ECONOMIA TURISMULUI ID

37
ECONOMIA TURISMULUI (NOTE DE CURS) Lect.univ.dr. CAMELIA TEODORESCU

Transcript of ECONOMIA TURISMULUI ID

Page 1: ECONOMIA TURISMULUI ID

ECONOMIA TURISMULUI

(NOTE DE CURS)

Lect.univ.dr. CAMELIA TEODORESCU

Page 2: ECONOMIA TURISMULUI ID

Acest material este destinat uzulului studenţilor Universităţii din Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă. Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al Universităţii din Bucureşti.

Universitatea din Bucureşti

Editura CREDIS Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5 Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47 Fax: (021) 315 80 96 Email: [email protected] Http://www.credis.ro

Page 3: ECONOMIA TURISMULUI ID

ANALIZA PIE łEI TURISTICE

Cererea turistică Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinŃa de a se

deplasa periodic şi temporar în afara reşedinŃei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activităŃi remunerate la locul de destinaŃie.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populaŃiei pentru serviciile turistice, care îşi găseşte echivalent în oferta turistică, în timp şi spaŃiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtătorii cererii turistice pentru achiziŃionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaŃia turistică.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei călătorii turistice, în decursul unui sejur de vacanŃă sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variată, depinzând de însăşi forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărei forme de turism, de distanŃa dintre localitatea de reşedinŃă a turistului şi locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activităŃii turistice, de felul atracŃiilor turistice majore care polarizează curentele turistice spre anumite destinaŃii, de puterea de cumpărare a clientului potenŃial (cererea solvabilă) şi, într-o proporŃie importantă, de gusturile, preferinŃele, aspiraŃiile etc, într-un cuvânt, de motivaŃiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potenŃiale.

Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezultă că cererea turistică se manifestă practic într-un număr infinit de variante, nuanŃate de la un client potenŃial la altul, în funcŃie de:

- tipologia socio-profesională, familia şi forma de turism în care se desfăşoară călătoria turistică a clientului interesat;

- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalităŃile de cazare etc);

- sursele financiare şi sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcŃie de structura serviciilor;

- motivaŃiile clientelei şi preferinŃele turiştilor pentru atracŃiile oferite.

Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp şi spaŃiu şi tendinŃele de ale cererii turistice sunt influenŃate în permanenŃă, de o serie de factori cu acŃiune continuă sau ocazională, care determină de altfel şi dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.

Comparativ cu cererea de mărfuri, cererea turistică prezintă o serie de particularităŃi, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru mărfuri şi servicii ale populaŃiei:

� Spre deosebire de cererea solvabilă de mărfuri a populaŃiei, care se identifică cu consumul propriu-zis al mărfurilor (chiar în cazul produselor de durata îndelungată), cererea de servicii turistice nu se identifică în totalitate consumul turistic, situaŃie explicabilă prin faptul că acele categorii de populaŃie care, din diferite motive, nu-şi părăsesc localitatea de reşedinŃă în timpul concediilor, nu se manifestă de regulă ca solicitanŃi de servicii turistice.

Dacă în consumul de mărfuri se poate stabili o anumită ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de mărfuri, cererea turistică nu se caracterizează, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic, oferit la aceeaşi destinaŃie a călătoriilor turistice. Din aceste considerente, deşi în practica turistică se acceptă clasificarea cererii în periodică şi ocazională (rară), periodicitatea trebuie înŃeleasă ca o manifestare generală a cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referinŃă, avându-se în vedere că, totodată, periodicitatea consumului turistic nu afectează decât într-o mică măsură aceeaşi ofertă de servicii la intervale apropiate.

RaŃionamentul face în mod deliberat abstracŃie de unele forme impuse de manifestare periodică a cererii turistice, ca de exemplu cazul călătoriilor de afaceri (asimilate cu călătoriile turistice), în cazul

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

1 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 4: ECONOMIA TURISMULUI ID

recomandărilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesită repetare la intervale regulate de timp şi în aceeaşi staŃiune turistică, sau chiar şi în cazul unor forme cu predilecŃie de turism (de exemplu, vânătoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeaşi destinaŃie a călătoriilor.

� Periodicitatea cererii turistice este o funcŃie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităŃii activităŃii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică (de exemplu: turismul în staŃiunile de sporturi de iarnă, turismul estival pe litoral etc). În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenŃial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice şi, în consecinŃă şi a repartiŃiei inegale în timp şi spaŃiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile şi vacanŃele anuale, care reprezintă perioade mai lungi şi neîntrerupte de timp liber şi care influenŃează formarea cererii turistice prin:

- durata concediilor şi vacanŃelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durată, permit fragmentarea lor în mai mare măsură şi, ca atare atenuează caracterul sezonier al cererii;

- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând că, pentru anumite categorii de populaŃie activă, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite perioade de an (de exemplu în agricultură).

� Timpul liber săptămânal are în schimb o influenŃă mai pronunŃată asupra periodicităŃii cererii turistice, din cauza frecvenŃei mai constante de utilizare pentru turism a sfârşitului de săptămână în cursul unui an.

� Din practică mai rezultă că cererea turistică are un grad ridicat de spontaneitate în comparaŃie cu cererea de mărfuri. Cu toate că în turism s-a adoptat clasificarea cererii în: fermă şi spontană, însăşi cererea fermă comportă în toate împrejurările un grad ridicat de urgenŃă şi se manifestă cu elasticitate variabilă la diferite categorii de populaŃie.

� Ca rezultat al elasticităŃii nevoilor de consum ale populaŃiei, ordinea de urgenŃă a satisfacerii nevoilor pentru mărfuri şi pentru servicii turistice se manifestă şi ea diferenŃiat de la o categorie de populaŃie la alta. Cu anumite excepŃii (de exemplu, în cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea turistică este mai puŃin legată de condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei decât cererea de mărfuri, fiind în general mult m sensibil influenŃată de nivelul veniturilor populaŃiei şi de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de mărfuri, elasticitatea cererii turistice se exprimă prin intermediul coeficienŃilor de elasticitate.

Evident, valorile pe care le vor îmbrăca coeficienŃii de elasticitate depind de natura produsului turistic şi de natura şi categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri sunt luate în considerare.

Nivelul veniturilor, tarifele, distanŃa şi durata călătoriilor nu sunt singurele elemente care pot influenŃa cererea turistică. În egală măsură trebuie cunoscute şi obiceiurile de a călători ale cetăŃenilor şi motivaŃiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.

Tipologii de cerere turistică

În practica turistică, analiştii disting trei categorii principale de turişti , cu diferenŃieri sensibile în ceea ce priveşte aspiraŃiile şi manifestările lor de cerere pentru produsele turistice şi pentru destinaŃiile de vacanŃă, şi anume:

- turişti pentru care constrângerile economice nu sunt de natură să influenŃeze în sens restrictiv alegerea formulelor şi destinaŃiilor de vacanŃă şi care constituie categoria clientelei de "lux";

- turiştii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în căutarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice şi cererile pentru călătoriile de vacanŃă;

- turiştii "pasivi" (sau, după unii analişti, aşa-numiŃii turişti "captivi"), ale căror aspiraŃii pentru achiziŃionarea produselor turistice nu depăşesc limitele condiŃiilor lor economice.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

2 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 5: ECONOMIA TURISMULUI ID

Cererea pentru formele turismului de lux:

Turismul de lux sau turismul păturilor sociale "de vârf (high-life) include toate categoriile de clientelă pentru care practicarea turismului nu este îngrădită de nivelul veniturilor.

Deşi pe această piaŃă particularizată se înregistrează un volum redus de cerere, piaŃa turismului de lux este totuşi profitabilă pentru agenŃii economici, însă dificil de monitorizat, din cauza pretenŃiilor personalizate faŃă de nivelul calitativ al serviciilor. De altfel, cererea pentru formele turismului de lux se manifestă în multiple variante, sofisticate şi chiar extravagante, pe care nu le pot acoperi decât structurile de primire de categoria cinci stele şi, numai într-o anumită măsură, cele de categoria patru stele.

Impactul socio-cultural al turismului de lux asupra destinaŃiilor de vacanŃă se manifestă cu efecte contrastante: pe de o parte, turiştii de "elită" nu sunt interesaŃi de stabilirea şi dezvoltarea contactelor cu populaŃia comunităŃilor locale, iar pe de altă parte, se adâncesc contrastele dintre elita temporar-vizitatoare şi populaŃie, ceea ce poate îmbrăca caracterul unor adevărate provocări sociale.

Solicitări pentru serviciile turistice de confort superior se manifestă şi din partea oamenilor de afaceri, ceea ce stimulează agenŃii economici să se orienteze şi către formele turismului de lux, desigur în limite rezonabile de competitivitate şi de eficienŃă.

Tot în această categorie se înscriu ocazional şi călătorii "marginali" proveniŃi din diverse pături sociale cu venituri medii, dar dispuşi să sacrifice o parte din aceste venituri pentru a beneficia de niveluri superioare de confort in structurile de primire de categoria lux.

Turismul de lux este foarte versatil şi instabil: comportamentele care evidenŃiază caracterul distinctiv al cererii clientelei şi modelele lor originale de manifestare sunt supuse tendinŃelor de imitare din partea altor pături sociale mai puŃin bogate. Afluxul turiştilor cu venituri medii conduce treptat la "democratizarea" destinaŃiilor privilegiate ale clientelei de lux, provocând inerent reorientarea clientelei de elită către alte destinaŃii, exotice, încă "neinvadate" de turismul cu tendinŃe de masă şi către alte preferinŃe de consum.

Turismul activ

În categoria turiştilor activi se înscriu toŃi vizitatorii ce formează grupuri eterogene, dar care au totuşi o trăsătură comună: tendinŃa de a concilia mijloacele lor economice cu dorinŃa de a-şi satisface cererea pentru diversele forme de consum turistic.

Aceşti turişti aparŃin păturilor sociale care apreciază că este necesar să-şi părăsească reşedinŃa obişnuită pentru a pleca în vacanŃă şi care, din punct de vedere economic şi cultural, dispun atât de anumite posibilităŃi, cât şi de discernământ şi selecŃie privind formele de turism şi destinaŃiile preferate. Oricare ar fi mobilul motivaŃiilor ce vor genera concretizarea nevoilor acestora, pot fi exemplificate unele trăsături comune ale manifestărilor lor de consum, începând cu nevoile elementare pentru odihna fizică, nervoasă şi morală şi continuând cu nevoile de destindere, agrement-divertisment şi setea de cultură, toate rezultând din desprinderea temporară din cotidian prin activităŃi sportive, jocuri de societate, contacte cu populaŃia autohtonă, acumulare de noi cunoştinŃe etc.

SatisfacŃia consumului turistic este amplificată de sentimentul că îşi poate alege deliberat mediul destinaŃiilor de vacanŃă, ştiind că elasticitatea bugetului lor le permite şi posibilitatea de a decide asupra perioadei şi duratei sejurului asupra formelor de cazare şi asupra organizării "loisir"-ului lor. Desigur libertăŃile enumerate sunt relative, dar sentimentul deciziei de selecŃie este factor determinant al dimensiunilor consumului turistic.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

3 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 6: ECONOMIA TURISMULUI ID

Mai trebuie reamintit şi faptul că o parte din aceşti turişti activi manifestă şi aspiraŃia de a adera la practicile turistice ale păturilor sociale mai avantajate din punct de vedere economic, iar preferinŃele lor pentru activităŃile din timpul liber sunt inspirate, pe cât posibil, de copierea modelelor elaborate de riştii de elită.

Turismul celor "pasivi"

În termeni generali sunt catalogaŃi turişti "pasivi" (sau "captivi") cei care ar dori să se deplaseze în călătorii de vacanŃă, dar nu dispun de suficiente posibilităŃi materiale pentru a-şi alege mijloacele preferate de transport şi de cazare, rămânând captivi, nevoiŃi să accepte formulele forfetare de vacanŃă, gătite şi comercializate de agenŃiile tour-operatoare sau de agenŃiile intermediare ale acestora. Nedispunând de suficiente posibilităŃi pentru a-şi realiza pe cont propriu sejurul turistic, aceşti turişti se limitează la câmpul de selecŃie a ofertelor de produse turistice pe care le consideră accesibile în limitele bugetelor modeste de vacanŃă. Cel mai bun exemplu în această privinŃă este oferit de formele turismului rural, unde turiştii acceptă deliberat condiŃiile modeste de confort, compensat însă cu satisfacŃiile căutate în mediul încă nepoluat al gospodăriilor Ńărăneşti.

Comportamente generatoare de cerere turistică

MotivaŃia turistică (vocaŃia, înclinaŃia) generatoare de cerere turistică este întotdeauna profund personală, subiectivă, determinată de impulsuri psihologice şi exogene (influenŃate de mediu). Impulsurile exogene pot fi:

� pozitive - manifestate printr-o atracŃie faŃă de un obiectiv turistic, o staŃiune (o destinaŃie), o formă de turism etc.

� negative - manifestate prin reŃinerea faŃă de anumite forme de turism sau de o formulă de vacanŃă sau chiar prin respingerea unei destinaŃii.

În dorinŃa de a completa problematica motivaŃiilor turistice prezintă interes gruparea acestor motivaŃii în două mari categorii:

� motivaŃii care exprimă refuzul consecinŃelor negative ale mediului din centrele urbane şi industriale în care trăieşte turistul virtual, de unde rezultă şi aspiraŃiile de a căuta satisfacŃii ş i destinderea prin schimbarea temporară a acestui mediu.

� motivaŃii de tip pozitiv, care se identifică cu interesul bine definit pentru anumite obiective turistice sau cu anumite atracŃii de importanŃă deosebită (culturale, artistice, sportive etc), care se regăsesc în afara locului de origine a cererii turistice şi care contribuie, cu efecte diferite, la concretizarea cererii pentru activităŃile turistice preferenŃiale.

În studierea comportamentului clientelei turistice analistul a emis unele ipoteze interesante de materializare a cererii, în funcŃie de personalitatea turistului şi de distanŃele apreciate de acesta ca fiind acceptabile pentru călători spre o destinaŃie de vacanŃă.

Aceste studii împart clientela turistică în cinci categorii: • psihocentrici; • cvasipsihocentrici; • mediocentrici; • cvasialocentrici;

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

4 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 7: ECONOMIA TURISMULUI ID

• alocentrici.

Turiştii "psihocentrici" sunt absorbiŃi de preocupările lor mărunte cu caracter personal şi nu manifestă decât un interes limitat pentru lumea exterioară. Solicitările lor pentru destinaŃiile turistice cuprind:

- destinaŃii care oferă caracteristici apropiate condiŃiilor din localităŃile lor de reşedinŃă;

- activităŃi de agrement general acceptate de toate categoriile de populaŃie; - odihnă sedentară; - destinaŃii uşor accesibile; - echipamente turistice tradiŃionale; - călătorii programate şi organizate în întregime.

Turiştii "alocentrici" se interesează de atracŃiile turistice variate şi inedite, sunt curioşi şi dornici de a descoperi lumea înconjurătoare. Aceşti turişti preferă:

- regiuni (zone) care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic; - experienŃe noi, de descoperire; - destinaŃii mai greu accesibile; - forme simple de cazare; - contacte cu populaŃia locală şi cu alŃi turişti; - călătorii simple, eventual numai semiorganizate şi pe cont propriu.

Între aceste două categorii extreme se situează majoritatea turiştilor potenŃiali, ponderea cea mai mare revenind categoriei de turişti "mediocentrici".

