DREPTUL VAMAL

29
Cuprins: Capitolul I : Dispoziții generale privind efectuarea constatării tehnico-ştiințifică / medico-legală şi a expertizei 1.1 Constatările tehnico-ştiințifice şi medico-legale 1.2 Expertul 1.3 Expertizele Capitolul II 2.1 Organizarea activității în domeniul, constatărilor tehnico-ştiințifice şi medico-legale 2.2 Surse de finanţare a instituţiilor de expertiză judiciară 2.3 Probleme actuale ale efectuării expertizei judiciare în Republica Moldova şi soluții propuse

description

DREPTUL VAMAL

Transcript of DREPTUL VAMAL

Page 1: DREPTUL VAMAL

Cuprins:

Capitolul I : Dispoziții generale privind efectuarea constatării tehnico-ştiinţifică /

medico-legală şi a expertizei

1.1 Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

1.2 Expertul

1.3 Expertizele

Capitolul II

2.1 Organizarea activității în domeniul, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

2.2 Surse de finanţare a instituţiilor de expertiză judiciară

2.3 Probleme actuale ale efectuării expertizei judiciare în Republica Moldova și soluții

propuse

Page 2: DREPTUL VAMAL

Bibliografie:

I. Acte normative:

1. Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico ştiinţifice şi medico-legale

Nr.377-XVI din 29.12.05 în vigoare 10.02.06.

2. Hotărîrea guvernului RM cu privire la Institutul Republican de Expertiză Judiciară

şi Criminalistică de pe lîngă Ministerul Justiţiei, regulamentul, aprobat prin Hotărîrea

guvernului RM Nr. 512 din 21.06.2001, Monitorul Oficial Nr. 68-71/542 din 29.06.2001.

3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, din 14 martie 2003.

4. STUDIUL Efectuat în vederea reformării sistemului de expertiză judiciară

II. Manuale, monografii, lucrări, ghiduri:

1. Doraş S. G. Организация производство судебной экспертизы.- Chişinău, 1986.

2. Demcenco M.M. (manuscris).Probleme metodologice ale expertizei judiciare: a)

clasificarea expertizelor judiciare. b) dispunerea şi efectuarea expertizelor judiciare.

c) verificarea şi aprecierea raporturilor de expertiză.

3. Dumitrescu. Curs de tehnică criminalistică. Vol.1.- Bucureşti.: Ed. Şcoala de ofiţeri

a Ministerului de Interne, 1991.

4. Drept Procesual Penal. Ediția a III-a Revizuită și Completată. Igor Dolea, Dumitru

Roman, Iurie Sedlețchi, Vasile Rotaru, ș.a

Page 3: DREPTUL VAMAL

Ministerul Educatiei al RepubiciiI Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea de drept

Referat

Tema: Ordonarea şi efectuarea constatării tehnico-ştiinţifică / medico-

legală şi a expertizei.

A elaborat: Bejuc AnaGrupa: 403

Profesor: mg. în drept, lector. univ

Page 4: DREPTUL VAMAL

În anumite situații, pentru constatarea unor date de fapt sunt necesare cunoștințe speciale. În cele mai multe cazuri dacă sunt necesare cunoștințe speciale organul de urmărire penală sau instanța de judecată apelează la experți.Există situații în care prezența unor specialiști în cauza penala reclamăo urgență, din cauza pericolului dispariției unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt. În asemenea situații este necesară explicarea urgentă a unor fapte, circumstanțe ale cauzei. În scopul facilitării normale a procesului și soluționării unor asemenea probleme legea procesual penală prevede ca mijloc separat de probă constatările tehnico-științifice și medico-legale. Constatările sunt mijloace de probă ce au aceeași valoare probantă ca și alte mijloace probante și se apreciază în colaborare cu alte probe. Specialiştii care efectuează constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale nu îşi pot însuşi atribuţiile organelor de urmărire penală sau ale organelor de control, ei trebuind să se limiteze la rezolvarea problemelor de strictă specialitate, pe care le ridică rezolvarea cauzelor penale. Atragerea specialiştilor la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice în cele mai dese cazuri poate avea loc când este vorba de accidente de circulaţie sau accidente cu anumite utilaje. Expertiza judiciară este o activitate ştiinţifico-practică şi constă în efectuarea de către expert, în scopul aflării adevărului, a unor cercetări privind obiectele materiale, organismul uman, fenomenele şi procesele ce ar putea conţine informaţii importante despre circumstanţele cauzelor examinate de organele de urmărire penală şi de instanţa judecătorească.1 Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală se efectuează la ordonarea organului de urmărire penală, a instanţei judecătoreşti, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, a avocatului parlamentar, precum şi la cererea persoanei fizice şi juridice. Rezolvarea unei cauze penale necesită în multe cazuri cunoştinţe speciale într-un domeniu dat, care poate fi domeniu al ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului. O dată cu progresul tehnico-ştiinţific cercul acestor domenii se lărgeşte. În scopul asigurării unei juste şi obiective soluţionări a cauzei penale, legea procesual penală admite ca în anumite situaţii, când sunt necesare cunoştinţe speciale, să se apeleze la specialişti în domeniu care ar avea sarcina de a soluţiona unele chestiuni importante pentru justa rezolvare a cazului dat. Acest fapt a condiţionat existenţa în legea procesual penală a unui mijloc de probă numit raport de expertiza. Raportul de expertiză, ca mijloc de probă, este o totalitate de date de fapt stabilite în urma cercetării obiectelor materiale şi de date administrate într-o cauză penală, cercetare efectuată de către expert. Expert este recunoscută persoana care posedă cunoştinţe temeinice speciale într-un anumit domeniu şi este abilitată, în modul stabilit de lege, să facă o expertiză. Expertiza consti-tuie o acţiune de cercetare efectuată de către un expert în scopul soluţionării unor chestiuni puse în faţa lui de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în urma căreia se întocmeşte un raport în ce conţine concluziile la care a ajuns expertul în urma efectuării investigaţiei. Dispunerea expertizei este o acţiune procesuală întreprinsă atât de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea părţilor, cât şi de câtre instanţa de judecată din oficiu în vederea soluţionării unor chestiuni ce se includ în obiectul probaţiunii şi care necesită cunoştinţe speciale.

1 LEGE cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

Page 5: DREPTUL VAMAL

1.1 Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală este o activitate efectuată de către specialist în cadrul acţiunii procesuale, sau de sine stătător, pentru analizarea unor fapte sau circumstanţe ale cauzei cercetate. Constatările se dispun printr-o ordonanţă a reprezentantului organului de urmărire penală sau a procurorului sau printr-o încheiere a instanţei de judecată, în ordonanţă este necesar de indicat obiectul constatării, chestiunile la care trebuie să răspundă specialistul, inclusiv perioada de efectuare. Organul de urmărire penală sau instanţa anunţă părţile privind efectuarea constatării, acestea urmând să propună anumite chestiuni specialistului, indiferent de faptul dacă constatarea s-a executat de către organul de urmărire, din oficiu, sau la cererea părţilor. Este deosebit de esențial la dispunerea constatării să se stabilească termenul de efectuare, fapt determinat de caracterul urgent al acestor acţiuni procesuale. Organul de urmărire penală sau instanţa pun la dispoziţia specialistului toate materialele necesare. Specialistul nu este în drept să caute materiale din propria sa iniţiativă. în caz de cerință, acesta solicită intervenţia organului de urmărire sau a instanţei. Constatările efectuate de către un specialist nu trebuie confundate cu participarea specialistului la efectuarea anumitor acţiuni procesuale, cum ar fi cercetarea la faţa locului, exhumarea, examinarea cadavrului. în toate cazurile acestea sunt acţiuni procesuale distincte cu sarcini separate. Constatarea medico-legală poate fi efectuată şi cu scopul de a descoperi pe corpul învinuitului, a părţii vătămate existenţa unor infracţiuni. Dacă constatarea medico-legală a fost efectuată în cadrul altei acţiuni procesuale, cum ar fi examinarea cadavrului, exhumarea, examinarea corporală, acestea se includ în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.

Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală se execută la ordonarea organului de urmărire penală, a instanţei judecătoreşti, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, a avocatului parlamentar, precum şi la cererea persoanei fizice şi juridice. Expertiza judiciară, constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală se dispun în cazurile în care, pentru stabilirea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie în cauza penală, în cauza civilă, în cazurile cu privire la contravenţiile administrative sau în alte situaţii de litigiu, sînt necesare cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, medicinei, artei sau în alte domenii ale activităţii umane. La efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se aplică aceleaşi principii şi metodici şi se utilizează aceleaşi utilaje ca şi la efectuarea expertizei judiciare, iar rezultatele acestora au aceeaşi valoare juridică.2

Rezultatele constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se consemnează într-un raport, în care sunt indicate atât metoda utilizată la constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală, cât şi concluziile care s-au făcut în urma executăriii investigaţiilor. în cazul în care organul de urmărire penală, din oficiu, sau instanţa la cererea uneia din părţi constată că raportul tehnico-ştiinţific sau medico-legal nu este complet sau concluziile nu sunt fixe, se dispune efectuarea expertizei. Concluziile nu sunt complete în situaţia când specialistul nu a dat răspuns la toate întrebările puse în faţa lui sau când raportul nu este destul de clar, precis şi nu se poate face o concluzie clară privind chestiunile care au importanţă în cauză, fapt ce provoacă unele dubii în privinţa raportului.

Legislaţia nu acordă o forţă probantă privilegiată raportului de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală.

2 [Art.12 introdus prin LP371-XVI din 29.12.05, MO25-27/10.02.06 art.107]

Page 6: DREPTUL VAMAL

1.2 Expertul

Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care, aplicînd cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza acestora. Dacă să reieşim din literatura franceză de specialitate atunci – expertul judiciar este un om cu cunoştinţe aprofundate şi recunoscute de meseria sa, suficiente pentru judecător pentru a-şi baza pe ele hotărîrea sa; expertul fără a se amesteca în aprecierea litigiului sau a infracţiunii, furnizează justiţiei informaţii şi opinii tehnice, de natura a clarifica un anumit aspect punctual bine precizat de cel ce a solicitat mărturia expertului.

Participarea expertului în procesul penal3 este determinată de complexitatea problemelor ce se pot ivi în rezolvarea unor cauze penale şi de necesitatea de a apela la concursul unor oameni cu pregătirea profesională, alta decât cea juridică, pentru a elucida aspecte ce ţin de diverse ramuri ale ştiinţei, tehnicii, artei etc.122 Din prevederile alin. (1) al art. 88 din CPP deducem condiţiile necesare pentru deţinerea calităţii de expert:

a) existenţa unei ordonanţe ori încheieri privind dispunerea expertizei conform procedurii prevăzute în art. 144 din CPP;

b) deţinerea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului pentru constatarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală (art. 142 din CPP);

c) lipsa interesului faţă rezultatele cauzei penale.Cerinţele înaintate unui expert judiciar sunt formulate în articolul 8 din Legea Republicii

Moldova cu privire la expertiza judiciară4.Potrivit normei arătate, poate fi expert judiciar persoana care:a) are capacitatea de a acţiona cu discernământ;b) are studii superioare universitare, pregătirea respectivă într-un anumit domeniu al

expertizei judiciare şi a obţinut calificarea de expert judiciar;c) posedă cunoştinţe speciale în cele mai diverse domenii ale ştiinţei, tehnicii, medicinei,

artei, în alte domenii ale activităţii umane necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;

d) este atestată în calitate de expert judiciar într-un anumit domeniu;e) nu are antecedente penale;f) se bucură de o bună reputaţie profesională.Calitatea de expert este incompatibilă cu orice alt statut în cauza penală

concretă.Din conţinutul alin. (2) al art. 88 din CPP deducem inadmisibilitatea dispunerii expertizei

pentru stabilirea aspectului cauzei penale ce pot fi constatate printr-o analiză directă a mijloacelor de probă în baza cunoştinţelor profesionale ale ofiţerului de urmărire penală, procurorului ori judecătorului.

Bunăoară, nu se poate cere expertului să determine dacă baioneta ridicată prin percheziţie constituie armă albă ori stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei bănuitului, învinuitului, inculpatului ş.a., asupra cărora trebuie să se pronunţe organul de urmărire penală şi judecătorul în baza cunoştinţelor juridice.

3 Măgureanu, Drept procesual civil, ALL BECK, Bucureşti, 1999, p.2504 Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară, nr. 1086-XIV din 23.06.2000, Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr. 144-145/1056 din 16.11.2000.

Page 7: DREPTUL VAMAL

Expertul dispune de drepturi şi obligaţii.Expertul are dreptul: să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale în legătură cu obiectul

expertizei; să ceară să i se pună la dispoziţie materiale suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor; să participe, cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri şi la alte acţiuni procesuale ce ţin de obiectul expertizei; să pună întrebări persoanelor audiate cu participarea lui; să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci şi la alte circumstanţe ce ţin de competenţa sa şi care au fost constatate în urma investigaţiilor efectuate; să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care el a participat şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv; să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participărea la procesul penal în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să primească recompensă pentru lucrul efectuat (alin. (5) al art. 88 din CPP). Expertul este obligat: să formuleze în raportul său concluzii obiective şi întemeiate asupra întrebărilor ce i se pun, să delimiteze concluziile trase în baza programelor computerizate sau a literaturii de specialitate care nu au fost verificate de el; să refuze să tragă concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul cunoştinţelor lui de specialitate sau dacă materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu sunt suficiente pentru prezentarea concluziilor, comunicând în scris despre aceasta organului sau instanţei care a dispus expertiza, cu indicarea motivelor respective; să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a fi prezentat participanţilor la acţiunea procesuală, precum şi pentru a da explicaţii pe marginea concluziilor date în scris; să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documentele ce confirmă calificarea lui specială; să-şi aprecieze obiectiv capacitatea şi competenţa sa pentru formularea concluziilor respective; să comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, precum şi a părţilor în şedinţa de judecată, despre experienţa sa profesională şi despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza dată; în caz de participare la efectuarea acţiunii procesuale, să nu părăsească locul efectuării acesteia fără permisiunea organului care o efectuează, precum şi şedinţa de judecată fără permisiunea preşedintelui şedinţei; să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată; să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării expertizei sau în urma participării la şedinţa de judecată închisă, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau alt secret ocrotit de lege (alin. (3) al art. 88 din CPP).

