0

drept procesual penal i

- Cod de procedura penala modificat de OUG 3/2014 , - Curs de procedura penala generala si speciala – Andrei Zarafiu, - Tratatul Prof Neagu, - Curs de procedura penala – Bogdan Micu- Udroiu

Procesul penal si legea de procedura

Soarta legilor penale depinde in mare parte de procedura. Dreptul procesual e legea penala in miscare.

Procedura penala = ca ramura a dreptului reprezinta un ansamblu de norme juridice. Acestea sunt denumite norme de procedura penala. Ca stiinta a dreptului, procedura penala se ocupa de studiul normelor juridice de drept procesual penal. Indiferent de dimensiunea acestor concepte, obiectul celor doua este procesul penal. Proces penal = o succesiune de activitati

in sens strict -> activitatea judiciara completata de activitatea desfasurata in scop judiciar prin care se realizeaza tragerea la raspunderea penala a unei persoane. Ansamblu de activitati prin care se realizeaza tragerea la raspunderea penala a unei persoane. Insa, scopul procesului penal nu este tragerea la raspundere penala( asta e doar o posibiliatate), scopul procesului penal este „ lamurirea” raportului juridic. In acest sens( strict), procesul penal se confunda cu obiectul asupra caruia poarta: Cauza penala. Cauza penala=procesul penal in sens strict- finalizat fie prin tragerea la raspundere a persoanei, fie ca persoana sa nu fie trasa la raspundere. Art 396 : solutii in procesul penal.

in sens larg – se intelege si activitata care se desfasoara in legatura cu procesul penal.

Prin proces penal intelegem activitatea reglementata in mod strict de norme de procedura penala, desfasurata intr-o sau in legatura cu o cauza penala. Sinonimie intalnim doar in ceea ce priveste sensul strict al procesului penal si cauza penala.

SCOPULScopul general al procesului penal – art. (1) alin. (2) NCPPScopul specific in sensul strict – art. 8 NCPPProcesul penal in sens strict( = cauza penala) : posibilitate ca in cadrul aceluiasi context judiciar sa fie exercitate 2 ACTIUNI : ACTIUNEA PENALA si ACTIUNEA CIVILA- pentru ca ambele au acelasi temei juridic. => Legea prefera rezolvarea simultana a celor doua actiuni pentru a nu induce o strare de insecuritate cu privire la raporturile juridice si pentru a evita rezolvari contradictorii

FORMA SI DIVIZIUNILE PROCESULUI PENALPe parcursul derularii procesului penal( care = o serie de act. fragmentate) => sarcini multiple => mai multe categorii de organe judiciare.

1

Activitatile framentate ce compun procesul penal, se deruleaza in urmatoarele modalitati:-SUCCESIV-PROGRESIV( X= suspect cand am niste presupuneri, pe masura => convingerea)- COORDONAT( interdependent)In faza de UP nu sunt chiar evidente aceste modalitati, conteaza mult si regulile tactice.

FAZELE, ETAPELE SI STADIILE PROCESUALEDin reglementarea noului Cod de procedura penala, NU mai => impartirea procesului penal in 3 faze: UP, JUDECATA, PUNEREA IN EXECUTARE.

mai multe etape procesuale si 2 faze principaleETAPE PROCESUALE:1. Urmarirea penala : strang probe, cercetare destinata adunarii unui material judiciar care este

destinat rezolvarii cauzelor penale. Vezi art. 2852. Camera preliminara – materialul strans in UP= verificat de un judecator de camera preliminara.

Nu toti participantii pp participa la camera preliminara( de ex. partea vatamata nu) ci doar acuzarea si apararea (?)

3. Judecata – aflarea adevarului judiciar + solutia4. Punerea in executare a HJ definitive

Care sunt FAZE?1 si 3, UP si Judecata pentru ca doar in ele se pot exercita ambele actiuni. In camera preliminara nu pot fi date solutii=> = doar o etapa in evolutia regresiva/progresiva a procesului.Vezi 14(3), 17, 8 – preferinta in stingrea pp doar in ac 2 etape.

Specific notiunii de proces penal= dimensiunea variabila a termenului( ? ): limitele nu unt date in sens absolut.-> nu sunt obligatorii toate etapele.

Procesul penal trebuie sa aiba o reprezentare stricta in ceea ce priveste activitatile procedurale.

Actele intocmite fara respectarea unor dispozitii legale sunt supuse unor sanctiuni de natura procedurala.Regulile legii procesuale penale constituie si o garantie.

Organele judiciare venite in procesul penal trebuie sa respecte anumite limite legale.

Structura procesului penal :

La origine sistemul de proces penal( acuzatorial) dadea posibilitatea sesizarii numai celui vatamat; acesta avea dreptul sa l sesiseze pe cel care intr o anumita conjuctura sa dea un verdict cu privire la reclamatia facuta de persoana vatamata. Suporta diferite critici pentru ca da dreptul numai

2

celui vatamat sa aduca conflictul in fata judecatorului ceea ce facea ca unele fapte penale sa nu ramana cercetate si judecate.

Ulterior cand interesul statului in implicarea procesului penal a cunoscut reglementari, a aparut tipul inchizitorial. Exista o prima faza in care erau lamurite chestiunile referitoare la existenta infractiunii si vinovatia celui care se imputa. Rolul de a stabili aceste chestiuni au fost atribuite unor organe ale statului ( minister public) . Cei care efectueaza aceste lamuriri sunt reprezentantii ministerului public. Neajunsurile acestui sistem: cea mai mare parte a desfasurarii activitatilor se desfasura in prima faza in conditii secrete , de aceea au fost aduse critici : nu era permis accesul la informatii, la probele de administrare si verdictul dat ulterior se baza pe ceea ce considera reprezentantul ministerului public.

Sistemul mixt: In final ceea ce se desfasoara trebuie sa aiba un caaracter public in fata instantei de judecata si ca este necesar sa existe o faza prealabila intre faza 1 si faza 3 ( se poate evita trimiterea in judecata intrucat in prima faza se poate stabili nevinovatia celui reclamat/acuzat) . In urmarirea penala sunt lamurite chestiuni necesare sesizarii instantei de judecata.In prima faza se stabileste existenta infractiunii ,identitatea faptuitorului si vinovatia acestuiaAcest tip de proces mixt format din tipul acuzatorial-faza publica si din tipul inchizitorial este propriu si sistemului nostru procesual penal

Ponderea unora depinde de la caz la caz intrucat procesul este structurat pe faze. Politica penala este modul de abordare a structurii procesului penal,la un moment dat,in anumite conditii social-politice impuse celor care dau continut legilor procesuale penale.

Faza 1- nu mai este asa de laborioasa cum era reglementata in VCPP.Unele atributii sunt date in competenta unui judecator . Exista modificari de abordare in ceea ce priveste exercitiul prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de aparare. Unele competente sunt date in competenta judecatorului( arestarea preventiva :-inainte se dispunea de catre procuror pe o perioada de cel mult 4 luni de zile)

Dupa 1990 , in NCPP s au inregistrat modificari esentiale: masuri contestate (solutia de netrimitere in judecata nu poate fi ramasa in aceasta forma dupa decizia procurorului ci poate fi contestata; arestarea preventiva nu mai poate fi dispusa de procuror ci de judecatorul de drepturi si libertati)

Dreptul Procesual Penal

Este alcatuit din totalitatea normelor de procedura care vizeaza desfasurarea procesului penal. Au ca obiect de reglementare procesul penal. Aceste norme dau continut dreptului procesual penal.S-a pus problema denumirii corecte a acestei ramuri de drept: Drept procesual penal / Drept de procedura penala

In ceea ce priveste denumirea de Drept de Procedura penala : se face referire la denumirea codului se apreciaza ca dreptul procesual penal este un drept formal , face legatura intre infractiune si sanctiunea prevazuta in codul penal.Unii doctrinari au considerat ca denumirea potrivita este aceea de “ procedura penala”

Norma de procedura penala pe langa faptul ca reglementeaza aceste chestiuni de forma, contine o serie de institutii ce pot schimba la un moment dat parcursul unei cauze penale ( restituirea cauzei de catre procuror ,dispunerea unei serii de masuri privative de libertate, etc)

Denumirea potrivita : Drept procesual penal: intrucat contributia codului implica activitati ce au ca rezultat solutionarea proceselor penale.

3

Obiectul dreptului procesual penal:-procesul penal : obiectul de studiu

Scopul dreptului procesual penal:Stabilirea chestiunilor ce tin de competentele organelor judiciare.Sunt anumite rigori ( reguli de competenta) care disciplineaza modul in care unui organ judiciar ii revine competenta sa solutioneze diferite cauze penaleUnele infractiuni pot fi solutionate de catre tribunal – infractiunea de omor ( in functie de gradul de pericol ,complexitatea acestuia, etc)Asadar scopului DPP consta in stabilirea competentelor si stabilirea garantiilor procesuale pentru respectarea drepturilor partilor implicate in cauzele penaleExista unele dispozitii care au ca efect anularea actelor fara efectuarea acestor dispozitii legale -reglementeaza toate problemele in materie de probatiune

Importanta dreptului procesual penal: -normele permit conexiunea dintre infractiune si sanctiune -dreptul penal in actiune.= drept procesual penal-aplicarea sanctiunii prevazute de legea penalaRealizarea in concret a unor chestiuni de procedura tine in mod deosebit de realizarea in concret a unor obligatii ce revin legiuitorului la momentul redactarii normelor de procedura penala.Acestea trebuie sa fie: - clare si simple. Faptul ca norma nu este destul de clara interpretarea normelor (o operatiune logico juridica pe care organul judiciar este obligat sa o faca pentru a distinge intentia reala a legiuitorului)- sa aiba caracter echitabil (trebuie sa se tina cont de faptul ca normele de procedura penala alcatuiesc un sistem, un tot unitar)-sa ofere aceleasi garantii atat acuzarii cat si apararii.Legea prevede posibilitatea efectuarii expertizelor , exercitiul dreptului la aparare , pentru ambele parti.Studiul normelor nu trebuie neglijat. Exemplu: Prezumtia de nevinovatie opereaza si consta in aprecierea unei persoane care face parte din procesul penal ca nevinovata pana la existenta unei hotarari judecatoresti definitive.

Dreptul Procesual Penal are conexiuni si cu celelalte ramuri de drept:-cu dreptul penal-cu dreptul constitutional ( unele institutii ale DPP sunt reglementate in Constitutie)/ Autoritatea judecatoreasca( unde sunt indicate organelor judiciare ce vin in procesul penal)-cu dreptul civil si dreptul procesual civil ( pretentiile civile sunt solutionate potrivit codului civil)In procesul penal au implicatie mai multe notiuni care nu sunt proprii DPP insa au un caracter particular privind tratarea lor.-norme procesual penale ( chiar si structura lor are particularitati : o serie de obligatii pe care le au fie partile, fie organele juridice, dar si sanctiunile pe care urmeaza sa le suporte persoanele ce incalca aceste norme); incalcarea acestora duce la aplicarea unor sanctiuni( eliminarea actelor respective sau pierdrea dreptului la actiune)-impun modul rezolvarii in anumite termene prevazute de lege-prevederea unor sanctiuni specifice

4

Clasificare:A. in functie de obiectul lor: -norme de organizare ( vizeaza structura si organizarea organelor judiciare : org de cercetare penala, judecatorul si procurorul ) Legea 303,304/2004-norme de competenta ( prin competenta intelegem : abilitarea data de lege unui organ judiciar de a solutiona o anumita cauza penala) -norme de procedura propriu-zisa (reglementeaza desfasurarea activitatilor ce compun procesul penal)

B. dupa puterea lor :-norme imperative (sanctiunea aplicata ; impun obligatia desf active procesuale asa cum le prevede norma de procedura, incalcarea acestora ducand la nulitate absoluta)-norme permisive (sanctiunea – nu prin anularea actului respective ci pur si simplu in conditiile cerute de lege)

C. dupa sfera lor de aplicare:-generale-specialePrioritate are norma cu caracter special, intrucat asigura mai bine atingerea scopului procesului penalAcolo unde norma speciala nu distinge, se aplica dreptul penal comun.

Situatii generate de NCPP : cand norma generala apare dupa intrarea in vigoare a normei specialeActiuni + evenimente = sfera faptelor juridice care iau forma unor raporturi juridice procesual-penale.

-raporturi juridice procesual penale ( relatii cu caracter procesual penal ntre organelle judiciare sic el care este acuzat, care compun intregul process penal )-actiuni : depind de atitudinea celor implicate in comiterea unor infractiuni-sorginte umana-caracter licit( initiativa in derularea unor activitati procesual penale :partea poate constitui parte civila)/ ilicit-evenimente: decesul faptuitorului

Subiectii raporturilor juridice:-organele judiciare ( organele de cercetare penala, judecatorul, procurorul)-partile ( inculpatul , partea civila , partea responsabila civilmente)-subiectii procesuali principali ( suspectul ,, )-alte persoane: martorii , experti , interpreti-avocatul : necesar exercitiului dreptului la aparare

Obiectul raporturilor juridice: -stabilirea existentei raportului de drept penal ca urmare a existentei si inexistentei infractiunii

Trasaturile raporturilor juridice:-caracter de autoritate-actiunea publica

5

Stiinta dreptului procesual penal:DPP are si o alta modalitate de manifestareStiinta dreptului procesual penal are ca obiect de studiu norma de DPPNorme care trebuie sa corespunda unor anumite necesitati cu caracter social-prezenta a unor organe judiciare noi ( judecatorul de dr si libertati, judecatorul de camera preliminara)Organele de cercetare penala efectueaza cercetarea penala ( activitatile necesare stabilirii urmaririi penale) concluzia trebuie sa fie realizata de un alt organ judiciarTrimiterea in judecata : judecatorul de camera preliminaraPrezenta unor organe judiciare noi se datoreaza si unor cercetari privind norma de DPP ce constituie obiectul stiintei DPP

Izvoarele dreptului procesual penal:- Formale- Materiale- Codul de Procedura Penala ( parte generala + parte speciala )- Constitutia- Codul Civil - Codul de Procedura Civila- Codul de Procedura Penala

Interpretarea normelor de procedura penala

Principiul separarii functiilor judiciare

Reprezinta premisa reglementarii competentei organelor judiciare. Faptul ca in procesul penal exista mai multe categorii de organe judiciare isi are fundamentul in acest principiu.

- relativ din pucnt de vedere organic si permisiv din punctul de vedere al cumulului ca urmare a unui deficit de magistrati.

- Principala consecinta - incompatiblitatea reglementata in art 3 al. 3 CPP - in aceeasi cauza penala exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea altei f judicizre cu o exceptie - functia exercitat de jud de camera preliminara nu e incompatbilia cu f de judecata.

Exceptii de la modul in care este permis sau nu cumulul functiilor judiciare:1. Functia de urmarire penala care se exercita de organele de urmarire penala poate fi cumulata in

mod exceptional cu functia de dispozitie cu privire la libertatea persoanei. De ex in art 206 este reglementata posibilitatea ca organul de urmarire penala sa il retina pe suspect sau inculpat. Organul care exercita functia de urmarire va putea cumula in aceeasi cauza penala si functia de dispozitie care in mod normal era exercitata de judecator.

2. Functia implicita - nereglementata ca atare, de dispozitie cu privire la libertatea persoanei exercitata in etapa de camera preliminara sau in etapa judecatii poate fi cumulata cu exercitiul functiilor principale. Functia de dispozitie cu privire la drepturi si libertati se exercita de un judecator in faza de urmarire penala conform art. 207,208,209. Un organ judiciar decide cu privire la libertatea persoanei.

3. Judecatorul de camera preliminara care a exercitat intr-o forma atipica atributii care corespund functiei de camera preliminara devine incompatibil sa judece cauza pe fond.

6

Conform art.341 CPP se prevede posibilitatea unui exercitiu atipic al functiei de camera preliminara in sensul ca procurorul dispune solutia de netrimitere in judecata iar in cazul in care se formuleaza plangere impotriva acestei solutii la judecatorul de camera preliminara, acesta poate admite plângere, poate sa desfiinteze solutia de clasare, si va dispune inceperea judecatii, motiv pentru care legea nu ii mai permite sa judece pe fond si va fi obligat sa trimita dosar spre repartizare aleatorie intrucat el a verificat deja temeinicia si legalitatea, deci s-a implicat prea mult.

Incomptibiliatea dintre exercitiul functiei judiciare este principala consecinta a principiului separarii si aceasta incompatibilitate opereaza de regula cu caracter impeditiv. Incalcand aceasta incompatibilitate intervine nulitatea relativa.

Principiul oficialitatii Fundamentul normativ: art 3 al. 2

Principiul oficialitatii functioneaza la nivelul procedurii penale intr-un mod antitetic cu modul de functionare a a procesului civil. Continut - procesul penal incepe si se desfasoara din oficiu ca urmare a faptului ca functiile se exercita din oficiu.Oficialitatea nu are caracter absolut. Legea permite anumite exceptii de la acest principiuPrincipiul oficialitatii permite: Inceperea procesului penal din oficiu - autoinvestirea organelor penaleToate actele prin care se realizeaza obiectul functiei judiciare se desfasoara din oficiu.In etapa de camera preliminara judecatorul poate invoca din oficiu exceptii si cereriIn faza de judecata instanta de judecata poate din oficiu sa administreze probe si poate din oficiu sa invoce exceptii si sa puna in discutia partilor anumite probleme de drept.

Prezumtia de nevinovatieFundamentul normativ: art. 4 CPPDin punctul de vedere al continutului, prezumtia de nevinovatie stabileste ca principiu ca orice

persoana e considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.

Viovatia unei persoane e fundamentata pe o tripla constatare realizata de instanta de judecata - art 396 al 2,3,4:

* fapta exista, * constituie infractiune - dpdv al continutului infr, * fapta sa fi fost savarsita de persoana trimisa in judecata. Aceasta tripla constatare echivaleaza cu constatarea vinovatiei. Ca urmare a constatarii

definitive a vinovatiei se pot pronunta 3 solutii: * condamnarea * amanarea aplicarii pedepsei, * renuntarea la aplicarea pedepsei.

Primul termen al recidivei este retinut numai in baza unei hotarari de condamnare. Fundamentul material al constatarii vinovatiei - existenta unui material judiciar probatoriu administrat in mod legal si

7

loial. Vinovatia in sens procesual trebuie constatata dincolo de orice indoiala rezonabila, ceea ce presupune eliminarea dubiilor sau contradictiilor existente in materialul probator.

Daca aceste dubii sau contradictii nu pot fi eliminate, fie prin administrarea unor probe suplimentare sau eliminarea altora, legea obliga ca dubiile sa fie interpretate in favoarea inculpatului.

Eliminarea contradictiilor are loc prin administrarea unor probe noi. Existenta dubiilor naste sarcini pentru organul judiciar. Daca dubiile nu pot fi inlaturate trebuie sa

dau preferinta uneia dintre parti - inculpatului - deoarece legea il presupune nevinovat. Cea mai importanta garantie a principiului prezumtiei de nevinovatie este reprezentata de

respingerea actiunii penale a inexistentei probelor ca o persoana a savarsit o infractiune – art. 16 al. 1 lit. C. Se poate achita daca nu exista probe ca persoana trimisa în judecata a executat infractiunea, nu trebuie specificat adevaratul autor sau unde se gasesc probele care ar dovedi.

In Romania, constatarea vinovatiei unei persoane este impiedicata daca pe de-o parte fie nu exista probe care sa ateste indeplinirea conditiilor cumulative, fie exista probe insa nu sunt suficiente sa inlature dubiul in privinta constatarii acestor elemente.

Consecinte: 1. Sarcina probei incumba celui care acuza sau formuleaza prerentii in procesul penal2. Suspectul sau inculpatul nu e obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, conform art 99 al 2. El are dreptul de a nu contribui la propria acuzare3. O hotarare penala pronuntata in prima instanta, chiar daca e de condamnare nu poate fi pusa in executare pana la ramanerea ei definitiva. La nivelul UE, prezumtia de nevinovatie este o garantie a dreptului la un proces echitabil.

Principiul aflarii adevaruluiFundamentul normativ: Art 5 CPP

Este stabilit deopotriva ca o obligatie pentru organele judiciare si ca un principiu fundamental al desfasurarii procedurilor judiciare. Pentru a nu se transforma intr-o obligatie imposibila, ea trebuie circumscrisa adevarului obiectiv.

Adevarul obiectiv presupune realizarea unei concordante intre concluziile la care ajung organele judiciare si realitatea materiala a faptei si a autorului sau. Avand caracter obiectiv, adevarul poate fi aflat prin mijloace obiective. Aflarea adevarului se realizeaza prin probe - elemente de fapt, informatii. Adevarul judiciar este preferat realitatii materiale trecute, anterioare.

Aflarea adevarului judiciar implica lamurirea cauzei in mod complet, sub toate aspectele. Pe plan particular, aceasta obligatie este transpusa in art. 327 al. 1 care prevede ca procurorul nu poate proceda la rezolvarea unei cauze penale decat daca urmarirea penala este completa.

Potrivit art. 349, printre altele, rolul instantelor de judecata este acela de a asigura administrarea probelor pentru lamurirea completa a cauzelor. In art. 5 al. 2, aceasta obligatie de a strange probe a primit si o consecinta procesuala in caz de nerespectare.

Principiul aflarii adevarului are caracter absolut, o cauza rezolvata cu incalcarea acestui principiu (eroare judiciara) poate fi reluata prin intermediul cailor extraordinare de atac. Aceasta permisiune functioneaza mai mult la nivel legislativ. O persoana care a fost victima unei erori judiciare in conditiile legii poate cere repararea pagubei produse prin aceasta eroare judiciara. In acest sens, in CPP avem

8

reglememntata o procedura speciala de reparare a pagubei in caz de eroare judiciara. Sub acest aspect CPP este izvor de drept pentru o institutie de drept civil - rspunderea delictuala.

Principiul ne bis in idem – interdictie

Acest principiu priveste situatia ulterioara rezolvarii unei cauze penale. Regula este consecinta autoritatii de lucru judecat in materie penala. Autoritatea de lucru judecat este starea juridica ce rezulta din rezolvarea definitiva a unui conflict de drept. Efecte: un efect pozitiv si unul negativ.Efectul pozitiv permite organelor judiciare punerea in executare a dispozitiei cuprinse in hotarareEfectul negativ cuprinde o interdictie - declansarea unui nou proces penal impotriva aceleasi persoane. Principiul transpune chiar aceasta interdictie. Art 6 - premisa la nivel national a acestei reguli este existenta unei hotarari judecatoresti definitive. La nivel european exista alta abordare. Hotararea trebuie sa fie de rezolvare a fondului - sa se pronunte pe elementele esentiale ale raportului de conflict. Efectul impeditiv ar trebui sa opereze si pentru hotararile judecatoresti care nu rezolva fondul, ci confirma modul de rezolvare a fondului de catre judecator. Daca principiul se aplica pentru hotararile definitive, aplicarea aceluiasi principiu pt ordonantele procurorului nu a fost transata la nivel legislativ. Se aplica art. 2 din Protocolul nr 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.Dupa indeplinirea premisei initiale - existenta unei hot jud de rezolvare a fondului sau confirmare a rezolvarii, pentru a opera efectul impeditiv trebuie constata existenta unei duble identitati - de fapta si de persoanaCea de-a treia identitate in materie penala e inlaturata de vointa legii.

Efectul impeditiv este recunoscut azi atat ca principiu fundamental, cat si la nivel de cauza care impiedica punerea in miscare si a exercitarii actiunii penale.

Exista 2 modalitati de a invoca efectul negativ al autoritatii de lucru judecatŞ Pe cale de exceptie cata vreme nu s-a dat inca o hotarare in cel de-al doilea proces Principala - ca motiv distinct de apel sau constestatie in anulare.

Principiul continut de regula “ne bis in idem” are caracter absolut atat in privinta efectelor, putand fi invocat chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, dar are caracter absolut si in ceea ce priveste aria de aplicare intrucât functioneaza chiar la nivel supranational in cadrul cooperarii judiciare.

Obligativitatea punerii in miscare si exercitarii actiunii penal.

Fundamentul normativ: art. 7 CPPRelatia intre princioficialitatii si prin obligativitatii. Diferente intre principiul oficialitatii si cel al obligativitatiiDaca oficialitatea se refera la intreaga activitste judiciara, obligativitatea priveste exclusiv actiunea penala. Oficialitatea si obligativitatea se suprapun in cazul actiunii penale. Procesul penal cunoaste si activitatea prealabila si cea ulterioara a punerii in miscare a actiunii penale Pentru actiunea penala functioneaza obligativitatea care se suprapune cu oficialitatea. Obligativitatea reprezinta o transpunere speciala si particulara a oficialitatii in materie penala. Obligativitatea determina existenta probelor si inexistenta unuia din cazurile impeditive.

9

Pp separării funcțiilor judiciare (continuare)Principala consecință procesuală a principiului separării funcțiilor judiciare = incompatibiliatea pe care o presupune art.3(3) CPP : exercitarea unei funcții judiciare e incompatibilă cu exercitarea altei funcții judiciare, cu o singură excepție – funcția de judecător de cameră preliminară nu e incompatibilă cu funcția de judecată – în aceeași cauză. În realitate – mai multe situații de excepții:

funcția de urmărire penală – organe de urmărire penală, poate fi cumulată în mod excepțional cu funcția de dispoziție cu privire la libertatea persoanei - Art.206 CPPfuncției implicite (reglementată ca atare) de dispoziție cu privire la libertatea persoanei exercitată în etapa de cameră preliminară sau în etapa judecății, poate fi cumulat cu exercițiul funcțiilor principale. Ex. CPP Judecător de drepturi și libertăți – faza de urmărie, etapa camera preliminară – lege nu spune nimic, dar art.207-209 CPP: organul judiciar decide cu privire la libertatea persoanei, organul investit cu funcția principală de cameră preliminară + judecată – aceeași persoanăjudecătorul de cameră preliminară care și-a exercitat într-o formă atipică atribuțiile care corespund funcției de cameră preliminară devine incompatibil să judece cauza pe fond. Art.341 CPP – posibilitatea unui exercițiu atipic al funcției de cameră preliminară – procuror dispune soluție de netrimitere în judecată, plăngere împotriva ei la judecător de cameră preliminară – poate admite plângere, să desființeze soluția de clasare, va dispune începerea judecății – astfel legea nu îi mai permite să judece pe fond, va fi obligat să trimită dosar spre repartizare aleatorie. (el a verificat temeinicia + legalitatea, așadar s-a implicat prea mult)

Incompatibilitatea – principala consecință a pp separării funcțiilor judiciare operează de regulă cu caracter impeditiv. Act lovit de nulitate relativă –sancț.3. PRINCIPIUL OFICIALITĂȚII – art.3 alin.(2)

Procesul penal începe și se desfășoară din oficiu pt că funcțiile judiciare se exercită din oficiu. PP nu are caracter absolut – lege permite anumite excepții de la conținutul său. PP permite:

- Începerea procesului penal din oficiu – autoinvestirea organelor de procedură penală- Toate actele prin care se realizează obiectele funcțiilor judiciare se realizează din oficiu. Etapa

cameră preliminară – judecător poate invoca din oficiu excepții și cereri. Faza judecată: instanța poate din oficiu să administreze probe și poate din oficiu să invoce excepții și din oficiu să pună în discuția părților anumite probleme de drept. (art.374 de ex) (anglo–saxon exclud acest pp)

4. PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE – art.4 CPP

Conținut: stabilește ca principiu că orice persoană e considerată nevinovată până la stabilirea nevinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Pentru a declara pe cineva vinovat trb ca instanța să constate 3 aspecte materiale art.396 alin.(2-4) : fapta există, fapta constituie infracțiune – tipicitate obiectivă și subiectivă, prevedere de lege penală, forma vinovăție - și fapta să fi fost săvârșită de persoana trimisă în judecată. – triplă constatare = constatare vinovăție dpdv procesual penal. Ca urmare constatare vinovăție – 3 soluții posibile: (Vechea reglem: suprapunere vinovăție + soluția condamnării) NCPP condamnare, renunțare la aplicare pedepsei, (PRIM TERMEN AL RECIDIVEI NUMAI LA CONDAMNARE!), amânare aplicare ped. ???Fundament material: existența unui material judiciar, probe administrate în mod legal+loial, mai mult vinovăția în sens procesual trb constatată dincolo de orice dubiu rezonabil – eliminare dubii/contradicții

10

din materialele probatorii. Dacă dubii nu pot fi eliminate fie prin administrarea unor probe suplimentare fie prin înlăturarea probelor care le contrazic pe celelalte, legea ne obligă ca dubiile să fie interpretate în favoarea inculpatului. In dubio pro reoCea mai importantă garanție a pp - art.16 alin (1) lit.c) – se poate achita dacă nu există probe că persoana trimisă în judecată nu a executat infracțiunea, nu trb specificat adevăratul autor sau unde se găsesc probele care ar dovedi. În RO constatarea vinovăției unei persoane este impiedicată dacă, fie nu există probe pt cele 3 condiții cumulative, fie există probe însă ele nu sunt suficiente să înlăture dubiul/îndoiala rezonabile.Consecință pp – sarcina probei incumbă celui care acuză sau formulează pretenții în procesul penal.

- Suspectul/inculpatul nu e obligat să-și dovedească nevinovăția art.99(2) + are dreptul de a nu contribui la propria acuzație

- O hotărâre penală pronunțată în primă instanță chiar dacă e de condamnare, nu poate fi pusă în executare până la rămânerea ei definitivă.

