacitate temporara de plata si are o scadenta imediata poate prin buna intelegere cu o alta firma sa traga o cambie asupra acesteia fara sa existe o tranzactie comerciala sau o obligatie financiara. Tragatorul poate folosi cambia pentru stingerea obligatiei scadente, dar ramane obligat fata de tras ca la scadenta sa -i transfere fondurile primite.

Cambia se emite de tragator, cel care crediteaza debitorul pe perioada convenita pana la scadenta. Cambia este un document formal, adica oficial si standardizat, care pentru a fi valabil trebuie sa foloseasca anumite formule consacrate care exprima clauze cu valoare juridica. In redactare, cambia trebuie sa cuprinda o serie de mentiuni obligatorii care au rolul de a satisface cerintele de informatii, precum si cerintele de reflectare a obligatiilor cambialeasumate de catre parti.

Acceptarea este actul prin care trasul se obliga sa platesca, la scadenta, suma aratata in cambie, posesorului titlului. Tragatorul stabileste un termen pentru acceptare, perioada in 31 care beneficiarul sau posesorul cambiei trebuie sa o prezinte la acceptare. Daca nu se stabileste un termen, acceptarea se poate face in interval de un an de la emitere, dupa caretrasul este exonerat de raspundere.

Scontarea este operatiunea de vanzare a unei cambii catre o banca sau o in stitutie financiara cu scopul de a obtine lichiditate inainte de scadenta. Notiunea de scont vine din limba italiana de la cuvantul “sconto” care inseamna suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut pe care o banca si -o retine cu anticipatie la acorda rea imprumutului.

In activitatea agentilor economici se intalnesc foarte des situatii de lipsa de lichiditate care se pot rezolva prin diverse oportunitati oferite de piata printre care si scontarea. Agentii economici se adreseaza bancilor comerciale ofer indu-le spre vanzare cambiile din portofoliu. Daca bancile accepta cambiile, tranzactia se face prin cumpararea acestora la valoarea actuala, adica la o valoare mai mica cu suma scontului si a comisioanelor percepute decat valoarea nominala.

9

Suma scontului este determinata de taxa scontului, respectiv dobanda practicata de banci la imprumuturile pe termen scurt. Valoarea actuala se obtine prin formula clasica:

Va = Vn – Sc

Va = valoarea actuala

Vn = valoarea nominala

Sc = scontul

Bancile comerciale mai ofera ca variante cambiile primite in pensiune , adica cumpararea de catre banca a cambiei cu conditia rascumprarii de beneficiar inainte de scadenta. Astfel, beneficiarul isi asigura lichiditatea necesara, urmand sa se preocupe de incasarea la scadenta a cambiei.

Scadenta este termenul la care cambia este exigibila si trebuie platita. Scadenta este un moment cheie in procesul cambial si pentru a se evita unele interpretari, aceasta trebuie sa fie:

* certa, adica sa indice cu precizie ziua sau termenul pana la care benefi ciarul trebuie sa se prezinte la incasare;

* unica, respectiv nu se admit scadente succesive;

* posibila, sa nu fie inaintea emiterii sau o zi neindentificabila; (d) sa rezulte precis din textul cambiei.

3.2.5. Biletul la ordin

Biletul la ordin este o varianta a cambiei care pune in legatura numai doua persoane, debitor si creditor, spre deosebire de cambie care stabilea relatii intre trei persoane. Prin definitie, biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnatura privata, care pune in legatura doua persoane, subscriitorul (emitentul) si beneficiarul. Biletul la ordin este emis si subscris (completat si semnat) de emitent care in calitatea sa de debitor se obliga sa plateasca o suma de bani, la un anumit termen sau la prezentare, beneficiarului in calitate de creditor al emitentului sau al orcarui posesor legitim al titlului. La emitere, biletul la ordin este o

promisiune scrisa formala (oficiala) care se transforma in instrument de pl ata in momentul prezentarii la plata. Acesta se emite la cererea creditorului (beneficiarului) ca o recunoastere a datoriei debitorului pentru activele transferate.

Ca si cambia, biletul la ordin trebuie sa satisfaca anumite conditii exprimate in formule consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu valoare juridica stricta. In toate redactarile, biletul la ordin trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii prevazute de lege: denumirea de bilet la ordin trecuta in textul titlului si exp rimata in limba intrebuintata pentru redactarea titlului; promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; scadenta; locul platii; numele beneficiarului; data si locul emiterii; semnatura emitentului.

