Ce sunt resursele naturale?

Resursa - o cantitate de mijloace care concură la realizarea unei acţiuni.

Resursele naturale în forma lor elementară sunt constituite din: substanţă, energie şi informaţie- sunt esențiale pentru om; cele mai multe sunt folosite pentru satisfacerea nevoilor noastre (exemple);

- sunt prezente din abundență în natură;O resursă naturală poate exista ca o entitate separată (apa, aerul, precum și un organism viu, cum ar fi un pește) sau poate exista sub o formă alternativă care trebuie să fie prelucrata pentru obținerea resursei (minereurile metalice, ulei și cele mai multe forme de energie).

Clasificarea resurselor naturale in functie de origine

• In functie de origine, resursele naturale se clasifica:

1) Biotice: Resursele biotice se obtin din biosfera (material viu si organic) cum ar fi padurile, animalele, pasarile si pestii, dar si materialele care se pot obtine din acestia.

2) Abiotice: Resursele abiotice sunt cele care

provin din materiale fara viata. Exemple: solul, apa, aerul, minereurile, carbunele, petrolul.

• Paduri• Ape• Resurse minerale• Resurse de hrana• Sol• Resurse energetice

Resursele naturale: - neregenerabile sau epuizabile (zăcăminte de combustibili fosili, minereurile metalifere şi nemetalifere) - regenerabile (materiile vegetale şi animale).

Resursele regenerabile:- “biologic regenerabile”: peşti, păduri şi biomasa conţinută de acestea- “resurse nebiologice” (resurse de flux continuu): sursele hidro, solare, mareele, vântul şi puterea valurilor.

Ceea ce caracterizează faptul că o resursă este “regenerabilă” sau “neregenerabilă” este cât timp îi ia naturii pentru a o reface.

Resursele regenerabile se pot reface dacă nu sunt supravalorificate.

DEFRIȘĂRILE: curatarea pădurilor naturale prin taieri sau incendierea copacilor și plantelor într-o zonă împădurită.

- Ca urmare a defrișărilor, în prezent aproximativ jumătate din pădurile care acopereau odată Pământul au fost distruse. - Apare din mai multe cauze și are implicații negative asupra atmosferei și calitatii solului.

• Evitarea taierilor de copaci;• Utilizarea in cantitati reduse la lemnului;• In situatia in care are loc taiarea unui copac trebuie sa se planteze

altul in loc;• Evitarea aparitiei de incendii;• Media poate juca un rol important prin constientizarea

publicului;• Reducerea activitatii din minerit.

- Utilizarea de volume cat mai reduse de apa;

- Utilizarea de produse de uz casnic ecologice;

- Aplicarea de pesticide si ingrasaminte naturale;

- Evitarea evacuarii de deseuri in ape;

- Depozitarea produselor toxice in conditii de siguranta;

- Prevenirea evacuarii de deseuri plastice si cele din industria electronica;

- Oprirea utilizarii si supraexploatarii resurselor de apa;- Colectarea apelor

- Reducerea consumului de minerale;- Cresterea eficientei proceselor de fabricatie pentru a reduce cantitatea de noi minerale necesare; - Inlocuirea unor materiale si procese cu unele mai prietenoase cu mediul;-Utilizarea de materiale reciclate in locul mineralelor si minereurilor; - Imbunatatirea performantei de mediu a minelor;-- Adoptarea si aplicarea de legislatie si reglementari pentru reducerea impactului de mediu;-Curatarea minelor abandonate;-Reducerea impozitului si aplicarea de stimulente pentru practici cum ar fi inlocuirea de produse si descurajarea celor care au performante de mediu reduse;-- aplicarea biomineritului si a biosolubilizarii

Biominerit: utilizarea de microorganisme pentru recuperarea metalelor in solutie (de exemplu ape de drenaj acide din minerit) prin precipitarea metalelor , complexarea sau adsorbtia pe molecule din celule.

Biosolubilizarea: utilizarea de microorganisme pentru a extrage metalele din minereuri prin solubilizarea acestora

• Utilizarea agriculturii ecologice – ca o combinare intre practicile traditionale si cele moderne

• Aplicarea de diverse metode pentru cresterea fertilitatii solului• Compostarea: transformarea materialelor complexe (deseuri) in forme

mai simple cu ajutorul microorganismelor

• Rotatia culturilor: Utilizarea (plantarea) de plante leguminoase pentru cresterea continutului de nutrienti si pentru evitarea folosirii pesticidelor.

