Drept Procesual Penal Grile Si Spete. Sem. I - Copy

Drept procesual penalPartea generală-grile şi speţe-

1.Principiul teritorialităţii normelor de drept procesual penal înseamnă:a) activitatea procesual penală se desfăşoară conform normelor de drept procesual penal roman

dacă s-a săvârşit o faptă penală pe teritoriul României;b) activitatea procesual penală se desfăşoară pe teritoriul României conform normelor de drept

procesual penal român;c) activitatea procesual penală se desfăşoară pe teritoriul României conform normelor de drept

procesual român dacă făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România;d) nici una din variantele de mai sus.

2.Sunt derogări de la principiul teritorialităţii:a) imunitatea de jurisdicţie si comisia rogatorie;b) comisia rogatorie si delegarea;c) imunitatea de jurisdicţie si cazul infracţiunilor săvârşite în marea teritorială;d) nici una din variantele de mai sus.

3.În ceea ce priveşte aplicarea în timp,normele procesual penale:a) de regulă retroactivează dacă sunt mai favorabile;b) de regulă sunt ultraactive;c) de regulă se aplică imediat;d) nici una din variantele de mai sus.

4.În raport de cazurile generale de extraactivitate a normelor de drept procesual penal:a) legea nouă se poate aplica unui act îndeplinit sub legea veche,împiedicând să fie valorificată

nulitatea sa sub noua lege;b) normele relative la competenţa,la căi de atac şi la termene nu pot ultraactiva;c) termenul procedural prevăzut în legea în vigoare în momentul în care a început să curgă nu

rămâne valabil dacă a fost modificat de norma noua;d) nici una din variantele de mai sus.

5.Circumscripţia teritorială se stabileşte,pentru instanţe:a) Prin lege organică;b) Prin lege ordinară;c) Prin hotărâre de Guvern;d) Nici una din variantele de mai sus.

6.Raporturile juridice procesual penale:a) se sting daca se adoptă o soluţie de trimitere în judecată;b) implică luarea măsurii arestării sau a unei alte măsuri preventive;c) iau naştere,de regula ,peste şi în afara acordului părţilor;d) nici una din variantele de mai sus.

7.Interpretarea normelor juridice procesual penale făcută de organele de urmărire penală:a) are forţă obligatorie;b) reprezintă întotdeauna o formă de interpretare sistematică;c) reprezintă o formă de interpretare istorică raportat la cauză;d) nici una din variantele de mai sus.

8.Enunţul din cuprinsul art.229 C.proc.pen.(“persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa”) reprezintă un exemplu de :

a) interpretare sistematică;b) interpretare istorică;c) interpretare legală;

d) nici una din variantele de mai sus.9.Reprezintă o regulă de aplicare a normelor generale şi speciale următorul enunţ:

a) norma generală nouă derogă întotdeauna de la norma specială;b) norma generală se completează cu norma specială pentru toate chestiunile pentru care norma

generală nu face nicio derogare;c) norma specială în concurs cu norma generală se aplică întotdeauna ,prin derogare de la norma

generală;d) nici una din variantele de mai sus.

10.Sunt trăsături ale unui proces echitabil:a) accesul liber la un tribunal imparţial şi independent în ceea ce priveşte judecarea şi soluţionarea

conflictului de drept penal,cât şi luarea oricărei măsuri de constrângere asupra unor drepturi şi libertăţi fundamentale;dreptul de a recurge la un tribunal superior; interdicţia torturii sau a oricărei violenţe în activitatea de cercetare şi judecare a cauzelor penale; existenţa unor garanţii procesuale;

b) accesul liber la un tribunal pentru soluţionarea conflictului de drept; garantarea posibilităţii de a ataca cu apel orice hotărâre judecatorească; interdicţia torturii sau a oricărei violenţe în activitatea de cercetare şi judecare a cauzelor penale; existenţa unor garanţii procesuale;

c) accesul liber la un tribunal imparţial şi independent în ceea ce priveşte judecarea şi soluţionarea conflictului de drept penal,cât şi luarea oricărei măsuri de constrângere asupra unor drepturi şi libertăţi fundamentale; dreptul de a recurge la un tribunal superior; interdicţia torturii sau a oricărei violenţe în activitatea de cercetare a cauzelor penale; existenţa unor garanţii procesuale;

d) nici una din variantele de mai sus.11.Principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune:

a) Urmărirea penală şi judecata se efectuează de aceleaşi organe de urmărire penală şi de aceleşi instanţe de judecată,au loc după aceleaşi reguli procesuale,iar părţile dintr-o cauză penală se bucură de aceleaşi drepturi procesuale în faţa autorităţilor judiciare,fără nicio discriminare;

b) Părţile se bucură de aceleaşi drepturi procesuale în faţa autorităţilor judiciare,fără nicio discriminare;

c) Urmărirea şi judecata au loc pentru toate persoanele după aceleaşi reguli procesuale,cu excepţia situaţiilor în care există reguli speciale pentru persoanele care ocupă anumite funcţii;

d) Nici una din variantele de mai sus. 12.Oficialitatea procesului penal priveşte:

a) Numai faza urmăririi penale;b) Numai faza urmăririi penale şi faza judecăţii;c) Numai faza judecăţii;d) Nici una din variantele de mai sus.

13.Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc:a) Numai din oficiu;b) Din oficiu,afară de cazul când prin lege se dispune altfel;c) La cererea părţilor;d) Nici una din variantele de mai sus.

14.Conform principiului prezumţiei de nevinovăţie ,în cursul urmăririi penale,făptuitorul va fi considerat nevinovat până la:

a) Sesizarea organelor de urmărire penală;b) Începerea urmăririi penale;c) Punerea în mişcare a acţiunii penale;

d) Nici una din variantele de mai sus.15.Prezumţia de nevinovăţie:

a) Este consacrată expres de Codul de procedură penală;b) Nu este consacrată expres de Constituţia României;c) Este o prezumţie absolută care nu poate fi răsturnată decât printr-o hotărâre penală definitivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

16.Dreptul la apărare este garantat învinuitului sau inculpatului:a) După punerea în mişcare a acţiunii penale;b) În timpul prezentării materialului de urmărire penală;c) Pe tot parcursul procesului penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

17.Pentru garantarea dreptului la apărare:a) Organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului

sau inculpatului în toate procesele penale;b) Organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a părţii

vătămate în toate procesele penale;c) Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze ,de îndată şi mai înainte de a-l audia,pe învinuit

sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat,încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării;

d) Nici una din variantele de mai sus.18.În cursul procesului penal:

a) Orice parte are dreptul de a fi asistată de un apărător;b) Orice parte trebuie asistată de un apărător;c) Învinuitul sau inculpatul trebuie asistat de apărător;d) Nici una din variantele de mai sus.

19.Desfăşurarea procesului penal în limba română:a) Exclude posibilitatea ca judecata să aibă loc fără interpret,chiar dacă judecătorul,

procurorul,apărătorii şi părţile cunosc aceeaşi limbă maternă;b) Presupune că părţii i se numeşte un interpret ,din oficiu şi în mod obligatoriu ,ori de câte ori

limba sa maternă este alta decât limba română;c) Presupune că părţii i se desemnează în mod gratuit un interpret dacă nu îşi poate apăra interesele

decât în limba sa maternă;d) Nici una din variantele de mai sus.

20.În procesul penal:a) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română,cu excepţiile prevăzute de lege;b) Procedura judiciară se desfăşoară în limba maternă pe care părţile o înţeleg,cu ajutorul

interpreţilor;c) Părţile şi alte persoane în proces pot folosi limba maternă,dar actele procedurale se întocmesc în

limba română;d) Nici una din variantele de mai sus.

21.Părţilor care nu se pot exprima:a) Li se asigură posibilitatea de a lua la cunoştinţă de piesele dosarului,dreptul de a vorbi,precum şi

dreptul de a pune concluzii în instanţă prin interpret,ales sau numit,contra cost, de instanţă;b) Li se asigură posibilitatea de a lua la cunoştinţă de piesele dosarului,dreptul de a vorbi,precum şi

dreptul de a pune concluzii în instanţă prin interpret,ales sau numit,gratuit ,de instanţă;c) Li se asigură posibilitatea ca interpretul ales să studieze dosarul;

d) Nici una din variantele de mai sus.22.Sunt acte prin care se poate pune în mişcare acţiunea penală:

a) Numai ordonanţa,rechizitoriul,declaraţia orală a procurorului;b) Ordonanţă,rechizitoriul,declaraţia orală a procurorului sau încheierea instanţei;c) Numai ordonanţa si rechizitoriul;d) Nici una din variantele de mai sus.

23.Sunt trăsături ale acţiunii penale:a) Acţiunea penală aparţine statului ,este obligatorie,este indisponibilă,este individuală şi

indivizibilă;b) Acţiunea penală este obligatorie,indisponibilă si indivizibilă;c) Acţiunea penală este obligatorie,este indisponibilă,individuală şi indivizibilă numai dacă este

pornită de autoritătile statului;d) Nici una din variantele de mai sus.

24.Indivizibilitatea,ca trăsătură a acţiunii penale,este determinată de:a) Unitatea cauzei penale;b) Unitatea de participaţie penală;c) Unitatea infracţiunii ca fapt juridic;d) Nici una din variantele de mai sus.

25.Indisponibilitatea ,ca trăsătură a acţiunii penale,este determinată de:a) Imposibilitatea de a fi stinsă de către cel care a declanşat-o;b) Imposibilitatea de a fi pornită în anumite cazuri expres prevăzute de lege;c) Imposibilitatea de a fi continuată de cel care a declanşat-o;d) Nici una din variantele de mai sus.

26.Acţiunea penală:a) Este suficientă existenţa unor informaţii privind săvârşirea unei infracţiuni pentru punerea în

mişcare a acţiunii penale;b) Nu poate fi pusă în mişcare decât in personam;c) Implică dobândirea de către făptuitor a calităţii de învinuit;d) Nici una din variantele de mai sus.

27.Acţiunea penală:a) Se poate pune în mişcare,în cursul fazei de judecată,numai prin încheiere,dacă procurorul

participă la judecarea cauzei;b) Se poate pune în mişcare prin declaraţia orală a procurorului care soluţionează cauza;c) Se poate exercita atât în faţa instanţei penale,cât şi în faţa instanţei civile;d) Nici una din variantele de mai sus.

28.Soluţiile care pot duce la stingerea acţiunii penale în urma judecării unei cauze:a) Condamnarea sau achitarea;b) Clasarea sau încetarea procesului penal;c) Încetarea urmăririi penale sau încetarea procesului penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

29.Obiectul acţiunii penale îl constituie:a) Întocmirea actului de inculpare;b) Întocmirea rechizitoriului;c) Tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni;d) Nici una din variantele de mai sus.

30.Acţiunea penală nu mai poate fi exercitată când:

a) Procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale;b) Instanţa a dispus înlocuirea răspunderii penale;c) Procurorul a dispus,referitor la aceeaşi cauză,într-un alt dosar penal,scoaterea de sub urmărire

penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

31.Poate fi necesară autorizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru:

a) Punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, care a săvârşit o infracţiune în afara teritoriului ţării;

b) Punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de un cetăţean străin fără domiciliu în România, care a săvârşit o infracţiune în străinătate;

c) Punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de un apatrid cu domiciliul în România care a săvârşit o infracţiune în străinătate;

d) Nici una din variantele de mai sus.32.Exprimarea dorinţei guvernului străin este:

a) Un mod special de sesizare;b) O condiţie imediat prealabilă trimiterii în judecată;c) O condiţie care,dacă este îndeplinită,duce la încetarea procesului penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

33.Se va dispune scoaterea de sub urmărire penală în următoarele ipoteze:a) Fapta nu exista,lipseşte plângerea prealabilă,fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;b) Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni ,fapta nu a fost săvârşită de învinuit

sau de inculpate,fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii;c) Persoana vătămată şi-a retras plângerea prealabilă,a intervenit decesul făptuitorului,a intervenit

prescripţia răspunderii penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

34.Dacă nu există învinuit sau inculpat în cauză şi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale,se va dispune:

a) Încetarea urmăririi penale;b) Scoaterea de sub urmărire penală;c) Clasarea;d) Nici una din variantele de mai sus.

35.Dacă inculpatul şi partea vătămată se împacă în cursul cercetării judecătoreşti:a) Instanţa va înceta procesul penal;b) Procurorul va dispune încetarea procesului penal;c) Cauza se clasează;d) Nici una din variantele de mai sus.

36.Dacă instanţa constată existenţa unei cauze de nepedepsire,va dispune:a) Achitarea;b) Încetarea procesului penal;c) Clasarea;d) Nici una din variantele de mai sus.

37.Învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal dacă:a) S-a constatat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii ;b) S-a constatat că fapta nu este prevăzuta de legea penală;c) Părţile s-au împăcat;

d) Nici una din variantele de mai sus.38.Dacă,dupa ce s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale,învinuitul sau inculpatul solicită continuarea procesului penal:

a) Procurorul dispune încetarea urmăririi penale,în situaţia în care a intervenit o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;

b) Procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penală,dacă fapta nu este prevazută de legea penală;

c) Procurorul dispune încetarea urmăririi penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

39.Învinuitul poate cere continuarea procesului penal dacă:a) Există o cauză de încetare a procesului penal;b) A intervenit amnistia;c) S-a împăcat cu partea vătămată;d) Nici una din variantele de mai sus.

40.Moştenitorii persoanei vătămate:a) Pot exercita acţiunea civilă în nume propriu,dacă persoana vătămată a decedat înainte de a se

constitui parte civilă;b) Pot exercita acţiunea civilă numai în calitate de moştenitori ai victimei infracţiunii,dacă aceasta a

decedat ca urmare a săvârşirii infracţiunii;c) Pot continua acţiunea civilă,daca persoana vătămată a decedat dupa constituirea ca parte

civilă,chiar dacă nu au acceptat moştenirea;d) Nici una din variantele de mai sus.

41.Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal:a) Nu este scutită de taxa de timbre;b) Poate fi pornită oricând;c) Se stinge întotdeauna prin pronunţarea unei hotărâri de achitare;d) Nici una din variantele de mai sus.

42.În cazul acţiunii civile:a) Dreptul de opţiune nu funcţionează dacă acţiunea civilă se exercită din oficiu;b) Dacă persoana care a suferit un prejudiciu s-a constituit paret civilă în procesul penal, acţiunea

introdusă la instanţa civilă nu este admisibilă dacă instanţa penală a suspendat procesul penal;c) Dacă persoana care a suferit un prejudiciu s-a constituit parte civilă în procesul penal, acţiunea

introdusă la instanţa civilă nu este admisibilă dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă;

d) Nici una din variantele de mai sus.43.Acţiunea civilă se exercită în procesul penal împotriva:

a) Inculpatului,mostenitorilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente;b) Părţii civile;c) Părţii responsabile civilmente ,daca inculpatul se sustrage de la judecată;d) Nici una din variantele de mai sus.

44.Repararea pagubei în cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată în procesul penal:a) Se face numai în natură;b) Se face numai prin echivalent,cu excepţia situaţiei în care bunul a fost găsit la inculpat;c) Se face în natură sau prin plata unei despăgubiri băneşti,în măsura în care repararea în natura nu

este posibilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

45.Partea civilă solicită repararea prejudiciului moral prin acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal:

a) Instanţa trebuie să oblige inculpatul la plata daunelor morale;b) Instanţa poate obliga inculpatul să repare prejudiciul moral;c) Acţiunea civilă este inadmisibilă în această situaţield) Nici una din variantele de mai sus.

46.Instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă numai atunci când aceasta are ca obiect:a) Restituirea lucrurilor;b) Restabilirea situaţiei anterioare;c) Desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris;d) Nici una din variantele de mai sus.

47.Favorizatorul răspunde civil solidar cu inculpatul:a) Dacă a dat ajutor pentru asigurarea folosului infracţiunii,dar numai în limitele acestuia;b) Dacă a săvârşit acte de favorizare a persoanei inculpatului;c) Da,în toate cazurile în care inculpatul este obligat la plata despăgubirilor civile;d) Nici una din variantele de mai sus

48.Vor răspunde civil în solidar cu inculpatul,dacă sunt traşi la răspundere penală în faţa instanţei de judecată:

a) Coautorii,instigatorii si complicii;b) Tăinuitorul şi favorizatorul pentru întregul prejudiciu produs de inculpat;c) Partea responsabilă civilmente;d) Nici una din variantele de mai sus.

49.Constituirea ca parte civilă:a) Se realizează în formă scrisă,cu indicarea întinderii pagubei sau a cuantumului despăgubirilor

solicitate;b) Manifestarea de voinţă se poate exprima oral,se poate consemna într-un act procedural sau se

poate formula într-un document scris;c) Forma pe care o îmbracă manifestarea de voinţă este neimportantă,dar trebuie ca partea să indice

cuantumul despăgubirilor pe care le solicită;d) Nici una din variantele de mai sus.

50.După citirea actului de sesizare,partea vătămată se poate constitui parte civilă dacă:a) Inculpatul se opune acestei solicitări;b) Partea vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu;c) Nu a solicitat aceasta în cursul urmăririi penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

51.Constituirea ca parte civilă are ca efect:a) Punerea în mişcare a acţiunii penale;b) Punerea în mişcare a actiunii civile;c) Obligarea inculpatului condamnat la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

52.Persoana vătămată prin infracţiune,constituită ca parte vătămată,poate participa în aceeaşi cauză:a) Numai în calitate de parte vatămată;b) Numai în calitate de parte civilă,dacă solicită această calitate prin constituirea ca parte civilă;c) În calitate de parte civilă,dacă solicită această calitate prin constituirea ca parte civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

53.Partea responsabilă civilmente:

a) Poate fi introdusă în cauză oricând în cursul procesului penal;b) Poate interveni în procesul penal numai până la citirea actului de sesizare;c) Poate interveni în procesul penal numai până la terminarea cercetării judecatoreşti;d) Nici una din variantele de mai sus.

54.Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente:a) Nu se poate face în cursul urmăririi penale;b) Se poate face la cererea părţii civile;c) Se poate face la cererea părţii vătămate sau a părţii civile;d) Nici una din variantele de mai sus.

55.În situaţia în care instanţa l-a chemat pe reprezentantul legal al minorului să se prezinte pentru a susţine interesele civile ale acestuia,dar reprezentantul refuză să dea curs invitaţiei:

a) Instanţa nu soluţionează acţiunea civilă;b) Instanţa nu acordă despăgubiri civile minorului;c) Instanţa se pronunţă din oficiu asupra reparării pagubei;d) Nici una din variantele de mai sus.

56.Procurorul :a) Este obligat să susţină acţiunea civilă pornită de partea civilă înainte de citirea actului de

sesizare;b) Poate să susţină acţiunea civilă,dacă partea civilă este lipsită de capacitate de exerciţiu;c) Este obligat să susţină interesele persoanei vătămate prin infracţiune,dacă aceasta este lipsită de

capacitate de exerciţiu sau are o capacitate de exerciţiu restrânsă;d) Nici una din variantele de mai sus.

57.În cazul în care persoana vătămată printr-o infracţiune solicită să participe în procesul penal în calitate de parte civilă şi,în acelaşi timp,introduce o acţiune la instanţa civilă:

a) Hotărârea definitivă şi irevocabilă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei,a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovaţiei acesteia;

b) Hotărârea definitivă a instanţei civile are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale cu privire la existenţa faptei,a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia;

c) Judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

58.În cazul acţiunii civile adresate instanţei civile:a) Persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa

civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune;b) Judecata în faţa instanţei civile nu se suspendă;c) Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre,chiar nedefinitivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

59.Persoana vătămată prin infracţiune se poate adresa instanţei civile:a) Oricând,chiar dacă s-a constituit parte civilă în procesul penal;b) În caz de suspendare a procesului penal,dacă s-a constituit parte civilă în procesul penal;c) Oricând,chiar dacă instanţa penală a rezolvat acţiunea civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

60.Dacă partea civilă a decedat în timpul judecăţii:a) Acţiunea civilă va fi rezolvată de instanţa penală sesizată numai cu acordul inculpatului sau al

părţii responsabile civilmente;

b) Acţiunea civilă va fi rezolvată de instanţa penală sesizată dupa introducerea în cauză a moştenitorilor;

c) Acţiunea civilă nu va mai fi rezolvată de instanţa penală sesizată,moştenitorii putând să se adreseze instanţei civile;

d) Nici una din variantele de mai sus.61.Partea vătămată este:

a) Persoana fizică,dacă a suferit o vătămare fizică,morală sau materială prin săvârşirea infracţiunii;b) Subiectul pasiv al infracţiunii;c) Persoana fizică,dacă a suferit o vătămare fizică,morală sau materială prin săvârşirea infracţiunii

şi dacă participă în procesul penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

62.Inculpatul:a) Este numai persoana fizică împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală;b) Trebuie să fie o persoană,fizică sau juridică,determinată;c) Poate fi o persoană căreia legea îi recunoaşte imunitatea penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

63.Partea vătămată participă în procesul penal:a) În ceea ce priveşte latura penală;b) În ceea ce priveşte latura civilă;c) În ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă,concomitent,dar numai dacă s-a constituit parte

civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

64.Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de:a) Parte responsabilă civilmente;b) Debitor solidar alături de inculpat;c) Asigurător de răspundere civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

65.Sunt părţi în procesul penal:a) Inculpatul,partea vătămată şi partea civilă;b) Inculpatul,partea vătămată,partea civilă şi partea responsabilă civilmente;c) Învinuitul,inculpatul,partea vătămată,partea civilă şi partea responsabilă civilmente;d) Nici una din variantele de mai sus.

66.Persoana care a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârşirii infracţiunii,în raportul de drept substanţial se numeşte:

a) Numit;b) Persoana vătămată;c) Parte vătămată;d) Nici una din variantele de mai sus.

67.Persoana vătămată:a) Dobândeşte în mod automat calitatea de parte vătămată dacă a sesizat săvârşirea infracţiunii;b) Dobândeşte în mod automat calitatea de parte civilă dacă a indicat cuantumul prejudiciului pe

care l-a suferit;c) Trebuie chemată de organele judiciare pentru a fi întrebată dacă se consituie parte vătămată sau

parte civilă,după caz;d) Nici una din variantele de mai sus.

68.Este parte în faza de judecată a procesului penal:

a) Partea responsabilă civilmente;b) Învinuitul;c) Procurorul;d) Nici una din variantele de mai sus.

69.Are calitatea de inculpat:a) Numai persoana faţă de care s-a pus în mişcare actiunea penală;b) Numai persoana citată în această calitate de instanţa penală;c) Persoana faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

70.Parte vătămată în procesul penal poate fi:a) Numai victima infracţiunii;b) Numai o persoană fizică;c) O persoană fizică sau o persoană juridică;d) Nici una din variantele de mai sus.

71.Sunt norme de competenţă:a) Normele prin care se înfiinţează instanţele judecătoreşti,parchetele si organele de cercetare

penală şi prin care se prevăd sarcinile,atribuţiile şi regulile de funcţionare;b) Normele prin care se stabileşte care dintre parchete şi care dintre organele de cercetare penală

sunt abilitate să efectueze urmărirea penală şi care dintre instanţele judecătoreşti sunt abilitate să judece o cauză penală;

c) Normele prin care se reglementează modul în care se poate desfăşura activitatea procesual penală,atât de către autorităţile judiciare ,cât şi de părţi ,apărători,reprezentanţi;

d) Nici una din variantele de mai sus.72.Sunt norme de organizare:

a) Normele prin care se înfiinţează instanţele judecătoreşti,parchetele si organele de cercetare penală şi prin care se prevăd sarcinile,atribuţiile şi regulile de funcţionare;

b) Normele prin care se stabileşte care dintre parchete şi care dintre organele de cercetare penală sunt abilitate să efectueze urmărirea penală şi care dintre instanţele judecătoreşti sunt abilitate să judece o cauză penală;

c) Normele prin care se reglementează modul în care se poate desfăşura activitatea procesual penală,atât de către autorităţile judiciare ,cât şi de părţi ,apărători,reprezentanţi;

d) Nici una din variantele de mai sus.73.Competenţa după materie este determinată de:

a) Natura şi gravitatea infracţiunii supuse judecăţii;b) Sfera de cauze date în mod obişnuit în căderea instanţelor judecătoreşti de drept comun;c) Infracţiune sau calitatea făptuitorului;d) Nici una din variantele de mai sus.

74.Competenţa după calitatea persoanei:a) Stabileşte numai instanţa judecătorească împuternicită să judece în prima instanţă;b) Stabileşte instanţa judecătorească împuternicită să judece în primă instanţă şi,implicit,instanţele

care judecă în apel şi în recurs;c) Stabileşte numai parchetul competent să efectueze urmărirea penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

75.Secţii maritime si fluviale funcţionează:a) Numai la tribunale şi curţi de apel;b) Nu numai la judecătorii,tribunale,curţi de apel,ci şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

c) La unele judecătorii,tribunale şi curţi de apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

76.În cazul dublei determinări a competenţei,atât după materie,cât şi după calitatea persoanei:a) Competenţa de judecată revine instanţei superioare în grad ierarhic,dintre cele doua competente;b) Competenţa de judecată revine instanţei prim sesizate;c) Competenţa de judecată revine instanţei după materie;d) Nici una din variantele de mai sus.

77.Secţii maritime şi fluviale funcţionează pe lângă instanţele din:a) Galaţi;b) Brăila;c) Craiova;d) Nici una din variantele de mai sus.

78.Judecata în apel se realizeaza de către un complet format din:a) Trei judecători la tribunal şi la curtea de apel;b) Trei judecători la curtea de apel Completul de 9 judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;c) Doi judecători la tribunal şi la curtea de apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

79.Sunt considerate forme subsidiare ale competenţei în materie penală:a) Competenţa după calitatea persoanei,competenţa materială,competenţa teritorială;b) Competenţa specială şi competenţa personală;c) Competenţa funcţională şi competenţa materială;d) Nici una din variantele de mai sus.

80.Competenţa specială:a) Este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute şi nu poate fi invocată oricând pe parcursul

procesului penal,până la rămânerea definitivă a hotărârii;b) Reprezintă o formă de competenţă subsidiară;c) Se întâlneşte numai la instanţele şi parchetele militare;d) Nici una din variantele de mai sus.

81.Infracţiunea săvârşită de un expert poate fi judecată în prima instanţă de:a) Curtea de apel;b) Tribunal;c) Judecătorie,dacă expertul nu a săvârşit o infracţiune dată în competenţa altei instanţe;d) Nici una din variantele de mai sus.

82.Instanţele militare judecă:a) Numai infracţiunile săvârşite de militari;b) Numai infracţiunile săvârşite de militari,dacă au legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;c) Numai anumite infracţiuni prevăzute de Codul penal,şi de legi speciale şi numai infracţiunile

săvârşite de militari,dacă au legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;d) Nici una din variantele de mai sus.

83.Tribunalul militar judecă:a) În primă instanţă,infracţiunile prevăzute de art. 331-352 C.pen.,săvârşite de militari până la

gradul de colonel inclusiv;b) În apel,infracţiunile săvârşite cu intenţie de militari până la gradul de colonel inclusiv,care au

avut ca urmare moartea unei persoane;c) În recurs,infracţiunile pedepsite la plângere prealabilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

84.Tribunalul judecă în primă instanţă:a) Violul prevăzut de art.197 alin.(3) C.pen.,încăierarea prevăzută de art.322 alin.(4) C.pen.;b) Tortura prevăzută de art.267¹ C.pen.,uciderea din culpă prevăzută de art.178 C.pen.;c) Infracţiunea de contrabandă prevăzută de Codul vamal şi omorul prevăzut de art.174 C.pen.;d) Nici una din variantele de mai sus.

85.Infracţiunea de omor săvârşită asupra unui magistrat de la tribunal va fi judecată de:a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) Curtea de apel;c) Tribunal;d) Nici una din variantele de mai sus.

86.Infracţiunea săvârşită de un executor judecătoresc poate fi judecată în primă instanţă de tribunal:a) Dacă executorul judecătoresc a săvârşit infracţiunea de omor;b) Dacă executorul judecătoresc a săvârşit infracţiunea de luare de mită;c) Dacă executorul judecătoresc a săvârşit infracţiunea referitoare la proprietatea intelectuală;d) Nici una din variantele de mai sus.

87.De regulă,tribunalul nu poate judeca în primă instanţă:a) Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave;b) Infracţiunile săvârşite cu intenţie care au produs decesul unei persoane;c) Infracţiunea de contrabandă care a avut ca obiect arme;d) Nici una din variantele de mai sus.

88.Recursurile soluţionate de curţile de apel pot fi declarate:a) Împotriva deciziilor tribunalului prin care se soluţionează cererile privind măsurile preventive;b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;c) Curtea de apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

89.Infracţiunea de omor săvârşită de un magistrat de la tribunal va fi judecată de:a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) Curtea de apel;c) Tribunal;d) Nici una din variantele de mai sus.

90.Dacă un militar cu gradul de colonel săvârşeşte o infracţiune de luare de mită,cauza va fi judecată de:a) Tribunalul militar;b) Tribunalul Militar Teritorial;c) Tribunal competent teritorial,deoarece fapta nu este dată în competenţa instanţelor militare;d) Nici una din variantele de mai sus.

91.Conflictele de competenţă între tribunalele militare:a) Se soluţionează de Curtea Militară de Apel;b) Pot interveni numai cu privire la cauzele în care se judecă infracţiuni contra ordinii şi disciplinii

militare;c) Sunt date în competenţa Tribunalului Militar Teritorial;d) Nici una din variantele de mai sus.

92.Curtea Militară de Apel:a) Judecă numai în primă instanţă şi în recurs;b) Judecă în fond,în apel şi în recurs;c) Judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii militari şi de procurorii militari;

d) Nici una din variantele de mai sus.93.Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârşită de un avocat:

a) Presupune,în vederea începerii urmării penale,avizul ministrului justiţiei;b) Este de competenţa curţii de apel;c) Implică o judecată care se poate desfăşura pe trei grade de jurisdicţie:fond,apel,recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

94.În cazul în care un avocat a săvârşit o infracţiune,competenţa de soluţionare a cauzei aparţine:a) Curţii de apel,dacă infracţiunea are legătură cu atribuţiile de seviciu ale inculpatului;b) Instanţei competente după gravitatea infracţiunii săvârşite;c) Curţii de apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

95.Dacă,declinându-şi competenţa,tribunalul nu indică instanţa căreia îi trimite dosarul:a) Cazul de întrerupere a cursului justiţiei este soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) Recursul este judecat de curtea de apel;c) Apelul este judecat de curtea de apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

96.În situaţia în care curtea de apel,judecând un recurs,suspendă,prin încheiere,judecarea cauzei potrivit art.303 C.proc.pen.:

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cazul de întrerupere a cursului justiţiei;b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursul împotriva încheierii;c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Completul de 9 judecători,judecă apelul împotriva încheierii;d) Nici una din variantele de mai sus.

97.Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă:a) Apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală;b) Recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală;c) Recursurile în interesul legii;d) Nici una din variantele de mai sus.

98.Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:a) Sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de

promulgarea acestora;b) Judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă de Secţia penală;c) Judecă apelurile declarate împotriva hotarârilor pronunţate în prima instanţă de Completul de 9

judecători;d) Nici una din variantele de mai sus.

99.Sunt calităţi şi funcţii care atrag competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de fond:

a) Judecătorii de la tribunale si cei de la curţile de apel;b) Membrii Consiliului al Magistraturii;c) Controlorii financiari de la Curtea de Conturi;d) Nici una din variantele de mai sus.

100.În situaţia în care un ministru este condamnat pentru săvârşirea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 C.pen.,hotărârea de condamnare pronunţată în timpul mandatului:

a) Poate fi atacată cu apel;b) Poate fi atacată cu recurs;c) Este definitivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

101.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă:a) În fond;b) În apel;c) În recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

102.Infracţiunea săvârşită de un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. se judecă în primă instanţă de:a) Curtea de apel;b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;c) Instanţa corespunzătoare din punct de vedere teritorial după calitatea persoanei;d) Nici una din variantele de mai sus.