Pornind de la considerentul că motivaŃiile turistice au întotdeauna un caracter subiectiv şi nu pot fi decât condiŃionat-generalizate, cercetătorii care se ocupă cu analiza circulaŃiei turistice sunt nevoiŃi să recurgă la elaborarea mor modele de evaluare a consumului turistic, menite să substituie insuficienŃa datelor şi incertitudinea comparabilităŃii lor.

Astfel, marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a dus la necesitatea elaborării unor indicatori valorici de comparaŃie a acestui consum specific de mărfuri şi servicii. Astfel, cercetătorii recurg la aşa-numitul "coş de consum turistic" (tourist basket), care exprimă valoarea totală a serviciilor şi a mărfurilor (serviciilor) consumate de un turist mediu într-o unitate te timp de vacanŃă (zi de şedere, sejur mediu etc.) la o destinaŃie turistică.

Se poate aprecia că asemenea modele de fluxuri turistice includ două efecte:

- un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite Ńări în funcŃie de influenŃa factorilor legaŃi de nivelul de trai (nivelul veniturilor disponibile, bugetul de cheltuieli alocabil pentru concediu etc), de posibilităŃile de călătorie (durata călătoriilor, distanŃa parcursă, timpul disponibil şi fracŃionarea vacanŃelor etc.) şi de caracteristicile demografice particularizate (vârsta, sexul, situaŃia familială etc);

- un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistică relativă a diverselor destinaŃii posibile (în funcŃie de tipul sejurului - organizat, semiorganizat, pe cont propriu), de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite etc.

De asemenea, în estimarea cererii de servicii turistice va trebui luată în considerare şi apariŃia pe piaŃa turistică a unor noi categorii de consumator priviŃi nu numai din punctul de vedere al volumului crescând al cererii, ci şi a diversificării structurii sociale a cererii, caracteristice pentru segmentele de piaŃă din care se recrutează aceste noi categorii de clientelă (turism pentru tineret, turism social, turism de tratament).

Limitele rezultatelor obŃinute prin asemenea modele, care simulează comportamentul şi motivaŃiile clientelei turistice potenŃiale, nu reprezintă însă decât un prim stadiu al cercetărilor

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

5 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 8: ECONOMIA TURISMULUI ID

întreprinse în domeniul studierii cereri turistice. Aceste limite sunt dictate de aspectul static al acestor modele, care oglindesc numai tendinŃele traficului turistic la un moment dat, şi nu permit decât o aproximare a fluxurilor în evoluŃia lor cronologică, de unde derivă o serie de probleme specifice în elaborarea şi interpretarea modelelor reŃinute pentru analiză.

Modificările în consumul turistic, ca urmare a unor schimbări ale gusturilor clientelei (deci modificări de ordin motivaŃional), pot provoca şi ele diminuarea atractivităŃii turistice, dar aceste mutaŃii se vor repercuta cu o anumită întârziere asupra numărului global al sosirilor într-o zonă considerată.

Aspectele analizate, care influenŃează sensibil volumul, structura şi intensitatea în timp şi spaŃiu a curentelor turistice convergente spre anumite zone primitoare de turişti, reflectă din plin marea diversitate şi complexitate a problemelor legate de cercetarea cererii turistice.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

6 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 9: ECONOMIA TURISMULUI ID

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TURISMULUI OrganizaŃiile internaŃionale de turism au un caracter permanent, iar modul de funcŃionare a lor

este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activităŃii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi economice dintre organizaŃiile de turism, pregătirea personalului ce activează în acest sector, înlăturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienŃă în oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.

Organisme internaŃionale de turism OrganizaŃiile internaŃionale de turism au un caracter permanent, iar modul de funcŃionare a lor

este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activităŃii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi economice dintre organizaŃiile de turism, pregătirea personalului ce activează în acest sector, înlăturarea piedicilor ce stau în calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienŃă în oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.

Una dintre cele mai mari organizaŃii internaŃionale de turism cu caracter interguvernamental este OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.), care a fost înfiinŃată în 1975 (prima adunare generală a avut loc în mai 1975, la Madrid). O.M.T. preia şi confirmă experienŃa pozitivă de colaborare internaŃională în domeniul turismului, dobândită de Uniunea InternaŃională a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Spre deosebire de fosta U.I.O.O.T., O.M.T. este o organizaŃie internaŃională guvernamentală, în sensul că reprezentarea în cadrul ei se face în numele guvernelor Ńărilor membre. Obiectivele fundamentale ale O.M.T. sunt, conform statutului, "promovarea şi dezvoltarea turismului, cu scopul de a contribui ia expansiunea economică, la înŃelegerea internaŃională, la pace şi la prosperitate, ca şi la respectul universal, la respectarea drepturilor şi libertăŃilor umane fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie". Pentru realizarea acestor obiective, O.M.T. trebuie să acorde o atenŃie deosebită intereselor Ńărilor în curs de dezvoltare.

O.M.T. are rolul de centru mondial al informaŃiilor turistice, prin schimbul de date asupra turismului naŃional şi internaŃional, în special sub formă de culegeri statistice, prin schimbul de informaŃii privind legislaŃia şi reglementările în vigoare în domeniul turismului în statele membre sau în legătură cu evenimente din domeniul turismului. OrganizaŃia este un instrument de iniŃiativă în mâna statelor membre pentru organizarea de cooperări în domeniul turismului, în special în domeniul formării şi perfecŃionării cadrelor (O.M.T. dispune de un centru internaŃional specializat în acest domeniu), în sectorul concepŃiei produsului turistic, organizării şi promovării ofertei turistice (prin cooperări cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial). OrganizaŃia furnizează membrilor săi studii, rapoarte, analize, manuale şi alte materiale de referinŃă în domeniul economiei, finanŃelor şi turismului.

łara noastră, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezentă în toate fazele impuse de procesul de organizare şi de delimitare programatică a noii organizaŃii, începând din 1979, România a fost aleasă, pentru un mandat de patru ani, în Consiliul Executiv al O.M.T., candidând din partea grupului Ńărilor europene, iar în 1981 a fost aleasă vicepreşedinte al acestui organ de conducere. Pe linia colaborării multilaterale, Ńara noastră participă la activitatea a 12 organisme şi forme guvernamentale şi neguvernamentale de cooperare turistică. în grupa formelor de colaborare cu caracter interguvernamental, alături de O.M.T., se înscrie Consfătuirea Organelor Guvernamentale de Turism din łările Balcanice - formă de consultare periodică în cadrul aplicării Acordului de colaborare multilaterală balcanică din mai 1971.

Dintre organizaŃiile cu caracter neguvernamental (la care participă şi România, prin intermediul asociaŃiilor profesionale, menŃionăm: FederaŃia Universală a AsociaŃiilor AgenŃiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, în momentul de faŃă, cea mai reprezentativă organizaŃie internaŃională neguvernamentală cu profil turistic, AlianŃa InternaŃională de Turism (A.I.T.) şi FederaŃia Automobilistică InternaŃională (F.I.A.), FederaŃia InternaŃională de Termalism şi Climatologie (F.I.T.E.C.), FederaŃia InternaŃională a Scriitorilor şi Ziari ştilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia InternaŃională de Turism, FederaŃia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor,

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

7 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 10: ECONOMIA TURISMULUI ID

OrganizaŃia InternaŃională a Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul InternaŃional de Turism Social (B.I.T.S.) etc.

Rolul statului în turism Încă de la sfârşitul secolului trecut, dar mai ales în perioada interbelică şi până în zilele noastre,

dezvoltarea turismului a atras atenŃia cercurilor guvernamentale din diverse Ńări cu potenŃial turistic, care au început să tragă importante foloase de pe urma acestei activităŃi. Cu toate acestea, problema promovării turismului a fost lăsată în întregime în seama iniŃiativei private, fără o coordonare pe plan central a eforturilor instituŃiilor şi firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare şi de navigaŃie maritimă, firme hoteliere, asociaŃii de propagandă, turing-cluburi etc).

Degradarea activităŃii economice în perioada primului război mondial a determinat guvernele să adopte măsuri speciale de redresare a economiilor lor naŃionale, inclusiv pe linia dezvoltării turismului. în această perioadă au apărut primele încercări de instituŃionalizare a turismului şi primele organizaŃii semioficiale sau oficiale de turism.

Interesele guvernelor pentru promovarea turismului şi măsurile de creare a unor organisme oficiale, prin care statul să-şi poată exercita rolul de organizare şi coordonare a turismului, s-au concretizat şi în diverse acorduri şi convenŃii de colaborare internaŃională, semnate în perioada interbelică, precum şi în legi menite să contribuie la dezvoltarea acestei activităŃi.

În perioada de reconstrucŃie de după cel de-al doilea război mondial o serie de guverne europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltării, în continuare, a turismului. în acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale şi a infrastructurii turismului, finanŃate atât din bugetele de stat, cât şi prin contribuŃia unor organizaŃii internaŃionale, printre care un loc de frunte a revenit Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).

Progresul rapid a fost susŃinut şi de investiŃiile masive de capital ale întreprinzătorilor privaŃi, care necesitau şi o îndrumare şi coordonare pe linie de stat. în consecinŃă, guvernele au ajuns la concluzia că singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese de stat. semistatale, de grup sau private, constă în coordonarea dezvoltării turismului sub directa îndrumare a organismelor guvernamentale.

Pe de altă parte, importanŃa naŃională crescândă a industriei turistice, privită sub aspect economic, social, politic şi cultural, precum şi relaŃiile care s-au statornicit pe linie guvernamentală între Ńări, au determinat coordonarea treptată a politicii de organizare şi promovare a turismului de către autorităŃile statale.

În afara rolului de coordonator (de exemplu în cazul încheierii unor acorduri guvernamentale de colaborare turistică, a elaborării unor proiecte de legi, decrete etc. legate de reglementarea unitară pe plan naŃional a activităŃilor turistice etc), statele exercită totodată o importantă funcŃie de dezvoltare a turismului şi în politica de investiŃii şi amenajări turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajări turistice de mari proporŃii, cum este cazul creării unor noi zone şi staŃiuni de interes turistic, - montane sau de litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea reŃelei de căi ferate, de autostrăzi, şosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depăşeşte puterea financiară a agenŃilor economici investitori.

CompetiŃia pentru atragerea traficului turistic internaŃional spre Ńările primitoare creşte considerabil o dată cu intrarea în circuitul turistic a unor noi Ńări, cu noi atracŃii turistice, ceea ce impune în toate Ńările - chiar şi în cele cu un turism dezvoltat şi cu o bază materială modernă - elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare şi amenajare complexă a unor zone şi staŃiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor. În consecinŃă, se remarcă o creştere accentuată a rolului coordonator al organismelor guvernamentale şi în ceea ce priveşte exploatarea complexă şi controlată a resurselor naturale şi antropice ale teritoriului naŃional, păstrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activităŃilor turistice, în cadrul unor programe generale de dezvoltare.

Amploarea rolului organismelor guvernamentale în aceste politici de dezvoltare turistică variază, fireşte, în funcŃie de condiŃiile politice, economice şi sociale din fiecare Ńară şi chiar din fiecare zonă de interes turistic.

Cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională a adăugat noi dimensiuni intervenŃiei statului în domeniul turismului. O dată cu recunoaşterea turismului ca factor al dezvoltării social-

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

8 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 11: ECONOMIA TURISMULUI ID

economice, pe plan internaŃional s-a trecut, în mod sistematic, la includerea sa în programele de asistenŃă şi cooperare tehnică ale unor organisme internaŃionale, precum şi în programele bilaterale de asistenŃă.

În scopul ridicării productivităŃii industriei turistice, statul are un rol important în procesul de pregătire şi perfecŃionare profesională, a personalului la toate nivelurile. Acest proces de pregătire şi perfecŃionare este întreprins în strânsă cooperare cu instituŃiile private şi departamentele direct interesate în formarea profesională a cadrelor şi în continua ridicare a calificării profesionale a personalului din industria turistică. Eforturile depuse în acest proces trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca şi cele din infrastructură sau promovare.

Direct sau indirect, statul are un rol însemnat şi în procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltării social-economice a Ńărilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc. Dezvoltarea turismului de masă a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice şi la eşalonarea concediilor şi vacanŃelor; statele au făcut şi continuă să facă eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.

Statele participă la acŃiunile de promovare a turismului şi prin procesul elaborării diverselor reglementări legate de activitatea turistică. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor naŃionale au determinat majoritatea Ńărilor să faciliteze dezvoltarea circulaŃiei turistice internaŃionale, prin desfiinŃarea sau simplificarea la maximum a formalităŃilor de trecere a frontierei naŃionale pentru turiştii străini.

Evident, legislaŃia turistică trebuie să Ńină pasul permanent cu orientarea şi dezvoltarea în perspectivă a circulaŃiei turistice şi cu noile circumstanŃe în cadrul cărora se derulează fluxurile turistice.

Din cele prezentate rezultă că, în condiŃiile unei economii moderne, politica de realizare a obiectivelor economice şi sociale de interes major pentru economia naŃională (printre care implicit şi obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) sunt în competenŃa directă a organismelor de stat, singure în măsură să decidă utilizarea fondurilor publice.

Sintetizând experienŃa internaŃională cu privire la modalităŃile de acŃiune ale guvernelor diferitelor Ńări, în vederea coordonării eforturilor organismelor publice şi private pentru promovarea turismului, rezultă următoarele posibilităŃi de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltării turismului:

- definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (determinarea priorităŃilor şi a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienŃă maximă, utilizarea prioritară a terenurilor şi amenajarea turistică a teritoriului);

- evaluarea, în cadrul dezvoltării generale, a nevoilor probabile de mijloace de cazare şi alte obiective de bază materială turistică;

- coordonarea cercetărilor în domeniul turismului, incluzând şi sistemele informaŃionale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât cercetărilor, cât şi pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern şi internaŃional;

- punerea în aplicare, prin unităŃi de stat şi private, a programelor de formare şi perfecŃionare profesională a cadrelor necesare industriei turistice;

- reglementarea şi controlul funcŃionării diferitelor compartimente sau componente ale industriei turistice, în vederea stimulării, protejării şi asigurării cadrului legal al activităŃii, corespunzător intereselor industriei turistice, în general, şi intereselor turiştilor naŃionali şi internaŃionali, în special;

- furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice; - desfăşurarea campaniilor de promovare turistică generală şi sprijinirea campaniilor de

publicitate turistică comercială ale agenŃilor economici din industria turistică.

Organizarea şi coordonarea activităŃilor turistice Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii şi activităŃi cu

implicaŃii multiple în toate ramurile vieŃii naŃionale. Apare evident, în acest caz, că turismul, ca sector de activitate social- economică, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie să se consolideze o strânsă coordonare între diversele departamente guvernamentale şi organizaŃii care se ocupă cu activitatea turistică. în consecinŃă, în afara coordonării centrale a activităŃii turistice la nivelul economiei naŃionale, trebuie să existe o coordonare şi între reprezentanŃii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal şi, respectiv, local.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

9 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 12: ECONOMIA TURISMULUI ID

FuncŃia de coordonare a întregului ansamblu de măsuri de promovare a turismului se realizează prin intermediul organismelor naŃionale de turism.

Organismele naŃionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică naŃională, constituind totodată şi instrumentul de executare, îndrumare şi control al activităŃii turistice naŃionale.

OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi Ńara noastră, a elaborat următoarea tipologie a organismelor naŃionale de turism:

- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului); - ministere mixte sau combinate (ex., Ministerul ComerŃului şi Turismului, Ministerul Turismului

şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului şi Sporturilor etc);

- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau în cadrul unor ministere mixte;

- departamente în cadrul unor ministere mixte; - comitete de stat sau comisariate pentru turism; - oficii naŃionale de turism (guvernamentale); - autorităŃi naŃionale de turism; - direcŃii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc.

După cum se observă în această grupare, există o multitudine de organisme naŃionale de

coordonare a activităŃii de turism şi o considerabilă disproporŃie între natura şi responsabilitatea organului însărcinat cu coordonarea activităŃii turistice.

ResponsabilităŃile organismelor guvernamentale de turism, în afara acŃiunilor de publicitate, includ funcŃiile vitale de coordonare a tuturor activităŃilor de turism, elaborarea şi punerea în aplicare a programelor naŃionale de dezvoltare turistică, reprezentarea pe plan intern şi internaŃional nu numai a organizaŃiilor turistice, ci şi a guvernelor Ńărilor respective.

Mai trebuie menŃionat şi faptul că industria turistică, prin legăturile ei cu aproape toate sectoarele vieŃii economice, impune ca organismele de turism să menŃină o legătură continuă cu toate departamentele, organismele, firmele şi organizaŃiile interesate şi implicate în dezvoltarea turismului.

În acest scop, în multe Ńări - printre care şi România - au fost create consilii interdepartamentale de turism, înfiinŃate pe baza unor acte normative, în care sunt reprezentate ministerele, departamentele, instituŃiile şi alte organisme guvernamentale, a căror activitate are tangenŃă cu industria turistică. în aceste consilii sunt reprezentate şi organizaŃiile neguvernamentale şi principalele firme prestatoare de servicii turistice.

Pe plan teritorial, funcŃiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea şi promovarea turismului sunt exercitate de o multitudine de instituŃii, uniuni, federaŃii, patronate, societăŃi, agenŃii, filiale etc, ale căror competenŃe, atribuŃii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate cerinŃelor specifice locale ale turismului receptor şi emitent din raza administrativă a unui teritoriu (regiune, zonă, centru turistic, staŃiune etc).

Organismele turistice care funcŃionează ca intermediare între firmele economice angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activităŃii turistice desfăşurate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal şi vertical, în următorul mod:

1. OrganizaŃii orizontale (organizaŃii profesionale): 1.1. OrganizaŃii naŃionale: - organizaŃii private (de transport, de hotelărie, agenŃii de voiaj etc); - organizaŃii publice. 1.2. OrganizaŃii internaŃionale: - organizaŃii private; - organizaŃii publice. 2. OrganizaŃii verticale: 2.1. OrganizaŃii naŃionale: 2.1.1. OrganizaŃii private - cu caracter local ( societăŃi de dezvoltare, sindicate de iniŃiativă, asociaŃii de interes); - cu caracter regional (oficii şi asociaŃii regionale);

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

10 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 13: ECONOMIA TURISMULUI ID

- cu caracter naŃional (asociaŃii ş i oficii naŃionale) 2.1.2. organizaŃii publice: - cu caracter naŃional (direcŃii, Oficii NaŃionale de Turism, Comisariate, Ministere ale

Turismului); - cu caracter regional (oficii şi administraŃii regionale de turism); - cu caracter local (oficii şi administraŃii turistice) 2.2. OrganizaŃii internaŃionale:

- organizaŃii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.). - organizaŃii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.).

Mai trebuie menŃionat rolul organismelor consultative private care activează în zonele, staŃiunile sau localităŃile de interes turistic (societăŃile de dezvoltare, asociaŃiile de interese, comitetele şi centrele de iniŃiativă, sindicatele de iniŃiativă etc), create cu scopul de a sprijini acŃiunile colective de promovare a activităŃilor desfăşurate de firmele turistice şi agenŃiile private de voiaj, societăŃile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unităŃile de agrement, societăŃile de transport etc. Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt sindicatele de iniŃiativă, care constituie celula de bază a întregii activităŃi organizatorice şi promoŃionale a industriei turistice în majoritatea Ńărilor cu o industrie turistică dezvoltată.

Sindicatele de iniŃiativă sunt organisme de interes local, constituite de cele mai multe ori sub forma unor asociaŃii sau comitete fără scop lucrativ, având ca obiect de activitate promovarea turismului pe plan local, propaganda turistică colectivă şi furnizarea de informaŃii pentru turişti, apărarea intereselor prestatorilor de servicii şi asigurarea celor mai favorabile condiŃii de primire a turiştilor.

AgenŃiile de turism, veriga de bază a instituŃiilor care activează în industria călătoriilor ş i

turismului Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor, precum şi

complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, în care serviciile oferite de prestatori se regăsesc în cele mai diferite proporŃii, au creat o multitudine de organizaŃii şi firme care mijlocesc sau prestează direct serviciile solicitate de turişti.

Aceste firme turistice pot îmbrăca, după caz, cele mai diverse forme organizatorice, purtând în consecinŃă, variate denumiri. łinând seama de profilul şi volumul de activitate, de sfera lor de interese (în funcŃie de raza lor de activitate, de condiŃiile specifice în care-şi desfăşoară activitatea, de formele de proprietate etc), de legislaŃia existentă în această materie în diverse Ńări, categorisirea lor riguros ştiinŃifică nu este posibilă, mai ales dacă se are în vedere şi faptul că unele firme pot avea funcŃii turistice exclusive, iar altele numai funcŃii turistice ocazionale sau tangenŃiale.

AgenŃiile de turism private formează veriga de bază a instituŃiilor care activează în industria turismului. Pot fi considerate ca agenŃii de turism unităŃile economice care dispun de mijloace de producŃie şi fonduri circulante adecvate pentru conceperea şi prestarea de servicii în vederea satisfacerii cererii turistice.

Una din clasificările mai des întâlnite în literatura turistică de specialitate împarte întreprinderile economice care activează în turism, în funcŃie de prestaŃiile oferite, în două categorii principale:

- firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent activităŃii de turism şi, în consecinŃă, existenŃa lor este direct dependentă de rezultatele economice ale acestei activităŃi.

Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă servicii de cazare, alimentaŃie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpreŃi etc), sanatoriile şi clinicile din staŃiunile turistice care oferă servicii de tratament balneomedical, societăŃile comerciale specializate în transporturi turistice (carreers), firmele producătoare de mărfuri pentru necesităŃile turiştilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.

- firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de prestări de servicii are un caracter general, subordonată intereselor şi cerinŃelor populaŃiei locale, dar care într-o anumită măsură prestează şi servicii turistice.

Practic, în această categorie pot fi incluşi deci toŃi prestatorii de servicii generale, care dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinşi ca firme turistice primare. Gama de servicii prestate de aceste firme fiind foarte diversă, delimitarea funcŃiilor lor turistice nu este posibilă în toate cazurile.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

11 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 14: ECONOMIA TURISMULUI ID

În cadrul întreprinderilor turistice primare, o poziŃie deosebită o ocupă întreprinderile profesionale de mijlocire a serviciilor turistice, al căror prototip clasic îl constituie agenŃiile de voiaj, birourile de turism, operatorii de tururi - într-un cuvânt, agenŃiile de turism.

AgenŃiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltării şi intensificării circulaŃiei turistice, având rolul unor societăŃi comerciale de distribuŃie pentru facilitarea contactelor organizate între clientela turistică potenŃială din Ńara (zona, localitatea etc.) de reşedinŃă a turiştilor şi firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri şi restaurante, de transport, de agrement etc.) din Ńara (zona, localitatea etc.) receptoare, aleasă de turişti ca destinaŃie pentru vizitare şi petrecerea concediilor.

În consecinŃă, agenŃiile de turism organizează, oferă şi derulează o gamă diversificată de aranjamente turistice, care includ deplasarea, sejurul şi agrementul acestora în cadrul călătoriilor întreprinse. Astfel, în final, în produsul turistic oferit se materializează nu numai serviciile prestatorilor, ci şi logistica de combinare a serviciilor preluate cu serviciile proprii ale agenŃiilor, ceea ce contribuie la conferirea unui grad mai ridicat de originalitate produselor turistice şi a unei mai mari satisfacŃii pentru consumatorii serviciilor cumpărate.

Spre deosebire de reŃelele clasice de distribuŃie a mărfurilor şi produselor, în condiŃiile specifice ale activităŃii turistice se comercializează de fapt doar "imaginea" unui produs turistic şi nu produsul însuşi, dat fiind că între momentul achiziŃionării printr-un aranjament al produsului turistic şi momentul consumului efectiv al pachetului de servicii programate există un decalaj considerabil de timp şi spaŃiu. în consecinŃă, agenŃiile de turism îndeplinesc, pe lângă funcŃiile comerciale de intermediere şi funcŃii de informare-promovare a acŃiunilor turistice, care devin o fază deosebit de importantă a valorificării produselor respective.

În evoluŃia ascendentă a circulaŃiei turistice s-a format, în fiecare Ńară, o reŃea vastă de agenŃii de voiaj şi de birouri de turism, dintre care majoritatea s-au specializat pe comercializarea unor aranjamente specifice pentru turismul intern şi pentru turismul internaŃional. în acest scop, agenŃiile de voiaj stabilesc contacte permanente, pe baze contractuale cu prestatorii de servicii din Ńară şi din străinătate.

De exemplu, în condiŃiile unei activităŃi turistice pronunŃat sezoniere, unităŃile de alimentaŃie, comerciale, de transporturi generale, de asigurări etc. vor servi, în vârf de sezon, cu preponderenŃă interesele turismului, restrângându-şi activitatea la satisfacerea aproape exclusivă a cerinŃelor populaŃiei locale în perioadele de extrasezon.

În procesul de dezvoltare a reŃelei agenŃiilor de voiaj au apărut, treptat, o serie de organizaŃii turistice puternice care, în paralel cu activitatea tradiŃională de intermediere pentru vânzarea pe bază de licenŃe a biletelor de călătorie (de tren, de avion etc), au preluat organizarea de călătorii forfetare cu diferite mijloace de transport ("AIRTOUR", "CARTOUR", "RAILTOUR", "NAVITOUR"), pe care le revând agenŃiilor mici de voiaj şi birourilor de turism; acestea, la rândul lor, devin subagenŃi pentru vânzarea aranjamentelor respective.

Ca rezultat al intensificării competiŃiei, în ultimii ani, organizarea călătoriilor externe se concentrează tot mai mult în mâinile unui număr relativ restrâns de organizaŃii sau agenŃii puternice de voiaj, unele dintre acestea deŃinând practic poziŃii monopoliste pe piaŃa turistică din Ńările lor.

În aceste condiŃii, o serie de firme turistice mici nu au putut rezista presiunilor monopoliste; unele au fost nevoite să-şi înceteze activitatea, iar altele au fuzionat cu organizaŃiile turistice mai puternice, respectiv acŃionează exclusiv ca subagenŃi ai acestor firme.

Din cele de mai sus se poate desprinde următoarea situaŃie ierarhică a organizaŃiilor turistice, a agenŃiilor de voiaj şi a birourilor de turism care acŃionează pe pieŃele turistice din Ńările economic dezvoltate:

- marile concerne turistice, care s-au transformat în organizaŃii monopoliste, dispunând de o reŃea foarte largă de birouri şi puncte de valorificare; acestea ocupă cea mai mare pondere în turismul organizat de trimitere şi de primire pe piaŃa turistică internaŃională din Ńările respective;

- agenŃiile de voiaj de mărime mijlocie, care-şi vând aranjamentele proprii, contractate cu partenerii externi, şi preiau parŃial aranja mente de la alŃi organizatori de turism mai puternici, raza lor de acŃiune este mai mică decât a marilor concerne turistice, limitându-se în general la nivel regional;

- agenŃiile şi birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai multe ori fără programe turistice externe proprii, ele activând în turismul internaŃional, în principal, ca vânzători ai programelor marilor concerne organizatoare de voiaje. Spre a face faŃă competiŃiei marilor concerne şi a

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

12 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 15: ECONOMIA TURISMULUI ID

agenŃiilor de voiaj mai puternice, aceste agenŃii şi birouri de turism îşi concentrează activitatea pe formele turismului intern sau oferă programe de călătorii externe care ocolesc turismul de masă (călătorii de studii şi profesionale, programe pentru tineret, turism cultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot numărul lor mare, agenŃiile şi birourile de turism mici ocupă o pondere modestă în volumul de activitate turistică din Ńările respective.

Sintetizând cele prezentate anterior, agenŃiile de voiaj îndeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate şi de volumul tor de activitate, următoarele funcŃii de coordonare a activităŃii turistice;

- de creaŃie: agenŃiile de voiaj promovează şi organizează pentru public noi excursii către noi destinaŃii; unele din aceste acŃiuni pot fi comandate de firmele turistice specializate, fiind doar executate de agenŃia de voiaj;

- de promovare: agenŃiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor Ńări, zone, staŃiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propagandă, publicitate şi informare turistică;

- de informare; agenŃiile de voiaj acordă toate informaŃiile turistice solicitate de clienŃii potenŃiali la sediul acestora;

- de distribuire; agenŃiile de voiaj vând călătorii şi servicii ale prestatorilor: bilete de transport, de spectacole culturale, sportive etc;

- de realizare; agenŃiile de voiaj organizează aranjamente (programe) special comandate pentru turişti individuali şi pentru grupuri organizate. Unele agenŃii de voiaj dispun de un parc propriu de autocare, microbuze etc, cu care execută excursiile oferite (de exemplu: tururi de oraş sau în circuit); în acest caz, devin organizatori şi realizatori ai activităŃii comerciale proprii. Complexitatea acestei profesiuni face foarte dificilă elaborarea unei definiŃii a agenŃiilor de voiaj. în literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definiŃii: de exemplu, F.U.A.A.V. (FederaŃia Universală a AgenŃiilor de Voiaj) defineşte esenŃa profesiunii de agent de voiaj, în timp ce alte definiŃii enumera numai esenŃa activităŃii (statutul profesional) în virtutea legilor naŃionale de organizare a agenŃiilor de voiaj.

O definiŃie mai cuprinzătoare, ce pare a fi tot mai larg acceptată, este următoarea: "AgenŃia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, comerciale, industriale, care constau în procurarea directă sau indirectă - o parte prin el însuşi, o parte prin terŃi (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc) solicitate-de turişti."

Activitatea complexă a agenŃiilor de voiaj ridică multiple probleme juridice şi economice, rezultate din rolul de intermediar între turiştii care solicită servicii turistice şi prestatorii de servicii turistice.

Trebuie precizat că agenŃiile de voiaj îşi asigură beneficiile şi acoperirea costurilor din comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice în numele cărora acŃionează, turiştii achitând practic tarifele stabilite de aceşti prestatori, fără a plăti comisioane suplimentare pentru serviciile agenŃiilor de voiaj.

Pornind de la specificul activităŃii turistice desfăşurate, responsabilitatea agenŃiilor de voiaj poate fi:

- limitată la atribuŃiile unui simplu intermediar (mandatar), în cazul în care toate serviciile sunt oferite în numele prestatorilor de servicii turistice;

- sporită, pentru activitatea desfăşurată, în situaŃia în care creşte rolul de organizator (de antreprenor) al agenŃiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu în cazul voiajelor forfetare practicate la un preŃ global (în cazul "I.T'-urilor şi al "Package-Tour"-urilor) şi în cazul activităŃii desfăşurate direct (pentru mijloacele de transport sau unităŃile de cazare închiriate de agenŃiile de voiaj în sistemul pauşal).

