Drept Privat Roman

243
în cinstea aniversării a 60-a USM. DREPT PRIVAT ROMAN VOIXINSCH1 VICTOR COJOCARI EUGENIA Chişinău -200(i

Transcript of Drept Privat Roman

Page 1: Drept Privat Roman

în cinstea aniversării a 60-a USM.

DREPT PRIVAT ROMAN V O I X I N S C H 1 V I C T O R C O J O C A R I E U G E N I A

Chiş inău - 2 0 0 ( i

Page 2: Drept Privat Roman

Universitatea de Stat din Moldova Kaeullatea de Drept

Catedra „Dreptul Aiilrcpreiioriatului"

în cinstea aniversarii a 60-a USM.

DREPT PRIVAT ROMAN Curs de prelegeri

ocmll : l)rJiidn.pt,prorcsor,VOLClNSC:iIt VICTOR Dr.Itab.indrcpt.confciYnfiiir, C O J O C A R I K U G E M A

Chiş inău - 2 0 0 6

Page 3: Drept Privat Roman

l i K i i t i i i u i i «Ic h i : i i' i

< A'l 1'JHtA DUI .rr M A M K i r i t ! \<>U! VI IU .1 I

Ut'ciiiiiuiicliitn d i - c a t e d r a d r e p t a l a n t r e p r e n o r i n t u l u i î n ca l i ta te

d e c u r s d e p r e l e g e r i p e n t r u s t u d e n ţ i i f a c u l t ă ţ i l o r (Ic d r e p t ,

m u s t c m n / i l n r , e lev i i co leg i i lor , c l a s e l o r s u p e r i o a r e d e l iceu, specia l iş t i

ţ i a l i c p e r s o a n e p r e o c u p a t e d e d r e p t .

Dl s i itintK,\ Cil' A C A M K H K I N A Ţ I O N A L E A C Ă R U I

V o l c l m c h i . V i c t o r

Dropl privat roman: Curs de pre leger i / V i c t o r V o l c i n s c h i ,

IUlgftfilfl Cojocar i ; Univ. dc Stat d in M o l d o v a . Catedra "Drepu l

Al i l tcpicini i i i i iu l in". (.'li.: [ktstt ics^-lî l i ia, 2 0 0 6 . - 2 4 4 p,

ISBN «>7K.g975.4002-3-7

• • I. Drept privat roman.

. M 7 ( I 7 M U 7 V 8 )

'l»0|>M(IT MluM/l/,, liVMitni O<|HXMIIIIH Ili'hii*.ui|min,iK l u p i i * HH)0IK.I 3mvm311.

OmoHMTtlIHO inriotpn«|Mit "tiuiHCC-'J.niiT;i" i KtnoiiKf•,yn BoitriipcKmi,24«

Page 4: Drept Privat Roman

C U P R I N S

Capitolul I. Noţiunea, obiectul reglementarii ţi sistema cursului de dicpt privat roman 6

1. Noţiunea dreptului privat roman, delimitarea dreptului roman public do drepiul privat roman 6 î, Sistemele dc drept :ius civile, ins gentiutnji ins procitirium (oiel.iţia dintre aceste sisteme şi revenirea dreptului privat roman la sistemul unitar , 8 V «olul dreptului privai roman la dezvoltarea sistemului dc drept al statelor Europei continentale 11 4. Procesul percepţiei dreptului privat roman in istoria stalului nostru 12 Capitolul 2. Izvoarele dreptului privai roman , 13 1. Noţiunea si categoriile izvoarelor dreptului privat roman..., 13 2. Edictele magistraţilor ca izvoare ale dreptului privat roman 17 3 Activitatea juriştilor, şcoala sabinian'i şi pruculiană 20 4, Codificarea lui lui Justinian şi însemnătatea ci istorici 26 Cnpllnlul 3. Procedura civila , 30 1. Noţiuni generale despre procedura legislaţională, formulară şt extraordinara • . 30 2. Noţiunea şi categoriile acţiunilor în dreptul privat roman , 35 îi Mijloacele excepţionale de apărare pretoriană 41 Capitolul 4. Persoanele , — 45 1. Noţiunea dc subiect dc drept (persoana, capul, statutele). Oamenii liberi şt sclavii 45 2. Statutul juridic al cetăţenilor Romei; tutelaşi euratcla , 53 3 Statutul juridic al latinilor şi peregrinilor 55 4. Statutul juridic al sclavilor, peculiul 56 î Apariţia persoanelor juridice „ . , 60 Capi lulul5. Raporturile juridice familiale t 61 I Noţiunea si «pul istoric al familiei romane bl 2. Noţiunea şi categoriile căsătoriei, Concubinatul, , 68 3. Raporturile juridice patrimoniale dintre soţi. Regimul juridic al dotei 70 4. Raporturile juridice nepairimomale dintre soţi 70 5. Rudenia agnată şi rudenia cognată , 72 Capitolul 6. Dreptul de posesiune • . , - 75 I Noţiunea şi conţinutul dreptului dc posesiune , 75 2. Dctcmiocl possessio ..... a .„ 75 3. Dobîndirea dreptului de posesiune 76 4. Categoriile posesiunii , , 76 •> I Acrcitarca şi apărarea dreptului de posesiune 77 Capitalul 7. Dreptul de proprietate .' , 79 I, Clasificarea lucrurilor în dreptul civil 79 Z. Formele prcstatale de proprietate , • 83 3. Modurile de dobîndire a dreptului dc proprietate 89 4. Termenele de prescripţie erau dc două feluri , ..„ 92 5. Modurile dc stingere a dreptul dc propriclalc 95

Page 5: Drept Privat Roman
Page 6: Drept Privat Roman

CIIVÎJY1 ÎNAINTE

i 'p i ritul curs de prelegeri csic alcătuit în conformiiatc cu programa analitică ţi i n-liiiilul disciplinei „Drept privai r o m a n " , prevăzute de planul dc studii pentru

•i in li njii .inului iutii iii facultăţii dc drept din instituţiile dc învăt.âmînt superior. I i ulii l.i|A reprezintă o sinteza a materialului din diverse manuale oficial editate | | ullll/atc In sistemul de învaţămnl universitardin diferite state, precum şi clin unele llHiIloprufii consacrate anumitor probleme c o n t r e l e din dreptul privat roman. Nu-

111(1 u iU>r denumirea manualelor, p r e c u m şi a ailor surse de informaţie sunt Indii i»l* in lista lucrărilor de lasfîrsitul acestui curs. In cazurile, îtisâ.cind se folosesc

h i.m. opinii sau concluzii ale anumitor autori asupra fenomenelor analizate, se Im •• h i i n ţ L uitiercte la numele şi denumirea operelor acestora.

Akâtuitori i prezentului curs de prelegeri sau străduit sa selecteze din sursele uiţi 1/11I0 «trlctul necesar de informaţie, pemru ca studenţii să poală atinge in procc-

ll li U I . I M iihiectivclc necesare prevăzute în curiculuimil disciplinei respective. In (urnirile cînd unii termeni juridici, unele maxime sau unele principii aledreptu-

| II i II nunti se expun în limba latina, acestea sunt însoţite de traduceri în limba M i r t (iiiitulu-se cont dc faplul ca o a s e m e n e a m e t o d a va contribui la o mai

hlulluidil însuşire a conţinutului acestora şi la o mai b u n ă percepere a gradului • im || U« tultural-juridice. Şi a supra expresiilor latine alcătuitorii sau străduit sâ

i .1 II i ele minimul necesar, ţinind cont. că dreptul privat roman se studiază la M I H MI hmlft nu in mod dogmat ic ci ca un m o n u m e n t al culturii jur idice mondia le

i i i l,i lia/a gmdirii, limbajului şi tehnicii jur id ice c o n t e m p o r a n e şi care ne rUMfVMfl cum principiile, instituţiile şi normele juridice e va litiază sub influenţa iltn nocioli-cconomici, politici şi culturali ai societăţii pe care o prezintă.

Page 7: Drept Privat Roman

6

( npl lolul t . N o ţ i u n e a , obiectu l r e g l e m e n t a r i i s i s i s tema c u r s u l u i dc d r e p t p r i vai i omilii.

1, . N I I | I I I I U I I d r e p t u l u i pr ivat m i i w n , de l imi tarea di cptiilui r o m a n public d e (In pini p i i v i l l i .,11)111

2. P e r i o a d e l e Istorice de d e z v o l t a r e a d r e p t p r i v a t r o m a n . }, SI s l i n iele ite d r e p t : îus civile, ius gentium şi ţoi proctoriumCurv\aţ\i

dl i i l rc a ces le s i s teme şi r e v e n i r e a d r e p t u l u i p r i v a i r o m a n la s i s lemul uni tar . J . Holul d r e p Intui pr ivat r o m a n la dezvol tarea s is temului de d r e p t ni s ta l? lor

lu i ropcl rtmtii ieti lale. St p rocesu l p e r c e p ţ i e i d r e p t u l u i p r i v a t r o m a n în istoria s t a t u l u i n o s t r u .

1 . Noţiunea d r e p t u l u i p r i v a t r o m a n , d e l i m i t a r e a d r e p t u l u i r o m a n publ ic de d r e p t u l pr ivat r o m a n ,

I l II o insulei aiul segment al moştenirii culturale i -,i ITt r.ul.u. inileîtl i radmilc spirituale ale civilizaţiei romane. Romani i au contribuit, la rândul lor, la promovarea culturii eline amice. Venerând artele frumoase, filozofia şi ştiinţele antice greceşti, tomimii le-au perceput în totalitate, impr imându-i acest caracter feudalismului european, in acelaşi t imp. Roma a contribuit substanţial în „construcţia" civilizaţiei i ui i >uenc, mni ales, prin intermediul dreptului roman.

Din acest considerent, atenţia jurişt i lor teoreticieni cât şi a celor practicieni iu upra normelor romane de drept este sporita, deoarece putem constata că preve-deii le dreptului roman prezente in s i s temele de drept europene, inclusiv şi în i M i l i ţ i i l e ituidice ale României şi ale Republic ii Moldova, sunt comune prin inter-11111111111 viziunilor f 1 a concepţi i lor t u turor europen i lor, const ituindu-se intr- un I im-

ridic LI imun. influenţând, în marc măsură, cultura juridică şi atribuind dreptului romatl rolul de arbitru până in zilele noastre.

i . ititatei | i iMi ln . ' . 1capar tecomponentâa rcaliulţii socialercprezintă un element in i i 11 il de reglementare a relaţiilor sociale, în vederea promovării unor

Viloi i luijl receptate de societate, c u m ar fi: proprietatea, siguranţa juridică şi securi-iiititrt llhnlAţiloi individuale fa acest context dreptul organizează funcţionarea gencr-nlA m Malului, discipline,I.m >. oiuliiilau;unenilorprivi;lîn mod individual sau in colectiv, k HI I U I ioi/iw.aiiitcranele In funcţie de valorile ocrotite din cadrul unei societăţi.

Im fi din «ulii 'hiNitcu romana, s-u subliniat din această perspect ivă faptul că du |iiu1 nu ••.i • u i m i i o şliuiţn, el este în egala măsură tehnică şi artă, loate acestea n II. 11,nulii i in 1111nesul dr creare sau dc aplicare al dreptului . Din punct de vi di n riniiiili>i'u . iiviihiul du pi derivă din limbii huma: directux Mudirigocart

Iii mu i iau vertical, direct, drept, tn linie dreaptă. In l i m b a latini însă, I U M I I I I I I I I i i lumile nuliNianlivuliii d iepl . era „ius" care presupunea ideea d< ii. piuiţi, da lage, da juatoţo | l eohllate, Din această perspectivă, romani i care mi li ml „pAi iuţii di irptuliu" In accepţ iunea semantică a termenului credeau în pe-UtnllHii i iu IlUliN ( • cui amânai IlwAţjl de socictatcu ea atare, ci afirmând că acolo undi MM a& Mata oxlMA |l drept - U b i wcietas ibi ius",

Page 8: Drept Privat Roman

i I prticlic al romanilor, d a r ş i dorinţa acestora de a ajungi: (a perfecţiuni: I mi determinat sa e laboreze din perspect iva unei tehnici legislative desăvârş i te l>i |m Ipli şl n o r m e j u r i d i c e , c a r e în t r-un interval dc o m i e de an i . au făcut sa numd coca ce as tăz i d e s e m n a m pr in d r e p t privi t atât ca ş t i inţa sau ca d r e p t

1 . tiv hau subiect iv . AcoaitA slurc este specif ică n u m a i p o p o r u l u i r o m a n , s ingurul p o p o r al

NMll Uitaţii care a perceput realitatea juridică ca o componentă a realităţii sociale, •• ihi.iK iiclntia să răspund j ci iteriilor morale şt religioase, dreptu] Fiind b ţ e l e s ' |.11 -lai ni zeilor, fapt ce în mentalitatea colectivă s-a obiectivat prin con fuziunea

. i ncxiNtnl intre „1US" şi „ F A S " (între normele juridice şi cele religioase),

Romanii au reuşit însă sâ contureze locul şi rolul normelor jur id ice în cadrul ' i i ilni normativ general al societăţii, arătând că acestea impun indivizilor în primul lAnd o conduită prescrisă, o obligaţie c o m p o r t a m e n t a l ă , dar şi o colabo-111(1'. i i participare a acestora larcal izarca sau îndeplinirea lor.'

I H.l.cliil.

Iu doctrina de specialitate, analtzăndu-se evoluţia sistemului juridic roman de nuca ornşului-cetate Roma (754 i.e.n, şi până în v remea lui Justinian 527 -

' i i definit obiectul dreptului r o m a n c a fiind dat d e ansamblul n o r m e l o r ju-' i i . I», «dictate şi sancţ ionate de statul roman, const i tuite într-un „sistem alcătuit

nu I I M S C ramuri şi instituţii juridice 1 ' . 2

lurtaconsulţii romani analizând funcţiile activităţii normative arată că atât norma i iii !•. al şi cea elieft, cea morală au în comun faptul de a s e ariresa comportamentului iiiituit, având deci un caracter voliţional, cu atât mai mult cu cât impun un criteriu , i nideciirca comportamentului unei persoane, insă între acestea există deosebiri rit Moiiţn, ce sc particularizează în efectele ce se nasc în cazul încălcării lor, normele

i.il. fiind sancţionate în mod difuz prin oprobiul public, pe când cele juridice au i ocreilive aplicate de organe specializate ale statului.

I ir* i. norma morală sc limitează la a impune un criteriu de evaluare, în l imp ce itm mu |ui idicn trebuie să restabilească prin coerciţ iune ordinea de drept încălcată.

Importanţa dreptului privat r o m a n . II • ptul luiimn s-a constituit ca fiind fundamentul legislaţiilor m o d e m e , con-

Iun izvor nepreţuit in procesul de creare şi de aplicare al dreptului, astfel că 1 i iiinil i ui nan a apus , s is temul său legislativ avea sâ fie prclual şi adoptat în

ftllM |li di i.n (orii de c o n d i ţ i o n a r e a ! dreptului atât în evul mediu dar mai ales în uiniii e p o c i deschisă dc revoluţii le burgheze.

i i Ipnomia instituţiilor juridice romane, perfecţiunea principiilor dc drept for-I >ii i nt şi nivelul elevat al tehnicii legislative folosite, au faCut din sistemul

i li i ptultii M u n n n un important instrument cognit iv dar şi praclico-aplicati v menit

i . tyorto generala a dreptului, fid Actami, Bucureşti, 1996, pag. 7. I Moli uf, Drept roman, Iul. Şansa, Bucureşti, l ' W . p a g , 5 .

Page 9: Drept Privat Roman

M

•,:t du o m i i eteţfl nollot figuri si expresii juridice, având în vedere in esenţă gradul inall dc idv.liin li/are lacare ajunsese jnrisprudenţaromană.

I refl tonte popoarele untice au avut sisteme proprii dc drept, romanii au fost în n i ' .ni,» ik-huntive in plan conceptual distinc|ia normelor juridice de celelalte norme li •>. 'laie, flc And din primele reguli cti o identitate proprie menite să conserve ir.idi|iilc, moravurile şi esenţa statului roman.

Oftndii : 1111• I • • . i romană este prezentă in conţinutul normativ al dreptului pozitiv al multor popoare, îndeosebi a celor europene, fapt dc natură să pună in lumină concreteţea şi subtibilitatea construcţiilor juridice romane, care vor genera nu limbaj tehnic extrem dc specializat, menit să valorifice o problematică vastă a iclaţi ilOi sociale cc vor intra suh incidenţa unor norme juridice.

I ţaţele extrem de variate şi complexe pe care le implică elaborarea normelor şi instituţiilor, dreptului roman, strânsa legătură dintre fenomenul juridic şi celelalte taluri ale vieţii sociale, confirmă în mod strălucii tezele privitoare la originea şi rolul social al dreptului, la raportul dintre formaşi conţinutul său social-economic, la m i ' ri uiidiţiuiiiirca planurilor pc care se manifestă acest raport.'

2, S i s t e m e l e de d r e p t lius civile, iu x gen tiuni siius proeforium. C o r e l a ţ i a d i n t r e aceste s i s t e m e ş i r e v e n i r e a d r e p t u l u i p r i v a t r o m a n l a s i s t e m u l u n i t a r .

I n i'p.iiid din a doua jumătate a secolului al ll-lea î.c.n., în cadru! structurii juridice romane distingem două tipuri distincte de norme care vor li încadrate în

kuifl mari ramuri „ius civile" şi „ H M honorupum" sau „inspraetorium", i liraliearc cc opcienzâ până in secolul al 1 ll-lea e.n. in epoca veche sistemul juridic li u innli.Ni se traducea în procedura legi sac) iunilor, un sistem greoi dc valorificare a dreptU.riloi subiective, fapt pentru care datorită implicării active a pretorului prin edil ml KCONtuin VB genera un drept nou, al cărui tipar a fost permis de procedura tnitiiulnia procedură in care fonnula era un mic program de judecată prin care piciorul mata judecătorului cum să soluţioneze litigiul.

A»llcl poniru valorificarea fiecărui drept subiectiv exista un model de formula, lei |n -.iiiniia tn Care pretenţiile reclamantului erau considerate de către prelor ca lumi întemeiate, iCNla In lipsa unei formule prevăzute de „ius civile" putea i, il,i, 11 >> I . H H i u l a uuuă, fapl cc venea să sancţioneze noi interese ale lili gătiţilor, lupi de nalurn sA dea mislete aşa numilului drept pretorian, care în fapt va deveni i/viu luim.ildedrept

Proced formulară1 conwcrl principiul conform căruia nu exista drept fărS ai ţinne iu • i M il i.'i nelliiul altceva decât cererea adresată dc reclamant iu< lutului peiiliii eliberarea unei foi muie.

I lui ac c i i ' uuisidrienh' . i/n . ivilr" şi .,m.\ himnrarium" sau „ms pmetori-um pAreati In aparent! (i iliitfnw ţuridice opuse ins A dup& cum bine s»a subliniat iu |o n i n . HonoraHum" nu fAccu altceva dccftt să vină in ajutorul dreptului

' I Moleu|, Dnpt mman Ud. Ş*n»a, Uucurcijll, 1999, pntf.l 1-12.

Page 10: Drept Privat Roman

9

i pentru u-1 completa şi îmbunătăţ i conform binelui public ,. mspraetnrium I auod i'taetorcs introdiixerunt adiuvandi vel supplendl, vel corrigendi iuris

i l i l/n pmdo propter urifitarem puhlicam". tu acest context Marcianus conchidea că dreptul pretorian reprezintă vocea

|l I dreptului civil - „Non et ipsum ius honorurium vive voxest iuris civilii;". Această distincţie între normele dreptului civil şi a celui pretorian evidentă i:i

i i ,n li ii.',, va deveni importantă ulterior, astfel că în timpul lui Justinian găsim II iiiuţu t e m i pot fi încadrate nici în sfera dreptului civil şi nici în cea a dreptului

pUlorinn I livi/iiinea dreptului în drept publ ic şi drept privat devine inoperantă a tunci

«Itiut ne a n a l i z e a z ă s i s temul d r e p t u l u i pr ivat r o m a n a v â n d în v e d e r e s t rânsa li 'ynluiâ pe care a c e s t a o are cu dreptu l p r o c e s u a l c iv i l , care a făcut pos ib i lă

• ' ,, lui „ius civile". L i p s a de s i s t e m în t ra tarea dreptu lu i r o m a n este nuni I I iiparentfl căci aşa c u m au subl iniat cei mai reputaţ i cercetător i ai dreptului roman,.procedura civi lă r o m a n ă s-a dezvol ta t în aşa s trânsă legătură cu dreptul pi ix ni şi l-a inf luenţat atât dc h o t ă r â t o r în e v o l u ţ i a lui încât c o n s t i t u i e un tot

i i ii cu aces ta . " De a s e m e n e a şi o par te din dreptul penal ţine de dreptul l'i i . o, In m ă s u r a în care del ictul c o m i s s t a b i l e ş t e rapor tur i j u r i d i c e exc lus iv Intre autor şi v ict imă. Iară a at inge însă interesele statului . Ca efect al del ictului

Urc s u b i e c t e l e de d r e p t se nasc o se r ie de obl igaţ i i care se s t ing s u b li'iiţa dreptu lu i pr ivat .

„lan gentium'', sisten i juridic mult mai practic şi eficient, lipsit dc fonne solemne, • i ubmituiiid cu t impul dreptul civil devenit anacronic in noul context social-(H'nnomic

tmţentiiuu răspundea cerinţelor e c o n o m i c e dc schimb, fiind îmbrăţişat de un in HI i.ii un mai mare de subiecţi de drept ce participau la diversele raporturi juridice iiAM tilc IncAmpul relaţiilor sociale,In anumite accepţiuni ..ius gentium" acoperea mult mul normativ care astăzi este inclus in ramura dreptului internaţional public. Ni pitita* opinie o întâlnim la istoricul Ti tus Livius care arăta faptul că „/IM gen-

i"i»i ' ,ie (.heinat să reglementeze raporturile născute în relaţiile dintre state, fiind nu iu ilnimcnl chemat să armonizeze interesele acestora.

| umtatAm că în opinia unor jur isconsulţ i între care il m e n ţ i o n ă m şi pe Gaius , i Nilul1 i uneori între „ius gentium" ş i „iusnafurae" mo identitate de conţinut -n :u ui.Iu sc că dreptul natural face parte prin n o r m e l e sale din dreptul ginţilor, lumi ittcini.it să reglementeze ceea ce romanii desemnau prin „status personali*".