103.În situaţia infracţiunilor continuate:a) Instanţa de la locul unde s-a produs rezultatul este competent să judece cauza;b) Instanţa de la locul unde s-a comis primul act material este competentă să judece cauza;c) Oricare dintre instanţele de la locul de unde s-a comis oricare din actele materiale sau instanţa de

la locul unde s-a produs rezultatul;d) Nici una din variantele de mai sus.

104.Regulile de stabilire a competenţei teritoriale:a) Se aplică în ordinea în care acestea sunt prevăzute în art.30 C.proc.pen.;b) Se aplică în ordinea în care acestea sunt prevăzute în art.30 C.proc.pen. numai dacă sesizările

sunt simultane;c) Nu există o ordine de prioritate între criteriile prevăzute în art.30 C.proc.pen.,indiferent de data

sesizării;d) Nici una din variantele de mai sus.

105.Când urmărirea penală s-a efectuat de un organ central căruia îi corespund mai multe instanţe competente potrivit criteriilor prevăzute în art.30 C.proc.pen.,judecarea cauzei revine:

a) Instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit infracţiunea;b) Instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul organul de cercetare penală;c) Instanţei stabilite de procuror;d) Nici una din variantele de mai sus.

106.Prin locul săvârşitii infracţiunii se poate înţelege:a) Locul unde a fost prins făptuitorul;b) Locul unde s-a desfaşurat activitatea infracţională,în totul sau în parte;c) Locul unde au fost desfăşurate actele premergătoare săvârşirii infracţiunii;d) Nici una din variantele de mai sus.

107.În situaţia în care o infracţiune este savârşită în străinătate,iar făptuitorul nu are domiciliul în România şi nici nu locuieşte în România,competenţa de soluţionare aparţine:

a) Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti;b) Instanţei competente material sau după calitatea persoanei din municipiul Bucureşti;c) Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti;d) Nici una din variantele de mai sus.

108.Infracţiunile săvârşite pe nave în apele interioare sunt de competenţa:a) Instanţei în raza căreia s-a săvârşit infracţiunea;b) Instanţei de la Galaţi,dacă nava este fluvială;c) Instanţei competente după calitatea persoanei şi după materie,avându-se în vedere celelalte

criterii de la art.30 C.proc.pen.;d) Nici una din variantele de mai sus.

109.În situaţia în care,într-o aeronavă care nu aterizează în România,o persoană,care nu este cetăţean român,a decedat,posibil ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de un cetăţean străin fără domiciliu în România,iar pilotul cere ajutor umanitar României,astfel că i se permite să aterizeze la Bucureşti,competenţa de soluţionare aparţine:

a) Tribunalului Bucureşti;b) Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti;c) Judecătoriei în a cărei circumscripţie se află aeroportul;d) Nici una din variantele de mai sus.

110.Omorul săvârşit în străinătate de un cetăţean român care nu are domiciliul în România şi nici nu locuieşte în ţară:

a) Va fi judecat de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti;b) Poate fi judecat de Tribunalul Bucureşti;c) Nu se poate judeca în România,se va judeca la locul săvârşirii infracţiunii;d) Nici una din variantele de mai sus.

111.În aeronava care se deplasează pe ruta Tel Aviv-Paris,fără escală în România,o persoană,cetăţean român,săvârşeşte infracţiunea de omor.În această situaţie,competenţa de soluţionare a cauzei:

a) Poate aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială locuieşte făptuitorul;b) Poate aparţine Tribunalului Bucureşti,dacă făptuitorul locuieşte în România,în afara municipiului

Bucureşti;c) Nu aparţine instanţelor române;d) Nici una din variantele de mai sus.

112.Cauzele sunt reunite:

a) Numai în faţa primei instanţe de judecată;b) În faţa primei instanţe de judecată,chiar după desfiinţarea hotarârii cu trimitere de către instanţa

de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs,în faţa instanţei de apel sau a instanţei de recurs,dacă se află în acelaşi stadiu de judecată;

c) În faţa instanţei de apel sau de recurs,dar numai prin prorogare de competenţă;d) Nici una din variantele de mai sus.

113.Există indivizibilitate:

a) Când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;b) Când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite în timp şi loc diferit,dar după o prealabilă

înţelegere între infractori;

c) Când între două sau mai multe infracţiuni există legătură,iar reunirea cauzelor se impune pentru o mai buna înfăptuire a justiţiei;

d) Nici una din variantele de mai sus.

114.Există conexitate:

a) În cazul infracţiunii continue sau continuate;b) În cazul în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;c) Când doua sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act;d) Nici una din variantele de mai sus.

115.Nedenunţarea unor infracţiuni este de competenţa:

a) Instanţei mai întâi sesizate;b) Instanţei în cirscumscripţia căreia s-a desfaşurat urmărirea penală;c) Instanţei care judecă infracţiunea la care aceasta se referă;d) Nici una din variantele de mai sus.

116.Cauzele trebuie reunite întotdeauna:

a) În cazurile de conexitate în care o infracţiune a fost savârşită pentru a ascunde sau a înlesni săvârşirea unei alte infracţiuni;

b) În toate cazurile de conexitate în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;

c) În cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune;


117.Disjungerea:

a) Nu se poate aplica în cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.a) C.proc.pen.;b) Nu se poate aplica în cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.c) C.proc.pen.;c) Se poate aplica în toate cazurile de indivizibilitate sau conexitate dacă rezolvarea cauzei ar fi

altfel întârziată;d) Nici una din variantele de mai sus.

118.În cazul normelor de competenţă teritorială:

a) Excepţiile pot fi invocate numai până la citirea actului de sesizare;b) Excepţiile pot fi invocate oricând,în orice stadiu al procesului,de catre oricare dintre părţi;c) Excepţiile pot fi invocate de către oricare dintre părţi,numai până la începerea dezbaterilor;d) Nici una din variantele de mai sus.

119.Excepţiile privind competenţa instanţei pot fi ridicate:

a) Până la citirea actului de sesizare,în cazul competenţei teritoriale;b) Până la citirea actului de sesizare,în cazul competenţei materiale;c) Până la citirea actului de sesizare,în cazul competenţei după calitatea persoanei;d) Nici una din variantele de mai sus.

120.În situaţia în care ,după săvârşirea unei infracţiuni o persoană dobândeşte calitatea de magistrat la curtea de apel,cauza va fi judecată:

a) De Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) De curtea de apel;c) De instanţa competentă material;d) Nici una din variantele de mai sus.

121.În situaţia în care,după săvârşirea unei infracţiuni,o persoană dobândeşte calitatea de senator,cauza va fi judecată:

a) De Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) De curtea de apel;c) De instanţa competentă material;d) Nici una din variantele de mai sus.

122.În situaţia în care un amiral săvârşeşte o infracţiune,iar ulterior nu mai deţine această calitate:

a) Cauza va fi judecată de Înalta Curte de Casatie şi Justiţie în orice situaţie;b) Cauza va fi judecată de Înalta Curte de Casatie şi Justiţie dacă s-a dat o hotărâre în primă

instanţă;c) Cauza va fi judecată de instanţa competentă material;d) Nici una din variantele de mai sus.

123.Dobândirea unei anumite calităţi de către inculpat după săvârşirea faptei:

a) Nu determină niciodată schimbarea competenţei;b) Determină întotdeauna schimbarea competenţei;c) Determină schimbarea competenţei numai dacă inculpatul a dobândit,de exemplu,calitatea de

membru al Înaltului Cler cu rang de arhiereu;d) Nici una din variantele de mai sus.

124.În situaţia în care tribunalul schimbă încadrarea juridică a faptei deduse judecăţii într-o infracţiune care atrage competenţa altei instanţe:

a) Cauza rămâne spre soluţionare la tribunal dacă schimbarea încadrării juridice s-a făcut după terminarea cercetării judecătoreşti;

b) Cauza va fi trimisă la instanţa inferioară,chiar dacă schimbarea încadrării juridice s-a făcut după terminarea cercetarii judecătoreşti,deoarece încălcarea normelor de competenţă atrage nulitatea absolută a hotarârii;

c) Cauza va fi trimisă la instanţa superioară,chiar dacă schimbarea încadrării juridice s-a făcut dupa terminarea cercetarii judecătoreşti;


125.În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei,ca urmare a modificării normelor privind competenţa după calitatea persoanei:

a) Judecătoria trebuie să menţină actele efectuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) Judecătoria poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa

desesizată;c) Judecătoria trebuie să reia cercetarea judecătorească şi să refacă toate actele;d) Nici una din variantele de mai sus.

126.În situaţia declinării de competenţă determinate de competenţa teritorială:

a) Actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin;b) Actele îndeplinite ori măsurile dispuse pot fi menţinute;c) Actele îndeplinite ori măsurile dispuse nu pot fi menţinute;d) Nici una din variantele de mai sus.

127.Conflictele de competenţă sunt soluţionate:

a) De Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru toate conflictele de competenţă;b) De curtea de apel pentru conflictele de competenţă ivite între instanţele inferioare, indiferent de

gradul acestora,situate în circumscripţia sa;c) De tribunal pentru conflictele de competenţă ivite între judecătorii,chiar dacă una dintre acestea

se află în circumscripţia altui tribunal;d) Nici una din variantele de mai sus.

128.Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul:

a) Dacă faţă de a treia instanţă nu este instanţă ierarhic superioară comună,trimite dosarul instanţei superioare comune;

b) Trimite dosarul instanţei competente,chiar dacă faţă de a treia instanţă nu este instanţă ierarhic comună;

c) Desfiinţează hotărârea instanţei care a declanşat conflictul de competenţă,pentru a se dispune declinarea în favoarea instanţei competente;


129.În cazul unui conflict de competenţă pozitiv:

a) Soluţionarea are ca efect suspendarea judecăţii,cu excepţia actelor şi măsurilor care reclamă urgenţă;

b) Sesizarea instanţei ierarhic superioare se face de instanţa care şi-a declarat prima competenţă;c) Sesizarea instanţei ierarhic superioare se face de instanţa care şi-a declinat ultima competenţă;d) Nici una din variantele de mai sus.

130.Conflictul de competenţă între o instanţă militară şi o instanţă civilă este soluţionat de:

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Completul de 9 judecători;b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Secţia penală;c) Instanţa civilă ierarhic superioară;d) Nici una din variantele de mai sus.

131.În cazul chestiunilor prealabile:

a) Instanţa penală judecă chestiunea prealabilă potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune,dar numai dacă este competentă potrivit acelor reguli să judece;

b) Hotărârea instanţei civile asupra unor împrejurări ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale;

c) Instanţa penală nu poate stabili valabilitatea căsătoriilor pentru a soluţiona o cauză privind infracţiunea de bigamie;


132.Înscrisurile:

a) Au o prioritate exclusivă în dovedirea unor fapte sau împrejurări dacă sunt autentice;b) Pe care le cere legea civilă dovedesc chestiunile prealabile de natură civilă;c) Au o prioritate exclusivă în dovedirea unor fapte sau împrejurări;d) Nici una din variantele de mai sus.

133.În situaţia schimbării calificării faptei:

a) Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca în ipoteza în care,în cursul judecării cauzei,se produce schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, exceptând cazul în care,prin acea lege,s-ar dispune altfel;

b) Instanţa sesizată cu judecarea unei infractiuni nu rămâne competentă a o judeca dacă se schimbă calificarea faptei înainte de inceperea dezbaterilor;

c) Instanţa sesizată cu o infracţiune îşi declină competenţa dacă se schimbă calificarea faptei;d) Nici una din variantele de mai sus.

134.Conflictul de competenţă între două organe de cercetare penală:

a) Trebuie soluţionat de procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală efectuată de aceste organe;

b) Va fi soluţionat de conducătorul parchetului căruia i-ar reveni competenţa să instrumenteze dosarul;

c) Se rezolvă de către seful ierarhic superior din punct de vedere administrativ al celor doua organe de cercetare penală;


135.Dacă organele judiciare nu au fost sesizate simultan despre săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul ţării:

a) Competenţa se stabileşte în funcţie de locul săvârşirii infracţiunii;b) Competenţa se stabileşte în funcţie de momentul sesizării;c) Competenţa se stabileşte în funcţie de locul unde a fost prins făptuitorul;d) Nici una din variantele de mai sus.

136.Judecătorul nu este incompatibil să judece o cauză în apel dacă:

a) Într-o discuţie între prieteni a afirmat că apelul declarat de un inculpat în cauza respectivă va fi admis;

b) A schimbat încadrarea juridică prin încheiere,înainte de soluţionarea cauzei;c) A participat la judecarea unui recurs împotriva unei încheieri privind o măsura

preventivă,pronunţându-se asupra vinovaţiei inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

137.Judecătorul este incompatibil să judece o cauză numai dacă:

a) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 3 inclusiv cu una din părţi;b) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 3 inclusiv cu unul dintre ceilalţi judecătoricare face parte

din complet;c) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 3 inclusiv cu procurorul;d) Nici una din variantele de mai sus.

138.Judecătorul este incompatibil să judece o cauză dacă:

a) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 4 inclusiv cu procurorul care a dispus reţinerea individului;b) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 4 inclusiv cu procurorul general adjunct al parchetului care

a întocmit rechizitoriul;c) Este soţ,rudă sau afin până la gradul 4 inclusiv cu un grefier care a întocmit citaţiile în dosarul de

urmărire penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

139.Judecătorul nu este incompatibil să judece o cauză dacă:

a) S-a pronunţat asupra apelului pe care l-a admis pentru lipsă de procedură,iar ulterior judecă apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate dupa rejudecare;

b) S-a pronunţat asupra fondului cauzei,iar ulterior judecă aceeaşi cauză după casarea cu trimitere;c) A pus în discuţie,din oficiu,schimbarea încadrarea juridice;d) Nici una din variantele de mai sus.

140.Nu este incompatibil judecătorul care:

a) A ascultat martorii în calitate de procuror în cauza pe care o judecă în fond;b) A participat,în cursul urmăririi penale,la soluţionarea unui recurs declarat împotriva încheierii

prin care s-a soluţionat propunerea de arestare preventivă,dacă participă la judecarea altui recurs având ca obiect o alta încheiere prin care s-a dispus cu privire la măsurile preventive în aceeaşi cauză;

c) A soluţionat fondul cauzei,iar ulterior analizează admisibilitatea unei cereri de revizuire;d) Nici una din variantele de mai sus.

141.Se reţine existenţa unui caz de incompatibilitate în următoarea situaţie:

a) Judecătorul a fost reprezentant sau apărător al interpretului;b) Judecătorul este soţ,rudă sau afin cu unul din avocaţi;c) Judecătorul a primit liberalităţi de la mandatarul unei părţi;d) Nici una din variantele de mai sus.

142.Cererea de recuzare:

a) Trebuie să indice motivele de incompatibilitate pentru fiecare judecător;b) Poate fi formulată faţă de toţi judecătorii unei instanţe,chiar şi faţă de cei de la alte secţii,dacă se

arată cazul concret de incompatibilitate pentru fiecare;c) Poate fi formulată imediat ce partea a aflat cazul de recuzare;d) Nici una din variantele de mai sus.


a) Este inadmisibilă dacă este formulată împotriva judecătorului chemat să se pronunţe asupra cererii de recuzare formulate faţă de un coleg al său;

b) Este admisibilă dacă este formulată în mod repetat faţă de acelaşi judecător,invocându-se cauze diferite de incompatibilitate;

c) Poate fi respinsă printr-o încheiere care se poate ataca separat cu recurs în termen de 3 zile;d) Nici una din variantele de mai sus.


a) Poate fi formulată împotriva tuturor judecătorilor din cadrul instanţei,dacă se indică motivele de incompatibilitate pentru fiecare dintre aceştia;

b) Se soluţionează de către instanţa superioară în situaţia în care îi priveşte pe toţi judecătorii unei instanţe,inclusiv pe judecătorul chemat să se pronuţe asupra cererii de recuzare;

c) Poate fi formulată de părţi,de procuror sau de ministrul justiţiei;d) Nici una din variantele de mai sus.

145.Recuzarea aceluiaşi judecător,pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare:

a) Este admisibilă;b) Este inadmisibilă,dar cererea de recuzare va fi judecată de un alt complet,fără participarea

judecătorului recuzat;c) Este admisibilă,cererea urmând fi judecată de un alt complet din care nu face parte judecătorul

recuzat;d) Nici una din variantele de mai sus.

146.În cazul în care partea află cazul de incompatibilitate după pronunţarea hotărârii:

a) Poate formula cererea de recuzare în apel;b) Nu mai poate formula cererea de recuzare ,dar poate declara apel pentru acest motiv;c) Poate formula cererea de recuzare,chiar dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare;d) Nici una din variantele de mai sus.

147.Cererea de recuzare poate fi formulată:

a) Numai de către părţi;b) De către părţi sau de procuror;c) De orice persoană interesată şi de procuror;d) Nici una din variantele de mai sus.

148.Dacă în cauză sunt arestaţi preventive,iar partea vătămată formulează o cerere de recuzare a judecătorului:

a) Cererea este inadmisibilă;b) Cererea va fi soluţionată de un alt complet,dar completul în faţa căruia s-a formulat cererea de

recuzare, cu participarea judecătorului recuzat, hotărăşte asupra măsurilor preventive;c) Cererea va fi soluţionată de un alt complet,care va hotărî asupra măsurilor preventive;d) Nici una din variantele de mai sus.

149.Cererea de abţinere formulată de procurorul de şedinţă:

a) Este inadmisibilă,întrucât acesta nu soluţionează cauza şi nici nu efectuează acte necesare desfăşurării procesului penal;

b) Se depune la conducătorul parchetului, care o înaintează preşedintelui instanţei , iar acesta o admite sau o respinge prin rezoluţie;

c) Se soluţionează de instanţă;d) Nici una din variantele de mai sus.

150.Când pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate alcătui un complet de judecată la instanţa la care a fost înregistrată cererea de recuzare:

a) Recuzarea se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b) Recuzarea se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară;c) Cererea de recuzare va fi respinsă ca inadmisibilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

151.În cazul abţinerii sau recuzării:

a) Sentinţa poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile;b) Încheierea este definitivă;c) Încheierea poate fi atacată odată cu fondul;d) Nici una din variantele de mai sus.

152.În cazul respingerii cererii de abţinere:

a) Încheierea poate fi atacată împreună cu fondul;b) Încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile;c) Încheierea este definitivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

153.Încheierea prin care se respinge cererea de recuzare a procurorului poate fi atacată:

a) Cu recurs în termen de 24 de ore;b) Cu recurs în termen de 48 de ore;c) Cu recurs în termen de 3 zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

154.Este un caz de incompatibilitate următoarea situaţie:

a) Procurorul reface urmărirea penală dispusă de instanţă prin restituire, deşi anterior supraveghease cercetările penale efectuate în acea cauză de poliţie;

b) Grefieru arhivar este rudă sau afin până la gradul 4 inclusiv cu una din părţi;c) Procurorul participă la judecarea apelului într-o cauză în care, în cursul urmăririi penale, a avut

calitatea de avocat al părţii vătămate;d) Nici una din variantele de mai sus.

155.În cazul soluţionării unei cereri de recuzare în cursul urmării penale:

a) Procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală soluţionează ,în termen de 5 zile,cererea de recuzare a expertului;

b) Procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală soluţionează cererea de recuzare a interpretului prin ordonanţă;

c) Procurorul care supraveghează activitatea de cercetare penală soluţionează cererea de recuzare a grefierului;


156.Constituie motiv de recuzare:

a) Participarea expertului de mai multe ori în aceeasi cauză;b) Audierea martorului de mai multe ori în aceeaşi cauză;c) Judecătorul a fost martor sau expert în cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

157.Strămutarea judecării unei cauze penale poate fi cerută:

a) De secretarul Consiliului Superior al Magistraturii;b) Numai de Ministrul Justiţiei;c) De preşedintele instanţei superioare în grad celei la care se află cauza;d) Nici una din variantele de mai sus.

158.Poate fi solicitată strămutarea judecării penale unei cauze dacă:

a) Imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită din cauza duşmăniilor locale;b) Nu a fost citit actul de sesizare;c) A fost terminată cercetarea judecătorească;d) Nici una din variantele de mai sus.

159.Strămutarea unei cauze se poate cere:

a) Numai când aceasta se află pe rolul instanţei de fond;b) Numai când aceasta se află pe rolul unei instanţe;c) Numai dacă aceasta nu se află în apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

160.Suspendarea de drept a judecării unei cauze penale cu privire la care s-a formulat o cerere de strămutare intervine:

a) Numai dacă a fost formulată de Procurul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) Numai dacă a fost formulată de Ministrul Justiţiei;c) Nu este reglementată o asemenea situaţie;d) Nici una din variantele de mai sus.

161.Cererea de strămutare:

a) Se adresează instanţei care a primit cauza spre judecare;b) Se adresează instanţei ierarhic superioare celei care a primit cauza spre judecare;

c) Se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;d) Nici una din variantele de mai sus.

162.Cererea de strămutare:

a) Nu trebuie să conţină menţiunea dacă în cauză sunt arestaţi;b) Suspendă judecarea cauzei;c) Trebuie motivată;d) Nici una din variantele de mai sus.

163.Cererea de informaţii în cazul strămutării:

a) Este obligatorie în toate cazurile;b) Este facultativă în toate cazurile;c) Este facultativă în situaţia în care se formulează o nouă cerere se strămutare în aceeaşi cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

164.Părţile sunt anunţate despre formularea cererii de strămutare de către:

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,prin citaţie;b) Instanţa în faţa căreia se află cauza pe rol,prin comunicarea cererii;c) Instanţa superioară celei la care se află cauza pe rol;d) Nici una din variantele de mai sus.

165.Strămutarea:

a) Se dispune de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauzele aflate în curs de urmărire penală;

b) Examinarea cererii se face în şedinţă public,cu citarea părţilor;c) Se dispune prin încheiere motivată împotriva căreia se poate declara recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

166.Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei:

a) Se dispune de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauzele aflate în curs de urmărire penală;

b) Examinarea cererii se face în şedinţă public,fără citarea părţilor;c) Se dispune prin încheiere motivată împotriva căreia se poate declara recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

167.Strămutarea poate fi cerută din nou:

a) Oricând;b) După trecerea unui termen de la respingerea cererii anterioare;

c) Numai dacă noua cerere se întemeiează pe împrejurări noi,necunoscute Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data soluţionării cererii anterioare,sau dacă noua cerere se întemeiează pe împrejurări noi,ivite după respingerea cererii anterioare;


168.Probele indirecte:

a) Sunt întotdeauna obţinute din altă sursă decât cea original;b) Dovedesc în mod direct fapta ;c) Sunt întotdeauna obţinute din sursa original;d) Nici una din variantele de mai sus.

169.Faptele negative:

a) Dacă sunt nedeterminate,pot face obiectul probaţiunii;b) Pot face obiectul probaţiunii dacă există posibilitatatea de a fi dovedite prin fapte pozitive;c) Nu pot face obiectul probaţiunii;d) Nici una din variantele de mai sus.

170.Probele mediate:

a) Sunt elemente de fapt care provin dintr-o sursă derivată;b) Sunt probele prin care se constată faptele probatorii,din ansamblul cărora se trage concluzia

existenţei sau inexistenţei faptului principal;c) Sunt probe care se referă la faptul principal şi dovedesc,întotdeauna,vinovăţia;d) Nici una din variantele de mai sus.

171.Probele imediate:

a) Sunt elemente de fapt care se referă la faptul principal;b) Sunt elemente de fapt care ajung la cunoştinţa autorităţilor judiciare dintr-un izvor nemijlocit;c) Sunt elemente de fapt care provin dintr-o sursă derivată;d) Nici una din variantele de mai sus.

172.Probele directe:

a) Sunt probele prin care se constată faptele probatorii;b) Sunt probele care se referă la faptul principal;c) Sunt elemente de fapt care ajung la cunoştinţa autorităţilor judiciare dintr-un izvor nemijlocit;d) Nici una din variantele de mai sus.

173.Sarcina administrării probelor în procesul penal aparţine:

a) Organelor judiciare;b) Poliţiei judiciare şi procurorii;c) Părţilor,poliţei judiciare,procurorului şi instanţei;


174.Dreptul la tăcere:

a) Poate fi folosit de învinuit sau inculpat cu privire la datele sale de identitate;b) Reprezintă posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a refuza sa răspundă la orice întrebare

care i se pune de către organele judiciare;c) Reprezintă posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a refuza să răspunda la orice intrebare de

care i se pune de către organele judiciare cu privire la învinuirea care i se adduce; d) Nici una din variantele de mai sus.

175.Probele in procesul penal:

a) Nu pot fi administrate decât în faza cercetării judecătoreşti;b) Pot fi propuse numai până la începerea dezbaterilor ;c) Trebuie să fie admisibile,pertinente,concludente şi utile;d) Nici una din variantele de mai sus.

176.Declaraţia învinuitului sau inculpatului:

a) Are o valoare probatorie absolută;b) Are o valoare probatorie relativă;c) Este indivizibilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

177.Declaraţiile învinuitului sau inculpatului pot servi la aflarea adevărului:

a) Necondiţionat,dacă învinuitul sau inculpatul a acceptat să fie audiat;b) Numai dacă se coroborează cu alte probe;c) Numai dacă se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor

administrate în cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

178.În cursul procesului penal,instanţa de judecată:

a) Admite proba,chiar dacă aceasta nu este concludentă,dar este utilă şi a fost solicitată de inculpat;b) Respinge motivat proba,dacă nu este utilă;c) Nu poate admite şi alte probe decât cele existente în dosarul cauzei supus judecării sau probele

deja discutate la termenul de probe;d) Nici una din variantele de mai sus.

179.Reprezintă probe concludente în procedura penală:

a) Probele care au legătură cu faptele sau împrejurările ce fac obiectul probaţiunii;b) Probele care contribuie la aflarea adevărului în cauza penală;

c) Probele care sunt necesare pentru soluţionarea cauzei;d) Nici una din variantele de mai sus.

180.Ascultarea învinuitului sau inculpatului:

a) Se face separat dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi,în faza de urmărire penală;b) Se face separat dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi,indifferent de faza în care se află

procesul penal;c) Învinuitul poate prezenta o declaraţie scrisă personal mai înainte,dacă aceasta cuprinde amănunte

greu de reţinut;d) Nici una din variantele de mai sus.

181.Declaraţiile învinuitului sau inculpatului:

a) Se consemnează în scris sau se înregistrează cu mijloace audio-video;b) Se consemnează în scris;c) Se consemnează în scris de către învinuit sau inculpate ori de către avocatul acestuia;d) Nici una din variantele de mai sus.

182.Declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului:

a) Necondiţionat;b) Numai dacă se coroborează cu alte probe;c) Numai dacă se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor

administrate în cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

183.Ascultarea învinuitului sau inculpatului:

a) Se face numai la sediul parchetului sau poliţiei;b) Se face numai la sediul organului judiciar;c) Se poate face oriunde acesta se găseşte,dacă se află în imposibilitate de deplasare;d) Nici una din variantele de mai sus.

184.Sunt obligaţii ale autorităţilor judiciare,în temeiul principiului rolului active:

a) Să explice părţilor drepturile procesuale,să dispună administrarea probelor necesare aflării adevărului,să pună în discuţia părţilor orice chestiuni de a căror lămurire depinde justa soluţionare a cauzei,să extindă investigaţiile cu privire la alte fapte şi persoane decât cele pentru care există sesizare;

b) Să dispună administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului şi să extindă investigaţiile cu privire la alte fapte şi persoane decât cele pentru care există sesizare;

c) Să dispună administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului şi să pună în discuţia părţilor,din oficiu,orice chestiuni de a căror lămurire depinde justa soluţionare a cauzei;


185.Partea vătămată poate declara că participă în această calitate în procesul penal:

a) Până la terminarea cercetării judecătoreşti;b) Până la citirea actului de sesizare;c) Până la punerea în mişcare a acţiunii penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

186.Partea civilă:

a) Poate fi reprezentată în procesul penal,dar numai dacă este lipsită total de capacitate de exerciţiu;b) Este introdusă din oficiu în procesul penal;c) Poate declara ca participă în procesul penal în această calitate numai până la citirea actului de

sesizare;d) Nici una din variantele de mai sus.

187.Persoana obligată să păstreze secretul profesional:

a) Nu este obligată să declare ca martor;b) Nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat la cunoştinţă în

exerciţiul profesiei,fără încuviinţarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată să păstreze secretul;

c) Nu poate să fie ascultată ca martor în nicio cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

188.În situaţia în care soţia inculpatului este audiată în calitate de martor:

a) Poate săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă dacă declară necorespunzător adevărului;b) Poate săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă numai dacă este audiată în legătură cu fapte de

corupţie,iar mărturia e mincinoasă;c) Poate săvârşi infracţiunea de favorizare a infractorului,dacă mărturia e mincinoasă;d) Nici una din variantele de mai sus.

189.Ascultarea ca martor a persoanelor care prezintă infirmităţi fizice:

a) Este interzisă,deoarece persoana respectivă nu poate să redea conştient cunoştinţele pe care le are;

b) Nu este interzisă dacă ascultarea se face cu privire la fapte pe care le-a perceput cu simţurile sănătoase;

c) Este permisă în orice condiţii şi cu privire la faptele percepute în orice mod;d) Nici una din variantele de mai sus.

190.Soţul şi rudele apropiate ale învinuitului:

a) Nu pot fi audiate ca martori;b) Nu sunt obligate să declare ca martori;c) Nu pot săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă dacă au fost audiate;d) Nici una din variantele de mai sus.

191.Minorul care nu a împlinit 14 ani:

a) Nu poate fi audiat ca martor în procesul penal;b) Poate fi audiat numai în şedinţă secretă;c) Poate fi audiat,dar numai în prezenţa unuia dintre părinţi sau a unei persoane căreia îi este

încredinţat spre creştere şi educaţie;d) Nici una din variantele de mai sus.

192.Minorul:

a) Nu poate fi ascultat ca martor în procesul penal;b) Nu este obligat să declare ca martor în procesul penal;c) Poate fi ascultat ca martor;d) Nici una din variantele de mai sus.

193.Nu pot dobândi calitatea de martor în procesul penal:

a) Rudele inculpatului şi rudele părţii vătămate;b) Părţile civile;c) Minorii;d) Nici una din variantele de mai sus.

194.Persoana vătămată:

a) Nu poate fi ascultată ca martor în procesul penal;b) Poate fi obligată să declare ca martor;c) Poate fi ascultată ca martor dacă nu s-a constituit parte civilă sau nu participă în proces ca parte

vătămată;d) Nici una din variantele de mai sus.

195.Nu depune jurământ:

a) Preotul;b) Ateul;c) Minorul care nu a împlinit 14 ani;


196.Declaraţiile martorului pot servi la aflarea adevărului:

a) Necondiţionat,pentru toţi martorii;b) Numai dacă se coroborează cu alte probe;c) Numai dacă se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor

administrate în cauză,în cazul martorilor cu identitate protejată;d) Nici una din variantele de mai sus.

197.În cauzele privind violenţa în familie:

a) Nu este posibilă audierea martorilor minori care fac parte din familie;b) Martorii minori mai mici de 16 ani pot fi audiaţi în prealabil şedinţei de judecată,în şedinţă

urmând a fi prezentată înregistrarea audio-video efectuată potrivit dispoziţiilor legale;c) Instanţa trebuie să îi audieze pe martorii minori în şedinţă nepublică;d) Nici una din variantele de mai sus.

198.Pot fi audiaţi ca martori cu identitate protejată:

a) Procurorul care a supravegheat urmărirea penală;b) Investigatorii sub acoperire;c) Minorii,în cazul infracţiunilor privind violenţa în familie;d) Nici una din variantele de mai sus.

