1

Drepturile omului sunt principii sau norme morale care descriu anumite standarde de comportament uman si sunt protejate în mod regulat de drepturi legate de drept municipal și internațional. Acestea sunt aplicabile peste tot în lume și cer fiecărei persoane să respecte dreptul celeilalte.

Uniunea Europeană consideră drepturile omului ca fiind universale şi indivizibile. UE le promovează şi le apără în mod activ, atât pe plan intern, cât şi în relaţiile cu ţările din afara sa.Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul fondator al UE, acestea au căpătat o semnificație deosebită odată cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale, în 2000, fiind consolidate şi mai mult atunci când Carta a dobândit forţă juridică obligatorie, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în 2009.

Ţările care doresc să adere la UE trebuie să respecte drepturile omului. De asemenea, toate schimburile comerciale şi acordurile de cooperare cu ţări terţe conţin o clauză care prevede că drepturile omului reprezintă un element esenţial al relaţiilor dintre părţi.

Politica Uniunii privind drepturile omului cuprinde aspecte de natură civilă, politică, economică, socială şi culturală. Aceasta urmăreşte, de asemenea, să promoveze drepturile femeilor, ale copiilor, ale minorităţilor şi ale persoanor strămutate.

1. Descriere Generală

1. Descriere generală

2.Programe ce susțin Drepturile Omului

3. Carta drepturilor fundamentale

4. Curtea Europeană a drepturilor omului

5. Agenda UE privind drepturile copilului

6. De reținut

http://eeas.europa.eu/human_rights/

index_ro.htm

„Drepturile omului sunt acele

libertăți, imunități si beneficii

stabilite în conformitate

cuvalorile contemporane, pe

care orice ființă umană este în

dreptățită să le pretindă de la

societatea în care traiește.

(Louis Lenkin)”

Drepturile Omului În Uniunea Europeană

Realizat de: Barabaș Răzvan Grupa-2- Leagăn Georgiana Alexandra

Stoica Roxana Alexandra Timofticiuc Raluca Ionela

Drepturile omului în Uniunea Europeană

2.Programe ce susțin Drepturile Omului

Acest program a fost infiintat pentru Combaterea violentei impotriva Copiilor, Femeilor si a Tinerilor.Sunt trei programe Daphne infiintate. Primul program incepe in perioada 2000-2003, Daphne II este infiintat in perioada 2004-2008 iar Daphne III in perioada 2007-2013.

a) Daphne (2000-2003)

Programul Daphne a fost conceput pentru a oferi informatii si un cadru asupra violentei copiilor, tinerilor si a femeilor, fiind un ajutor suplimentar pentru celelalte programe existente. Cu toate acestea numeroase proiecte nationale sunt fundamentale pentru succesul adus de aceste initiative spre o mai mare comunitate.

Actiunile propuse de ONG-uri in cadrul programului, participa la crearea si consolidarea retelelor europene si punerea in practica a unor proiecte inovatoare, ale caror rezultate sunt capabile de un transfer si catre alte state membre si regiuni. Scopul actiunii ONG-urilor a fost de a imbunatati si dezvolta schimburile de informatii, cooperare si coordonare ( intre ONG-uri si organizatiile de voluntariat in diferite state membre precum si lucratori sociali) si cresterea gradului de constientizare si schimbul de bune practici prin intermediul unor proiecte-pilot si programe de cercetare. În ceea ce privește proiectele finanțate de program, raportul de evaluare identifică violenta sexuala, violenta in familie, violenta asupra copiilor si pornografia pe internet. Marea majoritate a proiectelor se ocupă de prevenirea și protecția împotriva violenței, dar și alte obiective importante, cum ar fi măsurile legislative și tratamentul victimelor și infractorilor. Ca metode de utilizare pentru punerea în aplicare a acestor obiective, cel mai important este crearea de rețele, urmată de raspandirea de bune practici, producerea de materiale de sensibilizare și de formare.

Ca parte a strategiei de pre-aderare și pentru a încuraja respectarea drepturilor omului, programul Daphne a fost deschis pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est, precum și țările din Spațiul Economic European (SEE), Cipru, Malta și Turcia sub dispoziții speciale. În scopul punerii în aplicare a acestui program, comisia a fost asistată de un comitet consultativ format din reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de către Comisie. În plus, comisia va lua măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea și evaluarea continuă a programului, aceasta prezentand un raport către Parlamentul European și Consiliu în al doilea an al programului și la finalizarea acestuia. Articolul 9 din Decizia 293/2000/1CE de adoptare a programului Daphne (2000-2003) cere Comisiei să prezinte un raport de evaluare intermediară a Parlamentului European și a Consiliului. Bugetul pentru programul Daphne a fost estimate la 20 milioane de euro in perioada 1 ianuarie 2000 – 30 decembrie 2003.

b) Daphne II (2004-2008)

1http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EL/TXT/?uri=CELEX:32000D0293

2

Drepturile omului în Uniunea EuropeanăProgramul este deschis participării organizațiilor non-profit, publice sau private și

instituțiilor (autorități locale la nivelul competent, departamente universitare și centre de cercetare) care acționează pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, tinerilor și femeilor, pentru a oferi sprijin pentru victime, pentru a promova respingerea unei asemenea violențe sau să încurajeze schimbarea atitudinii și comportamentului față de grupurile vulnerabile și victimele violenței.