În funcŃie de volumul şi specificul activităŃii desfăşurate, agenŃiile ele voiaj pot organiza filiale proprii sau birouri de vânzare, de asemenea cu funcŃii de organizatori sau numai de intermediari.

În majoritatea Ńărilor s-au adoptat reglementări legale privind statutul juridic profesional al agenŃiilor de voiaj, asigurând condiŃiile de practicare a profesiunii de agent de voiaj pe baza unor licenŃe speciale.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

13 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 16: ECONOMIA TURISMULUI ID

În ceea ce priveşte Ńara noastră, agenŃii economici cu activitate de turism sunt persoane fizice sau juridice care realizează serviciile turistice, de agrement-divertisment, servicii balneare, organizarea şi prestarea serviciilor turistice şi alte acŃiuni cu caracter turistic.

Serviciile turistice pot fi prestate şi comercializate numai pe baza licenŃei şi a brevetului eliberate de Autoritatea NaŃională pentru Turism şi după înscrierea agenŃiilor de turism în "Registrul NaŃional al Turismului."

Agentul economic cu activitate de turism are următoarele drepturi: a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice, în condiŃiile legii; b) să primească asistenŃă de specialitate şi informaŃii generale privind strategia şi programele de

dezvoltare a turismului, din partea Ministerului Turismului şi a instituŃiilor din subordinea sa; c) să fie inclus, la cerere, în programele ele pregătire profesională iniŃiate de Ministerul

Turismului; d) să participe la acŃiunile de promovare naŃională şi internaŃională şi să fie inclus în cataloage,

ghiduri şi alte mijloace de lansare a ofertei naŃionale de servicii turistice; e) să beneficieze de facilităŃile acordate de stat şi de alte organisme şi organizaŃii, conform

prevederilor legale, în scopul stimulării activităŃii de turism; f) să obŃină certificatul de clasificare pentru fiecare unitate proprie în care prestează servicii turistice, corespunzător criteriilor îndeplinite de unitatea respectivă; g) să obŃină reclasificarea unităŃilor proprii, ca urmare a îmbunătăŃirilor aduse nivelului de dotare

şi calităŃii serviciilor.

Agentul economic din turism are următoarele obligaŃii: a) să realizeze servicii turistice la nivelul şi în limitele prevederilor licenŃei prin care a fost abilitat

ca prestator sau comercializator în turism; b) să se înscrie în Registrul NaŃional al Turismului; c) să presteze servicii turistice la nivelul unităŃii respective; d) să practice tarife şi preŃuri corespunzătoare categoriei de încadrare, potrivit certificatului de

clasificare acordat şi normelor Ministerului Turismului; e) să funcŃioneze cu personal brevetat şi calificat, după caz, în conformitate cu Nomenclatorul de

profesiuni şi funcŃii elaborat de Ministerul Turismului în colaborare cu Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale;

f) să afişeze, în formă vizibilă şi clară, lista serviciilor şi tarifelor practicate; g) să apere interesele şi să asigure securitatea turiştilor, informarea lor adecvată, precum şi

despăgubirea acestora în cazul apariŃiei unor prejudicii, conform prevederilor legale;

h) să asigure, potrivit legii, exploatarea raŃională a patrimoniului turistic, asigurând totodată protecŃia şi conservarea acestuia şi a mediului;

i) să transmită datele statistice conform sistemului informaŃional al turismului şi reglementărilor Comisiei NaŃionale pentru Statistică.

Profesiunile specifice turismului sunt cuprinse în Nomenclatorul de profesiuni al turismului. Aceste profesiuni pot fi exercitate numai de persoane a căror capacitate profesională este atestată conform reglementărilor de specialitate.

AsociaŃiile şi organizaŃiile înfiinŃate în scopuri culturale, ştiinŃifice, profesionale, religioase sau sociale, pot fi autorizate să exercite şi servicii turistice, exclusiv prin mijloace proprii, fără scop lucrativ, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Începuturile organizării mi şcării turistice în România Primele încercări de a organiza activitatea turistică în Ńara noastră datează încă din secolul XIX.

Din iniŃiativă privată au apărut o serie de asociaŃii, organizaŃii sau societăŃi, cluburi etc. care desfăşurau o activitate turistică pe arealele geografice posibil de abordat, căutând să atragă în mişcarea turistică şi păturile sociale cu posibilităŃi de a sponsoriza amenajarea unor obiective de bază materială turistică.

AsociaŃiile şi organizaŃiile de turism din România şi-au desfăşurat activitatea înainte de primul război mondial şi în perioada dintre cele două războaie. Preocuparea acestor asociaŃii s-a îndreptat în

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

14 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 17: ECONOMIA TURISMULUI ID

special spre construirea de cabane şi case de adăpost în munŃi, spre amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum şi spre organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, de almanahuri, ghiduri, hărŃi etc.

Printre primele societăŃi care au urmărit dezvoltarea turismului în zonele montane pot fi citate: Societatea Română de Geografie (1875), care se remarcă prin numeroase excursii geografice sau de plăcere şi Societatea Carpatină din Sinaia (1895), avându-i ca întemeietori pe Tache lonescu si scriitoarea Bucura Dumbravă. în programul acestei societăŃi se înscriu deschiderea şi amenajarea Peşterii IalomiŃei, amenajarea de poteci în MunŃii Bucegi, construirea primelor cabane pe Caraiman şi Omu, organizarea de excursii colective.

Societatea Turiştilor Români (1903-1916) a avut ca membri figuri de intelectuali ai vremii: S. MehedinŃi, Al. Tzigara-Samurcaş, Munteanu-Murgoci, L Mrazec etc. Realizări: construcŃia casei "Grindu" din Piatra Craiului, a unei cabane pe Muntele Negoiu şi publicarea unui anuar. Această societate a constituit prima pepinieră de turişti iubitori ai muntelui: N. Bogdan, dr. A. Ureche, Mihai Haret şi alŃii, care au devenit apoi ctitorii viitoarei asociaŃii de după război - Hanul DrumeŃilor, cu scopul de a organiza şi dezvolta "turismul pe jos" sau "drumeŃia" - singura în măsură să fie accesibilă tuturor păturilor sociale.

În Transilvania, printre organizaŃiile turistice private, o activitate remarcabilă a desfăşurat AsociaŃia Carpatină Transilvania, fondată în 1880, cu sediul la Sibiu (Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.). AsociaŃia îşi propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute şi accesibile populaŃiei orăşeneşti frumuseŃile naturale ale CarpaŃilor. Activitatea AsociaŃiei s-a orientat spre MunŃii Făgăraşului, Cibinului, Sebeşului, lărgindu-se treptat şi spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Căliman şi Rodna.

În anul 1920 asociaŃia număra 4.456 de membri cotizanŃi, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, şcoli de că lăuze, posturi de prim-ajutor, amenajarea căilor de acces şi marcarea potecilor, totalizând circa 700 km. S.K.V. a construit case de adăpost în zonele montane. Pe linie de propagandă turistică, asociaŃia a editat broşuri, hărŃi, cărŃi poştale ilustrate şi un anuar - "Jahrbuch fur Sibenburgische Karpathen Verein", în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite, dări de seamă ale asociaŃiei.

Încă dinainte de înfiinŃarea S.K.V., în 1873 se forma la Braşov AsociaŃia Alpină a Transilvaniei (Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt), având ca scop cercetarea CarpaŃilor, ameliorarea căilor de comunicaŃie şi de acces, organizarea de excursii în zonele montane. Această asociaŃie a fuzionat ulterior cu S.K.V.

În anul 1921 a luat fiinŃă societatea Turing-Clubul României (T.C.R.) adoptând, încă de la constituire, sloganul "Prin turism la cunoaşterea şi iubirea României". T.C.R. a cunoscut o dezvoltare intensă, mai ales după anul 1925, când a înglobat asociaŃia Hanul DrumeŃilor. Prin înglobarea treptată şi a altor asociaŃii de turism din Muntenia şi prin aderarea de numeroşi membri, Turing-Clubul României a devenit cea mai puternică asociaŃie de turism din Ńară. Activitatea ei s-a extins şi în Transilvania, unde activa cunoscuta asociaŃie de turism FrăŃia Munteană, întemeiată la Cluj, în 1921, de Emil RacoviŃă, cu scopul de a cultiva dragostea pentru natura sălbatică a munŃilor şi de a organiza excursii în masivele muntoase.

AsociaŃia FrăŃia Munteană a fost înglobată în anul 1935 în Turing-Clubul României, în cadrul căruia au luat fiinŃă o serie de secŃiuni: MunŃii Apuseni, Retezatul (1933) cu sediul la Deva, Maramureş (1934) cu sediul la Sighet, Arad (1936) cu sediul la Arad, Satu Mare (1936), MunŃii Făgăraş (1938) cu sediul la Sibiu, SecŃiunea Alpină a Bucegilor (1938) cu sediul la Sinaia.

În preocupările T.C.R. intrau organizarea de excursii colective, cursuri şi competiŃii de schi, conferinŃe de propagandă turistică, serbări, amenajări de drumuri şi poteci turistice - dintre care două treimi în MunŃii Transilvaniei -construcŃia de case de adăpost cu precădere în zonele muntoase izolate (Bucegi-2; Gârbova-1; Cristianu Mare -1; Retezat şi Vâlcan - 4; MunŃii Apuseni -5; łara Oaşului -1; Maramureş - 1;Rarău - 1).

În această perioadă, la Iaşi, a activat o secŃie de turism a SocietăŃii de Gimnastică, Sport şi Muzică, care a amenajat o casă de adăpost pe Ceahlău. în Moldova, S.K.V. a colaborat cu o secŃie organizată de C. Mătasă, intitulată Cercul Turistic de la Piatra NeamŃ.

Cu trecerea timpului au apărut şi alte asociaŃii:

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

15 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 18: ECONOMIA TURISMULUI ID

- Prietenii Naturii, înfiinŃată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul Ńării. Deşi asociaŃia a desfăşurat o activitate prodigioasă pentru promovarea turismului în rândul populaŃiei, s-a dizolvat în 1924; activitatea ei, împreună cu a filialelor sale a fost preluată de AsociaŃia sportivă "StăruinŃa";

- AsociaŃia DrumeŃilor din Mun Ńii Iubi Ńi ai României (A.D.M.I.R.), fondată în 1929, şi-a desfăşurat activitatea în MunŃii Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraşului, Iezer-Păpuşa, având patru secŃii cu sediile la Ploieşti, Piteşti, Câmpulung-Muscel şi Făgăraş. A.D.M.I.R. a construit cinci case de adăpost în MunŃii Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa şi pe versantul sudic al Făgăraşului; totodată a fost una din continuatoarele iniŃiativei S.K.V. pentru marcajul potecilor şi drumurilor de acces de pe masivul Piatra Craiului;

- AsociaŃia Turistică "România Pitorească" (A.T.R.P.), constituită în 1930, a realizat marcajele pe numeroase poteci în MunŃii Ciucaş şi Penteleu, a construit o casă de adăpost pe Muntele Ciucaş şi a editat un Buletin Turistic;

- Clubul Carpatin Român (C.C.R.) a activat în masivele Bucegi şi Piatra Mare şi a construit o casă de adăpost în Bucegi (Jepii);

- AsociaŃia "Mun Ńii noştri", cu sediul în Poiana Sibiului, şi-a desfăşurat activitatea în MunŃii Lotrului şi Sebeşului, construind trei case de adăpost în aceste masive;

- Clubul Alpin Român (C.A.R.) s-a ocupat cu precădere de ascensiunile grele în munŃi şi a realizat marcajele pe o serie de ,poteci pe versantul sudic al Bucegilor; de asemenea, a editat "Buletinul Alpin".

Printre preocupările de valorificare a potenŃialului turistic al Ńării noastre se remarcă şi eforturile pentru dezvoltarea turismului în zona litoralului Mării Negre. în anul 1926, din iniŃiativa prof. dr. Valeriu Tebeica, s-a constituit AsociaŃia de Camping şi Turism, în cadrul căreia, în anul următor, a fost creat, la Eforie Nord, Oficiul de Camping, Sport şi Turism "Prietenii M ării. Urmărind asigurarea unor condiŃii adecvate pentru petrecerea agreabilă a vacanŃelor, O.C.S.T. "Prietenii Mării" a amenajat o tabără modernă de corturi, oferind membrilor asociaŃiei programe de competiŃii sportive amicale, programe cultural-distractive etc. O reuşită a eforturilor constante de promovare a turismului pe litoral, a O.C.S.T. "Prietenii Mării", a fost amenajarea, în anul 1935, la Eforie Nord, a primului teren de campare din Ńara noastră, având o capacitate de 300 de locuri, care a primit încă din acel an şi oaspeŃi de peste hotare.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

16 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 19: ECONOMIA TURISMULUI ID

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

În ansamblul unei economii naŃionale, turismul acŃionează ca un element dinamizator al

sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producŃiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea producŃiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaŃii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producŃie.

Impactul macroeconomic al turismului Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuŃie aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenŃă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producŃia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidenŃiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei Ńări. Astfel, necesitatea de adaptare a activităŃii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariŃia unor activităŃi specifice de agrement, transport pe cablu.

În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanŃei de plăŃi, calculat ca sumă între soldurile operaŃiunilor cu bunuri şi servicii, veniturile înregistrate şi transferurile curente de bani din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul trecut. TendinŃa este totuşi de descreştere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era superior cu 85% faŃă de primul trimestru al anului 2004. Schimburile comerciale în primele patru luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult decât în perioada similară din 2004. Sectorul Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. în domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 14,2% faŃă de finele anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumătate, respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică şi public garantată. în primele patru luni ale anului curent, românii din străinătate au trimis în Ńară 897 milioane de euro, cu aproape o treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut. (Adevărul, 28/06/2005).

Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a celor naturale: frumuseŃea peisajelor, calităŃile curative ale apelor minerale sau termale, condiŃiile de climă.

Există Ńări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi Ńări cu o economie dezvoltată (FranŃa 7.3% PIB, ElveŃia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activităŃii turistice în PIB. FaŃă de această situaŃie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB.

Pentru Ńara noastră - în etapa actuală, ca urmare a prezenŃei unor resurse turistice neexploatate şi insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilităŃi însemnate de creştere şi deci rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forŃa de muncă rămasă disponibilă prin restructurarea economică.

Trebuie menŃionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puŃin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive resurse turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

17 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 20: ECONOMIA TURISMULUI ID

O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuŃia sa la asigurarea unei circulaŃii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaŃional. Efectul multiplicator al turismului Este vorba, în primul rând, despre un aşa-numit efect direct care constă în creşterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agenŃiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turişti în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. în al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizează impactul creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-şi susŃine oferta turistică la parametri competitivi. In fine, în al treilea rând, poate fi urmărit şi un efect indus asupra întregii economii naŃionale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism, cât şi cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri şi servicii de care au nevoie. Asistăm astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică. Potrivit OrganizaŃiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie. Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investiŃiilor, în literatura de specialitate se indică o formulă de calcul a multiplicatorului turistic astfel:

R=l/1 -c'

R = multiplicatorul turistic care arată de câte ori se multiplică în economia naŃională fiecare unitate monetară cheltuită de turist.

c' = înclinaŃia marginală spre consum turistic care arată cu cât creşte cheltuiala pentru consumul turistic la creşterea cu o unitate monetară a veniturilor din turism.

