CUPRINS

APELUL........................................................................................................................3

1. Notiune..............................................................................................................................3

2. Hotărâri judecătorești supuse apelului..........................................................................3

3. Titularii apelului...............................................................................................................4

4. Declararea apelului..........................................................................................................54.1. Termenul de declarare a apelului căilor de atac ordinare..........................................................54.2. Repunerea în termenul de apel..................................................................................................64.3. Apelul peste termen...................................................................................................................74.4. Procedura de declarare a apelului..............................................................................................74.5. Motivarea apelului.....................................................................................................................8

5. Renunțarea la apel............................................................................................................8

6. Retragerea apelului..........................................................................................................8

7. Efectele apelului................................................................................................................9

8. Judecarea apelului..........................................................................................................10

9. Soluţionarea apelului.....................................................................................................12

SPETE.........................................................................................................................13

Bibliografie..................................................................................................................17

APELUL

1. Notiune

Apelul este calea ordinara de atac, de reformare, suspensivă de executare, ce poate

fi exercitată impotriva sentintelor in primă instanță, prin care se realizează o

rejudecare a cauzei in fond (in fapt si in drept) de catre instanta superioară de apel.1

Instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. De

exemplu se poate examina existența infracțiunii sau a răspunderii penale a

inculpatului, încadrarea juridică a faptei, legalitatea pedepsei aplicate sau temeinicia

individualizării pedepsei, latura civilă etc.

2. Hotărâri judecătorești supuse apelului

Sunt supuse apelului: sentințele pronunțate de tribunal/tribunalul militar teritorial

prin care s-a dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, și/sau prin

care a fost soluționată acțiunea civilă, precum și încheierile date în cursul judecății în

primă instanță de către tribunal.

Nu pot fi atacate cu apel:

1 Mihail Udroiu, Procedura penală- parte speciala, editura C.H Beck, Bucuresti, 2011, pag. 477

2

sentințele pronunțate de judecătorii/tribunalele militare;

sentințele pronunțate de tribunale cu privire la infracțiunile pentru care punerea în

mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

sentințele pronunțate de Curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție;

sentințele de dezînvestire sau cele privind cererile de reabilitare;

încheierile dispuse de prima instanță pentru care legea prevede în mod expres că pot fi

atacate separat cu recurs sau cele care nu pot fi atacate cu nicio cale de atac.

3. Titularii apelului Pot formula apel cu privire la latura penală și civilă a cauzei:

- procurorul:

poate declara apel procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanța care a

pronunțat sentința penală; în cazul în care rechizitoriul a fost emis de un parchet

ierarhic superior celui de pe lângă instanța care a pronunțat sentința penală, și acest

parchet poate declara cale de atac împotriva hotărârii;

chiar daca procurorul de ședință a pus concluzii de achitare sau încetare a procesului

penal, parchetul poate aprecia că se impune atacare sentinței pronunțate pentru motive

de nelegalitate sau netemeinicie;

sub aspectul laturii civile procurorul poate declara apel chiar dacă partea civilă sau

responsabilă civilmente nu a atacat sentința penală.

- inculpatul:

poate formula apel indiferent de solutia dispusă prin sentință;

inculpatul persoană fizică poate declara apel personal sau prin reprezentant legal ori

mandatar cu procură specială; inculpatul persoană juridică poate declara apel

reprezentații legali, ori, după caz, prin mandatarul desemnat de aceasta sau de organul

judiciar;

inculpatul poate declara apel în legătură cu dispozițiile sentinței penale care îl privesc

pe acesta și prin care se aduce atingere drepturilor și intereselor lui legitime sau

principiului aflării adevărului; inculpatul nu poate invoca prin apelul declarat

nelegalitatea sau netemeinicia sentinței primei instanțe cu privire la dispoziții care

privesc exclusiv situația unor coinculpați, altor părți, ori a participanților la procesul

penal.2

2 Mihail Udroiu, pag. 479

3

- partea vătămată, partea civilă sau partea responsabila civilmente:

poate declara apel personal sau prin reprezentant legal ori mandatar cu procură

specială indiferent de soluția dispusă prin sentință;

de asemenea, au posibilitatea de a declara apel și moștenitorii, ori după caz succesorii

în drepturi sau lichidatorii acestor părți în cazul în care în cursul procesului penal a

survenit decesul persoanei fizice, ori persoanei juridice.