In uiMi]u|iilc tui Gaius se reţin şi alte criterii de clasificare ale dreptului obiectiv, nil Iu se despre „IUX e,x scripte?" şi „ius ex unu scripta". teniieni care îi

ii uliii/aţi la autorul mai sus menţ ionat şi sub forma „ius" şi „tot". Gaius \ oi licite despre obiceiuri, despre normele consuetudinare şi anită în antiteză rolul "' l ' pc enrc il urc legea, / « c a r e expr imă voinţa comunităţ i i , creând din lege

1 ' uiA dr exprimare a dreptului un mijloc dc educaţie civică şi patriotică, Raportul illniio dreptul eonsneUidinar şi cel seris sub aspectul turlei jur idice era ne! in 1 lui din n u n ă con fonii adagiului „o normă de drept consuetudinar nu i li Imita o lege eu caracter general",

Page 11: Drept Privat Roman

ImYpaiu i din n douu j u m ă t a t e a secolului al ll-lca î.e.n., în cadrul structuiii [uridiac romana distingem doua tipuri dist incte dc n o r m e c a r c vor ft încadrate în cele douB meri rumuri „lus civile" şi „MM hunararium" sau „iunpraetormm", clasificate ce operează până în secolul al l l l-lca e.n.

I n e p o c n v e c h e s i s t e m u l j u r i d i c f o r m a l i s t s c t r a d u c e a i n p r o c e d u r a legiti l i i u i u k o . nu sistem greoi de valorificare a drepturilor subiective, fapt pentru pare dntdritâ implicării active a pretorului prin edictul acestuia va genera un drept tlOU, ftl cAftli lip» a fost permis de procedura formulară - procedura in cure formula ari un m i c p r o g r a m dc j u d e c a t a prin care pretorul arăta judecătorului cum să soluţioneze litigiul.

All lei pentru valorificarea fiecărui drept subiectiv exista un model de formulă, ..i i" i lituatla In care pretenţii le rec lamantului erau considerate d c către p r e t o r c a fiind întemeiate, acesta în lipsa unei formule prevăzute de „ius civile" putea redacta o formulă n o u ă . fapt ce venea să sancţ ioneze noi interese ale li li gătiţilor, (ţapi de naturi să dea naştere aşa numitului drept pretorian, care in fapt va deveni izvor formal dc drept.

Procedura formulară consacră principiul conform căruia nu exista drept litră acţiune, aceasta din urină nefiind al tceva decât cererea adresată de reclamant pretorului pentru eliberarea unei formule.

I ' in aces te c o n s i d e r e n t e „ius civile" şi ., iun honorarium" sau „ iuspraetori-uiii' păreau în aparenţă ca s i s teme jur idice opuse însă după c u m bine s-a subliniat in doctrină „ lus honorarium " nu făcea altceva decât să vină în ajutorul dreptului c i v i l , pentru a l c o m p l e t a ş i îmbunătăţ i conform binelui public „ius praetorium rst quOd prattores introduxerunt adiuvandi vei supplendi, vel corrigendi iuris , 11 i/r. pnulo propter utilitatem publicam".

în nccsl context Marciat ius c o n c h i d e a că dreptul pretorian reprezintă vocea vie ii d r e p t u l u i civil- „Nori el ipsum ius honorarium vive vox est iuris cJWiTf "Această dist incţie între n o r m e l e dreptului civil şi a celui pretor ian cvi-IVIU.I ui e p o c i clasică, v a deveni importantă ulterior, astfel că in t impul lui Justin-

.IM iu uiMtiujii ce tui pot fi încadrate nici în sfera dreptului civil şi nici în cea a dicptulni pictiin.ui '

Diviziunea dreptului in drept publ ic şi drept privat devine inoperantă atunci când se analize a • 1 ' • licplului privat r o m a n având în vedere strânsa lega-i n i . i pe ara acesta o arc cu dreptul procesual civil, care a făcut posibi la evoluţia Un ivii. I i|i-,a dc sistem în trinarea dreptului roman este numai aparentă căci «ja c u m nu sublimat cei mai reputaţi cercetători ai dreptului r o m a n „procedurii civilă l o m a n ă V I I de/voltttt In aşa strânsă legătură cu dreplul privai şi l-a influenţat nlAl de hotăliior In evoluţia lui încât constituie un tot inseparabil cu

1 I > a ineiiea şi o p a i ţ e din dreptul penal ţine dc dreptul privat, în măsura In cure deliciul comis stabileşte raporturi jur id ice exclusiv între autor şi victimă, litră n atinge Insă i n l e i c c l c suitului, Ca efect al delictului comis între subiectele dc drept se unse o serie de obligaţii care se sting sub incidenţa dreptului pr ivat .

' ( ' CAinneuuu .op Cit piijţ 24

Page 12: Drept Privat Roman

11

' M u l u l dreptului privat roman la dezvoltarea .sistemului dedrept ut state-I. i I . i r n p i i n n i i i i K ' i i t a k .

i u m i l gândirii juridice romane avea să influenţeze doctrina şi jur isprudenţa I hiopel iaccidenta le încă de la naşterea noi lor state feudale pe ruinele imperiu-i m a t » >i pân.l in epoca m o d e r n ă . E p o c a Renaş ter i i , e p o c ă d e mari irans-

• ui lu luate d i m e n s i u n i l e creaţiei u m a n e , a iusciimar în plan conceptual o l i i l H i . u i T i e l.i studiile clasice, dând totodată un puternic imbold studiului dreptului

i ii I ie fapt acest drept a c o n t i n u a t să d ă i n u i a s c ă neîntrerupt în ţâri precum I i . n i | . i . I i . d i i i , G e r m a n i a , Spania , unde o exisiut d o r i n ţ a d c refacere a s tatului

; \ ,1 s i s temului său legislativ, în acest context şt i inţa dreptului s tudiază In. i .'n ile jur isconsulţ i lor din epoca clas ică. în cadrul unor renumite şcoli ca cele i|i In Muma, Ravenna, Pavia,

i ii factor de perpetuare a conşti inţei jur id ice r o m a n e a fost rcprezenlat de i i i, care a achiesat la sistemul normativ r o m a n , conform principiului „cccle-

IUI /.'1,V IflIUlIlUl".

UflU emulilăţilc aveau să lic un factor important in activitatea de popularizare a iiftiuliin juridice romane, ele lăcănd din acestea un m o d e l la care societatea . •. i. la trebuia să se raporteze.

Iu pi r . t context a apărut Şcoala „Clossfitorilor" de la Bologna, unde a predai I. • Ului piofcsor Ir nerius între anii 108S-1125.5

i doselc reprezentau nişte adnotări pr in care se expl icau textele cuprinse în , . i ii>pit\ rim.v chilis", folosindu-sc ca m e t o d ă de lucru metoda exegetică, adică 1.11 procedeu Iblosit la lămurirea sensului textelor în cauză şi la formarea unor i . u i i pe înţelesul tuturora. Glosatori i au privit corpus iitris ca o „revelaţie a • i)iiniii p t i idice" - ratiosctipla - fiind lipsiţi pract ic de spiritul c r i t i c*

' m u i i i i i ' . i lui ln ic r iuses tecont inua lă în secolul al Xl l- leadc; Bulgams,Mar-I bus, I lugo Azzo şi în special Aecurs ius (1182-1260) a cărui lucrare

< i li " i • i diiuu ia" însumează activitatea inainiaşilor săi. i isilalea din Bologna a avut un rol important în conturarea dreptului

, " i n liiciplinfi de învăţământ, modelu l acesteia fiind apoi preluat de alte iiiilvn'iiilrtţi din l 'ranţa, Spania sau G e r m a n i a .

Iilire- secolele XIII - XV, funcţionează Şcoalapvsr-g los sa tmihe sau » carnea-in(inil<n npărută în Italia, şcoală care depăşeş te stadiul inierpretativ-contempla-ii i, u ,u id sil adapteze normele romane la noile rcalilâţi sociale specifice societăţii i H i . 1 , l u l o f i i n d ca metodă dc lucru aceea oferilă d c filozofia scolastică, fapt ce a

11 i u Olt sistem să lic extrem de greoi şi complicat . I lin nnrastn scoată s-au evidenţiat: Durantis a cărui lucrare asupra procedurii

uium hithciale - din 1272 a avut o mare influenţă în epocă, cât şi B a r t o l u s d c HMMIIITItatu (1314-1357), creatorul „teoriei s tatute lor" prin care el a pus bazele i l n i n u l u i i i i i i ' i i i . i ţ imia l pr ivat ."

i lliniulrstu, l>irpt privai nmuin, Ducureşti, 1973. pau- 28. • • . a • • u i , Mutataii dl auriu del dirista italiano, cd a lll-a, 1SOT, pup. 100.

Page 13: Drept Privat Roman

Secolul ui XVI-lca aducea dui nou în prim-plan dreptul roman sub impulsul curentului umanis t al cărui reprezentanţa de Crunte au fost in plan j u r i d i c Andrea Alciato In Italia {1492-1550), Guillaure B u d c î n Fnuiţa (146B-1540) şi Ulricli Zasius mGcnnania<14<il-1535). n

Un meri t deosebit in anal iza exhaust iva a s is temului ju r id ic r o m a n 1-a avut profesorul francez: Jaques Cujas (1521-1590). adept al cercetării izvoarelor originale şi n fizionomiei formelor de expr imare a dreptului.

C o n t e m p o r a n cu acesta, a foslprofesorul Doneau {1527-1591) care a activat la universităţi le din Franţa, O l a n d a şi G e r m a n i a , el reuşind să redacteze o lucrare ce B avut o mare influenţă asupra posterităţi i intitulată „ Comentarii de itire civili".

O ext indere d e o s e b i l ă a cunoscut dreptul roman Li Germania, unde după anul 1495 el este recunoscut ca drept subsidiar, situaţie în conformitate cu care se facea trimitere la normele romane în cazul în care legislaţia nu reglementa sediul materiei.

în acest cl imat s-au născut o scrie de lucrări în secolul al XVIl-lca care vizau armonizarea dreptului autohton cu cel r o m a n numite sui generis:., Usus moder-mis pandectartun".

Secolul XIX aducea din nou dreptul roman în centrul atenţiei mai ales prin contribuţia lui Savigny (1779-18* 1), creatorul „şcolii istorice a dreptului" conform căreia dreptul nu este creaţia raţiunii, cum susţineau adepţii şcolii dreptului natural, ci un produs al unei anumite societăţi fiind puternic condiţionat de toţi factorii istorici din viaţa îndelungată a acelei societăţi.* Şcoala germană a dreptului s-a aplecat asupra cercetării dreptului roman reuşind să contribuie la redarea către postcrioriiate a tezaurului gândirii juridice romane. Astfel, Rudolf von lhering(1818-1892) redactează 1 ucrarea „Spiritul dreptului roman 1 ' iar B. Windscheid (1817-1892) coautor la redactarea codului civil german, redactează „Manualul asupra doctrinei Pandcctelor" care este un model dc expunere clară şi concentrată a dreptului roman.

Şcoala germană este reprezentată cu succes de renumitul istoric ş i jurist The-odor M o m m s e n (1817-1903) care de-a lungul a unei jumătăţ i dc veac studiază fenomenul r o m a n în loată complexi ta tea sa, orientându-se cu preponderenţă asupra juridicităţ i i sale, reuş ind să redacteze lucrări dc mare referinţă in d o m e n i u , precum; R o m i s c h c * Staatlsrecht, R o m i s c h c Strafrechl ş i renumitul Codice Thco-du si an, cc valorifica numc-roascle izvoare ale dreptului roman, analizate şi comentate în m o d riguros şi exact.

4. Procesul percepţiei dreptului privai roman în istoria stalului nostru.

Studiul dreptului r o m a n reprezintă o c o m p o n e n t ă esenţială în analiza de fond care se face asupra procesului dc e tnogeneză a Republici i M o l d o v a , deci de zămislire a limbii şi poporului nostru. Inaccst sens cucerirea Daciei de către împăratul Troian (98 - 1 1 7 ) n determinat intrarea definitivă a spaţiului carpato-danubiano-

' C. Catuncanu. ap. cil., p«g. 122. 'C.Catuncrtnu, op cit., pag. IM.

Page 14: Drept Privat Roman

11

• . i. H . i Ini 2, t / v o u r e l e t l r e p L u t u l p r i v a l r o m a n .

I Nii |hiue:i s i eategnri i le i zvoare lor d r e p t u l u i p r i v a t r o m a n

Alnt conţinutul cât si esenţa dreptului sunt expr imate în forme adecvate, mm dc i/vor de drept in c e e a ce pr iveşte şti inţa dreptului c o m p o r t a doua

p| i >i anume: izvor de drept in sens materia! şi izvor dc drept în sens formal. hm in vor de drcpl în sens material d e s e m n ă m ansamblul condiţii lor materiale

il< Mentă, care generează o anumită reglementare juridică. Aceste izvoare sunt di numite „izvoare rea le" sau „ s u r s e " . Ele sunt c o n c e p u t e ca adevărate „ d a t u r i " i l - ili< f i u l u i , incluzând factorii d c configurare ai dreptului, dreptul natural şi

I I I | I I I I I H I umană, conşti inţa jur idică, starea e c o n o m i c i şi izvoarele cult ural-ideo-l" | li I >cci sunt acele e lemente dc care legiuitorul trebuie să ţină cont in ceea i * numim activitatea de elaborare a dreptului .

< • n de n doua accepţ iune şi oca care ne interesează e s t e a c e e a de izvor ' 1 drept, care presupune totalitatea formelor necesare pentru expr imarea

imuni lor Juridice. Iu iiimiMft accepţ iune d e s e m n ă m totalitatea procedeelor utilizate de legiuitor

II II liuitttfoniiu o normă socială într-o n o r m ă jur idică *, Acesia este sensul • • • • • -1 - - «I nnţiui i i idc izvor de drcpl .

| I i Iu, M I nlnuci. Teoria jjcncrula a statului ^i dreptului. Crdiova. 1 995; pay i :•.

I i ir in s Icra dc influenţă a lumii romane. în circuitul material şi cultural controlat il< ni rni Mul universal.

I iiiren({a evoluţie a poporului nostru a purtat amprenta originilor, fapt dc natură t t contureze specificul nostru ca popor latin, format d in s imbioza daco-romană. I in ptu l , . ,i lealitate socială, avea să inl lucnţeze acest proces, el cojistiluindu-se Inii un (actor catal izatorul procesului dc r o m a n i z a r e al populaţiei geto-dace.

Influenţa sistemului juridic roman este evidentă, fiind atestată prin numeroase •ie- istorice, arheologice şi lingvistice, fund prezentă atât în perioada a n t e n o -

l i n i i i oi nane, dale fiind numeroasele schimburi realizate pc cursul Dunării ilti lon.crttş idupă cele d u u ă r ă z b o a i c daco romane din 101-102 şi 105-106. care au MII In It uns formarea Daciei în colonie r o m a n ă .

i o timpul autohtonii romanizaţi dar şi coloniştii romani au dezvoltat in Dacia trtl 0 viaţă municipală înfloritoare, locuitorii menţionaţ i dobândind o s c a m ă

dl .1 i puni p r i m r e c u r e „ius comercium" sau c o m u n e l e beneficiind dc „ius iml-11 md scutite de taxe. ca şi colectivităţi le din spaţiul italic.

Introducerea sistemului administrativ roman se desfăşura în paralel cu inftlrrar-• • tlrapliilui privat roman - la început upheandu-se foştilor soldaţi rămaşi ca veter-

,i',i iti locurile unde îşi prestaseră serviciul mil i tar t imp de 25 de ani.

Page 15: Drept Privat Roman

14

f.stc dc seninului faptul ci» izvoarele de drepl suni influenţate de organizarea publ ică a societăţii şi de mediul sau social, factori importanţi cc determină elaborarea dreptului . 1 0

Izvoarele dc drepl în sens formal aveau să fie diferite, în funcţie dc factorii dc configurate ;ii dreptului specifici evoluţiei istorice a statului roman. Astfel epocii vechi, epocă ce-i c o r e s p u n d e s u b aspectul organizăr i i social-pol i t ice epoca democraţiei miliiare a regalităţii si a republicii, îi corespunde ca formă de exprimare a normelor juridice obiceiul nejuridic, obiceiul juridic şi către sfârşitul republicii legea.

In per ioada de t recere de la e p o c a v e c h e la cea clas ică, cc c o r e s p u n d e principa-tului cu formă dc organizare polit ică, vor putea fi anal izate si edictele magistral i lor între care cel al pretorului a j u c a t un rol important, şi ju r i spnidcnţa , Că forme dc expr imare a dreptului .

in epoca clasică, „epoca de a u r " a dreptului r o m a n , la izvoarele amint i te se adaugă, ca urmare a creşterii puterii împăratului, constituţi uni Ic imperiale şi sena-tuseonsultcle. In epoca post clasică, epocă ce readucea in planul organizării statal p o l i t i c e monarhia de l i p absolutist, formele de exprimare ale dreptului vor fi reprezentate d c : consti luţiunile imperiale şi obiceiuri, acestea din urmă reflectând starea de decădere a dreptului, expresia crizei prin care Irccca statul roman. 1 1

C u f u m i l e , legile s c n a t c o n s u l t e l e , cons t i tu ţ i i l e i m p e r i a l e .

Obice iu l

Obiceiul constă într-o regulă sau o s u m ă dc reguli de conduită, creaţ ie a unei experienţe îndelungate prin repetarea unei practici, regulă acceptată dc o anumită comunitate ca fiind conformă cu interesele sale.

In acest context obiceiul este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul privit ca regulă socială precede dreptul, el const i tuind unul din fundamentele din care dreptul pe măsura desprinderii lui de uzanţe (practici îndelungate) şi dc mora lă se transformă într-o s u m ă de reguli cu caracter jur idic.

Dacă în epoca genii lîoB raporturi le sociale erau dominate de s i m p l e obiceiuri recunoscute tic colectivitatea ca a tare ca norme sociale cc reg lementau conduite individuale şi colective, consta tăm că în procesul dc trecere la societatea politică obiceiul juridic v.i constitui principala formă dc expr imare a dreptului .

Diviziunea socială a muncii, apariţia proprietăţii private, stralificarea socială in clase cu interese opuse, apariţia stalului, determină învestirea unor reguli cc aco-p n can interesele celor privilegiaţi, c t io forţă sancţionatoare sistematizată, aplicate de organe specializate iile Malului, lupi ce determină apariţia obiceiuri lor juridice. Acestea au fost invcslitccti forţa şi autoritatea religiei, fiind încărcate de formule solemne şi gesturi rituale, elemente dc naturii să pună amprenta asupra fizionomiei dreptului roman in epoca veche. Ele erau considerate ca un dar tăcut poporului roman dc către]

" M . D o k a i i i Teoria generala n statului si dicpiului Bucureşti, 1983, pag. 33tl " I U h ' . i i u , li-orut >:.•«,•< a dreptului, ( raiova. 1 9 9 5 , p*g< K>2.

Page 16: Drept Privat Roman

t 15

11 ii, I e u i IOSCU te doar de pon ti fi car* 1 a aplicau in i ntercsul cxdus i v al patricienilor^ i 'l 'i i . 11. .11.11 cplul să aiba acum un puternic camcter dc clasă.

i nil la apariţia legilor scrise (451 t.e.n,). obiceiul a reprezentat principalul ItViM do drept in sens formal, el dă inuind să coexis te şi ulterior alături de alte

n«, fript ce punea în lumină viziunea conservatoare, tradiţionalistă a poporului i mi, chiar şi iu epoca clasică el având în opinia juristului Salvius J u l i a n u s o ' u n | m nhrognloric.

lll epoca postclasicâ revenirea la economia autarhică, determină reconsiderarea i i i 111 i formelor de exprimare a dreptului, a obiceiurilor, fapt cc atestă o decădere

lăţii romane, reflectată in componentele sale sociale şi poltt ico-juridice 1 1

I eitcii ca izvor formal de d rept Iu epoca republicii, pe fondul luptei dintre patricieni şi plebei, apare ca o

tun imitate stringentă, între revendicările acestora din urmă, dobândirea unuis ta t-I iIu identic cu acela al patricienilor. între revendicăr i le sociale sc detaşa în

im ui CA ulnit cererea plebeilor de a se codifica şi populariza dreptul nescris. Plebeii i iu folosul dreptului privat obţ inerea tui „ius conubi" (adică dreptul de a

"•l i iisăioric valabilă conform dreptului civil), iar în maierie dc drept public, I 'li I n 11 pi i ' itud dobândirea calităţii de magistrat rezervată în exclusivitate patrieie-i i i l i u I i cereau de asemenea ca hotărâri le ndoptate in conestimn ptebis să aibă

• li lege pentru întreaga societate r o m a n ă . I n i ' [ I I . m unea plebeilor care ameninţau cu secesiunea, punând în pericol însăşi

lutul roman in anul 451 î.e.n., s-a elaborat prima lege scrisă a romanilor cunoscută uiunle dc Legea celor XII Table (Lex duodecim tabularum), act normativ

1 i .r.ieinaii/eze normele jur id ice r o m a n e , care prin afişarea lor în forum uniuni II li cunoscute de înlrcgul popor.

tu limbajul juridic termenul iex desemna fie acordul de voinţă exprimat dc două in fizice, situaţie în care el era s inonim cu acela de convenţie, fie convenţia

i nagisti at şi popor, ceca cc expr ima lato sensu noţiunea de lege. Altfel magistratul propunea - rogat - iar poporul accepta - iubeţ. în urma

l' Uliii poporului propunerea ( roga t io) d e v e n e a lege (tex). Inlllntivn legislativă o avea magistratul, care propunea poporului întrunit în

• 'i ni I <i vi/arca f mi rogas) sau nu (iantiquo)a textului de lege, fără însă a-i putea <nI ni mula mente, fapt exprimat sintetic dc căt re Gaius în următorul adagiu :

/ fii'puhix rornamis iubeţ atque constituit" (ceea ce poporul r o m a n dec ide ' oflşli'). Senului a vizat textul de lege sub aspectul conformităţii cu tradiţiile

i I I nle romane, după care el era depus spre păstrare în tezaurul statului. Un u o i M i i i di i opii ale legii erau afişate pentru a fi c u n o s c u t e de către p o p o r . "

i nfli, cn formă dc expr imare a dreptului , venea să e x p r i m e transformări le l"-i I i i n]ă iiifăptuitc in structura statului roman, când Roma sc va translbr-i Huli o republică sclavagistă aristocratică într-una democrat ică , ca efect al

i iu i. i.i M I nburici, Teoria gdnewlă a statului si dreptului. Bucureşti, 1983, pag. 339. i lUnui, Cetatea celor şapte coline. Bucureşti, 1957, pag. 182.