• Amenajarea de terase: pentru a evita problemele legate de eroziunea solului datorata ploilor abundente sau vanturilor

• Plantarea de vegetatie, copaci, arbusti si alte plante. Radacinile acestora vor preveni deplasarea (eroziunea) solurilor;

• Crearea de perdele forestiere care sunt bariere din plante cultivate pentru a preveni expunerea solului la vanturi;

• Aplicarea de culturi de acoperire - cand terenurile agricole nu sunt in perioada de productie pentru a preveni expunerea solului la vant si ploi; leguminoasele (fasolea) sunt adesea folosite ca si culturi de acoperire;

• Aplicarea de straturi de acoperire pentru a retine umiditatea din sol si a preveni eroziunea acestuia;

• Bariere din caramizi si/sau pietre pentru scurgeri de suprafata;• Aplicarea agriculturii si gradinaritului pe terase pentru a evita

scurgeri de ape subterane

1972 – Conferinta Natiunilor Unite cu privire la mediul natural si s-a incercat combinarea notiunilor de crestere – dezvoltare economica cu protectia mediului.

- concept aparut initial ca urmare a problemelor legate de mediu si de criza resurselor energetice.

Prin combinarea celor doua notiuni a luat fiinta termenul ecodezvoltare (Ignacy Sachs si Maurice Strong).

S-a propus un model de dezvoltare care are la baza un management eficient al resurselor naturale, finalitatea constand in compatibilitatea dezvoltarii economice cu prudenta ecologica si echitatea sociala.

Se au in vedere 3 obiective ale dezvoltarii:- echitatea sociala;- cresterea economica;- protectia mediului.

dezvoltarea durabila - dezvoltarea care poate satisface nevoile generatiilor prezente (actuale) fara a compromite, insa, posibilitatea generatiilor viitoare de a si le satisface in acelasi mod” = definitia data de Comisia BrundtlandDr. Gro Harlem Brundtland

fostul prim-ministru al NorvegieiFost presedinte al Comisiei Mondiale

pentru mediu si dezvoltare

Ce trebuie sa fie durabil?

Suportul pentru viata

ecosistemeleresurselemediul

NaturaPamantul

BiodiversitateaEcosistemele

ComunitateaCultura/locuri (zone) pentru

grupuri

Ce trebuie sa fie dezvoltat?

EconomiaSanatatea

Sectoarele de

productieConsumul

PopulatiaSperanta de viata

EducatiaEchitatea

Oportunitati egale

SocietateaInstitutiile

Capitalul socialTarile/ Regiunile

Pentru cat

timp?

25 pana la 50 ani?

Acum si in viitor?

Pentru totdeaun

a?

dezvoltare economica – eradicarea saraciei – cresterea prosperitatii economice

dezvoltare sociala – participarea activa a femeilor; educatie; guvernare buna

protectia mediului – prevenirea degradarii mediului si pastrarea integritatii ecosistemelor naturale

La nivel local, national, regional, si global

Crestere economica

Protectia mediului Echitate sociala

Durabilitate

- sa gaseasca criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse.

- se pune problema conceperii si realizarii unui mediu economic care, prin intrarile si iesirile sale, sa fie intr-o compatibilitate dinamica cu mediul natural, dar si cu nevoile si interesele, prezente si viitoare, ale generatiilor care coexista si se succed.

Strategia dezvoltarii durabile

Elemente care trebuie luate in considerare pentru realizarea dezvoltarii durabile:

- problemele de mediu la nivel national si global;

- consecintele diminuarii resurselor naturale si ale accentuarii poluarii pentru generatiile viitoare;

- obligatia de a mentine sau de a spori aceasta mostenire;

- bunastarea generala depinde nu numai de ritmul cresterii economice, dar si de calitatea acesteia;

Dezvoltare eco-Dezvoltare eco-industriala industriala

Dezvoltare eco-industriala

Cresterea factorilor de stres asupra mediului determinati de poluare

Epuizarea resurselor naturaleEpuizarea resurselor naturale

Efecte negative asupra sanatatii

Starea mediului in urma aplicarii dezvoltarii industriale

IMPACT GLOBAL

Populatie (2,6 mil.)