4. Declararea apelului

4.1. Termenul de declarare a apelului căilor de atac ordinare

Apelul poate fi declarat în termen de 10 zile care curge de la:

- data pronunțării sentinței pentru procuror sau pentru părțile prezente la dezbateri sau

la pronunțare, chiar și în situatia în care instanța a dispus amânarea pronunțării;

- de la data înregistrării la parchet a adresei prin care se trimite dosarul, în cazul în

care procurorul nu a participat la judecată;

- de la data comunicării în mod legal a copiei de pe dispozitivul hotărârii pentru

părțile care au lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțarea hotărârii, ori pentru

inculpatul prezent la dezbateri dar absent de la pronunțare dacă este arestat preventiv

în cauză sau în altă cauză ori aflat în executarea unei pedepse privative de libertate,

respectiv minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical

educativ.

- de la data pronunțării încheierii prin care instanța a dispus cu privire la drepturile

martorului, expertului, interpretului, ori ale apărătorului, respectiv data pronunțării

încheierii prin care au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale unei persoane,

dar nu mai târziu de la data pronunțării sentinței penale.

4.2. Repunerea în termenul de apel

Instituția în baza căreia apelul declarat după expirarea termenului legal este

considerat ca fiind formulat în termen dacă:

4

- instanța de apel reține că întârzierea s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare

constând într-o imposibilitate neimputabilă părții de exercitare a căii de atac cauza

temeinică de împiedicare trebuie dovedită de partea ce solicită repunerea în termenul

de apel;

- cererea de apel a fost formulată în cel mult 10 zile de la începerea executării

pedepsei ori a măsurilor educative sau a despăgubirilor civile de către inculpat sau

persoana responsabilă civilmente ori în cel mult 10 zile de la încetarea cauzei

temeinice de împiedicare a exercitării apelului de partea vătămată, civilă ori de

procuror; nu se poate solicita repunerea și în acest din urmă termen indiferent de

cauza care a pus în imposibilitate de a declara apel.3

Data începerii executării pedepsei este cea a înmânării mandatului de executare a

pedepsei condamnatului, iar data începerii executării măsurii educative este cea a

privării de libertate a minorului în vederea internării într-un centru de reeducare; data

începerii executării obligațiilor civile este cea a primului act de executare silită a

acestora.

Cererea de repunere în termen se formulează fie în cuprinsul cererii de apel, fie

printr-o cerere anexată apelului, fie oral în fața instanței sesizată cu apelul; nu se poate

formula numai o cerere de repunere în termenul de apel, anterior formulării declarației

de apel în cauză.

În situația în care se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru repunerea în termen apelul va fi respins ca tardiv prin decizie; în acest caz

hotărârea apelată este definitivă de la data expirării termenului legal, iar nu de la data

pronunțării deciziei prin care apelul a fost respins ca tardiv.

4.3. Apelul peste termen Apelul peste termen este calea de atac pe care o poate declara, după expirarea

termenului de apel, partea care care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la

pronunțare. Poate fi declarat în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau

a dispozițiilor privind despăgubirilor civile.

În cazul în care instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile apelului

peste termen sau că acesta a fost formulat după expirarea termenului în care putea fi

declarat, va respinge apelul ca tardiv.

3 Mihail Udroiu, pag. 481

5

Apelul peste termen nu suspendă de drept executarea; instanța de apel poate

dispune suspendarea executării hotărârii atacate până la judecarea apelului.4

4.4. Procedura de declarare a apelului Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea de apel trebuie să cuprindă: numele,

prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul, reședința sau locuința

declarantului, să indice hotărârea apelată și numărul dosarului în care a fost

pronunțată și să fie semnată de persoana care face apel.

Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la

instanța a cărei hotărâre se atacă sau de apărător. Cererea de apel nesemnată ori

neatestată poate fi confirmată în instanță de parte ori de reprezentantul ei.

Persoana care se află în stare de deținere poate depune cererea de apel și la

administrația locului de deținere; data declarării apelului va fi data la care cererea a

fost înregistrată la administrația locului de deținere, indiferent de data la care cererea

de apel a fost primită și înregistrată la instanța de judecată; în cazul în care nu este

dovedită existența unui abuz al administrației locului de deținere, cu privire la

înregistrarea cererii de apel, data pe care apelantul a trecut-o pe cererea de apel nu

prezintă nicio relevanță juridică.