Trei grupuri țintă au fost identificate în mod clar. Acestea sunt copii (până la vârsta de 18 ani), tineri (12-25 ani) și femeile. Toate tipurile de violență și toate aspectele legate de acest fenomen sunt vizate, indiferent dacă apar în public sau în privat. Aceasta include violența în familie, în școli și în alte instituții de învățământ sau la locul de muncă, exploatării sexuale comerciale, mutilarea genitală și traficului de ființe umane. Programul este deschis statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European (SEE), Turcia, România și Bulgaria (sub rezerva anumitor condiții în ceea ce privește ultimele trei țări).

O anexă la Decizia 803/2004/2CE a descrie acțiunile transnaționale ca fiind eligibile pentru ajutor. Acest lucru presupune, practic, dezvoltarea de rețele, schimburi de informații și de bune practici și măsuri de sensibilizare. Programul DaphneII acoperă următoarele tipuri de acțiuni, care fac parte din cererea de propuneri de proiecte cofinanțate specifice :

identificarea și schimbul de bune practici și de experiență profesională; producția de sondaje, studii și cercetări; munca de teren implicarea beneficiarilor în design de proiect, implementare și evaluare; crearea de rețele multidisciplinare durabile; formarea și utilizarea pachetelor educaționale; tratament și suport programe pentru victime și agresori; dezvoltarea și punerea în aplicare a informației și de sensibilizare activități pentru grupuri

țintă specifice; identificarea și promovarea activităților care contribuie la generarea respectul pentru

persoanele care sunt vulnerabili la violență și să asigure bunăstarea și dezvoltarea.

Furnizarea a fost, de asemenea, făcuta pentru activități suplimentare la inițiativa Comisiei de a umple eventualele lacune în cadrul programului sau pentru a completa zone care nu au fost luate suficient în considerare în propunerile. Aceste activități fac parte din cererea de propuneri pentru transferul, adaptarea și utilizarea rezultatelor disponibile.Exemplele includ studii, dezvoltarea de indicatori și de culegere a datelor sau alte activitati de consolidare a bazei de cunoștințe a programului.

Daphne II urmărește programul Daphne I, care a expirat la sfârșitul anului 2003. Daphne I a fost un mare succes și cu o nevoie reală în ceea ce privește strategiile de combatere a violenței. Cadrul financiar pentru a doua fază a programului (2004-2008) este de 50 de milioane de euro, față de 20 de milioane de euro pentru prima fază. Daphne finanțează proiecte care au ca scop săofere sprijin victimelor violenței și să nu poată fi expuse la violență în viitor. Proiectele de acest gen ar trebui să contribuie la sensibilizarea cu privire la daunele personale și sociale pe care violența le face, familiilor, comunităților și societății în general.

2http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EL/TXT/?uri=CELEX:32000D0293

3

Drepturile omului în Uniunea Europeană

c) Daphne III (2007-2013)

Programul Daphne III prin decizia nr 779/2007/ 3 CE a Parlamentului European și a Consiliului are drept scop prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență (fizică, sexuală și psihologică), care apar în public sau în privat, față de copii, tineri și femei și pentru a proteja victimele și grupurile de risc. Ea completează programele existente în statele membre și se bazează pe politicile și obiectivele celor două programe Daphne precedente (Daphne și Daphne II).

Programul are ca scop în special: asistența și încurajarea ONG-uri și alte organizații active în domeniul combaterii violenței; înființarea de rețele multidisciplinare în vederea consolidării cooperării dintre ONG-uri; dezvoltarea și pune în aplicare acțiunilor de sensibilizare si orientate către grupuri

specifice; raspandirea rezultatelor obținute în cadrul celor două programe anterioare Daphne; asigurarea schimbului de informații și de bune practici, de exemplu prin vizite de studiu și

schimburi de personal; fenomenele de studiu legate de violență și impactul acesteia asupra victimelor și societății

(de ingrijire a sanatatii, costurile sociale și economice); dezvoltarea de programe de sprijin pentru victimele și persoanele expuse riscurilor și a

programelor de intervenție pentru făptași.

În vederea realizării acestor obiective, programul sprijină trei tipuri de acțiuni:

acțiunile întreprinse de către Comisie: cercetare, sondaje de opinie și anchete, colectarea și difuzarea de date, seminarii, conferințe și reuniuni ale experților, dezvoltarea și întreținerea site-urilor web, etc .;

proiecte transnaționale de interes comunitar care implică cel puțin două state membre; sprijin pentru ONG-uri sau de alte organizații care urmăresc un scop de interes general

european.Bugetul programului se ridică la 116.85 milioane de euro pentru perioada 2007-2013.

1. Programul “Justitie Civica” ( 2007-2013)

3http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007D0779

4

Drepturile omului în Uniunea EuropeanăPrin decizia nr.119/2007/ EC4 a Parlamentului European si a Consiliului,scopul

programului "Justiție civilă" este de a menține și consolida o zonă de libertate, securitate și justiție în Uniunea Europeană. Acesta acoperă perioada cuprinsă între 01.ianuarie.2007 – 31.decembrie.2013.