În Republica Moldova expertiza judiciară se efectuează atît de experţi din instituţiile statale de expertiză, precum şi de către experţi particulari, care, la rîndul lor, în mare parte, sunt foşti colaboratori ai instituţiilor de stat de expertiză (fapt ce presupune existenţa aceluiaşi nivel de pregătire) şi care sunt incluşi în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi. În prezent, experţii particulari efectuează marea majoritate a expertizelor judiciare pe cauze civile şi administrative. Aceştia pot fi atraşi şi la efectuarea unor expertize complexe sau contraexpertize în cauze penale. Spre regret, legislaţia în vigoare nu reglementează suficient activitatea experţilor particulari, fapt care, deseori, provoacă situaţii de conflict de interese. Cu referire la oportunitatea instituirii sistemului mixt de expertiză judiciară (instituţii oficiale de expertiză judiciară şi domeniul particular al expertizei judiciare) dacă vom lua prin comparaţie cu alte ţări, putem observa că în: România – sistemul mixt acţionează. Expertizele judiciare sunt efectuate atît de experţii oficiali, cît şi de experţii autorizaţi (particulari) (http://www.inec.ro/OG75-2000%20L488-2002%20Experti%20Autorizati.pdf ); Federaţia Rusă – sistemul mixt funcţionează, însă din sursele informaţionale derivă că concluziile experţilor particulari nu insuflă încredere judecătorilor, fapt cei determină să dispună repetat expertize experţilor din cadrul instituţiilor oficiale de expertiză, care în majoritatea cazurilor dau concluzii inverse celor date de experţii particulari, fapt ce duce la tergiversarea cauzelor aflate pe rol (http://www.sudexpert.ru/standards/); de remarcat că în Legea federală cu privire la activitatea judiciar-expertuală din 05.04.20012 nu rezultă reglementări în privinţa experţilor particulari , faptul efectuării expertizelor judiciare şi de către nişte persoane particulare,

Page 8: DREPTUL VAMAL

derivînd din Codul de procedură penală a CPP a FR . Ucraina – expertizele judiciare sunt efectuate atît de către experţii instituţiilor oficiale cît şi de persoane particulare, care corespund cerinţelor înaintate faţă de expertul judiciar, cu excepţia expertizelor criminalistice, care sunt efectuate în exclusivitate de experţii instituţiilor oficiale de expertiză judiciară. http://www.juriskonsult.com.ua/component/content/article/69-aktualnoyezakonodatelstvo/176-zakon-o-sudebnoy-ekspertize); Estonia – nu există sistem mixt, deoarece nu sunt reglementări legale în acest sens; Georgia (SUA) – expertize particulare se efectuează doar în sectorul medicolegal, sectorul criminalistic fiind în exclusivitate statal; Georgia (Europa) – expertiza judiciară este prerogativa exclusivă a instituţiei oficiale de expertiză judiciară, respectiv sistem mixt nu există.5

Calificarea experţilor judiciariPersoana care solicită atribuirea calificării de expert judiciar în domeniul unei specialităţi concrete trebuie să fie angajată în calitate de expert-stagiar într-o instituţie de expertiză judiciară nominalizată în art.12, cu excepţia instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Sănătăţii, să studieze aprofundat bazele teoretice ale expertizei judiciare, constatărilor tehnico- ştiinţifice şi legislaţia în vigoare în domeniu, să acumuleze deprinderi practice necesare exercitării activităţii profesionale. La finele stagiului, persoana susţine teste în faţa comisiei de calificare aprobate prin ordinul conducătorului organului respective.Comisia de calificare a experţilor judiciari include în componenţa sa cei mai experimentaţi specialişti, care au grad ştiinţific sau grad înalt de calificare. În componenţa comisiei trebuie să fie cel puţin 3 experţi de aceeaşi specialitate ca şi a persoanelor cărora li se conferă calificarea, de asemenea pot fi incluşi specialişti de vază din alte instituţii. Comisia de calificare oferă expertului-stagiar dreptul de a efectua un anumit gen de expertiză judiciară. Persoana care solicită conferirea calificării de expert judiciar pentru activitate în instituţiile specializate de stat din sistemul Ministerului Sănătăţii trebuie să susţină specializarea postuniversitară prin una din formele aprobate. La finele specializării, se susţine examenul de specialitate în faţa comisiei de examinare, aprobate prin ordinul conducătorului organului respectiv, care va oferi persoanei examinate dreptul de a efectua un anumit gen de expertiză judiciară.

1.3 Expertizele

Rezolvarea unei cauze penale necesită în multe cazuri cunoştinţe speciale într-un domeniu dat, care poate fi domeniu al ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului. O dată cu progresul tehnico-ştiinţific cercul acestor domenii se lărgeşte. În scopul asigurării unei juste şi obiective soluţionări a cauzei penale, legea procesual penală admite ca în anumite situaţii, când sunt necesare cunoştinţe speciale, să se apeleze la specialişti în domeniu care ar avea sarcina de a soluţiona unele chestiuni importante pentru justa rezolvare a cazului dat. Acest fapt a condiţionat existenţa în legea procesual penală a unui mijloc de probă numit raport de expertiza".

Raportul de expertiză, ca mijloc de probă, este o totalitate de date de fapt stabilite în urma cercetării obiectelor materiale şi de date administrate într-o cauză penală, cercetare efectuată de către expert. Expert este recunoscută persoana care posedă cunoştinţe temeinice speciale într-un anumit domeniu şi este abilitată, în modul stabilit de lege, să facă o expertiză. Expertiza consti-tuie o acţiune de cercetare efectuată de către un expert în scopul soluţionării unor chestiuni puse în faţa lui de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în urma căreia se întocmeşte un raport în ce conţine concluziile la care a ajuns expertul în urma efectuării investigaţiei. Dispunerea expertizei este o acţiune procesuală întreprinsă atât de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea părţilor, cât şi de câtre instanţa de judecată din oficiu în vederea soluţionării unor chestiuni ce se includ în obiectul probaţiunii şi care necesită cunoştinţe 5 STUDIUL Efectuat în vederea reformării sistemului de expertiză judiciară

Page 9: DREPTUL VAMAL

speciale. Având în vedere specificul raportului de expertiză pe care îl întocmeşte un specialist dintr-un domeniu care nu este cunoscut suficient organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, în literatura juridică s-a înaintat opinia că expertul ar face o "judecată ştiinţifică". în opinia dată, raportul de expertiză are o valoare probatorie mai mare decât celelalte mijloace de probă, în practică se întâlnesc cazuri când raportul de expertiză influenţează asupra convingerii intime a subiecţilor, care apreciază proba determinând soarta cauzei penale. "Judecata ştiinţifică" este negată de cea mai mare parte a reprezentanţilor doctrinei, care consideră că asemenea opinii sunt străine gândirii juridice contemporane şi vin în contradicţie cu dispoziţiile legii care nu permit ca probele să aibă putere dinainte stabilită6. A admite contrariul înseamnă a lăsa soluţionarea cauzei pe seama expertului, or acesta nu se poate transforma în organ de urmărire penală sau judecată7.Particularităţile concluziilor la care a ajuns expertul şi care sunt reflectate în raportul de expertiză, spre deosebire de alte mijloace de probă, se caracterizează prin însăşi natura de obţinere, analiza ştiinţifică şi ordinea procesuală specială.

Termenul de obiect al expertizei ar mai multe înţelesuri, putându-se referi la: -obiectul expertizei în înţelesul ei; -obiectul propriu-zis, material, care examinează în cadrul expertizei; -obiectul raportului de expertiză, adică obiectivele unui caz concret de expertiză, concretizată prin întrebările puse de organul judiciar expertului, la care acesta trebuie răspundă. Cunoaşterea obiectului expertizei are o mare importanţă, atât teoretică, cât şi practică. Necunoaşterea exactă a obiectului expertizei face ca unele organe de urmărire penală şi instanţe de judecată să nu se orienteze correct în situaţia în care dispun efectuarea unei expertize, pentru că nu întotdeauna se cunoaşte obiectul fiecărui gen de expertiză judiciară (medico-legală, criminalistică, tehnică, contabilă sau al fiecărui gen de expertiză criminalistică (expertiza documentelor - grafică, de tehnica actelor, traseologjcă, fizico-chimică şi altele). Tot datorită necunoaşterii obiectul expertizei se ajunge în situaţia confundării expertizei cu diverse acţiuni pur procesuale(de exemplu, experiment lîn cadrul anchetei), a dispunerii sau respingerii neîntemeiate a expertizei, la înlocuirea acesteia cu alte modalităţi de cunoaştere a opiniei unor specialişti (de exemplu, solicitarea" unei constatări tehnico-ştiinţifice său a unui simplu aviz tehnic). Organul judiciar poate cere expertului numai opinii ce sunt de competenţa acestuia şi privesc stricta sa specialitate. Obiectul generic al expertizei judiciare se deduce chiar din legea procesuală unde este stipulată motivaţia generală a dispunerii unei expertize, şi anume: „când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti" (art. 201 Cod procedură penală) şi „cînd pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoştinţele unui expert" (art. 116 Cod procedura penală).