Nivel EU – pp = garanție specifică la dr unui proces echitabil

5. PRINCIPIUL AFLĂRII ADEVĂRULUI - art.5 CPP

Pp cu caracter absolut – cauza penală soluționată cu încălcare pp, care nu reflectă adevăr = eroare judiciară, judecata poate fi reluată prin mijl căi extraordinare de atac. ”Victima” poate cere reprarare pagubă materială sau morală produsă de eroare judiciară – art. 531, 542 CPP (izvor de drept pt instituție a dr civil) Obligație pt organele judiciare + pp fundam al desfășurării procedurilor judiciare, pt a nu fi obligația imposibilă trb circumscrisă unori dimensiuni judiciare – trb aflat adevărul obiectiv/judiciar – presupune realizare concordanță între conluziile organelor judiciare și realitatea materială a faptei și autorului său . Adevărul având caracter obiectiv poate fi aflat prin mijloace obiective:

Probe – art.97 – elemente de fapt, info cu o reprezentare materială întotdeuna verificabilă – în acest caz adevărul judiciar e preferat realității materiale trecute, anterioare. Dimensiunea încrederii judiciare pe care noi ca societate am încredințat-o unui aparat.

Lămurirea cauzei în mod concret sub toate aspectele + pe plan particular obligația e transpusă de ex. art.327(1) CPP + art.349(1) CPP + art.5(2)

6. PRINCIPIUL ”NE BIS IN IDEM” - art.6 CPP

Situația ulterioară rezolvării unei cauze penale. Regula = consecința autorității de lucru judecat (stare juridică, situație care rezultă din rezolvarea definitivă a unui conflict de drept, ansamblu de consecințe. Efect pozitiv: permite organelor judiciare punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în hotărâre. Efect negativ: interdicția de a declanșa un nou proces penal împotriva aceleiași persoane (pt aceeași infracțiune.) ) PP se referă la efectul negativ.Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pt săvârșirea unei infracțiuni dacă există o hotărâre judecătorească definitivă în cauză împotriva aceleiași pers. (nivel național) - hotărâre de rezolvare a fondului – pronunțare pe elementele esențiale ale raportului de conflict – fapta, persana, nevinovăție.(Zarafiu: efect impeditiv ar trb să opereze și pt hotărârile judecătprești care nu rezolvă fondul ci confirmă mod confirmare fond de către procuror. Ex. Clasare prin ordonanță a procurorului – dacă nu se vor descoperi fapte sau împrejurări noi, ar fi excesivă redeschiderea urmăririi penale pe baza aceluiași material probatoriu. Sistem german – trb evaluate elemente de fond)

11

Aplicare pp pt ordonanțe procuror confirmate de judecător – nu e reglem clar – raportare la reglem europeană art.2 Protocol nr 7 la Conv Europeană – Birsan, Conv Europeana comentariu pe articole – conditii curte strasbourgDupă îndeplinirea premisei inițiale - de hotărâre judecătoreascp definitivă de rezolvare a fondului - pt a opera efectul impeditiv trb constatată existența unei duble identități de faptă și de persoană (+ a treia identitate cerută de proc.civil identitate de cauză/temei juridic - în materie penală înlăturată pe temeiul legii (ex. Dacă ult zic că nu era furt ci talharie..) )Efect impeditiv al autorității de lucru judecat – sist procesual penal român – pp fundamental art.6 + nivel de cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitare a acțiunii penale art.16 alin.(1) lit. i) pe cale de excepție: până când nu s-a dat hotărârea în al 2lea proces SAU pe cale principală ca motiv distinct de apel sau de contestație în anulare.PP are caracter absolut atât în privința efectelor (poate fi invocat și după a 2a hot def) cât și în privința ariei de aplicare – operează chiar la nivel supranațional în cazul cooperării judiciare internaționale.

7. OBLIGATIVITATEA PUNERII ÎN MIȘCARE ȘI EXERCITĂRII ACȚIUNII PENALE - art. 7

Relația pp oficialității + pp obligativității(Zarafiu:

oficialitate – întreaga activitate judiciară (Activitatea prealabilă punerii în mișcare a acțiunii penale + activitatea ulterioară: funcționează oficialitatea.)obligativitate - privește, prin voința expresă a legii, exclusiv acțiunea penală în privința acțiunii penale cele 2 se suprapun, funcț obligativitatea – e reglementată special. )

Obligativitate = o transpunere specială și particulară a oficialității în materie penală.(Zarafiu: nu e relație întreg –parte, se fundamentează pe cerințe diferite. (oficialitate – pozitiv: existența probe + negativ:inexistența cauza impeditivă.)

Art.16 CPP – cauze expres prevăzute de lege care afectează aptitudinea funcțională a acțiuniiCaracter obligatoriu al punerii în mișcare/exercițiului acțiunii penale – este relativizat în art.16 alin(2)+(3) – excepție de la pp obligativității.Caracterul obligatoriu e atenuat prin posibilitatea excepțională a procurorului de a renunța la exercițiul acțiunii – urmărire + acțiune penală – art.7alin(2).Transpusă pe plan particular în instituția renunțării la urmărirea penală în art.318 CPP – pt a renunța la urmărire procurorul trebuie să se manifeste într-un cadru restrictiv. Cazuri și condiții renunțare la urmărire penală art.318 CPP – în cazul în care pt infracțiune legea prevede pedeapsă maximă de 7 ani + pe baza unor criterii reale/personale procuror apreciază că nu mai este un interes public pt continuarea urmăririi (cumulativ). ICCJ – ”pedeapsa prevăzută de lege”= limita din norma incriminatoare, fără a lua în considerare cauze de reducere a limitelor de pedeapsă.

Excepții: cazurile în care punerea în mișcare/exercițiul acțiunii penale sunt condiționate de acte suplimentare de voință aparținând unor subiecți diferiți de organele judiciare Caracter obligatoriu al punerii în mișcare a acțiunii penale e atenuat în cazul:

o infracțiuni pt care e nevoie de plângere prealabilă – parte generală NCP+ legi speciale (concurența neloială)

12

o sesizare organ competent: mijloc special de sesizare în absența căruia nu poate începe urmărire/acțiunea pen. – sesizare comandant unitate militară pt unele infracț săvârșite de militari, sesizare comandant navă infracț contra siguranței navei

o autorizare procuror general de la Parchetul de pe lângă Curte de Apel/ICCJ art.9-10 NCP. Infracțiuni care se circumscriu pp realității și pp personalității – acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare fără autorizarea prealabilă a procurorului.

o art.7 alin(3) orice altă condiție necesară punerii în mișcare a urmăririi. Art.109alin(2) Constituție: miniștri – necesar încuviințare Președinte/Camera Deputați/Senat - miniștri infracțiuni săvârșite în timpul mandatului lor

Caracterul obligatoriu al exercițiul acțiunii penale e atenuat în cazurile:o Retragerea plângerii prealabile/ acord mediere – infracțiuni unde acestea sting acțiunea

penală. Premisă: existența unei cauze având ca obiect o infracțiune pt care e nevoie de plângere prealabilă. Ex.infracț săvârșite de militari – nevoie de sesizare comandant unitate militară- NU poate retrage!!

o Infracțiuni pt care deși acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, poate interveni împăcarea – ex. înșelăciune, înșelăciune în dauna creditorilor +infracț legi speciale-dr de autor

Posibilitatea procurorului de a renunța la urmărirea penală și implicit la acț penală ca excepție de la pp oblgiativității este consecința transpunerii în noul sistem judiciar penal al pp oportunității temperate.

8.CARACTERUL ECHITABIL + TERMENUL REZONABIL AL PROCESULUI PENAL - Art.8 CPP

Conținut pp trebuie căutat (nu art.8 CPP) - drept la un proces echitabil – art.6 CEDO, art.47 Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, Jurisprudența Curții Strasbourg, Jurisprudența CJUE. Art.8 CPP reglementează: echitate proces e legată de respectarea drepturilor părților și subiecților procesuali, respectarea garanțiilor procesuale oferite de lege – să se asigure realizarea scopului implicit la procesul penal = ”constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil”

Termenul rezonabil al procesului penal implică și promptitudinea răspunsului judiciar. Argumente: constatarea la timp a faptelor ce constituie infracțiuni termene – conținut material foarte strict : 24 zile, 3 zile, 30 zile și atunci când obligațiile organelor judiciare nu stau sub spectrul termenului concret material

vorbind: activitatea judiciară trebuie oricum efectuată în mod prompt, de urgență, cu precădere – caracter prompt se accentuează în situația în care activitatea judiciară se desfășoară față de o persoană privată de libertate. Ex. Art.322(2) CPP, art.355 CPP

Operativitate procesuală (2 aspecte) = celeritate + simplificarea activității procesuale: art.60 CPP, art 21(3) CPPNivel jurisprudență Strasbourg + reglementare europeană: termen rezonabil se raportează la 4 elem principale:

1. complexitate cauză2. comportament părți3. comportament autorități4. miza/importanța cauzei

13

Pe lângă garanțiile explicite și garanțiile implicite ale dreptului la un proces echitabil (egalitate de ..., contradict.., motivare hotărâre, dr persoanei de a nu se autoincrimina) – în materie penală conținutul dreptului la un proces echitabil are și câteva garanții specifice art.6(3): (Birsan –CEDO comentariu pe art, editia 2/.etc.....)

dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației art.6 paragraf (3) lit.a) CEDOacordarea timp+facilități necesare pt pregătire apărare art.6 paragraf (3) lit.b) CEDOdreptul la apărare art.6 paragraf(3) lit.c) CEDOdreptul acuzatului de a interoga martorii din proces art.6 paragraf (3) lit.d) CEDOdreptul la asistența gratuită a unui interpret art.6 paragraf(3) lit.e) CEDO

Termen rezonabil materie penală ≠ termen scurt - 2 instituții noi: contestație privind durata procesului penal/civil. Art.488 indice 1 CPP termen rezonabil înseamnă mai puțin de un an pt urmărire penală + judecată și mai puțin de 6 luni pt căi ordinare de atac. După depășire termen: se poate promova contestație privind durata termen proces penal invocând durata rezonabilă.

9.PP GARANTĂRII JUDECĂȚII ȘI SIGURANȚEI PERSOANEI ÎN PROCESUL PENAL - Art.9 CPP

Art.23 Constituție: proces penal = singurul context judiciar în care poate fi afectată libertatea persoanei Libertate=drept fundamental. Pluralism semantic: (sens juridic) + reglem antitetică: libertatea e protejată odată cu reglementarea formelor în care poate fi afectată.Siguranța= ansamblul garanțiilor care protejează persoana împotriva autorităților publice.Conținut principiu = orice formă de afectare a libertății persoanei are caracter excepțional art.9(1) CPP – nu poate interveni decât în cazuri și condiții expres prevăzute de lege – orice formă de afectare a libertății persoanei: privare/reținere: arest la domiciliu, arestarea preventivă

restrângerea libertății: interdicții circulație +mișcare condiționarea libertății: instituire obligații specifice - control judiciar.

- Orice pers are dreptul să fie informată în cel mai scurt timp + în limba pe care o înțelege asupra motiv arest + are dreptul de a face contestație împotriva măsuriii art.9(3) (Forme auxiliare de privare de libertate – nu se deduc, se cumulează: mandat de aducere, expertiză psihiatrică obligatorie:internare prin forță, infracțiuni flagrant: orice persoană are dreptul să-l prindă pe făptuitor)

- Obligația organelor judiciare de a revoca măsura dacă constată că a fost luată nelegal- Dreptul oricărei persoane care a fost privată în mod nelegal de libertate de a obține repararea

pagubei materiale+morale – răspundere civilă delictuală – prezumții de culpă: vina stat + legătura de cauzalitate: faptă+vina pers+prejudiciu – trebuie dovedit numai cuantum prejudiciu.

10.DREPTUL LA APĂRARE – Art. 10 CPPDimensiune complexă – sens tehnic: apărare ≠ asistența juridică, ci un ansamblu de garanții + mijloace procesuale, pt a proteja poziția și interesele procesuale ale unei părțiSe manifestă pe 3 paliere:1. Autoapărare – dreptul de a te apăra singur2. Dreptul de a apela la serviciile unui avocat – apărare tehnică3. Obligația organelor judiciare de a avea în vedere din oficiu aspecte favorabile

14

Recunoscut tuturor părților, nu doar suspect/inculpat – părți+ subiecți procesuali, inclusiv avocat, au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare exercitării unei apărări eficiente – se cumulează, nu se suprapun. Apărarea implică în principal, dar nu exclusiv, un mecanism defensiv, prin care răspunzi judiciar unor acuzații sau pretenții. Apărare efectivă condiționată de acuzație prealabilă –art.10 (3) – suspect/inculpat cu privire la faptă (latura obiectivă, modalitatea realizare, nr acte materiale, subiect pasiv, cerințe esențiale timp+loc) + cu privire la încadrarea juridică dată faptei. Informare persoană – suspect – trebuie făcută de îndată și înainte de prima ascultare.Asistența juridică obligatorie ( ≠ asitență judiciară gratuită ) – instituție specifică procedurii penale, implică prezența obligatorie a unui avocat ales/desemnat din oficiu la efectuarea unui act procesual/procedural – sancțiunea = nulitate absolută/relativă a actului. NCPP – beneficiu recunoscut suspect/inculpat + persoană vătămată, alte părți. Acest beneficiu nu poate fi refuzat de niciun inculpat indiferent de pregătirea lui (ex și avocat inculpat trb să aibă avocat)

11. RESPECTAREA DEMNITĂȚII UMANE + A VIEȚII PRIVATE - Art.11 CPP

1. Respectarea demnității - caracter absolut – sunt interzise tortura + pedepse și tratamente inumane – raportat: persoana față de alte persoane/degradante – raportat la propria persoană. Art.101 CPP pp loialității administrării probelor. Instituții care transpun acest pp: Suspendare judecată/urmărire penală pe motiv de boală, întreruperea audierii când persoana ascultată prezintă semne oboseală excesivă sau afecțiuni medical, tratament medical sub pază permanentă a celui arestat preventiv care nu poate executa măsura în penitenciar din cauza stării de sănătate, declararea ședinței ca nepublică, amânarea /întrerupere executare pedeapsă.

2. Respectarea vieții private – caracter mai puțin absolut. Inviolabilitate domiciliu + secret corespondență. În procesul penal administrarea probelor implică uneori și mijloace, metode speciale de supraveghere - art.138CPP. Excepție de la regula care consacră garantarea vieții private - sunt acceptate la nivel principial art.11(1) dacă restrângerea pe care o implică intervine în condițiile restrictive ale legii + dacă e necesară într-o societate democratică.

12.LIMBA OFICIALĂ A PROCESULUI PENAL - Art.12 CPPAPLICAREA LEGII PROCESUAL PENALE – art.13În spațiu și timpAplicarea legii procesual penale în spațiu -13(2) CPP – pp teritorialității – Legea procesuală penală se aplică actelor și măsurilor efectuate pe teritoriul României.Excepții de la pp teritorialității:

situația în care fie legea procesual penașă se aplică la acte și măsuri în afara teritorilui României (recunoaștere hotărâre judecătorească română în străinătate)Instanțe militare române – pot judeca militari români/membri forțe multinaționale și în străinătate conform legii procesual penale ( art.57 Legea 304/2004)Acte/măsuri efectuate conform legii străine și folosite în procesul românLegea procesual penală română nu se poate aplica actelor+măsurilor efectuate în România – imunitate de jurisdicție

Aplicarea legii procesual penale în timp - PP actualității – legea procesual penală este de imediată aplicare de la momentul intrării sale în vigoare până la ieșirea din vigoareExcepții

15

1. Art.13(1) situații tranzitorii mai multe legi de procedură guvernează activitatea din cadrul procesului penal – legea de procedură se aplică nu potrivit stipulațiilor art 13(1) ci conform dispoziției tranzitorie prevăzută pt fiecare caz în parte de legea nouă. NCPP - Legea punere în aplicare 255/2013 art 3-24 (??) dispoziții tranzitorii.

PRINCIPIUL OBLIGATIVITĂŢII ŞI PUNERII ÎN EXERCITARE A ACŢIUNII PENALE.

Prin voința expresa a legii este un principiu cu arie restrânsa de aplicare, deși principiile prin ele însele sunt destinate a acoperi întreaga dimensiune a instituțiilor de procedura. Pare a acoperi in mod punctual doar acțiunea penala.

Consacra o obligație – din punct de vedere penal – pt. procuror de a pune in mișcare si exercita acțiunea penala atunci când sunt îndeplinite cumulativ 2 condiții: una pozitiva + una negativa. Condiția pozitiva: existenta probelor, rezulta ca o persoana a săvârşit o infracțiune. Condiția negativa: existenta unui impediment care ar bloca fie punerea in mișcare, fie exercitarea acțiunii penale. Aceste impedimente legale le regăsim in art. 16 sub forma unor cauze expres prevăzute de lege. Caracterul obligatoriu al punerii in mișcare al acțiunii este relativizat apoi in alineatele 2 si 3 care pot fi considerate excepția de la principiul obligativității: atenuat prin posibilitatea excepționala a procurorului de a renunța la exercițiul acțiunii. Poate renunța la întreaga urmărire penala, implicit si la acțiunea penal. Aceasta posibilitatea legislativa enunțata principial in art. 7 alin. (2) este transpusa pe plan particular in instituția renunțării la urmărirea penala – 318 CPP (partea speciala). Ar fi excesiv sa-i dam posibilitatea procurorului sa renunțe la exercițiul urmăririi penale. Pentru a tempera obligativitatea principiului si dreptul procurorului de a renunța la urmărirea penala, procurorul trebuie sa se manifeste intr-un cadru restrictiv. Acest cadru este dat de cazurile si condițiile in care se poate renunța la urmărirea penala potrivit art. 318 CPP. Se poate renunța la urmărirea penala in cauzele pt. care legea prevede o pedeapsa pt. infracțiunea urmărita de maxim 7 ani si atunci când pe baza unor criterii reale sau personale procurorul considera ca nu mai exista un interes public in continuarea urmăririi penale (cumulative). Unele apriorice (pedeapsa). OUG 43/2002

Prima excepție potrivit art.7 (2) – posibilitatea procurorului de a renunța la urmărirea penalaAlte excepții: cazurile când punerea in mișcare sau exercitarea acțiunii penale sunt condiționate de acte suplimentare de voința aparținând unor subiecți diferiți de organele judiciare. Caracterul obligatoriu al punerii in mișcare al acțiunii penale este atenuat când:

a) infracțiuni pt. care este nevoie de o plângere prealabila – prevăzute in partea generala a CP si in anumite legi penale cu dispozițiuni speciale (11/1991 – concurenta neloiala). Nu doar CP spune unde e nevoie de plângere prealabila

b) sesizarea organului competent – anumite infracțiuni pt. care acțiunea penala nu poate începe fără o sesizare din partea organului competent = mijloc special de sesizare in absenta căruia urmărire penala si acțiunea nu pot fi declanșate. Ex: sesizarea comandantului unit militare pt. unele infracțiuni savarsite de militari, sesizarea camerei de comerț si industrie pt. 11/1991, sesizarea comandantului navei in cazul unor infracțiuni contra regimului siguranței navale

c) autorizarea procurorului general, de pe lângă ICCJ. In cazul unor infracțiuni care se circumscriu principiului realității si personalității legii penale ( art. 9 si 10 CP acțiunea penala nu poate fi pusa in mișcare fără autorizarea procurorului de pe lângă sau de pe lângă ICCJ)

d) orice alta condiție necesara punerii in mișcare a acțiunii penale. – situația de la 109 alin (2) unde urmărirea penala nu poate începe fără încuviințarea președintelui, camerei deputaților sau senatului RO. pt. infracțiuni savarsite de miniștri in timpul mandatului lor.

16

Excepții privind exercițiul acțiunii penale:a) retragerea plângerii prealabile – la infracțiuni pt. care retragerea plângerii prealabile sau acordul de

împăcare. Premisa: existenta unei cauze având ca obiect o infracțiune pt. care e nevoie de o plângere prealabila. La infracțiuni savarsite de militari, urmărirea penala nu poate începe fără sesizarea comandantului, dar odată sesizarea făcuta, principiul acționează neîngrădit.

b) infra pt. care deși acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu poate interveni împăcarea, ex: înselaciunea – nu mai e nevoie de premiza plângerii prealabile. In noul sistem judiciar penal împăcarea nu mai este o instituție corelativa plângerii prealabila. Operează independent. Acțiunea penala începe întotdeauna din oficiu. Posibilitatea procurorului de a renunța la urmărirea penala si implicit la acțiunea penala ca o excepție de la principiul obligativității este consecința transpunerii in noul sistem judiciar penal a principiului oportunității temperate. Procurorul nu renunța la urmărirea penala si la acțiunea penala pt. ca îl împiedica ceva in exercițiul acțiunii ci pt. ca apreciază in condițiile si situațiile prevăzute de lege ca acțiunea nu mai trebuie susținuta pe considerente de oportunitate (absenta interesului public in continuarea urmăririi: principala relație privește obiectul juridic al infracțiunii). S-a renunțat la urmărire penala pt. consum de droguri, circulația pe drumurile publice.

CARACTERUL ECHITABIL SI TERMENUL REZONABIL AL PROCESULUI PENAL (ART. 8 CPP)

Daca legalitatea poate fi considerata cel mai vechi principiu fundamental, cadru din care deriva toate celelalte, caracterul echitabil este cel mai cuprinzător. Art. 8 din CPP ar trebui perceput ca fiind interfața reglementarii europene sedimentate deja, multivalente pe care o accepta art. 8 fără rezerve. Tot ce înseamnă ansamblul garanțiilor trebuie aplicat si in materie penala in considerarea unui scop precis.

Conținutul principiului trebuie căutat in art. 6 CEDO, in art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale UE, in jurisprudența curții de la Strasbourg si in jurisprudența CJUE.Pt legiuitorul National echitatea procedurii este legata in mod indisolubil de respectarea drepturilor parților si ale subiecților procesuali, de respectarea garanțiilor procesuale oferite de lege astfel încât sa se asigure realizarea scopului implicit al procesului penal.

Noțiunea de termen rezonabil trebuie întotdeauna abordata concret din punct de vedere al conținutului. In materie penala rezonabilitatea procedurii – ca termen - implica si promptitudinea răspunsului judiciar. Scopul procesului penal: constatarea la timp a faptelor care constituie infracțiuni, instituția termenelor in procesul penal al căror conținut material este foarte strict, 24 de ore, 3 zile. Chiar si atunci când obligațiile organelor judiciare nu stau sub spectrul unor termene complete – material vorbind – activitatea judiciara trebuie efectuata in mod prompt, de urgenta, cu precădere, de îndată. Caracter accentuat daca activitatea judiciara se desfasoară fata de o persoana privata de libertate.

Excepții:: art. 322 alin (2): privați de libertate se face “de urgenta si cu precădere”. 355: judecata in cauzele in care e un inculpat privat de libertate se face prin acordarea unor termene care de obicei nu pot depăși 7 zile.

Operativitatea procesuala implica 3 aspecte diferite: pe de o parte, celeritate si al doilea aspect, simplificarea activității procesuale. Cele 2 noțiuni alcătuiesc împreuna operativitatea procesuala. Simplificarea activității procesuale. Art. 60 CPP: chiar daca nu sunt competente, organele de urmărire penala pot efectua orice acte care reclama urgenta. Acest art. este o cauza care împiedica aplicarea sancțiunii nulității pt. efectuarea unui act cu încălcarea normelor care le depășesc competenta. Art. 21 (3) atunci când partea responsabila civilmente intervine in mod voluntar in procesul penal deja început ia procedura din stadiul in care se afla.

17

La nivelul jurisprudenței europene, termenul rezonabil al procesului penal se raportează la 4 elemente principale: complexitatea cauzei, comportamentul parților, comportamentul autorităţilor, miza sau importanta cauzei. Tot la nivel european, pe lângă garanțiile explicite ca publicitatea procedurii si termenul rezonabil si pe lângă garanțiile implicite (egalitatea de arme, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor, dreptul persoanei de a nu se autoincrimina), in materie penala conținutul dreptului la un proces echitabil a primit si câteva garanții specifice: art. 6 par. 3 Bîrsan – CEDO comentariu pe articole, Radu Chirița – convenția europeana a drepturilor omului - comentariu si explicații.

Garanțiile proprii procedurilor penale in ce privește procesul echitabil sunt: dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzațiilor, acordarea timpului si facultăților necesare pregătirii apărării, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistenta gratuita a unui interpret.A nu se confunda: termen rezonabil in materie penala nu înseamnă întotdeauna termen scurt. In noul CPP ca si in CPC in legătura directa cu acest termen rezonabil au fost introduse contestații privind durata procesului.

Art. 4881 CPP -> termen rezonabil = mai puțin de un an pt. urmărire penala si judecata si < 6 luni pt. căile ordinare de atac. După depășirea acestui termen legea iți permite sa promovezi o contestație privind durata procesului penal invocând tocmai depășirea termenului rezonabil.

GARANTAREA LIBERTATII SI SIGURANȚEI PERSOANEI IN PROCESUL PENAL (ART. 9 )

Potrivit art. 23 din Constituție procesul reprezintă singurul context judiciar in care poate fi afectata libertatea persoanei. Afectarea libertăţii individuale nu se poate produce decât in cursul sau in urma unui proces penal; art. 9 oferă garanții instituționale pt. 2 categorii distincte: libertatea si siguranța persoanei, libertatea ca un drept fundamental al persoanei, iar siguranța este ansamblul garanțiilor care protejează persoana împotriva autoritarilor publice. Specific conceptului de libertate din punct de vedere juridic: pluralismul semantic. Constituția spune ca reținerea durează maxim 24h.

Principiul garantării si siguranței persoanei la nivel procesual: orice forma de afectare a libertăţii persoanei are caracter excepțional, preferința are prezervarea stării naturale a omului. Ea nu poate interveni decât in cazurile si condițiile expres prevăzute de lege. Aceasta protecție se refera la orice forma de afectare a libertăţii persoanei: privare, reținere, arest la domiciliu, arestare preventiva.

O alta garanție a acestui principiu fundamental: orice persoana are dreptul sa fie informat in cel mai scurt timp si intr-o limba pe care o înțelege asupra motivelor arestării si cu privire la dreptul de a face contestații împotriva măsurii. CPP, art. 9 alin (3).

Forme principale de privare de libertate: reținere, arestare, arestul la domiciliu. Forme auxiliare: mandatul de aducere. In cazul efectuării expertizei psihiatrice obligatorii -> internare cu forța, infracțiuni flagrante – orice persoana are dreptul sa-l prindă pe făptuitor.

Obligația organelor judiciare de a revoca măsura când constata ca aceasta a fost luata in mod nelegal. Revocarea arestării preventive se produce din oficiu sau la cerere.

Dreptul oricărei persoane care a fost privata in mod nelegal de libertate de a obține repararea pagubei materiale sau morale – răspundere civila delictuala – intervine o prezumție de culpa (vina statului, legătura de cauzalitate intre fapta si vina acestei persoane, romane de dovedit cuantumul prejudiciului. In cazul răspunderii civile delictuale trebuie dovedite toate elementele prejudiciului, dincoace e mai special).

DREPTUL LA APARARE – ART. 10 CPPGarantarea dreptului la apărare este o regula de baza pt. toate procedurile judiciare, însa in materie

penala dreptul la apărare se manifesta in dimensiunea sa complexa. In sens tehnic prin apărare, care nu se confunda cu asistenta juridica, înțelegem un ansamblu de garanții si mijloace procesuale destinate a proteja poziția si interesele procesuale ale unei parți. Prin urmare, dreptul la apărare are un conținut complex care se

18

manifesta pe 3 paliere distincte: dreptul de a te apăra singur, dreptul de a apela la serviciile unui avocat – apărarea tehnica, obligația organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu aspecte favorabile.

In materie penala dreptul la apărare este recunoscut nu doar suspectului sau inculpatului, ci tuturor parților si celorlalți subiecți procesuali. Aceștia, inclusiv avocatul, au dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare exercitării unei apărări eficiente. Daca si părțile si avocatul au acelasi drept => drepturile se pot cumula.

Apărarea implica in principal (nu exclusiv) un mecanism defensiv prin care răspunzi judiciar unor acuzații sau pretenții, de natura penala si de natura civila. Prin urmare o apărare efectiva este condiționata de o informare prealabila. In acest sens, art. 10 alin (3) instituie obligația pt. organele judiciare sau dreptul suspecților sau inculpaților de a fi informați cu privire la 2 aspecte diferite: suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie informat cu privire la fapta in materialitatea ei (latura obiectiva, modalităților alternative de incriminare – care e modalitatea?, numărul actelor materiale, subiectul pasiv, cerințele esențiale de timp si loc) si informarea cu privire la încadrarea juridica data faptei. Informarea persoanei care are calitatea de suspect si care apare deci pt. prima data in fata organelor judiciare trebuie făcuta de îndata si înainte de prima ascultare.

O componenta specifica a dreptului la apărare in materie penala este asistenta juridica obligatorie care nu se confunda cu asistenta judiciara gratuita din procedurile civile. Asistenta juridica obligatorie este o instituție specifica procedurii penale care implica prezenta obligatorie a unui avocat ales sau desemnat din oficiu la efectuarea unui act procesual sau procedural, sancțiunea in cazul când lipsește avocatul fiind nulitatea absoluta sau relativa, după caz. Mai mult, in noul CPP asistenta juridica obligatorie este un beneficiu recunoscut nu doar suspectului sau inculpatului, ci si persoanei vătămate si celorlalte parți. Nu poate fi refuzat de inculpat indiferent de pregătirea lui.