Page 17: Drept Privat Roman

16

I i n . Btulul îndelungii dc nivelare socială dintre patricieni şi plebei, proces încheiat tn linii mari în secolul al 111-leu î.e.n.

Sub Blpcct structural, legea cupr indea trei păr | i dist incte: praescripth, partea in c u c era trecut magistralul ce a iniţial legea, numele eomiti i lor. data şi ordinea votării în aces tea; rogariu, care cupr indea textul propriu-zis al legii împărţit în capitole şi paragrafe, precumşi sanctio. parte care arata ce consecinţe decurg din ncrcspcctarca ce lor prescrise în rogatio, 1 *

Textili legii fiu ne-a parvenit pe calc directă fiindcă în anul 390 î.c.n. R o m a avea sil fie Incendiaţi de către gali, fapt cc a dus la distrugerea materială a tăbliţelor de bronz, t "onţinutul acestui act normativ, care îmbracă forma juridica a u n u i adevărat n u l , ivea să rămână principalul izvor de drept timp de 11 secole, el fiind în conştiinţa poporului r o m a n un mijloc de educaţ ie civică în spiritul tradiţiei romane.

Legea celor XII Table conţ ine reglementari diverse cuprinse în norme dc drept privai şi publ ic , între cnrc dispoziţ i i le pr iv ind materia proprietăţi i quir i larc, a succe-siunii ş i s tatutului per soane lor ocupă un Ioc important, lucru de natură să definească interesul legiuitorului privind apărarea şi perpetuarea proprietăţi i private a cetăţeni lor i u m a n :

I. egea c c l o r X M Table începea cu formula: „si in ins vocaiilo" (cel c h e m a i în judi/cală să sc prezinte) . Statul roman prin autorităţi le sale nu lua măsuri pentru c h e m a r e a unei per soane în faţa magistra lului , această sarcină revenind pârtii ce avusese iniţiativa procesului . P r o c e d u r a d u p ă care se soluţ ionau litigiile dintre cetăţenii romani era aceea a legiaacţiunii, o procedură greoaie, formalistă, rigidă şi anevoioasă pentru valorificarea drepturi lor subiective litigioase. Imperfecţiuni avea şi s i s temul de executare al sentinţei, fapi de natură să creeze numeroase dliiUncţl! In procesul dc administrare al justiţ iei .

I 'i meipiilc juridice fundamentale ce stau la baza „legii decern virale", reflectă nivelul la care ajunsese societatea romana, stadiul dc dezvoltare al economiei, in care schitului I k c j i u in mod accidenial. lucru reileclatinmatcriaobligaţiilorreprezen-tatein Icgeprinir-im singur contract. în memoriacontemporani lorcât şi a posterităţii, pc I -cgen celor XII Table sc sprijină impresionantul edificiu a! dreptului roman - după ctun afirma însuşi Cicero - deşi multe din dispoziţiile legii aveau sa fie modificate sau completate spre sfârşitul epocii vechi şi în epoca clasică, când ,_iits civile" devenise prin

i i I nnentari practic inexplicabil, fiind desuet în conţinut şi forma. Cu toateacestea prin abi lintea celor chemaţi să înfăptuiască justiţia mulie regle-mcnlări juridice ale codului decemvirul aveau să dobândească o haină juridică nouă putând fi aplicate la situaţii cc nu au Fost avute in vedere dc legiuitor la data cuiboriuii legii.

Normele juridice cuprinse în lege definesc relaţiile de familie, stabilesc regimul pedepselor pentru diferilc infracţiuni, enunţă modur i le dc transmitere a drepturilor patr imonia le cil privire Iu n:\ numcipi şi nev mancipi, arată cc consecinţe grave decurg din ncrcspcc turca formulelor şi a gesturilor rituale prevăzute în lcgisacţiunilc dc judceulâ, toate acestea fiind meni le să conserve structura sociat-polihcft a statului sclavagist în epoca republicii .

" B, Moleuţ.wp. cil, pag. 42.

Page 18: Drept Privat Roman

. 1 7

• I ilu li li mag i s t ra ţ i lo r ca izvoare ah- ih l pt ului pr ivat r u m â n .

I ii ir|>iilA majoritatea magistralilor superiori aveau dreptul sa publice la prelu-II > M i n u i s t r H t u r i t un edict (iiu cdiceiuii). care expr ima in esenţă posibilitatea de a

ţiivi'i/u cum işi vor exercita aceştia competenţele in funcţia deţinută şi dc ce mijlo-• 'i uzita in vederea aducerii la îndeplinire a atribuţii lor ce decurgeau din

<' ir.n mu-gislratură. IV acest drept vor face uz cu predilecţie magistraţii învestiţi cu competenţe juris-

i i i! precum pretorul urban, pretorul peregrin, edilii curuli. precum şi guvema-ii.ui .1 i|iji'.ţ.i!ii in cadrul provinciilor. Deşi din punct dc vedere etimologic cuvântul

. l , li, I) , a isc nuia în mod ural, edictul sub aspectul formei sale îmbracă dc regulă 1 rmil i*fl, limd publicat pe lăbliţe de lemn vopsite în alb (iu alba proponere). El ' pn cum un adevărat program al cânii conţinut constitutiv era alcătuit din noime

incinte să definească atribuţiile magistratului in intervalul unui an de zile cât 1 n la, numit „ediciumjrerpeiuum' ' iar în mod excepţional pentru anumite e ven

ii neprevăzute dădea un edict numit „edicta repentitm"." P u n im inducerea Legii Acbutia prin care se introducea procedura formulară,

i ilii ml piciorului, ca principal magistrat judiciar, va avea menirea sâ introducă noi

I'i-ue |iu ulice pentru valorificare drepturilor subiective, mijloace menite sâ vina Hm ui drepl ului oi vil sau si-l completeze şi uneori să-1 modifice, sancţionând

i niKln calc noi căi meni te săsat i s facâ noi interese generate în noul climei dat tli i n u i a dc mărfuri. Pe această calc pretorul adaptează pe calc mijlocită < ti | i | luulul dreptului civil, adaplându-1 la noile ex igenţe determinate de evoluţia

' ' i unic. Acest lucru face posibilă apariţ ia aşariumiui ku drept pretorian, . 'in piln conţinut şi formă avea să definească s i s temul juridic în epoca clasică,

i 1 1-i norma jur idică propusă în edictul pretorului corespundea unui interes • I n yi era acceptată dc noul pretor, acesta o introducea în edictul său, s ituaţie

dv imtiiifl Nft genereze reguli cu caracter p e r m a n e n t , care praclic treceau dc la un l'u i u i la altul fi alcătuiau acea parte a edictului numi lă „pan translaţiei?" alcă inimi mlutnni wtus". Contr ibuţ ia originală a noului pretor făcea obiectul lui

/ iun a sau „edictum novuin", c lement de natură să nu afecteze evoluţia illi pluliil, lupi cc pune in lumină contribuţia creatoare a pretorului.

( ' i I IKI i II I• II.II I I I introducea o figură jur idică nouă sancţionată printr-o acţ iune nii lurl inA, o filcca prin „iudicium dabo", luată în baza lui „iurisdictio" care luni I M U I I dtcplul de a organiza o instanţă, instituind în acest s c o p judecător i i şi

litiul t să soluţioneze speţa prin intermediul formulei.

" A|i««l I huilil, Rcvuehistoriquededrolt fraiigancuiscletrungcr, Paris. 1925 pag.543-

I a senil t imp după redactarea Legii celor XII Table, plebeii obţin prin Legea i umili i,i f c l u tată în anul '145 i.e.n.. „ius cannubii", deci dreptul la un „lu.sium

numium" ce dădea naştere Ja patria posestas a supra copii lor procreaţi in I impui lAnAloriei.

Page 19: Drept Privat Roman

tt I • • . - • • • - 1

Alături de „iuspraetorianum" este şi „ius honorarium" (lionor în seamnă om mica do a fi magistrul), s i s tem dc drept creat şi de ceilalţi magistraţi cu atribuţii j u d i c i a r e , între care m e n ţ i o n a m pe edili i curul i , care aveau să inf luenţeze operaţ iunea juridică a vânzării ce sc va afla tot mai mult sub imperiu) consensual-nunului, c i l ş i a guvcma-toi i îor cc vor da aşu-numiml edict provincial elaborat d u p ă modelu l edictului urban.

In baza lui imperium pretorul putea să soluţ ioneze pretenţii Ic părţilor fără a le mai trimite în faza „in iudicio " prin următoarele procedee: interdictele, care erau ordine adresate părţ i lor să facă sau nu un anumit act jur id ic , s t ipulaţ iunite pretorie nc, care imbracă fonn a unor contracte verbale făcute din ordinul pretorului prin missiv iu pussc-ssiotiem, adică prin t r imiterea rec lamantulu i în poses ia sau detenţ iunea lucruri lor pârâtului ; şi pr in restirtttio in integrum, care p r e s u p u n e a desfiinţarea actului lezionar pentru reclamant, i opunând pe această cale părţile în situaţia anterioară încheierii actului .

Prin întreaga sa activitate pretorul avea să valorifice potenţialul creator al ioni ani lor în domeniul tehnicii legislative, făcând din dreptul pretorian sufletul viu al dreptului civil. în acest sens Gaius afirma: „ipsum ius fionorarium est vtva vo, iuris civilix".

Edictul pretorului încetează a mai fi izvor creator dc drept în timpul împăratului I I a d r i a n , care ordonă lui Salvius lul ianus să redacteze edictul pretorului urban înlr-o formă definii i vă, numită „ edict num perpetuam" de la care nici un pretor pe viitor nu sc putea a b a t e , "

în mod paradoxa I sistematizarea edictului înfăptuit dc către Salvius lulianus adu-cea 11 unii licări nesemnificative acestui izvor fomial de drcpl, el exprimări din esenţă creştereSj autorităţii imperiale în noul context social politic din secolul al U-leae.n.

Sei ia tnseoi isu l te le . S u l u l excreiia un control mediat asupra activităţii de legiferare, in epoca veche fiind cunoscut faptul că după ce legea ca formă dc expr imare a dreptului era aprobată de către popor u r m a ca textul acesteia să fie rati f icat de către senat care u r m ă r e a ca prin aceasta să nu se aducă at ingere obi ceiur i lorş i tradiţiilor specifice poporului r o m a n , in fapt să nu intre în contradicţie cu interesele patricienilor.

In epoca clasică in râu rirea senatului asupra procesului de real izare a dreptu- j lui es te rea l iza tă pr in indicaţ i i l e pe c a r e aces ta le dă p r e t o r u l u i . în vederea] M i i i c ţ i o u ă i i i noilor l e v l e m c i i l ă n pir idice, in acest sens în anul 46 c.n., pretor i i i.uli presiunea sortatului i n t r o d u c d i s p o z i ţ i a c o n f o r m căreia femei le nu p o t | d o b â n d i Calitatea dc d e b i t o r a c c e s o r i u cadrul unui raport j u r i d i c obl igaţ ional lai in anul 55 c.n., sc a c o r d ă l i d c i c o m i s a r u l u i aceleaş i acţ iuni pe care lc arc ş heieiii le < o n s t u l ă m a ş a d a r că pe c a l e m e d i a t ă pr in act iv i ta tea p r o c e d u r a l ă uj p r e t o r u l u i , senului prac t ic avea ini ţ iat iva legis lat ivă, fapl p e n t r u c a r e noile] reglementări juridica thtrodtiSe pe această c a l e sunt c i r c u m s c r i s e în sfera Iu iui hfiiiDuitium.

în epoca principatului sub aparenţa păstrării instituţiilor republicate, împărai ui I îndrum plin lel'nriua mfaptujt l in planul justiţiei transformă scnatusconsultel în izvoare formale dc drcpl.

Page 20: Drept Privat Roman

19

l,-i ,1 , i .

iul

«oll

PlPOi sdura dc cdiclarc o acestora insa ne dovedesc ca senatul din acest m o -i ' devine lui apendice al politicii imperia le, senaiusconsii l telc fiind numite • hUi " n i tiontsprincipii insenatu habituc". Astfel împăratul sau un reprezen-

lil i i ' tuni numiţi „quentares candidaţi principis" citeau propunerea Icgis-I I I fnţn senatului c a i c o aproba in m o d mecanic , senatul devenind astfel un

' i l |4Ui de î n r e g i s t r a r e a r e g l e m e n t a r i l o r j u r i d i c e e x p r i m â n d v o i n ţ a Im| i l' 11 începând cu secolul a1111-Ica, ca urmare a intrării statului în perioada i l i înmiii iubii. împăraţii nu vot mai trece textele legislative prin senat, fapt pentru

n ic „orationes" î ţ i pierd practic identitatea, l ' im c o m p e t e n ţ e l e p c c a r e I c a v e a p r i n c i p e l e î n c a d r u l s i s t e m u l u i

' n il in pr ima fază a imper iu lu i , aces ta e x p r i m â n d u - s e în p lan pol i t ic , 1 i i u i ui iv sau juridic, acest înalt magistrat influenţa prin edictul sau conţinutul

ili< |iinliii nunun publ ic sau privat. Dispoz i ţ i i l e pr incipelui prin care acesta a Inul Iu dezvol tarea dreptului cu noi r e g l e m e n t a r i j u r i d i c e poar ta denu-

• iii „ronstittttioncs". Dupa c u m arăta G a i u s ..constituitaprincipis ort ţ ' itttpctator decreta vet edicte vel epistola constituit" (const i tuţ ia este

i împăratul hotărăşte prin decret, prin edict sau prin scr isoare şi arc putere d>' li»i(i»)

Itllliuţiunilc imperiale se împart în patru categorii: edicta, mandata, decre->•> >> ittwripta.

l,iu ttU-se cunsti tuiau în dispoziţiuni cu caracter general în domeniul dreptului îmbin >i privat, in virtutea lui „ius edicendi" pe care le avea pr incipele ca i li i|'il magistrat in stat. Edictele principelui se afişau în aceleaşi locuri ca şi 1 i nii u a lî aduse la cunoşt inţa poporului . De regulă e le erau valabile pe i l imtu «Intim iei împăratului, dar pr in efectul păstrări i dispoziţ iuni lor din edict cc

i" i m interese dc ordin general, e le vor deveni izvoare dc drept în sens t'iionil, l i n i ii ce va fi oficializat prin reforma înfăptuita de împăratul Madrian. Prin ni l i iul lui împăraţii August şi Claudiu interzic intercesiunea femeilor pentru da-

' n u i e dc bărbaţii lor, M,in,t,i!,i n-prezentau instrucţiuni dc serviciu, deci acte cu caracter adminis-

1 lini | lunari lor imperiali dar şi proprietari lor de terenuri din provinci i le • Imparului avea numai dreptul de supraveghere . Prin asemenea mandate

nu In Modul reguli de drept prin permanent izarea acestor dispoziţi i . Astfel s-a 11 n i i li .i a b s o l u t ă a căsătoriei încheiate dccftlrc guvernatorii provincii lor

<i || iuti le autohtone. IK, i. i, I,. /mpâi ului în calitate de j u d e c ă t o r fie în pr imă instanţă, în apel sau

I ' i uijă dădea luxarări în formă orală care apl icau dreptul pozitiv la speţa bl i I hicoi i pcutiu soluţionarea cauzelor împăratul formula o nouă regulă dc

i ii iWiinddc consultaţii le oferite de renumiţ i jurisconsulţ i , fapt de natură II ni i inie decretele în izvoare formale dc drepl.

Page 21: Drept Privat Roman

20

I .i BXOinplu putem da „Decretus Mărci" foi. în timpul împăratului Mane Aurc-llu Tn virtutea cârtita creditorul es te decăzut din dreptul sau dac5 sc Foloseşte d mi j loace violente împotriva debitorului sau.

Ri fcrfpta. R*Scripte le sunt răspunsuri scrise în baza competenţe i împărat ului de a dc a da consultări magistraţi lor situaţie în care ele se numescep i s tu ia sa l>,inii ntt>ntnrh\ p rob leme dc drept. Uneori aceste răspunsuri cupr ind reguli g, crulc care s-au transformar-ca a tare tn izvoare fonnale dc drept cc aveau sâ culese şi s i s u M i i i i n z a t e în culegeri intitulate „liber rcscripioru/u"'.

A p a r i ţ i a acestora in opinia unor specialişt i avea să de termine alături de al împrejurări înlocuirea procedurii formulare p n n judecarea „extraordinar".

Alât rescr iptcle cât şi decrete le e rau păstrate în cancelaria imperială c o n d u dc tai riHtţţhier lihetlcirum calitate pe care au deţinut-o iluştri jurişti precum UI, au sau Paul , cancelar ie meni tă să e l ibereze părţi lor interesate copii, dacă acest conţ ineau reguli de drept.

3. Activitatea juriştilor,, şcoala sabininna şi proculiună.

J u n s p r u d e n ţ a este ştiinţa dreptului creată de jurisconsulţ i . Jurisconsulţ i i erau specialişti în studiul dreptului , care interpretau n o r m e l e jur id ice la cazuri le con crcie in sens juridic r o m a n , j u n s p r u d e n ţ a înseamnă interpretarea prudenţi lor ( j i i r iscun-sutţ i lor) prin care cazur i le noi a p ă r u t e în societatea r o m a n ă erau soluţ ionate pe baza textelor deja existente.

începând dc prin anul 200 î .e.n., apar cunoscători ai dreptului (iuris petitl, iurl\prutte»iesi, care pe lângă alte specialităţi pe care Ic aveau, acordau consultaţii, propagflnd Î n v ă ţ ă t u r i dreptului ca scriitori sau prin prelegeri .

Inlcrprctarcti, aclivilatcajurisconsulţilora constituit un important izvor al drep- tul ui J in timpul Republicii. La origine, ştiinţa dreptului era monopolizată de către patricieni, care cunoşteau formele solemne ale unor acte juridice, procedura, calendarul judecă* torCKC. Cunoscând misterele dreptului, pontifii îşi menţineau influenţa, o păstrau ;i Q

loloscau in liivoarcti castei lor, ferindu-se să le facă publice, mai târziu insa, a avui Inc

secularizarea jurisprudenţei sacerdotale odată cu divulgarea formulelor acţiunilor şi a Tablei Fostelor, In anul .301 î.e.n., dc către Gnacus Flavlus, un sclav dezrobii ol lui Appms ('luminiş ( 'arcuş. 1'tibl iciiţia ce cuprindea aceste formule s-u numii aa civile PtavluttWV, lai l lavltu i rost numii edil cuiul, tn limp, a devenii un obicei din a s e dl i i insultaţii juridice In pi iblic. MuciusScaevola, considerat ca cel mai marc jurisconsult al vremii sule, u scris cel dintâi Inilut sistematic, un ius civilem 18 cărţi Orice om cui care ori Interesat să dobândească popularitate, trebuia sâ cunoască dreptul.

Activitatea Jurisconsulţi lor consta în pr imul rând în interpretarea drcptulu pozjliv. C i c e r o spunea că o m u l de drept trebuie, nu doar să cunoască legile $ consneludinea, dar şi să tic In stare sâ se manifeste prin: agere (să indice solcmniiâţili

.II .• hei. in. l.-|ilin:ii- iu l.ti.i magistratului, avocatului, ş a )\ ca\ ere (redactat ea iOtelOI Juridice): respotulere ( răspunsul dat la întrebări, consultaţ i i) ; scrib» i ICI icrca tratatelor de drept sau redactarea în scris a actelor).

Page 22: Drept Privat Roman

21

1ui|.icon>iulţii nu contribuit în epoca Republ ic i i tu reînnoirea şi dezvoltarea iln'l 'lulnl, Mtfcl că nu s-au mulţumii cu interpretarea dreptului existent, ci. ajutaţi

1 l ek color XII Table, au creat institu|ii noi (de exemplu adopţia). I mi cc »o ştie despre literatura jur idică din epoca veche, s-a t ransmis de către

"ii » nu ist din vremea împăratului Madrian. in fragmentul din Pundecte. i Aili II I, nilul II. în original na rămas nimic, s-au păstrat doar câteva fragmente pi In • uniunii ulterioare, unele t ransmise în Digestc le lui Justinian. Sc cunosc nu-

1 i oAlorva autori (cam 20), dintre care mulţi merită a fi menţionaţi ca îndrumă-i cei dintâi scriitori cu sistem, iar alţii ca profesori foarte căutaţi. Astfel.

i Wlius f'nttus Catus (consul în anul 198) a scris o lucrare, TripertUn. Ittlll de P o m p o n i u leagănul dreptului (ctmabtda iuris). Sc n u m e a astfel.

11 ori cuprindea trei părţi : - legea celor XII ; - interpretatio la această /'Vii actiones: ori trata lu fiecare dispoziţ ie din cele 12 table şi inter-

•• (ti spunzătoare şi procedura c e r u t ă " . i II pi unul autor sisteinie, a p a r e Qnintus Mucius Scaevota. ce se t răgea din

ţi n i midie de jurisconsulţi şi oameni politici, era un spirit conservator şi a murit > nai In S2 dc către partizanii lui Marius , De la el a rămas o lucrare. Ius civile

• iţiţi care s-a evidenţ iat prin puterea de a ex t rage pr incipi i genera le diritr-nnu- dc soluţii date în cazuri c o n c r e t e , pr incipi i d u p ă care s-a făcut o ine logică n m a t c n c i . T o t el a scris şi Dejhiitioncs, ceea ce arată că şt i inţa

iln pinlui II făcut un a n u m e progres . Dc la cl a r ă m a s praesumtio muciana, în iiluii ,i i iu i.i mate achiziţiile făcute de soţie în t impul căsătoriei sunt consider-

pi ii i.iie a hărhalului , e x c e p t â n d cazul In care femeia dovedeş te că le-I duh Indii pcrsntial, in m o d onest .

i lllll cure s-u bucurat dc o m a r e autori tate şi care a a d u s inovaţiuni în iu ii. 11II i l irplului privat, a fost Aquilius Gallus, elev al lui Q u i n t u s M u c i u s Scae-

' I ' 1 i piei.i i, cl a introdus în anul 66 acilp de doio, în cazul in care s-a încheiat u n . iiuii.ii i pi in înşelarea uneia din părţi, a introdus de a semenea o regulă nouă

i • II ' I.I i u-poţii postumi al testatorului,deşipersonae inceriae, pot fi instituiţi In II 'ii,mu ui (postumi uquiliani); tot cl a găsit mijlocul prin care să stingă datoi ii

1 Iii pi iuti-un singur act, zis acceptilatio. i II profanul, trebuie menţionai Servlus Stdpicius Ruftts (mort Ia43) , care făcea

1 i « « | p | | 0 t i remnrcabile. I II Iu/ic, se poate spune că, normele jur id ice izvorâte din legi, din obi-

nHMIt *• din mtfiprrhiiio, const i tuie ius civile, spre deosebire de ius Iwuurari-' irul | ieeihi lele iniigisirajilor. Această deosebire s-a păstrat în t radi ţ ia jund-

(• 1 p/Iun Iu hutlnian (527-565 c.n,). care prin codiftcaţii lc sale a înlăturat-o, deşt i •, mul du pliilm pretorian secase de fapt cu 4 0 0 dc ani înainte, prin redactarea i lllVl i mi n nu lu l sale, Mih formu Edictului perpetuu, din t impul domnie i

. i lu i lh i i | r ian( l l7- l38c.n,) . I II 11 m11111 |i ii e.pi liderii a veche are un caracter în general empir ic (cazuist ic),

i ui lumii i i ţ i iL 'Insicăncăpihal un carucicrşt i inţi f ic.

