Continuarea bestselleruluif nr:tinl.e s{x t(. {:u.nt)s{: a o

Jqo

OO

Jqonoyesctuparce

t [e-aITIrpierdut

Traducere din limba engleziGABRIEL TUDOR / GRAAL SOFT

#

Capitolul 1

Birbatul voinic de la capitul barului asudi. igi fine capul plecat

deasupra paharului cu scotch dublu, dar, din cAnd in cind, arunci oprivire furiqd, peste umir, spre ug6. Stropi de transpira{ie ii lucesc pe

fa!i, in lumina benzii cu leduri. Omul scoate un fel de oftat prelung,guieritor, gi se intoarce la biutura lui.

- Hei, tu...imi ridic privirea de la paharele pe care tocmai le gtergeam.

- imi mai torni un pahar?

Aq vrea si-i spun ci nu e o idee prea buni, ci nu l-ar ajuta cu nimic,

ba dimpotrivi, ar intrece mlsura. Dar e un tip masi'rr, mai sunt doarcincisprezece minute pAn[ la ora inchiderii gi, potrivit regulilor fir-mei, nu am nici un motiv sd-l refuz, aga cdL mi apropii, ii iau paharulqi il [in la nivelul ochilor. El face un semn din cap citre sticli:

- Dublu, spune, gi-gi trece mdna grasl peste chipul jilav.

- Face gapte lire gi doulzeci, vl rog.

E unsprezece fhrl un sfert, intr-o noapte de marfi, iar la pubul cu

specific irlandez Shamrock and Clover, din aeroportul East City -pub care e la fel de irlandez ca gi Mahatma Gandhi -, este aproape

ora inchiderii. Barul se inchide la zece minute dupi decolareaultimului avion, gi, in momentul de fa1i, nu mai suntem aici decdt

eu, un tinir zelos cu un laptop, doui femei care pilivrigesc la masa

doi qi birbatul care bea tacticos dintr-un fameson dublu, cu ghea16,

agteptAnd fie cursa SC107 spre Stockholm, fie cursaDB224 spre

Mtinchen - cea din urmi are o intArziere de patrtzeci de minute'

t loio Moyes

Sunt la bar inci de la ora prinzului, c6ci Carly are o durere deburti gi a plecat acas6. Nu mi d,eranjeazd,. Nu mi deranjeazi nici-odati si rimdn pdni tdrziu. Fredonez in surdini ritmul melodiei depe celtic Pipes of the Emerald Isle, vol. III, md,vinzolesc de colo colo,adun paharele de la masa celor doui femei, care se uiti atente la unfilmule! pe telefonul mobil. se amuzr, hohotind farit griji,ca qi cdndar fi bine cherchelite.

- E nepogica mea. Are cinci zile! se laudi femeia blondi, atuncicAnd mi intind peste masi si-i iau paharul.

- Tare drigufi! zdmbesc. Adevirul e c6 sunt topiti dupi bebeluqi.- E in Suedia. N-am fost niciodati acolo. Dar trebuie si merg

si-mi vid nepofica, nu?

- O botezim! Amdndoui izbucnesc iar in ris. Nu bei un pahar cunoi? Hai, ia o pauzd cinci minute. Altfel, n-o si terminim sticla astala timp.

- Ups! Trebuie si plecim, haide, Dor!Alertate de tabela de afigaj a aeroportului, femeile iEi string

bagajele gi probabil doar eu observ cd merg clitinindu-se ugoratunci cand se indreapti spre controlul de securitate. pun paharelelor pe tejghea gi mi uit prin incipere daci mai e ceva de spalat.

- N-ai fost niciodati tentat6?Femeia mai scundi s-a intors dupi egarfb.-Poftim?- Si pleci de-aici, pur gi simplu, la sfdrgitul programului? Si sari

in primul avion? Eu a9 fi tentati, spune ea, izbucnind din nou in rAs.in fiecare afurisiti de zi!

ii surdd - genul de suras profesional ce ar putea si transmitdorice fel de mesaj - gi mi indrept spre bar.

in jurul meu, magazinele din aeroport se inchid, obloanele co-bordnd cu un zingdnit metalic peste pogetele scumpe gi cutiile deToblerone. Luminile pdlpaie deasupra porfilor trei, cinci, unsprezece,qi ultimii cilitori ai zilei igi croiesc drum spre cerul nopfii. viol.t,femeia de serviciu congolez6., igi impinge cdru{ul spre mine, cu mer-sul ugor leginat gi tilpile de cauciuc ale pantofilor scarfdind pe daleleMarmoleum strilucitoare.