În literatura de specialitate au fost întreprinse încercări de a clasifica expertizele, recunoscându-se în esenţă următoarele criterii8. natura problemelor ce urmează a fi lămurite prin expertiză; modul în care legea reglementează necesitatea efectuării expertizei; modul de desemnare a expertului; modul de organizare a expertizei.

În ceea ce priveşte natura problemelor ce urmează a fi lămurite, se cere de menţionat că în esenţă este imposibilă o enumerare exhaustivă a totalităţii formelor de expertiză, mai ales în situaţia când progresul tehnico-ştiinţific determină atât apariţia noilor domenii ale ştiinţei şi tehnicii, noilor metode de cercetări, cât şi perfecţionarea metodelor de comitere a infracţiunilor, fapt ce provoacă deseori necesitatea elaborării unor metode noi. Totuşi, cel mai des sunt utilizate expertiza criminalistică (care poate fi de mai multe feluri: balistică, dactiloscopică, autotehnică, grafică), expertiza medico-legală, expertiza psihiatrică şi altele.

6 Expertiza poate fi efectuată în diverse domenii cu excepţia dreptului. In literatură se consideră că este posibilă şi expertiza în unele aspecte ale dreptului, a se vedea: ÎL AHH, «Tlpaeoaax» 3Kcnepmu3a e ytonoenoM bene, în 3aKOHuocmb, 9/2004, c. 21; Jl. TapxMaH, HyoKHti nu npaeoeax 3Kcnepmu3a no yzonoBHOMy deny, în 3axoHnocmb, 4/2000, c. 24.

7 Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit, p. 393 8 A se vedea Ion Neagu, op. cit., p. 383.

Page 10: DREPTUL VAMAL

Un alt criteriu este modul în care legea reglementează necesitatea efectuării expertizei şi în acest sens expertizele se divizează în facultative şi obligatorii. Expertizele facultative sunt dispuse de către organul de urmărire; din oficiu; la cererea părţilor şi de către instanţa de judecată la cererea părţilor, în toate cazurile când consideră că sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Efectuarea expertizei poate fi cerută de părţi din iniţiativa lor proprie şi pe contul lor propriu. în acest caz, raportul expertului are aceeaşi valoare probantă ca şi raportul de expertiză întocmit în ordinea generală.Se dispune expertiza în mod obligatoriu pentru constatarea cauzei morţii. în asemenea situaţii se efectuează o expertiză medico-legală. Unica excepţie de la această regulă este situaţia când examinarea cauzei cu privire la omor poate avea loc fără efectuarea expertizei medico-legale, când cadavrul nu a fost descoperit şi au fost epuizate toate posibilităţile de a-1 descoperi9.Până la efectuarea expertizei poate fi efectuată autopsia, rezultatele căreia se includ în constatarea medico-legală care poate servi ca temei pentru declanşarea procesului. Constatarea medico-legală nu substituie raportul de expertiză şi după declanşarea procesului se va efectua expertiza medico-legală. Pentru constatarea gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale poate fi efectuată o constatare medico-legală care va determina declanşarea procesului, expertiza medico-legală fiind efectuată obligatoriu. în competenţa expertului nu se include constatarea comportamentului crud sau a mutilării feţei, deoarece aceste chestiuni nu sunt din domeniul medicinei şi se soluţionează de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către instanţă.Pentru stabilirea stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului - în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal - se efectuează obligatoriu expertiza psihiatrică. Expertiza psihiatrică care se dispune în situaţia când apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate a persoanei. Pentru obţinerea rezultatelor scontate este necesar de a lua în consideraţie toate circumstanţele cauzei, motivele şi scopul infracţiunii, date cu privire la maladiile pe care le-a suferit persoana, comportarea anterioară a inculpatului, modul de comportare a inculpatului în cadrul procesului. Expertiza psihiatrică se efectuează în instituţii specializate.

O altă expertiză obligatorie se efectuează pentru stabilirea vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate - în cazurile în care această circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vârsta lipsesc sau prezintă dubiu. La constatarea vârstei trebuie de luat în consideraţie faptul că în urma expertizei ziua de naştere se consideră ultima zi a anului stabilită de expertiză. Dacă expertiza determină un număr maximal sau minimal de ani, ziua de naştere se consideră ultima zi a anului care corespunde numărului minim de ani. Persoana se consideră că a împlinit vârsta de 14-16 ani la expirarea orei 24 a zilei considerate ziua de naştere, adică începând cu următoarea zi, ora 00. Expertiza obligatorie se efectuează şi în cazul stabilirii stării psihice sau fizice a părţii vătămate, martorului, dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe just împrejurările care au importanţă pentru cauza penală şi a capacităţii de a face declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată. La dispunerea unei asemenea expertize este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte: expertiza se dispune doar în cazurile în care declaraţiile vor sta în mod exclusiv sau la principal în baza hotărârii: expertiza se dispune în cazul când apar îndoieli privind capacitatea persoanei de a percepe just împrejurările, cu scopul determinării stării organelor de percepere şi atitudinii faţă de împrejurările care au fost percepute. Practica cunoaşte alte cazuri când fără efectuarea expertizei este imposibilă stabilirea adevărului. După modul de organizare se cunosc: expertiza simplă, care este o denumire recunoscută în literatura de specialitate10 dar Codul de procedură 9 Aceste cazuri sunt foarte rar întâlnite în practică, iar în asemenea situaţii nu se va efectua o expertiză când întregul

material probator constată că faptul infracţiunii a avut loc în realitate şi această infracţiune a fost săvârşită de persoana învinuită.

10 Ion Neagu, op. cit., p. 385.

Page 11: DREPTUL VAMAL

penală nu prevede expres acest termen, el fiind utilizat mai mult în ştiinţa criminalistică şi în practică.

Expertiza de comisie se efectuează de către o comisie compusă din câţiva experţi de acelaşi profil. în comisie pot fi incluşi atât experţi numiţi de către instituţia de expertiză, cât şi experţi propuşi de părţi. Comisia de experţi, ajungând la o opinie comună, semnează raportul de expertiză. în cazul când sunt dezacorduri, fiecare expert semnează raportul separat vizavi de chestiunile cu privire la care sunt dezacorduri. Efectuarea expertizei de comisie este pusă în competenţa organului de urmărire sau a instanţei de judecată. Ordonanţa prin care se dispune efectuarea expertizei de comisie este obligatorie pentru şeful instituţiei de expertiză. în unele situaţii şeful instituţiei de expertiză din iniţiativa sa dispune efectuarea unei expertize de comisie, dacă este de părere că astfel vor fi obţinute rezultate eficiente.11

