Studiu de evaluare adecvată

privind investiţia:

“Păstrăvărie Răstoliţa, jud. Mureş”

Iunie 2011

2

Responsabili:

Expert evaluator de mediu Sándor Attila

S.C. NATURALNET S.R.L.

Cristian Domşa, MSc, ecolog

Lészai István, MSc, biolog

Experţi independenţi:

Havadtői Krisztina, biolog, expert botanist

Falka István, biolog, expert ihtiolog

Beneficiar:

SC EURO PASTRAV SRL

3

Cuprins

4

Introducere

Scopul prezentului studiu

Acest studiu a fost realizat pentru a evalua impacturile proiectului “Păstrăvărie Răstoliţa, jud.

Mureş” asupra biodiversităţii cu accent deosebit asupra speciilor şi habitatelor protejate, având în

vedere că amplasamentul se află în interiorul ariei protejate de interes comunitar ROSCI0019

Călimani – Gurghiu. În redactarea documentaţiei s-a ţinut cont de prevederile Ordinului MMP nr.

19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale

ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar;

Informaţii despre autorul atestat al studiului

Biolog SANDOR D. ATTILA, expert de mediu

REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATORILOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA

MEDIULUI, Nr. 160/29.03.2010, RM, RIM, BM, EA.

SC NATURALNET SRL

sediul social: Sat Dumbrava nr. 46, comuna Căpuşu Mare, jud. Cluj

Contact:

ecol. DOMŞA CRISTIAN

biol. LÉSZAI ISTVÁN

telef / fax: ++4 0365 - 422 148

e-mail: office@natnet.ro

www.natnet.ro

Experţi independenţi:

biolog: Havadtői Krisztina, expert botanist

biolog: Falka István, expert ihtiolog

5

Capitolul I. Informaţii privind proiectul supus aprobării

1.1. Denumirea, scopul şi obiectivele proiectului

“Păstrăvărie Răstoliţa, jud. Mureş”

Obiectivul general al investitiei. Prezentul studiu se intocmeste pentru Pastravaria

“Rastolita”, amplasament situat in judetul Mures, in partea de N a localitatii Rastolita, din

localitatea Rastolita, la 17 km in amonte pe drumul forestier Tihu. Altitudinea terenului este de 1200

m fata de nivelul Marii Negre.

Alimentarea cu apa a pastravariei se va face din paraul Tihu si afluentul acestuia ca sursa de

rezerva. Pastravaria Rastolita va avea ca activitate principala producerea pastravarului de consum,

avand o capacitate proiectata de 15 tone de pastrav de consum din specia curcubeu.

Avand in vedere faptul ca amplasamentul pastravariei este situat intr-o zona in curs de

dezvoltare, valorificarea pastravului de consum, se va face in proportie de 80% “en gros” si 20% pe

plan local. Greutatea medie la care se va valorifica pastravul de consum este 250 g pe bucata.

Productia de pastrav va fi axata pe producerea in sistem intensiv a pastravului curcubeu

“SALMO GAIRDNERI Richardson”, ciclul de productie al pastravariei incepand de la stadiul de icre

embrionate.

Proiectantul general:

S.C. REWOX ECO-ROM S.A

Târgu Mureş

Titularul proiectului:

SC EURO PASTRAV SRL

RASTOLITA NR. 232/A

JUD. MURES

J26/1278/2006

CIF RO18930952

TEL 0744 592296

1.2. Precizări referitoare la alte acte de reglementare emise anterior

Avize anterioare

Titularul deţine Avizul de Gospodărire a Apelor Nr. 29 din 21.01.2008 emis de către

Administraţia Naţională Apele Române – Direcţia Apelor Mureş, privind investiţia „Înfiinţare

pescărie intensivă Răstoliţa – extravilan localitatea Răstoliţa”, judeţul Mureş

1.3. Descrierea proiectului

Caracteristicile principale ale construcţiilor

Priza de apă

Această amenajare constă în realizarea unui opustul pe pârâu, barajul fiind construit din zidărie

de piatră sau beton. Are o cuvetă pentru evacuarea surplusului de apă şi un stăvilar pentru reglarea

debitului pentru păstrăvărie.

În principal se va urmări ca priza de apă să nu fie dislocată de viituri. La intrarea apei în

conducta de alimentare se vor amplasa grătare pentru a nu intra pe conductă corpuri străine.

6

Canalul de alimentare

Panta canalului va fi de 1/100 m, limita minimă va fi de 0,5/100 m. Se vor amenaja de-a lungul

conductei guri de vizitare, fundul acestora fiind la 50 cm sub nivelul conductei, pentru a aduna

eventualele reziduri. Conducta de alimentare va fi construită din ţeavă metalică. Aceasta va fi

îngropată sub adâncimea de îngheţ. Dacă pe traseu trebuie puse coturi/devieri, acestea se vor izola

termic. Diametrul ţevii va fi astfel proiectat încât să asigure întreg debitul necesar păstrăvăriei plus

15% pentru eventualele colmatări.

Casa de incubatie

Este o constructie in demisol, pana la 1,5 m inaltime ingropata in pamant, urmarindu-se

evitarea formarii ghetii in incubatoare pe timpul iernilor geroase. Se construieste din zidarie de

piatra cu mortar sau din beton (zona demisol), cu planseu armat, iar deasupra din zidarie sau lemn

spatial fiind folosit pentru depozitarea hranei.

Podeaua se executa din beton, ca si postamenti (inaltime 1,3 m) pe care se aseaza

incubatoarele, va avea in interior canalul de evacuare al apei. Geamurile de pe laterala vor avea

obloane pentru a regla intensitatea luminii care patrunde in incapere. Pentru evitarea unor

intreruperi in alimentarea cu apa a incubatoarelor se va monta un sistem de avertizare sonor, cu

legatura in casa pastravarului si in incinta pastravariei.

Interiorul va fi astfel amenajat incat sa elimine pierderile de apa si stropirea in afara lacaselor

folosite, astfel apa in incubatoare va cadea pe o sita. Podeaua si peretii pot fi placati cu gresie si

faianta, se acorda o atentie sporita instalatiei electrice din incapere avand in vedere mediul umed

existent.

Filtrul

Casa de incubatie va fi prevazuta cu un filtru mecanic (pietris de diferite dimensiuni), va fi

construit din beton armat si va fi de tip dublu (fig. nr. 8).

Dimensiunile sunt de 3 – 4 m lungime, 1 m latime si 1,2 m inaltime, lungimea poate varia in

raport de peretele casei de incubatie, peretii care despart cele doua incaperi ale filtrului nu sunt

ziditi pana jos. Obligatoriu apa va trece mai intii prin filtru si apoi va fi distribuita catre incubatoare.

Materialul filtrant se aseaza pe un gratar de lemn (esenta tare), situat la 20 cm deasupra

fundului, este compus din 4 straturi de pietris cu grosimea de 20 – 25 cm. Primul strat de pietris,

asezat direct pe gratar, va avea diametrul de 6 – 7 cm, al doilea de 3 – 4 cm, al treilea de 1 – 2 cm,

ultimul de nisip grosier de 0,2 – 0,5 cm.

Apa intra in canalul despartitor din mijloc, de aici se ridica pe sub gratare prin straturile de

pietris la suprafata unde este distribuita catre incubatoare. Intotdeauna peretii canalului de mijloc

prin care se face alimentarea vor fi cu cca. 30 cm mai inalti decat ceilalti.

Bazine si alte utilitati

Elementele de baza care au fost luate in calcul s-au axat pe caracteristicile biochimice ale apei,

a debitului prognozat care va alimenta bazinele si aplicarea formulelor de determinare a

potentialului biogenetic prevazut in literatura de specialitate.

Dimensiunea luciului de apa s-a stabilit in functie de cerintele pastravilor fata de conditiile de

mediu, determinate de necesarul de oxigen, de densitati de crestere a pastravilor la mp luciu de apa

si de specificul zonal in care se afla amplasata pastravaria.

Luand in considerare cerintele mentionate, necesarul suprafetelor calculat se prezinta astfel:

7

Incubatoare

Necesarul de incubatoare pentru cantitatea de 150.000 bucati icre a fost stabilit in functie de

experienta acumulata si in alte pastravarii, revenind in medie 10.000 icre pentru un incubator

(asezate pe un singur rand); in situatia data fiind necesar un numar de 15 incubatoare tip Wacek (fig.

nr.1).

Bazine

Luciu de apa pentru cresterea puietilor in troci – 15 mp.

Luciu de apa pentru cresterea puietilor de P(0) pana la 3 luni – 120 mp.

Luciu de apa pentru cresterea puietilor de P(0) de la 3 luni pana la 1 an – 240 mp.

Luciu de apa pentru cresterea pastravului de consum P(1) – 600 mp.

Carantina – 100 mp.

Total luciu de apa in productie = 1075 mp.

Dimensionarea bazinelor

Troci

Pentru cresterea puietilor in prima faza de dezvoltare, se prevede amenajarea a 15 bucati troci

cu dimensiunile de 200 /50 /30 cm (fig. nr.6), amplasate sub un sopron pentru protectia acestora, 12

bucati de troci in fata casei de incubatie iar diferenta pana la 15 se va amplasa in casa de incubatie.

Necesarul de troci s-a calculat luandu-se in considerare densitatea initiala de populare de cca.

10.000 bucati puieti / una bucata troaca, cu luciu de apa de 1,0 mp.

Bazine pentru cresterea puitilor P(0).

Se prevede realizarea a 18 bazinede doua tipuri, din care:

Bazine tip I – puiet de pana la 4 luni: 12 bucati cu dimensiunile pentru fiecare bazin de 10

metri lungime, 1 metru latime, cu adancimea apei la alimentare de 0,30 metri si la iesire 0,70

metri.

Bazine tip II – puiet pana la 1 an: 6 bucati, cu dimensiunile pentru fiecare bazin de 20 metri

lungime, 2 metri latime, cu adancimea apei la alimentare de 0,70 metri si la iesire de 1,5

metri.

Pe intregul contur al ambelor tipuri de bazine se va prevedea o suprainaltare de 0,30 metri de la

nivelul apei, necesara pentru mentinerea puietilor in bazine si pentru protectie la eventuala crestere

a nivelului apei in acestea.

Luciul de apa pentru un bazin de tip I este de 10 mp, iar pentru un bazin de tip II de 40 mp. In

total luciu de apa, pentru cele 18 bazine este de 360 mp. Bazinele se vor construi din beton, grupate

cate 2 bucati, cu ecran de separare longitudinal, executat tot din beton.

Stabilirea necesarului de apă:

Debitul de apă necesar pentru funcţionarea bazinelor a fost stability în funcţie de suprafaţa

luciului de apă şi consumurile specifice de apă pentru fiecare fază de dezvoltare a păstrăvilor.

Consumul specific luat în considerare este cuprins între 0,5 – 1,0 l/minut/kg.

Consumul repartizat pe unităţi ale păstrăvăriei se prezintă astfel:

8

Pentru casa de incubaţie şi troci 105 l / minut

Pentru troci Între 450 şi 900 l / minut

Pentru bazinele P0 până la 3 luni 900 l / minut

Pentru bazinele P0 până la 6 luni 900 – 1500 l / minut

Pentru bazinele P1+ până la 18 luni 10 000 l / minut

TOTAL 13.405 l / minut

Incubatoare

Necesarul de apă pentru incubatoare s-a stability în funcţie de consumul specific de 7 l /minut

pentru 10000 de icre embrionate.

Troci

Pentru troci debitul de apă s-a calculate în funcţie de numărul de puieţi de păstrăv curcubeu

care se cresc în acestea – cca. 142.500 bucăţi. Debitul s-a calculate luându-se în considerare

consumul specific de 30 l/minut, crescând pâna la 60 l/minut în a doua lună. Având în vedere că

activitatea în casa de incubaţie nu durează decât 15 zile, debitul va fi redirecţionat către troci.

Bazine P0 – tip I

Necesarul de apa pentru bazinele de P0 pana la 3 luni s-a stabilit in functie de consumul

specific de 60 l / minut / 10.000 bucati puieti, revenind in total, pentru 140.000 puieti de 3 luni care

se cresc in bazinele P0 tip I la 75 l / minut / bazin, cu un total de 900 l / minut.

Bazinele P0 – tip II

Necesarul de apa pentru bazinele de P0 pana la 1 an s-a stabilit in functie de consumul specific

de 120 l / minut / 10.000 bucati puieti, revenind in total, pentru cca. 180.000 puieti de 6 luni care se

cresc in bazinele P0 tip II la 250 l / minut / bazin, cu un total de 1500 l / minut.

Debitul de apa poate fi suplimentat in timpul verii si cu debitul de la casa de incubatie si troci,

pe timpul cat aceasta nu functioneaza.

Bazine de crestere

Necesarul de apa pentru bazinele de crestere s-a stabilit in functie de consumul specific de 1 l /

minut / kg peste. Teoretic in aceste bazine se poate depozita cantitatea de 15.000 kg pastrav, dar

cum livrarea pastravului se va face treptat, estimam o incarcatura maxima de 10.000 kg, necesarul

de apa fiind de cca. 10.000 l / minut.

Pentru asigurarea unor debite suplimentare la unele bazine, in functie de densitatea de populare

a acestora, bazinele se vor construi in trepte cu diferenta de nivel suficienta pentru a asigura

recircularea apei.

In cazul de fata, bateriile bazinelor de crestere (100 mp) se vor amplasa mai jos decat celelalte,

avand astfel posibilitatea de recirculare a apei de la bazinele din amonte la cele din aval, respectiv

posibilitatea de folosire a apei din canalul colector de la bazinele de P0 de tip I si II, prin retele

duble de alimentare, pentru bazinele de crestere.

9

Timpul de schimbare completa a apei din bazine, in raport cu volumul de apa dintr-un bazin si

debitul de apa care se primeste, in cazul alimentarii separate a fiecarui bazin este:

Nr.

crt.

Specificari Volum apa

bazin

- mc -

Alimentare cu

apa

Timp de

schimbare a

apei din bazin

- ore - l / min pe bazin m3 / ora bazin

1 Pentru un bazin P0 – tip I 7 75 4 2

2 Pentru un bazin P0 – tip

II

60 250 15 4

3 Pentru un bazin de

crestere

200 1500 90 2

STRUCTURA PRODUCTIEI SI REPARTIZAREA SPATIULUI DIN PASTRAVARIE

PENTRU UN CICLU DE PRODUCTIE

La repartizarea spatiului (luciu de apa util) din pastravarie s-a tinut seama de dezvoltarea, in

raport cu varsta, a puietilor si de necesitatile de sortare determinate de cresterile pe varste.

In conditiile mentionate, repartizarea luciului de apa s-a facut cu respectarea tehnologiei de

crestere a pastravului, in cadrul unui ciclu complet de productie – icre – pastrav de consum, dupa

cum urmeaza:

Cresterea puietului in troci

Puietii se tin in troci, in mod obisnuit, pana la varsta de 1 - 2 luni, dupa care se trec in bazinele

de puieti P0 de tip I in care se cresc cel mult pana la varsta de 6 luni. Densitatea puietilor va fi de

10.000 bucati / troaca, puietii se trec din incubatoare in troci, dupa resorbtia a doua treimi din punga

vitelina.

Cresterea puietului de pastrav curcubeu este de altfel mult mai usoara, acesta fiind mai putin

salbatic si mai usor adaptabil la viata din captivitatea decat puietul de pastrav indigen.

Puietii eclozati se raresc din incubatoare si se trec in troci in vederea hranirii lor. Inainte de

aceasta operatie, cojile icrelor eclozate, icrele moarte si puietii morti se scot cu pipete sau prin

ridicarea succesiva a cutiei interioare a incubatorului pentru a fi antrenate de apa.

Tratamentul cu verde de Malachit sau alt fungicid, intrerupt la inceputul ecloziunii pe fiecare

incubator in parte, se continua la un nivel de 3 – 4 zile timp de numai 15 minute in incubator si de

20 – 30 minute la puietii trecuti in troci.

De indata ce puietii din incubatoare incep sa se ridice la suprafata incubatorului (peste 25% din

total), moment ce corespunde cu resorbirea pungii viteline in proportie de doua treimi, puietul se

trece din incubatoare in troci. In cazul in care suprafata trocilor este insuficienta pentru cresterea

intregului efectiv de puieti, acestia pot fi lasati si in incubatoare la densitate maxima de 10.000

puieti pe incubator sau se pot improviza troci in aer liber.

a.) Densitatea in troci este de cca.10.000 puieti la mp.

1

0

b.) Debitul se mareste pana la 30 l / minut / mp de troaca in prima luna si la 60 l / minut / mp

in a doua luna de tinere in troci.

Trocile care sunt tinute direct in bataia soarelui (fara sopron) vor fi acoperite pe doua treimi din

suprafata cu capace din lemn, tinand cont de faptul mentionat anterior, ca razele infrarosii si

ultraviolete pot provoca mortalitati in randul puietilor.

O data cu trecerea puietului in troci, acestuia i se administreaza hrana artificiala. Momentul

corespunde cu ridicarea lui la suprafata si constituie momentul critic din viata puietului.

Neobservarea lui la timp si intirzierea administrarii hranei duc la debilitarea organismului si

invatarea la hrana va fi foarte dificila.

Existenta, in timpul saptamanilor urmatoare trecerii in troci, a puietului cu cap mare si trup

subtire (corp maciuca) denota faptul ca puietul nu a fost hranit la momentul oportun si este o nota

din cele mai proaste pentru pastravar. In troci se va dezvolta canibalismul.

Trocile vor fi alimentate cu apa limpede pentru ca puietul sa isi poata lua cu usurinta hrana.

Intrucat in perioada de hranire a puietului in troci, perioada deosebit de importanta pentru

dezvoltarea viitorului pastrav de consum, apele se tulbura des, fie din cauza topirii zapezilor, fie a

ploilor de primavara (mai – iunie) este necesara filtrarea apei. Este foarte important ca hranirea

puietului sa se faca in primele zile. O apa tulbure in troci in aceste zile compromite o mare parte din

puiet, din acest motiv se va folosi in prima saptamina si alimentarea cu apa a casei de incubatie

(izvor).