10

Biletul la ordin fiind o cambie ii sunt specif ice toate procedurile procesului cambial, rsepectiv girul, avalul, scontarea, scadenta, plata, protestul, regresul, executia cambiala, alterarea, prescriptia. Exista totusi o exceptie, acceptarea, care nu mai este necesara intrucat emitentul este in acelasi timp si acceptant.

Prin incasarea biletului la ordin obligatiile intre participantii la circuitul biletului la ordin s-au stins.

3.3. Instrumente electronice de plată

3.3.1.Ordinul de plată electronic

Ordinul de plată electronic este o variant a ordinului de plată pe suport de hârtie, deosebirea dintre ele fiind că cel din urmă se dematerializează când intra în sistemul electronic de plăti, ordinal de plată electronic prezentandu-se sub formă unui mesaj electronic, în care sunt prezentate într-o anumită ordine informaţii necesare efectuării plăţilor. Mesajul electronic cuprin în cadrul ordinului de plată este formulat sau editat de emitentul acestuia dacă acesta are la dispoziţie infrastructură necesară( echipamente de transmisie, echipamente automate de criptare etc.), iar în cazul în care emitentul nu dispune de aceaste echipamente se emite un instrument de plaţ ape suport de hârtie pe care bancă emitentului îl transforma în mesaj electronic.

La bancă emitentă ordinal de plată electronic se validează şi se supervizează de către o altă persoană, conform pricipiului bancar ‘al celor patru ochi’ , după această se transmite centralei băncii comerciale pentru lansarea în sistemul de plăti interbancare.

Circuitul ordinului de plată electronic este asemănător cu circuitul ordinului de plată pe suport de hârtie, cel electronic având avantajul că circulă mai repede, datorită posibilităţii tehnologice de transfer şi procesare automată şi mai apoi de decontare în timp real.

3.3.2.Cecul electronic

Cecul electronic denumit şi eCheck este un instrument care se prezintă sub formă unui mesaj electronic semnat electronic având aceleaşi funcţii că şi cecul pe suport hârtie. Cecul electronic a apărut după legiferarea semnăturii electronice şi este folosit în special în SUA în relaţiile cu Trezoreria Statului. Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul tradiţional al cecului pe suport hârtie. Astfel, debitorul generează un cec electronic folosind un smart cArd după care îl semnează electronic şi îl transmite beneficiarului prin e-mail. Beneficiarul primeşte cecul electronic, verifica semnătură debitorului, după care andosează cecul pe numele băncii lui, îl semnează electronic şi îl trimite băncii lui pentru constituirea unui depozit. Bancă beneficiarului verifica semnătură acestuia şi îl întroduce în compensare. Bancă debitorului verifica semnătură acestuia, debitează contul confirmând apoi casei de compensaţii acordul de plată. După momentul în care are loc compensarea , bancă beneficiarului intra în posesia sumei şi creditează contul acestuia.

11

Circuitul cecului electronic se prezintă astfel:

1 Plată

2 Transmiterea

3 Compensarea

4 Debitarea

5 Creditarea cont cecului cont

În această variantă (cecul virament) toate entităţile implicate trebuie să dispună de infrastrucura necesară pentru( criptare/decriptare), semnătură electronică şi reţea de transmisie. În variantă cecului numerar, beneficiarul se adresează direct băncii debitorului şi solicita fie banii în numerar sau transferul acestora la bancă să. Avantajele acestui sistem constau în validarea automată, decontarea rapidă,eliminarea riscului pierderii atât pentru client cât şi pentru bănci, eliminarea riscului uman de procesare, folosirea standardelor internetului de transmisie şi securitate. Totodată există şi dezavantaje ale acetui tip de cec acestea fiind faptul că există costuri pentu învestiţii în echipamente şi o perioadă de timp de acomodare pentru utilizatori şi bănci.