RESPECTAREA DEMNITATII UMANE SI A VIETII PRIVATE- ART. 11Scopul procesului nu poate fi realizat prin orice mijloace. Transpunând anumite reguli constituționale si

supranaționale in materie in cadrul art. 11 sunt reglementate, de fapt, 2 reguli de baza: respectarea demnităţii umane cu caracter absolut + respectarea vieții private – care nu are caracter absolut.Respectarea demnitarii umane. Corolar: sunt interzise in procesul penal tortura, pedepsele sau tratamentele inumane + degradante. Fiecăreia din aceste noțiuni ii corespunde o arie semantica proprie. Caracterul inuman îl raportez la reacția persoanei fata de cei din jur, or la degradare îl raportez la propria persoana, la propria părere. Aceste interdicții generale sunt evidente in materia probelor, art. 101 CPP care consacra principiul loialității administrării probelor: suspendarea urmăririi penale sau suspendarea judecații pe motive de boala, întreruperea audierii când persoana ascultata prezinte simptomele unei oboseli excesive sau unei afecțiuni medicale, tratamentul medical sub paza permanenta. Cel arestat efectiv nu mai poate fi tratat in penitenciar => internat sub paza permanenta in rețeaua sanitara civila (modalitate de individualizare a arestării preventive), declararea ședinței nepublice, amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

Respectarea vieții private, a inviolabilității domiciliului si a secretului corespondentei. Nu mai e o regula absoluta. Astfel, in procesul penal administrarea probelor implica uneori si mijloace intruzive cu privire la dreptul la viața privata, denumite metode speciale de supraveghere – art. 138 CPP.Excepțiile de la regula care consacra garantarea vieții private sunt acceptate la nivel principial potrivit art. 11 alin (2) daca restrângerea pe care o implica a acestor drepturi fundamentale intervine in condițiile restrictive ale legii si daca este necesara intr-o societate democratica.

ART. 12 – LIMBA OFICIALA IN CARE SE DESFASOARA PROCESUL PENAL- vezi NCPP

19

APLICAREA LEGII PROCESUALE PENALE – ART. 13 CPPRaportata la 2 coordonate esențiale: spațiul si timpul.Aplicarea legii procesual penale in spațiu: 13 (2) CPP.

Sta sub principiul teritorialității. Legea procesual penala se aplica actelor si masurilor efectuate pe teritoriul RO. prin teritoriu = art. 8 (2) din CP.

Excepții de la principiul teritorialității: situațiile in care fie legea procesual penala se aplica la acte si masuri in afara teritoriului tarii, in cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești romane in străinătate + instanțele militare romane pot judeca militari romani sau membrii ai unei forte multinaționale si in străinătate – art. 57 din Legea nr. 304/2004.

Fie acte sau masuri sunt efectuate potrivit legii străine si folosite in procesul penal roman – formele de cooperare penala internaționaleCând legea procesual penala romana nu se poate aplica actelor si masurilor efectuate in Romania – imunitatea de jurisdicție.

Principiul actualității. Legea procesual penala este de imediata aplicare, se aplica intre momentul intrării in vigoare pana la ieșirea in vigoare. Excepție: 13(1) CPP: situații tranzitorii când mai multe legi de procedura guvernează activitatea ce alcătuiește un proces penal. In cazul acestor excepții legea de procedura se aplica nu potrivit dispoziției generale ci potrivit dispoziției tranzitorii prevăzuta pt. fiecare caz in parte in legea noua. CPP actual are in legea 255/2013 in art. 3-24 dispoziții tranzitorii care au reglementat situația tranzitorie generata de schimbarea fundamentala a celor 2 legi de procedura

Participantii in procesul penal Procesul penal este acea activitate judiciara completata cu activitatea desfasurata in scop

judiciar. Aceasta distinctie are in vedere faptul ca acitivitatile fragmenare care in ansamblu alcatuiesc procesul penal sunt desfasurate de mai multe categorii de persoane , desemnate prin categoria juridical de participant .

In procedura ,termenul de participant are un sens tehnic. Pe de o parte nu trebuie confundat cu sensul obisnuit .In cursul judecatii , legea face distinctie intre cei care asista si cei care participa la judecata ( desi in sens comun am putea crede ca e sinonimie). Participant in sensul legii penale : coautor , complice . In sens procesual si alte persoane dobandesc aceasta calitate

Participant = subiectii raporturilor juridice procesual penale , titulari ,dupa caz , de drepturi, obligatii sau atributii procesuale .- art . 34 CPP .

Calitatea de participant ii ofera unei persoane posibilitatea de a se exprima judiciar in procesul penal . Titularii de drepturi si obligatii procesuale , se exprima judiciar in functie de calitatea lor procesuala. In schimb, titularii de atributii judiciare se exprima in functie de competenta stabilita potrivit legii.

Art . 29 : - participanti in procesul penal sunt :

Organe judiciare Avocatul Partile Subiectii procesuali principali

20

Alti subiecti procesuali : martori , experti , interpreti, agenti procedurali – si ei au drepturi si obligatii procesuale

Fiecare categorie a primit o calificare expresa, fiind exclusa posibilitatea incadrarii unui anumit participant intr-o alta categ decat cea de care apartine in mod legal.

NCPP a constituit o categorie hibrida: participanti – subiecti procesuali (intre ele e o anumita sinonimie. Legiuitorul face diferenta intre parti- alte categorii de persoane , utilizand notiunea de subiecti procesuali principali. Dar, toti participantii in proces sunt subiecti procesuali.Unii subiecti procesuali sunt oficiali : organe judiciare, altii sunt particulari: parti)

Organele judiciare sunt considerate organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara . Sunt subiecti oficiali, purtatori de atributii porcesuale. Prin urmare ,se exprima judiciar in functie de o competenta stabilita cu precizie. In procesul penal , organele judiciare au mai multe subdiviziuni :

Organele de cercetare penala Procuror Judecatorul de drepturi si libertati Judecatorul de camera preliminara Instantele judecatoresti.

Avocatul – subiect procesual , neoficial , care asista sau reprezinta partile si ceilalti subiecti procesuali principali. – art 31 CPP . Modalitatea de asistare si reprezentare a partilor si subiectilor in proces e stabilita de legea 51/1995 – legea de organizare si functionare a profesiei. Reprezentarea asigurata de avocat nu e reprezentarea obisnuita, asigurata prin contractul de mandat, fiind desemnata prin reprezentare judiciara.

Partile – persoanele care exercita / impotriva carora se exercita o actiune judiciara. Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor izvorasc din exercitiul actiunilor judiciare.

Subiectii procesuali principali - Drepturile si obligatiile procesuale ale subiectilor procesuali principali, izvorasc independent de exercitiul actiunilor si deriva din calitatile substiantiale de faptuitor/ persoana prejudiciata prin savarsirea infractiunii.

Subiecti procesuali principali sunt : suspenctul si persoana vatamata.

Calitatea procesuala specifica subiectilor procesuali principali deriva din calitatile substantiale. In cazul subiectului pasiv cele 2 calitati : procesuala si substantiala sunt desemnate prin aceeasi notiune , cea de persoana vatamata.Calitatea procesuala e cea care ii permite persoanei sa se exprime judiciar. Solicitarile aferente drepturilor si obligatiilor procesuale sunt luate in considerare doar daca ai calitate. Absenta ei determina si impos de a participa la procesul penal .

285(2) – procedura in timpul up e nepublica.

21

In noul sistem au fost introduse 2 categ distincte, pentru ceea ce inainte era desemndat prin subiecti particulari :

1. Partile – care sunt participanti in proces ca urmare a exercit act penale/ civile2. Sub procesuali – part in proces independent de exercitiul acestor actiuni.

E o particularitate a procesului penal. In penal e permisa si participarea unei categorii intermediare: suspect , pers vatamata.

Subiectii oficiali – ORGANELE JUDICIARE

1. Organele cu atributii jurisdictionale

In noul sistem , in categoria subiectilor oficiali putem indentifica ca o consecinta a principiului separatiilor functiilor judiciare mai multe categorii de reprezentanti ai statului cu atributii jurisdictionale. La nivel general, jurisdictia implica 2 elem, :

a. Puterea de a rezolva si de a decide (cognitio)b. Puterea de a face ca decizia data sa fie adusa la indeplinire ( imperio).

!! Jurisidictia nu mai e sinonima cu judecata.

Activitatile judiciare ce corespund acestor 2 puteri au fost incredintate unor organe diferite, care exercita functii judiciare diferite, prevazute in art. 3 lit. e,c,b CPP. Astfel:

jurisdictia asupra fondului cauzei a fost incredintata instantelor judecatoresti

jurisdictia asupra drepturilor si libertatilor fundamentale au fost incredintate judecatorilor de drepturi si libertati

jurisdictia asupra verificarii legalitatii trimiterii in judecata – incredintata judecatorului de camera preliminara.

Specializarea acestor functii judiciare nu opereaza absolut pe plan organic, ci doar pe atributii.Pe plan organic,subiectii care exercita aceste atributii jurisdictionale fac parte din categorie de : magistrati judecatori.

In aceeasi instanta, un judecator poate fi : judecator ce asigura jurisdictia pe fond, in completul de judecata judecator de drepturi si libertati si judecator de camera preliminara.

Trasaturi specifice :

Toate organele cu atributii jurisdictionale se exprima exclusiv prin hotarari judecatoresti. Dispozitia /decizia prin care statueaza asupra aspectelor investite se materializeaza intr-o hotarare judecatoreasca. Organele cu atributii jurisdictionale se manifesta judiciar doar prin hotarari judecatoresti – doar ele se bucura de autoritate de lucru judecat.

Activitatea se desfasoara in sedinta de judecata. Procurorii nu lucreaza in sedinte (doar operative).

22

REGULA : Sedintele sunt publice EXCEPTIE : Sedinta judecatorii de drepturi si libertati/camera preliminara –

sedintele au loc in camera de consiliu. Acestea sunt nepublice prin vointa legii, dar se desfasoara tot in sedinte, unele contradictorii, altele lipsite de contradictorialitate. Judecatorii nu actioneaza din birou ( pe cale gratioasa –doar cand e vorba de judecatorul delegat de/cu executarea – intocmeste mandate).

Pentru aceasta activitate e exclusa auto-investirea. Judecatorul nu se poate pronunta decat in limitele investirii.

Indiferent de activitatea desfasurata , judecatorii sunt magistrati (art. 2 L. 303/2004) si se bucura de inamovibilitate – art 3 L.303/2004.

A. Instantele judecatoresti – organe judiciare care exercita functia de judecata ,ce presupune rezolvarea litigiului de drept penal pe fondul sau . Aceasta rezolvare antameaza raporturile esentiale ale raportului de conflict : fapta, persoana ,vinovatia.

Instatele sunt singurele ce se pot pronunta pe aspectele de fond / de a rezolva fondul. Ele capata autoritate de lucru judecat , calitate ce permite punerea in executare a hotararii judecatoresti ce rezolva cauza PE fond . Jurisdictia asupra fondului, realizata de instante presupune infaptuirea justitiei ,in materie penala - numita justitie represiva.

In materie penala , justitia se realizeaza prin instante :

a. Civile – obisnuiteb. Militare- alcatuita din judecatori militari.Toate instantele de judecata , isi desfasoara activitatea

intr-un sistem unitar, organizat ca o structura piramidala , avand in varf ICCJ .

ICCJ + P. +DNA (oug nr 43/2002 ) + DIICOT ( l. 508/2004)

Instante civile (obisnuite) Instante militare

Curtea de Apel + P Curtea militara de Apel + P

Tribunale si Tribunale specializate Tribunale militare + P(dar TS nu exista ) + P

23

Judecatorii ( nu au coresp in latura militara) + Parchet

In concret functia de judecata e realizata de completul de judecata , constituit potrivit legii. Art . 354 (1) – instanta de judecata judeca in complet compus potrivit legii.Regulile de compunere a completului sunt valabile pentru intregul sistem si sunt stabilite in legea 304/2004(Art.54)

cauza se judeca in prima instanta intr-un complet format dintr-un singur judecator. cauza se judeca in apel printr-un complet format din 2 judecatori . ICCJ : o cauza se judeca pe fond in complet format din 3 judecatori. Completul care judeca

apelul la hotararea pronuntata de Curtea de apel / Curtea militara de Apel e format tot din 3 judecatori.

ICCJ judeca in complet de 3 judecatori , apelurile la aceste hotarari se rezolva la ICCJ intr-un complet de 5 judecatori.

Nerespectarea dispozitiilor de formare a completelor de judecata se sanctioneaza cu nulitatea absoluta – 281 CPP .

Instantele judecatoresti trebuie sa se circumscrie garantiilor din art. 6 din Conventia europeana : stab de lege Independenta Impartiala.

Instantele de judecatoresti isi desfasoara activitatea in sedinta publica , ca regula generala , in mod oral , nemijlocit si contradictoriu. – art 351 (1) . Prin exceptie , instanta isi poate desfasoara activitatea in sedinta nepublica,fie ca e declarata ca atare de instanta , fie e stabilita de lege ( sedintele ce au loc in camera de consiliu)

B. Judecatorii de drepturi si libertati

Sunt organele judiciare care exercita functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale in cursul urmaririi penale.- art 53

Judecatorul de drepturi si libertati are aceeasi comeptenta materiala ,personala , teritoriala ca a instantei din care face parte. Acesta are doar o competenta functionala diferita.

Potrivit acestei competente , judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza in cursul urmaririi penale : cereri , propuneri, contestatii , orice alta sesizare cu privire la :

masurile preventive, masurile asiguratorii , masurile de siguranta cu caracter provizoriu (internarea provizorie in

timpul up , obligarea provizorie la tratament) , solutionarea cererilor privind actele de dispozitie a procurorilor ( in

cazurile expres prevazute de lege . ex : competenta judecatorului de drepturi si libertati de solutionare a unei contestatii privind durata desfasurarii urm penale art. 4881 .)

altele : emiterea mandatului de aducere in cursul up, daca pentru executarea acestuia e necesara patrunderea fara drept in locuinta

24

acestuia(de regula e emis de procuror);incuviintarea examinarii fizice a unei pers in absenta consimtamantului acesteia (intrucat e un procedeu probatoriu imp ptr care constatarea medico-legala are un rol imp in incadrarea faptei )

Activitatea se desfasurata in sedinta , in camera de consiliu.

Camera de consiliu = modalitate nepublica / cu participare limitata de desfasurare a unei sedinte de judecata.

Uneori activitatea judecatorului de drepturi si libertati se desfasoara in procedura contradictorie (in cazul masurilor preventive). Alteori, activitatea sa se desf conform unor proceduri necontradictorii : emitere mandat supraveghere tehnica.

c. Judecatorul de camera preliminara = organ judiciar ce exercita functia de verificare a legalitatii trimiterii in judecata. Activitatea care corespunde acestei functii se refera la mai multe aspecte ; el nu verifica doar legalitatea trimiterii in judec ci si :

legaLitatea administrarii probelor , art 54- solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de netrimitere in

judecata , Judecatorul de cam prelim are dreptul sa reconfirme ordonanta de

redeschidere a urm penale Solutioneaza cererile de confiscare/desfiintare a unui inscris cand se

dispunde clasarea. – potrivit principiului obligativitatii , actiunea e exercitata pana cand nu intervin cauze ce impiedica desfasurarea acesteia. Chiar daca nu se mai poate trage la raspundere, se pot lua masuri complementare(confiscare) .Inainte,procurorul trebuia sa instiinteze instanta civila. Conf NCPP – procurorul –cand dispune clasarea poate sesiza judecatorul de camera preliminara ptr dispunerea confiscarii , distrugerii unor inscrisuri

Nu-si desf activitatea doar in etapa de camera preliminara. Principala atributie a sa : verificarea legalitatii trimiterii in judecata. Cel care dispune inceperea judecatii va exercita in mod obligatoriu si functia de judecata – 346

(7). Prin urmare, legea permite, in ceea ce priveste functia specifica judecatorului de cam preliminara, cumulul cu exercitarea altor functii judiciare.

In schimb , devine incompatibil cu exercitarea altei functii cu caracter jurisdictional – in aceeasi cauza.

Modul de organizare a completelor (in cazul judecatorilor de drepturi si libertati si camera preliminara) :

Nu se organizeaza in complet (conf codului), dar totusi, dpdv tehnic - administrativ sunt repartizati in complete, doar ca ele nu sunt complete de judecata

25

Completele formate din judecatorii de drepturi si libertati si de camera preliminara sunt prevazute in legea 304/2004 :

ICCJ . Art 31 1 – unul din cei 3 judecatori va fi si judecator de camera preliminara in cauza.

ICCJ – completul care solutioneaza contestatii impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati/ cam prelim de la celelalte instante e format dintr-un singur judecator.

Daca hot a fost pronuntata la ICCJ – contestatia complet de 2 judecatori de la ICCJ .

La celelalte instante contestatiile se rezolva de un complet format dintr-un singur judecator.

E stabilita regula completului uni-personal . Exceptie : la ICCJ unde la contestatie sunt 2 judecatori de cam prelim/ dr si libert.

Procurorul

= organ judiciar ce exercita functia judiciara de urmarire. In plus ,participa cu atributii specifice si in celelalte etape procesuale : cam prelimi , judecata ,inclusiv in procedurile speciale si in etapa punerii in executare a hotararilor judecatoresti penale. Desi participa in toate etapele, exercita o functie judiciara doar in faza up .

E reprezentantul Min Public care, potrivit CR si alaturi de CSM si instantele judecatoresti alcatuiesc autoritatea judecatoreasca.

Art 131 CR : Min Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete. Pe langa fiecare instanta judecatoreasca functioneaza un parchet condus de Prim-procuror ( judec , trib , trib milit ) si procurori generali ( CA , CmA) , pe lg ICCJ – functioneaza ca structuri autonome cele 2 structuri specializate : DNA ,DIICOT.

In cadrul Min public , procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei . Potrivit CR – 132 . Sunt consacrate:

1. Pp legalitatii 2. Pp. Impartialitatii – echidistantei 3. Pp . controlului ierarhic. – determina o subordonare functionala in cadrul Min. Public care se

manifesta judiciar in 2 aspecte : a) Caracterul obligatoriu a dispozitiilor procurorului ierarhic superior , b) Posibilitatea infirmarii de procurorul ierarhic superior a actelor procurorilor

din subordine , inclusiv a solutiilor date de acestia Infirmarea se dispune motivat pe considerente de nelegalitate sau netemeinicie.

Exista 2 categ de procurori : o criminalisti ( de anchete – def urmarirea si ancheta ) sio procurori de sedinta/ judiciari - care repr Min public in fata judecatorilor. Min public

poate fi reprez in ambele faze de aceeasi persoana . Desi e tot magistrat , in Ro , procurorii au un statut diferit de cel al judecatorilor. In timp ce judecatorii sunt inamovibili, procurorii sunt indepententi si se supun doar legii.

26

Organele de cercetare penala

Acestea ca si procurorul exercita atributii specifice etapei de up . Spre deoseb de procuror nu mai participa in nicio alta etapa.

Sunt de 2 categ : A. Ale politiei judiciare : ofiteri si agenti de politie - desemnati fie prin legea obisnuita

363/2004, fie prin lege speciala (ex : DNA are org de politie judiciara desemnati in conditii speciale ; ofiterii politiei de frontiera)

B. Org de cercetare penala speciale – formate din militari , care in anumite cauze penale efectueaza cercetarea penala potrivit legii.

Indiferent de categoria din care fac parte, organele de cercetare penala desfasoara atributii care privesc cercetarea ca etapa a UP. Aceste organe nu pot primi atributii in ce priveste actele de dispozitie cu caracter principal , referitoare la exercitarea actiunii penale sau la up insasi.

CAP. Participantii in procesul penal

Procesul penal= activitatea judiciara+activitatea desfasurata in legatura cu activitatea judiciaraActivitatile, care in ansablul lor alcatuiesc procesul penal sunt realizate de mai multe categorii de persoane implicate in procesul penal=> participanti.Termenul de participant are un sens tehnic: nu trebuie confundat cu sensul obisnuit, in cursul judecatii legea face o distinctie clara intre cei care asista la judecata si cei participa la judecata. Nu trebuie confundat sensul procesual(parti + subiecti principali) cu sensul substantial al termenului de participant(autor, coautor, complice etc). Notiunea de participant= subiectii raporturilor juridice procesual penale, titulari dupa caz, de drepturi, obligatii sau atributii procesuale. Acest continut al notiunii e sugerat de art. 34 Codul de procedura penala. Calitatea procesuala de participant ii ofera posibilitatea unei persoane de a se exprima judiciar intr-un process penal. Titularii de dr si oblig procesuale se exprima judiciar in functie de calitatea lor procesuala, in schimb titularii de atributii porcesuale se exprima judiciar in functie de competenta stabilita potrivit legii.Potrivit art. 29 CPP paricipantii in procesul penal sunt:

- Organele juditciare;- Avocatul;- Partile;- Subiectii procesuali principali;- Alti subiecti procesuali, in aceasta categorie intra: martori, experti, interoreti, agenti

procedurali(realizeaza procedura de citare a unei persoane).Fiecare din aceste categorii a primit o calificare legala, expresa, fiind exclusa posibilitatea incadrarii intr-o categorie diferita de cea de care apartin in mod legal.Organele judiciare sunt considerate, in prezent, organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara, acestia sunt subiecti oficiali- sunt purtatori de atributii procesuale, prin urmare, se

27

exprima judiciar in functie de o competenta stabilita précis. Ca organe judiciare in procesul penal, avem mai multe subdiviziuni:

a. De cercetare penala: procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de Camera Preliminara si instantele judecatoresti

b. Avocatul e un alt subiect procesual, un subiect neoficial, care asista sau reprezinta partile si ceilalati subiecti procesuali principali- art 31 CPP. Modalitatea concreta in care asista si reprezinta partile si subiectii in proces nu este stabilita de cod, ci este stabilita de legea de organizare si functionare a avocatului Legea 51/85. Reprezentarea asigurata de avocat, nu e cea obisnuita – reprezentare judiciara, asigura mai mult decat opozabilitatea actelor de procedura.

c. Partile sunt persoanele care exercita sau impotriva carora se exercita o actiune judiciara, sunt subiecti activi sau pasivi, drepturile si obligatiile procesuale ale partilor izvorasc din exercitiul actiunilor judiciare (nu e actiune, nu e parte).

d. Drepturile si obligatiile procesuale ale subiectilor procesuali principali izvorasc sau se nasc independent de exercitiul actiunilor, ci deriva din calitatile substantiale de faptuitor si persoana prejudiciata prin savarsirea infractiunii. Sunt subiecti principali: suspectul si persoana vatamata. Manifestarile procesuale sunt luate in considerare doar daca exista o anumita calitate procesuala a subiectului, daca nu esti participant toata activitatea e rezumata doar la o singura posibilitate: participare la procesul penal.

2 categorii distincte: partile- sunt participanti in proces care apar ca urmare a exercitiul actiunilor penale sau civile si categoria subiectilor principali care participa in proces independent de exercitiul acestor actiuni.

Subiectii oficiali- organele judiciareI. Organele cu atributii jurisdictionaleII. ProcurorulIII. Organele de cercetare penala

Organele jurisdictionale-In categoria acestor subiecti putem identifica ca o consecinta a prin separatiei functiilor judu=ciciare mai multe categorii de reprezntanti ai statului cu atributii jurisdictionale. La nivel general, jurisdictia implica 2 elemente:

- Puterea de a rezolva si de a decide: cognitio- Puterea de a face ca decizia data sa fie adusa la indeplinire: imperium

In actualul sistem jurisdictia nu mai e sinonima cu judecata. Activitatile judiciare care corespund acestor 2 puteri au fost incredintate unor organe diferite care exercita functii judiciare diferite prevazute in art 3 lit. b), c) si d) CPP. Astfel:

- Jurisdictia asupra fondului cauzei a fost incredintata instanelor judecatoresti- Jurisdictia asuprea dr si libertatilor fund in cursul urm judecatorului de dr si lib- Jurisdictia asupra verificarii legalit trimiterii injudecata incredintata jud de Camera Preliminara.

Specializarea acestor nu opereaza asbolut pe plan organic, subiectii care exercita aceste atributii jurisd. Fac parte din aceeasi categorie profesionala de magistrate judecatori. Prin urmare, in cadrul aceleiasi inst, un judecator poate fi : un judecator care intra in complet de judecata si asigura jurisdictia pe fond, judecat de drepturi si libertati si judecator de camera preliminara. Pentru activitatea tututor organelor jurisdictionale sunt cateva trasaturi specifice:

28

- Dispozitia/decizia prin care statueaza asupra aspectelor investite se materializeaza intr-o hotarare judecatoreasca=> organele cu atributii jurisdictionale se manifesta judiciar doar prin hotarari judecatoresti (doar acestea au autoritate de lucru judecat);

- Aceasta activitate se desfasoara in sedinta de judecata, acestea sunt, de regula publice, sau, pt sedintele judecatorilor de drepturi si libertati sau de camera prelimiare, au loc in camera de consiliu, sunt nepublice prin vointa expresa a legii. Judecata in camera de consiliu se realizeaza, in secret, fara contradictorialitate.

- Pentru aceasta activitate este exclusa, de regula, autoinvestirea- judecatorul nu se poate autoinvesti. Judecatorul nu se poate pronunta decat in limitele investirii, pentru a incerca sa fie limitata aceasta putere absoluta.

Indiferent de activitatea judiciara pe care o desfasoara, judecatorii sunt magistrati si se bucura de inamovibilitate- art. 3 alin 1 Legea 303/2004.Instantele judecatoresti- sunt organele judiciare care exercita in procesul penal functia de judecata. Judecata presupune rezolvarea litigiului de drept penal pe fondul sau, aceasta rezolvarea antameaza elementele esentiale ale raportului de conflict, respectiv fapta, persoana si vinovatia. Sunt singurele organe judiciare care au competenta de a se pronunta cu privire la aspect de fond, de a rezolva litigiul dedus judecatii, modul de rezolvare capata autoritate de lucru judecat, calitate ce permite punerea in executare a hotararilor judecatoresti de rezolvare a cauzei pe fond. Jurisdictia asupra fondului realizata de instantele judecatoresti presupune infaptuirea justitiei=> justitie represiva.In materie penala, justitia se realizeaza prin 2 categorii de instante civile-in sens de obisnuite si militare- alcatuite din judecatori militari. Toate instantele de judecata isi desfasoara activitate intr-un sistem unitate,, organizat ca o structura piramidala, avand in varful sau ICCJ.ICCJCurtea de Apel Curtea Militara de ApelTRIBUNALE TRIBUNALE SPECIALIZATE TRIBUNALE MILITAREJUDECATORIILE

Art. 354 alin 1. CPP=> precizeaza ca instanta de judecata judeca in complet compus potrivit legii. Regulile dupa care se compune nu sunt prevazute in CPP, sunt general valabile pentru intregul sistem judiciar=> L 304/ 2004, care stabileste ca o cauza se judeca in prima instanta intr-un complet format dintr-un singur judecator (sistemul unipersonal). De asemenea, o cauza se judeca in apel dintr-un complet format din 2 judecatori (art. 54 L 304/2004). ICCJ a primit reguli diferite=> in fond: complet 3 judecatori, completul care judeca apelul declarat impotriva hotararilor care vin de la CA sau CMA se formeaza tot din 3 judecatori, insa ICCJ in materie penala e si instanta obisnuita, in acest caz cand judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de ICCJ se judeca de un complet format din 5 judecatori. Nerespectarea acestor dispozitii privind completul de judecata se sanctioneaza cu nulitate absoluta potrivit art 281 CPP.Indifferent de modul in care se constituie si se comoune o inst judecatoreasca trebuie sa se circumscrie garantiilor stabilite din art. 6 CEDO: sa fie stabilita de lege, sa fie independent sis a fie impartiala. Ca reg generala, inst de jud isi desf activitate ain sedinta publica, in mod oral, nemijlocit si contradictoriu- art. 351 alin. 1. Prin exceptie, inst de jud isi poate desf activitatea si in sedinta ne publica, fie ca e declarata ca atare de catre instanta, fie ca este stabilita c atare de lege( sedintele care au loc in camera de consiliu).