Programul (care nu se aplică în Danemarca) are patru obiective generale principale: să favorizeze cooperarea judiciară în materie civilă, în scopul de a crea un spațiu european

de justiție, bazat pe recunoașterea reciprocă și încredere; pentru a elimina obstacolele din calea bunei desfășurări a procedurilor civile

transfrontaliere între statele membre; pentru a facilita accesul la justiție pentru persoanele fizice și juridice; să promoveze și să consolideze contactele, rețele și schimbul de informații între autoritățile

judiciare și administrative și profesiile juridice, astfel încât să se îmbunătățească cunoașterii și înțelegerii reciproce.

Prezenta decizie favorizează o mai bună administrare a justiției prin prevenirea conflictelor de competență, promovarea recunoașterii hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, asigurând securitatea juridică, îmbunătățirea accesului la justiție, eliminarea obstacolelor în calea bunei funcționări a litigiilor transfrontaliere și de a face legislația statelor membre mai compatibil.Programul are ca scop mai departe :

îmbunătățirea si cunoașterea reciprocă a sistemelor juridice și judiciare naționale; promovarea formării în dreptul comunitar pentru profesiilor juridice; să încurajeze crearea de rețele, cooperarea și schimburile de informații și experiență; asigură punerea în aplicare a sunetului și evaluarea acțiunilor UE; îmbunătățirea informații privind sistemele juridice din statele membre și accesul la justiție; consolidarea încrederii reciproce, respectând independența sistemului judiciar; sa faciliteze funcționarea Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială.

Programul este, de asemenea, deschis organizațiilor publice și private, precum și asociațiilor profesionale, universităților, institutelor de cercetare și institutelor de formare în domeniul juridic și judiciar, practicantti ai dreptului, organizații internaționale și ONG-uri. Proiectele sunt evaluate și premiate pe baza de: conformitatea acțiunii propuse cu programul de lucru anual al Comisiei, calitatea acțiunii propuse (proiectarea, organizarea și rezultatele așteptate), valoarea finanțării comunitare solicitate și legătura dintre acțiunile, obiectivele și rezultatele așteptate.

Programul are un buget de 109.3 milioaneEUR pentru perioada 2007-2013. Finanțarea comunitară poate fi sub formă de subvenții de funcționare sau subvenții pentru acțiuni în urma unor cereri de propuneri, sau contracte de achiziții publice pentru măsuri de însoțire (achiziționarea de bunuri și servicii).

2. Programul de la STOCKHOLM

Programul de la Stockholm stabilește prioritățile Uniunii Europene (UE) pentru domeniul justiției, libertății și securității pentru perioada 2010-2014. Pentru a oferi o Europă sigură în cazul în

4http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32007D1149

5

Drepturile omului în Uniunea Europeanăcare sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, Programul de la Stockholm se axează pe următoarele priorități:

a. Europa Drepturilor o zona in care:

cetățenii și membrii familiilor acestora pot exercita pe deplin dreptul la libera circulație; diversitatea este respectată și cele mai vulnerabile grupuri de persoane (copii, minorități

cum ar fi romii, victime ale violenței, etc.) sunt protejate, în timp ce rasismul și xenofobia sunt abordate;

drepturile persoanelor suspectate și învinuite sunt protejate în cadrul procedurilor penale;

b. Europa JustitieiUn spațiu european de justiție trebuie să fie realizat în întreaga UE. Accesul la justiție al

cetățenilor trebuie să fie facilitată, în așa fel încât drepturile lor sunt mai bine puse în aplicare în cadrul UE. În același timp, cooperarea între autoritățile judiciare și recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în cadrul UE trebuie să fie dezvoltate în continuare în ambele cazuri civile și penale. În acest scop, țările UE trebuie să facă uz de justiție (tehnologia informației și comunicațiilor în domeniul justiției), norme minime comune de apropiere a standardelor penale și civile, precum și să consolideze încrederea reciprocă.

c. Europa care protejeaza Programul de la Stockholm recomandă dezvoltarea unei strategii de securitate internă a

UE, cu scopul de a îmbunătăți protecția cetățenilor și lupta împotriva crimei organizate și a terorismului. În spiritul solidarității, strategia va urmări să intensifice cooperarea judiciară în materie penală precum și cooperarea în gestionarea frontierelor, protecția civilă și gestionarea dezastrelor. Strategia de securitate internă va consta într-o abordare pro-activă, orizontală și transversală, cu sarcini clar împărțite în UE.

Acesta se va concentra pe lupta împotriva criminalității transfrontaliere, cum ar fi: traficului de ființe umane; abuzul sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; criminalitatea informatică; criminalitatea economică, corupția, contrafacerea, pirateria si drogurile

d. Europa intr-o lume globalizataDimensiunea externă a politicii UE trebuie luata în considerare în domeniul justiției,

libertății și securității. Acest lucru va ajuta la abordarea provocărilor legate de UE cu care se confruntă în prezent, precum și să consolideze oportunități pentru cooperarea cu țările din afara UE. Acțiunea UE în acest domeniu este de a adera la următoarele principii:

menținerea unei politici unice relațiilor externe a UE; lucrul in parteneriat cu țările din afara UE (inclusiv candidate, vecine, precum și / țările

Schengen SEE, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă); promovarea standardelor și valorilor europene și internaționale, precum și ratificarea

Organizației Națiunilor Unite, Consiliul Europei și Conferința de la Haga de drept internațional privat Convenții;

schimbul de informații cu privire la activitățile bilaterale și multilaterale; acționare în spiritul solidarității, coerență și complementaritate;

6

Drepturile omului în Uniunea Europeană utilizarea tuturor instrumentelor și resursele disponibile în mod eficient; informarea cu privire la, monitorizarea și evaluarea acțiunilor din dimensiunea externă a

justiției și afacerilor interne; folosirea unei abordari proactivă pentru relații externe.