Dupd ce te-am pierdut

-Buni seara, drigufo!- Buni seara, Violet!- N-ar trebui si fii aici aga de tdrziu, scumpo. Ar trebui si fii acasi,

cu cei dragi.imi spune exact acelagi lucru in fiecare noapte.

- O si fiu in curind.$i eu ii rispund cu aceleagi cuvinte in fiecare noapte. Satisftcuti,

femeia incuviinleazl din cap qi-gi continui drumul.TAnirul zelos cu laptop Ei birbatul asudat care bea scotch au ple-

cat. Termin de strAns paharele gi fac casa, verificAnd de doul ori,pini c6nd sumele de pe roli corespund cu banii incasafi. Notez totulin carnetul de sub tejghea, verific dozatoarele gi trec pe o hdrtie ce artrebui comandat din nou. Atunci observ ci pardesiul zdrahonuluiatirnl inc[ de spitarul scaunului. Fac cdfiva pagi si mi uit la tabelade afiEaj electronic. Tocmai a inceput imbarcarea pasagerilor pentrucursa de Miinchen gi simt imboldul si-i returnezhaina. Mai arunco privire, apoi mi indrept cu pagi domoli spre toaleta birbafilor.

- Hei, e cineva aici?Vocea care se aude e gAtuitd, aproape la limita isteriei. imping uga.

Namila de birbat in costum e aplecat peste chiuveti qi-gi di cu apipe fa!i. Pielea ii e albi ca varul.

- Au anunlat zborul meu?

- Avionul e gata de decolare. Probabil aveli doar citeva minute ladispozilie.

Dau si plec, dar ceva mi opreqte. Omul se zgAiegte la mine, cuochii ca doui butoane de panicl.

-Nu pot s-o fac. ingfaci un gervelel de hdrtie gi igi tamponeazifafa. Nu pot si mi urc in avion.

Agtept.

- Trebuie si merg si mi intAlnesc cu noul gef gi nu pot si fac asta.

N-am avut curajul sd-i spun cl mi-e frici s6 zbor cu avionul, zice elqi scuturi din cap. Nu frici. Sunt ingrozit.

Las uga sd se inchidi in urma mea.

- Care-i noua dumneavoastri slujbi?

-Aeaa... piese de magini, clipegte el. Sunt noul director regionalla departamentul de ansambluri de piese de schimb pentru roli dincadrul Hunt Motors.

10 lojo Moyes

-Pare o slujbi grozavd,, spun. Avefi... suporli in console.-Lucrez la firma asta de mult timp. inghite anevoie. De aceea nu

vreau si mor intr-o minge de foc... Chiar nu weau si mor intr-o mingede foc zbttritoare.

Sunt tentati si-i atrag atenfia ci nu va fi, de fapt, o minge de foczburitoare, ci mai curind una care coboard rapid, dar binuiesc ciasta nu-i va fi deloc de ajutor. Birbatul igi improgci iarigi fala cu apdgi ii ofer un alt gervelel de hArtie.

- Mulfumesc, murmuri el, cu risuflarea intretliati, si se indreap-td de spate, incercdnd si se adune. Pariez ci n-ai mai vdzut niciodatiun om in toati firea purtdndu-se atAt de stupid, nu?

- Cam de vreo patru ori pe zi.Ochii lui mici se l6rgesc.

- Da, cam de patru ori pe zi trebuie si pescuiesc pe cineva dintoaleta birbalilor. $i, de obicei, motivul e frica de avion.

Omul clipegte des citre mine.- Dar si gtii, le spun asta tuturor, nici un avion care a decolat de

pe aeroportul ista nu s-a pribuqit...-Zduz. tresare el, ddndu-gi capul pe spate.

-Nici unul.

- Nici micar... un mic accident pe pisti?Ridic din umeri.

- De fapt, e chiar plictisitor pe aici. Oamenii pleacd, merg la desti-na{ie gi se intorcpeste cdteva zile.Md sprijin de ugd, ca s-o lin des-chisi. Veceurile astea nu miros deloc bine seara. $i, oricum, dupd.pirerea mea, sunt lucruri mai rele care !i se pot intAmpla in viafi.

- Da, presupun ci ai dreptate. Rimdne pe gAnduri, privindu-mipiezig. De patru ori pe zi zici?

- Uneori gi mai mult. Acum, daci nu vd supirafi, chiar trebuie simi intorc. Nu e bine pentru mine sd fiu vizutd iegind prea des dintoaleta birbalilor.

El zAmbegte gi, pentru cAteva clipe, imi dau seama ce fel de om arfi in alte imprejuriri. un birbat de o exuberanli naturali. Un birbatvesel. Un birbat perfect stipdn pe afacerea lui cu piese de maqini.

