Drept roman subiecte rezolvare

download Drept roman subiecte rezolvare

of 52

  • date post

    27-Jul-2016
  • Category

    Documents

  • view

    300
  • download

    12

Embed Size (px)

description

 

Transcript of Drept roman subiecte rezolvare

Drept Roman - Subiecte + Rezolvare

1. Scoala glosatorilor si postglosatorilorIn secolul XI, in orasul Bologna, profesorul Irnerius a fondat scoala glosatorilor. Glosatorii s-au condus in cercetarile lor dupa metoda exegetica, in sensul ca ei au explicat de asa maniera textele juridice romane incat acele texte sa poata fi intelese si de profani (cei care nu aveau pregatire de specialitate). Acele explicatii sau comentarii sunt denumite glose, insa ele nu urmau a fi aplicate in practica instantelor judecatoresti. De aceea, se afirma ca scoala glosatorilor nu a avut o finalitate practica. Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fost profesorul Accursius, autorul Marii Glose, care cuprinde peste 96.000 (96.260) de comentari sau glose.

In secolul XIV, tot la Bologna, profesorul Bartolus a fondat scoala postglosatorilor sau scoala Bartoliana. Aceasta scoala Bartoliana s-a condus dupa metoda dogmatica, deoarece postglosatorii nu au cercetat nemijlocit textele juridice romane, ci au cercetat glosele sau comentariile glosatorilor, cu scopul de a extrage din acele glose principii juridice care sa fie aplicate in practica instantelor judecatoresti; asadar, scoala postglosatorilor a avut o finalitate practica.

Principiile juridice formulate de glosatori s-au aplicat nu numai in Italia, ci in intreaga Europa de Apus si mai cu seama in Germania pentru ca, in secolul XV, germanii au renuntat la dreptul lor national, care era primitiv, si au preluat principiile formulate de postglosatori, le-au adaptat si le-au aplicat la realitatile din Germania feudala. Pe aceasta cale, s-a format in Germania in secolul XVI un nou sistem de drept, denumit Usus modernus pandectarum sau Dreptul modern al Pandectelor. Grecii desemnau Digestele lui Justinian prin termenul de Pandecte, astfel incat dreptul modern al Pandectelor inseamna dreptul modern al Digestelor.

2. TraditiuneaLa origine, in epoca veche, prin traditiune se transmitea proprietatea asupra lucrurilor nec mancipi. In dreptul clasic, ea a fost utilizata si pentru transmiterea lucrurilor mancipi.In vremea lui Justinian a devenit modul general de transmitere a proprietatii, deoarece traditiunea nu presupune respectarea unor conditii de forma, ci numai remiterea materiala a lucrului si justa cauza (iusta causa traditionis). Remiterea materiala era necesara si in cazul imobilelor. Spre exemplu, daca se transmitea un teren, remiterea materiala consta in parcurgerea cu pasul a hotarului acelui teren. Daca se transmitea o casa, remiterea materiala consta in vizitarea tuturor incaperilor.Cu timpul insa, s-au admis si unele exceptii de la regula remiterii materiale: Traditio longa manu desemneaza transmiterea unui teren cand nu mai era necesara parcurgerea hotarelor sale, ci era suficienta indicarea acelor hotare prin anumite repere. Traditio simbolica desemneaza transmiterea unei case cand nu mai era necesara vizitarea tuturor incaperilor, ci era suficienta remiterea cheilor. Traditio brevi manu (de mana scurta) desemneaza cumpararea locuintei de catre chirias, care din detentor se transforma in posesor si proprietar. Remiterea lucrului nu mai este necesara deoarece corpus al detentiunii este identic cu corpus al posesiunii. Constitutum possessorium desemneaza vanzarea casei de catre proprietar care continua sa locuiasca in acea casa in calitate de chirias. Nici de aceasta data nu se mai pune problema remiterii bunului.

