Drept Procesual Civil 2013

78
Conf. univ. dr. Gabriela Răducan Asist.univ.drd. Mădălina Dinu Drept procesual civil Curs pentru învăţământ la distanţă Semestrul I Partea I BUCUREŞTI 2013-2014 1

Transcript of Drept Procesual Civil 2013

Page 1: Drept Procesual Civil 2013

Conf. univ. dr. Gabriela RăducanAsist.univ.drd. Mădălina Dinu

Drept procesual civil

Curs pentru învăţământ la distanţă

Semestrul IPartea I

BUCUREŞTI2013-2014

1

Page 2: Drept Procesual Civil 2013

PARTEA I

I.ACTIUNEA CIVILA

I.1.Noţiune

Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru

protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii

juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în process.

Exercitarea acţiunii civile este o facultate, o libertate a oricărui subiect de drept căruia

i se încalcă sau contestă un drept subiectiv sau un interes legitim.

Este necesar a nu se confunda cererea de chemare în judecată cu acţiunea civilă,

întrucât cererea de chemare în judecată reprezintă doar una din formele de manifestare

a acţiunii civile, cea prin care se pune în mişcare acţiunea civilă, însă, acţiunea civilă

există anterior cererii, chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv civil nu

sesizează instanţa. (de asemenea, pe lângă cererea de chemare in judecata, actiunea

civila se poate realiza si prin formularea intampinarii sau a cererii reconventinale de

catre parat, etc).

I.2.Conditiile de exercitare a actiunii civile

Pentru a fi parte in proces se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii, care sunt şi condiţii de

exercitare ale acţiunii civile:

1.afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare poate fi folosita calea

justitiei.

2.existenta unui interes

3.calitatea procesuala

4.capacitatea procesuala

2

Page 3: Drept Procesual Civil 2013

I.2.1.Afirmarea unui drept

Acesată condiţie presupune existenţa unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat sau a

unui interes legitim care trebuie ocrotit.

I.2.1.1.Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecţie juridică, trebuie să

îndeplinească anumite condiţii :

a. – să fie recunoscut şi ocrotit de lege;

b. – să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) şi în limitele sale

interne (adică numai potrivit scopului economic şi social pentru care a fost stabilit sau creat de lege).

c. – să fie exercitat cu bună credinţă

d. – să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.

În legătură cu această ultimă condiţie, a actualităţii dreptului, se impun anumite precizări:

dacă, în urma probelor administrate şi a dezbaterilor contradictorii, instanţa constată că dreptul

subiectiv pretins de reclamant nu există sau că, deşi există, acesta nu îndeplineşte condiţiile de

validitate impuse de lege pentru a putea fi exercitat (altele decât cerinţa de a fi actual), atunci cererea

de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată (nefondată, netemeinică);

însă, dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, mijlocul procesual de invocare

a lipsei acestei condiţii fiind excepţia de prematuritate a cererii, cererea de chemare în judecată va

fi respinsă ca prematură (soluţie generică de inadmisibilitate).

admiterea excepției de prematuritate cu consecința respingerii cererii de chemare in judecată ca

prematur introdusă nu are autoritate de lucru judecat, astfel incât cererea va putea fi reiterată in

momentul in care s-a implinit termenul sau condiţia care afectează dreptul subiectiv civil.

I.2.1.2. Exceptii de la cerinta”actualitătii dreptului”

Exista insa anumite situatii, expres prevazute de lege, in care, desi dreptul subiectiv civil nu este

actual, cererea este admisibila.

Astfel, exista excepţii de la cerinţa actualităţii dreptului in urmatoarele situatii expres prevzaute de

dispozitiile art.34 C.proc.civ.:

-cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de

împlinirea acestui termen;

3

Page 4: Drept Procesual Civil 2013

- executarea la termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice;

- alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot

preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea

termenului.

De mentionat este faptul ca hotararea obtinuta in conditiile art.34 C.proc.civ nu va putea fi

pusa in executare decat la momentul la care dreptul subiectiv civil va deveni actual.

I.2.2.Interesul

I.2.2.1.Noţiune

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Interesul poate fi:

material, de natură patrimonială (de exemplu: atunci când se urmăreşte revendicarea unui bun,

recuperarea unei creanţe, repararea unui prejudiciu, obligarea pârâtului la restituirea unui împrumut

sau a unui bun etc.)

moral, de natură nepatrimonială (de exemplu: în cazul punerii sub interdicţie etc.).

I.2.2.2.Condiţiile interesului:

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

- să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea;

- să fie personal– în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală şi nu pe

altcineva; şi în cazul în care acţionează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se

resfânge asupra lor;

- să fie născut şi actual – să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în sensul că, dacă cel care

actionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu.

EXCEPȚIE DE LA CERINȚA DREPTULUI DE A FI NĂSCUT ȘI ACTUAL

Deși interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni

încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente

şi care nu s-ar putea repara.

I .2.2.3. Sanc ţ iunea lipsei interesului :

Lipsa interesului sau a uneia dinte condiţiile acestuia se invocă pe calea excepţiei, care dacă va fi

admisă, va conduce la respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

Excepţia lipsei de interes este o excepţie:

- de fond (vizează lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune)

- peremptorie/dirimantă (duce la respingerea sau stingerea procesului)4

Page 5: Drept Procesual Civil 2013

- absolută (priveşte încălcarea unor norme cu caracter imperativ).

Respingerea acţiunii pentru lipsa de interes nu poate fi invocată cu autoritatea de lucru judecat

într-o altă acţiune promovată într-un moment în care interesul s-a născut şi îndeplineşte şi celelalte

cerinţe.

I.2.3.Capacitatea procesuala

I.2.3.1.Noţiune

Noţiune generală – constituie aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi

şi obligaţii pe plan procesual (capacitate procesuală de folosinţă), respectiv aptitudinea de a-şi

valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile procedurale, de a sta în judecată

(capacitate procesuală de exerciţiu).

I.2.3.2. Capacitatea procesuala de folosinta

Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual.

În privinţa persoanelor fizice, capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă

aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea, în principiu, orice drepturi şi

obligaţii de natură procesuală.

În privinţa persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă

aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea, potrivit principiului specialităţii

capacităţii de folosinţă, acele drepturi şi obligaţii necesare realizării scopului declarat,

în condiţiile legii, prin actul de înfiinţare, autorizare sau constituire.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă este sancţionată cu nulitatea absolută a actului

de procedură făcut cu încălcarea acestei condiţii;

-Mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile îl constituie

excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă (excepţie de fond, absolută şi peremptorie).

-Soluţia instanţei în cazul în care va admite excepţia ca fiind întemeiată, va fi anularea cererii ca fiind

introdusă de o persoană care nu are capacitatea procesuală de folosinţă sau împotriva unei persoane

fără capacitate procesuală de folosinţă.

I.2.3.3. Capacitatea procesuala de exercitiu

Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor sale, de a le valorifica in

justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind tot astfel obligatiile procesuale. Altfel spus,

prin capacitate de exercitiu se intelege capacitatea unei persoane de a sta in judecata.

În funcţie de întinderea capacităţii civile de exerciţiu, vom distinge:

5

Page 6: Drept Procesual Civil 2013

lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu pentru: minori, până la împlinirea vârstei de 14 ani, şi

interzişii judecătoreşti (persoane în privinţa cărora s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă de punere sub

interdicţie judecătorească;

capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă pentru minorii cu vârstele cuprinse între 14 şi 18

ani ;

capacitate procesuală deplină de exerciţiu pentru: persoanele care au împlinit 18 ani sau, în

mod excepţional, dacă legea prevede, chiar anterior împlinirii acestei vârste. (situația minorului de 16

ani care se căsătoreste si dobânziște prin efectul căsătoriei capacitate deplină de exercițiu, )

Potrivit art.57 alin.2 C.proc.civ.: „partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu

poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de

legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare”. Prin

urmare, articolul citat, face referire la trei situatii:

A.Reprezentarea – intervine în cazul minorilor sub 14 ani şi a persoanelor puse sub

interdicţie judecătorească (lipsa totală a capacităţii de exerciţiu). Aceste persoane nu stau personal

în judecată, ci prin reprezentanţii lor legali. Art. 58 alin.1 C. proc. civ. dispune că instanţa în caz de

urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant

legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la

numirea reprezentantului legal, potrivit legii, aceeași fiind situația și în caz de conflict de interese

între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele

prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. De reținut este și faptul

că, numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume

desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească, curatorul special având toate

drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

B.Asistarea –intervine în cazul minorilor de la 14 la 18 ani (capacitate de exerciţiu restrânsă).

Aceştia vor sta personal în proces, vor fi citaţi şi vor fi asistaţi de ocrotitorul legal (citat, la rândul

său), care vor semna alături de minori actele de procedură Şi în cazul persoanelor cu capacitate

procesuală de exerciţiu restrânsă instanţa poate numi un curator special în condiţiile art. 58 C. proc.

civ. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt

anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o

parte din aceste acte. Sancţiunea nerespectării normelor privind asistarea este nulitatea relativă a

actului de dispoziţie astfel încheiat.

C.Autorizarea – intervine în cazul actelor procesuale de dispoziţie (renunţare la judecată sau la

dreptul pretins, achiesare, tranzacţie etc.). şi presupune autorizarea specială a acestor acte, încheiate 6

Page 7: Drept Procesual Civil 2013

de minori sau interzişi şi reprezentanţii sau ocrotitorii legali ai acestora, de către organul competent

(autoritatea tutelară ).

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice – se dobandeste in temeiul legii de la data

infiintarii lor si sfarseste odata cu incetarea persoanelor juridice. Persoana juridica isi exercita

drepturile si isi indeplineste obligatiile procesuale prin intermediul organelor sale, in limita puterilor

ce le-au fost conferite, aceste organe fiind reprezentantii legali ai persoanei juridice.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale

Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta este o exceptie de fond, absolută si

peremptorie. Ea poate fi ridicata de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu in orice

stare a pricinii.

Ca urmare a admiterii exceptiei, cererea introdusa de o astfel de persoana sau impotriva unei

asemenea persoane va fi respinsa ca fiind introdusă de o persoana fara capacitate procesuala de

exercitiu sau impotriva unei persoane fara capacitate de exercitiu.

Actele de procedura facute de o persoana fizica sau juridica fara capacitate de exercitiu sau cu

capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Conform art.57 alin.3 C.proc.civ.: Lipsa capacităţii de

exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură

îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau

ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte ”. Asadar,

nulitatea nu intervine in mod automat, potrivit art.57 alin.5 C.proc.civ.: „când instanţa constată că

actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen

pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.”

I.2.4.Calitatea procesuala

Noţiune. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si

persoana care se pretinde (este) titular al dreptului subiectiv in raportul juridic dedus judecatii

(calitate procesuala activa) si intre persoana paratului si cel obligat in acel raport juridic (calitate

procesuala pasiva).

Regulă: reclamantul este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi

pe cea pasivă; ulterior sesizării, la rândul său, instanţa trebuie să verifice ex officio, îndeplinirea

condiţiei calităţii procesuale7

Page 8: Drept Procesual Civil 2013

Regula determinarii calitatii juridice procesuale a partilor cu ajutorul raportului juridic litigios

nu este exclusiva, existand si o serie de exceptii. Astfel, legea recunoaste legitimare procesuala activa

sau pasiva si altor categorii de organe sau persoane care nu figureaza ca subiecte in raportul juridic

litigios.

Exemple:

A. Calitate juridica procesuala activa:

- autoritatea tutelara;

- procurorul – conform art.92 C.proc.civ.

- creditorii chirografari pe calea actiunii oblice;

-Asociațiile de protecție a consumatorilor

B. Calitatea procesuala pasiva :

- raspunderea pentru altul.;

- raspunderea fidejusorului .

Justificarea calitatii procesuale. Reclamantul, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, prin

expunerea motivelor de fapt pe care isi intemeiaza cererea si, uneori, prin anexarea unor acte

doveditoare, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa cat si pe cea pasiva.

I.2.4.1Transmiterea calitatii procesuale. Drepturile si obligatiile ce intra in raportul juridic dedus

judecatii pot fi transmise in cursul procesului, avand loc in acest caz o transmisiune a calitatii

procesuale active sau pasive.

Transmisiunea poate fi legala sau conventionala.

A.Transmisiunea legala: se realizează prin efectul succesiunii, în cazul persoanelor fizice sau prin

reorganizarea sau transformarea persoanei juridice parte în proces.

B.Transmisiunea conventionala : are loc ca efect al încheierii anumitor categorii de acte juridice,

în urma cărora cel care preia calitatea procesuală este subdobânditorul acelui drept sau bun litigios,

cum ar fi: contractul de vânzare sau donare a dreptului litigios (cumpărătorul sau donatarul

dobândind calitatea procesuală deţinută în proces de cel care a cedat dreptul său), schimbul, donația,

aducerea ca aport a bunului litigios în cazul în care bunul trece în patrimoniul societăţii, şi, în ipoteza

raporturilor juridice obligaţionale, în temeiul cesiunii de creanţă, subrogaţiei personale, novaţiei prin

8

Page 9: Drept Procesual Civil 2013

schimbare de creditor/debitor, stipulaţiei pentru altul şi preluării de datorie.

Din punct de vedere al intinderii, transmisiunea poate fi:

- universala;

- cu titlu universal;

- cu titlu particular.

Efectele transmiterii calităţii procesuale

Indiferent de felul transmisiunii, cel care dobandeste calitatea procesuala preia procesul in starea in

care se gaseste in acel moment, actele procesuale savarsite de antecesorul sau fiindu-i opozabile.

Transmiterea dreptului litigios prin acte între vii cu titlu particular

Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata

va continua între părţile iniţiale.

Transmiterea dreptului litigios prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte

Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte,

judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.

Atât in cazul in care dreptul litigious se transmite prin acte între vii cu titlu particular cât și

prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte succesorul cu titlu particular este obligat să

intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la

cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia

celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va

rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal

ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu

titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit

sau a fost introdus în cauză.

Efectele hotărârii.

Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al

acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi 9

Page 10: Drept Procesual Civil 2013

întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, chiar şi în ipoteza în care nu a fost introdus în proces, însă

numai în privinţa bunului transmis, apreciindu-se că, deşi nu a participat la judecată, acesta reprezintă

persoana autorului său în ceea ce priveşte dreptul în discuţie

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale

Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie (care este o excepţie de fond, absoluta

si peremptorie) de partea interesata, procuror sau instanta din oficiu, in orice stare a procesului, iar in

caz de admitere atrage respingerea actiunii ca fiind introdusa de o persoană fara calitate procesuală

activă sau impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Daca pentru a se stabili existenta sau inexistenta calitatii a fost nevoie sa se uneasca exceptia cu

fondul, iar instanta constata ca dreptul exista, dar actiunea a fost pornita de o persoana fara calitate

sau impotriva unei persoane fara calitate, nu o va respinge ca nefondata, ci ca urmare a admiterii

exceptiei lipsei de calitate. In acest caz exista posibilitatea ca procesul sa fie redeschis de o persoana

care ar justifica legitimarea procesuala sau impotriva persoanei care are calitate procesuala pasiva.

