ECONOMIA ŢĂRILOR LUMII

Tipologia ţărilor lumii

Economiile ţărilor lumii constituie un mozaic de elemente extrem de diferite.

Diversitatea lor se explică prin numărul mare şi diferit de economii naţionale. Ele au însă

comun faptul că sunt organizate şi funcţionează ca economii de piață.

Clasificarea economiilor are rolul de a ajuta la înţelegerea diferenţelor dintre state,

atît în ceea ce priveşte mărimea şi potenţialul economic, cît şi nivelul de dezvoltare. Ca şi

elementele din tabelul periodic, naţiunile pot fi grupate în funcţie de mărime, stabilitate,

poziţionare şi bogăţie.

La începutul anului 2013 în cadrul economiei mondiale erau 214 economii, dintre

care 193 sunt membre ONU, iar 185 sunt membre ale Băncii Mondiale și ale Fondului

Monetar Internațional, precum și 159 membre ale Organizației Mondiale a Comerțului.

În prezent clasificarea ţărilor lumii se efectuează după mai multe criterii. Mărimea

unei economii este măsurată din punct de vedere operaţional de către instituţiile

internaţionale ca Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor

Unite prin intermediul unor indicatori precum:

Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (PIB/c.loc)

Indicele Dezvoltării Umane - IDU

Indicele Competitivităţii Globale

Mărimea populaţiei

Suprafaţa etc.

Aceşti indicatori asigură o reflectare în linii generale a nivelului de dezvoltare

(exprimat prin intermediul venitului) şi a resurselor (exprimate prin mărimea populaţiei şi

suprafaţă) unei economii.

În practica internaţională toate ţărilor lumii se împart în trei grupuri principale:

1. Ţări dezvoltate;

2. Ţări în curs de dezvoltare;

3. Ţări în tranziţie.

Această clasificare a fost aleasă de ONU, drept punct de reper pentru analiza şi

studierea aprofundată a economiilor naţionale. În prezent multe din Organismele

1

Internaţionale revizuiesc şi reformulează o nouă împărţire a statelor în dependenţă de

marile schimbări conjuncturale ce se petrec pe plan mondial. Fiecare organizaţie

internaţională clasifică ţările lumii după propriile criterii, reieşind din scopurile şi

sarcinile pe care le urmăresc. De exemplu ONU mizează mai mult pe aspectul

demografic şi social pe cînd Banca Mondială pe nivelul de dezvoltare economică a

fiecărei ţări.

În același timp, se evidențiază o clasificare relativ nouă a ţărilor lumii:

Ţările din lumea întîi – ţările bogate din punct de vedere economic, membre

OCDE;

Ţările din lumea a doua – ţările emergente;

Ţările din lumea a treia – ţările sărace şi subdezvoltate, cuprinde în jur de 48 de

state, desemnate de Banca Mondială drept cel mai puţin dezvoltate din lume,

numite uneori şi „Sudul global”.

1.1 Clasificarea ţărilor lumii propusă de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

Această clasificare se face în dependenţă de nivelul de dezvoltare şi de

caracteristicele regionale specifice. Ea include patru categorii de ţări:

- Grupul A- tarile afro-asiatice

- Grupul B- tarile industrial dezvoltate

- Grupul C- tarile latino-americane

- Grupul D- tarile cu economie planificata

1.2 Clasificarea ţărilor lumii în baza datelor oferite de Conferința Națiunilor Unite

pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD)

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare a fost fondată în anul 1964

la iniţiativa ţărilor socialiste şi a ţărilor în curs de dezvoltare. Scopul organizației a fost de

a susţine din punct de vedere economic aceste ţări, de a contribui la promovarea

comerţului exterior, atragerea resurselor financiare cit şi la facilitarea relaţiilor

comerciale prin intermediul încheierii tratatelor comerciale între state.

UNCTAD împarte ţările lumii în patru categorii după criteriul regional :

- Grupul I - țări dezvoltate cu economie de piața;

- Grupul II - țările ex – socialiste a Europei de EST;

2

- Grupul III - țările socialiste din Asia;

- Grupul IV- țările în curs de dezvoltare.

La rîndul lor, ţările în curs de dezvoltare se clasifică după următoarele criterii :

Criteriul A   : după specializarea exportului :

Ţările exportatoare de petrol;

Țări exportatoare de bunuri.

Criteriul B   : după nivelul de dezvoltare, în baza PIB/cap.loc.

Nivel relativ înalt de dezvoltare – mai mult de 4500$ pe cap de locuitor ;

Nivel mediu de dezvoltare – de la 1000 - 4500 $ pe cap de locuitor ;

Nivel scăzut de dezvoltare – mai puţin de 500 $ pe cap de locuitor ;

Clasificarea oferită de UNCTAD este specificată mai detaliat în Caseta 7.1. Aici

se observă o analiză amplă a țărilor în curs de dezvoltare, atît după nivelul veniturilor cît

şi după specializarea în export.

Tipologia ţărilor în curs dezvoltare în baza criteriilor UNCTAD

Caseta 7.1

Ţări cu venituri înalte, PIB/c.loc. mai înalt de 4500$ (41 de state)

American SamoaGuamQatarAnguillaHong Kong CoreeaAntigua şi BarbudaSaint Kitts şi NevisArgentinaKuwaitSaint LuciaArubaLibia

Arabia SaudităBahamasMacao, ChinaSeychellesBahrainSingaporeBarbadosMexicoTaiwan, Provincie din ChinaBritish Virgin Islands MontserratTrinidad şi TobagoBrunei DarussalamPalau

Ţări cu venituri medii, PIB/c.loc.între 1000 şi 4500$ (52 de state)

Algeria Grenada PeruBelize Guatemala Saint HelenaBolivia Honduras Saint Vincent şi GrenadinesBotswana Iran SamoaBrazilia Jamaica Africade SudCapul Verde Tokelau

Congo Malaysia SiriaCosta Rica MaldiveThailandaCuba Insulele Marshall Dominica Mauritius TongaRepublica Dominicană Micronesia Tunisia Iordania SurinameColumbia

Ţări cu venituri mici, PIB/c.locmai puţin de 1000$ (63 de state)

3

Afganistan Guineea NigerAngola Guineea-Bissau NigeriaBangladesh Guyana PakistanBenin Haiti Papua Noua GuineeBhutan India FilippineBurkina Faso Indonezia Ruanda Cote d’Ivoire Malawi Timor-Leste

Burundi Iraq Sao Tome şi PrincipeCambogia Kenya SenegalCamerun Kiribati Sierra LeoneRepublica Africa Centrală Lao Insulele SolomonChad Lesotho SomaliaChina Liberia Sri LankaComoros Madagascar Sudan

Ţări sărace puternic îndatorate (41 de state)

Afganistan Gambia NepalBenin Ghana NicaraguaBolivia Guineea NigerBurkina Faso Guineea-Bissau RuandaBurundi Guyana

Camerun Haiti SenegalRepublica Africa Centrală Honduras Sierra LeoneChad Kîrgîstan SomaliaComoros Liberia SudanSao Tome şi Principe

Ţări în dezvoltare fără ieşire la mare (31)

Afghanistan Kazakhstan RwandaArmenia Kyrgyzstan SwazilandAzerbaijan Lao TajikistanMacedonia Uzbekistan

Bolivia Malawi Botswana Mali TurkmenistanBurkina Faso Mongolia UgandaBurundi Nepal

State insulare mici în curs de dezvoltare (29)

Antigua şi Barbuda Maldive SamoaBahamas Insulele Marshall Sao Tome şi PrincipeBarbadosMauritius Seychelles

Capul Verde MicronesiaInsulele Solomon Comoros Nauru Timor-LesteDominica Palau TongaFiji

Ţări subdezvoltate (49)

Africa and Haiti Angola Mali Benin

AsiaAfganistanBangladeshBhutan

4

Mauritania Lesotho LiberiaBurkina Faso MozambiqueBurundi Niger Republica Afrcia Centrală Ruanda Chad Senegal Congo Sierra Leone Djibuti SomaliaGuineea Ecuatorială Sudan Eritrea Togo Etiopia Uganda Gambia Tanzania Guineea Zambia Guineea-Bissau Haiti Madagascar Malawi

Cambogia Lao Myanmar Nepal Yemen

Ţările exportatoare de petrol(22)

Africa AlgeriaAngola Congo Guineea Ecuatorială Gabon Libia Nigeria Sudan

AmericaTrinidad şi Tobago Venezuela Ecuador

Ţări exportatoare de bunuri (12)

AmericaBraziliaMexico

Asia ChinaHong KongIndiaMalaysiaFilippine Koreea de SudSingaporeTaiwan TailandaTurcia

Economii emergente (10)

America Argentina Brazilia Chile Mexico Peru

Asia MalaysiaKoreea de sudTailandaTaiwan Singapore

Noile ţări Industrializate (8)

Prima GeneraţieHong Kong Koreea de sudSingapore Taiwan

A doua generaţie MalaeziaIndonesiaFilipineTailanda

Sursa: adaptat de autor în baza Manuel de Statistques de la CNUCED, 2012

5

1.3 Clasificarea ţărilor lumii de Fondul Monetar Internaţional (FMI)

Clasificarea ţărilor lumii după FMI se face în dependenţă de mai multe criterii:

a. Clasificarea după nivelul de industrializare:1. Țări industrializate – aici se includ 24 de

state;

2. Restul statelor.

b. Clasificarea după nivelul de specializare a economiei:

Ţări exportatoare de petrol – se includ ţările în care 50% din exportul lor îl

constituie petrolul: Algeria, Bahrein, Congo, Ecuador, Gabon, Indonezia, Iran,

Iraq, Kuweit, Mexic, Nigeria, Quatar, Emiratele Arabe, Venezuela ect.

Ţări exportatoare de produse manufacturate - se includ ţările în care 50% din

exportul lor îl constituie produsele manufacturate: China, Hong Kong, India,

Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, Turcia etc.

Ţări exportatoare de servicii

Ţări exportatoare de materii prime - aici se includ ţările în care 50% din exportul

lor îl constituie materiile prime: Bolivia, Chili, Peru, Zair, Sierra Leone,

Nigeria etc.

c. Clasificarea după criteriul financiar:

Ţări exportatoare de capital – Iran, Iraq, Kuweit, Oman, Quatar, Arabia Saudită.

Ţări importatoare de capital - ţări cu datorii imense statelor exportatoare de

petrol

d. Clasificarea după alte criterii : 1. Ţări cu datorii foarte mari

2. Ţări cu venituri mici pe cap de locuitor

3. Ţări ne exportatoare de petrol

1.4 Clasificarea ţărilor lumii conform Băncii Mondiale

Banca Mondială clasifică statele lumii după mărimea Produsului Intern Brut pe cap

de locuitor (PIB/c.loc.). Astfel deosebim:

Ţări cu venituri înalte - în această categorie se includ 70 de state unde PIB/c.loc

este mai mare de 12 476$;

Ţări cu venituri joase – în această categorie se includ 36 de state unde PIB/c.loc

este mai puţin de 1 025$;

6

Ţări cu venituri medii - joase - în această categorie se includ 54 de state unde

PIB/c.loc este între 1026$ - 4035$;

Ţări cu venituri medii - ridicate - în această categorie se includ 54 de state unde

PIB/c.loc este între 4 036$ şi 12 475$;

Statele care se includ în grupul celor cu venituri înalte sunt Japonia, SUA şi o

parte din ţările UE. Din cele cu venituri joase fac țările subdezvolate din Africa și Asia,

iar din celelalte 2 categorii fac parte ţările cu economia în tranziţie şi noile state

industrializate din Asia de Sud Est şi din America Latină.

1.5 Clasificarea ţărilor lumii propusă de Programul Națiunilor Unite pentru

Dezvoltare (PNUD)

Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD prezintă anual clasamentul

statelor lumii in functie de dezvoltarea umana. În acest context se utilizează un indicator

complex – Indicele Dezvoltării Umane (IDU).

IDU reprezintă un instrument complex cu ajutorul căruia este calculată evoluţia pe

termen lung a nivelului mediu de dezvoltare umană, el fiind sinteza a trei dimensiuni de

bază: o viaţă lungă şi sănătoasă (măsurată prin speranţa de viaţă la naştere), un nivel bun

de educaţie (măsurat prin rata ştiinţei de carte la adulţi, combinată cu rata totală a înrolării

în învăţământul primar, secundar şi terţiar) şi condiţii de trai decent (măsurate prin

Produsul Intern Brut pe cap de locuitor la Paritatea Puterii de Cumpărare în dolari SUA).

Indicele a fost inventat de economistul pakistanez Mahbub ul Haq.

La calcularea IDU se ţine seama de următorii parametri:

longevitatea sau speranţa de viaţă la naştere;

gradul de alfabetizare a populaţiei;

nivelul (gradul) de frecventare a cursurilor primare, secundare şi superioare de

învăţământ;

produsul intern brut pe cap de locuitor;

mortalitatea infantilă;

dotarea cu echipamente electrocasnice şi automobile;

accesul la informare (mass-media, telecomunicaţii);

gradul de urbanizare;

7

egalitatea sexelor.

În conformitate cu rapoartele de dezvoltare umană publicate pînă în anul 2008,

statele lumii se clasificau în:

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane înalt –IDU - 0.800 şi mai mult;

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane mediu –IDU – 0.500-0.799;

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane jos –IDU - 0.500 şi mai puţin.

Conform ultimului raport elaborat de PNUD, Human Development Report 2013,

țările cunosc o altă clasificare:

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane foarte înalt –IDU - 0.805 - 0.955: În această

categorie se includ 47 de state din 186 analizate. Ţările cu cel mai înalt IDU sunt

Norvegia şi Australia cu un indice de 0.955 şi respectiv 0.938, după care urmează SUA,

Olanda, Germania şi încheie lista Croația cu IDU de 0.805.

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane înalt –IDU – 0.712 - 0.796: Din această categorie fac

parte aşa state ca: Polonia, Mexic, Chile, Bulgaria, România.

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane mediu –IDU – 0.536 - 0.710: Aici se includ 76 de state.

Lista începe cu Tonga, Belize, Tailanda cu un IDU de 0.708-0.657 şi finisează categoria

India, Butan cu IDU - 0.540. În această categorie se include şi Republica Moldova,

plasîndu-se pe locul 113 cu un IDU de 0.660.

- Ţări cu Indicele dezvoltării umane scăzut –IDU - 0.534 şi mai puţin: În această categorie se

includ 24 de state. Ţările cu cel mai slab Indice al dezvoltării Umane sunt Mali, Benin şi

ţara care încheie lista, adică statul cu cel mai slab IDU este Niger (0.340).

Clasificarea ţărilor după Indicele Dezvoltării Umane pe regiuni geografice

2005/2013

Tabelul 1.4

Nr. Categorii deţări sau regiuni integraţioniste

IDU mediu pe categorii de ţări (2005)

IDU mediu pe categorii de ţări (2013)

1 Ţările Arabe 0.699 0.6522 Asia de Est şi Pacific 0.771 0.6823 America latină şi Caraibe 0.803 0.7404 Asia de Sud 0.611 0.5585 Africa Sub Sahariană 0.493 0.4756 Europa și Asia Centrală 0.808 0.7717 Media IDU în LUME 0.743 0.693

8

Sursa: elaborat de autor în baza Human Developement Report 2007/2008, Human Developement Report

2013

IDU este un indicator important, căci este o măsură comparativă a speranţei de viaţă,

a alfabetizării, a învăţământului şi a nivelului de trai. Astfel, acest indicator reflectă într-o

măsură mai mare nivelul de dezvoltare a unei ţări în comparație cu PIB-ul pe cap de

locuitor, care măsoară doar prosperitatea materială exceptînd alţi indicatori socio-

economici.

1.6 Clasificarea ţărilor lumii în baza Indicelui Competitivităţii Globale propus de

Forumul Economic Mondial

Indicele Competitivităţii Globale este calculat în fiecare an de către World

Economic Forum, unde se evaluaează peste 130 de ţări ale lumii pe baza unei ample

game de factori care influențiază mediul de afaceri, grupate în 12 categorii:

Instituţiile;

Infrastructura;

Stabilitatea macroeconomică;

Sănătatea şi educaţia primară;

Învăţământul superior şi formarea profesională;

Eficienţa pieţei bunurilor;

Eficienţa pieţii muncii;

Gradul de sofisticare a pieţei financiare;

Pregătirea tehnologică;

Dimensiunea pieţei;

Sofisticarea mediului de afaceri;

Inovaţia.

Conform metodologiei acestei organizaţii, competitivitatea este definită ca

ansamblul de factori, politici şi instituţii, care determină nivelul de productivitate şi,

respectiv, de bunăstare a ţărilor.

Analiza se face utilizînd o scală de evaluare de la 1 la 7 puncte, în care 1 – poziţia

cea mai inferioară, iar 7 – cea superioară a indicelui competitivităţii globale. Cifrele

competitivităţii globale sunt considerate drept indicatori extrem de importanţi de

9

investitorii internaţionali şi le servesc drept ghid care le influenţează deciziile atunci cand

vine vorba să facă investiţii.

Pentru anul 2012-2013 au fost studiate 144 de state, iar autorii raportului au

utilizat atît datele disponibile publicului, cît şi un sondaj la care au participat peste 11.000

de lideri de afaceri din cele 133 naţiuni. Astfel, s-au cercetat principalele puncte forte şi

puncte slabe ale ţărilor, identificînd şi cheia priorităţilor de reformă a politicilor

economice.

Al doilea an consecutiv cea mai competitivă țară este Elveția, urmată de Singapore,

Finlanda. În ultimii patru ani SUA, fiind afectată de criza financiară din anul 2008-2009,

a pierdut poziţia de lider, plasîndu-se în anul 2013 pe locul 7 cu un scor de 5,47 puncte.

Ultima poziţie în clasament este ocupată de Burundi – 2,78 puncte. În anul 2013,

Moldova a ocupat locul 87, cu un scor de 3,94 puncte.

Conform acestui indice ţările lumii au o clasificare mai deosebită, în dependenţă de

stadiul de dezvoltare economică. [vezi Tabelul 7.2]

Clasificarea statelor după stadiul de dezvoltare economică

Tabelul 7.2

Stadiul 1

FACTOR-DRIVEN

Trecerea de la stadiul

1 la 2

Stadiul 2

EFFICIENCY-

DRIVEN

Trecerea de la

stadiul 2 la 3

Stadiul 3

INNOVATION-

DRIVEN

PIB c.loc < 2000$ PIB c.loc.2000-2099$ PIB c.loc 3000--8999$ PIB c.loc 9000-17000$ PIB c.loc>17000$

BangladeshBeninBoliviaBurkina FasoBurundi CambogiaCamerunChad Cote d’IvoireEthiopia GambiaGhanaGuyanaHondurasIndia Kenya KirghiziaLesotho Madagascar Malawi Mali Mauritania MoldovaMozambic

AlgeriaAzerbaijanBotswanaBrunei DarussalamEgiptGeorgiaGuatemalaIndoneziaJamaicaKazahstanKuweitLibyaMongoliaParaguayMaroc Qatar Arabia Saudită Venezuela Siria

AlbaniaArmeniaBosnia şi HerţegovinaBraziliaBulgariaChinaColombiaCosta RicaRepublica DominicanăEcuadorSalvadorIordaniaMacedoniaArgentinaMalaezia Mauritius Montenegro Namibia Panama Peru Africa de Sud Serbia Suriname Tailanda

BahrainBarbadosChileCroatiaHungariaEstoniaLetoniaLituaniaMexicOmanPoloniaRomaniaRusiaTurciaUruguai

Australia AustriaBelgiaCanadaCiprusCehiaDanemarcaFinlandaFranţaGermaniaGreciaHong KongIslanda IrlandaIsraelItaliaJaponia Koreea de SudLuxemburgMaltaOlandaNoua ZelandăPortugaliaPuerto Rico

10

Nepal Nicaragua Pakistan FilipineSenegal Sri Lanka Tadjikistan Tanzania Timor-Leste Uganda Vietnam Zambia Zimbabwe

Tunisia Ukraina

NorvegiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaTaiwanSUAEmiratele Arabe UniteMarea BritanieTrinidad şi Tobago

Sursa: adaptat de autor în baza The Global Competitiveness Report 2012-2013 © 2013World Economic

Forum

În prima diviziune a tabelului sunt incluse statele slab dezvoltate sau subdezvoltate,

majoritatea din Africa, iar în ultima, se află ţările puternic dezvoltate. Celelalte state sunt

într-o perioadă de tranziţie de la o stare economică la alta. În această categorie se includ

ţările emergente şi cele în curs de dezvoltare sau în tranziţie.

1.7. Alte clasificări ale ţărilor lumii

După cum s-a menţionat mai sus, în lume există un şir de ţări eterogene ce diferă

între ele printr-un nivel de dezvoltare specific fiecăreia şi printr-un sistem economic

diferit. Din acest motiv, statele lumii pot fi grupate şi în alte categorii specifice. Această

clasificare cuprinde următoarele tipuri de structuri economice:

- Centru şi periferie : statele lumii se clasifică în centru şi periferie reieşind din

nivelul lor de dezvoltare economică. Centrul include ţările puternic dezvoltate în frunte

cu puterile economice mondiale ca SUA, Japonia şi UE. Uneori ele mai sunt numite

ţările de Nord, deoarece la începutul sec.XX din această categorie făceau parte doar SUA

şi cîteva state din Europa de Nord. Acestor ţări le este specific următoarele:

Nivel de dezvoltare economic înalt;

Economie de piaţă;

Procesul de industrializare este finisat;

Prezenţa şi utilizarea intensivă a noilor tehnologii în procesul de producţie;

Periferia reprezintă ţările în curs de dezvoltare. Acestor state le este specific un nivel

jos al productivităţii muncii şi un PIB/c.loc destul de mic. Majoritatea din ele sunt la

etapa incipientă de industrializare. Veniturile acestor ţări provin din exporturile de materii

prime, iar industria lor este lipsită total sau parţial de tehnologii moderne de prelucrare.