- Am impresia ci tocmai se anunf[ cursa dumneavoastri.-Zici cir o si fiu bine?

Dupd ce te-am pierdut Ll

- Sigur cd o si fi1i bine. E o companie aeriani foarte siguri. $i suntdoar vreo doui ore din viala dumneavoastri. Uitafi, SK491 a aterizatacum cinci minute. Cdnd o si mergefi spre poarta de imbarcare, o sile vedeli pe stewardese indreptdndu-se spre cas6, o s[ le vedeli pe toate

cd rdd gi pilivrigesc. Pentru ele, s[ se imbarce in cursele astea e ca gi

cum ar merge cu autobuzul. Unele fac asta de dou6, trei, chiar patruori pe zi. $i sunt tipe degtepte. Dac6 meseria asta n-ar fi siguri, nus-ar urca in avion, nu?

- Ca gi cum ar merge cu autobuzul, repeti el.

- Probabil mult mai sigur decAt cu autobuzul.

- Da, de asta si fii siguri, zice el gi ridicl din sprincene. Sunt omul$me de idioli pe gosele.

incuviinlez din cap, in timp ce el igi stringe nodul de la cravati.

- Plus de asta, aveli o slujbi grozavil. Ar fi gi picat si o pierde{ipentru un lucru aga mirunt. O sn fifi bine odati ce vl vefi obignuicu zborurile.

- Poate ci o si fiu. Mulpmesc...

- Louisa, mi prezint.

- Mullumesc, Louisa. Egti o fati tare de treab6. imi aruncd oprivire intrebitoare. Nu gtiu daci li-ar plicea... si bem ceva impre-uni, intr-o zi?

- Cred ci au anunlat iar cursa dumneavoastrd, domnule, ii spunqi deschid uga ca si poati iegi.

El incuviin!eazd din cap, spre a-gi disimula stdnjeneala, gi se agitibetandu-gi cu palmele buzunarele.

- Da. Sigur. Bine... Atunci eu plec!

- Si avefi noroc cu consolele!Abia la cAteva minute dupi plecarea birbatului, imi dau seama ci

a vomat peste tot in cabina trei din toaleta birbatilor.

Ajung acasi pe la unu gi un sfert. Evit s6-mi privesc chipul inoglinda din lift gi intru in apartamentul inviluit in ticere. imi punpantalonii de pijama gi un hanorac, apoi deschid frigiderul, scot o

sticli de vin alb gi-mi torn un pahar. Buzele mi se strdng cind simtacreala lui. Mi uit pe eticheti gi imi dau seama ci trebuie si-l fi

t2 lojo Moyes

desfbcut cu o seari inainte, apoi am uitat si pun dopul sticlei. Decidinsi ci nu-i o idee buni si mi gAndesc prea mult la lucrurile astea,aga ci mi pribugesc intr-un scaun, cu tot cu sticll.

Pe polila gemineului, se afli doui cir{i pogtale. Una e de la pi-rintii mei, care mi feliciti de ziua mea. Mama imi transmite ,,celemai bune gdnduri", dar cuvintele ei mi dor ca o rani de cufit. Cea-lalti e de la sora mea, care-mi sugereazi si vini cu Tom la mine pesteweekend. E de acum gase luni. Pe telefon am doui mesaje vocale,unul e de la dentist. CelIlalt, nu.

Bund, Louisa. Sunt lared. Ne-am tnthlnit la Dirty Duck, mdlii minte? Ne-am tras-o... (se aude un chicotit bizar indbutit).A fost... cum sd-li spun... Mi-a pldcut. Md gLndeam cd amputea s-o facem din nou? Ai numdrul meu de telefon...

Cind sticli e goal6, mi bate gdndul si mai cumpir una, dar nuvreau si ies iar. Nu vreau ca Samir, de la bicinia nonstop, si faci iaruna dintre glumele lui despre sticlele mele fbri fund de pinot Grigio.Nu vreau si vorbesc cu nimeni. Brusc, mi simt sfhrgiti de oboseall,dar e acel gen de epaizare care-{i face capul si-fi liuie gi care-mi spuneci, daci mi bag in pat, n-o si adorm. Mi gindesc pref de cdteva clipelalared gi la faptul ci avea nigte unghii cu o formi ciudatd. Mi deran-jeazd oare unghiile cu forme ciudate? Mi zgiiesc la perefii goi dincamera de zi gi realizez, deodati, cI am nevoie de aer curat. Chiar amnevoie de aer. Deschid fereastra de pe hol gi m6 calir, intr-un echi-libru precar, pe scara de incendiu pAni ajung pe acoperig.