La pastravariile alimentate numai cu ape din paraie sau din lacuri de acumulare, apa va fi

trecuta obligatoriu prin filtru, acesta din urma curatandu-se, daca e nevoie, in fiecare zi.

Hranirea puietilor

Reusita cresterii puietului depinde in cea mai mare parte de modul de administrare a hranei si

de calitatea acesteia. Trecerea de la o hrana la alta trebuie facuta treptat.

O hranire corespunzatoare este astfel facuta incat hrana sa nu ajunga la fundul trocii si sa

formeze depozite aici.

Hrana se administreaza la ore fixe, in cite zece mese zilnice, lucru ce necesita prezenta

permanenta a unui om, de dimineata pana seara, pentru hranirea puietului.

In ultimul timp, in cresterea intensiva a pastravului, hrana acestuia o constituie in exclusivitate

hrana concentrata. Exista diferite marimi, incepanad cu faina, urmand cu brizuri de diferite marimi

inferioare milimetrului si terminand cu granulatia de 2 – 2,5 mm indicate pentru diferite dimensiuni,

de la stadiul de alevin cu punga vitelina resorbita doua treimi (moment cand incepe sa manance) si

pana la stadiul de puiet de o vara in greutate de 20 – 20 g.

In componenta hranei concentrate pentru puieti, ca de altfel si pentru pastravul adult, intra o

serie de vitamine inglobate in asa numitul premix sau zoofort. Componenta premixului difera de la

producator la producator, din el nelipsind insa vitaminele A, grup B, C, E, PP si altele.

Hrana puietului se importa anual din diverse tari specializate de-a lungul anilor in producerea

ei pentru puietii de pastrav, pentru pastravul de consum si pentru reproducatori.

Se stie ca o supranutritie este mult mai periculoasa, datorita urmarilor pe parcursul perioadei de

crestere (boli de nutritie), decat o hranire sub limitele normale.

Spre deosebire de pastravul adult, puietul va fi hranit in toate zilele saptamanii fara pauza

(exceptie puietul facut pentru reproducatori).

Trebuie retinut de fiecare pastravar ca o hranire superficiala a puietului din troci si apoi a celui

din bazine, desi aparent il scapa de o munca dificila, ii va dubla munca mai tarziu, la ingrijirea

viitorului pastrav de consum. De modul cum a fost ingrijit puietul in primele luni de viata depinde

reusita realizarii productiei.

11

O buna hranire si ingrijire a puietului in perioada tinerii lui in troci va elimina la maximum

mortalitatea.

Ratiile de hrana ce se distribuie zilnic sunt date de regula de catre firma furnizoare de

furaj.

Cateva reguli care se desprind din cele prezentate mai sus vor fi respectate obligatoriu:

distribuirea hranei in cantitati mici si dese, astfel incit sa fie consumata in intregime inainte

de a ajunge la fund;

schimbarea hranei sa se faca dupa o zi de post, in administrarea, gradat cantitativ, a noii

hrane;

sa se distribuie numai hrana in termen de garantie;

sa se pastreze o igiena (curatenie) stricta in bazine;

sa se faca o sortare apuietului ce s-a diferentiat ca lungime si obligatoriu la trecerea din troci

in bazine.

Cresterea puietului in bazine

Puietul se tine in troci, in functie de rapiditatea cresterii lui, pana cand implineste cel mult doua

luni. Cu cat ingrijirea puietului se face mai atent, cu atat trecerea lui in bazine se face mai repede.

In a treia luna puietii sunt transferati in bazinele de puieti P0 - tip I in numar de 12. Tinand cont

de faptul ca puietii de pastrav sunt inca in prima faza de crestere, pentru asigurarea hranirii in

conditii corespunzatoare, densitatile pe mp luciu de apa, sunt mult mai mari in raport cu cele din

bazinele de consum.

Luand in considerare cele mentionate, se accepta o densitate initiala de populare de cca. 1000

puieti / mp luciu de apa.

Dupa cum rezulta din repartizarea facuta, din totalul bazinelor de puieti, 18 bucati, 6 vor fi

folosite in a doua faza de crestere, bazine P0 – tip II, popularea acestora cu puieti urmand a se face

fie pe parcurs prin sortarea directa din bazine a puietilor care prezinta cresteri mari, fie la sortarile

intrgului efectiv de puieti, care se vor face, in mod obligatoriu, dupa 3 luni, in functie de

dezvoltarea acestora.

Densitatea puietilor in bazinele P0 – tip II va fi de cca. 500 bucati / mp cu un debit pe bazin de

60 l / minut, acesta ajungand la 120 l / minut la varsta de 12 luni a puietului.

Se va amenaja pe jumatatea bazinelor o “punte” de lemn (latime 1 metru) pentru a avea mai

bine acces la puieti si pentru o hranire cat mai omogena a acestora. Daca bazinele sunt expuse la

soare, se amenajeaza gratare din lemn pe doua treimi din suprafata bazinelor de puiet, dar nu in

zona alimentarii cu apa .

Hranirea

Puietul va fi obisnuit la hrana la ore fixe, de 4 – 6 ori pe zi. Circulatia persoanelor pe digurile

bazinelor in orele dintre mese va fi interzisa spre a evita crearea de reflexe conditionate in afara

orelor de masa. Cu cat densitate in bazine este mai mare cu atat hrana va fi consumata mai bine de

catre puieti.

Hranirea trebuie facuta continuu, in ratii precise si fara salturi. Trebuie retinut faptul ca

nehranirea timp de 2 – 3 zile in sezonul cald duce la pierderea cresterii in greutate inregistrata de-a

lungul a 10 – 20 zile de hranire corecta.

Cand temperatuta apei urca la 20 grade Celsius ratia de hrana scade la mai bine de

jumatate, iar cand trece de 23 grade Celsius hranirea inceteaza.

1

2

Supravegherea instalatiilor in timpul iernii

Majoritatea pastravariilor noastre sunt situate in regiunea de munte, unde iernile sunt geroase,

astfel ca apa care alimenteaza bazinele si casa incubatorului poate sa ne ofere surprize prin

inghetarea ei, fie la priza de alimentare, fie undeva pe canal.

Oprirea alimentarii cu apa provoaca moartea efectivului de peste, daca lipsa de apa este de mai

lunga durata.

Pentru a evita aceasta situatie se vor lua masuri, ca:

la priza (opust – baraj) apa sa intre in gura canalului fara sa aiba vreun obstacol care i-ar

putea incetini viteza si provoca inghetul;

canalul sa nu aiba fisuri sau gauri pe unde apa sa se infiltreze afara, si inghetand, sa-l miste

sau sa-l sparga;

canalul sa fie ingropat sub adancimea de inghet, pe tot parcursul, sau de la priza pana in

dreptul bazinelor;

canalul sa nu treaca prin locuri mlastinoase, evitand in timpul inghetului miscarea lui; in

cazul in care traseul canalului are asemenea puncte ele vor fi drenate. In bazine, apa trebuie

sa aiba o cadere minima de 50 cm, iar gheata ce s-ar forma aici trebuie sparta tot timpul.

La calugari se vor face in permanenta copci, atat pentru aerisirea apei bazinelor, cat mai ales

pentru supravegherea acestora in eventualitatea in care s-ar produce infiltrari de apa intre calugari si

zid.

Cand bazinele au inghetat, se fac la fiecare cate 3 copci: in alimentare si evacuare si la mijlocul

bazinului; daca peste gheata s-a asternut un strat de zapada acesta se curata spre a permite

patrunderea luminii in bazin si astfel regenerarea oxigenului dizolvat. In cazul gerurilor puternice se

controleaza alimentarea cu apa si in timpul noptii, iar gheata de pe bazine se taie cu toporul sau cu

fierastraul. In casa incubatoarelor se va face foc in soba.

Alimentarea casei incubatoarelor cu apa se va face direct din canalul de alimentare si nu prin

bazinul decantor, unde poate sa inghete.

Pentru evitarea surprizelor ce se pot produce prin oprirea apei, indeosebi in noptile geroase,

pastravariile vor fi dotate cu dispozitive de alarma automate. Ele se vor monta obligatoriu pe

canalul de alimentare, in filtrul sau pe ulucul de alimentare a casei incubatoarelor si pe canalele de

admisie a apei in bazine.

In cazul in care tratarea cu verde de malachit nu a fost facuta corect, iar pe icrele moarte s-a

instalat ciuperca, scoaterea icrelor moarte trebuie facuta in fiecare zi, atat dimineata cat si dupa

amiaza, spre a se evita atacarea celor sanatoase de catre mucegai.

Inainte de introducerea icrelor in casa de incubatie, materialul din filtru se schimba si apoi se

curata cel putin o data pe saptamana si ori de cate ori apa a venit tulbure, spre a se evita depunerea

stratului fin de mal pe icre.

In stadiul de embrionare, cand icrele sunt foarte rezistente, stratul de mal depus se poate spala

prin cateva ridicari ale cutiei interioare a incubatorului si coborarea ei fortata in fundul celei

exterioare. Aceasta operatiune se face insa obligatoriu usor si inainte de embrionare in cazul in care

icrele au fost acoperite de un strat de mal ca urmare a apei indelungat tulburi.

1.4. Informaţii privind producţia care se va realiza

1

3

Pastravaria Rastolita va avea ca activitate principala producerea pastravarului de consum,

avand o capacitate proiectata de 15 tone de pastrav de consum din specia curcubeu.

Avand in vedere faptul ca amplasamentul pastravariei este situat intr-o zona in curs de

dezvoltare, valorificarea pastravului de consum, se va face in proportie de 80% “en gros” si 20% pe

plan local. Greutatea medie la care se va valorifica pastravul de consum este 250 g pe bucata.

Stabilirea necesarului de icre pentru producerea puietilor de pastrav curcubeu, in vederea

realizarii cantitatii de 15 tone pastrav de consum:

15.000 kg pastrav de consum : 0,250g / bucata = 60.000 bucati pastrav valorificabil la 18

luni

Icre de pastrav curcubeu embrionate pentru producerea cantitatii anuale de 15.000 kg

pastrav de consum – 150.000 buc. icre;

Pierderi in timpul incubatiei si ecloziunii - cca 5%

150.000 buc. Icre – 7.500 icre = 142.500 alevini obisnuiti;

Pierderi pana la varsta de 6 luni - cca 30%

142.500 buc. alevini – 43.000 = 99.500 buc. puieti de pastrav in varsta de 6 luni;

Pierderi de la varsta de 6 luni pana la varsta de 1 an – cca. 15%

99.500 buc. puieti de pastrav – 15.000 = 84.500 buc. puieti de pastrav;

Pierderi de la varsta de 1 an pana la varsta de 18 luni – cca. 10%

84.500 buc. pastrav – 8.500 = 76.000 buc. pastrav de 18 luni;

Nota: Pierderile sunt maximale, in raport de modul in care este supravegheat si condus fluxul

tehnologic. Pierderile pot fi reduse la jumatate, iar excesul de puiet va fi valorificat catre terti.

1.5. Informaţii despre materiile prime

În etapa de realizare a construcţiilor, se vor folosi resurse şi materiale achiziţionate de către

Beneficiar, detaliate în documentaţia tehnică. Materialele de construcţie se vor obţine pe cît posibil

din surse locale.

1.6. Localizarea proiectului

Amplasament:

Amplasamentul este proiectat în bazinul hidrografic al pârâului Răstolia, care la rândul ei este

un afluent de dreapta a râului Mureş şi care se varsă în Mureş în dreptul localităţii Răstoliţa, judeţul

Mureş.

Bazinul hidrografic Răstoliţa are o suprafaţă totală de 16841 hectare şi este compus din

următoarele subbazinele hidrografice:

Bazinul pârâului Răstoliţa (fără afluenţi) – 6484 hectare

Bazinul Pârâul Mijlociu – 3391 hectare

Bazinul Tihu – 3163 hectare

Bazinul Brad – 1975 hectare

Bazinul Ciungel – 1069 hectare

Bazinul Scurta – 759 hectare

1

4

Păstrăvăria urmează să fie amplasată în bazinul Tihu, la o distanţă de 5,8 km de confluenţa cu

Pârâul Mijlociu, respectiv 6,3 km da la confluenţa acestuia din urmă cu Răstoliţa, la o altitudine de

920 m deasupra mării.

Statutul juridic al terenului:

Terenul se află în proprietate privată.

Drumuri de acces:

Obiectivul se poate accesa din drumul naţional DN15 din localitatea Răstoliţa, înspre nord, pe

drumul forestier care urmăreşte pârâul Răstoliţa, apoi pe drumul forestier care urmăreşte pârâul

Tihu.

Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament

Geologie:

Munţii Călimani aparţin lanţului vulcanic ce căptuşeşte latura internă a Carpaţilor Orientali,

situat în zona de contact a munţilor de încreţire cu marile depresiuni de prăbuşire ale Transilvaniei

şi Pannoniei. Călimanul (inclusiv Gurghiu şi Harghita) se încadrează în grupa sudică a celor mai

tineri munţi din ţara noastră, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul

inferior), care s-au format în Pliocenul superior (finele Neogenului-Terţiar). Intensa activitate

vulcanică neogenă a dus la apariţia unor imense acumulări de lavă desfăşurate pe o lungime de 450

km (dintre care 375 pe teritoriul ţării noastre). Constituit din alternanţe de lave, aglomerate şi

cenuşă (stratovulcan), Călimanul aparţine grupei sudice - cea mai importantă masă vulcanică - cu o

suprafaţă de aproximativ 6.400 km², cu lăţimea de circa 40 km (peste 50 în sectorul Călimanului) şi

lungimea de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezenţa celor mai mari altitudini

(Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboară treptat către

Tuşnad (Ciomatu - 1.301 m).

Hidrografie:

Din punct de vedere hidrologic, cel mai important curs de apă din zonă este râul Mureş, care

traversează zona de la est la vest la aproximativ 17 kilometri de zona investiţiei, având o albie cu un

curs rapid, specific zonelor montane şi submontane.

Zona de lucru se află în bazinul hidrografic al Pârului Tihu, afluent al Răstoliţei, care drenează

apele din zonă în Mureş.

Amplasamentul este proiectat în bazinul hidrografic al pârâului Răstoliţa, care la rândul ei este

un afluent de dreapta a râului Mureş şi care se varsă în Mureş în dreptul localităţii Răstoliţa, judeţul

Mureş.

Bazinul hidrografic Răstoliţa are o suprafaţă totală de 16841 hectare şi este compus din

următoarele subbazinele hidrografice:

Bazinul pârâului Răstoliţa (fără afluenţi) – 6484 hectare

Bazinul Pârâul Mijlociu – 3391 hectare

Bazinul Tihu – 3163 hectare

Bazinul Brad – 1975 hectare

Bazinul Ciungel – 1069 hectare

Bazinul Scurta – 759 hectare

Păstrăvăria urmează să fie amplasată în bazinul Tihu, la o distanţă de 5,8 km de confluenţa cu

Pârâul Mijlociu, respectiv 6,3 km da la confluenţa acestuia din urmă cu Răstoliţa, la o altitudine de

920 m deasupra mării.

1

5

Climă:

Climatul în muntii Călimani se caractrizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între -4

grade Celsius si 4 grade şi prin medii lunare cuprinse intre -5 si -9 grade Celsius în luna ianarie şi de

14 la 18 grade în iulie, cu cantităţi medii anuale de precipitatii cuprinse intre l000 mm si 1400 mm,

depasind chiar 1400 mm in zona cea mai inalta.

In muntii vulcanici climatul se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale in jur de 4 grade,

temperaturi medii lunare sub -5 grade in ianuarie si in jur de 14 grade in iulie si prin cantitati medii

anuale de precipitatii de 1000-1200 mm, depasind aceasta valoare in zona inalta.

Adâncimea de îngheţ în regiune este peste 1,0 m, adaptându-se valorile rezultate din

observaţiile locale.

Biodiversitate:

Investiţia se află pe teritoriul sitului de importanţă comunitară, parte a reţelei Europene Natura

2000 „ROSCI0019 Călimani - Gurghiu”. Capitolul dedicat va trata posibilele impacturi cu referire

specială la acest sit

De asemenea investiţia se află la o distanţă de minim 200 de m de Parcul Naţional Călimani.

Având în vedere natura investiţei şi faptul că este situată în aval, considerăm că nu are nici un fel de

impact asupra integrităţii parcului.

1.7. Modificările fizice ce decurg din proiect în diferitele etape de

implementare

a. Etapa de construcţie

În etapa de construcţie vor apărea următoarele modificări:

- va fi instalată captarea pe pârâul Tihu

- va fi săpat şanţul pentru aducţiune

- va fi îngropată conducta de aducţiune

- va fi instalat şantierul de construcţie pe terenul destinat

- va exista un trafic auto reprezentat de utilajele implicate în procesul de construcţie

b. Etapa de funcţionare

În etapa de funcţionare vor apărea următoarele modificări:

- pe zona de pajişte destinată construcţiei vor fi amplasate clădiri auxiliare şi bazinele

păstrăvăriei

- debitul pârâului Tihu va fi redus, păstrându-se însă debitul de servitute, între captare şi

debuşare

c. Etapa de dezafectare

În cadrul proiectului tratat în acest studiu, nu este prevăzută o perioadă de funcţionare limitată

şi în consecinţă nu sunt măsuri de dezafectare.

1.8. Resursele naturale necesare implementării proiectului

Singura resursă naturală locală folosită va fi apa din pârâul Tihu şi sursele (izvoarele)

suplimentare din locaţia proiectului.

Surse suplimantare folosite vor fi cele legate de procesul tehnologic de creştere a peştilor

(hrană) şi energia electrică necesară funcţionării păstrăvăriei. Acesta energie (de tensiune joasa) va

fi furnizata de un generator propriu, montat local.

1

6

1.9. Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale

protejate pentru a fi utilizate la implementarea proiectului

Apa folosită se va epura conform proiectului tehnic şi a recomandărilor prezentului studiu şi se

va reda cursului natural al pârâului Tihu, prin urmare nu putem vorbi de resurse naturale

neregenerabile exploatate.

1.10. Emisii şi deşeuri generate de proiect şi modalitatea de eliminare a

acestora

Emisii în apă

Având în vedere seria de filtre prevăzută în cadrul construcţiei, suplimentată de filtrele

biologice, considerăm că emisiile în apa care se va reîntoarce în cursul natural al pârâului Tihu vor

fi foarte reduse.