3. Programul de la Haga

Multianual Programul de la Haga, adoptat în cadrul Consiliului European din 4 și 5 noiembrie 2004, stabilește 10 priorități ale Uniunii în vederea consolidării spațiului de libertate, securitate și justiție în următorii cinci ani. O anexă la comunicarea stabilește măsuri specifice și un calendar de adoptare a acestora. Comisia consideră că eforturile ar trebui concentrate pe următoarele priorități:

A. Consolidarea drepturilor fundamentale si Cetatenia

Uniunea intenționează să monitorizeze și să promoveze respectarea drepturilor fundamentale în politicile europene.De asemenea, Comisia intenționează să lucreze împotriva tuturor tipurilor de discriminare și să asigure protecția datelor cu caracter personal. Modul în care drepturile conferite de cetățenia europeană - cum ar fi libera circulație în interiorul Uniunii și drepturile de vot în Parlamentul European și alegerile locale - sunt exercitate trebuie să fie, de asemenea, îmbunătățită.

B. Masuri anti-teroriste

Comisia subliniază necesitatea de prevenire a terorismului și schimbul de informații. Intenția sa este de a sprijini statele membre în lupta lor împotriva terorismului, concentrându-se asupra recrutării terorismului și a finanțării, prevenirea, analiza de risc, protecția infrastructurii vulnerabile și gestionarea consecințelor.Terorismul și cauzele sale pot fi combătute eficient doar prin cooperarea cu țările terțe. Măsurile adoptate de Comisie pentru îndeplinirea obiectivelor sale includ: propuneri care vizează consolidarea cooperării între serviciile de aplicare a legii din statele membre, în special prin schimburi de informații îmbunătățite, un cadru european pentru protecția datelor conexe, o comunicare privind protecția infrastructurilor critice.

C. Migratia

Comisia intenționează să prezinte o abordare nouă, echilibrată in legatura cu imigrarea legală și ilegală. Acest lucru implică combaterea imigrarii ilegale și a traficului de ființe umane, în special femei și copii.Programul de la Haga prevede adoptarea unei comunicări și a unui plan de imigrare legală.Gestionarea corespunzătoare a fluxurilor de migrație implică, de asemenea, o mai bună cooperare cu țările terțe în toate domeniile, inclusiv returnarea migranților. Măsurile introduse de Comisie pentru a realiza acestea include "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii" program-cadru, care se referă la crearea unui fond pentru frontierele externe, un fond de integrare, un fond de returnare și un fond european pentru refugiați.

D. Libera circulatie

În cadrul Uniunii, libera circulație a persoanelor este posibilă prin eliminarea controalelor la frontierele interne. La fel de important este crearea unei politici eficiente de vize prin dezvoltarea

7

Drepturile omului în Uniunea Europeanăde, de exemplu, un sistem de informare viză și, în viitor, un serviciu consular european comun. Una dintre prioritățile pe termen scurt este de a face documentelor de identitate și călătorie mai sigură prin dotarea acestora cu elemente biometrice de identificare.

E. Înființarea unei proceduri comune de azil.

Comisia își propune să stabilească o procedură armonizată și eficientă de azil. Pe termen scurt, aceasta va fi prezenta ca o propunere de directivă privind statutul de rezident pe termen lung pentru refugiați și pe termen mediu, odată modul în care se aplică legislația în vigoare a fost evaluat, se va propune o procedură comună și statutului de refugiați. Cooperarea operațională în domeniul azilului va fi continuată și menținuta în special prin intermediul Fondului european pentru refugiați.

F. Elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate.

Cooperarea între autoritățile de aplicare a legii din statele membre, cum ar fi poliția sau vamale, trebuie să fie îmbunătățite în lupta împotriva crimei organizate. Lucru spre un model european pentru inteligență penală este o prioritate. Prin urmare, Comisia a adoptat o comunicare privind elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate în anul 2005.

3. Carta drepturilor fundamentale

Carta Drepturilor Fundamentale

recunoaşte o serie de drepturi personale, civile,

politice, economice şi sociale ale cetăţenilor UE

şi ale rezidenţilor de pe teritoriul Uniunii şi le

înscrie în legislaţia europeană.