Turismul ş i ocuparea forŃei de muncă Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un important rol în economie. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului de forŃă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Numărul mare al celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicaŃie faptul că posibilităŃile de mecanizare-automatizare a operaŃiunilor turistice sunt limitate. De la jocul copiilor, la distracŃia adulŃilor, animatorul a început să fie o persoană din ce în ce mai căutată şi în România. Acum, în ofertele de joburi de vară se întâlnesc şi anunŃuri de genul „Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. ResponsabilităŃi: buna desfăşurare a programului de animaŃie, propunerea programului către oaspeŃii hotelului, activităŃi sportive în timpul zilei (polo de apă, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apă), precum şi evenimente culturale şi sportive din cursul serii. Trebuie să fie o persoană dinamică, să aibă spirit de echipă şi capacitate de comunicare. " Din păcate, în toŃi aceşti ani, în România nu au debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reală a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulŃi. Chiar dacă, aparent, jobul lui este distracŃia, responsabilitatea este enormă. De asemenea, rămânând tot în sfera relaŃiei turism-forŃă de muncă, trebuie amintit efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaŃi în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte şi induse. Aceasta se explică prin aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri şi servicii, influenŃează benefic utilizarea forŃei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcŃii).

Turismul internaŃional ş i echilibrarea balanŃei de plăŃi externe Una dintre trăsăturile majore ale evoluŃiei economiei mondiale o reprezintă creşterea şi

diversificarea schimburilor internaŃionale. Astfel, turismul apare ca o componentă importantă a relaŃiilor economice internaŃionale.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

18 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 21: ECONOMIA TURISMULUI ID

Turismul egiptean reprezintă o industrie care a adus în 2004 un profit de 6,6 miliarde de dolari, bani scoşi de pe urma celor peste 8 milioane de turişti care au vizitat Ńara. Pentru multe alte naŃiuni, între care ne numărăm şi noi, aceste cifre ar reprezenta un obiectiv fantezist, numai că egiptenii au priceput de foarte mult timp că turismul poate fi un colac de salvare pentru o Ńară săracă, dar care are ce arăta, şi au reuşit să transforme acest sector într-o veritabilă maşină de făcut bani.

Adevărata lecŃie egipteană nu este însă felul în care au reuşit locuitorii łării Faraonilor să scoată 6,6 miliarde de dolari de la nemŃi, americani, englezi, francezi sau ruşi, ci faptul că egiptenii n-au nici cea mai mică intenŃie să se oprească aici. Recent, preşedintele Hosni Mubarak a anunŃat că guvernul egiptean a realizat un program, în urma căruia numărul de turişti care vizitează statul ar trebui să se majoreze, anual, cu circa un milion. În acest fel, până în 2015 numărul vizitatorilor ar urma să depăşească 18 milioane pe an, iar dacă sumele câştigate de pe urma fiecărui turist rămân constante, este de aşteptat ca veniturile realizate anual de Egipt din turism să „sară" de 15 miliarde de dolari.

Este binecunoscut faptul că turismul face parte din structura comerŃului invizibil mondial, reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia. ComerŃul invizibil este o formă a schimburilor economice internaŃionale care nu au ca obiect o marfă. ComerŃul invizibil se materializează şi formează „balanŃa invizibilă" sau „balanŃa serviciilor", componentă importantă a balanŃei de plăŃi externe a unei Ńări. In cadrul balanŃei serviciilor, încasările şi cheltuielile provenite din activitatea turistică se înregistrează în contul balanŃier numit „călătorii". Astfel, în creditul acestui cont se înscriu veniturile rezultate din activitatea turistică, iar în debit cheltuielile ocazionate de desfăşurarea activităŃii turistice. În legătură cu rolul turismului în echilibrarea balanŃei de plăŃi externe a unei Ńări, în funcŃie de mărimea şi semnul soldului contului „călătorii", dar şi de mărimea şi semnul soldurilor celorlalte conturi balanŃiere, putem avea una din următoarele situaŃii:

a) Contul „călătorii" are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, în funcŃie şi de soldul celorlalte conturi balanŃiere, după caz la:

• reducerea deficitului balanŃei de plăŃi; • echilibrarea balanŃei de plăŃi; • creşterea excedentului balanŃei de plăŃi.

b) Contul „călătorii" are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:

• creşterea deficitului balanŃei de plăŃi; • reducerea excedentului balanŃei de plăŃi; • dezechilibrarea balanŃei de plăŃi.

Pentru a înŃelege şi mai bine locul şi rolul turismului în cadrul balanŃei de plăŃi externe a unei Ńări,

analizele economice trebuie completate şi cu alte elemente care Ńin de obiectivele majore ale politicii comerciale şi chiar cu cele ale politicii externe, în general.

Impactul social al turismului Pe lângă consecinŃele economice, turismul are şi o profundă semnificaŃie socio-umană. El acŃionează, prin natura sa, atât asupra turiştilor în mod direct, cât şi asupra populaŃiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng şi asupra calităŃii mediului, a utilizării timpului liber şi nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre naŃiuni. Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizează comunicarea, schimbul de idei, de informaŃii, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale. Una dintre cele mai importante funcŃii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităŃii de muncă a populaŃiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaŃie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaŃie a oamenilor. Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii; la fiecare pas mori şi învingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te reînalŃă pe soclul fiecărei zile, martor la

propriul miracol”.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

19 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 22: ECONOMIA TURISMULUI ID

Răspunzând unor cerinŃe de ordin social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. EvoluŃia contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendinŃa de creştere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea şi utilizarea eficientă a acestuia. Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producŃie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. în consecinŃă, turismul exercită influenŃă asupra mediului şi componentelor sale.

Tot în plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea şi diversificarea legăturilor între naŃiuni pe plan mondial. într-adevăr, alături de comerŃul propriu-zis, turismul internaŃional tinde să devină una din formele principale de legătură dintre oameni situaŃi pe continente diferite.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

20 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 23: ECONOMIA TURISMULUI ID

RELAłIILE MANAGER-SUBORDONA łI ÎN ÎNTREPRINDERILE

TURISTICE FuncŃiile manageriale de conducere operativă

Managerul întreprinderii de turism exercită şi alte funcŃii esenŃiale, cum sunt cele privind: - stabilirea obiectivelor ce derivă din misiunea pentru care a fost creată întreprinderea; - elaborarea planurilor strategice de marketing pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite;

conceperea unei structuri organizaŃionale corespunzătoare; - completarea, cu atenŃie, a organigramei cu personal apreciat ca necesar şi cât mai competent

posibil; - coordonarea activităŃii personalului angajat; - exercitarea controlului operativ al performanŃelor salariaŃilor în toate compartimentele de

prestaŃii de servicii turistice.

Îndeplinirea funcŃiilor manageriale nu va oferi însă rezultatele sperate dacă managerul întreprinderii turistice nu va înŃelege şi rolul factorului uman în obŃinerea performanŃelor economice dorite. Sarcina managerului este deci să stimuleze întregul colectiv de salariaŃi să contribuie efectiv, în limitele atribuŃiilor lor de serviciu, la realizarea obiectivelor întreprinderii turistice, fără a uita însă preocupările personalului pentru satisfacerea propriilor dorinŃe şi nevoi.

În îndeplinirea acestor sarcini, funcŃia managerială de conducere este definită ca ansamblul proceselor de influenŃare şi dirijare a personalului angajat, într-o manieră abilă, astfel încât salariaŃii să contribuie, cu entuziasm şi fără măsuri coercitive, la realizarea obiectivelor întreprinderii de turism.

Tot aşa cum obiectivele urmărite de manageri diferă de la o întreprindere de turism la alta, în aceeaşi măsură diferă şi nevoile, aspiraŃiile şi ambiŃiile salariaŃilor, apreciate ca importante pentru ei. De aici rezultă că managerii, prin funcŃia lor de conducere, pot sprijini propriii salariaŃi în satisfacerea aspiraŃiilor personale ale acestora, urmând, ca la rândul lor, satisfacŃiile obŃinute să se transforme în stimulente pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor urmărite de agenŃiile de turism. Astfel se explică importanŃa înŃelegerii de către manageri a manifestărilor de individualitate şi personalitate ale salariaŃilor.

În posturile pe care le ocupă, salariaŃii îşi asumă diferite roluri profesionale, dar în acelaşi timp ei trăiesc nu numai în mediul intern al întreprinderii, ci şi în mediul incomparabil mai larg al sistemului economico-social extern. Ca urmare, ei apar şi în rolul de consumatori de bunuri şi servicii, trăiesc în mediul lor familial şi se comportă în mediul lor extern ca simpli cetăŃeni.

Prin urmare, managerii şi personalul condus de ei constituie componente ale unor colective mai mari sau mai mici, corespunzătoare dimensiunilor întreprinderilor de turism în care s-au integrat şi îşi asumă roluri diferite în sistemul economico-social al mediului. Or, dacă oamenii au roluri diferite, sunt şi ei diferiŃi, şi ar fi o eroare de concepŃie managerială dacă toŃi ar trataŃi în acelaşi fel.

În agenŃiile de turism (ca, de altfel, în multe alte tipuri de organizaŃii prestatoare de servicii turistice, ca de exemplu pentru transport, cazare, alimentaŃie, tratament, agrement-divertisment etc.) mai persistă concepŃia că întregul personal trebuie subordonat aceloraşi proceduri. Firmele elaborează pentru întregul personal subordonat regulamente interne comune, stabilesc normele procedurale pentru respectarea regulamentelor aprobate, întocmesc programe rigide de venire la muncă şi standarde de securitate a muncii, pe care le reunesc tot într-o formă generală în fişa posturilor, toate bazate pe prezumŃia că toŃi salariaŃii sunt identici şi deci sunt obligaŃi să aibă şi comportamente identice.

Desigur, la nivel de ansamblu, aceste prezumŃii sunt necesare pentru ordonarea eforturilor unei întreprinderi turistice, dar tot atât de necesară este şi recunoaşterea faptului că persoanele angajate şi integrate în colectivul unei deprinderi nu sunt identice în felul lor de a fi. Ele manifestă atitudini diferite, au acumulat diferite niveluri de experienŃă profesională, au potenŃiale diferite de dezvoltare şi perfecŃionare şi, ca atare, aplicarea unei concepŃii manageriale atotgeneralizatoare va provoca erori în munca de conducere, va genera restricŃii diferite în procesele de comunicare şi, ceea ce este tot esenŃial, va putea conduce la greşeli dificil de remediat în motivarea personalului.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

21 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 24: ECONOMIA TURISMULUI ID

Întreprinderile de turism sunt organizaŃii economice create cu scopul de a produce profit şi, în consecinŃă, activităŃile de conducere sunt subordonate eforturilor de realizare a obiectivelor lor. ObŃinerea profiturilor este cea importantă sarcină a managerilor, dar stilul de conducere orientat rezultate economice profitabile nu trebuie să lezeze demnitatea subordonaŃilor. Aceasta înseamnă că oamenii trebuie să fie trataŃi cu respectul cuvenit indiferent care ar fi poziŃia ocupată de ei în organigrama unei firme turistice.

În consecinŃă, managerul trebuie să ia în considerare nu numai trăsăturile distinctive ale unei persoane din întreprinderea pe care o conduce, cum ar fi abilitatea profesională sau nivelul de cunoştinŃe, ci totalitatea naturii umane a salariatului respectiv. Orice salariat dispune, într-o măsură sau alta, de anumite caracteristici distinctive (atitudine faŃă de sarcini şi faŃă de clienŃi, îndemânarea şi perfecŃionarea prestaŃiilor etc), dar aceste caracteristici personale sunt interrelaŃionate, se influenŃează reciproc, iar în anumite situaŃii specifice se pot schimba rapid şi, de cele mai multe ori, imprevizibil.

FiinŃa umană este foarte complexă şi influenŃată de factorii mediului extern, cum sunt familia, anturajul, şcoala, biserica, asociaŃiile profesionale sau organizaŃiile sindicale, formaŃiunile politice şi grupurile de apartenenŃă. Omul nu se poate debarasa de impactul acestor forŃe ale mediului său extern nici după ce s-a integrat, în calitate de salariat, în colectivul unei agenŃii de turism sau în colectivul unor structuri organizaŃionale cu funcŃii de primire ce activează în sfera serviciilor turistice. Prin urmare, managerii trebuie să accepte existenta acestor caracteristici umane, nu rareori contradictorii, şi trebuie să fie pregătiŃi să opereze cu ele.

Modele comportamentale ale personalului întreprinderilor de turism Pentru a înŃelege mai bine complexitatea oamenilor, analiştii au elaborat numeroase modele

privind comportamentul uman. La rândul lor, managerii firmelor de turism şi-au formulat şi ei, conştient sau nu, propriile aprecieri privind comportamentele individuale sau organizaŃionale. Toate modelele comportamentale elaborate de analişti se bazează pe premisele sau conceptele privind manifestările fiinŃei umane şi, ca atare, se regăsesc într-o formă sau alta şi în activităŃile întreprinderilor de turism. Analistul Edgar H. Schein, de exemplu, a elaborat următoarele patru “iele” ce reflectă comportamentul oamenilor:

� Modelul premiselor raŃional-economice se bazează pe ideea că oamenii sunt motivaŃi, înainte de toate, prin "incentive" (stimulente) economice. Dacă aceste "incentive" sunt administrate de o întreprindere turistică, oamenii sunt pasivi, putând fi manipulaŃi, motivaŃi şi controlaŃi de organizaŃia respectivă.

� Cel de-al doilea model se bazează pe concepte sociale şi pleacă de la premisa că oamenii sunt motivaŃi în fond prin nevoile lor sociale. După acest concept, forŃele sociale ale grupului de referinŃă de care aparŃine o persoană exercită asupra ei o influenŃă mai puternică decât controlul exercitat de manageri.

� Al treilea model se referă la conceptul autoactualizării şi sugerează ideea că motivaŃia se divide în cinci trepte ierarhizate, începând cu nevoile primare pentru supravieŃuire şi terminând cu autoactualizarea, utilizând în acest scop potenŃialul maxim de care este capabilă o persoană. Conform acestui concept oamenii sunt automotivaŃi dacă doresc să se maturizeze profesional într-o întreprindere turistică.

� Cel de-al patrulea model reflectă punctul de vedere personal al lui Schein şi se bazează pe conceptul complexităŃii. După acest concept oamenii au firi complexe şi oscilante şi ca atare caută diverse motivaŃii ce se combină într-o motivaŃie complexă. Oamenii doresc să asume şi motivaŃii noi, căutând să corespundă, în acest fel, la cerinŃele impuse pentru ocuparea unor posturi la diversele niveluri manageriale.

Întrucât înŃelegerea comportamentului oamenilor este dependentă de natura fiinŃei umane şi respectiv de firea lor, au avut loc şi alte încercări ale analiştilor de a categorisi punctele de vedere privind natura comportamentelor umane. Printre aceste eseuri se remarcă studiile grupului de cercetători Lyman H. Porter, Edward E. Lawler şi J. Richard Hackman, care au identificat şase asemenea modele de comportament:

- Modelul raŃional conform căruia se apreciază că oamenii se comportă raŃional. Ei colectează informaŃii şi evaluează sistematic informaŃiile reŃinute, deciziile lor bazându-se pe analiza obiectivă a diferitelor alternative considerate ca fiind cele mai potrivite cu aspiraŃiile lor. Un manager care adoptă

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

22 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 25: ECONOMIA TURISMULUI ID

acest punct de vedere va încerca, probabil, interacŃiunea cu subalternii săi pe o bază raŃională, dar va tinde să ignore mentalitatea, emoŃiile şi, în ansamblu, latura umană a personalităŃii lor.