Prin realizarea captării de apă şi formarea unui baraj de captare, conform celor descrise mai sus

nu se vor aduce modificări majore în calitatea apei. Principalele surse de poluare vor fi următoarele:

angrenarea suspensiilor solide în apă în timpul construcţiei

posibilitatea angrenării suspensiilor solide în timpul decolmatării acumulărilor (în

timpul reabilitării construcţiilor existente şi periodic, în timpul utilizării)

surse de poluanţi organici de tip fecaloid, menajeri şi eventuale scăpări de substanţe

în timpul construcţiei.

surse de poluanţi de tip organici şi chimici provenind din procesul de creştere a

păstrăvului, scăpate accidental în pârâu în cazul unor defecţiuni a sistemelor de

epurare a apei

Alte surse posibile de poluare a apelor de suprafaţă căt şi a celor subterane o pot reprezenta

depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide (aşezate pe sol, sub cerul liber în halde

amplasate şi amenajate corespunzător), pierderile neînsemnate cantitativ de ulei sau combustibili în

ape ca urmare a unor defecţiuni apărute la utilajele folosite în activitatea de execuţie, cât şi la

transport. Se recomandă o atenţie sporită în manipularea uitaljelor, a combustibililor şi a

lubrifianţilor.

Impactul negativ asupra apelor subterane poate fi, dar numai punctual, mai accentuat, în zona

grupurilor sanitare. Instalaţiile de epurare ce se vor prevedea constau în amenajarea unor toalete

ecologice vidanjabile periodic.

O atenţie specială se va acorda planului de prevenire şi intervenţie în caz de poluare

accidentală. Acest plan de acţiune cuprinde măsurile care trebuiesc luate pentru a preveni şi

intervenii cu mijloace specifice pentru a diminua efectele negative ale eventualelor poluări

accidentale a apei.

În scopul prevenirii unor eventuale poluării accidentale generate în perioada de utilizare, se vor

respecta următoarele:

- se va evita descărcarea în cursurile de apă sau direct pe sol a oricăror tipuri de materiale şi

substanţe, indiferent de forma de agregare, sau a deşeurilor

- deşeurile organice şi chimice provenite din igienizarea filtrelor şi bazinelor de creştere vor

fi colectate şi transportate de către Beneficiar sau de către o firmă specializată, contractată

de Beneficiar

- se vor verifica parametrii apei la intrare în păsătrăvărie şi la punctul de debuşare, respectiv

în aval de păstrăvărie, în mai multe puncte de monitorizare pe pârâul Tihu, de către

Beneficiar şi de către organele de control abilitate

- pe masură ce deşeurile solide sunt generate se recomandă colectarea imediată a acestora în

saci menajeri care se vor depozita în mijloacele de transport utilizate

- se recomandă ca pe parcursul lucrărilor, cât şi la finalizarea lucrării să se verifice starea de

1

7

curaţenie a amplasamentului de către un reprezentant al autorităţilor locale

Emisii în aer

În arealul supus prezentului studiu de evaluare a impactului asupra mediului, nu sunt prezente

situri industriale generatoare de poluanţi precum NH3, NO2, SO2 etc în cantităţi semnificative.

Sursele de poluare a aerului sunt utilajele şi autocamioanele folosite în etapa de construcţie şi

amenajare a investiţiei.

În această categorie sunt cuprinse utilajele specifice cu care se vor realiza construcţiile şi

amenajările necesare, respectiv activităţile de întreţinere (inclusiv decolmatarea captării) şi care vor

circula pe drumurile din zonă.

Poluanţi caracteristici: PM10, SOx, NOx, CO, COV.

Dat fiind faptul că pentru funcţionarea utilajelor este nevoie de o cantitate redusă de uleiuri

şi carburanţi, nefiind necesare realizarea de depozite, stocuri sau rezerve suplimentare, nu se

impune realizarea planurilor de intervenţie, a planurilor de urgenţă ori a rapoartelor de securitate

pentru prevenirea riscurilor de accidente majore.

Metoda de limitare a emisiilor din sursele mobile din cazul de faţă (autovehicule) este una de

tip preventiv, ce se execută de către autoritatea rutieră prin condiţiile tehnice impuse la omologare

(şi apoi la inspecţiile tehnice periodice). În plus, există o serie de măsuri preventive pe linie de

producere şi comercializare a carburanţilor auto.

Lucrările ce vor fi executate vor implica o serie de activităţi de natură a crea unele mici

perturbări locale în calitatea aerului.

Având în vedere caracterul temporar al emisiilor se poate discuta de un eventual impact bine

structurat în timp, pe o perioadă scurtă şi bine definită, nu de un impact cu efecte de acumulare

asupra posibililor receptori sensibili.

Într-o astfel de situaţie, se urmăresc cu prioritate acei poluanţi care ar avea fie un efect

ireversibil asupra factorilor de mediu (printre care şi aerul atmosferic), fie un efect puternic

remanent care să inducă schimbări în echilibrele locale chiar şi în situaţia unor emisii limitate în

timp (un exemplu clasic în cazul solului este DDT sau în cazul aerului anumiţi poluanţi care

contribuie la distrugerea stratului de ozon).

În cazul analizat, în urma analizei calitative de mai sus, s-a constatat că activitatea nu este de

natură a genera poluanţi cu caracter puternic remanent sau cu efecte ireversibile de natură să ridice

probleme.

Ca şi impact local şi caracterizat de o perioadă scurtă de timp, acesta ar putea fi cauzat de:

emisiile de particule rezultate în urma majorităţii activităţilor din cadrul viitoarelor lucrări

(manevrarea materialelor, decolmatarea captărilor)

emisiile de oxizi de azot, de oxizi de sulf şi de CO provenite de la arderea motorinei în

motoarele mijloacelor de producţie

praful ridicat în urma accesului utilajelor grele pe drumurile nemodernizate şi pe drumurile

technologice, respectiv în transportul şi depozitarea materiului solid rezultat de pe urma

decolmatărilor

Faţă de sănătatea umană, poluanţii care pot apare în timpul lucrărilor, pot avea următoarele

efecte:

NOx - poate provoca leziuni inflamatorii şi maladii respiratorii cronice

SOx - iritant pentru sistemul respirator

CO - intoxicaţii chiar severe prin blocarea hemoglobinei din sânge

Pb - poate cauza anemii; în concentraţii ridicate poate genera afecţiuni ale sistemului nervos

central

Concentraţiile în care aceşti poluanţi se estimează că vor fi emişi sunt departe însă de a pune

probleme vis a vis de calitatea sănătăţii populaţiei din zonă sau a personalului angajat în lucrările de

construcţie.

1

8

Ghidurile de calitate a aerului utilizate de Organizaţia Uniunii Internaţionale de Cercetare a

Pădurilor (IUFRO) consideră următorii poluanţi ca având efecte negative asupra vegetaţiei:

NO2 - sub un prag de concentraţie au chiar efect benefic; peste acesta provoacă

disfucţionalităţi în fotosinteză şi respiraţie, necrozări de ţesuturi

SO2 - necrozări, reduceri ale creşterii plantelor, sensibilitate sporită la diverşi agenţi

potogeni sau la condiţii climatice excesive (cauzate în principal de degradarea clorofilei,

modificări în fotosinteză, respiraţie şi metabolism). Pot apărea schimbări asupra

echilibrului local dintre specii, cu modificarea structurii întegului ecosistem din zonă.

Corespunzător metodologiei americane AP-42, concentraţiile de particule în emisie respectă în

linii mari următoarea distribuţie:

- la o distanţă de 20m scad la 50% din valorile iniţiale

- la 50m scad cu 75%

Depunerea acestor particule variază direct cu dimensiuea lor, fiind aceptată următoarea

schemă:

- Ø mai mare de 100 microni - sub 10m distanţă laterală

- Ø 30 - 100 microni - sub 100m distanţă laterală

- Ø sub 30 microni - trec de limita celor 100m distanţă laterală

- la 50m ajung la 75%

Se poate concluziona că prin desfăşurarea lucrărilor de amplasare şi amenajare, datorită

caracterului poluanţilor generaţi şi a limitării în timp a emisiilor, pentru factorul de mediu aer

atmosferic nu se prognozează o influenţă de natură a cauza efecte semnificative sau ireversibile.

Efectele unui eventual impact se vor resimţi local şi mai mult asupra calităţii solului şi asupra

vegetaţiei din zonă decât a aerului în sine.

Având în vedere faptul ca poluarea atmosferica pe perioada de executie are caracter local şi

temporar şi ca poluantii rezultati nu fac parte din categoria toxice şi periculoase (inclusiv mutageni

şi cancerigeni) se poate aprecia un impact neglijabil asupra atmosferei pe perioada de executie.

Măsuri de diminuare a impactului

Pentru a reduce impactul asupra factorului de mediu aer se recomandă următoarele măsuri

preventive:

mijloacele de transport pentru materiale vor fi prevăzute cu prelată pentru evitarea

împrăştierii de particule cu ajutorul vântului

mijloacele de transport echipate cu motor vor respecta HG 332/2007 pentru

“procedurile de aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile

nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau

marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de particule poluante

provenite de la acestea, în scopul protecţie atmosferei”

efectuarea reglajelor corespunzătoare la motoarele mijloacelor de producţie în

conformitate cu condiţiile impuse de ITP

se vor respecta graficele de lucru pentru utilaje

motoarele utilajelor şi autovehiculelor se recomanda sa fie oprite în timpul repausului.

De asemenea pentru reducerea antrenarii particulelor de praf se recomanda circulatia cu viteza

redusă pe drumul de acces, şi se recomandă stropirea secţiunilor de drum nemodernizate pe care se

desfăşoară transportul materialelor.

Poluarea solului

Având în vedere natura lucrării, nu se poate vorbi de o sursă de poluare a solului, ci doar de

intervenţii permanente în zonele unde se vor construi elementele păstrăvăriei (bazine) şi

construcţiilor permanente – clădireile auxiliare.

1

9

o O altă sursă de poluare a solului este reprezentata de circulatia mijloacelor de transport

dinspre şi în zona execuţiei. Rezultă poluanti de la arderea combustibililor (NOx, SO2, CO,

pulberi), poluanti care prin intermediul mediilor de dispersie, în special prin sedimentarea

poluantilor din aer, se pot depune pe suprafata solului şi conduce la unele modificari

structurale ale profilului de sol;

o Deseurile rezultate atat în procesul tehnologic, cat şi cele menajere prin depunerea pe

suprafata solului pot conduce la contaminarea acestuia;

o Apele pluviale care spală platforma organizarii de santier şi a drumului de acces, se pot

infiltra în sol, conducand la modificarea parametrilor de stare ai acestuia;

o scurgeri accidentale de carburanţi sau lubrifianţi datorită defecţiunilor tehnice a utilajelor

specifice de construcţii, datorită reparaţiilor în condiţii necorespunzătoare, datorită

manipulărilor neglijente în timpul alimentării sau datorită depozitărilor necorespunzătoare

şi care prin intermediul apei se infiltrează în sol

o emisiile mobile provenite de la activitatea utilajelor grele, datorită arderii combustibilului în

motoare cu aprindere prin compresie MAC (NOx, SO2, CO, pulberi) prin sedimentare la

nivelul solului, cu posibila afectare a calităţii acestuia

o depozitarea carburanţilor şi lubrifianţilor în locuri necorespunzătoare

o depozitări necorespunzătoare a deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor (atât deşeuri

menajere provenite de la echipele de muncitori, cât şi deşeuri tehnologice)

Aşa cum s-a evidenţiat mai sus, stabilirea şi respectarea unor măsuri menite să asigure un

impact diminuat al activităţii propuse asupra calităţii solului sunt necesare şi obligatorii.

Astfel, pornind de la identificarea posibilelor surse de poluare şi a impactului preconizat, se

impune luarea următoarele măsuri minime de către societatea responsabilă cu execuţia:

asigurarea stării tehnice corespunzătoare a utilajelor folosite atât pentru evitarea scurgerilor

de carburanţi şi lubrifianţi cât şi pentru minimizarea emisiilor în aerul atmosferic;

efectuarea eventualelor reparaţii în locuri amenajate special, cu platforme betonate (în

perimetrul organizării de şantier sau la unităţi specializate);

asigurarea protecţiei solului în perimetrul organizării de şantier, prin platforme betonate şi

spaţii amenajate pentru depozitarea de carburanţi şi lubrifianţi, cu şanţ de gardă şi başă

colectoare precum şi amenajarea zonei destinate spălării utilajelor cu o pantă suficientă

pentru scurgerea şi colectarea apelor uzate rezultate;

stocarea combustibililor şi uleiurilor în rezervoare etanşe doar în perimetrul organizării de

şantier, în afara ariilor protejate

evitarea ocupării de terenuri suplimentare faţă de cele incluse în proiect, iar în situaţile când

acest lucru se impune din considerente de natură pur tehnică, minimizarea lor

depozitarea pe suprafeţe minime a volumelor rezultate din decopertări şi săpături;

nu se vor depozita nici un fel de deseuri direct pe pământ, necontrolat şi se vor evita orice

scurgeri accidentale direct pe sol

readucerea suprafeţelor aferente accesurilor provizorii la starea iniţială, prin lucrări de

copertare cu sol vegetal fertil;

gestionarea deşeurilor prin asigurarea de condiţii de eliminare corespunzătoare, pe bază de

contracte cu societăţi specializate sau cu mijloace proprii până la locaţii accesibile agenţilor

specializaţ, având în vedere amplasamentul lucrărilor.

pierderile de vegetaţie se vor evita pe cât posibil prin replantări, evitând apariţia speciilor de

plante invazive/alohtone

efectuarea decopertării în blocuri a solului fertil de pe suprafaţa de lucru (în blocuri cu

grosime de 20 cm) acolo unde se va decoperta solul, urmând ca acestea să fie reaşezate

efectuarea lucrărilor în afara perioadelor ploioase pentru a reduce impactul (distrugere

vegetaţie şi tasare) utilajelor asupra solului din vecinătatea traseului conductelor de

aducţiune (culoarul de lucru).

Evitarea depozitării materialelor de construţii pe terenurile din jurul amplasamentului, sau în

albia minoră a râului Băilor; minimalizarea suprafeţelor folosite pentru organizarea

2

0

şantierului

Măsuri suplimentare de evitare a eroziunii solului în timpul lucrărilor de construcţii, şi

evitarea spălării solului de ape, în timpul lucrărilor de construcţii şi în timpul lucrărilor de

decolmatare

Pentru perioada de operare este necesară doar monitorizarea în exploatare a obiectivelor şi

intervenţia dacă e cazul cu lucrări de reparaţii. Se va evita spălarea materialului decolmatat din

acumulări în cursuri de ape.

Gestiunea deşeurilor în cazul proiectului propus

Deşeurile ce vor apărea cu ocazia desfăşurării lucrărilor şi de exploatare ulterioară a acesteia se

clasifică în două categorii de bază, după originea lor:

o menajere - provenite de la personalul care va efectua efectiv lucrările de construire

• tehnologice - provenite din lucrările efective legate de instalaţiile păstrăvăriei

Deşeuri menajere

Aceste deşeuri vor fi inerent generate de personalul responsabil pentru activitatea de

construcţie şi întreţinere. Ca orice deşeuri din această categorie, vor avea o natură eterogenă şi sunt

astfel clasificate conform listei din HG 856/2002 „privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru

aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase” modificată şi completată

succesiv de o serie de alte normative:

Grupa 20 - deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni

colectate separat:

din 20 01 fracţiuni colectate separat

20 01 01 hârtie şi carton

20 01 02 Sticlă

20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătarii şi cantine

20 01 11 textile (lavete, cârpe etc.)

20 01 39 materiale plastice (ex: PETuri, pungi etc.)

20 01 99 alte fracţii, nespecificate

În ceea ce priveşte o estimare a cantităţilor acestor deşeuri, relaţia cu care se află cantitatea

produsă este:

tone/zi 1000

IpNVd conform SR 13400/1998, în care:

Vd = volumul / masa deşeurilor produse, (t/zi)

N = numărul de persoane producătoare de deşeuri

Ip = indicele de producere a deşeurilor, (0,6Kg/pers/zi)

În actuala fază nu se regăsesc date legate de estimarea numărului total de personal ce va

efectua lucrarea. Astfel, necunoscând acest număr de angajaţi, nu este posibilă o estimare a

cantităţilor de deşeuri menajere produse.

Considerând ipotetic o medie de 5 angajaţi în echipa de execuţie, va rezulta o cantitate de

deşeuri menajere produsă în cele 180 zile de desfăşurare a lucrărilor de:

Vd = 1000

6,05

= 0,03t/zi x 180zile = 0,54 t /total perioadă execuţie

Colectarea acestor deşeuri menajere se va face în mod selectiv în saci menajeri, depozitarea

temporară fiind realizată local, până la momentul colectării şi transportului, în cadrul suprafeţei

prevăzută pentru exploatare de unde vor fi colectate de către un operator autorizat în baza unui

2

1

contract.

Deşeuri tehnologice din perioada de execuţie

Ca şi încadrare tipologică, acestea sunt din gama deşeurilor inerte şi nepericuloase. Se vor

produce doar accidental. Prin lucrările propuse vor fi aduse materiale de construcţie sau de

amenajare pe amplasament.

În timpul lucrărilor de construcţie şi în timpul întreţinerilor neplanificate a elementelor

investiţiei ar putea apărea:

- deşeuri de ambalaje (carton, plastic, metalice, textile)

- scurgeri de ulei sau carburant

Ca şi volume, acestea vor fi reduse datorită naturii investiţiei. În privinţa accidentelor majore

(de exemplu datorită viiturilor) beneficiarul este obligat la verificări periodice şi acţiune imediată în

momentul descoperirii posibilităţii producerii acestora.

Conform listei din HG 856/2002, aceste deşeuri vor fi din categoriile:

Grupa 15 - deşeuri de ambalaje:

15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton

15 01 02 ambalaje de materiale plastice

15 01 04 ambalaje metalice

15 01 06 ambalaje amestecate

15 01 09 ambalaje din materiale textile

Deşeurile de ambalaje se vor colecta separat şi vor fi depozitate la locaţia organizării de şantier

de unde vor urma fluxul de eliminare prevăzut în cadrul unităţii.