11

- Ţări emergente (BRICS, Mexic, Tailanda, Vietnam, Chile ect.): din această

categorie face parte grupul BRICS, care include Brazilia, Rusia, India, China și Africa de

Sud. În afară de BRICS, din statele emergente mai face parte și alte țări din Asia și

America Latină etc. Aceste ţări au un PIB/c.loc. inferior statelor puternic de dezvoltare,

însă cunosc ritmuri de creştere economică rapide, ceea ce le îndreaptă spre o ascensiune

economică aproape de cea a statelor dezvoltate.

- G-20 – Grupul ţărilor dezvoltate şi a ţărilor emergente - este un forum creat

în 1999 dupa crizele asiatica şi rusă, pentru a reuni în jurul aceleiaşi mese ţările

industrializate şi ţările emergente mari: pe de o parte Germania, Franţa, Statele Unite,

Japonia, Canada, Italia, Marea Britanie şi Rusia, care formează zona dezvoltată a

economiei mondiale - şi pe de altă parte, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India,

Australia, Indonezia, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia, care

constituie zona emergentă a economiei mondiale, alături de reprezentanţi ai Uniunii

Europene, Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale. Ţările G20 reprezintă

două treimi din populaţia planetei şi aproape 90% din produsul intern brut al acesteia.

Pînă în 2009, reuniunile G-20 au avut un caracter exclusiv tehnic, la care

participau miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale, agenda cărora era formată

din chestiuni bugetare şi monetare, legate de creştere, de comerţ şi energie. Însă pe fonul

crizei financiare globale din anul 2008-2009, ţările membre au decis să se reunească la

nivel inalt, pentru a lua în discuţie aspecte ce privesc anumite decizii politice. Inițiativa

transformării G-20 dintr-un for de discuţie tehnică într-una politică îi aparţine lui Nicolas

Sarkozy. La summit-ul din septembrie 2009, ce a avut loc în Pittsburg, SUA, au fost

definite cinci cîmpuri de acţiune:

revizuirea aspectelor de reglementare care exacerbeaza criza;

armonizarea normelor contabile;

ameliorarea transparenței piețelor de produse derivate;

revizuirea practicilor de remunerare a conducerii băncilor pentru a evita asumarea

unor riscuri excesive;

revizuirea mandatului, guvernarii și nevoilor de capital ale instituțiilor financiare

internaționale.

12

În acelaşi context, G-20 a abordat o serie de teme extreme de fierbinţi, pe fondul crizei

financiare mondiale din 2008-2011:

• Organizarea sferei financiare ;

• Extinderea campului reglementarilor ;

• Paradisuri fiscale;

• Normele contabile şi prudențiale;

• Remuneraţiile din sectorul financiar;

• Asocierea sporită a ţărilor emergente la problemele mondiale;

• Reforma FMI;

• Relansarea creşterii economice.

- Grupul celor 20 - (nu trebuie de confundat cu G-20 - este un grup de ţări în curs de

dezvoltare format la 20 august 2003. Grupul celor 20 are 23 de țări membre din diferite

regiuni geografice:

5 din Africa (Egypt, Nigeria, Africa de Sud, Tanzania şi Zimbabwe);

6 din Asia (China, India, Indonesia, Pakistan, Philippine şi Thailanda);

12 din America Latină (Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Cuba, Ecuador,

Guatemala, Mexic, Paraguay, Peru, Uruguay şi Venezuela).

Grupul celor 20 a fost creat cu scopul de a promova intensiv negocierile în

agricultură, în vederea susţinerii acestui sector în ţările în dezvoltare. Problema

agriculturii rămîne şi pînă în prezent platforma de bază a grupului. În acest sens pe

parcursul anilor au fost iniţiate un şir de Conferinţe Ministeriale în vederea discutării

problemei agriculturii (Cancun, Septembrie/2003; Brazilia, Decembrie/ 2003; San Paulo,

Iunie/2004; New Delhi, Martie/2005; Bhurban, Septembrie/2005; şi Geneva, Octombrie -

Noiembrie/2005), inclusiv întîlniri frecvente la Geneva.

De altfel importanţa creării grupului G20 este majoră, deoarece membrii săi

formează 60% din populaţia mondială, 70% din populaţia rurală mondială şi 26% din

exporturile produselor agricole. Nu trebuie de subestimat nici capacitatea lor de a atrage

şi a influenţa un şir de state în atingerea anumitor obiective în agriculturii. Eforturile pe

care le-au făcut în domeniul agriculturii sunt un exemplu clasic şi pentru alte state în curs

de dezvoltare pentru care sectorul primar este esenţial în dezvoltarea lor. Un important

13

factor în dezvoltarea G-20 este şi faptul că sunt membri la OMC, ceea ce le-a permis

interacţiunea directă şi cu alte state membre la OMC.

Grupul celor 20 continuă să menţină aceeaşi politică de promovare a agriculturii

în statele sale membre cît şi să-şi consolideze poziţiile sale pe plan mondial în acest

sector.

14

Economia ţărilor dezvoltate şi locul lor în economia mondială

1 Caracteristica generală şi potenţialul economic al ţărilor dezvoltate

Ţările dezvoltate reprezintă entităţile cu cel mai înalt potenţial economic. După

cel de-al doilea război mondial ţările dezvoltate erau numite occidentale. Prin „Occident”

se înţelege, mai degrabă, o mentalitate, o filozofie social-politică, un mod de viaţă, decît

o anumită zonă geografică sau populaţie. În literatura de specialitate statele cu un nivel de

dezvoltare înalt mai sunt numite şi „Ţările de Nord” sau „Centru” .

La începutul sec. XXI în grupul statelor dezvoltate erau incluse aproximativ 40 de

ţări din America de Nord, Europa şi Asia. Organismele internaţionale deseori prezintă o

abordare numerică a ţărilor dezvoltate. Fondul Monetar Internațional identifică 32 de

economii dezvoltate, iar Banca Mondială enumeră 65 de ţări cu venituri ridicate. La

rîndul său, Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) cuprinde 34 de

ţări cu nivel ridicat al calităţii vieţii.

Un impact esenţial asupra economiei mondiale au statele cu un potenţial

economic înalt ce au format „G7” sau „Grupul celor 7”. Aici sunt incluse SUA, Japonia,

Germania, Marea Britanie, Franţa, Canada, Italia. Aceste state dictează cursul întregului

sistem economic mondial, de asemenea tendinţele progresului social-economic la nivel

global. Din aceste şapte state, trei din ele se evidenţiază, şi anume: SUA, Japonia şi

Germania (UE). Ele formează aproximativ o treime din PIB-ul global.

Țările dezvoltate domină economia mondiala, deținînd primele locuri în ceea ce

privește produsul intern brut, comerțul internațional, investițiile străine, tehnologia.

Ponderea statelor dezvoltate în indicatorii globali de dezvoltare sunt reprezentaţi în

tabelul 8.1.1.

Principalii indicatori macroeconomici raporta ţi la indicatorii globali (2011)

Tabelul 8.1.1

PIB-ul global69.711.938 mil.$

Exportul Mondial 18.211.462 mil. $

Intr ări ISD globale 1.515.182 mil. $

PIB-ul statelor dezvoltate:43.309.629 mil. $

Exportul total al statelor dezvoltate

9.597.098 mil. $

Intrări ISD al statelor dezvoltate:

786.557 mil. $Sursa: www.unctad.org/statistic book2012 , www.wto.org

15

În ţările economic avansate trăiesc 16,9% din populaţia totală de pe glob,

de asemenea ele acumulează 61% din PIB-ul mondial, 52.4% din fluxul de investiţii

străine (intrări) şi 51% din comerţul mondial la nivelul anului 2011.

Principalele caracteristici ale ţărilor dezvoltate sunt:

Orientarea spre societatea postindustrială, bazată pe inovaţii şi informaţii.

Procesul de producţie are la bază informaţia şi înalta tehnologie, ceea ce permite

crearea bunurilor calitative la costuri mici de producţie. Acesta este un factor

important în asigurarea supremaţiei pe piaţa mondială;

Economie de piaţă, ceea ce presupune că proprietatea privată constituie principala

sursă a motivaţiei şi dinamicii acestor economii;

Tip intensiv de creștere economică. Țările dezvoltate posedă o economie bazată

pe cunoaștere ce se caracterizează prin:

proces amplu de cercetare-dezvoltare;

ritm rapid de dezvoltare a cunoştinţelor şi tehnologiilor;

sistem informatic performant, ca bază tehnică de asigurare a accesului la

cunoştinţe şi a comunicării electronice;

coeziune socială cu efect stimulativ pentru creştere şi dezvoltare.

Veniturile pe locuitor sunt printre cele mai ridicate din lume. Spre exemplu cel

mai mare PIB/c.loc în aceste ţări este de 5,4 ori mai mare decît nivelul mediu pe

glob şi ţara cu cel mai mare PIB/c.loc este Luxemburg cu 115 538 $ în anul 2011;

Eficienţa economică e mult mai mare în comparaţie cu alte grupuri de ţări.

Accentul e pus pe calitate şi o productivitate a muncii înaltă;

Monedele celor mai dezvoltate ţări constituie monedele de rezervă ale tuturor

statelor lumii;

Pieţele financiare de referinţă se află în ţările dezvoltate;

Aceste ţări înregistrează cele mai mari realizări în planul cercetării dezvoltării;

Ponderea sectorului secundar și terțiar depășește categoric sectorul primar.

Agricultura deţine o pondere între 2-5% din PIB, industria între 20-30%, iar

sectorul serviciilor depășește 60% din PIB;

Nivelul de trai cel mai ridicat din lume:

gradul de alfabetizare este de 100% sau aproape de 100%;

16

accesul la asistenţă sanitară şi la alte servicii de bază este asigurat pentru

majoritatea populaţiei;

în structura cererii predomină ponderea bunurilor de folosinţă îndelungată;

speranţa de viaţă depăşeşte 70 de ani;

aportul zilnic de calorii depăşeşte nevoile reale;

rata de şcolarizare primară şi secundară este de peste 90%

În structura exporturilor predomină produsele cu înalt grad de prelucrare. De

asemenea, exportul de servicii are o pondere ridicată și în creștere în cazul acestor

țări;

Acest grup de ţări a determinat transnaţionalizarea vieţii economice, fiind ţări de

origine, dar şi ţări gazdă ale celor mai multe STN (societăţi transnaţionale).

Caracteristicile menționate mai sus se datorează schimbărilor și transformărilor

din economia mondială cît și politicilor economice eficiente adoptate de către țările

dezvoltate.

2 Locul şi rolul TRIADEI în dezvoltarea economiei mondiale: SUA, Japonia şi

Uniunea Europeană

În prezent, activitatea economică globală se concentrează în trei mari regiuni

geografice - Asia, America de Nord și Europa Occidentală, centrate în jurul a trei poli de

putere economică - Japonia, SUA și UE, denumite "TRIADA". Ele sunt economiile

centrale în fiecare regiune și sunt principalele surse de tehnologie, capital și fluxuri de

comerț pentru celelalte economii din zonă, iar în jurul lor se concentrează țările în curs de

dezvoltare. Termenul de „TRIADĂ” a fost propus pentru prima dată în anul 1985 de

către economistul japonez K. Ohmae. În anul 2011, ţările triadei reprezentau 55% din

PIB-ul mondial, 69% din comerţul mondial şi 83% din operaţiile financiare mondiale.

Fenomenul triadizării iese în evidență prin structura geografică a procesului de

transnaționalizare și formare a alianțelor strategice. Din cele 4200 de acorduri de

cooperare încheiate între anii 1980 şi 1989 la nivel mondial, 92 la sută au fost semnate

între corporaţii din Japonia, vestul Europei şi nordul Americii. Datele statistice oferite de

UNCTAD cu privire la investiţiile străine directe arată totodată că, în perioada anilor

2000-2011, a crescut numărul investiţiilor reciproce între Japonia, SUA şi Europa

17

occidentală. În World Investment Report 2012 elaborat de UNCTAD se menţionează că

cele mai puternice 100 CTN din lume fac parte din statele Triadei. 75% din Top 500

firme multinaţionale din lume sunt concentrate în ţările Triadei, mai ales în sectoarele

cheie precum: industrie petrolieră, aeronautică, agroalimentară, şi farmaceutică.

Un alt indicator important de supremație a ţărilor Triadei în economia mondială

este comerţul internaţional. În 1980 cota de participare a țărilor Triadei a crescut de la

54,8 % la 64 % din totalul exporturilor la nivel mondial şi de la 59,5 % la 63,8 % din

totalul importurilor. În prezent cota de participare a celor trei țări în comerţul mondial

este de aproximativ 69%, restul de 31 % este împărţit între Rusia şi Europa de Est,

Orientul Apropiat, Africa şi America Latină.

Un alt aspect deloc de negljat este contribuția financiară colosală a țărilor Triadei

în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Prin urmare cota de participare a SUA este de

22.00%, a Japoniei 10.83% și a Germaniei (cea mai importantă economie din UE) 7.14%.

Trăsăturile specifice a țărilor din cadrul TRIADEI

Caseta 8.2.1

SUA JAPONIA UNIUNEA EUROPEANA 7% din suprafaţa Terrei (9,4

milioane km2);

4,7% din populaţia globului;

25% din consumul mondial de bunuri;

23,3% din PIB-ul mondial;

13,2% din comerţul internaţional; cel mai mare comerciant al lumii din 1914;

prima monedă de rezervă: 1/3 din rezervele băncilor centrale;

prima monedă de credit: 40% din creditele mondiale se eliberează în dolari;

sediul celor mai mari companii multinaţionale care au peste 17500 de filiale în lume, din care 11000 în industrie;

25% din consumul mondial de energie, cele mai multe centrale nuclearo-electrice din

2,3% din populaţia globului; 8.06% din PIB mondial; 7,4% din comerţul mondial; 14% din importul mondial de

petrol; 5% din consumul mondial de

energie;

imensele grupuri Toyota,

Nissan, Honda,

Mitsubishi, Canon,

Panasonic, Nintendo plasează Japonia printre primele naţiuni industriale ale lumii;

locul 1 la importul de produse agricole;

locul 1 la pescuit: pînă la 10 milioane de tone de peşte capturat anual;.

locurile 1-3 pe glob în metalurgia feroasă şi neferoasă, electronică, autovehicule, industria lemnului, petrochimie;

locul 1 în producerea oţelului şi construcţia navelor maritime;

3 dintre primele 10 companii din lume sunt japoneze;

135 dintre primele 500 companii din lume sunt japoneze;

6 dintre primele 10 bănci din lume sunt japoneze;

cel mai mic şomaj din G8 (4% în 2011);

2.8 % din suprafaţa globului (4,2 milioane km2);

7.5% din populaţia lumii (491 milioane locuitori);

peste 29% din PIB-ul mondial; 2 dintre primele 10 întreprinderi din

lume sunt europene; 126 dintre primele 500 companii din

lume sunt europene; 2 dintre primele 10 bănci din lume sunt

europene (una este franceză, şi alta, engleză);

aproape o treime (319) dintre primele 1000 bănci din lume sunt europene;

50% (după OMC) din comerţul mondial în 2011 (cei 27);

33% din importul mondial de petrol; 16% din consumul mondial de energie.

Principalul obiectiv al UE-27 este progresul economico-social şi ameliorarea constantă a condiţiilor de viaţă şi de trai a cetăţenilor săi.

18

lume;

25% din industria manufacturieră a globului; cel mai mare producător agricol (soia, porumb,grâu, fructe, legume) din lume;

cca 50% din exportul mondial de cereale;

economia cea mai „terțiarizată” (serviciile produc 72,3% din PIB);

printre primii producători mondiali de cărbune, gaze naturale, petrol, cupru, uraniu, aur, plumb, fier;

lider la capitolul intrări de ISD;

1/3 din stocul mondial de aur;

Cele mai mari companii transnaţionale din lume sunt americane; 159 dintre primele 500 companii din lume sunt americane;

cea mai mare bancă din lume este americană; 178 dintre primele 1000 bănci din lume sunt americane.

Statele Unite ale Americii posedă un şir de avantaje:

Posedă unele din cele mai mari resurse naturale din lume. Rezervele ei energetice - în special sub formă de gaz natural şi de cărbune - sunt imense. Cu excepţia cîtorva minereuri strategice, ea posedă aproape toate metalele;

Potentialul uman american al patrulea din lume din punct de vedere numeric;

Revoluţia stiintifico- tehnică a pornit din SUA, cei mai mulţi deţinători ai premiului Nobel în ştiinţă sunt americani;

Rolul internaţional al dolarului SUA, care reprezintă principalul instrument internaţional de plată şi de rezervă;

Poziţia economică a SUA este consolidată de marele lor potenţial militar, cel mai ridicat din lume;

Globalizarea limbii engeleze, care este un vehicul de cultură, facilitînd expansiunea modului de viaţă american pîna şi în ţările cu vechi tradiţii;

Mediul concurenţial intern puternic

cele mai mici cheltuieli publice din G8 (32% din PIB);

La baza dezvoltării acerbe a economiei japoneze stau mai mulţi factori principali şi anume: Politica strategică a statului. În

activitatea economică a ţării este încadrată practic toată forţa de muncă. Este armonios îmbinată activitatea întreprinderilor mici tradiţionale cu întreprinderile tradiţionale mari. Statul a eliberat de impozite pe o anumită perioadă companiile care dezvoltau ramurile industriale moderne;

Prezenţa forţei de muncă disciplinată, cărturară, înalt calificată şi mai ieftină decît în ţările europene sau SUA;

Procurarea în masă a inovaţiilor tehnice (licenţe,brevete) din alte ţări dezvoltate şi introducerea lor operativă în producţie. Japonia singură şi-a creat o bază puternică de cercetări ştiinţifice şi de proiectări în domeniul industriei, ce permite de a elabora de sinestătător cele mai moderne tehnologii de producţie;

Cheltuielile minime pt întreţinerea armatei – conform constituţiei ele nu pot întrece un procent din nivelul naţional al ţării. În acest sens Japonia întotdeauna a condamnat goana înarmării pe plan global şi cheltuirea exagerată a surselor financiare pe armament;(1% din PIB)

Exportul de capital şi investirea lui în industria de extracţie a materiilor prime necesare Japoniei (în ţările din Asia de Sud-Est, America Latină, Australia, Africa);

Promovarea şi dezvoltarea sistemul naţional de învăţămînt care este unul din cele mai perfecte din lume. Încă în anii’50 Japonia a recunoscut că promovarea ştiinţei, tehnologiei şi a resurselor umane sunt indispensabile dezvoltării economice.

19

dezvoltat; Infrastructură bine dezvoltată.

Sursa: elaborat de autor

Principalii indicatori macroeconomici ai TRIADEI (2000/2009/2011)

Tabelul 8.2.1

Ţara SUA Japonia UE

Ind.mcr. 2000 2009 2011 2000 2009 2011 2000 2009 2011PIB mil.$

9 834 008

13 800 632

15 120 632

4 667 438

5 092 663

5 832 663

8 887 48317 316

62418 316 624

PIB-c.loc. $33 705 43 296 47708 36 837 40 050 46105 17 950 33 885 36144

Ritmul de creștere a PIB, %

3.1 -2.4 + 3.8 1.2 -5.2 +2.2 2.3 -4.1 +2.1

% agriculturii în PIB

1,91.1

1 1,7 1,5 1,4 2,4 1,8 1,7

% industriei în PIB

27,5 21,9 20,9 31,1 28.8 27,3 28,2 27,7 25,4

% serviciilor în PIB

70,6 77,1 78,1 67,2 69.7 71,3 69,5 71,1 72.9

Export Bunuri mil. $ 781 918

1 056 750

1 480 750

479 249580 845

822 845 2 591 7694 553

0226 465 022

Import Bunuri mil. $

1 259 300

1 605 300

1 265 300

379 511550 553

854 553 2 630 4524 833

1126 486 112

ISD Ieşiri mil. $

142 626248 074

396 074 31 558 74 699 114 699 795 250 439 584 651 584

ISD Intrări mil.$

313 997129 883

226 883 8 323 11 939 -1 758 680 729 378 388 425 388

IDU0,91 0.934

0.937 (anul 2013)

0.878 0.9090.912 (anul 2013)

0.870 –

0.810

0.916-

0.7430.920-0.743(anul 2013)

Sursa: adaptat de autor în baza datelor PNUD și UNCTAD, /www.unctad.org/manueldestatistique2012

În tabelul 8.2.1 se prezintă principalii indicatori macroeconomici din țările

Triadei. PIB/c.loc mediu din UE este devansat de SUA şi Japonia. SUA are un PIB/c.loc

de aproximativ 1,41 de ori mai mare decît cel mediu al UE. Aceasta se datorează în

special ultimelor două valuri de extindere a UE (anul 2004 și anul 2007). În urma aderării

celor 12 membri populaţia a crescut cu aproximativ 20%, în timp ce PIB-ul cu doar 5%,

ceea ce a dus la o scădere semnificativă a valorii acestui indicator.

20

Referitor la contribuția anumitor sectoare în formarea PIB-ului se observă că

ponderea este asemănătoare. Cota principală în PIB o au serviciile, între 70-80%, iar cea

mai mică pondere în PIB o deţine agricultura, între 1-2%.

Valoarea IDU a membrilor Triadei indică un nivel inalt de dezvoltare. Conform

raportului de dezvoltare umană elaborat de PNUD în martie 2013, SUA ocupă locul 3 din

187 țări analizate, iar Japonia locul 10. În fruntea topului se plasează și țări membre a UE

precum Germania, Irlanda și Suedia.

În perioda crizei financiare din 2008-2011, fiecare ţără a Triadei a reacţionat

diferit la schimbările impuse de aceasta. Dintre marile puteri ale lumii cea mai mare

scădere a PIB-ului, în 2009, a cunoscut-o Japonia cu 5,9% (după ce şi în 2008, aceasta

înregistrase o scădere de 0,7%). A doua mare scădere de 4% în 2009 a fost cea a Uniunii

Europene care a urmat unei creşteri de 0,9% în 2008. PIB-ul SUA a înregistrat o scădere

mai puţin accentuată decît cea inregistrată de UE sau Japonia. Deja în anul 2011 se

înregistrează o creștere economică pozitivă în cei trei poli economici.