În iunie 1999, Consiliul European de la Köln a considerat că drepturile fundamentale

aplicabile la nivelul Uniunii Europene (UE) trebuie consolidate într-o cartă, pentru a li se conferi o

mai mare vizibilitate. Şefii de stat/de guvern au dorit să includă în această cartă principiile generale

stabilite în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului din 1950 şi pe cele care derivă din

tradiţiile constituţionale comune statelor membre. În plus, carta trebuia să includă drepturile

fundamentale care li se aplică cetăţenilor UE, precum şi drepturile economice şi sociale conţinute în

Carta Socială a Consiliului Europei şi în Carta Comunitară a Drepturilor Sociale Fundamentale

8

Drepturile omului în Uniunea Europeanăale Lucrătorilor. De asemenea, ea trebuia să reflecte principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii de

Justiţie şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Carta a fost elaborată de o convenţie alcătuită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru

şi al Comisiei Europene, precum şi din membri ai Parlamentului European şi ai parlamentelor

naţionale. Documentul a fost proclamat, în mod oficial, la Nisa în decembrie 2000 de Parlamentul

European, Consiliu şi Comisie.

În decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Cartei

Drepturilor Fundamentale i-a fost conferită aceeaşi forţă juridică obligatorie ca cea a tratatelor. În

acest scop, carta a fost modificată şi proclamată pentru a doua oară în decembrie 2007.5

Carta Drepturilor Fundamentale  conţine un preambul şi 54 de articole, grupate în şapte capitole:

Primul capitol intitulat „Demnitatea” prezintă următoarele articole:

a.) Demnitatea umană – aceasta este inviolabilă și trebuie respectată și protejată.

b.) Dreptul la viață – Orice persoană are dreptul la viață, rezultând faptul că nimeni nu

poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

c.) Dreptul la integritate al persoanei – Orice persoană are dreptul la integritate fizică și

psihică. Acest drept trebuie respectat în special în domeniul medicinei și biologiei. Și

aici avem următoarele: interzicerea utilizării corpului uman și a părților sale, ca sursă

de profit; interzicerea clonării ființelor umane în scopul reproducerii.

d.) Un alt articol din cadrul acestui capitol este reprezentat de Interzicerea torturii și a

pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – Nici o persoană nu

trebuie supusă torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

e.) Interzicerea sclaviei și a muncii forțate – Nimeni nu poate fi ținut în sclavie,nu

poate fi constrâns sa efectueze o muncă forțată sau obligatorie și nu în ultimul rând

traficul de ființe umane este interzis.

Într-un alt capitol al Cartei ni se prezintă Libertățile.

a.) Dreptul la libertate și siguranță

b.) Respectarea vieții private și de familie

c.) Protecția datelor cu caracter personal – asemenea date trebuie tratate în mod

corect, pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv

legitim prevăzut de lege. Respectarea acestor norme se supune controlului unei

autorități independente.

5http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/combating_discrimination/ l33501_ro.htm

9

Drepturile omului în Uniunea Europeanăd.) Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie.

e.) Libertatea de gândire, de conștiință și de religie – acest drept implică libertatea

omului de a-și schimba religia, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau

convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul

cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.

f.) Libertatea de exprimare și de informare – acest drept cuprinde libertatea de opinie

și libertatea de a primi sau de a transmite informații fără amestecul autorităților

publice.

g.) Libertatea de întrunire și de asociere–dreptul oricărei persoane de a înființa

împreună cu alte persoane sindicate și de a se afilia la acesteaa pentru apărarea

intereselor sale.

h.) Libertatea artelor și științelor

i.) Dreptul la educație – orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la

formarea profesională și formare continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma

gratuit învățământul obligatoriu. Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu

respectarea principiilor democratice, precum și dreptul părinților de a asigura educarea

și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și

pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează

exercitarea acestora.

j.) Libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă – orice cetățean al Uniunii

are libertatea de a-și căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta

servicii în orice stat membru.

k.) Libertate de a desfășura o activitatea comercială

l.) Dreptul de propietate – orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a

folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod egal.

Proprietatea intelectuală este protejată.

m.) Dreptul de azil - Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de

Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967

privind statutul refugiaților și în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană

și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumite în continuare

„tratatele”).

n.) Protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare

În continuare vom prezenta Dreptul Solidarității. Acesta cuprinde următoarele:

10

Drepturile omului în Uniunea Europeanăa.) Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare ăn cadrul întreprinderii

b.) Dreptul de negociere și de acțiune colectivă - Lucrătorii și angajatorii sau

organizațiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și

practicile naționale, de a negocia și de a încheia convenții colective la nivelurile

corespunzătoare și de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acțiuni colective

pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.

c.) Dreptul de acces la serviciile de plasament

d.) Protecția în cazul concedierii nejustificate

e.) Condiții de muncă echitabile și corecte – orice lucrător are dreotul la condiții de

muncă care să respecte săntatea, securitatea și demnitatea sa, deasemenea orice

lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă și la perioade de odihnă

zinică și săptămânală, precum și la p perioada de concediu plătit.

f.) Interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă - Încadrarea în

muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi

inferioară celei la care încetează perioada de școlarizare obligatorie. Tinerii acceptați

să lucreze trebuie să beneficieze de condiții de muncă adaptate vârstei și să fie

protejați împotriva exploatării economice sau a oricărei activități care ar putea pune în

pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau

care le-ar putea compromite educația.

g.) Viața de familie și viața profesională

h.) Securitate socială și asistență socială - Uniunea recunoaște și respectă dreptul de

acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în

caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependență de alte persoane sau

bătrânețe, precum și în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele

stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. Orice persoană care

are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestații de

securitate socială și la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu

legislațiile și practicile naționale.

i.) Protecția sănătății

j.) Accesul la serviciile de interes economic general - Uniunea recunoaște și respectă

accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislațiile

și practicile naționale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii

sociale și teritoriale a Uniunii.