Iusta causa este actul juridic prin care se explica sensul remiterii materiale a lucrului, deoarece traditiunea era utilizata nu numai pentru transmiterea proprietatii, ci si pentru transmiterea posesiunii si a detentiunii. Din faptul material al remiterii lucrului nu rezulta cu ce titlu juridic s-a facut acea remitere. De aceea, este nevoie de un act juridic din care rezulta ca remiterea lucrului s-a facut cu titlu de proprietate, cu titlu de posesiune sau cu titlu de detentiune.3. Agnatiunea Rudenia civilaSe intemeia pe ideea de putere si aproximativ cinci secole numai agnatiunea a produs efecte juridice pe teren patrimonial, iar potrivit Legii celor XII Table, existau trei categorii de agnati sau trei cercuri ale agnatiunii. Din prima categorie de agnati faceau parte toti aceia care, la un moment dat se aflau sub puterea aceluiasi pater familias. Spre exemplu fratii, cata vreme traia tatal lor. Din a doua categorie de agnati faceau parte aceia care s-au aflat in trecut sub aceeasi putere, dar ulterior au devenit persoane sui iuris, adica fratii dupa moartea tatalui lor. Din a treia categorie de agnati faceau parte toti aceia care s-ar fi aflat sub aceeasi putere daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor, spre exemplu doi veri primari care s-au nascut dupa moartea bunicului lor. Fixarea celor trei categorii de agnati prezinta o importanta deosebita deoarece secole de-a randul unicul fundament al succesiunii a fost agnatiunea, iar succesiunea era deferita (atribuita) in ordinea celor trei categorii de agnati. Prin urmare, daca existau fii, ei veneau la mostenire, daca nu fratii, daca nu verii primari. Insa, cele trei categorii de agnati nu erau fixe, ci erau mobile in sensul ca doua persoane ideale, nu erau concret determinate intr-un anumit moment. De exemplu doi frati ideali puteau face parte, in functie de anumite imprejurari, din oricare cerc al agnatiunii. Astfel, cat timp traieste tatal lor, cei doi frati fac parte din prima categorie de agnati. Dupa moartea tatalui lor, fratii fac parte din categoria a doua, iar daca unul dintre frati se naste dupa moartea tatalui, fac parte din categoria a treia, desi sunt tot frati.4. Jurisprudenta in epoca clasicaIn epoca clasica, jurisprudenta a ajuns la apogeu caci, in aceasta epoca au fost elaborate categorii si principii constituite intr-un sistem perfect simetric guvernat de o logica extrem de riguroasa. De altfel, inca de la inceputul epocii clasice, s-au fondat doua scoli de drept (in sensul de curente): sabiniana si proculiana. Scoala sabiniana a fost fondata de Caius Ateius Capito. Scoala proculiana a fost fondata de Marcus Antistius Labeo. Denumirile celor doua scoli provin de la discipolii fondatorilor care si-au intrecut maestrii. Este vorba despre Massurius Sabinus pentru scoala sabiniana si despre Proculus pentru scoala proculiana. In linii generale scoala sabiniana avea o orientare conservatoare caci promova solutiile Legii celor XII Table, pe cand scoala proculiana avea o orientare inovatoare, progresista caci urma linia de gandire a edictului pretorului. In sec I d.H. s-au remarcat, in mod deosebit, Massurius Sabinus si Caius Cassius Longinus. Massurius Sabinus este autorul unui tratat celebru de drept civil pe care l-au comentat sute de jurisconsulti prin lucrari denumite libri ad Sabinum. Iar Caius Cassius Longinus a fost atat de apreciat incat la un moment dat, scoala sabiniana a fost denumita scoala Cassiana. In vremea imparatului Hadrian, s-a remarcat Salvius Iulianus care asa cum am vazut, a glorificat edictul pretorului si a scris si el o lucrare enciclopedica denumita Digestele lui Iulian. In vremea lui Antonin Piul, dupa Hadrian, s-a remarcat jurisconsultul Pomponius care a scris o istorie a jurisprudentei romane denumita liber singularuris enchiridii (carte intr-un singur volum) Enchiridia. Un lung frangment din aceasta lucrare a ajuns pana la noi, din fericire, prin Digestele imparatului Justinian. O adevarata enigma a dreptului roman este jurisconsultul Gaius, care se pare (nu stim sigur) ca ar fi trait in vremea lui Antonin Piul si a lui Marc Aureliu. Originea sa nu este cunoscuta, unii sustin ca ar fi grec sau dac de origine. Faptul este ca in legatura cu Gaius s-au scris in epoca moderna cele mai multe lucrari (milioane la numar) si nu pentru ca Gaius ar fi fost foarte original (nu era deosebit de original), ci pentru ca una dintre lucrarile sale denumita Institutiones sau Institutele lui Gaius a ajuns pana la noi pe cale directa, in mod exceptional, sub forma unui manuscris palimpsest. Palimpsestul este un papirus de pe care s-a sters textul initial si in locul lui s-a scris un alt text. In cazul nostru, prin secolul VI, un calugar a sters textul Institutelor lui Gaius si in locul lui a scris un lung imn religios (rugaciunea Sfantului Ieronim). Iar dupa sute si sute de ani, la 1816, cercetand biblioteca episcopala de la Verona, profesorul Niebuhr a descoperit acest papirus, dandu-si seama imediat ca este vorba despre un palimpsest. Ca atare, a aplicat anumiti reactivi chimici pentru a descifra textul initial, acela care fusese sters; spre marea sa satisfactie a constatat ca a descoperit Institutele lui Gaius. Insa la acea vreme, reactivii chimici erau primitivi incat papirusul s-a distrus. Iar in partea finala unele cuvinte n-au putut fi descifrate. De aceea se spune ca manuscrisul de la Verona este lacunar, prezinta unele lacune. Intamplarea a facut insa ca la 1853, in nordul Egiptului sa se descopere un alt papirus, care cuprinde chiar partea finala a Institutelor lui Gaius, incat lacunele manuscrisului de la Verona au putut fi completate. Institutele lui Gaius sunt in manualul de scoala adresat studentilor in drept, de aceea, materia este tratata sistematic, iar ideile decurg in mod logic, unele din altele. Pe baza acestui manual, au putut fi reconstituite institutiile juridice pe care romanii le-au creat pana la jumatatea secolului II d.H., cand se banuieste ca ar fi trait Gaius.Cei mai mari jurisconsulti ai Romei au trait la sfarsitul secolului II d.H. si la inceputul secolului III d.H. Este vorba despre Aemilius Papinianus, Iulius Paulus si Ulpius Domitius.Papinian a fost considerat cel mai mare jurisconsult al Romei, atat de contemporani cat si de posteritate. El a fost supranumit princeps jurisconsultorum sau primus omnium deoarece prin lucrarile sale cu caracter predominant practic a oferit solutii optime tuturor cazurilor care au aparut in activitatea instantelor judecatoresti.Paulus si Ulpian au fost discipo