3 Grupul celor 8 (G8) şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în economia mondială Grupul celor 8 (G8)

„Ne-am reunit pentru că împărţim aceleaşi convingeri şi aceleaşi responsabilităţi. Creşterea şi

stabilitatea economiilor noastre vor ajuta prosperitatea ansamblului lumii industriale şi ţările în curs de

dezvoltare… Ne-am decis să intensificăm cooperarea noastră în cadrul tuturor organizaţiilor

internaţionale”. ( Declaraţia primei reuniuni G-7 de la Rambouillet (Franţa, 17 noiembrie 1975)

Grupul celor 8 (G8) reprezintă un forum internaţional al guvernelor statelor cele mai

dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic şi militar: Canada, Franţa, Germania, Italia,

Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii.

Iniţial, reuniunile G8 au fost văzute ca un for de discuţii legate de problemele economice

existente pe plan mondial, însă, cu timpul, agenda a fost extinsă considerabil, pentru a trece de la

aspectele preponderent macroeconomice şi comerciale, la cele referitoare la securitate, mediu şi

dezvoltare.

Apariţia G8 s-a făcut din start treptat. Astfel, miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor

centrale din cele mai importante cinci ţări – Statele Unite, Japonia, Germania, Franţa şi Regatul

Unit – s-au întâlnit prima data în 1967 la Chequers, casa de la ţară a primului-ministru britanic.

Criza economică gravă ce a urmat primului şoc al petrolului din 1973 făcea necesară o colaborare

mai mare. Grupul celor cinci a decis că şefii de guvern trebuie să manifeste mai mult interes faţă

21

de situaţia economică gravă. Preşedintele Franţei, Valery Giscard d’Estaing, a fost primul care a

insistat pentru discuţii regulate la nivel înalt cu privire la problemele economice şi financiare.

Primul Summit a avut loc la Rambouillet în 1975 . Au participat reprezentanţii a

celor cinci state care formau în acel moment Grupul, respectiv Franţa, Germania, Marea

Britanie, Japonia şi Statele Unite. Pe lângă cele cinci ţări s-a alăturat şi Italia, reprezentată

de preşedintele Consiliului de miniştri, Aldo Moro, şi astfel a luat naştere G6. În 1976,

grupului i s-a alăturat şi Canada. Astfel s-a născut G7. De-abia odată cu venirea Rusiei în

acest grup, în 1998, după conferinţa de la Birmingham, putem vorbi de G8. De fapt şi

astăzi G8 este definit ca grupul celor şapte state puternic industrializate – plus Rusia.

Rusia are un potenţial economic foarte ridicat, dacă ne raportăm la resursele sale naturale

imense, la numărul şi valoarea oamenilor săi de ştiinţă. Din punctul de vedere al

potenţialului valorificat ea se află, însă, mult în urma „celor 7”. Sunt și alți indicatori net

inferiori celorlalte țări din acest grup şi anume:

inflaţia, al cărei ritm de creştere este cel mai ridicat printre statele membre

G8;

sectorul bancar, în mare măsură dependent de împrumuturile din afară şi

care înregistrează o lipsă acută de lichidităţi;

sectorul metalurgic, ale cărui produse sunt exportate masiv în străinătate;

domeniul înaltelor tehnologii, unde, fără ajutorul Occidentului, Rusia nu

poate afişa performanţe pe măsura unei mari puteri economice.

Se poate spune că acceptarea sa în acest grup s-a făcut în special, din considerente

de ordin politico-militar.

Scopul urmărit de G8 este coordonarea politicilor macroeconomice şi, în mod

special, a politicii ratelor de schimb între ţările respective. Ţările membre ale grupului

sunt cele mai puternice din lume, ele fiind statele care determină raporturile de forţe pe

plan internaţional şi ordinea economică mondială. Influenţa acestor mari puteri la nivel

global este demonstrată prin ponderea impunătoare pe care o au în economia mondială:

(pentru anul 2011)

12% din populaţia globului ;

51% din PIB - ul global (29.665.372 mil.$);

49% din producţia mondială;

22

62% din cheltuielile militare mondiale;

Cele cinci principii pe care se bazează G8 sunt:

disciplina fiscală (constînd în echilibrul bugetar şi scăderea taxelor);

liberalizarea financiară (rate fixe pe piaţa capitalurilor);

liberalizarea comercială (suprimarea protecţiilor vamale; deschiderea totală a

economiilor la investiţiile directe; privatizarea ansamblului întreprinderilor);

dereglementarea (eliminarea tuturor obstacolelor din domeniul concurenţei);

protecţia drepturilor de proprietate intelectuală ale firmelor multinaţionale.

Supremaţia economică a G8 în economia mondială este demonstrată prin

indicatorii săi macroeconomici impunători. [vezi tabelul 8.3.1]

Principalii indicatori macroeconomici ai G8

Tabelul 8.3.1

Ţara SUA Japonia Germania Franţa Marea

Britanie

Italia Canada Rusia

Ind.mcr.PIB*mil.$

2011 15120717 5832184 3572727 2775142 2419136 2189887 1738953 1841119

2009 13 800 632 5 092 663 3 338 152 2 676 120 2 177 503 2 117 314

1 338 791 1 241 511

1990 5 789 487 3 018 271 1 714 442 1 246 906 1 006 803 1 133 465

582 735 -

PIB-c.loc.* $

2011 47708 46105 43484 42613 38618 36025 50625 12890

2009 43 296 40 050 40 627 41 620 35 237 35 365 39 876 8 813

1990 22 397 24 501 21 583 21 374 17 525 19 886 21 037 -

Ritmul de creștere a PIB, %

2011 1,8 -0,8 3 1,7 0,9 0,4 2,4 4,3

2009 -2.4 -5.2 -5.0 -2.3 -4.9 -5.1 -2.6 -7.9

1990 3.8 1.0 1.8 2.2 3.4 1.7 3.7 -2.6

Export mil. $

2011 1480410 822564 1470307 595269 502465 522481 451722 521968

2009 1 056 750 580 845 1 116 770 474 500 350 433 403 022 316 043 303 388

1990 393 592 287 581 410 104 217 265 185 268 170 486 127 629 -

Import mil. $

2011 2265890 854073 1252261 712902 673164 556720 452228 354549

2009 1 605 300 550 553 928 124 550 272 479 097 408 718 329 904 210 984

1990 516 987 235 368 346 153 240 753 224 412 181 968 123 244 -

ISD Ieşiri mil . $

2011 396656 114353 54368 90146 107086 47210 49569 67283

2009 248 074 74 699 62 705 147 161 18 463 43 918 38 832 46 057

1990 30 982 50 775 24 235 36 233 17 948 7 614 5 237 -

ISD Intrări mil . $

2011 226937 -1758 40402 40945 53949 29059 40932 52878

2009 129 883 11 939 35 606 59 628 45 676 30 538 18 657 38 722

1990 48 422 1 806 2 962 15 629 30 461 6 345 7 582 -

23

Sursa: adaptat de autor în baza datelor UNCTAD, /www.unctad.org/manueldestatistique2012 Conform datelor reflectate în tabel, aceste state deţin supremaţia în lume la nivel

socio-economic. Ele ocupă locurile de frunte în topul celor mai mari investitori de capital

şi celor mai mari exportatori de bunuri şi servicii.

Analizînd în evoluție indicatorii, se observă o creștere continuă a acestora pînă în

momentul apariției crizei economico-financiare din perioada anilor 2008-2011.

Agravarea acestui fenomen îl observăm în micșorarea volumului investițiilor străine

directe și a fluxului comercial internațional, inclusiv în țările membre G8. Produsul Intern

Brut s-a diminuat puternic în anul 2009, doar în anul 2011se înregistrează o ușoară

creștere economică. Cele mai pozitive trenduri se înregistrează în Rusia și Canada, PIB-

ul/c.loc crescînd spectaculos în aceste state, în timp ce economia Japoniei, Franței și

Italiei rămîne fragilă și își revine mai greu de pe urma crizei economice. Cauzele

principale sînt criza datoriilor suverane din Zona Euro și cutremurul, valului tsunami,

criza nucleare care au lovit Japonia la 11 martie 2011.

Summit-urile G8 din perioada 2002-2012Tabelul 8.3.2

Camp David - Canada 18-19 mai 2012Deauville - Franța 26-27 Mai 2011Muskoka - Canada 25-26 Iunie 2010L'Aquila - Italia 8-10 Iulie 2009Hokkaido Toyako - Japonia 7-9 Iulie 2008Heiligendamm - Germania 6-8 Iunie 2007St Petersburg - Rusia 15-17 Iulie 2006Gleneagles, Scotland – Marea Britanie 6-8 Iulie 2005Sea Island, Georgia - SUA 8-10 Iunie 2004Evian - Franța 1-3 Iunie 2003Kananaskis - Canada 26-27 Iunie 2002Sursa: http://www.canadainternational.gc.ca/g8/summit-sommet/past-passe.aspx

Președinția grupului este deținută prin rotație de fiecare membru, pentru un

mandat de un an care începe la 1 ianuarie.Țara care deține presedinția grupului

organizează o serie de reuniuni ministeriale care culminează, la jumatatea anului, cu un

summit la care iau parte șefii de stat și de guvern. G8 se reunește pentru a discuta

probleme economice și politice majore cu care se confruntă membrii săi și comunitatea

internațională. Probleme de management macroeconomic, comerț internațional și relațiile

cu țările în curs de dezvoltare, energia și terorismul sunt, de asemenea, discutate la

24

reuniunile forumului. În același timp, grupul G8 abordează teme precum forța de muncă

și circulația informației, fenomene globale precum poluarea, infracționalitatea, securitate

regională, controlul armelor și drepturile omului.

Rolul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în economia mondială

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) s-a format oficial

la 30 septembrie 1961 şi are sediul la Paris, Franţa. Inițial din organizație făceau parte 19

state, în prezent OCDE numără 34 de ţări-membre dezvoltate. [vezi tabelul 8.3.2]

Misiunea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este de a

promova politici care au drept scop îmbunătățirea situație economice și a bunăstării

sociale la nivel mondial.

Valorile de bază ale OCDE sînt:

Obiectivitate – Prezintă cercetări, studii și recomandări obiective;

Deschiderea - Încurajează dezbaterile și înțelegerile reciproce cu privire la

aspectele cheie ale lumii;

Etica – Credibilitatea organizației se bazează pe încredere, integritate și

transparență.[15]

Structura organizatorică a OCDE:

1. Consiliul - este organul de conducere al organizației. Se compune din câte un

reprezentant din fiecare stat membru, plus un reprezentant al Comisiei Europene.

Consiliul se întrunește periodic la nivelul reprezentanților permanenți la OCDE, și adopta

decizii prin consens. Aceste întâlniri sunt prezidate de secretarul general al OCDE. O

dată pe an, Consiliul OCDE se întrunește la nivel ministerial pentru a discuta despre

problemele majore a momentului și de a stabilit prioritățile pentru activitatea

Organizației.

2. Comitetele - reprezentanții a celor 34 de țări membre se întâlnesc în comitetele de

specialitate pentru a discuta și a analiza progresele înregistrate în domeniile cum ar fi

economie, comerț, știință, ocuparea forței de muncă, educație sau piețele

financiare.OCDE are aproximativ 250 de comitete, grupuri de lucru și grupuri de experți.

25

3. Secretariatul - secretariatul, cu sediul la Paris, are aproximativ 2.500 de agenți care

contribuie la activitatea comitetelor și desfășoară activitatea în conformitate cu prioritățile

stabilite de Consiliul OCDE. Personalul secretariatului include economiști, juriști, oameni

de știință și alți specialiști. Din anul 2006 pînă în prezent secretarul general al OCDE este

mexicanul Angel Gurria.

OCDE colaborează şi cu alte 100 de state cum ar fi Brazilia, China, Rusia şi unele

state din Africa. În luna decembrie 2008 au început negocierile cu privire la aderarea

Estoniei, Rusiei, Sloveniei, Israelului şi Chili la OCDE, iar în anul 2010, aceste țări, cu

excepția Rusiei au devenit membri oficiali.

Ţările membre OCDETabelul 8.3.2

Ţara Anul aderarii Contribuţiile țărilor membri la bugetul OCDE ,

%/ 20121. Germania 27 septembrie 1961 8,22. Australia 7 iunie 1971 2.43. Austria 29 septembrie 1961 1.34. Belgia 13 septembrie 1961 1.55.Canada 10 aprilie 1971 3.86. Coreea 12 decembrie 1996 2.7

7.Danemarca 30 mai 1961 1.18. Spania 3 august 1961 3.99. SUA 12 aprilie 1961 21,9

10.Finlanda 28 ianuarie 1961 0.911. Franţa 7 august 1971 6,212. Grecia 27 septembrie 1961 1.1

13. Ungaria 7 mai 1996 0.514. Islanda 5 iunie 1961 0.215. Irlanda 17 august 1961 0.916. Italia 29 martie 1962 5.5

17. Japonia 28 aprilie 1964 12,618.Luxemburg 7 decembrie 1961 0.3

19. Mexic 18 mai 1994 2.620. Norvegia 4 iulie 1961 1.4

21. Noua Zelanda 29 mai 1973 0.622. Olanda 13 novembre 1961 2.223. Polonia 22 noiembrie1996 1.2

24. Portugalia 4 august 1961 0.825. Slovacia 14 decembrie 2000 0.3

26

26. Cehia 21 decembrie 1995 0.627. Marea Britanie 2 mai 1961 7.1

28. Suedia 28 septembrie 1961 1.529 Elvetia 28 septembrie 1961 1.630. Turcia 2 august 1961 1.231. Chili 7 mai 2010 1,432. Israel 7 septembrie 2010 1,4

33. Slovenia 21 iulie 2010 1,434. Estonia 9 decembrie 2010 1,4

Sursa : www.ocde.org

OCDE este o organizaţie importantă la nivel global care publică anual cîte 250 de

articole, rapoarte, studii etc. Limbile oficiale ale acestei organizaţii sunt engleza şi

franceza, ea include 2500 de agenţi secretariali, iar Secretarul General al OCDE este

Angel Gurria.

Scopurile OCDE sunt multiple, printre care:

Promovarea unei creşteri economice durabile;

Creşterea nivelului de viaţă;

Menţinerea stabilităţii financiare;

Susţinerea economică a ţărilor nemembre;

Contribuţia la creşterea şi dezvoltarea comerţului mondial;

Îndemnul către societatea civilă să profite din plin de avantajele pe care le oferă

globalizarea.

În afară de analizele și propunerile în domeniul economic, OCDE este o sursă

impresionantă de date statistice în plan economic şi social. Baza de date statistice a

organizaţiei dispune de informaţie şi din alte domenii cum ar fi conturile naţionale,

schimburi comerciale, migraţiune, educaţie, agricultură, energie şi sănătate. În afară de

colectarea datelor statistice, OCDE studiază, analizează şi previzionează evoluţia

economică a ţărilor membre.

OCDE elaborează instrumente, decizii şi recomandări recunoscute la nivel

internaţional pentru a promova noi reguli de joc în numeroase domenii cum ar fi lupta

contra corupţiei în tranzacţiile comerciale internaţionale, politica de informare şi de

comunicare, fiscalitatea şi mediul. OCDE încearcă din răsputeri să înţeleagă şi să ajute

27

guvernele să răspundă la noi provocări precum dezvoltarea durabilă, comerţul electronic

şi biotehnologia.

De asemenea, organizaţia îşi extinde relaţiile cu societatea civilă. Preocupată mai

întâi de relaţiile de afaceri şi de muncă, aceasta s-a lărgit pînă a cuprinde un număr destul

de mare de organizaţii non-guvernamentale.

Importanţa globală pe care o are OCDE în economia mondială este demonstrată

prin următoarele date (pentru anul 2012):

69,4 % din PIB mondial (USD)

60,4 % din comerţul internaţional

18 % din populaţia mondială

95,9 % din ajutorul public pentru dezvoltarea lumii

44,9 % din emisiile mondiale de CO2

45,7 % din producţia mondială de energie

56,2 % din consumul mondial de electricitate

Bugetul OCDE pe anul 2008 a constituit 342,9 milioane euro, în anul 2009,

acesta a fost stabilit la 303 milioane euro, în 2010 acesta a constituit 328 milioane euro,

iar pentru anul 2012 a fost stabilit un buget de 347 milioane euro

În concluzie se poate de menţionat că prin deciziile oficiale şi neoficiale luate de

ţările dezvoltate în cadrul summit-urilor anuale, este evident că Grupul G8 și organizația

OCDE influenţează evoluţiile economice şi financiare din propriile țări precum și din

ţările satelit.

28

Economia ţărilor în curs de dezvoltare: diversitate şi probleme structurale

1 Trăsăturile specifice şi potenţialul economic al ţărilor în curs de dezvoltare

Una din caracteristicile economiei mondiale contemporane este faptul că majoritatea

ţărilor lumii o formează cele cu economii în dezvoltare. Aceste ţări sunt în număr de

peste 150 şi reprezintă cel mai numeros, dar şi cel mai diversificat grup de state. Alături

de ţări foarte sărace se întîlnesc ţări mult mai bogate, care tind la statutul de ţară

dezvoltată.

Ele au o serie de trăsături comune şi anume: nivelul foarte scăzut al venitului pe

locuitor, procentul scăzut de angajare a forţei de muncă în industria prelucrătoare, nivelul

productivității redus în toate sectoarele, inclusiv în agricultură, exportul orientat în cea

mai mare măsură pe produse primare.

În țările în curs de dezvoltare louiesc 75% din populaţia mondială, se produce

26% din PIB - ul mondial, 30% din producţia agricolă mondială, comerțul exterior

constituie 15% din comerţul mondial, și le revin 18% din fluxul investiţiilor străine de

intrare.

În prezent ţările în curs de dezvoltare se află în plin proces de transformări

sistematice, parcurgînd unele un drum mai lung, altele mai scurt, spre stadiul superior de

dezvoltare a unei economii bazată pe factori de producţie și investiții.

Majoritatea acestora s-au format odată cu desfiinţarea imperiilor coloniale. În

economiile lor predomină sectorul primar şi cel agricol. Sectorul industrial şi de servicii

sunt slab dezvoltate, sau inegal repartizate pe teritoriul ţării respective. Majoritatea

populaţiei acestor ţări locuieşte în mediul rural. Accesul la educaţie, sănătate, informaţie

e limitat şi relativ redus.

Principalii indicatori macroeconomici care caracterizează nivelul de dezvoltare a

ţărilor în curs de dezvoltare se regăsesc în tabelul de mai jos.

29

Principalii indicatori macroeconomici ai ţărilor în curs de dezvoltare

(1990/2009/2011)Tabelul 9.1.1

Ţara PIB*mil.$ PIB-c.loc.* $ Ritmul de creștere a PIB

Export Bunuri mil. $ Import Bunuri mil. $ ISD Ieşiri mil. . $ ISD Intrări mil. . $

Ind.mcr.

1990 2009 2011 1990 2009 2011 1990

2009

2011

1990 2009

2011 1990 2009

2011 1990 2009 2011 1990 2009 2011

ŢCD cu venituri înalte

1 324 286

7 771 713

6944328

5 198

13 073 15189

4.1 -1.5

4,6 458 097

2 087 791

3655246

396 461

1 836 997

3176891

8 873 147 996

270763 17 888 200 049

332983

ŢCD cu venituri medii

1 374 323

4 515 717

4340644

2 136

5 315 5674 3.3 -0.5

6,5 208 268

971 983

3069065

232 085

1 035 127

2969496

1 742 14 037

86858 9 430 97 310 257223

ŢCD cu venituri joase

1 258 196

4 318 37

9

4227062

397 1 823 1431 6.8 6.8 5,9 18134 1 848 541

1061602

176 439

1 750 173

1174192

1 293 67 125

26132 7 778 180 990

94193

ŢCD exportatoare de petrol

552 802

2 261 561

2705310

1 712

4 565 6681 3.0 1.5 3,6 195 765

895 452

1442963

112 043

627 673

717760 35 24 536

22784 1 677 85 986 42148

Ţările Emergente

1 578 423

4 836 938

6886388

3 575

8 620 11996

4.1 6.4 3,9 333 426

1 662 280

2546430

329 111

1 482 871

2379762

9 551 40 847

105581 19 010 93 612 207229

Noile State Industrializate

854 615

2 748 403

3774507

2 207

5 493 7266 7.1 8.5 4,1 354 429

1 620 990

2406384

365 082

1 487 453

2312221

11 070 89 853

173627 17 767 88 060 191564

Ţările subdezvoltate

153 354

507 776

698346293 614

821 4.9 4.6 3,519677 125

924

199403 25406 143 

182

207500-12 581

3270578 27971

15011

Sursa: adaptat de autor în baza datelor UNCTAD

Pe parcursul a douăzeci de ani, indicatorii economici au evoluat diferit de la ţară

la ţară, însă fără îndoială, aceste state au înregistrat succese remarcabile la nivel de

creștere economică. În perioada anilor 1990-2009 PIB-ul în aceste ţări a crescut

aproximativ de 7 ori. Creşterea înregistrată de ţările în curs de dezvoltare a fost

impulsionată de veniturile crescute din exporturi, de un val de investiţii străine directe și

de remiteri mari din străinătate. Ponderea exporturilor din cadrul PIB-ului ţărilor în curs

de dezvoltare a crescut de la 29%, în 2000, la 41 în 2009. Totodată, fluxul de investiţii

străine directe în ţările în curs de dezvoltare a crescut, numai în 2007, fluxurile de capital

net către ţările în curs de dezvoltare au crescut de la 269 miliarde de $, la cifra record de

1 trilion de $.

În anii 2009-2011, criza economică financiară a atins puternic și economia țărilor

în curs de dezvoltare, prin diminuarea nivelului exporturilor, micșorarea preţurilor,

scăderea cererii pe pieţele interne, diminuarea mărimii remiterilor scăzute şi investiţiilor

străine, acces redus la finanţare şi venituri din ce în ce mai mici. Ritmul de creştere al

ţărilor în curs de dezvoltare a scăzut la 1,8% în 2010, de la o medie de 8,1% în anii 2000-

2007, conform datelor oferite de FMI.