29

Judecatorii de drepturi si libertati- sunt organele judiciare care exercita functia de dispozitia asupra dr si lib fundam in cursul urmaririi penale. In prezent, jud de dr si lib este un jud din cadrul instantei potrivit art 53 CPP. Prin urmare, jud de dr si lib are aceeasi competenta mat , pers si teritoriala cu cea a instantei din care face parte. Jud de dr si lib are doar o competenta functionala diferita. Potrivit acestei competente functionale distincte, jud de dr si lib solutioneaza in cursul urmaririi penale cereri, propuneri, contestatii sau orice alta sesizare cu privire la : masurile preventive, masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter provizoriu ( internarea provizorie a unei persoane in timpul urmaririi penale sau obligarea unei persoane la tratamentul medical), intra si solutionarea ceririlor privind acetele de dispozitie ale procurorului( de ex: competenta judecatorului de dr si lib de a rezolva o contestatie privind durata nerezonaliba a procesului in cursul urmaririi penale ). Emiterea mandatului de aducere in cursul urmaririi penale daca pt executarea acestuia e nevoie de patrunderea fara drept in locuinta unei persoane, in mod normal acest mandat se emite de procurer, insa, daca pt executarea mandatului de aducere, e nev de patrunderea fara drept in locuinta unei persoane pt aceasta e nevoie de autorizarea unu jud de dr si lib. Competente specifice judecatorului de drepturi si libertati: Incuviintarea examinarii fizice a unei persoane in lipsa consimtamantului acesteia. Si activitatea judecatorului de drepturi si libertati se desfasoara in sedinta, numai ca aceasta are loc in Camera de Consiliu ( modalitate nepublica de desfasurare a unei sedinte de judecata).Uneori activatatea judectorului de drepturi si libertati e desfasurata dupa o procedura contradictorie- desi se desf in camera de consiliu sedintele sunt contradictorii, alteori insa activit jud de dr si lib se desf potrivit unor procedure necontradictorii/unilaterale ( ex: emiterea mandatului de supraveghere tehnica, de perchezitie)

Judecatorul de Camera Preliminara= organ judiciar care exercita functia de verificare a legalitatii trimiterii in judecata. Acest judecator e tot un judecator din cadrul instantei avand o competenta functionala diferita. Activitatea care corespunde acestei functii judiciare se refera in concret la mai multe aspecte, nu verifica doar legalitatea trimiterii in judecata, legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor in timpul urmaririi penale, solutioneaza si plangerile impotriva solutiilor de netrimitere in judecata. In afara competentelor mentionate expres in art 54, judecatorul are dreptul sa confirme ordonanata de redeschidere a urmaririi penale, solutioneaza cererile de confiscare sau de desfiintare a unui inscris cand se dispune clasarea. Jud de cam prelim nu isi desfasoara activitatea doar in etapa de cam prelim, el participand si in alte etape ale procesului penal. Principala atributie e de a verifica legalitata trimiterii in judecata dispuse de procuror, sub acest aspect jud de cam prelim care a dispus inceperea judecatii va exercita si functia de judecata in cauza- art. 346 alin. 7CPP. Prin urmare, legea permite, in ceea ce priveste functia specifica judecatorului de camera preliminara, cumulul cu alte functii. Pentru acest judecator, legea nu utilizeaza termenul de complet, insa, cum acesti judecatori fac parte din cadrul aceleiasi institutii care va exercita si functia de judecata, si desemnarea acestor persoane se face in conformitate cu repartizarile aleatorii pe complet, insa aceste complete nu sunt de judecata. Mentiuni exprese privind completele formate din judecatori de drepturi si libertati si judecatori de cam prelim sunt prevazute in Legea 304/2004 dupa cum urmeaza:

- La ICCJ art 31 indice 1 din Legea 304/2004 prevede ca unul din cei 3 judecatori care judeca in prima instanta va fi si judecator de camera preliminara in cauza.

- La ICCJ completul care solutioneaza contestatii impotriva hotararilor pronuntate de judecatori de drepturi si libertati sau de camera preliminara de la celelalte instante este format dintr-un singur

30

judecator. Daca sunt formulate contestatii impotriva hotararile jud de dr si lib sau de cam prelim de la ICCJ se solutioneaza intr-un complet format din 2 judecatori de la ICCJ.

I. Procurorul- exercita functia judiciara de urmarire, acesta participa cu atributii specifice I in celelalte etape procesuale: si in etapa de camera preliminara in etapa judecatii, inclusive In procedurile speciale, precum si in etapa punerii in executare a hotararii judecatoresti penale. Insa, desi participa in toate etapele care compun procesul penal, exercita o functie doar in faza de urmarire penala.

Este reprezentantul Ministerului Public care, ca autoritate judiciara, potrivit Constitutie si alaturi de CSM si inst judecatoresti alcatuiesc autoritatea judecatoreasca. Potrivit art. 31 din Constitutie, Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in Parchet. In cadrul Ministerul Public, ca si autoritate, procurrii isi desf activitatea sub autoritatea Ministrului Justitiei si potrivit urm3 principii prevaute de constitutie si de legea de organizare judiciara:

- Principiul legalitatii;- Principiul impartialitatii.echidistantei;- Principiul controlului ierarhic. Acest principiu determina o subordonare functionala in cadrul

Ministerului Public, care se manifesta judiciar in 2 aspecte: caracterul obligatoriu al dispozitiilor procurorului ierarhic superior(daca sunt conforme cu legea) si poribilitatea infirmarii de catre procurorul ierarhic superior a acetlor effectuate de procurorii din subrdine inclusive asupra solutiilor acestora. Infirmarea sse dispune doar motivate, fie pe considerente de nelegalitate, fie de netemeinicie.

Procurorul exercita atributii specifice:- Procurorii criminalisti, de ancheta, care exercita in principiu functia de urmarire, strang probe- Care reprezinta MP in procedurile desf in fata judecatorilor: procurori judiciar sau de sedinta.

Procurorii au statut dif de cel al jud, procurorii sunt independenti si se supun doar legii.

Organele de cercetare penala: acestea exercita atrib specifice functiei de urm penala, acestea nu mai participa in nicio alta etapa in cursul procesului penal.

Acestea sunt de 2 categorii:- Ale politiei judiciare alccatuite din ofiteri si agenti de politie desemnati fie in legi obisnuite

(364/2004), fie legii speciale - Organele de cercetare penala speciale formate din military care, in anumite caue penale,

efectueaza cercetarea penala [otrivit legii.Indif de categ din care fac parte, organele de cercetare penala desfasoara atributii care privesc cercetarea ca etapa a urmaririi penale. Acestea nu pot primi atributii in ce priveste actele de dispozitie cu caracter principal referitoare la exercitarea actiunii penale sau la urmarirea penala insasi.

Subiecții procesuali penali. ParticipanțiPărțile în procesul penal

Subiecții particulari ai procesului penal. Sunt titulari de drepturi și obligații procesuale care izvorăsc în mod direct din exercițiul acțiunilor penale. Părțile = subiecți procesuali care au legitimare cauzală, fiind persoane care exercită/ împotriva cărora se exercită una din cele 2 acțiuni judiciare în procesul penal. Dat fiind specificul acțiunii penale – subiectul activ = Ministerul Public reprezentat de procurori, nu este parte în proces.

31

Procuror ≠ parte, este titular de drepturi și obligații și titular de atribuții procesuale (părțile nu au niciodată).Poziția părților se circumscrie uneia din cele 2 funcții procesuale – de acuzare/ de apărare. Subiecții activi ai acțiunii judiciare – Ministerul Public pt acțiunea penală, partea civilă pt latura

civilă – funcția de acuzare, formulează și susține acuzare latură penală, pretenție pe latura civilă. Subiecții pasivi : funcția de apărare: suportă și răspund învinurii pe latură penală + pretențiilor pe

latură civilă. Subiectul pasiv al acțiunii penale este inculpatul, subiecții pasivi ai acțiunii civile sunt inculpatul + partea responsabilă civilmente.

Categoria judiciară a părților în procesul penal este determinată exhaustiv prin voința legii art.32(2) NCPP: inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente. Deși este subiect activ al acțiunii penale Ministerul Public nu este parte în proces, deși are aceeași poziție procesuală cu cea a părților în proces. Conceptul procesual de parte în proces ≠ concept substanțial de parte în raport juridic. Părți proces ≠ părți RJ substanțial penal (autor, făptuitor, persoana vătămată, victima)

Inculpatul

Poziție procesuală centrală = subiect pasiv al ambelor acțiuni judiciare, are drepturi și obligații pe toate laturile.Inculpat = PF/PJ împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală. Calitatea de inculpat se dobândește în mod involuntar în proces, dincolo de voința persoanei la care se referă prin emiterea actului de inculpare. Nu pot fi inculpați în procesul penal:

PF care nu pot răspunde penal : minorii sub 14 ani, incapabilii, PJ care nu răspund penal (stat, autorități publice, instituții publice pt infracțiuni săvârșite în

exercitarea unor activități ce nu pot face parte niciodată din domeniul privat).Calitatea de inculpat există câtă vreme există acțiunea penală care a generat-o, dacă acțiunea penală se stinge în mod definitiv se pierde și calitatea de inculpat definitiv. Se poate înlocui cu alta: după rezolvare definitivă a unei cauze penală fost inculpat devine ”condamnat” va avea drepturi și obligații procesuale în anumite proceduri judiciare – ex. În cazul liberării condiționate, reabilitarea, etc.Drepturile procesuale ale inculpatului sunt prevăzute expres lege –2 categorii:

Reglementate la nivel general art.83 NCPP: drept de a nu da declarații în procesul penal ( inculpatul nu va suferi nicio consecință

defavorabilă dacă nu va da nicio declarație) – poate fi aplicat un beneficiu art.83 etc.drepturi procesuale cu caracter special, funcționează pt anumite etape procesuale punctuale

pt urmărirea penală: dreptul de a încheia un acord de recunoaștere de vinovăție cu ministerul public

etapa procesului – dreptul de a recunoaște învinuirea, în cursul judecății – poate da explicații oricând.

Obligații procesuale ale inculpatuluiObligația generală de a suporta învinuirea – de aici derivă celelalte

Obligație de a te prezenta la orice chemare în fața organului judiciar – în caz neexecutare sancțiune judiciară: aplicarea unei amenzi judiciare / sancțiune procesuală: posibilitatea emiterii unui mandat de aducere, posibilitatea privării de libertate.

32

PARTEA CIVILĂ

Persoana prejudiciată moral/material prin săvârșirea infracțiunii sau succesorii acestei persoane care exercită acțiunea civilă în procesul penal. Calitatea se dobândește în mod voluntar prin constituirea de parte civilă în procesul penal. Acțiunea civilă = este un drept/o posibilitate, devine efectiv prin constituire de parte civilă = act procesual care se determină printr-o cerere Art.20 NCPP: Condiții procesuale cerere de constituire de parte civilă: Termen: se poate formula după începerea urmăririi penale, până la începerea cercetării judecătorești

la prima instanță de judecată. Acțiunea civilă în procesul penal are caracter accesoriu fiind exercitată prin alăturare, dacă acțiunea principală penală nu a fost pusă în mișcare cererea nu are efecte. În cazul răspunderii civile delictuale, când fapta este în același timp și infracțiune se va ține cont de termenele de prescripție din dreptul penal – dacă sunt mai lungi.

Titulari: persoana vătămată sau succesorii acesteia. (alternativ) Forma: oral - se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, într-o încheiere / în scris Conținut: natura și întinderea pretențiilor, motivele și probele pe care se întemeiază cererea (cerere

seamănă cu cerere chemare în judecată proces civil)Neîndeplinire condiții => posibilitatea respingerii imediate a cererii, pe loc.Cererea de constituire de parte civilă va fixa și limitele învestirii organului judiciar – instanța nu va putea oferi mai mult decât s-a cerut.Condiții substanțiale necesare exercitării unei acțiuni civile în procesul penal După introducerea cererii de constituire de parte civilă și pănă la finalizarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată se poate (în alte cazuri NU) :

Îndreptare erori materiale din cerere Mărire/micșorare pretenții – NU modificare obiect cerere de constituire!! – dacă m-am constituit

pt despăgubiri materiale, pot schimba suma, dar nu voi putea cere și despăgubiri morale – numai modificare cuantum pretenții. În cerere natura despăgubirilor/obiectul cererii trebuie să fie evidențiat clar! (cât e moral, cât e material din suma cerută – natură juridică diferită)

Parte civilă poate solicita repararea prin echivalent bănesc dacă repararea în natură pe care a cerut-o inițial nu mai e posibilă

Calitatea de parte civilă se poate transmite: pe cale legală: succesiune ca urmare deces/reorganizare/licchidare parte civilă. Termen 2 luni pt

exprimare opțiune în acest sens a moștenitorilor/succesorilor/lichidatorilor art.24(1) CPP pe cale convențională: art.20(6) CPP dacă dreptul la repararea prejudiciului e transmis pe cale

convențională, atunci se transmite și calitatea procesuală dacă fusese anterior dobândită în cauză. Dacă transmițătorul nu se constituise parte civilă în procesul penal, cel care dobândește dreptul la reparații nu se poate constitui parte civilă decât la instanța civilă.

Poate avea calitatea de parte civilă în procesul penal: Persoana îndreptățită la reparații – NCC + legislație specială – în urma producerii unui prejudiciu

material/moral – persoana vătămată în nume propriu pt repararea prejudiciului material/moral Moștenitorii/succesorii/lichidatorii persoanei îndreptățite pt repararea prejudiciilor cauzate, dacă

aceasta din urmă a decedat/ art.1391 NCC - numai dreptul la reparare prejudiciu material Persoane aflate în întreținerea persoanelor vătămate Ascendenți, descendenți, frați, surori, soț - prejudiciu moral cauzat de suferința cauzată de deces

– prezumat. și alții --//-- dar trb să dovedească existența prejudiciului

33

persoanele care au făcut cheltuieli legate de îngrijirea/ înmormântarea victimei – numai pt prejudicii în legătură cu îngrijirea/înmormântarea,

furnizor de servicii medicale pt prejudicii de cheltuieli medicale suportate de casa de asigurări și generate de săvârșirea infracțiunii art.313 Lege 95/2006

asigurător care se subrogă în drepturile persoanei vătămate – pt reparare prejudiciu constând în sumele plătite drept despăgubiri persoanei vătămate

Pot fi mai multe acțiuni civile sau o singură acț civilă cu pluralitate de creditori.Drepturile (art. 85 CPP ) și obligațiile (mai puțin severe în conținut dată fiind poziția persoanei în procesul penal + pt nerespectarea acestor obligații procesuale nu poate fi sancționată decât judiciar prin aplicarea unei amenzi- singura sancțiune procesuală posibilă=respingerea cererii) părții civile se găsesc în latura civilă a procesului penal.

Partea responsabilă civilmente

Subiect pasiv alături de inculpat al acțiunii civile exercitate în procesul penal. PF/PJ care potrivit legii civile are obligația legală/convențională de a repara prejudiciul produs prin fapta altei persoane, faptă care este în același timp și infracțiune. Din momentul în care este chemată să răspundă pt fapta altuia în procesul penal devine partea responsabilă civilmente.

Condiție substanțială - Trebuie să preexiste o obligație stabilită în mod legal/convențional de repararea a prejudiciului cauzat de fapta altei persoane. Condiție procesuală – persoana să fie chemată în procesul penal. Chemarea unei pers în procesul penal se poate produce în 2 modalități – art.21 NCPP

1) Prin introducere în proces – mod forțat – singurul subiect care o poate intorduce în proces este partea civilă – nici inculpat, nici o altă parte responsabilă civilmente nu o poate chema. Introducerea poate avea loc doar până la începerea cercetării judecătorești la cererea părții civile sau la cererea procurorului dacă exercită acțiunea civilă din oficiu pt minor (NU din oficiu de către instanța de judecată).

2) Prin intervenție în proces – caracter voluntar – intervenția părții responsabile civilmente se poate produce până la terminarea cercetării judecătorești. Aceeași poziție procesuală ca inculpatul.

Drepturile și obligațiile părții responsabile civilmente se regăsesc în latura civilă a procesului penal.Calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente o pot avea:(Când există oblig stabilită în mod legal/asumată în mod convențional de a răspunde pt fapta altuia, iar fapta cauzatoare de prejudicii este în același timp o infracțiune, persoana responsabilă de aceasta poate fi chemată în procesul penal pt a răspunde alături de minor pt fapta minorului, numai pe latură civilă)

Cei care potrivit legii/unei convenții/hotărârii judecătorești - au obligația de a supraveghea minorul - Părinți+îngirijitori+tutore+bonă+etc. Exonerare – părinții nu pot: exc.art.? proba diabolică, dacă exista obligația de supraveghere a unei alte persoane, cea convențională este cea primordială.

Comitent + prepus Asigurătorul care-și asumă pe cale contractuală obligația de a răspunde pt fapta altuia Fondul de protecție a victimelor străzii – pt fapta cauzatoate de prejudicii a celor care nu se

asigură – răspunde doar direct nu solidar cu autor accident OSIM – divulgare secret… Legea 22/1969 privind angajarea răspunderii gestionarilor – persoabe care au angajat garanții pt

gestionari vor răspunde....?..

34

Drepturile și obligațile părții responsabile civilmente = drepturi + obligații parte civilăCalitate poate fi transmisă numai legal - prin succesiune – deces/dizolvare/desființare a părții responsabile civilmente - moștenitori/succesori – dacă parte civilă indică moștenitorii în max 2 luni de la data când autorul lor a dispărut ca subiect de drept. Dacă nu s-a dezbătut succesiunea – pierde dreptul de a obține reparații în procesul penal, nu și în procesul civil. Instanța poate să disjungă.

SUBIECT PROCESUAL PRINCIPAL Participare procesuală – suspectul și persoana vătămatăSuspect = persoana față de care se exercită urmărirea penală fără a fi pusă în mișcare acțiunea penală, precede calitatea de inculpat. Calitate se pierde în momentul punerii în mișcare a acțiunii penale - automat. Nu este parte în procesul penal, este titular de drepturi și obligații procesuale, obligații unele chiar severe în conținut – poate fi privat de libertate prin reținere max 24h.Calitatea se dobândește în momentul în care există probe sau indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta prevăzută de legea penală. (Zarafiu: în trecut calitatea era dată de procuror, indiferent de probe, indicii) Trebuie acordată calitatea, adusă la cunoștință de îndată înainte de a fi ascultat. Acte executate fără a fi acordată calitatea, deși trebuia să fie(existau probe, indicii). ilegale --- probele pot fi excluse.Drepturi și obligații = drepturi și obligații inculpat excepție:care sunt exclusiv ale inculpatului, specifice procedurii de punere în mișcare a acțiunii penale.

Persoana vătămată – ca subiect procesual (nu e parte în RJ de conflict din dreptul penal) art.79 NCPPCalitatea procesuală de persoană vătămată se dobândește aproape automat, derivând din calitatea substanțială de subiect pasiv al infracțiunii, nu de la data săvârșirii înfracțiunii – ci din momentul declanșării procedurii judiciare. Nu mai e condiționată legal de vreo manifestare suplimentară de voință: declarație/cerere – automat. Se poate renunța la această calitate procesuală art.81(2) NCPP– dacă infracțiunea este una în care acțiunea penală se lansează din oficiu + trebuie să existe manifestarea de voință evidentă din partea persoanei vătămate care trebuie adusă la cunoștința organelor judiciare ( ≠ infracțiuni la care e necesară plângerea prealabilă - aici nu s-ar putea, ci înseamnă că în aceste cazuri va trebui retrasă plângerea)Drepturi cu caracter general art.81(1) NCPP Drepturi cu caracter special care privesc exclusiv calitatea procesuală de persoană vătămată: persoana vătămată are dreptul să fie înștiințată despre punerea în libertate a inculpatului, dacă

eventual acesta va fi privat de libertate provizoriu/definitiv. (dacă a solicitat acest lucru) dreptul de a beneficia de măsuri de protecție, similar celor acordate martori amenințați/vulnerabili

art.113 NCPP + Legea 211/2004 Calitatea nu e limitată doar etapei anterioare punerii în mișcare a acțiunii penale – are fundament în toate etapele, mai puțin în faza punerii în executare a pedepsei.Drepturile și obligațiile sunt localizate pe latura penală a procesului penal.Calitatae poate fi cumulată cu cea de parte civilă. Calitatea NU se poate transmite nici legal/nici convențional. (Dongoroz: dipariția persoanei vătămate duce la apariția unui gol procesual, drepturile și obligațiile se sting odată cu deces/dispariție titular)

35

Acțiunea penală pusă în mișcare la plângere prealabilă – gol procesual: decesul NU stinge acțiunea penală – dar moștenitori/ succesori nu pot retrage plângere + nu au posibilitatea de a se împăca cu făptuitorul. (art.158 CPen – începe acț penală din oficiu)

SUCCESORI, REPREZENTANȚI, SUBSTITUIȚI PROCESUALI

Normativ – nu sunt tratate separat, didactic – important ca subcategorie distinctă, au legătură cu noțiunea de participant și la modul în care anumiți titulari de drepturi și obligații participă în procesul penal.Participarea subeicților particulari - părți , persoane vătămate, suspecți – în procesul penal e posibil să nu fie efectivă dpdv personal. Nu își exercită în mod direct drepturile și obligațiile procesuale – sunt preluate/transferate către alt subiect procesual. Acestea primesc legitimare procesuală în forme și condiții diferite. Succesori, reprezentanti si substituiti procesualiParticiparea subiectilor particulari (parti, persoana vatamata si suspectul) in procesul penal este posibil sa nu fie efectiva din punct de vedere personal. Desi titulari de drepturi si obligatii, acestia nu le exercita in concret, participand la procesul penal, astfel fiind transferate catre alti subiecti procesuali. Aceste persoane primesc, in forme si conditii diferite, legitimare procesuala.

Succesorii procesuali

PF (moștenitori de orice fel) /PJ (succesori în drepturi în funcție de modul în care s-a transmis capacitatea sau lichidatori) cărora li se transmit pe cale legală drepturi și obligații procesuale ale autorilor lor, părți în procesul penal (subiecții procesuali principali).Succesiunea procesuală ca instituție = e posibilă doar în latura civilă a procesului penal – răspunderea e patrimonială (latura penală - personală). Premisa funcțională a succesiunii = declanșarea acțiunii civile în procesul penal și dobândirea calității de parte pe latura civilă a procesului. Dacă calitatea de parte civilă nu a fost dobândită - este un exercițiu propriu al acțiunii civile din partea moștenitorilor/succesorilor/lichidatorilor – despăgubirile morale nu vor putea fi cerute.Succesiunea e permisă atât pe latura activă cât și pe latura pasivă: art.24 CPP. Latura activă : dacă în 2 luni moștenitorii își manifestă dorința de a participa în proces în calitate de

părți (dacă dezbat moștenirea sau nu își manifestă dorința pierd numai dreptul de a dobândi calitatea de părți) - VOLUNTAR

Succesiunea pasivă – obligația de reparare a părții responsabile civilmente se transmite – dacă în termen de 2 luni partea civilă indică moștenitorii/succesorii în drepturi - INVOLUNTAR

Deși inculpatul poate fi subiect pasiv și pe latura civilă – în cazul decesului/desființării/dizolvării – succesiunea procesuală NU operează. Pe latura civilă a cauzei acestea impiedică succesiunea procesuală – instanța e obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă. (Succesiunea pe latură penală exclusă – răspunderea penală e personală.)Succesorii sunt persoane fizice sau juridice carora li se transmit pe cale legala drepturile si obligatiile procesuale ale autorilor lor, parti in procesul penal sau subiecti procesuali principali. Succesiunea procesuala este posibila doar in latura civila a procesului penal, unde raspunderea este patrimoniala. Premisa functionala a succesiunii este declansarea actiunii civile in procesul penal si

36

dobandirea calitatii de parte pe latura civila a procesului. Daca aceasta calitate nu a fost dobandita, nu se mai vorbeste de succesiune, ci de exercitarea unui drept propriu, care se naste in patrimoniul succesorului. Succesorii pot fi persoane fizice (mostenitori) sau persoane juridice (succesori in drepturi in functie de modul in care s-a transmis capacitatea – diviziune, absorbtie etc. sau lichidatori). Succesiunea in materie procesual penala este permisa atat pe latura activa, cat si pe latura pasiva (art. 24 NCPP). Pe latura pasiva, succesiunea este posibila daca in termen de doua luni persoana vatamata indica succesorii in drepturi ai partii responsabile civilmente. Desi inculpatul poate fi subiect pasiv si pe latura civila a procesului penal, in cazul decesului sau al dizolvarii, succesiunea procesuala nu opereaza. Pe latura civila a cauzei, decesul, dizolvarea sau desfiintarea inculpatului impiedica succesiunea procesuala, instanta fiind obligata sa lase nesolutionata actiunea civila. Succesiunea pe latura penala este exclusa, raspunderea fiind personala.

Reprezentanții procesuali art. 96 NCPP

Reprezentarea procesuală = activitatea prin care o persoană, reprezentantul, participă în procesul penal și efectuează acte de procedură în numele și pe seama altei persoane, reprezentatul. Exclude prezența reprezentatului. Reprezentantul are o legitimare procesuală doar, neavând legitimare cauzală, nu exercită drepturi și obligații în nume propriu. Reprezentantul acționează întotdeauna în baza unei împuterniciri, care poate fi conferită legal/convențional – contract mandat.La nivel procesual: reprezentantul legal poate efectua în general toate actele de procedură pe care legea le recunoaște reprezentatului. Reprezentantul convențional acționează în baza mandatului special – pt actele de dispoziție, și răspunde pt modul în care și-a exercitat drepturile procesuale și dacă rămâne în pasivitate -răspundere contractuală.Reprezentare ≠ asistență juridică (chiar dacă uneori sunt asigurate de aceeași pers). Reprezentantul nu poate depune concluzii, nici să acorde asistență juridică (spre deosebire de avocat)Regula permisivității art.96 NCPP – permisă pt suspect/inculpat/persoana vătămată/celorlalte părți. NU e permisă când prezența subiectului procesual e obligatorie cf legii, sau când prezența acestora e apreciată ca fiind necesară de către organul judiciar (obligatorie potrivit legii - art.364 NCPP).Din considerente de operativitate a luat naștere instituția reprezentării colective, condiții:

Pluralitate de persoane vătămate/părți civile (art.85(3) –art.?) Identitate de interes între acestea

Modalitatea de operare a reprezentării colective În mod voluntar prin acordul tuturor persoanelor implicate = își aleg o persoană, orice persoană, nu

neapărat avocat, poate fi una dintre ei în mod forțat – organul judiciar le poate desemna unul din oficiu, dar numai dintre avocații din oficiu

– prin ordonanță în cadrul urmăririi penale/încheiere –proceduri jurisdicționale. Persoanele vătămate/părțile civile pot declara că nu vor să fie reprezentate de acest reprezentant în comun – trb să informeze organele judiciare – din acest moment prezumția de opozabilitate nu mai funcționează.

Situații speciale – reprezentare necesară/forțată – materie penală Tragerea la răspundere a PJ – reprezentant = administrator/director/președinte al consiliului de

administrație – cel desemnat de actul constitutiv – dacă și reprezentantul face obiectul acțiunii va trebui să își desemneze alt reprezentant, dacă nu face acest lucru i se va numi un reprezentant din rândul practicienilor în insolvență – nu e administrator judiciar! Procedura recunoașterii învinuirii/vinovăției – poate reprezentant?

37

Comisie rogatorie – dacă inculpatul e arestat în locul ”A” + se dispune audiere unui martor în alt loc ”B”, inculpatul va fi reprezentat în mod obligatoriu de un avocat din oficiu în locul ”B” al audierii martorului

Reprezentantii si reprezentarea in procesul penalReprezentarea este activitatea prin care o persoana, numita reprezentant, participa in procesul penal si efectueaza acte de procedura in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat. Reprezentarea procesuala exclude prezenta reprezentatului. Reprezentantul are o legitimare procesuala, nevand legitimare cauzala. El nu exercita drepturi si obligatii in nume propriu. Reprezentantul actioneaza intotdeauna in baza unei imputerniciri, care poate fi conferita legal sau conventional. La nivel procesual, diferenta intre cele doua forme de reprezentare consta in aceea ca reprezentantul legal poate efectua, in general, toate actele de procedura pe care legea i le recunoaste reprezentatului, indiferent de continutul lor. Reprezentantul conventional actioneaza in baza unui mandat special pentru actele de dispozitie importante si raspunde pentru modul in care si-a exercitat drepturile procesuale ori daca ramane in pasivitate. Reprezentarea este o activitate distincta de asistenta juridica, chiar daca cele doua pot fi asigurate de aceeasi persoana. Spre deosebire de avocat, reprezentantul nu are nici dreptul sa puna concluzii, nici sa acorde asistenta juridica. Regula pe care este construita reprezentarea procesuala este cea a permisivitatii (este intotdeauna posibila si este permisa pentru suspect, inculpat, persoana vatamata etc.) Reprezentarea nu este permisa atunci cand prezenta subiectului procesual este obligatorie potrivit legii sau cand prezenta acestuia este apreciata ca fiind necesara de catre organul judiciar (art. 364 NCPP). Pe considerente de operativitate, si NCPP reglementeaza institutia reprezentarii colective. Ea opereaza daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii: (i) pluralitate de persoane vatamate sau parti civile si (ii) identitate de interes intre acestea. Modalitatea in care opereaza aceasta reprezentare colectiva este diferita. Poate opera pe cale conventionala (reprezentant poate fi orice persoana, chiar si dintre participantii la procesul penal) sau in mod fortat (cand nu este desemnat un reprezentant comun, organul judiciar poate desemna unul din oficiu, insa doar din randul avocatilor din oficiu). Persoanele vatamate si partile civile pot declara ca nu doresc sa fie reprezentate de acest reprezentant comun (caz in care nu mai functioneaza prezumtia opozabilitatii actelor efectuate). Mai exista o situatie speciala, cea a reprezentarii necesare in procedura de tragere la raspundere a inculpatului persoana juridica, cand va fi implicat administratorul. Daca si aceasta persoana face parte dintr-un proces penal, persoana juridica va desemna un alt reprezentant sau i se va desemna un reprezentant din randul practicienilor in insolventa. Si in cazul unei comisii rogatorii (efectuarea unui act procedural la distanta), daca inculpatul este arestat, acesta va fi reprezentat de un avocat desemnat din oficiu.

Substituiții procesuali

Subiecți cărora prin efectul legii li s-a transmis un drept procesaul, dar care-l exercită în interesul altuia. Nu devin părți în proces (spre deosebire de succesori), și nu sunt ținuți de modul în care își exercită drepturile (spre deosebire de reprezentanți).Legitimare procesuală – nu e generală, este particulară funcționează numai în limitele oferite de lege.