Prima dati cdnd am urcat aici, acum noui luni, agentul imobiliarmi-a aritat cum amenajase fostul chiriag o mici terasi cu gridini peacoperig, instaldnd o bincufl gi imprejmuind-o, din loc in loc, cucdteva ghivece mari cu flori.

- Desigur, oficial, nu e terasa ta, mi-a spus agentul, dar apartamen-tul tiu e singurul cu acces direct la ea. Cred ci e destul de drigufi.Ai putea da gi o petrecere aici, sus.

M-am holbat la el, intrebAndu-mi daci chiar par genul de omcare sd dea petreceri.

Dupd ce te-am pierdut 13

De multi vreme, plantele s-au vegtejit gi s-au uscat de tot. Se pare

ci nu sunt foarte priceputi si am griji de lucruri. Acum stau peacoperig, uitdndu-mi labeznacare inviluie intreaga Londri. in jurulmeu, milioane de oameni triiesc, respiri, m6:n6nc6, se cearti. Mili-oane de viefi complet separate de a mea. Este o pace stranie.

Luminile sclipesc, pe cind zgomotele metropolei stripung aerulnopfii, de la motoare turate de maqini la ugi trintite. De la cdgiva

kilometri, dinspre sud, se aude huruitul gros gi infundat al unui eli-copter de polilie, al clrui reflector scaneazdbezna in ciutarea vre-unui infractor care qi-a pierdut urma in vreun parc local. Undeva, indepirtare, riLsuni o sireni. intotdeauna se aude o sireni.

- N-o si-[i ia prea mult timp, gi o si te simfi ca acasi, imi spusese

agentul imobiliar.Aproape ci mi pufnise rdsul. Oraqul mi se pare acum la fel de

striin ca intotdeauna. De fapt, totul mi se pare striin zilele astea.

Ezit, apoi pigesc pe balustradi, cu bralele intinse in lateral, ca unacrobat pe frdnghie, pulin abliguit. Pun, pe rAnd, un picior in fafaceluilalt, de-a lungul bordurii de beton gi simt cum adierea imigddiln firiqoarele de pir de pe mdinile intinse. CAnd m-am mutataici, in clipele cele mai grele, uneori indrizneam si merg de la uncapit la altul al balustradei blocului. CAnd ajungeam la celilalt capit,rddeam, in aerul nopfii. Vezi? Sunt aici, vie Si nevdtdmatd, chiar pe

margine. Fac ce mi-ai spus!

Devenise un fel de obicei secret: eu, linia orizontului, confortulintunericului, anonimatul gi conqtientizarea faptului ci aici, sus,

nimeni nq Etie cine sunt. imi ridic fruntea, simfind adierea nopfii,auzind rAsete de jos, sunetul infundat al unei sticle sparte, forfotatraficului citre orag, vizdnd quvoiul nesfArgit, rogu, de stopuri auto,

asemenea unui guvoi de sdnge. Doar intre trei gi cinci dimineata e

ceva mai linigte, be{ivii s-au pribugit in paturile lor, maegtrii bucitaride pe Ia restaurante gi-au scos gorfurile, iar puburile gi-au inchisugile. Linigtea acelor ore e intrerupti doar sporadic de maginile de

aprovizionare, de deschiderea brutiriei evreiegti de peste drum,de bufniturile ugoare ale dubilelor ct ziare care arunci teancurile de

hdrtie. Cunosc gi cele mai subtile miqciri ale oragului, fiindci nu dorm.

t4 lojo Moyes

Pe undeva, acolo, jos, petrecerea continui la White Horse, unlocal plin de hipsteri gi de tipi din East End, un cuplu se cearti instradi gi, in partea cealaltd a oragului, la spital sunt adugi rinili, bol-navi gi oameni care abia au reuqit sd mai supraviefuiasci inci o zi.Aici, sus, sunt doar aerul, intunericul, avioanele de marfh ale FedEx,zburAnd de la Heathrow spre Beijing, qi nenumirali cildtori, precumDomnul Bdutor de Whisky, in drumul lor spre ceva nou.

- Optsprezece luni. Optsprezece luni bitute pe muchie. Dar cdndo si fie destul? mi trezesc intrebind, in bezni. $i iati - simt din nouinliuntrul fiin{ei mele un clocot, furia neagteptati. Mai fac doi pagi,privind in jos la picioarele mele. Fiindci asta nu mi se pare viali. Numi se pare nimic.

Doi pagi. inci doi. voi merge pdnd la colpl blocului in noaptea asta.