3.3.3. Cardul bancar

Cardul bancar , reprezintă un instrument de plată fără numerar care permite posesorilor, pe de o parte, achitarea unor bunuri sau servicii furnizate de comercianţii abilităţi să accepte acest instrument de plată şi, pe de altă parte, obţinerea de numerar de la ghişeele unităţilor băncii acceptante sau de la distribuitoarele automate de numerar. Cu alte cuvinte, cardul care facilitează legătură financiară intrinsecă între comercianţi şi consumători este o simplă cheie de acces într-un cont bancar.Toate caracteristicile amintite mai sus fac din cârd un instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil.

Caracteristicile cardurilor

Cardul prezintă următoarele trăsături generale:

• elemente de identificare ale emitentului - numele şi marcă instituţiei financiar - bancare emitente a cârdului;elemente de identificare a tipului de card - însemnele şi mărcile organizaţiei internaţionale de plăti şi decontări cu carduri, al cărei membru este bancă emitentă;

• elemente de personalizare - numele şi prenumele posesorului, precum şi numărul de cod al cardului;

• elemente de securitate - hologramă (dacă este cazul), simbolul specific tipului de card;

• date privind perioadă de valabilitate a cardului

• date privind spaţiul georgrafic de utilizare (card cu circulaţie internaţională sau naţională - card domestic);

• bandă magnetică pe verso-ul cardului, care cuprinde elemente codificate de individualizare a cardurilor;

12

• panelul de semnătură, situat pe verso-ul cardului

Funcţiile cardurilor

În prezent, cardurile pot îndeplini următoarele funcţii:

a) funcţia de retragere de fonduri: este cea mai simplă modalitate de utilizare a cârdului de retragere de numerar de la automatele bancare de eliberare de numerar (ATM), sau de la ghişeele băncilor; funcţia de plată: cardul oferă posesorului posibilitatea de a achită o obligaţie de plată prin declanşarea unui proceduri care va duce, ulterior, la debitarea contului posesorului şi la creditarea corespunzătoare a contului bancar al comerciantului care a furnizat bunurile sau serviciile achiziţionate de posesor. Debitarea contului posesorului cardului poate fi efectuată simultan sau după un termen, termen ce este convenit cu bancă în contractul de emitere a cardului.

b) funcţia de credit: unele carduri, denumite carduri de credit, oferă posesorului posibilitatea utilizării acestora pe baza deschiderii unei linii de credit de către bancă, până la un cuantum determinat în prealabil, pe care, apoi, posesorul îl rambursează la termenele stabilite în prealabil de bancă în condiţiile de emitere a cardului;

c) funcţia de garanţie: cardul constituie o garanţie de solvabilitate a posesorului în relaţiile cu comercianţii, iar comercianţii sunt asiguraţi că vor fi plătiţi de emitentul cardului în cazul în care chitanţele aferente operaţiunilor de cumpărare realizate prin utilizarea acestuia nu vor fi onorate de posesor. În cazul în care la prezentarea chitanţelor spre încasare la bancă nu vor există disponibilităţile necesare în contul posesorului cardului utilizat, bancă emitentă se obliga solidar cu posesorul cardului să plătească chitanţele respective;

d) funcţii multiple: majoritatea cardurilor bancare îndeplinesc funcţii multiple de retragere de fonduri, plăti, credit şi garanţie. În raport cu opţiunile băncii emitente, cârdurile emise posesorilor oferă o gamă variată de servicii privind călătoriile, asistenta medicală, rezervări la hotel, restaurant, spectacole culturale sau sportive, accesul la cluburi private, asigurările contra riscurilor transportului aerian precum şi tarifele preferenţiale la cazare sau reducerile de preţ la bunurile sau serviciile achiziţionate pe baza utilizării cardului.

Tipuri de carduri

Cardurile de debit

.Aceste carduri asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri sau servicii, sau retrageri de numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială de funcţionare a acestui tip de cârd este efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.Toate plăţile efectuate prin intermediul unui astfel de card se regăsesc în grupă debitorilor contului ataşat cardului.(1.sursă http://www.bnro.ro/Bancă-Naţională-a-României-1.aspx)

Cardurile de credit .

Aceste tipuri de carduri asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii sau retrageri de numerar iar plăţile se efectuează până la un anumit plafon, dintr-o linie de credit deschisă anterior pe numele posesorului de card.