11

Drepturile omului în Uniunea Europeanăk.) Protecția mediului – politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecție

și îmbunătățire a calității mediului, care să fie asigurat în coformitate cu principiul

dezvoltării durabile.

l.) Protecția consumatorilor6

4. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg este un tribunal supra-național, instituit prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede recurs legal de ultimă instanță persoanelor fizice care consideră că drepturile omului au fost încălcate de către o parte contractantă la Convenție. Aplicarea în fața instanței poate fi, de asemenea, adusa de către alte părți contractante.Convenția a fost adoptată sub auspiciile Consiliului Europei, toate 47 de state membre fiind părți ale acesteia.

Istoric și structura

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost instituita ca o entitate permanenta.cu judecătorii cu normă întreagă, la data de 1 noiembrie 1998, înlocuind mecanismele de punere în aplicare atunci existente. Noul format al Curții a fost rezultatul ratificarii Protocolului 11, o modificare a Convenției care a intrat in vigoare în noiembrie 1998. Noii judecători au fost ulterior alesi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.Primul președinte al instanței a fost Luzius Wildhaber. Până în momentul in care Protocolul nr 11 a fost pus in aplicare , instituind Tribunalul permanent și oferind acces direct pentru 800 de milioane de europeni, Curtea a emis 837 hotărâri.

Până la sfârșitul anului 2005 aceasta a emis 5,968 hotărâri. Toate statele membre ale Consiliului Europei sunt obligate să semneze și să ratifice Convenția. Curtea este constituita dintr-un număr de judecători egal cu numărul de părți contractante, care sunt în prezent in numar de 47. Fiecare judecător este ales de catre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la recomandarea autoritatilor nationale. În ciuda acestui corespondenț, nu există cerința de cetățenie pentru judecători (de exemplu, un cetățean elvețian poate fi ales ca reprezentant al Liechtenstein-ului). Judecătorii sunt presupusi a fi arbitri imparțiali, mai degrabă decât reprezentanți ai țărilor. Judecătorii sunt aleși pentru mandate de șase ani și pot fi realesi. Curtea este împărțita în cinci “secțiuni”, fiecare constand dintr-o selecție echilibrata a judecatorilor, din punct de vedere geografic și al genului. Întreaga Curtea alege un președinte și cinci președinți de secțiune, dintre care doi servesc, de asemenea, ca vicepreședinți.

Fiecare secțiune selectează o cameră, formata din Președintele Sectiei și o selecție prin rotație a altor șase judecători. Curtea își menține, de asemenea, Marea Cameră formata din 17 membri, si anume: președintele, vicepreședinții, președinții de secțiune, plus o selecție prin rotație a judecătorilor de la unul din cele doua grupuri echilibrate. Selectarea judecătorilor alternează între grupuri la fiecare nouă luni. Între 2006 și 2010, Rusia a fost singura dintre cele 47 de state participante care a refuzat să ratifice Protocolul 14, destinat accelerarii activitatii instanței, în mare parte prin reducerea numărului de judecători necesari pentru adoptarea deciziilor importante. În 2010, Rusia a renuntat la opoziția față de acest protocol, în schimbul unei garanții conform careia judecătorii ruși se pot implica în revizuirea plângerilor împotriva Rusiei.

6http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:en:PDF

12

Drepturile omului în Uniunea Europeană

ArhitecturaClădirea, care găzduiește camerele de judecată și registrul, a fost proiectata de “Rogers

Richard Partnership” și finalizată în anul 1995. Designul are menirea de a reflecta, printre altele, cele două componente distincte ale Comisiei și Curții (asa cum era atunci). Utilizarea pe scară largă a sticlei subliniază "deschiderea" instanței fata de cetățenii europeni.

Procedura Cazurile de încălcare a drepturilor omului de către statele membre sunt depuse la

Strasbourg, și încadrate intr-o secțiune. Reclamațiile considerate a fi nefondate pot fi respinse de către un singur judecător. Reclamațiile considerate a fi merituoase sunt examinate de carte o Cameră.Deciziile de mare importanță pot fi atacate în fața Marii Camere. O decizie a Curții este obligatorie pentru statele membre și trebuie să fie respectata, cu excepția cazului în care aceasta este formata dintr-un aviz consultativ. Este rolul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei sa supravegheze executarea hotărârilor Curții. Acest organism nu poate forța statele să se conformeze, insa sancțiunea finala pentru respingerea cooperarii este expulzarea din Consiliul Europei.

Judecători și secțiuni

Instanța are 5 secțiuni și 47 de judecători, aleși din statele membre ale Consiliului Europei. Curtea reunite in plen alege grefierul și unul sau mai mulți grefieri adjuncți. Grefierul este responsabil cu Registrul, îndeplinește sarcini juridice și administrative și elaborează deciziile și hotărârile din partea Curții. Din data de 4 ianuarie 2007, grefierul instanței este Erik Fribergh, iar grefierului adjunct este Michael O'Boyle.