" I I II M ii iun» ( u e r e M i i i i t c k c t X 11 Tatvtitu.C.ncTcp6ypr.l997,CTp,296-297

Page 23: Drept Privat Roman

Prin interpretativ, dreptul privat de la sfârşitul Republicii s-a îmbogăţii eu a t â t e a i norme noi, încât se poate spune ca perioada următoare, perioada clasica a ş t i i n ţ e i ! ih iŢiiului a găsit deja semănate ideile fecunde, pe care apoi le-a dezvoltat cu claritate •

I ni iseousulţii clasici nu se mul ţumesc să rezolve diferite probleme de la caz l a i Caz, ci observa că intre diferite cazur i există puncte c o m u n e , care pol da naştere [ unor reguli generale, aşa apar diverse principii sau reguli dc drept, de unde reieseI ţi caracterul creator al activităţii lor practice şi ştiinţifice.

Pentru a aduce o regulă de drcpl până la ult imele consecinţe, j u r i s c o n s u l ţ i i clasici combinau diferite cazuri, creând speţe diulre cele mai complicate. O regulă J dc drept era recunoscută ea atare numai dacă oferea soluţii pentru toate caruri le imaginabile intr-un domeniu.

Perioada, începând de la A u g u s t u s ş i durând până către mijlocul secolului ol j ITI-lca. în care ştiinţa dreptului a fost cultivată astfel încât şi astăzi se i m p u n e ] posterilâţi i, se numeşte per ioada clasică a dreptului roman. Jurisconsulţ i i au câuVJ tat printr-o puternică sinteză, >ă extragă principiile generale, iar odată stabilite. Ie»s au aplicat cu o logică neîntrecută la cazuri iie concrete, fie imaginare. Simţul lor j jur idic sc ogl indeşte prin m o d u l în care dau soluţia in cele mai complicate cazuri, intr-adins combinate, pentru a aplica o regulă de drept până la ullimcle-i consecinţe, j

în t impul Pr incipatului , acţ iunea prudenţi lor juca un rol mult mai i m p o r t a m decâl pc vremea Republici i . Prudenţi i au căpătat un loc de frunte in viaţa publică,.] lucru supărător pentru împâral , care dorea să le canalizeze activitatea şi influenţa in folosul său. Din această cauză A u g u s t u s a hotărât că doar anumiţ i jurisconsulţi să aibă privilegiul oficial de a da consul ta ţ iuni : ius publice icsponJendi.

Resppma pritdeiitiutn a constituit unul dintre cele mai fecunde izvoare de

drept, existând un obiect general în t impul Imperiului dc a s e cerc consultaţiuni f l la juris-consulţi celebri.

Cei versaţi într-ale dreptului - iuris consul/i - au exercitat o mare influenţai asupra progresului realizat de ştiinţa jur idică, prin faptul că lucrările lor uiinseserăj un grad de perfecţiune necunoscut p â n ă atunci. S-au întocmit studii şi s-au elab-J orat cele mai subtile conslrucţt i doclrinale, au apărut şcoli d e d r e p t , fiecare având concepţ i i le şi tendinţe le sale propri i , se organizează instituţii în care se prcdl j dreptul . Se detaşează d o u ă dintre acestea:

şcoala procul iană. întemeiată dc M a r c u s Antist ius Labco -jurisconsult cu un , Caracter independent republ ican şi deci nemul ţumit d e noul regim (al lui A u g u s . tus), foarte învăţat, ce a a d u s idei noi în evoluţia dreptului; (

Y "a la sabiniană - întemeiată de Caius Ateius Capi to (despre care Tacit spunţ 1 .1 era lin linguşitor, care to tdeauna era bine eu puternicii zilei).

Aceşt ia doi sunt recunoscuţ i ca întemeietori i celor două şcoli, numite insă nu după ci, ci după şefii de mai târziu:

• şcoala proculicni lor - d u p ă jur i sconsul tul Proculus; • şcoala subinicnilur - după şeful lor Massurius Sabimts (care a trăit pc v remea

impăi aiului Tibci iu), Deosebi rea d int te aceste d o u ă şcoli constă în modul de folosire a tehnici i

mi i.lice. Şcoala proculiană foloseşte, într-un m o d larg ş i conştient, tehnica j u r »

Page 24: Drept Privat Roman

23

i«n

i< 1

iu i [ i-.l

• md cea sabini ană utilizează rar şi accidental procedeele tehn ice.de importanţa i Idi la nu este conştienta. Prin urniarc. pr ima arc un caracter progresist, pe când

• • l.ih.i • niiscrvntor. Pentru proculieni tehnica juridică constituie un mijloc în real-i ,i lipului urmări t , iar pentru sabinieni tehnicitatea reprezintă calea core-iliuue !n păstrarea poziţiilor dobândite prin instaurarea imperiului, in a doua iii» ii secolului al I Mea e n „ deosebir i le dintre aceste două şcoli d i s p a r

Mu In nu sul ţii clasici s-au remarcat printr-o activitate deosebii dc bogată, prin i ' d e analiză şi s inteză, de general izare şi s i s tematizare, printr-o logică

11 i i c u c rezolvau diverse controverse, prin raţ ional i sm jur id ic elegant ş i i 1 1 1 1 1 • li i'i iii precizia cu care fixau sensul conceptelor juridice. Dintre cei mai de «tuiul, pe lângă cei menţionaţi deja, amint im pe :

i iriHi r tisxius [jmginus - elevul lui Sabinus care s-a bucurai de un prestigiu I 1 ni, şcoalasahinianâ numindu-sc şi şcoala casiană.

" i iu i i i Itilianus - a s istematizai ediciul pretorului din ordinul lui Etadrian, în li nu iu căruia a Irăit.

ii irăil iti epoca lui Antonii] Piui şi a întocmit un preţios manual de ilirp mi, num ii Jmtitutiones. cc a înlocuit tratarea cazuistică cu una sistemat-

piutilA, privind persoanele, bunuri le şi acţ iuni le . Această lucrare a fost de-M4i|iniHft In două e tape: - în 1816 pr ima parte, aflată în bibl ioteca episcopală din

nu (I Iu 1933. în Egipt s-a găs i tun alt fragment din lucrare, numit N o u l G a i u s , • • ii'iă la vechiul drept roman. Originali iaica lui Ciaiusconsiâ îndeosebi în • • spus împreună dreptul civil şi dreptul pretnrian.

''. ""j '• •mus- a scris o istorie a dreptului roman, un comentariu asupra drep-tul ui i Ml ţ| nlltll asupra celui pretorian; a trăit tot în epoca lui Antoniu Piui, a scris mult,

' ilt j hi isconsult în secolul al ll-lea, dar mai puţin original decât alţii. 1 i k, fripianus - nu i sc c u n o a ş t e or ig inea , d a r era un bărbat dc o

ne valoare morală, pe lângă pătrunderea juridică neîntrecută, A trăit la

lut Iu lui al 11-lea şi începutul secolului al 1 ll-lea şi a fost considerat ca cel n . iuiii.it jurisconsult roman, din per ioada clasică {primus omnius). Opere le

il iii i.î mu fost: • tlmm - in care se ocupă dc soluţ ionarea speţelor;

• ffi ipt>t\\<\ care cupr indea culegeri de consultaţ i i în care, după expunerea II i i | l»l(tr lupt se dă soluţia;

ri, fUtUlotiej - consti tuie un c o m p e n d i u al dreptului în vigoare în secuiul el Ml I m * n

WtVi Vtmtu* a scris cele mai mul te fragmente din Digesie. I tyifiH I tfimiiitu - a fost cel mat product iv dintre jur i sconsul ţ i , având un stil

.i l l. i'.iiii Aţiii operele sale căi şi ale lui Paulus, au fbsl folosite în mare parte la ni mm ii I tigratelor lui Justinian.

lt|N.n I. |in im înmiiţ i lor epocii clasice au fost n u m e r o a s e şi foarte variate in "i i ,.i|.i.i I I î m p ă r ţ i t e p c c a t e g o r i i :

i I luflutii i sunt tratate e lementare scrise pcniru studenţi şi începături l l ln Nuni tiimplc reguli concise (dcftuiuones), altele fiind mai dezvol ta te şi

nul n expunere melodică a dreptului;

Page 25: Drept Privat Roman

2 4

• Sententltie (opinianes) - sunt lucrări cu caraclcr elementar, dar cu conţinut pract ic;

• Quesdonu (dispuwiiones) - suntculcgcr i care sc caracterizează prin (aptul că nu prezintă, in general, cazuri ivite în practica, ci cazuri teoretice, discutate la şcoală;

• Eplstulm'h- - cupr indeau expuner i jur id ice sub formă de scrisoare; • Notaele - erau observaţi i critice asupra operelor jur i sconsul ţ i lor clasici; • Comentariile aci alicim» - cupr indeau comentar i i asupra edictului pretoru

lui st ul edili lor curuli şi asupra edictelor guvernatori lor de provincii ; • / igesteie-şva\ adevărate enciclopedi i jur id ice care cuprind dreptul civil şi

dreptul p r e t o r i a n " , Aceste lucrări sunt împărţite în tibri (cărţi) ce ar corespunde volumelor din

vre-meanoastră, numai că împărţirea materiei in libri nu se făcea potrivit conţinutului, ci in mod mecanic, după cum sulul dc papirus era mai lung sau mai scurt, fiecare sul liind un liber. Des întâlnite erau libri singutures (cărţi într-un volum).

Epoca clasică a fost cea mai importantă pentru că în această epocă au trăit cei mai mari jurisconsulţi ai Romei, au huit fiinţă cele două şcoli - proculiană şi sabinianâ jj a fost creat ius publice respamiendi (dreptul d e a da consultaţii in m o d oficial),

în epoca ce a urmat , epoca postclasică, jur i sprudenţa nu mai este izvor dc diepl . jurisconsulţii ncmaifiind necesari împăratului pentru a canaliza, p r o m o v a ş i susţ ine pol i t ica imperială, deoarece puterea împăraţ i lor devenind făţiş absolută, voinţa lor devine aproape singurul i z v o r a ! dreptului. Jurisprudenţa are, în aceasta epocă, un caracter compi lator , jur i sconsul ţ i i , care în mare parte îşi desfăşurau activitatea în cancelariile imperiale, se mărgineau să rezume operele jurisconsulţilor clasici sau să alcătuiască culegeri de extrase din operele lor. Nu se mai întâlnesc jur isconsulţ i cu activitate creatoare, autori ai unor opere or iginale de drept.

Ştiinţa dreptului decade foarlc mult in epoca postclasică; operele jurisconsulţilor nu caracter dogmat ic ,

Augus tus a acordai unora dintre jur isconsulţ i pentru a-i câştiga dc partea regimu-lui m o n a r h i c , ius publicae respondendi (dreptul dc a da consultaţi i ju-i iirBce in n u m e l e împăratului) , cu condiţ ia semnări i consultaţ i i lor spre a garanta autenticitatea lor. Ca urmare, judecătorul care pr imea o asemenea consultaţie, eni obligai să dea o soluţie c o r e s p u n z ă t o a r e opiniei jur isconsultului , r ă m â n â n d liber In aprecierea faptelor.

I'i într-un icscript, Hadr ian a hotărât ca acele consultaţii ale jurisconsulţ i loi investiţi cu ius publicae respondendi să fie obligatorii nu doar in cazul pentru care fuseseră date, ci şi pentru cazuri s imilare.

Datorită decăderii jurisprudenţei postclasicc, era obiceiul ca în faţa judecătoriloi să sc citeze operele juriscoasulţilorclasici şi cel care aducea mai multe texte în fuvoara sa, câştiga procesul. Fie părţi le, fie avocaţii, în dorinţa de u obţine câştig de cauză, citai în faţa judecătorilor, lexic falsificate (lucru posibil deoarece jurisprudenţaclasicâ liint foarte vâslă, judecătorii nu o puteau cunoaşte în amănunt),

,; ; inicvn. i IOeimnuti iu. i l ifipainii.ie i|>pai Meun.i u ncpciio^c u c npitMC'iamtSMI H , C . rtcpeTcpcMiio M o c k i i i i IlaVKa 1 9 8 4 , c r p ! 5 8 - t 7 l

Page 26: Drept Privat Roman

25

Ci uliu II pune capăt falsificărilor dc texte, împăratul Valentininn al Ill-lea, a dat la mini l.'f> legea citaţiilor. Legea a confirmat autori tatea lucrărilor a n u m i t o r ju-

n num Papinian, Paul, Ulpian. G a i u s şi Modest in. Astfel părţile sau avocaţii ih iu invoca in sprijinul afirmaţiilor făcute texte din alţi jurisconsulţi .

4 ii itiriirtii lt prcjustinieiR-ftprc slăi silul monarhiei absolutiste, creaţia jur idică romană a ajuns să fie ex-

I" voluminoasă şi de consistentă, ca cuprinzând atât literatura juridică (veche |l i lan n A) cât şi răspunsuri le jurişt i lor autorizaţi, d a r ş i un foarte m a r e n u m ă r de HiilMiiupi imperiale.

• >nilc practicii de toate zilele au determinat adunarea acestui material jurid-|i ni.il pcnlru a salva opera înaintaşilor, dar mai ales pentru a pune ordine şi h i f > . 1 , 1 1 nlccţii de texte legale, numite „leges", p recum şi lucrările jurişti lor care 1 r,..i numitul ..ius".

AMft/i putem vorbi dc irei a semenea tipuri dc colecţii; l ttltcfla de leges, în cadrul cărora găsim următoare le codur i :

i1 kx Gregorianus " care este o colecţ ie cu caracter particular, întocmită Ir tini vilul secolului III, dc către un jurist pe n u m e G r e g o n u s , Acest cod cuprinde

i iperiale cm isc între an ii 196 şi 2 9 1 ; In Vii/w Hermogenianus" care es te tot o colec[ ie cu caracter privat, ţliUMul lui 1 l e rmogenianş icare conţine constituţii imperiale, aproximativ până • •I linului .120;

1 1 , , ' njrx Theodosianus" care este o colecţ ie oficială, fiind întocmită din il împăiatului Theodosius al 11 -lea care a domnit în răsărit şi a fost publicată

i n u m i l l IH a c e s t cod cupr inde constituţii imperiale date începând cu d o m n i a lui 1 -n UniItl, Împăratul Valcntinian al lll-lea care a domnit în apus a utilizat acest

Iii purica occidentală a imperiului. Lucrarea este foarte întinsă, cuprinzând i !> lini se paie că Theodosiusa modificat textul original al mai multor constituţii,

i i i I iiilupla epocii sale. J. i 'uUcţlo de ius. Opere le vechi lor jur i sconsul ţ i erau păstrate ca nişte mon-lllti Uloi icc, dar şi ca surse d c interpretare a dreptu lu i . E x e m p l u l cel mai

i sens î l reprezintă legea c i taţ i i lor din epoca lui T h e o d o s i u s şi IpIllllllHii p u n care lucrări le jur i ş t i lor recunoscuţ i d o b â n d e a u putere de lege.

• lll idilic imişlilor nu au fost codificate propriu-zis, decât d e c a n e Justinian i nA nu semnalăm grija mani fes ta tă pent ru păstrarea a c e s l o r c r e a ţ i i .

• IUV I fu mixte formate din „leges" ş i i u s ". -n / n u wpnta Vaticana " întocmită la sfârşitul secolului IV şi găsită abia in

• I H1 1 1 , Iii biblioteca Vaticanului. Ea este o colecţ ie privată, dar foarte impor-> • i <MU cA In ea se găsesc fragmente c o n ţ i n â n d pasaje întregi ale unor ih, înmulţi I ottrtc cunoscuţi, cum ar fi Papinian şi Ulpian, fără să fi fostmodifi-

i ' nulii ne In forma lor originală. •) „ i 'oHiitlo legeni Moxaicorum et Romanorum " în care găsim puse alături | l illlbuili lui Moise şi texte din dreptul r o m a n . Nu ştim cine a fost autoru l

l' i | u , nici ducă a fost de religie creşt ina sau m o z a i c ă şi nici scopul llMt i'Sln a foii întocmită . Lucrarea prezintă i m p o r t a n ţ a prin faptul cA şi ea

' i- mie juridice romane

Page 27: Drept Privat Roman

i f i = ... . . . i c ) . , Cartea Siro-romanâ" în caro sc face o expunere parţială a dreptului r

iii.ii) aplicai In Orient. înaintea domniei lui Justinian. In secolele V şi VI, pârlea oec identa lăa fostului imperiu roman fiind domina

de barbari, a creat premise le apariţiei unor colecţii dc legi r o m a n e , alcătuite cuceritori pentru a li aplicate supuş i lor romani . Dintre aceste lucrări: „texr.mti I r.wt; i nun " ( s a u „hrevariumAlanţCi"), „texromanaBurgtmdiorum"şi „cdr turn Theodarici" acest din urma edict fund conceput de regele o s t r o g o i T h e o d o ic ut.it pentru uzul ostrogoţilor, cât şi al supuşi lor romani 1 ",

4. Codificarea lui J u s t i n i a n şi î n s e m n ă t a t e a ci i s tor ică .

Anul 395 aduce, ca u r m a r e a profundei crize social-potit ice în care intrase statul roman, ros dc puternice contradicţi i interne şi de atacurile popoare lor „barbare" , cărora cu greu Ic mai putea face faţă, o împărţ ire în două a Imperiului R o m a n în Imperiul R o m a n de Răsărit ş i Imperiul Roman de Apus.

Urmăr ind sâ-şi păs lreze vechile privilegii, clasa dominantă a căutat să creeze, in acest scop, o suprastructura judic iară adecvată , care să c o r e s p u n d ă relaţiilor sociale existente.

încercări dc sistematizare a dreptului roman atât de către persoane particulare, citi şi dc către stat fuseseră (acute încă de la sfârşitul secolului al lll-lea e,n., având la origine conştiinţa decăderii dreptului în epoca postclasică, precum şi dorinţa dc a re-învia gândirea juridică proprie epocii clasice. Menţionăm în acest sens:

Si\X ricin, elaborat intre anii 291 şi 294 de cătreGregoriusşi niprinzândconstituţiunilc imperiale date din epoca împăratului WuMw.CoditWermogeman. întocmii în anul 295 de către Hcrmogenianus ca o continuare a Codului Gregorian şi Codtd Tfieo* d <sian, alcătuit din ordinul împăratului Theodosius al l l- lcaîn438.

Moştenitor politic al cezarilor, ull imul împărat care vorbeşte latineşte pe Bosfor, Just inian. cu numele complet Flavius Pctrus Sabaltius Justinianus, fascinat de ideea Irâiniciei veşnice a Imperiului R o m a n , a voit să fie omul unor mari restaurări: poli-tice, religioase, e c o n o m i c e şi legislative.

Aplicând normele dreptului roman societăţii bizantine, legiştii Iui Justinian i-ai a. li i,inii i ICI . p.ise modificări memic să pună de acord pi tncipiile acestui ilrept cu realităţii! variate şi contradictorii ale secolului al Vl-leadin Imperiul Roman dc Răsărit.

Desigur că Justinian n-ar fi putut realiza marea sa operă lără ajutorul lui Triboniai „quaest •>• sacri pafati" funcţia acestuia fiind foarte importantă la Constantinopoleţ mume aceea dc a redacta legile imperiului.De aceea, nu c o simplă coincidenţă c producţia legislativă a lui Justinian se micşorează odată cu moartea lui Tribonian.