(2. Sursă: http://www.bnro.ro/Bancă-Naţională-a-României-1.aspx)

13

BIBLIOGRAFIE: BNR -Legislaţie aplicabilă sistemelor de plăţi

3.4 Alte instrumente bancare – SGB ,scrisoarea de confort ,scrisoarea de bonitate ,incasso-ul

3.4.1 Scrisoarea de garantie bancara

Scrisoarea de garanţie reprezintă un instrument de garantare a condiţiilor contractuale, un înscris prin care un garant (o bancă), se obligă să platească o sumă de bani creditorului unui debitor, în eventualitatea în care acesta din urmă nu o va face.

Scrisoarea de garanţie bancară este eliberată de bancă in spijinul clienţilor existenţi la cererea acestora (anexa1), cărora le este necesară ȋn vederea :ȋncheierii unei tranzacţii comerciale,obţinerii unei finanţări pe plan intern sau internaţional,adjudecării unor oferte în cazul organizarii de licitaţii pentru achiziţia de produse, prestări de servicii sau efectuarea unor lucrări.

Se adreseaza clientilor persoane juridice, fiind o modalitate de garantare de catre banca a unei plati/prestatii având următoarele destinaţii:• Garantii de plata;• Garantii pentru participarea la licitatii;• Garantii de buna executie;• Garantii pentru plata taxelor si impozitelor catre diverse autoritati;• Garantii pentru restituirea avansurilor;• Emiterea de garantii pe baza unor contragarantii primite declient;• Garantii în favoarea unui client/nonclient;• Garantarea unor credite acordate clientilor bancii respective;

Scrisorile bancare sunt de mai multe feluri:

După angajamentul băncii garante:- scrisori simple de garanţie bancară: banca garantă poate solicita ca beneficiarul să facă toate diligenţele legale pentru pentru ca debitorul principal să-şi achite obligaţiile finaciare si doar in caz de insucces, să efectueze plata.- scrisori solidare de garanţie bancară (corespunzator cărora beneficiarul poate cere executarea plaţii de către bancă, imediat ce debitorul principal garantat nu s-a conformat obligaţiilor de plată, fară să il urmarească prin metodele specifice legale şi fară ca banca garantă să poată obiecta).

 Moneda folosită poate fi ȋn lei sau ȋn valută şi pot fi emise pe termen scurt,mediu sau lung.SGB are si anumite costuri :

Comision de garantare la încheierea acordului de garantare - contract de credit în baza caruia se emit:- mai multe SGB (indiferent de tipul garantiilor constituite):- o singura SGB (indiferent de tipul garantiilor constituite):

Comision diferentiat de eliberare pentru SGB:• garantate integral cu cash colateral (indiferent de termenulde valabilitate a SGB);

14

• garantate cu alte tipuri de garantii;Comision de modificare:

• modificarea valorii/ perioadei de valabilitate a acordului degarantare - contract de credit si/ sau SGB:• modificarea unor clauze cuprinse în SGB si/ sau în acordulde garantare - contract de credit

Avantejele scrisorii de garantie bancare sunt urmatoarele:

• eliminarea riscului legat de neonorarea obligatiilor asumate prin contractul comercial;• elimina neîncrederea dintre partenerii de afaceri,în cazul în care acestia sunt la începutulcolaborarii sau contractul se deruleaza pe o perioada mai mare de timp;• îmbunatatesc imaginea clientului din punct de vedere al performantei si standing-ului financiar;