- Modelul emoŃional apreciază că oamenii se conduc după emoŃiile lor, din care unele nu sunt controlabile. Un manager care acceptă acest punct de vedere va prelua rolul unui psihanalist amator, căutând să descopere şi să explice cauzele psihologice ce influenŃează comportamentul angajaŃilor,

- Modelul comportamental (behavioristic) explică influenŃele mediului asupra comportamentului salariaŃilor. După această teorie, pentru a obŃine de la subordonaŃi comportamentul dorit, un manager va căuta să modifice elementele mediului intern al unei întreprinderi de turism.

- Modelul fenomenologic este diametral opus punctului de vedere behavioristic şi pleacă de la premisa că oamenii sunt imprevizibili, subiectivi, dar dispun totuşi de un potenŃial latent de a performa servicii. Un manager care se orientează după acest model va căuta probabil să descifreze şi să înŃeleagă mecanismul complex al raŃionamentului salariatului ce va determina comportamentul său. Deoarece acest lucru nu este posibil, rezultă că oamenii nu pot fi pe deplin înŃeleşi numai baza unor observaŃii ştiinŃifice.

- Modelul economic explică motivaŃia personalului prin influenŃele factorilor economici. Managerii adepŃi ai acestui punct de vedere sunt de părere că salariaŃii lor vor acŃiona raŃional în speranŃa că vor obŃine recompense materiale. Aceşti manageri vor privi banii ca fiind principalul (dacă chiar unicul) mijloc de stimulare, în măsură să sporească contribuŃia salariaŃilor la realizarea sarcinilor întreprinderilor de turism. În plus, managerii respectivi vor căuta să creeze pentru salariaŃii lor micromediu intern, în care va prevala competiŃia pentru satisfacerea intereselor individuale ale angajaŃilor.

- Modelul autoactualizării, în contrast cu modelul precedent, apreciază că oamenii sunt doritori să-şi sporească competenŃele şi, în acest scop, se vor strădui să-şi utilizeze şi să-şi dezvolte întregul potenŃial de care suni capabili. Un manager care aderă la acest model va căuta să creeze micromediul adecvat în care salariaŃii vor putea să-şi concretizeze tendinŃele către autodirecŃionare, în limitele maxime ale capabilităŃii lor.

Un alt concept privind natura oamenilor, care, cu tot caracterul său teoretic, a primit o largă răspândire, a fost elaborat de Douglas McGregor şi este cunoscut ca Teoria X şi Teoria Y McGregor este de părere că activitatea de conducere ar trebui să înceapă, înainte de toate, cu autoaprecierea comportamentului managerului în relaŃiile sale cu alte persoane. Teoria X şi te Y conŃin două seturi distincte de presupuneri privind natura oamenilor:

Teoria X se bazează pe următoarele aprecieri: 1. în general, fiinŃele umane manifestă aversiune faŃă de muncă şi deci pe cât posibil vor evita să

muncească. 2. Din cauza acestei caracteristici umane, de aversiune faŃă de muncă, cei mai mulŃi oameni vor

trebui să fie constrânşi, dirijaŃi, controlaŃi şi ameninŃaŃi cu sancŃiuni (pedepse) pentru a fi determinaŃi să depună efortul necesar cerut de realizarea obiectivelor organizaŃionale.

3. FiinŃele umane preferă să fie conduse, tind să se sustragă de la responsabilităŃi, nu manifestă decât foarte puŃină ambiŃie şi aspiră, înainte de toate, la securitatea mediului în care activează.

Teoria Y a fost formulată mai târziu, în baza următoarelor constatări: 1. Consumul de eforturi fizice şi intelectuale sunt tot atât de fireşti ca şi joaca şi odihna. 2. Controlul şi sancŃiunile coercitive nu sunt singurele modalităŃi de a genera un efort pentru

realizarea obiectivelor organizaŃionale. Oamenii preferă autoconducerea şi controlul pentru activităŃile în a căror realizare s-au implicat.

3. Gradul de implicare faŃă de obiectivele organizaŃionale este proporŃional cu mărimea recompenselor ce vor rezulta din realizarea lor.

4. Dacă condiŃiile sunt adecvate, fiinŃele umane sunt dispuse nu numai să accepte, dar şi să-şi caute responsabilităŃi.

5. Capacitatea de a exercita un grad relativ ridicat de imaginaŃie, de ingeniozitate şi de creativitate în soluŃionarea problemelor organizaŃionale nu este limitată, ci mai degrabă larg răspândită în rândurile populaŃiei.

6. În condiŃiile vieŃii industriale moderne, potenŃialul uman este utilizat numai parŃial.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

23 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 26: ECONOMIA TURISMULUI ID

Rezultă deci două seturi de aprecieri fundamental opuse. Teoria X este pesimistă, statică şi rigidă, iar controlul salariatului este impus de superiorul său. Teoria Y este optimistă, dinamică şi flexibil ă, cu orientare spre autoconducere şi spre integrarea nevoilor individuale ale salariatului în cerinŃele organizaŃionale.

Teoria X şi Teoria Y necesită următoarele precizări: - Cele două teorii se bazează pe presupunerile lui McGregor, nu al rolul de recomandări sau

sugestii pentru formularea strategiilor manageriale şi, ca atare, ele trebuie verificate în practică, în confruntarea cu realităŃile din întreprinderile turistice.

- Teoria X şi Teoria Y nu implică un management rigid (HARD MANAGEMENT) sau un management maleabil (SOFT MANAGEMENT). Abordarea "hard" poate provoca rezistenŃă din partea salariaŃilor şi sentimente de antagonism, iar abordarea "soft" ar putea avea ca rezultat o conducere delăsătoare (LAISSEZ-FAIRE MANAGEMENT), în realitate, managerii întreprinderilor turistice recunosc capacitatea salariaŃilor, dar totodată şi limitele acceptabile ale comportamentelor umane, aşa cum o cer şi situaŃiile din practica turistică.

- Teoria X şi teoria Y exprimă puncte de vedere complet diferite şi nu trebuie plasate pe aceeaşi scală graduală, unde X şi Y sunt extreme opuse.

- Nici una dintre cele două teorii nu constituie un argument contra importanŃei exercitării autorităŃii managerului. Din punctul de vedere al Teoriei Y autoritatea este privită ca una din multiplele căi prin care managerii exercită conducerea operativă a întreprinderilor turistice.

- Diferitele sarcini şi, respectiv, situaŃii întâlnite în practică, reclamă din partea managerilor o mare varietate de abordări pentru rezolvarea lor.

La concluzii similare au ajuns şi cercetătorii John I. Morse şi Jay W. Lorsch, atunci când sugerează că, în situaŃii diferite, se dovedesc eficiente şi modalităŃi diferite de abordare a funcŃiilor manageriale. Cu alte cuvinte, o întreprindere de turism va efectua prestaŃii eficiente numai atunci când sarcinile şi cerinŃele formulate salariaŃilor pentru a fi realizate se vor integra în condiŃiile unor situaŃii particularizate.

Într-o manieră simplistă, implicaŃiile Teoriilor X şi Y în procesele manageriale se rezumă la următoarele:

a. Stabilirea obiectivelor întreprinderii de turism şi elaborarea planurilor pentru realizarea lor. b. Punerea în aplicare a planurilor de către conducerea întreprinderii. c. Controlul şi evaluarea rezultatelor, comparate cu standardele stabilite anterior. Analistul Raymond E. Miles a elaborat un alt concept teoretic pentru exemplificarea

comportamentelor umane. Conform teoriei sale, sarcina managerială constă în integrarea într-un sistem sociotehnic a variabilelor organizaŃionale (scopuri, tehnologii şi structuri) şi a variabilelor umane capabilităŃi, atitudini, valori, nevoi şi caracteristici demografice). Această integrare, se realizează prin intermediul unor activităŃi manageriale ce includ dirijarea, selectarea personalului, instruirea, evaluarea, comunicarea şi controlul. Integrarea se referă şi la design-ul costurilor şi la recompensa personalului. Miles, continuând analizarea Teoriilor X şi Y elaborate de McGregor, identifică trei "teorii" manageriale, cunoscute ca Modelul tradiŃional, Modelul relaŃiilor umane şi Modelul resurselor umane.

În Modelul tradiŃional, similar cu Teoria X, accentul cade pe control şi dirijare. Modelul se bazează pe presupunerea că membrii unei întreprinderi turistice vor colabora eficient cu conducerea, dacă sarcinile şi procedurile de realizare a lor vor fi clar formulate, iar salariaŃii vor fi selectaŃi, instruiŃi şi plătiŃi în mod corespunzător.

Modelul relaŃiilor sociale diferă de Modelul tradiŃional şi poate fi considerat ca o variantă participativă a Teoriei X. Modelul recunoaşte că tratamentul corect al angajaŃilor şi salariul nu sunt suficiente şi acordă atenŃie nevoilor sociale şi egoistice. Cu toate aceste preocupări principiile manageriale se axează tot pe control.

Modelul resurselor umane diferă de cele precedente şi se apropie de Teoria Y. Managerul este privit ca un conducător preocupat să-şi ajute subordonaŃii, pentru ca aceştia să realizeze performanŃele cerute. în acest model apare şi participarea colectivelor !a stabilirea obiectivelor firmelor turistice. în plus, dacă pe parcursul rezolvării apar anumite probleme, sunt analizate şi evaluate influenŃele factorilor ce pot constitui surse potenŃiale ale dificultăŃilor apărute. Deşi în acest model autoconducerea şi autocontrolul

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

24 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 27: ECONOMIA TURISMULUI ID

sunt considerate importante, managerii recunosc totuşi necesitatea şi a altor posibilităŃi de efectuare a controlului.

Prezintă importanŃă şi faptul că, în opinia lui Miles, managerii adoptă un model dual de comportament un model pentru conducerea activităŃii subordonaŃilor şi un alt model de comportament pentru ei înşişi, aplicat în relaŃiile cu managerii verigilor ierarhice superioare.

Din cercetările şi aprecierile analiştilor se desprinde concluzia că nici un model, luat singur, nu este suficient aprofundat pentru a explica în întregime comportamentul individual şi organizaŃional al salariaŃilor unei întreprinderi turistice. Oamenii se comportă diferit în situaŃii diferite şi în secvenŃe diferite de timp. în unele situaŃii oamenii acŃionează raŃional, iar în altele sunt ghidaŃi de emoŃiile lor. Managerilor le revine sarcina de a crea un mediu adecvat firmelor turistice în care salariaŃii pot fi dirijaŃi, influenŃaŃi, stimulaŃi şi motivaŃi să contribuie la realizarea scopurilor întreprinderilor turistice.

Dacă un manager acceptă ideea că oamenii pot fi manipulaŃi, el va ignora individualitatea subordonaŃilor şi va subestima inteligenŃa lor. Desigur, recompensele economice sunt importante într-o întreprindere turistică, dar adeseori oamenii vor ceva mai mult decât salariul primit pentru munca lor. Ei ar dori să le fie recunoscute capacităŃile, competenŃa şi potenŃialul.

Un manager efectiv va recurge deci la o abordare eclectică a manifestărilor comportamentale, extrăgând din modelele descrise acele elemente caracteristice pe care le apreciază drept compatibile cu natura umană a salariaŃilor din întreprinderea condusă.

În final, managerul va trebui să accepte şi faptul că oamenii sunt diferiŃi şi nu se încadrează perfect într-un model conceptual. SalariaŃii trebuie trataŃi cu respect şi demnitate, trebuie priviŃi în contextul mediului lor, în care îşi asumă diferite roluri. La fel de importantă este şi înŃelegerea faptului că situaŃiile diferite cer şi o varietate de sisteme manageriale pentru a ajunge la utilizarea efectivă şi eficientă a celei mai valoroase resurse a unei întreprinderi turistice, şi anume a resurselor umane.

Necesitatea creativităŃii în întreprinderile turistice Stimularea creativităŃii salariaŃilor este un factor important în conducerea unei întreprinderi

turistice. Termenul de creativitate se referă la abilitatea şi forŃa intelectuală a salariaŃilor de a găsi noi idei, iar inovaŃia, în mod uzual, se referă la aplicarea în practica turistică a ideilor noi. într-o întreprindere turistică, aceste idei se pot referi la conceperea unor produse noi, la servicii noi sau la procedee noi de performare a prestaŃiilor.

Gândirea creativă şi imaginaŃia sunt elemente importante ale activităŃilor turistice şi absenŃa creativităŃii va provoca, fără îndoială, nu numai o staŃionare în dezvoltare, dar cu timpul poate pricinui chiar un dezastru economic pentru o întreprindere turistică.

Creativitatea impune managerilor întreprinderilor turistice să reevalueze periodic dimensiunile segmentelor de piaŃă pe care s-au poziŃionat, să analizeze cu multă precauŃie produsele şi serviciile, pentru a elimina din ofertele lor acele produse, servicii sau procedee a căror profitabilitate se diminuează în ritmuri alerte. În cadrul acestor preocupări, se cere să fie analizată cu prioritate situaŃia produselor perimate, pentru ca ele să nu acŃioneze în detrimentul întreprinderii turistice.

Evident, decizia unui manager cu privire la restrângerea gamei de produse şi servicii va deveni operantă numai dacă întreprinderea turistică şi-a asigurat în prealabil portofoliul de noi oferte substitutive, de unde rezultă şi necesitatea acordării importanŃei cuvenite procesului de creativitate.

Procesul de creativitate Într-o întreprindere turistică, procesul de creativitate nu se desfăşoară linear; de regulă, acesta se

concretizează în patru etape succesive, şi anume: căutarea instinctivă, intuiŃia, concretizarea şi definirea logică a ideii noi.

În faza căutării instinctive, procesul de căutare a noilor idei se plasează în sfera subconştientului, fără a avea conturul unui scop definit.

A doua fază, intuiŃia, constituie punctul de legătură între conştient şi subconştient. În această fază se conturează interferenŃele diverselor forŃe ale mediului şi sunt sesizate conexiunile ce determină aceste interferenŃe. IntuiŃia, cu timpul, se va transforma într-o idee novatoare, dacă este aplicabilă profilului de activitate al întreprinderii turistice.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

25 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 28: ECONOMIA TURISMULUI ID

Concretizarea este cea de a treia fază a procesului de creaŃie, care urmăreşte trierea ideilor, eliminarea celor ce nu-şi găsesc aplicabilitate În întreprinderea turistică şi reŃinerea, în scopul de a fi analizate, a acelor idei care se dovedesc utile pentru conceperea unui nou produs turistic, a unui serviciu nou sau a unui procedeu mai eficient de prestare a serviciilor;

Definirea logistică a noilor idei urmăreşte, în final, transformarea lor în procese operaŃionale, asociate cu analiza aspectelor economice necesare implementării lor (posibilităŃile şi costurile de implementare, estimarea avantajelor etc)

Tehnici de stimulare a creativităŃii Unele tehnici de stimulare a creativităŃii de bazează pe interacŃiunea de grup, iar altele pe

stimularea iniŃiativelor unor persoane individuale din cadrul întreprinderii turistice. Printre aceste tehnici, cele mai cunoscute, dar încă puŃin aplicate în industria turistică din Ńara noastră, sunt "brainstormingul” şi "sinectica". Brainstorming este o tehnică larg răspândită pe plan mondial pentru facilitarea creativităŃii şi a fost iniŃiată

de Alex F. Osborn, denumit "părintele brainstormingului"9. Scopul acestei tehnici urmăreşte găsirea, prin

dezbateri de grup, a unor soluŃii de rezolvare a problemelor specifice cu care se confruntă întreprinderea. CondiŃiile de desfăşurare a dezbaterilor de grup au fost stabilite de Osborn şi privesc următoarele:

1. Nici o idee nouă nu va fi criticată de participanŃii la dezbatere. 2. Cu cât o idee este mai radicală, cu atât este mai bună pentru a fi analizată şi dezbătută. 3. "ProducŃia" de idei noi este limitată la tematica discuŃiilor de grup. 4. Completarea, nuanŃarea şi finisarea ideii este încurajată.