Expertiza complexa se efectuează |n cazul în care constatarea unei circumstanţe ce poate avea importanţă pro-batorie în cauza penală este posibilă numai în urma efectuării unor investigaţii Jn diferite domenii. Expertiza complexă are multe elemente comune cu expertiza de comisie. Ambele expertize se bazează pe principiul colegialităţii, procedura de dispunere a expertizei şi însăşi efectuarea expertizei fiind similare. Deosebirea esenţială care caracterizează expertiza complexă constă în faptul că aceasta se efectuează de către experţi de diferite specialităţi sau diferite specializări în cadrul aceleiaşi specialităţi. în cele mai dese cazuri, în practică, expertize complexe sunt cele medico-criminalistice, medico-autotehnice, financiar-bancare etc. Contraexpertiza se efectuează în cazurile când concluziile expertului nu sunt întemeiate, există îndoieli în privinţa lor sau a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei. Contraexpertiza este efectuată de alţi experţi. Este important ca în ordonanţa de executare a expertizei să fie indicate motivele care au determinat necesitatea efectuării unei contraexpertize. La efectuarea atât a expertizei suplimentare, cât şi a contraexpertizei poate participa şi primul expert pentru a da explicaţii, însă acesta nu participă la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor. Expertiza se dispune prin ordonanţa organului de urmărire penal sau încheierea instanţei. Ordonanţa sau încheierea constă din părţile introductivi, descriptivă şi rezolutivă. în partea introductivă sunt indicate locul şi data întocmirii, numele persoanei care a întocmit-o; în partea descriptivă sunt indicate împrejurările cauzei, temeiurile pentru efectuarea expertizei, domeniul cunoştinţelor speciale necesare pentru efectuarea expertizei, iar în partea rezolutivă conţine informaţia privind felul expertizei, datele, numele şi prenumele expertului sau denumirea instituţiei de expertiză în care trebuie să fie efectuată, chestiunile puse în faţa expertului. în partea rezolutivă sunt enumerate materialele puse la dispoziţia expertului, inclusiv obiectele de cercetare, mostre pentru cercetare comparativă, unele materiale din dosarul penal. De regulă expertizele se efectuează în instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei sau ale Ministerului Sănătăţii. în cazul când la efectuarea expertizei se citează un expert care nu activează în cadrul acestor instituţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată verifică dacă se respectă toate cerinţele legii privind posibilitatea participării expertului la efectuarea expertizei, inclusiv dacă nu sunt cazuri de incompatibilitate. Ordonanţa sau încheierea prin care se dispune efectuarea expertizei este obligatorie pentru instituţiile sau persoana abilitată să efectueze expertiza. Doar în cazurile în care persoana nu dispune de cunoştinţe respective sau invocă anumite motive de incompatibilitate este în drept să nu efectueze expertiza. Expertiza pe contul propriu al părţilor se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi expertiza dispusă de către organele de

11 De obicei, expertiza de comisie se efectuează în cazurile complicate ori în cazurile când este o probabilitate că investigaţiile pot purta un caracter subiectiv, dacă va fi efectuată de un singur expert. în practică expertizele de comisie se organizează în cazurile când se dispune efectuarea unei expertize psihiatrice sau neurologice, a unor expertize medi-co-legale, expertizele autotehnice sau când sunt necesare expertize criminalistice complicate. Toate contraexpertizele, de regulă, trebuie efectuate în comisie. A se vedea A. XiueneBa, KoMnneKCHax cybeâHaa 3Kcnepmu3a npu paccnedoeaHUU npec-mynnemiu, în 3aKOHHOcmb, 2/2001, p. 18.

Page 12: DREPTUL VAMAL

urmărire sau instanţa de judecată. O dată ce a fost dispusă expertiza din contul părţilor, organul de urmărire este obligat să pună la dispoziţia expertului toate obiectele şi materialele necesare expertizei, întocmind în acest sens un proces-verbal. Expertul este în drept să solicite materiale suplimentare şi să participe la efectuarea acţiunilor procesualeO deosebită importanţă o are informarea părţilor referitor la obiectul expertizei. Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de ordonanţa prin care se dispune efectuarea expertizei până la transmiterea acesteia expertului sau instituţiei de expertiză. Părţile au dreptul de a face obiecţii privind chestiunile puse în faţa expertului, de a cere modificarea lor, de a propune chestiuni suplimentare. Părţile pot recomanda includerea în grupul de experţi a unui alt expert, motivând acest fapt. Termenul de efectuare a expertizei indicat de organul de urmărire penală sau de către insjtanţă este obligatoriu pentru expert. în cazul când expertul nu este în stare să efectueze expertiza, el este obligat să informeze organele care au dispus efectuarea expertizei, indicând motivele. Expertul este prevenit despre răspunderea penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false. în situaţia când expertiza se efectuează în instituţia de expertiză, conducătorul instituţiei are sarcina de a aduce la cunoştinţa expertului această prevedere legală, iar în cazul efectuării expertizei în afara instituţiei, această obligaţie este pusă în seama organului care a dispus efectuarea expertizei.12

Rezultatele investigaţiilor sunt înscrise în raportul de expertiză, care este un mijloc de probă. Raportul de expertiză trebuie să corespundă după formă cu prevederile art. 151, alin. 2. La raport se anexează toate materialele ce au relevanţă în cauza dată.

În raport, expertul dă răspuns la toate chestiunile puse în faţa lui, iar în caz de imposibilitate de a răspunde la unele chestiuni se arată motivele. Părţile au dreptul de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, iar organul de urmărire e obligat să-1 pună la dispoziţia lor în termen de trei zile. Această prevedere se referă şi la cazul când expertul, din anumite motive, nu poate prezenta concluzii şi întocmeşte o declaraţie în acest sens.

Părţile dispun, de asemenea, de dreptul de a da explicaţii, de a face obiecţii, de a cere punerea întrebărilor suplimentare.

în caz de necesitate, determinată de neclaritatea raportului sau de unele deficienţe sau din alte motive enunţate în art. 153, organul de urmărire penală poate audia expertul după regulile audierii martorului.

2.1 Organizarea activității în domeniul, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale și a expertizei.

Expertiza judiciară se efectuează de către experţii instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii, din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Apărării şi ale Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi de către alte persoane competente, desemnate de ofiţerul de urmărire penală, de procuror sau de instanţa judecătorească. Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei reprezintă o instituţie coordonatoare în domeniul teoriei şi practicii expertizei judiciare şi criminalisticii şi efectuează expertizele judiciare în baza regulamentului aprobat de Guvern. Expertiza medico-legală se efectuează de către Centrul de Medicină Legală de pe lîngăMinisterul Sănătăţii, în baza regulamentului aprobat de Guvern, iar expertiza psihiatrico-legalăse efectuează în unităţile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătăţii.13 Subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului Naţional Anticorupţie, ale Ministerului Apărării şi ale Serviciului de Informaţii şi Securitate efectuează expertiza judiciară în conformitate cu propriile regulamente.

12 Avem unele rezerve faţă de prevederea alin. (2) al art. 144, potrivit căreia ordonanţa sau încheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru instituţia sau persoana abilitată să efectueze expertize. Actualmente, când expertiza poate să fie efectuată atât de o instituţie de stat sau o instituţie privată, cât şi de o persoană fizică, organele statului nu pot să impună efectuarea unei expertize. In opinia noastră, această prevedere este depăşită, originea ei fiind în sistemul vechi, când expertizele erau efectuate doar de către organele statului.13 LEGE Nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