Utilizarea resurselor

Eficienta productiei

= x x

Populatia Globului a crescut de la 2,6 miliarde in 1950 la 7,2 miliarde in prezent

In mod traditional, eficienta productiei inseamna numar (cantitate) maxim de produse obtinute la cel mai mic cost care se obtin adeseori cu efecte negative asupra mediului.

… consumuri mari necesita (implica) cresterea productiei agricole

S-a constatat cresterea vitezei de extractie si utilizare a resurselor…

… necesitati cu privire la terenuri (spatii) vaste care implica sacrificarea ecosistemelor naturale …

… pentru construirea de locuinte si infrastructura de servicii, pentru furnizarea de spatii pentru afaceri sau comert

…si pentru evacuarea si depozitarea de deseuri.

Necesitati mari pentru transporturi si electricitate ceea ce inseamna consumuri mari de combustibili

… si cresterea poluarii apelor, aerului si solului cu efecte asupra organismelor vii (plante, animale, oameni)

Industrializarea rapida impact negativ asupra mediului (poluare, epuizarea resurselor, etc.)

Dezvoltare durabila

Satisfacerea necesitatilor generatiei prezente fara compromiterea capacitatii generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati.

Sistemul - ansamblu de elemente identice sau diferite, unite într-un întreg prin conexiuni și interacțiuni.

Atomii, moleculele, celulele, plantele, animalele, pădurea, marea, lacul, mlaștina, societatea omenească, planeta reprezintă câteva exemple de sisteme.

• Sistemele izolate - nu schimbă materie şi energie cu mediul înconjurător.

• Sistemele închise - realizează schimburi de energie cu mediul dar nu şi schimburi de materie.

• Sistemele deschise fac schimburi permanente de materie şi energie cu mediul înconjurător

• sisteme deschise cu autoreglare ce aparţin materiei vii

• sisteme deschise fără autoreglare ce aparţin materiei nevii.

Ce este echilibrul?Starea unui sistem (organism) în repaus sau în mișcare uniformă în care rezultanta tuturor forțelor care actioneaza asupra acestuia este zero.

Conditii medii ale unui sistem pe o anumita perioada de timp

Echilibrul in sisteme

- stare de echilibru – un control bun al sistemului- echilibru dinamic - în cazul în care apar feedback –

uri negative și pozitive, sistemele trec de la o extremă la alta

Reprezentari grafice ale Reprezentari grafice ale echilibruluiechilibrului

Sisteme in echilibru:

Au loc modificari minore in timp

Numeroase sisteme ‘naturale’ deschise

intrarile = iesirile (echilibru) Feedback negativ

Sisteme statice:

Nu au loc modificari in timp Cea mai mare parte a

sistemelor fara viata Nu au loc intrari sau iesiri din

sistem Nu feedback

Situatia in care iesirile dintr-un sistem influenteaza intrarile din acelasi sistem sau servesc ca intrari in acelasi sistem.

Feedback – negativ; - pozitiv

Feedback – negativ -Iesirea din sistem devine intrare intr-un alt sistem iar echilibrul se deplaseaza in sens invers

Ex. Cresterea temperaturii determina evaporarea apei si la formarea norilor care blocheaza ca radiatia solara sa ajunga la Pamant astfel temperatura va scadea

Feedback – pozitiv -Iesirea din sistem accentueaza raspunsul sistemului deplasandu-l intr-o stare extrema-Ex. Cand gheata incepe sa se incalzeaza se topeste iar capacitatea de reflexie este mica astfel ca are loc absorbtia caldurii in favoarea reflexiei

FeedbackFeedbackNegativ

Sistemul revine la starea sa initiala

Caracteristic sistemelor cu autoreglare

Conduce la starea de echilibru

Contracareaza iesirea sistemului din echilibru

intrarile = iesiri scade, reduce sau

atenueaza stresul la care este supus sistemul (ex.se reduce poluarea)

Pozitiv Sistemul se deplaseaza

din starea de echilibru Caracteristic sistemelor

fara autoreglare Accelereaza devierea de

la starea de echilibru Cresc intrarile in sistem Creste stresul la care

este supus sistemul (ex. se intensifica poluarea)

Feedback negativ care implica dioxidul de carbon, temperatura si algele

-Cresterea concentratiei de dioxid de carbon determina cresterea temperaturii suprafetei;- care conduce la dezvoltarea algelor (creste capacitatea de inmultire si dezvoltare a acestora) in oceane -care va conduce la consumul de dioxid de carbon din atmosfera-Combate (reduce) cresterea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera

Feedback pozitiv care implica dioxidul de carbon, temperatura aerului si organismele din sol

Cresterea concentratiei de dioxid de carbon determina cresterea temperaturii suprafetei;

Cresterea temperaturii influenteaza respiratia organismelor din sol (procesul de respiratie decurge mult mai rapid)

Prin intensificarea proceselor de respiratie creste viteza procesului de degradare a materiei organice din sol (transformare in dioxid de carbon)

astfel cresc intrarile de dioxid de carbon in atmosfera

Așa cum corpul uman este compus din sisteme interconectate care controleaza functiile corpului specifice, Pământul are patru componente principale: - atmosfera (aerul), - geosfera (solul, terenul), - hidrosfera (apă), și- biosfera (viața) cu roluri critice care, împreună, sprijină și susțin viața pe planeta Pământ.

Earth’s systems

Atmosphere Hydrosphere Biosphere Geosphere

water life land/rockAir/gases

Ecosfera

Din punct de vedere al sistemelor (vii sau nevii), ecosfera poate fi împărţită în toposferă şi biosferă.

Toposfera reprezintă substratul abiotic al Terrei şi este constituită din atmosferă, litosferă şi hidrosferă.

Hidrosfera reprezintă învelişul de apă lichidă, solidă sau gazoasă al pământului.

Litosfera - învelişul solid situat la exteriorul pamântului între 0 - 30 kilometri pe continente şi între 0 - 10 km sub fundul oceanelor.

Atmosfera terestră - masa de aer care înconjoară pământul pe o grosime de 3000 km. Masa totală a atmosferei este de 2,5.1019 t din care 9/10 se află în troposferă (altitudine între 0-16 km), iar în stratosferă, la altitudini mai mari de 48 km se găseşte o cantitate foarte mică din această masă.

Biosfera -totalitatea biocenozelor terestre, subterane, acvatice şi constituie învelişul viu al Pământului.

Organismele cu viata (vii) interactioneaza cu componenta fara viata in biosfera

Biotic , factori biotici — componente cu viata in biosfera

Biotic, insemana cu sau ceva care se refera la viata, factorii “cu viata”. Plantele, animalele, fungile, protistele si bacteriile sunt toate biotice sau factorii cu viata din ecosistem .

Organismele cu viata (vii) interactioneaza cu componenta fara viata in biosfera

Abiotic, Abiotic, factori abiotici —componente fara viata din biosfera

Factori de mediu cum ar fi habitatul (lac, ocean, desert, munte) sau factori climatici cum ar fi temperatura nori, ploaia, zapada sunt factori abiotici.

Rolul apei in biosfera

Apa este solventul universal si componenta de baza a tuturor organismelor vii de pe planeta noastra.

hidrosfera este importanta pentru biosfera!

Rolul Soarelui pentru biosfera

Soarele furnizeaza lumina si caldura necesara pentru mentinerea vietii pe Pamant.

Sursa principala de energie. Unghiul sub care radiatiile

solare ating suprafata Pamantului determina incalzirea inegala a acesteia si aparitia zonelor cu climat diferit (temperat, tropical, polar) > populatii adaptate la diverse conditii climatice

Energia de la Soare

Energia termică este radiată prin spațiu de la Soare la Pământ

Când Pământul primeşte energie de la Soare au loc următoarele:

o anumită parte din energie este reflectată înapoi în spaţiu;

o anumită parte este absorbită de atmosferă; o anumită parte este absorbită de apă şi sol; energia termică este transferată prin conducţie şi

convecţie.

Albedo-procentul de radiația solară reflectată înapoi în spațiu

Componente diferite ale Pământului (cum ar fi de exemplu: zăpadă, gheață, terenuri, ocean, și norii) au albedouri diferite.

De exemplu,solul și oceanele au albedouri mici (de obicei, aproximativ 10 la 40% din radiaţia solară este reflectată înapoi în spațiu) și absorb mai multă energie decât acestea reflectă, în timp ce zăpada, gheața și norii au albedo ridicat (de obicei 70 până la 90%) și reflectă mai energie decât absorb.