Reforma

În anul 1999, instanța de judecată a avut o restante de 60.000 de cazuri. O cifră care a crescut la aproximativ 100.000 de cazuri în 2007, și peste 120.000 la începutul anului 2010. Datorită volumului mare de muncă la unele cazuri, luarea unei hotarari a durat si pana la cinci ani, existand astfel o întârziere semnificativă. Insacum in majoritatea cazurilor s-a mers pe principiul conform caruia "justiția întârziată este o justiție ce nu mai poate fi instituita", Consiliul Europei a organizat un grup de lucru responsabil să analizeze modalitățile de îmbunătățire a eficienței Curții. Acest lucru a dus la elaborarea unui nou protocol, "Protocolul 14", care a fost în cele din urmă ratificat de toate statele membre la 1 iunie 2010. Intrarea în vigoare a protocolului 14 înseamnă acum că:

Un singur judecător poate decide cu privire la admisibilitatea un caz de; anterior, era nevoie a fi solicitati trei judecători.

În cazul în care situatiile prezentate sunt în mare parte similare cu cele aduse anterior în fața Curții, și se datorează în principal unui stat membru care nu a respectat o hotărâre anterioară, cazul poate fi hotărât de trei judecători, si nu de Camera de sapte judecatori.

Un caz nu poate fi admisibil dacă se consideră că reclamantul nu a suferit un "prejudiciu semnificativ"; Cu toate acestea, aceasta nu este o regulă rigidă.

Un stat membru poate fi adus în fața Curții de către Comitetul de Miniștri în cazul în care refuză executarea unei hotărâri.

Comitetul Miniștrilor poate solicita Curții o "interpretare" a unei hotărâri pentru a ajuta la determinarea cel mai bun mod ca un stat membru să se conformeze.

În timp ce Alex Bailin și Alison Macdonald apreciau în “The Guardian” că protocolul 14 ar ajuta instanța in forțarea statelor membre in a-si respecta obligațiile în domeniul drepturilor omului, “Amnesty International” și-a exprimat îngrijorarea conform careia aceste modificări ale criteriilor de

13

Drepturile omului în Uniunea Europeanăadmisibilitate vor însemna pierderea capacitatii de a “castiga despagubiri pentru incalcarea drepturilor omului” a unor persoane.

Relația cu alte instanțe

Curtea Europeană de JustițieCurtea de Justiție a Uniunii Europene (CEJ) nu este asociata Curtii Europeane a Drepturilor

Omului. Cu toate acestea, din moment ce toate statele UE sunt membre ale Consiliului Europei și au semnat Convenția privind drepturile omului, există preocupări privind coerența în jurisprudența dintre cele două instanțe. Prin urmare, CEJ se referă la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și tratează Convenția privind drepturile omului, ca și cum aceasta a fost parte a sistemului juridic al UE.

Instituțiile UE sunt obligate în temeiul articolului 6 din Tratatul UE de la Nisa sa respecte drepturile omului în temeiul Convenției. În plus, deoarece Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, este de așteptat ca UE să semneze Convenția. Acest lucru ar obliga Curtea de Justiție sa se conformeze solutiilor jurisprudentiale anterioare ale Curții Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, sa supuna drepturile omului legislatiei, rezolvand în acest fel problema jurisprudenței contradictorii.

Instanțele naționaleCele mai multe dintre părțile contractante la Convenția Europeană a Drepturilor Omului au

inclus Convenția în propriile sisteme juridice naționale, fie prin dispoziție constituțională, statut sau hotărâre judecătorească. Încorporarea, împreună cu intrarea vigoare a Protocolului 11, au sporit dramatic statutul drepturilor din Convenție, precum și impactul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Judecătorii naționali, oficialii aleși, și administratorii sunt acum sub o presiune tot mai mare de a eficientiza cat mai puternic Convenția în cadrul propriilor sisteme naționale.

5. Agenda UE pentru drepturile copilului

Aceasta a fost prezentata de Comisie si are la baza protectia si promovarea drepturilor copilului, ce consta in stimularea autoritatilor de a face respectat un interes superior sis a puna in aplicarea masuri ce vizeaza un copil, dar si sa fie respectate drepturile fundamentale a unui copil.

Ca si obiective, Agenda UE are: Justitia in interesul copilului In situatii de vulnerabilitate ,copilul sa fie protejat Protejarea drepturilor copilului dar si promovarea in contextual actiunii externe a UE

Actiunile privind Agenda UE ce vizeaza protejarea drepturilor copilului dar si promovarea sunt:

Sa adopte propunerea de directive ce confera o protective sporita a copiilor Sa prezinta propunerea de a stabili masuri de protectie speciale