Grupa 17 - deşeuri din construcţii şi demolări:

17 05 04 pământ şi pietre, altele decât cele cu conţinut de substanţe periculoase

Aceste deşeuri nu vor fi depozitate pe amplasament ci vor fi depozitate în locuri special

amenajate. Aceste deşeuri nu constituie surse de poluare majore, datorită faprului că provin din zone

neafectate (albia râului). De asemenea, majoritatea acestora (pietriş, nisip) pot fi valorificate, putând

fi folosite în construcţii. De aceea considerăm că folosirea acestor deşeuri constituie o bună

posibilitate de management a lor în viitor, care să impiedice acumularea lor excesivă.

1.11. Utilizarea terenului

În ceea ce priveşte componentele păstrăvăriei – bazinele şi clădirile de lucru – vor fi amplasate

în imediata vecinătate a albiei pârâului Tihu. Deci utilizarea terenului destinat investiţiei va fi

conform descrierilor tehnice.

1.12. Servicii suplimentare solicitate de implementarea proiectului

Integritatea ariei protejate de interes comunitar„ROSCI0019 Călimani - Gurghiu” cu care

locaţia proiectului se suprapune în zona de implementare, nu va fi compromisă de amenajările

vizate de acest proiect, deoarece nu se vor crea modificări semnificative. Drumul de acces există,

precum prezenţa antropică (reprezentată în special de exploatarea forestieră şi construcţiile

2

2

hidrotehnice de la barajul pe Răstoliţa din aval), iar legarea la utilităţi nu necesită infrastructură

deosebită.

1.13. Durata de implementare a proiectului

a. construcţie: 12 luni de la data accesării finanţării

b. funcţionare: reglementat de avizele instituţiilor abilitate: Apele Române, Agenţia pentru

Protecţia Mediului, alte instituţii abilitate.

1.14. Activităţi generate ca rezultat al implementării proiectului

În urma realizării proiectului „Păstrăvăria Răstoliţa”, se va produce păstrăv pentru

comercializare şi consum. Principalele activităţi ce se vor desfăşura pe amplasament vor fi cele

legate de ciclul de producţie, de monitorizare, control şi intreţinere a structurilor create, care vor fi

realizate fie în mod automatizat, fie cu ajutorul personalului autorizat.

1.15. Descrierea proceselor tehnologice a proiectului

Descrierea elementelor proiectului, cât şi tehnologiilor utilizate se regăseşte la capitolul 1.3.

Procesele tehnologice se vor descrie amănunţit la nivelul proiectului tehnic.

1.16. Caracterisiticile proiectului sub aspectul creării unui impact cumulativ

Păstrăvăria Răstoliţa este un proiect cu influenţă redusă în zonă. Sub aspectul celor descrise în

capitolele tehnice, acest proiect nu va crea un impact cumulativ deoarece:

- nu mai există alte captări în zonă (în amonte sau aval) care să solicite suplimentar din

debitul pârâului

- debitul colectat din pârâu va fi redat în aval

- nu se vor crea obstacole noi în faţa conectivităţii râului.

2

3

Capitolul II. Informaţii privind aria naturală protejată de interes comunitar

afectată de implementarea proiectului

Sub aspectul biodiversităţii aria de analiză se află în bioregiunea alpină, în zona văilor montane, în

care condiţiile bioclimatice au determinat un circuit biologic moderat. Zona proiectului se află în

etajul nemoral, vegetaţia naturală zonală este reprezentată de păduri mixte de fag cu molid şi brad

(la intrarea în vale), respectiv păduri de molid şi brad (în majoritatea văii şi a ariei de implementare

a proiectului).

Harta regiunilor biogeografice în România (cu localizarea investiţiei)

2.1. Date generale privind aria naturală protejată de interes comunitar din

zona afectată de proiect

Amplasamentul studiat face parte din aria protejate de interes comunitar ROSCI0019 Călimani

– Gurghiu (sit inclus în reţeaua europeană Natura 2000).

Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu” (ROSCI0019)

Situl acoperă cea mai mare parte a celor două masive vulcanice – Munţii Călimani şi Munţii

Gurghiului. Aici morfologia variată a reliefului coroborat cu aspectele pedo-climatice au favorizat

menţinerea unei biodiversităţi valoroase, reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. La

acest lucru a contribuit şi existenţa pădurilor natural-fundamentale compacte pe mari întinderi

(peste 100 000 ha), arealul acestora nefiind alterat semnificativ de activitatea antropică, păstrându-

se varietatea habitatelor şi a speciilor. În acest spaţiu procentul habitatelor de interes european

depăşeşte, conform Manualului Habitatelor, 95% din suprafaţă, clasele dominante fiind pajiştile

seminaturale umede, preerii mezofile – 5%, pajiştile alpine şi subalpine – 3%, pădurile caducifoliate

– 16%, pădurile de conifere – 34% şi pădurile mixte – 39%. De asemenea în această regiune există

una dintre între cele mai numeroase populaţii evaluate şi totodată un important centru genetic pentru

2

4

carnivore din Carpaţi: urs brun (Ursus arctos) – peste 400 exemplare, lup (Canis lupus) – 100-120

exemplare şi râs (Lynx lynx) – 70-80 exemplare. Un esenţial factor de favorabilitate în menţinerea

valorii biodiversităţii l-a constituit lipsa aşezărilor umane pe tot acest teritoriu vast, exceptând

defileul Mureşului unde există însă o serie de culoare ecologice bine individualizate.

Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 95%. Conform Manualului habitatelor sunt

13 habitate, din care 4 de importanta deosebită (Directiva Habitate), 18 specii de pasari, 9 specii de

mamifere., 2 de reptile, 5 de pesti (inclusiv Hucho hucho), 6 specii de nevertebrate (iclusiv Rosalia

alpina) si 8 specii de plante.

Vulnerabilităţile la care este supus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu” sunt:

o Faptul că există o presiune semnificativă asupra pădurilor datorită retrocedării terenurilor

foştilor proprietari.

o Amenajamentele silvice nu respectă întocmai normele silvice în vigoare privind tratamentele

de regenerare prevăzute pentru condiţii de pante mari, ducând la distrugerea unei părţi însemnate a

structurii pădurilor naturale, unele cvasivirgine, virgine.

Nu s-a eliminat în munţii Gurghiului păşunatul în pădure, cu consecinţe negative asupra

speciilor de faună sălbatică. Braconajul este sub control, dar schimbarea proprietarilor de păduri

poate prezenta premise noi reapariţiei acestui fenomen. Dezvoltarea turismului fără o strategie

bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea. Situl

Natura2000 va putea fi instrument eficicient de conservare a naturii pe suprafete mari.

Lista habitatelor pentru care a fost propus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu”

(ROSCI0019)

4060 - Tufărişuri alpine şi boreale

4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium;

6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios;

6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase;

6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae);

6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel

montan şi alpin;

6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii;

6520 - Fâneţe montane;

7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae;

8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase;

8310 – Peşteri în care accesul publicului este interzis;

9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;

9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;

9160 - Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion

betuli;

9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene;

91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion

incanae, Salicion albae);

9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea);

9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană

Lista speciilor pentru care a fost propus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu”

(ROSCI0019)

1138 Barbus meridionalis - Mreană vânătă

1163 Cottus gobio - Zglăvoc

2

5

1146 Sabanejewia aurata - Dunariţă

9903 Eudontomyzon danfordi - Chişcar

1122 Gobio uranoscopus - Petroc

1105 Hucho hucho - Lostriţă

1060 Lycaena dispar -

1083 Lucanus cervus - Rădaşca

4012 Carabus hampei - Carab

1052 Euphydryas maturna

1086 Cucujus cinnaberinus

1087 Rosalia alpine - Croitor de fag

1193 Bombina variegata - Buhai de baltă cu burta galbenă

1166 Triturus cristatus -Triton cu creastă

2001 Triturus montandoni - Triton carpatic

1308 Barbastella barbastellus - Liliac cârn

1352* Canis lupus - Lup

1355 Lutra lutra - Vidra

1361 Lynx lynx - Râs

1310 Miniopterus schreibersi - Liliac cu aripi lungi

1307 Myotis blythii - Liliac comun mic

1324 Myotis myotis - Liliac comun

1354 Ursus arctos - Ursul brun

3.2.g. Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului

92/43/CEE

1393 Drepanocladus vernicosus

1428 Marsilea quadrifolia

1617 Angelica palustris

1758 Ligularia sibirica

1902 Cypripedium calceolus

4070 Campanula serrata

4097 Iris aphylla ssp. hungarica

4116 Tozzia carpathica

2.2. Specii şi habitate comunitare prezente pe amplasament şi în vecinătatea

acestuia

Tabel 3. Habitate de interes comunitar identificate in perimetrul proiectului.

Lista habitatelor pentru care a fost propus Situl de Importanta Comunitara „Călimani-Gurghiu”

ROSCI0019:

Nume habitat Prezenţa în

perimetrul de

impact

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion

caeruleae)

Absent

6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii Absent

7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae Absent

2

6

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene Absent

4060 Tufărişuri alpine şi boreale Absent

4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium Absent

6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios Absent

6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase Absent

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor,

până la cel montan şi alpin

Prezent

6520 Fâneţe montane Absent

8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase Absent

8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis Absent

9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum Absent

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum Absent

91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion,

Alnion incanae, Salicion albae)

Absent

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) Absent

9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-

Piceetea)

Prezent

9420 Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană Absent

9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din

Carpinion betuli

Absent

Tabel 4. Specii de interes comunitar identificate in perimetrul proiectului.

COD

NATURA

2000

NUME SPECIE

Absent

/Prezent pe

suprafata

de

desfasurare

a lucrarilor

Prezent /

absent in

vecinatatea

zonei de

desfasurare a

lucrarilor

A236 Dryocopus martius A P

1163 Cottus gobio P P

1193 Bombina variegata P P

2

7

1166 Triturus montandoni A P

1355 Lutra lutra A P

1354 Ursus arctos A P

2.3. Specii şi habitate afectate de implementarea proiectului

Descrierea speciilor posibil afectate de proiect din situl de importanţă comunitară

„Călimani-Gurghiu” ROSCI0019”

Mai jos vom trata aceste posibile impacturi la nivelul speciilor de interes comunitar din aria

protejată, cu detalierea speciilor care au fost observate pe amplasament sau în imediata vecinătate,

respectiv şi toate celelalte specii care nu au fost observate dar pot apărea în zona investiţiei.

Ihtiofauna. Descrierea habitatelor acvatice

Din punctul de vedere al faunei piscicole cursul de apă vizat de lucrări se încadrează în zona

păstrăvului. Această zonă corespunde râurilor şi pâraielor de munte. Limita superioară se situează

uşor sub limita superioară a pădurilor. Limita inferioară variează în funcţie de relief, în situaţia dată

limita inferioară a acestei zone piscicole situânduse la o altitudine de aprox. 500 m deasupra mării,

cea ce coincide cu vârsarea pârâului Răstoliţa în râul Mureş (Bănărescu, 1964). Apele de pe acest

tronson de râu sunt caracterizate printr-un regim termic cu tempreaturi scăzute ale apei, care rareori

depăşesc 16-18˚C, dar care nu prezintă fluctuaţii mai mari de temperatură de 7-8˚C. Din punct de

vedere hidrologic aceste râuri prezintă un curent rapid, cu cascade şi un substrat bolovănos-pietros.

Dat fiind caracterul curentului, aceste ape sunt puternic oxigenate, iar îngheţul lor este limitat.

Habitatele vizate de amplasament corespund din punct de vedere hidromorfologic parametrilor

prezentate anterior, deci se incadrează din punctul de vedere al ihtiofaunei în zona păstrăvului.

Prezentarea ihtiofaunei

Specia dominantă a zonei păstrăvului este desigur păstrăvul indigen (Salmo trutta fario). Alte

specii importante ale acestui tronson de râu sunt zglăvocul (Cottus gobio), boişteanul (Phoxinus

phoxinus) şi grindelul (Barbatula barbatula). Specii de peşti care pot pătrunde din zona piscicolă

din aval (zona lipanului şi a moioagei) sunt lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus

meridionalis) şi beldiţa (Alburnoides bipunctatus).

Păstrăvul indigen (Salmo trutta fario)

O specie de talie mijjlocie, în mod obişnuit cu o lungime de 20-30 cm şi o greutate de 200-600

g, dar şi cu exemplare care ajung la 40 cm lungime si 800 g, rar la o greutate peste 1kg.

Corpul este fusiform, uşor comprimat lateral. Caracterul distinctiv este prezenţa înotătoarei

adipoase (caracteristică salmonidelor şi ictaluridelor din fauna noastră piscicolă), precum şi

prezenţa petelor negre şi roşii, care sunt înconjurate de o margine albă îngustă.

Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate.

Reproducerea are loc din octombrie până decembrie, rar până în ianuarie.

2

8

Se hrăneşte predominant cu insecte aeriene, cât şi cu larve acvatice de insecte, dar prezintă şi

comportament ihtiofag, prădează zglăvoc (Cottus gobio), boiştean (Phoxinus phoxinus), grindel

(Barbatula barbatula) precum şi puiet din propria specie.

Zglăvocul (Cottus gobio)

Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 8-10 cm, rar 12-13 cm,

dar care din punctul de vedere al speciilor de interes comunitar prezintă importanţă deosebită.

Corpul este fusiform, capul este relativ mare si turtit dorsoventral. Prezintă două înotătoare

dorsale şi o înotătoare anală lungă. Pectoralele nu sunt unite, ca în cazul guvizilor.

Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate, dar care spre deosebire de

păstrăv este o specie mult mai puţin mobilă. Preferă să stea pe fundul apei, camuflat sub bolovani.

Reproducerea are loc în perioada martie-aprilie.

Este o specie bentică, care se hrăneşte cu larvele de insecte, icre şi puiet de peşte.

Boişteanul (Phoxinus phoxinus)

Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 8-9 cm.

Corpul este alungit, aproape perfect cilindric. Botul este turtit.

Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate, dar care spre deosebire de

păstrăv, această specie preferă zonele cu curent mai domol. Trăieşte în cârduri.

Reproducerea are loc în perioada aprilie-iunie, iar în această perioadă exemplarele mature

prezintă dimorfism sexual accentuat, care se manifestă în coloraţie.

Se hrăneşte predominant cu larve acvatice de insecte.

Constituie harana păstrăvilor de talie mare.

Grindelul (Barbatula barbatula)

Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 10-15 cm.

Corpul este cilindric, capul este uşor comprimat dorsoventral. În jurul gurii are 3 perechi de

mustăţi.

Această specie este mai puţin pretenţioasă faţă de calitatea apei şi poate fi regăsită chiar şi în

zona crapului. Este o specie bentonică.

Reproducerea are loc în perioada aprilie-iunie.

Se hrăneşte cu larve de insecte, alge bentonice şi detritus.

Ornitofauna

Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)

Habitat: Cuibăreşte în păduri de foioase cu copaci bătrâni, dar şi în păduri de amestec sau în

păduri de conifere, la diverse altitudini. Până nu de mult putea fi întâlnită doar în zonele de munte şi

de deal acoperite cu păduri, însă specia şi-a extins distribuţia în ultimele decenii în toate tipurile de

pădure, astfel o putem gasi de la pădurile de luncă până la limita superioară a pădurilor, cca 1700 m.

2

9

Ecologie: Hrana, ca la mai toate speciile de ciocănitori, constă în insecte şi larve arboricole.

Pasăre sedentară. Îşi construieşte scorbura la 8-20 m de sol, cu un diametru de 10-12 cm. Femela

depune 4 ouă începând de la mijlocul lunii aprile. Ouăle sunt clocite 12 zile de ambele sexe, care

fac shimbul la câteva ore. Puii rămân circa 24 zile în scorbură, dar vor fi hrăniţi în continuare timp

de câteva zile şi după ce părăsesc cuibul.

Distribuţie: Prezent în Europa, Scandinavia, nordul şi centrul Asiei. În România, până nu de

mult ciocănitoarea neagră putea fi întâlnită doar în zonele de munte şi de deal acoperite cu păduri,

însă în ultimele decenii specia a apărut în toate tipurile de păduri. În afara zonelor neîmpădurite,

astăzi o putem găsi în nenumărate zone ale ţării, de la pădurile de luncă până la limita superioară a

pădurilor, la cca. 1700 m.

Populaţia din România: în prezent efectivul cuibăritor naţional este apreciat la 40.000 -

60.000 de perechi (23% din populaţia UE).

Distribuţia speciei în zona investiţiei: Specia este dispersată în sit în locurile unde găseşte

habitatul caracteristic.

Impactul investiţiei asupra populaţiilor speciei din sit: Nu există impact direct sau indirect

asupra speciei, având în vedere că specia utilizează zone împădurite, evitând în timpul verii zonele

deschise (iarna specia poate utiliza muşuroaiele chiar şi din zone adiacente fondului forestier).

Totuşi, menţionăm că speciile de ciocănitori depind în oarecare măsură de existenţa arborilor

bătrâni, tăierea acestora în scopul investiţiei poate afecta pe termen lung efectivul speciei.

Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: Recomandăm evitarea achiziţionării lemnului

provenit din tăierea arborilor seculari.

Herpetofauna

buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata)

Specie din familia Discoglossidae, de 4-5 cm lungime, corpul este aplatizat, capul mare, mai lat

decât lung, botul rotunjit. Pupila triunghiulară sau în formă de inimă. Cuta gulară slab conturată.

Negii de pe partea dorsală, la masculi, au un spin cornos negru puternic, înconjurat de numeroşi

spini mici şi ascuţiţi. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Pielea pe abdomen aproape netedă.

Pori mici, izolaţi, răspândiţi şi pe partea inferioară a membrelor şi foarte numeroşi pe talpa

piciorului. Secreţia glandulară este extrem de toxică. Spatele cafeniu-pământiu sau cenuşiu, gălbui

sau măsliniu mai mult sau mai puţin amestecat cu negru. Partea ventrală este netedă, de culoare

galbenă sau roşie stridentă, cu pete negrii sau gri. Mormolocii au abdomenul cenuşiu-albăstrui,

împestriţat cu puncte mari, negre-albăstrui.