I . v i laii.i lui Just inian, e tapa finală a dreptului roman şi punct dc plecai pentru dreptul bizantin, tivea să constituie unul din cele mai de s c a m ă monumeni itlcdieptiilui.tiiiillâ VICIU..- ansă de inspiniţic pentro legiuitori.Cauza principală care dcieniiiii.il uitieap.aaciiviiiitc legislativă rezidi in criza modului dc producţie sclava

" Mur/uC D i c p n o m :d Al.L M-CK, 2003. p.56

Page 28: Drept Privat Roman

11

lot

. . n

. i i . »

iii--l

. . I I ,

dl II

I I,il. 1

.uni

tu

lin , ll l||

llftll

I I IH(

II Iţilil

1,1 in

uli

n ui .n

• •! i in ,i liii.ui necesara luarea dc către proprietarii dc sclavi a unor masuri speciale i 1 ' n m m i l i ' i n i n a ţ i n d e e l a s a ş i i n s r H x i a l p c n t r u i n ^

Ultll ii. i politicii si religioasa, pe care Justinian o visa pentru imperiul său, nu i. socotea cl, furii una legislativă.Roma sc impusese prin biruinţe şi prin

" > !"• i' i legiunii sale, iar Justinian, cont inuând tradiţiile, trebuia să ştie să înv-'•>!'' |i sil întocmească legi. 1 4

P i împărătească" sc cuvine să fie nu numai dc arme împodobiiă, ci şi de i uln.li C pentru ca astfel să poată cârmui cum trebuie, atât în vreme de pace,

i Ml ui Iu M cmc dc război . IU i mu rpţiu lui Justinian şt a t impului, împăratul, reprezentant al puterii divine

. i Imnul, ' ia monturi suveran, „legea v i e " a suitului, „creatorul şi singurul inter-|i|fl iWlţgi",

1 'r 1 1 legislativă a lui Justinian este cuprinsă într-un scurt interval dc t i m p şi i II pilnilr iirmăionrcle opere:

I, f i t i lul (sau Codex); t I iigi'slcle ( s a u Digesta sive Pandectae); I lii ' i lnulele (sau tnstitutioncs); l Nuvelele.

i lidllli .n IM .i început in anul 528 c.n, prin adunarea constituţii lor imperiale, i illlllhiiulc junşi i numiţi pentru aceasta a alcătuit un cod (Codex) c a r e c u p r i n -i plHlilllţlilc imperiale în vigoare, dar textele acestora au fost modif icate şi

<• In i incul cu ucccsilăţi lc sociale c o n t e m p o r a n e . I udul Ini lustinian cuprinde în 12 cărţi constituţi i le imperiale la aproape tot |Hlll ptlblb vi privtit, aşa cum existau ele la 17 noiembrie 534, perioada mare de i i'AjIa materialului (ăcându-1 mult mai important decât codurile anterio-

l D i r p l u l t ai ii mic şi dreptul şi obligaţiile funcţionarilor de stat; 2.-8. Dreptul ii " Du {• Ini penal : 10.-12. Dreptul administrat iv .Din consideraţ ie peniru

' 1 II i a trecui constituţiile relative la dreptul canonic în fruntea culegerii H.Iul lui lustinian ne-a parvenit în mai multe manuscr i se .

i liiipui I în tuluri cu rubrici, aproximativ 765 titluri, care la rândul lor se i i unic . Orânduite cronologic, constituţiile mai lungi au fost împărţite

1 i ln paragrafe. în general, la începutul fiecărui fragment se indica nu-" i | . a 111111Ji cnrc a edictat constituţia respecl ivă şi numele destinatarului

• i n t u i i uprtnde constituţiile împâraţ i lor începând cu Hadrian (secolul 11 1 1 - II iu uflnd cu Just inian, ultima fiind cdiclală la 4 noiembrie 534. Deşi

nul uili ' i iţioiu ca opera sa legislativă să sc reducă la acest cod, totuşi prac-|u rişti lor romani ce aduseseră R o m e i o faimă nepieritoare

di> s e , olr, MU puteau r ă m â n e în afara restaurării sale legiuitoare. 3*

Im I i i

1 .!•

|N|l,l, l l l ll

h i i >• w

• I' ii.in.i II iiipuiiiihic (ţipai M C I I T M D uepeaoAC u c iipiiMc'taiuiHMii i i | i i h o i o Mocxtm. Haysa. 1984, inp. 158-171 i i 11 romancd ALL BECK, 2003. p.56JJ.urecTi>t 10cnfirnaiia.Mj6rMiuu.ie linspeDOJlciIctipnMCtamotMH II.C IIcpercpcKoio Mocnim, llayxa 1984.

Page 29: Drept Privat Roman

-28

De aceea, Justinian numeşte la finele anului 530 o nouă comisie condusă tot de Tribofiian. care o pr imit sarcina să s trângă operele jurişti lor clasici romani iar din acest uriaş material să selecteze textele mai importante pentru a servi practicienilor In activitatea lor zilnică şi teoreticienilor pentru documentare. Membri i comisiei au. fost împărţiţi în 3 subcomisii .

Din punct dc vedere istoric, Cigestele constituie cea mai importantă parte a Iui corpus iuris şi totodată cea mai originală, alcătuind o culegere oficială, nouă prin caracterul ei.

Dtgeslefe au pr imit o d u b l ă d e n u m i r e în chiar titlul lor: ^Digcste te sau i undate" t itlul întreg fiind: , .Cartea I din Digcs te sau P a n d c c l e l c s iâpăni-torului nos t ru , preasfmţi tul împărat J u s t i n i a n " , c u p r i n z â n d sub o formă simpli-, f icată şi lămuri tă dreptul (prudenţ i lor) adunai din dreptul de altă dată .(Cuvîntu] „Digcste" e s te dc or ig ine lat ină ş i î n s e a m n ă „ c u l e g e r e " , „ a ş e z a t ă " d u p ă un a n u m i t s i s t e m " , iar c u v â n t u l „Pandecte" e s te de o r i g i n e g r e a c ă ş i î n s e a m n ă „care c o n ţ i n e l o t u l " .

Deşi în Imperiul Roman de Răsărit, l imba greacă era foarte răspândită. Digestt fie au fost redactate în limba latină care rămăsese limba administraţiei, justiţiei şi armatei şi au căpătat putere de lege.£'/g<?s/Wt* cuprind aproximat iv 150.000 rân

duri extrase din operele jur i sconsul ţ i lor romani şi sc împart in 7 părţ i : ! , f-rota (cărţile I -4);11. Ce iudiciis (cărţile 5-11); UI. Ce rebus (cărţile 12-19);IV. UmbiUcus (cărţile 20-27);V. D<> testamentis (cărţile 28- 36); VI. Fără titlu (cărţile 37-44); VII, Fără titlu (cărţile 45-50).

Textul Cigcstetarera împărţit în 50 de cărţi, fiecare c a n e In titluri, iar fiec titlu în fragiliente. C o m e n t a r e a Digestehra. fosi interzisă prin lege, în coristitu Deo autore şi constituţia Tonhs prevâzându-se că vor lî pedepsiţ i şi aceia care voi crea confuzii prin introducerea siglelor, indicarea prescurtată prin litere a une expresii sau a unui cuvânt. Această interdicţie sc referă nu numai Ia j u r i s c o n s u l t de mai târziu, de după Just inian, ci şi la redactorii f tgcstelm; deşi aceştia nu să distingă întotdeauna siglele. Nu toate fragmentele din Digcste au fost înţe l în evul m e d i u ; p ă r ţ i l e c a r e nu p u t e a u f i înţe lese au fost n u m i t e „cruc i jur i sconsul ţ i lor" , (cruces iuresconsultontm) sau „legile b l e s t e m a t e " (leges daitt'\ nates). înfăţişarea Cigestetar era cu totul diferită de cea a unui cod modem; Bonfante a numit această culegere un „ m o z a i c literar".

Dtgesteleav fost alcătuite în 3 ani , deşi Justinian a acordat compilator i lor u termen de lOani avă id itt vedere că" trebuiau c e r c d a i e :\complic a;;rn.ipe ?JW cărţi ce fuseseră alcătuite v reme de 1400 a n i , 1 1

Jurisconsulţ i i romani nu s-au ocupat amănunţ i t dc e laborarea s is temului d drept ci ci s-au mărginit să recunoască existenţa a două ramuri fundamental dreptul pu-blic şi dreptul privat,

Conţinutul principal al Digesfetor ÎM formează fragmenlelc privitoare la drept civil, mai bine de un sfcrl din Digcste fiind consacrat p r o b l e m e l o r de succesiur u/1 infestata şi tes tamentară.

'•' J l i m r c i M lOcrnuuaiia erp IV?

Page 30: Drept Privat Roman

Vi

•111 '<<!. mi cuprind inşii, definiţii a le unor noţiuni fundamentale de drept Imun At nu există o definiţie a proprietăţi i , a contractului , a delictului, a

li'fl multe sule de fragmente suni consacrate acestora. ' i in | in | . i manifestată dc jur isconsulţ i i romani în privinţa definiţiilor jur idice

in ipiilc generale ale dreptului trebuie să rezulte din materialul lll I|I n i'.iia, din experienţa. în general, m e t o d a jur isconsulţ i lor romani csle IţM ilr cuvintele lui Paulus : „Dreptul nu se d e d u c e din regula, ci regula

iii ilin dreptul existent". Uneori . jurisconsulţ i i fiind excelenţi practicieni, in <ai|u|ii juste din punclttl dc vedere al intereselor clasei d o m i n a n t e , dar u n u ,i M I I U | nlor lor era îndoielnică sau chiar fără legatur i cu soluţia.

in | 'liiiul original al Digestclor. manuscrisul care a fost aprobat de Justinian Vjc, nu i II păitral, Textul studiat astăzi este rezultatul unei vaste mutici ştiinţifice .iiii|iiiinii- fi dc confruntare a mai mul tor manuscr i se pentru a stabili textul cel •priiplfllilronginal

11111înscrisele existente un loc important il ocupă Litiera Florentinii • ni manuscris florentin din secolul Vl-VII la Florenţa (numit uneori Lit-

Vluiitit, datorita faptului că a fost furat din Pisa în 1406); locut al doilea Dlllilii I numeroaselor manuscr i se din secolul XI-Xll , numite Vulgata sau i.i i ii'vi/'i. J I I H I M I U I I I importanţa pentru stabilirea texlelor DigestelorW au lucrările şcolii

i 'i uleie Xl-Xll) . însă, până în 1931, cea mai bună ediţie a Digestelor Hm iliu Miiînmscm, care s-a bazat atâl pe Littera Pisana câlşi pe Vulgata. n in l)igr.\tele au fost cunoscute s u b forma a 3 părţi separate formând | ţ | | | | | | i l in lanuscrise dist incte:

/ 'o ; , tium vi'tux: Iu fuHUltuni,

tu\ novum.

unul I vechii termeni juridici, Justinian le-a dat un alt sens decât cel . «uliii cil textele din Digestele sunt s u s c e p i i b i l e d e o dublă interpretare fdu-•in im'iiliiil) atât pentru dreptul clasic cât şi pentru dreptul lui Juslinian. | i | l , după descoper i rea interpolaţ i lor, Jus t in ian a fosl „coborât dc pe so-- ti .ui s.1 subliniem că Digcuete sunt în pr imul rând, ogl inda dreptu-mnlli i ul secolului al Vl-lea şi cel mai dc s e a m ă izvor pentru c u n o a ş t e r e a ulm iln |ii ni Romei şi a p o i . e le au oferit un mater ia l gata pregătit pentru

i tuliii t o m u n , c o n s a c r â n d dreptul r o m a n în societatea feudală şi

I M . il negulivâ caracterizare a Digestelor a făcut-o savantul francez Girard

in Iu. i u , .i ',u „liistoire du drait romain au introductian hislorique a • luiioti", din 1884, arflta că: >.din punct de vedere ştiinţific

1 imuri poartă pecetea unui lamentabil decl in; această compilaţ ie dc i i o împrăştiate f a r ă o r d i n e ş i m c i o d ă . e s l e o jalnica operă de ar tă"

li «ieslea, importanţa Digestelor este triplă: Mi un monument istoric şi ca atare, poale fi folosii pentru reconstituirea

llllill minau vechi şi clasic;

Page 31: Drept Privat Roman

10

2. este un monument legislativ si ca atare, serveşte pentru cunoaşterea dreptului lui Just inian;

3. este o operă eu caracter pract ic, o colecţie dc cazuri şi ne poale servi I cu-noaşterea mod ului în care s-a format gândirea juridică romană,

în t i m p ce Digexiele erau în lucru, Justinian ii încredinţa lui Tribonian sarcina de a alcătui, cu ajutorul a încă doi profesori universitari, Teu fii din Constantinopol şi Dorotcu din l î c i r u t . u n iu anual jur id ic penlru pregătirea studenţilor,

Apărut la finele anului 5 3 3 . noul m a n u a l numit lusiituţiuni ilnstitutioncs) cupr inde n u m e r o a s e definiţii, clasificări şi noţiuni generale.

Spre deosebire de Institutele lui Gaius şi alte lucrări similare, Instituţiumle lui Just inian sunt o operă legislativă întrucât li s-a dat putere de lege.

Capitolul 3. Procedura civilă.

» ^ t e a j B i 3 i a ^ I. Noţiuni generale despre procedura tcgislaţiunnlă, formulară şi extraor

dinara.

Procedura Icgtslaţionalâ,

P r o c e d u r a civilă r o m a n ă c u p r i n d e totalitatea n o r m e l o r care reglemente desfă-şumrea procese lor cu privire la l ibertate, la proprietate, la moştenire şi I valorificarea drepturilor de creanţă. Savanţii români constdeiâ că, orice drept cai se recunoaşte, potrivit cu regulile dintr-un sistem j u n d i e aplicabile unei perse putea să aibă valoare practică numai in măsura in care era sanc-ţional, pentru c valori l icărea lui se făcea şt prin recursul la sancţ iune. Calea urmată pent sancţ ionarea dreptului subiectiv o const i tuia procedura."

P r o c e d u r a civi lă r o m a n ă c u p r i n d e total i tatea n o r m e l o r care rcglcrneiilea des iă-şurarea procese lor eu privire la l ibertate, Iu proprietate, la m o ş t e n i r e ş i l valori f icarea dreptur i lor dc c reanţă . Până să se a jungă la apar i ţ ia şi cr istal izar acestui a n s a m b l u dc reguli - p r o c e d u r a , au fost p a r c u r s e mai m u l t e e t a p e . "

La or ig ine, dreptatea nu se solicita, ci sc lua (pr incipiul fiind dreptul forţei) Aceas ta era o fază înapoiată , d u p ă c a r e nu s-a ajuns diutr-o dată ia p r o c e d u r civilă, ci a fost traversat mai întâi s i s temul proceduri i extra judiciare, unde b vidul COnttnua să-şi facă s ingur dreptate , dar acţ iona pc baza unor annini p r e c e d e n t e

in evoluţia dreptului privat r o m a n au existat trei s isteme procedura le , c o r t spun/and fiecare unei a n u m i t e epoci, ş i a n u m e :

I M. Angliei. Qrfptprjyat roman, Universitatea Europeana Drâgan-l.uguj. I Wt>, pa; J 2 6 , ' Ibulrm. pug. 326, 327

II l i I l n u i i u K o i o, II. i ' IJopcicpcKoio.l 'nMCKOC h u c t i i o c n p a n o , M o c k b lOpnci 1W7.up.47.H4

Page 32: Drept Privat Roman

li! I i m

. 1 , . n

rilllllf

tlllll lllllllt]

u 31

> U i m i i | m j : 117

H \ I h | i h i h l ' H M L K I I C «UCTHOC npimo. CapaTOB. H w flyn, 1 9 % . crp. 22-24.

I proi edura lcgisacţiunilor - pentru epoca veche, care are un trecut foarte unei i uisacţiunt fiind mai întâi procedur i extrajudiciare, c a r t apoi s-

• n li MINAI iu proceduri judic iare (pignorlf capio, manits injeefia, sueruiiirii-

Htmi V lui ii se desfăşura mai întâi în faţa magistratului - in ture, apoi în Tata llliln i Aloi ului in iudicio;

I im" i dura formulară - pentru epoca clasică, unde există, de a s e m e n e a llli I rindea insliinţei, însă procesul se desfăşura pe buza unei formule (o expunere

ml A m i isă u I irigi ului) pe care magistralul o dădea părţilor pentru a o prezenta 1 procedura ext raordinară - p e n t r u epoca postclas ică in care o s ingură

| | " i iii'.iiumetila şi judeca procesul, d i spărând astfel diviziunea procesului \I u tndispar şi e lementele dc justiţ ie privată, cel carc judcca fiind un

hm iioiiui public. 1 ii mi i. ml i. Ir justiţie privată a apărut de la început şi s-a menţinut atât în sistemul

|im (iiiiiiloi etît şi în cel al procedurit formulare, deoarece una din fazele principale imn . ' M I L U I p idcearca- avea loc in faţa unui particular, iar executarea sc făcea

i 11'i ui măsuri forţate, aplicate dc cel care câştiga procesul . 1 ' IlUlIţla prlvnlB poate fi de două feluri:

ivii • când o persoană ia iniţiativa pentru realizarea pretenţiilor sale prin | j | nu i [impui;

ii «ivă • când o persoană sc apăra împotriva pretenţii lor cuiva, prin aceleaşi Ijloiti i AeruMă fomiă dc justiţie privată defensivă a fost m e r e u permisă în statul

• [minvii pi ineipiului vim vi repellere licet (violenţa poale fi îndepărtată I L I V K I U I Ă ) "

Vvi !"•1 luate măsuri dc reprimare a justiţiei private pentru că în unele cazuri, •I 11 •. u m I >i ri i a i ţ ii lor u nei persoane prin mij loacelc proprii, aducea atingere intereselor

i 11 i dominante. Aceste măsuri s-au realizat prin trei acte normative: lullu pn v h h ! violenţa publică şi pr ivată (tex Mia de vi publica ei priva-

• il o i - .i. pn. .i Ini August, sancţ iona cu o pedeapsă publică fapta creditorului ii i i i ' n|Ă lila un bun din patr imoniul debitorului său.

I r. i1 lum Murei - dat de căire Marc Aureltu, pedepseşte cu pierderea creanţei i> "I I i 'uhloi caic, chiar, fără folosirea violenţei, ia un bun de la debitorul său.

|îkt 11Li Viileiitinian al II-lea, din anul 3 8 9 - care p e d e p s e ş t e cu ridi-li i 11 ilu i de propr ie ta te p e n t r u ace la care ia cu forţa b u n u l din m â i n i l e

m f i P î i i •redural roman, desemnat prin termenul dc iegisacpune, ne

11 nnc. ca mijloc dc valorificare a unui drept subiectiv, se înteme-•i |u Iii', l'nii i.M;n uctio se înţelege o procedură, o solemnitate impusă părţilor

i H il 'i i i' 1111 • i • e. N u mc le de ţegis ut ti ories csic exp licat de Ga ius în cartea i i ' I h u olului, pe baza a două cons iderente :

|iliiiile erau prevăzute dc lege şi nu puteau fi folosite decât numai dacă di li'ue, uplicându-sc principiul nuda legis adio sine lege. Toate

Page 33: Drept Privat Roman

pretenţiile necunoscute în vîaţajuridicl din perioada cnrea durat până spre mij locuj secolului penultim al Republicii, sc valorificau şi sc executau prin cinci acţiuni

• pa lm consacrate în Legea celor XII Table; sncratttentum, sudicii postulaţi^ mut tun itricclit). pignoria capio şi

- a c ineca - condictio - introdusa prin legea Silia Prin trei dintre aces te acţiuni {sacramentul», iudicis postuUttio şi condicttii

prc-tenţi i le se stabi leau judecătoreş te , iar prin celelalte d o u a (manus inectio f pignoris capio) se executau fie drepturi le stabilite în urma unei judecăţ i , fie doi recunoscute prin obicei uri

b) erau potrivite după propri i le cuvinte ale legii ş i trebuiau roslite î n t o c m a i f i ind interzis s u b p e d e a p s ă dc nulitate $3 sc sch imbe nu numai vreun cuvânt dui| lege, dar nu era permis să se modifice nici genul substantivului când limba vorbii diferea dc cea legală. Deci cea mai mică greşeală ducea la p ierderea procesul ui

Caractere le legisacţiunilor erau în n u m ă r de trei ş i reflectau, în m o d fidel condiţ i i le care le-au generat şi rolul pc care l-au îndeplinit în înfăptuirea politic J clasei dominante :

1 . caracterul judiciar - reiese din faptul că părţile trebuiau să se prezinte obl aloriu în faţa magistratului şi să pronunţe anumiţi termeni solemni, termeni num fonuulelc legisacţiunilor.

2. caracterul legal - deoarece legisacţiunilc erau prevăzute în legi. Gaius spjoB acţ iuni le uti l izate în vechiul drept r o m a n se n u m e a u acţiuni a le legii flegii ti\ tiones) pentru că se bazau pe legi şi e rau redactate după termenii legilor.

3. caracterul formalist dat de faptul că atât părţile, cât şi magistratul pronunţi formule şi termeni care trebuiau respectaţi cu cea mai mare stricteţe

în R o m a veche, regele, c u m u l â n d toate atribuţiile civile, religioase şi mililartj deţinea singur competenţa dc a cerceta şi j u d e c a litigiile dintre cetăţeni.

Mai târziu, înlocuirea regalităţii cu republ ica şi d e z m e m b r a r e a puterii u n i i au p e r m i s crearea de condiţ i i pentru a da lin caracter m a i d e m o c r a t i c d i s t r ibu i jus t i ţ ie i şi pentru acce lerarea j u d e c ă r i i proceselor, facându-sc astfel o distincţi esenţ ia lă între magis t ra t ( îna intea căruia se săvârşeau gesturi le ş i se p r o n u n ţ e ] fonn u le le legisacţ i un i I or) şi j udecător (s imphi p articular însărcinat eujudeearej procesu lu i ) . M a g i s t r a t u l organiza p r o c e s u l , iar j u d e c ă t o r u l d ă d e a o hotărâre .

Principalul fundament al procedurii legisacţiunilor îl constituia faptul administrarea justiţiei se făcea în două faze:

faza in ture- procedura in j u re avea loc în faţa magistratului; faza in iudu% • procedura in iudicio se derula în faţa judecătorulu i . Acest s i s tem judiciar n u m e a in ordo ittdiciorum privatariun17.

Procedura in iure Lcgisacţiunea avea loc in prezenţa părţilor, Bra imposibilă procedura in lip!

