ECHIPAMENTUL ELECTRIC

GENERALITĂŢI

Echipamentul electric are rolul de a asigura energia electrică pentru alimentarea aparatelor electrice, atât staţionar cât şi la deplasarea automobilului.

Componenţa echipamentul electric este următoarea:

Instalaţia dealimentare este formată din: bateria de acumulatoare, generatorul de curent continuu-(sau alternativ) cu releu regulator, sau de tensiune, releu de indicare a încărcării bateriei, releu de echilibrare a încărcării bateriei şi divizorul de tensiune (ROMAN).

Consumatorii sunt: instalaţia de aprindere, instalaţia de pornire, instalaţia de iluminare şi semnalizare (optică şi acustică), aparate auxiliare pentru mărirea gradului de confort (ştergător şi spălător de parbriz, aparate de climatizare şi încălzire, aprinzătorul de ţigări, radio, ceas), aparatele de măsurat şi control la tabloul de bord, indicatoarele de curent (ampermetru) sau tensiune (voltmetru). indicatorul de temperatură al apei de răcire a motorului, indicatorul de presiune a uleiului - cu manometru sau bec de control, indicator de presiune a aerului pentru instalaţiile de frânare, turometrul indicatorul de viteză şi kilometraj, indicatorul de combustibil, electrovalvele de comandă a blocări diferenţialului, a cuplării reductorului sau cutiei de distribuţie (ROMAN), a cuplării punţii faţă.

Instalaţia de distribuţie si anexele sunt formate -din: conductori, contactul cu cheie. întreruptoare şi comutatoare, cutii şi piese de legătură, prize, siguranţe fuzibile şi automate, antiparazitoare radio, antene radio şi TV.

Autovehiculele moderne utilizează ca tensiune de lucru 12 V. datorită avantajelor: majorarea timpului de utilizare a bujiilor. uşurarea pornirii motorului, conductoare cu secţiuni mai mici (deci economie de cupru).

Aparatele electrice sunt conectate în paralel la sursele de curent monofilar. de obicei pozitivul (+), masa metalică constituind conductorul al doilea de închidere a circuitului (-).

Aceasta prezintă avantaje, ca: diminuarea posibilităţilor de ivire a defecţiunilor şi economie de materiale (numărul conductoarelor se reduc la jumătate).

In timpul exploatării, IUI se inversează polaritatea masei, deoarece unele aparate nu vor mai funcţiona sau se vor defecta.

11.2. CONSTRUCTIA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE ECHIPAMENTULUI ELECTRIC

1.2.1. INSTALATIA DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICĂ

Bateria de acumulatoare constituie sursa de energie pentru pornirea motorului şi alimentarea consumatorilor electrici ai automobilului când motorul este oprit sau când generatorul nu debitează suficientă energie electrică, la consum de vârf.

Bateriile de acumulatoare cele mai uzuale sunt acide, cu plăci de plumb. Se mai folosesc şi baterii de acumulatoare alcaline: fero-nichel. cadmiu-nichel, argint-zinc şi alte combinaţii de elemente chimice unele dintre ele cu un randament destul de ridicat, fiind utilizate pentru antrenarea electromobilelor ţinând cont de tendinţele moderne actuale. Elementele unei astfel de baterii au plăcile pozitive din oxizi ai metalelor respective (Ni. Cd, Ag), iar pe cele negative sub formă de pastă de metal spongios (Fe, Cd. Zn) şi sunt montate alternativ într-un vas de oţel nichelat, perforat: electrolitul este un hidroxid de potasiu diluat cu apă, având densitatea medie de 1,20 g/cm '. Elementul se încarcă în anumite condiţii la o sursă de curent continuu. Reacţiile electrochimice reversibile furnizează energie electrică la o tensiune de circa 1,5 V/element. Pentru o baterie de 6 V. se înseriază o baterie de patru sau cinci elemente.

Datorită avantajelor de menţinere a capacităţii de descărcare la intensităţi mari şi concentraţia electrolitului constantă impune folosirea acestor baterii;

Fig. 11.1. Bateria de acumulatoare.

însă variaţia capacităţii cu temperatura (scăderea ei la temperaturi joase; cele cu Ni-Fe devin inutilizabile), oxidarea în apă a zincului la bateriile AG-Zn. cu degajare de hidrogen şi deci pericol de explozie, precum şi costul foarte ridicat nu permite folosirea lor pe scară largă în condiţiile actuale.

