Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

download Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

of 14

Transcript of Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    1/14

    13

    Unitatea de învăţare nr. 2

    ÎNTREPRINDEREA ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ 

    Cuprins pag.

    2.1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 ....................................................... 13

    2.2 Universul economic –  nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici ...........  13

    2.3 Conceptul de întreprindere în economia de piață ......................................................... 17

    2.4 Întreprinderea –  rol, trăsături definitorii, obiective ...................................................... 17

    2.5 Tipologia întreprinderilor ............................................................................................. 23

    2.6 Verificarea cunoştinţelor .............................................................................................. 24

    2.7 Rezumat ........................................................................................................................ 25

    2.8 Bibliografie ................................................................................................................... 26

    2.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 

     Definirea conceptelor de univers economic, agent economic, întreprindere;

      Însuşirea cunoştinţelor referitoare la obiectivele fundamentale şi la

    trăsăturilor definitorii ale întreprinderii;

      Identificarea rolului pe care întreprinderile îl au în economia de piaţă; 

     

    Cunoaşterea tipologiei întreprinderilor. 

    Competenţe: 

      utilizarea adecvată a conceptelor de univers economic, agenţi economici, întreprindere; 

      capacitatea de a explica rolul întreprinderii în economia de piaţă; 

      argumentarea obiectivelor şi trăsăturilor unei întreprinderi; 

      abilitatea de a identifica categoriile de întreprinderi.

    Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare nr. 2 este de 4 ore

    2.2. Universul economic –  nevoi, resurse, activitate economică, agenţi economici 

    Pentru a supravieţui şi a se manifesta ca fiinţe, indivizii (oamenii) au urmărit permanent să-şi

    satisfacă trebuinţele (nevoile), iniţial pe cele primare şi mai târziu pe cele  secundare. Odată cu

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    2/14

    14

    dezvoltarea omului s-au diversificat şi trebuinţele, acestea formând un sistem complex care continuă

    să se dezvolte şi diversifice. 

    Sistemul de nevoi „ansamblul trebuințelor necesare oamenilor

     pentru a exista și a se manifesta ca ființe sociale” 

    Deoarece trebuinţele sunt în continuă diversificare şi transformare, se consideră că sistemulde nevoi formează o mulţime nemărginită. 

    Pentru ca oamenii şă-şi satisfacă nevoile individuale şi colective au avut nevoie de resurse.

    Totalitatea r esurselor variate formează sistemul de resurse.

    Sistemul de resurse „totalitatea disponibilităților (materii prime, materiale,

    informaționale, sociale, spirituale) necesare satisfacerii sistemului de nevoi” 

    Pentru că resursele sunt limitate, spre deosebire de sistemul de nevoi, sistemul de resurse are

    caracter mărginit. Caracterul diferit al celor două sisteme (de nevoi şi de resurse) implică acordarea

    unei atenţii deosebite utilizării eficiente a resuselor (limitate) pentru satisfacerea nevoilor

    (nelimitate). Orice activitate raţională vizează minimizarea consumului de resurse. 

    Iniţial oamenii aveau acces la bunuri libere, pe care şi le procurau din natură. Treptat, pe

    măsură ce a evoluat au apărut şi nevoi care nu puteau să fie satsifăcute cu bunuri luate direct din

    natură. Astfel, a fost necesar ca bunurile respective să fie produse. Activităţile care au ca rezultat

     produse (bunuri materiale şi, mai târziu, servicii) şi care presupun actul de vânzare-cumpărare sunt

    activităţi economice, iar produsele obţinute sunt bunuri economice.

    Activitatea economică  „procesul dinamic, complex şi continuu care 

    reflectă comportamentele şi deciziile oamenilor în raport cu utilizarea resurselor  

    de care dispun şi atragerea unor noi resurse cu scopul de a satisface 

    nevoil e şi de a optimiza obiectivele economice” 

    La început, în activităţile economice erau implicaţi doar producătorii şi consumatorii. Actorii

    economici care se manifestă pe diverse pieţe formează un ansamblu complex cu dimensiuni spaţiale

    şi temporale denumit univers economic.