Trăsături specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare sunt:

30

ritm de creştere economică mediu şi o productivitate a muncii joasă;

indicatori macroeconomici medii şi mici;

dezvoltare instituţională slabă;

instabilitate macroeconomică și politică, ceea ce duce la un climat investiţional

nefavorabil;

sector financiar slab dezvoltat, ca consecinţă a penuriei de resurse financiare;

venituri scăzute și distribuția inegală a veniturilor;

nu există o corelaţie strînsă între creşterea PIB/c.loc şi nivelul investiţiilor. De

exemplu în unele ţări din Africa, creşterea anuală a PIB/c.loc este de 0.2%, în

timp ce a investiţiilor de 15-16%, iar în India PIB/c.loc – 1.9%, pe cînd rata

investiţiilor 23%;

ponderea înaltă a agriculturii în PIB;

piaţa internă cu greu stimulează activitatea economică; infrastructură slab

dezvoltată, în unele ţări practic inexistentă;

posibilităţi minime de angajare a populaţiei în activităţi economice;

cota mică a comerţului exterior în comerţul mondial;

unele ţări în curs de dezvoltare se confruntă cu datorii externe foarte mari;

dependenţa înaltă faţă de exterior;

nivelul înalt al săraciei;

grad de alfabetizare redus;

speranţa de viaţă este între 50 şi 70 de ani.

2 Diversitatea şi principalele tipuri de ţări în curs de dezvoltare 

2.1 Noile ţări industrializate şi ţările emergente din Asia şi America Latina

În anii 90 patru ţări asiatice prin politici bine dirijate au asigurat o creștere

economică remarcabilă fiind numite „Dragoni asiatici” (Coreea de Sud, Singapore, Hong

Kong şi Taiwan) sau „Miracolul asiatic". Statele respective mai sînt numite în literatura

de specialitate și Noile țări industrializate asiatice din primul val. Trei din ele au

populaţie predominant chineză și toate au ieşire la mare (insule sau peninsule). La

începutul anilor 1960, unele dintre aceste ţări erau la un stadiu de dezvoltare economică

similar ţărilor africane, care, în mare parte, au rămas la acelaşi nivel. Noile state

31

industrilizate din Asia au beneficiat însa din plin de o populaţie în general mai bine

educată, acces mai uşor la pieţele internaţionale prin utilizarea unei strategii de comerţ

axată pe promovarea exporturilor precum şi pe atragerea investiţiilor străine directe care

au stimulat creşterea economică.

Alături de cei patru "Dragoni asiatici", pe scena economică mondială şi-au făcut

apariţia şi cei patru "Tigri asiatici", respectiv Indonezia, Filipine, Tailanda şi Malaysia. Ei

sînt numiți și Noile state industrializate asiatice din al doilea val. "Tigrii" ca şi "Dragonii"

şi-au bazat modelul de reuşită economică pe investiţiile masive făcute de Japonia, SUA,

Canada şi Uniunea Europeană.

În afară de aceste opt țări, un ritm înalt al creșterii economice l-au înregistrat și alte

state. Acestea sînt numite state emergente. Țările emergente sînt considerate economiile

cu creștere rapidă într-un termen foarte scurt. Van Agtmael, cel care a inventat conceptul

de țară emergentă și preşedintele fondului de investiţii Emerging Markets Management,

consideră emergente statele care au un bun potenţial de creştere economică și a cărui

economie reprezintă cel puţin 1% din PIB-ul mondial. Astfel de țări sunt în Asia: China,

India, Indonezia, Malaezia, Vietnam şi Filipine; în America Latină: Argentina, Brazilia,

Chile, Columbia, Mexic, Peru, Venezuela; în Africa şi Orientul Mijlociu: Turcia, Israel,

Maroc, Arabia Saudită, Africa de Sud; în Europa: Rusia, Cehia, Polonia şi Estonia.

Trăsăturile distinctive ale ţărilor emergente sunt următoarele :

Creștere economică susținută și rapidă. În două treimi din ele PIB-ul creşte cu 5-

9%, campionul mondial fiind China cu 10%. Țările emergente din Asia

înregistrează un ritm de creștere economică de 8% în medie, faţă de țările

emergente din America Latină, cu o creștere economică de 3- 4%;

Indicele ridicat de creştere a producţiei industriale, între 5-15%;

Țări cu mari rezerve financiare;

Investiţii masive în cercetare şi dezvoltare, în educaţie şi în formarea solidă a

profesioniştilor în toate ramurile economieie, în special în industrie;

Apariția și creșterea numărului corporaţiilor multinaţionale din țările emergente.

Cele mai importante companii transnaționale aparțin Chinei, Braziliei și Indiei.

Spre exemplu:

32

- Compania Tata Motors din Grupul Tata, cel mai mare conglomerat industrial al

Indiei, a lansat un automobil pentru cîştigarea pieţei Sud-Estului asiatic, cu

preţul modest de 2500 dolari;

- Compania Ranbaxy, una dintre cele mai mari firme din lume în materie de

medicamente;

- Compania Tata Consulting Services, importantă pe piaţa mondială a

informaticii;

- Compania mexicană Cemex, una din cei mai importanți producătri de ciment

din lume;

- Companiile din Hong Kong controlează jumătate din piaţa mondială de

motoare electrice mici;

- Grupul chinez Hisense vinde în prezent circa 10 milioane de aparate TV, 3

milioane de aparate de aer condiţionat (vândute bine în Franţa) şi are fabrici în

Algeria, Uruguay, Iran, Pakistan şi Africa de Sud.

Atractivitatea ţărilor emergente pentru investiţiile străine directe. Pieţele

emergente oferă o serie de motive importante pentru care investitorii adoptă o

strategie pozitivă pe termen lung. Motivele acestei atractivităţi sunt:

a. Creştere economică pozitivă, inclusiv în perioada crizei financiare din 2008-2011. În

țările emergente creșterea PIB-ului a fost între 3-9% pentru această perioadă, pe cînd în

ţările dezvoltate această creştere a ajuns la 2%;

b. Comerţ exterior diversificat, multe dintre ele exportînd bunuri către pieţe noi şi

diminuînd, astfel, dependenţa lor faţă de SUA;

c. Sectorul serviciilor se dezvoltă din ce în ce mai puternic, în special în India şi China.

În concluzie se constată că ţările emergente vor schimba cît de curînd cursul

economiei mondiale. Laureatul Premiului Nobel, profesorul american Robert Fogel

menţionează că în anul 2040 trei ţări mari asiatice vor reprezenta 54% din PIB-ul

mondial: China (40%), India (12%), Japonia (2%), la care se adaugă cu 12% şase ţări

emergente asiatice: Singapore, Malaysia, Thailanda, Hong Kong, Coreea de Sud şi

Taiwan. Ceea ce face un total asiatic de 66%, adică 2/3 din PIB-ul mondial.

Țările emergente din America Latină sau Pumele sud-americane

33

Țările Americii Latine sînt considerate o lume a contrastelor şi a inegalităţilor, de altfel

istoric vorbind regiunea Americii Latine a fost una în care a existat o inegalitate enormă, care s-a

menţinut până în zilele noastre în ciuda diverselor programe de eradicare a sărăciei şi de

dezvoltare economică şi socială. Cu toate acestea, datorită reformelor din ultimele decenii,

numeroase state latino-americane şi-au redus datoriile externe, au redus substanţial inflaţia pînă la

niveluri comparabile cu cele ale statelor dezvoltate şi şi-au sporit rezervele internaţionale, care să

le servească drept tampon împotriva şocurilor internaţionale.

Din 1991 până în 1998, ţările Americii Latine au adoptat și implimentat un șir de

reforme economice, dar începînd cu 1998 au cunoscut un crash teribil. La sfârşitul lui

2001, aceste state aveau datorii imense, monedele naţionale se prăbuşise şi majoritatea

oamenilor trăiau sub nivelul sărăciei. Pentru a înlătura consecințele negative, guvernele

din țările Americii Latine au elaborat un șir de politici macroeconomice ce au garantat

stabilitatea economiilor din regiune.

Factorii creșterii economice în țările Americii Latine sînt:

Resurse naturale imense;

Piață largă de desfacere;

Relații economice prospere cu țările Asiei de Sud Est;

Investiții masive din America de Nord;

Participarea activă în comerțul mondial.

Cea mai importantă țară din America Latină este Brazilia. Brazilia a evoluat rapid

spre modernizare și reducerea rolului statului în economie, adoptînd un regim de

schimburi comerciale deschis și privatizînd majoritatea companiilor de stat. Baza creşterii

economice în Brazilia în ultimii zece ani a constituit-o resursele bogate de materii prime.

Sectorul de petrol şi gaze are un potenţial imens, în urma descoperirii recente a unor

zăcăminte de petrol de mare adâncime. Se estimează că exploatarea acestora va spori

numărul locurilor de muncă şi va atrage investiţii în cercetare şi dezvoltare în domeniul

explorării şi producţiei de petrol şi gaze, având un impact pozitiv asupra altor industrii

precum cea prelucrătoare. În prezent, Brazilia este considerată a doua mare economie

emergentă a lumii (după China), trecînd rapid peste recesiunea din 2009, în 2010

înregistrând un ritm de creştere a PIB de 7,5%. PIB-ul Braziliei l-a devansat în 2010 pe

cel al Italiei, iar în anul 2011 şi pe cel al Marii Britanii, ceea ce a propulsat-o pe locul al

şaselea în ierarhia statelor lumii în funcţie de acest indicator. Conform previziunilor

34

oferite de FMI, pînă în anul 2017 Brazilia se va plasa pe locul al cincilea, după SUA,

China, Japon ia şi Germania. Cu toate acestea, în anul 2011 și 2012, Brazilia a înregistrat

o încetinire pronunţată a ritmului de creştere a PIB-ului, 2,7% și respectiv 1.3%. Pentru

2013, specialiştii FMI prognozează pentru Brazilia un ritm de creştere economică de 4%,

iar pentru 2014, de 4,4%.

2.2 Un nou pol de dezvoltare economică – BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud)

În anul 2006, miniştrii de Externe ai Braziliei, Rusiei, Indiei şi Chinei s-au întâlnit

la New York pentru a pune prima cărămidă a unui pact politic, economic şi cultural al

celor patru naţiuni. Prima întâlnire la cel mai înalt nivel a avut loc în 2009, la

Ekaterinburg, în Munţii Ural. Patru ani mai târziu, a fost primită în rândurile organizaţiei

şi Republica Africa de Sud, atât pentru resurse, cât şi pentru poziţia geografică. Dacă în

formatul iniţial acronimul membrilor - BRIC - sugera cuvântul care în engleză înseamnă

„cărămidă” (corect ortografiat, „brick”), odată cu joncțiunea „S”-ului (de la Sud-Africa),

ar însemna mai multe „cărămizi”, pentru a construi un „zid” care să protejeze interesele

puterilor emergente BRICS în faţa triadei financiar-economice formate din SUA, UE şi

Japonia.

Totodată, BRICS este un acronim atribuit de compania de analiza financiară

Goldman Sachs, semnificînd prima literă din denumirea fiecării țări membri. În acest

context, au existat şi alte abrevieri. Se vorbea în paralel de BRIMC (incluzînd, pe lîngă

Brazilia, Rusia, India, China şi Mexicul) sau doar de troika RIC (Rusia, India şi China),

excluzînd Brazilia.

Țările BRICS sunt prezente în organizații regionale și internaționale și joacă

roluri cheie în plan regional. Spre exemplu, la nivel internațional, China și Rusia sunt

membri permanenți în Consiliul de Securitate al ONU, toate cele cinci țări BRICS sunt

membri ale OMC, G-20, FMI și țări candidate la aderarea la OCDE. Brazilia face parte

din Uniunea Națiunilor Sud-Americane (UNASUR) și Piața Comună a Sudului

(MERCOSUR). Rusia este membru al Comunității Statelor Independente, al Organizației

Tratatului de Securitate Colectivă și al Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan.

Totodată, Rusia și China sunt membri ai Organizației de Cooperare de la Shanghai și ai

Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific. Republica Africa de Sud este membru

35

al Uniunii Africane și al Comunității de Dezvoltare Sud-Africane. La rîndul său, India

este membru al Asociației Sud-Asiatice pentru Cooperare Regională.

BRIC este organizaţia ţărilor cu ritm rapid de dezvoltare. În cadrul reuniunilor,

Rusia a reiterat ideea reformării sistemului financiar mondial şi creării unei noi valute de

rezervă, însă China a reuşit să se impună ca lider al acestei organizaţii.

Din punct de vedere economic, grupul BRICS este eterogen. Brazilia dispune, pe

de-o parte, de o industrie puternică şi pe de alta, deţine resurse enorme. India se află de

asemenea în plină ascensiune, mizînd pe un puternic sector al serviciilor. Rusia însă, nu-

şi valorifică eficient potenţialul economic, axându-se aproape exclusiv pe exploatarea

resurselor. În plus, Rusia suferă cel mai puternic dintre statele BRICS de pe urma crizei

din zona euro, deoarece afacerile cu petrol şi gaz depind în mare măsură de cererea

existentă în UE, iar Africa de Sud se află într-o situaţie dificilă, fiindcă mediul regional

este complicat şi instabil.

Datele economice arată că ţările membre BRICS acoperă 21% din PIB-ul mondial şi

43% din populaţia globului, mai exact, 15 trilioane de dolari şi 3 miliarde de cetăţeni.

Brazilia are un PIB total de 2,414 trilioane de dolari în 2011 și este a 7-a economie

mondială. Ea este deficitară la capitolul comerţ internaţional şi în același an a avut o

creştere economică de 2,7%. PIB-ul/c.loc este 12.000$ , ocupînd locul 75 pe glob. Rusia

se află pe locul 9 în rândul economiilor lumii, cu un PIB de 1,953 trilioane de dolari. Este

al 8-lea exportator mondial de gaze naturale, iar PIB-ul/c.loc. constituie 12.890$, ocupînd

locul 46 pe glob. India, cu o populaţie de 1,24 miliarde, areun PIB de 1,946 trilioane de

dolari. PIB-ul/c.loc. este 1566$, poziționîndu-se pe locul 126 pe glob. China, lider

informal al grupului, are un PIB de 7,25 trilioane de dolari pentru anul 2011, ocupă

poziția a doua pe glob, după SUA. FMI a estimat creşterea economică a Chinei la 8,2%

în 2013. Este cea mai populată ţară a planetei, cu 1,34 miliarde de locuitori, iar

PIB-ul/c.loc. este 5100$, locul 94 pe glob. Africa de Sud este cea mai mică dintre

economiile BRICS, cu un PIB de 408 de miliarde de dolari (locul 28), la o populaţie de

50,5 milioane de locuitori și cu un PIB-ul/c.loc. De 8094 $, locul 79 pe glob.

Principalii indicatori macroeconomici ai ţărilor BRIC

Tabelul 9.2.2.

36

Ţara Brazilia Rusia India China Africa de Sud

Ind.mcr. 1990 2009 2011 1990 2009 2011 1990 2009 2011 1990

2009 2011 1990 2009 2011

PIB mil.$ 478 575

1 530 580

2414170 - 1 241 511 1841119 326 796

1 231 788

1944068

404 494

5699911

7062848

112014 282754 408439

PIB-c.loc. $ 3200 7900 12276 - 8 813 12890 379 1028 1566 361 3553 5241 3044 5683 8094

Creştere economică %

2.9 -0.2 2,7 -2.6 -7.9 4,3 6.3 5.7 6,8 9.9 8.7 9,2 2,7 -1,7 3,1

Export mil. $

31 414 152 995

256040 - 303 388 521968 17 969

162 621

302644 62

091

1 201

790

189918

0

23753 66542 102858

Import mil. $

22 522 133 553

236960 - 210 984 354549 23 580

249 585

463781 53

345

1 004

170

174285

0

18606 75647 122418

ISD Ieşiri mil. . $

625 -10 084

-1029 - 46 057 67283 6 14 897

14752 830 48000 65117 27 1151 -635

ISD Intrări mil. . $

989 25 949 66660 - 38 722 52878 237 34 613

31554 3

487

95 000 123985 -78 5365 5807

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor UNCTAD, /www.unctad.org/manueldestatistique2012

Din datele expuse în tabel, se constată că între 2003 şi 2008, economiile Braziliei,

Rusiei, Indiei, Chinei şi Africii de Sud au crescut în medie cu opt la sută pe an. Atunci când

criza financiară ameninţa să se extindă din ţările vestice în întreaga lume, statele BRICS au

intervenit, salvând economia mondială de o recesiune profundă. Cu toate acestea, indicatorii

macroeconomici ai BRICS sunt încă modeşti, dar promiţători. Pe fonul crizei financiare

din 2008-2010 acestea sunt printre puţinele state care au avut o creştere economică

pozitivă. Aceasta le-a permis şi mai mult să se afirme pe plan internaţional.

2.4 Economia ţărilor exportatoare de petrol – OPEC

O.P.E.C. sau Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol este o organizaţie

interguvernamentală permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile țărilor

membre în domeniul petrolului, în vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile

pentru producători.

Organizaţia are 12 state membre:

Africa:

Algeria (iulie 1969)

Angola (1 ianuarie 2007)

Libia (decembrie 1962)

Nigeria (iulie 1971)

Orientul mijlociu:

Irac (septembrie 1960)

37

Iran (septembrie 1960)

Kuwait (septembrie 1960)

Qatar (decembrie 1961)

Arabia Saudit ă (septembrie 1960)

Emiratele Arabe Unite (noiembrie 1967)

America de Sud:

Venezuela (septembrie 1960)

Asia de Sud Est:

Indonezia (decembrie 1962-2008)

În mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, s-a retras din

OPEC. Indonezia a înregistrat o scădere a producţiei de petrol începand cu anul 1995,

devenind importator net. Statele candidate la poziţia de viitori membri ai organizaţiei

sunt: Norvegia, Bolivia, Mexic, Siria, Sudan. Ideea formării acestei organizaţii datează

din anii ’60, când companiile monopoliste au luat măsuri de scădere la jumătate a preţului

petrolului brut exportat de ţările producătoare. Acest lucru a dus la pagube materiale

semnificative în economiile ţărilor producătoare, care au fost obligate să se gîndească la

noi modalităţi de asigurare a intereselor lor şi de prevenire a pierderii surselor lor de

venit.

În luna septembrie a anului 1960, Irak-ul a invitat la Bagdad o serie de ţări

producătoare de petrol, printre care Venezuela, Iran, Arabia Saudită si Kuwait. Astfel s-a

format o organizație cu scopul apărării intereselor producătorilor de petrol, Organizatia

Statelor Exportatoare de Petrol – O.P.E.C, cu sediul central în Viena, Austria.

Scopurile principale ale organizaţiei conform statutului ei, sunt:

identificarea unor modalităţi comune pentru apărarea intereselor statelor membre;

garantarea stabilității preţurilor la țiței pe pieţele petroliere internaţionale în

vederea eliminării fluctuaţiilor dăunătoare şi inutile;

apărarea intereselor statelor producătoare de petrol şi necesităţii asigurării pentru

acestea venituri stabile;

asigurarea continuă cu petrol a țărilor consumatoare şi o distribuire corectăda

capitalului pentru investitorii din industria petrolieră.

38

Influenţa O.P.E.C. pe piaţa mondială a țițeiului nu a fost întotdeauna una de

stabilitate. Ea a alarmat lumea favorizînd inflația atât în ţările în curs de dezvoltare, cît şi

în cele dezvoltate prin folosirea „armei petrolului” în perioada criza petrolului din 1973.

Capacitatea O.P.E.C. de a controla preţul petrolului s-a diminuat considerabil de atunci,

ca urmare a descoperirii şi dezvoltării unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic şi

Marea Nordului. Oricum, O.P.E.C. are încă o mare influenţă asupra preţului petrolului.

O.P.E.C. nu controlează în totalitate piaţa petrolului, ţările membre producând

aproximativ 40% din ţiţeiul mondial şi 14% din gazele naturale. Oricum exporturile de

petrol ale O.P.E.C. reprezintă cam 60% din petrolul comercializat la nivel mondial şi

tocmai de aceea O.P.E.C. poate avea o influenţă puternică asupra pieţei petrolului mai

ales atunci când decide reducerea sau creşterea nivelului producţiei.

În cadrul O.P.E.C. deciziile se iau prin consens. Fiecare ţară are, teoretic,

suveranitate absolută asupra producţiei sale de petrol. Ţările membre decid însă, prin vot

unanim asupra nivelului maxim al producţiei pe întreaga organizaţie, dar şi defalcat pe

fiecare ţară membră.

În anul 2012, producatorii de petrol din cadrul O.P.E.C, au contabilizat un venit net

record de peste 1.000 miliarde de dolari din vanzarea de  țiței, după ce prețul mediu anual

al sortimentului Brent a atins niveluri record în pofida situației economice dificile.

Veniturile uriașe au asigurat capital major pentru cele mai mari fonduri naționale de

investiții din lume. Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita și Kuweitul, cele mai influente

state membre ale O.P.E.C. controlează trei dintre cele mai mari 10 fonduri naționale de

investitți.

Prețul mediu al petrolului a urcat în 2012 la 111,5 dolari pe baril, de la 110,9 dolari

pe baril în 2011. Prețurile record și creșterea producției O.P.E.C la începutul anului a

asigurat venituri istorice pentru producătorii din cadrul organizației, de 1.052 miliarde

dolari, în urcare cu 2,5% fata de 2011. Veniturile uriașe au fost însă distribuite inegal în

interiorul organizației. De exemplu, Iranului i-a revenit o parte mult mai redusă din cîștig

din cauza sancțiunilor economice impuse de Statele Unite și aliații din Europa de Vest, în

urma cărora producția de petrol a țării a scăzut la minimul ultimilor 32 de ani. În anul

2012, Iranul a încasat 6,5% din veniturile totale nete ale OPEC, față de 9-10% în deceniul

39

trecut.

3 Economia ţărilor subdezvoltate

Subdezvoltarea este reversul dezvoltării, iar dacă dezvoltarea este un proces de

transformare pe termen lung a structurii economice, sociale şi politice, obiectivul fiind

acela de a răspunde nevoilor fundamentale ale populaţiei, subdezvoltarea reprezintă o

situaţie economică în care persistă niveluri scăzute ale standardului de viaţă, sărăcia

absolută, rate de creştere economică scăzute, un nivel redus al consumului, servicii de

asistenţă sanitară precare, rate înalte ale mortalităţii şi natalităţii, dependenţa de

exterior, posibilităţi reduse de satisfacere a nevoilor oamenilor.