Rezultă deci că tehnica brainstorming se bazează pe gândirea colectivă, de grup. Tehnica are adepŃii ei, dar în aceeaşi măsură şi opozanŃi. OpozanŃii sunt adepŃii gândirii creative

individuale şi susŃin că o persoană care acŃionează individual poate să-şi formuleze şi să-şi concretizeze mai bine ideile dacă lucrează singură, decât atunci când participă la o dezbatere de grup.

În schimb, adepŃii brainstormingului sunt de părere că, în sfera economiei serviciilor (unde se încadrează şi industria turismului), fiecare membru al grupului participant la tehnica brainstorming a acumulat o anumită experienŃă în procesele prestaŃiilor de servicii şi, ca atare, poate contribui în nai mare măsură la activităŃile creative de finisare a unei noi idei. Un argument esenŃial în favoarea acestei tehnici rezidă şi în faptul că, dacă o decizie de aplicare a unei noi idei este elaborată de un grup, gradul de acceptare a soluŃiei de aplicare este mai ridicat decât în cazul când o idee nouă emană de la o singură persoană. În ceea ce priveşte sinectica, această tehnică a fost definită la origine ca tehnica Gordon (după creatorul ei William J.J. Gordon), dar cu timpul a suferit unele modificări şi, în prezent, este mai bine cunoscută sub numele de sinectica. În acest caz, la analizarea unei situaŃii particularizate ce necesită găsirea unei idei roi, membrii grupului, participanŃi la dezbateri, sunt selectaŃi cu grijă, după criteriul apartenenŃei lor la diversele colective de muncă şi, respectiv, după experienŃa lor de muncă în colectivele interesate în soluŃionarea problemelor ivite.

Rolul vital în reuşita dezbaterilor revine conducătorului grupului. În intenŃia de a nu influenŃa grupul în formularea unor păreri premature, conducătorul grupului nu dezvăluie de la început scopul concret al discuŃiilor; el va căuta să dirijeze dezbaterile într-o astfel de manieră încât problemele cele mai presante pentru bunul mers al întreprinderii să pară că au fost formulate de înşişi participanŃii grupului. Cu alte cuvinte, raŃiunea tehnicii este să nu îngrădească dezbaterile în limitele unei teme dinainte cunoscute, evitând în acest fel riscul ca membrii colectivului să se lase influenŃaŃi, conştient sau nu, să abordeze doar un singur aspect al problemei analizate. Dacă conducătorul (grupului va reuşi să dirijeze discuŃiile în cadrul complex al interacŃiunilor posibile de grup, de cele mai multe ori dezbaterile se finalizează cu design-ul concret al unui nou produs sau serviciu turistic.

Cu toate că tehnicile de brainstorming şi de sinectica pot furniza idei creative, ar fi incorectă aprecierea că această creativitate poate emana numai la activităŃile de grup. Numeroşi analişti apreciază că discuŃiile de grup pot .avea şi efecte contrarii şi pot conduce la inhibarea creativităŃii. Argumentele opozanŃilor la tehnicile de grup sunt numeroase, iar dintre acestea merită să fie menŃionate următoarele:

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

26 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 29: ECONOMIA TURISMULUI ID

- membrii unui grup pot fi fascinaŃi de o idee nouă, dar prin aceasta vor neglija sau vor exclude alte alternative de soluŃii;

- unele persoane participante la dezbaterile de grup pot avea reŃineri în exprimarea opiniilor, de teama de a nu fi ridicularizaŃi de alŃi membri ai grupului;

- managerii de niveluri inferioare pot fi inhibaŃi în exprimarea ideilor lor, în faŃa unor manageri de niveluri superioare, temându-se să nu fie apreciaŃi greşit (eventual să nu fie cotaŃi cu necorespunzător) dacă soluŃia formulată de ei nu va fi acceptată;

- pot exista şi presiuni camuflate din partea grupului, ce vor descuraja exprimarea unor idei apreciate ca deviatoare sau neconforme cu opinia formulată de grup;

- nevoia de a se alătura opiniilor majoritare ale grupului poate fi mai puternică decât nevoia de a explora alte alternative pentru soluŃionarea unei probleme sau alternative care ar putea fi apreciate ca nepopulare din partea grupului;

- în final, urgenŃa impusă pentru găsirea unei soluŃii ar putea conduce la acceptarea primei alternative de idei noi, fără a continua eforturile de căutare şi a altor soluŃii care, eventual, s-ar dovedi mai relevante pentru decizia cerută.

Rolul managerului în monitorizarea creativităŃii Unii manageri apreciază - din păcate destul de frecvent - că majoritatea subordonaŃilor sunt

persoane noncreative şi dispun de puŃină abilitate şi imaginaŃie necesare conceperii unor idei noi. Pentru o întreprindere turistică, o asemenea optică poate fi dăunătoare, deoarece într-un mediu adecvat toi oamenii sunt virtual capabili să fie creatori, deşi gradul de creativitate diferă considerabil de la un salariat la altul.

ConsideraŃi în ansamblu, oamenii creativi sunt predispuşi să formuleze idei noi, chiar neobişnuite, deoarece numai în rare cazuri se declară mulŃumi de statutul lor profesional şi social într-o întreprindere turistică. De cele mai multe ori persoanele creative sunt conştiente de posibilităŃile lor profesionale şi deci sunt capabile şi de o judecată independentă. Prin urmare, mulŃi salariaŃi se implică nu numai în laturile de rutină ale proceselor de prestaŃii ci şi în latura emoŃională a serviciilor prestate, emoŃie ce derivă din însăşi personalitatea lor. Aceşti salariaŃi manifestă entuziasm în rezolvarea problemelor, mergând până la tenacitate pentru a dovedi capacitatea lor de a executa sarcinile ce le-au fost atribuite.

Dacă oamenii creativi pot aduce o mare contribuŃie la bunul mers al întreprinderi turistice, ei pot provoca şi dificultăŃi pentru conducerea acesteia. Schimbările într-o întreprindere turistică, aşa cum o ştiu toŃi managerii, nu se bucură întotdeauna de popularitate în mijlocul subalternilor. Mai mult, schimbările provocate de aplicarea unor idei creative pot provoca frecvente restricŃii nedorite sau neaşteptate. În mod similar, în multe cazuri creativitatea salariaŃilor este încă subestimată, iar tehnicile de stimulare a creativităŃii individuale sau de grup nu sunt efectiv utilizate în întreprinderile turistice. Dar creativitatea nu constituie un substitut al raŃionamentului managerial, managerului îi revine deci rolul de a determina şi de a evalua riscurile unor idei ,ce urmează să fie traduse în practicile inovative de prestaŃii turistice.

Rolul managerului în armonizarea obiectivelor în relaŃiile conducători-subordonaŃi Importantă pentru exercitarea funcŃiei manageriale este înŃelegerea comportamentului factorului

uman. Modul cum va reuşi un manager să influenŃeze motivaŃiile salariaŃilor va depinde, în mare măsură, de felul cum priveşte el natura umană a personalului subordonat.

Oamenii angajaŃi într-o întreprindere turistică nu lucrează singuri, ci grupaŃi în colective, şi fiecare membru al colectivelor respective, o dată cu urmărirea realizării obiectivelor întreprinderii, urmăreşte şi obiectivele sale personale. Or, aceste obiective emană din puncte de vedere diferite şi nu se armonizează întotdeauna între ele. Deoarece nimeni nu poate garanta că obiectivele subordonaŃilor vor fi identice cu cele ale superiorilor, una dintre cele mai importante activităŃi manageriale constă în armonizarea intereselor individuale cu interesele de ansamblu ale întreprinderii turistice.

De aici rezultă că procesul de conducere urmăreşte să stabilească o legătură şi o interferenŃă raŃională şi armonioasă între două sfere de activităŃi fundamentale ale întreprinderii turistice:

- pe de o parte prin planuri economice bine fundamentate, structuri organizaŃionale raŃional construite, programe eficace de pregătire- perfecŃionare profesională şi tehnici eficiente de control;

- pe de altă parte, prin cunoaşterea nevoilor şi dorinŃelor salariaŃilor de a fi înŃeleşi şi motivaŃi, pentru a putea contribui, în funcŃie de capacitatea lor, la realizarea obiectivelor întreprinderii turistice.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

27 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 30: ECONOMIA TURISMULUI ID

În plus, managerii trebuie să ştie să comunice cu subordonaŃii, pentru ca aceştia să înŃeleagă

şi ei, la rândul lor, măsura în care îşi servesc propriile interese, dacă lucrează eficient în întreprinderea turistică.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

28 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 31: ECONOMIA TURISMULUI ID

TURISMUL ŞI MEDIUL ProtecŃia şi conservarea mediului, necesitate obiectivă a dezvoltării turismului Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esenŃiali: factori cu caracter

obiectiv, rezultaŃi prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile şi factori subiectivi, cauzaŃi de activităŃi umane. Printre multiplele activităŃi prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ şi activităŃile turistice, desfăşurate neraŃional şi necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le generează unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul îşi poate aduce o contribuŃie proprie, semnificativă, nu numai la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activităŃile desfăşurate, dar şi în direcŃia protejării ş i conservării mediului, prin adoptarea unor reglementări specifice şi eficiente.

Relieful, reŃeaua hidrografică, peisajul, resursele naturale de factură balneară, monumentele naturii etc, la care se adaugă şi resursele antropice ca monumente de arhitectură şi artă, siturile arheologice şi istorice ş.a. reprezintă componente ale mediului ambiant şi se constituie în resurse de ofertă şi atracŃie turistică, favorizante pentru desfăşurarea unor multiple forme de turism: de la drumeŃie, odihnă şi recreere, ia turismul de sănătate sau cel cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi complexe, dar mai ales nealterate si neafectate de activităŃi distructive, cu atât atracŃia lor devine mai puternică şi generează activităŃi diversificate, răspunzând, astfel, unor foarte variate motivaŃii turistice.

Rezultă că relaŃia turism-mediu ambiant are o importanŃă deosebită, ocrotirea şi conservarea mediului ambiant reprezentând condiŃia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a turismului. Orice intervenŃie distructivă sau de modificare a proprietăŃilor primare ale acestuia aduce prejudicii potenŃialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea resurselor sale, dar şi a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultimă instanŃă, sănătatea sau chiar existenŃa generaŃiilor viitoare.

Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate ocrotirii şi conservării mediului ca, de exemplu: ConferinŃa Uniunii InternaŃionale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia, simpozioanele internaŃionale având ca temă ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) şi Copenhaga (1973), conferinŃa NaŃiunilor Unite pentru mediul înconjurător de la Stockholm (1972), conferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki (1977), conferinŃa Mondială a Turismului de la Manila (1986) ş.a. Începând cu anul 1980, după publicarea "Strategiei mondiale de protecŃie a mediului" de către U.I.C.N., multe Ńări au început să coopereze pentru satisfacerea unor cerinŃe în acest domeniu. Astfel, în 1987, s-a înfiinŃat „Comisia Mondială pentru Mediul înconjurător şi Dezvoltare", a cărei strategie principală a fost concepută la nivel global şi, ulterior, orientată, pe noi baze, la nivel naŃional, pe diferite niveluri de către administraŃiile guvernamentale. Dezvoltarea apărută în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptată ca o modalitate logică de atingere a dorinŃei de conservare şi totodată de dezvoltare a mediului ambiant.

O nouă etapă referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o relevanŃă deosebită în toate Ńările, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat alături de mediul socioeconomic şi fenomenele culturale, prezintă anumite restricŃii pentru dezvoltarea turistică. Turismul modern ne demonstrează însă că activităŃile umane de profil, încep să se modifice sau să "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât şi negativ, iar consecinŃele nu sunt uşor de prevăzut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea mediului şi implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elveŃian J. Krippendorf sublinia: "Dacă putem să pierdem şi apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu acelaşi lucru se întâmplă în turism, unde substanŃa de bază - peisajul şi pământul - o dată pierdută, este iremediabil pierdută".

Este tot mai evident că perpetuarea unui turism ce consideră legitimă ignorarea mediului ambiant este imposibil să rămână valabilă pe termen lung.

Aspecte ale degradării mediului prin turism AcŃiunile distructive ale unor activităŃi turistice se manifestă, în principal prin folosirea

necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative şi de agrement, dublată de o intervenŃie brutală a omului asupra peisajului şi resurselor naturale. Aceste practici nocive se întâlnesc mai ales în zonele {sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spaŃiile populate, sau în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane. De asemenea, absenŃa unor reglementări privind comportamentul vizitatorilor,

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

29 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 32: ECONOMIA TURISMULUI ID

însoŃite de o monitorizarea zonei sau obiectivelor, favorizează desfăşurarea activităŃilor care afectează calitatea mediului şi pun în pericol integritatea şi conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în următoarele situaŃii:

1. În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate şi special amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end, şi unde se derulează o circulaŃie turistică necontrolată. Prejudiciile pricinuite sunt profunde şi, adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi menŃionate: distrugerea vegetaŃiei şi florei, ruperea copacilor şi în special a puieŃilor, distrugerea seminŃişului natural, desprinderea de roci, braconajul ş.a., care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerării plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor specifice vânatului şi, în general, a faunei, mergând uneori până la dispariŃia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, dispariŃia unor specii floristice, cauzată de colectarea abuzivă a florei, în special a plantelor declarate monumente ale naturii, şi totodată de necunoaşterea, de către turişti, a gravelor implicaŃii pe care le pot avea acŃiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. în această situaŃie se află o serie de specii de plante ocrotite de lege şi aflate pe cale de dispariŃie, cum sunt: Floarea de ColŃ, GarofiŃa de Munte cu varietatea ei GarofiŃa de Piatra Craiului ş.a.

CirculaŃia turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atracŃii turistice, dar care Ieşi asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter de unicat.

Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice şi de artă, în condiŃii improprii (iluminat cu lumânări, lipsa dotărilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor monumente istorice şi de artă, distrugerea formaŃiilor carstice din interiorul peşterilor etc.

Tot la acest capitol se înscrie şi inexistenŃa în zonele (sau de-a lungul traseelor) turistice, a unor demarcări precise a locurilor de popas şi campare. StaŃionarea pentru picnic sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitate provoacă, inevitabil, degradarea peisajului şi a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasării solului şi, în special, a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turişti la locurile de popas. Astfel de situaŃii de întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihnă şi recreere, în preajma staŃiunilor şi a centrelor urbane şi, în special, pe pajiştile montane, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor sau lacurilor etc.

2. Fenomenul poluării naturii s-a amplificat o dată cu pătrunderea turismului automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport. Abătându-se de la traseele amenajate de acces, turiştii pătrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se în poieni pitoreşti şi provocând distrugerea pajiştilor, a arbuştilor şi a florei, în general, prin strivirea acesteia sau sub influenŃa gazelor de eşapament, scurgerilor de ulei etc.

Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimŃit şi prin intensificarea circulaŃiei în staŃiunile balneoclimaterice. în absenŃa unor restricŃii le acces în staŃiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează calităŃile aerului ori ale factorilor de cură, influenŃând negativ şi tratamentele balneare specifice.