Bateria de acumulatoare cu plăci de plumb (fig. I 1.1) este formată din bacul (monoblocul) / şi elemenţii //, legaţi în serie: în interiorul bacului se găseşte electrolitul (o soluţie de acid sulfuric în apă distilată).

Bacul 1 este un vas din ebonită sau material plastic rezistent la acţiunea acidului sulfuric, compartimentat prin pereţi interiori, după numărul elemenţilor (de obicei. 3 sau 6).

Elemenţii 11 sunt formaţi dintr-o serie de plăci pozitive şi negative izolate între ele prin separatoare. Compoziţia plăcilor este presată pe grătare din aliaj de Pb + Sb (plumb + stibiu).

Plăcile pozitive 3 au materia activă din peroxid de plumb (PbO,). iar cele negative 2, din plumb spongios, şi se montează alternativ: cele negative la mar¬gine (deci cu una mai mult) fiind izolate între ele prin separatoarele 4 din plăci de material plastic perforate şi ondulate, sau compacte dar cu nervuri de distanţare.

Plăcile pozitive şi negative se grupează între ele prin barete ale căror borne ies la suprafaţă prin orificiile capacelor elementelor 5 (tot din ebonită sau mate¬rial plastic) formând un element. Etanşarea între capace şi bac se face cu mas- ticul 7. Buşoanele 6 folosesc cu alimentarea cu electrolit.

De suprafeţele aceştor plăci şi numărul lor depinde capacitatea elementului şi. deci, a bateriei de acumulatoare.

Bornele elementelor se leagă în serie cu punţile de legătură H, deasupra sau sub capacul bateriei 5. iar bornele finale (+ şi -) se vor racorda la instalaţia elec¬trică: borna pozitivă (+) 10 are diametrul mai mare. faţă de cea negativă (-) 9.

Tensiunea nominală a unui element este de 2 V, aşa că pentru o baterie de 12 V sunt necesare 6 elemente (respectiv 3 pentru bateria de 6 V).

Electrolitul este o soluţie de acid sulfuric în apă distilată, având densitatea de 1.16-1.30 g/cm . Acesta se prepară în condiţii speciale. în vas din material plastic, turnând acid în apă. amestecând continuu cu o baghetă, pentru omogeni¬zare. datorită reacţiilor puternice cu pericol de accidentare, iar încăperea va fi puternic ventilată. Se foloseşte după omogenizare şi răcire. în baterie se toarnă electrolit de densitate corespunzătoare pe la gura de umplere astupată cu buşonul 6.

Densitatea normală este indicată de societatea comercială, dar în mod obişnuit trebuie să aibă 1,24 g/cm3 vara şi 1,28 g/cm3 iarna.

După umplerea cu electrolit şi îmbibarea plăcilor, bateria se ,.formează" conectând bornele cu polii de acelaşi semn ai unei surse de curent continuu, la o intensitate de 10% din valoarea capacităţii ei. Prin procesul de disociere, bateria se încarcă cu energie electrică. în condiţii bine stabilite de timp de circa 30-50 h (prin încărcare-descărcare-încărcare). După încărcare tensiunea pe element tre¬buie să fie 2.5-2.7 V. iar densitatea electrolitului va fi proporţională cu starea ei de încărcare (la nevoie se corectează în final la 1,28 g/cm3).

Prin conectarea bateriei la un consumator extern, aceasta furnizează curent continuu, care circulă de la plus la minus (în exterior) şi invers în interior. Procesele electrochimice de încărcare-descărcare sunt reversibile:

2 PbSO4 + 2 H2 0 2 H,S04 + PbO, + Pb.

Caracteristicile bateriilor de acumulatoare sunt: tensiunea (V). capacitatea ( Ah) amperi ore şi randamentul.

Automobilele româneşti utilizează bateriile: 12 V x 45 Ah (Dacia 1310). 12 V x 56 Ah (ARO-240): două baterii de 12 V x 105 Ah la motoarele D 797-05 legate în serie, deci tensiunea de 24 V: şi două baterii de 12 V 150 Ah (180 All) fa motoarele D 21 56 HMN 8. legate în serie, deci tensiunea de 24 V.

Bateriile pot fi livrate uscate (pentru formare) sau încărcate uscat sau umede cu electrolit. Cele încărcate uscat, se pot utiliza, după umplerea cu elec¬trolit şi o pauză de circa o oră după îmbibarea plăcilor (după care se reface nive¬lul electrolitului).