Citarea pârâtului sc tăcea prin utilizarea unuia din cele trei procedee recunoscut

* C 1 Dumitnu Qur» di drept roman, lluercşli, 1948. pag. 169. " C. Cllunciimi, ('un elementar de drept rumân. IZd Calica Romaneasca, Cluj-Bucur 1927, pug, 588,

I1

(I -l

ii

I'

Page 34: Drept Privat Roman

. 33

i tio - invita)iu verbală pe care reclamanltil o făcea pârâtului de a se pil 'i mu in\w\i\ nv.iy, ist rutului, prin pronunţarea unor cuvinte solemne; in iustevoco

Inţa magistratului). Ciiareanuptilea fi făcută la domiciliul pfirâlului, deoarece I illnli cţăţeuniitiii roman era inviolabil. Dacă pârâtul refi izasă-lumiczcpcrecla-

tunuhii Iuţii iun|>i!,liiilulut, acesladin urmă putea să-l aducă prin utilizarea forţei.

i ,i.iuui<,mtiiii i:\irajudiciar-Jisig\uwea înfăţişărilor ulterioare ale pârâtului i II f i r e procesul nu se încheia în aceiaşi zi.

ndlt Un • era somaţ ia prin care rec lamantul c h e m a in iitre pc pârâtul M M U I . ' I I I aiul oficia îmr-un anumit Inc şi part icipa la legts activ numai î n < Io prevăzute pentru procese .

r I» ui agi st raţii or judic iar i era d e s e m n a t ă prin termenii dc iurixdic-llti | | nn)ii ititnt.

hlitulirtu) - era dreptul şi obligaţia magistratului dc a participa la actul numii \i i-,t ncl constă din îndeplinirea formelor înaintea magistratului, pentru

| lli .1 ajungă la stabilirea dreptului contestat, fie să încheie un aegotium Ini |i in Iţim ţte de caracterul acestei participări, jurisdicţia s-a împărţit în:

i oMenttasa - care are loc atunci c â n d părţi le discută în contradictoriu, • i opuse şt procesul se va termina cu o sent inţă judecătorească;

> J - r i M / i i i • numită şi graţioasă, constă în part ic iparea magistratului la foru m , t imul ml Jur idic in cadrul unui proces s imulat ,

fmpi tium ri.i puterea de c o m a n d ă a magistratului , 1 lilu i ainbiiţiile legale de jurisdicţ ia contencioasă sau voluntara, preiurul,

ui o i. • i i ; i iliu inij lunec spre a veni în ajutorul părţilor, fără a te mai trimite în faţa ului (Iii ludkio1':

• firatitariae - sunt contractele verbale uichciale din ordinul pre-hindii t il estipulaţiunile obişnuite, care se încheiaţi la iniţiativa părţilor;

Ui ftitftwytioth ui - este tr imiterea rec lamantului tn detenţ iunea sau în i nou .i Imnurilor pârâtului;

fu nul dispoziţii prin care pretorul ordonă părţ i lor să facă sau nu un mu n i iiuiiln ,

illfuiM U\ tnlfgrum - este ordinul prin care pretorul desfiinţa actul jur id ic i ii uimi 11 II i:: I amant, repunâtid părţi le în situaţia pe care au avut-o înainte

1 h II l'llllUCl 1 prcilarcn corectă a jurisdicţiei la R o m a , erau stabilite unele zile,

ni /, n/j, când magistratul nu putea rosti cuvintele: do, dico, addico şi i le/bate procese. Magistratul folosea a n u m i t e cuvinte p r e c u m :

mini Ihuc -.e referă la iudicis dat io, adică la organizarea instanţei. Prin iiil '.luuul N U M E A ŢIE judecătorul ales de părţile aflate in litigiu.

"I nuni .ii mdarea posesiunii lucrului litigios uneia dintre părţi în tim-l l l l l I H l l l l l

I u .uriluiuea drepiului dc proprietate asupra obiectului liti-i whi l i l i i lo l nu contesta dreptul r e c l a m a n t u l u i 1 * .

i I hniiiiiliiuic lunii il niiiiii- ile dioil roniain, Paris, 1925, pag. 762.

Page 35: Drept Privat Roman

M

Zilele în care magistratul nu putea rosli cuvintele menţionate, coincideau c z i le le încare sc ţineau comiţiile sau sc aduceau sacrificii zeilor, sc sărbătoreau dalin fapte istorice, evenimente la care magistratul superior, la început consulul, mai târ/i pretorul, erau împuterniciţi cu prczidarca ceremonii lor unde particip;» toi poporul.

Cot priveşte locul, procedura in iun- la Roma sc desfăşura: in forul roman din mijlocul oraşului (în cc pr iveşte jur isdicţ ia conlencioasâ) în t i m p cc jurisdicţia, voluntară putea fi exercitată o r i u n d e .

Procedura in iudicio Procesul trecea în această a doua fază după ce sc consumase şi ultimul act in iu

care era liiis contestaţia (luarea de martori), unde martorii aveau rolul de a c o n s ' ' că părţi le doresc sA ajungă în faţa judecătorului, in scopul obţinerii unei sentinţe,,

Deci , procedura in iudicio avea loc in faţa judecătorului şi prezenta mai puţi rigiditate decât cea in iure. deoarece existau mai puţine limitări aduse l ibenăţii acţiune a părţilor.

Judecătorul işi desfăşura activitatea în Fnrum sau Comitium, fără a fi sup^ restricţii lor din calendarul judecătoresc . In faţa judecătorului , părţile foloseau l imbaj c o m u n , tăceau o scurtă prezentare a speţei, apoi o dezbatere pe larg. ~ sona l s a u p r i n p l e d o a r i i l e avocaţ i lor . In a c e a s t ă a d o u a fază a p r o c e d u legisacţiunilor era posibilă procedura în lipsă. Potrivit Legii celur XII Table, j decătorul aştepta până la amiază, după care, în lipsa adversarului, dădea drep părţii care s-a prezentat la proces .

Şedinţa, atât cea a magistralului , cât şi cea a judecătorului se încheia pu întilnte dc asfinţitul soarelui {hora xupreina).

In dreptul r o m a n vechi, ca şi în cel clasic, judecătorul era o persoană parti Iară, aleasă de părţi şi confirmata de magistrat. La început erau aleşi judecat doar senatori i , apoi s-a acordat acest drept şi cavalerilor.

în afară de judecătorul unic, la romani funcţionuu şi a n u m i t e tribunale, ttiicj n e p e r m a n e n t e , altele p e r m a n e n t e . Legisacţiunilc erau de doua feluri:

• de judecată, in n u m ă r de trei: satramentum, iiulicis arhitrive posiuhttto condictio.

' de executare, care erau două: tnanu\ iitiectio şi pignoris capio. SacnunM turn. cea mai veche procedura dc j u d e c a t ă , este acţ iunea legii prin care

se judecau procesele cu privire la proprietate şi la creanţele cc aveau ca obici anumite s u m e d e bani sau anumite luerui i. Această legisacţiune îmbrăca dou.'i Ibrinţ

a) Sncruineniuni in reni - când avea ca obiect dreptul la proprietate; h) Sturaiucntuni inperxouam — când era folosită in scopul valorificării uni

c reanţe *>. în cazul lui SOt lamentuin in rem. bunul litigios era adus înaintea magistratul

(de c \ e m p ! u sclavull IXv.'i era vorba dc un bun imobi l . se aducea in m o d s i m b o ' I I p a n i a c a din el i u lua/da de p ă m â n t , daca era vorba de un fond, o cărămidă Cazul unei casc. ele), C e l e două părţi atingeau pe rând cu nuiaua (simbol al pute ' bunul în l i l igm, pronunţând fiecare o declaraţ ie so lemnă, însoţită de anumi

* E. Molcuţ, P. Oaiiceo, Drept roman, Ed Şanta, Bucureşti, .994. pag. 65.

Page 36: Drept Privat Roman

lltllrtlc Apoi intervenea magislnitiil.dupa care urmau câteva replici ale celor plti|i, ni apoi urma provocarea la un sacramaitum {Ţimu) in funcţie de valoar-

... i înliii liligios, suma ce umia să intre în \isteria statului. La slTuşitul primei faze ni australul atribuia in mod provizoriu bunul litigios uneia dintre părţi.

<n .1 ilniia II procesului, judecătorul pronunţa sentinţa. Rolul judecătorului sc 1 Iu ii declara că un sacramentton este itntu/n şi celălalt este iniuMum. în

i ««ui Im I,I, i,mu ultim inpcrsoimm. legisacţiuneaera folosită in scopul valorificării i .Ic creanţă asupra unor sume dc bani sau asupra unor lucruri 1 1 .

'•• iv arhitrive postulalio - era o cerere adresată magistratului pentru a numt nu uni. • Hm I I.I o legisacţiune ce a apărut mai târziu (înainte părţile işi alegeau

1 ll) şi era folosită in speţele mal complicate (partaje, delimitări dc terenuri, • i I •• t: ii. • [judecata prin somaţie) a fost introdusă intre anii 200-150 i.e.n..prui

^ ^ D l l l a şt L'alpurnia, in scopul accelerării judecăţi lor care se desfăşurau greoi i un i clor două proceduri anterioare şi era acea legisacţiune prin care rccla-manlul

i II ii '.a \ mă peste 30 de zile spre a alege pe judecător. Mt\Mt\ tnlfi no (punerea mâini i) consta în actul creditorului dc a lua cu el pe

l,i in | . I C n-1 încarcera şi a-1 ucîde sau vinde, dacă după 30 de zile de la ulIUMţiiieii sentinţei debitorul nu plătea, Debitorul era ţinut în închisoarea cred

ibilului l l inpde (.Ode zile, în condiţiile prevăzute de Legea celor XII Table şi dacă luţui i spii aica acestui termen, debitorul totuşi nu plătea, putea fi vândut ca sclav

lininăiale sau putea fi ucis . t/.muj Inlcctio se prezenta sub trei forme:

ntn i'i.n. lin indicaţi - era dată penlru a as igura executarea unei sentinţe lli 11 tuşi .e deja " ' i proces);

(Uiimn tniectit) pro iudicato - era dată în lipsa unei sentinţe de c o n d a m n a r e , i il n.i conţin cuiva cu şi cum ar fi fost judecat ; Humus Uuraiopura - care permitea pârâtului sâ fie propriul său vindex (gu-

mlf hi i.i uplu a pentru restituirea dobânzi lorcămâlăreş t i . ' m m , apia (luarea de gaj) era o procedură veche prin care î i era recunoscut

>• d Ini dicplul dc a lua un obiect al debitorului cu tittu de amanet. Luarea ca • |prc deosebire de celelalte legisacţiuni, putea fi făcută în aTara zilelor de

I'ii II nsc, l;u ă prezenţa părţii interesate şi fără prezenţa magistratului. figntnh iapia a persoanelor private se deosebea de cea a statului, pentru că " i ' ' ' li i I i k v c fcrtts verbis. Cel cure proceda pe nedrept la această legis-

D X p u n e a Ia pedeapsa aplicată furtului.

I' lui a l i î n n u l a r ă . Pi 11. edura legisacţiunilor a fost aplicată timp dc şase secole. Dalonlâ caracterului

f i u i ci l i u si exclusivist, ca va cunoaşte, după această perioadă, un declin evi-lll i ml iţii Ic dezvoltării economiei de schimb, dreptul vechilor Quiriti nu se mat

• .l.ipin nevoilor societăţii, tranzacţiile comerciale necesilau forme mai flexibile niluilgiilitutcaşi formalismul procedurii acţiunilor legii. Solemnilăţile procedurale

I' II '•"!", 11 ( IIcperepCKoro.PMMCKoc'iacniociipiiao.MockBa IOpncT.1997.

Page 37: Drept Privat Roman

prevăzute sub pedeapsa nulităţii aduceau dc multe ori atingere intc-resclor p' datorită comiterii unor greşeli nesemnificative constând in redactarea actelor, rosti cuvintelor solemne, respectarea formelor impuse dc lege şi altele.

Procedura formulară a înlocuit procedura legisacţiunilor in două e tape: n3 intâi prin legea Acbutia, iar mai târziu prin d o u ă legi Iuliae.

I'rm legea Aebulia a fost introdusă procedura formulară, care se va a p l i c a acelaşi t i m p cu procedura legisacţiunilor, părţile având posibil itatea de a alej între cele d o u ă procedur i . Aşadar, legisacţiunilc nu au fost abrogate prin a c c a j lege, cu excepţia tui condtct io, dar părţile de cele mai multe ori s-au orientat cârj j noua pro-cedură Data exactă a apariţiei legii Aebulia nu a putut Ti stabilită, dar a fost situată între anii 149 şi 126 î .e.n. într-o opinie, legea Aebulia nu a inven însă formula, ea numai a sugerat-o printr-un procedeu utilizat în acea perioada! din care legiuitorul s-a inspirat.

Unii romanişt i au susţ inut că formula ar proveni dintr-un obicei local provin-ci i lor dc civi l izaţ ie e lenă. Astfel rec lamantu l a d r e s a o cerere s c r i i autorităţi lor, care ulterior era comunicată palatului şi prin care acesta era eherrv să se prezinte la conventus.

intr-o altă opinie, la care ne ral iem, formula s-ar datora iniţiativei pretorul pere-grin. Ptetorul administra dreptatea între peregrini sau între peregrini şi ectăţei Pere-grinii nu aveau acces la legisacţiuni, iar prin rostirea greşită a cuvinte so lemne într-o l imbă pe care nu o cunoşteau, ei puteau pierde procesul . în a c e f l j s i tuaţie, pretorul ar fi recurs la o procedură diferită.

Prin legeaAebutfas*înfăptuit o reformă parţială, reforma fiind desăvârşi prin legile luliae iudiciariae date în t impul lui August. După mai mult de o s u t ă i | ani. t imp in care au fost folosite, atât procedura legisacţiunilor, cât şi procedi formulară, apariţia legilor luliae a determinat abrogarea legisacţiunilor, eu e x c e p j ' a trei cazuri excepţ ionale (damnam injectam, procesele j u d e c a t e dc centumvir] în mater ie de jurisdicţie voluntară),

F-stc acel mic program sau insirucţiunc scrisa prin care magistratul indică judei# torului - în termeni imperativi - ceea ce trebuie să facă " .Formule le dc judecată cnjl redactate de către magistrat cu concursul părţilor, pentru fiecare proces In parte

Magistralul nu redacta însă întotdeauna, pentru fiecare cauză o formulă absoj nouă;prin edictul său, magistratul stabilea formule generale şi permanente în v e d e » sancţionării juridice a diferitelor raporturi sociale. Pentru a pune capăt unor a b u z T din partea pretorului, părţile puteau apela Ia tribunii plebei. De asemenea, p a r » pmeau recurge la tribunii plebei când pretorul refuza să treacă în formulă o «'.v< v//rj

In a n u m i t e situaţii pretorul puica refuza formula: d l n d faptele nu corespundeau formulei unei acţiuni prevăzute in edict, nici fl

mulai unei .icţnmi civile şi nu puteau determina redactarea formulei unei acţiuni n Ş dacă pâitilul oferea rec lamantului o satisfacţie care reprezenta chiar obieoj

Im Mit I li

cetei n ' i

"O Tomtilcscu. Drept privai rumim, Bucureşti, 197.1, pag. 79. " IT Oii.ud. Mttnue\ etmentalr* di dnii ttmutin, Paris, 1929. pag, 1059.

ili.tli fi I

i pti, miri

F( llnr I

PI (h

n I h

I/mm lllll I

hh i ăini

d in i

Utili tun i - l u i

pliH I n ,

/ .

i d i l

Un* II

r-I u .

l'un / I U |

I I

m

ti.i

u n

I I

Page 38: Drept Privat Roman

1 3 7

i n i , irc pârâtul invocă in (aţa magistratului o excepţie care nu ridica

• i 'i i u'i'l i! I

ml pAtAlul a c c e p t a c ă rcclumantut este c red i toru l unei sume dc baiu; • u |i,'liAtu] nu sc prezintă in iarc sau, d a c a se prez in ţ i , nu se apară uti

.. i ..In ,'i iu mod c o e r s p u n z ă t o r " I Iu are patru părţi principale si două părţi accesorii . Pentru ca o formulă

In II i ea ea să cuprindă una dintre părţile principale - intenţia, demon-, undemnuim. adiudwatio. Părţile pr incipale sunt aceleaşi in tuatc for-

lllili li acţiunilor de acelaşi fel. Părţile accesori i (adiectiones-prescriptio si ex-i/if/u) exisluu in fomiulă numai la cererea părţ i lor şi erau diferite, după cazul om ici al lin muici aceleiaşi a c ţ i u n i " .

I numita începea i n t o t d e a u n a c u numele judecătorului unic sau al recuperato-

llni Numele judecătorului sc completa odată cu redactarea formulei.

I'lli ţ lle p r i n c i p a l e ale formule i flltntllta i. upi uideu indicarea dreptului reclamantului (afirmarea pretenţiei

i I II li a pe cure dorea să şi-o valorifice). Orice formulă trebuia să cuprindă • i. • i epţie tăcea acţiunea in injurii) deoarece în lipsa acestei părţi, judecâ-

iiml nn putea să cunoască cererea rec lamantului . Iim ii/m puica ti certa-când obiectul dreptului este precis determinat, sau incerta

• Aiul obiectul dreptului dc creanţă este lăsat la aprecierea judecătorului. Imenlio se 1 i l.i n liunilc personale:,v/parteNumeriumNegidiumAuloAgcrioSis ter t ium

i il i/e ojwrtere. iar la acţiunile in rem astfel: si parte hnminem ex ture Quiri-<f -,,,i (,,.', If-crii e*sc Formulele care cuprindem cuvintele: oportere (pentru acţiunile

• "i idi i .ui i• i iure Quirithtm (pentru acţiunile in rem) se numesc in ha con-11 unu ce pretenţia pe eare o conţin se întemeiază pc ius civde, spre deosebire

u Iu II nu lele in fac turn conceptae ce conţin prclenţîuni dc drept pretorian. i . nvuwtratio arata fapiul pc care reclamantul îşi întemeiază pretenţiunea.

1 i! va verifica dacă acest fapl exista sau nu, iar pc baza rezultatului imi'i II s ndamna sau îl va absolvi pe rec lamant .

idludleatia reprezintă acea parte a formulei prin care se dă dreptul judecat u l u i i uansfere proprietatea la cele trei acţ iuni, intentate pentru ieşirea din

e d e r l 1 ' ' ^ Ifli ictio famiUae herciscundae, communi dividutuio şi finium regun-b u z » " ' » " i idludicatio era redactată astfel: Quantum adiudicari aporiei, index p ă i * f\W/i

c/jfj 'iinilc»u\iiiu> ( c o n d a m n a r e a ) este ordinul dat de către magistrat judecătoru-i \ i iiiiilmituc sau să achite pe pârâl . Condemnatio putea fi:

fio certa - judecătorul puica să c o n d a m n e pc pârât la o sumă dc II i : I iitAdc pretor în Formulă; bice)] ' tihdemnaflo incerta cum taxatione - pretorul nu stabilea suma, însă fixa o

nilrt miuimniă peste care nu se puica trece, atunci când judecătorul îl c o n d a m n a pAirti In n sumă dc bani;

ui

, l„l

MSI :ăt ,U

:m

da al ci i: «1

IRUL

aţei iţe

â r * i | ulâ

e t h i t c e p | vii

i . i c c

Silui 4 10 ml, Manuei elementaire de droit romaln, Paris. 1929. pag. 1059.

Page 39: Drept Privat Roman

eondemnatto incerta ct infinita - când pre tam] lăsa l:i aprecierea judecato să fixeze suma. tara a-i pune o limita, în acest caz. condemnatio se stabilea usiiel valoarea din momentul când s-a redactat formula, conform principiului qtuaitl res est, care sc folosea la acţiunile .w/r/î iuris: lic valoarea obiectului litigiului momentu l când s-a pronunţat sentinţa, conform principiului quanti ea r e e W ţ ţ ' se folosea la acţiunile arbitrare. Condemnatio incerta ct infinita putea fi re si astfel: quannim pecuniar» bonum atquum vldebtnir(l& acria in iurkmtm malaria) sau prin: quod aequius melius evit (la actio rei tiVonat '/Condam putea să ajungi la dubla valoare a obiectului litigant, în caz de in filiaţia, dc duirc a pretenţiei reclamatuului, conform regulii adversus infitiantem lls ci pjj duplum. Magistratul putea si ordone judecătorului sâ pronunţe o condami duplum, triplam sau quadruplum, sau să ia în considerare interesul reclamant {quanti interes; sau inter/ut). Pretorul putea să recomande judecătorului sâ c danine ex bona Jide sau la quantam pedtfnkttn bonum aeqmini videbitur"'.

în situaţia în care cauza i se părea confuză judecătorului , acesta putea l l trimită altui judecător pentru a o soluţiona, iacănd o declaraţie sub jurământ •,(/ nou iiquere.

Părţile accesorii a le formulei Praescriptio se înscria în formulă înainle (praescribere înseamnă a scrie înaitl

de..,) dc intenţia şi se urmărea prin aceasta să se satisfacă fie unele interese i\ reclamantului {proactore) fte ale pârâtului {pro red). Prin praescriptio pro actă reclamantul era ferii a-şi vedea dreptul său stins prin efectul extinctiv al lui li contestaţia, iar pr in praescriptio pro rec, tic exemplu dacă reclamantul revciidit • un lucru în calitate de moştenitor al proprietarului, prejudicia aslfcl dcvoluţiurll moşteniri i . Nu sc examina decât chestiunea prejudiciabilă şi nu cea de fond, i | dreptul reclamantului nu sc stingea. / raescriptianespro rea au fost înlocuite, t i timpul, prin excepţi i . Excepţia consta în invocarea unei împrejurări prin carcpârâl înlătura pretenţia reclamantului, deşi anterior cl nu o contestase, Excepţiunca Ui buia să fie invocată in inre, iar judecătorul nu putea ţine seama dc ea d a c ă nu el , irecută în formulă, întrucât cuvintele siparet din condamnare nu îi permit decâi i u cerceteze apărarea directă, Reclamantul avea posibilitatea să ceară inserarea un i n clauze (replică), prin care răspundea excepţiunii pârâtului, iaraees ladin urmă puie I | la rândul său, să folo-scască o duplică. Pentru a răspunde la duplică, reclaman] cerea instanţei inserarea unei triplice. Existenţa excepţiunilor, a duplicelor, a triptic j lor, ne arată că principiul unităţii de chest iune nu a mai fost respectai, j u d c c ă t o M m fiind nevoit să cerceteze mai multe chestiuni în acelaşi proces.

La formă, toate excepţiunile sunlpretoricne. fiind cuprinse în edict, însă d i s p o z i i sancţionată dc excepţiunc nu trebuie să fie neapâral pretoriană. E x c e p ţ i u n i l e l puteau baza pe legi, pe senatusconsulte, pe o constituţie imperială. Exceptio am\ (de doi), metus (dc teamă), rei venditae ct traditae (a lucrului vândut şi p r e d a t ) ! » fosl adevărate excepţiuni p r e i o r i c n c " ,

M I. Caluncanu, C'urs elementar de drept roman, Bucureşti. 1927, pag. 617. " Oams 4.-11.

Page 40: Drept Privat Roman

I P P L M N I K NU FOST Î M P Ă R Ţ I T C Î T I :

i Ivite >/i honorarii - ambele e m a n a u dc la pretor, nb«,i iliMiii 11 (il apărau pe pâră! de c o n d a m n a r e ) şi ininutorii (diminuau cuantu

mul 1 niiil.iiiiii.'iiii); • < 1 i'fiţiuni bazate pe echi tate şi excepţ iuni dc ordine publică;

1 'i in ni perpetue sau peremptorii (puteau fi invocate oricând şi permiteau o • iii' In integrum) şi temporare sau dilatorii ce se invocau numai într-un

uniunii lei meu.

I Nnţluneu ş i catcgor i i le a c ţ i u n i l o r ÎN d r e p t u l p r i v a t r o m a n .