Soția/Soț în cazul dreptului de a face apel Copil major pt părinții săi, soția/soț – în caz plângere

38

Cerere revizuire – membru familie în sensul art.177 Cpen

Substituitii procesuali sunt subiectii carora, prin efectul legii, li s-a transmis un drept procesual, dar pe care il exercita in interesul altuia. Substituitii procesuali nu devin parte in proces si nici nu sunt tinuti de modul in care isi exercita drepturile. Legitimarea procesuala pe care o primesc nu este generala, ci este specifica si functioneaza doar in limitele oferite de lege. Prin urmare, categoria nu este una generala. Ca exemplu putem mentiona sotul inculpatului in cazul dreptului de a face apel [art. 409 alin. (2) NCPP], sotul persoanei vatamate sau copilul major pentru parinti in cazul dreptului de a formula plangere [art. 289 alin. (7) NCPP], un membru de familie al condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, in cazul dreptului de a cere revizuirea in favoarea condamnatului [art. 455 alin. (1) lit. b) NCPP].Acolo unde legea acorda un drept unui substituit, precizeaza si cine poate avea aceasta calitate.

AVOCATUL ȘI ASISTENȚA JURIDICĂ ÎN PROCESUL PENALAsistență juridică = apărarea de specialitate acordată părților și subiecților procesuali în procesul penal, apărare cu caracter tehnic. Acordată doar de persoane specializate cu pregătire juridică temeinică. Prin intermediul avocatului se asigură egalitatea judiciară între acuzare și apărare.Asistența juridică e facultativă – părți+subiecți procesuali se pot apăra și singuri, apărare netehnică, autoapărare. Au dreptul la avocat. Organele judiciare au obligația să țină cont din oficiu de aspectele favorabile.Excepție: Asistența juridică e obligatorie în unele cazuri – beneficiu de natură publică (nu particulară) – neasistarea în acest caz a inculpatului/suspectului/părților este sancționată cu nulitatea absolută în principal (+ în cazul părții responsabile civilmente nulitate relativă).AVOCAT = persoana care acordă asistență juridică sau care reprezintă părțile în procesul penal. NU este parte în proces. Este un subiect procesual important, exercită drepturile părții/persoanei asistate și drepturile proprii. Această calitate procesuală ≠ calitate substanțială de avocat (calitate substanțială precedă obligatoriu calitatea procesuală: legea 51 + Statut profesie de avocat. După dobândirea acestei calități – calitatea procesuală într-un proces penal concret se dobândește ca urmare a alegerii/desemnării avocatului.)Calitate procesuală – desemnată prin „Avocat” (vechea reglementare „apărător”) categorie profesională chemată să acorde asistență juridică în proces. Recurs în interesul Legii ICCJ – acordarea de asistență juridă de către o perspană care nu a dobândit calitatea de avocat - Decizia 27/2007 = lipsa de apărare, nu e asistențăa.Calitatea de avocat e dovedită/justificată prin „Împuternicirea avocațială” (≠contract de asistență judiciară) – semnată de client/ în caz desemnare din oficiu: Barou.Incompatibilități procesuale ale avocatului art.88 NCPP

Martor citat în cauză, calitatea de martor trebuie să preexiste calității de avocat Rude până la gradul IV Cel care a participat în aceeași cauza mdacă înainte a fost procuror/judecător Parte/alt subiect procesual Același avocat nu poate asista părți cu interese contrarii

(Zarafiu: inoportună reglementarea incompatibilităților, se suprapun cu alte incompatibilități procesuale judecător/procuror, incompatibilități substanțiale Legea 51, posibilitatea ca incomp. procesuală să fie remediată de organul judiciar, incompatibilitățile substanțiale pot fi remediate de către Barou. Incompatibilități procesuale avocat = abateri profesionale grave)

39

Pt aspecte cunoscute după dobândirea calității procesuale de avocat – secret profesional – caracter absolut art.306(7) (pot fi transmise info, dar nu devin probe ! )

Art3(2) Legea 51 – asistența juridică se acordă în fața organelor judiciare doar de un avocat, dacă lega nu prevede altfel – există excepțional situații în care în procesul penal asistența juridică poate fi acordată și de altcineva decât un avocat - art.10(3) L303/2004 magistrat – pt ascendenți/descendenți/soț/persoane aflate sub tutela/curatela lor chiar și în cauze penale. Consilier juridic poate acorda asistență juridică pt autoritățiile publice locale, instituții publice, alte persoane de drept public/privat în temeiul legii 514/2003 privind consilierii juridici.

Asistența juridică a suspectului/inculpatului

Suspectul/inculpatul are dreptul să fie asistat de unu sau mai mulți avocați. Pt activitățile desfășurate în fața organelor de urmărire penală și a organelor jurisdicționale art.89(1) e asigurată când min.1 avocat este prezent. Persoana reținută/arestată are și dreptul să ia contact cu avocatul asigurându-se confidențialitatea convorbirii. Contactul se realizează în cadrul grefelor – pe care cel reținut le are la locul unde execută măsura, unde avocatul nu are nevoie de o programare prealabilă.Jurisprudență CJUE – premisă funcțională – dacă avocatul nu poate primi instrucțiuni confidențiale – apărarea nu este întrunită (se referă chiar și la convorbirile din timpul ședinței de judecată.)

Recunoașterea dreptului la un avocat – facultativ – art.90 NCPP obligatorie:

În tot cursul procesului penal, indiferent de etapă asistența juridică e obligatorie dacă:o Suspectul/inculpatul e minoro Suspectul/Inculpatul are libertatea afectată – arestat/centru medical/etc.o Suspectul/Inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea cf aprecierii organului judiciar –

analfabet, iresponsabil în acel moment, - element de fapt, pe baza oricărui mijloc de probă aflat la dosar.

o Alte cazuri prevăzute de lege – ex.soluționare propunere arest domiciuliu/preventivă – asistența e obligatorie chiar dacă persoana nu se află în una din situațiile de mai sus

În cursul judecății..o Când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea de 5 ani sau

mai mare de 5 aniAvocatul din oficiu nu e desemnat în concret de organul judiciar, ci de organul tutelar – compartiment asistență Barou (??)Avocat ales + din oficiu: dacă se prezintă amândoi – preferință avocat ales.Posibilitatea înlocuirii avocatului ales cu un avocat din oficiu - art.91(2) absență nejustificată, neasigurare substituire, refuzul nejustificat de a asigura apărarea. Avocatul desemnat din oficiu primește și timpul necesar pregătirii unei apărări efective, min.3 zile. Alegerea avocatului este una absolută – în absența existenței vreunui caz prevăzut de lege organul judiciar nu poate cenzura/ înlocui alegerea avocatului de către suspect/inculpat.Drepturile avocatului suspectului/inculpatuluiÎn cursul urmării penale:

Să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire Să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi și libertăți

40

Să formuleze plângeri/cereri/memoriiNu are dreptul să asiste la efectuare următoarelor acte de urmărire penală: metode speciale de supraveghere la cercetare + percheziții corporale în cazul infracțiunilor în flagrant.Formularea cererii de către avocat duce la nașterea drept efectiv și implicit la nașterea obligației organului judiciar.Etapa de cameră preliminară + cursul judecății art.92(7)

Să consulte actele dosarului Să îl asiste pe inculpat Să exercite drepturile procesuale ale inculpatului - diferite în funcție de etapa procesuală în care

își desfășoară activitatea Să formuleze plânger/cereri/memorii/excepții/obiecțiuni În cursul judecății: asistența acordată se manifestă prin dreptul avocat de a depune concluzii –

prin acestea susține juridic interesele și poziția procesuală a suspectului/inculpatului. În procesul penal: forma orală în principal – dezbateri pe fond: apogeu.

Să beneficieze de timpul +înlesnirile necesare pt pregătrea și exercitarea apărăriiPt neîndeplinirea obligației de asigurare a asistenței juridice poate fi sancționat judiciar – amendă, baroul trebuie informat de îndată.

Avocatul si asistenta juridica in procesul penal

In enumerarea legala a participantilor, avocatul este enumerat imediat dupa organele judiciare.Prin asistenta juridica intelegem apararea de specialitate acordata partilor si subiectilor procesuali in procesul penal. Asistenta juridica este o aparare cu caracter tehnic. Prin urmare, este acordata doar de persoane specializate, cu pregatire juridica temeinica. Prin intermediul avocatului se asigura egalitatea procesuala intre cei care exercita actiunea penala (Ministerul Public prin intermediul procurorilor specializati) si inculpat (care este asistat de avocat).Asistenta juridica este facultativa, in sensul ca partile si subiectii procesuali se pot apara si singuri. Acestia au dreptul de a avea un avocat, nu obligatia, iar organele de urmarire penala au obligatia de a strange si administra probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului. In unele cazuri, asistenta juridica devine obligatorie, transformandu-se dintr-un beneficiu particular, intr-un beneficiu public. Atunci cand este obligatorie, neasistarea este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor intocmite. Avocatul este, potrivit legii, persoana care acorda asistenta juridica sau care reprezinta partile sau subiectii procesuali in procesul penal. Avocatul nu este parte in proces, insa este un subiect procesual extrem de important, exercitand si drepturi proprii pe langa drepturile persoanei pe care o asista. Calitatea procesuala de avocat nu trebuie confundata cu cea substantiala. Calitatea substantiala o precede in mod obligatoriu pe cea procesuala. Calitatea substantiala de avocat se dobandeste conform legii substantiale (Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat). Dupa dobandirea calitatii substantiale, calitatea procesuala se dobandeste ca urmare a alegerii avocatului prin incheierea unui contract de asistenta juridica sau prin desemnarea avocatului in cazul avocatilor desemnati din oficiu. Asistenta juridica acordata de alta persoana decat cea care a dobandit calitatea de avocat in conditiile legii echivaleaza cu o lipsa de aparare. Calitatea procesuala a avocatului este justificata printr-o imputernicire avocatiala semnata de catre client sau de catre Barou. In prezent, NCPP reglementeaza si incompatibilitati procesuale ale avocatului (art. 88):

o Sotul ori ruda de pana la gradul IV cu procurorul sau judecatorul

41

o Martorul citat in cauza (functioneaza doar pentru aspecte cunoscute inainte de dobandirea calitatii de avocat; dupa dobandirea calitatii de avocat functioneaza secretul profesional)

o Cel care a participat in aceeasi cauza in calitate de judecator sau procuroro Acelasi avocat nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare

Reglementarea acestor incompatibilitati procesuale nu era oportuna pentru ca se suprapun cu cele din Legea nr. 51/1995 sau cu alte incompatibilitati procesuale ale judecatorilor sau procurorilor. Incompatibilitatile in care se gaseste un avocat reprezinta si abateri profesionale grave. Asistenta juridica se acorda in fata organelor judiciare doar de catre un avocat, daca legea nu prevede altfel. Exista exceptional si situatii in care asistenta juridica poate fi acordata de altcineva decat un avocat: magistratii in conditiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, consilierii juridici pentru autoritati publice, institutii publice etc. (Legea nr. 514/2003).

Asistenta juridica a suspectului sau inculpatuluiSuspectul are dreptul de a fi asistat de unul sau mai multi avocati in fata organelor de urmarire penala si a organelor jurisdictionale. Art. 89 alin. (1) NCPP precizeaza faptul ca asistenta juridica este asigurata cand cel putin unul dintre avocati este prezent. Persoana retinuta sau arestata are, in plus, si dreptul de a lua contact cu avocatul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. Acest contact se realizeaza in cadrul grefelor pe care cel arestat sau retinut le are la locul unde executa masura si pentru care avocatul nu are nevoie de programare. In anumite situatii, potrivit art. 90 NCPP, asistenta juridica a suspectului sau inculpatului devine obligatorie. Astfel, in tot cursul procesului penal, indiferent de etapa, asistenta juridica a suspectului sau inculpatului este obligatorie daca:

o Suspectul sau inculpatul este minoro Suspectul sau inculpatul are libertatea afectatao Suspectul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, potrivit aprecierii organului

judiciar

La solutionarea cererii de arestare preventiva, asistenta este obligatorie, chiar daca suspectul sau inculpatul nu se afla intr-una din situatiile mentionate mai sus. In cursul judecatii, asistenta juridica a suspectului sau inculpatului este obligatorie cand pedeapsa prevazuta de lege este de 5 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata. Atunci cand este obligatorie asistenta juridica, aceasta presupune prezenta unui avocat ales sau numit. Avocatul desemnat din oficiu este ales de organul tutelar administrativ al avocatului. In cazul in care se prezinta si avocatul numit, si avocatul ales, are prioritate acesta din urma. Legea prevede posibilitatea inlocuirii avocatului ales cu un avocat din oficiu, fiind permisa doar in caz de absenta nejustificata, neasigurare a substituirii sau refuz nejustificat de a asigura apararea. In acest caz, avocatul desemnat din oficiu primeste si timpul necesar pregatirii unei aparari (in cursul judecatii, termenul nu poate fi mai mic de 3 zile). Alegerea avocatului este una absoluta, in sensul ca, in absenta existentei vreunuia din aceste cazuri, organul judiciar nu are posibilitatea sa cenzureze alegerea avocatului.

Drepturile avocatului suspectului sau inculpatului Apararea depinde de modalitatea in care se desfasoara procesul penal. In cursul urmaririi penale, avocatul are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire, sa participe la audierea oricarei

42

persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii. Avocatul nu are dreptul sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala in doua situatii: cand se cere incuviintarea unor metode speciale de supraveghere si in cazul perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante. Dreptul avocatului de a participa la efectuarea oricarui act este o posibilitate care se concretizeaza prin formularea unei cereri. Pentru procedura de camera preliminara si in timpul judecatii, avocatul poate sa consulte actele dosarului, sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale inculpatului, sa formuleze plangeri, cereri, memorii, exceptii si obiectiuni. In plus, in cursul judecatii, asistenta acordata de avocat se manifesta prin dreptul acestuia de a pune concluzii. Prin concluzii, avocatul sustine juridic interesele si pozitia procesuala a suspectului sau inculpatului. In procesul penal, concluziile imbraca forma orala si ating apogeul conflictului judiciar in momentul dezbaterilor pe fond. Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea si exercitarea apararii. Pentru neindeplinirea obligatiei de acordare a asistentei juridice, avocatul poate fi sanctionat judiciar prin aplicarea unei amenzi, Baroul fiind informat de indata.

Asistenta jur acordata persoanei vatamate si celorlalte parti in pp penal

Art. 93 Asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente

(1) În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoştinţat în condiţiile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condiţiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului şi de a formula cereri şi a depune memorii. Dispoziţiile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(2) Avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8).(3) În cursul judecăţii, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepţia celor pe care aceasta le exercită personal, şi dreptul de a consulta actele dosarului.(4) Asistenţa juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.(5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Nu este oblig, dar devine atunci cand sunt lipsite de cap de exercitiu, sau o au restransa. Perv V, PC, PRC: organul judiciar apreciaza ca ele nu si-ar putea face singure apararea, ia masuri pt asigurarea unui av din oficiu. In aceasta ipoteza nu putem vb de un caz de asist jur oblig, pt ca nu putem concepe ca ac beneficiu sa dep de o apreciere subiectiva aorganului juridiciar, ea trb fundamentata pe o constatare de necontestat.fara sig asistentei in ac caz=> actele sunt lovite de nulit relativa

43

Art 94: dr la consultarea dosarului

Art. 94 Consultarea dosarului(1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita

consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului.

(3) În cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală.

(4) În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.

(5) În cursul urmăririi penale, avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţa cu ocazia consultării dosarului.

(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile părţii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă.

(7) În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă.

(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul.

Se manifesta judiciar printr-o cerere, in abs cererii nu exista obligatia org jud de a prezenta dosarul.este dr sub, o posibilitate, vrei sa beneficiezi, il exerciti. Se cumuleaza in prinvinta titularului: atat de avocat, cat si de parte efectiv. Art 94(8): procedura este reglem in comun. Dr complex- 3 consecinte:1. dr de a studia, a citi2. Dr de a lua notite de pe dosar sau insemnari3. De a fotocopia dosarul: suport material sau nu.

Actiunile in procesul penal

Protectia oricarui dr sub, oricarei valori, implica si dr la actiune=> este reglementat virtual intr-o norma substantiala. Cand norma este incalcata, dr virtual devine activ, se naste. Pt a fi exercitat efectiv este nevoie de un act procesual, prin care act sa fie pusa in misc=> cerere in just. Intre ac doua momente(virtual-activ) : sa nu treaca mult timp: prescriptia! Cerere in just= act procesual prin care..Actiunea judi(ansamblu de acte procesuale) mij procesual prin care dr la act nascut din incalcarea unei norme procesuale este dedus spre solutionare unor organe jurisdictionale si prin care se realizeaza tragerea la rasp a persoanei care a incalcat norma: civila, penala, in functie de tipul normei incalcate.Orice actiune in justitie cunoaste aceeasi factori:

1. Temeiul( cauza) De fapt: incalcarea normei substantiale care pote fi: fapt ilicit, infractiune. EtcDe drept: locul unde este reglementat dr virtual la actiune.

44

2. Subiectii : persoanele care exercita act, fie pers impotriva carora se exercita act( activ/ pasiv). Subiectii actiunii judiciare sunt mereu subiectii raoortului de conflict, dar care in pp penal primesc calitati inversate.

3. Obiectul actiunii: tragerea la rasp a celui care a incalcat norma substantiala.4.Aptitudine functionala: cel care ii permite unei actiuni sa fie exercitate si sa-si realizeze

obiectul, ii permite sa existe judiciar. Atunci cand intervine un element care impiedica , actiunea nu mai poate fi realizata, obicetul ei nu mai poate fi realizat( decesul faptuitorului).

Actiunea penala

= mijlocul sau ansamblul de mij procesuale prin care conflictul de dr penal nascut din sav infr este dedus spre solutionae organelor judiciare si prin care se realizeaza tragerea la rasp penala a pers care a sav o fapta consumata sau in forma tentativei sau care a participat.

Obiectul act penale: art 14- tragerea la rasp a celui care a sav o infr. Tragerea la rasp penala se realizeaza doar in urma constatarii definitive de catre instanta a celor 3 elemente( fapta infr, faptuitor) care compun vinovatia. Tragerea la rasp: condamnare, renunt la aplic ped sau amanarea aplic ped.

Art. 14 Obiectul şi exercitarea acţiunii penale(1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.(2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.(3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile legii

Daca se realizeaza obictul, actiunea penala se stinge in mod naturalTemeiul de fapt: sav infr. Temeiul de dr: norma care incrim: cod penal, legi speci.Subiectii: sunt sub rap de conflict cu aceste calitati inversate.1. Activ: min public care exercita act penala intr-o cauza concreta prin procuror. Tot proc este

sub activ chiar si in cazul in care act penala se pune in misc prin plangere prealabila.Daca urmarirea pen se realizeaza de catre organele judi- delegare a exercitiului act penale.

Delegare cale judiciara=> ordonanta: Art 324.

Art. 324 Efectuarea urmăririi penale de către procuror(1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.(2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală.(3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.(4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).

45

Delegare pe cale legala: art 57, recun organelor politiei judiciare dr de a efectua urmarirea penala.

Art. 57 Competenţa organelor de cercetare penală(1) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru

orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.

1. Sub pasiv: inculpat, cel imp caruia se exercita act pen

Institutia actiunii penale: particularitatiPosibilitatea desf act judiciara si inainte de a se porni act judiciara.Procesul reprez contextul judiciar in care pot fi exercitate simultan 2 actiuni judi- daca au cauza de fapt comuna.Trasaturi:

1. Este o act publica/ de ordine publica. Apartine intod statului si se exercita prin organele judiciare.

2.este o actiune obligatorie.( pp fundamental- art 7) instituie o oblig in sarcina organelor judi de a pune in misc si de a sustine act penala, oblig ce deriva din existenta probelor.

3. Indisponibilitatea act penale. Unii doctinari spun ca este si irevocabila.Odata pusa in miscare, act penala nu poate fi nici retrasa, nici limitata de sub activ. Odata pusa in misc va fi obligatoriu sustinuta pana la epuizare sau stingerea ei. De la ac regula exista si anumite exceptii: comune pt obligativitate, dar si pt indisponibilit: A. Cauze de procedibilitate- act penala nu poate fi pusa in msc sau nu mai poate continua ca urmare a unor manifestari de vointa: plangere prealabila, retragre, impacare) B. Renuntarea la up:pe consid de oportunitate, organul judiciar renunta la urmatire sau la actiune apreciind ca ju msi exista int public in cont acesteia.

4. Act indivizibila: unitatea determina indivizibilitatea. Va genera o singura act care va fi impotriva tuturor participantilor

5. Act individuala: doar impotriva aceluia care a sav sau a participat, ca o consecinta a rasp penale personale.

6. Este o actiune principala. este sup juridic al intregului pp penal act civila este cond de pu erea in misc a act penale. Si la fel solutia..

Momentele actiunii penale: implica o desf material in timp=> mai multe mom care sunt bifate judiciar in mod expres:efectuarea unor acte procesuale si unor acte procedurale exprez prev de lege. Art 15, 16, 171. Punerea in misc a act pen2. Ecercit act penale3. Stingerea act penale

46

1. Punerea in miscare a actiunii penale.

Art. 15 Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.

Conicide cu declansarea acestei act in pp pen. Act pen se pune in misc printr-unul din actele de inculpare prev expres de lege, act care trb intritdeauna sa imbrace forma prev de lege. In prez, singurul organ judi care poate pune in misc act pen: procurorul. Chiar si at cand jud de camera prelim admite o plangere... . Inculparea= atrib axcludiv al proc. I. Actele de inculpare1. Regula: ordonanta art 309

Art. 309 Punerea în mişcare a acţiunii penale

(1) Acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia. Dispoziţiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.(3) La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei prin care a fost dispusă măsura.(4) Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului şi la comunicarea prevăzute la alin. (2).(5) Organul de urmărire penală continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseşte nejustificat, se sustrage sau este dispărut.

2. Exceptie: declaratia orala in cazul infr de audienta art

II. Conditiile : 15 +309=> sa existe probe prin care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca s-a sav o fapta, sa existe probe. cu priv la persoana, sa nu existe vreunul din cazurile de impiedicare- art 16.

Art. 16 Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţ pen

(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a ) fapta nu există;b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

47

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;i) există autoritate de lucru judecat;j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.

Act pen poate fi pusa in misc oricand in cursul up, dupa up si fana la terminarea up, in acceptiunea art 321( finalizarea etapei de cercetare).

Art. 321 Înaintarea dosarului privind pe inculpat

(1) De îndată ce urmărirea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat.

(2) Referatul trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (4), precum şi date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă şi măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde acestea se află.

(3) Când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile arătate la alin. (2) cu privire la toate faptele şi la toţi inculpaţii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau renunţarea la urmărire.

Pe langa acte procesuale=> si acte procedurale: unele obligatorii si unele eventuale. In doctina: purerea sub acuzare a pres ro de catre camerele reunite: act de inculpare. Nu, aceasta este doar o premisa, o conditie prealabila, dar doar organul judi poate sa emita un act de inculpare.

2. Exercitarea actiunii penale: sustinerea acestei actiuni, prin ef de acte adecvate: acte si masuri procesuale, acte procedurale. Prin ef acestora este permisa in final tragerea la rasp penala a unei persoane. 14(3) act penala se poate exercita in tot cursul pp penal.Cine exercita act penala? Subiectul activ care o sustine prin efectuarea actelor specifice. In up: procurorul exercita prin acte procesuale: incuviintarea de probatorii, luaea unor masuri procesuale, pt ca in final sa dispuna trimiterea in judecata. Proc. poate sustine act penala si prin acte procedurale: identif si administr porbelor, aducerea la indeplinire a sarcinilor din actele procesuale.Actiunea pen se exercita in concret: fie de proc care efect UP/ proc care supravegheaza activ organelor de politie( delegat). Regula: organele de cercetae ale politiei judiciare, in special , doar proc. In cazul in care organele de cercert sustin act penala ca urmare a unei delegari 324, ele nu pot efectua decat acte procedurale. In schimb, in cazul delegarii legale: fie prin ef de acte proced , fir proces( vezi art mai sus)In fata de judecata: tot procuror, care o va sustine in fata instantei prin ef unor acte ce coresp unuia din cele 3 dr procesuale recun de lege: dr de a formula cereri, invoca exceptii si dr de a pune concluzii.

48

3. Stingerea act. penale: epuizarea prin una din formele prev de lege. Art 17+ 396 putem identif 2 mari modalitati de stinge a actiunea penala: naturale + provocate

Art. 17 Stingerea acţiunii penale

(1) În cursul urmăririi penale acţiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunţare la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Art. 396 Rezolvarea acţiunii penale

(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

(3) Renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80–82 din Codul penal.

(4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83–90 din Codul penal.

(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)–d).(6) Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)–j).(7) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare

a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)–d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.

(8) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)–d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

(9) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanţa dispune plata acesteia din cauţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.

(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

49

Modalitati de stingere a act. penale1. Naturale: permit si realizarea ob actiunii: tragerea la rasp penala, cu interv inst de jud. trecerea

actiunii prin toate fazele.2. Provocate: impiedica realiz ob actiunii: trb sa intervina un anumit caz care sa impiedice ac

realizare. Acestea nu determina trecerea pct orin tt fazele procesuale, ca le cele nat. acestea se caract prin actualitate, isi prod ef la data la care sunt constatate. In ac ipoteza, stingerea act pen poate intervenii si in faza de up fara a mai fi necesara trim in jud. aceste modakit se fundamenteaza fie pe existenta unui imped art 16, fie pe renuntarea org judiciar de a exercita actiunea. Toate aceste madalitati si nat si provocate : determina in mod necesar dispunerea/ pronuntarea unei solutii in una din formele expres prev de lege( Art 7)

Art. 7 Obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale

(1) Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3).

(2) În cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzută de lege.

In cursul up, act penala se poate stinge prin : clasare sau renuntarea la up cand proc constata ca nu mai exista int publ in cont urmaririi( art 16In cursul jud: condamnare, renuntare, amanare + achitare art 16 a-d + incet pp art 16 lit e-j. Cazuri care impiedica punerea in misc sau exercit act penale: afecteaza aptitudinea functionala a act pen. Pot avea fie caracter impeditiv( impiedica punerea in misc) sau caracter exctinctiv( sting) Ac cazuri pot fi imp in 2 mari categ determinand solutii si ef diferite: -art 16, cauze care deriva din lipsa de temei a act penale fiind fundamentate pe absenta mat sau jur a act penale : fapta- fundamentate pe lipsa de obiect a act: fapta exista, e infr, dar nu poate fi realiz tragerea la rasp penala.In NCPP, in cursul up: unicitate solutiei, indif de caz care impiedica, solutia este aceeasi: clasare. In cursul jud: achitare sau incetare pp penal. Art 16 NCPP

Actiunile in proc esul penal

Protectia oricarui dr subiectiv, oricarei valori sociale implica si dr la actiune dr la actiune e reglementat virtual intr-o norma substantiala , care protejeaza respectiva valoare . Dr la actiune devine activ . Pt a fi exercitat efectiv , este nevoie de un act procesual prin care actiunea sa fie pusa in miscare , declansata – act ce se numeste cerere in justitie – la nivel general .

Intre mom in care dr la act devine activ prin incalcarea normei si momentul pana la care devine efectiv prin punerea in miscare actiunii nu trebuie sa treaca prea mult timp pt ca intervine prescriptia . Cererea in justitie deci , intotdeauna urmeaza incalcarii normei substantiale si reprezinta actul procesual principal prin care dreptul la actiune devenind exercitabil se exercita efectiv .

50

Prin raportare la aceste sublinieri teoretice , putem defini act in justitie / actiunea judiciara - mijlocul procesual prin care dreptul la actiune nascut din incalcarea unei norme substantiale , este dedus spre solutionare unor organe jurisdictionale si prin care se realizeaza tragerea la raspundere a persoanei care a incalcat norma – raspunderea e in functie de norma incalcata ( penala , civila).

La nivel material , actiunea e un ansamblu de mijloace procesuale . La procedura civila , legiuitorul civil procesual a ales sa reglementeze legal notiunea de actiune – art 29 NCPC – prin actiune se intelege un ansamblu de mijloace prin care se protejeaza juridic dreptul pretins in justitie .

Orice actiune in justitie cunoaste aceiasi factori (4) :-temeiul sau cauza – 2 modalitati de manifestare – de fapt si de drept

Temeiul de fapt sau cauza materiala a unei actiuni judiciare – incalcarea unei norme substantiale , ce poate fi un fapt ilicit , o infractiune etc.

Temeiul de drept al actiunii sau cauza juridica a acestei actiuni ar trebui privita ca fiind locul unde trebuie reglementat acest drept la actiune .

-subiectii actiunii – prin subiecti intelegem fie persoanele care exercita actiunea – subiectul activ – fie persoanele fizice sau juridice impotriva carora se exercita actiunea – subiectul pasiv –

Subiectii actiunii judiciare sunt intotdeauna subiectii raportului de conflict , dar care in process primesc calitati inversate .

- obiectul actiunii judiciare – tragerea la raspundere a celui care a incalcat norma substantiala , tipul raspunderii diferind in functie de natura normei substantiale protectoare .

-aptitudine functionala , adica acest factor este cel care ii permite unei actiuni sa fie exercitata si sa isi realizeze obiectul – factorul ce ii permite unei actiuni sa existe judiciar, prin urmare , in mom in care intervine vreo cauza sau impediment ce afecteaza acest factor , raspunderea nu se mai poate realiza : prescriptia – decesul faptuitorului , cand intervine o astfel de cauza , afecteaza acest factor al act penale , nemaipermitand act sa existe judiciar sau sa si realizeze obiectul nu orice act penala civila sau alta declansata , duce in mod obligatoriu si implacabil la realizarea obiectului sau . Exista si actiuni ce nu isi realizeaza pe diverse considerente obiectul , desi au fost puse in miscare . Obiectul actiunii penale nu consta in aplicarea unei sanct celui ce a incalcat norma , pt ca tragerea la rasp penala implica o modal diversa de modalitati in care se realiz tragerea la raspundere , iar uneori tragerea la raspundere e impiedicata de factorii ce atrag inlaturarea .