Habitat: Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putându-se reproduce inclusiv

în denivelări ale solului ce conţin un litru de apă, rezistent la apele puţin poluate şi murdare. Se

stabileşte în orice băltoacă sau lac mai mic, în zona de şes, deal şi munte, până la 1500-2000 m,

evită însă apele curgătoare. De regulă nu o găsim în acelaşi habitat cu Bombina bombina, care

preferă mai mult zonele de şes şi este mai puţin tolerantă la condiţii neoptime.

Ecologie: Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică,

euritropă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în bălţi mici.

Activi mai ales seara şi dimineaţa, în timpul zilei se odihnesc plutind în apă. Prin octombrie -

noiembrie se ascund în nămol sau se îngroapă în pământ, pentru iernare, de unde apar din nou în

martie-aprilei. Imediat caută o baltă încă necolonizată de amfibieni. Masculii cântă mult şi

monoton, îşi semnalează prezenţa lor şi prin crearea unor mici valuri la suprafaţa apei. Femelele se

ghidează astfel, şi gsesc locul de împerechere. Reproducerea are loc de mai multe ori, din aprilie

până în iunie; la fiecare pontă, femela depune circa 100 de ouă, destul de mari, izolat sau în pachete

ce cad la fundul apei, unde se lipesc de plante. Uneori când condiţiile de mediu şi hrană sunt

favorabile, femela depune ouă de mai multe ori în cursul unei săptămâni. Capacitatea de a depune

doar câteva ouă odată îi permite să valorifice pentru reproducere orice ochi de apă, fără ca un

eventual eşec să fie prea costisitor din punct de vedere al efortului reproductiv. În anii ploioşi,

3

0

favorabili reproducerii, o pereche poate depune sute de ouă, diseminate în timp şi spaţiu, asigurând

astfel condiţii bune de supravieţuire pentru larve şi limitând mult impactul prădătorismului. Hrana

constă din insecte, viermi, moluşte mici, terestre şi acvatice.

Este o specie rezistentă şi longevivă, iar secreţia toxică a glandelor dorsale o protejează foarte

bine de eventualii prădători. Se deplasează bine pe uscat putând coloniza rapid noile bălţi apărute.

Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane

(defrişări, construcţii de drumuri, etc.) unde se formează bălţi temporare.

Distribuţie: Răspândită în vestul şi centru Europei cu excepţia peninsulei Iberice, Marii

Britanii şi Scandinaviei. Limita estică a arealului este reprezentată de Polonia, vestul Ucrainei,

România, Bulgaria şi Grecia. În România este prezentă pretutindeni în zona de deal şi munte.

Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: recomandăm crearea unor habitate pentru

amfibieni, de forma unor cuvete, care să faciliteze reproducerea acestei specii (descrierea acestora

este dată la capitolul V). De asemenea, construirea unei mlaştini pe traseul de evacuare a apelor

uzate va cobstitui un factor pozitiv pentru această specie.

Triton carpatic (Triturus montandoni)

Triton mai mic şi mai robust, masculul 17 cm, femela 10 cm. Capul foarte turtit dorso-ventral,

mai lung decât lat. Botul rotunjit cu trei şanţuri longitudinale. Irisul cafeniu închis, pătat cu galben-

auriu şi roşu-arămiu Degetele scurte şi turtite, la mascul cele posterioare cu câte un tiv de piele mai

mult sau mai puţin îngust. Coada puternic comprimată, terminându-se printr-un vârf filiform. Coada

este mai lungă decât corpul. Orificiul cloacal la mascul longitudinal, la femelă conic şi circular, cu

aspect de rozetă. Spatele neted sau cu rugozităţi fine. Ventral neted. Culoarea, primăvara, la mascul,

pe spate verzuie-galbenă-pământie, mai târziu gălbui-cafenie, pe laturile capului, trunchiului şi cozii

cu câte o dungă longitudinală cafenie închis, ventral gălbuie deschis fără pete. Femela cu dungile

laterale cafenii şi mai late decât la mascul. Către sfârşitul lunii iunie, adulţii părăsesc apa şi capătă o

coloraţie roşiatică sau galbenă-cafenie deschis, iar dungile laterale ies bine în evidenţă.

Habitat: Este o specie montană, nepretenţioasă pentru reproducere la calitatea apei, dar puţin

rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine ape poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu pH acid.

Preferă zonele împădurite. Trăieşte la altitudini cuprinse între 200 (la limita nordică de răspândire)

şi până la 2000 m, frecvent între 500-1500 m. Foloseşte orice ochi de apă stătătoare pentru

reproducere, de la şanţuri la marginea drumului până la lacuri.

Ecologie: Adulţii sunt preponderent tereştrii. Hibernează pe uscat, rareori în apă. Spre sfârşitul

lunii martie, prin mlaştinile mici din regiunile muntoase ies mai întâi masculii; apoi peste 3 - 4

săptămâni, apar femelele şi are loc reproducerea. După depunerea ouălor părăsesc apa şi se retrag

pe sub pietre, sub muşchi, sub trunchiuri putrezite. Către sfârşitul lunii august, larvele sunt complet

dezvoltate. Datorită condiţiilor de iernare, care influenţează coloritul, larvele au nuanţe mai

deschise iarna decât vara. Se hrănesc cu diverse nevertebrate mici.

Distribuţie: Răspândit doar în Munţii Carpaţi, pe ambele versante la vest de valea Ialomiţei,

până în munţii Tatra (sudul Poloniei, estul Cehiei şi Slovacia). Zona cea mai vestică din România

unde a fost găsit este valea Mâra din Munţii Iezer. Prezent în vestul extrem al Ucrainei, în Carpaţi.

Colonizat în câteva localităţi din vestul Europei, în special în Bavaria.

Având un areal relativ limitat specia este vulnerabilă, în special datorită diverselor activităţi

umane care duc la distrugerea habitatelor naturale. În general populaţiile sunt mari dar competiţia

cu Triturus alpestris poate limita mult efectivele în zonele unde coexistă. Nu se cunoaşte impactul

datorat hibridizării cu Triturus vulgaris, o specie euritropă, indivizii putând reprezenta până la 60%

din populaţie.

Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: recomandăm crearea unor habitate pentru

amfibieni, de forma unor cuvete, care să faciliteze reproducerea acestei specii (descrierea acestora

este dată la capitolul V). De asemenea, construirea unei mlaştini pe traseul de evacuare a apelor

uzate va cobstitui un factor pozitiv pentru această specie.

3

1

Mamiferele

Vidra (Lutra lutra)

Carnivor acvatic nocturn cu trupul alungit (până la 1 m lungime), coada lungă, picioare scurte

în raport cu corpul, câte 5 degete unite prin membrană de înot.

Habitat: Strâns legată de hrana de bază, peştele. Preferă ţărmurile împădurite ale apelor

curgătoare şi stătătoare, fie ele de munte sau de şes. Apare şi în zonele de lagună sau lacuri cu apă

salmastră, la malul mărilor, fiorduri, dar are nevoie de apă dulce pentru a-şi curăţa blana. În afara

hranei, mai are nevoie de vegetaţie deasă la ţărm pentru a se ascunde şi odihni, rădăcini şi sol moale

pentru a-şi construi un adăpost.

Ecologie: Masculii trăiesc singuratici în afara sezonului de reproducere, femelele deseori

împreună cu juvenilii. Au un teritoriu bine definit de circa 7 km diametru, pe care îl marchează cu

ajutorul ghearelor şi olfactiv. Vânează noaptea, parcurgând chiar 10 km într-o singură noapte. Îşi ţin

respiraţia până la 4 minute, vânează peşti şi crustacee. Sunt rapizi şi manevrează foarte uşor în apă.

Nu hibernează, în iernle grele se odihnesc însă mult la adăpost, pe care îl sapă ei, având o intrare

subacvatică şi o deschizătură de aerisire. Deşi peştele este principala sursă de hrană, consumă şi

crabi, mamifere mai mici, dar şi şobolani, păsări de apă şi diferite nevertebrate. Peştii de dimensiuni

medii (20-30 cm) sunt prinşi cel mai des. Împerecherea are loc de regulă la sfârşitul iernii, cu toate

că poate avea loc şi în tot cursul anului. Gestaţia ţine 62 zile, femela naşte 2-3 pui, care sunt alăptaţi

10 săptămâni, după care ies din adăpost. Sunt învăţaţi să înnoate de către femelă, şi rămân cu femela

toată iarna. Vidrele ating maturitatea la 2 ani şi trăiesc circa 15 ani.

Distribuţie: Răspândită în Eurasia la nord până la Cercul Polar, din Irlanda la Peninsula

Kamchatka, la sud până în nordul Africii, Sri Lanka şi Indonesia. La noi, localizată în deltă şi pe

lângă râurile de munte bogate în păstrăvi. Periclitat de poluarea apelor din industrie şi agricultură,

vânătoare şi conflict direct cu omul în zonele unde peştele este o sursă de venit. În Europa Centrală

specia a suferit un regres important datorită pierderii habitatelor de-alungul cursurilor de apă.

Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: specia a fost identificată atât amonte cât şi în

aval, la distanţe variabile de locaţia proiectului. Considerăm că nu va fi deranjată în nici un fel, deci

nu sunt necesare măsuri de prevenire a impactului. Având însă în vedere tipicul amplasamentului,

considerăm ca investitorul ar trebui să implementeze măsuri specifice de a reduce posibilitatea ca

vidrele să intre pe teritoriul amplasamentului. De aceea sugerăm ca amplasamentul să fie îngrădit

jur împrejur cu plasă de sârmă. Mai mult, la punctual de deversare a apei, acesta să treacă printr-un

tub dotat cu gratii de 5X5 cm.

Ursul brun (Ursus arctos)

Descriere: deşi este considerat de unii ca vânat prădător (răpitor, chiar dăunător), el reprezintă

podoaba pădurilor noastre montane, fiind cel mai mare animal intâlnit în zonă

Habitat: Biotopul îl constituie păduriie intinse şi liniştite, căt mai puţin umblate de om. Preferă

terenurile cu sol profund şi reavăn, în apropiere de locuri accidentate inconjurate de stâncării şi nu

prea indepărtate de sursele de apă.

Distribuţie: În România, ursul brun se găseşte din cele mai vechi timpuri. Până în prima

jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga ţară, din Delta Dunării până în Carpaţi. Din păcate, a fost

exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedica agricultura extensivă şi creşterea extensivă

a vitelor, pescuitul extensiv şi alte practici similare din secolul XIX. Cu toate că este retras în

Carpaţi, ursul îşi găseşte în România cel mai prielnic adăpost din Europa. De fapt se pare că

România deţine la ora actuală, cu cca. 5000 de exemplare, cel mai mare efectiv european de urs

brun, care este de circa 14000, în afară de Rusia.

Populaţie: În cadrul sitului Călimani-Gurghiu, populaţia evaluată este de cca.500 exemplare

Ecologie şi comportament: Factorii climatici au o importantă apreciabilă asupra

3

2

comportamentului speciei. Îi displac căldura şi uscăciunea manifestate în alte anotimpuri decat

primăvara şi toamna. Temperaturile scăzute din timpul iernii şi zăpezile abundente nu îl lasă

indiferent, îl afectează mai ales că în acest anotimp, în majoritatea lor, urşii hibernează în bârloguri

amenajate din timp. Bârlogul constă dintr-o adâncitură în stâncă sau pământ (în coasta muntelui), o

scorbură mai mare sau o îngrămădire de arbori doborăţi. Dacă nu este deranjat, ursul păstrează

bârlogul în stare de curăţenie şi siguranţă mai multe ierni. Masculul intră în bârlog mai târziu sau

deloc, acest din urmă aspect în situaţia în care dispune de hrană suficientă şi stratul de zăpadă este

mic. Vara este întâlnit, mai ales în zona superioară şi grou accesibilă a pădurii. La aparitia primului

ger se retrage în pădurile de foioase, uneori în preajma localităţilor (livezilor), în căutarea hranei.

Este un animal omnivor, dar în hrana lui predornină elementele vegetale. Primăvara, posibilităiile

de hrănire fiind reduse, animalul caută iarbă, preferănd poienile cu plante bulbifere, suculente, cum

ar fi brănduşele de prirnăvară. Datorită sărăciei în hrană, primăvara ursul cojeşte o parte din arborii

tineri de răşinoase, hrănindu-se cu mâzgă dulce, suculentă. Vara hrana de bază o constituie fructele

de pădure - zmeura, murele afinele, în timp ce toamna consumă ghindă, jir, mere şi pere sălbatice de

pe p'ăşuni şi fructe din livezi. Fructele de scoruş constituie un component important al hranei.

Toamna se deplasează mult, departe de locul obişnuit de trai, spre lanurile de porumb realizându-se

uneori, în preajma livezilor întinse şi a arbuştilor, concentrări de urşi impresionante, atât ca număr

cât şi ca regularitate de manifestare.â

Distribuţie: Răspândită în Eurasia la nord până la Cercul Polar, din Europa centrală până la

Peninsula Kamchatka, la sud până în Balcani şi India. O popolaţie numeroasă trăieşte în zona de

vest a Americii de Nord. La noi, localizată în zona colinară şi de munte în păduri de foioase şi

conifere. În România se găseşte cea mai importantă populaţie a speciei din Europa. Periclitat de

disturbanţă, fragmentarea habitatelor, obstrucţionarea migraţiilor şi mişcărilor sezoniere si de

braconaj.

Impactul asupra speciei: Având în vedere suprafaţa vastă a habitatului acestei specii în acest

spaţiu, impactul proiectului asupra speciei este nesemnificativ, fiind rezumat doar la posibila

deranjare a unor exemplare aflate în zona de implementare în perioad de construcţie (cîteva zile).

Măsuri de conservare: Se impune restricţionarea accesului cu câini de companie, în aria de

implementare a proiectului. De asemenea se recomandă instalarea de garduri electrice specifice, în

jurul păstrăvăriei (informaţii suplimentare sunt date în capitolul V). Prin dezvoltarea acestui proiect,

se atinge limita maxima de deranj în zonă. Având în vedere importanţa populaţiilor de urşi din zonă,

cât şi mişcările acestora, considerăm că în viitor trebuie instituit o interdicţie de construcţii într-un

cerc cu rază de 1 km în jurul investiţiei. În acest fel se poate păstra cele două culoare existente de

mişcare a exemplarelor din apropiere.

Mentionăm, că cu toate că în perioada studiată nu am reuș it să găsim urmele prezenț ei

lupului în perimetrul de studiu, considerăm că prezenț a speciei este aproape sigură în zonă

(această prezenț ă a fost confirmată ș i de oameni care vizitează des zona. Din această cauză

ș i lupul a fost luat în considerare în tratarea tuturor impactelor generate de investiț ie.

Descrierea vegetaţiei şi habitatelor posibil afectate din Situl de Importantă Comunitară

“Călimani-Gurghiu” ROSCI0019”

Prezentarea vegetaţiei actuale în perimetrul şi împrejurimile proiectului

Suprafaţa proiectului este una de relativ mică întindere, situată în etajul nemoral. Vegetaţia

naturală zonală constă în păduri de molid şi brad, care înconjoară zona proiectului, pe o suprafaţă cu

umiditate ridicată, acoperită în majoritate de vegetaţie ierboasă mai mult sau mai puţin higrofilă.

Astfel se poate caracteriza ca un mozaic format din câtevaa asociaţii higrofile, cu pâlcuri cu caracter

mai mezofil, în care vecinătatea pădurii este marcată de prezenţa speciilor caracteristice acesteia. În

zonă se poate observa o uşoară degradare, mai ales în imediata vecinătate a construcţiilor (casă,

3

3

depozit de lemne pentru foc, grajd), iar în alte părţi există urme de păşunat cu vite şi de tăieri de

arbori.

Metoda de lucru

În cadrul evaluării de teren s-a vizitat perimetrul proiectului, s-au notat speciile dominante şi

caracteristice prezente, majoritatea lor a fost identificată pe teren, cele neidentificate au fost culese

şi determinate cu ajutorul determinatorului Ciocârlan 2000.

Tipurile de habitate au fost identificate după Doniţă şi colab. 2005, şi Gafta & Mountford

2008, respectând codurile Natura2000 şi cele pentru habitatele din România.

Grupurile de habitate identificate în zonă:

1. Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel

alpin (cod Natura2000: 6430), reprezentat prin comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri

înalte cu Telekia speciosa şi Petasites hybridus (R3707), şi comunităţi daco-getice cu

Filipendula ulmaria, Geranium palustre şi Chaerophyllum hirsutum (R3714).

2. Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea)

(cod Natura2000: 9410), reprezentat prin păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu

Oxalis acetosella (R4205) şi păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies

alba) cu Luzula sylvatica (R4208).

3. Fânaţe montane (cod Natura2000: 6520), reprezentate prin pajişti daco-getice de Agrostis

capillaris şi Anthoxanthum odoratum (R3804)

4. Comunităţi danubiene cu Juncus effuses, Juncus inflexus şi Agrostis canina (R3709, fără cod

Natura2000).

5. Comunităţi daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia şi C. acutiformis (R5310,

fără cod Natura2000).