In I» n o a d a procedurii formulare, adio avea următoarele accepţ iuni : 1M - i. il, I.- ,1 exercita reclamaţia, aşa cum sc înţelege din actionem exenerc; Ibnnula

îmbracă reclamaţiunea, aşa cum ne arată ac tio datitr. adio proponitur, li pini de a reclama, după c u m ne arată Instituţiile lui Just inian: actia nihil

,ilttt,i est ipitun ius persequendi iudicio quod sibi debetur

111 ituiiu l.tsicâ, unele acţiuni erau denumite prin cuvântul iudicium, d e e x e m -|iln litdtt 1,1 bonete ftdei.

r«n iile sau c las i f icarea a c ţ i u n i l o r I Acţiuni reale şi acţiuni personale. Prin Bi ţiuiiilc reale se urmărea recunoaşterea dreptului DE propr ietate sau A

unu nil drept REAL purtând asupra unui lucru. Drepturi le reale sunt opozabi le erga JI permit titularilor lor să intenteze acţiunile reale corespunzătoare impol-

IVLL oricărei persoane care Ic încalcă. Acţ iuni le reale au fost numite în latina Iii mi A i uuli< aiioncs (revendicări) - dc exemplu rei vindicatia. sau au fosi numite

'n * DE exemplu herediiatispetiţia (petiţia de ereditate). \> lumile personale ocroteau drepturi le personale, dc creanţă, referitoare la

1 1 uimea creditorului d e a cerc debitorului sâ-şi îndeplinească obligaţia. Drep-• U ||< 1H1 IOUIIIC erau relative, adică produceau efecte numai între părţile eontrac-iUIIi' AI ' ţ i i in i lc personale au fost numite şi condictionc-s (de la candicere care

I M I T A U soma), termen impropriu deoarece nu întâlnim nici o somaţie . 1 1 mai importantă acţiune inpersonani a fost denumită prin termenul adio şi

' 1 ndictio. şi a n u m e adio certae creditae pecuniae (acţ iunea pentru o iînmilâ hliniă de bani împrumutată) .

' \< juni i civile (uctionesciviles) şi acţiuni honorari i (acţionat honorariae). I Ic civile suni acele acţiuni ale căror formulă era redactată dc pretor in ius (tu Innmilft erau trecute cuvinte so lemne utilizate dc pătţ i in legisacţiuni). 1 u m l i . ,\ ilc .iveau intenţia in ius concepta. prin care judecători i trebuiau să

11 ' l a . 1 potrivit dreptului civil, pretenţia reclamantului era întemeiată. • 1 i' ' ivite erau perpetue,

\. puiule honorarii erau acţiunile pretorienc şi acţiunile create dc edilii curuli, 1 in | |i iu ni ele puteau fi intentate t imp dc un an de zile. Acţiuni le onorari i ,

" 1111. | nu ui 1 cspcctivc. aveau trei feluri dc formule:

Page 41: Drept Privat Roman

40

formula infactum (in fapt) este acea formulă care cupr inde o inwww,. se prezintă faptul săvârşit dc o p e r s o a n ă , fapt sancţionat de pretor; •

formula HI fui (in drept) cu ficţiune, cupr inde în intentioafirmaţia unui d dar se a d a u g ă o ficţiune -judecătorul trebuia să ia în considerare un fapt neţ linit ca şi când ar fi avut loc, sau să nu ţină cont dc ceva, ca şi când nu ar fi avut deşi în realitate există;

formula cu transpoziţ ie c u p r i n d e în intentio un n u m e , iar în condeinnuth all n u m c w .

Acţiuni arbitrarii. Iile conţ ineau în formula lor o chuxula or întruni. Potrivit acestei el

j u d e c ă t o r u l după c e cons ta tă temein ic ia dreptului r e c l a m a n t u l u i , î n a m ' p r o n u n ţ a sent inţa, d ă d e a un ordin pârâtului sâ satisfacă pretenţ i i le recla lui. în a c ţ i u n i l e arbitrar i i , j u d e c ă t o r u l avea o dubla ca l i ta te : aceea dc când d ă d e a ordinul şi nu trebuia să respecte nici o regulă, şi cal i tatea d e j tor, c â n d pronunţa sent inţa de c o n d a m n a r e , iar în această cal i tate ire ' respecte termenii formulei . Judecătoru l nu-1 putea obliga pe pârât sâ-i înde cască o r d i n u l , însă dacă pârâtul nu executa acest ordin, acesta era condamnai 0 sumă de bani super ioară satisfaceri i arbitrate sau valorii comerc ia le a luciul l i t igios. Solu[ ia arbitrată de j u d e c ă t o r putea 11: rest i tuirea lucrului, plaiuinl s u m e de bani , o accepiilatio ( ier tare de dator ie) , d is t rugerea unor lucrări, i t j gerea unei ob l igaţ iuni pr in doi sau violenţă, crearea unei noi obligaţi i faţa vecbiul credi tor sau transferul propr ietăţ i i , dacă aceasta a fost luată prin doi v iolenţă.

Procedura civilă romană. 4. Acţiuni directe (actioncs directae) şi acţiuni utile (actioncs utiles). Acţiuij

directe erau create pentru a s a n c ţ i o n a un anumit fapt, iar acţiunile utile i ext inse de la cazuri le pentru care fuseseră create, la alte cazuri . Acţ iuni le dtŢT pul ea u deveni acţiuni utile.

5. Acţ iuni de drept strict ,'actiones stricţi iuris) şi acţ iuni de bunăcredfl (actianes bonae Jidei). Acţ iuni le de drept strict sunt ace le acţiuni în c a r e j decătorul , datorită formali s-mu lui, avea o sarcină l imitată. Judecătorul inlerp ta convenţ ia după sensul literal al tc rmeni lur folosiţi în convenţia încheiata.ţ p ă r ţ i " .

Acţ iuni le de b m u - c r e d i n ţ ă suni acţiunile in care judecătorul interpret convenţia după voinţa părţilor şi aplicând principiul echităţii. în acţiunile debj j credinţă, formula conţ inea cuvinte le ex hnnaftde. N u m a i acţiunile personal ius şi IncerlcH puteau fi acţ iuni de bună-crediuţă, excepţie tăcând peiiţia dc itatc. ac{iunea care sancţiona dreptul dc moştenire .

6. Acţ iuni certe şi acţ iuni incerte. In funcţie de intenţia, dacă era certa sau incerta şi condamnăr i le erau certe

incerte.

" I. Cătuneanu. op, cit-, pag 620. M I. C'ăluneanu, op. cit. pag. 621.

Page 42: Drept Privat Roman

4 1 | M J J | a ^ ^ »

umil | iiivutc si acţiuni populare. l" n pnvate ocroteau interese jur idice private şt puteau fi intentate nu-

i persoane ale căror interese erau recunoscute . Ai (umile populare puteau fi intentate de orice cetăţean in interesul obştesc,

iun ml io ios( inculcate dispozi | i i legale. A m e n d a perceputa dc la infractor iiiiinn demmţntorutui (acţiuni de cffuxts et dejectis, dc a!bo cormpto). in

• ni o | ilm populare procuratori i , c o n d a m n a r e a sc pronunţa în interesul ui i.ii denunţătorul primea, ca recompensă, o parte din amendă (acţiunile

IUI, de festamenta aperta).

t Mijloacele exepţ innale ele a p ă r a r e p r e t o r i a n ă .

' lorum privatorum (organizarea procese lor pr ivate) m n mul cu ordo se caracterizează prin împărţ irea procesului in două faze:

' i 0 realizează în faţa magistratului /;'«turc), iar LI doua fază. arc loc în faţa i dorului (in iudicio). Pentru ca procesul să existe, era necesară prezenţa

I H I I h Im piuţi in faţa magis t ra tu lu i " . Dacă paratul nu se prezenta, procesul nu . .i loc, însă magistratul putea să-1 a m e n d e z e , iar dacă sc ascundea se

i iiullM reclamantului să-i scoată la vânzare bunur i le .

1 i H' [ii au fost: pretorul urban (367 î.c.n.) pentru procesele dintre cetăţenii Iiiu a m i l i şi pretorul peregrin, pentru procesele dintre cetăţenii romani şi

l * i . ,u nu .ui intre peregrini. în Italia reprezentanţii pretorului urban au foslprae/ec-\tk tinda (persoane însărcinate să spună dreptul), înlocuiţi într-o anumită

j ^ H j l |ifui magistraţi municipali, duoviri ture dicundo (cei doi bărbaţi ca să spună 1 i ui). când după războaiele civile, locuitorii Italiei au prunii dreptul de cetăţenie/11.

i i put, cetăţenii nu puteau fi judecaţi la R o m a , astfel aceşti prefecţi erau II i di l.i Roma pentru a organiza procesele iti oraşele mai îndepărtate. D u p ă ce

Ml Im uitorii Italiei au devenit cetăţeni romani, au apănit dunvirii. magistraţi locali, In, (MOVUL n, oi ganizarea proceselor revenea guvernatorilor, iar mai apoi acestora li

• Uugai quacstnrii.ee îndeplineau atribuţii asemănătoare edili lor curuli la Roma. MnHlslruţii aveau iurisdictio şt imperhim. Iurisdietio putea fi: ccmlentioxa şi

lut Ixdicda confentiosa reprezintă dreptul de a organiza instanţa Iurisdictio tăria era dreptul de a coopera la real izarea unui act juridic prin s imularea

MII il I proces. ttnpei ium reprezintă totalitatea drepturilor magistratului şi cuprindea, în sens

. umxdicUo Sc făcea distincţia între imperhim menim, care cupr indea put-oii militare, rel igioase şi administrat ive ale magistratului superior, şi imperhim

tkWum c.ifc se referea la dreptul dc a organiza inslanţa.

' I" I lu.ii.l, op. cil., pag. 106 " I lluncauu, op. cit., pag. 622

Page 43: Drept Privat Roman

Rolul pretorului în soluţionarea litigiilor pe cale administrativa Pretorul puiea interveni înire părţi prin următoarele procedee: stipulaţi

praetoriac, inlerdicta, misslones in possessionem, in integrum restitution Stipulaflimile pretoriene erau contracte verbale încheiate de părţi în

ordinului pretorului, pentru a sc asigura interesele unuia dintre adversari sau c" ambilor eventual i adversari, St ipulaţ iuni le pretoriene erau ulilizalc din t r leg i sacţ iuni lor Un caz des întâlnii a fosl damnam infectiun (paguba neprod dar iminentă) - când dc exemplu, casa unei persoane urma să se prăbuşc asupra casei vecinului; vecinul putea obliga pc proprietarul acelei casc l a p unei s u m e de bani. ca despăgubire in situaţia în care casa sc va prăbuşi .

St ipulaţ iunea pretoriană, în epoca postclasică, tinde să fie confundară cu terrogatia in iure ( întrebarea în faţa magistratului), care putea fi tăcută atât adversar, cât şi de magistrat,

Missia in possessionem reprezenta trimiterea reclamantului dc către pretor, în detenţ iunea, fie in posesia bunuri lor pârâtului,

Missio in possessionem purla fie asupra unui obiect determinat, fie as unui întreg patr imoniu, aşadar putea ti; missio in mu sau missio in bona.

Missia in bona sc realiza; spre a constrânge părţi le să-şi dea concursul c iproc, la toate actele necesare la desfăşurarea procesului ; spre a asigura un: drepturi, dc exemplu dreptul legatarului asupra valorii ce a primit-o prin testam

interdicteie erau ordine prin care pretorul impunea unuia sau ambelor păi facă un act j u r i d i c , sau să sc abţină de la a face un act a n u m e . D a c ă pre loni adresa uncia dintre părţi, interdictul era s implu, iar în cazul în care pretorul adresa ambelor părţi, interdictul era dublu. Interdictele apar in texte prin secolul M-leaien.. în epoca legisacţiunilor. Mai târziu, alături de edicte au apărut şi acţiui cu s c o p aproape identic. Astfel s-a afirmai că procedura interdictelor ar reprc^ei ta o formă de tranziţ ie înlrc procedura legisacţiunilor şi procedura f o r m u l a r ă ^

După forma lor, interdictele au fost împărţi te în: exhibitorii, când se o r d o n a înfăţişarea (exibere), de exemplu tnterdtcium

homuie libero f.v/rriitvtj/fj.'resiitutorii, c â n d sc ordona restituirea unui lucru, exemplu inlerdictum-quorwn tawwr«/N,'prohibitarii, când se ordona o ab.stcnţiur dc e x e m p l u uti possidetis, utrubi.

Restituito in integru/n rcprczinlâ actul prin care pretorul pune în starea juruit anterioară, o persoană care a suferi t o paguba pri n aplicarea strictă a dreptului pozjj

In tnti'yntin resritittio, c u m o n u m e a Gaiits, a apărut din timpul legis;tc|iuni| fiind necesară existenţa unei autorizaţii in cazul absenţei in interesul statului cm din partea senatului. După apariţ ia legii Aebutia, această autorizaţie nu a mai fi necesară. Cel mai vechi caz dc in integram restituito a fost acela de ob absentul (din cauza absenţei) . Era vorba dc o persoană care a fosl absentă în interes statului şi a fosl păgubită. în lipsa ci, printr-un act jur id ic (de exemplu in caz uzucapiunii). Astfel, o persoană este absentă în interesul statului. în timpul absent acesteia, o atlă persoană d o b â n d e ş t e prin uzucapiune terenul persoanei absea

" P. Girard. op. cit., pag. I0G2.

Page 44: Drept Privat Roman

1 1

.11

11J

In

n i

ţii , l | ll i l )

I I I

,'C

•r-J

J .

n i l

i J

4 3

i i

: r a

i

iti r e

e

i c n |

. e n

' i .i in uulivia sc desfăşura în faţa unui j u d e c ă t o r sau a mai multora, care 11 întinai permanent sau un tribunal numai pentru o cauză determinată.

In.lii anus ( judecătorul unic) pute3 fi: iudex. care era un particular ales d e " i i i" ni s ingură cauză şi confirmat de magistrat ş i arbttcr, care j u d e c a cau-

n i i n e se constata întinderea dreptului (de e x e m p l u in acţ iunea de partaj în • 1 n u n ui trebuia să meargă la faţa locu lu i ) " .

11 Iniţialele n e p e r m a n e n t e erau a lcătui te din r e c u p e r a t o r i , care j u d e c a u li-| l l h i ilniiie străini şi cetăţenii romani şi mai târziu chiar anumite procese dintre PN|eni datorita urgenţei (procesul j u d e c a t de ei trebuia să ia sfârşit într-un t imp •ui i Recuperatorii erau într-un n u m ă r impar: 3 , 5 sau 7, o parte romani, o parte

pi*I|IIIII

liîlmmilele permanente erau alcătuite din decemviri şi centumviri. Decemviri \udkandis (cei 10 bărbaţi care judecă procesele) judecau procese dc libertate.

11 ilnni.ihil centumvir i lor (cei 100bărbaţ i ) , în ciuda denumiri i era formal din 0 r Judecători, câ te 3 din fiecare trib (mai târziu n u m ă r u l lor a junge la 180).

• ivirii erau împărţiţi în hastae, şi judecau litigii privitoare la proprietate şi

Administrarea justiţiei I i nlca era împărţită de magistrat în public, in coimtiutn, iar pe Ia sfârşitul

ţ'iililieii.iii forum (pieţe la Roma). în general judecătorii îşi desfăşurau activitatea în j ^ i N ' i / n i i H i , i a r dacă această piaţă era ocupată, treceau în forum Centumvirii judecau iu

' i Hi* ,i luli.i Magistraţii judecau nutiiai in anumite zile (fasle. con nţiaîe), iar in dreptul Ujli i m i n a i vara şi iama, fiind vacanţă judecătorească primăvara şi toamna.

'I h 1 l o u u u K o r o , II, C. r i c p c T c p e K o r o . P i i M C K O c u a C T t i o e npano. MocKBa. | ' | | ' i i . i I W . c r p . 57-89.

' I M K f c T i i i i u a i t a I I j f s p u i n n . i e i j i p a i MCIITLI u i r e p e H O / t c u e i i p i i M C i a u i i H M i i

IU I K | H . - i c p c K o r o . MocKBa. Havka 198-1,crp. 158-179 t' rtniHilcscu, Drept privai roman. Bucureşti, 1973, pag. 89.

• Amin s e , pr ima persoană va obţ ine prin in integram restituito, posibili-i Intenta acţiunea în revendicare, u z u c a p i u n e a fiind considerată inexis-

Dţlunca intentata se numea cu un termen general actio rcsc'tssoria sau m i n i ' H i i Minori lor le era acordată în m o d general o in integram restitutio ob W»'«i f minor însemna puberul cu vârsta între 14 şi 25 dc ani). Majorii beneficiau ţUtHti'Kium rcstitutioln mod excepţional, in situaţiile: obabsentiam, nbcapi-

1 • inuitiuirm, ob errorem, ob metum, ob dolum" . I nudiţulc .tcordârii unui restitutio in inlegrum: ii • Imunului să se afle într-unui din cazuri le prevăzute în edict;

Iul p m d i c care se cere să fie anulat, sa" fi p rodus o pagubă pe nedrept; ni nu existe o altă modal i tate dc reparare a pagubei . In dreptul clasic, restitutio in integram s-a acordat în t imp de I an util dc la

1 "• i minorităţii, a absenţei sau a celorlalte cauze . în timpul lui Justinian anul I • n liutisformai în 4 ani continui (quaoriennitan continuam)**.

Page 45: Drept Privat Roman

4 4

ludicia legitima erau instanţe buzate pe lege. la R o m a sau la aproximaţi 1

kilometru ţi j u m ă t a t e în jurul Rotitei, in faţa unui judecător unic. cetăţean roi părţi le a v â n d obl igatoriu cetăţenie romana. lud ic ia imperio cantinentla instanţe bazate pe imperiuni.

Procesul în procedura formulară era împărţit în două faze; i/t turc şi iu iudk F a z a I/I ture, începea prin citarea pârâtului, folosindu-se aceleaşi proecdef

citare ca şi în per ioada legisacţiunilor: in ius vocativ, vadimonium cxtnvudtti fi condictio.

in ius vocaţia, reclamantul chema pe pârât în faţa magistralului , priit rostii unor cuvinte solemne; in iuslc vaco. în cazul In care pârâtul refuza sa m c a r f l reclamantul trebuia să constate cu martori acest refuz, urmând a încerca să-l jn sine. Dacă pârâtul vroia să % a , reclamantul trebuia să pună m â n a pe el. D t a pârâtul era bolnav, bătrân sau avea un defect fizic, reclamantul ii dadea un iumm turn (car neacoper i t ) , iar dacă refuza, reclamantul putea să nu-i ofere o litiera (pf acoperit) . ' Pârâtul putea sâ nu execute obligaţia dc a - 1 i n v i t pe reclamant, coti', tuind un vindex (un fel de garant). Pentru cetăţeanul sărac, oricine |ii:ie:i li dex. Când pârâtul se ascundea, reclamantului i sc acorda o missio inposs^^M em, care determina uneori vânzarea bunurilor*1 ' .Persoanele cu o stare socială ml bună evitau procedeul in hiS vocaţia, fixând o data care convenea tuturor p â r ţ i W Promis iunea dc a sc înfăţişa {vadimonium extrajudiciar) nu atrăgea r ă s p u n derea părţii citate, ci a garanţilor (vades). Vadimoniul extrajudiciar. în d r e p t j clasic, reprezenta promisiunea făcură dc pârât sub forma unei s t ipulaţ iuni. pţ care se obliga să sc prcz.inle în faţa pretorului Ia data stabilită.

Condictio era o somaţie extrajudiciară adresată de reclamant pârâtului peregn l în fa |a magistratului, pârâtul putea avea următoare le at i tudini; să recunoască pretenţiile reclamantului (con/essia iu iure}, astfel el p i e r z â i l (

procesul . Procesul continua, în cazul în care obiectul litigiului era un bun ceri i i f o prestaţ ie, pentru a sc determina cât datorează pârâtul rec lamantului ;

sâ nu se apere cum trebuie (nan defensio uti aporiei). Şi in această situa pârâtul pierdea procesul; să nege pretenţii le reclamantului .

R e c l a m a n t u l propunea magistralului formula de judecată , u r m â n d ca acesfl din u r m ă sâ considere dacă pretenţia reclamantului este proprie sau i m p r o p r i i pentru a putea constitui baza unui proces . Magistratul nu redacta formula d a j pretenţia reclamantului era considerată dc acesta în afara legii. Reclamantul putJ cere pârâtului un jurământ, după cc m a i întâi i-a făcut cunoscute pretenţii le saf De asemenea, pârâtul putea sa întoarcă reclamantului jurământul , punându-1

j u r e d a c a daioria exista sau nu. D a c ă pârâtul înţelegea să sc j u d e c e concurând 1

desfăşurarea procesului, magistratul trebuia să treacă la procedura de numiri} judecătorulu i . Numele judecătorului trebuia trecut în formulă*'.

Litis contestam este un act maternii, ultimul al procedurii in iure, ce constă, remiterea unei copii a formulei sau dictarea ci dc către reclamant pârâtului

• CJirard. op. cit..ţy*t, 'O*-5,

' C. Tomulescu. op. <«•• m

iln mim | l Mul

Page 46: Drept Privat Roman

4 5

oximatffl iţeau rom» nu-ntia etl

şi n: iudii procc<J

xdajudijM

prin rostiri i să mea: ca să-1 pe el. D i

ia un hmj, 0 litiera îanl, co iute» fi

socială ii i r o r părţii j,eu r ă s p u l •: in d r e p t i | lăţimii, p r i

lui pere rar»

el piereai iun certs j

istă situa

d e a aces' impropr]

r i ii l i I ii d;

' uh i untestatia avea următoare le efecte: •nit extiuctiv - determina stingerea dreptului subiectiv dedus judecăţi i ;

^ H j V c l creator - consta in naşterea unui alt drept, dreptul la suma de bani la i «ii nulei ,'iiorul I-a c o n d a m n a t pe pârât;

• i'd 11 n-flalor lixator- consta in stabilirea elementelor reale (afirmaţii Ic pârtilor), li i i I' nientelor personale ( judecătorul sau părţi le). în situaţia in care unul din

toMIti flemeriic se schimba, se modifica şi formula, deci se va realiza o translaţia |i<i/ii n (modificare de formula).

\tfun Halea de a fi parte in proces si reprezentarea. Putea fi parte într-un | ili'ii>i mice persoană a cărei capaci tate jur id ică era recunoscută de dreptul

i Sclavul care nu avea capaci tate jur id ică şi peregrinul, după vechiul ius Hffa "ti puteau li părţi într-un p r o c e s . Fiul d c familie, dacă i s-a recunoscut |itili<|ii'iidi nţ.i patr imonială, putea fi parte în proces .