199.Confruntarea poate fi efectuată:

a) Numai între martorii ale căror declaraţii sunt contradictorii;b) Numai între învinuit sau inculpat şi martori;c) Între persoanele ascultate în aceeaşi cauză,dacă între declaraţiile acestora există contradicţii;d) Nici una din variantele de mai sus.

200.În cazul confruntării:

a) Persoanele sunt ascultate cu privire la faptele şi împrejurările în privinţa cărora declaraţiile date anterior se contrazic;

b) Declaraţiile se consemnează în scris,în procese verbale separate pentru fiecare persoană;c) Persoanele confruntate trebuie să îşi pună reciproc întrebări;d) Nici una din variantele de mai sus.

201.Una din părţi prezintă o înregistrare video în procesul penal ca probă:

a) Înregistrarea video efectuată de parte este inadmisibilă ca mijloc de probă,dacă a fost făcută fără autorizarea instanţei;

b) Înregistrarea video poate servi ca mijloc de probă,chiar dacă a fost efectuată de parte,cu condiţia ca infracţiunea să fie cercetată la plângerea prealabilă;

c) Înregistrarea poate servi ca mijloc de probă dacă nu este interzisă de lege sau dacă priveşte înregistrări ale propriilor convorbiri sau comunicări ale părţii purtate cu terţi;


202.Convorbirile şi comunicările părţii vătămate pot fi interceptate:

a) La cererea motivată a acesteia ,cu autorizarea judecătorului,indiferent de natura infracţiunii;b) Indiferent de natura infracţiunii,dar numai cu autorizarea judecătorului;c) La cererea motivată a acesteia,cu autorizarea procurorului,indiferent de natura infracţiunii,dar nu

mai mult de 30 de zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

203.Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi inculpat:

a) Poate fi folosită ca mijloc de probă dacă din cuprinsul acesteia rezultă,de exemplu,că avocatul pregăteşte sau a săvârşit infracţiunea de trafic de stupefiante;

b) Poate fi folosită ca mijloc de probă,dar numai împotriva avocatului;c) Poate fi folosită ca mijloc de probă,dar numai împotriva inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

204.Autorizaţia de interceptare a convorbirilor şi comunicărilor:

a) Poate fi prelungită,numai înainte de expirarea acesteia,pentru perioade de cel mult 30 de zile;b) Poate fi prelungită,după expirarea acesteia,fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile;c) Poate fi prelungită,fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

205.Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate:

a) Nu poate depăşi 120 de zile cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă;b) Nu poate depăşi 120 de zile într-un dosar penal;c) Nu poate depăşi 180 de zile cu privire la aceeaşi persoană şi la aceeaşi faptă;d) Nici una din variantele de mai sus.

206.Convorbirile şi comunicările interceptate şi înregistrate:

a) Nu pot fi folosite şi în altă cauză penală;

b) Pot fi folosite în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni din cele prevăzute la art.91¹ alin.(1) şi (2);

c) Pot fi folosite în altă cauză penală,chiar dacă aceasta priveşte o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă;


207.În cazul localizării prin GPS,autorizaţia:

a) Poate fi prelungită,numai înainte de expirarea acesteia,pentru perioade de cel mult 30 de zile;b) Poate fi prelungită,după expirarea acesteia ,fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile;c) Poate fi prelungită,fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

208.Mijloacele de probă administrate ca urmare a interceptărilor convorbirilor şi comunicaţiilor:

a) Pot fi supuse expertizei numai la cererea inculpatului;b) Pot fi supuse expertizei la cererea procurorului,a părţilor sau din oficiu;c) Nu pot fi supuse expertizei;d) Nici una din variantele de mai sus.

209.Nu pot fi martori asistenţi:

a) Vecinii persoanei al cărei domiciliu este percheziţionat;b) Persoanele care au asistat la săvârşirea faptei;c) Persoanele interesate în cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

210.Reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor:

a) Se dispune numai de către instanţă;b) Se dispune de procuror în cursul urmăririi penale şi de instanţă în cursul judecăţii;c) Se dispune numai de procuror în cursul urmăririi penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

211.Corespondenţa şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza:

a) Se păstrează la sediul parchetului,în plic sigilat, până la soluţionarea definitivă a cauzei;b) Se predau instanţei spre păstrare până la soluţionarea definitivă a cauzei;c) Se restituie destinatarului;d) Nici una din variantele de mai sus.

212.Interceptarea convorbirilor telefonice este posibilă în cazul:

a) Infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică;

b) Infracţiunilor săvârşite din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;

c) Infracţiuni de abuz de încredere;d) Nici una din variantele de mai sus.

213.Ridicarea de obiecte sau înscrisuri de dispune:

a) Numai de către instanţă;b) Numai de către procuror;c) De către executorul judecătoresc;d) Nici una din variantele de mai sus.

214.Percheziţia poate fi:

a) Numai domiciliară;b) Corporală sau domiciliară;c) Numai corporală;d) Nici una din variantele de mai sus.

215.În situaţia în care instanţa dispune efectuarea unei percheziţii domiciliare:

a) Va proceda la efectuarea acesteia la termenul fixat;b) Percheziţia nu se poate efectua în absenţa procurorului;c) Instanţa va comunica încheierea procurorului care va efectua percheziţia;d) Nici una din variantele de mai sus.

216.În cursul judecăţii:

a) Instanţa poate efectua oricând o percheziţie domiciliară;b) Instanţa poate efectua o percheziţie domiciliară numai cu ocazia unei cercetări locale;c) Instanţa nu poate efectua percheziţii domiciliare,dispoziţia instanţei se transmite întotdeauna

procurorului;d) Nici una din variantele de mai sus.

217.Percheziţia poate fi efectuată pe timpul nopţii:

a) În caz de infracţiune flagrantă;b) În cazul în care instanţa a autorizat percheziţia;c) În cazul în care persoana la domiciliul căreia se face percheziţia consimte în scris;d) Nici una din variantele de mai sus.

218.În cazul în care inculpatul este arestat preventiv în cauză:

a) Percheziţia la domiciliul acestuia nu poate avea loc decât în prezenţa sa,cu excepţia situaţiei în care nu poate fi adus;

b) Percheziţiile domiciliare autorizate în cauză nu pot avea loc decât în prezenţa acestuia;c) Percheziţia la domiciliul inculpatului nu poate avea loc,în nicio situaţie,în prezenţa unui vecin şi

în absenţa inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

219.În timpul efectuării percheziţiei domiciliare:

a) Persoana la domiciliul căreia se efectuează percheziţia poate fi audiată ca martor;b) Persoana la domiciliul căreia se efectuează percheziţia poate fi audiată în vederea arestării

preventive;c) Organul judiciar care efectuează percheziţia poate deschide încăperile şi mijloacele de păstrare în

care se pot găsi obiectele sau înscrisurile căutate,fără acordul persoanei care este în măsură să le deschidă;


220.Constatarea medico-legală este obligatorie:

a) Dacă s-a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav,în toate cazurile;b) Dacă minorul care răspunde penal nu a împlinit 16 ani;c) În cazul infracţiunii de pruncucidere;d) Nici una din variantele de mai sus.

221.Jurământul expertului:

a) Se depune la termenul la care expertul este chemat pentru a lua cunoştinţă de obiectivele expertizei;

b) Se depune după desemnarea expertului,în camera de consiliu,fără citarea părţilor;c) Se depune dacă expertul este chemat de instanţă pentru a da explicaţii cu privire la raportul de

expertiză;d) Nici una din variantele de mai sus.

222.Comisia rogatorie se poate adresa:

a) Parchetului ierarhic superior;b) Parchetului ierarhic inferior;c) Instanţei egale în grad;d) Nici una din variantele de mai sus.

223.Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiuni sunt avute în vedere pentru:

a) Luarea reţinerii şi arestării preventive;b) Luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea;c) Luarea oricărei măsuri preventive;d) Nici una din variantele de mai sus.

224.Sunt măsuri preventive:

a) Reţinerea;b) Obligarea la tratament medical;c) Sechestrul;d) Nici una din variantele de mai sus.

225.În cazul în care organul de cercetare penală constată că nu mai există vreun temei care să justifice măsura arestării preventive a inculpatului:

a) Revocă măsura preventivă;b) Întocmeşte referatul cu propunere de revocare a arestării preventive şi prezintă dosarul

judecătorului;c) Informează,de îndată,procurorul competent pentru ca acesta să procedeze în mod corespunzător;d) Nici una din variantele de mai sus.

226.Revocarea arestării preventive presupune:

a) Schimbarea încadrării juridice a faptei;b) Constatarea faptului că,înainte de pronunţarea unei condamnări în primă instanţă,durata arestării

a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii;

c) Schimbarea temeiurilor care au dus la luarea măsurii;d) Nici una din variantele de mai sus.

227.Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune reţinerea:

a) Învinuitul poate formula plângere care se soluţionează de procurorul ierarhic superior procurorului care a dispus reţinerea;

b) Învinuitul poate formula plângere care se soluţionează de instanţă în termen de 3 zile de la data sesizării;

c) Învinuitul nu poate formula plângere;d) Nici una din variantele de mai sus.

228.Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care se dispune reţinerea:

a) Învinuitul poate formula plângere,înainte de expirarea termenului de 24 de ore,plângere care se soluţionează de procuror;

b) Învinuitul poate formula plângere,înainte de expirarea termenului de 24 de ore,plângere care se soluţionează de instanţă în termen de 3 zile de la data sesizării;

c) Învinuitul nu poate formula plângere;d) Nici una din variantele de mai sus.

229.Împotriva ordonanţei prin care se dispune măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara:

a) Învinuitul poate formula plângere care se soluţionează de procurorul ierarhic superior celui care a dispus luarea măsurii;

b) Învinuitul poate formula plângere care se soluţionează de instanţă în termen de 3 zile de la sesizare;

c) Învinuitul poate formula plângere care suspendă executarea măsurii;d) Nici una din variantele de mai sus.

230.În cazul comisiei rogatorii:

a) Instanţa care efectuează comisia rogatorie va dispune desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpatul arestat;

b) Comisia rogatorie se poate adresa unei instanţe inferioare;c) Prezentarea materialului de urmărire penală se poate realiza prin comisie rogatorie dacă se

asigură transportarea dosarului;d) Nici una din variantele de mai sus.

231.Măsurile preventive pot înceta de drept:

a) La data soluţionării plângerii împotriva măsurii preventive luate de procuror;b) Când s-au schimbat temeiurile care au dus la luarea măsurii preventive;c) La data pronunţării hotărârii de achitare;d) Nici una din variantele de mai sus.

232.În cazul în care inculpatul formulează o cerere de înlocuire a arestării preventive în cursul urmăririi penale:

a) Dacă instanţa respinge cererea,inculpatul poate formula recurs în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii;

b) Dacă instanţa respinge cererea,inculpatul poate formula recurs în termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii;

c) Daca instanţa admite cererea,procurorul poate formula recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare;


233.Este suspensiv de executare:

a) Recursul procurorului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului;

b) Recursul procurorului declarat împotriva încheierii prin care s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive;

c) Recursul inculpatului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

234.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale:

a) Se judecă în termen de 48 de ore în cazul arestării învinuitului şi în 3 zile în cazul arestării inculpatului;

b) Se soluţionează de îndată;c) Se soluţionează în termen de 24 de ore de la primirea dosarului;d) Nici una din variantele de mai sus.

235.Dacă,prin încheiere dată în cursul judecării apelului,instanţa constată măsura preventivă încetată de drept:

a) Inculpatul este pus în libertate de îndată;b) Inculpatul este pus în libertate numai dacă recursul procurorului este respins;c) Inculpatul este pus în libertate la expirarea termenului de recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

236.Punerea sub acuzare a Preşedintelui României:

a) Ca excepţie de la principiul oficialităţii procesului penal,se realizează de către Camera Deputaţilor şi Senat,în şedinţă comună,cu două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor,numai pentru înaltă trădare;

b) Ca excepţie de la principiul oficialităţii procesului penal,se realizează de către Camera Deputaţilor şi Senat,în şedinţă comună,cu două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor,numai pentru infracţiuni deosebit de grave săvârşite în exerciţiul funcţiei;

c) Presupune suspendarea acestuia din funcţie;d) Nici una din variantele de mai sus.

237.În cazul reţinerii:

a) Măsura nu poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este amenda;

b) Măsura nu poate fi luată decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea,chiar şi alternativ cu amenda;

c) Măsura poate fi luată oricare ar fi pedeapsa prevăzută de lege;d) Nici una din variantele de mai sus.

238.Măsura reţinerii unui parlamentar:

a) Poate fi revocată de Camera din care face parte;b) Nu poate fi revocată decât de judecător;

c) Nu poate fi luată decât de judecător;d) Nici una din variantele de mai sus.

239.Reţinerea poate fi dispusă de:

a) Judecător;b) Comandantul navei sau aeronavei pentru infracţiunile săvârşite la bordul navelor sau

aeronavelor;c) Agenţii poliţiei de frontieră în ipoteza constatării unor infracţiuni la regimul frontierei de stat;d) Nici una din variantele de mai sus.

240.Reţinerea învinuitului,dispusă la 30 noiembrie ora 21,expiră la:

a) 1 decembrie,ora 20;b) 1 decembrie,ora 19;c) 2 decembrie,ora 21;d) Nici una din variantele de mai sus.

241.Măsurile preventive pot fi dispuse prin:

a) Rezoluţia organului de cercetare penală;b) Rezoluţia procurorului;c) Ordonanţa procurorului;d) Nici una din variantele de mai sus.

242.Obligarea de a nu părăsi localitatea:

a) Măsura nu poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este amenda;

b) Măsura nu poate fi luată decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea,chiar şi alternativ cu amenda;

c) Măsura poate fi luată oricare ar fi pedeapsa prevăzută de lege;d) Nici una din variantele de mai sus.

243.Cazurile prevăzute de art.148 lit.a)-e) C.proc.pen.:

a) Nu prezintă nicio relevanţă în cazul obligării de a nu părăsi localitatea;b) Nu prezintă nicio relevanţă în cazul arestării preventive;c) Nu prezintă nicio relevanţă în cazul reţinerii;d) Nici una din variantele de mai sus.

244.Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi ţara:

a) Se poate formula plângere la instanţă în termen de 3 zile de la luarea măsurii;b) Se poate formula plângere la instanţă in termen de 20 zile de la luarea măsurii;c) Se poate formula contestaţie la instanţă în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei;d) Nici una din variantele de mai sus.

245.În situaţia în care instanţa de apel respinge cererea de revocare a arestării preventive:

a) Inculpatul poate formula recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare;b) Inculpatul poate formula recurs în termen de 24 de ore de la comunicare;c) Inculpatul poate formula recurs în termen de 3 zile de la pronunţare;d) Nici una din variantele de mai sus.

246.Următoarea măsură preventivă poate fi prelungită:

a) Reţinerea,numai de către procuror,pentru o perioadă de 24 de ore;b) Arestarea preventivă,numai de către instanţă;c) Obligarea de a nu părăsi ţara,numai de către instanţă;d) Nici una din variantele de mai sus.

247.Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea:

a) Inculpatul trebuie să respecte 10 obligaţii prevăzute de lege;b) Inculpatul trebuie să respecte 6 obligaţii prevăzute de lege;c) Inculpatul trebuie să respecte 5 obligaţii prevăzute de lege;d) Nici una din variantele de mai sus.

248.Măsura obligării de a nu părăsi localitatea în cursul judecării:

a) Se dispune pentru o perioadă nedeterminată;b) Trebuie discutată la fiecare 60 de zile;c) Trebuie prelungită din 30 în 30 de zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

249.Copia actului prin care s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea se comunică:

a) Poliţiei de frontieră;b) Administraţiei financiare în a cărei circumscripţie locuieşte învinuitul sau inculpatul;c) Părţii vătămate;d) Nici una din variantele de mai sus.

250.Este competentă să dispună arestarea preventiva:

a) Numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond;b) Numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţa a cărei

circumscripţie se află locul de detenţie;c) Numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţa a cărei

circumscripţie se află sediul parchetului;d) Nici una din variantele de mai sus.

251.Arestarea preventivă se dispune prin:

a) Ordonanţa procurorului;b) Încheierea judecătorului;c) Mandatul de arestare emis de judecător;d) Nici una din variantele de mai sus.

252.Arestarea preventivă a învinuitului:

a) Se poate dispune de către procuror,în cursul urmaririi penale,şi de către instanţa de judecată,în cursul judecăţii;

b) Nu se poate dispune decât în cursul urmăririi penale;c) Presupune punerea în mişcare a acţiunii penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

253.Măsura preventivă a reţinerii:

a) Nu poate fi luată dacă infracţiunea săvârşită este pedepsită numai cu amenda;b) Poate dura mai mult de 24 de ore în cazul în care persoana a fost reţinută administrativ;c) Poate fi luată chiar dacă nu s-a început urmărirea penală faţă de persoana respectivă;d) Nici una din variantele de mai sus.

254.Arestarea preventivă a inculpatului:

a) Se poate dispune înainte de începerea urmăririi penale în cazul infracţiunilor flagrante;b) Nu se poate dispune decât în cursul urmăririi penale;c) Presupune punerea în mişcare a acţiunii penale;d) Nici una din variantele de mai sus.

255.Propunerea de arestare preventivă:

a) Se soluţionează în camera de consiliu în condiţii de nepublicitate;b) Se soluţionează în camera de consiliu în şedinţă publică;c) Se soluţionează în şedinţă publică;d) Nici una din variantele de mai sus.

256.În situaţia în care acţiunea penală se pune în mişcare faţă de învinuitul arestat preventiv:

a) Inculpatul poate fi arestat preventiv pentru o perioadă de maxim 30 de zile;b) Inculpatul nu mai poate fi arestat preventiv;c) Inculpatul poate fi arestat preventiv pentru perioada care a mai rămas din termenul maxim de 30

zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

257.În situaţia în care acţiunea penală se pune în mişcare faţă de învinuitul arestat preventiv,iar instanţa admite propunerea procurorului de arestare preventivă:

a) Nu se emite un nou mandat de arestare,dacă se prelungeşte arestarea preventivă a învinuitului;b) Nu se emite un nou mandat de arestare,chiar dacă nu se prelungeşte arestarea preventivă a

învinuitului;c) Se emite un nou mandat de arestare,pentru inculpat;d) Nici una din variantele de mai sus.

258.În cazul în care instanţa admite propunerea de arestare preventivă:

a) Mandatul de arestare preventivă este emis de judecător;b) Mandatul de arestare preventivă este emis de procuror;c) Mandatul de arestare preventivă este emis de grefier;d) Nici una din variantele de mai sus.

259.Poate fi prelungită:

a) Reţinerea inculpatului;b) Arestarea preventivă a învinuitului;c) Arestarea preventivă a inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

260.Arestarea inculpatului major:

a) Nu poate depăşi 180 de zile decât dacă s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă;b) Nu poate depăşi 180 de zile în cursul urmăririi penale;c) Nu poate depăşî 180 de zile în fiecare fază a procesului penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

261.Pe durata liberării provizorii sub control judiciar:

a) Inculpatul este obligat să plătească o cauţiune;b) Inculpatul beneficiază de asistenţă juridică obligatorie şi gratuită;c) Inculpatul poate fi obligat să comunice organului judiciar orice schimbare a locuinţei;d) Nici una din variantele de mai sus.

262.Restituirea cauţiunii:

a) Nu este posibilă decât dacă se dispune achitarea inculpatului;b) Se dispune dacă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii;c) Nu se dispune dacă există constituire de parte civilă în cauză;d) Nici una din variantele de mai sus.

263.Cererea de liberare provizorie pe cauţiune poate fi făcută:

a) În cursul urmăririi penale;b) Numai de către învinuitul sau inculpatul aflat în stare de arest preventiv;c) Pe tot parcursul procesului penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

264.Instanţa nu poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar:

a) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 12 ani;b) Dacă inculpatul este recidivist;c) Dacă inculpatul nu şi-a însuşit cererea formulată de apărător;d) Nici una din variantele de mai sus.

265.Arestarea preventivă a inculpatului minor între 14 şi 16 ani este:

a) De 15 zile în cursul urmăririi penale;în mod excepţional,poate fi prelungită din 15 în 15 zile,până la durata maxima de 180 de zile;

b) De cel mult 15 zile;nu poate fi prelungită;c) De cel mult 20 zile;poate fi prelungită din 20 în 20 de zile,până la durata maximă de 60 de zile;d) Nici una din variantele de mai sus.

266.Măsurile de ocrotire în procesul penal:

a) Vizează protejarea bunurilor importante care ar putea fi pierdute ca urmare a săvârşirii infracţiunii;

b) Se pot dispune faţă de persoanele prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii;c) Se pot dispune faţă de minorii aflaţi în ocrotirea unui învinuit arestat preventiv;d) Nici una din variantele de mai sus.

267.Sunt măsuri procesuale reale:

a) Liberarea provizorie pe cauţiune şi restituirea lucrurilor;b) Măsurile asigurătorii,restituirea lucrurilor;c) Liberarea provizorie pe cauţiune şi măsurile asigurătorii;d) Nici una din variantele de mai sus.

268.Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:

a) În cazul în care prin infracţiune s-a produs un prejudiciu mai mare de 200.000.000 de lei;b) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de

exerciţiu restrânsă;c) Dacă prin infracţiune s-a adus o atingere avutului unei persoane juridice de interes public;d) Nici una din variantele de mai sus.

269.Organele competente să dispună luarea măsurilor asigurătorii sunt:

a) Instanţa de judecată,în cursul cercetării judecătoreşti şi în cursul urmăririi penale;b) În faza de urmărire penală,procurorul sau organul de cercetare penală,prin ordonanţă;c) În faza de urmărire penală,procurorul;d) Nici una din variantele de mai sus.

270.Restituirea lucrurilor:

a) Poate fi dispusă de organele de cercetare ale poliţiei judiciare prin ordonanţă;b) Poate fi dispusă de procuror în cursul urmăririi penale şi de către instanţă în cursul judecăţii;c) Nu poate fi dispusă decât de instanţă,prin încheiere;d) Nici una din variantele de mai sus.

271.Sunt acte procesuale:

a) Introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată,trimiterea în judecată,punerea în mişcare a acţiunii penale;

b) Înmânarea citaţiei,efectuarea unei percheziţii,ascultarea unui martor;c) Împăcarea părţilor,cercetarea la faţa locului,înmânarea citaţiei;d) Nici una din variantele de mai sus.

272.Dacă locul săvârşirii faptei este multiplu,nu se cunoaşte adresa unde locuieşte individul şi nici locul său de muncă,acesta va fi citat:

a) La sediul organului de urmărire penală;b) La consiliul local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală;c) La sediul consiliului local în a cărui rază s-a săvârşit infracţiunea;d) Nici una din variantele de mai sus.

273.În situaţia în care învinuitul este adus în faţa organelor de urmărire penală cu mandat de aducere înainte de a fi citat:

a) Intervine sancţiunea nulităţii relative cu privire la actul procesual;b) Intervine sancţiunea nulităţii absolute cu privire la actul procesual;c) Intervine sancţiunea nulităţii relative cu privire la actul procedural;d) Nici una din variantele de mai sus.

274.În ipoteza în care termenul de apel de 10 zile curge de la data pronunţării hotărârii:

a) Nu se iau în considerare zilele nelucrătoare;b) Ziua pronunţării hotărârii intra în durata termenului;c) Ziua în care termenul începe să curgă şi ziua în care acesta se împlineşte nu se socotesc în durata

termenului;d) Nici una din variantele de mai sus.

275.Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de:

a) De către inculpat,în cazul retragerii plângerii prealabile;b) De către inculpatul achitat,dacă a fost obligat la plata despăgubirilor civile;c) De către partea civilă căreia i s-a respins acţiunea civilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

276.Nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea judecătorilor este sancţionată cu:

a) Nulitatea relativă;b) Nulitatea absolută;c) Nulitatea relativă,care poate fi invocată la termenul următor;d) Nici una din variantele de mai sus.

277.Măsura internării medicale:

a) În cursul urmăririi penale,se dispune de procuror pentru o perioadă maximă de 180 de zile;b) Se dispune,în mod provizoriu,numai de instanţă,iar în cursul urmăririi penale nu poate dura mai

mult de 180 de zile;c) Se poate dispune fără ca învinuitul sau inculpatul să fie audiat;d) Nici una din variantele de mai sus.

278.Măsura internării provizorii:

a) Durează până la confirmarea acesteia de către procuror;b) Poate fi confirmată de instanţă pe baza avizului comisiei medicale;c) Dacă măsura a fost confirmată de instanţă,hotărârea poate fi atacată cu apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

279.Nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea procurorilor este sancţionată cu:

a) Nulitatea relativă;b) Nulitatea absolută;c) Nulitatea relativă,care poate fi invocată oricând;d) Nici una din variantele de mai sus.

280.Normele care reglementează competenţa sunt:

a) Absolut imperative,dacă se referă la competenţa materială sau la competenţa după calitatea persoanei;

b) Absolut imperative,dacă se referă la competenţa materială,la competenţa după calitatea persoanei sau după competenţa teritorială;

c) Absolut imperative,dacă se referă la competenţa materială sau la competenţa teritorială;d) Nici una din variantele de mai sus.

281.În cazul normelor de competenţă materială:

a) Părţile pot face tranzacţii tacite sau exprese;b) Excepţiile pot fi invocate numai până la citirea actului de sesizare;c) Excepţiile pot fi invocate pentru prima dată în recurs;d) Nici una din variantele de mai sus.

282.Sancţiunile de natură procesuală:

a) Atrag nulitatea actului întocmit contrar legii sau decăderea din drepturile procesuale;b) Sunt pedepse principale şi complementare;c) Se aplică numai de instanţele de judecată;d) Nici una din variantele de mai sus.

283.În contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia,părţile pot formula plângere:

a) Numai la procuror;b) Numai la instanţă;c) La instanţă sau la procuror,indiferent de faza în care se află procesul penal;d) Nici una din variantele de mai sus.

284.Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei este:

a) Nulitatea relativă,care poate fi invocată până la citirea actului de sesizare;b) Nulitatea relativă,care poate fi invocată până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă;c) Nulitatea absolută care poate fi invocată oricând;d) Nici una din variantele de mai sus.

285.Asistenţa juridică este facultativă,cu următoarele excepţii:

a) Numai în cursul judecăţii,dacă învinuitul sau inculpatul este minor,internat într-un centru de reeducare sau într-un institul medical educativ,reţinut sau arestat chiar în altă cauză , când faţă de acesta s-a dispus măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical;

b) În tot cursul procesului penal,dacă învinuitul sau inculpatul este minor,internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ,reţinut sau arestat chiar în altă cauză,când faţă de acesta s-a dispus măura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical sau când pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani;

c) În cursul judecăţii,în cauzele pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare,indiferent de situaţia inculpatului;


286.Sunt cazuri de asistenţă juridică obligatorie:

a) Partea vătămată este un minor internat într-un centru de reeducare;b) Inculpatul este militar sau elev al unei şcoli militare;c) Inculpatul este elev al unei instituţii speciale de învăţământ;d) Nici una din variantele de mai sus.

287.Dacă organele de cercetare ale poliţiei judicare apreciază că inculpatul nu îşi poate face singur apărarea:

a) Asistenţa juridică este obligatorie;b) Asistenţa juridică nu este obligatorie,cu excepţia situaţiilor prevăzute de art.171 C.proc.pen. în

care se află inculpatul;c) Nu există o prevedere legală referitoare la această situaţie;d) Nici una din variantele de mai sus.

288.Intervine sancţiunea nulităţii absolute în următorul caz:

a) Nerespectarea dispoziţiilor privind asistenţa juridică a părţii vătămate în situaţia în care aceasta era obligatorie,potrivit legii;

b) Nerespectarea regulilor privind competenţa teritorială;c) Încălcarea dispoziţiilor relative la efectuarea expertizei medico-legale;d) Nici una din variantele de mai sus.

289.Amenda judicară se aplică:

a) Numai de către procuror;b) Numai de către instanţa de judecată;c) De organul de urmărire penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

290.Interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul său:

a) Se poate dispune numai de instanţa de judecată care a luat măsura preventivă;b) Se poate dispune numai de instanţa care a hotărât condamnarea inculpatului după rămânerea

definitivă a hotărârii;c) Se poate dispune de procuror,pe o perioadă limitată;d) Nici una din variantele de mai sus.

291. Sunt faze ale procesului penal:

a) Urmărirea penală,procesul penal şi punerea în executare a hotărârilor penale rămase definitive;b) Urmărirea penală,judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale definitive;c) Urmărirea penală şi judecata;d) Nici una din variantele de mai sus.

292.Sunt limite ale fazei de judecată:

a) Trimiterea în judecată şi pronunţarea hotărârii;b) Trimiterea în judecată şi rămânerea definitivă a hotărârii;c) Prezentarea materialului de urmărire penală şi pronunţarea hotărârii;d) Nici una din variantele de mai sus.

293.Sunt autorităţi publice care au dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală:a) Camera Deputaţilor şi Senatul în şedinţă comună,judecătorul desemnat să judece plângerea

împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală;b) Camera Deputaţilor şi Senatul în şedinţa comună,instanţa de judecată în situaţia cauzelor la

judecarea cărora procurorul nu participă,judecătorul desemnat să rezolve plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neurmărire;

c) Instanţa de judecată în situaţia cauzelor la judecarea cărora procurorul nu participă, judecătorul desemnat să rezolve plângerea împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de nerumărire;

d) Nici una din variantele de mai sus.294.Constituirea completului de judecată are în vedere:

a) Judecătorii,procurorul şi apărătorii;b) Judecătorul/judecătorii,grefierul şi procurorul;c) Judecătorul/judecătorii,grefierul,procurorul şi apărătorii;d) Nici una din variantele de mai sus.

295.Sunt corpuri delicte:

a) Obiectele care conţin o urmă a faptei săvârşite;b) Obiectele care poartă o urmă a faptei săvârşite;c) Obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei

infracţiuni,precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii;d) Nici una din variantele de mai sus.

296.Expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie:

a) Dacă inculpatul a săvârşit un viol;b) Dacă inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav;c) Dacă inculpatul are un coeficient de inteligenţă sub medie;d) Nici una din variantele de mai sus.

297.În timpul efectuării expertizei:

a) Expertul nu poate lua legătura cu părţile;b) Expertul trebuie să menţină o legătură permanentă cu părţile;c) Expertul poate solicita explicaţii necesare de la părţi,cu încuviinţarea organelor judiciare;d) Nici una din variantele de mai sus.

298.La efectuarea comisiei rogatorii dispuse de instanţa de judecată:

a) Părţile pot solicita să fie citate;b) Inculpatul arestat trebuie adus;c) Instanţa care efectuează comisia rogatorie poate admite şi alte probe;d) Nici una din variantele de mai sus.

299.Împotriva încheierii prin care judecătorul a admis propunerea de arestare preventivă pot face recurs:

a) Inculpatul şi procurorul;b) Rudele inculpatului,până la gradul IV inclusiv;c) Inculpatul arestat;d) Nici una din variantele de mai sus.

300.Participarea procurorului la judecarea propunerii de arestare preventivă:

a) Este obligatorie,indiferent de infracţiune;b) Este obligatorie,dar numai daca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de

4 ani sau mai mare;c) Este obligatorie,dar numai dacă inculpatul este minor ori infracţiunea săvârşită este pedepsită cu

o pedeapsă mai mare de 4 ani;d) Nici una din variantele de mai sus.