Unele baterii au capacele cu pereţi dubli, pentru a menţine nivelul electroli¬tului constant, evitând evaporarea, ceea ce reduce procesul de întreţinere, inclu¬siv completarea cu apă distilată.

Au apărut şi baterii cu capacitatea reglabilă, pi in încorporarea unei alte baterii auxiliare în acelaşi bac. care va fi conectată în paralel cu bateria princi¬pală. la nevoie (pornirea pe timp rece), prin intermediul unui buton.

O astfel de baterie uzuală (fig. 1 1.2) are capacitatea de 70 Ah. iar prin conectarea bateriei auxiliare de 35 Ah se obţin 105 Ah. De menţionat că legăturile, prin barete. între borne sunt tăcute sub capacul bateriei (bornele minus permanent, iar bornele plus se conecu-ază prin butonul 3 în poziţia h).

Generatorul de curent este sursa de energie pentru consumatori în timpul funcţionării motorului şi de încărcare a bateriei de acumulatoare. El poate fi de curent continuu (dinam) sau de curent alternativ (alternator), cu punte redre- soarc pentru a debita curent continuu. Generatoarele de curent sunt conectate faţă de baterie în paralel.

Datorită avantajelor multiple, la automobilele moderne, se utilizează alter- natoarele (excepţie Fiat 850, Dacia 1100, SR-2II): la unele dintre ele adaptându-se tot generatoare de curent alternativ ).

Generatorul de curent alternativ (alternatorul) funcţionează ca o maşină electrică sincronă, debitând curent alternativ, care este redresat în curent con¬tinuu printr-o punte redresoare cu siliciu. Avantajele multiple l-au impus faţă de dinam prin volum şi masă reduse, construcţie simplificată, robusteţe ridicată, iar datorită punţii redresoare (curentul neputând circula decât într-un singur sens), nu necesită decât releu de tensiune, fiind eliminate conjunctorul-disjunctor şi limitatorul de curent (reglarea intensităţii efectuându-se prin saturaţia electro¬magnetică a alternatorului). De asemenea datorită caracteristicii sale. încarcă bateria de acumulatoare la turaţia de ralanti a motorului şi deci este posibilă utilizarea unei baterii de capacitate mai mică.

Clasificarea alternatoarelor se face după construcţia rotorului (cu poli aparenţi sau tip gheară - cei mai folosiţi) şi după tipul excitaţiei (cu magneţi permanenţi şi cu excitaţie electromagnetică - cele mai utilizate), având sau nu perii.

In momentul de faţă. se folosesc. în mod curent, alternatoare cu excitaţie electromagnetică, având rotor cu polii în formă de gheară, inele colectoare, iar puntea redresoare cu diode, de tip trifazat.

Automobilele Dacia 1310. ARO 240. DAC. şi ROMAN folosesc astfel de generatoare de curent alternativ.

- Generatorul de curent alternativ (fig. I 1.3) este format din: statorul I cu scuturile 2. portperiile 3 cu suporturi (radiatoare), diodele pozitive -/ şi negative 5. rotorul 6. cu ful ia de antrenare şi ventilatorul X pentru răcirea bobinajiijutr"

Statorul (indusul) l este construit din tole cilindrice de oţel electrotehnic asamblate. în crestăturile căruia se găseşte înfăşurarea trifazată clin sârmă de cu¬pru emailată, legată în stea: capetele înfăşurărilor indusului /. 2 şi 3 sunt legate la bornele punţii de redresare - fiecare la câte o pereche de diode (+) şi (-). iar capetele legăturilor comune ale celor trei înfăşurări se leagă la borna (' (fig. 11.4).

Statorul se montează între cele două scuturi 2 (v. fig. I 1.3) din aliaje de alu-miniu formând un ansamblu de suport pentru fixarea pe motor.

Puntea de redresare montată în locaşul din scut este formată din două suporturi 4 şi 5. prevăzute cu câte trei diode presate, pozitive şi. respectiv, nega¬tive. Toate diodele pozitive 5 sunt legate la o bornă + D. izolată de masă şi de diametru mai mare. iar cele negative 6 sunt conectate la borna - D. ce constituie borna de masă (fig. 1 1.4). Puntea este protejată de un capac din material plastic, între bornele acestea este montat condensatorul 7 pentru îmbunătăţirea line¬arităţii curentului redresat.