4.5. Motivarea apelului Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un

memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanța de apel cel târziu până îm ziua

judecății.

Motivele de apel se pot formula și oral în ziua judecății.

5. Renunțarea la apel - actul de dispoziție prin care o parte în procesul penal,

după pronunțarea unei hotărâri judecătorești și înainte de expirarea termenului în care

poate fi exercitată calea apelului, declară expres că nu va formula apel.

Până la data la care poate fi declarat apelul, partea care poate reveni asupra

declarației de renunțare și exercită calea de atac, însă numai în ceea ce privește latura

4 Mihail Udroiu, pag, 483

6

penală a cauzei; pe cale de consecință renunțarea la apel este definitivă sub aspectul

laturii civile de la data renunțării.

Renunțarea la apel și revenirea asupra renunțării se pot face personal sau prin

mandatar special. Chiar dacă legea nu prevede expres considerăm că și procurorul sau

ceilalți titulari ai dreptului la apel pot uza de instituția renunțării la apel.

In cazul renunțării la apel, hotărârea devine definitivă pe latură civilă la data

renunțării, iar pe latură penală la data expirării termenului în care poate fi declarat

apelul.

6. Retragerea apelului – este actul de dispozitie prin care o parte din procesul

penal își retrage apelul declarat; asupra declarației scrise sau orale de retragere nu se

mai poate reveni, retragerea apelului fiind așadar irevocabilă.

Retragerea apelului se face de parte, personal sau prin mandatar special, și poate fi

totală sau numai cu privire la una dintre laturile hotărarii atacate.

Dacă partea se află în stare de deținere, retragerea apelului se poate face printr-o

declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului

de deținere.

Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura

civila, a conditiilor prevazute de legea civila.

Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul

sau legal.

Hotararea devine definitiva la data expirarii termenului de apel, daca retragerea

intervine in cursul acestui termen, respectiv la data formularii declaratiei de retragere,

in situatia in care aceasta intervine dupa expirarea termenului de apel.

7. Efectele apelului

Efectul suspensiv5.

Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveşte latura penală,

cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel (ipotezele în care sentinţa

5 Codul de procedura penala actualizat 2011-2012, art. 370-373 privind efectul suspensiv, devolutiv, neagravant su extensive al apelului

7

primei instanţe este executorie – dispoziţiile privitoare la măsurile preventive şi

măsurile asiguratorii)

Efectul suspensiv înseamnă că hotărârea primei instanţe nu poate deveni definitivă şi

nici nu poate fi executată în cursul termenului de apel şi în tot timpul cât apelul

declarat este în curs de judecare.

Efectul devolutiv.

Efectul devolutiv înseamnă transmiterea cauzei de la prima instanţă la instanţa de

gradul al doilea cu toate chestiunile de fapt şi de drept pe care le comportă spre o nouă

judecată în fond. Această nouă judecată nu reprezintă o simplă reeditare a celei din

prima instanţă, ci o judecată cu caracter autonom care are ca obiect verificarea

hotărârii atacate.

Limite ale efectului devolutiv: instanţa judecă apelul numai cu privire la:

1) persoana care l-a declarat

2) persoana la care se referă declaraţia de apel şi

3) numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul acestor limite, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi

cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de

drept.

Efectul neagravării situaţiei în propriul apel.

Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a

declarat apel. De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi,

instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

În consecinţă, regula este aplicabilă în următoarele două ipoteze:

- atunci când există doar apelul unui singur titular. În situaţia în care există şi apelul

unei părţi cu interese contrare sau apelul nerezervat al procurorului se poate agrava

situaţia oricărei părţi.

- atunci când există doar apelul procurorului declarat în mod expres în favoarea unei

părţi.

Efectul extensiv.

8

Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au

declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să

poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.

Pentru a fi aplicabil efectul extensiv trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

să existe un apel valabil declarat de către cel puţin una din părţile procesului penal;

părţile care au declarat apel şi părţile cu privire la care se extinde apelul să aibă

aceeaşi calitate în proces;

apelul declarat să fie de natură să creeze o situaţie mai bună părţilor cu privire la care

se extinde apelul.

8. Judecarea apelului

Obiectul judecăţii în apel constă în verificarea hotărârii primei instanţe pe

baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror probe noi, administrate

în faţa instanţei de apel. Efectuând controlul, instanţa de apel are obligaţia de a

constata dacă apelul este fondat.6 Pentru aceasta, instanţa poate da o nouă apreciere

probelor administrate în faţa primei instanţe. De asemenea, în judecarea apelului,

instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Structura de judecată. Judecata în apel prezintă următoarea structură: măsuri

premergătoare, şedinţa de judecată, deliberarea şi darea hotărârii.