Actiunea penala Ansamblul de mijloace procesuale prin care conflictul de drept penal nascut din savarsirea infractiunii e dedus spre solutionare org judiciare si prin care se realizeaza tragerea la rasp penala a celui ce a savarsit infractiunea .

Persoana ce a savarsit infractiunea :-cel care a savarsit o fapta consumata sau in forma tentativei -cel ce a participat la savarsirea faptei de catre autor

Obiectul actiunii penale – art 14 CPP – tragerea la rasp penala a celui ce a savarsit o infractiune .

51

Obiectul act penale se realizeaza , cand doar in urma constatarii definitive de instanta de judecata a celor 3 elemente ce compun vinovatia penala . Aceasta constatare trebuie sa fie dincolo de orice indoiala rezonabila :-sa existe fapta-sa fie infractiune-sa fie savarsita de cel impotriva caruia s-a pornit actiunea

In urma constatarii definitive a acestor elemente se realizeaza si obiectul actiunii penale – pers e trasa la rasp penala prin aplicarea unora dintre cele 3 solutii prin care o persoana este trasa la raspundere penala :-condamnarea-renuntarea la aplicarea pedepsei-amanarea aplicarii pedepsei In fiecare modalitate se realizeaza tragerea la rasp penalaRealizandu si obiectul , act penala se epuizeaza in mod natural , dar exista si alte modalitati care duc la epuizarea act penale .

Temeiul – savarsirea infractiunii . Temeiul de drept al actiunii penale il constituie norma substantiala care incrimineaza fapta si care poate fi regasita in NCP , dar si alte legi penale ce incrimineaza anumite activitati

Subiectii actiunii penale sunt subiectii raportului de conflict cu aceste calitati inversate . Subiectul activ al act penale este MP , care exercita act penala intr o cauza concreta prin procuror . Subiectul activ al act penale ramane procurorul chiar si in sit in care punerea in miscare sau exercitarea act penale sunt conditionate de anumite manifestari de vointa : plangere prealabila etc.

Subiectul activ ramane in toate cazurile statul , reprezentat de ministerul public. Procurorul are un dr exclusiv cu privire la punerea in miscare si stingerea act penale . Cine exercita act penala in cazul in care urmarirea se realizeaza de org de cercetare penala ?- e vb de o delegare a exercitiului actiunii penale de la procuror la org de cercetare ale politiei judiciare . Procurorul , pastrandu-si dr de a pune in miscare , stingerea , trimiterea in judecata . Aceasta delegare se poate realiza prin 2 modalitati , fiecare dintre ele avand consecinte viitoare :-se poate realiza pe cale judiciara , printr-o ordonanta emisa de procurorin conditiile art 324 NCPP-se poate exercita pe cale legala , prin recunoasterea organelor politiei judiciare a dreptului de a efectua urmarirea penala , potrivit art 57 NCPP

Subiectul pasiv al act penale – pers fizica sau juridica – se numeste inculpat- subiectul impotr caruia se exercita actiunea si care in final poate fi tras la raspundere penala . In ceea ce priveste institutia actiunii , ea se particularizeaza prin 2 aspecte :-posibilitatea desfasurarii activitatii judiciare inainte de a se porni actiunea penala . Proc penal e singurul care poate incepe inainte de a se pune in miscare act penala . -acest proces reprezinta contextul judiciar in care pot fi exercitate simultan 2 actiuni judiciare – penala si civila , in ipoteza in care cauza este aceeasi

Trasaturile actiunii penale Particularitatea factorilor care caract aceasta actiune determina un anumit specific al actiunii penale , iar acest specific e dat de anumite trasaturi :

52

-actiunea penala e o actiune publica sau de ordine publica – apartine intotdeauna statului si se exercita prin organele sale judiciare – existenta anumitor conditii de procedibilitate – plangere prealabila , impacare , sesizarea org competent – nu sunt in masura sa afecteze monopolul public pe care l are statul asupra actiunii penale -este o actiune obligatorie si in noua legislatie procesuala , aceasta actiune a fost reglementata la rang de principiu – art 7 – aceasta trasatura instituie o oblig in sarcina org judiciare de a pune in miscare si a sustine act penala , obligatie care deriva in mod necesar de existenta probelor , cu alte cuvinte , cand exista probe ca o persoana a savarsit o fapta prevazuta de legea penala , org penale sunt oblig sa puna in miscare act penala-indisponibilitatea actiunii penale si irevocabila – Indisponibilitatea – odata pusa in miscare , act penala nu poate fi nici retrasa, nici limitata de subiectul sau activ aceasta actiune penala , odata pusa in miscare va fi in mod obligatoriu sustinuta pana la epuizarea sau stingerea ei . In succes actelor ce compun procesul penal , punerea in misc a urmaririi nu mai coincidea cu inceperea procesului penal . Se realizeaza prin tragerea la rasp penale dupa ce a trecut procesul prin cele 2 etape si s-a constat vinovatia , fie prin nerealizarea obiectului . Exista si exceptii insa , comune atat pt trasatura indisponibilitatii , cat si irevocabilitatii , pt ca ele se bazeaza pe acelasi principiu in functionare .

Prima exceptie de la aceste reguli : cauze sau conditii de procedibilitate , in care act penala nu poate fi pusa in miscare sau daca a fost pusa in mscare nu mai poate fi continuata ca urmare a unor manifestari de vointe – lipsa plangerii , retragerea plangerii , impacarea etc. Daca act penala nu a fost pusa in miscare, aceasta exceptie e o exceptie de la principiul irevocabilitatii . Daca act penala deja a fost pusa in miscare, aceste exceptii sunt exceptii de la princ indisponibilitatii .A 2a exceptie – renuntarea la urmarirea penala – pe considerente de oportunitate , organul judiciar – subiectul activ al actiunii – renunta fie la urmarire , fie chiar la actiune apreciind ca nu mai exista interes public in exercitarea acesteia . Modul in care e reglementat acest lucru , transpunerea unui principiu denumit oportunitate temperata – la nivelul doctrinei . -actiunea penala este o actiune indivizibila , in sensul ca unitatea infractiunii determina indivizibilitatea actiunii . Savarsirea unei actiuni va genera o singura actiune judiciara care va fi exercitata impotriva tuturor participantilor -actiunea penala e si o actiune individuala , in sensul ca poate fi exercitata doar impotriva celor care au participat la savarsirea unor infractiuni ca o consecinta a raspunderii personale , act penala nu poate fi exercitata nici impotr succesorilor si nici impotr reprezentantilor legali ai faptuitorilor-este o actiune principala , fiind suportul juridic al intregului proces penal , astfel ca exercitarea actiunii civile in procesul penal este conditionata de punerea in miscare a actiunii penale , solutiile ce vor fi date pe latura civila vor fi conditionate de solutionarea data pe latura penala

Momentele actiunii penale Orice act in justitie implica o desfasurare materiala in timp , care cunoaste mai multe momente ce sunt bifate judiciar in mod expres . Aceste momente , presupun efectuarea unor acte procesuale adecvate , precum si efectuarea unor acte procedurale expres prevazute de lege . Momentele actiunii penale sunt punctate la nivel legislativ in art 15-17 din CPP :-punerea in miscare a act penale -exercitarea actiunii penale-stingerea actiunii penale

53

Punerea in miscare a actiunii penale Acest moment coincide cu declansarea acestei actiuni in procesul penal . Actiunea penala se pune in miscare printr-unul din actele de inculpare prevazute expres in lege – art 14 aln 2 , act care trebuie sa imbrace forma prescrisa de lege prin consecintele procesuale pe care le implica . In prezent singurul organ care paote pune in miscare act penala este procurorul , chiar si atunci cand judecatorul de camera preliminara admite o plangere impotr unei solutii de netrimitere , el nu pune in miscare a act penale . Practic , inculparea in proc penal este atributul exclusiv al procurorului . Actele de inculpare rec de lege in prezent sunt :

-ordonanta procurorului emisa in baza art 309 – regula-declaratia orala a procurorului in cazul infract de audienta – exceptie art 309

Conditiile pt emiterea unui act de inculpare :-interpretand sistematic art 15 si 309 pt punerea in miscare a act penale in proc penal , trebuie indeplinite cumulativ urmatoare conditii , care se raporteaza inca odata la probe :

1. sa existe probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca s-a savarsit o fapta 2. probe cu privire la persoana impotr careia exista suspiciunea ca a savarsit fapta3. sa nu existe vreunul din cazurile de impiedicare prevazute in art 16

Act penala poate fi pusa in miscare oricand in cursul urmaririi penale dupa inceperea urmaririi penale in acceptiunea prevazuta in art 305 si pana la terminarea urmaririi penale , in acceptiunea art 321 . Prin terminarea urmaririi penale nu se intelege epuizarea urmaririi penale si finalizarea etapei investigative . Pt a se intra in ultima etapa a urmaririi penale trebuie sa fie pusa in miscare act penala . Nu se pot identifica decat momentele limite intre care trebuie pusa act penala – dupa inceperea urmaririi si pana la terminarea urmaririi penale in acceptiunea art 321 . Dupa aceste momente nu exista o ora in care trebuie pusa actiunea penala , ea se va pune in miscare in considerarea existentei acestui material probator si a obligativitatii pe care o implica exercitiul act penale . Procurorul nu mai are posib sa ignore materialul probator si sa amane punerea in miscare a act penale – se raporteaza la un termen rezonabil – nu poate amana prea mult punerea in miscare a act penale . In romania , se opta ca tactica princ pt declansarea rapida a proc penal , punerea in miscare rapida a act penale , dupa care urmarirea statea in stare de latenta , caz in care erai sub spectrul acestei calitati – erai inculpat etc. Cea mai buna tactica a apararii este sa scoata dosarul din calea mecanismului procesual prin orice metoda legala . Sansele unui dosar – vorbim de solutie finala – se joaca ina cele ore in care se discuta o propunere de arestare preventiva . Momentul inculparii unei persoane echivaleaza cu declansarea judiciarra a acestei actiuni calitatea de inculpat – are dr si obligatii specifice – si ca moment procesual , punerea in miscare a actiunii penale , pe langa actul procesual implicit – inculparea , presupune niste acte procedurale , obligatorii – audierea inculpatului – si altele au caracter eventual – comunicarea unei copii de pe ordonanta de inculpare . In doctrina exista o opinie potrivit careia – punerea sub acuzare a presed romaniei de camerele reunite ale parlam echivaleaza cu un act de inculpare . Zarafiu crede ca hot de punerea sub acuzare a parlamentului reprezinta doar conditia prealabila absolut necesare inculparii presedintelui ce nu poate apartine altui organ decat unul judiciar .

Al 2lea moment al actiunii penale – exercitarea actiunii penale

54

Prin exercitarea actiunii penale intelegem sustinerea acestei actiuni prin efectuarea de acte adecvate – acte procedurale si acte si masuri procesuale . Prin efectuarea acestor acte adecvate este permisa tragerea la rasp penala a unei persoane . Art 14 aln 3 prevede ca act penala se poate exercita in tot cursul procesului penal – sensul acestei notiuni este de cauza penala – adica proces penal in sens restrans ,pt ca procesul penal in sens larg se va desfasura si mai departe .Actiunea penala in procesul penal este exercitata de procuror : in timpul urmaririi penale, procurorul eercita actiunea penala prin efectuarea unor acte procesuale : incuviintarea de probatorii , luarea unor masuri procesuale ; pt ca in final , procurorul sa dispuna cel mai important act procesual cu privire la actiune , si anume trimiterea in judecata .Procurorul poate sustine actiunea penala si prin efectuarea prin acte procedurale – activitati : identificarea si administrarea probelor , aducerea la indepl sarcinilor cuprinse in actele procesuale etc. Act penala se exec in concret de procuror , fie el deleaga aceasta posibilitate organelor de cercetare penala . Regula in NCPP – urmarirea sa se exercite de org de cercetare ale politiei judiciare, doar exceptional fiind permisa urmarirea exercitata de proc .

Cand org de cercetare sustin act penala ca urmare a unei delegari exprese data de proc 324 , aceste organe nu pot efectua decat acte procedurale – activitati – art 324 . In cazul delegarii legale , el poate sustine actiunea fie prin efectuarea actelor procedurale , fie prin cele procesuale . In faza de judecata , actiunea penala se exercita tot de catre procuror , care o va sustine in fata instantei prin efectuarea unor acte ce corespund unuia din cele 3 dr procesuale recunoscute de catre lege :-dr de a formula cereri – proc poate formula cerere de incuviintare de probatoriu , de incadrare juridica , de respingere a probelor cerute de inculpat-dr de a invoca exceptii-dr de a pune concluzii – cel mai importante concl fiind cele ce privesc fondul cauzei si prin care proc solicita tragerea la raspundere penala

Al 3lea moment al act penale – stingerea actiunii penale

Epuizarea prin una din formele prevazute de lege . Daca luamn in consid dispoz generale ale art 17 , dar si cele speciale din 396 , putem identifica 2 modalitati de stingere a act penale in procesul penal :-modalitatile naturale de stingere a actiunii penale , care permit si realizarea obiectului actiunii , adica tragerea la raspundere penala – implica interventia intantei de judecata . Tragerea la rasp penala nu se realiz prin condamnarea inculpatului , ci si prin una din solut ce se fundamenteaza pe vinovatia inculpatului – amanarea-modalitatile provocate care impiedica realizarea obiectului actiunii , caz in care trebuie sa intervina un anumit impediment care sa impiedice aceasta realizare . Spre deosebire de prima categ de modalitati , cele ce impiedica realizarea obiectului nu determina trecerea actiunii prin toate fazele procesuale . Aceste cauze care sting act penala fara a realiza obiectul se caracterizeaza prin actualitate . In aceasta ipoteza , stingerea act penale poate interveni si in faza de urmarire , fara a mai fi necesara trimiterea in judecata . Aceste modalitati de stingere a actiunii penale se fundamenteaza fie pe existenta unui impediment- art 16 , fie pe renuntarea sau pe optiunea organului judiciar de a renunta la exercitiul actiunii . La nivel general , toate modalitatile de stingere a actiunii penale determina in mod necesar dispunerea sau pronuntarea unei solutii intr-una din formele exhaustiv prevazute in lege , spre deosebire de actiunea civila .

55

In cursul urmaririi penale , actiunea penala se poate stinge prin clasare – exista unul din cazurile prevaz de art 16 sau prin renuntarea la urmarirea penala , atunci cand procurorul constata ca nu mai e un interes public in continuarea urmaririi . In cursul judecatii , actiunea penala se stinge prin una din cele 3 solutii fundamentate pe vinovatia inculpatului , caz in care se si realizeaza tragerea la rasp penala . Aceasta modalitate echivaleaza cu stabilirea vinovatiei ca si concept procesual a inculpatului . Actiunea penala in cursul judecatii se poate stinge si prin achitare , cand exista unul din cazurile prevazute in art 16 lit a-d si care echivaleaza cu o constatare a nevinovatiei inculpatului .In cursul judecatii act penala se poate stinge si prin incetarea procesului penal ca urmare a interventiei unuia din cazurile prevaz de art 16 lit e-j , care nu echivaleaza cu o nevinovatie a inculpatului , ci doar cu imposibilitatea tragerii la raspunderea penala.

Cazurile care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale – obstacole legale . Aceste obstacole legale afecteaza aptitudinea functionala a actiunii penale . Ele pot avea , in functie de mom in care apar fie caracter impeditiv – impiedicand punerea in miscare a actiunii, fie extinctiv. In ciuda reglem din art 16 , cazurile care impiedica sau sting actiunea penala pot fi impartite in 2 mari categorii , determinand solutii si efecte diferite . In art 16 sunt cauze care deriva din lipsa de temei a actiunii penale , fiind fundamentate pe absenta materiala sau juridica a faptei , in schimb , cea de a doua categ de impedimente sunt fundamentate pe lipsa de obiect al actiunii – tragerea la raspundere penala – fapta exista , constituie infractiune , insa nu poate fi realizata tragerea la raspundere penala . NCPP aduce nou faptul ca desi exista 2 categ de impedimente , se fundam pe ipoteze diferite si provoaca consecinte dif , in cursul urmaririi penale , legiuitorul a optat pt o unicitate a solut . Indif de cazul ce stinge act penala , sol ce se pronunta in cazul urmaririi penale este clasarea , doar una singura .In cursul judecatii , cauzele ce deriva din lipsa de temei a act penale det achitarea , pe cand cauzele ce deriva din lipsa de obiect determina incetarea procesului penal . In art 16 sunt enumerate aceste cauze .

Actiunea Civila in Procesul penal

Pp penal e contextul in care se pot exercita concomitent 2 actiuni judiciare: actiunea penala si actiunea civila- datorita indentitatii de cauza materiala.Actiunea civ in procesul penal = mijlocul procesual sau ansamblul mijloacelor procesuale, prin care conflictul de dr civil, nascut din sav infractiunii este dedus spre solutionare organelor judiciare si prin care se realizeaza tragerea la raspundere civila a persoanelor responsabile potrivit legii.Elementele actiunii civile : 1.Temei:

-de fapt : fapta, calificata dpdv al legii civile. Dpddv al legii penale: infractiunea-de drept: legea civ substntiala: C. civ sau legi speciale.

Act civ are acelasi temei jur cu actuiunea penala=> se permite exercitarea concomitenta2. Subiectii

2.1 Activi: cei care exercita actiunea civila: persoana prejudiciata prin sav infr: pers fizica sau pers jur si care se constituie parte civ in pp penal. Sub activ ai actiunii civile pot fi si : mostenitorii pers decedate care a decedat ca urmare a sav infractiunii.In cazul in care persoana prejudiciata nemijlocit prin sav infr este pers cu o capacitate de exercitiu restransa sau fara capacitate de exercitiu , sub activi pot fi: reprez legal sau ministerul public prin

56

procuror.Acestia nu au legitimare cauzala, doar procesuala, ei nu sunt titulari ai dr la repararea prejudiciului. Art 19(3) NCPP

Art. 19 Obiectul şi exercitarea acţiunii civile

(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.(2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.(3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.(4) Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului.(5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

In cazul in care, dupa constituirea de parte civila a intervenit decesul, lichidarea, reorganizarea subiectului activ, subiecti activi vor deveni: mostenitorii sau succesorii in dr/ lichidatorii, doar daca isi exprima vointa in termen de 2 luni de la deces- transmitere de calitate procesuala, ei devin subiecti prin preluarea drepturilor => art 24 NCPP

Art. 24 Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori

(1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării.(2) În caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă.(3) Abrogat.

2.2 Subiectii pasivi : persoanele impotriva carora se indreapta actiunea civila si pot fi trase la rasp civila, prin obligarea la repararea prejudiciului.=> 2 categorii

1. inculpatul: autorul pdejudiciului.In cazul in care, dupa punerea in misc a actiunii civile inculpatul decedeaza sau dispare persoana jur: actiunea civila nu mai pate fi exercitata in procesul penal, decat in fata instantei civile.

2. Partea responsabila civilmente(PRC): intervine sau este chemata sa rasp civil pt prejudiciul cauzat prin fapta altuia: nu este vina lui in producerea prejudiciului, dar exista obligatia legala/ conventionala de reparere a prejudiciului. Se poate intoarce impotriva autorului nemijlocit.

57

Decesul persoanei fizice/disparitia persoanei juridice(care sunt PRC) nu impiedica exercitarea in continuare a actiunii civile: vor fi introdusi mostenitorii sau succesorii in drepturi in termen de 2 luni in care partea civila trebuie sa ii introduca in cauza=>conditie substantiala implicita : mostenitorii/ succesorii sa existe : sa accepte mostenirea/ sa inceapa procedura de dizolvare.3.Obiectul actiunii civile (art 19 alin 1):= tragerea la rasp civila delictuala a persoanei responsabile potriv legii civile, pt prejudiciul produs prin infractiune.=> obligatia la repararea prej: potrivit legii civile-1381- 1395 ncc

Art. 19 Obiectul şi exercitarea acţiunii civile(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Dreptul la reparatii : temeiul jur al act civile : poate fi reperat prejudiciul constand:-in paguba efectiva;-castigul nerealizat;-cheltuielile efectuate pt reducerea sau indepartarea pagubei;- pierderea sansei : reparatia trb sa fie proportionala cu sansa.Principiul care sta la baza repararii prejudiciului: repararea integrala. Aplicarea acestui principiu cunoaste anumite limite:

1. Limitele investirii: doar ceea ce pers prejudiciata a cerut in mod efectiv.2.Limitele finale: doar ceea ce pers prejudiciata a reusit sa dovedeasca in proces.

Modalitati de reparare:in natura sau prin echivalent.In natura: prin restabilirea situatiei initiale: art 25, 397=> 3 modalitati de reparare in natura: -restituirea lucrului, -restabilirea sit anterioare savarsirii infractiunii( asta chiar daca nu s-a constituit parte civila)- desfiintarea totala sau partiala a unui inscris( chiar daca nu s-a constit partea civila)

Art. 25 Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal

(1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.(2) Când acţiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie restituit părţii civile.(3) Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.(4) Abrogat.(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.(6) Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) şi (2).

Art. 397 Rezolvarea acţiunii civile

(1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.

58

(2) În cazul când admite acţiunea civilă, instanţa examinează, potrivit art. 249–254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.(3) De asemenea, instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 255 şi 256.(4) Dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor sunt executorii.(5) În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi este admisă acţiunea civilă, instanţa dispune plata din cauţiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.

Prin echivalent - oblig subiectilor pasivi ai actiunii civile la plata unor sume de bani cu titlu de despagubiri. Daca nu a fost stabilita conventional=> inchierea unei tranzactii, acord de mediereRepararea prej nepatrimonial ( moral)Art 19 alin 5 : prej material, nepatrim.Principala modalitate de reparatie: patrimonial. reparam patrimonial, ceva nepatrimonial

(5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.Art ???- modalitati de reparare prejudiciu moral: - acordarea de despagubiri sau orice alta reparatie patrimoniala.- obligarea publicarii hj de condamnare- orice alta masura- individualizare judiciara- scuze publice

Trei ipoteze : repararea prejudiciului moral- infr care au avut ca urmarea vatamarea integrit corporale sau sanatatii: 1391 (1)- infr care au avut ca urmare moartea persoanei: durerea incercata de doua categ de persoane:

rude si sot( nu trb sa dovedeasca durerea) orice alta persoane are ar face dovada acestei suferinte- concubina, prieteni( trebuie sa faca dovada)

- incalcarea unui dr inerent personalit umane

Trasaturile actiunii civile:

1. Actiune privata, apartine persoanei prejudicata, nu apartine niciodata statului, chiar daca este exertcitata de Ministerul Public2. Este o actiune facultativa, eventuala.

-Caracterul facultativ priveste insasi existenta acestei actiuni. Unele infractiuni, exclud posibilitatea exercitarii unei actiuni civile: conducerea unui autovehicul fara permis .

-Sau, desi se produce un prejudiciu, persoana prejudiciata nu este obligata sa exercite act civila.3. Este o actiune disponibila. 2 aspecte:

-partea civila poate sa-si limiteze pretentiile: poata sa ceara intr-un cuantum mai mic -si partea civila poate renunta la pretentii: asta este cauza de stingere a actiunii civile in procesul

penal. 4. Acțiunea este patrimonială – poate fi transmisă și poate fi exercitată de succesorii părții civile, fie împotriva succesorilor părții responsabile civilmente.

59

5.Acțiune subsidiară/accesorie – depinde de modul de rezolvare a acțiunii penale (principală) – Acțiunea penală este suportul juridic pt întregul proces penal – dacă nu poate fi exercitată dispare și posibilitatea continuării acțiunii civile în procesul penal.

Condiții substanțiale de exercitare a acțiunii civile 1.Să existe fapta2.Prejudiciul – sigur sub aspectul existenței, întinderii( poate fii si viitor)3.Legătura de cauzalitate4.Vinovăția

Condiții procedurale1. Acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare + să nu fie împiedicată de un impediment din art.25

NCPP (nu toate impedimentele determina imposibilitatea exercitarii actiunii civile, doar unele.Art. 25 Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal

(1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.(2) Când acţiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie restituit părţii civile.(3) Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.(4) Abrogat.(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) şi j), precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.(6) Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) şi (2).

2.Constituirea ca parte civilă/declanșarea legală a acțiunii civile în procesul penal. Art.20 NCPP

Art. 20 Constituirea ca parte civilă(1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.(2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.(3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere.(4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.(5) Până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate:a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;b) mări sau micşora întinderea pretenţiilor;

60

c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.(6) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.(7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenţională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi disjunsă.(8) Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru.

Momentele acțiunii civile( aceleasi ca la actiunea penala, doar ca punctate diferit)

1. Punerea în mișcare a acțiunii civile e condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale – alăturarea acțiunii subsidiare acțiunii principale, acțiunea civilă nu poate fi exercitată independent.

Dacă persoana prejudiciată este o persoana cu deplină capacitate de exercițiu: punerea în mișcare se realizează printr-un act procesual - prin constituirea ca parte civilă - art.20 cerere de constituire. Dacă persoana prejudiciată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercitiu restrânsă: declanșarea acțiunii civile se face din oficiu: se realizează de către procuror: act procesual = ordonanță, prin care dispune punerea în mișcare a acțiunii civile în cauză (art.20 NCPP).

Ca urmare a caracterului accesoriu, formularea cererii nu reprezinta momentul declansarii actiunii civile, daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare, chiar daca procesul penal a inceput.

2. Exercitarea acțiunii civile (susținerea acesteia în vederea realizării obiectului prin mijloace procesuale)

Ipoteze: Dreptul de opțiune în exercitarea acțiunii civile

Dreptul de opțiune = posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege contextul judiciar pt a-și exercita acțiunea: procesul penal sau procesul civil. Acest drept la optiune =drept irevocabil – odata aleasa aceasta cale, ea nu mai poate fi parasit , după exercitarea dreptului de opțiune, încercarea de a exercita aceeași acțiune civilă în alt context judiciar trb respinsă ca fiind inadmisibilă. Excepții de la irevocabilitate: Cand a optat sa-si exercite actiunea civila in procesul penal deși a optat să-și exercite acțiunea civilă în procesul penal, renunta instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, proces penal este suspendat, nu a respectat anumite aspecte procesuale (ex.termen),

61

proces penal întrerupt prin soluția de clasare/renunțare la procesul penal, desi se constituise parte civila etc. SAU Cand a optat sa-si exercie actiunea la instanta civila

Deși a exercitat acțiunea la instanța civilă poate să aducă acțiunea civilă la instanța penală – dacă acțiunea penală este pusă în mișcare ulterior, sau procesul penal este reluat după suspendare ( părăsirea instanței civile nu este posibilă dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă; asa se inlatura posibilitatea pronuntarii unor hotarari ireconciliabile si se asigura securitatea circuitului juridic civil)

Exercitarea acțiunii civile din oficiu (exclusiv în procesul penal)

- Art.19(3)NCPP - acțiunea civilă se exercită din oficiu dacă persoana prejudiciată e lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă – acțiunea civilă se pune în mișcare + se exercită de către procuror. Sarcina probei: art.99(1) NCPP - procuror

- art.25(3) NCPP – (mai degrabă o rezolvare din oficiu a unei acțiuni civile nerezolvate) instanța este obligată să rezolve acțiunea civilă din oficiu dacă repararea prejudiciului constă în restabilirea situației anterioare sau în desființarea totală/parțială a unui înscris.

Exercitarea acțiunii civile doar la instanța civilă- Art.27 NCPP – dacă instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă- Când acțiunea civilă a fost exercitată în procesul penal din oficiu și ulterior din probe noi reiese că prejudicul nu a fost integral acoperit – poate cere diferența numai persoana prejudiciată pt care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu- cea cu capacitatea de exercitiu restransa sau fara cap de exerciutiu(cea cu capacitate de exercițiu deplină își asumă riscul)- După constituirea de parte civilă se descoperă/se naște un nou prejudiciu – modificarea cererii de constituire ca parte civilă pt noul prejudiciu nu e posibilă – trebuie mers la instanța civilă.

Stingerea acțiunii civile în procesul penal

Pe fondul cauzei - prin admitere în tot sau în parte, - prin respingere, - când instanța penală ia act de modul de rezolvare stabilit/convenit de părți – raportat la art.25 –

când pe latură penală se dispune condamnarea/renunțarea la aplicarea pedeapsei/amânarea aplicării pedeapsei/ achitare exc art.16 lit. b) Teza I , (...) art.16 lit. h)

În celelalte ipoteze instanța penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.Fără rezolvare pe fond

- Când instanța e obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă = în minută în baza art.25- În caz de clasare/renunțare la urmărirea penală - Când partea civilă în conformitate cu dispozițiile art.22 NCPP renunță la pretențiile civile

(renunțarea la pretențiile civile este o cauză care stinge în mod definitiv acțiunea civilă, nu mai poate fi exercitată nici măcar la instanța civilă)

RAPORTUL DINTRE ACȚIUNEA PENALĂ ȘI ACȚIUNEA CIVILĂ(Fundamentul este identic)

62

Ipoteza exercitării simultane a celor 2 acțiuni judiciare în fața acelorași organe judiciare – penale

o Regula = instanța penală este obligată să rezolve prin aceeași hotărâre amebele acțiunio Prin excepție, ca urmare a disjungerii acțiunii civile aceasta poate fi rezolvată la momente

diferite prin acte procesuale diferite. Când acțiunea penală și acțiunea civilă se exercită concomitent dar în fața unor organe diferite

o Regula ( penalul ține în loc civilul) – acțiunea civilă se suspendă după punerea în mișcare a acțiunii penale până la rezolvarea finală a acțiunii penale – suspendarea se va dispune pt o perioadă de max 1 an, chiar dacă instanța penală nu a soluționat definitiv acțiunea penală.