I.3.Clasificarea actiunilor civile

Clasificarea actiunilor civile, are in vedere intelesul restrans al notiunii de actiune, acela de cerere

de chemare in judecata.

I.3.1.Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit prin introducerea cererii de

chemare în judecată:

In functie de acest criteriu actiunile sunt impartite in:

-actiuni in realizarea dreptului,

-actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept si

-actiuni in constituire de drepturi.

I.3.1.1.ACTIUNILE IN REALIZAREA DREPTULUI (in condamnare, in adjudecare, de

executare) – acelea prin care reclamantul, pretinzându-se titularul unui drept subiectiv solicită

instanţei obligarea pârâtului la respectarea acelui drept, iar în cazul în care nu mai există această

posibilitate, la despăgubiri pentru prejudiciul creat. Această categorie de acţiuni conduce întotdeauna

la hotărâri susceptibile de executare silită.

10

Page 11: Drept Procesual Civil 2013

Caracteristici:

Restabilirea sau valorificarea interesului se pretinde a se face direct, iar daca acest lucru nu mai este

cu putinta, prin echivalent;

Solutionand o asemenea actiune, instanta il condamna pe parat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva;

Hotararea instantei constituie titlu executoriu;

Actiunea in realizare primeaza intotdeauna fata de o eventuala actiune in constatare (art.35 Cpc).

Exemple:

In practica judiciara actiunile in realizare sunt cele mai numeroase (de exemplu:

actiunea in revendicare, actiunea prin care se solicita predarea unei sume de bani,

evacuarea dintr-un imobil, indeplinirea unor obligatii contractuale, rezilierea sau

rezolutiunea unui contract, anularea unui act etc.).

I.3.1.2.ACTIUNILE IN CONSTATARE (in recunoastere, in confirmare) –. acele cereri prin

care reclamantul solicită aplicarea legii la anumite fapte pe care le invocă, în scopul de a crea o

situaţie juridică nouă între părţi (se vizează schimbarea sau desfiinţarea unui raport juridic existent şi

crearea unui nou raport juridic, ca efect al hotărârii ce se va pronunţa).

Astfel art.35 prevede ca:” cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei

unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale

prevăzută de lege. ”.

Caracteristici:

Dispozitia de mai sus se aplica in cazul constatarii existentei sau inexistentei unui drept, nu si a

unei stari de fapt

Exemple de actiuni in constatare:

constatarea calitatii de constructor de buna-credinta,

actiunea unuia din soti in constatarea calitatii de bun propriu a unui bun dobândit de ambii

soti in timpul căsătorie (pentru motive temeinice),

constatarea existentei consimtământului pârâtului la efectuarea unor anumite imbunătătiri de

către reclamant la imobilul proprietatea pârâtului, etc.

11

Page 12: Drept Procesual Civil 2013

Nu trebuie confundată cererea in constatare existentei sau inexistentei unui drept cu cererea

privind constatarea unei anumite situatii de fapt. In acest caz, cererea adresată instantei prin care se

solicită constatarea unei situatii de fapt va fi respinsă ca inadmisibilă. Sunt astfel de cereri: aceea prin

care se solicită instantei să constate ca un inscris s-a pierdut în anumite imprejurări, cererea prin care

se solicită instanței să constate identitatea intre persoana sa și cel care figurează sub un alt nume intr-

un act juridic, etc

Din obiectivul limitat - constatarea existentei sau inexistentei dreptului – rezulta o particularitate a

hotararilor, si anume ca ele nu constituie titluri executorii, nu pot fi puse in executare (este

vorba numai de capatul de cerere principal, nu si de cele accesorii)

Exemplu: daca debitorul anterior declansării executării silite solicită instanţei să se constate

prescriptia dreptului creditorului de a solicita executarea sa silită, iar in subsidiar, obligarea

creditorului la plata cheltuielilor de judecată, capătul principal de cerere privind constatarea

prescripţiei dreptului creditorului de a cere si obtine executarea silita nu constituie titlu

executori, insă, capătul accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, in caz de admitere,

constituie titlu executori, si pe cale de consecintă poate fi pus în executare silită.

Actiunea in constatare are un caracter subsidiar – aceasta cale nu este deschisa atata timp cat partea

poate cere realizarea dreptului. Legiuitorul acorda preferinta realizarii dreptului pentru a inlatura

definitiv neintelegerile cu privire la dreptul respectiv.

Spre exemplu, in situatia in care reclamantul solicită instenţei să se constate ca suprafata de

50 mp detinută de vecinul său este proprietatea sa, instanţa va respinge actiunea ca

inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea ca pentru valorificarea drepturilor sale sa

introducă o actiune în revendicare impotriva pârâtului şi nu o actiune in constatare.

Actiunea in constatare este imprescriptibilă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2502 alin. (2) pct. 2

NCC, sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei sau

inexistenţei unui drept.

Actiunea in constatare poate fi transformată intr-o cerere in realizare si viceversa. Până la

închiderea dezbaterilor, reclamantul poate înlocui cererea în constatare printr-o cerere în realizare

12

Page 13: Drept Procesual Civil 2013

şi invers, dacă cererea în constatare poate fi primită, fără a se acorda termen de judecată, instanţa

luând act de precizare şi consemnându-se în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale părţii în

acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 4 NCPC.

În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se

determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului, potrivit art.

125 NCPC.

Clasificarea actiunilor in constatare :

1.acţiuni în constatare pozitive – se solicită constatarea existenţei unui drept (unui raport juridic între

reclamant şi pârât);

2.acţiuni în constatare negative – constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului (de exemplu, să se

constate inexistenţa unei anumite datorii a reclamantului faţă de pârât, creanţa acestuia din urmă fiind

stinsă prin prescripţie sau prin compensare etc.)

- declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic, pentru a

se inlatura o situatie de incertitudine (spre exemplu, partile supun instantei interpretarea unei clauze

contractuale in conformitate cu vointa lor; beneficiarul unui legat cere instantei sa constate

caracterul ilicit al conditiei puse de testator etc.)

- interogatorii – sunt acelea prin care reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea,

eventual sa-i conteste dreptul, obligand-o imediat sa opteze pentru una din conduitele

posibile, in situatia juridica data (actiunea prin care mostenitorii legali cer paratului sa

exhibe testamentul in baza caruia el se pretinde legatar universal; actiunea prin care

mostenitorii de un rang subsecvent il obliga pe cel de un rang preferabil sa declare daca

accepta succesiunea sau renunta la ea; actiunea prin care partea dintr-un contract

susceptibil de nulitate relativa cere celeilalte sa opteze intre a confirma cauza de nulitate

sau a invoca nulitatea etc).

- provocatorii – acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care ii cauzeaza

o tulburare importanta in exercitarea dreptului sau – aceasta persoana este astfel determinata

sa-si valorifice dreptul pe care pretinde ca l-ar avea, sub sanctiunea de a nu-l mai putea

invoca daca nu si-l demonstreaza.

13

Page 14: Drept Procesual Civil 2013

I.3.1.3.ACTIUNILE IN CONSTITUIRE DE DREPTURI (in transformare ) - sunt acele actiuni

prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a

deduce consecintele ce se impun, in vederea crearii unor situatii juridice noi.

Exemple de actiuni in constituire de drepturi:

-divortul,

-adoptia

-punerea sub interdictie,etc.

Consecinte:

- tind la schimbarea sau desfiintarea unor raporturi juridice vechi si la crearea unor raporturi

juridice noi intre parti;

- in principiu, hotararile pronuntate produc efecte numai pentru viitor, ex nunc (sunt exceptii,

hotararile pronuntate in materie de desfiintare a casatoriei, stabilirea filiatiei fata de mama si

fata de tata, tagaduirea paternitatii, declararea judecatoreasca a mortii etc.).

I.3.2.După caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului ce se valorifică cererile se

impart in:

I.3.2.1. cereri nepatrimoniale – acelea prin care se valorifică drepturi subiective fără conţinut

economic, legate indisolubil de persoana titularului lor.

Exemplu:sunt cereri nepatrimoniale

-cererea de divort;

-cererea in tăgada paternitătii sau stabilirea paternitătii;

-adoptia

-cererea prin care se solicită anularea căsătoriei, etc

I.3.2.2. cereri patrimoniale – sunt acelea al căror continut este evaluabil in bani

Cererile patrimoniale, la rândul lor se subclasifică in:

14

Page 15: Drept Procesual Civil 2013

A.cereri personale

B.cereri reale

C.cereri mixte

A. Cererile personale – sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept personal, de creanta.

Aceasta este categoria cea mai vasta a actiunilor civile intrucat drepturile de creanta sunt practic

nelimitate ca numar, ele putandu-se naste din orice conventie a partilor, din lege, dintr-un fapt ilicit

cauzator de prejudicii etc

Actiunile personale, la rândul lor se subclasifică in:

-actiuni personale mobiliare;

-actiuni personale imobiliare

A.1Actiunile personale mobiliare – sunt acele actiuni in cadrul carora dreptul personal valorificat

are ca obiect un bun mobil

Exemple:

-plata unei sume de bani,

- predarea unor bunuri fungibile, etc.

A.2.Actiuni personale imobiliare – cand dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobil

Exemple:

-obligarea locatorului la predarea bunului imobil către locatar

B.Cererile reale – sunt cele prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau după caz,

apărarea posesiei unui bun.

Exemple:

-actiunea in revendicare;

-actiunea confesorie sau negatorie;

-acţiunea în grăniţuire

-actiunea prin care vânzătorul solicită rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare;

15

Page 16: Drept Procesual Civil 2013

-petitia de ereditate

-actiunea de partaj, etc.

La rândul lor, actiunile reale se împart în:

B.1.Cereri reale mobiliare – atunci cand dreptul real valorificat prin actiune are ca obiect un bun

mobil

Exemplu:

-revendicarea bunului mobil de la posesorul de rea-credintă

B.2.Cereri reale imobiliare – dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil.

Pe lângă clasificarea mai sus expusă, cererile reale se mai împart în:

-cereri petitorii;

-cereri posesorii.

B.a.Cererea petitorie – este aceea prin care se tinde la apararea unui drept real

B.b.Cererea posesorie – are ca obiect apararea posesiei asupra unui bun imobil impotriva oricaror

tulburari de fapt sau de drept, ori, dupa caz, redobandirea posesiei, daca ea a fost pierduta.

C.Cererile mixte – sunt acele actiuni prin care se valorifica in acelasi timp un drept real si un drept

de creanta, in cazul in care drepturile invocate au aceeasi cauza generatoare sau se afla intr-un raport

de conexitat.

In acest caz, cum s-a remarcat deja in literatura de specialitate, ne aflam practic in prezenta

unui cumul obiectiv de actiuni: una personala si una reala. In mod conventional au fost incluse in

aceasta notiune doua categorii de actiuni:

actiunile in executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real imobiliar,

dand nastere totodata unei obligatii personale (se considera ca in aceasta situatie reclamantul

exercita doua drepturi, unul personal referitor la executarea obligatiei si altul real avand ca

obiect remiterea bunului).

actiunea in rezolutiune, in revocare, in resciziune, in reductiune si cea in anularea unui act translativ

sau creator de drepturi reale imobiliare, daca reclamantul solicita si repunerea partilor in situatia

anterioara, respectiv restituirea bunului

16

Page 17: Drept Procesual Civil 2013

I.3.2.2.1.Importanţa clasificării cererilor patrimoniale

Aceasta clasificare prezinta importanta în raport de trei aspecte, si anume:

-calitatea procesuală,

- competenta teritorială;

- prescriptia

In ceea ce priveste calitatea procesuala, in cazul actiunilor pesonale nu poate fi chemat in

judecata ca parat decat subiectul pasiv al raportului obligational, pe cand in cazul actiunilor reale,

poate fi chemat in judecata orice detinator al lucrului, deoarece reclamantul urmareste dreptul asupra

bunului sau chiar bunul in mainile oricui s-ar afla, titularul avand si dreptul de urmarire.

Actiunea reala confera si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori ai paratului, in timp ce

actiunea personala nu exclude concursul celorlalti creditori privilegiati. Actiunea reala urmareste

obtinerea bunului in natura, pe cand actiunea personala nu duce la acest rezultat decat atunci cand

este vorba de executarea unei obligatii de a da; in cazul obigatiei de a face sau a nu face pentru

neexecutarea obligatiei se pot obtine numai daune-interese.

In ceea ce priveste competenta teritoriala, in cazul actiunilor personale se aplica in

principiu, regula de drept comun, fiind competenta instanta de la domiciliul paratului (art.107). In

cazul actiunilor reale imobiliare, competenta este instanta pe raza careia se afla imobilul (art.117).

In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a obtine condamnarea paratului, termenul este

diferit in functie de natura actiunii. Astfel, in cazul actiunilor personale termenul general de

prescriptie este de 3 ani. Sub aspectul actiunilor reale, exista actiuni reale imprescriptibile extinctiv

(de exemplu, actiunea in revendicare sau actiunea având ca obiect iesirea din indiviziune), actiuni

prescriptibile 1 an in cazul de avulsiune, etc.

I.3.3 Dupa calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului, actiunile/cererile se

clasifică în:

-principale,

-accesorii,

- incidentale,

-adiționale.

17

Page 18: Drept Procesual Civil 2013

A.Cererile principale : cele prin care se declanşează procesul (procedura judiciară). Însă, nu

întotdeauna actul de procedură prin care este sesizată instanţa constituie cererea principală, în

întregul său, adesea fiind formulate cereri de chemare în judecată cu mai multe capete de cerere, din

care una e principală şi altele sunt accesorii

Exemplu:

-cererea de chemare în judecată

B.Cererile accesorii : a căror rezolvare depinde de soluţia din cererea principală, aflându-se

într-o relaţie de subsidiaritate faţă de aceasta.

C.Cererile incidentale acelea care pot avea o existenţă independentă (precum cererea

principală), dar care sunt formulate într-un proces deja iniţiat.

Exemple:

-cererea reconventională prin intermediul căreia pârâtul invocă drepturi proprii impotriva

reclamantului;

-cererea de interventie voluntară;

-cererea de chemare în garantie, etc

D. Cererile adiționale sunt cererile prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare.

O astfel de cerere poate fi formulată de către reclamant (în privinţa cererii principale sau a cererii

de intervenţie promovate de acesta), pârât (în privinţa cererii reconvenţionale sau a cererii de

intervenţie formulate de acesta) sau terţ intervenient (în privinţa cererii de intervenţie introduse de

el).