Tot pe stator este montat şi suportul portperii. cu periile (+) şi (-) pentru transmiterea curentului de excitaţie ia inelele colectoare.

Rotorul (inductorul) 6 (v. fig. 11.3) este format din două mase polare cu câte şase gheare, care se întrepătrund, montate pe un arbore: în interiorul lor este închisă înfăşurarea de excitaţie, coaxială cu ar¬borele: capetele acesteia sunt conectate la cele 2 inele, prin intermediul cărora. îm¬preună cu periile, se face alimentarea de la bateria de acumulatoare. Peria pozitivă este legată la borna DF. izolată faţă de masă. iar cea negativă la masă (tig. 11.4).

Antrenarea rotorului se face prin ful ia ~ (v. fig. I 1.3). de la arborele cotit, prin intermediul unei curele trapezoidale. iar ventilatorul X realizează răcirea bobina- jelor.

Funcţionarea alternatorului: când se conectează contactul cu cheie, bateria de acumulatoare, prin borna DF. alimentează înfăşurarea rototică prin perii şi inelele sale. magnetizând cele două mase polare (formându-se şase magneţi cu cei 12 poli. alternând): prin antrenarea rotorului, variază fluxul magnetic şi in¬duce în înfăşurarea statorului un curent alternativ trifazat, care va fi redresat în curent continuu de puntea cu diode, pe care-l debitează consumatorilor prin cele două borne (+D) şi (-D).

La automobilele româneşti se utilizează alternatoare cu caracteristicile: 12 V x 500 W x 30 A pentru Dacia 1310: 24 V * 590 W x 30 A pentru ROMAN: 24 V * I 500 W * 70 A pentru autobuze ROMAN: 12 V < 530 W * x 40 A pentru OLTCIT.

Generatorul de curent continuu (dinamul) (fig. 1 1.5) este o maşină elec¬trică care funcţionează pe principiul inducţiei electromagnetice. Generatorul se compune din: statorul /. rotorul 3 cu colector şi periile -/.

- Funcţionarea: polii statorului, fiind magneţi permanenţi, dezvoltă un câmp magnetic, care este întretăiat cu bobinajul rotorului la antrenarea lui. şi datorită inducţiei unei tensiuni electromotoare, ia naştere un curent pe care-l preiau peri¬ile de pe colector şi-l conduc la borne, de unde va fi dirijat spre baterie şi consu¬matori. iar parţial, amplifică fluxul magneţilor.

Dezavantajele multiple (încarcă bateria numai la turaţie mare. ceea ce im¬pune o capacitate mare a ei. limitarea turaţiei maxime pentru a nu deteriora bobinajul rotorului sau colectorul, construcţia complicată. întreţinere greoaie şi defectare uşoară) au determinat înlocuirea generatorului de curent continuu cu alternator la toate automobilele moderne.

Releul de tensiune face parte din aparatele de reglare a tensiunii debitate de alternator la consumatori şi la bateria de acumulatoare. Acesta poate fi de tip electromagnetic folosit la Dacia 1310. ARO-240 şi electronic capsulat pentru ROMAN (de 24 V). iaV în ultimul timp şi de 12 V, pentru automobilele Dacia 1310. ARO. OLTCIT etc.

ReleuI de tensiune electromagnetic (fig. 1 1.6) este prevăzută cu electro- magnetul I. montat pe un suport, contactul mobil 2 şi contactele fixe 3 şi -l, co¬respunzătoare celor două trepte de tensiune: distanţa dintre contactul mobil şi cele fixe se reglează cu ajutorul unor şuruburi. Contactul mobil este

montat pe armătura etectromasznetului al cărui întrefier se reglează cu arcul lamelar 5.

înfăşurarea electromagne- tului este legată cu un capăt la racordul dintre contactul tlx 4 al treptei a ll-a şi rezistenţa de protecţie Rp (un tir calibrat), iar cu celălalt capăt la rezis-tenţa de compensaţie R,, care se racordează între contactul tlx J al treptei / şi al rezistenţei de reglare R,.. conectată la borna (+) D a releului: în serie cu rezistenţa R, se leagă rezis-tenţa pentru stingerea scân¬teilor dintre contacte /?, (racor¬dată la masă). Rezistenţa R, este şi ea legată la masă prin R,. Releul mai este prevăzut cu borna DF în legătură cu contactul mobil. Protecţia releului împotriva stropirii cu apă sau şocurilor este asigurată de un capac din ebonită cu garnitură de etanşate.