În general, albedoul mediu al Pământului este de aproximativ 30%; Aproximativ 30% din radiații solare sunt reflectate înapoi în spațiu,

și 70% sunt absorbite.

Bugetul de radiații al Pământului este un concept care ajută la înțelegerea a cât de multă energie primește pământul de la Soare, și cât de mult de energie radiază pământ înapoi în spațiul cosmic.

În funcție de echilibru, Pământul se poate confrunta cu o încălzire netă sau o răcire netă.

De-a lungul secolului trecut, a existat o încălzire netă, care a determinat ca temperatura Pământului să crească cu aproximativ 0,8 ° C. Aceasta este încălzirea globală.

O creștere a temperaturii globale determină topirea zăpezii și gheței → scade suprafața acoperită cu gheata si zapada → scade albedoul Pământului → este absorbită mai multă energie, care provoacă încălzirea în continuare și, la rândul său provoacă topirea ghețarilor. Acest buclă de feedback pozitiv gheață-albedo accelerează modificarea temperaturii globale fiind importantă pentru prezicerea schimbărilor climatice globale.

Activitățile umane prin poluare influențează echilibrul energetic. De exemplu, prin arderea combustibililor se eliberează în atmosferă carbonul (CO, CO2), funingine care se depune pe Pământ. Particulele negre ajung pe zăpadă și gheață și scad albedoul.

Zapada si gheata cu particule de funingine absorb mai multe radiații decât zăpada și gheața pure. În plus, gheața și zăpada se topesc, iar funinginea încorporat în zăpadă ajunge pe suprafata Pamantului, accelerând în continuare încălzirea.

Aerosolii (particule mici în aer), modifica, de asemenea, cantitatea de radiatii absorbita și reflectata de atmosferă. Unii aerosoli, cum ar fi funinginea, absorb radiațiile solare avand un efect de încălzire.

Aerosolii deschisi la culoare, cum ar fi sulfați, cresc cantitatea de radiații solare care este reflectata; acestea au un efect de răcire.

În prezent, există un echilibru parțial între aerosolii închisi și deschisi la culoare, dar efectul lor global este similar cu ceea ce se întâmplă după o erupție vulcanică mare: particule din aer reduc cantitatea de energie solară care ajunge la suprafata Pamantului.

Acest efect, cunoscut sub numele de racire globală, pare să fi fost mascarea impactului complet al încălzirii globale. În anii 1990, s-au depus numeroase eforturi de a reduce poluarea aerului cu particule, iar studiile au aratat o crestere a radiatiei solare.

Concluzii

Un anumit procent din energia solară este absorbită de Pământ (70%)

Un procent mai mic este reflectată în spațiu (30%) Lumina soarelui furnizeaza energie pentru aproape toate

ecosistemelor Pamantului. Fără ea, producătorii nu ar fi capabili de fotosinteză

Oamenii valorifica, de asemenea, puterea de energie solară ca o alternativă, sursă de energie regenerabilă

Materiale diferite și topografii diferite absorb, transmit, sau reflecta diferit radiația solară

Procentul de radiație reflectată înapoi în spațiu poate fi măsurată ca albedo

Sisteme biogeochimice

Termenul biogeochimic exprimă interacțiunea dintre lumea organică (bio-) și anorganică (geo-) și este bazat pe chimia (chimic) și transferul elementelor chimice și a compușilor

Toată materia “circulă” … nu este nici creată şi nici distrusă

Deoarece Pământul este în esență un sistem închis cu privire la materie, se poate spune că toată materia “circulă” (este transferata, transportata) pe Pământ.

Pământul ca sistem ecologic are un “metabolism” natural, un circuit al materialelor care functionează de milioane de ani.

Forta motrice principala a acestei circulatii o constituie energia solară datorită căreia suprafata Pămantului “traieste” asemănător unui organism viu.

Sistemul Pământ se divide în:- atmosferă;- hidrosferă;- litosferă;- biosferă.

Materia este reprezentată de elemente (carbon, azot, oxigen…) şi molecule (apă, dioxid de carbon…)

Bioelementele sunt elemente chimice necesare pentru creșterea și dezvoltarea organismelor. Toate bioelementele se găsesc în compartimente (rezervoare) sau în spații definite din natură.