14

Drepturile omului în Uniunea Europeană Sa revizuiasca legislatia UE in ceea ce priveste raspunderea parinteasca Sa promoveze o justitie in interesul si luarea in considerare a unor legi civile si penale Pentru copiii ce vor sa participle la sistemele judiciare , se doreste sa se sprijine activitatile

de formare a judecatorilor Pentru acei minori originari din tari terte neinsotiti se doreste o formare mai buna a

autoritatilor Pentru integrarea romilor , se acorda asupra statelor member o atentie mai deosebita Sustinerea si incurajarea mecanismelor de alerta in cazul rapirii copiilor, si introducerea

liniei europene 116000 pentru acei copii disparuti In ceea ce priveste riscurile supuse tinerilor folosind internetul, se doreste o masura in care

sa combata hartuirea si manipularea in scopuri sexual Pentru a avea acces la informatii in ceea ce priveste drepturile lor ca si copii se creaza un

punct de acces unic pe site-ul Europa

Dupa cum stim , drepturile copilului nu sunt tocmai respectate. Multi copii sunt pusi la munca, multi sunt victime in traficul cu finite umane, multi sunt implicati ca si soldati in conflictele armate, multi nu au o alimentative si o educatie corespunzatoare, de aceea Comisia Europeana a propus o stategie in ceea ce priveste o pretectie a drepturilor copilului . Ca obiective au fost stabilite:

Sa se profite de instrumene si politicile existente Sa se stabileasca prioritati ale unor viitoare actiuni a UE SA se ia in considerare drepturile copilului atat in politicile externe cat si interne in mod

sistematic Coordonarea si consultarea unor mecanisme eficiente In ceea ce priveste drepturile copilului , sa se consolideze competentele si expertiza Sa se comunice mai efficient in ceea ce priveste drepturile copilului Sa se promoveze drepturile copilului

Pentru obtinerea obiectivelor s-au luat urmatoarele masuri: Sa se lanseze un plan de actiuni pentru cooperarea de dezvoltare Sa se creeze un forum pentru drepturile copilului si o platform de discutii online Sa se implice si copiii in acest process de decizie Pentru ca, atat copilul cat si parintii acestuia sa isi cunoasca mai bine drepturile ,

s-a elaborate o stategie de comunicare

Justitie

Recunoasterea deciziilor in materie penala : consolidarea increderii reciproceRecunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală între statele membre este temelia

spațiului judiciar european . În practică , Comisia constată că statele sunt încă reticente în a recunoaște deciziile penale provenind dintr-un alt stat membru al Uniunii . Comunicarea solicită consolidarea încrederii reciproce , o necesitate absolută pentru a realiza spațiul judiciar european .

Cartea verde privind procedurile penaleIn scopul de a facilita principiului recunoașterii reciproce , Comisia Europeana a

prezentat Cartea verde privind standardele minime comune pentru garanții procedurale pentru persoanele suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni și urmărite penal sau condamnate

15

Drepturile omului în Uniunea Europeanăpentru aceasta infracțiune . Drepturile fundamentale în cauză sunt cinci : dreptul la asistenta si reprezentare juridica ; dreptul de a fi asistat de un interpret și / sau traducător ; dreptul grupurilor vulnerabile la o protecție specială; drepturile resortisanților din alte state membre și țări terțe la asistență consulară ; dreptul la o " Scrisoare a drepturilor ".

Cartea verde privind recunoasterea reciproca a masuriloe de control neprivative de libertate preliminare judecatii

Cu această carte verde , Comisia inițiază o dezbatere cu privire la un nou instrument legislativ care să permită recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești care comandă înainte de proces , măsurile de supraveghere judiciară neprivative de libertate de libertate . Acest lucru pentru a se conforma cu unul dintre principiile generale de drept care ordinele de a considera detenția provizorie ca o măsură excepțională și se lasă să se substituie măsurilor de supraveghere judiciară neprivative de libertate de libertate.

6. De retinut!

Carta Drepturilor Fundamentale (CDF) stabilește într-un text întreaga gamă de drepturi

civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor UE, precum și a tuturor celorlalte persoane care

trăiesc în UE. Aceasta a devenit obligatorie pentru toate statele membre în 2009. O serie de țări s-au

opus pentru că au susținut faptul ca noile obligații legale ar submina suveranitatea națională.

Carta nu extinde competența UE în aspectele ce nu au fost incluse prin tratate în cadrul competenței

sale. În cazurile în care carta nu se aplică, protecția drepturilor fundamentale este garantată în

constituțiile sau tradițiile constituționale ale țărilor UE și convențiile internaționale care le-au ratificat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), organ judiciar stabilit în 1959, se ocupa

de supravegherea punerii în aplicare a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale. Convenția obligă statele semnatare să garanteze diferite libertățile civile și politice,

inclusiv libertatea de exprimare și de religie, precum și dreptul la un proces echitabil. Aceasta are

sediul la Strasbourg, Franța.

Persoanele care cred ca drepturile omului au fost încălcate și care sunt în imposibilitatea de

a remedia neintelegerileprin sistemul lor juridic național pot depune o cere la CEDO pentru a

soluționa cauza și a da un verdict.

16

Drepturile omului în Uniunea Europeană

Bibliografie:

1. Popa Val Vasile, Vatca (2005) Liviu, Drepturile Omului, Ed. AllBeck, Bucuresti;

2. UE si Drepturile Omului, http://europa.eu;

3. Doina Balahur, Protectia Europeana a Drepturilor Omului, Ed Universitatii Al.I.Cuza,

2006;

4. Doina Balahur, Protectia europeana a Drepturilor Omului, suport de curs, CSE;

5. http://www.coe.int/ Drepturile Omului;

17