www.inforegio.ro

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației PubliceAutoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional

Strada Apolodor Nr. 17, sector 5, BucureştiTelefon: 0372 111 409E-mail: info@mdrap.ro

www.mdrap.rowww.inforegio.ro

Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru TurismOrganismul Intermediar pentru Turism

Bd. Dinicu Golescu Nr.38, sector 1, BucureştiTelefon: 0372 144 000

Fax: 0372 144 001

Bene�ciar proiectFundația „Cuvântul care zidește”

Str. Mitropolit Firmilian nr.3, Craiova, Dolj, Cod Poştal 200381Tel. �x: 0251/53.27.28 Tel. mobil: 0756.196.607 Fax: 0251/53.27.28

E-mail: m_pasmangia@yahoo.com

Material gratuitwww.monument-istoric.ro

Copyright © Fundația „Cuvântul care zidește”

Mănăstirea Bistrița

Turismul cultural religios din judeţele Vâlcea şi Olt - oportunitate de promovare a identităţii naţionale şi a valorilor patrimoniului naţional

Fundația „Cuvântul care zidește” Aprilie 2013

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

MĂNĂSTIREA

BISTRIȚA

RÂMNICU VÂLCEA

Din 1948, prin Hotărârea Sinodului, Mănăstirea Bistrița este transformată în mănăstire cu obște de maici, iar apoi, prin decretul 410/1959 desființată de comuniști. În 1984, mănăstirea revine în cadrul Episcopiei Râmnicului, începând un amplu proces de revigorare a vieții monahale sub călăuzirea Prea Sfințitului Gherasim.

8 1

Mănăstirea Bistrițamănăstire de maici, viaţă de obşte

www.cuvantulcarezideste.ro

PICT

URĂ

2 7

Poză coperta față: Mănăstirea Bistrița - vedere de ansambluPoză coperta spate: Mănăstirea Bistrița - vedere aripa dreaptă

Cupola Pantocrator

PICT

URĂ

SCUR

T IS

TORI

C

6 3

Afectată de trecerea timpului și de cutremurul din 1838, ctitoria Craioveștilor necesita operațiuni de demo-lare și reconstrucție. Biserica mare și clădirile mănăstirii au fost dărâmate în anul 1845 și rezidite după planurile lui Johann Schlatter, Scarlat Beniș și Iulius Freywald. Lucrările, începute în 1846 de Gheorghe Bibescu, au fost încheiate de Știrbei Vodă la 15 august 1885, când a fost sfințită biserica mare, închinată „Adormirii Maicii Domnului”. Pictura noii biserici a fost executată de Gheorghe Tăttărescu în 1850, o pictură realistă, dar monumentală, cu registre largi. Catapeteasma a fost realizată la Viena, din lemn de tei, aurită. La puțin timp după sfințirea ctitoriei, vremurile potrivnice au dus la micșorarea numărului de călugări, după 1877 funcționând în mănăstire diferite instituții social-culturale. În vechea biserică au existat mormintele lui Barbu Craiovescu, ctitorul ei și al lui Moise Voievod (1532).