Soluționarea definitivă a uneia dintre acțiunile judiciare înaintea celeilalte: o acțiunea penală prima

art.28(1) hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit fapta.

Art. 28 Autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal

(1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Dacă hotărârea penală este de condamnare va avea autoritate de lucru judecat și pe existența prejudiciului ori pe vinovăția autorului prejudiciului.

Dacă hotărârea penală este de achitare sau încetare a proces penal nu va avea autoritate de lucru judecat pe existența prejudiciului ori pe vinovăția autorului prejudiciului.

o Dacă acțiunea civilă e rezolvată definitiv înaintea acțiunii penale hotărârea instanței civile nu are autoritate de lucru judecat cu privire la faptă,

persoana care a săvârșit fapta, vinovăție - art.??

hotărârea definitivă a instanței civile asupra unei chestiuni preliminare care nu privește existența infracțiunii are autoritate de lucru judecat.

Actiunea civila in procesul penal

Procesul penal poate fi perceput la nivel judiciar ca fiind contextul in care se pot desfasura concomitent 2 actiuni judiciare , fundamentul fiind reprezentat de identitatea de cauza materiala – infractiunea e cauzatoare de prejudicii. Temeiul raspunderii penale e infractiunea , care in perspectiva civila – e fapta prejudiciabila (delcit cvil ) .

Actiunea civila in procesul penal e mijlocul procesul prin care conflictul de drept civil nascut prin savarsirea infractiunii e dedus spre solutionare organelor judiciare si prin care se realizeaza tragerea

63

la raspudnere civila a persoanelor responsabile potrivit legii. Obiectul actiunii civile nu mai e tragerea la raspundere a autorului , pentru ca raspunderea, la nivel civil, poate fi extinsa si preluata si de alta persoana decat autorul faptei. Elementele actiunii civile A. Temeiul actiunii civile – 2 modalitati de manifestare :

1. Temeiul de fapt : fapta calificata dpdv a legii civile ca fapt / delic , dpdv al legii penale = infractiune.

2. Temei de drept – norma civila substantiala ,prevazuta in Codul Civil sau legea speciala si protejeaza relatia juridical cu o anumita valoare. Actiunea penala si cea civila au aceeasi cauza materiala (au acelasi fundament material) ,ceea ce permite exercitiul concomitent.

Art. 1 din Codul de la 1864 - ,, orice infractiune cunoaste o actiune publica si poate da nastere si la o actiune privata „ - exercitiul simultan al celo 2 actiuni

B. Subiectii .

i. SUbiectii activi – cei care exercita actiunea civila :

Persoana prejudiciata prin savarsirea infractiunii – care poate fi o persoana fizica sau jurdica si care se constituie parte civila in procesul penal. Tot subiect activ al actiunii civile pot fi si mostenitorii persoanei prejudiciate si care a incetat ca subiect de drept ca urmare a savarsirii infractiunii ( nu vorbim de o transmitere de calitate. In patrimoniul lor s-a nascut direct dreptul la repararea prejudiciului).

Daca persoana prejudiciata nemijlocit e lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate restransa , subiectul activ al actiunii civile , exercitate in numele acestora , e potrivit art . 19 :

a) reprezentantul legal sau b) Ministerul Public prin procuror ( cand reprezentantul legal ramane in pasivitate) .

Dintre cele doua doar in cazul ultimei variante vorbim de un exercitiu din oficiu a actiunii civile in proces. Desi sunt subiecti activi in aceasta ipoteza: reprezentantul legal cat si Ministerul Public, nu au legitimare cauzala , doar procesuala pentru ca nu sunt titulari ai dreptului la repararea prejudiciului ( exercita dreptul ptr altul ).

Daca dupa constituirea de parte civila a intervenit decesul / reorganizarea / lichidarea partii civile , subiect activ al actiunii civile in procesul penal vor deveni :

a) mostenitorii b )succesorii in drepturi / lichidatorii pj – doar daca isi exprima vointa de a continua actiunea

civila in termen de 2 luni de la interventia decesului / reorganizarii. Asistam la o transmitere de calitate procesuala , subiect activ al actiunii civile devenind subiectul de drept ce preia drepturile autorului sau.

ii. Subiectii pasivi = persoane impotriva carora se exercita actiunea civila si care pot fi trase la raspundere civila, prin repararea prejudiciului. Spre deosebire de actiunea penala, actiunea civila cunoaste 2 categorii de subiecti pasiv :

1. Inculpatul – este si autorul prejudiciului produs prin savarsirea infractiunii . Daca dupa punerea in miscare a act civile, inculpatul decedeaza sau dispare , actiunea civila nu mai poate fi exercitata in procesul penal .Mostenitorii in drepturi ai inculpatului nu mai pot fi obligati pe latura civila decat in fata instantei civile .

64

2. Partea responsabila civilmente – persoana chemata / care intervine in procesul penal sa raspunda civil pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia ( inculpatului ). Fundamentul raaspunderii civile a partii responsabile civilmente , nu e vinovatia in producerea prejudiciului, ci obligatia legala sau conventionala de reparare a prejudiciului , intemeiata pe ideea de garantie.Obligarea unei parti responsabile civilmente la repararea prejudiciului, NU exclude dreptul acesteia de a se intoarce impotriva autorului nemijlocit , caz exclus in ipoteza pluralitatii de inculpati – unde fiecare are o vina proprie.

Deosebire inculpat – parte responsabila civilmente : posibilitatea transmiterii calitatii procesuale .Sper deosebire de situatia inculpatului,decesul partii responsabile civilmente / reorganizarea ei , nu impiedica exercitarea in continuare a actiunii civile , fiind introdusi in cauza mostenitorii sau succesorii in drepturi. Art 24 instituie termenul de 2 luni in care partea civila trebuie sa ii introduca in cauza pe mostenitori / succesorii in drepturi. Exista si o conditie substantiala implicita – in 2 luni ei trebuie sa fie introdusi si sa existe ,adica sa accepte mostenirea /in cazul lichidatori – sa inceapa procedura de dizolvare. Daca nu accepta, trebuie ateptat pana cand exista subiect cu capacitate care poate fi obligat– dar se pierde posibilitatea de a-l introduce in procesul penal (cauza : respectarea termenului rezonabil al procesului penal) .

C. Obiectul

art 19 (1) – consta in tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin infractiune. Tragerea la raspundere civila presupune obligarea persoanelor responsabile la repararea prejudiciului patrimonial / moral – care se realizeaza potrivit legii civile substantiale art. 1381 – 1395 NCC .Producerea unui prejudiciu patrimonial / nepatrimonial da nastere dr la reparatii – ce reprezinta temeiul juridic al exercitarii actiunii civile. Pot fi reparate prejudiciul constand in :

1. paguba efectiva – damnum emergens 2. castigul nerealizat 3. cheltuielile efectuate pentru reducerea / indepartarea pagubei. 4. pierderea sansei – reparatie proportionala cu sansa

Principiul repararii prejudiciului e acela al repararii integrale (regula substantiala) ,insa aplicarea acestuia cunoaste anumite limite procesuale , date de :

a) Limitele investirii – ceea ce persoana prejudiciata a cerut in mod efectiv – nu se poate da mai mult decat ceea ce s-a cerut

b) Limitele finale – ceea ce persoana prejudiciata (Sub activ) a reusit sa dovedeasca . Constituirea ca parte civila nu garanteaza recuperarea integrala a prejudiciului, in limitele cerute. Instanta se pronunta doar in limitele investirii si spre deosebire de actiunea penala ,actiunea civila – avand caracter accesoriu nu are ,,o viata proprie „ , ci trebuie sustinuta. Subiect al actiunii civile e partea prejudiciata. Totusi procurorul poate sustine actiunea civila exercitata de partea civila. In cursul judecatii ,legea nu limiteaza procurorului exercitiul drepturilor sale , doar la partea penala a procesului , el putand ajuta partea civila.

Repararea prejudiciului se poate face in natura / echivalent. Legea civila stabileste ca repararea in natura a prejudiciului se face prin restabilirea situatiei anterioare – art 25 / 397 , transformata in 3 modalitati speciale de raparare in natura a prejudiciului :

1. Restituirea lucrului2. Restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii

65

3. Desfiintarea totala / partiala a unui inscris .

Teoretic nu exista preferinta intre repararea in natura / prin echivalent , dar principial , repararea in natura e preferata de legiuitor . Potrivit art 25 dintre cele 3 modalitati de reparare in natura a prejudiciului, 2 pot fi dispuse chiar daca persoana prejudiciata nu s-a const parte civila :

restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii (abandon de familie, rele tratamente aplicate minorului – reintegrare fortata in familie ) sau

desfiintarea totala / partiala a unui inscris ( inselaciune in contracte –rezolv actiunea penala, trag la rp , constat vinovatia si chiar daca nu s-a constituit parte civila sunt obligat sa desfiintez un inscris )

Repararea prin echivalent se realize prin obligarea subiectilor pasivi ai actiunii civile la plata unei sume de bani, cu titlu de despagubiri . Daca reparatia nu a fost stabilita conventional (tranzactie ,acord de mediere) , instanta poate proceda (in limitele amintite ) in 2 modalitati :

a. Acordare suma globala b. Instituire obligatii de plata succesiva

REPARAREA Prejudiciului nepatrimonial / moral

Repararea prejudiciului in obiectul actiunii civile trebuie discutat separat de repararea prejudiciului nepatrimonial / moral. Aceasta posibilitate e recunoscuta in art. 19(5). Principala modalitate de reparare a prejudiciului nepatrimonial (nu poate fi cuantificat banesc) e o reparatie patrimoniala – paradox judiciar.Formele de reparare a prejudiciului nepatrimonial art 253 NCC:

1. Acordare despagubiri / alta reparatie patrimoniala 2. Obligarea la publicarea hotararii de condamnare 3. Orice alta masura , lasand posibilitatea individualizarii judiciare a acestei

modalitati de reparare a prejudiciului (scuze publice)

3 ipoteze de analiza, in procesul penal prejudiciul nepatrimonial, cauzat prin savarsirea unei infractiuni se poate produce in urmatoarele situatii :

I. Infractiuni care au avut ca urmare vatamarea integritatii corporale / sanatatii . Prejudiciul e reprezentat de restrangerea posibilitatilor de viata , familiala - 1391 (1) NCC

II. Infractiuni care au avut ca urmare moartea persoanei . Durerea incercata de 2 categorii de persoane : rude si sot si cea a oricarei altei persoane care face dovada acestei dureri. Diferenta : la rude si sot, existenta durerii nu trebuie dovedita .La concubinaj , trebuie dovedita .

III. Infractiuni care au avut ca urmare incalcarea unui drept inerent personalitatii umane. Prejudiciul consta in incalcarea dreptului ( ex : incalcare dr nume , onoare , demnitate. )

Trasaturile actiunii civile in procesul penal

1. Actiunea civila e o actiune privata. Ea apartine persoanei prejudiciate si nu statului, nici cand e exercitata in numele persoanei prejudiciate de procuror .

2. Actiunea civila e o actiune eventuala / facultativa (spre deosebire de caracterul obligatoriu al actiunii penale ). Se manifesta pe 2 paliere diferite:

66

i. Eventualitatea priveste existenta acestei actiuni. Exista anumite infractiuni care exclud posibilitatea exercitarii actiunii civile ( exclud posibilitatea producerii unui prejudiciu. Ex: infractiuni de pericol, conducerea fara permis pe drumuri publice).

ii. Al 2-lea aspect priveste exercitiul actiunii , in sensul ca , desi ar fi indeplinita premisa materiala : producerea unui prejudiciu , persoana prejudiciata nu e obligata sa puna in miscare actiunea civila in procesul penal. E un drept

3. E o actiune disponibila ( cea penala indisponibila si irevocabila ) – manifestare : i. Partea civila isi poate limita pretentiile – poate cere reapararea prejudiciu

intr-un cuantum mai mic decat cel produs efectiv.Nu trebuie sa justifice aceasta optiune

ii. Posibilitatea partii civile de a renunta la pretentii / exercitarea actiunii. E o cauza de stingere a actiunii civile in procesul penal .

4. E patrimoniala , spre deosebire de cea penala care e personala . Actiunea civila poate fi transmisa succesorilor.

5. E o actiune subsidiara / accesorie – atat exercitiul cat si rezolvarea depind de modul de rezolvare a actiunii penale ( care reprezinta suportul juridic al intregului proces penal. Daca actiunea penala nu mai poate fi exercitata : clasare / renuntare up dispare si posibilitatea continuarii exercitarii actiunii civile in procesul penal )

Conditii exercitare actiune civila in procesul penal :

I. Conditii substantiale : fapta , prejudiciu , legatura de cauzalitate, vinovatia. Vinovatia civila cunoaste aceleasi modalitati ca vinovatia penala,dar nu se suprapun , motiv pentru care pot aparea hotarari aparent contradictorii pe latura civila -penal . ex: achitare – nu e forma de vinovatie , dar pe latura civila e obligat sa repare prejudiciul cauzat.

II. Conditii procedurale 1. Actiunea penala sa fi fost pusa in miscare si sa nu fie impiedicata in cazurile art 25.

Deriva din caracterul accesoriu al actiunii civile : NU toate impedimentele in exercitarea actiunii penale determina si imposibilitatea exercitarii actiunii civile. Doar unele determina si imposibilitatea exercitarii actiunii civile

2. Constituirea ca parte civila / declansarea legala a actiunii civile in procesul penal .Dreptul la repararea prejudiciului, nu e un drept absolut ci e circumscris unor conditii ( art 20 ) , referitoare la titular , termen , obiect. Daca nu sunt respectate : actiunea civila nu mai poate fi exercitata in procesul penal.

Momentele actiunii civile

I. Punerea in miscare a actiunii civile in procesul penal e conditionata de punerea in miscare a actiunii penale.Actiunea civila in procesul penal poate fi exercitata doar prin alaturare la actiunea principala , nu si independent.

Daca persoana prejudiciata are deplina capacitate de exercitiu , punerea in miscare a act civile se realizeaza ca act procesual prin constituirea de parte civila ,.in conditiile art20. Acest act procesual se materializeaza intr-o cerere de constituire ca parte civila.

In cazul pers cu capacitate de exercitiu restransa/ lipsita de capacitate , punerea in miscare a actiunii civile din oficiu se realizeaza de procuror . Actul materializandu-se nu prin cerere, ci prin ordonanta.

67

Ca urmare a caracterului accesoriu, formularea cererii de constituire ca parte civila nu echivaleaza cu declansarea actiunii civile in procesul penal daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare, chiar daca procesul penal a inceput . Dupa inceperea up , pers prejudiciata poate formula cerere de constituire de parte civila care devine efectiva doar daca se pune in miscare actiunea penala.

II. Exercitarea actiunii civile in procesul penal = sustinerea actiunii prin mijloace procesuale. Fiind o actiune ce poate fi exercitata in proc penal sau civil exista mai multe ipoteze :

1. Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile - e posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege contextul jurdiciar in care sa exercite actiune : in procesul penal prin alaturare la actiunea penala fie in procesul civil. De regula dreptul la optiune e irevocabil ( nu mai poate fi parasita calea aleasa). Dupa exercitarea dreptului de optiune , incercarea de a exercita actiunea civila intr-un alt context judiciar trebuie respinsa ca inadmisibila. Regula irevocabilitatii are si exceptii :

a) Desi a optat sa-si exercite actiunea civila in procesul penal , nu respecta cerintele legii (termen , cond ) ,

b) cand procesul penal s-a suspendat c) desi s-a constituit parte civila in procesul penal , procesul s-a intrerupt prin clasare/

renuntare la up . Parasirea instantei civile nu e posibila daca a pronuntat o hotarare ,chiar nedefinitiva.( legea incearca excluderea pronuntarea unor hotarari in care pe elemente de fapt identice sa primesc hotarari diferite – asigurarea securitatii circuitului civil

2. Exercitarea actiunii civile din oficiu – priveste execlusiv posibilitatea exercitarii actiunii civile in procesul penal. Art 19 , art. 25 – exista 2 posibilitati de exerictare a actiunii civile din oficiu :

i. 19(3) – modalitate explicita = actiunea civila se exercita din oficiu cand persoana prejurdicata e lipsita de capacitate de exercitiu / capacitate de exercitiu restransa. In acest caz, actiunea civila se pune in miscare si se exercita din oficiu de procuror .Consecinta : sarcina probei in vederea sustinerii actiunii civile 99(1) nu apartine persoanei prejudiciate ( care ramane in pasivitate) ,ci e transferata la procuror

ii. 25(3)- e o rezolvare din oficiu a unei actiuni civile neexercitate. Chiar daca pers prejudiciata are deplina capacitate de exercitiu si nu s-a constituit parte civila in procesul penal instanta e obligata din oficiu sa rezolve actiunea civila atunci cand obiectul ei consta in repararea in natura a prejudiciului prin restabilirea situatiei anterioare sau desfiintarea unui inscris.Aceasta reparare in natura se produce din oficiu si e consecinta obligatorie a exercitarii actiunii penale

3. Exercitarea actiunii civile doar la instanta civila – art 27 - : i. Instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila – e o exceptie de la principiul

dreptului la optiune.ii. Cand actiunea civila a fost exercitata in procesul penal din oficiu si ulterior din

probe noi reiese ca prejudiciul nu a fost integral acoperit. Nu poate cere diferenta decat persoana pentru care actiunea a fost exercitata din oficiu . ( nu si cea cu capacitate deplina de exercitiu – nu poate invoca propria culpa)

iii. Dupa constituirea de parte civila , se descopera sau se naste un nou prejudiciu.

68

STINGEREA ACTIUNII CIVILE IN PROCESUL PENAL

a. Modalitati de stingere a actiuni PE FOND– implica antamarea elemementelor de conflict ; rezolvarea actiunii . Doar aici opereaza autoritatea lucrului judecat ( nu si la b) .Solutii de rezolvare actiunii civile in procesul penal :

1. Admitere 2. Respingere3. Ia act de rezolvarea actiunii civile convenite intre parti . In mod exceptional si pe latura

penala instanta poate lua act de vointa partilor – acord de recunoastere a vinovatiei. Art 25 – aceste solutii pot fi pronuntate cand pe latura penala se dispune : condamnare , renuntarea /

amanarea aplicarii pedepsei , achitarea (cu exceptie art 16 lit b T1 – cand instanta e obligata sa lase nesolutionata actiunea civila ) si art 16 lit h . Doar in aceste ipoteze se pune problema rezolvarii actiunii civile in procesul penal . Altfel , posibilitatea rezolvarii actiunii civile e exclusa- e lasata nesolutionata.

b. Modalitati care impiedica rezolvarea actiunii civile pe fond : A ) Instanta lasa nesolutionata actiunea civila ( in minuta )B) Clasare / renuntare la up c) Cand partea civila renunta la pretentiile civile , cu mentiunea ca , renuntarea la pretentiile

civile e o cauza care stinge definitiv actiunea civila , nemaiputand fi solutionata nici la instanta civila. Raportul actiune penala –actiune civila

Fundament : art 28 . Ipoteza exercitarii simultane a celor 2 actiuni judiciare in fata acelorasi organe judiciare (penale). Regula : prin aceasi hotarare instanta penala e obligata sa rezolve atat actiunea penala cat si pe cea civila. Exceptie : actiunea civila poate fi rezolvata la momente/ date diferite , ca urmare a disjungerii actiunii civile de cea penala . Disjungerea se dispune cand rezolvarea actiunii civile afecteaza t rezonabil al actiunii penale .

Ipoteza 2 : concomitent , dar la organe diferite . Penalul tine in loc civilul.Cand actiunea civila se suspenda dupa la punerea in miscare a actiunii penale pana la solutionarea ei. In prez aceasta regula a fost nuantata. Suspendarea se dispune pentru max 1 an , chiar daca instanta penala nu a solutionat definitiv actiunea penala

Ipoteza 3 : solutionare definitiva a unei actiuni inaintea celeilalt . a. Daca cea penala e solutionata prima 28 (1) – hotararea instantei penale, indiferent

de felul ei , are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei si persoanei care a savarsita. Daca hotararea penala e de condamnare , ea va avea autoritate de lucru judecat si pe existenta prejudiciului / vinovatia autoriului prejudiciului. Daca hotararea e de achitare / incetare a procesului penal–nu are autoritate pe aspecte legate de vinovatia / existenta prej.

b. Daca actiunea civila e rezolvata definitiv inainte , hotararea instantei civile nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fapta ,pers, vinovatie . Dar potr 52 (3) hotararea definitiva a instantei civile aupra unei chestiuni prealabile / preliminare care nu priveste existenta infractiunii (f,p,v)are autoritate de lucru judecat.Competentele

Legea de procedura prescrie reguli care trebuie respectate si care privesc modul de desfasurare a procesului penal. Normele de procedura cunosc o diviziune tripartita :

a. De organizareb. De procedura efectiva

69

c. De competenta – acestea prescriu reguli in functie de care se stabileste sfera atributiilor organelor judiciare. Ele reglementeaza/delimiteaza competenta org judiciare in materie penala . Totodata prescriu reguli si cu privire la rezolvarea incidentelor posibile care apar , in legatura cu aceasta competenta .

Competenta , e dificil de definit .

Competenta poate fi privita ca imputernicirea , puterea , aptitudinea, abilitatea in baza careia un organ judiciar isi desfasoara activitatea in procesul penal. E o insusire care se refera exclusiv la organe judiciare , determinand atributiile pe care acestea le au de indeplinit. Ceilalti participanti in procesul penal , nu competenta e insusirea dupa care se exprima judiciar ci , calitatea procesuala , care le confera drepturi si obligatii ( organele au atributii nu drepturi si obligatii. Organele judiciare se pot exprima doar intr-un context prestabilit).

Efectele judiciare

1. Pozitive – e si premisa legalei investiri a organului judiciar. Potrivit acestui efect , competenta stabileste si guverneaza activitatea unui organ judiciar si exprima aptitudinea sau imputernicirea in baza careia acesta solutioneaza cauze penale ( lato sensu).

2. Negativ – e simultan cu cel pozitiv –determina imposibilitatea aceluiasi organ judiciar de a depasi sfera atributiilor prevazute de lege. Privita in sens negativ, ca necompetenta , competent cand e incalcata atrage si ineficientizarea actelor efectuate cu incalcarea ei. Aceasta ineficientizare se obtine prin aplicarea sanctiunii nulitatii absolute/relative – in functie de forma competentei incalcate.

Formele competentei ( modalitatea prin care se exprima judiciar)Forme fundamentale si subsidiare–dar nu sanctiunea (tipul nulitatii ) genereaza aceasta clasificare

i. Forme fundamentale – acele criterii absolut necesare in determinarea, in concret a competentei unui organ judiciar .In absenta acestor criterii de stabilire a competentelor care corespund formelor fundamentale , nu pot stabili organul judiciar care in concret va rezolva o cauza penala.

Sunt forme fundamentale de competenta : a. Competenta Functionala b. Materialac. Teritoriala

ii. Forme subsidiare – nu sunt absolut necesare in stabilirea competentei, putand sa intervina in mod secundar, completand formele fundamentale de competenta.

Sunt forme subsidiare : a. Competenta Personala

70

b. Competenta speciala c. Extraordinara ( doar la nivel doctrinar)

A. Forme de competenta absolute si relative . Acest criteriu ia in considerare sanctiunea aplicabila in caz de nerespectare si posibilitatea / imposibilitatea modificarii pe cale judiciara a competentei initiale.

Forme absolute de competenta e sanctionata in caz de incalcare cu nulitate absoluta si nu poate fi modificata / schimbata pe cale judiciara.

Competenta relativa e sanctionata cu nulitatea relativa , prin urmare vatamarea aparuta prin incalcarea ei poate fi acoperita / confirmata .O forma relativa de competenta poate fi modificata judiciar, prin instrumente specifice.

Ex : stramutarea (orice act emis dupa stramutare e lovit de nulitate), desemnarea unei alte instante egale in grad.

Art. 47 – exceptiile de necompetenta. Nu putem spune ca cea materiala are caracter absolut, intrucat ea cunoaste modalitati absolute si relative.Comp materiala a org de up si instantelor judecatoresti inferioare celei competente – au caracter relativ ; cea a instantelor superioare- are caracter absolut

B. Forme de competenta unice si multiple. Competenta unica. Competenta unica e recunoscuta unei singure categorii de organe judiciare.

E tot unica si cand e stabilita unor organe judiciare diferite, dar in etape procesuale diferite. Ex : competenta judecatorului de drepturi si libertati – art.250 in cazul contestatia impotriva unei masuri asiguratorii , chiar daca legea recunoaste competenta unor organe judiciare diferite, e tot unica pentru ca se refera la etape procesuale distincte ( Aceasta contestatie in timpul up se rezolva de judecatorul de dr si libertati , in camera preliminara – de judecata de camera prelim , in judecata – de inst de judecata ).

Competenta multipla. E multipla cand pentru aceeasi etapa procesuala , aceeasi atributie e incredintata mai multor organe diferite , insa , intotdeauna organele sunt de acelasi grad.

Ex: compententa de a emite un mandat de supraveghere tehnica in up legea recunoaste o abilitare multipla , fiind competent :

a) judecatorul de drepturi si libertati de la instanta care judeca pe fond b) judecatorul de drepturi si libertati de la instanta echivalenta in grad, in a carei circumscriptie

se afla sediul parchetului. Ex: up care se efectueaza de DNA structura centrala –sediu Bucuresti . Ancheteaza o infractiune de coruptie ptr care competenta de judecata in prima instanta apartine tribunalului (Brasov) – asadar e o competenta multipla, procurorul putand alege sa ceara emiterea mandatului fie de la un judecator de drepturi si libertati de la tribunalul BV, fie de la un judecator de drepturi si libertati tot de tribunal in a carui circumscriptie se afla parchetul.

Competenta exclusiva – acea forma unica de competenta functionala, recunoscuta pentru intreg sistemul judiciar (la nivel national), unui singur organ judiciar. Ex: Curtea de Apel are competenta exclusiva in a solutiona cererile de extradare; ICCJ – ptr RIL / cazurile in care cursul justitiei e intrerupt; PICCJ – poate inlocui competenta teritoriala a org de up prin trimiterea cauzei la un alt parchet.

71

Formele fundamentale . Competenta functionala

NU are suport legislativ explicit in Codul de procedura penala , ci doar un fundament implicit, regasit in art. 3 referitor laseparatia functiilor judiciare . Acesta constituie premisa reglementarii comp functionale

Competenta functionala = forma fundamentala si absoluta de competenta prin care se determina competenta generala sau atributiile generale ale unui organ judiciar in materie penala , in raport cu celelalte tipuri de organe judiciare. Raportandu-ne la art 3 , putem identifica ptr fiecare organ judiciar competenta sa functionala .

Competenta

Procurorul a efectua / supraveghea up

Organelor de cercetare penala

–a efectua up

Judecatorului de drepturi si libertati

solutioneaza cereri, propuneri, contestatii cu privire la drepturile si libertatile fundamentale

Judec de camera preliminare

verifica si solutioneaza exceptii cereri contestatii.

Instantele judeca ( priveste fondul cauzei ) si solutioneaza ( act contencioasa ce nu priv fondul cauzei : cereri de eliberare conditionata) in cazurile prevazute de lege. Dintre toate org cu atrib jurisdicionale , act de judecata e desf doar de instanta.

Competenta functionala e o competenta absoluta. Exceptia de competenta functionala ar trebui sa cunoasca acelasi regim de invocare ca si in cazul celorlalte exceptii de competenta absolute, in sensul ca poate fi invocata pana la ramanearea definitiva a hotararii de rezolvare a cauzei.Absenta unei sanctiuni exprese cu privire la respectarea competentei fundamentale nu justifica argumentul ca nu ar fi o forma absoluta de competenta, absenta sanctiunii stand in caracterul evident al acesteia ( ex : hot pronuntata de un org de cercetare penala e nula absolut.)

Competenta materialaE o forma fundamentala si uneori absoluta de competenta, prin care stabilim, in concret,

atributiile unui organ judiciar in raport cu alte organe de acelasi fel cu aceeasi competenta functionala .E un criteriu de repartizare a competentei pe verticala, in sensul ca stabileste competenta unui

organ judiciar in raport cu org judiciare superioare / inferioare cu aceeasi competenta.

Ex: potrivit regulilor de competenta functionala am stabilit ca doar instantele judecatoresti judeca. Intre acestea aplicam criteriul de competenta materiala pentru a vedea in raportul dintre ele care e competenta instantelor superioare / inf in grad ptr ca intre instantele de judecata unele cazuri sunt judecate de : judecatorii, tribunale , curti de apel ICCJ. Opereaza pe verticala si stabileste atributiile unui organ judiciar in raport cu atributiile org superior si inferior. Criteriul in fct de care se determina competenta la instantele penala = natura si gravitatea infractiunii .

Criterii de determinare a competentei materiale:

72

I. Determinare ABSTRACTA – stabilim competenta materiala prin indicarea unor grupe sau categorii generale de infractiuni. Acest criteriu are caracter subsidiar, el e operant doar cand determinarea concreta nu functioneaza .Asadar,presupune un mecanism mediat. Pentru faza de up si judecata sunt stab org judiciare cu compet materiala generala .

Ex : Up : competenta materiala generica au org de cercetare penala – art 57 : efectueaza up in toate cauzele in care up nu se exercita de alte organe‚ judecata – 35 : compet materiala generica au judecatoriile

II. Determinare CONCRETA - se materializeaza prin enumerarea exhaustiva a infractiunilor ce intra in competenta materiala a unui organ judiciar .

ex: 36 (1) – indica competenta materiala a tribunalului. Tribunalul e comp sa judece in prima inst nu toate infractiunile de evaziune fiscala - Lit c 1 per a contrario – altele decat art 9 din lege se judeca la judecatorie

Competenta materiala se stabileste numai pe cale legala. Normele de competenta materiala sunt prevazute nu numai in dispozitiile cu caracter general din cod, ci si in normele de competenta prevazute in legile speciale (ex: L 78 / 2003 ; 756/2002; actele ce reglementeaza functionarea DNA , DIICOT – art 13 OG 43/ 2002 – ptr DNA , art 18 – L 502/2004 ptr DIICOT) .

Competenta materiala a organelor de up si instantelor de judecata cand judecata a fost efectuata de o instanta superioara se sanctioneaza cu nulitate relativa. Distingem2 regimuri juridice de invocare a exceptiei de necompetenta – art 47 – necompetenta materiala cand are :

caracter absolut poate fi invocata in tot timpul judecatrii pana la ramanerea definitiva a hotararii de rezolvare a cauzei

caracter relativ –poate fi invocata pana la citirea actului de sesizare

COMPETENTA TERITORIALA Forma fundamentala, dar relativa de competenta. E un criteriu de stabilire a competentei pe

orizontala intre organele judiciare cu aceeasi competenta functionala si materiala.

Ex: Competenta functionala spune cine judeca , competenta materiala spune intre instantele de judecata cine judeca anumite cauze , competenta teritoriala spune care din instantele de acelasi fel va judeca infractiunea

omor – competenta apartine tribunalului , iar competenta teritoriala stabileste carui tribunal ii revine competenta de judecata.

Pentru stabilirea competentei teritoriale , sunt fixate prin lege criterii spatiale : Locul savarsirii infractiunii primul loc de aterizare a navei pe teritoriul RO , domiciliul suspectului pf - criterii care se raporteaza la circumscriptii ale organelor judiciare

( adica raze teritoriale in care isi pot desfasura activitatea) . In concret , competenta teritoriala se dobandeste in momentul in care un criteriu spatial ( ulterior

momentului savarsirii infractiunii) se regaseste in circumscriptia unui organ judiciar ( stabilita a priori in anexa la legea 302/2004. ) Chiar daca are competenta materiala, dar nu pot identifica unul din criteriile spatiale prevazute de lege , atunci instanta nu are competenta teritoriala . Exista 2 modalitati de determinare a competentei teritoriale , dupa cum infractiunile sunt sau nu savarsite pe teritoriul Romaniei.

73

1. Dupa cum infractiunile sunt savarsite pe teritoriul tarii – art 41 . Criteriile spatiale prevazute sunt :

i. Locul savarsirii infractiunii – art 41 (2) ii. Locul unde a fost prins faptuitorul ( suspect / inculpat) iii. Locul unde locuia suspectul / inculpatul la data sav infractiunii sau

locul unde isi avea sediul ca pj la momentul la care a savarsit fapta. iv. Locul unde locuieste/ isi are sediul persoana vatamata.

Potrivit art 63- criteriile privind competenta teritoriala a inst de judecata se aplica si in faza de up . Prin urmare dispozitii comune privind competenta teritoriala.

Art. 41 reglementeaza mai multe criterii spatiale , ceea ce inseamna ca teoretic e posibil ca mai multe organe judiciare sa fie competente sa judece o cauza penala. Reguli de preferinta - cand sunt incidente mai multe criterii spatiale :

a) Preferinta legala – in ordinea enumerarii art 41. Opereaza in situatia in care 2/ mm organe judiciare sunt sesizate simultan. Sesizarea simultana = sesizare facuta in aceeasi zi, chiar daca e facuta la ore diferite.

Aceasta preferinta nu opereaza virtual , ci doar in caz de sesizari efective. Daca in acelasi timp a fost sesizat doar un organ judiciar de la locul unde e prins suspectul si cel din a carei circumscriptie locuia persoana vatamata , nu ne intereseaza unde s-a savarsit infractiunea ptr ca acest organ nu a fost sesizat. Ordinea de preferinta se aplica doar cu privire la organele care au fost sesizate ( nu ne mai intereseaza locul sav infractiunii ).

b) Preferinta cronologica- in caz de sesizari succesive nu se mai aplica preferinta legala , ci cea cronologica .Are prioritate primul organ sesizat chiar daca e ultimul in ordinea enumerarii de la articolul 41 ( ar afecta operativitatea).

Regula : o singura sesizare –preferinta e cronologica si simultana . Sesizari simultane – preferinta legala – aplicam art 41

Legea stabileste ca atunci cand niciunul din criteriile de la art 41 nu e cunoscut , competenta materiala revine organului mai intai sesizat .

2. Infractiuni savarsite in afara terit Rom anei – art 42 Stabilesc competenta teritoriala in sarcina organului judiciar in a carui circumscriptie se afla

locuinta ( pf) / sediul (pj ) suspectului / inculpatului. Daca suspectul / inculpatul nu-si are sediul in Romania , competenta teritoriala apartine organelor judiciare din Bucuresti. Urmarirea penala sau judecata va fi efectuata de organele judiciare din Bucuresti ( organele din circumscriptia judecatoriei sect. 2) / judecatoria sectorului 2).

eX: furt savarsit de cetatean Ro , in Franta . Daca locuieste in Romania , la Cluj – Napoca competenta e Judecatoria Cluj-Napoca. Daca nu locuieste in Romania , ci in strainatate , up e efectuata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 2 si judecata – judecatoria sect 2

Competenta teritoriala e o forma relativa de competenta , in sensul ca atrage in caz de nerespectare nulitatea relativa. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata in fata instantei doar pana la citirea actului de sesizare a instantei de judecata. Avand caracter relativ , competenta teritoriala poate fi modificata/ inlocuita pe cale judiciara. (O competenta teritoriala initiala poate fi inlocuita prin alta prin : delegare / stramutare / desemnarea unei alte instante in cazul trimiterii in judecata) .

74

Competenta personala - desi e o forma relativa , uneori atrage nulitatea absoluta . Determina competenta unui organ judiciar in functie de calitatea suspectului / inculpatului. In Romania, doar calitatea suspectului / inculpatului determina competenta personala , nu alti participanti ( parte vatamata ).

Competenta personala se caracterizeaza prin actualitate. La momentul pierderii calitatii , intervine si schimbarea competentei personale.Exceptii: desi suspectul / inculp isi pierde calitate , nu isi pierde competenta :

I. Infractiuni de serviciu –abuz in serviciu senator – atrage comp ICCJ chiar daca la momentul sesizarii nu mai e senator. Dar daca e accident de circulatie- ucidere din culpa de senator se pierde competenta personala

II. In cauza s-a dat citire actului de sesizare a instantei – art . 48 ( ar fi afectata rezonabilitatea procedurii).

Dobandire calitate ulterior savarsirii infractiunii. Dobandirea unei calitati speciale dupa savarsirea infractiunii nu atrage de regula si competenta personala , cu exceptia calitatilor care atrag competenta de judecata in prima instanta a ICCJEx: infr sav de un auditor de justitie , dupa dob calitatii de magistrat nu determina modificarea competentei , daca aceasta calitate dobandita ulterior atrage competenta ICCJ ( ex membru PE nu auditor) atunci se schimba si competenta. Incalcarea dispozitiilor cu privire la competenta personala – sanct de regula cu nulitatea relativa cu exceptia necomp instantei judecat inferioare sanctionata cu nulit absolutaCompetenta speciala – proful : aceasta forma de competenta = competenta unica si exclusiva care specializeaza competenta obisnuita ( materiala , teritoriala , personala) prin transferarea ei unei singure categorii de organe judiciare. Din aceasta perspectiva au competenta speciala completele maritime si fluviale de la Constanta si Galati . Ex: incident naval pe lacul Snagov – infractiune incriminata de L. .../2003 si moare o persoana. Fiind o competenta speciala , regulile de competenta teritoriala nu vor fi aceleasi ( nu e instanta din Bucuresti competenta) . Legea transfera competenta completului specializat de la Galati. Nu se mai aplica criteriile generale.

Competente exceptionale – data de imprejurari cu caracter extraordinar : calamitati , razboi.

Competenta fuctionala , materiala si personala a instantelor de judecata

Instante civile (obisnuite) si militare ( 4 tribunale militare si Curtea militara de Apel ) - art 35 , 40 stabilesc care sunt competentele lor materiale , functionale si personale. Ambele au ,,in frunte” ICCJ

Pe langa functia judiciara exercitata in mod explicit (judeca) , in mod implicit , toate instantele de judecat desfasoara 2 tipuri de activ : judeca si solutioneaza.

Activitate de judecata = rezolva fondul cauzei, prin care se antameaza elemntele esentiale ale raportului de conflict : fapta .persoana , vinovatia . Se finalizeaza prin hotarari ( condamnare, renuntare , amanare) care au si autoritate de lucru judecat.

75

Activitatea de solutionare= activitate jurisdictionala care nu rezolva fondul cauzei. Se epuizeaza prin alt tip de hotarari decat cele de rezolvare si prin alt tip de solutii. Ca urmare a desfasurarii activitatii de solutionare nu ma pot pronunta pe fond (condamn/achit), ci pot sa admit / resping.

O instanta poate judeca pe fond sau in apel . O judecatorie nu poate judeca in apel – doar judeca in prima instanta / solutioneaza ( ex : cerreri privind executarea pedepsei).

Art. 40 – Competenta ICCJ – in materie penala ICCJ e instanta ordinara ( poate judeca si in prima instanta doar pe competenta personala pentru infractiunile de inalta tradare – savarsite de PR / alti membri CSAT si infractiuni savarsite de senatori , deputati , membri PE etc. )

Poate judeca si in apel , mai multe categorii de apeluri : a. cele pronuntate de Curtile de Apel si Curtea militara de aApel – rezolvate in complet

de 2 judec si b. apelurile impotriva propriilor hotarari –revolvate in complet de 5 judecatori .

Competente exclusive ICCJ : Judeca RIL si recursurile in casatie . Solutioneaza cereri privind hotarari prealabile , conflicte de competenta cand e instanta superioara si comuna ( 2 instante se recunosc competente / ambele isi declina competenta) , cererile de stramutare de la o Curte de Apel la alta , cand cursul justitiei e intrerupt.

Probe. Aspecte generale Distinctie proba – mijloc proba – procedeu probator

Proba Element de fapt ce permite constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni , la

identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea altor elemente de care depinde rezolvarea procesului penal. Poate fi perceputa ca reflexul material al unei informatii , care ne ajuta sa decidem pe parcursul unei proceduri judiciare. Reprezinta suportul material si obiectiv al stabilirii adevarului judiciar.

Proba = orice imprejurare de fapt cu relevanta in cauza , verificabila material . Aceasta imprejurare de fapt pentru a putea fi utilizata judiciar trebuie sa se transforme intr-un mijloc recunoscut de lege : mijlocul de proba

Mijlocul de proba este instrumentul juridic prin care se constata / castiga informatia obtinuta din imprejurarea de fapt . Noul cod a adoptat o teorie noua a libertatii mijl de proba. In VCPP – sistem inchis in baza caruia probele puteau fi constatate in modurile expres prevazute de cod. Art. 97 – pe langa mijloacele enumerate expres , probele pot fi utilizate si prin orice alt mijloc de proba daca acest mod nu e interzis de lege.

Ex : e posibil ca si alte interceptari sa poata fi mijloace de proba. Ex : interceptarile prin camerele din locuri publice , cele efectuate de terti, testul poligraf. Daca detinerea aparatului e interzisa de lege , nici informatia nu poate fi folosita in proces. Informatia nu poate fi folosita la nivel judiciar pentru ca nu imbraca forma ceruta de lege care este mijlocul de proba. Mijloace de proba prevazute – e reglem si procedeul in care se obtine ... . ptr cele permise e o reglementare generala .

Procedeu probatoriu . Modalitatea prin care o proba se transforma in mijloc de proba = procedeu probator. Fata de ele legea nu mai e permisiva. Procedeul probatoriu trebuie sa respecte prescriptia legii , altfel nu poate conduce la obtinerea unui mijloc de proba legal si legal administrat in cauza.

76

Proba = elem principal preexistent care trb sa se transforme in mijloc de proba pentru a putea fi folosit ( reglementate legal + altele). La nivel doctrinar , probatiunea / probatoriul = ansamblul de actiuni desfasurate in legatura cu probele.

Sistemul de probatiune e unul mixt , modern, constituit pe baza unui pp liberal .

Probele Principalele categorii : Dupa functia pe care o sustin : probe de acuzare / aparare. Criteriul pe baza caruia sunt impartite astfel , nu tine de subiect. O proba care provine de la un anumit subiect al actiunii nu e neaparat o proba prin care se sustine apararea sa. Criteriul vizeaza finalitatea sa informativa , contand momentul aprecierii probei , nu momentul administrarii probei. Probe directe / indirecte .Probele directe ( perfecte ) sustin sau infirma acuzatiile formulate . Proba indirecta isi produce efectele judiciare prin coroborare cu alte probe. Probele indirecte sunt denumite si indicii . Informatia pe care o contin nu e atat de evidenta ca in cazul probelor directe. In fuct

Ex: proba directa – imprej care atesta unul din elem esentiale. Indirecta – imprejurarea existentei unei relatii de dusmanie intre victima – eventualul agresor – ele nu dovedesc activitatea incriminata. Art 103- hotararea de condamnare nu se poate intemeia in totalitate pe declaratiile ... Ex : expertiza – proba : taietura , MARTORI : proba – inf relatata ; mijloc : declaratia ; procedeu : audiereSupraveghere tehnica : mijloc proba : p-v ce reda inf , proba : discutia ; procedeul : interceptarea

Probe imediate si mediate ( intre ele se interpune un factor / elem suplimentar ) . Valoare probei tine cont si de criteriile de clasificare.

Obiectul probatiunii = ansamblul faptelor ce trebuie dovedite intr-o cauza penala. E vorba de fapte ce trebuie dovedite in orice cauza penala . Obiect concret – tin de particularitatile cauzei penale. In obiectul probatiunii intra doar faptele si imprejurari de fapt. N.j straine intra uneori in obiectul probatiunii – trb dovedit ca exista reglementarea straina ex: extradarea.

2 categorii de fapte :1. Fapte si imprejurari care trebuie dovedite . Faptele si imprej care au legatura cu fondul cauzei

sunt : a. Principale – sunt si probe directe . b. Probatorii – sunt probe indirecte.

!!!!! Fapte care desi nu au legatura cu fondul cauzei , privind normala desfasurare a procesului penal trebuie dovedite.

2. Fapte si imprejurari care nu trebuie dovedite sau ptr care exista dispensa de proba . – sunt faptele prezumate . Prezumtiile (NCPC ) = consecintele pe care legea / judecatorul le trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut (prezumat) . Indif daca sunt abs ./ relative , faptul prezumat nu mai trebuie dovedit data a fost dovedit faptul conex. Difera posibilitatea rasturnarii / nu a prezumtiei ( ex : prezumtia lipsa discernamant minor < 14 ani)

NU intra in obiectul probatiunii faptele evidente si cele notorii. Faptele necontestate nu trebuie dovedite. In materie civila faptele necontestate nu trebuie dovedite niciodata daca sunt acc de parti. In materie penala , pentru faptele necontestate dar care privest elem esentiale ale rap de conflict exista obligatia de dovedire a acestora ( ex: obl de dovedire a vinov cand si-a recunoscut vinovatia )

77

Faptele stab prin hot jud definitiva nu intre in obiectul probatiunii , fiind reflexul autoritatii lucrului judecat. Art. 52 – daca un fapt e stab prin hot jud civila nu va avea autoritate de lucru judecat doar cu privire la alte aspecte. Intre aceste 2 categorii mai pot fi intercalate si alte 2 categorii :

1. Fapte / imprej care pot in anumite conditii forma obiectul probatiunii : a. Faptele similare – imprej de fapt asemanatoare cu faptele pp si care pot dovedi inf relevante

cu privire la faptele principale ale cauzei. Pot intra in anumite ipot in obiectul prob b. Fapte auxiliare – imprej de fapt care se refera la valoarea informativa a faptei pp . ex: fapte

privind credibilitatea unui martor. c. Faptele negative ( cele nedeterminate nu pot face obiectul probatiunii) .Faptul pozitiv contrar

faptului negativ = alibi. 2. Fapte sau imprejurari care nu pot forma obiectul probatiunii .

Distinctie proces penal – proces civil. Sunt inadmisibile : Faptele / imprej interzise de lege ( faptul prezumat) Faptele / imprej contrare conceptiei despre lume/ societate Faptele negative nedeterminate .

Probatiunea = ansamblu de activitati procesuale .

Dinamica probelorSarcina probei .

Fiecare subiect procesual are obl legate de probe. In sust actiunii penale sarcina pp a probei apartine sub activ : Min public prin procuror / organele de cercetare penala . Sarcina probei pe latura penala revine exclusiv procurorului / org de cercet si atunci cand act penala s-a pus in miscare ca urmare a plangerii prealabile. art 99 instanta prim si ea obligatii in sustinerea probelor ex : art 374 Sarcina probei – prezumtia de nevinovatie .Pp consecinta judiciara a prez de nevinov = art 99 :

1. Suspectul / inculpatul nu e obligat sa-si dovedeasca nevinovatia 2. Suspectul / inculpatul are dreptul sa nu contribuie la propria acuzare . Poate ramane in pasivitate

– e un drept absolut , bucurandu-se de o prezumtie legala. Poate propune probe in fav sa.

Administrarea probelor= activitate cu caracter procesual desf de org judiciare prin care se strang si constata elem de fapt ce servesc drept proba . E activit prin care org judiciare transforma proba in mijloc de proba , prin care prb devine eficace. Probele se admin doar prin unul din procedeele probatorii recun de lege. Proba administrata = mijl de proba : declaratie , p-v , raport de constatare , fotografie / orice alt mijl permis de lege .

Administrarea probelor nu paote avea loc decat dupa inceperea procesului penal . Exista totusi si exceptii art 61 – 62 : actele unor organe de constatare care pot incheia pv care ar avea importanta in procesul penal .Activitatea ce consta in administrarea probelor poate avea loc si inainte de punerea in miscare a actiunii penale si chiar si dupa ce actiunea penala s-a stins definitiv ( cai extraordinare de atac )

De regula se administrr de org judiciare care exercita fct pp de up si judecata. Celelalte : judec de dr si libert si jud de camera prelim nu pot de regula desf activitati de administrare a probelor , dar pot desf activitati in legatura cu administrarea probelor ( aprecierea legalitatii probelor administrate.) Exceptii :

78

1. Proba cu inscrisuri poate fi administr si in fata judec de dr si libertati si judec de camera preliminara. Ratiune : facilitatea administrarii probei prin inscrisuri.

2. Judec de dr si libertati poate proceda la audierea unui martor in cazul audierii anticipate – fundamentata pe riscul impos de audiere a unui martor in timpul judecatii.

Aprecierea probelorRegula : e pp libertatii probelor – nu au o valoare dinainte stab. Nu e o preferinta intre mijl de

proba administrate in proces. Aprecierea probelor e o operatiune realizata dupa administrarea probelor in cauza, dupa administrarea intregului material probator. Probele se apreciaza unele prin altele.

Masurile procesuale si masurile preventive

Masurile procesuale . Concept . Subiectii procesuali se exprima judiciar prin acte adecvate : acte procesuale (manifestari de

vointa ) si acte procedurale ( activitati prin care manif de vointa sunt aduse la indeplinire ) . Intre acestea se incadreaza masuri procesuale = acte procesuale caracterizate . DPdv juridic si legal sunt tratate in mod echivalent cu actele procesuale. Art 200 (2) : nu pot forma obiectul unei comisii rogatorii : actele procesuale si masurile procesuale .

Masurile procesuale sunt acte procesuale caracterizate de 3 aspecte : 1. Sunt acte dispuse doar de organe judiciare . Chiar daca si ceilalti sub procesuali ( chiar si

subiectii particulari) pot efectua acte procesuale ei nu pot fi titulari de masuri procesuale. Ex: acte procesuale ale partilor : formulare plangere prealabila , impacare , retragere – sunt acte de dispozitie , manifestari procesuale ce apartin si subiectilor particulari. Intre ele apare si categoria masurilor procesuale care provin exclusiv de la org procesuale

2. Au caracter constrangator . Implica afectari , restrangeri.E atenuat in cazul masurilor de siguranta cu caracter provizoriu .

3. Posibilitatea impunerilor peste si in afara acordului de vointa a celor la care se refera, putand fi aduse la indeplinire si cu ajutorul fortei coercitive a statului. ex: masuri ce tin de conformarea la procesul penal

Caracterele masurilor procesuale : Au caracter procesual , au nevoie de un context judiciar adecvat in care sa se manifeste.Nu pot

preexista declansarii procesului penal si , de regula, nu pot depasi momentul de final al procesului penal ( exceptie : masurile asiguratorii pe latura civila care isi produc pe drept efectele,chiar daca procurorul dispune clasarea / renuntarea la up , timp de max 30 zile , caz in care ai de ales daca introduci sau nu actiune la instanta civila. In termenul de 30 zile masurile isi produc efetele de drept. In absenta constituirii ca parte civila – nu poate fi repart prejudiciul civil si nu mai are sens luarea masurilor asiguratorii. Totusi masura asiguratorie poate fi luata si pentru a asigura confiscarea speciala , extinsa , caz in care nu mai e nevoie constituirea de parte civila si poprirea poate fi instituita din prima zi a procesului penal.). Chiar daca, dupa ramanerea definitiva a hotararii , incepe si punerea in executare a dispozitiilor penale sau civile din hotarare , afectarea patrimoniului nu sunt masuri procesuale ci sunt doar forme de executare silita. Difera sub aspectul regimului juridic.

Ex: luarea masurii de arest preventiv care inceteaza de drept la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare , chair daca starea de privare de libertate a celui arestat nu se schimba , dar se transforma juridic in executarea pedepsei.

79

Caracter adiacent – nu ajuta, in mod direct ,la rezolvarea cauzei pe fond ( lamurire raport de conflict ) ci asigura buna desfasurare a procesului penal sau realizarea obiectului celor 2 actiuni in proces . Fata de activitatea principala , care e de rezolvare a litigiului penal dedus judecatii , luarea masurii speciale are caracter adiacent sau special .

Caracter constrangator – e atenuat cand vorbim de o categorie de masuri procesuale - cele cu caracter medical . 2 dintre ele se pot transforma in masuri procesuale cu caracter obligatoriu : obligare la tratam medical + internare medicala. Dureaza pana la imbunatatirea starii . E si un mod de privare de libertate si ar trb sa se circumscrie acelorasi garantii care privesc dreptul la libertate si siguranta .De aceea , se dispun doar de instanta ( nu si de procuror ).

Caracter facultativ / eventual . E legat de caracterul adiacent . Nefacand obiectul activatii pp in procesul penal, putem avea un proces penal in care sa nu se puna problema masurilor procesuale. Nu constituie o obligatie ce trb dispusa de organele judiciare.

Exista exceptii – ce priv latura civila a cauzei. E obligatorie luarea de masuri asiguratorii cand pers vatamata are capacitate de exercitiu restransa / lipsita de cap de exercitiu.L.spec : transforma luarea unei masuri asiguratorii pe latura civila in masuri obligatorii. Ele indisponibilizeaza bunurile inculpatului / suspectului sau partii resp civilmente.

In trecut : retinere suspectului in caz de infractiuni fragrante + retine inculpatului in caz de infr fragrante . NCPP chiar daca e infr frragranta trb sa mergi la instanta.

Caracter provizoriu. Se manifesta pe 2 aspecte : a) In absenta procesului penal (context) , masurile procesuale nu mai pot exista . Ele

inceteaza de drept cand inceteaza procesul .Premerg rezolvarea definitiva a cauzei penale ( !!!! „supravietuiesc 30 zile „ depasind dimensiunea procesului penal)

b) Aspectul posibilitatii de revocare a unei masuri luate initial ca urmare a incetarii temeiurilor care au determinat existenta sa initiala . Sanctiunile penale definitive nu permit posibilitatea revocarii – autoritate de lucru judecat . Masurile procesuale ,chair daca implica ca act de dispozitie un ordin stabilit definitiv pe cale judecatoreasca – datorita caracterului provizoriu , masura procesuala poate fi revocata. Ea se deosebeste de nulitate . Nu prod efecte retroactiv .NU pune in discutie existenta valabila a masurii care nu opereaza retroactiv. Pana intervine revocarea, masura de preventie e legal dispusa si isi produce efectele . Revocarea e doar o posibilitate de inlaturare pe viitor a efectelor acestei masuri de preventie ..

In Romania , exista o sg categorie de masuri denumita la nivel legislativ : masuri preventive , dar nu sunt singurele masuri procesuale .. In cod avem ca masuri procesuale : masurile preventive , masurile de siguranta provizorii ( aplicare provizorie a masurilor de siguranta ) , masuri asiguratorii , masurile procesuale ale restabilirii situatiei anterioare sau restituirii lucrurilor ( proful : ultim2 nu sunt masuri asiguratorii . Doctrinar sunt forme de reparatie imediata.Daca sunt dispuse din oficiu sunt forme de reparatie definitiva. Difera sub aspectul efectelor . Sunt forme de reparatie imediata .Se dispune la cerere , altfel ramane in custodia organelor judiciare)

Masurile preventive = masurile procesuale prin care se afecteaza libertatea individuala a persoanei in procesul penal. Acestea privesc doar persoana suspectului / inculpatului . Masurile procesuale in general pot fi luate si fata de alte categorii de (ex: masurile asiguratorii fata de pers responsabila civilmente si alte persoane ). Acestea pot afecta libertatea suspectului sau inculpatului intr-una din modalitati :

1. PRIVARE

80

2. CONDITIONARE 3. RESTRICTIONARE

Privesc starea de libertate si cu titlu de exceptie ,in procedura speciala de tragere la raspundere penala a pj , masurile preventive afecteaza si alte valori , respectiv : patrimoniul pers. Masurile preventive sunt determinate expres de legiuitor – art 202 :

1. Retinerea – privativa de lib 2. Controlul judiciar 3. Controlul judiciar pe cautiune ( 2+ 3 modalitati ale aceleiasi masuri ) 4. Arestul la domiciliu - privativa de lib 5. Arestarea preventiva - privativa de lib

Masuri privative de libertate sunt : 1,4,5 . Durata lor se deduce din pedeapsa pronuntata ( privativa de libertate ). 2 ,3 libertatea de circulatie. Controlul judiciar si controlul pe cautiune sunt masuri de preventie care fie conditioneaza libertatea inculpatului prin instituirea unor obligatii ce trebuie respectate fie restrictioneaza libertatea sa de circulatie.

Momente (conditii masuri de preventie ) : I. Luare masura preventie – Existenta / necesitatea impl scopului prev de lege ;

indeplinirea conditiilor prevazute de lege ; existenta unor motive sau temeiuri concrete, identificate in materialul probator si caracterul suficient al masurii luate, prin raportare la alte masuri mai severe in continut ( obligatia organelor judiciare de a indica motivele ptr care luarea unei masuri mai putin aspre nu e suficienta pentru atingerea scopului din art 202 – pp proportionalitatii ) .

Conditii : 1. Existenta probe / indicii temeinicie din care rezulta suspiciunea ca s-a savarsit o

fapta prevazuta de l.p . Ptr luarea unei masuri preventive trebuie sa existe un fundament material , infromational , din care sa reiasa suspiciunea rezonabila ca s-a savarsit o fapta prevazuta de l.p. Daca ptr tragerea la r.p e nevoie de probe dincolo de orice indoiala rezonabila , pentru aceasta categorie – mas de preventie cu caracter provizoriu avem in mod alternativ fie probe fie indicii. Astfel , nu trebuie pus semnul egalitatii intre materialul probator care sa justifice rezolvarea cauzei sau tragerea la r.p si materialul judiciar necesar luarii unei masuri preventive.

Putem afecta in mod legal libertatea unei persoane pe care ulterior o declaram nevinovata ( SI INVERS).

Existenta indiciilor temeinice nu exclude existenta probelor.Probele = imprejurari de fapt cu relevanta informationala . Indiciul nu e definit legal . E un rationament logico-juridic , o presupunere : plecand de la un element verificat material prin probe , propun o concluzie care nu mai are suport material . Nu poate fi constituit un indiciu daca nu am o minima proba pe care sa pot constitui presupuneri.

Art 309 – pot sa am inculpat in procesul penal daca exista probe ca el a savarsit infractiunea .

2. Luarea masurii sa fie necesara pentru atingerea scopului prevazut in art 202 (1) :a) buna desfasurare a procesului penal ,b) impiedicarea sustragerii suspectului ori inculpatului de la up sau judecata

81

c) prevenirea savarsirii unei alte infractiuni . 3. Sa Nu existe o cauza care impiedica punerea in miscare / exercitarea actiunii penale

- art 16 . Pentru a fi indeplinita aceasta conditie, nu e nevoie de pronuntarea unei solutii care sa valorifice existenta impedimentului , fiind suficienta constatarea existentei acestei cauze de un organ judiciar.

Ex: proces penal – propun luarea arestarii definitive - in timpul up - judecatorului de dr si lib . Constatarea in timpul up ptr a pronunta o solutie adecvata a unei cauze din art. 16 ii revine procurorului (clasare).Judecatorul de drpeturi si lib poate dispune refuzarea arestarii preventive in caz de constatarea unei cauze din art 16 . Art 16 – doar el arata ipotezele ptr care nu poate fi luata o masura preventiva. II. Inlocuire / revocare / incetare de drept

82