I.3.3.1.Interesul clasificării

Clasificarea prezinta interes sub mai multe aspecte:

Sub aspectul competentei - potrivit art. 123 alin. (1) NCPC, cererile accesorii, adiţionale, precum

şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de

competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute

la art. 120 NCPC (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de

competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).;

18

Page 19: Drept Procesual Civil 2013

Anumite actiuni se pot formula numai pe cale principala (de exemplu, actiunea in tagada

paternitatii) sau numai pe cale accesorie (de exemplu, cererea de incuviintare a pastrarii numelui

din casatorie dupa divort), alte actiuni se pot formula atat pe cale principala, cat si pe cale

accesorie sau incidentala (exercitarea autorității părintesti față de copii minori).

Exista actiuni accesorii sau incidentale care trebuie solutionate din oficiu de instanta investita cu

solutionarea cererii principale (exercitarea autorității părintesti față de copii minori, pensia de

intretinere, numele pe care sotii urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei);

Persoana care formuleaza o actiune incidentala dobandeste calitatea de parte, astfel incât hotararea

care se va pronunta ii va fi opozabila;

Hotararea care se refera la actiuni accesorii sau incidentale este supusa acelorasi cai de atac si

termene prevazute pentru actiunea principala, chiar daca in situatia in care ar fi exercitate

separat ar fi supuse altor cai de atac sau altor termene.

Rezumat

Acţiunea civilă este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul mijloacelor

procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se urmăreşte protecţia drepturilor subiective

civile sau a situaţiilor juridice ocrotite de lege.

Sunt conditii de exercitare ale actiunii civile: afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice

ocrotite de lege, interesul, capacitatea procesuală, calitatea procesuală.

I.4.2. Rezolvati următoarele grile:

1. Excepţia lipsei de interes a cererii de chemare in judecată:

a.poate fi invocată doar de către instanta de judecată;

b.este o exceptie relativă;

c.poate fi invocată de oricare dintre părti, de procuror sau de instantă din oficiu

2.Asistarea intervine:

a.în cazul minorilor intre 14-18 ani;

b.in cazul minorilor sub 14 ani;

c.în cazul minorilor intre 16-18 ani

3.Sunt conditii de exercitare a actiunii civile:

a. părtile, obiectul, cauza;19

Page 20: Drept Procesual Civil 2013

b.afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală, calitatea procesuală

c. cauza, capacitatea procesuală, calitatea procesuală

4. Reclamantul poate solicita înainte de împlinirea termenului, executarea la termen a unei

obligatii alimentare?

a.da, întrucât reprezintă o exceptie de la cerinta actualitătii dreptului;

b.nu, întrucât dreptul reclamantului nu este actual;

c.da, dacă pârâtul renunţă la invocarea exceptiei de prematuritate a cererii

5.Dacă pârâtul invocă exceptia de prematuritate a cererii de chemare în judecată întrucât la

momentul introducerii acesteia dreptul pretins de către reclamant nu era actual, însă pe

parcursul solutionării cauzei, acesta a devenit actual, instanta:

a.va admite exceptia prematuritătii cererii şi va respinge actiunea ca fiind prematur introdusă;

b.va respinge exceptia de prematuritate, trecând la solutionarea pe fond a pricinii;

c.va admite exceptia de prematuritate şi va anula cererea reclamantului

6.In cazul transmisiunii in condițiile legii a calității procesuale:

a.dacă dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua între partea

care nu a instrăinat dreptul și partea care a preluat dreptul;

b. dacă dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile

inițiale;

c.în toate cazurile succesorul cu titlu particualr este obligat să intervină in cauză dacă are cunoștintă de

existenta procesului

7.In privinţa cererilor in justiţie:

a) cererea principală poate cuprinde atat capete de cerere principale, cat şi capete de

cerere accesorii;

b) cererile accesorii sunt cele prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare;

c) cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces aflat in curs de

desfăşurare

I.4.3.Rezolvati următoarea spetă

X a solicitat în contradictoriu cu Y să se constate că imobilul apartament pe care îl foloseşte

în baza contractului de închiriere încheiat cu Primăria Buftea reprezintă o unica unitate locativă.

20

Page 21: Drept Procesual Civil 2013

În motivarea cererii X a arătat că imobilul în cauză deşi este folosit în baza a doua contracte

de închiriere, unul încheiat cu reclamantul iar celălalt cu pârâtul, în realitate a fost conceput pentru a

servi unei singure familii.

Pârâtul a invocat inadmisibilitatea acţiunii faţa de prevederile art.35 C.proc.civ.

Ce a decis instanţa cu privire la excepţia invoca

TEMA II

PARTICIPAN Ţ II LA PROCESUL CIVIL

II.1.Notiune

Solutionarea litigiilor civile implica, cu necesitate, participarea la activitatea judiciara a

unor autoritati statale si a unor persoane fizice. Autoritatile si persoanele care participa la activitatea

de judecata se numesc participanti în procesul civil.

In activitatea judiciara un rol central il ocupa instanta de judecata, în fata acesteia

derulându-se faza judecătii procesului civil. Însă, solutionarea cauzei nu poate fi conceputa fara

participarea partilor intre care s-a ivit litigiul şi anume reclamantul, care demarează procesul-civil

prin introducerea cererii de chemare în judecată si paratul. In cadrul si in cursul procesului civil pot

interveni si alte persoane din proprie initiativă (in cazul interventiei voluntare principale si în cazul

interventiei voluntare accesorii), din initiativa uneia din partile initiale (prin intermediul cererii de

chemare în judecată a altor personae, cererii de chemare în garanţie sau a cererii de arătare a

titularului dreptului formulată de către pârât), sau la inițiativa instanței de judecată (introduceea din

oficiu a terților în procesul civil).

In procesul civil pot participa si alte persoane, cum ar fi: martorii, expertii, interpretii etc.

Acestia sunt insa participanti procesuali auxiliari; rolul lor este subsidiar si vizeaza doar lamurirea

unor imprejurari de fapt ale cauzei.

O pozitie aparte in procesul civil revine Ministerului Public, reprezentat prin procurori, care

participă la solutionarea litigiilor in cazurile prevăzute de art.92 C.proc.civ., precum si în celelalte

situatii în care legea prevede expres participarea acestora.

Prin urmare:

Sunt participanți la procesul civil:

21

Page 22: Drept Procesual Civil 2013

-instanța de judecată;

-procurorul;

-grefierul;

-martorii;

-experții;

-arbitrii;

-magistrații asistenți;

-asistenții judiciari;

-avocații.

Sunt părți in procesul civil:

-reclamantul;

-pârâtul;

-terții intervenienți.

II.2 INSTANTA

II.2.1.Intelesurile notiunii :

- în sensul cel mai larg, prin instanţă se înţelege organul împuternicit de lege să soluţioneze un

conflict între părţi;

- într-un sens mai restrâns, prin notiunea de instanţă se inţelege:

- numai instanţa de judecată;

- un anumit grad de jurisdicţie;

- completul de judecată.

II.2.2. Compunerea instanţei

Noţiune

22

Page 23: Drept Procesual Civil 2013

Prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de

lege.

În condiţiile Legii de organizare judecătorească nr. 304/2004, cauzele date în competenţa de primă

instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judeca în complet format dintr-un judecator, cu

excepţia cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in prima instanta in

complet format din doi judecatori si doi asistenţi judicari.

La judecata apelurilor şi a recursurilor se aplică sistemul colegialităţii. Astfel, apelurile se judecă

în complet format din doi judecători, iar recursurile in complet format din 3 judecători.

II.2.3. Constituirea instanţei

Noţiune

„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele şi

organele prevăzute de lege. Este vorba de participarea alături de judecători a grefierului,

magistratului-asistent de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului, precum şi a asistenţilor

judiciari.

II.2.4.Incidente procedurale privind compunerea şi constituirea instan ţ ei

II.2.4.1.Incompabilitatea

Incompatibilitatea desemnează situaţia în care un judecător este împiedicat să ia parte la soluţionarea

unei pricini, in cazurile prevăzute de lege.

A.Cazurile de incompatibilitate absolută

Incompatibilitatea absolută este reglementată în art. 41 C.proc.civ.fiind reglementate trei

cazuri de incompatibilitate:

a. Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre într-o pricină nu poate lua

parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire. (presupune

situaţia în care un judecător, după ce a pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau în apel, este avansat

la o instanţă superioară, la care vine spre soluţionare apelul, sau după caz recursul declarat împotriva

23

Page 24: Drept Procesual Civil 2013

hotărârii respective; este firesc ca judecătorul să nu-şi controleze propria hotărâre, fiind puţin

probabil ca judecătorul să fie dispus să revină asupra soluţiei pe care a dat-o; aceeași este soluția și in

cazul in care după ce a soluționat cauza in primă instanță, in apel sau recurs impotriva hotărârii

pronunțate de el in condițiile legii se exercită revizuire sau contestație în anulare). Totodată

judecătorul care a pronunțat o incheiere interlocutorie (a admis/respins cererea de intervenție a

terțului) nu poate soluționa cauza intr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

b. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în cazul

în care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.(se presupune că judecătorul care şi-a

exprimat o dată părerea asupra unei cauze, numai cu greu şi-o va schimba şi că de aceea nu este

indicat să mai ia parte la judecarea ei).

c. Judecătorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent

sau mediator în aceeaşi cauză nu poate judeca acel proces.

Toate aceste 3 cazuri sunt de strictă interpretare şi ca atare, nu pot fi extinse prin analogie.

Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a

hotărârii, aceasta fiind reglementată de norme de ordine publică.

Înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei,

dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate absolută şi, când este

cazul, va întocmi un referat corespunzător.

Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se

abţină de la judecarea pricinii. Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a

cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere

B.Cazurile de incompatibilitate relativă

Incompatibilitatea absolută este reglementată în art. 42 C.proc.civ

Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:

1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o

judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14

alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;

2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii

lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;

24

Page 25: Drept Procesual Civil 2013

3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei

părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;

4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre

părţi;

5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi

într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;

6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi

una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina.

În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil

numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;

7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;

8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori

alte avantaje de la una dintre părţi;

9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după

caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al

patrulea inclusiv;

10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la

gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini

înaintea altei instanţe;

11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al

completului de judecată;

12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat

partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;

13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la

imparţialitatea sa.

Aceste dispoziţii privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.

II.2.4.2.Mijloacele de invocare a incompatibilității.

Indiferent de motivul de incompatibilitate, acesta se invocă de judecător, caz in care mijlocul

de invocare al incompatibilității este abținerea sau poate fi invocate de partea interesată prin

intermediul recuzării. 25

Page 26: Drept Procesual Civil 2013

Abţinere : situaţia în care un judecător, cunoscând că se află într-unul din cazurile

prevăzute de lege, se abţine de la judecata unei anumite pricini.

Obligaţiei judecătorului de a se abţine îi corespunde dreptul părţii care are motive să se

îndoiască de imparţialitatea judecătorului de a-l recuza pe acesta.

Recuzare: situaţia în care una dintre părţi cere, în cazurile strict determinate de lege,

înlăturarea unuia sau mai multor judecători de la judecarea unei anumite pricini.

Asemănări:

1) cazurile de abţinere şi cele de recuzare sunt identice;

2) procedura de soluţionare a celor două incidente procedurale este comună.

Deosebiri:

1) în timp ce recuzarea este propusă de părţi, abţinerea provine chiar de la cel aflat în vreunul din

cazurile prevăzute de lege;

2) caracterul normelor care reglementează cele două instituţii este de natură diferită: abţinerea este

reglementată de norme imperative, în timp ce recuzarea este reglementată de norme de ordine privată

(partea interesată având facultatea de a-l recuza pe judecător sau de a accepta să fie judecată de către

acesta, exprimându-şi astfel încrederea în imparţialitatea sa)

II.2.4.3.Momentul până la care poate fi formulată recuzarea

Pentru cazurile de incompatibilitate absolută, recuzarea poate fi invocată în orice stare a

pricinii, in timp ce recuzarea pentru cazurile de incompatibilitate relativă poate fi invocată înainte de

începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de

parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi

sunt cunoscute.

Instanța in fața căreia s-a formulat cererea de recuzare o poate respinge ca inadmisibilă

atunci când:

-cererea de recuzare este intemeiată pe alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42 sau nu

este deloc motivată;

- cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei care fac parte din completul de

judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare;

-cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.

26

Page 27: Drept Procesual Civil 2013

II.2.4.4.Procedura de judecată a abținerii si a recuzării

Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine,

caz in care, declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.

Instanţa in fața căreia s-a formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare hotărăşte de

îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a

declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea

asculta şi părţile.

În cazul în care la acelaşi termen s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru

motive diferite, acestea vor fi judecate împreună. În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea

de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără

obiect. În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va

pronunţa şi asupra cererii de recuzare

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

Admiterea excepţie are drept consecinţă înlocuirea judecătorului incompatibil cu un alt

judecător de la aceeaşi instanţă judecătorească, prin incheierea de admitere a recuzării sau abținerii,

urmând a se arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul aflat intr-unul din cazurile de

incompatibilitate urmează să fie păstrate.

II.2.4.5.Căi de atac

→ încheierea prin care s-a admis abținerea

→ încheierea prin care s-a respins abținerea NU SUNT SUPUSE

→ încheierea prin care s-a admis recuzarea NICIUNEI

→ încheierea prin care s-a respins recuzarea CĂI DE ATAC

pe motiv că cererea de recuzare a rămas fără obiect

ca urmare a admiterii cererii de abținere

27

Page 28: Drept Procesual Civil 2013

→ încheierea prin care s-a respins recuzarea →1.POATE FI ATACATĂ ODATĂ CU

FONDUL FIIND SUPUSĂ ACELORAȘI

CĂI DE ATAC CA SI HOTĂRÂREA PE

FOND

→2.POATE FI ATACTĂ CU RECURS IN 5

ZILE DE LA COMUNICAREA

HOTĂRÂRII

ATUNCI CÂND HOTĂRÂREA DATĂ

PE FOND ESTE DEFINITIVĂ

II.3.1.P ĂRŢILE

A.Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor. Abuzul de drept procesual

Noţiunea de „părţi” desemnează persoanele fizice sau juridice care au un litigiu referitor la un

drept subiectiv civil dedus judecăţii sau la o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii

este obligatorie şi asupra cărora poartă efectele hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa ori care a fost

deja pronunţată. De altfel, art. 55 C.proc.civ. prevede că „sunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum

şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces”.

→La judecata în primă instanţă, părţile din cererea de chemare în judecată se numesc

reclamant şi pârât.

→În apel, partea care exercită calea de atac se numeşte apelant, iar cealaltă parte intimat,

după cum la recurs avem recurent şi intimat, în revizuire, revizuent şi intimat, iar în

contestaţia în anulare, contestator şi intimat.