Bornele releului (+) D şi DF se conectează la bornele respective ale alter- natorului 6. in circuit cu bateria de acumulatoare borna de masă se leagă la borna corespunzătoare de la alternator.

- Funcţionare: iniţial, intaşurarea de excitaţie a alternatorului este alimen¬tată de bateria de acumulatoare prin contactele treptei / (mobil 2 şi tlx .?) ale releului de tensiune conectate permanent. în stare de repaus: curentul de exci¬taţie va avea valoarea maximă pentru că este eliminată din circuit rezistenţa de reglare R,.

La creşterea turaţiei, creşte şi tensiunea la bornele alternatorului (+) D şi (-) I). iar curentul care trece prin intaşurarea electromagnetului va magnetiza miezul său din oţel moale şi va atrage armătura cu contactul moale pe eare-l desface de contactul tlx 3. Astfel, curentul de excitaţie va trece prin rezistenţa de reglare Rr reducându-i intensitatea şi menţinând o tensiune constantă la bornele alternatorului (12.5-13.5 V).

Dacă turaţia motorului creşte, se va ivi tendinţa de creştere a tensiunii şi la generator: contactul mobil va II atras prin armătură de electromagnet şi mai mult. conectându-l cu contactul fix 4 (treapta II) şi se va scurtcircuita în¬făşurarea de excitaţie a alternatorului. Tensiunea scade şi arcul lamelar 5 îndepărtează contactul mobil 2. alimentându-se din nou excitaţia generatorului. Fenomenul se repetă cu o mare frecvenţă (150-250 per/s), pentru care motiv -mai este numit şi releu vibrator, menţinând la bornele generatorului o tensiune de 13.5-14.5 V. la o turaţie maximă de lucru de 10 000 rot/min. iar curentul maxim 36 A. Deci asitiură în cele două trepte. în permanentă, o tensiune de 12,5-14.5 V.

Releul de tensiune electric (fig. I 1.7). ca şi cel electromagnetic. întrerupe temporar curentul de excitaţie de la alternator când tensiunea la bornele lui tinde să depăşească 27,3-28 V la 2 000 rot/min. iar curentul nominal este 60 A.

La o creştere a tensiunii peste limita menţionată (28 V pentru releele cu tensiune nominală de 24 V şi respectiv 14,5 V pentru cele cu tensiune nomi-nală de 12 V). dioda stabiliza¬toare D. face să crească ten¬siunea de polarizare a tranzis¬torului de comandă Tr care va intra în conducţie. Totodată, scade în tranzistorul de putere 7", tensiunea de polarizare care se va bloca şi întrerupe curen¬tul de excitaţie. Astfel, va scădea tensiunea Ia bornele al- ternatorului şi dioda D_. revine la starea iniţială, inversând situaţia - tranzistorul de co-mandă 7", se blochează, iar cel de putere 7\ intră în conducţie şi favorizează alimentarea al- tematorului cu un

curent de excitaţie. în circuitele releului sunt incluse şi o serie de rezistenţe electrice care favorizează funcţionarea lui. împreună cu un termistor I'M pentru compensarea variaţiilor de tensiune în funcţie de temperatură, precum şi un condensator şi două diode. Acest releu este de tip 1350. de fabricaţie românească. Instalaţiile cu releu de tip Bosch funcţionând la fel.

Dioda D] (de descărcare) are rol de protecţie împotriva supratensiunilor prin autoinducţie la întreruperea circuitului de excitaţie de dătre T:. iar dioda D, (de po¬larizare inversă) favorizează blocarea tran¬zistorului 7, şi protejează circuitul şi tranzistorii la aplicarea unei tensiuni inverse.

La automobilele moderne (în special la autoturisme) au apărut relee de tensiune încorporate în alternator, astfel încât speci¬fică mult instalaţia electrică, construcţia / releului şi defecţiunile ce s-ar ivi la astfel de conexiuni.

Un astfel de releu este montat pe al- i--j, temătorul OLTCIT (fig. 11.8). simbolizat RTA2-7A. cu semipuncte redresoare 4PT,, 1 pentru a avea rol de monofuncţie - întreru- perea circuitului de excitaţie la o tensiune

limită de 14,5 ± 0.5 V. curentul fiind de 4-5 A. F.l este cu cir¬cuite integrate, ceea ce-i micşo¬rează mult gabaritul şi poate fi încorporat în alternator. -H;Releul-regulator este un aparat complex destinat a men ţine la bornele generatorului de curent continuu o tensiune con¬stantă pentru încărcarea bateriei de acumulatoare după starea ei şi pentru alimentarea consuma¬torilor. independent de turaţia motorului, consumului de curent sau temperaturii, evitând supra¬solicitarea (fig. I 1.9).