- Nu mi-ai dat qansa la o nenorocitd de via{i, nu-i aga? Chiardeloc. Doar mi-ai zdrobit vechea mea via{i. Ai ftcut-o bucifi. ce sifac acum cu ce-a rimas din ea? CAnd am si simt...

imi intind brafele, simlind iar pe piele aerul rece al nopfii, gi-midau seama ci pldng, din nou. Si te ia naiba, Will! goptes.. Sa t. iunaiba ci m-ai pirisit!

Durerea se ridici in mine ca o maree spontani, nivalnici, cople_gitoare. $i, pe cdnd simt cd md scufund in ea, o voce se aude, din umbr6:

- Nu cred c-ar trebui si stai acolo.Mi intorc pe jumltate si ziresc pe scara de incendiu un chip mic

gi palid, cu ochii intuneca{i larg deschigi. Din sperieturi, un picior imialuneci pe balustradi Ei trupul mi se inclini spre exterior. Inimaimi bate cu putere, iar dupi o frac{iune de secundi corpul iqicontinui miqcarea. $i apoi, ca intr-un coqmar, devin imponderabili,in abisul nocturn, picioarele mi se migcd necontrolat deasupra capu-lui gi aud un lipit care ar putea fi al meu.

O bufniturd.

$i apoi beznd totald.

Capitolul 2

- Cum te cheami, scumpo?in jurul gdtului am un guler cervical.Simt pe frunte mdngdierea ugoarl gi bldndn a unei mAini.Sunt vie. De fapt, asta mi surprinde foarte mult.- E in reguli. Deschide ochii. Uiti-te la mine, acum. Uitd-te la

mine. Poli si-mi spui cum te cheami?Vreau si vorbesc, si deschid gura, dar nu reugesc decit si bil-

mijesc ceva nedeslugit. Cred ci mi-am mugcat limba. Am gura plinide singe, ii simt gustul cald, metalic. Nu mi pot migca.

- O si te imobilizim pe targi, bine? N-o si te simfi prea bine pemoment, dar o si-!i fac pulini morfini, ca si mai atenuim durerea.

Vocea bdrbatului care mi se adreseazi e calmi:, egald, ca gi cumcel mai normal lucru pe lumea asta e si gisegti pe cineva zdrobit peasfalt, cu ochii alintifi spre cerul intunecat. Ag vrea si rid. Ag vrea si-ispun cAt de ridicoli mi se pare situalia. Dar nu sunt decdt o altl victi-mi a unui accident gi nimic nu pare si meargl aga cum ar fi trebuit.

Figura birbatului dispare din raza mea vizuali. O femeie cu vestireflectorizanti, cu pirul negru si cre[, strdns la spate intr-o coadi decal, se ivegte deasupra mea gi imi pune o lanterni sublire in ochi,uitAndu-se lung la mine cu acelagi interes indiferent cu care studiezivreun exemplar de laborator, nu ca la o fiinfd umani.

- Trebuie si o invelim?Vreau siL spun ceva, dar durerea din picioare mi impiedicl. Iisuse,

spun, dar nu sunt siguri daci am rostit cuvdntul cu voce tare.

16 lojo Moyes

- Fracturi multiple. Pupile normale gi reactive. Tensiune 9 cu 6.A avut noroc cd a cdntt pe acoperigul marchizei. care sunt ganselesd aterizezi intr-un hamac?... Totugi, nu-mi plac contuziile.

Simt un curent de aer rece pe abdomen, odati cu atingerea uEoar5a unor degete calde.

- Hemoragie interni?-Avem nevoie de inci un echipaj?

- Putefi si vi dafi inapoi, domnule? Vi rog, inapoi.Se aude o voce de birbat:- Am iegit si fumez o {igari, gi fata s-a aruncat direct in balconul

meu. Aproape ci mi-a picat in cap!

-Eh, dar uite c-a[i scipat! Avefi o zi norocoasi. Ea n-a avut-o!-Am triit gocul viefii. Nu te-ai a$tepta si-!i cadi cineva din senin

in cap. Venili s[ vi arit gezlongul meu... M-a costat 800 de lire, l-amluat de la Magazinele Conran. Crede{i ci pot pretinde banii pe el?

O scurti ticere.- Puteli face ce vreli, domnule. $ti!i ce, putefi s-o dafi in judecati

pentru ci nu v-a curifat balconul de singe. Ce ziceli de asta?Privirea bdrbatului alunecd spre colega lui. Timpul se scurge gi md

simt sfargitd. Am cizut de pe terasa blocului? Fa{a imi e rece gi reali-zez, de undeva, de departe, ci incep si tremur.