3.4.2 Scrisoarea de confort

Scrisoarea de confort reprezintă o confirmare a capacităţii de plată a clientului unei bănci,respectiv certificarea existenţei şi disponibilităţii fondurilor necesare perfectării tranzacţieicomerciale sau financiare.Beneficiarul scrisorii de confort este partenerul comercial sau finanţatorul intern /extern al clientului băncii.Scrisoarea poate fi emisă în baza resurselor proprii ale clientului, a unor credite aflate în curs de derulare sau a unor finanţari viitoare, angajează raspunderea fermă a bancii privind respectareacondiţiilor prevazute în scrisoarea de confort.Ca urmare a consultării Autorităţilor de management pentru programele finanţate din Instrumente Structurale, direct vizate de această opţiune, precum şi a reprezentanţilor sectorului bancar, a fost elaborat un model unic de Scrisoare de confort (anexa 2)şi s-a convenit asupra următoarelor aspecte:- scrisoarea de confort este angajantă încă de la depunerea dosarului cererii definanţare, urmând ca ea să fie reconfirmată şi prelungită de solicitanţii ale căror proiectesunt selectate în urma evaluării AM/OI;- obligativitatea prezentării unei Scrisori de confort va fi introdusă începând cu primelecereri de proiecte lansate în anul 2011 pentru proiecte care intră sub incidenta ajutoruluide stat / de minimis, cu excepţia cererilor de proiecte de pe Axa 2 a POS CCE, pentrucare beneficiarii sunt entităţi de tip start-up şi spin-off;-facilitatea/facilităţile de creditare pot acoperi şi valoarea cheltuielilor neeligibileaferente proiectului;-valoarea minimă a facilităţii/facilităţilor de creditare pentru care se emite Scrisoareade confort este egală cu contribuţia eligibilă proprie a beneficiarului la proiect;- nu se limitează valoarea maximă a facilităţii/ facilităţilor de creditare pentru carese emite Scrisoarea de confort;- obligaţia prezentării unei Scrisori de confort este valabilă numai pentru proiectele lacare contribuţia eligibilă proprie a beneficiarului este mai mare sau egală cu echivalentulîn lei a 100 000 euro.Avantajele scrisorii de confort sunt următoarele: se elibereaza anterior încheierii unei tranzactii

15

financiare sau comerciale, facilitând finalizarea tranzactiei respective; comision de eliberare mai mic în comparative cu cel aferent unei scrisori de garantie bancara.

3.4.3 Scrisoarea de bonitate

Scrisoarea de bonitate este un document eliberat de către bancă în baza unei cereri facute de clientii corporate care au cont deschis la bancă, pentru derularea afacerilor interne sau internaţionale (încheierea unor operaţiuni comerciale, adjudecarea unor oferte, licitaţii, finanţări etc). Scrisoarea de bonitate cuprinde informaţii de interes general (situaţia conturilor, forma de organizare, obiectul de activitate, situaţia creditelor dacă este cazul) cât şi date referitoare la performanţele financiareNu constituie un angajament din partea băncii pentru acordarea unor credite sau angajamente viitoare. Avantejele scrisorii de bonitate sunt următoarele:- faciliteaza încheierea unor tranzacţii comerciale/financiare perminţănd valorificarea oportunităţilor de afaceri -flux de obţinere rapid -flexibilitate în ceea ce priveşte modelul scrisorii de bonitate

3.4.4 Incasso-ul Incasso-ul este un instrument de plata prin care banca va trata documentele financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, etc) sau comerciale (facturi, documente de transport etc) conform instructiunilor date de exportator, pentru a obtine plata si/sau acceptarea sau pentru a remite documentele contra plata, acceptare sau contra indeplinirii altor conditii, dar fara niciun angajament din partea bancii.Părţile implicate in circuitul incasso-ului sunt• Tragatorul (ordonatorul/exportatorul/vânzatorul), partea care încredinteaza ordinul de încasare unei banci;• Banca remittentă este banca căreia ordonatorul i-a încredinţat ordinul de încasare;• Banca colectoare, orice banca însarcinată cu încasarea, alta decât banca remitenta implicată în operaţiunea de incasso;• Banca prezentatoare este banca la care beneficiarul prezintă documentele în vederea platii, în cele mai multe cazuri, fiind aceeaşi cu banca colectoare;• Trasul (cumparator/importator) este partea la care trebuie efectuată prezentarea documentelor în conformitate cu ordinul de încasare.Operaţiunea este iniţiată întotdeauna de către exportator. Această modalitate de decontare se bazează, în esenţă, pe obligaţia de plată a cumpărătorului, asumată prin contractual comercial, fara a implica nici un angajament de plată din partea băncilor implicate în derulare. Scopul operaţiunii este transmiterea documentelor comerciale şi/sau financiare de la beneficiarul plăţii la plătitor contra plata/acceptare sau în alte conditii. Obligaţia de plată în cadrul incassoului revine trasului. Banca preia obligatia de plata numai în cazul incassoului garantat.Incasso-urile sunt reglementate prin Regulile Uniforme privind Incasso-urile, Publicatia 522 a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris.