Zona proiectului se află pe o suprafaţă aproape orizontală, cu o înclinaţie foarte redusă (2-4o)

spre vale, paralel cu cursul pârâului. Vegetaţia este aproape în total ierboasă, cu excepţia câtorva

exemplare de molid matur. Datorită umidităţii ridicate a solului, vegetaţia este alcătuită dintr-un

mozaic de pâlcuri mai mult sau mai puţin higrofile. În partea mai joasă a terenului, pe locul

bazinelor alternează pâlcuri dominate de Scirpus sylvaticus, Carex acuta respectiv Juncus

articulatus, însoţite de o serie de specii higrofite şi mezohigrofite: Juncus effusus, Caltha palustris,

Cardamine amara, Cirsium palustre, Equisetum palustre, Equisetum pratense, Geum rivale,

Lychnis flos-cuculi, Mentha longifolia, Myosotis scorpioides, Ranunculus repens, Symphytum

officinale, Rumex sp., Veratrum album. În partea superioară, în vecinătatea unui bazin artificial mic

se găsesc pâlcuri dominate de Filipendula ulmaria, cu alte specii caracteristice buruienişurilor

înalte: Cirsium waldsteinii, Telekia speciosa, Anthriscus sylvestris, Petasites hybridus. În zonele

umede se mai găsesc şi câţiva arbuşti de Salix capraea sau Salix purpurea. În vecinătatea zonelor

umede, la marginea pădurii umiditatea solului este mai scăzută, astfel aici ajunge la dominanţă

Agrostis capillaris, însoţit de alte graminee: Deschampsia caespitosa, Dactylis glomerata (cu

abundenţă mai mare), Festuca pratensis, Arrhenatherum elatius, Danthonia decumbens, iar în unele

locuri apare Nardus stricta. Pe lângă speciile mezofite comune ale pajiştilor şi marginilor de pădure:

Achillea millefolium, Aegopodium podagraria, Ajuga reptans, Campanula patula, Leucanthemum

vulgare, Centaurea phrygia, Centaurea indurata, Cruciata glabra, Lathyrus pratensis, Trifolium

pratense, Heracleum sphondylium, Hypericum perforatum, Ranunculus acris, Vicia cracca, Silene

dioica, apar şi unele mai rare ca Dactylorhiza maculata şi Gymnadenia conopsea, şi câteva

elemente montane: Doronicum austriacum, Hieracium aurantiacum, Alchemilla xanthochlora.

3

4

În jurul zonei proiectului se află pădure de molid (Picea abies), cu câteva exemplare de fag

(Fagus sylvatica), în stratul arbuştiv se găsesc Corylus avellana, Sorbus aucuparia, Acer

pseudoplatanus şi multe exemplare tinere de molid. Stratul ierbos are o acoperire redusă, alcătuită

în mare parte din specii acidofile: Oxalis acetosella, Vaccinium myrtillis, Veronica officinalis, şi alte

specii de pădure: Luzula sylvatica, Dryopteris filix-mas, Equisetum sylvaticum, Gentiana

asclepidea, Pulmonaria mollis, Veronica urticifolia, Paris quadrifolia.

În apropierea construcţiilor se poate observa degradarea habitatelor marcată de abundenţa mai

mare a speciilor ruderale şi caracteristice tăieturilor, ca Urtica dioica, Cirsium arvense, Rubus

idaeus, Salix capraea, Tussilago farfara.

Speciile de plante de importanţă comunitară pentru protecţia cărora a fost desemnat situl,

sunt: Drepanocladus vernicosus, Marsilea quadrifolia, Angelica palustris, Ligularia sibirica,

Cypripedium calceolus, Campanula serrata, Iris aphylla ssp. hunagrica, Tozzia carpathica.

Drepanocladus vernicosus este o specie caracteristică turbărilor sau pajiştilor cu Molinia

coerulea, habitate absente din zona proiectului.

Marsilea quadrifolia este o specie de ferigă, caracteristică apelor stagnante puţin adânci de

câmpie. Are înălţimea de până la 20 cm, rizom subţire, târâtor, frunze cu patru foliole care plutesc

pe suprafaţa apei. În sezonul nefavorabil supravieţuieşte în stadiu vegetativ sub formă de spori. În

zona proiectului nu există habitat optim pentru specie.

Angelica palustris este o specie higrofilă robustă, de înălţime până la 1 m, caracteristică

pajiştilor înmlăştinate şi zăvoaielor. Deşi în zonă există tip de habitat potrivit speciei, aceasta nu a

fost găsită, probabil din cauza degradării şi disturbanţei antropogene.

Ligularia sibirica este o specie relictară, cu înălţimea până la 120 cm, înfloreşte în august-

septembrie. Este caracteristică pajiştilor înmlăştinate şi turbărilor. Specia nu a fost găsită, probabil

din cauza degradării şi disturbanţei antropogene, dar nici printre habitate nu se găseşte unul optim

pentru specie.

Cypripedium calceolus este o orchidee calcifilă, specifică tufărişurilor şi pădurilor

caducifoliate. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.

Campanula serrata este un endemit carpatic, trăieşte în pajişti, fânaţe, tufărişuri şi margini de

pădure. Deşi există posibilitatea să-şi găsească condiţiile în zonă, nu a fost găsită, probabil din

cauza degradării habitatelor.

Iris aphylla ssp. hungarica este o specie continentală, caracteristică stepelor, trăieşte în pajişti

însorite. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.

Tozzia carpathica este o specie semiparazită, trăieşte în pajişti umede ale regiunii subalpine şi

alpine. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.

2.4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

Este foarte greu de apreciat statutul de conservare a speciilor şi habitatelor identificate fie în

perimetrul propus dezvoltării fie în zonele adiacente. Indicatori obiectivi şi cantitativi cu privire la

statutul unei specii sau al unui habitat într-o anumită zonă este mărimea populaţiei, schimbările

populaţionale (dinamica), respectiv suprafaţa fizică acoperită de habitat şi schimbările de suprafaţă

survenite în acest perimetru. De aceea, pentru a aprecia efectele unei investiţii, trebuiesc

monitorizate aceste schimbări şi pentru a reduce efectele negative trebuie contracarate posibilele

efecte a investiţiei care pot cauza schimbări negative la nivelul indicatorilor menţionaţi.

Pentru a putea face estimări despre statutul de conservare, sunt necesare date privind

distribuţia, dinamica şi mărimea populaţiilor şi habitatelor de pe întreg teritoriul sitului, date care se

obţin doar după efectuarea unor observaţii îndelungate, a căror rezultate sunt apoi evaluate statistic

3

5

şi cu ajutorul aplicaţiilor GIS. Scopul acestui studiu nu a fost o evaluare generală a ariei protejate la

nivel comunitar, ci mai degrabă, o analiză detaliată în zonele direct afectate de investiţie.

În urma observaţiilor din teren, s-au obţinut informaţii suficiente despre starea habitatelor din

cadrul şi din zona amplasamentului, precum şi despre fauna piscicolă a pârâului studiat. Totodată,

speciile de interes comunitar prezente în zona proiectului s-au identificat cu destulă uşurinţă. Cât

despre chiroptere şi carnivore mari, cât şi speciile de amfibieni, este greu de estimat în ce măsură

populaţiile acestora sunt în creştere, stagnare sau scădere la nivelul zonei studiate, având în vedere

mărimea acestora. Pe suprafaţa afectată de proiect şi în condiţiile efectelor istorice populaţiile

speciilor de interes comunitar sunt foarte mici care folosesc perimetrul primordial în tranziţie, fără

ca acesta să le ofere habitat exclusiv în zonă. De accea nu se poate constata nici un efect care ar

putea avea forţa de a afecta statutul acestor specii.

În momentul de faţă habitatul investigat prezintă o faună piscicolă tipică pentru zona

păstrăvului, care îndeplineşte condiţiile de mediu pentru susţinerea unei populaţii de zglăvoc

(Cottus gobio) bine consolidate.

Din aceste motive, se recomandă o monitorizare anuală a speciilor şi habitatelor comunitare

semnalate sau posibil prezente, iar datele obţinute vor putea fi utilizate în dezvoltarea planului de

management al ariilor protejate la nivel comunitar.

2.5. Evoluţia probabilă a populaţiilor afectate de proiect

Impacturile posibile şi evoluţia acestora este descrisă în detalii mai sus la cap. 2.3. Specii şi

habitate afectate de implementarea proiectului. Mai jos sunt prezentate concluziile.

Din momentul în care la amenajarea bypass-ului se ţine cont de recomandările aduse,

populaț iile piscicole nu vor avea de suferit, deoarece fragmentarea habitatului nu va avea loc

(descrierea sisemului bypass şi a recomandărilor este dată în capitolul de impacturi). Lucrările de

construcţie a păstrăvăriei şi de amenajare de bypass vor prezenta un factor temporar de stress pentru

populaţiile piscicole. Mobilitatea acestor organisme permite însă ca ele să se deplaseze pe această

perioadă scurtă în amonte sau aval de locul intervenţiilor, ca imediat după încetarea perturbării să-

ș i reocupe habitatele părăsite.

Pentru speciile de peşti – şi în special Cottus gobio – evoluţia naturală a populaţiilor nu va fi

afectată dacă se va ţine cont de concluziile şi recomandările prezentului studiu. Conectivitatea

populaţiilor din amonte cu cele din aval trebuie asigurată cu ajutorul bypass-ului. De asemenea,

pericolul potenţial reprezentat de introducerea speciilor de peşti crescute în păstrăvărie în habitatul

natural, va fi înlăturat cu ajutorul mijloacelor de prevenire descrise, în special filtre şi sistemul de

evacuare, inclusiv mlaştina.

Pentru speciile de păsări – şi în special Dryocopus martius, identificată în zonă – evoluţia

naturală a populaţiilor nu va fi afectată de implementarea proiectului. Va exista un deranj temporar

în perioada lucrărilor, doar localizat. Este recomandat astfel ca lucrările să evite perioada sensibilă

pentru reproducere – aprilie – iunie – şi distrugerea vegetaţiei forestiere şi arbustive de pe cuprinsul

amplasamentului.

Pentru speciile de amfibieni - Bombina variegata şi Triturus montandoni – va exista un

deranj temporar în perioada construcţiei şi o pierdere de habitat, redus ca suprafaţă, în zona de

implementare. Totuşi, având în vedere mărimea populaţiilor şi zona redusă a proiectului,

considerăm că impactul va fi unul extrem de redus. Pentru a asigura reproducerea populaţiilor

locale, au fost propuse o seria de măsuri legate de construitrea unor locuri de reproducere (capitolul

V).

Pentru speciile de mamifere - Lutra lutra şi Ursus arctos – nu există pericolul afectării

populaţiilor. Dată fiind vastitatea teritoriilor speciilor în comparaţie cu locaţia proiectului şi faptul

că intervenţia este strict localizată, nu va exista o influenţă semnificativă. Pentru urs, deranjul va fi

provocat în special de prezenţa şantierului în perioada de construcţie. Dar pentru că este o specie cu

teritoriu mare şi nu va fi distrus habitatul, populaţia nu va avea de suferit. Totuşi, pentru ambele

3

6

specii sunt necesare o serie de măsuri de reducere a impactului (descrise în capitolul V.).

2.6. Integritatea ariei protejate de interes comunitar

Siturile de Importanţă Comunitară şi Ariile de Protecţie Specială, incluse în reţeaua Natura

2000, acoperă 17% din suprafaţa României. Lista siturilor incluse în reţeaua Natura 2000 a fost

transmisă Comisiei Europene care le va aproba până în 2010. Ulterior, autorităţile din România vor

trebui să elaboreze planurile de management pentru fiecare sit din Natura 2000, planuri care vor

include măsurile speciale care trebuie îndeplinite pentru conservarea habitatelor şi speciilor

protejate.

Datorită capitalului natural deosebit de valoros pe care îl deţine România (două bioregiuni noi

pentru reţeaua ecologică, populaţii mari şi viabile de carnivore mari, habitate neantropizate etc.) şi

având în vedere faptul că ţara noastră conservă o biodiversitate mult mai ridicată în raport cu alte

state membre ale Uniunii Europene, aportul României la reţeaua Natura 2000 este unul

semnificativ.

Obiectivul principal al reţelei este ca aceste zone să asigure pe termen lung „statutul de

consevare favorabilă” a speciilor şi/sau habitatelor pentru fiecare sit în parte pentru care a fost

desemnat. Conform definiţiei celei mai acceptate, „statutul de conservare favorabilă” a unei specii

sau habitat înseamnă suma influenţelor care, acţionând asupra speciei, pot afecta pe termen lung

distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe teritoriul vizat. În acest context, stadiul de conservare a

unui habitat va fi considerat 'favorabil' când:

aria sa de răspândire naturală ca şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestei arii sunt

stabile sau în extindere şi

există structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinere pe termen lung şi este posibil

să existe în viitorul previzibil şi

stadiul de conservare a speciilor care îi sunt tipice este favorabil;

Respectiv, stadiul de conservare a unei specii va fi considerat 'favorabil' când:

- datele relative la dinamica populaţiei speciei în cauză arată că această specie continuă şi este

posibil să continue, pe termen lung, să fie o componentă viabilă a habitatului său natural, şi

- aria de repartiţie naturală a speciei nu se reduce şi nu riscă să se reducă într-un viitor

previzibil, şi

- există şi probabil va exista un habitat destul de întins pentru ca populaţiile sale să se menţină

pe termen lung;

Desi definitia exacta a termenului „statut de conservare favorabila” nu este bine definit,

Romania va trebui sa raporteze periodic catre Comunitatea Europeana, cu privire la

indeplinirea acestui obiectiv. Singurul indicator obiectiv si cantitativ cu privire la statutul unei specii

intr-o anumita zona este marimea populatiei respectiv schimbarea marimii populatiilor. Este deci

esential ca impactul unor investitii asupra acelor specii pentru care zona a fost desemnata ca sit

Natura 2000, sa fie evaluat complet prin metode stiintifice. In majoritatea cazurilor impactul poate

fi minimalizat sau sensibil micsorat prin selectarea atenta si implementarea corecta a metodelor de

diminuare a impactului Conform indrumarului „Managing Natura 2000 sites : The provisions of

Article 6 of the „Habitats‟ Directive 92/43/EEC”:

Degradarea habitatelor: este o degradare fizica ce afecteaza un habitat. Conform art. 1 pct.e). al

Directivei 92/43/CEE - Directiva Habitate, statele membre trebuie sa ia in considerare impactul

proiectelor asupra factorilor de mediu mediului (apa, aer sol) si implicit asupra habitatelor. Daca

aceste impacturi au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor intr-unul

mai putin favorabil fata de situatia anterioara impactului, atunci se poate considera ca a avut loc o

deteriorare a habitatului.

Disturbare: disturbarea nu afecteaza parametrii fizici ai unui sit, aceasta afecteaza in mod direct

speciile si de cele mai multe ori este limitata in timp (zgomot, surse de lumina, etc.). Intensitatea,

3

7

durata si frecventa elementului disturbator sunt parametrii ce trebuie luati in calcul.

Integritatea ariei naturale protejate este legata atat in mod specific de de obiectivele de

conservare ale ariei cat si in general de totalitatea aspectelor ariei naturale protejate.

In cazul siturilor Natura 2000 obiectivele de conservare fac trimitere directa la speciile si/sau

habitatele pentru care respectivul sit a fost declarat. Avand in vedere ca proiectul presupune

amenajari realizate de-a lungul unui pârâu in interiorul SCI „Călimani - Gurghiu” ROSC0019” şi

tinând cont de definitiile referitoare la degradare, respectiv disturbare, enuntate anterior, posibilele

impacturi pe care proiectul le are asupra integritatii sitului sunt urmatoarele:

- degradarea a habitatelor speciilor de interes conservativ;

- disturbarea a speciilor de interes conservativ

Indicatori obiectivi şi cvantitativi cu privire la statutul unei specii/habitat într-o anumită zonă

este mărimea populaţiei, schimbările populaţionale (dinamica), respectiv suprafaţa fizică acoperită

de habitat şi schimbările de suprafaţă survenite în acest perimetru. De aceea, pentru a aprecia

efectele unei investiţii, trebuiesc monitorizate aceste schimbări şi pentru a reduce efectele negative

trebuie contracarate posibilele efecte a investiţiei care pot cauza schimbări negative la nivelul

indicatorilor menţionaţi.

Cu ocazia vizitelor la amplasament s-a putut constata o faună naturală relativ bogată, cu

prezenţa reprezentanţilor comuni ale pădurilor de molid şi brad şi a zonei de munte. Valoarea zonei

amplasamentului ca şi zonă de conservare a faunei este una medie, pe suprafaţa amplasamentului şi

în imediata vecinătate nu sunt multe specii (datorită mărimii reduse).

2.7. Obiectivele de conservare a ariei protejate de interes comunitar

identificate în planul de management

În momentul efectuării studiilor, nu au existat încă planuri de management aprobate ale ariei

protejate la nivel comunitar ROSCI0019 „Călimani – Gurghiu”.

2.8. Descrierea stării actuale de conservare a ariei protejate de interes

comunitar

În ceea ce priveşte amplasamentul şi întregul curs al pârâului Tihu studiat, starea de conservare

a habitatului riveran este bună. Pe lângă aceste aspecte, mai există şi efecte negative cauzate de

exploatările forestiere practicate în amonte de investiţie, şi transportul lemnului pe drumul de TAF

existent.

Starea de conservare a speciilor şi habitatelor comunitare identificate sunt prezentate în cadrul

capitolelor 2.3. şi 2.4.

Datorită specificului investiţiei care vizează doar Valea Tihu, nu s-a propus identificarea stării

de conservare a întregii suprafeţe din aria protejată la nivel comunitar ROSCI0019 „Călimani –

Gurghiu”.

2.9. Alte aspecte relevante privind conservarea ariei naturale protejate de

interes comunitar

Nu sunt alte aspecte legate de proiectul în discuţie. Totuşi, există un deranj susţinut în zonă

reprezentat de exploatările forestiere, exploatări care au un imact major asupra speciilor de

interes comunitar.

3

8

Capitolul III. Identificarea şi evaluarea impactului

3.1. Identificarea şi cuantificarea impacturilor pe termen scurt şi lung

cauzate de implementarea proiectului

Impacturile posibile identificate, şi felul în care acestea se vor manifesta

Impacturile identificate pot fi categorizate astfel:

- deranj pe termen scurt prin prezenţa umană în perioada de construcţie asupra speciilor de

păsări şi mamifere

- ocupare şi distrugere pe termen mediu (în condiţiile recolonizării) a unor porţiuni din

habitatele prezente în zona captării şi dealungul drumului forestier

- impact posibil pe termen lung datorită modificărilor aduse în albia pârâului

- impact pe termen scurt asupra ecosistemelor din aval datorat lucrărilor de construcţie şi

amenajare prin angrenarea suspensiilor solide în apă

- impactul de termen scurt constă şi în perturbarea populaţiilor piscicole prin lucrările de

construcţie. Impactul pe termen lung poate fi fragmentarea habitatului, în cazul în cazul în

care nu se ţine cont de amenajarea unui bypass potrivit

- impact periodic, posibil pe termen lung, datorat funcţionării păstrăvăriei, în condiţiile în care

vor exista emisii de substanţe organice (de ex. furaje) şi chimice (de ex. soluţii fungicide

cum ar fi verdele de malachit (4-[(4-dimetilaminofenil)-fenil-metil]-N,N-dimetil-anilină))

sau alte fungicide cu efect general, la debuşarea apelor păstrăvăriei în pârâul Tihu – în urma

unor scăpări accidentale în procesul de filtrare şi epurare a apelor

3.2. Identificarea şi cuantificarea impacturilor pe perioada de construcţie,

operare şi dezafectare

Impactul proiectului asupra habitatelor şi speciilor de plante

Impactul direct asupra vegetaţiei în timpul construcţiei va afecta comunităţile de pe malul

pârâului, respectiv dintre pârâu şi drum. Presupunem, că în scopul construcţiilor nu se vor tăia

porţiuni de pădure.