- Sam, intri in goc!

Uga unei ambulanfe se deschide in spatele lor. Apoi targa de submine se deplaseazd 9i nu simt decdt durere. Totul devine negru.

Aud o sireni gi ceva albastru se invdrte. intotdeauna se aude osirend in Londra. Pornim. spa{iul din interiorul ambulan{ei estescildat in lumina de neon, care palpdie intruna, punind in evidenfiinteriorul ticsit pani la refuz, pe bdrbatul in uniformi verde, caretasteazd, ceva pe telefonul personal, apoi imi regleazdperfuziade dea-supra capului meu. Durerea s-a mai diminuat. poate datoritl mor-finei. Dar, pe mdsuri ce devin constienti., spaima se amplifici. Simtcum un uriaq airbag se umfl6 inliuntrul meu, blocdnd ftri ezitare siiasi orice altceva. O, nu. O, nu!

- Nu vi sub-phi-rha!i...

Dupd ce te-am pierdut

E nevoie si ingaim gi a doua oari cuvintele pentru ca birbatul,agi{at cu braful de un mdner din ambulanfi, si mi audi. Se intoarcegi se apleaci asupra mea. Miroase a limiie gi e pu{in tiiat pe fafi, dela birbierit.

- Hei, egti bine?

-Eu ambb......Omul se apleaci gi mai mult.- imi pare riu, mi-e greu si te aud, din cauza sirenei. O si ajun-

gem curAnd la spital, mi asiguri el, atingdndu-mi cu mdna. Palma luie uscati, caldi qi linigtitoare. Brusc, mi panichez la gAndul ci m-arputea pdrisi. Stai lini$tite aici. Donna, in cAt timp ar trebui si ajungem?

Nu pot rosti nici un cuvAnt. Limba imi umple, practic, toati gura.Gindurile lmi sunt incAlcite, se privilesc unele peste altele. Oaremi-am migcat brafele cAnd m-au ridicat pe targdz. Mi-am ridicatmAna dreapti, nu?

- Sunt pa-rradghi- za-ti? imi ies cuvintele ca o goapti.

- Poftim?Birbatul igi pleaci urechea aproape de gura mea.

- Pa-rradgh i- za-ti? Sunt pa-rra dghi- za-td3

Omul eziti', privindu-mi direct in ochi, apoi se intoarce 9i se uitila picioarele mele.

-Paralizatl? Pofi si-fi migti degetele de la picioare?incerc si-mi amintesc cum si-mi migc picioarele. Se pare ci am

nevoie de mai multi concentrare decdt de obicei. Birbatul se apleacigi-mi atinge incet degetul de la picior, ca qi cum ar vrea s6-mi amin-teasci unde se afl[.

- Hai, incearci din nou. Bun, ai reugit!Durerea imi strifulgerl ambele picioare. Se aude un oftat, poate

un gearndt. Al meu.

- Egti bine, stai linigtiti. Durerea e un lucru bun. Nu bag mAna-nfoc, dar nu cred c5, ai vreo leziune la coloani. Ti-ai fracturat qoldulgi alte cdteva oscioare pe lingi.

Privirea lui zlbovegte asupra mea. Are ochi blinzi. $i pare s6 infe-leagi cAtd nevoie am de aceste asiguriri. ii simt atingerea miinii.Niciodati n-am avut mai mult6 nevoie de atingerea unui om.

-Vorbesc serios. Sunt aproape sigur ci nu egti paralizatd.

t7

18 lojo Moyes

- O, shla-vhi Dhom-nulhui! imi aud eu vocea ca gi cAnd ar venide undeva de departe. ochii mi se umplu de lacrimi. Te rhoog, numd lhi-sa, goptesc.

El igi apropie fafa mai mult.- Nu te las, sunt aici.vreau si vorbesc, dar chipul lui se incelogeazi 9i imi pierd din

nou cunostinta.