A. Măsuri premergătoare. Pentru pregătirea şedinţei de judecată din apel se iau

următoarele măsuri:

fixarea termenului de judecată de către preşedintele instanţei de apel;

citarea părţilor (apelant – partea care a declarat apel, intimat- partea la care se referă

apelul declarat)

asigurarea prezenţei procurorului. Potrivit art. 315 şi art. 376 participarea procurorului

la judecarea apelului este obligatorie.

B. Şedinţa de judecată. Şedinţa de judecată în apel cuprinde următoarele etape:

- verificările prealabile. Etapa verificărilor prealabile se referă la:

6 Cod de procedura penala, art. 378 privind judecarea apelului

9

a)regularitatea constituirii completului şi a compunerii instanţei de judecată;

b)citarea părţilor;

c)prezenţa apărătorului în cazurile de asistenţă juridică obligatorie;

d)admisibilitatea apelului;

e)rezolvarea oricăror excepţii sau cereri (excepţii de necompetenţă, cereri de

recuzare).

- cercetarea judecătorească. În apel, cercetarea judecătorească are caracter facultativ.

Ea poate lipsi atunci când instanţa judecă apelul pe baza lucrărilor şi materialului din

dosarul cauzei, fără a administra şi alte probe.

Cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea

inculpatului prezent atunci când:

1) inculpatul nu a fost ascultat la instanţa de fond;

2) instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

C. Deliberarea şi darea hotărârii.

În deliberare instanţa examinează:

- temeinicia motivelor de apel formulate de apelant

- cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept în limitele determinate de efectul

devolutiv, efectul neagravării situaţiei în propriul apel şi efectul extensiv.

9. Soluţionarea apelului. Soluţiile date apelului sunt respingerea apelului şi admiterea apelului.

Respingerea apelului. Prin respingerea apelului se menţine sentinţa primei instanţe.

Instanţa respinge apelul în următoarele ipoteze:

- apelul este tardiv;

- apelul este inadmisibil;

- apelul este nefondat (motivele de apel sunt neîntemeiate).

Admiterea apelului. Admiterea apelului înseamnă constatarea caracterului injust al

hotărârii primei instanţe şi desfiinţarea acesteia. Potrivit art. 382 alin.1 Codul de

procedura penala în caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desfiinţează în

întregime, dar în limitele impuse de efectul devolutiv, efectul extensiv, precum şi de

efectul neagravării situaţiei în propria cale de atac. Astfel, hotărârea poate fi

10

desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura

penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică justa soluţionare a cauzei.

Desfiinţând hotărârea primei instanţe, soluţia de admitere a apelului este

însoţită întotdeauna de una din următoarele soluţii subsecvente:

- pronunţarea unei noi hotărâri.

În această ipoteză, instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe şi o

reformează prin admiterea apelului. Pentru aceasta procedează la o nouă judecată în

fond potrivit normelor comune privind judecata în primă instanţă şi pronunţă o nouă

hotărâre prin care soluţionează fondul cauzei.

Reformarea poate avea două modalităţi:

a)reformare totală – instanţa de apel pronunţă o decizie de condamnare, achitare sau

de încetare a procesului penal în latura penală şi de admitere sau respingere a acţiunii

civile în latura civilă;

b)reformare parţială - instanţa de apel agravează sau atenuează pedeapsa, modifică

cuantumul despăgubirilor sau schimbă încadrarea juridică a faptei.

Admiterea apelului, desfiinţarea hotărîrii atacate şi adoptarea altei soluţii

asupra fondului se dispune printr-o singură decizie.

- dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată.

În această ipoteză, instanţa de apel desfiinţează hotărârea primei instanţe, dar

nu o reformează, ci doar o infirmă pentru iregularităţi procedurale.

11

SPETE

1. Decizie nr. 118 din 9.02.2009, Curtea de Apel Timisoara

Neadministrarea de catre instanta de apel a doua probe esentiale pentru aflarea

adevarului echivaleaza cu incalcarea dreptului la aparare de care beneficiaza

inculpatul. Astfel, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, iar pentru a fi

corectate aceste deficiente ale judecatii in apel, se impune casarea deciziei penale si

trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel. 