301.Tribunalul Bacău,în temeiul art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 alin.(1) lit.c) C.proc.penal, l-a achitat pe inculpatul S.A.pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,prevăzută în art.183 C.penal,întucât fapta nu a fost săvârşită de catre acesta.Prima instanţă a reţinut că inculpatul S.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,prevăzută în art.183 C.Penal,constând în aceea că,în seara de 31 martie 2005,a lovit-o pe soţia sa-victima S.M.-,aceasta dezechilibrându-se şi căzând pe plita încinsă a sobei din locuinţă,de unde nu s-a mai ridicat,fiind în stare de inconştienţă.Urmare a multiplelor arsuri siferite,victima a decedat.Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecăţii,prima instanţă a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului.Astfel,prima instanţă a reţinut că la 31 martie 2005,inculpatul s-a întors la domiciliu unde a gasit-o pe soţia sa în stare de ebrietate.Întrucat aceasta a refuzat să-i coasă o gaică la o pereche de pantaloni,inculpatul,enervat de atitudinea soţiei sale şi de faptul că mai tot timpul când se întorcea acasă o găsea în stare de ebrietate,a lovit-o cu palma peste faţă,după care a aprins focul în bucătărie şi a încălzit mâncarea.În timpul mesei,inculpatul a observat-o pe soţia sa că intenţionează să-i coasă gaica de la pantaloni,dar constatând că aceasta facea eforturi

pentru a introduce aţa în ac,l-a rugat pe fiul său S.C. să o ajute la efectuarea acestei operaţiuni,după care a plecat într-o altă cameră.Prima instanţă a reţinut că,pe tot acest interval de timp,de faţă la incidentul derulat între cei doi soţi s-au aflat fiul acestora S.C. şi prietenul său D.A.În jurul orelor 19,00,cei doi tineri au plecat la un magazin din apropiere,iar când a revenit la domiciliu,în jurul orelor 20,00,martorul S.C. a găsit-o pe mama sa căzută pe plita încinsă,prezentând multiple arsuri,astfel că l-a anunţat despre cele întâmplate pe tatăl sau,care dormea în camera alăturată.La iniţiativa celor doi-tată şi fiu-,victima a fost transportată la spital.La 10 aprilie 2005,starea de sănătate a victimei s-a agravat,survenind decesul.Fiind audiat,inculpatul nu a recunoscut fapta reţinută în actul de sesizare,susţinând că ,din momentul în care a plecat în camera alăturată să se uite la televizor şi până când a fost trezit de fiul său,care i-a relatat că a găsit-o pe S.M. căzută pe plita încinsă,nu ştie ce s-a întâmplat cu aceasta.În declaraţiile date pe parcursul cercetărilor,martorul S.C. a confirmat versiunea tatălui său,în sensul că,după ce acesta a plecat în camera alăturată,victima a continuat să consume băuturi alcoolice.Martorul a mai precizat că,după ce a plecat din locuinţă,are convingerea că mama sa s-a dus lângă sobă să se încălzească şi,pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice,coroborat cu căldura din încapere,probabil a aţipit şi a căzut pe plită,variantă care în opinia sa,este susţinută de poziţia în care a fost găsită victima şi de împrejurarea că la locul faptei a fost descoperită o sticlă de băutură ce fusese ascunsă de aceasta.Prima instanţă a constatat că în cauză nu există probe directe sau indirecte în sensul celor reţinute în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului.Împotriva acestei hotărâri,în termen legal,procurorul a declarat apel.criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infractiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de procuror.Recursul declarat de procuror este:

a) Fondat,întrucât în cauză nu s-a dat eficienţa cuvenită prezumţiei de nevinovăţie;b) Nefondat,întrucât în cauză s-a adoptat o solutie legală;c) Fondat,întrucât încadrarea juridică dată faptei este nelegală;d) Nici una din variantele de mai sus.

302.Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 11 octombrie 2007 de către Biroul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul din Milano pe numele cetăţeanului român P.L.,în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 5 luni închisoare,aplicată de Tribunalul din Milano, sentinţă rămasă definitivă la 1 octombrie 2002.Totodată,s-a constatat că s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate P.L.,pe o perioadă de 30 de zile,începând cu 6 noiembrie 2007,şi a fost menţinută starea de arest a acestuia.S-a dispus amendarea apărătorului alea,avocat N.M.,cu suma de 5000 de lei,în baza art.198alin. (3) C.proc.pen.,constatând că nu se dovedeşte motivul obiectiv al lipsei apărătorului ales şi că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a asugra substituirea.Instanţa a numit un apărător din oficiu dintre avocaţii prezenţi la sediul instanţei şi a constatat că dosarul se află în stare de judecată,dând cuvântul pe fond.Recursul declarat de persoana solicitată este:

a) Fondat,întrucât avocatul său a fost amendat în mod nelegal,instanţa apreciind în mod greşit că absenţa acestuia a fost nejustificată;

b) Fondat,întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al persoanei solicitate;c) Nefondat,întrucât dreptul la apărare nu a fost încălcat,persoana solicitată fiind asistată de un

apărător din oficiu;d) Nici una din variantele de mai sus.

303.Tribunalul Arad,în baza art. 257 alin.(1) C.pen.,l-a condamnat pe inculpatul C.G.Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, instanţa reţinând că apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat admiterea apelului şi redozarea pedepsei.Îpotriva deciziei,inculpatul a declarat recurs,arătând că a înştiinţat instanţa cu trei zile înainte de termenul fixat că este în imposibilitate de a se prezenta pentru data de 27 martie 2006,fiind internat în spital,şi că instanţa ,deşi înştiinţată printr-o telegramă de internarea sa în spital şi de imposibilitatea de a se prezenta,nu a luat în considerare acest lucru,încălcând legea şi lipsindu-l de posibilitatea de a se apăra.Recurentul a solicitat admiterea recursului,casarea deciziei atacate şi trimirea cauzei pentru rejudecarea apelului de catre aceeaşi instanţă.Recursul este:

a) Fondat,întrucât cauza s-a judecat în lipsa inculpatului aflat în imposibilitate de prezentare;b) Nefondat,întrucât motivele invocate de inculpatul-recurent sunt neîntemeiate;c) Inadmisibil,întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege;d) Nici una din variantele de mai sus;

304.Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune,falsificare de valori,falsifiacare de instrumente oficiale şi folosirea instrumentelor oficiale false.Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul inculpatului.Inculpatul a declarat recurs,susţinând că instanţa de apel a respins nejustificat cererea sa de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător,deşi cauza se afla la primul termen,încălcând astfel dreptul său de apărare:Recursul este:

a) Fondat,deoarece inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare;b) Nefondat,dacă inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu;c) Nefondat,dacă inculpatul a avut suficient timp,între data declarării apelului şi data judecării

acestuia,pentru a-şi angaja un apărător;d) Nici una din variantele de mai sus;

305.Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul P.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie,prevăzută de art.211 alin.(2) lit. a),d) şi e) C.pen.,de conducere fără permis,prevăzută în art.36 al.(1) din Decretul nr.328/1966,şi de părăsire a locului accidentului,prevăzută în art.38 din Decretul nr.328/1966,iar pe inculpatul R.C.pentru săvârşirea primelor doua dintre infracţiunile menţionate.Instanţa a reţinut că,în noaptea de 12 octombrie 2001,în baza unei întelegeri prealabile,inculpaţii au sustras ,prin violenţă,un autovehicul,pe care l-au condus,fiecare,fără a avea carnet de conducere,iar primul inculpat a provocat un accident,după care a părăsit locul producerii acestuia.Curtea de Apel Braşov a admis apelul procurorului şi a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de tâlhărie şi,totodată,a admis apelul inculpatului P.Z.şi a dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a) şi art.10 alin.(1) lit.d) C.proc.pen. pentru infracţiunea de părăsire a accidentului.Recursul procurorului este:

a) Fondat,întrucât inculpatul a fost greşit achitat pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului;

b) Nefondat,întrucât rămânerea la locul accidentului ar fi echivalat cu autodenunţarea sau autoincriminarea de însuşi inculpatul pentru celelalte doua infracţiuni reţinute în sarcina sa,de

conducere fără permis şi de tâlhărie,ceea ce contravine art.6 parag.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

c) Fondat,întrucât infracţiunea nu este prevăzută de legea penală;d) Nici una din variantele de mai sus.

306.Tribunalul Bucureşti a dispus ,între altele ,în baza art.243 alin.(1),cu aplicarea art.41 alin(1) C.pen.,condamnarea inculpaţilor G.N. şi G.D. la câte 5.000.000 ROL amendă penală.Conform art.1 din Legea nr.543/2002,s-au constatat ca fiind graţiate integral şi condiţionat aceste pedepse.Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi,însă sub alte aspecte decât cel al înlăturării dispoziţiilor privitoare la graţiere şi al aplicării celor din materia prescripţiei penale.S-a reţinut,atât în actul de sesizare,cât şi în cosiderentele hotărârilor instanţelor,faptul că,în aprilie şi mai 1999,inculpaţii au îndepărtat,fără drept sigiliile vamale aplicate asupra unor mijloace de transport.Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs, în termen legal,procurorul şi inculpaţii.Procurorul a solicitat încetarea procesului penal faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de rupere de sigilii,prevăzută în art.243 alin.(1),cu aplicarea art.41 alin.(1) C.pen.,deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.Recursul este:

a) Nefondat,întrucât în cauză a intervenit legea de graţiere;b) Fondat,întrucât trebuia ca instanţele de fond şi de apel să se pronunţe asupra încetării procesului

penal ca urmare a intervenirii prescripţiei executării pedepsei;c) Nefondat,întrucât în cauză nu este aplicabil cazul de casare invocat de procuror;d) Nici una din variantele de mai sus.

307.Inculpatul a fost achitat,în temeiul art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit.c) C.proc.pen.,de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă,prevăzută în art.184 alin. (2) şi (4) C.pen.,şi s-a respins cererea de despăgubiri formulată de persoana vătămată.S-a reţinut că inculpatul,medic specialist ortoped,a procedat corect la acordarea asistenţei medicale părţii civile internate în spital cu o fractură a antebraţului drept,neputându-se stabili în sarcina sa vreo culpă medicală pentru evoluţia nefavorabilă a cazului,soldat cu amputarea antebraţului.Apelul declarat de procuror în cauză este:

a) Fondat,întrucât în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă;b) Fondat,întrucât cazul de achitare indicat de instanţă a fost eronat;c) Nefondat,întrucât achitarea s-a dispus în mod legal;d) Nici una din variantele de mai sus.

308.Tribunalul Bacău a dispus următoarele:în temeiul art.11 pct.2 lit.b) raportat la art. 10 alin.(1) lit. G) C.proc.pen.,a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.N.,cercetat sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat,întrucât a intervenit decesul acestuia.În temeiul art,14,art.346 C.proc.pen. raportat la art.998 C.civ.,a admis în parte pretenţiile civile ale părţii civile C.F.,şi în consecinţă,i-a obligat pe moştenitorii legali ai inculpatului decedat,respectiv B.L.,B.I.,B.D. şi B.M.,la plata despăgubirilor civile, în cuantum de 1.500 de lei cu titlu de daune materiale şi 1.500 de lei cu titlu de daune morale.Împotriva sentinţei a declarat apel,între alţii,moştenitoarea inculpatului decedat,B.L.,în nume propriu şi în numele celorlalţi moştenitori minori.În esenţă,apelanta moştenitoare a criticat sentinţa pentru netemeinicie, invocând faptul că are o situaţie materială precară şi nu poate plăti sumele stabilite

prin hotărârea judecătorească.Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de moştenitoarea inculpatului decedat,B.L.,în nume propriu şi în numele celorlalţi moştenitori minori.Împotriva acestei decizii,în termen legal,a declarat recurs moştenitoarea inculpatului decedat,B.L.Recursul declarat de B.L. este:

a) Fondat,întrucât instanţa nu poate să îi oblige pe moştenitorii minori la despăgubiri civile;b) Fondat,întrucât instanţa nu a administrat suficiente probe cu privire la latura penală a cauzei;c) Fondat,întrucât nu există dovada acceptării succesiunii de către moştenitori şi a limitelor în care

succesiunea este acceptată;d) Nici una din variantele de mai sus.

309.Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe inculpaţii A.M.,major,şi N.A.,minor,pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi tâlhărie.Prin aceeaşi sentinţă,s-a admis acţiunea civilă, formulată de partea civilă D.A.şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar,precum şi partea respinsabilă civilmente N.V.,în solidar cu inculpatul minor N.A.,la despăgubiri civile reprezentând daune materiale în cuantum de 700 RON şi daune morale în cuantum de 4.000 RON către moştenitorul D.I.În faza de urmărire penală,partea vătămată D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 de RON daune materiale şi 4000 RON daune morale.Ulterior,pe parcursul desfăşurării procesului,partea vătămată D.A. a decedat,din cauze independente de infracţiunea săvârşită de inculpaţi,fiind introdus în cauză moştenitorul acesteia D.I.Curtea de Apel Craiova,în temeiul art.379 pct.1 lit.b) C.proc.pen.,a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţi.Recursurile declarate de inculpaţi sunt:

a) Fondate,întrucât în mod greşit inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile;b) Fondate,întrucât cu privire la suma de 4000 de lei solicitată de partea civilă D.A. pentru

acoperirea prejudiciului moral suferit trebuia să se dispună confiscarea specială;c) Fondate,întrucât nu trebuia să se dispună obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale;d) Nici una din variantele de mai sus.

310.Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul Z.L. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave şi l-a obligat la plata de despăgubiri civile către patru societăţi comerciale,M.,T.,D., şi S.,părţi civile în cauza.Prima instanţă a reţinut,în esenţă,că,în calitate de administrator la societatea comercială F.,în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,în perioada noiembrie-decembrie 2004,inculpatul Z.L. i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii celor patru societăţi comerciale cu prilejul achiziţionării de marfă,prin emiterea de file cec fără a avea disponibil în cont şi dezalimentând contul,producând un prejudicu în sumă totală de 337667,55 RON societăţilor comerciale între care figurează şi societatea comercială M.În cursul anului 2004,societatea comercială M. a cultivat 300 ha cu orz,iar pentru valorificare,a găsit pe internet mai mulţi potenţiali cumpărători,între care şi societatea comercială F.Martorul B.I.,reprezentant al societăţii comerciale M.,a declarat că a discutat telefonic cu numitul A.V.,stabilind preţul şi modalitatea de plată,respectiv la 30 de zile cu o filă cec,iar în dispoziţia numitului A.V.,secretara A.C.,i-a înmânat un cec şi un contract semnat de inculpatul Z.L.Valoarea totală a mărfii livrate de societatea comercială M. către societatea comercială F. este de 217770,357 RON.Cecul a fost prezentat la plată şi a fost refuzat din cauza lipsei totale de disponibil în cont.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă societatea comercială M.,care a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică,între altele,întrucât inculpatul nu a fost obligat la plata penalităţilor de întârziere stabilite prin contractul încheiat cu inculpatul,iar societatea comercială F. nu a fost introdusă în cauză ca parte responsabilă civilmente.Referitor la introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente,societatea comercială F.,curtea de apel a reţinut că,întrucât partea civilă a solicitat,în momentul constituirii de parte civilă,numai obligarea inculpatului la repararea pagubei,instanţa nu putea,din oficiu,să introducă în cauză,ca parte responsabilă civilmente,societatea comercială administrată de inculpat.A fost apreciat ca nefondat şi motivul de apel privind obligarea inculpatului la plata penalităţilor de întârziere,deoarece răspunderea penală a inculpatului atrage,în latura civilă a cauzei,răspunderea delictuală.Constatând că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune cu ocazia contractului încheiat cu partea civilă,curtea de apel a apreciat că acest contract este nul,deoarece este viciat în ceea ce priveşte consimţământul părţilor.Penalităţile se pot acorda,dar numai în cadrul unui contract valabil încheiat,ceea ce nu este cazul în speţă.Pentru motivele expuse,Curtea de Apel Galaţi,în baza art.379 pct. 1 lit.b) C.proc.pen.,a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă,societatea comercială M.Împotriva acestei decizii,în termen legal,a formulat recurs partea civilă,societatea comercială M.,criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.Recursul declarat de partea civilă este:

a) Fondat,deoarece în mod nelegal instanţa nu a dispus introducerea în cauză a părţii respinsabile civilmente,deşi partea civilă îşi precizase cuantumul pretenţiilor civile;

b) Nefondat,întrucât în mod nelegal nu au fost admise pretenţiile părţii civile referitoare la plata penalităţilor de întârziere;

c) Fondat,întrucât inculpatul datorează penalităţile de întârziere la plata cărora s-a obligat prin încheierea contractului;


311.Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpatului D.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat,prevăzută în art.174-175 lit. i) C.pen.Prin aceeaşi sentinţă,s-a admis în partea acţiunea civilă formulată de partea civilă C.V. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor C.G. şi C.A. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.097,33 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă C.V.,5.000 RON cu titlu de daune morale către aceiaşi partea civilă şi câte 1.500 RON lunar către fiecare minor,începând cu 29 februarie 2004,până la împlinirea vârstei de 18 ani.Intanţa a reţinut că,la 28 februarie 2004,inculpatul i-a aplicat victimei,într-un loc public,o lovitură cu cuţitul în regiunea toracică,provocându-i leziuni care au dus la deces.Curtea de Apel Constanţa a admis apelul părţii civile C.V. şi a majorat daunele morale de la 5.000 RON la 15.000 RON.Recursul declarat de partea civilă C.V.,prin care a solicitat,între altele,obligarea inculpatului la plata sumelor globale de 29.700 RON către minorul C.A. şi de 32.400 RON către minorul C.G.,sume ce reprezintă totalul prestaţiei lunare datorate până la majoratul copiilor,este:

a) Fondat,întrucât intanţa poate aprecia probele administrate şi poate da o hotărâre în interesul minorilor;

b) Fondat,întrucât instanţa trebuie să-l oblige e inculapt la plata unei sume globale;c) Nefondat,întrucât prestaţia periodică este menită să acopere prejudiciul cauzat minorilor prin

lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor;d) Nici una din variantele de mai sus.

312.Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor,respingându-se cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată minoră,asistată de mama ei,pentru daune morale.Respingerea cererii de despăgubiri a fost motivată prin aceea că partea vătămată nu a înţeles să se constituie parte civilă până la citirea actului de sesizare,aşa cum se prevede în art.15 alin.(2) C.proc.pen.,iar constituirii făcute ulterior acestui moment inculpatul i s-a opus.Apelul declarat de partea vătămată este:

a) Nefondat,întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă până la citirea actului de sesizare;b) Nefondat,dacă judecătorul a făcut aplicarea dispoziţiilor art.320 C.proc.pen.;c) Fondat,întrucât inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor;d) Nici una din variantele de mai sus.

313.Prin plângerea înregistrată la Parchetul Militar Bucureşti,C.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a plutonierului major L.D.,susţinând că acesta,la 3 mai 2001,ar fi pătruns fără drept pe terenul petiţionarului ,unde a cosit iarba pe care a transportat-o la domiciliul său.Ulterior,C.A. a formulat o nouă plângere penală înregistrată la Parchetul Militar Bucureşti,în care a afirmat că acelaşi subofiţer i-ar fi sustras mai multe citaţii emise de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti,lipsindu-l astfel de posibilitatea de a se apăra într-un proces civil.Cele doua plângeri au fost soluţionate prin rezoluţia procurorului militar din 25 iulie 2002,în sensul confirmării propunerii organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de L.D.Plângerea petiţionarului formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin rezoluţia din 29 noiembrie 2002 a prim-procurorului Parchetului Militar Bucureşti.În temeiul prevederilor art.278¹ C.proc.pen.,C.A. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Sectorului Bucureşti,care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti,cu motivarea că la data emiterii rezoltuţiei atacate,25 iulie 2002,instanţa căreia i-ar fi revenit competenţa de a judeca fondul cauzei era Tribunalul Militar Bucureşti.Tribunalul Militar Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Constatându-se ivirea unui conflict negativ de competenţă,s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti;b) Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti;c) Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea unei alte instanţe civile egale în grad cu

Tribunalul Bucureştild) Nici una din variantele de mai sus.

314.Prin plângerea formulată de Baroul de Avocaţi Vaslui,s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art.281 C.pen.,susţinându-se că,în şedinţa publică din 30 iunie 2006,intimatul a asigurat apărarea inculpatei D.N. ca avocat desemnat de Baroul Constituţional,neavând calitatea de avocat înscris într-un barou din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus,în baza art.228 alin.(6) raportat la art.10 alin.(1) lit.d) C.proc.pen.,neînceperea urmăririi penale faţă de M.E.Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a respins plângerea Baroului de Avocaţi Vaslui împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale,constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.281 C.pen.Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a formulat plângere Baroul de Avocaţi Vaslui,care a fost respinsă,ca nefondată,de Curtea de

Apel Iaşi.Pentru a pronunţa această hotărâre,instanţa a considerat că rezoluţia procurorului este corectă şi că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii,prevăzută în art.281 C.pen.,lipsind atât latura obiectivă,cât şi cea subiectivă.Astfel,s-a apreciat că activităţile desfăşurate de intimatul M.E.s-au înscris în limitele legii,el activând într-un barou înfiinţat printr-o hotărâre judecătorească,iar sub aspect subiectiv,această persoană nu a prevăzut şi nici nu a urmărit ori acceptat încălcarea legii.Recursul declarat de Baroul de Avocaţi Vaslui este:

a) Nefondat,întrucât soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală;b) Fondat,întrucât plângerea trebuia admisă,iar cauza trebuia trimisă Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Vaslui pentru începerea urmăririi penale;c) Fondat,întrucât competenţa de soluţionare a plângerii aparţine Judecătoriei Vaslui;d) Nici una din variantele de mai sus.

315.Curtea de Apel Oradea a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta K.I. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,în favoarea Judecătoriei Oradea,în favoarea judecătoriei Oradea,reţinându-se că,la data sesizării instanţei,erau aplicabile dispoziţiile legii nr.356/2006(ce au intrat în vigoare la 7 septembrie 2006),potrivit cărora infracţiunile săvârşite de notarii publici intră în competenţa de judecată a judecătorilor.Judecătoria Oradea a respins plângerea formulată în baza art.278¹ C.proc.pen. de către petenta K.I. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute în art.246,art.260 şi art.289 C.pen.Împotriva acestei hotărâri ,în termen legal,a formulat recurs petenta,solicitând casarea hotărârii instanţei de fond,admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea începerii urmăririi penale.Recursul împotriva acestei sentinţe a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor,care şi-a delcinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,motivat de apariţia Legii nr.79/2007,intrată în vigoare la 7 aprilie 2007,ce redă competenţa curţilor de apel judecata în primă instanţa în ceea ce-i priveşte pe notarii publici.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Reţine cauza şi judecă recursul;b) Trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru judecarea recursului;c) Trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru judecarea fondului;d) Nici una din variantele de mai sus.

316.Curtea de Apel Piteşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.G.,având calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul serviciului poliţiei rutiere.Recursul delcarat de inculpat,între altele,cu privire la încalcarea dispoziţiilor legale relative la competenţa după calitatea persoanei este:

a) Fondat,deoarece măsura trebuie dispusă de tribunal;b) Nefondat,deoarece măsura poate fi dispusă de oricare dintre instanţele de la locul la care

inculpatul a fost prins;c) Nefondat,deoarece măsura a fost dispusă de instanţa sesizată de procuror;d) Nici una din variantele de mai sus.

317.Curtea de Apel Constanţa a respins ,ca nefondată,plângerea formulată de petentul D.B.G. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.Pentru a pronunţa aceasta sentinţă,instanţa a reţinut următoarele:prin rezoluţia din 4 decembrie 2006,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.P. şi P.C.,întrucât nu a rezultat săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.În fapt,la 7 februarie 2006,petentul a formulat plângere penală împotriva fostului prefect al judeţului Constanţa,C.P. şi a Secretarului General al Prefecturii Constanţa,P.C.,membrii ai Comisiei de aplicare a legii nr.9/1998.Plângerea penală viza modul cum cei doi intimaţi au soluţionat cererea petentului din 2001.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul,criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.Recursul declarat este:

a) Fondat,întrucât rezoluţia adoptată de parchet este nelegală,pentru încălcarea normelor privind competenţa după calitatea persoanei;

b) Fondat,întrucât rezoluţia adoptată de parchet se întemeiează pe cercetări incomplete;c) Fondat,întrucât cauza a fost judecată de o instanţă necompetentă;d) Nici una din variantele de mai sus.

318.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus,în baza art.285 C.proc.pen.,trimiterea plângerii formulate de partea vătămată la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie,în vederea efectuării urmăririi penale împotriva inculpaţilor A.I. şi A.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie,prevăzute în art.205 şi art.206 C.penal.Instanţa a motivat că,dată fiind calitatea inculpatului A.I. de inspector general în Ministerul Justiţiei,potrivit legii pentru organizarea judecătorească,acesta are calitatea de magistrat,în cauză fiind incidente prevederile art.29 pct.1 lit. f) C.proc.pen.În această situaţie,plângerea prealabilă a părţii vătămate trebuia adresată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie,organ competent să efectueze urmărirea penală,astfel cum prevede art.279 alin.(2) lit.c) teza ultimă din acelaşi cod.Recursul declarat de procuror este:

a) Inadmisibil;b) Nefondat;c) Fondat;d) Nici una din variantele de mai sus.

319.Tribunalul Arad a respins cererea inculpatului B.G. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI din O.U.G. nr.50/2006. Tribunalul a reţinut că dispoziţiile legale la care se referă excepţia invocată de inculpat nu au legătură cu soluţionarea în fond a apelului cu care a fost învetită instanţa.Hotărârea a fost confirmată prin decizia Curţii de Apel Timişoara,care a respins ca nefondat recursul delcarat de inculpat.Decizia instanţei de recurs a fost atacată de inculpat printr-un nou recurs,inculpatul arătând că în faţa Curţii de Apel Timişoara a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor de abrogare a art.3859 alin.(1) pct.17¹ C.proc.pen.,iar instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la această nouă excepţie invocată.Recursul este:

a) Fondat;b) Nefondat;

c) Inadmisibil;d) Nici una din variantele de mai sus;

320.Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul Militar Bucureşti,inculpatul O.E.,sergent angajat pe bază de contract,a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art.240 C.pen. Tribunalul Militar Bucureşti,în baza art.25 şi art.42 C.proc.pen.,a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea,cu motivarea că fapta săvârşită în circumscripţia acestei instanţe,iar tribunalul militar a fost sesizat după intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003.Judecătoria Buftea,în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10alin.(1) lit.b) C.proc.pen.,l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută în art.240 C.pen. şi,în temeiul art.18¹ din acelaşi cod,i-a aplicat acestuia sancţiunea de 10 milioane de lei amendă administrativă.Tribunalul Bucureşti a admis apelurile procurului şi inculpatului,a desfiinţat sentinţa atacată,a constatat necompetenţa după calitatea persoanei a Judecătoriei Buftea şi existenţa unui conflict negativ de competenţă între trbunalul militar şi judecătorie,motiv pentru care a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Instanţa supremă a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Tribunalului Bucureşti,reţinând că nu există un conflict de competenţă în sensul art.43 C.proc.pen.,întrucât Judecătoria Buftea a soluţionat cauza în fond.Tribunalul Bucureşti a scos cauza de pe rol şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar Bucureşti,care a constatat întrerupt cursul justiţiei în cauză privind pe inculpatul O.E.şi,în baza prevederilor art.29 pct.5 lit.b) C.proc.pen.,a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cazului de întrerupere a cursului justiţiei.În motivarea soluţiei,Tribunalul Militar Bucureşti a arătat că,potrivit competenţei sale funcţionale,nu poate judeca în apel şi nu se poate pronuţa nici asupra fondului cauzei,întrucât nu a fost sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute de lege.Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procesuale şi a prevederilor legale în materie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) A constat existenţa unui caz de întrerupere a justiţiei şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti;b) A constat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti;c) A constat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza unei instanţe civile

egale în gard cu Tribunalul Militar Bucureşti;d) Nici una din variantele de mai sus.

321.După ce,prin hotărâre definitivă,s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.I.I.C.O.T.,s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V. şi a inculpatului C.D.Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti,instanţă care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi,deoarece această instanţă fusese iniţial sesizată prin rechizitoriul emis de Serviciul Teritorial Iaşi din cadrul D.I.I.C.O.T.La rândul său,Tribunalul Iaşi a declonat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti,denerând conflictul negativ de competenţă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va trimite dosarul Tribunalului Iaşi,deoarece aceasta este instanţa prim sesizată;b) Va trimite dosarul Tribunalului Bucureşti,deoarece aceasta este instanţa prim sesizată după

refacerea rechizitoriului;c) Va trimite dosarul Tribunalului Bucureşti,întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie poate sesiza orice instanţă,ţinând seama ca,în raport cu împrejurările cauzei,să fie asihurată buna desfăşurare a procesului penal;


322.Tribunalul Iaşi,în baza art.42 C.proc.pen.,a declinat competenţa de judecare a cauzei privind pe inculpaţii P.C.,P.M.,M.M.,M.C.C.,B.M.,B.V. şi N.C. în favoarea Tribunalului Bucureşti.Pentru a pronunţa această sentinţă,instanţa a reţinut următoarele considerente:prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.,Structura Centrală,s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.Inculpaţii P.C. şi P.M. au solicitat instanţei de judecată declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti,pe rolul secţiei a II-a penală aflându-se înregistrat la data de 27 octombrie 2007,rechizitoriul Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul D.I.I.C.O.T.,prin care a fost trimis în judecată inculpatul D.A.,persoana faţă de care se pretinde că ar fi colaborat cu traficanţii români şi împreună cu care a săvârşit infracţiunile sub aspectul cărora a fost cercetat şi s-a emis actul de inculpare,în acelaşi dosar fiind efectuată cercetarea şi începută urmărirea penală şi faţă de inculpaţii P.C.,P.M.,M.M.,M.C.,B.M.,B.V. şi N.C.,pentru aceleaşi fapte reţinute şi în sarcina inculpatului D.A.Tribunalul Iaşi,examinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei,a constatat că,în baza art.35 raportat la art.33 lit.a),b) şi c) C.proc.pen.,aceasta revine Tribunalului Bucureşti.Incidenţa cazurilor de indivizibilitate prevăzute de art.33 lit.a),b) şi c) C.proc.pen.a fost reţinută prin raportare la cele două rechizitorii,al Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul D.I.I.C.O.T.(înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti),respectiv al D.I.I.C.O.T.,Structura Centrală(înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi),din perspectiva colaborării inculpatului D.A.cu ceilalţi inculpaţi,în acelaşi timp(perioada 2003-2004),în acelaşi loc (Italia),ei săvârşind infracţiunile de asociere într-un grup infracţional organizat,trafic de persoane şi trafic de minori.Aceeaşi situaţie de fapt a fost reţinută în ambele rechizitorii emise de D.I.I.C.O.T.,asocierea celor opt inculpaţi într-o grupare infracţională organizată având drept scop exploatarea sexuală a mai multor tinere,printre acestea aflându-se şi minore.Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi,în temeiul art.43 C.proc.pen.,constatând conflict negativ de competenţă.Tribunalul Bucureşti a reţinut că printr-o hotărâre de sesizare a fost învestit cu soluţionarea unei cereri de reunire a cauzelor.În momentul în care trebuia să se pună în discuţie reunirea cauzelor,dosarul care se afla pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost restituit Ministerului Public,dosar ce privea pe inculpatul D.A.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va trimite cauza la Tribunalul Iaşi;b) Va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti;c) Va trimite cauza la un alt tribunal;d) Nici una din variantele de mai sus.

323.Judecătoria Baia Mare,în temeiul art.43 alin.(4) C.proc.pen.,având în vedere sesizarea făcută de apărătorul inculpatului L.G. privind incidenţa prevederilor art.43 din acelaşi cod,a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă.Pentru a hotărî astfel,instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată atât în faţa Judecătoriei Baia Mare,cât şi a Judecătoriei Satu Mare,pentru acelaşi tip de activitate infracţională,iar perioadele în care s-a desfăşurat această activitate se suprapun,situaţie în care apărătorul inculpatului a solicitat reunirea cauzelor prin ataşarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Satul Mare la dosarul Judecătoriei Baia Mare ,prima instanţă sesizată.Judecătoria a motivat că în ambele cauze este vorba de săvârşirea unor acte materiale ce compun o singură infracţiunea,continuată,de înşelăciune,prevăzută în art.215 alin.(1),cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen.Soluţionând sesizarea:

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza Judecătoriei Satu Mare;b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza judecătoriei prim sesizate;c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza instanţei în faţa căreia cercetările sunt mai

avansate;d) Nici una din variantele de mai sus.