→În materia executării silite, denumirea părţilor este de creditor şi de debitor

Drepturi si obligatii procesuale

Pentru a garanta exercitiul liber al actiunii civile, legea procesuala acorda partilor o serie de drepturi

procesuale dintre care mentionam:

Dreptul partilor de a adresa cereri instantei;

28

Page 29: Drept Procesual Civil 2013

Dreptul de a participa la judecarea pricinii, deci dreptul la citare;

Dreptul la aparare;

Dreptul de a recuza pe judecatori, grefieri, procurori etc.;

Dreptul de a face acte de dispozitie;

Dreptul de a exercita caile de atac;

Dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata in cazul castigarii procesului etc.

Legea prevede insa si o serie de indatoriri procesuale pentru parti dintre care mentionam cu titlu

de exemplu:

- indeplinirea actelor de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege sub

sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc.

- exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale, potrivit scopului in vederea caruia au fost

recunoscute de lege

B.Abuzul de drept procesual

Potrivit art. 12 alin. (2) C.proc.civ., „partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv

răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la

plata unei amenzi judiciare”, iar potrivit art. 12 alin. (3) C.proc.civ., „partea care nu îşi îndeplineşte

cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)”.

.

Formele de manifestare ale abuzului de drept presupun existenta a doua elemente:

- elementul subiectiv - exercitarea cu rea-credinta a dreptului procesual;

- elementul obiectiv – deturnarea dreptului procedural de la scopul socio-economic pentru care a fost

recunoscut, de la finalitatea sa legala.

Cerinţe (pentru a caracteriza un act de procedură ca abuziv):

- autorul actului să fie titularul dreptului procedural în cauză şi să fie capabil să îl exercite;

- dreptul procedural să fie utilizat în limitele sale externe, fixate de lege, să respecte dispoziţiile

legale referitoare la condiţiile în care se exercită dreptul procedural, la forma actului şi la termenul în

care trebuie efectuat acesta;

29

Page 30: Drept Procesual Civil 2013

- dreptul procedural să fie dirijat spre realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost acordat

de lege;

- dreptul procedural să fie exercitat cu rea-credinţă.

Exemple:

- introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice, cu scopul de a-l sicana, de a-l

discredita pe parat sau rezistenta cu rea-credinta a paratului in fata unei cereri a carei

temeinicie este evidenta ;

- introducerea unei cereri fara punerea in intirziere a paratului daca acesta recunoaste la

primul termen pretentiile reclamantului;

- introducerea cu rea-credinta a unei cereri de recuzare, de stramutare, de acordare a

asistentei juridice gratuite, de verificare de scripte

– - folosirea cu rea-credinţă a posibilităţii de a solicita citarea pârâtului prin publicitate;

– cererile repetate de amânare a judecăţii, etc.

Aprecierea exercitarii abuzive a drepturilor procedurale revine judecatorului, respingerea unei

cereri de chemare in judecata sau a unei cai de atac, a unei cereri de recuzare sau de stramutare

neconducand automat la concluzia ca partea a exercitat abuziv dreptul procedural.

Exercitarea cu rea-credinta a unor drepturi procesuale, atrage o serie de sanctiuni specifice:

amenzi judiciare catre stat (în cuantumul stabilit de art. 187 sau de art. 188 C.proc.civ.) si, eventual,

despagubiri la cerere pentru prejudiciul cauzat (in temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta

proprie). Astfel, partea care a suferit un prejudiciu patrimonial sau moral, ca urmare a exercitării

abuzive a unui drept procedural de către partea adversă, are dreptul de a fi despăgubită. Pentru a nu

se încălca principiul disponibilităţii, despăgubirile vor fi acordate numai la cerere, nu şi din oficiu.

C.Coparticiparea procesuala

Notiune

30

Page 31: Drept Procesual Civil 2013

Legislatia noastra procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sau parate in

cadrul unui proces civil. Aceasta situatie in care procesul civil se desfasoara intre mai multi

reclamanti si parati poarta denumirea de coparticipare sau litisconsortiu procesual.

Sediul materiei: art. 59- 60 C.proc.civ.

Potrivit art.59: „mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului

este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între

ele există o strânsă legătură”.

Felurile coparticiparii procesuale

Dupa pozitia partilor coparticiparea procesuala poate fi:

- activa: cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata, prin aceeati cerere un singur parat;

- pasiva: cand un reclamant isi indreapta pretentiile prin aceeasi cerere impotriva mai multor parati;

- mixta: daca mai multi reclamanti actioneaza in judecata prin aceeasi cerere mai multi parati.

In functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea poate fi:

- facultativa

- necesara

Regula o constituie participarea facultativă, insă sunt si situații în care coparticiparea

este obligatorie.

Cazuri de coparticpare obligatorie: din prevederile art. 1163 alin. (1) C.civ., ce declară nul

partajul de ascendent la care nu au participat toţi descendenţii, se poate concluziona că, în

cazul ieşirii din indiviziunea succesorală, coparticiparea procesuală este obligatorie, desigur,

dacă sunt cel puţin trei moştenitori care au acceptat succesiunea; tot astfel, art. 684 alin. (2)

C.civ. dispune că partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate

absolută

Efectele coparticiparii

Efectele coparticipării procesuale:

31

Page 32: Drept Procesual Civil 2013

- raporturile dintre coparticipanţii procesuali sunt guvernate de principiul independenţei

procesuale; conform art. 60 alin. (1) C. proc. civ. actele de procedură, apărările şi concluziile unuia

dintre coparticipanţi nu pot folosi, dar nici vătăma celorlalţi.

Excepţie: când – prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii legale – efectele ho-

tărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de

unii dintre ei sau termenele procedurale încuviinţate unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de

procedură vor profita şi celorlalţi;

- dacă actele de procedură ale unora dintre coparticipanţi sunt potrivnice actelor făcute de ceilalţi

coparticipanţi, atunci se va ţine cont de actele cele mai favorabile.

Alte efecte ale coparticipării procesuale:

- atunci când coparticipanţii au aceleaşi interese, ei pot avea un singur mandatar, caz în care se va

comunica o singură copie de pe cererea de chemare în judecată sau de pe întâmpinare [art. 149 alin.

(1) C.proc.civ.], după cum coparticipanţii sunt pârâţi sau reclamanţi; totodată, art. 207 C.proc.civ.

prevede că, atunci când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte

din ei, printr-o singură întâmpinare (indiferent dacă pârâţii au sau nu un reprezentant comun);

- dacă unii dintre coparticipanţi nu s-au prezentat înaintea instanţei ori nu au îndeplinit un act de

procedură în termen, ei vor fi totuşi citaţi în continuare [art. 60 alin. 3 C. proc. civ.];

- actele de procedură făcute în interes comun sau împotriva coparticipanţilor cu acelaşi interes sunt

supuse unei singure taxe de timbru;

- coparticipanţii vor suporta cheltuielile de judecată, dacă este cazul, în funcţie de interesul

fiecăruia sau de natura raportului juridic dintre ei, fie în mod egal, fie proporţional, fie solidar (art.

455 C. proc. civ.).

II.3.2.PARTICIPAREA TERŢILOR LA JUDECATĂ

Noţiunea de terţi are o dublă conotaţie:

- se referă la persoane complet străine de proces (penitus extranei);

- desemnează şi persoanele introduse într-un proces pendente, devenind şi ele părţi; însă, pentru a

nu fi confundate cu părţile iniţiale (reclamant şi pârât) sunt denumite fie intervenienţi, fie terţi

intervenienţi.32

Page 33: Drept Procesual Civil 2013

Pentru ca hotărârea civilă să îşi producă efecte şi faţă de alte persoane este necesară

introducerea acestora în proces.

Necesitatea atragerii unui terţ la judecată poate să decurgă din folosul practic pe care l-ar

putea realiza una din părţile iniţiale (reclamantul sau pârâtul), care urmăreşte să i se recunoască ori să

i se stabilească anumite drepturi şi faţă de terţul respectiv.

Interesul de a fi introdus într-un proces în curs de desfăşurare poate să aparţină şi terţului, fie

pentru a-şi valorifica un drept al său, fie pentru a apăra pe una din părţile în litigiu, cu care se găseşte

în raporturi speciale şi care fac ca hotărârea ce se va pronunţa să fie folosită de parte pentru a formula

pretenţii împotriva terţului, ţinând cont şi de faptul că, uneori, interesele legitime ale unei persoane

pot fi afectate direct sau indirect de pronunţarea unei hotărâri la care nu a fost parte.

Codul de procedură civila reglementează următoarele forme de participare a terţilor la

judecată:

1.Intervenţia voluntară– intervenţia voluntară principală;

- intervenţia voluntară accesorie

2.Intervenţia forţată – chemarea în judecată a altor persoane (art.68-art.71);

- chemarea în garanţie(art.72-art.74);

- arătarea titularului dreptului(art.75-art.77)

3. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art.78-art.79)

II.3.2.1.INTERVENŢIA VOLUNTARĂ

Noţiune

Intervenţia voluntară reprezintă cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru

a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces.

Elemente definitorii:

- existenţa unui proces civil în curs de judecată;

- interventia unui terţ, din propria iniţiativă, în procesul respectiv.

II.3.2.1.1.Intervenţia voluntară principală

33

Page 34: Drept Procesual Civil 2013

A.Noţiune

Poartă denumirea de intervenţie voluntară principală cererea prin care un terţ solicită

introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept

propriu.

Prin urmare, intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în

parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta

B.Natură juridică

Intervenţia voluntară principală este o veritabilă chemare în judecată, îndreptată împotriva

părţilor iniţiale, deci, atât a reclamantului, cât şi a pârâtului. Terţul intervenient poate să îşi formuleze

pretenţia pe cale principală, declanşând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părţile

din proces ar fi pârâte. Dacă însă terţul preferă să invoce pretinsul său drept în litigiul pendente,

cererea sa dobândeşte caracter incidental, devenind o cerere care se grefează pe cererea principală,

dar care poate fi soluţionată şi independent de aceasta.

C.Termen de depunere

Cererea de intervenţie în interes propriu poate fi formulată numai în faţa primei instanţe şi

înainte de închiderea dezbaterilor in fond. (art.62 alin.2 C.proc.civ.)

Prin excepţie, art.60 alin. final C.proc.civ. dispune că intervenţia principală se poate face, cu

acordul expres al părţilor, şi în fata instanţei de apel.

În legătură cu învoirea părţilor, trebuie reţinut că e necesar acordul persoanelor care au

calitatea de parte în apel. Ca atare, dacă în prima instanţă au figurat mai multe părţi, dar apelul nu le

priveşte pe toate, părţilor care au avut această calitate numai în primă instanţă nu li se va mai cere

acordul.

Întrucat nu se prevede până la ce moment poate fi formulată cererea de intervenţie în interes

propriu în apel, înseamnă că se vor aplica dispoziţiile de la judecata în primă instanţă, astfel încât şi

la etapa apelului cererea poate fi depusă până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

D.Procedura de judecată

Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie în interes propriu este de competenţa

instanţei care judecă cererea principală.

34

Page 35: Drept Procesual Civil 2013

Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o

încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca

inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul in caz de admitere. In cazul in care

instanța respinge ca inadmisibilă cererea de interventie a terțului:

- aceasta poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost

dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care

încheierea a fost pronunţată în apel;

-dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să

soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului.

- întâmpinarea nu este obligatorie.

-apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

-judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva

încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

Cererea de intervenţie voluntară principală se judecă odată cu cererea principală, însă, dacă ar

duce la întârzierea soluţionării acesteia, art 66 alin.2 C.proc.civ. permite instanţei să dispună

disjungerea, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi

dreptul dedus judecăţii, caz in care disjungerea nu este posibilă. Măsura disjungerii se ia printr-o

încheiere care, având caracterul unui act pentru mai buna administrare a justiţiei, nu este supusă

niciunei căi de atac.

Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de

procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita

refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a

cererii sale, readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce trebuieau

invocate anterior admiterii intervenţiei.

Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei,

dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu până la

primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie. Actele de procedură ulterioare vor

fi îndeplinite şi faţă de el.

35

Page 36: Drept Procesual Civil 2013

E.Efectele admiterii în principiu a cererii de intervenţie:

- învestirea instanţei cu judecarea cererii de intervenţie;

- prorogarea legală de competenţă, când este cazul (art. 123 C. proc. civ.);

- terţul devine parte în proces, cu toate drepturile şi obligaţiile procesuale decurgând din acest fapt;

va avea o poziţie independentă faţă de părţile iniţiale;

- dreptul subiectiv dedus judecăţii de terţ devine litigios;

- întreruperea prescripţiei extinctive;

- părţile iniţiale sunt puse în întârziere faţă de terţul intervenient;

- instanţa dispune comunicarea cererii de intervenţie către părţile iniţiale şi stabileşte un termen în

care poate fi depusă întâmpinarea;

- terţul va lua procedura în starea în care aceasta se găseşte la momentul încuviinţării în principiu,

iar, pe viitor, toate actele de procedură se vor îndeplini şi faţă de el;

- hotărârea ce se va pronunţa în cauză va avea putere de lucru judecat şi faţă de intervenientul

principal;

- intervenientul principal poate exercita căile de atac, indiferent dacă părţile iniţiale au atacat sau

nu hotărârea.

II.3.2.1.2.Intervenţia voluntară accesorie

A. Noţiune

Reprezintă intervenţie voluntară accesorie cererea prin acre un terţ ce justifică un interes

solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apăra drepturile uneia din

părţile iniţiale.

B.Natură juridică

Intervenţia voluntară accesorie este o simplă apărare făcută în favoarea părţii pentru care a

intervenit în proces.

C.Condiţii

36

Page 37: Drept Procesual Civil 2013

Primind cererea de intervenţie, instanţa va asculta părţile şi pe cel ce intervine şi va verifica o serie

de aspecte pentru a se putea pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a acesteia. Astfel, instanţa

va trebui să verifice:

- dacă intervenientul justifică un interes propriu;

- existenţa unei legături între cererea principală şi cererea de intervenţie, care să justifice

rezolvarea împreună a celor două cereri;

- dacă este admisibilă intervenţia voluntară principală în litigiul pendente, având în vedere natura

acestuia.

D.Termen de depunere

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.civ., cererea de intervenţie voluntară accesorie se poate face până

la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac. Soluţia

legislativă conform căreia intervenţia accesorie poate fi făcută nu numai înaintea primei instanţe, ci în

orice fază a judecăţii, chiar direct în căile de atac, este justificată de natura juridică a acestei forme de

intervenţie voluntară, de faptul că terţul nu supune judecăţii o pretenţei proprie, astfel încât, prin

ipoteză, nu se răpeşte părţilor vreun grad de jurisdicţie.

E.Procedura de judecată

Soluţionarea cererii de intervenţie voluntară principală:

- se judecă întotdeauna împreună cu cererea principală (fiind o simplă apărare); deci, nu poate fi

disjunsă niciodată de cererea principală;

- instanţa pronunţă o unică hotărâre, opozabilă tuturor părţilor, inclusiv intervenientului;

- soluţia ce se va da cererii de intervenţie accesorie depinde de soluţia dată în privinţa cererii

principale, după cum s-a intervenit în favoarea reclamantului sau a pârâtului.

→Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie accesorie este de competenţa instanţei care judecă

cererea principală.

→Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere

interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă.

37

Page 38: Drept Procesual Civil 2013

Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul in caz de admitere. In cazul in care instanța

respinge ca inadmisibilă cererea de interventie a terțului:

- aceasta poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost

dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care

încheierea a fost pronunţată în apel;

-dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să

soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului.

- întâmpinarea nu este obligatorie.

-apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

-judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva

încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

→Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de

procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita

refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a

cererii sale, readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce trebuieau

invocate anterior admiterii intervenţiei.

→Terţul are o poziţie procesuală subordonată părţii pe care o apără şi astfel nu poate face decât acele

acte de procedură care profită părţii respective.

→Cererea de intervenţie voluntară accesorie fiind o simplă apărare în favoarea uneia dintre părţile

între care s-a stabilit raportul juridic procesual iniţial, se judecă întotdeauna împreună cu cererea

introductivă de instanţă.

→Judecarea cererii de intervenţie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale,

→După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunţe la judecarea cererii de

intervenţie doar cu acordul părţii pentru care a intervenit.

→Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care

a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost

anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

F.Soluţii cu privire la cererea de intervenţie voluntară accesorie

38

Page 39: Drept Procesual Civil 2013

când intervenţia voluntară accesorie este în favoarea pârâtului, distingem:

- când cererea principală se respinge, pârâtul nu a pierdut procesul, astfel că se va admite cererea

de intervenţie accesorie (apărarea terţului fiind considerată utilă);

- când cererea principală se admite, pârâtul a pierdut procesul, astfel că se va respinge cererea de

intervenţie accesorie (apărarea terţului nefiind considerată utilă);

când intervenţia voluntară accesorie este în favoarea reclamantului, distingem:

- când cererea principală se respinge, reclamantul a pierdut procesul, astfel că se va respinge şi

cererea de intervenţie accesorie (apărarea terţului nefiind considerată utilă);

- când cererea principală se admite, reclamantul a câştigat procesul, astfel că se va admite şi

cererea de intervenţie accesorie (apărarea terţului fiind considerată utilă).

Stingerea judecăţii în privinţa cererii principale atrage automat şi stingerea judecăţii cu privire la

cererea de intervenţie voluntară accesorie.

II.3.2.2. INTERVENŢIA FORŢATĂ

Interventia tertilor la judecarea pricinii poate avea loc atât din proprie initiativă (ca în cazul

intervenţiei principale si accesorie), cât şi in mod fortat, prin introducerea acestora in proces de către

una din părtile initiale (cererea de chemare în judecată a altor persoane, cererea de chemare în

garantie, cererea de arătare a titularului dreptului). Totodată, terții pot fi intrudși din oficiu de către

instanța de judecată in condițiile art.78-79 C.proc.civ.

II.3.2.2.1. Cererea de chemare in judecata a altor persoane

A.Noţiune

Este o actiune introdusa de una din parti, in scopul preintampinarii unui litigiu viitor, impotriva

tertilor care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.Cererea de chemare în judecată a

altor persoane poate fi formulată atât de reclamant, cât şi de pârât.

B.Conditiile chemarii in judecata a altor persoane

39

Page 40: Drept Procesual Civil 2013

- sa existe posibilitatea ca tertul vizat sa pretinda acelasi drept subiectiv civilca si reclamantul.

C.Termen de depunere

Diferă după calitatea părţii ce a făcut cererea de intervenţie forţată:

- dacă e făcută de către pârât – se depune o dată cu întâmpinarea sau, când întâmpinarea nu este

obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată;

- când e făcută de către reclamant sau de intervenientul principal - se va depune cel mai târziu

până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.

Nerespectarea termenului (legal peremptoriu) de depunere a cererii de chemare în judecată a

altor persoane e atrage sancţiunea decăderii părții interesate de a mai formula o astfel de cerere,

acesta având insă posibilitatea de a-și valorifica pretențiile pe cale separată impotriva terțului.

D. Procedura de soluționare a cererii de chemare in judecată a altor persoane

→Cererea va fi motivată şi, împreună cu înscrisurile care o însoţesc, se va comunica atât celui

chemat în judecată, cât şi părţii potrivnice.

→La exemplarul cererii destinat terţului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată,

întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar;

→Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere

interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă.

Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul in caz de admitere. In cazul in care instanța

respinge ca inadmisibilă cererea de interventie:

- aceasta poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost

dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care

încheierea a fost pronunţată în apel;

-dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să

soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului.

- întâmpinarea nu este obligatorie.

-apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

40

Page 41: Drept Procesual Civil 2013

-judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva

încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie

E.Efectele cererii de chemare în judecată a altor persoane

Efecte:

- învestirea instanţei cu judecarea cererii de intervenţie;

- prorogarea legală de competenţă, când este cazul (art. 123 C. proc. civ.);

- terţul devine parte în proces, cu toate drepturile şi obligaţiile procesuale decurgând din acest fapt;

va avea o poziţie independentă faţă de părţile iniţiale;

-Cel chemat în judecată dobândeşte poziţia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce

efectele şi în privinţa sa;

- dreptul subiectiv dedus judecăţii de terţ devine litigios;

- întreruperea prescripţiei extinctive;

- părţile iniţiale sunt puse în întârziere faţă de terţul intervenient;

- instanţa dispune comunicarea cererii de intervenţie către părţile iniţiale şi stabileşte un termen în

care poate fi depusă întâmpinarea;

- terţul va lua procedura în starea în care aceasta se găseşte la momentul introducerii sale în

proces, iar, pe viitor, toate actele de procedură se vor îndeplini şi faţă de el;

- hotărârea ce se va pronunţa în cauză va avea putere de lucru judecat şi faţă de terţul chemat în

judecată;

- terţul chemat în judecată poate exercita căile de atac, indiferent dacă părţile iniţiale au atacat sau

nu hotărârea.

II.3.2.2.2. Cererea de chemare in garantie

A.No ţiune - mijlocul procesual prin care una din părţile iniţiale solicită introducerea în proces a unei

terţe persoane împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere în garanţie sau în despăgubire, dacă

ar cădea în pretenţii în litigiul pendente

B.Conditiile chemarii in garantie:

41

Page 42: Drept Procesual Civil 2013

- să existe un proces civil pendente, în primă instanţă;

- să existe o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie (de

dependenţă şi de subordonare între cele două cereri, aşa încât soluţia ce se va da cu privire la cererea

principală să poată influenţa soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie).

→Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de chemare in garantie printr-o

încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca

inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul in caz de admitere. In cazul in care

instanța respinge ca inadmisibilă cererea de interventie:

- aceasta poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă,

respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost

dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care

încheierea a fost pronunţată în apel;

-dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să

soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului.

- întâmpinarea nu este obligatorie.

-apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

-judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva

încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie

C.Termen de depunere

Cererea facuta de parat se va depune o data cu intampinarea, cand intampinarea nu este

obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la primul termen de judecată.

Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant sau de intervenientul principal se poate

depune, pana la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.

Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie si, daca

intampinarea este obligatorie, va fixa termenul in care aceasta urmeaza sa fie depusa de cel chemat in

garantie.

Sancţiunea nedepunerii cererii de chemare în garanţie în termen – potrivit art. 185 C. proc.

civ., este decăderea părții din dreptul de a o mai formula in litigiul in curs de desfășurare.

42

Page 43: Drept Procesual Civil 2013

D.Procedura de judecată

Efecte:

- terţul chemat în garanţie devine parte în proces, dobândind toate drepturile şi obligaţiile

procesuale prevăzute de lege pentru părţile principale;

- hotărârea ce urmează a se pronunţa va fi opozabilă şi chematului în garanţie, după cum şi el se va

putea prevala de hotărârea respectivă;

- chematul în garanţie se bucură de independenţă procesuală, de unde rezultă că acesta fie poate

sprijini partea care l-a chemat în garanţie, fie se poate apăra şi împotriva acesteia.

Soluţionarea cererii de chemare în garanţie:

- cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă

judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanţie, instanţa poate dispune

disjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în

garanţie va fi suspendată până la soluţionarea cererii principale

Soluţii posibile:

când de chemare în garanţie este formulată de pârât, distingem:

- când cererea principală se respinge, pârâtul nu a pierdut procesul, astfel că cererea de chemare

în garanţie formulată de acesta se va respinge ca lipsită de obiect sau de interes;

- când cererea principală se admite, pârâtul a pierdut procesul, astfel că se va admite şi cererea de

chemare în garanţie formulată de acesta, dacă este întemeiată; însă, terţul chemat în garanţie nu poate

fi obligat direct faţă de reclamant (între ei neexistând nici un raport juridic procesual, iar eventuala

insolvabilitate a terţului chemat în garanţie nu trebuie să fie suportată de către reclamant, ci de către

pârât);

când de chemare în garanţie este formulată de reclamant, distingem:

- când cererea principală se respinge, reclamantul a pierdut procesul, cererea de chemare în

garanţie formulată de acesta, dacă este întemeiată, se va admite, având astfel dreptul să se îndrepte

împotriva celui pe care l-a chemat în garanţie;

- când cererea principală se admite, reclamantul a câştigat procesul, astfel că se cererea de

chemare în garanţie formulată de reclamant se va respinge ca lipsită de obiect sau de interes.

II.3.2.2.3.Aratarea titularului dreptului

43

Page 44: Drept Procesual Civil 2013

A.Notiune

Cererea de aratare a titularului dreptului poate fi facuta numai de paratul care, detinand un

lucru pentru altul, sau exercitand in numele altuia, un drept asupra lucrului, este chemat in judecata

de o persoane ce pretinde un drept real asupra lucrului.

B.Conditii de admisibilitate:

- arătarea titularului dreptului poate fi făcută numai de către pârât;

- reclamantul să urmărească valorificarea unui drept real;

- pârâtul să deţină cu titlu precar sau să exercite în numele altuia un drept asupra lucrului care

formează obiectul dreptului real invocat de reclamant;

- pârâtul să îl indice pe titularul dreptului (legea nu impune pârâtului obligaţia de a indica pe

adevăratul titular al dreptului).

C.Termen de depunere

Potrivit. art. 76 c.p.c., Cererea va fi motivată şi se va depune înaintea primei instanţe în

termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie,

cererea se poate face cel mai târziu la primul termen de judecată.

Tertului i se va comunica cererea de aratare a titularului dreptului, copie de pe cererea de

chemare in judecata, copie de pe inscrisurile aflate la dosar.

Primind cererea, instanţa trebuie să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de

arătare a titularului dreptului printr-o încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în

principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul

in caz de admitere. In cazul in care instanța respinge ca inadmisibilă cererea de interventie aceasta

poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la

comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima

instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost

pronunţată în apel;dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul,

instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului.

44

Page 45: Drept Procesual Civil 2013

- întâmpinarea nu este obligatorie.

-apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare.

-judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva

încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

D.Ipoteze

Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul

consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.

Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se

înfăţişează sau contestă cele susţinute de pârât, terţul dobândeşte calitatea de intervenient principal.

II.3.2.3.Introducerea din oficiu a terților

Potrivit art. 78 alin. 1, in cazurile expres prevăzute de lege (de ex., art. 54 alin. 1 din Legea nr.

136/1995 privind asigurările şi reasigurările; art. 33 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor), precum şi in proceduranecontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu

introducerea in cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se impotrivesc. Pe de altă parte, in materie

contencioasă, cand raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune in discuţia părţilor

necesitatea introducerii in cauză a altor persoane.

Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea in cauză a terţului, iar judecătorul apreciază

că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea ca inadmisibilă.

Această hotărare este supusă numai apelului.

Introducerea in cauză va fi dispusă, prin incheiere, pană la terminarea cercetării procesului in

faţa primei instanţe.

Cel introdus in cauză va fi citat, odată cu citaţia comunicandu-i-se, in copie, incheierea de

incuviinţare, cererea de chemare in judecată, intampinarea, precum şi inscrisurile anexate acestora.

Prin citaţie i se va comunica şi termenul pană la care ar putea să arate excepţiile, dovezile şi

celelalte mijloace de apărare de care inţelege să se folosească.

Terţul ia procedura in starea in care se află in momentul introducerii in proces, dar instanţa, la

cererea lui, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de

procedură ulterioare vor fi indeplinite şi faţă de acesta.

45

Page 46: Drept Procesual Civil 2013

II.4.Reprezentarea partilor in procesul civil

A.Notiune

Prin reprezentare se desemneaza acea situatie in care o persoana numita reprezentant

indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei persoane care este parte in procesul civil.

Reprezentarea procesuala cunoaste trei forme principale: reprezentarea legala, reprezentarea

judiciară și reprezentarea conventionala.

Reprezentarea legala a fost tratata distinct la conditia capacitatii procesuale a partilor, ne vom ocupa

in continuare numai de reprezentarea conventionala.

Cu anumite exceptii, (chemarea la interogatoriu, divortul), partea in proces, persoana fizica

sau juridica nu este obligata sa stea personal in procesul civil, ea putand fi reprezentata de catre un

mandatar (art.80 C.proc.civ.) Părţile sunt deci libere să opteze şi pentru soluţia reprezentării

convenţionale, care, de regulă, se realizează prin avocat

II.4.1.Reprezentarea prin mandatar neavocat

A.Conditii:

1. Orice persoana care are capacitate de exercitiu poate reprezenta in judecata o alta pesoana,cu

următoarele precizari:

Regula: dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate

pune concluzii in faţa instanţei asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului

decat prin avocat, atat in etapa cercetării procesului, cat şi in etapa dezbaterilor.

Excepție: sunt exceptați de la regula de mai sus licenţiaţii in drept cand sunt mandatariin

cauzele soţului sau rudelor pană la gradul 2 inclusiv, care pot pune concluzii in faţa oricăror instanţe.

De asemenea, asistarea de către un avocat nu este obligatorie, cand dreptul de reprezentare rezultă din

lege sau dintr-o hotărare judecătorească

Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional in faţa instanţelor

46

Page 47: Drept Procesual Civil 2013

judecătoreşti numai prin consilier juridic sau avocat, in condiţiile legii.

Mandatarul neavocat trebuie sa faca dovada calitatii sale prin inscris autentic. Însă, Conform

art.85 alin.2:” dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi

consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării. ”.

Prin urmare, dreptul de reprezentare dat unui mandatar neavocat se face prin:

-inscris autentic sau

- prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă cu arătarea

limitelor şi a duratei reprezentării

!!!!!!

La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi la exercitarea recursului,

persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de

către un avocat, iar in cazul persoanelor juridice de către un consilier juridic sau un avocat.