Releul-regulator este for¬mat din trei aparate, montate îm¬preună. fiecare cu rol diferit şi anume:

- conjunctorul-disjunctor (DC) / conectează bateria de acumulatoare la o tensiune a ei mai mică decât cea de la bornele generatorului pentru încărcare şi o deconectează când este mai mare. protejân¬d-o împotriva descărcării. Borna conjunctorului + D este conectată la bateria de acumulatoare BA:

- regulatorul (releu)) de tensiune (RT) 2 limitează tensiunea la anumite va¬lori. pentru a nu produce arderea consumatorilor sau supraîncălzirea bateriei. Tensiunea electromotoare la generator creşte proporţional cu turaţia motorului şi curentul de excitaţie, care se reglează prin micşorarea lui cu ajutorul unei rezistenţe electrice /?,. Borna releului de tensiune B se conectează la borna B a generatorului Ci. Compensarea termică asupra variaţiei tensiunii şi regimului de lucru al bateriei de acumulatoare se face printr-o rezistenţă, lamelă bimetalică sau şunt magnetic:

- limitatorul de curent (LC) 3 evită suprasolicitarea bobinajultii generatoru¬lui. prin menţinerea în anumite limite a valorii curentului de excitaţie, tot prin conectarea-deconectarea în circuit a rezistenţei /?,..

Tipurile de relee-regulatoare utilizate sunt: electromagnetice cu contacte vibratoare (fig. 11.9), electromagnetice cu contacte tranzistorizate, cu diode (variode) şi cu tranzistoare.

In practică, pot fi folosite relee care să cuprindă numai regulatorul de tensi¬une şi conjunctorul-disjunctor.

La generatoarele de curent alternativ se foloseşte numai releul de tensiune pentru că limitarea curentului de excitaţie evită suprasolicitarea alternatorului. asigurând o tensiune constantă indiferent de turaţia motorului sau consumului de curent. In acelaşi timp încărcarea bateriei este permanentă, descărcarea ei

Fig. 11.10. Schema semnalizării încărcării bateriei de acumulatoare prin releu cu bec

de control:

1 - alternator; 2 - baterie acumulatoare; 3 - contact cu cheie; 4 - cutie cu siguranţe; 5 - releu de indicarea încărcării bateriei; 6 - bec control; 7 - releu de tensiune.

fiind imposibilă datorită punţii de diode care nu permite trecerea curentului în sens invers, chiar dacă tensiunea la bornele generatorului este mai mică. ^ * ^ Releu I de indicare a încărcării bateriei de acumulatoare (fig. I 1.10) este un electromagnet conectat în circuitul de alimentare pentru indicarea încărcării bateriei de acumulatoare, liste utilizat la automobilele ROMAN şi la unele auto¬turisme. Au un contact mobil care conectează o lampă ce se aprinde la 1 1.8 V şi sc stinge la 14 V. arătând că generatorul încarcă bateriile, t ensiunea nominală este de 24 V sau 12 V.

La turaţia mică a alternatorului. contactele a şi h ale releului de indicarea încărcării bateriei 5. sunt conectate, becul 6 aprins şi deci alternatorul nu în¬carcă. iar la turaţia mărită, contactul mobil ci este atras de electromagnetul E. în¬trerupe circuitul şi becul se stinge.

^ Kelcul de echilibrare a încărcării bateriei de acumulatoare, de asenu nea utilizat la ROMAN, introduce în circuit un consumator suplimentar pentru una din baterii (rezistenţă electrică de 10 ohmi) atunci când unii consumatori solicită o singură baterie, deci funcţionează la 12 V (instalaţia de iLininaie. semnalizarea direcţiei şi frânarea remorcii). Constructiv şi funcţional . >k tot un electromagnet, care conectează armătura la 18 V şi o deconectează la 25 V (ten¬isul nea nominală 24 V).

Divizorul de tensiune este un releu cu trei electromay alimentează priza de 12 V pentru remorcă la acţionarea frânei de senii ^ automobilului ROMAN, intrând în funcţiune o singură baterie de acumul .1 • în acelaşi timp conectându-se şi releul de echilibrarea încărcării bateriei.