Page 13: DREPTUL VAMAL

Condiţiile ţinerii în staţionarele de psihiatrie:La ordonarea expertizei psihiatrico-legale, persoanele supuse măsurii preventive sub formă de arest sînt ţinute în secţii special utilate în acest scop. Ţinerea în aceste secţii a persoanelor care nu se află sub arest preventiv nu este permisă. Paza şi măsurile de securitate sînt asigurate, în conformitate cu legislaţia, de serviciile respective ale Ministerului Afacerilor Interne. Deservirea materială, asistenţa medicală şi sanitaro-igienică a persoanelor internate în staţionarele de psihiatrie se efectuează în conformitate cu legislaţia privind ocrotirea sănătăţii. Expertiza judiciară se efectuează la ordonarea organului de urmărire penală, a procurorului, a organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, a instanţei judecătoreşti din oficiu sau la cererea părţilor, în conformitate cu legislaţia de procedură penală, de procedură civilă, legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi cu prezenta lege. Ordonanţa sau încheierea de ordonare a expertizei judiciare va conţine: data de ordonare a expertizei; numele şi funcţia sau denumirea ordonatorului expertizei; denumirea instituţiei care urmează s-o efectueze; temeiurile pentru dispunerea expertizei; întrebările înaintate expertului; lista documentelor şi obiectelor care vor fi puse la dispoziţia expertului; în caz de necesitate, vor fi indicate condiţiile speciale de comportare cu obiectele supuse examinării, precum şi alte circumstanţe prevăzute de legislaţia de procedură. Expertiza judiciară se efectuează, de asemenea, la iniţiativa părţilor sau a reprezentanţilor lor, precum şi a avocatului parlamentar, pentru stabilirea circumstanţelor care, după părerea părţilor, pot servi drept probe pentru apărarea intereselor lor.14

Organizarea acţiunilor premergătoare efectuării expertizei judiciare, constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

Conducătorul instituţiei de expertiză judiciară adresează efectuarea expertizei judiciare, constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale unuia sau mai multor experţi, nominalizaţi în ordonanţă, în încheierea parvenită de la organul de urmărire penală, procuror, instanţa judecătorească, de la organul împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, în cererea persoanelor fizice şi juridice. În cazul în care expertul (experţii) nu este nominalizat concret, precum şi în cazul adresării persoanei fizice sau juridice, conducătorul instituţiei de expertiză judiciară numeşte expertul concret sau grupul de experţi pentru efectuarea expertizei judiciare, a constatării tehnico- ştiinţifice şi medico-legale. În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, constatării tehnico-ştiinţifice şi medicolegale, apare necesitatea de a antrena un expert netitular, conducătorul instituţiei de expertiză judiciară solicită ordonatorului expertizei judiciare, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medicolegale acordul pentru antrenarea expertului şi pentru remunerarea muncii lui.

Efectuarea expertizei judiciare, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico- legaleExpertul care a primit, la indicaţia conducătorului instituţiei de expertiză judiciară, materialele înregistrate le examinează preventiv în termen de 2-3 zile, iar în cazurile simple se pronunţă imediat asupra existenţei sau inexistenţei motivelor de autorecuzare, suficienţei sau insuficienţei obiectelor cercetării, necesităţii antrenării unor specialişti netitulari pentru soluţionarea deplină a problemelor puse în faţa expertizei judiciare, constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.Expertiza în cauzele civile, precum şi constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează de către expert numai după achitarea taxei respective de către partea indicată de organul care a dispus efectuarea expertizei ori de persoana fizică sau juridică care a solicitat efectuarea constatării.

Raportul de expertiză şi procesul-verbal privind imposibilitatea întocmirii luiDupă efectuarea expertizei, expertul judiciar întocmeşte un raport în scris. Structura raportului este determinată de legislaţia de procedură civilă sau penală, de regulamentele privind organizarea şi efectuarea expertizei judiciare. La efectuarea oricărei expertize judiciare de către

14 LEGE Nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale[Art.15 al.(3) modificat prin LP13-XVI din 14.02.08, MO51-54/14.03.08 art.161]

Page 14: DREPTUL VAMAL

un grup de experţi, se întocmeşte un singur raport de expertiză, care este semnat de toţi experţii. Dacă există divergenţe între experţi, fiecare din ei îşi întocmeşte concluziile aparte sau declară despre imposibilitatea prezentării unor concluzii comune. Dacă, pînă la efectuarea cercetărilor, expertul constată că întrebările ce i se pun depăşesc cadrul cunoştinţelor lui de specialitate, că realizările ştiinţei şi tehnicii, precum şi experienţa sa practică nu permit soluţionarea lor, materialele prezentate pentru expertiză pot fi remise fără efectuarea acesteia. În cazul în care, în cursul efectuării cercetărilor respective, expertul a constatat că materialele puse la dispoziţia lui pentru a întocmi raportul de expertiză sînt insuficiente sau nu sînt precise, el redactează un proces-verbal privind imposibilitatea întocmirii unui astfel de raport. Raportul de expertiză sau procesul-verbal privind imposibilitatea întocmirii lui se depune ordonatorului expertizei.

Apărarea drepturilor şi intereselor legitimeale persoanei supuse expertizei

(1) Este interzisă restrîngerea drepturilor persoanei supuse expertizei, excepţie făcînd cazurile cînd legislaţia de procedură prevede temeiuri pentru o astfel de restrîngere.

(2) Este interzisă recurgerea la aplicarea violenţei, ameninţării, înşelăciunii şi altor mijloace ilegale în scopul obţinerii informaţiei de la persoana supusă expertizei.

(3) Persoanei internate în instituţia medicală pentru a fi supusă expertizei i se asigură posibilitatea de a avea întrevederi cu apărătorul sau cu reprezentantul ei legal, admis la proces, în condiţii ce exclud divulgarea informaţiei altor persoane.

(4) Persoanei internate în instituţia medicală pentru a fi supusă expertizei îi este asigurată posibilitatea de a înainta petiţii, demersuri. Petiţiile înaintate în temeiurile prevăzute de legislaţia de procedură nu sînt supuse controlului şi, în termen de 24 de ore, sînt expediate adresantului.

(5) Dacă persoana supusă expertizei nu este ţinută sub arest preventiv, ea beneficiază de dreptul la recuperarea cheltuielilor suportate în legătură cu efectuarea expertizei.La ordonarea expertizei psihiatrico-legale, persoanele supuse măsurii preventive sub formă de arest sînt ţinute în secţii special utilate în acest scop. Ţinerea în aceste secţii a persoanelor care nu se află sub arest preventiv nu este permisă. Paza şi măsurile de securitate sînt asigurate, în conformitate cu legislaţia, de serviciile respective ale Ministerului Afacerilor Interne.  Deservirea materială, asistenţa medicală şi sanitaro-igienică a persoanelor internate în staţionarele de psihiatrie se efectuează în conformitate cu legislaţia privind ocrotirea sănătăţii.

2.2 Surse de finanţare a instituţiilor de expertiză judiciară

Conform legislaţiei în vigoare şi anume, conform prevederilor art. 34 al Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale – (1) Drept surse de finanţare a instituţiilor de expertiză judiciară servesc alocaţiile din bugetul de stat şi mijloacele încasate de la persoanele juridice şi fizice ca plată pentru efectuarea expertizelor judiciare, cercetărilor ştiinţifice şi altor lucrări, precum şi alte mijloace speciale. (2) Plata expertizelor judiciare în cauzele civile, precum şi plata constatărilor tehnico-ştiinţifice se fac anticipat de către partea care a solicitat expertiza sau constatarea, fapt menţionat în încheierea de ordonare a expertizei, în cererea sau în adresarea de a efectua constatarea respectivă. (3) În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sînt achitate din bugetul de stat, cu excepţia cazului prevăzut la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.Astfel, deşi în lege este clar stipulat că cheltuielile pentru efectuarea expertizei în cauzele penale sînt achitate din bugetul de stat, realmente instituţiile de expertiză prestează gratuit serviciile de efectuare a expertizelor judiciare de complexitate sporită pe dosare penale, fără ca acestea să fie compensate cu careva mijloace financiare din contul bugetului de stat. Atenţionăm că acest fapt se răsfrînge foarte negativ nu doar asupra instituţiilor de expertiză, ci şi în totalitate şi asupra