Aceeaşi este soluţia şi pentru contestaţia in anulare şi revizuire dacă vizează hotărari ale

instanţelor de recurs.

Reguli

1. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept

i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau

dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat

2. Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată,

încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de

reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a

autorităţii administrative competente (art.81).

3.Prin derogare de la dreptul comun al mandatului, potrivit art.88 C.proc.civ.: „mandatul nu

inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul

dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al

incapabilului”.

4.Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare,

afara numai daca a fost facuta in sedinta, in prezenta partii. Mandatarul care renunta la imputernicire,

47

Page 48: Drept Procesual Civil 2013

este tinut sa instiinteze atat pe cel caruia i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte

de termenul de infatisare sau de implinirea cailor de atac.

II.4.2.Reprezentarea prin avocat

In conformitate cu art.2 alin.3 Lg.51/1995 : „mandatarul avocat are dreptul sa reprezinte si sa

asiste persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor”.

Potrivit art.85 alin.3 C.proc.civ., împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană

juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi

exercitare a profesiei. Potrivit legii speciale, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte o parte in

baza contractului de asistenta juridica incheiat cu aceasta in forma scrisa. Contractul prevede expres

intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului, in baza acestuia avocatul legitimandu-se

printr-o imputernicire avocatiala.

In ceea ce priveste actele de dispozitie, intrucat art. 81 C.proc.civ. nu face distinctie intre

mandatarul avocat si cel neavocat, consideram ca si avocatul are nevoie de o procura speciala in acest

sens.

Potrivit art.87 alin.2 C.proc.civ.: „avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea

procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi

care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac

împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă

de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”.

Denuntarea contractului de asistenta juridica se poate face cu acordul ambelor parti sau

unilateral, in conformitate cu prevederile expres mentionate in contract. In cazuri de impiedicare sau

incetare a exercitarii profesiei, avocatul trebuie sa-si asigure substituirea.

A.Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant conventional

-Mijlocul procesual de invocare îl constituie excepţia lipsei calităţii de reprezentant – excepție

care începe prin a avea un caracter dilatoriu şi tinde spre un efect peremptoriu.

48

Page 49: Drept Procesual Civil 2013

-Dat fiind caracterul mixt al excepţiei se vor aplica dispoziţiile art. 82 C. proc. civ., în sensul că,

atunci când reprezentantul părţii nu prezintă dovada calităţii sale, instanţa poate acorda un termen

pentru împlinirea acestei lipse, iar dacă în termenul acordat lipsa nu se acoperă, va anula cererea.

- Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru

prima oară în calea de atac.

II.5. Participarea procurorului in procesul civil

II.5.1.Formele de participare:

a)promovarea actiunii civile – pe cale principala, cand el este cel ce promoveaza actiunea ori pe cale

incidenta, cand intervine intr-un proces pendent. Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de

câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor

puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

b)Participarea la judecată în procesul civil

Procurorul poate particpa în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este

necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

De reţinut este faptul că procurorul poate lua parte la solutionarea oricăror pricini, chiar dacă

acestea au un caracter personal.

De regulă, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, participarea procurorului în procesul civil este

facultativă. Sunt însă anumite situaţii în care participarea acestuia este obligatorie.

Exemple de situaţii în care participarea procurorului este obligatorie:

-in solutionarea cererilor de declarare a disparitiei ori a mortii,

-in solutionarea exproprierilor;

-in cererile având ca obiect punerea sub interdictie sau ridicarea interdicției;

- in cererile având ca obiect inființarea/radierea/dizolvarea partidelor politice

c)exercitarea căilor de atac prevăzute de lege impotriva hotărârilor pronunţate pentru apărarea

drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor

49

Page 50: Drept Procesual Civil 2013

chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile

legii.

d)solicitarea procurorului de punere în executare silita a hotărârilor pronuntate în favoare minorilor,

dispărutilor si a persoanelor puse sub interdictie. Astfel, i se recunoaste procurorului dreptul de a

solicita punerea in executare a hotararilor judecatoresti, limitat numai la hotararile pronuntate in

art.92 (1).

II.6.2.Rezolvati urmatoarele teste grilă

1.In ceea ce priveşte incheierea cu privire la admisibilitatea in principiu, in cazul

intervenţiei voluntare:

a) aceasta se atacă numai odată cu fondul;

b) aceasta se atacă numai cu apel, dacă s-a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă;

c) aceasta se atacă numai odată cu fondul, dacă s-a admis in principiu cererea de

intervenţie

2.Incheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare:

a nu este susceptibilă de nicio cale de atac;

b) este susceptibilă numai de apel;

c) este susceptibilă de atac numai in caz de respingere

3.In materia coparticipării procesuale:

a) exceptia o constituie coparticiparea facultativă;

b) se aplică, in toate cazurile, principiul independenţei procesuale;

c) reclamanţii sau paraţii care nu s-au infăţişat ori nu au indeplinit un act de procedură

in termen vor continua să fie citaţi dacă nu au termen in cunoştinţă.

4.Procurorul poate porni procesul civil:

a) cu privire la orice acţiuni, cu excepţia celor strict personale;

50

Page 51: Drept Procesual Civil 2013

b) atunci cand este necesar pentru apărarea intereselor legitime ale minorilor, ale

dispăruţilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie;

c) numai in acţiunile personale

5.Procurorul poate exercita căile de atac:

a) dacă a participat la judecată;

b) dacă hotărârea nu s-a pronunţat într-o acţiune strict personală;

c) împotriva oricăror hotărâri, chiar dacă nu a participat la judecată;

d) dacă hotărârea se referă la minori, persoane puse sub interdicţie sau dispăruţi

6.Au calitatea de ”părţi” în cadrul procesului-civil:

a.reclamantul, pârâtul, intervenienţii;

b.instanţa de judecată, procurorul;

c.reclamantul, pârâtul, instanţa de judecată, procurorul, grefierul

7.Coparticiparea procesuală:

a) este întotdeauna facultativă;

b) are drept efect suportarea cheltuielilor de judecată în mod egal, proporţional sau, după caz, solidar, de către

coparticipanţii care au pierdut procesul;

c) poate exista şi atunci când părţile consimt să se judece împreună;

8. În caz de coparticipare procesuală:

a) renunţarea la judecată a unuia dintre coparticipanţi produce efecte şi asupra celorlalţi;

b) renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi faţă de unul dintre pârâţi produce automat efecte faţă de toţi

pârâţii;

c) renunţarea la judecată a unuia dintre reclamanţi nu produce efecte faţă de ceilalţi reclamanţi;

51

Page 52: Drept Procesual Civil 2013

TEMA III

Competenta instantelor judecatoresti

III.1 Notiunea de competenta a instantei

În materia dreptului procesual civil, prin competenţă înţelegem aptitudinea recunoscută prin

lege unei instanţe judecătoreşti sau organ jurisdicţional (ori cu activitate jurisdicţională) de a judeca

un anumit litigiu.

Menţionăm faptul că noţiunea de competenţă trebuie raportată la instanţele judecătoreşti sau

organe jurisdicţionale şi nu la judecători. În acest sens, competenţă este reglementată, aşa cum am

amintit, de norme de competenţă. În funcţie de obiectul de reglementare al normelor de competenţă,

putem avea mai multe clasificări relative tema din prezentul capitol.

Dacă ne raportăm la organe din sisteme diferite vorbim de norme de competenţă generală iar

dacă avem în vedere organe din acelaşi sistem sunt incidente norme de competenţă jurisdicţională. Pe

cale de consecinţă, vom avea o competenţă generală şi o competenţă jurisdicţională.

Dacă ne situăm în cadrul aceluiaşi sistem de organe (competenţa jurisdicţională) delimităm

competenţa materială (instanţe judecătoreşti de grad diferit) şi competenţa teritorială (instanţe de

aceleaşi grad). În privinţa competenţei teritoriale, aceasta se subclasifică în competenţă teritorială de

drept comun (cererea se introduce la instanţa de drept comun), competenţa teritorială alternativă

(reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente) şi competenţa teritorială

exclusivă (cererea va fi introdusă numai la o anumită instanţă).

Din punctul de vedere al caracterului normelor de competenţă (imperative sau dispozitive),

competenţa se mai clasifică în competenţă absolută (reglementată de norme imperative – competenţa

generală, competenţă materială, competenţă teritorială exclusivă) şi competenţă relativă.

Competenta generala a instantelor judecatoresti

Prin competenta generala se desemneaza acea institutie procesuala prin intermediul careia se

delimiteaza activitatea instantelor judecatoresti de atributiile altor organe jurisdictionale sau cu

activitate jurisdictională.

Potrivit prevederilor art.126 alin.1 din Constitutie: „justitia se realizeaza prin Inalta Curte de

Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”. În raport de textul de lege

52

Page 53: Drept Procesual Civil 2013

mai sus evocat, înfaptuirea justitiei este incredintata de regula, instantelor judecatoresti, dar exista,

potrivit legii, si alte organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala care rezolva anumite

conflicte de interese aparute in circuitul civil.

Exemplu:

Potrivit dispozitiilor art.11 din Legea 47/1992, Curtea Constitutională este organul cu

activitate jurisidictionala care:

-se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea

Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi

sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a

Constituţiei;

- se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de

ratificarea acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a

unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

- se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia

dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin

50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

- hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în

faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de

Avocatul Poporului;

- soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la

cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-

ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

- hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic

III.3 COMPETENŢA MATERIALĂ A INSTANTEI

Prin această competenţă se delimitează pe vertical, între instanţe de grad diferit, cauzele ce

urmează a fi soluţionate de către aceste instanţe. Astfel, cauzele civile sunt repartizate, spre

soluţionare ori judecătoriei, ori tribunalului, ori curţii de apel sau a Î.C.C.J.

53

Page 54: Drept Procesual Civil 2013

Competenţa materială este reglementată atât în Codul de procedură civilă (art. 94-97c.pr.civ.)

cât şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art. 21-27 din lege). De asemenea,

competenţă materială este reglementată şi în reglementări speciale. Normele de competenţa materială

sunt de ordine publică.

III.3.1.COMPETENŢA MATERIALĂ A JUDECĂTORIEI

În conformitate cu art. 94 c.pr.civ., judecătoriile judecă

1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în

bani:

a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în

care prin lege se prevede în mod expres altfel;

b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;

c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate

în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite

de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;

d) cererile de evacuare;

e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul

de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege,

stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;

f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;

g) cererile posesorii;

h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul

lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;

i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;

j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de

calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;

.

2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională

şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; (noţiunea de „hotărâri” are o

interpretare largă, incluzând toate actele ce provin de la organe din afara sistemului judecătoresc).

54

Page 55: Drept Procesual Civil 2013

3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor. (în acest sens, putem da câteva exemple : cereri

de asigurare a dovezilor, cereri de îndreptare erori materiale, căi extraordinare de retractare ori

contestaţia la executare).

III.3.2.COMPETENŢA MATERIALĂ A TRIBUNALULUI

DE REȚINUT!!!!!!

Potrivit Noului Cod de Procedură Civilă, Tribunalul este instanța cu plenitudine de

competență in soluționarea cauzelor in primă instanță. Cu alte cuvinte, ori de căte ori o

anumită cauză nu este dată in competența unei alte instanțe, aceasta va fi soluționată in

primă instanță de către Tribunal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 95 NCPC, Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă

instanţă;

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

Ca atare, tribunalul va soluționa in primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în

competenţa altor instanţe.

Ca instanţe de apel, tribunalele judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de

judecătorii în primă instanţă.

Ca instanţe de recurs, tribunalele sunt competente a solutiona recursurile in cazurile anume

prevăzute de lege.

Dacă prin lege specială se instituie o competentă specială a tribunalului in judecarea anumitor

cereri, atunci acestea vor solutiona si alte litigii in raport de normele legii speciale chiar dacă acestea

nu se regăsesc enumerate de prevederile art. 95 C.proc.civ., având in vedere prevederea finală a

acestei text de lege potrivit căreia, ”tribunalele judecă orice cereri date prin lege în competenţa lor”.

55

Page 56: Drept Procesual Civil 2013

Astfel, cu titlu de exemplu, la atribuţiile in materie electorală [Legea nr. 67/2004 privind alegerile

autorităţilor administraţiei publice locale şi Legea nr. 35/2008 privind alegerile parlamentare, Legea

nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi in legătură

cu inscrierea unei

federaţii constituită din două sau mai multe asociaţii sau fundaţii (O.G. nr. 26/2000).

Totodată, Tribunalul solutionează şi căile extraordinare de atac sau contestaţiile la titlu

privind propriile hotărari.

III.3.3. COMPETENŢA MATERIALĂ A CURTII DE APEL

Potrivit dispozitiilor art.96 C.proc.civ., Curtea de Apel este instanta competentă a solutiona:

1) in primă instanţă, cererile in materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;

(potrivit art.10alin.1 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale,

precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum ş iaccesorii ale

acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi

fiscal ale curţilor de apel,dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel).

2) ca instanţe de apel, apelurile declarate impotriva hotărarilor pronunţate de tribunale in primă

instanţă;

3) ca instanţe in recurs, in cazurile anume prevăzute de lege;

4) orice alte cereri date prin lege in competenţa lor. Astfel, cad sub incidența acestei prevederi,

soluționarea căilor de atac de retractare indreptate impotriva propriilor hotărari, cererea de

suspendare a grevei in conformitate cu prevederile art.56 alin.1 din Legea nr.168/1999, conflictele de

competenţă dintre două tribunale din raza sa teritorială, cererile referitoare la indreptarea,

completarea sau lămurirea propriilor hotărâri, etc.

III.3.4. Competenta materiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Aşa cum rezultă din art. 126 alin. 1 din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege. Aşadar înfăptuirea justiţiei

este un monopol se stat.

Pe de o parte, prin prisma textului constituţional mai sus-invocat, sigurele autorităţi abilitate

să realizeze justiţia sunt instanţele de judecată, stabilite prin lege. Avem în vedere Înalta Curte de

56

Page 57: Drept Procesual Civil 2013

Casaţie şi Justiţie (art. 126 alin. 1-4 din Constituţie şi art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2, art. 18-34 din Legea

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară) şi curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi

judecătoriile (art. 2 alin. 2 şi art. 35-55 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionează:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, putând fi nominalizate in această categorie:

-cererea de delegare a instantei când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă

este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, aceasta, la cererea părţii interesate, va

desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina (art.147 C.proc.civ.,)

-conflictele de competenţă intre două curţi de apel

III.3.5. Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă

Determinarea competenței instanței suscită interes in condițiile in care este posibil ca o cerere

de chemare in judecată să cuprinsă mai multe capete de cerere principale evaluabile in bani, un capăt

sau mai multe principale si altele accesorii, caz in care competența de soluționare a cauzei va fi

stabilită prin raportare la următoarele criterii

1. Valoarea obiectului cererii reprezintă un criteriu de delimitare a competenţei intre

judecătorie şi tribunal. În acest sens, determinarea valorii obiectului cererii va fi stabilită de

reclamant, prin cererea de chemare in judecată, prin raportare la următoarele reguli:

-în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea

competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii

din obiectul dedus judecăţii.