3. ConcepŃia greşită de valorificare a resurselor naturale şi, în special a factorilor naturali de cură afectează potenŃialul turistic, prin exploatarea ştiinŃifică şi neraŃională a acestuia şi realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiŃii cu caracter turistic, care se concretizează prin:

- supradimensionarea staŃiunilor din punctul de vedere al capacităŃilor de primire şi tratament, comparativ cu capacitatea potenŃialului resurselor destinate unei exploatări raŃionale;

- nerespectarea principiilor generale de protecŃie şi exploatare a substanŃelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale, cum fi: limitarea zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanŃe minerale balneare, executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare, protejarea şi evitarea altor acŃiuni care pot conduce la degradarea factorului de cură (exemplu, nămolurile terapeutice), asigurarea perimetrelor hidrogeologice şi sanitare ale resurselor împotriva unor agenŃi poluanŃi etc.

4. Dezvoltarea nesistematizată a localităŃilor turistice, în special a staŃiunilor, neajuns ce se caracterizează prin:

- proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiŃii cu caracter turistic;

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

30 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 33: ECONOMIA TURISMULUI ID

- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică; - realizarea de construcŃii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic tradiŃional sau

specificului etnografic şi natural al zonei; - ocuparea intensivă a spaŃiului cu construcŃii turistice etc.

Toate aceste acŃiuni au ca rezultat o supraîncărcare a teritoriului cu instalaŃii turistice, afectează

echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea staŃiunilor. 5. Amenajări deficitare pentru vizitarea peşterilor - obiective de mare atractivitate turistică,

executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări. Efectele rezultate constau în degradarea totală sau parŃială acestora, cum este cazul peşterilor Muierii (MunŃii Parâng), IalomiŃei (MunŃii Bucegi) ş.a.

Conceptul de dezvoltare durabilă în turism În ultima perioadă a fost adoptat şi în ramura turismului conceptul de "dezvoltare durabilă",

utilizat deja în alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost enunŃat de U.I.C.N. astfel: "Dezvoltarea durabilă este un proces care se desfăşoară fără a distruge sau a epuiza resursele,

asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, renunŃându-se la exploatare atunci când resursa se regenerează foarte lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate în aşa fel, încât de ele să beneficieze şi generaŃiile viitoare".

Există trei principii majore de dezvoltare durabilă: -durabilitatea ecologică, asigurătoare a unei dezvoltări suportabile cu menŃinerea tuturor

proceselor ecologice esenŃiale, mai ales a diversităŃii resurselor biologice; - durabilitatea socială şi culturală, ce garantează o dezvoltare economică favorabilă membrilor

societăŃii, compatibilă cu cultura şi valorile de cultură şi civilizaŃie existente, cu păstrarea identităŃilor comunitare;

- durabilitatea economică, având rol în asigurarea unei dezvoltări economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât să existe şi în viitor.

Altfel spus, durabilitatea economică a turismului se defineşte ca un model de dezvoltare care asigură:

• ameliorarea calităŃii vieŃii în aşezările umane care primesc turişti; • posibilitatea de a oferi vizitatorilor experienŃe de primă calitate; • păstrarea calităŃii mediului ambiant, element esenŃial pentru vizitatori şi gazde.

Din punctul de vedere al protejării mediului, avantajele promovării unui turism durabil rezidă în

următoarele aspecte: - turismul durabil favorizează înŃelegerea efectelor activităŃilor de turism asupra mediului natural,

cultural şi uman; - asigură realizarea unei planificări şi zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică

adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor; - orientează realizarea unor dotări şi instalaŃii de agrement, care poate fi benefică şi pentru

populaŃia locală şi poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor şi vestigiilor istorice;

- favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut; - respectă şi asigură cerinŃele de protecŃie a mediului, dovedind astfel importanŃa resurselor

naturale şi cultural-istorice, pentru creşterea bunăstării economice şi sociale a comunităŃilor locale.

La ConferinŃa Globală pentru Afaceri şi Mediul înconjurător care a avut loc la Vancouver (Canada) în anul 1992, specialişti din peste 60 de Ńări au prezentat schimbările majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.

Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, şi anume: 1. Politici, legislaŃie, reglementări: - realizarea instituŃiilor ş i cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

31 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 34: ECONOMIA TURISMULUI ID

- asigurarea conservării ş i protecŃiei resurselor turistice de bază; - mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în concordanŃă cu cerinŃele de mediu; - stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agenŃilor de turism, autorităŃilor

regionale şi locale, pentru corijarea atitudinilor turiştilor faŃă de mediu.

2. În domeniul cercetării şi tehnologiei: - identificarea resurselor naturale de bază, cu valenŃe turistice; - identificarea resurselor culturale, cu valenŃe turistice; - stabilirea cererii turistice viitoare şi compararea acesteia cu capacităŃile ofertei de a o asigura; - realizarea unei bănci de date şi a unei monitorizări prin indicatori specifici care să evidenŃieze

noile oportunităŃi şi să sprijine noile decizii de planificare şi dezvoltare a industriei turistice în condiŃiile protejării mediului;

- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor soluŃii arhitecturale, de inginerie a construcŃiilor şi de dotare a acestora, fără afectarea mediului şi în conformitate cu specificul fiecărei zone;

- asigurarea unui management tehnic şi practic al circulaŃiei turistice pentru protejarea echilibrului ecologic şi evitarea degradării mediului

3. În domeniul economico-financiar: - includerea costului de mediu în încasările percepute pentru activităŃi turistice, în ideea că

poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care să contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel internaŃional, naŃional, regional), a unor acŃiuni întreprinse şi a schimbărilor legate de adaptarea la cerinŃele de mediu ale industriei turistice;

- utilizarea influenŃei pieŃei interne şi internaŃionale pentru identificarea de noi pieŃe turistice, cu respectarea cerinŃelor de mediu şi realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practică a noului concept de ecoturism - element de susŃinere a turismului durabil;

- obŃinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea şi vânzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. În domeniul comunicării ş i formării: - realizarea unei atitudini deschise în rândul angajaŃilor firmelor de turism şi a populaŃiei locale

faŃă de problemele de mediu; - elaborarea codurilor de practică pentru industria turistică, a standardelor pentru creditul de

mediu, în vederea atenuării impactelor; - influenŃarea cererii turistice şi a motivaŃiilor de călătorie, prin lărgirea ofertei şi a unei mai bune

informări a turiştilor, prin aplicarea codurilor de etică turistică; - evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare

durabilă, cu transmiterea proiectelor şi experienŃelor pozitive prin intermediul organismelor naŃionale şi internaŃionale.

5. Alte aspecte: - practicarea unei educaŃii active de protecŃie şi în alte sectoare care beneficiază de resursele

naturale şi culturale ale industriei turistice, cu înŃelegerea şi a problemelor de mediu; - stabilirea de relaŃii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protecŃia mediului

(silvicultura, agricultura, planificare regională etc); - realizarea de modele şi proiecte care să sprijine dezvoltarea durabilă a turismului, cu

prezentarea modelelor şi posibilităŃilor de aplicare.

Indicatorii capacităŃilor de suport pentru turism

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

32 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 35: ECONOMIA TURISMULUI ID

Ca urmare a dezvoltării ştiinŃei mediului ambiant, a creşterii volumului de informaŃii privind ştiinŃele economice şi sociale, a aprofundării cercetării în aceste domenii de activitate, conexiunile acestora cu industria turistică au condus la delimitarea următoarelor tipuri-capacitate de suport pentru turism:

- Capacitatea ecologică face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a structurilor şi activităŃilor turistice fără a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de degradare a componentelor acestuia. Se au în vedere componentele naturale (aer, apă, sol, vegetaŃie, faună) şi procesul de producŃie şi refacere economică, care să nu implice costuri de investiŃii deosebite, determinate de degradarea unor destinaŃii turistice;

- Capacitatea fizică are rol esenŃial în stabilirea nivelului de saturaŃie pe care îl pot atinge activităŃile turistice, dincolo de care încep să aparii probleme legate de mediu. Dezvoltarea ascendentă a turismului, manifestata în ultimele decenii, ridică problema apariŃiei multor forme de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice ale teritoriului se poate face prin investiŃii în tehnologie performantă şi printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al serviciilor turistice;

- Capacitatea social-receptivă vizează importanŃa în păstrarea unor bune relaŃii între gazde (populaŃia autohtonă) şi vizitatori (turişti). Din momentul în care populaŃia locală constată că activităŃile turistice contribuie şi degradarea mediului natural şi cultural, pot apărea din partea acesteia reacŃii ostile, de respingere, înregistrându-se totodată o diminuare a pragului de toleranŃă. Pentru evitarea unor astfel de situaŃii, dezvoltarea unei zone sau localităŃi turistice trebuie să Ńină cont de modul tradiŃional de viaŃă al locuitorilor, de obiceiurile acestora etc;

- Capacitatea economică pune în evidenŃă valorificarea tuturor resurselor prezente, prin activităŃi turistice şi reprezintă capacitatea de menŃinere a funcŃiei turistice a unui teritoriu dat. EficienŃa exploatării se măsoară prin raportul dintre costuri şi beneficii, iar ponderea beneficiilor poate fi mărită prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este dat şi de "valoarea calitativă şi cantitativă a resurselor (naturale, culturale, forŃa de muncă, infrastructura generală etc);

- Capacitatea psihologică este legată de percepŃia negativă a turiştilor faŃă de destinaŃia turistică, în urma degradărilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populaŃiei autohtone.

Acest concept este ataşat susŃinerii motivaŃiilor turistice pentru o anumită destinaŃie şi menŃinerii satisfacŃiei lor personale. Aplicarea acestuia este condiŃionată şi de calitatea activităŃii manageriale care poate determina, în final, fidelizarea cererii.

Toate aceste tipuri de capacităŃi de suport, aflate în strânsă legătură cu activităŃile turistice, determină limita tangibilă sau netangibilă, măsurabilă sau nemăsurabilă, a unui spaŃiu care deŃine sau căruia i se poate atribui o funcŃie turistică.

Deşi aceşti indicatori de capacitate nu oferă o formulă standard, ca urmare a faptului că unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de date statistico-matematice, totuşi aceste concepte de suport ne dau măsura dezvoltării durabile a turismului. în acelaşi timp, tipurile de capacităŃi de suport indică şi măsura nivelului la care poate ajunge impactul turismului asupra mediului, dând posibilitatea de a identifica căile de reducere a degradărilor produse de circulaŃia şi activităŃile turistice.

Principalele acŃiuni de protecŃie şi conservare a mediului şi a potenŃialului turistic ProtecŃia şi conservarea potenŃialului turistic şi a mediului se conturează ca o activitate distinctă,

având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Această acŃiune poate avea o eficienŃă satisfăcătoare, numai în condiŃiile asigurării unui cadru de desfăşurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativă, existenŃa unor resurse economice, un suport legislativ eficient şi o susŃinută activitate de educaŃie cetăŃenească.

Pe plan internaŃional, Ńări cu vechi tradiŃii turistice adoptă o planificare turistică la nivel naŃional fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii. în vederea dezvoltării unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:

- economic - esenŃial în identificarea, valorificarea şi creşterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

- social - deosebit prin permanentizarea populaŃiei, creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă, susŃinerea practicării unor meseni tradiŃionale şi atragerea populaŃiei în practica turismului;

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

33 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 36: ECONOMIA TURISMULUI ID

- ecologic - important pentru evitarea degradării, a poluării mediului şi asigurarea unei exploatări echilibrate şi pe termen lung a resurselor turistice.

În concordanŃă cu aceste cerinŃe, a apărut necesitatea elaborării şi adoptării unor planuri naŃionale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienŃei şi poziŃiilor principalilor agenŃi economici: administraŃie publică, organizaŃiile patronale, asociaŃii şi organizaŃii profesionale, sociale, sindicale, specialişti în cercetarea de profil etc.

Planurile de dezvoltare turistică care au Ia bază prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, în concordanŃă cu tendinŃele pieŃelor externe şi planuri concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele şi normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea şi modernizarea structurilor şi serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor şi a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul punct de susŃinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:

- conservarea resurselor turistice naturale şi antropice în scopul unei utilizări continue şi în perioada viitoare;

- creşterea nivelului de trai al comunităŃilor locale; - mai buna cunoaştere şi conştientizare, atât de populaŃia locală, cât şi de vizitatori, a ideii de

conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezintă o formă de control al viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologică presupune supravegherea şi analiza tuturor elementelor de mediu, în scopul determinării celor mai adecvate modele de dezvoltare şi amenajare teritorială.

Principalele prognoze şi planuri de dezvoltare la nivel naŃional au rol orientativ, de informare şi estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia cadrul general de protecŃie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de realizare a unor investiŃii deosebite.

Planurile pe termen mediu şi scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea dezvoltării-locale şi regionale.

Practic, legat de specificul potenŃialului turistic al României, principalele acŃiuni ce vizează protejarea şi conservarea mediului şi a resurselor turistice se concretizează în adoptarea următoarelor măsuri:

- exploatarea ştiinŃifică, raŃională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a acestora să nu depăşească ritmul lor de reciclare şi regenerare, iar intensitatea relaŃiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăşească limitele capacităŃii de suport ale acestora;

- valorificarea în turism a resurselor cu valenŃe turistice să fie soluŃionată în contextul valorificării tuturor resurselor naturale şi a protecŃiei mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritorială, componente ale planului de amenajare ştiinŃifică, raŃională şi eficientă a teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;

- amenajarea şi organizarea adecvată şi la nivel superior a zonelor, traseelor şi obiectivelor de interes turistic;

- organizarea şi exploatarea turistică raŃională a parcurilor naŃionale şi rezervaŃiilor naturale, cu asigurarea protecŃiei lor. În mod similar se va proceda şi la amenajarea, pentru vizitare şi exploatare, a peşterilor, ca obiective de atracŃie deosebită, menite să îmbogăŃească şi să diversifice oferta turistică românească cu noi produse turistice;

- organizarea corespunzătoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea în perspectivă a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive şi a domeniilor schiabile, menite să ofere baza de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, condiŃii de accesibilitate în porŃiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotări pentru practicarea sporturilor de iarnă, cabane şi refugii montane, instalaŃii de transport pe cablu etc.) în condiŃii de conservare şi replantare a pădurilor;

- realizarea de amenajări cu caracter turistic în zone, localităŃi şi pe trasee turistice, menite care să asigure o echipare turistică adecvată unui turism competitiv şi ecologic;

- dezvoltarea unei conştiinŃe ecologice în rândul populaŃiei şi a sentimentului de dragoste şi respect pentru natură, pentru locuri istorice şi monumente de artă şi arhitectură create de-a lungul

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

34 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009

Page 37: ECONOMIA TURISMULUI ID

timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susŃinută acŃiune de educaŃie cu privire la mediu şi la potenŃialul turistic, acŃiune ce trebuie întreprinsă ia nivelul întregii Ńări, prin insuflarea unei atitudini de respect şi comportament responsabil faŃă de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.

EducaŃia ecologică pentru ocrotirea naturii şi a potenŃialului turistic trebuie să aibă caracter permanent, să debuteze încă din perioada copilăriei şi să fie consolidată în instituŃiile de învăŃământ de toate genurile şi gradele. Ulterior, ea se poate perfecŃiona prin intermediul mass-media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicaŃii de specialitate sau de către ghizi şi însoŃitori, pe perioada desfăşurării unor excursii etc.

Universitatea din Bucureşti Facultatea de Geografie

35 Copyright © DEPARTAMENT ID 2009