Mănăstirea ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” este situată la poalele muntelui Arnota, pe malul drept al râului Bistrița. Lăcașul a fost ridicat în jurul anului 1440 de boierii Craiovești: Barbu – devenit Pahomie monahul, Pârvu, Danciu și Radu. Mănăstirea Bistrița se înscrie între străvechile vetre monahale vâlcene. Prima atestare documen-tară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” aparținând lui Vlad Vodă Calugărul, la 16 martie 1494. În 1497, marele ban Barbu Craiovescu, a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842 d.Hr.), originar din Decapolia, Asia Mică, mare apărător al dreptei credințe împotriva ereziei iconoclaste. Sicriul din argint aurit cu moaștele sfântului este donația lui Constantin Șerban Basarab, zis Cârnul (1654-1658) și a soției sale doamna Bălașa, fiind lucrat la Brașov, în anul 1656. Biserica adăpostește racla cu sfintele moaște în partea stângă a naosului.1 Baldachi-nul de culoare bej-maro are deasupra nouă candele. Prima ctitorie a fost puternic avariată de o expediție armată a lui Mihnea cel Rău, în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, întors din pribegie, reface sfântul lăcaș cu sprijinul lui Neagoe Basarab (1519). Pictura bisericii a fost atribuită meșterilor Dumitru, Chirtop și Dobromir, de numele acestora legându-se fresca Mănăstirii Dealu și execu-tarea lucrărilor în piatră la ansamblul Curtea de Argeș. Astăzi se mai păstrează din ctitoria Craioveștilor biserica Bolniței (1520). Având o impresionantă frescă interioară în tradiția paleologă târzie, când începeau să pătrundă în Balcani elementele stilistice folosite de iconografii cretani, bisericuța este închinată „Schimbării la față”. Ulterior, în vremea Vornicului Șerban Cantacuzino, i-a fost adăugat un pridvor deschis, de zidărie, pe stâlpi de piatră, zugrăvit de Iosif ieromo-nahul și Hranite în stil brâncovenesc (1710).

Imagine din Biserica mare

Cupolă PantocratorDetaliu frescă

SCUR

T IS

TORI

C

ARHI

TECT

URĂ

4 5

Mănăstirea Bistrița, centru de spiritualitate ortodoxă, este locul unde, după opinia unor cercetători, s-a tipărit în țara noastră prima carte, „Liturghierul” slavon al egumenului Macarie. Lăcașul a adăpostit prima tiparniță din Țara Românească, cea a lui Macarie și tot la Bistrița a existat o însemnată legătorie de cărți bisericești. Aici a fost executată legătura Liturghierului lui Macarie, tipărit în anul 1508. S-a păstrat până în prezent, în manuscris legat în piele, Pomelnicul cel Mare cu ctitorii Mănăstirii Bistrița. În tezaurul cultural de la Bistrița, pe lângă multe cărți – manu-scrise și obiecte de artă religioasă – se regăsește și o multitudine de ferecături de evangheliare, panaghiarul de la Bistrița și relicvarul – executat în aur și împodobit cu pietre scumpe și mărgele.

Nu doar boierii Craiovești, ci și descendenții lor „multe au înfrumusețat și din nou au făcut această dumne-zeiască și sfântă casă”. În 1683, Constantin Brâncoveanu dăruiește mănăstirii policandrul ornat cu ouă de struț, obiecte de cult, cărți liturgice și clopotul mare, reparând așezământul zugrăvit apoi în 1820 de marele ban Grigore Brâncoveanu. Prevăzut deasupra cu sculpturi rotunde, pridvorul, în care se urcă pe scări, are acoperiș propriu. Pe pronaos, cu o rozetă cu spițe și cu altele două albe, în relief, sunt două turle pătrate și alta mare, dublă, cu acoperiș rotund, pe altar. Pe pereți sunt pictați sfinți în mărime naturală de către Gheorghe Tăttărescu. În pronaos exista 2 icoane cu Mântuitorul și Maica Domnului cu Pruncul Iisus, cu doi îngeri. Pe pereții din pronaos spre naos, pentru a fi admirați, Sfântul Teodosie și Sfântul Antonie în nișe de 3-4 m. În partea pronaosului, spre naos, se află o mică criptă, iar pe două coloane încorporate peretelui, în naos, sunt pictați Sfântul Eftimie și Sfântul Eustație, iar la stânga, Sfânta Mina și Sfântul Grigorie. Pe rama aurie de deasupra primului nivel al catapetesmei sunt sculptate lumânări aurii. În altar sunt icoane vechi, de patrimoniu. În fața altarului se regăsesc două iconostase cu Înălțarea și o icoană cu șase fețe. În funcție de locul din care e privită, pe icoană se văd Maica Domnului, Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Trei Ierarhi, din nou Hristos și Maica Domnului.

Chilii

Fațada Vest Acces Vedere Nord-Est