Subdezvoltarea reprezintă, înainte de toate un ansamblu de structuri ce reflectă

dezechilibre între diferitele sectoare economice, dependenţă financiară, tehnologică şi

culturală faţă de exterior, discrepanţe sociale datorate marilor inegalităţi de venituri, avere,

putere, educaţie. Ea este un fenomen complex, iar prin amploarea şi consecinţele sale, una

din problemele globale ale omenirii.

În anul 2012, UNCTAD identifică 43 de state subdezvoltate. 35 din ele fac parte

din Africa, dintre care: Burundi, Sierra Leone, Lesotho, Somalia, Chad, Liberia, Sudan,

Congo, Madagascar, Togo, Djibouti, Uganda. Opt state subdezvoltate sunt asiatice:

Afghanistan, Bangladesh, Bhutan, Cambodjia, Laos, Myanmar, Nepal,Yemen.

Subdezvoltarea se caracterizează prin nivelul scăzut al dezvoltării economice și al

produsului național pe locuitor, de care este legată capacitatea redusă de a satisface

nevoile mari de acumulare și cerințele sporite de consum. Mai concret, această trăsătură

înseamnă existența unui aparat de producție încă fragil, insuficient pentru a satisface

nevoile societății și a putea încorpora realizările științei și tehnicii contemporane. Aceasta

înseamnă capacitate redusă de prelucrare eficientă a resurselor naturale și de ocupare a

populației active, o multitudine de tipuri de tehnici și de tehnologii, un nivel scăzut de trai

etc.

În plan social, țările subdezvoltate se manifestă prin următoarele:

rata șomajului constituie peste 20% în mediul rural și afectează 1/3 din tinerii apți

de muncă;

doar 2/3 din populaţia acestor ţări are acces la serviciile de sănătate;

40

1,3 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă;

majoritatea populației acestor țări suferă de malnutriție;

consumul zilnic de calorii pe locuitor de circa 2000, reprezintă doar4/5 din

necesarul minim pentru a susține viața unei persoane la nivel normal de activitate

și sănătate. (În țările dezvoltate această medie este de 3600 calorii);

nivelul extrem de scăzut de instruire, reflectat de o rată extrem de redusă de

alfabetizare, ceea ce are drept efect principal lipsa de cadre calificate și a

capacității de organizare și dirijare a procesului dezvoltării economice. Două din

trei persoane adulte sînt analfabete, iar gradul de cuprindere în învățămîntul

primar al copiilor de vîrstă școlară nu depășește 50%. Rata alfabetizării coboară

pînă la 12% în Somalia, 13% în Burkina Faso și 17% în Mali, iar în multe alte

state din această categorie nici nu există date statistice. Este explicabilă astfel

inexistența unei baze proprii de cercetare științifică și tehnologică.

Nivelul de dezvoltare economică mai scăzut antrenează și insuficiența infrastructurilor

productive și sociale precum: rețele de drumuri, căi ferate, porturi, căi aeriene,

comunicații, surse și mijloace de aprovizionare cu energie, cu apă, rețea de depozite, baza

materială a circulației mărfurilor, a sistemului de învățămînt, cultură, ocrotirea sănătății, a

sistemului financiar etc.

Economia țărilor subdezvoltate este deformată, carcterizată printr-o structură

necorespunzătoare care se reflectă într-o specializare de ramură îngustă, în existenţa unor

disproporţii între sectoarele primar, secundar, terţiar şi cuaternar, în dezechilibrul dintre

industria prelucrătoare şi agricultură. De exemplu, pe ansamblul țărilor în curs de

dezvoltare agricultura deține o pondere de circa 5 ori mai mare față de țările

industrializate la crearea PNB, dar majoritatea sînt importatoare nete de produse agricole.

Gradul redus de diversificare a ramurilor generează rigiditate, capacitate redusă de

adaptare la cerinţele economiei moderne.

Sectorul agricol contribuie în medie cu circa 50% la crearea produsului național brut,

furnizînd 2/3 din export și utilizînd 4/5 din populația activă. Este vorba însă de o

agricultură "a subzistenței", foarte puțin antrenată în economia de schimb. Productivitatea

muncii în acest sector este extrem de scăzută din cauza unor mari dificultăți legate de

tehnici de producție arhaice, neeficiente, de existența unor instituții foarte slabe de sprijin

41

agricol, de lipsa infrastructurii, a cadrelor calificate. În plus, agricultura multora dintre

aceste țări se confruntă cu deșertificarea și cu posibilități foarte reduse de irigare. Toate

acestea au determinat în multe cazuri reducerea produției agricole pe locuitor, amplificată

de creșterea rapidă a populației, care are ca efect instalarea unei insecurități alimentare

cronice, stagnarea exporturilor agricole și sporirea importurilor de produse alimentare.

Sectorul industriei manufacturiere contribuie doar cu 10% la producția internă față

de 20% pe ansamblul țărilor în curs de dezvoltare. În unele țări, ponderea produției

industriale în PIB coboară în 2011 pînă la 2-4 %.

În țările subdezvoltate există mai multe tipuri de economie: economie naturală de

subzistență, care presupune reluarea pe cale îngustă a producției; economia de piață

simplă legată de mica producție de mărfuri și economia de piață dezvoltată – prezentă în

sectoarele economice moderne. Aceasta generează anumite contraste, căci elementele de

economie modernă se regăsesc în marile orașe, în rest predomină economia de tip

tradițional.

Structurile sociale și instituționale în aceste țări sînt eterogene și instabile.

Raporturile sociale de natură feudală sau prefeudală coexistă alături de elemente ale

relațiilor contemporane. Există instabilitate politică, iar procesul de integrare națională nu

este pe deplin realizat. Sistemul instituțional este deseori ineficient, organele puterii

publice neputînd uneori asigura stabilitatea, fiind fără autoritate și corupte.

Dependența economică a țărilor subdezvoltate față de exterior, reprezintă o altă

trăsătură semnificativă a acestor economii. Această dependență îmbracă forme economice

diverse. Astfel, se poate vorbi de o dependență comercială constînd în ponderea mare a

legăturilor acestor țări cu cele industrializate, care derulează 70% din totalul relațiilor lor

economice externe; dependența tehnologică concretizată în importul masiv de mașini și

utilaje, tehnologii, brevete, patente, ce impun anual acestor țări obligația de a plăti zeci de

miliarde de dolari; dependență monetară și financiară ce se exprimă sintetic prin mari

deficite ale plăților curente și o creștere a datoriei externe a acestor economii.

În țările subdezvoltate indicele dezvoltării umane este scăzut - 0.500 şi mai puţin. În

această categorie se includ 22 de state. Ţările cu cel mai slab Indice al Dezvoltării Umane

sunt Senegal, Nigeria şi Niger.

42

Africa este continentul care găzduiește cel mai mare număr de țări subdezvoltate.

Ele mai sînt numite țările din Africa subsahariană. Statele subdezvoltate din această

regiune nu au capacitatea de a mobiliza resursele interne şi de a încasa venituri fiscale

substanţiale din taxare. Excluzând subvenţiile, veniturile guvernamentale ale ţărilor

instabile economic din Africa subsahariană nu depăşesc decât rareori 20 % din PIB.

Indicele dezvoltării umane scăzut, reflectă în funcţionarea deficitară a sistemelor

educaţionale şi sanitare. Locuitorii din Sierra Leone şi Zimbabwe, de exemplu au o

speranţă de viaţă care nu depăşeşte cu mult vârsta de 40 de ani. Țările subdezvoltate

africane sunt caracterizate, în medie, de o densitate foarte scăzută a populaţiei: 20 din 35

de ţări au mai puţin de 40 de locuitori pe kilometru pătrat, în schimb populaţia este tânără

şi se află în continuă creştere. Majoritatea populaţiei din aceste ţări locuieşte în zonele

rurale. Aceste țările au numai 8 metri de drum asfaltat pe kilometru pătrat, iar costurile

transporturilor sunt cu mai mult de două ori mai mari decât acelea practicate în Asia de

Sud-Est. Mutarea unui container, de exemplu de la o fabrică din Republica Centrafricană

la cel mai apropiat port durează aproximativ 116 zile, iar cel mai direct zbor între Ciad şi

Niger este prin Franţa – peste 4 000 de km.

În exporturi predomină produsele primare. În 2011, în medie, produsele primare au

reprezentat mai bine de 80 % din exporturi, dintre care 1/3 constituiau combustibili, iar în

așa ţări ca Angola, Ciad, Republica Democrată Congo şi Republica Guineea Ecuatorială

exportul produselor primare a depășit 90 %.

Rata de creştere economică este scăzută și constituie 2% - 4% anual, iar PIB/ c.loc

în ţările fragile din Africa Subsahariană variază între 150 și 600$.

În țările subdevoltate din Africa există o lipsă acută de investiții străine directe. În

perioada cuprinsă între 2000 şi 2011, mai mult de 70 % din totalul investiţiilor străine

directe destinate ţărilor din Africa Subsahariană au fost orientate către numai cinci ţări:

Angola, Ciad, Guineea Ecuatorială, Nigeria şi Sudan, toate acestea fi ind ţări înzestrate cu

resurse naturale abundente. Țările subdezvoltate din Africa dispun de rezerve străine

insuficiente și datorii externe uriașe, ceea ce slăbeşte şansele dezvoltării viitoare.

În toate ţările subdezvolate din Africa agricultura continuă să fie cea mai

importantă activitate economică, în ciuda expansiunii industriei şi serviciilor şi a

importanţei din ce în ce mai mari a acestor activităţi. Agricultura este o ramură cu un

43

caracter dualist, utilizînd atît tehnici rudimentare, tradiţionale, cît şi tehnici moderne, de

mare randament. În aceste țări există un amestec de forme de proprietate şi de sisteme de

exploatare a terenurilor, determinate de condiţiile naturale, dar şi de cele sociale.

În ciuda faptului că în statele subdezvoltate din Africa cel mai mare procent din

populaţia activă este ocupată în agricultură, nu se produce destul pentru a hrăni populaţia.

Motivele sunt multiple, unul din cele mai importante este sporul natural mare, alt motiv

este pierderea forţei de muncă din agricultură datorată exodului rural, populaţia fiind

atrasă de oraşele mari. Exportul de produse agricole nu are prioritate mare şi investiţiile

în tehnologie agricolă modernă lipsesc. Multe ţări din Africa trebuie să importe alimente

de bază şi necesită ajutoare.

Cu toate că are la dispoziţie o diversitate mai mare de plante de cultură, populaţia

rurală africană suferă încă de malnutriţie, atât datorită lipsei cantităţilor necesare de

hrană, cît şi datorită monoalimentaţiei. Sărăcia ţăranului african este determinată de

câteva trăsături ale agriculturii practicate în cea mai mare parte la un nivel tehnologic

rudimentar. Practica sistemului citemené, pîrlogirea îndelungată (uneori 7-10 ani), slaba

utilizare a animalelor de tracţiune, lipsa îngrăşămintelor, a surselor de investiţii,

preponderenţa femeii în muncile cîmpului, lipsa specialiştilor sunt cîteva din cauzele care

determină obţinerea unor randamente agricole slabe, deşi efortul fizic este mare.

Beneficiile foarte reduse ale ţăranilor africani, care formează majoritatea populaţiei

active, nu pot susţine bugetele statelor prin impozite pe venitul agricol.

Economia ţărilor în tranziţie

1 Conceptul de ţară în tranziţie – trecerea de la economia planificată la economia de piaţă

În literatura anglo-saxonă termenul care desemnează cel mai des tranziţia economică este

cel de transformare. Tranziția este definită drept procesul de trecere de la economia planificată la

economia de piață.

44

În economia planificată, guvernul ia decizii privind producerea şi distribuirea bunurilor şi

serviciilor, de obicei printr-un vast sistem birocratic de planificare. O caracteristică esenţială o

reprezintă proprietatea statului asupra tuturor construcţiilor şi echipamentelor utilizate în

producerea de bunuri şi servicii. Guvernul stabileşte şi rolul indivizilor în cadrul procesului de

producţie. Nu există deloc, sau aproape deloc, proprietate privată, iar libertatea individuală este

restricţionată. Printre economiile planificate existente în prezent se numără cele din Cuba şi

Coreea de Nord.

În economia de piaţă, activitatea economică se desfăşoară fără intervenţii din partea

guvernului sau cu intervenţii foarte reduse. În acest tip de economie, o piaţă constituie locul,

concret sau virtual, în care vânzătorii şi cumpărătorii de bunuri şi servicii se pot întâlni şi pot

încheia tranzacţii. Proprietatea privatâ şi libertatea individuală în mare parte nerestricţionată sunt

alte caracteristici esenţiale ale economiei de piaţă. Deşi, la ora actuală, nu există sisteme

pure ale economiei de piaţă, S.U.A. ilustrează una dintre cele mai vădite tendinţe spre o

piaţă liberă.

Necesitatea trecerii la o economie de piață a apărut ca consecință a ineficienței

sistemului de comandă, existent pînă la începutul anilor 90. Sistemul economiei

planificate s-a bazat pe planuri, ceea ce a dus la ineficienţă în alocarea resurselor.

Unitatea de bază a planificării centralizate a fost întreprinderea, indiferent de ramura în

care activa. Din punct de vedere al planului întocmit de birocraţii însărcinaţi cu

planificarea, întreprinderea era un loc unde intrau resursele calculate prin plan, care erau

transformate după un proces aprobat prin plan şi rezulta un număr de bunuri care erau

distribuite către nişte destinaţii decise tot prin plan. Calitatea producţiei nu era un factor

primordial în procesul de producere, căci planul centralizat prevedea obligaţia pentru

întreprinderi de a îndeplini indicatori de performanţă exprimaţi prin volum fizic brut. În

aceste condiţii, nu calitatea producţiei era importantă, ci doar cantitatea. Directorii nu

erau interesaţi nici în optimizarea şi flexibilizarea gamei de produse. Prin urmare,

planificarea era insensibilă la necesităţile consumatorului și ignora în totalitate piața cu

toate componentele sale.

Un alt aspect important în economia planificată era șomajul ascuns. Nu existau

persoane fără loc de muncă, dar risipa de forţă de muncă şi alocarea sub-optimală a

aptitudinilor reprezentau un cost suplimentar pentru buget care, în final, plătea aceste

45

salarii. Deficitul bugetar se oglindea în creşterea datoriei externe plătite prin reducerea

drastică a consumului intern şi forţarea exporturilor.

Sistemul economiei planificate centralizate s-a prăbuşit pentru că nu a fost capabil

să ofere bunurile materiale şi sociale pe care le promisese, creştere economică rapidă,

progres tehnologic, satisfacerea nevoilor de consum ale fiecărui individ, solidaritate

socială.

Managementul tranziţiei economice prezintă multă complexitate pentru că are

funcţia de a grăbi desființarea vechii economii (economia planificată) şi constituirea unei

noi economii (economia de piață).

Etapele tranziţiei trebuie să urmărească:

crearea unui nou context social-economic;

liberalizarea pieţei;

depăşirea crizei economice şi favorizarea proceselor de creştere

economică;

includerea economiei în circuitul economic mondial;

Un rol esenţial i se atribuie statului, care trebuie să evite haosul economic şi

dezordinile politice cauzate de faptul că forţele pieţei nu ar fi controlate.

Strategiile de reconstrucţie a economiilor centralizate s-au grupat, în principal, în

două direcţii: de inspiraţie liberală sub forma terapiei şoc şi gradualismul, ca terapie

influenţată de teoriile neo- instituţionaliste.

“Terapia de şoc” – presupune realizarea rapidă a principalelor obiective ale

tranziţiei, liberalizarea bruscă a preţurilor şi a schimburilor comerciale,

privatizarea şi demonopolizarea economiei. O asemenea reformă a fost

posibilă în Polonia, datorită susținerii puternice a guvernului din acea

perioadă;

“Terapia gradualistă” – presupune îndeplinirea obiectivelor legate de

tranziţie, într-un timp mai lung, dar cu costuri sociale mai reduse. Aceasta a

fost aplicată în Ungaria, care a pornit pe calea reformelor radicale cu mult

înaintea celorlalte ţări socialiste. Totuşi ţara de referinţa este China, iar

gradualismul chinez constă în îmbinarea controlului macroeconomic asupra

46

economiei şi menţinerea unui puternic sector de stat cu procesul de

liberalizare în sectoarele marginale: comerţ, agricultură, servicii.

Concepţia tranziției spre o economie de piață a fost formulată de reprezentanţii

Fondului Monetar Internațional şi a Băncii Mondiale, propusă sub forma unui pachet de

recomandări. În perioada 1990-1998 au existat două proecte în acest sens:

1. Pentru perioada 1990-1997, Consensul de la Washington conţinea sintetic

următoarele recomandări de politici economice:

Disciplina fiscală. Se recomandă un deficit destul de scăzut pentru ca finanţarea

lui să fie neinflaţionistă;

Priorităţile cheltuielilor publice. Guvernele trebuie să redirecţioneze cheltuielile

de la domeniile sensibile politic (grupuri de interese, locuitorii mediului urban,

etc.) către domeniile neglijate, cu potenţial ridicat şi cu efecte în ameliorarea

repartiţiei veniturilor ( educaţie, sănătate, cercetare – dezvoltare, infrastructură,

etc. );

Reforma fiscală. Aceasta trebuia să includă lărgirea bazei fiscale şi diminuarea

ratelor marginale de impozitare. Scopul era ameliorarea stimulentelor economice

şi a echităţii orizontale;

Liberalizarea financiară. Scopul era cel al determinării de către piaţă a ratelor

dobânzii şi eliminării inluenţelor politice;

Ratele de schimb. Economiile au nevoie de o rată de schimb valutar stabilită la un

nivel suficient de competitiv pentru a induce o creştere economică rapidă, prin

exporturi şi atragerea de capital străin;

Liberalizarea schimburilor comerciale. Restricţiile cantitative ar trebui să fie

înlocuite rapid prin taxe vamale, iar acestea să fie diminuate progresiv;

Investiţii străine directe. Se recomandă eliminarea barierelor ce optureză intrarea

de capital străin şi asigurarea condiţiilor pentru concurenţa nediscriminatorie;

Privatizarea. În scopul creşterii eficienţei alocării resurselor şi a degrevării

bugetului public, întreprinderile de stat ar trebui privatizate;

Dereglementarea. Guvernele ar trebui să abandoneze reglementările care

restricţionează intrarea de noi firme şi competiţia;

47

Drepturile de proprietate. Sistemul legal ar trebui să ofere garantarea drepturilor

de proprietate privată, fără costuri excesive;

Toate aceste recomandări sunt de inspiraţie neoliberală, având ca suport studii şi

analize anterioare privind creşterea economică între anii 50 şi 80 ai sec.XX.

2. Pentru perioada 1997-1998 Consensul Post-Washington – subliniează necesitatea

abordării cu „modestie” a procesului de transformare sistemică în fostele ţări socialiste.

Un principiu de bază al acestui nou consens este recunoaşterea de către instituţii a

faptului că nu au răspunsuri pentru toate problemele tranziţiei şi că este nevoie de un larg

schimb de idei între cercurile economice pentru a afla soluţii la numeroasele probleme

deschise tranziţiei. Cîteva din aceste probleme sunt:

macrostabilizarea economică impusă de consensul de la Washington care nu

asigură în mod automat stabilitatea procesului de producţiei şi a pieței forţei de

muncă. Costurile economice şi sociale pot fi devastatoare şi se pot transforma în

turbulenţe politice şi sociale. Acest lucru determină o focalizare a atenţiei asupra

creşterii economice;

realizarea unui echilibru între sursele de finanţare din aceste ţări (cele cu

economie de tranziţie), ceea ce presupune consolidare simultană a sistemului

bancar, crearea şi supravegherea pieţelor financiare.

Noul consens post-Washington recunoaşte deci, că este necesară elaborarea unui

set mai amplu de instrumente de intervenţie a statului pentru a se realiza creşterea

economică şi că ar trebui corelată cu o creştere a nivelului de trai.

Studiind succint cele două abordări, cea liberală, urmăreşte o planificare a diminuării

intervenţionalismului, în timp ce a doua vizează o reinserţie eficientă a statului în

economie. Prima se bazează pe potenţialul pieţelor libere de a produce rezultate

economice pozitive, în timp ce cea de-a doua accentuează incapacitatea pieţelor de a

produce prosperitate şi stabilitate, favorizând dirijismul pentru controlul derapajelor.

Se cosideră că perioada de tranziţie are trei puncte de reper:

Începutul tranziţiei, asociat de obicei cu transformările politice, cu venirea forțelor

democratice;

48

Liberalizarea economiei, care include nu numai liberalizarea preturilor, ci şi a

comerţului exterior, urmată de privatizarea şi crearea sectorului privat dominant

în economie;

Soluţionarea unor probleme cum ar fi restructurarea întreprinderilor şi crearea

instituţiilor necesare unei funcţionări normale a pieţei- sistemul juridic, fiscal,

creditar. În această etapă are loc crearea unui nou sistem de protecţie socială,

recunoscut de majoritatea populaţiei şi care constituie temelia stabilităţii politice.

După anii 90, ţările în tranziţie au fost grupate conform statisticilor ONU astfel:

Ţările Europei Centrale şi de Est : Albania, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Macedonia,

Polonia, Slovacia, Slovenia, România, Ungaria ;

Ţări baltice : Estonia, Letonia, Ltuania;

Comunitatea Statelor Independente : Armenia, Azerbaijian, Belarus, Georgia,

Kazakstan, Kirghistan, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan,

Turkmenistan, Uzbekistan, Ucraina.

În urma procesului de integrare economică europeană această clasificare a suferit

mari schimbări, deaceea numărul statelor în tranziţie s-a micşorat considerabil.

În prezent UNCTAD include în categoria ţărilor în tranziţie următoarele state:

Asia: Armenia, Kazakstan, Turkmenistan, Azerbaijan, Kîrgîstan, Uzbekistan,

Georgia, Tadjikistan;

Europa: Albania, Moldova, Belarus, Federaţia Rusă, Macedonia, Bosnia-

Herţegovina, Serbia, Montenegro, Ucraina, Croaţia.