Impactul asupra habitatelor şi speciilor listate pe formularul standard al sitului

Construcţia va afecta tipurile de habitate aflate în partea mai joasă a terenului, astfel va fi

eliminată vegetaţia higrofilă dominată de Carex acuta, Juncus articulatus şi Scirpus sylvaticus pe

suprafaţa unde vor fi instalate bazinele. În timpul construcţiilor va fi afectată toată zona, pajiştile şi

buruienişurile din poieniţă vor fi degradate. Deoarece proiectul se va desfăşura pe o suprafaţă

relativ redusă, se poate neglija impactul asupra pădurii înconjurătoare.

Impactul asupra habitatelor

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion

caeruleae)

-

6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii -

3

9

7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae -

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene -

4060 Tufărişuri alpine şi boreale -

4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium -

6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios -

6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase -

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până

la cel montan şi alpin

impact

negativ

6520 Fâneţe montane -

8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase -

8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis -

9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum -

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum -

91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion,

Alnion incanae, Salicion albae)

-

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) -

9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea) neglijabil

9420 Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană -

9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din

Carpinion betuli

-

6520 Pajişti daco-getice de Agrostis capillaris şi Anthoxanthum odoratum impact

negativ

4

0

Comunităţi danubiene cu Juncus effuses, Juncus inflexus şi Agrostis canina eliminare

Comunităţi daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia şi C.

acutiformis

eliminare

Pe pajiştile degradate în urma construcţiilor va creşte abundenţa speciilor ruderale amintite

mai sus, însă după încetarea deranjului va începe regenerarea spontană a vegetaţiei. Pentru a evita

apariţia şi invadarea unor alte specii alohtone este recomandată monitorizarea zonei. Pâlcurile cu

Filipendula ulmaria au potenţial de regenerare scăzut, însă din momentul în care nu vor fi

amenajate bazine în aceste locuri, presupunem că deranjul nu va avea un efect de eliminare asupra

acestora.

Impactul lucrărilor de construcţie asupra ecosistemelor acvatice

Impactul preconizat al amplasamentului

Impactul lucrărilor de construcţie

În faza de executare a lucrărilor de construcţie a păstrăvăriei ne putem aştepta la următoarele

forme de impact asupra mediului acvatic: angrenarea de suspensii solide în masa apei, pericolul de

poluare cu produse petroliere, schimbarea parametrilor hidromorfologici, perturbarea şi distrugerea

unor habitate acvatice.

1. Angrenarea suspensiilor solide în masa apei poate avea efecte negative însemnate asupra

faunei şi florei acvatice. Aceste suspensii pun în pericol procesul de respiraţie în cazul

peştilor, acţionând ca o forţă abrazivă asupra branchiilor, sau provoacă efectiv colmatarea

branchiilor. Aceste fenomen apare şi în cazul faunei de nevertebrate bentice. Pe lângă faună,

suspensiile afectează şi flora algală, atât cea planctonică, cât şi cea bentică. Suspensiile

blochează pătrunderea razelor solare în apă, astfel inhibând fotosinteza algală, inhibând deci

producţia primară din apă. Fiind vorba de zona păstrăvului, flora algală se rezumă numai la

flora algală bentică, deoarece în cursurile de munte nu se poate vorbii de fitoplancton.

2. Poluarea cu produse petroliere se poate produce cu carburanţi, lubrifianţi etc. de la utilajele

folosite la contrucţie.

3. Schimbare parametrilor hidromorfologici este urmarea inevitabilă a amenajărilor

hidrotehnice. În cazul de faţă lucrările de amenajare presupun schimbarea paramterilor

hidologici, deci perturbarea atât a biocenozelor bentice cât şi a celor din masa apei, prin

schimbările în volumul şi viteza de curegere a apei.

Impactul exploatărilor piscicole asupra ecosistemelor acvatice

După finalizarea lucrarilor de construcţiei efectele negative ale acestor lucrări se vor remedia

pe cale naturală: angrenarea de suspensii în masa apei va înceta, riscul poluării cu produse petroliere

se va diminua (numărul utilajelor va scade), iar organismele acvatice treptat se vor acomoda la noile

condiţii hidromorfologice create.

4

1

În cazul de faţă problemele majore de mediu pot fi:

respectarea debitului de servitute (debitului ecologic)

controlul factorilor patogeni

controlul substanţelor folosite în cadrul producţiei (furaje, produse veterinare, substanţe

dezinfectante)

evadarea şi impactul speciilor non-native

angrenarea suspensiilor solide în masa apei

Respectarea debitului ecologic este un aspect important din punctul de vedere a

conectivităţii longitudinale ale cursurilor de apă. În scopul funcţionării, amplasamentul necesită

captarea de apă din pârâul Tihu. Proiectul tehnologic al Păstrăvăriei Răstolniţa prevede un necesar

de apă de 170 l/sec. Conform legii Nr. 107 din 25 septembrie 1996 (actualizata) Legea apelor,

modificată şi completată prin OUG nr.3 din data de 5 februarie 2010, capitolul III., articolul 41.,

punctul 2.: “Debitele de servitute şi cele salubre, obligatorii în albii, în raport cu specificul

sectoarelor de râu respective, cu gradul de amenajare a bazinelor hidrografice, ţinînd seama de

solicitarea resurselor de apă şi cu asigurarea respectãrii condiţiilor impuse pentru protecţia

ecosistemelor acvatice, conform legii, se stabilesc, pe etape, de cãtre Administraţia Nationala

"Apele Romane"”. În termenul legii criteriul cel mai important este asigurarea condiţiilor de

protecţie a ecosistemelor acvatice.

Din moment ce exploatarea piscicolă captează şi utilizează apă din cursul natural, pe care

ulterior va reda în pârâu, zona dintre captare şi evacuare va fi afectată prin scăderea volumului de

apă. Scăderea volumului de apă va afecta nu numai faună piscicolă, dar şi fauna de nevertebrate

bentonice şi flora algală. Tronsonul afectat de captarea apei de pe cursul natura, deci distanţa dintre

captare şi evacuare, este de aproximativ 400 m lungime.

Controlul factorilor patogeni un aspect important în ce priveşte regimul de funcţionare al

fermelor piscicole. Date fiind condiţiile existente în unităţile de producţie, apariţia şi dezvoltarea

unor organisme patogene (ex. Saprolegnia, Ichtyosporidium, Ichthyophthirius etc.) este facilitată.

Controlul acestor agenţi patogeni este prioritar, atât din punctul de vedere al menţinerii producţiei

piscicole în parametrii optimi, cât şi din punctul de vedere al protecţiei populaţiilor piscicole din

mediul natural.

Controlul şi epurarea substanţelor folosite pentru tratarea şi prevenirea unor patogeni (de

ex. verde de Malachit) este foarte important, deoarece aceste substanţe, mai ales dacă scapă în mod

regulat în pârâu, se pot acumula în organismele acvatice, iar efectele de lungă durată sunt greu de

apreciat. În cazul substanţei denumit verde de Malachit, recomandăm înlocuirea acestuia cu alte

substanţe fungicide moderne, atestate în Uniunea Europeană, şi biodegradabile.

Evadarea şi impactul speciilor non-native este un aspect de actualitate în cazul amenajărilor

piscicole în care speciile de cultură sunt specii aclimatizate, deci şi în cazul păstrăvăriilor axate pe

cultura păstrăvului curcubeu (Oncorhyncus mykiss). În cazul evadărilor unor specii non-native

impactul acestora asupra mediului natural pot să fie multiple: concurenţă pentru hrană, concurenţă

de habitat, hibridare, introducerea de noi patogeni şi invazie biologică.

Angrenarea suspensiilor solide în masa apei poate să apară nu numai în cazul lucrărilor de

construcţie, dar şi în cazul lucrărilor de mentenanţă a bazinelor pisciole, cât şi în cazul igienizării

bazinelor. Efectele acestor lucrări pot fi similare cu cele prezentate la subcapitolul privind impactul

lucrărilor de construcţie.

Impactul asupra speciilor de lilieci

4

2

Având în vedere că nu vor fi afectate zonele de hrănire, de înnoptat, iernat sau reproducere şi

nici nu vor fi amplasate obstacole noi în zonele vitale pentru aceste specii considerăm că impactul

asupra lor va fi foarte redus spre nesemnificativ.

Impactul asupra speciilor de carnivore

Speciile prezente în sit au în mod normal un teritoriu destul de vast. Dintre speciile din listă

vidra (Lutra lutra) nu este prezentă în zona investiţiei, dar este prezentă în aval. Având în vedere că

investiţia este localizată, considerăm că nu există impact asupra speciei.

Celelaltă specie de mamifer identificată în zonă (Ursus arctos) precum şi alte specii de

mamifere mari (Lynx lynx, Canis lupus) au un în general un teritoriu foarte mare care nu este

restricţionat la cursul de apă (ca şi în cazul vidrei). Având în vedere că zona investiţiei are o

suprafaţă redusă, considerăm că impactul va fi unul redus, datorat prezenţei structurilor artificiale.

Deranjul major în zonă îl reprezintă momentan exploatările forestiere.

Impactul asupra speciilor de amfibieni.

Zone de reproducere pentru amfibieni au fost găsite în zona investiţiei. Triturus montandoni

este specific altitudinilor mai înalte, zona investiţiei este prielnică aceste specii (zone umede de-a

lungul apelor repezi de munte). Specia Bombina variegata a fost identificată în locaţia studiată.

Datorită faptului că foloseste pentru reproducere bălţi temporare, compensat de construcţia câtorva

locuri de reproducere pe suprafaţa păstrăvăriei, considerămcă impactul va fi redus.

Impactul asupra speciilor de păsări

A236 - Dryocopus martius - Ciocănitoare neagră

Nu exista impact direct asupra populaţiei, nefiind deranjate nici de activitatea de amenajarea

drumului şi a hidrocentralei şi nici de exploatarea acestuia. Statutul de conservare a speciei în cadrul

sitului este bună. Nu se va micşora populaţia speciei datorită investiţiei, iar statutul de conservare

nu depinde de implementare proiectului, mai degrabă de utilizarea durabilă a pădurilor din zonă.

3.3. Evaluarea impactului cumulativ

Datorită faptului că pe râul Tihu nu există alte amenajări de acest gen, nu putem vorbi de

impact cumulativ. Impactul cumulativ se va considera, însă, în cazul propunerii de noi investiţii de

acest gen, sau care sunt menite să întrerupă conectivitatea cursurilor de apă din aria de interes

comunitar SCI Călimani – Gurghiu.

Menţionăm că pentru evitarea impactului cumulat, se recomandă interzicerea altor investiţii în

aval de amenajare; se va pune accent pe menţinerea şi îmbunătăţirea cursului natural al râului Tihu

fără efectuarea de amenajări de orice natură.

4

3

Capitolul IV. Analiza alternativelor

4.1. Alternativa 0

Dacă proiectul nu va fi implementat, zona investiţiei nu va fi modificată iar componenta

naturală îşi va urma evoluţia firească.

4.2. Evaluarea soluţiilor alternative propuse pentru realizarea proiectului

Utilizarea în scopul alimentării păstrăvăriei cu apă a unor izvoare naturale din vecinătatea

amplasamentului poate să aibă un aport important în acoperirea necesarului de apă, fapt care duce la

scăderea volumului de apă capatat de pe cursul de apă.

De aceea este recomandat ca pe lângă sursa de apă reprezentată de pârâul Tihu, să fie folosite şi

izvoarele locale. Acest fapt va duce la reducerea debitului colectat din pârâu necesar pentru

funcţionarea păstrăvăriei şi în concecinţă, la reducerea presiunii asupra ecosistemului acvatic din

zona implementării proiectului.

4

4

Capitolul V. Măsurile de reducere a impactului şi măsuri compensatorii

5.1. Identificarea şi descrierea măsurilor de reducere a impactului pentru

componentele afectate de implementarea proiectului

Recomandări în scopul minimalizării impactului de mediu asupra faunei acvatice

În cea ce priveşte angrenarea suspensiilor solide în masa apei, atât în timpul lucrărilor, cât şi

pe parcursul lucrărilor de mentenanţă şi igienizare a bazinelor piscicole, în scopul minimalizării

impactului asupra mediului acvatic recomandăm:

utilizarea unui canal de deviere în amonte de executarea lucrărilor de construcţie a

pragurilor de captare

efectuarea lucrărilor de decolmatare, mentenanţă şi igienizare luând în calcul condiţiile

hidrologice şi meteorologice (turbiditate scăzută pe cursul natural, în acelaş timp evitarea

unui debit scăzut pe cursul natural)

depozitarea materialului solid rezultat din lucrările de construcţie, respectiv de decolmatare

în locuri portivite, departe de cursul de apă

utilizarea unor bazine de sedimentare înainte de evacuarea apei care a tranzitat păstrăvăria,

sau în caz optim utilizarea unui biofiltru reprezentat de o zonă umedă, mlăştinoasă, care pe

lângă legarea suspensilor în substrat acţionează şi ca un filtru pentru toate substanţele

organice şi elementele biologice provenite din amplasamentul piscicol. Aceasta va fi plasată

la terminalul sistemului de evacuare şi va avea supravaţa minimă de 6 m X 6 m (36 mp).

recomandăm ca substanţa denumită verde de Malachit (4-[(4-dimetilaminofenil)-fenil-

metil]-N,N-dimetil-anilină) să nu fie folosită în cadrul păstrăvăriei, deoarece este o

substanţă a cărei utilizare este interzisă în ţările Uniunii Europene; se vor căuta alte soluţii

pentru tratamente fungicide, substanţe atestate de către Uniunea Europeană

să fie respectate debitele prezente în Avizul dat de Apele Române şi în special menţinerea

debitului de servitute legal

înălţimea barajului instalat la priza de captare să nu depăşească înălţimea de 60 de centimetri

Atât în cazul lucrărilor de construcţie, cât şi pe parcursul exploatării păstrăvăriei recomandăm

atenţia sporită în manipularea utilajelor, a combustibililor şi a lubrifianţilor, în scopul prevenirii

unor poluări accidentale cu produse petroliere.

În cea ce priveşte schimbare parametrilor hidromorfologici aspectele cele mai importante sunt

cele legate de debitul ecologic şi de conectivitatea longitudinală a corpului de apă, aspecte care de

fapt denotă fragmentarea habitatului acvatic: în stabilirea debitului ecologic factorul cel mai

important în termenul legii este integritatea şi biodiversitatea faunei acvatice. Astfel acest debit nu

poate fi un procent din debitul existent în mod natural pe cursul de apă, ci constă de fapt din condiţii

hidrologice specifice fiecărui curs de apă, necesare supravieţuirii faunei acvatice. În scopul de a

asigura continuitatea cursului de apă în ce a ce priveşte tranzitul liber al organismelor acvatice din

aval şi din amonte de tronsonul afectat de captarea de apă de către păstrăvărie recomandăm

reamenajarea cursului pe acest tronson în aşa fel ca să se asigure şi în condiţiile de debite minime

existenţa unei coloane de apă de o înălţime de minim 20 cm şi o viteză maximă de curgere de 1 m/s.

Obţinerea acestor condiţii necesită îngustarea cursului actual, cea ce poate fi realizat prin utilizarea

pământului escavat pe parcursul lucrărilor de construcţie a bazinelor piscicole. Amenajarea naturală

a acestui bypass va asigura conectivitatea longitudinală a râului pentru toate organismele acvatice.

4

5

În cea ce priveşte pericolul contaminării ecosistemelor naturale cu patogeni din incinta

păstrăvăriei, recomandăm respectarea cu stricteţe a regulilor igienico-sanitare privind exploatările

piscicole (controlul patologic şi parazitologic strict al materialului biologic la primirea în

amplasament, aplicarea măsurilor de carantină pentru persoanele implicate în transportul de

material biologic etc.). În acest scop recomandăm de asemena utilizarea unui biofiltru înaintea

evacuării apei din păstrăvărie, sub forma unei zone mlăştinoase create artificial. Biotopul format va

avea un rol important atât în fixarea suspensiilor din apă, cât şi în reţinerea agenţilor patogeni.

În scopul de a prevenii evadările de păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss) recomandăm

utilizarea unor grătare de mărime potrivită pentru fiecare tip de bazin în parte. Dimensiunile

grilajului trebuie să se conformeze indivizilor de ce mai mică dimensiune pe categoria dată de

vârstă. Este indicată de asemena prevedera în proiect a unor măsuri de protecţie în caz de viitură,

pentru a prevenii pierderile de material biologic. O măsură de prevenire a evadărilor o constituie şi

biofiltrul amintit anterior.

Propuneri privind evitarea deranjului asupra vegetaţiei şi habitatelor.

Pentru a ameliora deranjul asupra pajiştilor în timpul construcţiilor se recomandă depozitarea

temporară a solului pe suprafeţe fără vegetaţie (de exemplu pe suprafeţe nude pe lângă drum), iar

după terminarea construcţiilor transportarea acestuia într-o altă zonă.

În faza de funcţionare pentru a evita răspândirea speciilor ruderale pe lângă monitorizare se

recomandă cosirea pajiştilor o dată pe an (toamna).