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, din data de

04.07.2007, emis in dosarul nr. 302/P/2007, a fost trimis in judecata inculpatul F.I.,

pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. (1) art. 209

alin. (1) lit. g), i) C.pen. 

S-a retinut in sarcina sa ca in luna februarie 2007, a sustras, in timpul noptii si

prin efractie, mai multe bijuterii din aur din posesia partii vatamate O.F. 

Prin sentinta penala nr. 131 din 08.04.2008, pronuntata in dosarul nr.

2948/290/2007, Judecatoria Resita in baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g), i)

C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) si art. 76 lit. c) C.pen., a condamnat pe inculpatul

F.I., la 6 (luni) inchisoare, pentru infractiunea de furt calificat. 

In baza art. 71 alin. (1) C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.

64 lit. a)-b) C.pen., pe durata executarii pedepsei principale. 

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele : 

In luna februarie 2007 inculpatul F.I. a patruns, in timpul noptii si prin efractie, in

locuinta partii vatamate O.F., iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur, in

greutate de aproximativ 700 g de aur de 14, respectiv 18 karate. 

Impotriva acestei hotarari a formulat apel inculpatul F.I. criticand-o pentru

12

nelegalitate si netemeinicie; s-a solicitat achitarea sa in baza art. 10 lit. c) C.proc.pen.

sustinandu-se ca nu exista probe certe care sa dovedeasca ca este autorul furtului

intrucat surubelnitele ridicate de la domiciliul sau nu au facut dovada ca ar fi fost

folosite in savarsirea infractiunii, iar din probele dosarului rezulta ca alte persoane –

fiul si sotul partii vatamate – ar putea fi autorii furtului. In latura civila se sustine ca

partea vatamata nu si-a dovedit pretentiile civile. 

Prin decizia penala nr. 167/20.11.2008 a Tribunalului Caras-Severin, in baza art.

379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. a fost admis apelul formulat de inculpatul F.I. impotriva

sentintei penale nr. 131 din 08 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Resita in

dosarul nr. 2948/290/2007, pe care a desfiintat-o partial, in latura civila, in sensul ca a

fost obligat inculpatul sa-i plateasca partii vatamate contravaloarea a 200 g aur de 18

K si 480 g aur de 14 K. 

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate. 

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel, analizand hotararea atacata, in raport de

motivele invocate, de actele si probele dosarului, cat si din oficiu, conform art. 371

alin. (2) C.proc.pen., a constatat ca apelul este fondat doar in latura civila pentru

urmatoarele: 

In declaratia data de partea vatamata in sedinta publica din 20 martie 2008 s-a sustinut

ca a avut 680 g de aur din care 200 g erau aur de 18 K, iar diferenta o reprezinta aur

de 14 K. 

Instanta de fond a dispus obligarea inculpatului la plata catre partea vatamata a

contravalorii a 200 g aur de 14 K si 480 g aur de 18 K , deci intr-o proportie exact

inversa, aspect care a fost indreptat prin prezenta. 

In latura penala, tribunalul a apreciat ca vinovatia inculpatului a fost dovedita

chiar daca acesta nu a recunoscut savarsirea faptei. 

Principala proba in acest sens este faptul ca in posesia inculpatului s-au

descoperit bijuterii care ii apartineau partii vatamate, oferite de acesta spre vanzare

unor persoane care au depus marturie in dosar. Inculpatul, desi a sustinut ca bijuteriile

le-ar fi cumparat din Germania, nu a putut aduce nici o dovada in acest sens. 

Aceste probe coroborate cu rezultatul raportului de constatare tehnico-stiintifica

din care reiese ca cele 5 surubelnite gasite la domiciliul inculpatului ar fi putut servi la

fortarea geamului de la apartamentul partii vatamate conduc la concluzia ca inculpatul

este autorul furtului retinut in sarcina sa, conform art. 208 alin. (1), 209 lit. g), i)

C.pen. 

13

Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitand in principal,

casarea decizie instantei de apel si achitarea sa, in baza art. 10 lit. c) C.proc.pen.,

deoarece fapta nu a fost savarsita de acesta, iar in subsidiar, casarea deciziei recurate

si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel pentru administrarea probelor

testimoniale solicitate in cauza. 

S-a mentionat in motivarea recursului ca in fata instantei de apel, inculpatul prin

aparator a solicitat, reaudierea martorilor P.M.D. si I.D., insa in final aceste probe nu

au mai fost administrate. 