Scopul final al tranziției este de a transforma economia planificată într-o economie

de piață funcțională bazată pe:

stabilitate macroeconomică și politici economice coerente;

sector financiar bine dezvoltat;

climat investițional favorabil;

sector dezvoltat al întreprinderilor mici și mijlocii;

concurentă protejată de un cadru legislativ aplicabil;

liberalizarea comerțului exterior;

sistem juridic functional.

49

2. Ţările din Europa Centrala şi de Est la etapa preaderării la Uniunea Europeană

Prăbușirea cortinei de fier care a separat, timp de peste 40 de ani, țările foste

comuniste din Europa Centrala și de Est (ECE) de țările Europei Occidentale, a

reprezentat un eveniment istoric cu consecințe majore pentru viitorul continentului

european. Eșecul doctrinei comuniste pe toate planurile, economic, politic, social,

cultural, a readus în țările Europei Centrale și de Est valorile statului de drept și ale

economiei libere de piață.

Transformările politice şi structurale de la începutul anilor 1990 au stimulat ţările

ECE să înceapă procesul de integrare economică în Uniunea Europeana. S-a adeverit

faptul că procesul de tranziţie este strâns legat de cel al pregătirii pentru aderare. În anii

1992 - 1993, țările ECE au semnat Acordurile de Asociere la Uniunea Europeană, iar în

anii 1994 -1995 și-au depus în mod oficial candidatura pentru aderare. În decembrie

1997, Consiliul European de la Luxembourg a hotarât sa deschidă negocierile de aderare

cu cinci din cele zece țări candidate: Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Polonia și

Slovenia, iar în decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotarât deschiderea

negocierilor de aderare și cu celelalte cinci state candidate din ECE: Bulgaria, Letonia,

Lituania, Slovacia și România.

Prima ţară din ECE care a pus în practică radicale politici economice de tranziţie

după 1989 a fost Polonia. Modelul polonez de tranziție a cuprins 4 elemente principale:

Liberalizarea totală a sectorului privat;

Abolirea organizațiilor comuniste din cadrul întreprinderilor de stat, care confereau mare

putere sindicatelor muncitorilo;

Liberalizarea rapidă a prețurilor (în cursul anului 1989 cota prețurilor liber determinate a

crescut de la 25% la 90%);

Întroducerea de constrangeri bugetare aspre pentru intreprinderile de stat și o bruscă

reducere a inflației pînă la un nivel moderat, prin intermediul politicilor fiscale, monetare

și salariale.

Reforma „terapiei de şoc” a pus fundamentul dezvoltării economice din 1992 şi a

propulsat economia poloneză spre o creştere economică, în medie de 5.1% pe an în

perioada 1993-1999. Ca urmare, Polonia a fost prima ţară din această regiune care a

înregistrat în 1994 depăşirea PIB -ului din 1989, în valori comparative. În anul 1999,

creşterea economică a scăzut la 4.1%, în principal datorită înrăutăţirii mediului economic

50

extern, însă din anul 2000, s-a revenit iar la o creştere economică ascendentă. În perioada

de criză economică din 2008-2011 s-a înregistrat o creştere economică în Polonia de doar

1.8%. Semnificativ este faptul că Polonia reprezintă unica ţară din ECE care a în registrat

o creştere economică pozitivă în perioada crizei financiare mondiale.

Slovenia, ca și Polonia, a fost una dintre primele țări din regiune care a depășit

perioada de recesiune din timpul tranziției spre economia de piață. Primele semne de

creștere economică au aparut în anul 1993, iar in perioada 1994 – 1998 s-a inregistrat o

rată medie anuală de creștere de 4%. În comparație cu alte țări aflate în tranziție, Slovenia

și-a construit programul economic pe baza menținerii echilibrului balanței comerciale și a

scăderii deficitului bugetar. În anul 1999, Produsul Intern Brut pe locuitor a atins 68% din

cel al țărilor membre ale Uniunii Europene, Slovenia fiind țara cea mai dezvoltată, din

punct de vedere economic, dintre țările candidate la aderare. Creșterea economică,

inregistrată în același an, a fost de 3,75%. Cea mai importantă creștere a fost semnalată în

domeniul investițiilor, 14%. Un alt factor care a contribuit la creșterea economică din

anul 1999, a fost majorarea cererii la export. Aceasta s-a datorat, mai degrabă,

devalorizării monedei naționale, decît măririi productivității, ceea ce de altfel nu a

însemnat o creștere a competitivității produselor slovene pe piețele externe. Inflatia a

scazut de la 6,5%, in anul 1998, la 6,1%, in prima jumatate a anului 1999, iar rata

șomajului a scăzut, datorită implicării șomerilor în programe sociale, de la 7,9%, în anul

1998, la 7,4%, în anul 1999.

Modelul de depășire a tranziției în Ungaria a fost asemanator celui polonez. Au fost

introduse aceleași 4 elemente principale de reforma, deși implementarea lor a fost mai

graduală și sindicatele muncitorilor au avut mai puțină importanță, iar creșterea sectorului

privat intern s-a realizat mai mult in domeniul serviciilor decît al produselor industriale,

unde a existat o dezvoltare rapidă datorată Investițiilor Străine Directe (ISD). Ungaria a

beneficiat enorm de sprijinul Germaniei. După privatizarea din anii 1990-1992, șomajul

ajunsese la 12% în 1991 și creșterea economică a înregistrat o scădere de -11.9%.

Germania a fost prima, încă înaintea FMI, care a început să investească sume enorme,

astfel s-a ajuns în anul 1996 la 5 miliarde de mărci germane, cam 30% bani nereturnabili.

Pînă în 2005, Germania devenise investitorul principal în Ungaria, cu un procent de 28-

33% și cu o reinvestire aproape totală a profiturilor din aceste investiții, aproximativ 1,2

51

miliarde de euro. În 2005 existau în Ungaria 7000 de firme cu capital majoritar german.

Audi a investit în Ungaria 3, 3 miliarde de euro pana în 2007, Daimler-Benz a investit

aproape un miliard de Euro și Opel cam 300 de milioane de euro.

Cehia, România și Slovacia s-au evidențiat printr-un gradualism puternic bazat

pe reforme, ce s-au realizat anevoios cu rezultate întîrziate.

Situaţia economică a ţărilor din ECE s-a bucurat de îmbunătăţiri semnificative

abia la începutul noului mileniu, în urma unor reforme reuşite şi ajutoare acordate de

Uniunea Europeană.(vezi tabelul 10.2.1)

Evolu ţia principalilor indicatori macroeconomici ai ţărilor din Europa Centrală şi

de Est (2000/2009/2011)Tabelul 10.2.1

Ţara PIB*mil.$ PIB-c.loc.* $ Creştere economică

Export Bunuri mil. $ Import Bunuri mil. $ ISD Ieşiri mil. . $ ISD Intrări mil. . $

Ind.mcr.

2000

2009 2011 2000

9 2011

2000

2009

2011

2000

2009 2011 2000

2009

2011 2000 2009 2011 2000

2009 2011

Bulgaria 20 726

47 102

53502

2350

6 243

7845

-0,9

-0,5

1,7 4 822

16 374

28118 4 710

23 235

32455 -3 -136 190 4 4467 1864

Cehia 56 717

195 898

215690

5547

18 893

20475

3.2

-4.2

1,9 28 996

112820

113181

33 852

104 560

151356 43 1340 1152 4985

2725 5405

Estonia 5 627

18 830

22342

4107

14 049

16666

3.8

-14.1

8,3 3 830

8 995

16712 4 236

10 129

17559 61 154 -1458

392 1680 257

Letonia 7 833

26 147

28261

3300

11 624

12599

2.4

-18.0

5,5 1 865

7 591

13113 3 184

9 581

16268 12 -23 93 413 72 1562

Lituania 11 434

37 353

42736

3226

11 365

12921

1.5

-14.8

5,9 3 548

16 385

28012 5 219

18 161

31731 4 217 165 379 348 1217

Polonia 64 550

430 142

514128

1694

11 298

13424

5.7

1.8 4,3 13 627

133 913

187154

8 413

146 036

207393 5 2852 5860 2902

2871 15139

România 38 511

160 319

186619

1659

7 536

8606

0.5

-7.1

2,5 5 775

40 448

62603 9 843

54 027

76200 18 218 32 0 6329 2670

Slovenia 19 890

48 829

50014

10018

24 171

24577

4.3

-7.8

0,6 8 732

26 122

34709 10 116

26 333

35480 65 868 112 136 -67 999

Slovacia 20 392

88 524

96165

3791

16 376

17576

4.7

-4.7

3,3 11 889

55 727

79202 13 412

54 969

77202 29 432 490 1932

-50 2143

Ungaria 36 743

129 017

139898

3545

12 911

14037

3.0

-6.3

1,6 9 598

83 401

112067

8 671

77 842

102452 620 -6886

4530 574 -5575 4698

Sursa: adaptat de autor în baza datelor UNCTAD, www.unctad/Statisticsbook 2012 Din datele tabelului ataşat, observăm, că în pofida gravelor probleme cu care s-au

confruntat ţările ECE în aceşti douăzeci de ani, progresele nu au întîrziat să apară. În

prezent, Polonia şi Slovenia sunt cele mai prospere ţări din Europa Centrală şi de Est, cu

un venit pe cap de locuitor anual aproximativ egal cu cel al Greciei şi Portugaliei.

Economiile lor s-au orientat mai repede spre servicii şi industrie, care deţin 60%, şi

respectiv 32%, din venitul ţării. Aceste două state rămîn a fi şi cei mai mari investitori de

52

capital străin din regiune, iar la capitolul comerţ exterior, Polonia este lider incontestabil

în anul 2011, valoarea exportului ajungînd pînă la 187154 mil. $.

România şi Bulgaria au beneficiat de injectări masive de ISD din partea UE. Cu

toate acestea, ele se dezvoltă destul de anevoios, mai ales că economia lor a suferit enorm

de pe urma crizei economice din 2008. Bulgaria are cel mai mic PIB c.loc din UE, de

doar dola7845 $ (2011).

Ţările din Europa de Est sunt au fost grav expuse crizei economice. Cele mai

importante cauze au fost: dependenţa de pieţele externe, deficite de cont curent mari,

dependenţa mare de fluxurile de capital străin, volumele mari de cred ite învalută. Totuşi,

cea mai importantă vulnerabilitate a fost nevoia de finanţare externă. Sucursalele băncilor

din această regiune erau dependente de băncile-mamă, ceea ce a generat un risc

suplimentar al retragerii bruşte a capitalului. Datorită situaţiei dificile din ţările de

origine, multe sucursale au încetinit creditarea în ţările est europene.

Economia acestor țări a suferit o cădere apreciabilă de la o medie anuală de 7%

creştere în perioada 2006-2008 la -7,1% în anul 2009. Datele pentru anul 2010 au aratat o

uşoară revenire, pînă la 4%, iar în anul 2011 a crescut pînă la 5%.

3 Transformările economice ale ţărilor în tranziţie din Comunitatea Statelor Independente (CSI)

Comunitatea Statelor Independente (CSI) a fost creată în decembrie 1991, în baza

“Acordului de la Minsk cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente“, semnat

de Belarus, Rusia şi Ucraina pentru a dezmembra Uniunea Sovietică (URSS) – cea mai

integrată şi extinsă, la acea vreme, uniune politico-economică din Europa de Est şi

Eurasia. În consecinţă, prin conţinutul său, Acordul de la Minsk a oferit fostelor

Republici Sovietice cadrul politico-juridic necesar pentru efectuarea unei dezintegrări

consensuale şi paşnice a Uniunii Sovietice, evitînd în acest mod, o ruptură bruscă şi mai

ales violentă, a legăturilor politice, economice, sociale şi culturale care existau la acea

etapă în interiorul URSS. Astfel, nu întâmplător, în acordul în cauză sunt formulate

valorile şi principiile directorii care urmau să ghideze colaborarea între statele ex-

sovietice în noile condiţii create de colapsul URSS. De exemplu, părţile semnatare ale

53

Acordului de la Minsk s-au angajat să respecte obiectivele şi principiile Statutului ONU

şi ale Actului Final de la Helsinki din 1975 şi anume:

Garantarea cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, libertăţi şi drepturi egale;

Colaborarea reciproc avantajoasă, în baza egalităţii în drepturi a popoarelor şi

statelor lor, în domeniile politic, economic, comercial, cultural, umanitar,

ştiinţific, precum şi în alte domenii de interes comun;

Recunoașterea şi respectarea integrității teritoriale şi inviolabilitatea frontierelor

existente în cadrul CSI;

Susţinerea controlul unic asupra armamentului nuclear al fostei URSS.

Pe 22 ianuarie 1993 la Minsk, la Summit-ul CSI a fost adoptat Statutul

Comunității. Acesta nu a fost semnat de către Ucraina și Turkmenistan, care, astfel, de

jure, nu sunt state - membre ale CSI, dar pot fi considerate numai ca state - fondatoare și

state - participante ale Comunității. Turkmenistan la summit-ul CSI din Kazan (26 august

2005) a anunțat că va participa la Comunitate ca membru asociat.

În conformitate cu Statutul CSI obiectivele Comunității sunt urmatoarele:

cooperarea în domeniile politic, economic, ecologic, umanitar, cultural și de altă

natură;

dezvoltarea globală și echilibrată în domeniul economic și social a statelor

membre în cadrul unui spațiu economic comun;

asigurarea drepturilor și a libertăților fundamentale, în conformitate cu principiile

general recunoscute și normele dreptului internațional și a documentelor OSCE;

cooperarea între statele membre pentru menținerea păcii și securității

internaționale, punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de reducere a

înarmărilor și a cheltuielilor în domeniul militar, de eliminare a armelor nucleare

și a altor arme de distrugere în masă, realizarea dezarmării generale și complete;

asistența pentru cetățenii statelor membre în comunicarea liberă, stabilirea

contactelor și circulația în cadrul Comunității;

asistența juridică reciprocă și cooperarea în alte domenii ale relațiilor juridice;

soluționarea pașnică a diferendelor și conflictelor între națiunile Comunității.

Comunitatea Statelor Independente este o alianță formată din 9 din cele 15 foste

republici ale Uniunii Sovietice, excepţiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia,

54

Lituania. Cei 9 membri ai CSI sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan,

Kîrgîstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan şi Ucraina. În decembrie 1993 s-a

alăturat şi Georgia, în circumstanţe controversate, în urma unui război civil în care

trupele ruseşti au intervenit de partea guvernului lui Șevarnadze. În urma evenimentelor

din august 2008, când trupele ruseşti au intervenit din nou în Georgia, pentru susţinerea

regimurilor separatiste sud-osete şi abhaze, parlamentul georgian a votat în unanimitate

retragerea Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008. Preşedintele Georgiei, Mihail

Saakaşvili, a făcut apel către celelalte state membre ale CSI să părăsească această

structură, concepută ca una de substituţie pentru imperiul sovietic, în care rolul dominant

îi revine Rusiei.

În 1999, Uzbekistanul a aderat la organizaţie, însă pe 5 mai 2005, a anunţat

preşedenţia în exerciţiu (la acel moment moldoveană) că se retrage din organizaţie.

Singura limbă de lucru a CSI este rusă.

Republica Moldova a aderat la CSI la 8 aprilie 1994, cînd Parlamentul a ratificat

Acordul de constituire a CSI. Statutul acestei organizaţii controlate de Federaţia Rusă a

fost ratificat de Republica Moldova la 27 iunie 1994. Prin Hotărîrea Parlamentului

Republicii Moldova de ratificare a Statutului CSI, Republica Moldova este implicată doar

pe dimensiunea economică a CSI, nu pe cea militară sau de securitate. Documentele de

constituire ale CSI au fost semnate de preşedintele Mircea Snegur la 21 decembrie 1991,

la Alma Ata, fără consultarea prealabilă a Legislativului.

Deşi această organizaţie este criticată dur şi unii o consideră neviabilă, CSI

împreună cu China şi SUA deţin 80% din rezervele de cărbuni ale planetei. CSI se înscrie

între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, deţinînd totodată, intre 1/3 şi 2/3

din rezervele mondiale certe şi probabile, din care 90% sunt localizate în partea asiatică.

Cu toate că se află în topul mondial la capitolul resurse naturale, indicatorii

macroeconomici sunt mult în urmă faţă de celelalte grupări integraţioniste şi demonstreză

o dată în plus statutul lor de ţări în tranziţie cu mari probleme economice.

Economia statelor ex-sovietice a evoluat diferit în perioada anilor 1991-2011. În

unele ţări din CSI a crescut semnificativ nivelul economiei, în altele dimpotrivă,

progresele economice au întîrziat să apară. Un factor decisiv în evoluţia economică a

ţărilor CSI a fost criza financiară din anul 1998 din Federaţia Rusă, care a afectat foarte

55

puternic practic toate statele din regiune. În anul 2000, doar Belarus şi Armenia au reuşit

să depăşească PIB-ul pe cap de locuitor din anul 1990. Începând cu anul 2000, în toate

statele din CSI s-a produs o creştere rapidă a economiei. (vezi tabelul 10.3.1)

Principalii indicatori macroeconomici ai CSI ( 2000/2011) Tabelul 10.3.1

Ţara FederaţiaRusă

RepublicaMoldova

Armenia

Azerbaidjan

Belarus

Kazahstan

Kârgâzstan

Ucraina Tadjikistan

Ind.mcr.

PIB*mil.$ 2011 1841119 6997 10251 63424 54629 184766 5699 167082 65242000 259 718 1 288 1 912 5 273 10 418 18 292 1 370 31256 861

PIB-c.loc.* $ 2011 12890 1974 4023 6815 5715 11401 1057 3697 935

2000 1 771 314 621 649 1 036 1 223 277 1096 139

Creştere economică %

2011 4,3 6,4 4,6 0,1 5,3 7,5 7,5 5,2 7,4

2000 5.9 5.5 10.6 17.9 8.2 8.7 4.5 4,8 5.1Export mil. $ 2011 2217 1316 34495 41192 88273 1972 68394 1257

2000 105 565 472 294 1 745 7 326 8 812 505 13956 784

Import mil. $ 2011 354549 5191 4196 9733 45743 38039 4261 82608 3186

2000 49 125 776 882 1 172 8 646 5 040 554 14573 675

ISD Ieşiri mil. . $

2011 67273 21 78 533 57 4530 0 192 02000 3177 0 -1 1 0 4 0 1 -

ISD Intrări mil. . $

2011 52878 274 525 1465 3986 12910 694 7207 112000 2 714 128 104 130 104 1244 -2 595 24

Sursa: adaptat de autor în baza datelor UNCTAD, /www.unctad.org/manueldestatistique2012

Datorită creşterii rapide a preţurilor la petrol şi gaz pe pieţele internaţionale, cele

mai favorizate au fost Rusia, Azerbaijan, şi Kazahstan, care sunt mari exportatoare de

resurse energetice. Anume în aceste state şi s-a produs cea mai semnificativă creştere

economică în primul deceniu al sec. al XXI-lea. În perioada 2000-2011, PIB-ul pe cap de

locuitor, conform datelor UNCTAD, a crescut de 6,4 ori în Azerbaijan, de 4,9 ori – în

Rusia şi de 6,8 ori – în Kazahstan. Creşterea a fost semnificativă de asemenea în Armenia

(de 4,5 ori), în Moldova (de 4,7 ori) şi Belarus (de 5,3 ori).

În schimb, creşterea economică a fost mult mai modestă în celelalte ţări din CSI.

Cea mai slabă creştere a PIB-ului pe cap de locuitor s-a consemnat în această perioadă în

Kîrgîzstan (2,96 ori) şi Tadjikistan (de 2,49 ori).

Mulţi economişti, sociologi, politologi consideră că Comunitatea Statelor

Independente nu mai este o instituţie viabilă. Se consideră că însuşi summiturile

organizate sunt nişte întîlniri formale. În realitate, este un cadru în care se întâlnesc

protocolar, dar în care nu se rezolvă nici o problemă fundamentală pentru statele care

încă mai fac parte din CSI.

56

Spre deosebire de Comunitatea Economică Europeană (predecesoarea UE) care în

primii săi 17 ani de existenţă a reuşit să creeze o piaţă comună, o uniune vamală şi să

pună în aplicare politica agrară comună, Comunitatea Statelor Independente a fost

incapabilă să realizeze, în primii săi 17 ani de activitate, cel puţin unul din aceste

obiective.

În contextul ineficienței CSI, la inițiativa Rusiei la 1 ianuarie 2010 a fost creată

Uniunea Vamală Rusia- Kazahstan-Belarus, care prevede introducerea unei taxe vamale comune

pe teritoriul celor trei ţări, eliminarea controlului vamal la frontierele lor şi punerea în aplicare a unor

mecanisme comune de reglementare a comerţului extern. La 6 iulie 2010 a intrat în vigoare Codul Vamal

comun, după o confruntare a gazelor dintre Rusia şi Belarus, iar din 2012 se doreşte crearea unui Spaţiu

Economic Comun cu instituirea unei monede unice comune, rubla ruseasca.

Timpul va demonstra daca această grupare integraționistă este funcțională și eficientă sau doar

formală, încercînd să mimeze o nouă structură integraționistă de succes.

4 Economia Republicii Moldova în perioada tranziţiei

După destrămarea URSS şi declararea independenţei la 27 august 1991,

Republica Moldova a traversat o etapă complicată și contradictorie de tranziţie la

economia de piaţă, înfruntînd un declin economic de proporţii. Republica Moldova este

considerată în prezent cel mai sărac stat european, cu un PIB anual pe cap de locuitor de

aproximativ 1490$ (pentru anul 2011).

Economia moldovenească după 1991 s-a caracterizat iniţial printr-o recesiune

economică acută care s-a datorat şocurilor interne şi externe în urma destrămării URSS,

dar şi conflictului secesionist din estul ţării. Stabilizarea macroeconomică relativă din

1994 nu a însemnat însă şi creştere economică. Între 1997-1998 a avut loc o ameliorare

economică aparentă datorată reformelor structurale realizate în acea perioadă. Astfel, în

pofida mai multor nereuşite, pînă în 1998 s-a finalizat reforma proprietăţii, s-a introdus

valuta naţională, sistemul bancar a fost restructurat şi consolidat și a fost inițiată reforma

agricolă. Aceste tendinţe de stabilizare au continuat şi după 2000 însă în cele din urmă

nu a dus la o creştere economică suficientă pentru îmbunătăţirea semnificativă a nivelului

de trai.