-valoarea obiectului actului juridic, sau după caz, valoarea părții din obiectul dedus judecăţii.

valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea

sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară,

precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

57

Page 58: Drept Procesual Civil 2013

-in cererile privitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi în acelea privitoare la

predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteşte după chiria sau

arenda anuală.

-când prin acţiune se cere plata unei părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea

pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă;

- în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este

nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.

2.Criteriul care este avut in vedere la stabilirea competenței vizează momentul introducerii cererii

de chemare in judecată, astfel încât, dacă ulterior învestirii instanței, intervin modificări în ceea ce

priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect, instanța inițial investită va rămâne competentă să

soluționeze cauza.

3.Alte reguli de stabilire a competenței materiale a instanței. Situația mai multor capete de

cerere principale si/sau accesorii

1. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

2. pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum

dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici

prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

În cazul in care pârâtul contestă valoarea cererii date de către reclamant, atunci valoarea se

stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

3.când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori

cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul

fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe,

instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

4.În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având

aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o

unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se

seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

58

Page 59: Drept Procesual Civil 2013

4.Stabilirea competenței materiale a instanței in cazul cererii formulate de mai mulți

reclamanti

1.dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii

împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă

necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau,

după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte. Aceeași este situația şi atunci când unul

sau mai mulţi reclamanţi formulează, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, pretenţii împotriva

mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte şi fără legătură între ele.

III.4.Competenta teritoriala a instantelor judecătoresti

După momentul stabilirii instantei competente de a solutiona pricina din punct de vedere

material (judecătorie, tribunal etc.), este necesar a se realiza o nouă delimitare, in sensul de a se

stabili care dintre instantele de acelasi grad este competentă din punct de vedere teritorial a solutiona

pricina (spre exemplu, după ce s-a stabilit că pricina este de competenta judecătoriei este necesar a se

verifica la care dintre judecătorii urmează a se introduce cererea).

III.4.1. Competenţa teritorială de drept comun

Regula in materia competentei teritoriale este prevăzută în art.107 C.proc.civ., conform căruia

” cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi

are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Instanţa inițial investită prin raportare la

domiciliul/sediul pârâtului va rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării,

pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul. De asemenea, în ipoteza în care pârâtul are domiciliul în

străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se

află reşedinţa sau reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la

instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reşedinţa ori reprezentanţa,

după caz.

Dacă cererea reclamantului este îndreptată împotriva mai multor pârâţi, aceasta poate fi

introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar în cazul în care printre pârâţi sunt şi

obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii

principali.

59

Page 60: Drept Procesual Civil 2013

În situația în care un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei

competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la

care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

III.4.2. Competenta teritoriala alternativa

Pot exista unele situatii, in care, pe lângă instanta de la domiciliul/sediul pârâtului,

competenta de a solutiona pricina poate apartine si unei alte instante, alegerea instantei care va

solutiona procesul fiind un atribut exclusiv al reclamantului.

Astfel :

1.Articolul 109 C.proc.civ stabileste că in situatia in care cererea de chemare în judecată este

împotriva unei persoane juridice de drept privat, aceasta se poate face şi la instanţa locului unde ea

are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite

de acesta.

2. Articolul 111 C.proc.civ prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi

instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la

instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

3.Articolul 113 alin.2vC.proc.civ., stabilește că, atunci când pârâtul exercită în mod statornic, în afara

domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele

asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se

află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute

în acel loc.

3. Articolul 113 C.proc.civ stabileste că, in afara instantei de la domiciliul pârâtului, mai sunt

competente următoarele instante:

- instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;

- instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia

de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii;

60

Page 61: Drept Procesual Civil 2013

- instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul

cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract;

- instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a

imobilului;

- instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau

în rectificare tabulară;

- instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;

- instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la

ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;

- instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii

absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un

profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;

- instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile

privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

-cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de

familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa

persoana ocrotită.

-în cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte

juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea,

competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie teritorială este situat imobilul;

-in materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în

circumscripţia căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a

produs riscul asigurat.

Odată ce alegerea a fost făcută de către reclamant prin introducerea cererii de chemare in

judecată, instanţa respectivă nu-şi mai poate declina competenţa.

III.4.3. Competenta teritoriala exclusiva

Este acea forma a competentei prin care, în anumite materii, doar o anumită instantă este

competentă a solutiona pricina, fără a mai exista posibilitatea pentru părti de a stabili ca litigiul să fie

61

Page 62: Drept Procesual Civil 2013

solutionat de o altă instantă, ceea ce inseamnă că instanta determinată de prevederile legale are o

competentă teritorială exclusivă.

Aceasta forma a competentei este prevazuta de norme imperative, de la care partile nu pot

deroga prin vointa lor .

În acest context, cazurile de competenta exclusiva sunt prevazute expres si nu pot fi extinse

prin analogie. Astfel, părtile nu pot stabili ca o altă instantă să solutioneze litigiul in următoarele

situatii:

1.Potrivit prevederilor art.117 C.proc.civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc

numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Atunci când imobilul este situat în

circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei

pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare

dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

Normele care statuează competența teritorilă exclusivă a instanței locului situării imobilului

se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare

la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a

unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Dispozitia isi are justificarea in ideea ca la locul unde este situat imobilul se pot administra cu

mai multa usurinta probele necesare pentru solutionarea acestor categorii de cauze. S-a retinut in

acest sens atât in doctrină cât si in jurisprudentă ca regula se aplica tuturor actiunilor reale imobiliare

cunoscute (actiunea in revendicare, actiunile negatorii si actiunilor confesorii), intrucât, pentru

cererile cu caracter personal art.113 alin.1 C.proc.civ. stabileste o competentă teritorială alternativă.

Exemple :

-cererea in revendicare;

- cererea confesorie;

- cererea negatorie;

-cererea in grănituire;

-cererea posesorii cu privire la imobil;

-cererea prin care vânzătorul imobilului solicită rezolutiunea contractului de vânzare-

62

Page 63: Drept Procesual Civil 2013

cumpărare, etc.

2.In materie de mostenire art.118 C.proc.civ. prevede ca sunt de competenta instantei celui din urma

domiciliu al defunctului, până la ieşirea din indiviziune :

-cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;

Exemplu:

-cererea pentru anularea unui testament;

- cererea pentru constatarea validitătii unui testament, etc.

-cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea

unul impotriva altuia;

Exemplu:

-cererea având ca obiect anularea certificatului de mostenitor;

-cererea pentru reductiunea liberalitătilor excesive;

-cererea pentru raportul donatiilor, etc.

-cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau

impotriva executorului testamentar.

Exemplu:

-cererea pentru predarea unui legat cu titlu particular;

-cererea prin care creditorul personal al defunctului valorifică drepturi din contracte incheiate

cu acesta din urmă, etc.

În ceea ce priveste stabilirea competentei instantei in raport de ultimul domiciu al defunctului,

interesează ultima locuintă efectivă a lui de cuius, iar nu eventualul domiciliu care era înscris in actul

de identitate al acestuia.

63

Page 64: Drept Procesual Civil 2013

3.Al treilea caz de competenta teritoriala exclusiva este prevazut in art.119 C.proc.civ. si prevede că,

cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului

unde societatea isi are sediul principal.

De retinut:

dispozitia isi gaseste aplicarea numai in privinta litigiilor dintre societari sau dintre asociati si

societate, in litigiile dintre asociati sau societate cu tertii aplicandu-se regulile de drept comun;

textul se aplica tuturor formelor de societate, civile sau comerciale;

regula se aplica in timp numai pana la momentul lichidarii in fapt a societatii, adică până în

momentul impărtirii intregului activ al societătii.

4. Al patrulea caz de competenta exclusiva este prevazut in cuprinsul art 120 C.pr.civ. , cererile în

materia insolvenţei sau concordatului preventiv fiind de competenţa exclusivă a tribunalului în a

cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

5.Al cincilea și ultimul caz de competență teritorială exclusivă, vizează cererile formulate de un

profesionist împotriva unui consumator care pot fi introduse numai la instanţa domiciliului

consumatorului. Totusi, conform prevederilor art.126 alin.2 C.proc.civ., în litigiile din materia

protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni

alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară

fiind considerată ca nescrisă.

DE RETINUT!!!

Doar cererile formulate de către profesionist împotriva unui consumator pot

fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului (cu excepția mai sus expusă),

fiind caz de competență teritorială exclusivă; cererile formulate de către consumator

impotriva unui profesionist urmează regulile competentei teritoriale alternative din

cuprisnul art.113 pct.8 C.proc.civ.

64

Page 65: Drept Procesual Civil 2013

III.5.Prorogarea de competenta

Prorogarea intervine in cazul in care o instanta competenta sa solutioneze cererea cu care a

fost sesizata de catre reclamant, devine competenta in temeiul legii (prorogarea legală), a unei

hotarari judecatoresti (prorogarea judecătorească) sau a conventiei partilor (prorogarea

conventională) sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in competenta sa.

III.5.1Prorogarea legala de competentă

Prorogarea legala de competenta are loc atunci cand instanta sesizata isi prelungeste

competenta in temeiul unei dispozitii exprese a legii, respectiv in cazurile prevăzute de art.112 alin.1,

art.123 si art.139 C.proc.civ.

1.Astfel, conform art.112 alin.1, instanta sesizată de către reclamant devine competentă să

solutioneze litigiul si in raport de pârâtii care domiciliază în circumscriptiile altor instante.

2.Un al doilea caz de prorogare a competentei este prevăzut de art.123 C.proc.civ., conform căruia:

„cererile accesorii, incidentale și adiționate sunt in caderea instantei competente sa judece cererea

principala”. Ca atare, instanta sesizată cu cererea principală formulată de către reclamant va solutiona

si cererile accesorii si incidentale, chiar dacă acestea, dacă ar fi fost formulate pe cale separată, ar fi

determinat competenta unei alte instante.

Exemplu:

-instanta sesizată cu cererea de chemare in juducată este competentă să solutioneze si cererile

de atragere in proces a tertilor: cererea de interventie voluntară sau accesorie, chemarea in

judecată a altor persoane, chemarea in garantie, arătarea titularului dreptului.

3. Conexitatea reprezintă un al treilea caz de prorogare legală a competentei, reglementat de art.139

C.proc.civ. Potrivit prevederilor art. 139 C.proc.civ., în vederea asigurării unei bune judecăţi, în

primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar

împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

De retinut:

-conexitatea justifică prorogarea legală teritorială de competenţă, dacă astfel nu s-ar încălca

regulile competenţei teritoriale exclusive;

65

Page 66: Drept Procesual Civil 2013

- conexitatea nu se poate, în general, produce prin încălcarea normelor imperative în materie de

competenţă;

-conexitatea se invocă pe cale de excepție;

-excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de

judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei.

Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul

-conexarea se face la instanţa mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea

dosarului la una din celelalte instanţe sau dacă pricina este de competenţa unei instanţe pe care

părţile nu o pot înlătura, situaţie în care conexarea se va face la acea instanţă;

- în orice stare a judecăţii, pricinile întrunite pot fi despărţite, dacă instanţa consideră că numai una

dintre ele este în stare de a fi judecată.

-instanţa devenită competentă prin conexare îşi păstrează această competenţă şi după disjungere.

4.Litispendența

Conform art.138 alin.1, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi

obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi

instanţe, prin cereri distincte. Cu alte cuvinte, litispendenta reprezintă acea situație in care s-au

formulat mai multe cereri in care există triplă identitate de părți, obiect și cauză.

Litispendența nu constituie un caz de prorogare legală de competență, intrucât nu vizează

cereri diferite.

Reguli:

-presupune investirea unor instanțe diferite dar deopotrivă competente sau a aceleiasă instanțe cu mai

multe cereri intre care există o triplă identitate de părți, obiect și cauză;

-litispendența se invocă pe cale de excepție;

-excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului

în faţa instanţelor de fond.

-când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă

excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.

66

Page 67: Drept Procesual Civil 2013

-când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă

excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.

-încheierea prin care s-a soluţionat excepţia de litispendență poate fi atacată numai odată cu fondul.

-când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din

urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.

III.5.2Prorogarea judecatoreasca de competentă

Prorogarea judecătorească de competentă reprezintă acea formă de extindere a competenţei

instanţei intervenită prin intermediul unei hotărâri judecătoresti.

Astfel, sunt cazuri de prorogare judecătorească a competentei:

-când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai

îndelungat să funcţioneze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va delega o

altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina – art. 147 C. proc. civ.;

-în cazul in care, când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, precum şi în

cazul când recuzarea priveşte pe toţi judecătorii unei instanţe, instanţa superioară învestită cu

judecarea cererii de recuzare, dacă ea consideră această cerere ca fiind întemeiată, va dispune

trimiterea pricinii la o altă instanţă decât cea învestită iniţial, dar de acelaşi grad – art. 50 alin. 2 şi

art. 52 alin. 1 C. proc. civ.;

- admiterea apelului şi casarea cu trimitere la altă instanţă egală in grad cu prima instanţă, care a

pronunţat hotărarea, dacă părţile au solicitat in mod expres luarea acestei măsuri (art. 480 alin. 3 teza

a doua);

– admiterea recursului şi casarea cu trimitere la o altă instanţă decat cea care a pronunţat hotărarea

casată, dar egală in grad (art. 497 teza a doua şi art. 418 alin. 2 teza a doua);

–cand administrarea de probe nu se face de către instanţa care judecă, ci de către o altă instanţă, prin

comisie rogatorie (art. 261 alin. 2-- când administrarea dovezilor urmează să se facă într-o altă

localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în

grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad).

-strămutarea pricinilor

Strămutarea

67

Page 68: Drept Procesual Civil 2013

Instituția strămutării permite jduecarea și soluționarea cererii de chemare in judecată de către

o altă instanță, egală in grad cu cea de la care se strămută, pentru următoarele motive:

-pentru motive de bănuială legitimă;

-pentru motive de siguranţă publică.

Strămutarea pentru motive de bănuială legitimă

Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea

judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.

Reguli:

-strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a

procesului;

-se solicită de către partea interesată;

- este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau

un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de

soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa

competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea

despre formularea cererii de strămutare.

-la solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea

judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice,

suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen

de judecată.

-încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.

-măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut

strămutarea.

Strămutarea pentru motive de siguranță publică

68

Page 69: Drept Procesual Civil 2013

Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata

procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Reguli:

-se poate cere în orice fază a procesului;

-se poate cere doar de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie;

- este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea

cererii instanţa de la care se cere strămutarea.