324.Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti,a fost trimis în judecată inculpatul O.A.,sergent angajat pe bază de contract(rez.),pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare a calităţii oficiale,prevăzută în art.240 C.pen.Tribunalul Militar Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.Judecătoria Buftea ,în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.b¹) C.proc.pen.,l-a achitat pe inculpat şi,în temeiul art.18¹C.pen.,i-a aplicat sancţiunea de 10 milioane de lei amendă administrativă.Tribunalul Bucureşti a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat,a desfiinţat sentinţa Judecătoriei Buftea şi,constatând necompetenţa după calitatea persoanei a acestei instanţe şi existenţa unui conflict negativ de competenţă între tribunalul militar şi judecătorie,a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea conflictului de competenţă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va constata că nu există un conflict negativ de competenţă şi va trimite dosarul la Tribunalul Bucureşti;

b) Va soluţiona conflictul negativ de competenţă şi va trimite cauza la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;

c) Va soluţiona conflictul negativ de competenţă şi va trimite cauza la Tribunalul Bucureştild) Nici una din variantele de mai sus.

325.Tribunalul Bihor ,în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 alin.(1) lit.g) C.proc.pen.,a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.A.,între altele,sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute în art.215 alin.(1),(2) şi (5) C.pen.Totodată,au fost obligaţi numiţii S.M.,S.O. şi S.E.,în calitate de moştenitori ai inculpatului S.A.,decedat la 2 august 200,în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială S.,la despăgubiri civile în sumă de 3.626.016.808 lei,cu dobânzi legale de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului,în favoarea părţii civile Direcţia Regională Vamală Oradea,conform cotelor legale de moştenire,minorii S.O. şi S.E. fiind ogligaţi la plata despăgubirilor civile numai în limita activului succesoral.Instanţa a reţinut că moştenitorii au acceptat succesiunea pur şi simplu şi că în cauză nu s-a efectuat un inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale,în formele cerute de lgile civile(art.705 C.civ.).Apelul declarat de partea responsabilă civilmente şi de succesorii inculpatului decedat este:

a) Fondat,întrucât instanţa nu a soluţionat chestiunea prealabilă privind certificatul de moştenitor cu respctarea regulilor şi a mijloacelor de prbă prevăzute de legislaţia civilă;

b) Fondat,întrucât minorii nu pot răspunde solidar în speţa de faţă;c) Nefondat,întrucât cauza a fost soluţionată legal pe baza înscrisurilor prezentate instanţei;d) Nici una din variantele de mai sus.

326.Tribunalul Timiş,i-a condamnat pe inculpaţii I.M. şi S.S. pentru infracţiunea de trafic de droguri.Analizând probele administrate,prima instanţă a reţinut că,în urma activităţilor de investigare

efectuate pe linia prevenirii şi combaterii traficului de droguri,organele de poliţie din cadrul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Timişoara au ajuns la concluzia că inculpatul I.M. şi fratele acestuia,inculpatul S.S.,săvârşeau fapte privind traficul de droguri de risc aduse din Franţa.La începutul lunii decembrie a anului 2005.inculpatul I.M.s-a deplasat în Franţa,de unde a adus haşiş.Întors acasă,inculpatul a început să distribuie drogurile la diferiţi consumatori.Atât pentru descoperirea faptelor de natură infracţională comise de inculpaţi,cât şi pentru identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri,a fost introdus în cauza investigatorul sub acoperire C.M.,pe baza autorizaţiei emise de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Serviciul Teritorial Timişoara,şi s-a autorizat că acesta să procure droguri,pe baza autorizaţiei emise,de asemenea,de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Serviciul Teritorial Timişoara.La 17 decembrie 2005,investigatorul C.M.s-a întâlnit cu inculpatul I.M. şi a primit de la acesta un baton de haşiş,în greutate de 2 g.Inculpatul i-a comunicat investigatorului că îi va mai vinde haşiş,iar a doua zi,la 18 decembrie 2005,inculpatul i-a predat investigatorului doua batoane de haşiş,în greutate de 4-5 g.La 20 decembrie 2005,investigatorul a primit de la inculpat un baton de haşiş în greutate de 18 g.Drogurile distribuite de inculpat investigatorului au fost predate organelor de anchetă.La începutul lunii ianuarie 2006,cei doi inculpaţi şi investigatorul C.M. s-au întalnit la un restaurant,iar inculpatul I.M. i-a comunicat investigatorului că urmează să se deplaseze în Franţa pentru a aduce haşiş şi au convenit ca la întoarcerea în ţară să se întâlnească în Punctul de Trecere a Frontiere Nădlac,unde îi va preda drogurile.Organele de urmărire penală au pus la dispoziţia investigatorului suma de 3000 de euro,compusă din şase bancnote de 500 de euro,sumă cu care investigatorul urma să cumpere droguri de la inculpatul I.M.,la momentul în care acesta ajungea în ţară.În dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2006,inculpatul S.S. şi investigatorul C.M. s-au deplasat cu un autoturism în Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac,unde,într-un local,s-au întâlnit cu inculpatul I.M. La scurt timp,inculpatul I.M. şi investigatorul C.M. au ieşit din local şi s-au deplasat la autoturism,inculpatul punând o geantă în portbagaj,după care cei doi au intrat în local.Organele de urmărire penal au descins în local şi i-au găsit pe inculpaţi la o masă,împreună cu investigatorul C.M.La percheziţia efectuată în portbagajul maşinii,în geantă,s-a găsit un cozonac ce conţinea în interior 14 batoane de culoare verde închis.La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului S.S. s-a găsit suma de 3000 de euro,compusă din bancnote de 500 de euro.În urma examinării acestora,s-a constatat că aveau aceleaşi serii cu bancnotele marcate şi predate investigatorului pentru cumpărarea de droguri.Întrebat fiind despre batoanele din geantă,inculpatul a declarat ca sunt haşiş.Batoanele au fost cântărite,rezultând cantitatea de 230g,iar în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a aratat că acestea conţin cantitatea de 204 g rezină de canabis.Curtea de Apel Timişoara,conform art.379 pct.1 lit.b) C.proc.pen.,a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.M. şi S.S. împotriva sentinţei tribunalului.Împotriva acestei decizii,în termen legal,inculpaţii au formulat recurs.Prin motivele de recurs,inculpaţii au criticat hotărârile pronunţate în cauză,susţinând ,între altele,că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu încălcarea principiului continuităţii,iar hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitatea judecătorului în raport cu faptul că magistratul L.B. s-a pronunţat în cauză atât în primă instanţă,cât şi în instanţa de apel,deoarece a luat parte la judecata în prima instanţă şi la trei termene în cadrul cărora au fost admise probe şi s-a procedat la administrarea unor probe,deşi cauza nu a fost soluţionată în fond la niciunul dintre aceste termene.În plus,inculpatul I.M. a arătat că a săvârşit infracţiunile săvârşite în sarcina sa la stăruinţele investigatorului sub acoperire,care l-a determinat să introduca în ţară droguri şi să le valorifice.Recursurile formulate sunt:

a) Fondate,întrucât judecătorul L.B. nu putea să participe la judecarea apelului;b) Fondate,întrucât în cursul urmăririi penale probele au fost administrate ilegal;c) Fondate,întrucât nu s-a respectat principiul continuităţii,în fond cauza nefiind judecată de

judecătorul care a admis probele şi a administrat o parte din acestea;d) Nici una din variantele de mai sus.

327.Tribunalul Galaţi i-a condamnat oe inculpaţii E.C.A. şi V.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei.Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii V.V. şi E.C.A.,care au criticat-o sub aspectul încadrării juridice date a faptelor comise şi al pedepselor aplicate.Curtea de Apel Galaţi a respins,ca nefondate,apelurile declarate de inculpaţi.Cauza dedusă judecăţii a mai parcurs un ciclu procesual,când în recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchet,a casat decizia Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa Tribunalului Galaţi,cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Galaţi.După casarea cu trimitere a cauzei,în compunerea completului de judecată de la Curtea de Apel Galaţi a participat un judecător care participase şi la judecarea primului apel,pronunţând decizia desfiinţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a soluţionat recursul parchetului.În termen legal,împotriva acestor hotărâri au declarat recurs cei doi inculpaţi.Înalta Curte,luând în examinare din oficiu,conform art.3859 alin.(3) C.proc.pen.,recursurile declarate de inculpaţi:

a) Admite recursurile şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond;b) Admite recursurile şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel;c) Respinge recursurile ca nefondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

328.Tribunalul Giurgiu,în rejudecare,după desfiinţarea cu trimitere în apel,i-a condamnat pe inculpaţii C.P. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.Apelurile declarate în cauză de inculpaţi,privind reducerea pedepselor,au fost respinse ca nefondate de catre Curtea de Apel Bucureşti.Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat,în termen,recurs,invocând că a existat un caz de incompatibilitate,arătând că judecătorul P.P. a intrat în alcătuirea completului de judecată în apelul din ciclul procesual actual-în calitate de preşedinte-,dar şi a completului de divergenţă din primul ciclu procesual-în calitate de judecător-,ocazie cu care s-a alăturat în considerente la opinia majoritară privind existenţa infracţiunii deduse judecăţii,în raport cu care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.Recursul declarat este:

a) Inadmisibil,întrucât cazul de casare invocat nu este aplicabil în speţă;b) Nefondat,întrucât aspectele arătate nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute

de lege;c) Fondat,întrucât completul de judecată a fost nelegal constituit în apel;d) Nici una din variantele de mai sus.

329.Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul A.R. pentru săvârşirea infractiunii de tâlhărie .În motivarea hotărârii,instanţa de fond a reţinut că inculpatul a avut activitate infracţională laborioasă,că în mod constant partea vătămată a afirmat că inculpatul a participat la infracţiune.Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul A.R.,arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie,solicitând achitarea iar în subisidiar redozarea pedepsei.Curtea de Apel Bucureşti a admis

apelul declarat de inculpatul A.R.,a desfiinţat parţial sentinţa şi în fond l-a achitat pe inculpat.Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.Oral,reprezentantul parchetului a susţinut un alt motiv de recurs ce vizează împrejurarea că judecătorii care au pronunţat decizia atacată s-au aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.47 alin.(2) C.proc.pen.Aceştia au făcut parte din completul de judecată care a pronunţat decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive inculpatului,cu motivarea că probele administrate nu dovedesc vinovăţia acestuia.Recursul procurorului este:

a) Nefondat,întrucât pronunţarea asupra măsurii arestării preventive nu poate constitui motiv de incompatibilitate;

b) Fondat,întrucât instanţa de apel a apreciat în mod eronat probele administrate;c) Fondat,întrucât completul care a judecat apelul a fost nelegal constituit;d) Nici una din variantele de mai sus.

330.Tribunalul Giurgiu i-a condamnat pe inculpaţii S.L si M.G.pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi a dispus ,în condiţiile,prevăzute în art.71,interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin. (1) lit a),b),c) si e) C.pen.Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a înlăturat aplicarea prevederilor art.64 alin.(1) lit c) C. pen.Împotriva deciziei menţionate inculpaţii au declarat recursuri,prin care au susţinut,între altele,că judecătorul N.A.,care a emis mandatele de arestare în cursul urmăririi penale,i-a judecat în apel.Recursurile sunt:

a) Inadmisibile,întrucât nu se întemeiază pe unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege;b) Nefondate,întrucat motivul invocat nu se regăseşte printre cele limitativ prevăzute de lege,iar

hotărârea curţii de apel a fost dată în favoarea inculpaţilor;c) Fondate,întrucât cauza a fost judecată în apel de un complet nelegal constituit;d) Nici una din variantele de mai sus.

331.Curtea de Apel Craiova a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului T.R.şi a respins cererea de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Olt,formulată de inculpat. Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri,prin care s-a invocat nulitatea absolută a acesteia,întrucât,contrar art.52 alin. (1) C.proc.pen.,judecata cererii de recuzare s-a făcut în şedinţă publică,în loc de şedinţă secretă,este:

a) Nefondat;b) Inadmisibil;c) Fondat;d) Nici una din variantele de mai sus.

332.Prin plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie,petiţionarul D.S. a atacat ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie,Direcţia Naţională Anticorupţie.Prin ordonanţa menţionată,dată de procurorul şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie,a fost respinsă ca neîntemeiată,în baza art.53 C .proc. pen.,cererea de recuzare a magistraţilor- procurori N.P. şi T.D.-,formulată de avocatul R.D. pentru D.S.

Plângerea formulată de petiţionar este:

a) Nefondată;b) Fondată;c) Inadmisibilă;d) Nici una din variantele de mai sus.

333.Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de B.M. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara,menţinută prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Instanţa a reţinut că,prin cererea adresată Parchetului de pe langă Curtea de Apel Timişoara,învinuitul B.M. a cerut recuzarea procurorului care avea spre soluţionare cauza.Prin ordonanţa Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Timişoara,cererea a fost respinsă,soluţie menţinută prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justitie.Recursul petentului este:

a) Nefondat,deoarece împotriva ordonanţei de respingere a cererii de recuzare nu se poate formula plângere la instanţă;

b) Inadmisibil,deoarece împotriva ordonanţei de respingere a cererii de recuzare nu se poate formula plângere la instanţă;

c) Fondat,deoarece instanţele nu au analizat criticile aduse de petent soluţiilor parchetului;d) nici una din variantele de mai sus.

334.Curtea de Apel Suceava,în temeiul art.278¹ alin. (8) lit.b) C.proc. pen.,a admis plângerea formulată de petentul T.M.,în contradictoriu cu intimaţii N.C.,B.D.,V.S. si M.L.,agenţi de poliţie,a desfiinţat rezoluţiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă,prevăzută în art. 250 C.pen.În considerentele hotărârii,instanţa a reţinut că,într-un prim ciclu procesual,cauza s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia,care a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,deoarece petentul nu a parcurs etapa formulării plângerii la procurorul ierarhic superior,adresându-se direct instanţei.Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul petentului,a casat sentinţa penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe,respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.Instanţa supremă a reţinut că la dosar exista adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din care rezultă că petentul s-a adresat acestei unităţi cu plângere,care a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru competentă soluţionare.În aceste condiţii,în mod greşit instanţa de fond a reţinut că petentul nu a parcurs etapa plângerii împotriva rezoluţiei la organul superior,soluţionând cauza prin excepţia inadmisibilităţii.Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia,după casare,petentul T.M.a formulat o cerere de strămutare a judecării cauzei,care a fost admisă,fiind dispusă strămutarea judecării la Curtea de Apel Suceava,petentul a formulat plângere împotriva a patru agenţi de poliţie pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă,prevăzută în art.250 C.pen.,constând în aceea că,la 13 mai 2005,cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare şi a reţinerii sale,l-au abuzat fizic,cauzându-i leziuni corporale vindecabile într-un termen de 6-7 zile de îngrijiri medicale.Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.C.,B.D.,V.S. şi M.L. pentru infracţiunea prevăzută în art. 250 C.pen.,în baza art. 228 alin.(4)raportat la art.10 alin.(1) lit.d) C.proc.pen.

Împotriva sentinţei Curţii de Apel Suceava au declarat,în termenul legal,recursuri petentul T.M.,precum şi intimaţii.În notele depuse la dosar,petentul T.M. a solicitat,în temeiul art 38515 pct.2 lit. c) C.proc.pen.raportat la prevederile art.278¹ alin.(8) lit. b) din acelaşi cod,admiterea recursului,desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului de urmărire penală către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale.Petentul a apreciat că soluţia primei instanţe este greşită,pe motivul de casare prevăzut în art.3859 alin. (1) pct. 1 raportat la prevederile art.278¹ C.proc.pen.,cu referire la prevederile art.55 C.proc.pen.,deoarece organul de urmărire la care trebuia să se trimită dosarul de urmărire era Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,instanţa la care fusese strămutată cauza,şi nu la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.Intimaţii au solicitat admiterea recursului,în sensul casării sentinţei Curţii de Apel Suceava şi,pe fond,respingerea plângerii formulate de petentul T.M.Recursurile declarate sunt:

a) Nefondate,întrucât în mod legal dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,iar plângerea a fost legal admisă;

b) Nefondate recursurile intimaţilor,recursul petentului fiind fondat,deoarece dosarul trebuia trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava după strămutarea cauzei;

c) Fondate,întrucât plângerea trebuia respinsă de instanţa de fond;d) Nici una din variantele de mai sus.

335.Petiţionarul G.B. a solicitat,în baza art.55 alin (1) C.proc.pen. strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;Înalta Curte de Casaţie si Justiţie:

a) Cere relaţii Tribunalului Bucureşti;b) Respinge cererea ca inadmisibilă;c) Respinge cererea ca nefondată;d) Nici una din variantele de mai sus.

336.Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de petiţionarul Ş.E. şi a dispus strămutarea judecării cauzei având ca obiect recursurile formulate împotriva sentinţei Judecatoriei Craiova,în favoarea Tribunalului Vâlcea.Tribunalul Vâlcea a admis recursurile declarate de procuror şi partea vătămată Ş.E.împotriva sentinţei menţionate şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova pentru rejudecare.Judecătoria Craiova şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea,care,la rândul ei şi- a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova.În soluţionarea conflictului negativ de competenţă:

a) Curtea va trimite cauza Judecătoriei Craiova;b) Curtea va trimite cauza Judecătoriei Râmnicu Vâlcea;c) Curtea va desemna o altă instanţă;d) Nici una din variantele de mai sus.

337.Judecătoria Strehaia a respins plângerea formulată de petentul R.L.în contradictoriu cu intimaţii A.E.,C.G.,B.P.,V.D.,B.I.şi V.P. şi a menţinut soluţiile dispuse de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs,cauza fiind înregistrată la

tribunalul Mehedinţi.La ultimul termen de judecată s-a depus încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis cererea formulată de petentul R.L. şi s-a dispus strămutarea pricinii la Judecătoria Caransebeş.S-a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mehedinţi a dosarului privind recursul declarat de petent,la care s-a ataşat dosarul Judecătoriei Strehaia,şi înaintarea cauzei la Judecătoria Caransebeş.Judecătoria Caransebeş a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de petent în favoarea Tribunalului Mehedinţi.În considerentele sentinţei,instanţa a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petent,a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeş şi a menţinut actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.La data pronunţării acestei încheieri,pe rolul Tribunalului Mehedinţi se afla judecarea recursului declarat declarat de petent împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Strehaia.Tribunalul Mehedinţi nu s-a pronunţat asupra recursului şi a trimis dosarul Judecătoriei Caransebeş,ataşând şi Judecătoriei Strehaia.Instanţa a constatat că a fost învestită atât cu judecarea dosarului Judecătoriei Strehaia,cât şi cu recursul formulat de petent împotriva sentinţei penale pronunţate în acest dosar.Judecătoria Caransebeş s-a declarat necompetentă a soluţiona recursul formulat de petent şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Mehedinţi,iar potrivit art.43 C.proc.pen.,a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,instanţă ierarhic superioară comună,în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Soluţionează conflictul negativ de competenţă şi trimite cauza Judecătoriei Caransebeş;b) Soluţionează conflictul negativ de competenţă şi trimite cauza Judecătoriei Strehaia;c) Soluţionează conflictul negativ de competenţă şi trimite cauza Tribunalului Mehedinţi;d) Nici una din variantele de mai sus.

338.Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate în temeiul art.278¹ C.proc.pen.,de persoană vătămată O.M.,în favoarea Tribunalului Vâlcea,cu motivarea că această instanţă este,potrivit art.278¹ alin.(1) C.proc.pen.,competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă,întrucât soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului D.G.,atacată de persoana vătămată O.M.,a fost dispusă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti,parchet care a sesizat Tribunalul Vâlcea ca fiind instanţa competentă material şi teritorial să cerceteze infracţiunile săvârşite de inculpata O.M.,trimisă în judecată în aceeaşi cauză,în stare de arest preventiv.Tribunalul Vâlcea şi-a declinat,la rândul său,competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi,constatând ivit conflictul negativ de competenţă,a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,în vederea soluţionării acestuia.La adoptarea acestei soluţii,Tribunalul Vâlcea a avut în vedere faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului privind pe inculpata O.M. la Tribunalul Dâmboviţa şi,ca efect al strămutării,competenţa de soluţionare a plângerii petiţionarei O.M.,întemeiată pe dispoziţiile art. 278¹ C.proc.pen., aparţine tot Tribunalului Dâmboviţa.Examinând conflictul negativ de competenţa,potrivit art.43 alin.(1),(3) şi (7) C.proc.pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că,în cauză,competenţa de soluţionare aparţine:

a) Tribunalului Vâlcea;b) Tribunalului Dâmboviţa;c) Curţii de Apel Piteşti;d) Nici una din variantele de mai sus.

339.Prin cererea înregistrată la 7 septembrie 2006,A.D. a solicitat revizuirea încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care i-a fost respinsă cererea de strămutare.Revizuenta a solicitat admiterea cererii,casarea încheierii şi admiterea cererii de strămutare.Cererea de revizuire este:

a) Inadmisibilă;b) Admisibilă,dar nefondată;c) Fondată,în funcţie de rezultatul cercetărilor;d) Nici una din variantele de mai sus.

340.Tribunalul Bacău a dispus achitarea inculpatului R.D. pentru infracţiunea de trafic de droguri.Instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul Teritorial Bacău,pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri,constând în aceea că,în perioada 2003-2005,a procurat în mod ilicit de la mai multe persoane droguri de risc şi de mare risc,pe care le-a scos din ţară prin intermediul corespondenţei poştale.La 13 ianuarie 2005,lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de combatere a crimei organizate şi antidrog din cadrul I.P.J. Bacău s-au sesizat că la Direcţia Regională de Poştă Bacău au fost identificate 3 plicuri externe în care s-au găsit 4 ţiple transparente ce conţineau 3947 comprimate şi 75 fragmente comprimate,analiza fizico-chimică ulterioară constatând că acestea au în conţinut substanţa activă Diazepam,ce face parte din tabelul anexă nr.III la Legea nr.143/2000 şi se eliberează numai cu prescripţie medicală.S-a constatat că sunt expediate de către persoane fictive,nefiind posibil a fi returnate,fiind adresate unor persoane din Statele Unite ale Americii şi Suedia şi au fost expediate din România în anul 2003.La 24 ianuarie 2005 au mai fost găsite încă 5 plicuri returnate,numai unul dintre acestea conţinând substanţa activă diazepam.S-a stabilit că expeditorul acestora.neidentificat,este una şi aceeaşi persoană,datorită modalităţii de ambalare şi de redactare a menţiunilor privind numele destinatarului şi expeditorului.În vederea identificării persoanei care expedia în străinătate pllicuri ce conţineau droguri de risc şi mare risc,la 9 februarie 2005,procurorul a emis ordonanţa de interceptare a corespondenţei,în temeiul art.98 alin.(12 ) C.proc.pen.,cu caracter urgent,informând despre aceasta Tribunalul Bacău.Ca urmare,au fost ridicate 4 scrisori recomandate expediate în SUA şi una simplă expediată în Suedia,în parte din ele găsindu-se comprimate ce conţineau substabţa activă Clonazepam şi Dihydrocodeină,ce fac parte din substanţele prevăzute în tabelele anexă nr.II şi nr.III la Legea nr.143/2000.În aceleaşi condiţii,la 14 februarie 2005,au fost ridicate 2 plicuri externe,în unul dintre acestea găsindu-se comprimate ce conţineau substanţa activă Dihydrocodeină.La 14 martie 2005,în temeiul art.98 alin.(12)C.proc.pen.şi cu informarea Tribunalului Bacău,au fost ridicate 2 trimiteri externe expediate în SUA şi Suedia,conţinând 430 de comprimate conţinând substanţa activă Dihydrocodeină,Diazepam şi Clonazepam,considerate droguri de risc şi mare risc.Aceste plicuri conţineau menţiuni nereale privind expeditorul.Cu această ocazie,a fost identificat inculpatul R.D.,ca fiind cel care a trimis plicurile (14 martie 2005),aspect dovedit de înregistrarea video autorizată de instanţă,iar expertiza scrisului de pe plicuri a concluzionat că acesta îi aparţine inculpatului.Cercetările fiind extinse,s-a constatat că inculpatul R.D. a cumpărat în mod repetat de la farmacii o cantitate mare de medicamente ce conţineau substanţe identificate ca fiind droguri de risc şi de mare risc,în acelaşi sens fiind audiaţi mai mulţi farmacişti care l-au identificat şi care au susţinut că s-au sesizat că acesta cumpărase mari cantităţi,aspect ce i-a determinat să refuze a-i mai vinde.S-a mai stabilit că inculpatul a primit din străinatate,în perioada 2003-2005,prin sistemul Western Union şi Money Gram,importante sume de bani,urmare a efectuării a 318 tranzacţii ilicite.

Tribunalul a considerat însă ca probele obţinute ca urmare a interceptării corespondenţei în perioada februarie-martie 2005 au fost obţinute în mod ilegal şi le-a înlăturat în temeiul dispoziţiilor art.64 alin.(2) C.proc.pen.Instanţa a motivat că ordonanţele procurorului din 9 februarie,14 februarie şi 14 martie 2005,justificate de urgenţa măsurii,nu au fost emise în condiţiile legii,susţinând,conform art.912 alin.(3) C.proc.pen.,că trebuia înstiinţată instanţa în termen de 48 de ore,iar ordonanţa trimisă judecătorului împreună cu procesul-verbal,pentru ca aceasta să se pronunţe asupra temeiniciei şi legalităţii măsurii.Aşa cum rezultă din adresa tribunalului,acest lucru nu s-a făcut,ordonanţele nefiind prezentate spre confirmare judecătorului,ci numai acesta a fost informat.Ca atare,probele ce atestă,în opinia procurorului,vinovaţia inculpatului nu sunt legal obţinute şi au fost înlăturate.Curtea de Apel Bacău,respingând apelul procurorului,a motivat că nu există probe indubitabile care să ateste că,în perioada 2003-2005,inculpatul a cumpărat droguri pe care le-a expediat în străinătate.Instanţa a susţinut că în mol legal probele administrate au fost înlăturate,deoarece s-au obţinut cu încalcarea dispoziţiilor art.98 alin.(1²)C.proc.pen.,întrucât nu au fost supuse confirmării sau infirmării de către judecător.Pe de altă parte,nu se justifică urgenţa pentru ca ordonanţele să fie emise de procuror,acesta fiind obligat să se adreseze judecătorului pentru a se obţine autorizarea reţinerii şi predării corespondenţei.Recursul declarat de procuror este:

a) Nefondat,întrucât ordonanţele prin care s-a dispus reţinerea şi predarea corespondenţei nu au fost supuse confirmării instanţei;

b) Nefondat,întrucât măsurile dispuse de procuror au fost abuzive şi au încălcat dreptul la viaţa intimă şi privată a inculpatului şi destinatarilor;

c) Fondat,întrucât nu s-au încălcat dispoziţiile legale referitoare la reţinerea şi predarea corespondenţei;


341.Tribunalul Prahova,în rejudecare, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul S.I. de întrerupere a executării pedepsei.Instanţa reţinut că prin cererea formulată condmnatul S.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei în temeiul art.453 lit.a) C.proc.pen.,invocând afecţiuni de natură stomatologică,neurochirurgicală,oftalmologică, urologică şi boli interne care,neputând fi tratate în reţeaua sanitară a penitenciarelor,îi pot afecta ireversibil sănătatea.Prin raportul de nouă expertiză medico-legală,I.N.M.L. “Mina Minovici” Bucureşti a concluzionat că S.I.prezintă afecţiuni pentru care asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a A.N.P.,condamnatul neaflându-se în imposibilitatea executării pedepsei.Hotărârea a fost pronunţată după ce,într-un prim ciclu procesual,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa Tribunalului Prahova,respectiv decizia Curţii de Apel Ploieşti,dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.Instanţa de recurs a constatat,prin decizia penală sus-menţionată,că,deşi recurentul a solicitat o nouă expertiză pentru a dovedi că suferă de un cancer mandibular şi de afecţiuni urologice severe,instanţa de apel nu a fixat aceste obiective instituţiei medico-legale.În rejudecare,Tribunalul Prahova s-a conformat deciziei instanţei de recurs,solicitând I.N.M.L. “Mina Minovici” Bucureşti să efectueze expertiza medico-legală având,printre altele,ca obiectiv,să se pronunţe şi asupra afecţiunilor precizate de condamnat,printre care şi cele urologice severe şi de cancer mandibular.În considerarea acestor concluzii,Tribunalul Prahova a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei.Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti.Decizia a fost atacată cu recurs de către condamnat,care a criticat-o pentru neconstatarea netemeiniciei hotarârii instanţei de fond sub aspectul nestabilirii,prin expertiza medico-legală ordonată,a tuturor afecţiunilor reclamate şi a naturii acestora.

Soluţionând recursul declarat de condamnat,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond;b) Va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel;c) Va respinge recursul ca nefondat;d) Nici una din variantele de mai sus.

342.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul T.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj,prevăzută în art.239 alin.(1) şi (4) C.pen.,şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice,prevăzută în art.321 alin.(1) C.pen.Instanţa a reţinut că,la 16 martie 2002,inculpatul a insultat trei poliţişti aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi a comis acte şi gesturi prin care a adus atingere bunelor moravuri.Tribunalul Bucureşti a admis apelul declarat de procuror şi apelul declarat de inculpat,a desfiinţat în parte sentinţa,a schimbat încadrarea juridică şi,în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.e) C.proc.pen. şi art.48 C.pen.,l-a achitat pe inculpat.În baza art.114 C.pen.,a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a internării medicale.Instanţa de Apel a reţinut că,în speţă,caracterul penal al faptei este este înlăturat datorită iresponsabilităţii,potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul având discernământul mult diminuat în raport cu faptele pentru care este cercetat;s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.Recursul declarat de procuror în cauză este:


343.Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul S.A.pentru savârşirea tentativei la infractiunea de viol,prevăzută în art.20 raportat la art.197 alin.(3) C.pen.Instanţa a reţinut că,la 8 iulie 2000,inculpatul a încercat sa violeze o minoră,dar a renunţat deoarece a intervenit tatăl acesteia,şi a avut în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuate în cursul urmăririi penale de Laboratorul Medico-Legal al Judeţului Bihor.În concluziile acestei expertize se mentionează că,raportat la faptă,discernământul inculpatului a fost mult diminuat,în sensul că nu a putut aprecia consecinţele ce decurg din aceasta.Apelul declarat de procuror este:

a) Fondat,deoarece concluzia raportului de expertiză medico-legală este contradictorie;b) Fondat,deoarece,faţă de concluzia raportului de expertiză medico-legală,se impunea achitarea

inculpatului;c) Nefondat,deoarece,faţă de concluzia raportului de expertiză medico-legală,se impunea

condamnarea inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

344.Tribunalul Harghita i-a condamnat pe inculpaţii B.R.,B.Z. şi B.J. pentru savârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie.Curtea de Apel Târgu Mureş a respins apelurile inculpaţilor.Prin recursurile declarate,inculpaţii,prin apărătorii lor,au solicitat casarea hotărârilor atacate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Harghita,întrucât ,atât la instanţa de fond,cât şi la instanţa de apel,au fost judecaţi fără interpret de limba maghiară.Totodată,inculpaţii au solicitat casarea hotărârilor şi achitarea

lor,în baza art.10 lit.c) raportat la art.11 pct.2 lit.a) C.proc.pen.,cu motivarea că nu sunt autorii infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi. Inculpatul B.R.,prin apărătorul său,a solicitat,în subsidiar,schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt.Recursurile inculpaţilor sunt:

a) Fondate,pentru toate motivele indicate de apărătorii inculpaţilor;b) Fondate,pentru că s-au incălcat dispoziţiiloe art,128 C.proc.pen.;c) Nefondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

345.Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul K.J.pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav,prevăzută în art.174-176 alin.(1) lit.b) şi d) C.pen.,şi a celei de tâlhărie, prevăzută în art.211 alin.(2¹)lit.c) din acelaşi cod.Curtea de Apel Bucureşti,între altele,a respins apelul inculpatului.Instanţele au reţinut că inculpatul este cetăţean român,de altă etnie,iar din anul 1998 locuieşte în comuna O.,localitate din apropierea Bucureştiului,neputând deci invoca faptul că nu cunoştea limba română.În faza cercetării judecătoreşti şi în căile de atac,inculpatul a beneficiat de serviciile unui interpret,ca urmare a cererii exprese a acestuia.În faza de urmărire penală însă,nu a solicitat folosirea unui interpret şi nici apărătorii săi nu au formulat o asemenea cerere organelor de urmărire penală.Mai mult,inculpatul a dat declaraţii olografe din care nu rezultă că nu întelege limba română.Pe parcursul soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei de condamnare,inculpatul a solicitat administrarea de probe,între altele audierea martorilor B.T. şi P.A.,precum şi reaudierea martorului D.B.,după cum rezultă şi din cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului,cerere respinsă de către curtea de apel.Nu s-a solicitat reaudierea inculpatului,iar instanţa de apel a constat că prima instanţă a depus eforturi în vederea audierii martorilor B.T. şi P.A.,dispunând în mai multe rânduri citarea acestora,însă aceştia au refuzat să se prezinte în faţa tribunalului.De asemenea,nici reaudierea martorului D.B.nu se mai impune,în condiţiile în care a fost audiat în instanţă sub prestare de jurământ,în prezenţa inculpatului şi a apărătorului său,când acesta a avut posibilitatea să exercite toate prerogativele dreptului la apărare în condiţiile respectării principiului contradictorialităţii,punându-i întrebări direct şi nemijlocit.Împotriva acestei decizii,în termen legal,inculpatul a declarat recurs,prin care a susţinut că urmărirea penală este lovită de nulitate în raport cu faptul că nu i-a fost desemnat un interpret,fiind încălcate dispoziţiile art.128 C.proc.pen.Inculpatul a solicitat casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel,întrucât,prin respingerea de către instanţa de apel,între altele,a cererii de reaudiere a sa şi a probei testimoniale,au fost încălcate dispoziţiile art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,hotărârea fiind lovită de nulitate în condiţiile art.197 C.proc.pen.Recursul declarat de inculpat este:

a) Fondat,întrucât s-au încălcat dispoziţiile art.128 C.proc.pen.;b) Fondat,întrucât procesul nu a fost echitabil,în condiţiile în care inculpatului i s-au respins

cererile;c) Nefondat,întrucât nu s-au încălcat dispoziţiile art.128 C.proc.pen.,iar procesul a fost echitabil;d) Nici una din variantele de mai sus.

346.Petiţionarul P.G. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să-i soluţioneze plângerea, întrucât consideră nedrepte hotărârile date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani,de Judecătoria Botoşani

şi de Tribunalul Botoşani,arătând că apreciază că nimeni nu are dreptul să-i batjocorească proprietatea privată.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Declară nulă cererea;b) Trimite cererea la parchet pentru soluţionare;c) Respinge cererea;d) Nici una din variantele de mai sus.

347.Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Direcţia Naţională Anticorupţie,a luat,în temeiul art.136 alin.(1) lit.b),art.145 alin.(1) raportat la art.148 alin.(1) lit.b) şi art.145 alin.(1¹) C.proc.pen.,măsura preventivă a obligării de a nu părăsi raza judeţului Satu Mare,pe o durată de 30 de zile,începând cu 26 septembrie 2007,până la 25 octombrie 2007,faţă de învinuitul S.Ş.De asemenea,prin aceeaşi ordonanţă,procurorul a impus învinuitului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi raza judeţului Satu Mare să se prezinte la organul de urmărire penală sau,după caz,la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat,să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura,conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat,să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura,să nu deţină,să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.Plângerea formulată de învinuit este:

a) Nefondată;b) Inadmisibilă;c) Fondată;d) Nici una din variantele de mai sus.

348.Curtea de Apel Bucureşti a hotărât,între altele,în temeiul art.139 alin.(2) teza a II-a raportat la art.145¹ C.proc.pen.,revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara,luată în cauză faţă de inculpaţii M.D. şi D.M. la 20 aprilie 2007,punându-se în vedere inculpaţilor să fie prezenţi la fiecare termen de judecată.Pentru a adopta această rezolvare juridică privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara ,Curtea de Apel Bucureşti,în calitate de instanţa de fond,a reţinut că la 20 aprilie 2007 instanţa amintită a luat faţă de inculpaţii M.D. şi D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara ,prevăzută în art.145¹ C.proc.pen.,dispunând totodată ca aceştia să respecte obligaţiile prevăzute în art.145¹alin.(2) raportat la art.145 alin.(1¹) lit.a),c) şi d) şi alin.(1²) lit.c) C.proc.pen.În acest sens,s-au avut în vedere împrejurările concrete şi specificul cauzei deduse judecăţii,care impunea un contact permanent şi sigur al instanţei cu inculpaţii,apreciindu-se la acel moment al desfăşurării procesului penal,că este oportun a se crea garanţia celerităţii judecăţii în fond a cauzei,prin prezenţa în instanţă a inculpaţilor la fiecare termen de judecată.În speţă,instanţa de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii preventive a obligării inculpaţilor M.D. şi D.M. de a nu părăsi ţara nu mai subzistă , având în vedere că în perioada scursă inculpaţii au respectat dispoziţiile instanţei,îndeplinind toate obligaţiile ce le-au fost impuse de instanţă,prezentându-se la fiecare termen de judecată,dovedind astfel interes în cooperarea cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului şi soluţionării cu celeritate a cauzei,iar măsura preventivă,în cazul în care va fi menţinută,va conduce la depăşirea limitelor rezonabile,nemaifiind proporţională cu scopul urmărit şi,ca atare,abuzivă.Împotriva încheierii a declarat recurs,în termen,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,solicitând casarea acesteia şi,în cadrul

rejudecării,respingerea cererilor de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara formulate de inculpaţii M.D. şi D.M.Verificând încheierea atacată,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Respinge recursul ca nefondat,întrucât durata măsurii preventive nu este justificată;b) Admite recursul şi prelungeşte măsura preventiva;c) Admite recursul şi constată că măsura a încetat de drept,deoarece nu a fost prelungită;d) Nici una din variantele de mai sus.

349.Inculpatul B.V.a solicitat instanţei revocarea prelungirii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea,dispusă în cursul urmăririi penale de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,în Completul de 9 judecători.În motivarea cererii,inculpatul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia măsurii dispuse.Inculpatul a precizat că cererea sa este o cerere de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea şi se întemeiează,în drept,pe dispoziţiile art,139 alin.(2) C.proc.pen.Verificându-şi competenţa în raport cu dispoziţiile legale invocate şi cu obiectul cererii formulate,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată:

a) Că este competenţă să soluţioneze cauza;b) Că nu este competentă să soluţioneze cauza şi trimite cererea la procuror;c) Că nu este competentă să soluţioneze cauza şi trimite cererea la completul care a luat măsura;d) Nici una din variantele de mai sus.

350.Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe inculpaţii S.V. şi M.E.,R.M şi P.L. pentru săvârşirea infracţiunii de viol,reţinându-se că inculpaţii R.M. şi P.L.erau minori la data faptei.Împotriva hotărârii au formulat apel,în termen,între alţii,inculpaţii R.M.,M.E. şi S.V. care au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie,apreciind,între altele,că aceasta este lovita de nulitate absolută,întrucât a fost dată în şedinţă nepublică,contrat dispoziţiilor art.290 şi art.486 C.proc.pen.Analizând hotărârea atacată în raport cu criticile apelanţilor,Curtea de Apel Craiova a apreciat că aspectul de nulitate absolută a hotărârii invocat de inculpaţi se justifică,în condiţiile în care legea procesual penală prevede că şedinţele de judecată sunt publice,existând doar doua excepţii de la această regulă,respectiv când şedinţa se declară secretă şi când în şedinţă are loc judecarea infractorului minor.Instanţa de apel a constatat că la fondul cauzei nu a existat nicio cerere făcută de procuror sau părţi,iar instanţa din oficiu nu a declarat şedinţa secretă conform dispoziţiilor art.290 alin.(2) C.proc.pen.,nefiind îndeplinită nici condiţia prevăzută în art.485 alin.(1) şi (2) C.proc.pen.,în cauză judecându-se minori cu majori,şi nu numai minori.În această situaţie,legea prevede că judecata urmează procedura obişnuită,deci şedinţa este publică,instanţa judecând cauza în compunerea prevăzută în art.483 C.proc.pen.Faţă de aceste împrejurări,Curtea de Apel Craiova a apreciat că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută în art.197 alin.(2) şi (3) C.proc.pen.,impunându-se anularea actului de procedură şi reluarea judecăţii,cu repectarea tuturor garanţiilor procesuale ale părţilor.Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaţilor,ce trebuie analizată periodic,Curtea de Apel Craiova a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă şi,în consecinţă,aplicând art.350 alin.(1) C.proc.pen.,a menţinut această măsură.Curtea a admis apelurile declarate,între alţii,de inculpaţi,a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.A menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor R.M.,M.E. şi S.V.Împotriva deciziei au formulat recurs inculpaţii R.M.,M.E. şi S.V.,arătând,între altele,că măsura arestării preventive a fost menţinută în mod nelegal de instanţa de apel,în condiţiile în care a constatat că judecata

în primă instanţă s-a desfăşurat în mod nepublic,deşi legea prevedea obligativitatea publicităţii,ca modalitate de realizare a judecăţii unei cauze în care se judecă inculpaţi minori şi majori.Recursul declarat de inculpaţi este:

a) Fondat,deoarece şedinţa a fost nepublică,astfel încât şi măsura arestării a fost în mod nelegal menţinută;

b) Fondat,întrucât hotărârea instanţei de fond este legală,în cazul infracţiunii prevăzute de art.197 C.pen. instanţa având posibilitatea să judece cauza în şedinţă nepublică;

c) Nefondat,întrucât măsura arstării a fost legal prelungită;d) Nici una din variantele de mai sus.

351.Curtea de Apel Iaşi a dispus,în baza art.139 alin.(1) şi (35) raportat la art.136 alin.(1) C.proc.pen.,înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.M. şi S.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei,prevăzută în art.145¹ C.proc.pen.Instanţa de apel a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive cu oobligarea de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv(3 ani şi 8 luni şi 3 ani şi 4 luni).Recursul declarat de procuror este:

a) Fondat,deoarece în speţă se impunea luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea;b) Fondat,deoarece durata arestării preventive are relevanţă numai asupra încetării de drept a

măsurii preventive;c) Nefondat,deoarece durata măsurii arestării preventive de peste 3 ani este considerată ca

exagerată;d) Nici una din variantele de mai sus.

352.Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti,inculpatul S.S. a formulat plângere împotriva măsurii preventive de a nu părăsi municipiul Bucureşti,dispusă prin ordonanţa emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.I.I.C.O.T.La termenul de judecată din 5 decembrie 2006,inculpatul şi-a modificat obiectul plângerii în cerere de revocare a arestării preventive,întemeiată pe dispoziţiile art.139 alin.(2) C.proc.pen.,avându-se în vedere că în prezent s-a dispus arestarea preventivă.În fapt,s-a reţinut că,în perioada anilor 2003-2006,inculpatul a constituit o grupare de criminalitate organizată formată din mai mulţi demnitari şi funcţionari publici cu atribuţii cu atribuţii în domeniul privatizării,în scopul de a obţine,în afara cadrului oficial,documente şi date nedestinate publicului,despre ofertele participanţilor la licitaţiile organizate de partea română pentru privatizarea unor societăţi comerciale de interes strategic,pe care le-a utilizat în interes propriu sau al grupării externe al cărei exponent principal este în România.Prin ordonanţa din 23 noiembrie 2006,s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea Bucureşti pe o perioadă de 30 de zile,de la 23 noiembrie la 22 decembrie 2006,iar prin ordonanţa din 28 noiembrie 2006,s-a dispus reţinerea inculpatului. Înainte de expirarea reţinerii,parchetul a propus arestarea preventivă a inculpatului,iar Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă pe o durată de 20 de zile,de la 29 noiembrie la 18 decembrie 2006,emiţându-se mandatul de arestare preventivă.Inculpatul S.S. a declarat recurs împotriva acestei încheieri de şedinţă,invocând vicii de fond şi de procedură,iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins,ca nefondat,recursul declarat.Prin cererea de revocare a arestării preventive,întemeiată pe dispoziţiile art.139 alin.(2) C.pen.,inculpatul a invocat mai multe încălcări ale dispoziţiilor legale care reglementează măsura arestării preventive.

Conform art.139 alin.(2)C.proc.pen.,măsura arestării preventive trebuie revocată,din oficiu sau la cerere,în două situaţii:când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale şi dacă nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând fiecare critică adusă încheierii de şedinţă,a constatat,cu autoritate de lucru judecat,că au fost respectate toate dispoziţiile legale,astfel că instanţa nu le mai poate reexamina şi,cu atât mai mult,nu poate să reţină o altă siuaţie de fapt şi de drept.În ceea ce priveşte schimbarea temeiurilor care au condus la arestarea preventivă,după data luării acestei măsuri,până la data noii hotărâri,curtea a constatat că acestea se menţin,infracţiunile care au determinat luarea măsurii preventive fiind sancţionate cu pedeapsa mai mare de 4 ani,iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol grav pentru ordinea publică.De altfel,în intervalul care a trecut de la arestarea preventivă a inculpatului până la pronunţarea hotărârii nu a intervenit nicio împrejurare nouă care să justifice revocarea acestei măsuri.Avându-se în vedere cele de mai sus,Curtea de Apel Bucureşti a respins,ca nefondată,cererea de revocare a măsurii arestării preventive.Împotriva acestei încheieri,inculpatul a declarat recursul,în termen legal.Recursul declarat de inculpat este:

a) Inadmisibil,deoarece legalitatea luării măsurii arestării preventive a fost deja verificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive;

b) Inadmisibil,deoarece încheierea curţii de apel dată în cauză nu poate fi atacată cu recurs;c) Nefondat,deoarece revocarea măsurii dispuse nu se impune;d) Nici una din variantele de mai sus.

353.Prin încheierea din 14 ianuarie 2008,Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.F.privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara,dispusă împotriva sa de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Apreciind asupra temeiniciei cererii,curtea de apel a reţinut că motivele invocate de inculpat nu constituie împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii preventive,inculpatul putând să-şi desfăşoare activitatea profesională şi în condiţiile impuse de interdicţia de a părăsi ţara,iar deplasarea sa în străinătate se poate realiza cu încuviinţarea organului judiciar.Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul,fără a invoca vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie.Procurorul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va admite recursul inculpatului şi va constata încetată de drept măsura preventivă, întrucât aceasta nu a fost prelungită în cursul cercetării judecătoreşti;

b) Va respinge recursul inculpatului ca inadmisibil;c) Va respinge recursul inculpatului ca nefondat,întrucât motivele invocate nu constituie

împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii preventive;d) Nici una din variantele de mai sus.

354.Curtea de Apel Piteşti,în baza art.16010 alin.(1) lit.b)C.proc.pen.,a revocat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B.D.,dispusă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.În baza art. 16010 alin.(3) raportat la art.143,art.148 alin.(1) lit.f) şi art.149 C.proc.pen.,s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.D.,pe o perioadă de 30 de zile,începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.În baza art.150 alin.(2) şi art.151 C.proc.pen.,s-a dispus emiterea unui nou mandat de arestare preventivă a inculpatului B.D.Curtea de Apel a reţinut că,la 15 aprilie 2008,a fost înregistrată cererea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,Biroul

Teritorial Vâlcea,privind revocarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului B.D.Instanţa a constatat că,din procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa,a rezultat că,la 29 martie 2008,inculpatul B.D.a fost surprins în interiorul unui TIR cu destinaţia Bulgaria,fapt ce denotă intenţia celui în cauză de a părăsi fraudulos teritoriul României,cu scopul de a se sustrage de la judecată şi,eventual.de la executarea pedepsei ce i se va aplica.Potrivit dispoziţiilor art.16010 alin.(1) lit.b) C.proc. pen., liberarea provizorie poate fi revocată dacă inculpatul nu îndeplineşte,cu rea-credinţă,obligaţiile ce-i revin potrivit art.160² alin,(3) şi (3¹) şi art.1604 alin.(2) C.proc.pen.sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou,cu intenţie,o infracţiune pentru care este urmărit şi judecat.Având în vedere datele cauzei,şi anume faptul că inculpatul,deşi era în curs de cercetare judecătorească, cu rea-credinţă,s-a sustras la chemarea instanţei de recurs şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin potrivit art.160² alin.(3) C.proc.pen.,curtea de apel a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului B.D.,intenţia acestuia de a trece fraudulos frontiera de stat fiind evidentă.În conformitate cu dispoziţiile art.16010 alin.(3) C.proc.pen., avându-se în vedere nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor menţionate şi făcând aplicarea în cauză şi a prevederilor art.143 şi art.148 alin.(1) lit.f) C.proc.pen.,întrucât în cauză pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,luând în considerare şi prevederile art.149 C.proc.pen.,s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.Recursul inculpatului este:


355.Curtea de Apel Bucureşti,ca instanţă de recurs,a menţinut starea de arest a inculpatului B.F.,reţinându-se că în cauză nu a intervenit o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri este:


356.Curtea de Apel Constanţa a admis plângerea formulată de învinuitul M.T.împotriva ordonanţei procurorului din 5 martie 2007 şi s-a dispus revocarea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi ţara.Instanţa de fond a reţinut,între altele ,că procurorul care a prelungit măsura obligării de a nu părăsi ţara nu s-a conformat dispoziţiilor legale,în sensul că în ordonanţă nu au fost menţionate obligaţiile pe care învinuitul trebuie să le respecte.Recursul declarat de procuror este:

a) Fondat,întrucât nu este obligatorie menţionarea obligaţiilor pe care învinuitul trebuie să le respecte în cuprinsul ordonanţei de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara;

b) Fondat,întrucât procurorul nu putea să dispună prelungirea;

c) Nefondat,întrucât învinuitul trebuie să respecte obligaţiiloe prevăzute de lege;d) Nici una din variantele de mai sus.

357.Curtea de Apel Bucureşti a dispus faţă de inculpaţii S.S.,M.D. şi D.R.M. măsura preventivă prevăzută de art.145 ¹C.proc.pen.,impunându-le obligarea de a nu părăsi ţara.A fost încuviinţată cererea formulată de inculpatul S.S. privind acordarea unui alt termen pentru a-şi mai angaja un apărător.Amânarea cauzei a mai fost motivată de necesitatea asigurării prezenţei unui traducător autorizat de limba engleză.Termenul acordat cauzei a fost 20 aprilie 2007,având în vedere solicitarea reprezentantului Ministerului Public ca acesta să fie anterior datei de 22 aprilie 2007,când expiră măsura preventivă a obligaţiei de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpaţi în cursul urmăririi penale.La termenul de judecată astfel stabilit,reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu întelege să solicite verificarea legalităţii măsurii preventive dispuse faţă de inculpaţi şi nici menţinerea acesteia,întrucât nu există o dispoziţie procesual penală care să motiveze astfel de cereri,având în vedere că urmărirea penală s-a încheiat,instanţa fiind învestită cu judecarea cauzei. În raport de această fază procesuală,reprezentantul Ministerului Public a solicitat faţă de inculpat să se ia una din măsurile preventive neprivative de libertate,alegerea acesteia fiind atributul exclusiv al instanţei.Apărătorii inculpaţilor au apreciat că o astfel de cerere nu poate fi formulată la acest termen anterior verificării regularităţii actului de sesizare,iar competenţa materială a judecării cauzei aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,motivat de împrejurarea că,ulterior disjungerii cauzei,s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva unui senator al României pentru fapte aflate în indivizibilitate şi conexitate cu cele deduse judecăţii.Instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială de a se pronunţa asupra măsurii preventive,apreciind că,în raport de interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.28,art.29 şi art.35 alin.(4) C.proc.pen.,este competentă să analizeze această cerere.Competenţa de a judeca fondul cauzei atrage după sine şi pe aceea de a soluţiona orice cereri în legătură cu respectiva cauză,având obligaţia,potrivit art.301 alin.(1) şi art.302 alin.(1),să se pronunţe motivat asupra acetora.Cât priveşte verificarea regularităţii actului de sesizare confor art.300 C.proc.pen.,instanţa a prorogat discutarea acestui aspect la termenul de 22 mai 2007,admiţând cererea formulată de apărători în acest sens.În raport de dispoziţiile art.136 alin.(1) C.proc.pen.,care reglementează scopul şi categoriile măsurilor preventive,instanţa a apreciat că se justifică luarea faţă de inculpaţi,în cursul judecăţii,a măsurii preventive prevăzute de art.145¹C.proc.pen.,obligarea de a nu părăsi ţara.Considerată o măsura cu caracter provizoriu,luarea acesteia a fost motivată de necesitatea asigurării prezenţei inculpaţilor la termenele acordate cauzei,preîntâmpinarea sustragerii acestora de la judecată,astfel încât să se garanteze o bună administrare a justiţiei.Cât priveşte durata,instanţa nu a stabilit în timp o limită.Împotriva încheierii,inculpaţii S.S. şi D.R.M. au declarat recurs în termenul legal de 24 de ore,prevăzut de art.141 C.proc.pen.,termen procedural calculat conform art.186 C.proc.pen.Motivele de recurs invocate vizează nelegalitatea hotărârii,instanţa pronunţându-se asupra cererii Ministerului Public într-un moment procesual la care nu se verifică regularitatea actelor de sesizare.Totodată,s-a invocat contradicţia dintre considerente şi dispozitiv,generată de aprecierea asupra caracterului provizoriu al măsurii preventive,deşi nu se stabileşte expres perioada pe care s-a dispus,invocând şi omisiunea instanţei de a identifica persoanele cu care s-a interzis inculpaţilor legătura.Recursurile inculpaţilor sunt:

a) Fondate,întrucât măsurile preventive,care au caracter esenţial provizoriu,nu pot fi luate pe durată nedeterminată;

b) Fondate,întrucât măsura preventivă a fost luată de o instanţa necompetentă material;

c) Fondate,întrucât măsura preventivă nu putea fi luată anterior verificării legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului;


358. Curtea de Apel Craiova,în baza art.89 alin.(3) din Legea nr.302/2004,a dispus în camera de consiliu,cu pronunţare în şedinţă publică,arestarea numitului C.S.pe o perioadă de 29 de zile,începând cu data de 7 februarie 2007,până la 7 martie 2007 inclusiv.Recursurile declarate de procuror şi de persoana solicitată,prin care s-a susţinut că judecarea cauzei nu s-a făcut în şedinţă publică, sunt:

a) Inadmisibile;b) Nefondate;c) Fondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

359.Prin contestaţia în anulare formulată la 4 aprilie 2007,condamnatul M.S. a atacat decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,solicitând desfiinţarea hotărârii atacate,rejudecarea recursului şi,în final,încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută în art.272 alin. (1) pct.2 din Legea nr. 3/1990,republicată.Motivând în fapt cererea,contestatorul a susţinut,în esenţă,că în cauză punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea prevăzută în art.272 din Legea nr.31/1990 impunea o condiţie de sesizare specială,la cererea organului competent – adunarea generală a acţionarilor – şi cum aceasta nu a fost realizată,în cauză trebuia pronunţată o soluţie de încetare a procesului penal.În drept au fost invocate prevederile art.386 lit. c) C.proc.pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,verificând cererea condamnatului în raport cu prevederile art. 391 C.proc.pen.,a admis în principiu contestaţia în anulare formulată şi a fixat termen la 20 iunie 2007 pentru judecarea în fond a contestaţiei în anulare.Procedând la judecarea pe fond a contestaţiei în anulare,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va respinge contestaţia în anulare ca nefondată;b) Va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă;c) Va admite contestaţia în anulare şi va dispune rejudecarea recursului;d) Nici una din variantele de mai sus.

360.La 30 noiembrie 2005,Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a solicitat arestarea preventivă a apelantului G.M.,condamnat de Tribunalul Tulcea pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi a celei de violare de domiciliu.Împotriva sentinţei de condamnare inculpatul declarase apel,dosarul fiind înaintat la Curtea de Apel Constanţa la 1 iulie 2005.Curtea de Apel Constanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de arestare preventivă a inculpatului în favoarea Tribunalului Tulcea.Această din urmă instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa,cu motivarea că,din moment ce tribunalul s-a dezînvestit de cauza respectivă,dosarul fiind trimis la curtea de apel pentru judecarea apelului inculpatului,tribunalul nu mai este competent să soluţioneze cererea de arestare preventivă,instanţa competentă fiind Curtea de Apel Constanţa.Ivindu-se un conflict negativ de competenţă, dosarul a fost trimis,conform art.43 C.proc.pen.,la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei pentru soluţionarea conflictului.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va trimite dosarul la Curtea de Apel Constanţa;b) Va trimite dosarul la Tribunalul Tulcea;c) Va trimite dosarul la Tribunalul Constanţa;d) Nici una din variantele de mai sus.

361.Curtea de Apel Bucureşti,învestită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti,a dispus,între altele,menţinerea stării de arest a inculpaţilor B.V.,D.S.,B.I.,C.Şt.,M.P.,S.M.,P.G.,P.A.,C.I.E.,S.A. şi U.C.S-a reţinut,în esenţă,că subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza privării inculpaţilor de libertate şi care impun în continuare această măsură,astfel încât sunt incidente dispoziţiile art.160b alin.(3) C.proc.pen.În cauză au fost trimişi în judecată 31 de inculpaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni,printre care lipsire de libertate în mod ilegal,şantaj,tâlhărie.În cursul judecării cauzei în fond,inculpaţii au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate,iar cauza a fost suspendată.Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii B.V.,S.M.,U.C.,P.A.,D.S.şi S.A.În motivarea recursurilor s-a susţinut că procesul trenează din motive neimputabile inculpaţilor,iar aceştia sunt arestaţi de aproape 3 ani,durată ce depăşeşte termenul rezonabil.S-a mai susţinut că nu mai subzistă nici temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive,neexistând date că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.O altă critică se referă la faptul că motivarea încheierii are caracter formal,reluând argumentele pe care judecătorii le-au avut în vedere la menţinerea arestării pe durata judecării apelului.Recursurile declarate de inculpaţi sunt:

a) Inadmisibile;b) Nefondate;c) Fondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

362.Curtea de Apel Bucureşti,în temeiul art.1602 alin(2) C.proc.pen.,a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petenta-inculpată B.R.Instanţa a reţinut că,la 8 decembrie 2006,s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei,iar la 4 ianuarie 2007,s-a dispus prelungirea duratei stării de arest preventiv pe perioada 6 ianuarie 2007 – 4 februarie 2007 inclusiv.Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 1602 alin.(1)şi (2) C.proc.pen. conţin condiţii de admisibilitate,şi nu de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.Astfel alin.(1) prevede o condiţie pozitivă cu privire la fapta penală,în sensul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor din culpă sau în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 18 ani,în timp ce alin.(2) prevede condiţii negative,liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată atunci când,între altele,există date,că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unor martori.Ori,unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive îl constituie dispoziţiile art.148 alin.(1) lit.b)C.proc.pen. privind existenţa unor date că inculpatul a incercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unor martori.Instanţa a concluzionat că verificarea periodică a existenţei temeiurilor arestării preventive a intrat în puterea lucrului judecat până la 4 februarie 2007,iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost introdusă la 11 ianuarie 2007,curtea reţinând că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută în art. 1602 alin.(2) C.proc.pen.,atâta timp cât s-a stabilit,printr-o hotărâre judecătorească definitivă,că nu a încetat,între altele,temeiul prevăzut în art.148 alin.(1)lit. b) C.proc.pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata,susţinând că în mod greşit instanţa a respins cererea ca fiind inadmisibilă,deoarece condiţiile prevăzute în alin. (2) al art. 1602 C.proc.pen. sunt condiţii de fond,iar nu de admisibilitate a cererii.Recursul declarat de inculpată este:

a) Inadmisibil,întrucât încheierea curţii de apel dată în cauză nu poate fi atacată cu recurs;b) Nefondat,întrucât cererea de liberare provizorie este inadmisibilă;c) Fondat,întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale,de natură să garanteze

drepturile părţii;d) Nici una din variantele de mai sus.

363.Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti,petentul M.T. a solicitat restituirea autoturismului ridicat cu procesul-verbal din 15 mai 2006,cu obligarea acestuia de a-l păstra până la definitivarea dosarului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie,D.I.I.C.O.T.În motivarea cererii sale,petentul a susţinut că la un control de rutină a fost depistat în trafic conducând autoturismul proprietate personală,dobândit în baza unui contract de vanzare cumpărare,ocazie cu care a aflat de la organele de poliţie că exista un dosar privind falsificarea seriilor de înmatriculare a unei maşini străine în România,motiv pentru care a fost de acord cu verificările necesare,care însă au depăşit un termen rezonabil de 3 zile.În drept,au fost invocate dispoziţiile art.169 C.proc.pen.Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Deva,deoarece dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.I.I.C.O.T.,a fost trimis spre instrumentare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.La rândul ei,Judecătoria Deva şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petent în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.Pentru a hotărî astfel,instanţa a motivat că dosarul aparţine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,D.I.I.C.O.T.,şi,prin urmare,competent să judece cauza este Tribunalul Bucureşti. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Va trimite cauza la Judecătoria Deva;b) Va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti;c) Va trimite cauza la procuror;d) Nici una din variantele de mai sus.

364.Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Direcţia Naţională Anticorupţie,a dispus începerea urmăririi penale faţă de D.S. pentru savârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 lit. a) şi b),art.132 şi art.17 lit. d) din Legea nr.78/2000,cu aplicarea art.33 lit. a) C.pen.Acelaşi parchet a dispus instituirea sechestrului asigurător şi a dispus aducerea la îndeplinire a măsurii asigurătorii.Împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus începerea urmăririi penale,precum şi împotriva ordonanţei şi a rezoluţiei prin care s-a instituit sechestrul asigurător şi s-a dispus aducerea la îndeplinire a măsurii asigurătorii,învinuitul D.S. a formulat plângere la procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,Direcţia Naţională Anticorupţie,în condiţiile prevăzute în art. 278 C.proc.pen.,plângere respinsă ca nefondată.Împotriva acestor soluţii petiţionarul D.S. a formulat plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,solicitând admiterea acesteia şi,pe cale de consecinţă,infirmarea soluţiilor dispuse. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,examinând plângerea în conformitate cu dispoziţiile art.278¹ alin.(7) C.proc.pen.,pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei,constată că aceasta este:

a) Inadmisibilă;b) Fondată;c) Nefondată;d) Nici una din variantele de mai sus.

365.Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul B.N.pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.Curtea de Apel Constanţa e respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul B.N.La termenul din 22 februarie 2005,instanţa de apel a reţinut lipsa apelantului-inculpat B.N.,pentru care s-a prezentat apărătorul ales al acestuia,N.T.,care a solicitat amânarea judecării apelului pentru imposibilitate de prezentare. Totodată,s-a reţinut că,pentru termenul următor la care a fost amânată cauza,inculpatul va fi asistat de avocaţii aleşi N.T. şi .M.I.La termenul din 8 martie 2005,instanţa de apel a judecat cauza în lipsa apărătorului ales N.T.Prin notele scrise depuse la dosarul instanţei de apel, apărătorul ales N.T.a arătat că,la termenul din 8 martie 2005,a intrat în sală la ora 9,15 şi a solicitat repunerea cauzei pe rol,pentru încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii,dar judecarea cauzei se făcuse deja,astfel că nu a putut depune la dosarul cauzei un înscris conform căruia inculpatul se afla în imposibilitate de prezentare în faţa instanţei de apel,întrucât fusese arestat în Spania.Prin recursul declarat,apărătorii aleşi ai recurentului-inculpat au solicitat:casarea deciziei atacate,în baza art.3859 pct.5,6 şi 21 C.proc.pen.,şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel,întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurentul-inculpat şi a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia;casarea deciziei,în baza art. 3859 pct.9 C.proc.pen.,şi achitarea recurentului-inculpat,în baza art.11 pct 2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1)lit. b) şi d) C.proc.pen.,iar,în subsidiar,casarea ambelor hotărâri şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond,întrucât nu s-a efectuat complet cercetarea judecătorească,iar motivarea soluţiei contravine dispozitivului hotărârii.

Recursul inculpatului este:

a) Inadmisibil,întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de lege;b) Nefondat,deoarece cauza s-a judecat în prezenţa unuia dintre apărătorii aleşi de ai

inculpatului,care a avut posibilitatea să facă toate apărările necesare;c) Fondat,deoarece au fost încălcate prevederile art.171 şi art.314 C.proc.pen.;d) Nici una din variantele de mai sus.

366.Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor E.E.,în stare de arest preventiv,A.E.şi O.M.,pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.Inculpatul O.M.s-a sustras urmăririi penale,fiind dat în urmărire generală,dar s-a prezentat în faza de cercetare judecătorească.Tribunalul Constanţa a dispus,în baza art.334 C.proc.pen.,schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.174 şi art.175 lit.i) în infracţiunea prevăzută de art.183 C.pen.Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul E.E.pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte şi i-a achitat pe inculpaţii O.M. şi A.E.,pentru că infracţiunea nu a fost săvârşită de aceştia.Instanţa de fond a înlăturat declaraţia inculpatului E.E. dată în faza de urmărire penală,cu motivarea că este contrazisă de concluziile actului medico-legal,cât şi ale martorilor audiaţi în cauză.S-a acordat,în schimb,o valoare probatorie mai mare declaraţiilor consemnate în timpul cercetării judecătoreşti,cu motivarea că se respectă principiile oralităţii,publicităţii,contradictorialităţii şi nemijlocirii.În sfârşit,instanţa de fond a reţinut şi circumstanţa legală atenuantă prevăzută de art.73 lit.a)C.pen.,cu motivarea că inculpatul E.E. a

intervenit în conflict,pentru a-l apăra pe O.M.de atacul direct şi injust,al victimei.În faţa instanţei de fond,inculpaţii au fost asistaţi de avocatul A.B.,apărător ales.Împotriva acestei sentinţe,în termen legal,au declarat apel procurorul şi partea vătămată T.V.Procurorul a criticat greşita schimbare a încadrării juridice a faptei,greşita achitare a inculpaţilor O.M. şi A.E.şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului E.E.Apelul părţii civile a criticat hotărârea fondului pentru respingerea nejustificată a despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de înmormântare.Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de procuror şi partea civilă,a majorat pedeapsa aplicată inculpatului E.E. şi a obligat inculpatul la o sumă cu titlu de despagubiri civile către partea civilă.În faţa instanţei de apel inculpaţii au fost asistaţi de acelaşi apărător,care a participat şi la judecarea fondului,avocatul ales A.B.Împotriva acestei din urmă decizii,în termen legal,au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa,partea civilă T.V. şi inculpatul E.E.Parchetul a invocat motivele prevăzute de art.3859 pct.17 şi 18 C.proc.pen.,susţinând că faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică în drept şi că,în fapt,s-a comis o eroare gravă,având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.Partea civilă a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul neacordării despăgubirilor civile solicitate cu titlu de daune morale.Recurentul-inculpat a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate.Contrar susţinerilor parchetului,inculpatului nu i s-a asigurat în mod complet dreptul la apărare şi nu îşi menţine o serie de declaraţii făcute la urmărirea penală,în lipsa unui apărător ales.Corespund adevărului numai declaraţiile făcute în faţa instanţei,în prezenţa apărătorului ales.În atare situaţie,consideră că cererile reprezentantului parchetului nu pot fi primite şi că recursurile parchetului şi ale părţii civile sunt nefondate.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,examinând recursurile declarate în cauză:

a) Le va admite,cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond;b) Le va admite,cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel;c) Le va respinge ca nefondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

367.Tribunalul Vrancea i-a condamnat pe inculpaţii C.M.,M.V.,C.A. şi M.M.pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.257 C.pen. art.9 lit.b) din Legea nr.241/2005,art.8 din Legea nr.39/2003.S-a reţinut,în esenţă,că,la începutul anului 2002,din iniţiativa inculpatului C.M.,s-a constituit un grup format din inculpaţii C.A.,M.V. şi M.M.,care,în perioada anilor 2002-iulie 2004,de conivenţă au efectuat curse de transport internaţional de persoane cu autovehicule aparţinând inculpatului C.M. pe ruta Focşani-Roma,fără a fi înscris în Registrul operatorilor de transport rutier ca operator de transport rutier autorizat şi cu licenţă de transport eliberată în condiţiile legii.Pentru efectuarea transporturilor internaţionale,inculpaţii C.M.,C.A. şi M.V. au solicitat persoanelor care nu îndeplineau condiţiile de intrare în spaţiul Schengen,pe lângă preţul reprezentând costul călătoriei,şi diferite sume,lăsând să se înţeleagă că au influenţă asupra funcţionarilor vamali şi le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră.Curtea de Apel Galaţi,admiţând recursul Parchetului,a desfiinţat în parte sentinţa şi a aplicat,la pedepsele rezultante,un spor de 10 luni închisoare inculpatului C.M. şi câte un spor de 6 luni închisoare pentru inculpaţii M.V. şi C.A.Apelurile inculpaţilor au fost respinse.Recursul scris declarat de parchet a fost restrâns de reprezentantul Ministerului Public numai privitor la omisiunea aplicării dispoziţiilor art.13 C.pen.pentru inculpatul C.M.,cu motivarea că pentru faptele săvârşite de acesta trebuia să se reţină aplicarea Legii nr.241/2005,în temeiul art.13 C.pen.,întrucât aceasta îi era mai favorabilă.Recurenţii-inculpaţi au invocat,prin recursurile susţinute de apărătorii lor,că actul de sesizare a instanţei este lovit de nulitate absolută,întrucât,în raport de obiectul material al infracţiunii prevăzute de art.257

C.pen.,sub valoarea de 3000 de euro,competenţa materială nu revenea D.N.A.,că judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc,la termenele din perioada septembrie 2004-23 septembrie 2005,într-o compunere nelegală,de doi judecători în loc de 1 judecător,ceea ce atrage,de asemenea,sancţiunea nulităţii absolute.Suplimentar acestor motive de recurs,inculpaţii au invocat că la termenele de judecată din 25 mai 2005,17 iulie 2005,18 noiembrie 2005 şi 16 decembrie 2005,instanţa a audiat 12 martori în lipsa apărătorului ales al inculpaţilor.Recursurile parchetului şi inculpaţilor sunt:

a) Fondate,prioritar deoarece s-au încălcat dispoziţiile referitoare la asistenţa juridică a inculpaţilorlb) Fondate,dar numai pentru că nu s-au aplicat dispoziţiile privind legea penală mai favorabilă;c) Nefondate;d) Nici una din variantele de mai sus.

368.Curtea de Apel Iaşi a admis plângerea formulată de petiţionarul R.Ş.împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi,pe care a desfiinţat-o şi a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii cercetării cercetărilor cu respectarea dispoziţiilor legale.Instanţa de fond a reţinut că,prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi,petiţionarul R.Ş.a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de D.V.,subinspector,pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals,prevăzute în art.289 şi art.291 C.pen.,precum şi faţă de un investigator sub acoperire şi un colaborator al organelor de poliţie pentru complicitate la săvârşirea aceloraşi infracţiuni.Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori pentru infracţiunile sesizate,în temeiul dispoziţiilor art.228 raportat la art.10 alin.(1) lit.a)C.proc.pen.Plângerea formulată de petiţionar în temeiul dispoziţiilor art.275-278 C.proc.pen.a fost repinsă ca neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art.278¹C.proc.pen.,persoana vătămată R.Ş.a formulat plângere împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată la instanţă,solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.Instanţa de fond a constatat că procurorul a încălcat dreptul la apărare al persoanei vătămate,soluţionând dosarul fără să dea curs cererii formulate de avocatul R.Ş.de aparticipa la efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauză.Prin urmare,soluţia pronunţată a fost apreciată ca nelegală şi,în consecinţă,cauza a fost restituită procurorului în vederea refacerii cercetărilor cu respectarea dispoziţiilor legale.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând,între altele,că soluţia dispusă prin hotărâre nu este prevăzută în art.278¹ alin.(8) C.proc.pen.Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art.3856 alin.(3) C.proc.pen.,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este:

a) Fondat,întrucât soluţia nu este prevăzută în art.278¹alin.(8) C.proc.pen.,iar procurorul nu a încălcat dreptul la apărare al părţii vătămate;

b) Nefondat,întrucât procurorul a încălcat dreptul la apărare al persoanei vătămate;c) Fondat,întrucât soluţia nu este rezultatul logic al raţionamentului juridic referitor la încălcarea

dreotului la apărare al părţii vătămate;d) Nici una din variantele de mai sus.

369.Tribunalul Dâmboviţa a dispus condamnarea inculpatului P.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art.1399 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe,cu modificările şi completările ulterioare,la pedeapsa de 6 luni închisoare.Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpat,a desfiinţat în parte,în latura penală,sentinţa primei instanţe şi,în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.b¹)C.proc.pen.,combinat cu art.18¹C.pen.,inculpatul a fost achitat.Din actele

şi lucrările dosarului a rezultat că,în cursul urmăririi penale,partea civilă M.C. a fost reprezentată,conform procurii speciale emise la 1 iulie 2003,de avocat B.N.,care a fost citat la sediul societăţii civile.În faza cercetării judecătoreşti,reprezentantul legal al părţii civile a fost schimbat prin procură specială,fiind împuternicită să reprezinte interesele legale ale acesteia avocatul P.M.,care a furnizat instanţei de fond relaţiile solicitate şi care a fost citat la sediul ales.În apel,întrucât pentru partea civilă nu s-a mai depus procură specială de reprezentare,aceasta a fost legal citată,conform dispoziţiilor art.177 alin.ultim C.proc.pen.,la sediul consiliului local de la locul săvârşirii infractiunii.Recursul declarat de procuror este:

a) Fondat,deoarece cauza s-a judecat în lipsa părţii civile nelegal citate;b) Fondat,deoarece pedeapsa a fost gresit aplicată;c) Fondat,deoarece în mod nelegal s-a dispus achitarea inculpatului;d) Nici una din variantele de mai sus.

370.La 27 aprilie,Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la 9 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.S-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.Inculpatul a declarat apel,care a fost înaintat spre soluţionare Curţi de Apel Bucureşti la data de 26 iunie 2007.În aceeaşi zi,Curtea de Apel Bucureşti primind şi înregistrând apelul şi observând că inculpatul-apelant se află în stare de arest preventiv,a verificat,în baza art.300² şi art.160b C.proc.pen.,temeinicia şi legalitatea acesteia.În aceste condiţii,prin încheierea din 26 iunie 2007 s-a dispus menţinerea stării de arest peventiv a inculpatului M.G.I.,constatând-o temeinică şi legală şi îndeplinite fiind cerinţele art.143 şi art.148 lit.f) C.proc.pen.,precum şi ale art.300² şi art.160bC.proc.pen.Totodată,s-a amânat cauza la 30 iulie 2007 pentru citarea inculpatului-apelant dar şi a intimatelor-părţi vătămate şi civile.Inculpatul M.G.I.,nemulţumit de faptul că arestarea sa preventivă a expirat din 25 iunie 2007 şi,cu toate acestea,i se menţine starea de arest,a declarat recursul,solicitând a se constata încetată de drept măsura privării sale de libertate.Recursul declarat de inculpat:

a) Va fi respins ca inadmisibil;b) Va fi respins ca nefondat;c) Va fi respins ca rămas fără obiect;d) Nici una din variantele de mai sus.

371.Curtea de Apel Bucureşti a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului G.V.,măsură pe care a menţinut-o,dispunând şi obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul cerând judecarea sa în stare de libertate.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Admite recursul şi dispune revocarea arestării preventive,întrucât încheierea instanţei de fond este nelegală;

b) Admite recursul şi casează în parte încheierea atacată;c) Respinge recursul ca nefondat;d) Nici una din variantele de mai sus.

372.Tribunalul Ialomiţa,în baza art.211 alin.(1),(2) lit.c) şi (2¹) lit.a) C.pen.,cu aplicarea art.99 din acelaşi cod,l-a condamnat,între alţii,pe inculpatul B.M.pentru săvârşirea infractiunii de tâlhărie.Curtea

de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul B.M.cu privire la individualizarea pedepsei.Împotriva acestei decizii,în termen legal,a declarat recurs inculpatul B.M.care,prin apărătorul ales,a invocat,între altele,cazul de casare prevăzut în art.3859 slin.(1) pct.2 C.proc.pen.Inculpatul a solicitat casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la procuror , întrucât nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmarire penală după ce s-au efectuat noi acte de cercetare penala,fiind încălcate astfel dispoziţiile art.253 C.proc.pen.,fapt ce atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei,conform art.300 alin.(2) raportat la art.197 alin.(2) C.proc.pen.Recursul declarat de inculpat este:

a) Fondat,întrucât actul de sesizare este nelegal;b) Fondat,întrucât urmărirea penală este nulă absolut;c) Fondat,întrucât actele efectuate după prezentarea materialului de urmărire penală sunt lovite de

nulitate;d) Nici una din variantele de mai sus.

Răspunsuri

1. b2. a3. c4. a5. c6. c7. d8. c9. c10. a11. a12. d13. b14. d15. a16. c17. c18. a19. c20. c21. b

22. b23. a24. c25. d26. b27. d28. a29. c30. b31. b32. a33. b34. c35. a36. b37. d38. b39. b40. a41. d42. a43. a44. c45. b46. d47. a48. a49. b50. b51. b52. c53. c54. b55. c56. c57. c58. c59. b60. b61. c62. b63. a64. c65. b66. b67. c

68. a69. a70. c71. b72. a73. a74. b75. c76. a77. a78. c79. b80. b81. c82. c83. a84. a85. c86. d87. a88. b89. b90. b91. c92. b93. b94. c95. a96. a97. b98. a99. b100. b101. b102. b103. c104. b105. c106. b107. a108. d109. a110. b111. a112. b113. a

114. d115. c116. c117. b118. a119. a120. c121. a122. b123. c124. c125. b126. a127. b128. a129. a130. b131. b132. b133. a134. a135. b136. b137. d138. a139. a,c140. a,b,c141. c142. c143. b144. d145. d146. b147. a148. b149. c150. b151. d152. c153. d154. c155. b156. c157. d158. a159. b

160. c161. c162. c163. c164. c165. d166. d167. c168. d169. b170. a171. b172. b173. a174. c175. c176. b177. c178. b179. b180. a181. b182. c183. c184. a185. b186. c187. b188. a189. b190. b191. c192. c193. b194. c195. c196. c197. b198. b199. c200. a201. c202. a203. a204. b205. a

206. b207. b208. b209. c210. d211. c212. a213. d214. b215. c216. b217. a218. a219. c220. d221. c222. c223. d224. a225. c226. d227. a228. a229. b230. a231. c232. c233. d234. a235. a236. a237. b238. a239. d240. d241. c242. b243. a244. a245. d246. b247. d248. a249. a250. d251. b

252. d253. a254. c255. a256. c257. c258. a259. c260. b261. c262. b263. c264. c265. d266. c267. b268. b269. c270. b271. a272. b273. d274. c275. b276. b277. b278. b279. a280. a281. c282. a283. a284. c285. c286. d287. a288. d289. c290. d291. b292. b293. a294. b295. c296. b297. c

298. a299. a300. a301. b-potrivit art.5²C.proc.pen.,care consacră prezumţia de nevinovăţie,orice persoană este

considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe,sigure,complete,ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului se aplică regula in dubio pro reo,potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului,iar pe baza acesteia soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată.

302. b-în procedura de executare a mandatului european de arestare,dacă instanţa a respins cererea apărătorului ales de amânare a judecăricauzei şi a desemnat un apărăţor din oficiu,procedând la judecarea cauzei şi pronunţarea hotărârii cu privire la executarea mandatului european de arestare,a încălcat dreptul la apărare al persoanei solicitate,garantat de art.24 din Constituţie,art.5 C.proc.pen şi art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ,întrucât simpla desemnare a unui apărător din oficiu,fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului,nu conduce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice şi constituie o lipsire a persoanei solicitate de o apărare efectivă,de natură a încălca dreptul la apărare al acesteia.

303. a-judecarea apelului în lipsa inculpatului care a comunicat printr-o telegramă instanţei de apel imposibilitatea de a se prezenta la termen din cauza internării în spital,chiar dacă telegrama a fost înregistrată după dezbateri,în condiţiile în care apărătorul desemnat din oficiu nu a pus în discuţie apărările inculpatului privind inexistenţa infracţiunii,constituie o încălcare a prevederilor art.6 C.proc.pen.referitoare la dreptul de apărare şi art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil,pe care instanţa de apel o putea înlătura prin repunerea cauzei pe rol.

304. a-cererea inculpatului formulată la primul termen de judecată de a se amâna judecata în vederea angajării unui apărător este fondată.Respingerea cererii,când prezenţa apărătorului este obligatorie,cu motivarea că inculpatul-apelant a avut suficient timp pentru angajarea unui aparător,şi judecarea cauzei cu desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului,caz de casare prevăzut în art.3589 alin.(1) pct.6 C.proc.pen.

305. a-producerea unui accident de circulaţie cu un autovehicul furat prin violenţă şi condus fără permis de autorul tâlhăriei nu îl scuteşte pe acesta de obligaţia de a nu părăsi locul accidentului,motivând că prin rămânerea în acel loc până la sosirea poliţiei s-ar autoincrimina pentru săvârşirea anterioară a tâlhăriei şi a conducerii fără permis.

306. b-dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale prevalează asupra prevederilor din materia graţierii şi,prin urmare,dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârşirea unei infracţiunii pentru care pedeapsa a fost graţiată,instanţa pronunţă încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 alin.(1) lit.g) C.proc.pen.,iar nu condamnarea inculpatului,urmată de constatarea că pedeapsa aplicată a fost graţiată.

307. b- prima instanţă în mod greşit şi-a bazat soluţia de achitare pe dispoziţiile art.10 lit.c) C.proc.pen.,acest caz de achitare referindu-se la săvârşirea faptei de către altă persoană decât cea trimisă în judecată,ceea ce în speţă nu este cazul.De vreme de soluţia de achitare se motivează pe lipsa culpei inculpatului-care constituie un element constitutiv al infracţiunii de vătămare corporală din culpă-,achitarea trebuie să se pronunţe în temeiul art.10 lit.d) C.proc.pen.(când faptei îi lipseşte unui din elementele consitutive ale infracţiunii).Schimbarea temeiului legal al infracţiunii are influenţă şi asupra modului de soluţionare a laturii

civile,deoarece,potrivit dispoziţiilor art.346 alin.(2) C.proc.pen.,când achitarea s-a pronunţat pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii,se pot acorda despăgubiri civile,spre deosebire de cazul în care se constată că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

308. c-în cazul în care inculpatul a decedat în cursul procesului penal,instanţa ,introducând în cauză succesorii acestuia,nu îi poate obliga la plata despăgubirilor civile,dacă nu există dovada acceptării succesiunii de către aceştia şi a limitelor în care succesiunea este acceptată.Cu privire la succesorii minori ai inculpatului,succesiunea poate fi acceptată numai sub beneficiu de inventar şi,prin urmare,instanţa poate dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor civile exclusiv în limita activului succesoral,dacă există dovada acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar,precedată sau urmată,potrivit art.705 C.civ.,de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale,pentru a se stabili activul succesoral.

309. c-dacă partea vătămată,care s-a constituit parte civilă,a decedat în cursul procesului penal,însă nu ca urmare a săvârşirii infracţiunii,iar în cauză a fost introdus succesorul acesteia,inculpaţii nu pot fi obligaţi să plătească succesorului părţii civile daune morale,întrucât dreptul personal nepatrimonial este strâns legat de persoană şi nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia.

310. c-în cazul acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal,repararea integrală a prejudiciului efectiv cauzat prin infracţiune presupune atât repararea prejudiciului efectiv,cât şi a beneficiului nerealizat ca urmare a săvârşirii infracţiunii.În cauzele privind infracţiunea de înşelăciune săvârşită cu prilejul executării unui contract,penalităţile de întârziere datorate potrivit clauzelor contractuale constituie beneficiul nerealizat şi,în consecinţă ,inculpatul este obligat şi la plata acestora,în vederea reparării integrale a prejudiciului.În conformitate cu art.16 alin.(1) C.proc.pen.,introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc,la cerere sau din oficiu,fie în cursul urmăririi penale,fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile cvilmente poate avea loc din oficiu numai în cazul în care acţiunea civilă se exercită din oficiu,potrivit.art.17 alin.(1) C.proc.pen.,atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.Prin urmare,instanţa de judecată nu poate dispune, din oficiu,introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente,dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art.17 alin.(1) C.proc.pen. pentru exercitarea din oficiu a acţiunii civile.

311. c-în cazul săvârşirii infracţiunii de omor,obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice către copiii minori ai victimei,până la majoratul acestora,are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor.Ca atare,obligarea inculpatului la plata unei sume globale,reprezentând prestaţia periodică calculată cumulat până la majoratul minorilor,este nelegală.

312. c-potrivit art.17 alin.(1),(3) şi (4) C.proc.pen.,acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.În asemenea situaţie,instanţa este datoare să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei,chiar dacă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art.320 C.proc.pen.,care obligă preşedintele completului de judecată să explice persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă,ceea ce în cauză nu s-a făcut.Pe de altă parte,conform dispoziţiilor art.346 C.proc.pen.,în caz de condamnare,achitare sau încetare a procesului penal,instanţa trebuie să se pronunţe şi asupra acţiunilor civile,prevedere ce implică,în cazul părţilor vătămate la care se referă art.17 alin.(4) C.proc.pen.,soluţionarea din oficiu a acesteia.

313. b-potrivit art.26 pct.1 lit.a) C.proc.pen.,tribunalul militar judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute în art.331-352C.pen.,precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu,comise de militari până la gradul de colonel inclusiv,cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe.În cazul săvârşirii de către un militar a unor infracţiuni ce nu au legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestuia,competenţa de judecată în primă instanţă aparţine instanţei civile,cu respectarea prevederilor privind competenţa după materie. Aşadar,săvârşirea de către un militar a infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere de înscrisuri,prevăzute în art.220 şi art.272 C.pen.,infracţiuni care nu ai legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestuia,atrage competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei.

314. c-în conformitate cu prevederile art.28¹pct.1 lit.b) C.proc.pen.,curtea de apel judecă în primă instanţă,între altele,infracţiunile săvârşite de avocaţi.Competenţa curţii de apel,în acest caz,a fost consacrată legislativ în considerarea calităţii persoanei ce exercită profesia de avocat,care,potrivit art.1 din Legea nr.51/1995,republicată,cu modificările şi completările ulterioare,se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte,barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.Prin urmare,dacă o persoană exercită profesia de avocat în afara acestui cadru legal,iar obiectul judecăţii îl constituie exercitarea,fără drept,a profesiei de avocat sau plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată pentru această infracţiune,prevăzută în art.281 C.pen.,competenţa revine judecătoriei,în temeiul art.25 alin.(1) C.proc.pen.,iar nu curţii de apel.

315. b-în cazul în care,după soluţionarea cauzei în primă instanţă si sesizarea instanţei de control judiciar,intervine o modificare legislativă a competenţei după calitatea persoanei-care atribuie competenţa de judecată în primă instanţă unei instanţe superioare şi nu conţine dispoziţii tranzitorii-,calea de atac se judecă de instanţa de control judiciar sesizată,fiind aplicabilă regula proximităţii instanţelor de control judiciar,rezultată din prevederile art.27 pct.2,art.28¹ pct.2 şi 3şi art.29 pct.2 C.proc.pen.

316. d-competenţa de a judeca în primă instanţă cauzele privind infracţiunile săvârşite de ofiţerii de poliţie care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare,cu gradul profesional de la comisar-şef de poliţie la subinspector de poliţie,şi de a dispune cu privire la măsurile preventive şi alte măsuri procesuale în aceste cauze aparţine curţilor de apel,potrivit art.27 alin.(3) lit.b) din Legea nr.218/2002.Prin urmare,curtea de apel are competenţa de a dispune arestarea preventivă a inculpatului care are calitatea de ofiţer de poliţie,cu unul din gradele profesionale prevăzute de art.27 alin.(3) lit.b) din Legea nr.218/2002,şi atribuţii de constatare a infractiunilor,având deci calitatea de organ de cercetare a poliţiei judiciare,potrivit art.2 din Legea nr.364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.

317. c-petentul s-a plâns împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infractiunilor prevăzute de art.246,art.289 şi art.291 C.pen.Aceste infracţiuni nu sunt date prin lege în competenţa curţii de apel pentru judecata în primă instanţă,competenţa materială aparţinând judecătoriei.Pe de altă parte,nici calitatea de prefect sau secretar general al prefecturii nu atrag competenţa curţii de apel pentru judecata în primă instanţă.Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.Nulitatea prevăzută în alin.(2) al art.197 C.proc.pen.nu poate fi înlăturată în niciun mod.Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.Nefiind respectate dispoziţiile legii privind competenţa după materie,hotărârea este supusă casării,conform art.385 pct.1 C.proc.pen.

318. c-funcţiile asimilate,potrivit legii,funcţiei de magistrat nu cad sub incidenţa prevederilor din legea procesual penala care se referă la judecători,magistraţi-asistenţi şi procurori;ca

atare,regulile de competenţă după calitatea persoanei prevăzute în art.28¹ pct.1 lit.b) şi art.29 pct.1 lit.f) C.proc.pen.,nu se aplică persoanelor având funcţii asimilate celei de magistrat.

319. c-în cazul în care inculpatul a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate în faţa instanţei de apel,acesta nu poate ridica o nouă excepţie de neconstituţionalitate,privind alte dispoziţii legale,în faţa instanţei de recurs,învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Consituţionale.În acest caz,inculpatul poate ridica o nouă excepţie de neconstituţionalitate numai în faţa instanţei de apel,învestită cu soluţionarea în fond a apelului.

320. a-dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,constatând că în cauză nu exista un conflict negativ de competenţă,a restituit dosarul spre soluţionare instanţei de apel,iar aceasta a trimis cauza unei instanţe militare fără a respecta prevederile legale privind modul de sesizare a unei instanţe instanţe judecătoreşti,există un caz de întrerupere a cursului justiţiei,care se soluţionează, potrivit art.29 pct.5 lit.b) C.proc.pen.,de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

321. c-potrivit art.30 alin.(3) C.proc.pen.,când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,procurorul,prin rechizitoriu,stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în art.30 alin.(1) din acelaşi cod îi revine competenţa de a judeca,ţinând seama ca,în raport cu împrejurările cauzei,să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.Dacă urmărirea penală a fost efectuată de un serviciu teritorial al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,care a sesizat una dintre instanţele prevăzute în art.30 alin.(1) C.proc.pen.,iar după restituirea cauzei la procuror dispusă de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,procurorul din cadrul acestei structuri centrale poate sesiza,în temeiul art.30 alin.(3) C.proc.pen.,o altă instanţă dintre cele prevăzute în art.30 alin.(1) din acelaşi cod decât cea sesizată iniţial de serviciul teritorial.

322. a-cererile de conexare,cât şi cele de reunire a cauzelor în caz de indivizibilitate se discută în faţa instanţei mai întâi sesizată,avându-se în vedere şi stadiul de desfăşurare a procesului penal.În aceste situaţii,cea din urmă instanţă sesizată dispune,pe cale de încheiere,trimiterea dosarului la instanţa mai întâi sesizată,în vederea discutării cererii.Instanţa mai întâi sesizată analizează dacă sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea reunirii cauzelor.Numai după reunirea cauzelor se pune problema instanţei competente.Pronunţând o hotărâre de declinare de competenţă,Tribunalul Iaşi s-a desesizat,situaţie în care Tribunalul Bucureşti şi-a declonat competenţa în favoarea celui dintâi,cauza la care se făcea referie nemaiaflându-se pe rolul acestei instanţe.În aceste condiţii,se impune un regulator de competenţă,deoarece Tribunalul Iaşi s-a dezînvestit.Deoarece Tribunalul Bucureşti nu a reunit cauzele,competenţa de soluţionare a dosarului revine Tribunalului Iaşi,urmând a fi trimisă cauza acestei instanţe.

323. d-când se constată că două instanţe diferite judecă acţiuni săvârşite la diferite intervale de timp,dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii,de către aceeaşi persoană,faptele constituind o infracţiune continuată,trebuie urmată procedura de reunire a cauzelor în caz de indivizibilitate.potrivit competenţei prevăzute în art.35 C.proc.pen.Într-un atare caz,ar exista conflict pozitiv de competenţă numai dacă instanţele pe al căror rol se află judecarea acţiunilor compnente ale infracţiunii continuate ar respinge excepţiile de necompetenţă ridicate de procuror sau de către părţi.

324. a-conform art.43 C.proc.pen.,când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa,conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.Când conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civilă şi una militară,soluţionarea conflictului este de competenţa Înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie.În ceea ce priveşte conflictul negativ de competenţă,numai în cazul în care declinările de competenţă sunt reciproce,ne găsim în prezenţa unui astfel de conflict.În speţă,nu există conflict negativ de competenţă.deoarece declinările nu sunt reciproce,pentru a se realiza un circuit închis,condiţie a conflictului real de competenţă prevăzut de lege.Tribunalul Bucureşti,admiţând apelurile declarate de procuror şi de inculpat,a constatat necompetenţa după calitatea persoanei a Judecătoriei Buftea,dar în mod greşit a considerat că există un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Militar Bucureşti şi Judecătoria Buftea şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia,deoarece potrivit art.IX alin.(3) din Legea nr.281/2003,în caz de admitere a apelului sau a recursului,dacă se dispune desfiinţarea sau,după caz,casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei,aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit acestei legi.În consecinţă,s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Tribunalul Bucureşti.

325. a-instanţa penală învestită cu rezolvarea acţiunii civile alăturate acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal este competentă,în temeiul art.44 C.proc.pen.referitor la chestiunile prealabile,să anuleze certificatul de moştenitor eliberat cu încălcarea prevederilor legii civile,în cazul exercitării acţiunii civile faţă de succesorii inculpatului decedat.În acest caz,dacă instanţa penală constată că certificatul de moştenitor a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legii civile,nu poate rezolva acţiunea civilă fără a soluţiona chestiunea prealabilă privind legalitatea certificatului de moştenitor.

326. d-potrivit art.47 alin.(1) C.proc.pen.,judecătorul care a luat parte la judecarea unei cauze nu poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac.Pentru existenţa acestui caz de incompatibilitate,este necesar ca judecătorul sa fi luat parte la soluţionarea cauzei,în sensul stabilirii existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului,finalizată prin una dintre soluţiile prevăzute în art.345 alin.(1)C.proc.pen.,de condamnare,achitare sau încetare a procesului penal.În consecinţă,nu există cazul de incompatibilitate prevăzut în art.47 alin.(1)C.proc.pen.,dacă judecătorul care a luat parte la judecata în primă instanţă la trei termene în cadrul cărora au fost admise şi s-a procedat la administrarea unor probe,cauza nefiind soluţionată în fond la niciunul dintre aceste termene,participă la judecarea aceleiaşi cauze în calea de atac a apelului. Activitatea investigatorului sub acoperire nu poate consta în determinarea unei persoane să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe-interzisă prin dispoziţiile art.68 alin.(2) C.proc.pen.-,ci numai în observarea modului în care se desfăşoară activitatea infracţională şi punerea la dispoziţia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor şi pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.Folosirea investogatorului sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict a unei persoane pentru trafic de droguri nu constituie o înălcare a dispoziţiilor art.68 alin.(2) C.proc.pen.,dacă făptuitorul a luat hotărârea de a comite şi a comis în mod repetat acţiuni specifice traficului de droguri,înainte de începerea activităţii investogatorului sub acoperire.

327. b-conform art.3859 alin.(1)pct.3 C.proc.pen.,hotărârile sunt supuse casării,printre altele,şi în situaţia existenţei unui caz de incompatibilitate.Printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de legea procesuală se află şi cel arătat de prevederile art.47 C.proc.pen.,respectiv,al judecătorului care s-a pronunţat anterior în aceeaşi cauză.Astfel.potrivit art.47 alin.(1) C.proc.pen.,judecatorul care a luat parte la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.Constatând incompatibilitatea judecătorului care a participat la soluţionarea apelurilor în aceeaşi cauză,dar şi în cicluri procesuale diferite,s-a constatat,în acelaşi timp,şi nulitatea absolută a hotarârii pronunţate de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil.

328. c-în aplicarea prevederilor art.47 alin.(1) C.proc.pen.,judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei în apel,chiar în complet de divergenţă,este incompatibil de a participa la judecata aceleiaşi cauze în apel,după desfiinţarea hotărârii cu trimitere la rejudecare la prima instanţă.

329. c-potrivit art.47 alin.(2) C.proc.pen.,nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.Recursul declarat de parchet este fondat şi a fost admis,în temeiul art.38515 pct.2 lit.c) C.proc.pen.

330. c-în raport cu prevederile art.48 alin.(1) lit.a) C.proc.pen.,judecătorul care a emis mandatul de arestare a inculpatului în cursul urmăririi penale este incompatibil de a participa la judecarea cauzei privind pe inculpat în apel.

331. a-judecarea cererii de recuzare în şedinţă publică,iar nu în şedinţă secretă,aşa cum se prevede în art.52 alin.(1) C.proc.pen.,atrage nulitatea relativă în condiţiile art.197 alin.(1) din acelaşi cod,şi nu nulitatea absolută a încheierii prin care s-a soluţionat cererea de recuzare,întrucât, potrivit art.197 alin.(2)C.proc.pen.,numai dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată,adică lipsa ei de publicitate,sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

332. c-plângerea adresată judecătorului,în temeiul prevederilor art.278¹C.proc.pen.,împotriva ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat,potrivit art.53 din acelaşi cod,cererea de recuzare a procurorului în cursul urmăririi penale este inadmisibilă,întrucât plângerea întemeiată pe prevederile art.278¹C.proc.pen.poate fi formulată numai împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

333. a-ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează potrivit art.53 alin.(1) C.proc.pen.,cererea de recuzare a unui procuror poate fi atacată cu plângere,potrivit art.278 alin.(1) din acelaşi cod,la procurorul ierarhic superior celui care a soluţionat cererea.Împotriva acestei din urmă soluţii nu se poate face plângere la instanţă,întrucât,potrivit art.278¹,atare plângere se poate face numai împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

334. a-strămutarea judecării unei cauze reprezintă o prorogare de competenţă teritorială,între instanţe de acelaşi grad,vizând exclusiv faza judecăţii,nu şi a celei a urmăririi penale.În consecinţă,dacă judecătorul de la instanţa învestită ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare dispune,în temeiul art.278¹alin.(8) lit.b)C.proc.pen.,admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei sau redeschiderii urmăririi penale,parchetului iniţial sesizat,şi nu parchetului de pe lângă instanţa la care s-a strămutat cauza.În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,în cazul plângerii unei persoane formulate pentru o infracţiune care se circumscrie noţiunii de tratamente inumane sau degradante în sensul articolului menţionat-cum este infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută în art.250 C.pen-, ancheta trebuie să fie efectivă,iar persoanele care conduc ancheta şi cele care fac cercetarile trebuie să fie independente de cele implicate în evenimente,în scopul identificării şi sancţionării persoanelor vinovate.Exigenţele privind caracterul efectiv al anchetei nu sunt îndeplinite dacă persoanele care defăşoară ancheta şi persoanele anchetate fac parte din aceeaşi instituţie,iar din actele efectuate rezultă,pe de o parte,contradicţii,pe de altă parte,şi caracterul insuficient al cercetărilor cu privire la afirmaţiile persoanei care a fost privativă de libertate,ce a formulat plângerea.

335. b-potrivit art.55 alin.(1) C.proc.pen.,strămutarea judecării unei cauze ce se dispune de la instanţa competentă pe rolul căreia se află cauza la o alta instanţă egală în grad.În consecinţă,cererea de strămutare a judecării unei cauze aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie este inadmisibilă,întrucât nicio altă instanţă din ţară nu este egală în grad cu această instanţă.

336. b-în cazul în care s-a dispus strămutarea judecării cauzei în apel sau în recurs,iar instanţa de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă,competentă să rejudece cauza este instanţa de fond din raza teritorială a instanţei de control judiciar unde a fost strămutată judecarea cauzei în apel sau în recurs,iar nu instanţa care a pronunţat sentinţa.

337. a-în conţinutul dispoziţiilor art. 60 C.proc.pen.,legiuitorul a prevăzut în mod concret procedura de soluţionare a cererii de strămutare,precum si efectele soluţiei de admitere a cererii asupra cauzei care a fost judecată de instanţa de la care s-a solicitat strămutarea.S-a constatat ca prin admiterea cererii de strămutare a fost desfiinţată sentinţa judecătoriei,iar recursul împotriva acestei sentinţe aflat pe rolul tribunalului nu mai putea fi soluţionat,deoarece exista o imposibilitate de verificare a criticilor recurentului în raport cu o sentinţă desfiinţată ca urmare a efectului soluţiei pronunţate în cererea de strămutare.Aşadar,instanţa de control judiciar,prin dezînvestirea sa şi trimiterea cauzei la alta judecătorie,nu numai că s-a conformat soluţiei dispuse de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin admiterea cererii de strămutare,dar a dat o reală eficienţă finalităţii acestei instituţii,respectiv asigurarea unei normale desfăşurări a procesului penal,în condiţiile în care motivele de strămutare invocate de petiţionar au fost apreciate ca temeinice prin soluţia pronunţată,şi prorogarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei unei alte instanţe judecătoreşti.De asemenea,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că efectul soluţiei de admitere a cererii de strămutare,şi anume desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de la care s-a cerut strămutarea,prevalează asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite,deoarece,pe de o parte,din interpretarea sistematică a dispoziţiei din alin.(2) în raport cu aceea a alin.(4) a art.60 C.proc.pen.,rezultă că menţinerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti,pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul instituţiei strămutării,iar,pe de altă parte,cele două dispoziţii,respectiv de admitere a cererii de strămutare şi de menţinere a actelor îndeplinite,în situaţia în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească,apar ca fiind contradictorii,ceea ce ar conduce la imposibilitatea producerii efectelor concrete ale strămutării.Prin urmare,în mod corect Tribunalul Mehedinţi a trimis cauza Judecătoriei Caransebeş pentru a fi judecată şi,în consecinţă,în baza art.43 C.proc.pen.,s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

338. a-potrivit prevederilor art.60 alin.(2) C.proc.pen.,în cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie găseşte cererea de strămutare întemeiată,dispune strămutarea judecării cauzei,hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin.Din aceste prevederi rezultă că strămutarea nu produce efecte asupra actelor îndeplinite în cursul urmăririi penale,întrucât art.60 alin.(2) C.proc.pen.,se referă numai la actele îndeplinite în faţa instanţei,iar strămutarea priveşte numai judecarea cauzei penale.În consecinţă,dacă prin acelaşi rechizitoriu s-au dispus atât scoaterea de sub urmărire penală a unui învinuit,cât şi trimiterea în judecată a unui inculpat,strămutarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată nu produce efecte asupra soluţiei de scoatere de sub urmărire penală.Ca atare,în cazul în care împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală persoana vătămată formulează plângere în temeiul art.278¹ C.proc.pen.,competenţa de judecată a plângerii aparţine instanţei căreia i-ar reveni,potrivit legii,competentă să judece cauza în prima instanţă,sesizată initial prin rechizitoriu,iar nu instanţei la care s-a strămutat judecarea cauzei privind pe inculpatul trimis în judecată.

339. a-în raport cu prevederile art.60 alin.(5) C.proc.pen.,încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac,ordinară sau extraordinară.

340. c-în cazuri urgente şi temeinic justificate,procurorul poate dispune,prin ordonanţă,reţinerea şi predarea corespondenţei,în temeiul art.98 alin.(1²) C.proc.pen.În aceste cazuri,procurorul are obligaţia de a informa de îndată instanţa cu privire la dispunerea reţinerii şi a predării corespondenţei,iar nu obligaţia de a prezenta judecătorului ordonanţa,în vederea confirmării, aşa cum se prevede în art.91² alin.(3) C.proc.pen.cu privire la interceptările şi înregistrările audio sau video.

341. a-instanţa de recurs a constatat că,deşi recurentul a solicitat o nouă expertiză pentru a dovedi că suferă de mai multe afecţiuni severe,instanţa de apel nu a fixat aceste obiective instituţiei medico-legale.În rejudecare,Tribunalul Prahova s-a conformat deciziei instanţei de recurs,solicitând instanţei medico-legale să efectueze expertiza medico-legală având,printre altele,ca obiectiv,să se pronunţe şi asupra afecţiunilor precizate de condamnat.Prin raportul de nouă expertiză nu s-a procedat însă la efectuarea consultului şi examinarea medicală a condamnatului.Rezultă,astfel,că nici în rejudecare instanţa de fond,deşi de data aceasta a solicitat elaborarea unui raport de nouă expertiză medico-legală care să răspundă la întreaga patologie reclamată de condamnat,nu a pronunţat o hotărâre la adăpost de critici, neadministrând o proba esenţială de natură să garanteze drepturile recurentului şi să influenţeze soluţia în cauză.

342. c-în cazul în care prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se conchide că la data săvârşirii faptei inculpatul avea discernamântul mult diminuat,dar nu abolit,achitarea lui în temeiul art.48 C.pen.este greşită.Dacă într-un atare caz există îndoieli cu privire la responsabilitatea inculpatului,instanţa trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize psihiatrice şi avizarea de comisia competentă a actelor medico-legale.

343. a-în raportul de expertiză psihiatrică trebuie să conchidă,fără echivoc,dacă făptuitorul a săvârşit infracţiunea cu discernământ.Dacă în concluzii se menţionează că discernământul inculpatului este mult diminuat şi că nu a putut aprecia consecinţele decurgând din fapta pe care a săvârşit-o,instanţa trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize,potrivit prevederilor art.125 C.proc.pen.,o atare concluzie a expertului fiin contradictorie,lipsită de exactitate.

344. b-potrivit art.7 alin.(2) C.proc.pen.,text care reglementează limba în care se desfăşoară procesul penal,în faţa organelor judiciare trebuie să se asigure părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne.În acelaşi sens,art.128 alin.(1) C.proc.pen. prevede că,atunci când una dintre părţi,care urmează să fie ascultată,nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima,instanţa de judecată îi aisgură în,mod gratuit,folosirea unui interpret.Din examinarea lucrărilor dosarului,rezultă că inculpaţii,cetăţeni români de etnie maghiară,nu vorbesc şi nu înţeleg limba română,ci numai limba maghiară.Aşa fiind,instanţa de apel,în faţa căreia inculpaţii au invocat necunoaşterea limbii române,trebuie să constate încălcarea textelor de lege mai sus menţionate încă de la judecarea de fond şi,drept urmare,să admită apelul inculpaţilor şi să dispună desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Neprocedând în acest mod,instanţele au pronunţat hotărâri nelegale,care au fost casate şi trimisă cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.

345. c-omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret,în cazurile prevăzute în art.128 C.proc.pen.,atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale,în condiţiile art.197 alin.(1) şi (4) din acelaşi cod.Prin urmare,încălcarea prevederilor art.128 C.proc.pen. poate fi invocată în cursul efectuării actului,când partea este

prezentă,sau la primul termen de judecată cu procedura comletă,când partea a lipsit la efectuiarea actului,invocarea acesteia pentru prima dată în apel fiind tardivă.Prevederile art.6 parag.3 lit.d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor funamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil sunt respectate dacă inculpatul a avut posibilitatea de a contesta declaraţiile martorilor acuzării şi au fost administrate probele în apărare cerute de acesta.Împrejurarea că unii dintre martorii propuşi de inculpat în apărare nu au fost audiaţi,întrucât,deşi au fost citaţi în mai multe rânduri de către instanţă,au refuzat să se prezinte,iar instanţa a depus toate diligenţele pentru a asigura prezenţa acestor martori,nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

346. a-în cazul în care,din conţinutul plângerii adresate instanţei,nu rezultă care este obiectul acesteia,instanţa declară nulă plângerea,în temeiul prevederilor art.133 alin.(1) C.proc.civ.-potrivit cărora cererea de chemare în judecată care nu cuprinde,între altele,obiectul ei va fi declarată nulă-,întrucât dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică,potrivit art.721 C.proc.civ.,şi în materiile prevăzute de alte legi,în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice,iar Codul de procedură penală nu cuprinde soluţia ce poate fi pronunţată de instanţă în astfel de situaţii.

347. c-ordonanţa prin care procurorul,în temeiul art.145 C.proc.pen.,dispune luarea măsurii privind obligarea învinuitului sau a inculpatului de a nu părăsi raza unui judeţ este nelegală şi,în consecinţă,se impune revocarea acesteia,întrucât nici art.136 alin.(1) C.proc.pen. şi nici art.145 din acelaşi cod nu prevăd o măsură preventivă având acest conţinut,măsura preventivă prevăzută în art.145 C.proc.pen. constând în obligarea învinuitului sau a inculpatului de a nu părăsi localitatea în care locuieşte,fără încuviinţarea organului care a dispus măsura.Încheierea prin care instanţa admite plângerea formulată în temeiul art.140² C.proc.pen. împotriva ordonanţei procurorului prin care acesta a dispus luarea măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi localitatea,revocând această măsură,poate fi atacată cu recurs.

348. a-în conformitate cu art.139 alin.(2) teza a II-a C.proc.pen.,atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menţinerea măsurii preventive,aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara,revocarea acesteia se examinează şi în raport cu art.2 din Protocolul nr.4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,care prevede,în parag.2 şi 3,că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară,inclusiv pe a sa,iar exercitarea acestui drept nu poate obiectul altor restrângeri decât acelea care,prevăzute de lege,constituie măsuri necesare,într-o societate democratică,pentru securitatea natională,siguranţa publică,menţinerea ordinii publice,prevenirea faptelor penale,protecţia sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.Instanţa dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara dacă,în urma acestei examinări,constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică şi proprţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia-cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai,pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată şi menţinută,obligaţiile dispuse de instanţa de instanţa de judecată,s-a prezentat la fiecare termen de judecată şi a fost audiat cu privire la infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.

349. a-în cazul în care măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea a fost dispusă în cursul urmăririi penale de catre instanţa de judecată,competenţa de a soluţiona cererea de revocare a acestei măsuri preventive revine instanţei de judecată,întrucât procurorul nu are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive dispuse de către instanţa de judecată.

350. a- decizia prin care instanţa de apel a desfiinţat sentinţa pronunţată de prima instanţă şi a dispus rejudecarea cauzei poate fi atacată cu recurs,inclusiv sub aspectul legalităţii menţinerii măsurii arestării preventive.În cazul în care constată că menţinerea măsurii arestării preventive în cursul judecaţii a fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată,instanţa de recurs casează decizia instanţei de apel sub acest aspect şi dispune revocarea arestării preventive,în temeiul art.139 alin.(2) C.proc.pen.,putând lua faţă de inculpaţi masura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

351. b-potrivit art.139 alin.(1) şi (35) C.proc.pen.,măsura arestării preventive se înlocuieşte cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi ţara când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.Prin urmare,durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri,dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,această durată având relevanţă, conform art.140 C.proc.pen.,numai sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării preventive.

352. b-în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă şi de prevederile legale privind caracterul definitiv al hotărârilor prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, urmează a se vedea că demersul folosit de inculpat este inadmisibil,neavând deschisă de lege calea de atac a recursului.Hotărârea este definitivă nu numai în raport de prevederile legii penale române,dar şi de prevederile art.5 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

353. b-în cursul judecăţii,încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare a masurii preventive privind obligarea de a nu părăsi ţara nu este supusă niciunei căi de atac,potrivit art.141 alin.(1) teza finală C.proc.pen. şi,în consecinţă,recursul declarat împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibil.Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art.145¹ raportat la 145 alin.(2) C.proc.pen.,rezultă că,în timpul judecăţii,măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi ţara nu este condiţionată de respectarea unui termen, ci durează pe tot parcursul judecăţii,dacă nu a intervenit o cauză de revocare sau înlocuire.

354. a-încheierea prin care instanţa de recurs dispune revocarea liberării provizorii nu poate fi atacată separat cu recurs,întrucât,revocând liberarea provizorie,instanţa de recurs dispune,prin aceeaşi încheiere,potrivit art. 16010 alin.(3) C.proc.pen.,arestarea preventivă a inculpatului.Încheierea prin care instanţa de recurs dispune luarea unei măsuri preventive nu poate fi atacată separat cu recurs,faţă de conţinutul dispoziţiilor art.141 alin.(1) C.proc.pen.,în care legiuitorul a situat în mod expres că recursul poate fi exercitat numai împotriva încheierii pronunţate în primă instanţă şi în apel.

355. a-în raport de dispoziţiile art.141 C.proc.pen.,recursul este inadmisibil.Potrivit acestor dispoziţii,numai încheierea dată în primă instanţă şi în apel poate fi atacată separat cu recurs,iar nu şi încheierea dată în recurs.

356. a-potrivit art.141¹ raportat la art.145 C.proc.pen.,după intrarea în vigoare a Legii nr.356/2006,ordonanţa procurorului prin care se dispune,în cursul urmăririi penale,luarea măsurii privind obligarea de a nu părăsi ţara trebuie să cuprindă obligaţiile pe care învinuitul sau inculpatul urmează să le respecte,însă ordonanţa procurorului prin care se dispune prelungirea măsurii preventive nu trebuie să cuprindă şi aceste obligaţii.În cazul în care luarea măsurii privind obligarea de a nu părăsi ţara a fost dispusă înainte de intrarea în vigoare a legii nr.356/2006,iar prelungirea măsurii preventive a fost dispusă după intrarea în vigoare a acestei legi,ordonanţa prin care se dispune prelungirea măsurii privind obligarea de a nu părăsi ţara nu

trebuie să cuprindă obligaţiile pe care învinuitul sau inculpatul urmează să le respecte,obligaţii neprevăzute de lege la data luării măsurii preventive.

357. d-singura dispoziţie din încheierea care poate face obiectul controlului judiciar,urmare a recursurilor ce pot fi exercitate separat conform art.141 C.proc.pen.,este cea privind legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse de instanţă faţă de inculpaţi.Alegerea acesteia,atributul exclusiv al instanţei de fond,s-a făcut în acord cu dispoziţiile art.136 alin.(1),(4) şi (8) C.proc.pen.,având în vedere natura şi scopul măsurii preventive,respectiv garantarea prezenţei inculpaţilor la termenele de judecată în condiţiile restricţionării circulaţiei acestora în afara ţării,desfăşurarea procesului penal cu asigurarea unei durate rezonabile,administrarea probelor cu celeritate.Măsura preventivă dispusă îşi gaseşte justificarea legală în raport de mijloacele de probă care au constituit temeiuri pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor,fără ca această considerare să le încalce prezumţia de nevinovăţie.Cât priveşte durata măsurii preventive dispuse,în mod corect instanţa nu a stabilit o limită în timp,neexistând vreo dispoziţie procesual penală care să fixeze,în cursul judecăţii,durata acesteia.Referirea instanţei la caracterul provizoriu nu este de natură să vină în contradicţie cu lipsa unor limite în timp a măsurii preventive,dispoziţiile art.139 alin.(2) C.proc.pen. privind revocarea unei astfel de măsuri preventive,găsindu-şi aplicabilitatea în tot cursul judecăţii,din oficiu sau la cerere.

358. b-în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene în cursul urmăririi penale,arestarea persoanei solicitate se dispune,potrivit art.89 alin.(3) din Legea nr.302/2004,prin încheiere motivată,în camera de consiliu,prevederile art.146 alin.(4) şi art.149¹ alin.(4)C.proc.pen. referitoare la arestarea învinuitului sau a inculpatului în cursul urmăririi penale fiind aplicabile,în temeiul art.7 din Legea nr.302/2004.

359. a- în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr.31/1990.republicată,acţiunea penală se exercită din oficiu,potrivit art.282¹ din aceeaşi lege,iar nu la plângerea prealabilă.Prevederile art.155 alin.(1) din Legea nr.31/1990-conform cărora acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor,directorilor sau a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari,pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate,aparţine adunării generale-nu sunt aplicabile în cazul infracţiunilor prevăzute în legea,ci numai în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.

360. a-instanţa competentă să dispună asupra arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii,după condamnarea acestuia în primă instanţa şi învestirea instanţei de apel cu judecarea apelului declarat în cauză,este instanţa de apel,pe rolul căreia se află dosarul în curs de judecată.

361. b-potrivit art. 160b alin.(1) şi (3) C.proc.pen.,instanţa,verificând periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive,menţine această măsură când constată că temeiurile avute în vedere la luarea ei impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.Având în vedere actele dosarului,curtea a constatat că justificat instanţa de apel a reţinut că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor şi a menţinut arestarea preventivă,existând motive plauzibile de a bănui că inculpaţii faţă de care legal s-a luat şi s-a menţinut până în prezent măsura arestării preventive au comis mai multe fapte penale grave,cum ar fi lipsirea de libertate în mod ilegal,şantaj,tâlhărie,iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,având în vedere modalitatea şi împrejurările concrete în care se susţine că au fost comise faptele,dar şi persoana inculpaţilor.Este neîntemeiată susţinerea recurenţilor-inculpaţi în sensul că a fost depăşit un termen rezonabil ,fiind astfel încălcare dispoziţiile art.6

din Convenţia europeană a drepturilor omului,întrucât rezonabilitatea termenului trebuie apreciată în raport de complexitatea cauzei.Or,în speţă,procesul penal priveşte un număr de 31 de inculpaţi şi a necesitat administrarea unui vast probatoriu,iar,pe de altă parte,cursul acestuia a fost suspendat,în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în apărarea inculpaţilor.S-a mai reţinut că nu este fondat nici motivul de recurs referitor la faptul că prin încheiere sunt reluate aceleaşi argumente şi nu sunt invocate temeiuri noi de fapt sau de drept care să justifice menţinerea arestării,întrucât,în raport de dispoziţiile art.160b alin.(3) C.proc.pen.,pentru menţinerea acestei măsuri nu este necesar să existe temeiuri noi,fiind suficient ca cele care au stat la baza luării măsurii să impună în continuarea privarea de libertate.Având în vedere considerentele expuse,curtea a respins recursurile ca nefondate.

362. c-în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar,instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art.160 pentru admisibilitatea în principiu a cererii.Condiţiile prevăzute în art.160² alin.(1) şi (2) nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii,ci temeinicia acesteia şi,ca atare,se examinează de către instanţă în etapa soluţionării cererii,după admiterea în principiu,reglementată în art.1608a C.proc.pen.Prin urmare,dacă nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute în art.160² alin.(1) şi (2),instanţa nu poate respinge ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar,ci ca neîntemeiată,după soluţionarea cererii în conditii de contradictorialitate,potrivit 1608a C.proc.pen.Instanţa respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar,între altele,atunci când,soluţionând cererea potrivit 1608a C.proc.pen.,constată că există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori.Instanţa nu poate să constate că există astefel de date şi să respingă cererea,exclusiv pe baza hotărârii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive pe temeiul prevăzut în art.148 alin.(1) lit.b) C.proc.pen.,întrucât liberarea provizorie sub control judiciar presupune,prin ipoteză,menţinerea temeiurilor arestării preventive.

363. c-în art.163 alin.(1) şi art.164 alin.(1) şi (2) C.proc.pen.se prevede că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror,prin ordonanţă,sau de instanţa de judecată,prin încheiere,iar potrivit art.168 alin.(1) din acelaşi cod,în contra masurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul,partea responsabilă civilmente,precum şi orice altă persoană interesată se poate plânge procurorului sau instanţei de judecată,în orice fază a procesului penal.Din interpretarea sistematică a prevederilor menţionate,rezultă că plângerea împotriva ordonanţei prin care a fost luată o măsură asigurătorie în cursul urmăririi penale se poate adresa numai procurorului,în condiţiile prevăzute în art.275-278 C.proc.pen.,iar nu şi instanţei de judecată.În cazul în care plângerea împotriva ordonanţei prin care a fost luată o măsura asigurătorie în cursul urmăririi penale a fost adresată instanţei de judecată,se impune trimiterea acesteia la procuror.

364. a- în raport cu dispoziţiile art.278¹ alin.(1) C.proc.pen.,plângerea formulată în temeiul acestor dispoziţii împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus începerea urmăririi penale sau a ordonanţei prin care s-a dispus,în cursul urmăririi penale,instituirea sechestrului asigurător ori a rezoluţiei prin care s-a dispus aducerea la îndeplinire a acestei măsuri asigurătorii,iar nu o soluţie de netrimitere în judecată,este inadmisibilă.Plângerea adresată instanţei împotriva ordonanţei prin care s-a dispus,în cursul urmăririi penale,instituirea sechestrului asigurător sau a rezoluţiei prin care s-a dispus aducerea la îndeplinire a acestei măsuri asigurătorii este inadmisibilă şi în raport cu prevederile art.168 alin.(1) C.proc.pen.,întrucât din aceste prevederi rezultă că în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la indeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul,partea responsabilă civilmente,precum şi orice altă persoană interesată se poate

plânge numai procurorului,dacă măsura asigurătorie a fost dispusă în cursul urmăririi penale.O astfel de plângere se soluţionează conform prevederilor art.278 C.proc.pen. referitoare la plângerea contra actelor procurorului.

365. c-potrivit art.171 alin.(2) C.proc.pen.,asistenţa juridică este obligatorie în cauzele în care învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat chiar în altă cauză,iar potrivit art.314 C.proc.pen.,judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului,când acesta se află în stare de deţinere,alin.(2) al aceluiaşi articol stabilind că aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.Instanţa de apel a judecat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art.171 alin.(2) şi art.314 C.proc.pen.,ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute şi impune casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.

366. a-în speţă,de-a lungul procesului,inculpaţilor nu li s-a asigurat,în condiţiile legii,dreptul de apărare,în sensul că,deşi din probe rezultă interese contrarii ale inculpaţilor,învinuiţi toti trei de comiterea infracţiunii de omor calificat,s-a acceptat să fie apăraţi de acelaşi avocat ales,ceea ce duce la nulitatea prevăzută de art.197 alin.(2) C.proc.pen.,cu concesinţa admiterii tuturor recursurilor declarate,cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.În cadrul rejudecării, instanţa va trebui să refacă probele,lămurind toate contradicţiile existente între declaraţiile făcute la urmărirea penală şi în faţa instanţei judecătoreşti,neputându-se da prioritate unora prin lipsirea de eficacitate a altora,fără o explicaţie rezonabilă care să justifice de ce i se acordă mai mare credibilitate.De asemenea,vor trebui solicitate mai multe explicaţii organelor de medicină legală,pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acţiunilor violente a celor trei inculpaţi sau numai a unuia singur,implicarea acestora în procesul tanatogen,pentru evitarea unor concluzii bazate pe un grad mai mare sau mai mic de probabilitate,ceea ce nu este admis într-o hotărâre judecătorească.Casarea cu trimitere a cauzei se impunea şi în ipoteza în care cele arătate în recursul parchetului ar putea fi reţinute fără nicio altă verificare.Noua încadrare juridică a faptei trebuie pusă în discuţia părţilor,spre a-şi putea face apărarea în legătură cu ea,lucru ce nu s-ar putea face pentru prima dată în recurs,mai ales faţă de cei inculpaţii arestaţi.În sfârşit,indiferent de concluziile la care se va ajunge în urma administrării tuturor probelor şi a lămuririi contradicţiilor dintre acestea cu privire la încadrarea juridică a faptei şi cu privire la numărul de participanţi,în recursul părţii civile va trebui să se constate,care este prejudiciul material şi moral rezonabil ce i se cuvine acesteia.În raport cu cele arătate,curtea va trebui să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Curte de Apel Constanţa,partea civilă T.V.şi inculpatul E.E.ca fondate,trimiţând cauza Tribunalului Constanţa spre rejudecare.

367. a-în raport de infracţiunile prevăzute de art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 şi art.323 C.pen.,pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5ani,asistenţa juridică a inculpaţilor este obligatorie,potrivit art.171 alin.(3) C.proc.pen.Aşa fiind,în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale relative la asistenţa juridică obligatorie,ceea ce atrage nulitatea absolută în condiţiile prevăzute de art.197 alin.(2) C.proc.pen.

368. a- hotărârea prin care judecătorul admite plângerea,desfiinţează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi trimite cauza procurorului în vederea refacerii cercetărilor este nelegală,întrucât art.278¹ alin.(8) lit.b) C.proc.pen.nu prevede o astftel de soluţie,ci,în acest caz,numai soluţia de admitere a plângerii,desfiinţare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.Prevederile art.173 C.proc.pen.referitoare la asistenţa părţii vătămate,a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente nu sunt aplicabile persoanei vătămate care a formulat,în temeiul art.278¹C.proc. pen.,plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi

penale,întrucât,nefiind început procesul penal,aceasta nu are calitatea de parte în sensul art.24 C.proc.pen.

369. d-în cazul în care partea civilă,persoană juridică al cărei sediu nu este identificat,a fost reprezentată în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă pe baza unei procuri speciale,o astfel de procură nefiind depusă la dosar pentru judecata în apel,citarea părţii civile se realizează,potrivit art.177 alin.ultim C.proc.pen.,prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

370. d-la calcularea termenelor privind măsurile preventive,ora sau data la care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.conform art.188 C.proc.pec.,aşa încât instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive “în termenul de 60 de zile”, ci în afara acestuia,ce a expirat,în speţă,la 25 iunie 2007,calcului trebuind a se face cu începerea de la 27 aprilie 2007 + 60 zile=25 iunie 2007,şi nu în 26 iunie 2007,după cum eronat s-a socotit.În consecinţă şi potrivit art.300¹ şi art.140 lit.a) C.proc.pen.,s-a admis recursul inculpatului,s-a casat parţial încheierea atacată şi s-a constatat că a intervenit încetarea de drept a măsurii arestării preventive a recurentului.Drept urmare s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.

371. b- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia examinării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului în condiţiile art.300²C.proc.pen. se dispune,în conformitate cu dispoziţiile art.191 şi art.192 din acelaşi cod,prin hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei,în funcţiei de soluţia pronunţată asupra fondului cauzei,iar nu prin încheierea prin care instanţa dispune asupra arestării preventive.

372. d-încălcarea prevederilor art.253 C.proc.pen.referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală,în cazul în s-au efectuat noi acte de cercetare penală,este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative şi,ca atare,poate fi invocată în condiţiile art.197 alin.(4) din acelaşi cod,în cursul efectuării actului când partea este prezentă,sau la primul termen de judecată cu procedura completă,când partea a lipsit la efectuarea actului.În consecinţă,încălcarea prevederilor art.253 C.proc.pen. nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs şi nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art.3599 alin.(1) pct.2 din acelaşi cod referitor la nelegala sesizare a instanţei.

Drept Procesual Penal Grile Si Spete. Sem. I - Copy

Documents

Transcript of Drept Procesual Penal Grile Si Spete. Sem. I - Copy