Cauzele principale ale recesiunii economice prelungite din Republica Moldova

rezidă în moştenirea economică sovietică, nivel scăzut al urbanizării, subdezvoltarea

57

zonelor rurale, dar şi în problemele de securitate datorate în primul rînd prezenţei unei

armate străine pe teritoriul Moldovei şi conflictului secesionist din stînga Nistrului.

Economia a revenit la o creştere pozitivă de 2.1% în 2000, 6.1% în 2001, 6.7% în

2002, 6.2% în 2003, 7.3% în 2004, 7.9% în 2005, 3.1% în 2006, 7.3% în 2007, 7.5% în

2008 şi în anul 2009, în condiţiile crizei financiare mondiale, creşterea economică s-a

diminuat pînă la – 6,5%, în anul 2011 PIB-ul a crescut cu 6,4% față de anul 2010, pe cînd

în anul 2012 s-a micșorat cu 0,8% față de anul anterior. Scăderea PIB-ului în anul 2012 a

fost condiţionată de scăderea drastică înregistrată în sectorul agricol, diminuarea cererii

externe la bunurile fabricate în Moldova şi slăbirea celei interne din contul consumului

final.

Creşterea economică pozitivă din anii 2000 s-a datorat remitenţelor din exterior,

căci o mare parte a populaţiei a fost nevoită să plece peste hotare în căutare de noi surse

financiare. În prezent, aproximativ 700 de mii din populaţia aptă de muncă lucrează în

străinătate. Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul ţării este furnizat de

moldovenii care lucrează în străinătate.

În anul 1990 Moldova avea un PIB pe cap de locuitor comparabil cu statele din

zonă. Cu un PIB de 3.260 $, Moldova depăşea cu mult republicile din Asia Centrală şi

toate statele din sud-estul Asiei, dar şi Armenia, iar decalajul faţă de Georgia şi Belarus

era de doar 24%, respectiv 40%. În acelaşi timp, PIB-ul Rusiei era în anul 1990 de doar

2,45 ori mai mare decît cel al Moldovei.

Nici decalajul economic faţă de statele vecine din sud-estul Europei încă nu era foarte

mare. În anul 1990, PIB-ul Moldovei era de cca. 1,5 ori mai mic decît al Bulgariei, de

cca. 1,6 ori mai mic faţă de Polonia şi România şi de cca. 1,7 ori mai mic decît al

Macedoniei. Albania era atunci cea mai săracă ţară din Europa, cu un PIB pe cap de

locuitor de numai 2.770 $, cu 490 $ mai mic decît al Moldovei. De remarcat că, şi

Ucraina avea în anul 1990 un PIB pe cap de locuitor cu mult mai mare faţă de statele

vecine Belarus, România, dar şi Polonia.

După 20 de ani de tranziţie spre economia de piaţă, Moldova a ajuns să fie, pe

departe, cea mai săracă ţară nu numai din Europa, dar şi dintre toate statele europene din

spaţiul CSI. Doar trei state din Asia Centrală (Uzbekistan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan)

aveau în anul 2011 un PIB pe cap de locuitor mai mic decît Moldova. După 20 de ani de

58

reforme, Moldova are un PIB (6 998 mil. dolari) de două ori mai mic decît al Albaniei

(14423 mil.dolari) şi doar cu puţin depăşeşte Mongolia.

Între timp, toate statele din zonă au cunoscut o creştere economică mult mai

semnificativă, astfel că decalajul dintre Moldova şi ţările vecine s-a mărit considerabil.

Astfel, în anul 2011, PIB-ul Azerbaijanului era deja de aproape 3 ori, al Armeniei – de

cca. 1,8 ori, al Georgiei – de cca. 1,5 ori, iar al Belarusiei – de peste 4 ori mai mare decît

al Moldovei. Şi mai mult a crescut decalajul economic dintre Rusia şi Moldova. Dacă în

anul 1990 Rusia avea un PIB de doar 2,45 ori mai mare decît al Moldovei, atunci după 20

de ani acest decalaj s-a mărit pînă la 6 ori. Doar decalajul faţă de Ucraina nu s-a

modificat semnificativ, iar în ultimii ani chiar s-a micşorat diferenţa dintre cele două ţări

vecine. În 1990 PIB-ul Ucrainei era de 1,8 ori, iar în 2009 – de cca. 2 ori mai mare decît

al Moldovei.

Timp de 20 de ani a crescut şi mai mult decalajul economic dintre Moldova şi

ţările vecine din sud-estul Europei. În 2009, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei era deja

de 8 ori, al României – de 4,7 , iar al Bulgariei – de 4 ori mai mare decît al Moldovei.

Aşadar, deşi Moldova se află la hotarul Uniunii Europene şi aproape în centrul Europei,

PIB-ul Moldovei este comparabil cu al unor state din Asia Centrală (Uzbekistan,

Kîrgîzstan şi Tadjikistan) sau din sud-estul Asiei (Mongolia, Vietnam, Laos), ţări situate

într-o zonă foarte instabilă, la hotar cu Afganistan şi Pakistan, sau în vecinătatea cu cele

mai sărace provincii din China şi India.

Criza financiară globală a influenţat şi economia Moldovei, ceea ce s-a reflectat în

modificarea structurii PIB-ului: scade importul ca rezultat al reducerii cererii interne şi

ponderea industriei - în urma reducerii cererii externe; s-a micşorat consumul final cu

ritmuri relativ înalte, preponderent, din cauza remitenţilor; diminuarea cererii externe şi

aşteptările negative, determinate de criza economică mondială, au condiţionat reducerea

atît a exporturilor cît şi importurilor, ceea ce a contribuit la reducerea valorii negative a

exportului net; aşteptările negative şi capacităţile reduse ale creditării proiectelor

investiţionale au contribuit la diminuarea investiţiilor.

Comerţul exterior al Republicii Moldova în perioada tranziției

După aderarea la OMC, relaţiile comerciale ale RM s-au extins considerabil cu toate

ţările lumii, în special cu statele Uniunii Europene, ceea ce a contribuit la promovarea produselor

59

autohtone pe piaţa mondială, s-a îmbunătăţit calitatea şi a crescut competitivitatea lor la export.

Orientarea strategică de extindere a activităţii economice externe a Republicii Moldova este

influenţată de mediul geografic şi economic. Pe parcursul anilor 2000-2011 în Moldova au fost

implementate un şir de reforme ce au favorizat deschiderea economiei faţă de economia regională

şi globală. Insă, cu toate că Moldova are o aşezare geografică favorabilă, in condiţiile unei

economii slab dezvoltate, exporturile şi importurile Republicii Moldova au reacţionat in mod

diferit la această deschidere, generînd în final doar creşterea deficitului comercial, ce constituie in

medie 30 % din PIB.doveneşti din 2006. Totodată, creşterea importurilor a fost determinată de

sporirea permanentă a veniturilor populaţiei, remise de emigranţi, ce formează in acelaşi timp un

model economic de consum neproductiv ce nu poate asigura o evoluţie economică stabilă pe

termen lung. Un aspect important al comerţului exterior al Moldovei din perioada 2000 - 2011

constitue tendinţa de lărgire geografică a acestuia. De fapt, comparînd evoluţia dinamică a

exporturilor în perioada 2000 – 2011, se observă o creştere mai mare a exporturilor către ţările

UE de 3.3 ori, in ţările ECE de 1.9 ori şi alte ţări ale CSI de 1.3 ori. In 2000 Moldova depindea de

pieţele CSI in proporţie de 70% la importuri şi 63% la exporturi. În prezent situaţia s-a modificat

esenţial - ţărilor CSI le revine 36% din importuri şi 41% din exporturile autohtone.

Ritmul mai lent de creştere a comerţului intraregional in spaţiul CSI din ultimii ani este

cauzat de o diminuare a exporturilor din Moldova cu 23.1% şi din Georgia cu 3%, ca urmare a

blocadei economice anunţate de Rusia în 2006. Pe cind comerţul exterior al Republicii Molodova

către UE are o tendinţă de creştere permanentă (vezi fig10.4.2).

Figura 10.4.2: Evoluția comerțului exterior al Republicii Moldova cu ţările CSI şi UE în 1997-2011Sursa: Biroul Naţional de Statistică

60

Dacă analizăm evoluţia comerţului exterior din punct de vedere geografic, urmărind

graficul de sus, observăm: cota ţărilor CSI în structura exportului Moldovei în decursul a 10 ani s-

a redus de la 68% pînă la 39.3 %, iar a ţărilor UE a sporit de 5 ori de la 13,1 % in 2000 la 57,3 %

în 2011, devenind în prezent prima piaţă la export pentru produsele din Republica Moldova.

Acest fapt ilustrează gradul destul de sporit de deschidere a Republicii Moldova către UE

şi pregătirea ei pentru o societate postindustrială.

Locul de frunte în operaţiunile de export către UE il deţin ţările cu putere

economică şi creştere stabilă a PIB-ului, aşa ca: Germania, o ţară cu aportul financiar cel

mai insemnat la UE, Italia, Franţa, Austria, Polonia şi Romania. Acestor state le revin

80,5% din comerţul Republicii Moldova cu ţările UE.

Partenerii principali în derularea exportului Republicii Moldova în spa ţiul CSI sunt

Rusia 43.9%, Ucraina 22.3%, Belarus 15.7%. Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan şi

Uzbekistan, fiind pieţe promiţătoare de desfacere ale CSI cu posibilităţi de colaborare

imense pentru Moldova şi tendinţe de creştere continuă. In structura produselor exportate

în CSI de către Republica Moldova predomină: carnea, uleiul vegetal, lina, tractoarele,

medicamentele, zaharul. Principalele sectoare, pe care s-au concentrat exporturile

Moldovei către UE au fost următoarele: industria textilă, industria materialelor de

construcţie, lemn şi hirtie şi produsele alimentare şi vegetale.

Activitatea comercială a Republicii Moldova este incă limitată, deoarece produsele

naționale nu sînt competitive pe piețele externe.

Activitatea investiţională a Republicii Moldova

Pe parcursul ultimilor 10 ani, stocul de ISD în Republica Moldova a crescut de la

449 milioane de dolari în anul 2000 la 2907 milioane de dolari în 2011. În această

perioadă, climatul investiţional a fost îmbunătăţit constant în vederea atragerii ISD. În

prezent, avantajele oferite investitorilor străini în Republica Moldova faţă de ţările

vecine, se rezumă la cîteva aspecte importante:

Costul redus al forţei de muncă: Republica Moldova - 1,1€/ora, Ucraina -

2€/ora, România - 4€/oră;

Investitorii străini beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi investitorii locali;

Existenţa a 39 de acorduri cu alte state în scopul evitării dublei impuneri;

Facilităţi fiscale: Republica Moldova - impozitul pe venit 0%, Ucraina -

impozitul pe venit 30%, România - impozitul pe venit 16%;

61

Facilităţi avantajoase în Zonele Economice Libere.

Existeţa unui climat investiţional favorabil investitorilor nu a contribuit

semnificativ la creşterea numărului mare de investiţii în economia naţională, iar factorii-

impediment sunt:

infrastructura subdezvoltată;

implicarea statului în activitatea economică;

nivelul înalt de corupţie;

întîrzierea reformelor în justiţie.

Cel mai mare volum de investiţii în valoare de 713 milioane de dolari a fost

inregistrat în 2008, însă cea mai mare scadere a investiţiilor a avut loc în 2009, de practic

5 ori mai puţin decît în 2008.

Cea mai mare parte din volumul investiţiilor străine directe atrase în Republica

Moldova a fost alocată în sectoare ca tranzacţiile financiare (22,9%), imobiliare (20,9%),

comerţul (20,3%). În industria prelucrătoare, energie electrică, gaz şi apă, precum şi

transporturi şi comunicaţii au fost atrase 30,1% din volumul total al investiţiilor

acumulate. [10] Avînd doar 15,9 % investiţii străine în industria prelucrătoare, este

evident faptul, că acestea au un rol modest în dezvoltarea competitivităţii Republica

Moldova. În ansamblu, cota-parte a investiţiilor în sectorul real a scăzut în ultimii trei ani

de la 40,2% în anul 2008 pînă la 34,2% în anul 2011, în timp ce în sectorul neproductiv a

sporit de la 59,8% pînă la 67,8%. Este important de stimulat atragerea investiţiilor în

sectorul secundar, căci industria este ramura care poate genera creştere economică pe

termen lung.

Deşi sursele de provenienţă ale investiţiilor străine directe sînt destul de

diversificate, 76,7% din volumul total al investiţiilor străine atrase în Republica Moldova

în anul 2010 provin din ţările membre ale UE: Olanda (19,1%), Ciprul (13,4%), Italia

(10,8%), România (7,6%).

O dată cu deschiderea de către companiile multinaţionale a unor manufacturi din

industria de automobile au devenit actuale şi pentru Republica Moldova, căci astfel de

activităţi se înregistrează în prezent în zonele economice libere din Bălţi şi Ungheni.

Un aspect pozitiv în domeniul promovării investiţiilor în economia naţională sunt

62

proiectele de tip Greenfield. În 2010 au fost lansate 11 proiecte de acest gen, iar în 2011 -

4.

Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France Telecom (Orange),

Fintur Holdings/Turkcell, Lafarge, Société Générale, Veneto Banca, QBE, RosGosStrah,

Bemol, Lukoil, GazProm, RAO EES, Petrom, Rompetrol, BCR, Banca Transilvania, Alpha

Bank România, Südzuker, Praktiker, Metro AG, Raiffeisen Bank, etc.

În concluzie putem menţiona că necesităţile dezvoltării economiilor competitive în

baza creşterii investiţiilor presupun anumite dificultăţi, dar reprezintă unica modalitate

pentru o ţară cu resurse limitate de a atinge standardele postindustrializării.

Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova

Resursele umane, respectiv capitalul uman, reprezintă potenţialul de cunoştinţe

productive obţinute prin investiţii, competenţe şi abilităţi practice, ca efecte ale efortului

şi procesului educaţional. Capitalul uman este capacitatea unei persoane de a produce

bunuri şi servicii care au valoare şi este determinat de suma talentului, abilităţilor şi

aptitudinilor, energiei şi motivaţiei pe care o posedă persoana respectivă. Capitalul uman

este reprezentat de cunostinţele profesionale, deprinderile, abilităţile şi de sănătatea care

pot conduce orice persoană la sporirea capacităţii sale creatoare.

Restructurarea continuă a pieţei muncii a avut un impact profund asupra Republicii

Moldova. O mare parte a forţei de muncă, în primul rând din sectorul agricol, s-a reorientat spre

sectoarele mai productive ale economiei, precum şi spre alte state din regiune. Productivitatea

sporită combinată cu costurile mici ar explica, în parte, creşterea recentă a volumului investiţiilor

care contribuie la şi accelerează procesul de transformare a forţei de muncă.

Pe parcursul anilor ‘90, Moldova a rămas mult mai dependentă de agricultură decât alte

state din regiune. Deşi agricultura este cel mai puţin productiv sector, ea a constituit peste un sfert

din economie, angajând peste 50 la sută din forţa de muncă. De atunci, cota-parte a agriculturii în

economie şi numărul de angajaţi în agricultură s-au redus cu mai mult de jumătate. În timp ce

multe state în proces de tranziţie au trecut în anii ’90 prin restructurări ale industriei, structura

economiei deplasându-se de la agricultură spre sectorul serviciilor, doar recent acest proces a

demarat şi în Moldova. Începând cu anul 2000, situaţia în sectorul agricol s-a caracterizat prin

nivel stagnant al mişcării forţei de muncă între sectoare şi o reducere bruscă a numărului de

angajaţi, în timp ce în sectorul construcţiilor şi cel al serviciilor s-a observat o situaţie cu totul

inversă. Spre deosebire de multe alte economii în tranziţie, transformarea pieţei muncii, şi anume

63

pierderea a circa 400 000 de locuri de muncă, preponderent în agricultură, nu a dus la stabilirea

unui nivel permanent înalt al şomajului. Motivul ar putea fi că lucrătorii din sectoarele

tradiţionale au trecut în alte sectoare ale economiei (şi cu siguranţă, circa 100 000 persoane au

făcut aceasta), determinând, astfel, o creştere încetinită a salariilor. O parte din persoanele care nu

şi-au găsit serviciu în Moldova au părăsit ţara, pe când alţii au renunţat la muncă, în general. [vezi

fig.10.4.3]

Figura 10.4.3: Populaţia ocupată pe activităţi economice în Republica Moldova în 2000-2012Sursa: Biroul Naţional de Statistică Schimbările de pe piaţa muncii au dus la creşterea productivităţii în aproape toate

sectoarele economiei. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în agricultură, dat fiind că

volumul producţiei a crescut semnificativ, în pofida reducerii bruşte a numărului de

lucrători în agricultură. Comparativ cu alte state din regiune, Moldova a înregistrat cea

mai mare rată de creştere a productivităţii, deşi nivelul absolut al productivităţii rămâne a

fi cu mult sub media europeană.

Din anii 90 pînă în prezent Republica Moldova a fost supusă multor încercări, multor

experimente, cu toate acestea economia ei a progresat în ultimii 20 de ani, ajungînd la o

creştere economică în 2010 de 6,7%. Ritmul de creştere economică s-a diminuat în 2011,

drept consecință a efectelor create de criza finaciară mondială. În plus, economia

Republicii Moldova rămîne puternic dependentă de importuri și de remitențe.

Economia CHINEI SI INDIEI

64

Dupa un inceput de an foarte bun in comparatie cu tarile occidentale, tarile din Asia par sa incetineasca din cauza crizei din Europa si Statele Unite. In pofida acestei situatii, China si India vor ramane cele mai mari

piete ale deceniului, conform unui studiu al Boston Consulting Group (BCG) publicat la Singapore. "Consumatorii chinezi si indieni vor cheltui 64.000 miliarde de dolari intre 2010 si 2020 si 10.000 miliarde doar in

anul 2020", afirma studiul.

Tot mai multe priviri sunt îndreptate asupra continentului asiatic şi tot mai multe voci numesc secolul XXI un secol al Pacificului, datorită dezvoltării economice cunoscută de statele din zonă, dar mai ales datorită boom-ului economic pe care îl înregistrează China.Cresterea Chinei continua sa incetineasca. Ea a inregistrat cel mai scazut nivel din primul trimestru 2009 pana in prezent, cu 7,4% pentru perioada iulie-septembrie 2012, conform Biroului National de Statistica (BNS), pierzand 0,2% in raport cu semestrul precedent. Cu toate acestea, Fondul Monetar international (FMI) estimeaza o crestere de 8,2% a economiei chineze in 2013.Noii consumatori chinezi au exigente pe masura.

Astfel, 39% dintre ei vor sa-si schimbe obiceiurile de consum, privilegiind sistematic produsele de cea mai buna calitate, fata de 16% din europeni, iar 23% poseda deja o tableta electronica, fata de 16% din americani. Conform unui studiu predictiv realizat de Euromonitor, China va deveni in urmatorii cinci ani a doua piata de lux din lume, dupa Statele Unite, dar inaintea Japoniei. Femeile, in special, se vor dovedi a fi “o rotita esentiala” a motorului economic chinez, prevede BCG.

Banca Mondială a înrăutăţit prognozele de creştere economică pentru China şi Asia de Est, în contextul preţurilor mai reduse la materii prime şi reorientării politicilor autorităţilor de la Beijing de la susţinerea puternică a exporturilor la stimularea consumului intern, scrie MEDIAFAX.Instituţia financiară intenaţională anticipează acum un avans al PIB de 7,5% pentru China în acest an, faţă de 8,3% în precedenta prognoză, din aprilie, potrivit cotidianului britanic The Guardian.Pentru anul următor, estimarea privind creşterea PIB a fost revizuită de la 8% la 7,7%.Asia de Est va înregistra în acest an o creştere economică de 7,1%, a anunţat, luni, Banca Mondială, înrăutăţind estimarea anterioră, de 7,8%.Revizuirea prognozei pentru China a fost determinată de eficienţa redusă a expansiunii creditării în privinţa sprijinirii avansului economic. Creşterea PIB se va accelera anul următor la 7,7%, dar riscurile persistă, mai ales în contextul tranziţiei de la o economie dependentă de exporturi la una susţinută de cheltuieli interne şi consum, notează Banca Mondială.CHINA

1.2. China – parte important a globaliz rii economiceChina, tar acu un imens potențial uman, care va depăși pragul de 1,4 miliarde până în 2030 (Dexter, R., 2012) şi care are un regim social-politic comunist îşi orientează, după

65

anul 1979, politica economică după sloganul „O ţară – două sisteme”, care vrea să însemne o anumită deschidere către forţele pieţei libere.Renaşterea economică cunoscută de China în ultimele decenii a început în 1978 când s-a declanşat procesul de reformă condus de Deng Xiao Ping, iar până în 2011, ritmul anual de creştere a fost în medie de 9 %. Această renaştere a Chinei are la bază un paradox, deoarece îmbină socialismul cu capitalismul, creând ceea ce Zbigniew Brzezinski numea „comercialism social” – socialism bazat pe proprietate privată şi economie liberă.

Dacă  Marii Britanii i-au trebuit mai bine de 50 de ani pentru a-şi dubla PIB-ul pe cap de locuitor, iar Statelor Unite ale Americii aproximativ 50 de ani, China a reuşit acest lucru în doar 10 ani. Această perioadă scurtă de timp în care China a escaladat ierarhia economiei mondiale, poziţionându-se pe locul doi şi devenind adversarul numărul unu al SUA, s-a produs pe baza unui proces de ardere a etapelor. Mai precis dezvoltarea s-a făcut prin „pierdere de substanţă naţională”, fiind realizată pe spatele clasei muncitoare, pe care a exploatat-o, ducând la apariţia unei prăpastii între bogaţi şi săraci, cât şi la apariţia unei diferenţe între China de Est – maritimă, urbanizată ce cuprinde capitala financiară a Asiei: Shanghai – şi China de Vest – continentală, preponderent rurală şi măcinată de conflicte etnice şi religioase precum în regiunile Tibet şi Xinjiang.