Examinand decizia penala recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar

si din oficiu, instanta a constatat ca recursul formulat de inculpatul, este fondat, pentru

motivele care urmeaza a fi expuse in continuare. 

Instanta de fond, Judecatoria Resita, a dispus condamnarea inculpatului F.I., la 6

luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, in forma prevazuta de

art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. g) si i) C.pen., retinand circumstante atenuante

facultative, si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate,

solutionand si latura civila, in sensul obligarii inculpatului sa plateasca contravaloarea

a 200 gr aur 14 k, si 480 gr de 18 k, in apel fiind modificata sentinta cu privire la

cantitatea de aur, fiind vorba de 200 gr aur de 18 k si 480 gr de 14 k. 

In cursul judecarii apelului formulat de catre inculpat, s-a solicitat audierea

martorului P.M.D., acesta fiind asociat si administrator al Societatii „E." SRL Resita,

dorind sa se dovedeasca ca in momentul savarsirii faptei de care este acuzat,

inculpatul se afla la sediul acestei societati comerciale, unde este angajat. 

Desi s-au facut unele demersuri pentru aducerea in fata instantei a acestui martor, nu

s-a reusit acest lucru, martorul ramanand neaudiat. Acesta domiciliaza in municipiul

Resita si aducerea in fata instantei a martorului, este posibila, iar depozitia acestui

martor, ar fi putut schimba situatia inculpatului. 

Instanta de apel, pentru a dovedi aceeasi imprejurare a dispus emiterea unei adrese,

pentru ca Societatea „E." SRL Resita, sa inainteze instantei fisa de pontaj si a condicii

de prezenta intocmita pe seama inculpatului, in luna februarie 2007, insa aceasta

societate comerciala nu a raspuns la cele solicitate, iar instanta de apel a ramas in

pronuntare cu cauza, nedispunand nimic cu privire la aceasta proba, motivand

ramanerea in pronuntare, cu vechimea cauzei. 

Neadministrarea de catre instanta de apel a doua probe esentiale pentru aflarea

adevarului, echivaleaza cu incalcarea in mod flagrant a dreptului la aparare, de care

14

beneficiaza inculpatul, acesta neavand posibilitatea sa aduca aceste probe prin care a

incercat sa-si dovedeasca nevinovatia, instanta nefacand suficiente demersuri pentru a

aduce in fata instantei, atat pe martorul P.M.D. cat si probele cu inscrisuri solicitate de

la SC „E." SRL Resita, probe pe care se baza intreaga aparare a inculpatului. 

In aceste conditii, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil. Pentru a fi

corectate aceste deficiente constatate in cursul judecarii apelului formulat de catre

inculpat, singura solutie este casarea deciziei penale si trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Caras-Severin, care va dispune audierea martorului P.M.D.,

va ordona SC „E." SRL Resita, documentele solicitate de catre inculpat si va efectua

orice alta proba care va fi necesara pentru aflarea adevarului. 

Pentru toate aceste considerente, instanta a admis recursul formulat de catre

inculpatul F.I. a casat decizia penala recurata si a trimis cauza spre rejudecarea

apelului, formulat de catre inculpat, la Tribunalul Caras-Severin.

2. Apel. Consecintele nemotivarii in termenul legal

Curtea de Apel TimisoaraData: 15-10-1998

Caracterul devolutiv al apelului obliga instanta sa aprecieze asupra temeiniciei

acestei cai de atac, chiar daca apelul nu este motivat pana la prima zi de infatisare, in

acest caz instanta avand in vedere temeiurile actiunii si apararile de la fond. 

Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de paratul D. I. impotriva

deciziei civile nr. 1436 din 19 mai 1998 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a

casat-o cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta. 

Instanta a retinut ca apelul are caracter devolutiv, fiind prima cale de atac

ordinara prin care se realizeaza controlul judiciar.

Ca urmare, chiar daca apelul nu este motivat, acesta nu poate fi respins, instanta

analizand temeinicia si legalitatea hotararii atacate in raport cu motivele actiunii

reclamantului si apararile paratului.

15

Bibliografie

1. Mihail Udroiu, ”Procedură penală- parte specială”, editura C.H Beck, București, 2011, pag. 477-494;

2. Cod de procedură penală actualizat 2011-20123. www.dreptonline.ro/spețe

16