Page 15: DREPTUL VAMAL

bugetului de stat, deoarece, instituţiile neavînd suficiente mijloace financiare pentru întreţinere, solicită susţinerea statului în acest scop (pentru procurarea echipamentului, pentru întreţinerea sediilor, pentru salarizare etc). În cazul în care, din bugetul de stat ar fi alocate cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, statul ar fi mai puţin solicitat în acest sens. Mai mult ca atît, dacă statul ar suporta cheltuielile respective, acestea ulterior, la pronunţarea sentinţei de condamnare, în temeiul art. 228 CPP, vor putea fi compensate înapoi statului prin încasarea acestora de la condamnaţi. Prin urmare, neacoperirea cheltuielilor din bugetul de stat pentru serviciile de efectuare a expertizelor în cauzele penale, aduce prejudicii nu doar instituţiilor de expertiză judiciară, ci şi statului. Şi mai bine ar fi dacă toate cercetările (expertizele şi constatările) ar fi contra plată, achitată de către solicitant: judecători, comisariate, procuraturi, iar în bugetul acestora ar fi prevăzute resurse financiare pentru onorarea plăţilor. În asemenea situaţii, cît şi cu condiţia existenţei unui mecanism de supraveghere a raţionalităţii cheltuielilor de către solicitanţi, s-ar diminua radical numărul expertizelor dispuse nefondat, uneori doar pentru tergiversartea timpului examinării, fapt ce ar creşte eficienţa utilizării bugetului public. Acest mecanism de plată este aplicat cu succes în mai multe ţări din UE, precum Franţa, România etc.

2.3 Probleme actuale ale efectuării expertizei judiciare in Republica Moldova și soluții

propuse

Printre problemele cu care se confruntă instituţiile de expertiză, în prezent, sunt: a) cadrul legislativ învechit cu multe lacune şi discordanţe; b) lipsa unui statut special consolidat pentru expertul judiciar; c) nenormarea muncii expertului judiciar; d) dotarea neadecvată a instituţiilor de expertiză cu tehnica specializată şi cu spaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor de efectuare a expertizelor; e) taxele modeste pentru serviciile de efectuare a expertizelor judiciare; f) neacoperirea financiară a serviciilor de efectuare a expertizelor judiciare pe dosarele penale de către bugetul de stat; g) nereglementarea modului de desfăşurare a activităţii de efectuare a expertizelor judiciare de către experţii particulari. ; h) lipsa unui buget adecvat cheltuielilor suportate de instituţii pentru efectuarea cercetărilor şi mai ales pentru dezvoltare din perspectivă ştiinţifică a domeniul expertizei judiciare; i) dispunerea nejustificată şi abuzivă a expertizelor judiciare în comisie. Actele normative fundamentale care reglementează activităţile de efectuare a expertizelor judiciare sunt Codurile de procedură civilă şi penală, precum şi Legea nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico- ştiinţifice şi medico-legale. Deşi toate reglementează domeniul expertizei judiciare, totuşi, în conţinutul acestora pot fi remarcate un şir de discordanţe. Un exemplu elocvent în acest sens, spre exemplu, sunt normele care reglementează raportul de constatare tehnico-ştiinţifică ca mijloc de probă. Astfel, art. 12 al Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale prevede în alin. (2) că: „La efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se aplică aceleaşi reguli şi metodici şi se utilizează aceleaşi utilaje ca şi la efectuarea expertizei judiciare, iar rezultatele acestora au aceeaşi valoare juridică. La rîndul său, art. 87 alin. (2) al Codului de procedură penală statuează că „Opinia expusă de specialist nu substituie concluzia expertului” Trebuie de reliefat că, o lacună esenţială în legislaţia ce reglementează domeniul expertizei judiciare, pe ansamblu, o reprezintă cadrul normativ care se referă la activitatea experţilor particulari. Actualmente, experţii particulari sunt liberi profesionişti, activitatea cărora nu are, totuşi, o formă de organizare bine reglementată, similar avocaţilor sau executorilor judiciari. De asemenea, legea nu stabileşte nici o formă de control al activităţii acestora din partea vreunei instituţii specializate din domeniu, precum şi nici un control fiscal.

Page 16: DREPTUL VAMAL

O altă problemă identificată în cadrul sistemului expertizei judiciare este lipsa unui statut special consolidat pentru expertul judiciar. Astfel, deşi de concluzia expertului în foarte multe situaţii depinde produsul final al justiţiei, expertului judiciar nu i se acordă de către stat importanţa cuvenită. Necesitatea consolidării statutului expertului judiciar se explică prin următoarele. Lipsa, în prezent, a unor prevederi legale care să fixeze univoc statutul expertului , este nesesar de a stipla in lege clar si fix atribuțiile ce i se cuvin. Activitatea de efectuare a expertizelor judiciare, în sensul Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, este definită ca fiind o activitate ştiinţifico-practică care constă în efectuarea de către expert, în scopul aflării adevărului, a unor cercetări ce ar putea conţine informaţii importante despre circumstanţele cauzelor examinate de organele de urmărire penală şi de instanţa judecătorească. Trebuie sa menționez faptul ca in oricare domeniu dar mai ales cel criminalistic și medico-legal este necesar de a dota cu tehnica și utilaj care desigur este foarte costisitor. Lipsa utilajului modern pentru efectuarea unor genuri de expertiză, precum şi prezenţa utilajului vechi ce nu mai poate fi exploatat, întrucît nu face faţă nici din punct de vedere tehnic, nici din punct de vedere al noilor imperative ale timpului în perspectiva novaţiilor din domeniile respective, duce la efectuarea cercetărilor într-un timp mai îndelungat, la cercetări de o calitate şi precizie mai scăzută, precum şi la imposibilitatea efectuării unor cercetări necesare pentru elucidarea circumstanţelor pe cauze penale. Lipsa unui buget adecvat cheltuielilor suportate de instituţii pentru efectuarea cercetărilor şi mai ales pentru dezvoltare din perspectivă ştiinţifică a domeniul expertizei judiciare – aceasta este una dintre problemele ce necesită a fi relevate şi soluţionate, dar care, în ultimii ani, nu s-a bucurat de atenţia cuvenită. În contextul acesteia, se remarcă o alta -lipsa unui centru ştiinţifico-metodic ce s-ar ocupa cu studierea, pregătirea, elaborarea sau aprobarea metodicilor, cât şi cu formarea continuă şi instruirea cadrelor de experţi, controlul metodico-legislativ al activităţii de expertiză, respectarea disciplinei şi eticii profesionale Referitor la lipsa unui centru ştiinţifico-metodic, ce s-ar ocupa cu studierea, pregătirea şi elaborarea sau aprobarea metodicilor, cât şi cu formarea continuă şi instruirea cadrelor de experţi, controlul metodico-legislativ al activităţii de expertiză, respectarea disciplinei şi eticii profesionale, menţionăm, că în privinţa metodicilor de efectuare a expertizelor de orice gen, în ţara noastră este, la drept cuvânt, un haos. Fiecare utilizează acea metodică, pe care o găseşte. Fireşte, că expertul este în drept să aleagă metodica, în funcţiune de caz, dar, de multe ori, în faţa judecăţii, nu se poate dovedi, că expertul a procedat corect. Considerăm că, ar fi necesară crearea în cadrul CNEJ a unei subdiviziuni, care să se ocupe în special, cu colectarea /procurarea/ metodicilor pe toate genurile de expertize, să studieze permanent practica ţărilor înaintate în domeniile respective şi să elaboreze fie un registru al metodicilor, fie un buletin informativ pentru experţi. Tot în sarcina acestei subdiviziuni să fie pusă şi elaborarea metodicilor noi, în colaborare cu catedrele, sau laboratoarele ştiinţifice de ramură de la instituţiile de învăţământ superior din ţară /sau chiar şi de peste hotare. De asemenea, considerăm binevenită elaborarea de către subdiviziunea dată a planurilor unice de studiu şi stagiu a candidaţilor pentru obţinerea permiselor de sine stătător, (corespunzătoare celor din cadrul instituţiilor de învăţământ) sub conducerea experţilor cu stagiu în domeniu, recenzarea rapoartelor de expertiză prezentate pentru comisia de calificare, cât şi în cadrul verificărilor activităţii experţilor, ce dispun de permise. La fel, colaboratorii daţi să se ocupe şi de soluţionarea litigiilor legate de activitatea experţilor – plângeri ale cetăţenilor, prezentări din partea organelor de drept, aprecieri a acţiunilor experţilor legate de efectuarea materialelor şi care ţin de relaţiile cu părţile, etc. Menţionăm, că persoanele, care vor fi selectate pentru a se ocupa cu o 12 astfel de activitate, trebuie să corespundă anumitor cerinţe, de exemplu: - să dispună de o reputaţie bună în rândul experţilor judiciari, să aibă un stagiu de activitate în domeniu - nu mai mic de 15 ani, sau grad ştiinţific în domeniu, să posede capacităţi didactice, analitice, organizatorice şi un potenţial intelectual respectiv genului dat de activitate, etc. De asemenea, activitatea subdiviziunii date trebuie stipulată într-un regulament special, bazele căreia fiind oglindite în legea cu privire la expertiza judiciară. Astfel, s-ar omite neclarităţile legate de „metodici”, în activitatea de expertiză, ridicându-se responsabilitatea