Pentru a evita răspândirea speciilor invazive nu se recomandă plantarea de Impatiens

grandiflora, Rudbeckia laciniata (astea două sunt plantele ornamentale cel mai des întâlnite în

zonele de deal şi de munte), şi nici altor specii alohtone precum Solidago canadensis sau Helianthus

tuberosus.

Propuneri privind evitarea deranjului asupra speciilor de amfibieni

Recomandăm ca lucrările să se execute în afara perioadei de reproducere (deci să nu se execute

lucrări între martie şi august).

De asemenea propunem creearea unor locuri de reproducere – bălţi artificiale. Acestea vor fi

distribuite pe suprafaţa păstrăvăriei. Vor avea dimensiuni de aproximativ 4-9 mp (cu dimensiuni de

2-3 m X 2-3 m). Adâncimea recomandată este de 50 – 80 de centimetri, iar marginile vor avea o

înclinaţe de maxim 45 de grade, ca să permită accesul amfibienilor înspre şi dinspre habitat. Aceste

bălţi artificiale vor fi întreţinute pentru a se păstra neschimbate. Vegetaţia acumulată va fi

îndepărtată parţial (cam 50% va fi lăsată pentru a asigura calitatea habitatului) odată la fiecare doi

ani. Acest lucru se va face cu grijă, cu greble speciale (nu cu lopeţi, pentru a evita antrenarea

speciilor prezente), în timpul verii (când animalele sunt active şi se pot deplasa, nu în timpul iernii

când sunt adăpostiţi pentru hibernare).

Propuneri privind evitarea deranjului asupra speciilor de carnivore mari

Pentru a evita incursiunea speciilor de carnivore mari în incinta păstrăvăriei şi a reduce astfel

conflictul potenţial cu factorul antropic, recomandăm instalarea de garduri electrice de specialitate,

existente pe piaţă, care au rolul de a ţine la distanţă aceste specii. Acest gard constă din câteva fire

de sârmă dispuse suplimentar la exteriorul gardului propriu – zis, conectate la o sursă specială de

curent.

Pentru a păstra echilibrul natural a populaţiei de carnivore mari (în speţă ursul) sugerăm

interzicerea în viitor a oricărei contrucţii noi pe o rază de 1 km în jurul amplasamentului.

4

6

5.2. Monitorizarea măsurilor de reducere a impactului

Monitorizarea presupune supravegherea permanentă a modului de încadrare calitativă a

tuturor emisiilor rezultate din desfăşurarea unei activităţi în specificaţiile legislaţiei (limite şi valori

de prag pentru fiecare factor de mediu). Monitorizarea oricărei activităţi din acest punct de vedere

se face pe de o parte în scopul depistării în timp util a unor eventuale poluări accidentale şi pe de

altă parte pentru o permanentă verificare şi corectare a măsurilor care au fost considerate pentru

protecţia calităţii acestor factori de mediu.

În cazul calităţii apei, deşi nu vor exista surse de poluare chimice a apei, există posibilitatea

poluării prin angrenarea suspensiilor solide în apă. Se va pune accent pe măsurarea suspensiilor

solide de către reprezentanţii Administraţiei Naţionale Apele Române, Administraţia Bazinală de

Apă Mureş în timpul lucrărilor de amenajare, şi anual.

Datorită faptului că proiectul se propune în interiorul unui sit Natura 2000, biodiversitatea din

zonă va fi monitorizată de către personalul cu sarcini de protecţia mediului din partea

beneficiarului, asigurându-se o permanentă informare şi colaborare cu compartimentul specific din

cadrul APM Mureş, în scopul depistării din timp a oricăror influenţe negative care ar scăpa evaluării

iniţiale, urmând a se stabili măsurile de corectare a unei astfel de situaţii nedorite.

Se va monitoriza de asemenea situaţia populaţiei izolate de zglăvoc (Cottus gobio) din amonte

şi aval de captare. Se recomandă o evaluare a efectivelor bianual, în primii 10 ani ai investiţiei.

Un alt aspect care va trebui monitorizat este dinamica vegetaţiei în zona de localizare a

conductei de aducţiune şi a digurilor, pentru a evita instalarea speciilor exotice şi adventive ( ex:

Helitanthus tuberosus, Fallopia japonica, Impatiens glandulifera). Monitorizarea se va efectua în

sezonul de vară (iulie-august), prin parcurgerea traseului din zona microhidrocentralei până la

punctul de captare, notarea populaţiilor de specii alohtone, dacă acestea apar, şi intervenirea cu

soluţii prompte pentru eradicarea lor.

De asemenea recomandăm ca instituţiile abilitate să monitorizeze punerea în practică a tuturor

recomandărilor acestui raport, care au ca scop reducerea impactului asupra biodiversităţii din zonă.

Pentru buna desfăşurare a a activităţilor de monitorizare, recomandăm de asemenea, ca Beneficiarul

să raporteze executarea măsurilor de reducere a impactului recomandate în acest studiu prin

intermediul unui raport scris, ilustrat cu fotografii, care îl va pune la dispoziţia APM Mureş anual.

5.3. Măsuri de menţinere şi/sau restaurare a statutului favorabil de

conservare

În cea ce priveşte pericolul contaminării ecosistemelor naturale cu patogeni din incinta

păstrăvăriei, recomandăm respectarea cu stricteţe a regulilor igienico-sanitare privind exploatările

piscicole (controlul patologic şi parazitologic strict al materialului biologic la primirea în

amplasament, aplicarea măsurilor de carantină pentru persoanele implicate în transportul de

material biologic etc.). În acest scop recomandăm de asemena utilizarea unui biofiltru înaintea

evacuării apei din păstrăvărie, sub forma unei zone mlăştinoase create artificial. Biotopul format va

avea un rol important atât în fixarea suspensiilor din apă, cât şi în reţinerea agenţilor patogeni.

În scopul de a asigura continuitatea cursului de apă în ce a ce priveşte tranzitul liber al

organismelor acvatice din aval şi din amonte de tronsonul afectat de captarea de apă de către

păstrăvărie recomandăm reamenajarea cursului pe acest tronson în aşa fel ca să se asigure şi în

condiţiile de debite minime existenţa unei coloane de apă de o înălţime de minim 20 cm şi o viteză

maximă de curgere de 1 m/s. Obţinerea acestor condiţii necesită îngustarea cursului actual, cea ce

poate fi realizat prin utilizarea pământului escavat pe parcursul lucrărilor de construcţie a bazinelor

piscicole. Amenajarea naturală a acestui bypass va asigura conectivitatea longitudinală a râului

pentru toate organismele acvatice.

În privinţa habitatelor deranjate, toate excavările din cadrul amplasării componentelor

4

7

investiţiei se vor realiza în aşa fel încât decopertarea să se facă în blocuri a solului fertil de pe

suprafaţa de lucru (în blocuri cu grosime de 20 cm, pe toată lăţimea suprafeţei de lucru) care să fie

reaşezate în locurile în care proiectul tehnic permite acest lucru.

5.4. Măsuri compensatorii

Datorită naturii investiţiei şi suprafeţelor mici afectate, nu se propun măsuri compensatorii.

4

8

Capitolul VI. Metodele utilizate pentru culegerea informaţiilor privind speciile

şi/sau habitatele de interes comunitar afectate

6.1. Metodologia folosită pentru culegerea informaţiilor

În cadrul acestui studiu, au existat mai multe etape de lucru.

1. Etapa de documentare. În această etapă au fost compilate toate informaţiile existente

despre locaţia studiată. Pe de o parte s-au adunat informaţiile anterioare existente despre

speciile de păsări înregistrate în zonă. Pe de altă parte s-au adunat informaţiile despre habitate

necesare studiului propus (varietatea habitatelor, distribuţia lor, asocierea speciilor ţintă cu

habitatele folosite etc.).

2. Etapa de planificare şi pregătire. În cadrul acestei etape s-a realizat o planificare a

acţiunilor desfăşurate, atât în teren – faza de colectare a datelor – cât şi la birou – faza de

prelucrare, analiză şi faza finală decizională.

3. Etapa de ieşire pe teren (colectarea datelor) a fost una dintre cele mai importante etape

deoarece de natura şi corectitudinea datelor colectate pe teren depind rezultatele studiilor şi

implicit şi atingerea obiectivelor propuse.

Colectarea datelor s-a facut organizat pe grupuri de specii, bazat pe tipurile de monitoring

specifice fiecărui grup conform literaturii de specialitate, prin metodele: acoperire totală - FC,

observaţii din puncte fixe – PC, sau transecte – LT pentru restul speciilor cuibăritoare.

Acoperire totală (FC). Pentru unele specii este posibilă acoperirea completă a habitatului

ocupat de acestea şi implicit evaluarea precisă mărimii populaţiilor. Această metodă a fost

preferată datorită suprafeţei mici a investiţiei.

Observaţii din puncte fixe (PC). Este cazul, în general, al speciilor de talie mare care pot fi

evaluate din puncte fixe bine alese. În funcţie de comportamentul specie studiate, se alege o

locaţiile de observare, distribuite spaţial corect pentru acoperirea zonei.

Transecte (LT). Pentru restul speciilor se fac transecte în care se înregistrează speciile într-o

bandă continuă de lăţime standard prestabilită, de-o parte si de alta a transectului. Transectele

sunt astfel distribuite încât să asigure pe de o parte o reprezentare echitabilă a tuturor

habitatelor şi pe de altă parte să satisfacă cerinţele unei analize statistice ulterioare a datelor

colectate.

Observaţiile din puncte fixe şi transectele au fost folosite pentru evaluarea suprafeţelor din

imediata vecinătate a terenului ocupat de investiţie.

4. Etapa de pelucrare şi analiză a datelor. Datele au fost centralizate şi analizate. Au fost

coroborate cu informaţiile privind natura investiţiei furnizate de către beneficiar, pentru a se

evalua posibilele impacturi şi pentru a se stabili eventualele măsuri necesare pentru evitarea

sau diminuarea acestora.

Precizări privind metodele de lucru pentru culegerea informaţiilor privind habitatele şi

vegetaţia în general

Cu ocazia evaluării pe teren s-a vizitat întreg perimetrul care va fi potenţial afectat direct de

construirea şi funcţionarea păstrăvăriei, respectiv s-a încercat identificarea impacturilor de fond şi

impacturilor indirecte prin parcurgerea unei rute mai lungi în zonă. Pe fişe de teren, pregătite în

prealabil, s-au notat speciile dominante, abundente şi caracteristice în cadrul comunităţilor, din aria

destinată amplasamentelor legate de proiect.

Majoritatea speciilor au fost identificate pe teren (cu ajutorul determinatorului Ciocârlan,

2000), iar cele cu determinare nesigură sau ne-identificate au fost culese în ierbar şi determinate pe

4

9

baza monografiei Flora RPR-RSR (1952-1956).

Tipurile de habitate au fost identificate după Doniţa şi colab., 2005 (Habitatele din România)

şi Gafta & Mountford (2008), respectând codurile pentru habitatele din România (R) şi pentru

habitatele Natura2000 (cod Natura 2000).

Precizări privind metodele de lucru pentru evaluarea ihtiofaunei

Munca de teren a constat în investigarea habitatelor acvatice. Pe baza parametrilor

hidromorfologici a fost identificat zonarea pisciolă a tronsonului vizat, iar pe baza datelor din

literatura de specialitate a fost întocmită lista de specii. Această lista de specii a cuprins toate

speciile de peşti, care în condiţiile abiotice date de habitat pot fi teoretic prezente.

Această listă teoretică a fost confruntată cu datele faunistice din literatura de specialitate, pe

baza cărora s-a reconstituit fauna istorică a cursului de apă. În final a urmat şi o investigaţie a

situaţiei actuale în ceea ce priveşte ihtiofauna, prin sondaj în rândul pescarilor sportivi şi

localnicilor.

6.2. Descrierea dificultăţilor

Se poate spune că pe timpul efectuării evaluării impactului asupra mediului nu au fost

întâmpinate dificultăţi majore.

Cu toate acestea, lipsa anumitor date concrete despre componenţa parcului auto ce va fi folosit

la construcţia componentelor păstrăvăriei şi a detaliilor despre organizarea de şantier s-au

concretizat în imposibilitatea de a efectua o serie de estimări educate, cu o toleranţă acceptabilă, a

unor emisii în aer.

Fireşte că actuala versiune a studiului se va completa corespunzător cu toate aceste detalii de

îndată ce faza proiectului o va permite, după stabilirea constructorului şi prezentării de către acesta

a detaliilor specificate.

S-a constatat şi o lipsă acută de studii de specialitate (ecologie, floră şi faună) din zonă. Cu

toate că zona alpină şi subalpină, rezervaţiile parcului sunt bine documentate, lipsesc date cu

desăvârşire despre dezvoltarea industrială, impacte socio-economice din regiunea Răstoliţa. Nu

există date îndeajunse nici despre populaţiile şi nici distribuţia exactă (punctiformă) a speciilor de

floră şi faună din zona studiată, fapt care a îngreunat evaluarea impactului lucrărilor asupra acestor

specii.

5

0

Capitolul VII. Concluzii generale

7.1. Concluzii generale privind implementarea proiectului propus

Investiţia propusă, valorificarea potenţialului zonei pârâului Tihu va aduce modificări

permanente în aria de implementare prin următoarele aspecte:

- suprafaţa de habitat acoperită de păstrăvărie va fi transformată, în consecinţă va exista o

pierdere minimă de habitat.

- există posibilitatea de apariţie a speciilor vegetale invazive. Acest aspect trebuie monitorizat

şi în cazul în care există posibilitatea apariţiei, intervenit.

- debitul pârâului Tihu va fi redus semnificativ pe distanţa de maxim 400 de metri. Totuşi,

prezenţa măsurilor menţionate în prezentul studiu va reduce impactul acestui aspect.

- implementarea măsurilor de reducere a impactului (bypass, habitate de reproducere pentru

amfibieni, filtru biologic/mlaştină, gard împotriva carnivorelor mari, interdicţie de

construcţie în viitor) este necesară pentru păstrarea echilibrului ecologic în zonă.

Cu toate acestea, această învestiţie nu va ameninţa integritatea sitului Natura 2000 Călimani –

Gurghiu, deoarece investiţia este punctiformă, localizată şi nu are influenţe asupra habitatelor din

jur (nu există poluare sonoră, emisii etc.)

Deşi locaţia investiţiei se află în interiorul unei arii protejate la nivel comunitar, datorită

specificului zonei considerăm că soluţia şi locaţia aleasă de investitor este una optimă.

5

1

B I B L I O G R A F I E S E L E C T I V Ă

1. ***, 2007, Formularul standard Natura 2000 a SCI “Munţii Rodnei” ROSCI0125.

2. Bănărescu P., 1964: Fauna Republicii Populare Romîne, Pisces-Osteichthyes, volumul XIII., Ed. Academiei

Republicii Populare Romîne, Bucureşti

3. Curtean, A., Sîrbu, I., Drăgulescu, C., Bănăduc, D., 1999 - Impactul antropic asupra biodiversităţii

zonelor umede din bazinul superior şi mijlociu al Oltului. Edit. Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, p. 1 – 103;

4. Doniţă, N., Popescu, A., Păucă-Comănescu, M., Mihăilescu, S., Biriş, I.A. (2005): Habitatele României.

Editura Technică Silvică. Bucureşti.

5. Elwood, J. W., J. D. Newbold, R. V. O'Neill, and W. Van Winkle. 1983. Resource spiraling: An operational

paradigm for analyzing lotic ecosystems. Pp. 3–27 in Thomas D. Fontaine III and Steven M. Bartell, eds., Dynamics of

Lotic Ecosystems. Ann Arbor Science Publishers, Ann Arbor, Mich. 494 pp

6. Gafta, D., Mountford, O. eds. (2008): Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România.

Risoprint. Cluj-Napoca.

7. Schmetterling A. David, Ronald W. Pierce, and Bradley W. Liermann, 2002: Efficacity of Three Denil Fish

Ladders for Low-Flow Fish Passage in Two Tributaries to the Blackfoot River, Montana, North American Journal of

Fisheries Management 22: 929-933

8. Siligato, S. and J. Böhmer, 2002: Evaluation of biological integrity of a small urban stream system by

investigating longitudinal variability of the fish assemblage, Chemosphere, Volume 47, Issue 7, May 2002, Pages 777-

788

9. Zitek, S. Schmutz, M. Jungwirth, 2008: Assessing the efficiency of connectivity measures with regard to the

EU-Water Framework Directive in a Danube-tributary system, Hydrobiologia 609:139–161.

10. Stastna, G., Kabelkova, I., Stransky, D., 2005: Ecological Status of the Botic Stream - Effect of Longitudinal

Connectivity Disturbance by a Reservoir on Benthic Community Structure, American Geophysical Union,

Spring Meeting 2005

11. Coldea, Gh. (1990): Munţii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Academică Română, Bucureşti.

12. Jongepierova I., Mitchley J., Tzanopoulos J. (2007): A field experiment to recreate species rich hay meadows

using regional seed mixture. Biological Conservation 139: 297-305.

13. Papp B., Ódor P. (2006): KvVM Természetvédelmi Hivatal Fajmegőrzési tervek - Dicranum viride (Plan

naţional de conservare a speciei Dicranum viride). Környezetvédelmi és Vízügyi Minisztérium,

Természetvédelmi Hivatal, Budapest.

14. Papp B., Ódor P., Szurdoki Erzsébet (2007): Mohafajok monitorozása (Monitorizarea speciilor de muşchi).

Kézirat (manuscris – raport de proiect). ELTE, Budapest.

15. Pitkänen, Sari (2000): Classification of vegetational diversity in managed boreal forest in eastern Finland.

Plant Ecology 146: 11-28.

5

2

ANEXA I. Hărţi*

Planşa 1. Harta topo

Planşa 2. Localizarea investiţiei

5

3

Planşa 3. Imaginea satelitară a locaţiei

Planşa 4. Coridoare ecologice in zona de implementare a proiectului –

locatia marcata cu sageata neagra (dupa Ardeleanu, A. si Mirea, I.)

*Aceste hărţi au fost oferite cu titlu gratuit

5

4

ANEXA II. Fotografii

Fig 1. Pârâul Tihu

Fig. 2. Amplasamentul

5

5

Fig. 3. Triturus montandoni în habitat natural

Fig. 4. Baltă artificială ideală pentru reproducerea tritonilor