Dupd toate acestea, mi se spune cd am cizut dela etajul cinci, amstripuns acoperigul de p?nz6 al unei verande de la etajul al treilea,cdderea fiindu-mi astfel atenuati, si am aterizat direct pe imensulgezlong din impletiturd de richitd, acoperit cu o saltea impermeabild,aflat in balconul domnului Antony Gardiner, ,r.r uuo.ut , pecializatin drepturi de autor gi vecinul meu cu care nu m-am intdlnit nicio-dat5. osul goldului mi s-a cripat in doui, iar doui coaste qi claviculami s-au fisurat. Mi-am fracturat doud degete de la mana stangi gi unmetatarsian de la picior, care a stripuns pielea piciorului, facand-ope o studentd la medicind si legine. Radiografiile mele sunt o surslde fascinalie.

vocea paramedicului care m-a tratat imi risund incd in urechi:Nu ;tii niciodatd ce se poate inthmpla cdnd cazi de la mare indlfime.Se pare ci sunt foarte norocoasi. Ei imi repetd asta qi agteapti, zdm-bind, ca si cum ar trebui sd reacfione z fie printr-un zdmbet imens,fie fdcdnd, eventual, cdliva pagi de dans. Eu nu mi simt norocoasi.Nu mi simt nicicum. A{ipesc si m[ trezesc, uneori vdd deasupramea luminile strdlucitoare de la blocul operator, apoi mi aflu intr-unsalon liniqtit, cufundat in liniqte. sau vid chipul unei asistente. AudfrAnturi de conversalii.

Ai vdzut ce mizerie a fdcut bdtrdna de la salonul D4? Grozavsfar;it de turd, nu?

Lucrezi la Spitalul Princess Elizabeth, nu? Ei, sd le spui cd ;tim cuce se mdnkncd Urgen{ele, da? Ha-ha-ha-ha!

Po{i sd te odihne;ti acum, Louisa. O sd avem noi grijd de tot. Acumdormi.

Morfina imi provoaci somnolente. Mi se administ reazd, d.oza, sicad pe nesimlite intr-o stare de inconstienti.

Dupd ce te-am pierdut

>l

Deschid ochii gi o vid pe mama la capul patului meu.

- Se trezegte, Bernard, se trezegte. Crezi cd ar trebui si o chemimpe asistentd?

Mama si-a schimbat culoarea pirului, imi trece prin cap intr-odoari. Apoi imi spun: Hei, e mama mea. Mama mea nu mai vorbe$te

cu mine!

-O, slavi Domnului! Slavi Domnului! exclami mama gi-gi atinge

cruciulifa de la gdt. Gestul imi amintegte de cineva, dar nu-mi dau

seama de cine anume. Se apleaci spre mine gi mi ciupegte uEor de

obraz. Nu gtiu de ce, dar ochii mi se umplu instantaneu de lacrimi.O, fetifa mea! Sti aplecati peste mine, ca gi cum ar vrea si m[ pro-tejeze de alte pericole. O, Lou! imi gterge lacrimile cu un Eervefel.Am triit spaima vielii mele cdnd m-au sunat de la spital. Te doare?

Ai nevoie de ceva? Te simli confortabil? Ce vrei si-fi aduc? VorbegteatAt de repede, ci nu-i pot rispunde. Am venit imediat ce am aflat.Treena a rimas s[ aibi griji de bunicul. El ili transmite toatd dragos-

tea lui. Mi rog, a bilmijit ceva acolo, dar qtim ce-a vrut si spuni.O, scumpa mea, cum de-ai ajuns in situafia asta? Ce a fost in capul tdu?

Pare si nu aibi nevoie de un ri.spuns. Tot ce trebuie sd fac e sizac acolo.

igi tamponeazd ochii cu s,ervefelul, apoi mi-i gterge pe ai mei.

-Egti inci fata mea. $i... n-aq suporta gdndul si pifegti ceva, qi

noi si nu... gtii tu.

- $hth... iu, ingaim eu, inghigindu-mi cuvintele. imi simt limbaciudat. Vorbesc ca un om beat. N-am vhrrut nichio-dha-thi...

- $tiu. Dar m-ai fbcut si mi simt tare riu, Lou. N-am putut si...

- Hei, dragi, nu e momentul, ii atrage tata atenfia cu o atingere

pe umir.Mama priveEte la o oarecare distan![ gi-mi prinde mdna.

- Cdnd ne-au sunat... Oh, am crezut... N-am gtiut... incepe iar sipldngn incetigor, cu batista apisati pe buze. Slavi Domnului ci e

bine, Bernard!

- Sigur ci e bine. Doar e fbcuti din cauciuc, nu?

Tata se apleaci peste mine. Ultima oari am vorbit cu el la telefonacum doui luni, dar nu l-am mai vizut de optsprezece luni, de cAnd

t9

20 lojo Moyes

am plecat de acasr. Pare uriag, o figurd familiari, disperat gi teribilde istovit.

- imi phaa-rheee rhidu, goptesc.Nu md pot gdndi ce altceva si spun.- Nu fi prostuli! Ne bucurim c6 egti bine. chiar daci arifi de

parci ai fi stat gase reprize in ring cu Mike Tyson. Te-ai vdzut inoglindi de la accident?

Scutur din cap.