Macronutrienţii – elemente necesare în cantitate mare Ex: carbon, hidrogen, oxigen, azot, fosfor, sulf Alţi macronutrienţi: potasiu, calciu, fier, magneziu

Micronutrienţii – elemente necesare în cantitate foarte mică Ex: borul (pentru plantele verzi); cuprul (în enzime); molibden (pentru bacteriile fixatoare de azot);

Rezervorul reprezintă compartimentul, sfera sau locul care conține elementele ce iau parte la circuitul biogeochimic. Ca exemple de rezervoare se pot menționa: atmosfera, masa sedimentară a pământului, litosfera, masa de materie organică din plante și animale, hidrosfera, biosfera

Un compartiment (rezervor) poate conține o anumită cantitate dintr-un biolement, sau un grup de bioelemente sau compuși ai acestora.

Rezervoarele sunt interconectate astfel că ieșirile dintr-un anumit rezervor pot să constituie intrări în altul.

Mecanismele de transport şi transfer a bioelementelor

transport – procese fizice prin care compușii (elementele) sunt transferați între sfere biogeochimice, rezervoare sau subrezervoare (rezervoare secundare)

transformările fizice,

transformări chimice și

transformări biologice care implică formarea sau consumarea de substanță.

Exemple de fenomene de transport între sfere biogeochimice

Sfera 1 Sfera 2 DescriereGeosferă

(subunitate majoră a structurii interne si

externe a Pământului)

Hidrosferă Cratere vulcanice hidrotermale submarine

Geosferă Atmosferă Emisii vulcanice

Atmosferă Hidrosferă Depuneri umede, poile acide

Rezervoarele principale se împart

în rezervoare secundare:

Atmosfera: Stratosferă Troposferă

• Oceanele straturile oceanice de adâncime medie straturile oceanice de mare adâncime, sedimentele etc.

Exemple de fenomene de transport între subrezervoarele unei aceleiaşi sfere (în interiorul unei anumite sfere)

Subrezervor 1

Subrezervor 2

Descriere

Sedimentele interstițiale

Apa unui lac Difuzie

Apă subterană

Fluviu Curenți de bază

Scoarța pământului

Mantaua pământului

Subducție (împingere sub ceva)

Fluxul sau debitul de substanță

viteza de transfer a substanței dintr-un rezervor în altul pe o anumită cale și se exprimă de obicei în g/an sau moli/an

de exemplu fluxul de apă din atmosferă pe suprafețele continentale (ploile) = 107.1018 g H2O/an

interacțiunile dintre un sistem și mediul exterior constau în intrări și ieșiri de substanță,

transformările fizice, chimice și biologice implică formarea sau consumarea de substanță.

Intrările, ieşirile şi înmagazinarea substanţelor (elementelor)

Intrările și ieșirile se referă la transferul compușilor elementari între sferele fizice (atmosferă, biosferă, geosferă și hidrosferă)

Includ identificarea compușilor elementari și intensitatea (magnitudinea) transferurilor

Intrările și ieșirile de substanțe dintr-un anumit rezervor nu sunt în mod necesar în echilibru, astfel că un anumit rezervor poate deveni mai bogat sau mai sărac în substanțele respective

Înmagazinarea unei substanțe se referă la acumularea acesteia într-un anumit rezervor în cazul în care intrările depășesc ieșirile acelei substanțe

Timpul de staţionare

Raportul dintre cantitatea de substanță dintr-un rezervor la un anumit moment și viteza de acceptare sau cedare a acelei substanțe în rezervor [g/(g/an)]=an [Holland, 1983].

Viteza de circulație (transfer) reprezintă raportul între fluxul de substanță și masa rezervorului [(g/an)/g] = an-1)

Modelul “cutie” (Box Model)

un mod grafic de a reprezenta un ciclu global al unui element sau a unei substanțe

reprezentarea grafică prin intermediul unor săgeți și a unor dreptunghiuri se realizează prin respectarea proporțiilor între rezervoare și subrezervoare

Reprezentarea grafică a circuitului geochimic al unei substanţe oarecare

In circuitul natural fiecare element urmează calea sa determinată de proprietăţile sale fizico-chimice şi biologice.

Activităţile umane determină un aport de materiale la acest circuit, material care se integrează mai mult sau mai puţin în circulaţia naturala.

Contribuţiile cu material poluante ce conţin aceleaşi specii chimice cu cele care există şi în circuitul natural au un efect perturbator mai slab sau mai puternic în funcţie de cantitatea lor raportată la cea dn circuitul natural.