Elita acestei ţări, deşi rămâne fidelă socialismului încearcă să-şi conducă ţara după principii capitaliste, generând astfel un stat tip „dictatură oligarhic-birocratică”. „Sistemul chinez este un hibrid cu reziduuri puternice de dogmatism comunist în sectoarele industriale şi în birocraţia de stat, coexistând cu greu cu antreprenoriatul capitalist dinamic determinat de investiţia străină.”

La nivelul masei producătoare, are loc acel „schimb inegal” ce duce la adâncirea liniei de demarcaţie între bogaţi şi săraci creând efectul de „dezvoltare a subdezvoltării” iniţiat de Titu Maiorescu şi explicat la nivel mondial de André Gunder Frank prin procesul de pierdere a controlului de către elite asupra situaţiei politico-economice din interiorul unui stat şi cât şi asupra poziţionării propriei societăţi în raport cu societăţile mai dezvoltate.

Denumit „atelierul de producţie al lumii”, China, este exemplul de bune practici, pe timpul crizei economice mondiale fiind, aşa cum a prezentat-o Dobrescu, P. (2010, p. 132), „polul estic al globalizării”. Reformele economice, demarate în 1979, au generat dezvoltarea acestei ţări, fără precedent în economia mondială, propulsând-o în ierarhia principalelor economii ale lumii. Începând cu anii 2000, China ia cu asalt cele mai dezvoltate ţări, depășind pe rând Italia, Franţa, Marea Britanie, Germania sau SUA.Aceasta devine primul exportator al lumii, surclasând Germania, devine cea mai mare piaţă auto din lume, devine cel mai important creditor al lumii, întrecând Japonia, devine a doua tara din punctul de vedere al cheltuielilor pentru înarmare, iar în 2011 ajunge cel mai mare producător mondial, depășind SUA.

66

Noua China, de după reformele promovate de Deng Xiaoping, este încă un mare mister pentru specialiștii care analizează evoluția economica acesteia. Puterea sa de atragere a investițiilor străine directe si de creștere în comerțul mondial a antrenat una dintre cele mai dinamice dezvoltări economice, în ultimul sfert de secol. Reformele chineze s-au concretizat în acceptarea Chinei ca membru cu drepturi depline în OMC (2001), angajându-se la reducerea treptata a protecționismului tarifar si conformarea la regulile mondiale privind protecționismul netarifar.Se pare ca scopul statului chinez a fost de a copleși lumea cu produsele chinezești la preturile minimale, pentru a crea, în timp, dependenta de produsele „made in China”. Chiar dacă profiturile imediate erau minimale, volumul produselor, în continuă creştere, si rataridicata de economisire au făcut ca rezerva valutara a Chinei sa fie astăzi cea mai mare din lume. În plină criză economică mondială, China a ştiut sa își folosească rezervele valutare imense, pe de o parte, pentru a-ş i sprijini economia proprie si a-și asigura ritmul de creștere economica, iar, pe de alta parte, pentru a-şi consolida poziția la nivel mondial.În doar 30 de ani, printr-un proces de industrializare şi urbanizare, care în Europa a durat mai mult de 200 de ani, China a reuşit să salveze din sărăcia cea mai severă 400 de milioane de oameni. Performanţa economică şi socială a modelat, la rândul său, o noua atitudine, un alt tip de încredere. Acum 30 de ani, sărăcia, care te întâmpina la tot pasul, era ceva normal, chiar şi socialismul se lăsase copleşit de sărăcie. Astăzi, situaţia celor 100 de milioane de chinezi care mai trăiesc în sărăcie severă nu mai este privită nici ca inevitabilă, nici ca acceptabilă, se pare că este doar o chestiune de timp.O alta performanţă specială privește contribuția Chinei la creșterea globală. Ritmul impresionant de creștere naționala şi constanta realizării acestuia a amplificat puterea economica a acestei țări în ierarhia mondială.

Produsul Intern Brut (PIB) în China crescut cu 7,6 la sută în al doilea trimestru al anului 2012 comparativ cu acelaşi trimestru al anului precedent. Din punct de vedere istoric, din 1989 până în 2012, rata de creştere a PIB-ului în China avea o medie de 9,2700 la sută ajungând la un moment la 14,2000 la sută în decembrie 1992 şi la un nivel record de 3,8000 la sută în decembrie 1990. Ritmul anual de creştere a produsului intern brut măsoară creşterea în valoare a bunurilor şi serviciilor produse de o economie pe perioada

67

de un an. Prin urmare, spre deosebire de rata trimestrială de creştere a PIB-ului utilizat în mod obişnuit, rata anuală de creştere a PIB-ului ia în considerare un an complet de activitate economică, evitându-se astfel necesitatea de a face orice tip de ajustare sezonieră. (China PIB ritmul anual de cre tere, www.tradingeconomics.ro)Conform datelor publicate de tradingeconomics.com, produsul intern brut pe cap delocuitor în China a fost raportat la 8442 dolari americani în 2011, când a fost modificatprin paritatea puterii de cumpărare (PPC), potrivit unui raport publicat de Banca Mondial .PIB-ul pe cap de locuitor, în China, atunci când a fost modificat prin paritatea puterii decumpărare este echivalent cu 35 la suta din media lumii. De-a lungul istoriei, din 1980până în 2010, PIB-ul Chinei pe cap de locuitor în termenii PPC era în medie de 2221,5dolari ajungând la un moment până la 7598,8 dolari americani în decembrie 2010 şi unminim record de 249,9 dolari în decembrie 1980. PIB-ul pe cap de locuitor în termenii PPCse obţine prin împărţirea produsului intern brut al ţării, modificat prin paritatea puterii decumpărare, la populaţia totală.

În 2013, economia chineză a raportat o creştere de 7,8% în trimestrul al III-lea, aceasta fiind prima accelerare după 2 trimestre de încetinire a ritmului de creştere a celei de a 2-a economii mondiale. Accelerarea creşterii economice vine în urmă implementării mai multor măsuri de către Guvern, printre care investiţii în infrastructura feroviară şi reducerea unor taxe.

Miniprogramul de stimulare al Guvernului dă roade

Accelerarea creşterii economice vine în urmă implementării mai multor măsuri de către Guvern, printre care investiţii în infrastructura feroviară şi reducerea unor taxe. Bank of America a denumit măsurile "un miniprogram de stimulare".Vânzările de locuinţe au crescut cu 34% în septembrie faţă de august, în pofida restricţiilor introduse de autorităţi pentru a evita supraîncălzirea pieţei.Acţiunile asiatice au crescut uşor în urma raportului de creştere economică din China.Premierul Li Keqiang a declarat săptămâna trecută că rata de creştere economică din primele nouă luni ale anului a depăşit 7,5%. Ulterior, liderul de la Beijing a afirmat că revigorarea economiei chineze va continua, iar ţintele pentru anul viitor vor fi atinse.Cu toate acestea, creşterea PIB-ului din ultimele trei luni nu pare a fi un semnal al unei reveniri solide a economiei chineze. Analiştii susţin că exporturile au scăzut în luna septembrie cu 0,3 %, perioadă în care se aştepta o creştere a acestora cu 6%, iar cererea globală continuă să fie în declin.

68

Comerţ exterior

Faţă de anii anteriori, comerţul exterior chinez tinde să înregistreze o scădere a excedentului balanţei comerciale, fiind influenţat de multipli factori macroeconomici accentuarea inflaţiei interne, aprecierea semnificativă a monedei naţionale, creşterea valorii şi cheltuielilor cu forţa de muncă, efectele distorsiunilor din piaţa imobiliară, plasamente reduse ale rezervelor valutare, creşterea globală a preţurilor resurselor, recesiunea economică globală. Valoarea schimburilor comerciale realizate de R. P. Chineze în anul 2012: · export: 2057 miliarde USD · import: 1735 miliarde USD. Principalii parteneri comerciali ai R. P. Chineze şi pondere acestora în total: · la export: Statele Unite ale Americii (17,2%); Hong Kong (15,8%); Japonia (7,4%); Coreea de Sud (4,3%). · la import: Japonia (9,8%); Coreea de Sud (9,2%); Statele Unite ale Americii (7,1%); Germania (5,1%); Australia (4,3%)

Chinei îi lipseşte „motorul social”, mai precis accesul muncitorilor la bunurile produse, ţara specializându-se pe exporturi, ignorând forţa de cumpărare, adevăratul indicator şi susţinător economic.

Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că fiecare companie ce a ales să-şi mute producţia în China se foloseşte doar de resursele umane şi materiale ale acestui stat, ea producând în graniţele ţării mamă. Cu alte cuvinte, China realizează produse în interiorul frontierei americane, dacă privim asupra unor firme ca: McDonald’s, General Electric, Coca-Cola, Caterpillar, etc. Astfel deşi investiţiile în China au fost masive, cantitatea de muncă este valorificată diferit, aceasta fiind de cele mai multe ori salahorizată

„Dominanţa economică chineză, care cuprinde producţia, comerţul şi moneda, pare mai mare şi mai iminentă decât ceea ce vrem să recunoaştem astăzi”, afirma Arvind Subramanian, economist la Peterson Institute for International Economics. Subramanian apreciază pe baza ponderii fiecărui stat la PIB-ul mondial, că statul chinez va deveni în viitorul apropiat noul leader economic al lumii. Tot el afirmă că „până în 2030 această dominaţie ( a Chinei – n.r.) ar putea arăta ca cea a Statelor Unite în anii 1970 sau cea a Marii Britanii în 1870, iar această poziţie dominantă, la rândul său, va ridica renminbiul la rangul de primă monedă ca rezervă, mult mai devreme decât se aşteaptă.”

69

Chiar dacă Arvind Subramanian susţine că yuanul chinezesc va depăşi dolarul american în următoarele două decenii, China acumulează foarte multă valută, în special americană, fiind ţara cu cea mai mare rezervă valutară din lume: 3.200 miliarde de dolari. Rezervele de valută forte sunt baza de rezistenţă a monedei naţionale, având echivalent în rezervele de aur din secolele trecute. Acest lucru îi oferă stabilitate economică Chinei, dar mai ales o mare putere financiară. Având aceste aspecte pe fundal, China a început în 2009 internaţionalizarea monedei sale naţionale, o primă cerinţă pentru a deveni o putere economică de rangul întâi.

La polul opus, Nouriel Roubini, economistul care a prezis criza din 2008, afirmă că economia Chinei va încetini în 2012, ca urmare a prăbuşirii pieţei imobiliare şi a scăderii exporturilor. Acest lucru va diminua valoarea PIB-ului în următorii ani şi va duce la creşterea perioadei preconizate în care China va surclasa SUA, adică  20 de ani.

El se alătură astfel numeroşilor analişti care susţin că aparent există probabilitatea ca statul chinez să devină puterea economică numărul unu a lumii, însă în esenţă acest lucru este greu de atins.

Bazându-ne doar pe estimarea creşterii PIB-ului Chinei în următorii 20 de ani, prin comparaţie cu cel al SUA, acest lucru nu poate preciza cu exactitate dacă economia Chinei va fi sau nu va fi numărul unu.

Chiar dacă ritmul alert de creştere al Chinei a poziţionat-o în decurs de aproximativ 10 ani pe locul 2 în economia mondială, cu un PIB în 2010 de 6,9 milioane de dolari, acesta nu reprezintă nici jumătate din cel al SUA: 14,6 milioane de dolari. Nu trebuie pierdut din vedere, însă, factorul cheie în stabilirea statutului de putere economică la nivel mondial: populaţia, care va trasa PIB-ul pe cap de locuitor – principalul evaluator al bunăstării unei societăţi. Dacă China are o populaţie de 1, 3 miliarde de locuitori, SUA au cu 1 miliard mai puţin – 300 milioane locuitori. Împărţind PIB-ul fiecărui stat la numărul de locuitori, rezultă că SUA se află pe locul 9 la nivel mondial, în timp ce China doar pe locul 94, o diferenţă greu de micşorat.

Dacă din punct de vedere economic China încă se află pe locul doi, din punct de vedere al pieţei de lux. China se află de ceva timp în fruntea clasamentului, surclasând  SUA . Deşi este nociv pentru societatea chineză, guvernul Chinei mizează foarte mult pe acest tip de consum de lux, care a devenit unul dintre pilonii de sprijin ai economiei chineze, alături de exporturi şi piaţa imobiliarelor, ambele în declin.

De la piaţa accesoriilor şi hainelor de lux până la cea a alimentelor şi chiar a automobilelor, pentru toate piaţa chineză este sinonimă cu încasări record.

70

Dacă pentru Zbigniew Brzezinski „China este prea mare pentru a fi ignorată, prea veche ca să nu fie respectată, prea slabă ca să nu fie tratată cu înţelegere şi prea ambiţioasă pentru a avea deplină încredere în ea”, pentru mulţi alţii, China este doar viitoarea supereconomie a lumii şi adevăratul miracol asiatic.

INDIA - NOUA PUTERE ECONOMICA MONDIALADe zeci de ani, India cunoaste o evolutie economica total diferita fata de celelalte

tari din zona. In timp ce Japonia, Coreea de Sud si China s-au axat in special pe exporturi, India a ales o economie domestica, ce a crescut usor si sigur. Dar acest lucru este pe cale sa se schimbe, scrie International Herald Tribune, care arata ca investitiile si exporturile din aceasta tara cresc mult peste asteptari si ca, in scurt timp, India va intra in rindul celor mai puternice economii ale lumii. Ritmul de crestere al productiei anuale in India este de 9%, iar curind va ajunge la 10%.

Exporturile catre SUA ale produselor confectionate in India cresc ametitor, mai rapid decit exporturile din China. Mai mult de doua treimi din investitorii straini au ales India ca destinatie finala pentru a face productie. Iata citeva repere care permit analistilor economici sa spuna ca India este urmatoarea tara care va inregistra un boom economic peste asteptari. O prima cauza o constituie impasul demografic in care se afla China. Din cauza legii care interzice unei familii de chinezi sa aiba mai mult de un copil, tot mai putine persoane vor ajunge sa munceasca in fabrici.

Investitorii straini sint constienti de aceasta problema care ii va lovi puternic in viitor, si tocmai de aceea s-au orientat catre India. Pina in anul 2030, se asteapta ca populatia Indiei sa o depaseasca pe cea a Chinei. Ceea ce inseamna ca in fabricile indiene vor exista destui muncitori care sa satisfaca cerintele investitorilor. O serie de studii arata ca, pina in 2020, India va avea 116 milioane de muncitori in fabrici cu virste cuprinse intre 20 si 24 de ani, in timp ce in China, numarul acestora nu va depasi 94 de milioane.

India, a patra mare economie emergentă a lumii (după China, Brazilia şi urmând îndeaproape Rusia),[1]  a înregistrat în 2011-2012 a doua fază de încetinire a ritmului său de creştere economică într-un interval de mai bine de un deceniu (graficul 1). Guvernul indian este acuzat de mediul de afaceri de „paralizia” reformelor orientate către creştere economică.[2]

Graficul 1: Ritmul de creştere a PIB al Indiei, în termeni reali (în %)

71

Notă: Prognoze pentru 2013, 2014, 2015, 2016 şi 2017Sursa:Grafic elaborat de autor, pe baza datelor FMI, World Economic

Outlook,Octombrie 2012.Potrivit estimărilor din raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), „Situaţia şi

perspectivele economiei mondiale”[3]  cu privire la ritmul de creştere a PIB, revizuit în scădere, India a înregistrat în 2012 un ritm de creştere economică de numai 5,5%, comparativ cu 9,6% în 2010 şi 6,9% în 2011. Frânarea ritmului de creştere a PIB la nivelul Indiei în 2011 şi 2012 este mai pronunţată decât cea înregistrată la nivelul Chinei, însă mai temperată decât cea a PIB al Braziliei. Economia Indiei este puternic afectată de diminuarea cererii pe trei din principalele sale pieţe de desfacere: UE (în special datorită crizei datoriilor suverane din Zona euro), China (într-o măsură mai mică) şi SUA, dar şi de persistenţa unor probleme structurale interne (precum: costul ridicat al derulării afacerilor, infrastructura slab dezvoltată, ritmul lent al înfăptuirii reformelor din sfera politicii investiţionale).

Pentru 2013-2014, specialiştii ONU apreciază o uşoară accelerare a ritmului de creştere economică (la 6,1% în 2013 şi 6,5% în 2014). Totuşi, experţii internaţionali atrag atenţia asupra faptului că perspectivele de creştere a economiei indiene pe termen lung depind de abilitatea guvernului actual şi a următoarelor guverne de a promova investiţiile şi a continua liberalizarea economiei.[4]

Pe parcursul crizei financiare şi economice mondiale, autorităţile şi companiile indiene şi-au concentrat din ce în ce mai mult atenţia asupra pieţei interne, cu o mare capacitate de absorbţie (determinată de populaţia sa vastă, de 1,2 miliarde locuitori, extinderea clasei de mijloc şi modernizarea treptată a infrastructurii). La sporirea puterii de cumpărare a contribuit şi majorarea substanţială a valorii remiterilor cetăţenilor indieni din străinătate, aceasta depăşind în 2008-2010 nivelul anual de 50 miliarde dolari. De altfel, ţinând cont de valoarea absolută a remiterilor, India se situează pe primul loc în ierarhia mondială a ţărilor beneficiare de remiteri ale populaţiei din străinătate.[5]

Cu toate acestea, puterea de cumpărare este erodată de inflaţie. Pe ansamblul anului 2012, rata inflaţiei în India este estimată de experţi la 7,6% - printre cele mai ridicate niveluri din rândul economiilor emergente.[6]

Rata inflaţiei s-a temperat uşor în noiembrie şi decembrie 2012 (7,24% şi, respectiv, 7,18%, comparativ cu aceeaşi lună a anului 2011), ceea ce a dat posibilitatea

72

Băncii Centrale să reducă nivelul ratei dobânzii de referinţă. În data de 29 ianuarie 2013, aceasta a diminuat nivelul ratei dobânzii cheie, de la 8% la 7,75% - a doua intervenţie de diminuare într-un interval de aproape patru ani (graficul 2).[7]  Trebuie subliniat că rata dobânzii de politică monetară din India se numără printre cele mai ridicate niveluri în rândul economiilor emergente (spre comparaţie: China 6%, Brazilia 7,25%, Africa de Sud 5%), dar este inferioară celor din Rusia (8,25%) şi Egipt (9,25%).

Banca Centrală a Indiei a diminuat, totodată, şi rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale, de la 4,25% la 4% - aproape de nivelul minim al ultimilor 40 de ani. În opinia experţilor Băncii Centrale, această măsură (care a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2013) poate genera lichidităţi suplimentare în valoare de 3,3 miliarde dolari şi, implicit, stimularea creşterii economice.

În afară de rata ridicată a inflaţiei, o altă slăbiciune a economiei indiene o reprezintă nivelul ridicat al deficitului bugetar. Acesta s-a adâncit în ultimii ani datorită subvenţiilor masive acordate de guvernul indian pentru combustibili, îngrăşăminte şi alimente.[8]  În septembrie 2012, guvernul indian a făcut un pas însemnat pe calea diminuării subvenţiilor: a majorat preţurile la motorină cu 14%.

Graficul 2: Rata dobânzii de politică monetară în India în perioada decembrie 2008-ianuarie 2013 (în %)

Sursa: Grafic elaborat de autor, pe baza datelor http://www.fxstreet.com/În ianuarie 2013, a dereglementat parţial preţurile la motorină. Preţul motorinei

reprezintă un subiect delicat în India, deoarece orice majorare a acestuia se reflectă, prin intermediul costurilor de transport,[9]  asupra ratei inflaţiei. Guvernul indian a mai adoptat în septembrie 2012 şi alte măsuri, precum cele din sfera ISD: acordarea lanţurilor de supermarketuri din străinătate a dreptului să achiziţioneze până la 51% din capitalul social al firmelor locale şi companiilor aeriene străine a dreptului să achiziţioneze până la 49% din capitalul social al companiilor aeriene indiene (în afară de Air India). Toate măsurile recente adoptate de guvernul indian s-au confruntat cu critici aspre ale partidelor din opoziţie.

În octombrie 2012, guvernul a anunţat un plan multianual de diminuare a deficitului bugetar, până în martie 2017[10] . Ţinta de deficit bugetar pentru anul fiscal curent este 5,3% din PIB, 4,8% din PIB pentru următorul an fiscal, ajungându-se în ultimul an fiscal din acest ciclu de cinci ani la 3% din PIB.

73

În încheierea acestui succint articol, subliniem că una dintre priorităţile guvernului indian ar trebui să o reprezinte implementarea reformelor orientate către creştere, care să genereze investiţiile atât de necesare în infrastructură şi în sectorul resurselor umane.

Dificultatile pentru a incepe o afacere in India nu sint putine. Infrastructura lasa mult de dorit, porturile au dificultati cu incarcarea produselor destinate exportului, iar penele de curent sint destul de dese. La acest capitol, China sta mult mai bine: pentru fiecare dolar investit de India in infrastructura, China investeste sapte. In pofida acestor inconveniente, India pare a fi un adevarat paradis pentru productie. General Motors si Motorola vor construi fabrici in partea vestica si sudica a tarii, in timp ce Posco si Mittal Steel si-au facut publice planurile de a ridica fabrici in partea de est. Iar in partea de nord-vest, unde oamenii inca folosesc camilele pe post de hamali, Essar Group a ridicat o fabrica de otel.

Mici, dar productiviO problema inca nerezolvata o reprezinta pregatirea angajatilor. Astfel, atunci cind

LG si-a deschis fabrica din India, a oferit 458 de locuri de munca la linia de asamblare, cu un salariu de pornire de 90 de dolari pe luna. Dar conditiile cerute, respectiv minim 15 ani de scoala, ceea ce inseamna absolvirea liceului plus un colegiu tehnic, au facut ca procesul de selectie a muncitorilor sa fie greoi. Din intreaga populatie a Indiei, numai 55.000 de persoane se incadrau in aceste cerinte. Pe de alta parte, fabricile din China au marit veniturile angajatilor cu 18%, pina la 100 de dolari pe luna, dupa ce s-a raportat un milion de locuri de munca libere.

In concluzie, desi inconvenientele unei investitii in India sint nenumarate, fabricile indiene au de cistigat in competitia cu unitatile de productie din China. Fabricile din India sint mai mici, dar mai productive, in timp ce fabricile din China sint mult mai mari, dar forta de productie a scazut dramatic.

74