- Poate ci... poate ci nici n-ar fi cazul si te uifi prea curind. il maigtii pe Terry Nicholls, cand a cdzat peste ghidonul bicicretei gi s-ainfipt in zidul de la supermarket? Ei, di-i jos mustafa 9i inchipuie-licd aga arili tu. De fapt, se uiti el mai indeaproape la fa\a-.u, u.o-ci ai adus vorba...

- Bernard!

- o si-!i aducem gi penseti mdine. oricum, data viitoare cind tehotdrigti sd iei leclii de zbor, hai mai bine sd mergem pe vechea pist6de avioane, da? si sari de pe bloc gi si dai din brale nu funclioneazd,in cazul tiu.

incerc sd zdmbesc.

Amdndoi sunt aplecafi asupra mea. ingrijorarea gi nelinigtea li secitesc pe fefe. Sunt pirin{ii mei.

- A slibit, Bernard. Nu crezi ci a slibit?Tata se apropie si mi studieze mai bine gi atunci ii vid ochii

umezi gi zdmbetul mai govdielnic decAt de obicei.-Hei... arati. foarte bine, dragi. Crede_mi, Lou, egti stragnic de

frumoasi.imi strdnge mdna, apoi o duce ra buze gi o siruti. Tata n-a ficut

asa ceva niciodati in viafa lui.in clipa aceearealizez cd, eiau crezut ci am fost la un pas de moarte,

gi un suspin imi fagnegte, fh.ri voie, din piept. inchid ochii, incercandsd-mi stipdnesc lacrimile fierbinfi, gi simt palma mare gi asprd atatei, impresurdndu-mi.

- suntem aici, scumpo. Totul e bine acum. Totul o si fie in ordine.

Dupd ce te-am pierdut 2l

Timp de doui siptimdni, parcurgzilnic drumul de optzeci de

kilometri, luAnd trenul in zori, apoi vin o dati la citeva zile. Tata

a reugit si oblini o dispensi speciall de la munci, fiindci mama nuvrea si cilitoreascl singuri. La urma urmei, prin Londra umbli totfelul de oameni. Tata spune nu o dati asta, aruncindu-i mereu

mamei o privire furiqi pe la spate, ca 9i cum vreun tdlhar ar pAndi-o

chiar in acel moment, mAnuind un culit intr-un loc ferit. Treena stiacasi cu bunicul. Cind mama imi vorbegte despre asta mi face sicred cd sora mea nu e deloc mulfumiti de acest aranjament.

Mama imi aduce mincare de acasi incl din zitra c?nd ne-am

holbat toli trei la farfuria primiti la masa de prdnz 9i, nici dupi cinciminute de speculalii intense, nu ne-am putut limuri ce confinea.

- Unde mai pui ci ii aduc mdncarea pe tivi de plastic, Bernard.

Ca la inchisoare. Supiratl, mama a impuns cu furculila mincarea,

apoi a mirosit-o. De atunci, nu vine la mine fbri sandviciuri uriage,

cu felii groase de gunci sau caqcaval in pAine albi, sau firi bor-cane cu supi ficuti in casi. Asta-i mincare adevdrati, spune ea Ei

mi hrineEte ca pe un bebelug.

incet, limba mea revine la dimensiunea normali. Se pare ciaproape mi-am retezat-o cind am cdztsl. Nu e ceva neobignuit' mis-a spus.

Mi-au ficut doul operalii pentru a-mi suda osul goldului, iar acum

am piciorul stAng gi braful stdng in ghips. Keith, unul dintre bran-

cardieri, mi intreabi dac[ poate si se semneze pe ghips - se pare ciaduce ghinion si plstrezi ghipsul alb imaculat - 9i imediat imi scrie

un comentariu atAt de vulgar, incit Eveline, asistenta medicali fili-pinezd, a fost nevoitl si lipeasci o bucati de leucoplast deasupra

inainte de vizita medicali. Cind mi transporti ca si-mi faci radio-grafie ori la farmacie, Keith imi povestegte toate bArfele din spital.

M-ag putea lipsi s[ aud despre pacienli care mor lent, intr-un mod

oribil, qi care par si fie nenumirali, dar asta il face fericit. Uneori miintreb ce le spune oamenilor despre mine' Eu sunt fata carc a cdzut de

pe o clidire cu cinci etaje gi a supravieluit. in statutul spitalului,chestia asta mi plaseazd, pare-se, undeva deasupra pacientului cu

constipalie cronici din salonul C sau a idiotului care gi-a tiiat dege-

tul mare de la m6'n6, din gregeali, cu foarfecele de grldin6.