16

În funcţie de documentele vehiculate, se disting două tipuri: • simplu – remitere de documente financiare (cambii, bilete la ordin) neînsotite de documente comerciale • documentar – remitere de documente comerciale însotite sau nu de documente financiare.Documentele sunt eliberate- contra acceptare (D/A): documentele comerciale sunt însotite si de o cambie, eliberarea documentelor de banca trasului se face dupa ce acesta accepta cambia (trata); -contra plata (D/P): eliberarea documentelor de catre banca trasului se realizeaza dupa ce acesta le-a platit;- în alte conditii, în conformitate cu instrucţiunile primite de la tragator;Acceptarea de către parţi (vânzatorul si cumparatorul), a incasso-ului, camodalitate de plată, stipulată în contractul comercial/facture proforma/confirmarea de comanda; Livrarea marfurilor se face conform clauzelor contractuale,iar ȋn urma livrării,vânzatorul(tragatorul), fiind în posesia documentelor care atestă livrarea (de regula factura, document de transport, polita de asigurare, certificat de calitate, alte documente de livrare), le depune la banca sa (banca remitenta), cu instructiuni de încasare. Banca remitentă, după ce verifică instructiunile primite odata cu documentele, le transmite împreună cu setul de documente, băncii colectoare, în conformitate cu instructiunile primite de la clientul sau; Banca colectoare, la primirea documentelor, avizează cumparatorul(trasul) şi-l informează despre condiţiile în care i se pot elibera documentele, la îndeplinirea condiţiilor privind acceptarea/plata/alte conditii, banca colectoare îi elibereaza documentele cumparatorului(trasului).Fiind în posesia documentelor, cumparatorul (trasul) ridica marfa, banca colectoare transfer contravaloarea documentelor băncii remitente. La primirea fondurilor, banca remitentă creditează contul vânzatorului (tragatorului) cu sumele respective, mai puţin spezele si comisioanele.

Incasso-ul de import are urmatorul circuit:Banca colectoare, la primirea documentelor şi a instrucţiunilor de încasare de la banca remitentă, avizează clientul(cumparatorul/trasul),prin unitatea teritorial la care acesta are deschis contul valutar, cu privire la primirea incasso-ului şi a instrucţiunilor de eliberare a documentelor. În cazul în care documentele pot fi eliberate contra acceptării, clientul va fi invitat la bancă în vederea acceptării tratei; În cazul în care clientul nu constata neconcordante între instructiunile primite la incasso si conditiile din contractul extern si acesta accepta trata, banca elibereaza documentele de livrare clientului;Ȋn urma acestor operaţiuni se va transmite bancii remitente un mesaj swift de confirmare a acceptării şi a scadenţei; În cazul în care instrucţiunile de incasso prevad eliberarea documentelor contra plată şi trasul acceptă plata, acesta întocmeste Dispozitia de plată externă, în vederea efectuarii plăţii.

Incasso-ul de export are urmatorul circuit:În cazul existenţei unor neclarităţi/neconcordanţe, banca va contacta vânzatorul(tragatorul), pentru remedierea acestora. Remiterea la extern către banca colectoare, a documentelor la incasso însoţite de scrisoarea de remitere, conform instrucţiunilor tragătorului şi informarea acestuia. În scrisoarea de remitere se vor menţiona instrucţiunile de plată cu precizarea corespondentului bancar.

17

Din momentul remiterii la extern a documentelor la incasso,funcţionarul bancar monitorizează situaţiile de protest de neacceptare/neplată.

Decontarea incasso-ului şi confirmarea de fonduri pe baza mesajelor swift primite şi a extraselor de la băncile corespondente. În mod automat, prin decontare se realizează închiderea incasso-ului de export.

Avantajele utilizării incasso-ului sunt următoarele:Utilizarea incasso-ului este mai sigură decât utilizarea ordinului de plată simplu,

conferind o anumită certitudine partenerilor privind îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractul comercial încheiat;Implică anumite costuri mai mici faţă de acreditiv. Ȋn cazul incasso-urilor ce prevăd eliberarea documentelor contra acceptare, trasul are posibilitatea de a vinde marfă şi de a obţine disponibilităţi înaintea plăţii; Nu necesită blocarea disponibilităţilor clientului, în calitate de cumpărător, din momentul avizării incasso-ului,blocajul fiind efectuat la momentul iniţierii plătii;

18

Bibliografie

http://www.bnro.ro/Bancă-Naţională-a-României-1.aspx

BNR -Legislaţie aplicabilă sistemelor de plăţi

www.alphabank.ro

19