Page 17: DREPTUL VAMAL

fiecărui expert, în cadrul efectuării examinărilor, nu doar referitor la darea unei concluzii intenţionat false, conform art. 312 CPP RM, ci şi la metodicele aplicate, pentru soluţionarea problemelor înaintate de către ordonator. De ex. se întâlnesc adesea concluzii de imposibilitate în cazul cronologiei aplicării recuzitelor actelor /impresiunilor de ştampile, semnăturilor, textului scris sau imprimat/ , a expertizelor materialelor documentelor –scrisului, vechimii actelor - din absenţă de metodici, etc., ceia ce nu întotdeauna corespunde realităţii. La fel sar obţine o ridicare a calităţii rapoartelor de expertiză, prin care şi o considerabilă sporire a bazei probatorii obţinute prin metode ştiinţifice la soluţionarea cauzelor judiciare. Cu referire la soluționarea unor probleme ce țin de sistemul de expertiză, desigur că sunt identificate unele posibilități: de exemplu este foarte important de a studia practica de organizare a expertizei judiciare in alte țări care sunt la un nivel mul mai dezvoltat decit Republica Moldova, menținerea sistemului mixt de expertiză judiciară. Un rol important desigur va avea organizarea laboratoarelor de cercetări, cu utilaj modern şi performant, cu condiţii de muncă adecvate, ceea ce permite efectuarea unor cercetări de calitate înaltă şi în termeni restrînşi.

Concluzie

Cum argumentam anterior, organele judiciare sunt puse în faţa unor probleme pe care nu le pot rezolva singure, pentru acestea fiind necesare cunoştinţele unor specialişti din domeniile ştiinţei, tehnicii, artei etc. În acest sens, legea le permite pentru descoperirea adevărului, în unele situaţii chiar Ie obligă, să recurgă Ia concursul specialiştilor. Astfel că, ori de câte ori pentru lămurirea unor împrejurări necesare elucidării cauzei, organele judiciare au nevoie de părerea unor persoane care au cunoştinţe de specialitate, vor numi unul sau mai mulţi experţi, stabilind în acelaşi timp problemele nelămurite asupra cărora aceştia trebuie să se pronunţe. Aceste activităţi, desfăşurate de specialişti, sunt denumite în actele normative prin noţiunea (termenul) de expertize. Datorită raptului că se desfăşoară în cadrul unui proces, ele sunt reglementate de legiuitor sub denumirea de expertize judiciare. Noţiunea de expertiză precum şi de expert,denumire dată persoanei desemnate cu efectuarea acesteia îşi au originea în limba latină unde experior înseamnă a încerca, a dovedi,iar expertus,cel care are experienţă, care încearcă sau care a probat. În literatura juridică din ţara noastră cât şi din alte ţări, s-au formulat diferite definiţii ale expertizei ca mijloc de probă, dar în ultimă analiză expertiza poate fi denumită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt, necesare stabilirii adevărului obiectiv în cauza supusă soluţionării de către un expert, prin cunoştinţe specifice fiecărei specialităţi, activitate desfăşurată la cererea organului judiciar în situaţia în care acest, nu poate singur să lămurească respectiva împrejurare de fapt. Atunci când expertiza se efectuează într-o instituţie de specialitate, cum este cazul expertizelor criminalistice, medico-legale, organul judiciar se adresează acesteia, urmând ca stabilirea experţilor, specialiştilor, să o facă conducătorul unităţii respective. În cazul expertizelor contabile şi tehnice, experţii care vor efectua lucrarea sunt numiţi de către organul judiciar. În acest scop, organul judiciar se adresează Serviciului central pentru expertize contabile Biroului central pentru expertize tehnice sau Biroului local pentru expertize contabile, solicitând recomandarea experţilor care să execute lucrarea. După numirea experţilor, în situaţiile menţionate, organul judiciar cheamă experţii şi părţile şi Ie face cunoscut obiectul expertizei, precum şt întrebările la care aceştia trebuie să răspundă. De asemenea, aduce la cunoştinţa părţilor că au dreptul să facă observaţii cu privire la întrebările formulate, că pot cere modificarea sau completarea lor şi recomandă câte un expert care să participe Ia efectuarea expertizei, exceptând cazurile când lucrarea urmează a se realiza în instituţiile de specialitate. Conform art 142 CPP RM expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea

Page 18: DREPTUL VAMAL

expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penala. Cum am menționat in Capitolul II, punctul 2.3 pe lînga toate problemele pe care le are Republica Moldova in justiție, sistemul de exteprtiză judiciară la fel suferă. Însa au fost totuși facute unele schimbări- Proiectul Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar a fost elaborat de Grupul de lucru pentru elaborarea actelor normative necesare în vederea reformării cerinţelor faţă de expertiza judiciară, constituit prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 85 din 28 februarie 2012. Acesta a fost elaborat în vederea executării acţiunii 2.3.3.2 din Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.6 din 16 februarie 2012.  În general, estimăm că proiectul de Lege ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra calităţii înfăptuirii justiţiei, în general, şi a activităţii experţilor judiciari, în special. Deşi prin promovarea proiectului autorii au avut buna intenţie de a ordona legislativ şi instituţional instituţia expertizei judiciare, totuşi, proiectul de lege nu soluţionează una din cele mai presante probleme: expertiza medicală. Afilierea/dependenţa experţilor medicali de Ministerul Sănătăţii, combinată cu solidaritatea profesională a medicilor, aduce un prejudiciu enorm sentimentului de dreptate şi echitate a cetăţenilor, iar justiţia rămîne neputincioasă în faţa lipsei de profesionalism, relei intenţii şi indiferenței unor medici. Deşi presa abunda în cazuri relatate despre "tratamentele" medicilor15 nu există o practică judiciară relevantă în acest sens. În consecinţă, în privinţa experţilor judiciari în domeniul medicinei trebuie identificat un mecanism special instituţional, care să asigure o expertiză independentă şi imparţială în domeniul medical. Fără soluţionarea acestei probleme, finalitatea acestei legi va fi puternic compromisă.16

În concluzie, proiectul de Lege poate fi promovat doar în condiţiile în care va fi asigurată independenţa funcţională a experţilor din domeniul medicinei.

15 a se vedea inclusiv cazul Berari vs.Medpark16 Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei