UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CECAN DOINA

DREPTUL DE A DESFĂȘURA ACTIVITATEA DE

ÎNTERPRINZĂTOR

Conducător ştiinţific: _____________ Hîncu Victoria (magistru în drept, lector universitar)

(semnătura)

Autorul: ______________ Cecan Doina

(semnătura)

CHIŞINĂU-2015

Planul:

Introducere

1. Noțiunea activității de întreprinzător;

2. Elementele caracteristice activității de înterprinzător;

3. Principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător;

4. Subiectele activității de întreprinzător.Dreptul de a desfășura

activitatea de întreprinzător;

5. Genurile activității de întreprinzător;

6. Limitele activităţii de întreprinzător;

7. Eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea anumitor genuri de activitate

în Republica Moldova;

Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Activitatea umană, în general, și cea de producție , în special, sunt procese orientate în mod conștient spre realizarea material a unor scopuri care reies din necesitatea satisfacerii nevoilor individului și a societății în ansamblu. Fiind un proodus al naturii, dar și al societății, pentru a trăi și a se manifesta în relațiile cu semenii săi, omul trebuie să consume o varietate de bunuri și servicii, adică trebuie să- și acopere o varietate de nevoi.Activitatea economic, ca totalitate a acțiunilor pe care oamenii le întreprind pentru a-și satisface necesitățile este determinată atît de evoluția necesităților, cît și a raportului necessitate- resurse.1

Denumirea drept al afacerilor sugerează ideea că acest drept reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează afacerile. Prin afacere se înţelege îndeletnicirea, acţiunea (întreprinderea) sau activitatea cu rezultat favorabil a unei persoane. Afacerile, numite în continuare şi activitate de întreprinzător2 , sunt operaţiuni social utile de extragere, creare sau dobândire de bunuri pentru a fi comercializate, astfel încât suma de bani primită ca plată să acopere toate cheltuielile suportate şi să asigure persoanei obţinerea unui profit. Afaceri sunt toate activităţile de extragere, cultivare şi confecţionare a bunurilor materiale, de executare a lucrărilor, de prestare a serviciilor etc. În categoria afaceri intră şi cumpărarea de bunuri materiale şi de servicii pentru a fi revândute. Dreptul afacerilor reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între persoane în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător, precum şi raporturile care apar în cazul intervenţiei statului în această activitate.

1 Gabriel Mărgineanu, Lilia Mărgineanu, Dreptul Afacerilor, Chișinău 2004, pag.502 Termenul afacere este оnlocuit frecvent cu alţi termeni sau sintagme cum ar fi: activitate de întreprinzător, business, activitate comercială, activitate de antreprenoriat sau chiar activitate economică. În prezenta lucrare se va opera cu sintagma activitate de întreprinzător, care, având şi o consacrare legislativă, reflectă adecvat natura juridică a acestei activităţi şi este genericul multitudinii genurilor de activitate economică aducătoare de profit.

3

1.Noțiunea activității de întreprinzător

Doctrinarii au determinat prin activitatea de întreprinzător mijlocul legal de obţinere a

veniturilor necesare asigurării existenţei indivizilor, desfăşurată în anumite condiţii prevăzute de

lege. În legislaţia RM putem găsi mai multe denumiri ale activităţii de întreprinzător, ca de

exemplu – activitate de antreprenoriat, activitate comercială, afacere, bussines, activitate

economică. Între aceste noţiuni pot fi găsite atât puncte de tangenţă cât şi deosebiri ceea ce face

să presupunem că aceste definiţii nu au în esenţă acelaşi sens, respectiv urmează să deosebim

aceste activităţi. Astfel activitatea economică înglobează în sine nu doar activitatea comercială,

adică activitatea aducătoare de beneficii cât şi pe cea necomercială, ca de exemplu activitatea

instituţiilor de învăţământ, activitatea notarilor şi avocaţilor, persoanelor ce comercializează

automobile la piaţă, uneori fiind dificil de a delimita care activitate este comercială şi care este

necomercială.

În literatura de specialitate întîlnim , activitatea de întreprinzător (afacerile) ca reprezentînd un

mijloc legal de acumulare a bogăţiilor, de asigurare a existenţei materiale şi spirituale. Această

activitate apare o dată cu formarea relaţiilor de piaţă, adică cu apariţia produselor destinate

schimbului de mărfuri.3

Prin activitate de întreprinzător, în sens larg, se înțelege orice activitate aducătoare de profit

practicată de persoanele fizice și juridice, iar în sens restrîns , se înțelege activitatea de vînzare-

cumpîrare cu amănuntul a mărfurilor, de fabricare și comercializare a produselor alimentare, de

organizare a consumului lor, de prestare a serviciilor suplimentare la cumpărarea mărfurilor etc..

Se menționează faptul că activitatea de întreprinzător poate fi privită ca o activitate

profesională.4

Este important să cunoaștem că atît în vorbirea curentă, cît și în lege se întîlnesc un șir de

expresii ce denumesc activitatea de înterprinzător, ele avînd același înțeles: „activitate de

antreprenoriat” , „activitate comercială” , „activitate economică ” , „afacere” , „business” . În

ceea ce ne privește vom utiliza în context expresia activitate de întreprinzător , ea fiind în

corespundere cu legislația în vigoare, dar și cuvîntul afacere , luînd în considerare că disciplina

noastră se numește Dreptul afacerilor.

3 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, Dreptul afacerilor. Volumul 1, Chișinău 2004 , pag.43.4 Alexandru Cuznețov , Iurie Mihalache, Marcel Lungu, Natalia Bacalu. Curs introductiv, Drepyul afacerilor, Chișinău 2011, pag.105.

4

În legislație , noțiunea activității de întreprinzător este prevăzută în Legea cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi nr.845 din 1992, care menționează că „antreprenoriatul este

activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor,

desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în

numele lor , pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o

sursă permanentă de venituri. Muncă efectuată conform contractului (acordului) de muncă

încheiat nu este considerată antreprenoriat ”. (art.1).

Legislația fiscal definește puțin altfel noțiunea respectivă, evident, urărind scopuri exclusive

de fiscalitate, activitatea de întreprinzător fiind considerată orice activitate conform legislașiei,

cu excepția muncii effectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfășurată de către o

persoană, avînd drept scop obținerea venitului sau, în urma desfășurării căreia, indifferent de

scopul activității, se obține venit5 (art.5 pct.16 Cod Fiscal).

5 Cod fiscal al Republicii Moldova , Nr. 1163  din  24.04.1997, Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial Nr. ed. spec.

5

2.Elementele caracteristice activității de înterprinzător

Din definiția menționată anterior se desprind o serie de elemente specifice ale activității de înterprinzător , și anume:

a) este o activitate independenntă;b) din proprie inițiativă; c) se desfășoară sub dnumire proprie;d) pe riscul și sub răspunderea celui care o desfășoară;e) prin intermediul ei se asigură o sursă permanentă de venituri.6

a) Activitatea de întreprinzător este considerată o activitate independent.Ea acordă înterprinzătorului libertate, el activează din voință liveră și în interesul său propriu.

Vorbind despre independență în activitatea de întreprinzător, noțiunea trebuie înțeleasă correct. Or, libertatea are anumite limite, ea nu este una totală. Înterprinzătorul nu poate face orice dorește, fiindcă ăn economia de piață libertatea absolută a producătorului nu există. Prin lege se impugn anumite cerințe: să țină cont de concurența de piață, să fie înregistrat, să dețină licență pentru genul de activitate pe care îl desfășoară, să dispună de autorizații, certificate, să plătească taxe și impozite statului etc.

Mai simplu prin independență se înțelege faptul că nimeni nu-I poate dicta înterprinzătorului cît să producă, cum să o facă și unde să-și comercializeze mărfurile. El va ști cît să producă reieșind din cererea și oferta existent pe piață la produsele și serviciile date.

b) Întreprinzătorul își desfășoară activitatea din proprie inițiativă .

Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător.7 Proprietarul singur decide să-și fondeze o înterprindere, își allege de dine stătător genul de activitate, forma juridică de organizare și denumirea. La fel, proprietarul hotărăște ce investiții să facă, unde să-și comercializeze producția, cu cine să încheie contracte, la ce preț etc.

c) Oricine dorește să înceapă o afacere, mai trebuie să se înregistreze sub una din formele de organizare juridică prevăzută de lege.În caz contrar, afacerea începută de el va fi considerată inlegală. Din momentul înregistrării, se consider că activitatea de înterprinzător se desfășoară sub denumire proprie. Cu alte cuvinte, la data înregistrării apare un nou subiect de drept, care sub denumire proprie participă la relațiile de comerț.

Cel care folosește denumirea unui alt agent economic este obligat, la cererea acestua, să înceteze folosirea denumirii și să îi repare prejudicial. În cazul modificării denumirii, agentul economic este obligat să publice un aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova despre

6 Alexandru Cuznețov , Iurie Mihalache, Marcel Lungu, Natalia Bacalu. Curs introductiv, Dreptul afacerilor, Chișinău 2011, pag.106.7 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, Dreptul afacerilor. Volumul 1, Chișinău 2004 , pag.51.

6

modificarea denumirii și să opereze modificările necesare în registrul înregistrării de stat8 , ținut de Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova.

d) Expresia „pe riscul și sub răspunderea celui care o desfășoară” se explică în felul următor : oricine începe un business al său, pune în circulație numite valori patrimoniale și depune eforturi pentru a majora costul lor. Dacă calculele înterprinderii sunt greșite, înterprinderea riscă nu numai să nu cîștige nimic, dar să piardă chiar și bunurile pe care le-a pus în crculație9.

e) Prin intermediul activității de înterprinzător se asigură o sursă permanent de venituri. Cu alte cuvinte, activitatea de înterprinzător trebuie să fie permanent și aducătoare de profit. Scopul celui care desfășoară un business este de a acumula cîștiguri stabile , pentru a-și acoperi cheltuielle, a plăti salariilelucrătorilor, achita taxele și impozitele față de stat, și în sfîrșit, de a avea un profit. De aceea, se consider că activitatea ocazională (întîmplătoare) nu-I va adduce înterprinzătorului cîștiguri sufciente.

Orice persoană care inițiază o afacere tinde să obțină foloase cît mai mari , astfel încît motivul care determină pe cneva să-și înceapă o afacere constă în cîștigul personal ce va rezulta din această activitate.

Permanent se consideră venitul care este obținut ăn mod regulat sau sistematic.

8 Gabriel Mărgineanu, Lilia Mărgineanu, Dreptul Afacerilor, Chișinău 2004, pag.60.9 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, Dreptul afacerilor. Chișinău 1997 , pag.39.

7

3.Principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător

Reglementare a activităţii de întreprinzător semnifică stabilirea drepturilor, obligaţiilor, cerinţelor şi interdicţiilor pentru  întreprinzători pe toată durata activităţii (de la iniţierea pînă la lichidarea afacerii), precum şi reglementarea relaţiilor dintre autorităţile administraţiei publice, alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control şi întreprinzători.

Potrivit legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activtății de înterprinzător, aceasta are loc pe baza următoarelor principii:    a) previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător;    b) transparenţa decizională şi transparenţa reglementării activităţii de întreprinzător;    c) analiza impactului de reglementare;    d) reglementarea materială şi procedurală a iniţierii, desfăşurării şi lichidării afacerii prin acte legislative;

f) echitabilitatea (proporţionalitatea) în raporturile dintre stat şi întreprinzător. Previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător presupune că reglementarea activităţii de întreprinzător se efectuează prin legi, hotărîri/ordonanţe ale Guvernului şi acte normative ale autorităţilor administraţiei publice. Astfel, legile stabilesc, pentru fiecare caz aparte, limitele de reglementare pentru Guvern şi/sau pentru autorităţile administraţiei publice. Actele normative ale acestor autorităţi nu pot fi invocate în cazul în care nu corespund prevederilor prezentei legi. Plăţile pentru serviciile prestate şi actele eliberate întreprinzătorilor de către autorităţile administraţiei publice şi alte instituţii cu funcţii de reglementare şi control se stabilesc prin legi, cu indicarea serviciului, a actului, a mărimii taxei pentru aceste servicii şi acte. Condiţiile tehnice, sanitare, standardele, alte documente similare (în continuare - documente normativ-tehnice) sînt obligatorii în cazul în care sînt stabilite prin legi.

Transparenţa decizională și a reglementării. Autorităţile administraţiei publice sînt obligate să informeze asupra proiectelor de acte normative şi să asigure transparenţa în activitatea lor  decizională prin implicarea sectorului privat, a societăţii civile şi a persoanelor fizice în elaborarea de acte normative şi în procesul luării deciziilor. Autorităţile administraţiei publice asigură transparenţa reglementării prin accesul liber la proiectele de acte normative şi prin publicarea acestora conform legislaţiei. Actele normative se înscriu în Registrul de stat al actelor juridice (în continuare -  registru) după publicarea lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, conform legislaţiei. Registrul este ţinut de Ministerul Justiţiei. Accesul la registru prin internet este gratuit.

Analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului, precum şi corespunderea actului scopurilor politicii de reglementare şi principiilor prezentei legi.    Actul de analiză a impactului de reglementare este parte integrantă a notei informative a proiectului de act normativ.

8

Reglementarea materială şi procedurală . Normele materiale şi procedurale de iniţiere, desfăşurare şi lichidare a afacerii, precum şi de control asupra afacerii, se stabilesc prin legi. Autorităţile administraţiei publice nu sînt în drept să adopte norme primare pentru reglementarea iniţierii, desfăşurării şi lichidării afacerii.   Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să se înregistreze la organele de stat sau să solicite actele permisive pentru practicarea unei activităţi doar în cazurile în care aceasta este prevăzut expres de lege.

Principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în efectuarea controlului asupra activităţii de întreprinzător. Autoritatea administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control exercită, prin intermediul reprezentanţilor, controlul asupra activităţii de întreprinzător (în continuare - control) în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege. Autoritătile administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control competente au obligaţia de a controla modul de desfăşurare a activităţilor care se efectuează pe baza aprobării tacite. Controlul activităţii de întreprinzător, cu excepţia celui financiar şi fiscal, poartă un caracter consultativ. Controlul poate avea loc doar în cazurile stabilite de lege, cu stipularea expresă a autorităţii publice împuternicite să efectueze controlul, a genurilor de activitate şi a categoriilor de întreprinzători supuse controlului. Se interzice aplicarea oricărei sancţiuni fără a se verifica corectitudinea ei de către conducătorul organului de control şi fără a se acorda întreprinzătorului posibilitatea de a o contesta. Principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în suspendarea activităţii de întreprinzător. Suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător semnifică sistarea temporară a valabilităţii şi/sau retragerea licenţei/autorizaţiei pentru activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia. Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărîre judecătorească, adoptată în temeiul legii. Hotărîrea instanţei de judecată privind suspendarea activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control.  În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară  în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile. Hotărîrea judecătorească privind suspendarea activităţii de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare şi se execută în conformitate cu  legislaţia. Taxa de stat se restituie în cazul în care hotărîrea judecătorească definitivă şi irevocabilă, adoptată în urma contestării, este  în favoarea agentului economic. Reluarea activităţii de întreprinzător se efectuează în temeiul hotărîrii  instanţei de judecată care a emis hotărîrea de suspendare a acestei activităţi sau a hotărîrii instanţei ierarhic superioare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.10

10 LEGE Nr. 235 din  20.07.2006, cu privire la principiile de bază de reglementarea activităţii de întreprinzător, Publicat : 11.08.2006 în Monitorul Oficial Nr. 126-130     art Nr : 627     Data intrarii in vigoare : 11.08.2007.

9

4. Subiectele activității de întreprinzător.Dreptul

de a desfășura activitatea de întreprinzător.

Prin activitate de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente 11 .

Prin urmare, noţiunea activitate de întreprinzător este mai restrânsă decât cea de activitate economică, deoarece nu include activitatea salariaţilor, liberilor profesionişti şi nici actele de consum al bunurilor materiale.

Analiza juridică a definiţiei legale permite relevarea particularităţilor activităţii de întreprinzător prin care aceasta se deosebeşte de alte activităţi umane, inclusiv economice. Aceste particularităţi constau în faptul că activitatea de întreprinzător este practicată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora; este independentă; se desfăşoară din iniţiativă proprie, în nume propriu, pe risc propriu şi sub propria răspundere patrimonială; este permanentă şi aducătoare de profit.

Activitatea practicată de cetăţeni şi de asociaţiile lor. Definiţia legală stabileşte că activitatea de întreprinzător poate fi practicată numai în formele permise de lege. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la forma activităţii se sancţionează pe cale administrativă sau penală şi tot beneficiul se face venit la bugetul de stat. Persoanele care pot desfăşura activitate legală de întreprinzător în nume propriu sunt desemnate prin noţiunea comună de întreprinzător.

În calitate de subiect al ctivității de înterprinzător poate active persoana fizică și persoana juridică, care efectuează orice gen de activitate aducătoare de profit neinterzis de lege. Vorbind de „subiectele activitîții de înterprinzător”, avem în vedere „înterprinzătorii”. Ambele noțiuni au același înțeles, fiind sinonime.12 Așadar, calitatea de înterprinzători o au persoanele fizice și persoanele juridice.

Persoana fizică poate desfăşura activitatea de întreprinzător dacă are capacitate de exerciţiu şi prin următoarele forme de organizare juridică :

·s-a înregistrat în calitate de întreprinzător individual la Camera Înregistrării de Stat; Înterprinzător individual este persoana fizică , înregstrată în modul stabilit de lege, care desfășoară activitate de înterprinzător fără a constitui o persoană juridică. Înregistrarea întreprinzătorului individual se face la oficiile teritoriale ale Camerii Înregistrării de Stat;

·a obţinut patenta de  întreprinzător  de la Inspectoratul Fiscal Raional sau de la primăria localităţii;

11 Legea nr. 845/1992, art.1.12 În legislație poate fi întîlnită și o a treia noțiune, cea de agent economic. Potrivit Codului fiscal al Republicii Moldova, agent economic este orice persoană ce desfășoară activitate de înterprinzător (art.5 pct.13).

10

·a înregistrat o  gospodărie ţărănească  (de fermier) la primăria din localitatea unde are teren în proprietate sau în arendă. Este destinată exclusiv desfășurării activității de înterprinzător în domeniul griculturii.

Prin genericul folosit de codul civil persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a constitui o persoană juridică poartă denumirea de întreprinzător individual. Pentru activităţile care se desfăşoară doar în baza licenţei, persoana le va putea desfăşura doar după ce a fost obţinută licenţa de la organul de stat competent.

Persoanele juridice care desfășoară activitatea de înterprinzător se mai numesc persoane juridice cu scop lucrativ (sau cu scop comercial ), deoarece obiectivul lor principal constă în acumularea cît mai multor venituri(cîștiguri, profituri).Astfel, persoanele juridice pot desfăşura activitatea de întreprinzător de la data înregistrării de stat, iar pentru activităţile care se desfăşoară doar în baza licenţei, de la data când a fost obţinută licenţa. În anumite situații, calitatea de înterprinzător o poate avea statul și organele administrației publice locale. De exemplu dacă statul dorește să cumpere grîu pentru fondul de rezervă, atunci va organiza o licitație, cumpărînd grîu de la agricultori la prețul de piață. În această relație, statul apare ca un simplu înterprinzător, fiind pe picior de egalitate juridică cu vînzătorul producției agricole. Dreptul de a desfășura activitatea de înterprinzător pentru unele categorii aparte de subiecte. Reieșind din legislație, uneori este greu de explicat din ce considerent o anumită activitate a fost atribuită ca fiind comercială (de înterprinzător), iar alta-nu. Există cazuri în care aceeași activitate uneori poate fi considerată comercială, alteori necomercială. Exemplu în acest sens poate servi învățămîntul . Activitatea de organizare a învățămîntului practicată de o persoană juridică se consideră necomercială, sau nonprofit13,deși cei care beneficiază de serviciile unei astfel de persoane juridice instituțiile de învățămînt plătesc pentru aceste servicii sume importante.14. O altă situație avem în cazul profesorilor care, în timpul liber, dau lecții în particular, contra plată. Această activitate a profesorilor este considerată o activitate de înterprinzător , de aceea, pentru a o practica în mod legal, ei trebuie să dobîndească patentă de întreprinzător ori să-și înregistreze o persoană juridică. Anumite semne de întrebare apar în legătură cu asociațiile obștești.Asociații obștești se consideră asociațiile pacifiste, de apărare și de promovare a drepturilor omului, asociațiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret și de copii, societățile științifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, uniunile de creație, comunitățile noțional-culturale, alte asocații ale persoanelor fizceși/sau juridice legal constituite15. Asociațiile obștești deși nu urmăresc în sine scopul de a obține venituri din activitatea pe care o desfășoară, totuși pe parcurs sunt în drept să fondeze societăți comerciale și cooperative. Scopul acestora din urmă este legat în mod direct de obținerea cîștigului. Cu toate acestea , veniturile realizate de asociația obștească în activitatea economică nu pot fi distribuite între membrii

13 Legea învățămîntului nr.547/1995, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62-63 din 09.11.1995, art.36 alin. (3).14 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu, Dreptul afacerilor. Volumul 1, Chișinău 2004 , pag.48.

15 Legea cu privire la asociațiile obștești nr.837/1996, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.153-156 din 02.10,2007, art.1 alin. (2).

11

acestei asociații și se folosesc în exclusivitate pentru realizarea scopurilor pentru care a fost creată ascociația- scopuri filantropice, religioase, educative, sportive, culturale etc . Munca prestată de salariatul (angajatul) înteprinderii în baza contractului individual de muncă nu este considerată activitate de înteprinzător. Între acest salariat și înteprinderea la acre lucrează se stabilesc raporturi de muncă și sunt reglementate de Codul Muncii al Republicii Moldova. Înteprinderea este obligată să încheie cu salariul contract de muncă, să îi achite salariu nu mai mic decît tariful prevăzut de lege, să-i deschidă carnet de muncă, poliță de asigurare medicală, cont special la fondul de pensionare etc.

12

5.Genurile activității de întreprinzător

Prin definiţia dată la art. 1 din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, legislatorul stabileşte trei categorii de activităţi:

1) fabricarea producţiei2) executarea lucrărilor 3) prestarea serviciilor, a căror eficienţă permite obţinerea de beneficiu.

În definiţie nu a fost indicată activitatea cel mai des utilizată la etapa actuală de întreprinderile private: comercializarea mărfurilor şi a produselor. Există şi alte tipuri de activităţi reglementate de legislaţie, cum ar fi: activităţile bancare, de investiţii, operaţiunile cu titluri de valoare, de editare, de asigurare etc.

A) Fabricarea producţiei ca gen de activitate economică constă în transformarea materiilor prime sau a semifabricatelor în produse noi cu o valoare economică mai mare. În cadrul acestui proces întreprinzătorul este obligat să respecte tehnologiile, drepturile consumatorului, să nu polueze mediul înconjurător.

B) Executarea lucrărilor – gen de activitate economică prin care întreprinzătorul se obligă să efectueze o anumită lucrare fie din propriul material, fie din cel al beneficiarului contra unei remuneraţii;

C) Prestarea serviciilor - gen de activitate economică prin care întreprinzătorul se obligă să satisfacă anumite necesităţi ale persoanelor fizice sau juridice sau a statului (consultanţă, transport, publicitate, asigurări). Deosebirea esenţială dintre executarea de lucrări şi prestarea de servicii este că serviciile sunt de regulă imateriale;

D) Comercializarea mărfurilor şi produselor – gen de activitate economică prin care vânzătorul se obligă să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărătorului iar ultimul se obligă să recepţioneze bunul şi să achite preţul bunului. Deosebim veriga simplă a relaţiilor contractuale şi veriga compusă a relaţiilor contractuale în cadrul activităţii de comercializare a bunurilor.

13

6.Limitele activităţii de întreprinzător

Întreprinzătorii nu pot însă practica orice gen de activitate în acest sens existând anumite restricţii. Astfel deosebim activităţi:

a.Interzise. În legislaţie nu se conţine o listă exhaustivă a activităţilor interzise. De aici deducem că sunt interzise acele activităţi care deşi pot aduce beneficii sunt interzise de normele imperative ale legii, iar pentru practicarea acestora se prevede o pedeapsă penală sau administrativă (întreţinerea caselor de toleranţă, proxenetismul, traficul de fiinţe umane).

Potrivit Codului penal, se interzic şi se sancţionează:-activitatea mercenarilor (art.141),-traficul de fiinţe umane (art.165),-traficul de copii (art.206),-munca forţată (art. 168),-practicarea ilegală a medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214),-proxenetismul (art.220) etc.

b. Activităţi monopol de stat- adică activităţi ce pot fi desfăşurate exclusiv de către organele

statului sau de agenţii economici constituiţi de stat pentru aceste scopuri. Lista genurilor de

activitate permise exclusiv întreprinderilor de stat este stabilit la art. 10, al. 3 a Legii cu privire la

Antreprenoriat şi Întreprinderi. Acestea sunt:

Ministerul Finanţelor

1. confecţionarea ordinelor şi medaliilor,

Ministerul Agriculturii

1. asistenţă veterinară animalelor infectate cu boli deosebit de periculoase,2. fabricarea produselor din tutun.

Ministerul transporturilor

1. prestarea serviciilor poştale,

Ministerul Sănătăţii: acordarea unor categorii de asistenţă medicală cum ar fi: certificate despre starea sănătăţii psihice, expertiza privind pierderea capacităţii de muncă etc.

Ministerul Apărării: repararea armamentului.

Banca Naţională a Moldovei: emisia şi baterea monedei.

c. Activităţi monopol natural. Este situaţia în care fabricarea producţiei, executarea anumitor lucrări, prestarea anumitor servicii în virtutea unor factori de ordin natural, economic,

14

tehnologic, geografic se află sub controlul direct al unui sau câţiva agenţi economici. Activităţile desemnate ca monopol natural sunt exercitate doar de unii agenţi economic datorită importanţei acestor activităţi sau a imposibilităţii desfăşurării genului dat de activitate de către mai mulţi agenţi economici.

Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 582 din 17.08.1995 cu privire la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:

activităţile legate de exploatarea căilor ferate;

activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;

activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, etc.

d.Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite la

art.7 din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate. Exemplu: activitatea de audit;

activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi (sau) de efectuare a expertizei mărfurilor;

activitatea bursieră; activitatea în domeniul asigurărilor; activitatea de administrare a activelor

fondurilor nestatale de pensii; activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor;

activitatea legată de metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;

e.Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care

pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii privind

patenta de întreprinzător. De exemplu: comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele, tonete, în

chioşcuri (gherete), pavilioane şi din autovehicule în pieţe şi/sau în locuri autorizate de

autoritatea administraţiei publice locale; servicii logopedice, servicii veterinare, zootehnice.

g.Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. Întreprinzătorii persoane fizice şi

persoane juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt supuse licenţierii fără vre-o

autorizaţie sau permisiune specială dacă alte legi nu stabilesc altfel. De exemplu: acordarea unor

servicii medicale veterinare de informare sau de consultaţie medicală.

h.Activităţile liberale. În această categorie au fost incluse prestaţiile acordate de avocaţi,

medici, arhitecţi, notari, profesori, artişti, etc. Exerciţiul activităţii libere constă în punerea la

dispoziţia celor interesaţi a cunoştinţelor, competenţei şi abilităţilor contra unui onorar.

Activitatea liberului profesionist aşadar nu este legată de punerea în circuit a unor bunuri, iar

autorul nu suportă riscul la care este pus un întreprinzător.

15

7.Eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea anumitor

genuri de activitate în Republica Moldova.

În conformitate cu prevederile art. 60, al. 5 al Cod Civil16 persoana juridică poate practica

anumite tipuri de activitate a căror listă este stabilită de lege, doar în baza unui permis special

(licenţă). Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesară licenţa

apare în momentul obţinerii ei sau în momentul indicat în ea şi încetează o dată cu expirarea

licenţei dacă legea nu prevede altfel. Pentru unele genuri de activitate legiuitorul a stabilit

condiţii suplimentare de activitate, exercitând astfel funcţia de control, protecţie a drepturilor şi

intereselor cetăţenilor, apărarea securităţii statului. Activităţile supuse licenţierii, modul de

obţinere a licenţei, organele abilitate cu eliberarea licenţelor, condiţiile de retragere suspendare

ş.a. sunt stabilite de Legea RM privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de

întreprinzător. Conform art. 2 din Lege prin licenţă se înţelege “licenţă – act administrativ cu

caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de

întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită,

genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor

de licenţiere”

Titularii de licenţă - Licenţa poate fi obţinută de către persoanele fizice sau juridice înregistrate

în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent

de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate

practica unele genuri de activitate supuse licenţierii în temeiul unor alte acte legislative, care

depune la autoritatea de licenţiere declaraţie şi documentele necesare eliberării licenţei;

La genurile de activitate licenţiate se atribuie genurile de activitate a căror practicare în mod

neregulamentar poate prejudicia drepturile, interesele legale şi sănătatea cetăţenilor, mediul

ambiant şi securitatea statului şi a căror reglementare nu se poate efectua altfel decît prin

licenţiere.

16 Codul Civil al Republicii Moldova, Nr. 1107 din  06.06.2002, Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86     art Nr : 661

16

Participanţi la procesul de licenţiere sînt:

1. Camera de licenţiere;

2. Banca Naţională a Moldovei;

3. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;

4. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;

5. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică;

6. Consiliul Coordonator al Audiovizualului;

7. Autorităţile administraţiei publice locale,

8. Organul abilitat al Comitetului executiv al Găgăuziei;

9. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate;

10. Solicitanţii de licenţă;

11. Titularii de licenţă.

Licenţa conţine:

denumirea autorităţii de licenţiere;

seria, numărul şi data eliberării licenţei;

denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă

întreprindere sau organizaţie, persoană juridică sau fizică, ori numele, prenumele şi adresa

titularului de licenţă persoană fizică;

data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, codul

lor fiscal ori seria şi numărul buletinului de identitate, codul fiscal al persoanei fizice;

genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;

termenul de valabilitate a licenţei;

semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată

prin aplicarea ştampilei acestui organ.

Camera de Licenţiere adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de

eliberare a licenţei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, începînd cu data primirii cererii

împreună cu documentele anexate.

Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care

confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului,

care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor

primite de la solicitant.

Dacă solicitantul de licenţă, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat (înmînat)

înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a prezentat documentul ce

confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera

17

licenţa perfectată, Camera este în drept să anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să

adopte decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.

Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, la care va fi efectuată

activitatea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se eliberează copii autorizate de pe

aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate de a desfăşura

activităţi pe baza licenţei obţinute.

În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune separată, care va

desfăşura activităţi conform licenţei obţinute, titularul este obligat să depună la Cameră o cerere

referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă.

În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă, care a

desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, sau în caz de încetare de către aceasta a activităţii

respective, titularul de licenţă este obligat să expedieze către Cameră, în termen de 7

zile lucrătoare de la data lichidării sau încetării activităţii, o înştiinţare scrisă. Modificările

respective se includ în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua imediat următoare datei în care s-

a primit înştiinţarea.

În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în

licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să obţină o nouă licenţă în

modul stabilit de prezenta lege. O nouă licenţă se eliberează nu mai devreme de ultima zi

lucrătoare pentru care a fost valabilă licenţa precedentă.

18

Concluzii Prin activitatea de întreprinzător este activitatea de fabricare a producției, de executare a

lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod

independent, din propria inițiativă, în numele și cu riscul propriu, sub răspunderea lor

patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente. În calitate de întreprinzător

poate activa o persoană fizică sau juridică, care efectuează orice gen de activitate economică

neinterzisă de lege.

Elementele specifice ale activității de înterprinzător sunt următoarele :

a) este o activitate independenntă;b) din proprie inițiativă; c) se desfășoară sub dnumire proprie;d) pe riscul și sub răspunderea celui care o desfășoară;e) prin intermediul ei se asigură o sursă permanentă de venituri.

În calitate de subiect al ctivității de înterprinzător poate active persoana fizică și persoana

juridică, care efectuează orice gen de activitate aducătoare de profit neinterzis de lege. Vorbind

de „subiectele activitîții de înterprinzător”, avem în vedere „înterprinzătorii”.. Așadar, calitatea

de înterprinzători o au persoanele fizice și persoanele juridice.

Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfășura activitatea dată, dacă:

a obținut patenta de întreprinzător;

a înregistrat o întreprindere individuală;

a înregistrat o gospodărie țărănească.

Persoanele juridice pot efectua activitate de întreprinzător doar după efectuarea înregistrării de

stat, iar în unele cazuri expres prevăzute de lege doar după obţinerea licenţei.

Genurile activității de întreprinzător pot fi deduse din definiția dată de Legea cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea producției, executarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor. În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate – comercializarea

mărfurilor şi a produselor.

Activitatea independentă presupune desfășurarea unei activități comerciale pentru obținerea

unor venituri sau a unui profit propriu. El îşi stabilește modalitatea de lucru şi se asigură că

nimeni nu va interveni în afacerea sa. Exemplu: ÎI, SRL, deci, poate atît un comerciat dar şi mai

mulţi.

19

Activitatea din proprie inițiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de

întreprinzător și propria dorință. Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată, reală și legală.

Activitatea în nume propriu este desfășurată de întreprinzător sub denumirea de firmă

proprie dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar dacă este întreprinzător individual,

numele său trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele

individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. La desfășurarea

unei anumite activităţi, apare pe lîngă cîştig şi riscul de a pierde, datorită fie unor datorii, fie

datorită prezenţei distorsiunilor dintre activ şi pasiv etc.

Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are

ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai

mare.

Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să

îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din

materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.

Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii

necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative,

de transport, de asigurare, de deservire socială etc.

Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt destinate, în

general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi nemijlocit de către

producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari (firme de distribuţie).

20

Bibliografie :

Nicolae Roșca, Sergiu Baieș , Dreptul afacerilor , Chișinău 1997;

Nicolae Roșca, Sergiu Baieș , Dreptul afacerilor, scheme, Chișinău 2001;

Gabriel Mărgineanu , Dreptul afacerilor, Chișinău 2004;

Alexandru Cuzneșov, Marcel Lungu , Iurie Mihălache, Natalia Bacalu, Curs introductiv,

Dreptul afacerilor, Chișinău 2011;

Roșca Nicolae, Baieș Sergiu , Dreptul afacerilor, Ediția III-a, Chișinău 2011;

Gabriel Mărgineanu, Lilia Mărgineanu, Dreptul Afacerilor, Chișinău 2004;

o Cod fiscal al Republicii Moldova , Nr. 1163  din  24.04.1997, Publicat : 25.03.2005 în

Monitorul Oficial Nr. ed. Spec;

o Codul Civil al Republicii Moldova, Nr. 1107 din  06.06.2002, Publicat : 22.06.2002 în

Monitorul Oficial Nr. 82-86     art Nr : 661;

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845 din 03.01.1992; LEGE Nr. 235 din  20.07.2006, cu privire la principiile de bază de reglementare

a activităţii de întreprinzător, Publicat : 11.08.2006 în Monitorul Oficial Nr. 126-130     art Nr : 627     Data intrarii in vigoare : 11.08.2007.

Legea învățămîntului nr.547/1995, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62-63 din 09.11.1995;

Legea cu privire la asociațiile obștești nr.837/1996, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.153-156 din 02.10,2007;

Hotărîrea Guvernului nr. 582 din 17.08.1995 cu privire la reglementarea monopolurilor

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-comercial/activitatea-de- intreprinzator-reglementarea-juridica-a-activitatii-de-intreprinzator/

http://drept.usm.md/public/files/Dr-Af-Veb0c7.pdf

http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/082_- _Dreptul_afacerilor.pdf

21