    Universul economic

     „ansamblul agenților (actorilor) economicidintr-un anumit spaţiu, a relaţiilor existente între aceştia,

     precum şi a obiectivelor economice vizate” 

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    3/14

    15

    Agenții economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice

    și/sau juridice care, în calitate de participanți la viața economică,

    îndeplinesc roluri și au comportamente economice similare.

    (Dobrotă N., 1992) 

    În abordarea clasică, sunt avute în vedere patru tipuri principale de actori:   Consumatorul (gospodăria); 

      Producătorul (întreprinderea); 

      Statul (administrația); 

      Exteriorul.

    Consumatorul  este cel care determină cererea de bunuri materiale şi servicii, şi în funcţie de

    care agentul economic  –   producător stabileşte ce să se producă şi în ce cantitate. Consumatorul

     poate să participe şi ca ofertant pe piaţa financiară şi pe piaţa forţei de muncă  (prin economiile sale,

    respectiv ca furnizor de forţă de muncă). Interacţionând cu ceilalţi agenţi economici le influenţează

    comportamentul direct şi indirect. 

     Producătorul  se regăseşte pe piaţă în principal în calitate de ofertant al bunurilor materiale şi

    al serviciilor, acţionând ca actor individual. Acesta urmăreşte să-şi maximizeze profitul, adaptându-

    şi comportamentul în funcţie de cerinţele pieţei.  În cadrul întreprinder ilor interacţionează şi se

    manifestă diferite tipuri de consumatori (clienţi, angajaţi, furnizori). Producătorul poaate să apară pe

     piaţă şi în calitate de cerere  (pe piaţa monetară, piaţa factorilor de producţie  şi pe piaţa  forţei de

    muncă).Statul  este f ormat din ansamblul actorilor economici care se regăsesc în sectorul public, şi

    care urmăresc protecţia socială, vizează reglarea anumitor pieţe, asigură cadrul juridico -legislativ

     pentru activitatea economică, acţionează ca mediator în cazul conflictelor de muncă, acordă

    subvenţii etc. Pe piaţă se regăseşte ca ofertant sau ca şi consumator. 

     Exteriorul  este format din producătorii şi consumatorii care nu aparţin teritoriului naţional,

    dar care interacţionează cu celelalte trei categorii. 

    Principalele pieţe pe care agenţii economici interacţionează sunt: piaţa bunurilor şi

    serviciilor, piaţa monetară, piaţa de capital şi piaţa forţei de muncă. 

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    4/14

    16

    Figura 2.1 Locul întreprinderii de servicii în modelul unei economii deschise

    Sursa: Zaharia M., note de curs

    Legăturile dintre agenţii economici  se concretizează în fluxuri material şi informaţionale.Indiferent din ce punct de vedere sunt privite, fluxurile informaţionale sunt foarte importante

    deoarece transmit informaţiile pe baza cărora sunt fundamentate şi luate actele decizionale. 

    Piaţa producţiei de bunuri i servicii  p

    S

    S’ D

    D’

     q*

     p*

    Piaţa forţei demuncă  p

    q

    S

    S’ D

    D’ 

    q

     

     p*

    Producător

    FirmaProducător 

    (Firma)

    f 1f 2

    f    Producător(Firma)

    Consumator(Gospodăria) 

    c1c2

    c p

    Produse

    Produse

    Cheltuieli

    Cheltuiel 

    Venit(B) 

    Forţa demuncă (f.d.m.)

    Forţa demuncă (f.d.m.)

    Piaţa monetară  p

    S

    S’ D

    D’

     *

     p*

    Piaţa de capital p

    S

    S’ D

    D’ 

    q*

     p*

    Economii

    mprumut

    Investiţii 

    Rate + dobânzi

    Investiţii 

    Tehnologie

    Venit(V)

    Statul

    BUGET

    CheltuieliProduse

    Subvenţii Impozite

    Exteriorul

    Import

    Export

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    5/14

    17

    2.3. Conceptul de întreprindere în economia de piață 

    Orice întreprindere este considerată un sistem (subsistem) al universului economic în care

    activează. Se consideră că, un sistem este format din obiectivul sistemului şi structura sistemului

    (elementele existente în cadrul sistemului şi a interacţiunilor, relaţiilor existente între elemente) 

    Din punct de vedere economic, indiferent de mărime, forma de proprietate sau organizare, o

    întreprindere:

      este o ENTITATE ECONOMICĂ 

      este un SISTEM ECONOMIC de producție 

      combină şi utilizează FACTORI DE PRODUCŢIE 

      produce BUNURI şi/sau SERVICII 

    ◦  În ce SCOP?