Reguli de judecată comune indiferent de motivul strămutării

-cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.

- hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.

-instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau

respingerea cererii de strămutare.

Efectele admiterii cererii de strămutare

-în caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte

instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea

cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre

curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere

strămutarea.

-hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie

păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea

procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.

-apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a strămutat procesul sunt

de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. În caz de admitere a apelului sau recursului,

trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia

celei care a soluţionat calea de atac

III.5.3 Prorogarea conventionala de competentă

69

Page 70: Drept Procesual Civil 2013

Prorogarea conventionala de competentă intervine in temeiul unei intelegeri (conventii) a

partilor, in acele cazuri in care legea procesuala ingaduie partilor sa deroge de la regulile de

competenta pe care le stabileste.

Conditii ce se ce a fi indeplinite pentru a opera prorogarea conventională de competentă:

- partile sa aiba capacitate de exercitiu;

- consimtamantul lor sa fie liber si neviciat;

- conventia partilor sa fie expresa;

-partile sa determine in mod neechivoc instanta aleasa;

-instanta aleasă sa nu fie necompetenta absolut.

III.6 Exceptia de necompetenta

Exceptia de necompetentă reprezintă mijlocul prin care, in cursul proces pendente, se invocă

faptul că, instanta sesizată nu este competentă să solutioneze litigiul.

Exceptia de necompetentă se invocă diferit, după cum norma care se pretinde a fi încălcată

este de ordine publică sau privată.

Necompetenţa de ordine publică se împarte, sub aspectul regimului juridic, în două categorii :

- competenţa generală, în legătură cu care exceptia se poate invoca de oricare dintre părti, de

procuror sau de instantp din oficiu, in orice moment procesual;

- competenţa materială şi teritorială exclusivă, care sunt reglementate de norme de ordine publică,

dar mijlocul de invocare a încălcării acestora are o natură mixtă, caracterizată prin faptul că poate fi

invocată de oricare dintre părţi cât şi de instanţă, dar numai până in fața primei instante până la

primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

În ce priveşte necompetenţa de ordine privată (cea teritoriala care nu are caracter exclusiv)

poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel

mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. .

Sub aspectul căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva hotărârii prin care

ainstanţa s-a declarat necompetentă, această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul

fiind trimis de îndată instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

III.7 Conflictele de competență70

Page 71: Drept Procesual Civil 2013

Conflictul de competenta se defineste ca fiind situatia in care doua sau mai multe instante

judecatoresti sau alte organe cu activitate jurisdictionala se considera competente sau dimpotriva,

necompetente, sa solutioneze o cauza civila concreta si isi declina astfel, reciproc, competenta.

Conflictele de competenta pot fi pozitive sau negative.

Exista conflict pozitiv de competenta ori de cate ori doua sau mai multe instante se declara

concomitent sau succesiv abilitate sa solutioneze aceeasi cauza civila, declinandu-si reciproc

competenta.

Conflictul negativ de competenta apare, dimpotriva, in acele cazuri in care doua sau mai

multe instante se declara necompetente sa solutioneze o anumita cauza civila, declinandu-si reciproc

competenta.

Pentru a ne afla in prezenta unui conflict pozitiv de competenta trebuie ca in fata instantei

necompetente (dintre cele doua care vor ajunge in conflict) sa fie ridicata exceptia de necompetenta,

exceptie care prin respingerea ei declanseaza conflictul de competenta. De asemenea, poate aparea

conflict pozitiv de competenta si in situatia in care doua sau mai multe instante deopotriva

competente sunt sesizate cu judecarea aceleiasi pricini ( spre ex., in cazul competentei alternative),

situatie care impune ridicarea exceptiei de litispendenta. Conflictul se declanseaza in momentul

respingerii exceptiei de catre instanta abilitata sa o solutioneze si in fata careia s-a invocat.

Pentru a ne afla in prezenta unui conflict negativ de competenta trebuie indeplinite cumulativ

urmatoarele cerinte:

- sa existe cumulativ doua sau mai multe instante sesizate cu judecarea aceleiasi pricini (tripla

identitate: parti, obiect cauza juridica );

-declinarile de competență intre instantele sesizate sa fie reciproce ( nu exista conflict de competenta

daca declinarile sunt succesive, intervenite intre mai multe instante, daca acestea sau cel putin doua

dintre ele nu au intrat in contradictie);

- cel putin una dintre aceste instante sa fie competenta sa solutioneze cererea respectiva; daca

instanta sesizata cu solutionarea conflictului negativ de competenta considera ca nici una

dintre instante nu este competenta, apreciind ca fiind competenta o alta instanta, va trimite

acesteia dosarul, pe cale administrativa.

Solutionarea conflictelor de competenta (art. 135 C.proc.civ.)

71

Page 72: Drept Procesual Civil 2013

- se face pe calea regulatorului de competenta, de catre instanta superioara instantelor aflate

in conflict;

- o data cu sesizarea instantei superioare, instanta in fata careia s-a ivit conflictul suspenda

solutionarea cauzei si inainteaza dosarul instantei indreptatite sa se pronunte asupra acestuia;

- conflictele de competenta se pot ivi si intre instantele judecatoresti si celelalte organe cu

activitate jurisdictionala; situatie in care conflictul se solutioneaza de catre instanta ierarhic

superioara celei aflate in conflict;

- in cazul in care conflictul de competenta se iveste intre I.C.C.J. si o alta instanta, acesta se

rezolva de către I.C.C.J., hotararea pronuntata constituind in acelasi timp atat declinator cat si

regulator de competenta;

- Instanta competenta sa solutioneze conflictul va hotari in camera de consiliu, fara citarea

partilor;

- instanţa competentă să judece conflictul va hotărî asupra acestuia printr-o hotărâre definitivă

Rezumat

→Prin competenţă înţelegem aptitudinea recunoscută prin lege unei instanţe judecătoreşti sau

organ jurisdicţional (ori cu activitate jurisdicţională) de a judeca un anumit litigiu.

→ Dacă ne situăm în cadrul aceluiaşi sistem de organe (competenţa jurisdicţională) delimităm

competenţa materială (instanţe judecătoreşti de grad diferit) şi competenţa teritorială (instanţe

de aceleaşi grad). În privinţa competenţei teritoriale, aceasta se subclasifică în competenţă

teritorială de drept comun (cererea se introduce la instanţa de drept comun), competenţa

teritorială alternativă (reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă

competente) şi competenţa teritorială exclusivă (cererea va fi introdusă numai la o anumită

instanţă).

→ Din punctul de vedere al caracterului normelor de competenţă (imperative sau dispozitive),

competenţa se mai clasifică în competenţă absolută (reglementată de norme imperative –

competenţa generală, competenţă materială, competenţă teritorială exclusivă) şi competenţă

relativă (reglementată de norme de competenţă dispozitive –– competenţa teritorială

alternativă).

→ Prorogarea de competentă intervine in cazul in care o instanta competenta sa solutioneze

cererea cu care a fost sesizata de catre reclamant, devine competenta in temeiul legii

72

Page 73: Drept Procesual Civil 2013

(prorogarea legală), a unei hotarari judecatoresti (prorogarea judecătorească) sau a conventiei

partilor (prorogarea conventională) sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in

competenta sa.

→ Exceptia de necompetentă reprezintă mijlocul prin care, in cursul proces pendente, se

invocă faptul că, instanta sesizată nu este competentă să solutioneze litigiul.

→Conflictul de competenta se defineste ca fiind situatia in care doua sau mai multe instante

judecatoresti sau alte organe cu activitate jurisdictionala se considera competente sau

dimpotriva, necompetente, sa solutioneze o cauza civila concreta si isi declina astfel, reciproc,

competenta.

IV. 2. Rezolvati urmatoarele teste grilă

1.Valoarea cererii de chemare in judecată se va stabili după următoarele reguli:

a) in cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, intotdeauna valoarea se

va calcula după valoarea prestaţiei anuale datorate;

b) in cererea avand ca obiect un drept real asupra unui imobil, valoarea se va determina

intotdeauna după valoarea impozabilă;

c) in cererile in materie de moştenire, valoarea se va stabili fără scăderea sarcinilor

sau datoriilor moştenirii.

2. Cererea privitoare la un imobil care se află in circumscripţiile mai multor instanţe:

a) se va introduce intotdeauna la instanţa domiciliului sau reşedinţei paratului;

b) se va introduce intotdeauna la oricare dintre instanţele unde se află imobilul;

c) se va introduce la instanţa de la domiciliul sau reşedinţa paratului, dacă aceasta se

află intr-una dintre aceste circumscripţii.

3. In ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă:

a) dacă aceasta vizează necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti, excepţia

se poate invoca de către instanţă ori de către părţi pană la inchiderea dezbaterilor in

primă instanţă;

b) dacă aceasta vizează necompetenţa materială sau teritorială exclusivă, excepţia

trebuie invocată de către părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la

care părţile sunt legal citate, in faţa primei instanţe;

c) dacă aceasta vizează necompetenţa de ordine privată, excepţia poate fi invocată

de către părţi cel mai tarziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate

73

Page 74: Drept Procesual Civil 2013

in faţa primei instanţe.

4. In cazul conflictului de competenţă:

a) acesta va fi soluţionat in camera de consiliu, cu citarea părţilor;

b) hotărarea dată cu privire la soluţionarea conflictului este definitivă;

c) sesizarea instanţei competente să soluţioneze conflictul poate fi făcută şi de către

partea interesată;

5. Hotărarea de strămutare se caracterizează prin:

a) se dă in şedinţă publică, fără citarea părţilor;

b) se dă fără motivare;

c) este definitivă.

6. Instanţa competentă să judece o cerere de strămutare este:

a) Tribunalul, in cazul motivului de bănuială legitimă dacă se cere strămutarea cauzei

de la o judecătoria din circumscripţia acestuia;

b) Curtea de apel, in cazul de bănuială legitimă dacă se cere strămutarea cauzei de la

o judecătorie sau de la un tribunal din circumscripţia acesteia;

c) Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie in cazul de bănuială legitimă dacă se cere

strămutarea cauzei de la curtea de apel.

7.Dacă excepţia de necompetenţă este admisă, instanţa pronunţă o hotărâre de declinare a

competenţei :

a. care poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare ;

b. care poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare ;

c. care nu este supusă niciunei căi de atac

8.Competenţa materială presupune:

a.o delimitare între instanţele de acelaşi grad;

b.o delimitare între instanţe de grad diferit;

c.o delimitare între instanţele de judecată şi organele cu activitate jurisdicţională

9.Regula potrivit căreia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului

pârâtului îşi găseşte aplicarea:

a.in orice situaţie, indiferent de obiectul cererii de chemare în judecată;74

Page 75: Drept Procesual Civil 2013

b.doar în materia cererilor având ca obiect bunurile mobile;

c.ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct

de vedere teritorial

10.Cererea de partajare a bunurilor imobile dobândite de soţi în timpul căsătoriei, formulată în

cadrul procesului de divorţ, este de competenţa:

a.instanţei de la locul situării bunurilor imobile;

b.instanţei de la domiciliul pârâtului

c.instanţei sesizate cu cererea de divorţ

TEMA V

Actele de procedură și termenele procedurale

V.1.Notiune

Actul de procedură reprezintă orice act (operaţiune juridică sau înscris) făcut pentru

declanşarea procesului civil, în cursul şi în cadrul procesului civil de către instanţa judecătorească,

părţi şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea procesuală a acestora. (V.M.Ciobanu,

T.C.Briciu, C.C.Dinu, Drept procesual civil, drept notarial, drept executional civil – Curs de Baza,

Ed.Național, 2013, p.230).

V.2.Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură

Condițiile generale pentru indeplinirea oricărui act de procedură

1. actele de procedură trebuie să imbrace forma scrisă – in acest sensi conform art.148 C.proc.civ.,

”orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă

indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori,

după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor,

dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura.

De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost

indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.

Excepții de la forma scrisă:

75

Page 76: Drept Procesual Civil 2013

-cererile făcute în şedinţă, la orice instanţă, se pot formula şi oral, făcându-se menţiune despre

aceasta în încheiere

2.actul de procedură trebuie să relateze in chiar conţinutul său faptul că au fost indeplinite cerinţele

legii

V.3.Termenele procedurale

Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în

care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de

procedură.

Prin urmare, termenele procedural sunt legale (prevăzute de lege), judiciare (stabilite de către

instant de judecată) sau conventionale (stabilite prin acordul de voință al părților).

V.3.1.Modul de calcul al termenelor

Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;

2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ziua când acesta se împlineşte;

3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare

din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în

care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

4. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima

zi lucrătoare care urmează.

Reguli:

-termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

76

Page 77: Drept Procesual Civil 2013

- se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie

de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părţi.

-termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de

cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu a fost

desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.

- termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în

următoarele cazuri:

1. când a intervenit moartea uneia dintre părţi; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la

ultimul domiciliu al părţii decedate, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui

moştenitor;

2. când a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din nou o singură

comunicare părţii.

V.4. Nulitatea actelor de procedură

Conform art.174 alin.1 C.proc.civ., nulitatea este sancţiunea procedurală care intervine in

cazul actului de procedură ce nu indeplineşte condiţiile, de fond sau de formă, prevăzute de lege

pentru validitatea lui, lipsindu-l in tot sau in parte de efectele sale firești.

Noul Cod de procedură civilă face distincţie intre nulitatea condiţionată ca vătămare, care

reprezintă regula, şi nulitatea necondiţionată.

Astfel, potrivit art. 175 alin. 1, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea

cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi inlăturată decat prin desfiinţarea acestuia.

Prin urmare, pentru a interveni nulitatea condiţionată este necesară indeplinirea cumulativă a

mai multor condiţii:

a) existenţa unui act de procedură intocmit cu neobservarea cerinţelor legale;

b) actul de procedură să fi produs părţii care invocă nulitatea o vătămare (care poate consta intr-un

prejudiciu patrimonial ori in impiedicarea părţii

de a-şi pregăti apărarea din cauza unei citări nelegale, necomunicării unui act de procedură,

nedepunerii raportului de expertiză in termenul prevăzut de lege);

77

Page 78: Drept Procesual Civil 2013

c) vătămarea să nu poată fi inlăturată decat prin anularea actului.

Rezolvati următoarele grile:

1.In ceea ce priveste termenele procedurale:

a) ca regulă, acestea incep să curgă de la data comunicării actelor de procedură;

b) acestea nu pot fi intrerupte;

c) se intrerup faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu cat timp nu a fost desemnată

o persoană care să il reprezinte

2.Nulitatea condiţionată de existenţa unei vătămări:

a) reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură;

b) intervine atunci când, printre altele, există un act de procedură care a fost întocmit cu

nerespectarea formelor legale sau de către o instanţă necompetentă;

c) intervine atunci când este îndeplinită condiţia de la punctul b) şi vătămarea nu poate fi înlăturată

decât prin anularea actului.

78