    ◦ 

    Care este RAŢIUNEA DE A EXISTA a întreprinderii?Rațiunea de a exista a unei întreprinderi se poate concentra pe:

    ◦  Obţinerea unui PROFIT 

    şi 

    ◦   Producerea unui BUN ECONOMIC 

    Pentru a realiza bunuri economice şi, implicit, pentru a obţine profit, fiind competitivi pe

     piaţă, este esenţial ca sistemul de conducere a întreprinderii să răspundă realist la întrebările: 

    Ce?  Unde?  

    Cât? Cum?  La ce cali tate?  

     La ce preţ?

    Cât ne costă? 

    2.4. Întreprinderea –  rol, trăsături definitorii, obiective

    La nivel economic, în relaţiile cu ceilalţi agenţi existenţi pe piaţă, rolul întreprinderiiurmăreşte atât aspectul economic, cât şi social. 

    Rolul economic al unei întreprinderi rezultă din dorinţa acestora de o obţine venituri nete şi

    se concretizează în realizarea  bunurilor și/sau serviciilor pentru a fi comercializate pe piață, creând

    valoare adăugată.

    Rolul social al întreprinderii înseamnă (Kerbalek I. coord., 1999):

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    6/14

    18

      Contribuția la satisfacerea trebuințelor populației prin bunurile și serviciile furnizate; 

      Contribuţia la dezvoltarea civilizaţiei umane prin promovarea progresului tehnico-științific; 

      Asigur area unui mediu de muncă și de viață pentru personalul întreprinderii; 

      Exercitarea unor funcții de formare și educare a salariaților și populației. 

    Analizând trăsăturile definitorii ale unei întreprinderi se consideră că aceasta este:

    Unitate tehnico-productivă: 

      Dispune de resurse materiale şi umane necesare

     Combină factori de producţie

      Produce bunuri materiale şi/sau servicii 

     Produce valoare 

     Are sistem propriu de documentare 

    Unitate organizatorico-administrativă: 

     Are sistem de conducere 

      Dispune de sediu şi teritoriu stabilite 

      Desfăşurarea activităţii se realizează în conformitate cu anumite reglementări 

      Intră în contact cu alte instituţii şi organisme 

    Entitate socială (grup social): 

     Vizează realizarea unui obiectiv economic 

      Este formată din persoane active   Are organizare internă specifică 

      Duce la apariţia subgrupurilor  

    Unitate economică: 

      Are misiune, obiective, strategii şi programe proprii 

      Are sistem de evidenţă propriu 

     Vizează principiile eficienţei economice 

      Are şi îşi plăteşte contribuţiile la buget    Are relaţii economice cu alţi agenţi 

    Sistem al activităţii umane 

      Are subsisteme şi elemente, care sunt continuu în interacţiune 

      Dispune de sistem de conducere şi sisteme conduse 

      Interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător  

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    7/14

    19

     Este subsistem în sisteme economice mai mari

    Centru de decizie:

      Dispune de strategii şi politici proprii 

      Propriile interese stau la baza adoptării oricărei decizii 

    Pentru descrierea situaţiilor decizionale  complexe în condiţii de risc este utilizată  Metoda

     Arborelui de Decizie.

    Arborii decizionali sunt de două tipuri: 

      arbori decizionali monoperioadă care conţin un singur punct de decizie, din care pornesc

    două sau mai multe alternative decizionale. Fiecărei  alternative îi corespund anumite stări ale

    naturii/evenimente, probabilități şi consecinţe. 

      arbori decizionali multiperioadă care au două sau mai multe noduri decizionale. Aceştia se

    construiesc prin conectarea a doi sau mai mulţi arbori monoperioadă.  Metoda arborilor decizionali presupune parcurgerea următoarelor etape: 

    I.  Construirea arborilor decizionali:

    - elaborarea schiţei arborelui decizional 

    - ataşarea probabilităţilor stărilor naturii 

    - ataşarea consecinţelor  

    .

    .

    .

    .

    .

    .

    vNS 

    Alternativa 2

    N.D.

    2 NS r   

    Alternativa 1

    p2 = ...

    stare 2

    Alternativa mm NS 

    r   

    NSm

    pn = ...

    stare n

    p1 = ...

    stare 1

    1 NS r   

    consecinţă 

    consecinţă 

    consecinţă 

    NS1 

    NS2

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    8/14

    20

    II.  Evaluarea arborilor decizionali:

    1.  se determină valorile de expectanţă pentru fiecare nod şansă: 

    n

    k k  NS    pvr  i1

    , unde: vk  sunt valorile consecinţelor şi pk  sunt probabilităţile 

    Valoarea se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului şansă. 

    2.  se alege alternativa care satisface criteriul de optim ales:

      dacă criteriul de optim este de maximizare se alege: 

    ii   ns NS   r v   max  

      dacă criteriul de optim este de minim se alege: 

    ii   ns NS   r v   min  

    După alegerea alternativei, valoar ea acesteia se scrie într-un dreptunghi deasupra nodului

    decizional.

    Alternativele decizionale respinse sunt tăiate cu 2 linii paralele: 

     Aplicaţie  rezolvată:   O companie care prestează servicii de contabilitate, urmează să

    efectueze o selecţie pentru angajarea unui contabil şef, în situaţia în care s-au înscris la concurs trei

    candidaţi. Indiferent de decizia firmei, aceasta va investi în specializarea candidatului ales 6000

    $/an. Din studiile efectuate de compartimentul Resurse Umane rezultă următoarele: 

      Candidatul A:

      0,4 şanse ca acesta să se descurce foarte bine în postul pe care-l va ocupa, aducând companiei un

    venit de 30000 $/an;

      0,3 şanse ca acesta să se descurce la un nivel mediu, aducănd companiei un venit de 21000 $/an; 

      0,3 şanse ca acesta să fie slab în funcţia pe care o deţine, venitul adus firmei fiind de 20.000

    $/an.

     

    Candidatul B:  0,6 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună în postul pe care-l va ocupa, aducând firmei un

    venit de 33000 $/an;

      0,1 şanse ca acesta să fie la un nivel mediu, venitul companiei fiind în acest caz de 18000 $/an;

      0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând companiei un venit de 15000 $/an;

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    9/14

    21

      Cadidadtul C:

      0,5 şanse ca acesta să aibă o prestaţie foarte bună pe postul de economist, aducând un venit

    firmei de 40000 $/an;

      0,2 şanse ca acesta să aibă o prestaţie medie aducând firmei un venit de 31000 $/an; 

     

    0,3 şanse ca acesta să aibă o prestaţie slabă, aducând firmei un venit de 13000 $/an.Studiind datele prezentate mai sus şi luând în calcul suma pe care compania o va investi în

    specializare, determinaţi care din cei trei  candidaţi este cel mai potrivit pentru a ocupa postul de

    contabil şef. 

     Rezolvare:

    I.  Construirea arborelui

    II. Evaluarea arborelui

    r  NS1 = (30000 ∙ 0,4 + 21000 ∙ 0,3 + 20000 ∙ 0,3) –  6000 = 24300 –  6000 = 18300

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    10/14

    22

    r  NS2 = (33000 ∙ 0,6 + 18000 ∙ 0,1 + 15000 ∙ 0,3) –  6000 = 26100 –  6000 = 20100

    r  NS3 = (40000 ∙ 0,5 + 31000 ∙ 0,2 + 13000 ∙ 0,3) –  6000 = 30100 –  6000 = 24100

    v NSi = max {18300, 20100, 24100} = 24100

    aparţine concurentului C, alternativa cea mai viabilă din punct de vedere financiar  

    Obiectivele fundamentale (generale) ale unei întreprinderi sunt (adaptare după Drăgulănescu

    I. V., 2012):

      Satisfacerea întocmai a cererii: 

      Produce şi apoi vinde? 

     Produce ce se cere? 

     Produce ce s-a vândut deja? 

       Reducerea costurilor, determinată de:   de regulă , preţul este impus de piaţă 

      o diferenţă semnificativă preţ -cost generează atuuri concurenţiale

      maximizarea profitului nu este totdeauna avantajoasă 

      Reducerea timpului de livrare 

      Creşterea calităţii şi fiabilităţii produselor: 

      Calitatea aşteptată de client nu  propria părere 

      Creșterea flexibilităţii producţiei 

      Creşterea gradului de integrare şi motivare a personalului 

    În practică, în cadrul companiilor, obiectivele se regăsesc formulate astfel: 

      Obiectivul Companiei Aquacaraş S.A.: 

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    11/14

    23

      VPL Healthcare (recrutare de personal și gestionarea forței de muncă): „Principalul obiectiv

     pe care îl urmărim în următorii ani este acela de a deveni o companie de renume din zona de

    healthcare recruitment.” 

      Compania KOKET (produse alimentare): „Koket se angajează să promoveze, să mențină și

    să aplice o politică sănătoasă de mediu” –  reducerea consumului de apă   Continental Hotels –  Obiectivele companiei:

    -  „Să avem locații în zonele cele mai dezvoltate ale țării, oferind astfel acoperire la nivel național; 

    -  Să acoperim clasa economy, business și de lux; 

    -  Să îmbunătățim permanent standardele de calitate a serviciilor; 

    -  Să fim cunoscuți de către membrii segmentului țintă, ca lanț hotelier Românesc , nu numai pentru

    serviciile oferite ci și datorită faptului că avem o ofertă unică pe piață.” 

    Pentru a fi eficiente, companiile trebuie să se axeze pe un obiectiv principal care să fie

    susţinut de mai multe obiective secundare. 

    2.5. Tipologia întreprinderilor

    În prezent, în economia contemporană îşi desfăşoară activitatea o mar e diversitate de

    întreprinderi. Rolurile, dimensiunile şi particularităţile/caracteristicile acestor întreprinderi sunt

    diferite.

    Întreprinderile pot fi grupate după mai multe cr iterii, printre care se regăsesc: După mărime ( estimate în funcţie de numărul de angajaţi, cifra de afaceri, capitalul social ):  

      microîntreprinderi 

      întreprinderi mici 

      întreprinderi mijlocii 

      întreprinderi mari 

     După obiectul de activitate: 

       Întreprinderi de pr oducție 

     

     Întreprinderi de comerț     Întreprinderi de servicii 

     După sectorul economic în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea:  

       Întreprinderi din sectorul primar  

       Întreprinderi din sectorul secundar  

       Întreprinderi din sectorul terțiar  

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    12/14

    24

    În practică, caracteristicile unor categorii diferite se pot regăsi simultan la aceeaşi

    întreprindere.

    Conform Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în România, se pot înmatricula

    următoarele categorii de persoane juridice: 

     

    Societate în nume colectiv, societate în comandită simplă şi societate cu răspundere limitată   Societate cu răspundere limitată –  debutant (SRL-D)

      Grup de interes economic

      Societate pe acţiuni şi societate în comandită pe acţiuni  

      Societate şi companie naţională 

      Societate europeană Holding 

      Societate europeană constituită prin fuziune 

      Regie autonomă 

     

    Organizaţie cooperatistă de credit 

      Societate cooperativă de gradul I şi gradul II 

      Cooperativă agricolă de gradul I şi gradul II 

      Societate cooperativă europeană 

      Cooperativă europeană constituită prin fuziune 

      Societate europeană - filială 

      Sucursală societate sau GIE cu sediul în România 

     

    Sucursală regie autonomă   Sucursală societate cooperativă 

      Sucursală a unei firme cu sediul în străinătate 

      Depunere prospect de emisiune de acţiuni privind constituirea societăţilor pe acţiuni prin

    subscripţie publică 

    2.6. Verificarea cunoştinţelor 

    Teme şi întrebări pentru discuţie ◦   Argumentaţi importanţa întreprinderii în economia de piaţă 

    ◦   Prezentaţi trăsăturile definitorii ale întreprinderii 

    ◦   Evidenţiaţi rolul economic şi social al întreprinderii 

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    13/14

    25

    Test de autoevaluare

    1.  Structura sistemului (întreprinderii) este formată din: 

    a)  obiectivul şi interacţiunile dintre elementele sistemuluI 

     b)  interacţiunile dintre elementele sistemului 

    c)  obiectivul şi elementele sistemului 

    d)  elementele sistemului şi interacţiunile dintre acestea 

    2.  Obiectivele economice ale întreprinderii pot să vizeze: 

    a)  colaborarea cu autorităţile 

     b)  cota de piaţă 

    c)  condiţiile de muncă ale salariaţilor  

    d)  controlul poluării

    3.  Ca unitate tehnico- productivă, întreprinderea: 

    a)  are sistem propriu de documentare

     b)  dispune de sediu şi teritoriu stabilite 

    c)  are relaţii economice cu alţi agenţi 

    d)  dispune de strategii şi politici proprii 

    4.  Ca unitate organizatorico-administrativă, întreprinderea: 

    a)  interacţionează cu alte sisteme din mediul înconjurător  

     b)  are sistem de evidenţă propriu 

    c)  desfăşoară activitatea în conformitate cu anumite reglementări 

    d)  combină factori de producţie 

    5.  Întreprinderea nu este:

    a)  o entitate socială 

     b)  un sistem al activităţii umane 

    c)  o entitate tehnico-neproductivă 

    d)  centru de decizie

    Răspunsuri: 1 –  D, 2 –  B, 3 –  A, 4 –  C, 5 –  C.

    2.7. Rezumat

    Rolul întreprinderii în economia de piaţă este prezentat în unitatea de învăţare nr. 2.

    Astfel, sunt abordate noţiuni referitoare la universul economic, conceptul de

    întreprindere în economia de piaţă, rolul, trăsăturile, obiectivele şi tipologia

    întreprinderilor.

  • 8/17/2019 Economia Intreprinderii - Unitatea de Invatare 2

    14/14

    26

    Element component al universului economic, întreprinderea este considerată un sistem cu o

    structură formată din elemente şi interacţiunile dintre acestea. Trăsăturile definitorii ale unei

    întreprinderi prezintă întreprinderea ca fiind unitate tehnico- productivă, unitate organizatorico-

    administrativă, entitate socială, unitate economică, sistem al activităţii umane, centru de decizie.  

    Atât rolul cât şi obiectivele întreprinderii implică două componente, respectiv economică şisocială. Întreprinderile se pot clasifica în funcţie de diverse criterii, precum mărimea

    (microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii şi mari), obiectul de activitate (producţie, comerţ,

    servicii), sectorul economic în care activează (primar, secundar, terţiar). 

    2.8. Bibliografia Unităţii de învăţare Nr. 2

     Bărbulescu C., Gavrilă T. (coord.),  Economia şi gestiunea întreprinderii, Editura

    Economică, Bucureşti, 1999  Dobrotă N., Economie politică, A.C.U. Eficient, Bucureşti, 1992

     Drăgulănescu I. V., Economia întreprinderii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012 

     Foriş A., Economia firmei, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Braşov, 2002 

     Kerbalek I. coord., Economia întreprinderii, Editura Forum Consulting Partners, Bucureşti, 1999

     Kerbalek I. (coord.), Economia întreprinderii, disponibil pe www.economiaintreprinderii.ro

     Zaharia M. (coord.),  Modele și metode cantitative în economia firmei, Editura Universitară,

    București, 2007  Zaharia M., note de curs 2007

     http://strategii.wordpress.com

     http://www.onrc.ro

     http://aquacaras.ro

     http://www.vplhealthcare.com

     http://www.koket.ro

     http://continentalhotels.ro