După cum anumite cauze privitoare la vârstă, experienţă sau sex. nu ating iiiliH'i llvitutca de drept a celui cc le are, tot astfel atari condiţii nu micşorează nici i* pin lintea lui d e a figura ca parte în proces, ca titular al dreptului sau al obligaţiunii

laic I iar aceste persoane nu pot săvârşi acte de procedură, după cum, deşi iililili, Ic i Ic drept, nu pot săvârşi acte de administraţie a averilor. Le lipseşte putinţa '« « (i manifesta personalitatea jur idică in „luptapentru drept" dusă înaintea

iltăţu publice.In procedura formulară a fost admisă reprezentarea în justiţ ie,

• n .1 i . i lc l reprezentanţi privaţi şi reprezentanţi legali4". Hcpiivciiliinţii privaţi au fost cognitor şi procurator. Cognitar era constituit

iitlu' solemne, in prezenţa adversarului, şi nu se admitea nici termenul şi nici "hlii i In dreptul clasic, cognitar era constituit în l'uţa magistratului prin cuvinte

•ui mi puteau rosti atât în limba latină cât şi în limba greacă. Nu puteau fi cognitor * Ic ll soldaţii. Procurator adlitem era un reprezentant care putea fi numit fără " ' lemne, chiar in lipsa adversarului şi fără ca acesta să ştie. Defensor era acea

im mm ud care susţinea interesele unei părţi injustiţ ie, tară sâ fi fost numit. Per-ii.iu. !«• care pledau pentru altul nu erau reprezentanţi judiciari, deoarece nu se

l ' i L u i r c de persoană, ci numai se pleda în faţa magistratului. Persoanele • nu puteau să fie reprezentate in justiţie, nici sâ reprezinte. însâ se puteau iji.iia mugure. Nu puicau fi reprezentanţi, reclamanţi sau pârâţi magistraţii superiori.

Iti ţiie,-eiiian|it legali au fost tutur (tutore) si actor, /n cazul în care părţile nu sc anltil putfl j .o , ,'iiiaii la proces în persoană, se realiza un întreg sistem de satisdatianes. şi anume .•miile sal năiidu-l ui cinând e numire

•c COIlStăJ ului

i ' i i u i i r . i u i u i si adăugare dc garanţi că reprezentantul va recunoaşte noua situaţie. I ii i a in indie ia (npttd iudieem) Sc d es făş u ra ii i I a: a j 11.1 •.: e ă i. > i; i a i . p. 11111..

i i i prezente personal sau reprezentate. Dacă reclamantul nu sc prezenta, iar n i . • i . . u n i t i u işi dovedea dreptul, se aplica, ea şi în timpul legrsacţiunilor. regula l i n . i ' lc X I I Table: post nivhdiem praesenti litem addicito (după amiază să se

pretenţiile celui prezeru j C â n d l i p s a era întemeiată s - a u prevăzut motive . n a n - c h i t i i d i n perioada Legii celor X I I Table: marbus santicus (boală grea)

.1 i/iim* dicscuui haste ( termenul de judecată fixat cu un peregrin) 1 .

* I I iluiicnnu, f 'un elementar de drept roman. Bucureşti, 1927, pag. 611

Page 47: Drept Privat Roman

4H

b&tefieum competiţiile (be ne lic iu de competenţă) reprezintă favoa dată debitori lor care, plătind cu loatc bunurile lor. sî± nu poată fi supuşi ex asupra persoanei sau lui bananii» venditio*1,

C ă i l e de a tac Procedura romană nu a permis, decât în mod excepţional şi în anumite

o calc de atac împotr iva hotărâri i judecătorului. Pste vorba dc restitittio gram, care era acordata dc pretor şi prin care sc desfiinţa sentinţa de absol dc c o n d a m n a r e pronunţată (în cazul unoni iărtur i i false).

Procedura extraordinară Societatea r o m a n ă a cunoscut în secolul al lll-lea importante

social-polit icc. în aceste condiţii s-a accentuat distincţia între hottestiores. abilii), care mai târziu s-au numit poteittiores (puternici i) , şi humilioreş jos) , Honestiores îi influenţau pc judecători pentru a da sentinţe favorabi în defavoarea celor de j o s (humiliores). /mpăratul. dobândind cât mai mu cri. nu mai avea interes să păstreze instituţiile din t impul Republicii- Aşadâ" decâ loni l trebuia să fie un funcţionar supus controlului împăratului .

A apărut o noua procedură - procedura extraordinară, care a înlocuit pr dura formulară (dispariţ ia proceduri i formulare este situata între const i tui Gordian, anul 239 sau 2 4 1 , care menţionează această procedură, ş i constitu" Dioclclian, anul 294, care o exclude).

în procedura extraordinară, procesul nu sc mai desfăşura în două judecător era magistratul sau înaltul funcţionar, dispărând astfel formula şi cr controlul puterii centrale imperiale asupra realizării justiţiei.

Pârâtul era citat prin organele statului, reclamantul adresăndu-se judecâio în scris şi ecrându-i acestuia să-l c h e m e pe pârât în judecată. Dacă judecă Încuviinţa cererea (Jitii denunţat ia), el o înregistra in actele publice din canc~ s a ş i o t r i m i r e a p â r ă t u l u i p r i u i n l e r m c d i u l u n u i l ' u n c ţ i o i i a r . J n p e r i o a d a l u i J i reclamantul prezenta instanţei motivele pentru care îl chema îti judecată pe p ?

dacă instanţa considera cererea întemeiata, o comunica pârâtului (procedura Pârâtul trebuia să răspundă printr-o întâmpinare (libellus contmdictionis), ranteze că se va prezenta la termenul de judecată, pentru că altfel ar lî fost ad faţa instanţei cu forţa. La proces participau judecaiorul, personalul judecai părţile şi martorii acestora. Trebuia să fie adus un număr marc de martori, adagiului „tc.stis iinus, testis mellus"(un singur martor nu este dc ajuns). Sc p" folosi ca mij loace de probă: înscrisuri, jurământul necesar (una dintre părţi celeilalte să depună un jurământ în legătură cu obiectul litigiului, iar judecat conforma acest ui ju rământ) , ju rământu l suplu toriu (judecătorul cerca unei depună un jurământ cu privire La obiectul litigiului, dar valoarea acestui juuiii era absolută, deoarece, dacă pc parcursul procesului se aduceau dovezi cc inii acest jurământ, sentinţa sc baza pc aceste dovezi) . Erau utilizate şi p rezump concluzii pc care judecătorul le trage cu privire la un fapt necunoscut care nu ti dovedit direct, dîntr-un alt fapt conex şi vecin cu primul.

^P.Giiard, op cit., pag. I0OS

Page 48: Drept Privat Roman

unti.i in cure pârâtul nu sc prezenta la judecata, procesul sc judeca în lipsa u l m » i And reclamantul câştiga procesul , intra in posesia bunuri lor pârâtului

I • t it termen. Dacă în acest termen pârând apărea, putea c e r e r e j u d e -i «Nului, dar trebuia sa plătească reclamantului cheltuiel i le făcute. Dacă i r. nucii pârâtul nu apărea, reclamantul putea vinde bunur i le pârâtului,

i mu im-.I :,c purta asupra bunului litigiului ş i se făcea prin echivalent bănesc, 1 >• i ui.11 ca în natură nu mai era posibilă.

i u i t iu eu silită se realiza de către autorităţi le stalului (mânu militari), care i^HU U vânzare, fie a n u m i t e bunuri din patr imoniul părţii c o n d a m n a t e , fie în-

i i ' | i i-'iii mioniul, în funcţie de limita creanţei . Dacă bunuri le vândute nu aeo-nnţclc creditorului, partea c o n d a m n a t ă era închisă in închisoarea pri-

11 ie dinarilor sau. după anul 38S c.n., în închisori le de stat. 1 1 i i a insolvabililatea debitor i lor era d c t e n n i n a l ă de un caz dc forţă majoră,

• i i u i u n in.ii executau pedeapsa cu închisoarea.

li iva hotărârii, se putea face apel dc către partea nemulţumită, în scris sau ni de câteva zile; cererea sc depunea la instanţa care a pronunţat

I ^ H H " " ţ i era însoţită dc un scurt referat. Instanţa dc apel cerceta din nou a l'H|' i i i l u i . Dacă partea care a făcut apelul pierdea procesul, era pedepsită cu

IA n ilărâtă de judecător .

iul I. Persoanele,

1 liiţlurien de subiect de drept (persoana, caput. statutele). • iu nil liberi şi sclavii.

i - n n u l d c p e r s o a n a , d e s e m n â n d u - 1 î n m o d o b i ş n u i t p e o m c a uni ta te i ' i i i d . i in totalitatea structuri lor sale, are p e lângă o accepţ iune sociologică

nu mu . societate) şi una j u r i d i c ă (omul ca subiect dc drepturi şi obligaţii). \\ Unea omului dc a avea drepturi şi obl igaţ i i " , dc a juca un rol in viaţa

i, de a ft, cu alte cuvinte, o „ p e r s o a n ă " ( termenul derivă dc la persana. i ,mî o purtau actorii pc scenă), se n u m e ş t e personal i tate sau capaci tate

pHţln * Ide la capul - cap, partea cea mai semnificativă a activităţii omului) 1 • piui aciuai persoanele sun! subiectele raporturi lor jur id ice (subiecte dc

i' i'i i 1' i mi apar ea subiecte ale raporturi lor jur id ice fie luaţi individual, în 1 li i' i nane fizice, fie organizaţi in a n u m i t e colect ive. în cal i tate d e p e r -

lunilicc Ca şi dreptul actual, dreptul r o m a n a cunoscut concepte le de • nil ll/ică şi persoană juridică, deşi utiliza altă t e r m i n o l o g i c " .

Iili II. |. . , i l>t, ri, i, ii' n>m<iu, Introducereiuihcpiul civii. Subiectele tlicptitiut i iul. •MibmluiuJl si presa „ Ş a n s a " , Bucureşti, 1 9 9 2 , pag. 114.

I Cm II II II Dn-pt civil, Pal. AII Bcck, Bucureşti, 2002. \ llu.ioupiiropji. Oc no ii ta pimcKOio rpanyiaiiCKoro npaaato KiieaBeiiTV-

Ml | a « 4 , n p 63-83

Page 49: Drept Privat Roman

50

D a c a pc planul formal al concepte lor celor două s i s teme dc drept p e lemente c o m u n e , pe planul conţ inutului ele se deosebesc calitativ, inlr-a potrivit dreptului actual, orice fiinţă u m a n ă eslc o persoana drept ut mare, p part ic ipa la viaţa jur idică, pe c â n d dreptul r o m a n nu a recunoscut niciodată taica de persoană ttnui or mcmbri lorsocietăţ i i . Potrivit dreptului r o m a n , pentru fiinţa u m a n a să poată part ic ipa la viaţa jur idică, trebuia să aibă capacitatea personal i tate (captit). Dar capacitatea nu era considerată ca o calitate iner f imiei umane. Astfel, sclavii nu aveau copt/r si, drept u r m a r e , nu puteau îne acte j u r i d i c e în n u m e propriu. N u m a i o a m e n i i liberi aveau capaci tate juridică]: capacitatea lor nu era unitară, ci ex t rem de diferenţială tu funcţie de apartenen o anumită categor ic socială, dc or ig ine etnică sau de at i tudinea adoptată f: expansionismul stalului roman. Cu toate că în dreptul clasic şi postclasic s-ă ifestat o tendinţă de lărgire a sferei persoanelor, nici tn ullimul m o m e n t al evol sale, dreptul roman nu a admis general izarea capacităţii j u r i d i c e 1 4

Depl ina capacitate jur idică presupunea existenţa a două categorii de eleme unele de drept, altele de fapt. C e l e de drept cer ca omul sâ fie liber (status liber, tis), sâ fie cetăţean r o m a n (status civitatis), şi sâ nu se găsească în puterea persoane (statusfamiliae), adică sa fie independent (sui iuris). Condiţ i i le de cer ca per soana în cauză să aibâ o anumită vârstă, o stare mintală normală şi să dc sex masculin, deoarece romanii considerau femeia în multe privinţe, incapabi N u m a i cei ce aveau personal i tate (capăt) putea să dobândească drepturi şi să a s u m e obligaţii. Personal i tatea aşadar era completa sau limitată. Se bucurau d personalitate completă numai cei care întruneau următoarele c lemente : libert (status fibertalis), cetăţenia (status civitatis) şi calitatea de şefi ai unor fam civile (status familiae). Prin u r m a r e , se bucurau dcpcrsona l i la tc completă n u " cetăţenii romani şefi dc familie. Celelalte categorii de oameni liberi aveau cap la tea mai exlinsă sau mat restrânsă, în funcţie dc o serie de factori. Deşi romani au creat o terminotogie specială pentru a d e s e m n a capacitatea de folosinţă.! capaci tatea dc exerciţiu, aveau totuşi o reprezentare clară a aces tor c o n c e p t e ,

Personalitatea încetează în momentul morţii, cu excepţia cazului moştenirii i acceptate când personalitatea defunctului se prelungea. întrucât în dreptul rom nu sc admitea existenţa unui patr imoniu fără titular, s-a considerat că în intervalul t imp cuprins înlre moartea unei persoane şi acceptarea moştenirii sale. titularul p rimoniitltii este chiar defunctul a cărui personalitate se prelungeşte: hvreditas iaci susfinet personam defuncţi (succesiunea jacenlă susţine persoana defunctul! Acest principiu sc întemeiază pe un text de U l p i a n " .

Capac i ta tea juridică ia f i inţă odată cu naşterea individului, eu condiţia acesta să fie născut viu şi viabil şi sâ aibă înfăţişare u m a n ă . Uneori ea putea li

* E. Molcuţ, D. Ouiicca. Drept roman, Casa de edilura şi presă „Şnnsa", Bucureşti, I 9 f l pag. 85.

I l.iihu. M Jaentâ, 1 tanti de drept nmrnn. Bucuroşii. 1964. pag 112 tttii,iiitc,ui M storiadetdlriita romano, Omffrc Editorc; Milnno. 1990. pag- l99.'Cf. 1. Dog ar u. i\;>M generala a obligaţiilor, Ed. Europa. Cratova, 1997,

Page 50: Drept Privat Roman

I ui I I eoncepţia copilului, dacă interesele lui o cercau, c u m era de pildă Arul In i II i L r;t vorba dc succesiunea acestuia la averea tatălui său mort . după i ^ H t < I regula pc care dreptul roman a transmis-o lumii m o d e m e : "copi lul

PM-piil . .Ir puvil ca şi născut, ori de cate ori interesele Iu: o cer" imUinx • H / u i pta nato haketur, quotiens de commadis eiux agi tur).

i i i inii i im idsei (personalitatea I dispare odată eu moartea fizică sau "civilă" pito ,li minuţia): acesta din unită are loc când o persoană îşi pierde libertatea im, i'ir'. •toiul, cetăţenia (xtatuscivitatis) sau partea familială (xtatusfumili-

\ i l l i i f 'li pildă, intrând, printr-o adrogaţ iune (o adopţ iune în anumite forme), 11 lumi lic. îşi p ierde calitatea de sui iuris devenind alierii iurisiK.

I'i i inuiele care suferiseră o " m o a r t e c iv i lă" (capitis demimttio). rupeau orice 1 i I lenic civilă cu membri i familiei din care făceau parte, fiind lipsite

HM do bunurile pe care le posedaseră. Acestea reveneau în principiu statu-i u l i i Io: căzuţi prizonieri,al celorcare-şi pierduseră celăţenia.credilori lor

Iu ui ci sclavi pe debitorii lor insolvabili e tc**. 1 ik ii tivul l o r p a t r i m o n i a l t p c r s o a n c l e c e s u f e n s c i ă o " m o a r t e civilă" erau

inp liberate de datoriile pe care le contractaseră, deoarece moartea civilă m tll disp.u.i vechea personalitate juridică ce încheiase obligaţiile anterioare,

i iu in ajutorul creditorilor unor astfel de debitori, pretorul le-a acordat I I i i ] n mc cu ficţiunea că " m o a r t e a civi lă" nu a avut loc (ac si copite

Hf f f<m estet)**, şt în consecinţă aveau posibilitatea de a-şi recupera creanţele. • i a modică prm excelenţă, moartea civilă făcea să înceteze personalitatea H M , dar nu putea avea electe asupra celei f izice. De aceea, obligaţiile născute •PJUlV se stingeau, deoarece persoana fizică a celui ce suferise moartea civilă •Mm' riewhimbalâ. lată de ce cel cc săvârşise un furt sau o injunc putea fi urmărit i ^ ^ H l i u A nici odif iculiatc, deoarece răspunderea delicventului deriva dinii-

II .. hl.-l>i tul>.şi nu unul juridic (contractul)" . I Iun ii 11 npacitateajuridică putea fi limitată, drept urmare a unui comportament ce-

m i oticcpţia romană, pe autor: imoralitate, lux exorbitant. întocmirea de i h ii -.u unire, refuzul d e a depune mărturie cu privire la un act Iu care asis-tase.

Idl ni .11.II in ..II t etiniiiiale, exercitarea anumitor profesii (gladiatori, saltimbanei)ctc ui. .1 i |H r ii.iue puteau fi lipsite de dreptul dc vot, li se interzicea exercitarea

In r ilorii, l ise limita capacitatea de a sta injustiţie etc. PltHli ii ic.sielor din opera legislativă a lui Just inian, oamenii sc impart in două

' i iii (uiii hbeii şi sclavi. în vreme ce condiţ ia sclavilor era, în linii generale, liliA, numelui liberi aveau un regim jur idic n e o m o g e n fiind împărţiţi în nu-i".i i" >'i >i ii în funcţiede factori extrem de diverşi,

I II li'l Iuţea

• ui ni capacităţii jur id ice, libertatea (xtatus libertatix) se d o b â n d e a prin llf im '.ui poslerior acesteia. Dacă părinţii erau liberi şi copilul sc năştea liber, iar

"i. . ' Utptprivtit rumân. Ed. Dacia.Cluj Napoca, l fJ7S. pag. 138. hmiiilfitiu. Ditfi toman. Bucureşti, 1958. 65

11 11 .cu. Istoria romana. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedici, Bucureşti. 1987, pag. 24

Page 51: Drept Privat Roman

dacă unuă din ei era sctav, copilul u m i a soarta m a i n c i * ' . Totuşi, daca a sclavă în momentul naşterii, dar avusese în timpul sarcinii, indiferent pe vreme, calitatea de femeie liberă, copilul se năştea liber, potrivit regulii ro " u n copil conceput este privit ca şi născut, dacă interesele lui O cer", iar ml acestuia cercau ca el să fie liber, căci "libert a tea - după c u m afirmă juristul Pn un lucru dc nepreţuit" (libeiias maestimahiiis res est)*1 Posterior n uşierii, lalea se dobândea în principal prin dezrobire. Oameni i libert erau fie cetâţ latini, fie peregrini, Cetăţenii se bucurau dc toalc drepturile civile şi politice vutc dc legile romane: de a se căsătorii după normele dreptului roman (sus co d e a încheia acte jur idice în conformitate cu legile Romei (ius commeresi' delj în adunări le populare (sus sujjragsi), de a fi ales magistrat roman (ius honaru a sluji la oaste (Ius militine). şi de a participa la exerciţiul cultului public M. \

Celăţenia se dnbândea prin naştere, dacă ambii părinţi erau romani, iar unul din ei era străin copilul era străin. In cazul în care sc n ă s c u s e dintr-o r în tâmplătoare (vulga cancepius), copi lul d o b â n d e a cetăţenia pe care o avjj m a m a la naşterea acestuia. Poster ior naşterii cetăţenia r o m a n ă se puten dob prin dezrobire, când sclavul el iberai devenea şi cetăţean roman sau prm naţii izare, când cetăţenia romană sc acorda unei colectivităţi sau unei persoane a du-se în vedere interesele soci al-politice ale R o m e i . Celăţenia se putea pierde căderea în prizonierat a cetăţeanului r o m a n , prin naturalizare într-o cetate i'" şi ea urmare a unei sancţiuni penale grave (de exemplu condamnarea pentru d larea la inamic). O d a t ă cu expans iunea militară a Romei republicane, nu. populaţ ie i s u p u s e a crescut foarte mul t , dar numărul acelora cărora l i se ac cetăţenia romană era foarte redus. Aceşt ia sunt cunoscuţi sub n u m e l e de pe ui. termen a cărui e t imologic arata că c vorba de cei ce locuiau " t n afara ogo r o m a n " (peregre). adică d incolo dc hotare le polit ice a le R o m e i M .

F ă r ă a avea drepl uri politice în siatul roman, peregrinii continuau să-şi exe^ drepturi le publice ce le reveneau în cetatea lor proprie, iar cetăţenii romani put întreţ ine relaţii comercia le , încheind diverse contracte jur idice, potrivit regii "dreptului ginţi lor" (iitsgentium), special creat de juriştii R o m e i pentru asem raporturi mixie . O caregorie inferioară de peregrini o consti tuiau peregrinii ticii. care pedepsiţi peniru rezistenţa c râncenă opusă nşiitor r o m a n e , nu sc puteau folosi de dreptul lor naţional decât în m o d limitat, p r e c u m stabilise ge' aiul roman birui tor .

Peregrinii puteau primi cetăţenia r o m a n ă , d a c ă interesele Romei cereau lucru; astfel ei "puteau fi înrolaţi în legiunile romane, supuşi la plata unor u n p o pc care numai romani i erau obligaţi să le plătească, dar de care visteria du adesea o mare lipsă ele.

*' t. Căiuneanu, Curs eiemensar de drept roman; Ed Carleu Românească Bucureşti, I pag 127. ft! M, Talamanca, InsiiiuTzioni di diritio romano, Giuffre Editore, Milano, 1990, pag, 2 " I. Cituncanu, op, cit,, pag. 12H. " VI. Hanga, ap. cit. pag. 127

Page 52: Drept Privat Roman

^ L ^ _ _ 5Î

, i in uslfcl de inlcres fiscal l-a determinat pc împăratul Antonius Mllii ui hi iude, iu unul 2 1 2 e.n.. cetăţenia romană tuturor locuitorilor imperi-

i i ni peregrinilor (hulii ic ii în care categoric intrau şi sclavii dezrobiţ i »n. i. i. |.. 11 :s, in lor, suferiseră pedepse umil i loare şi a "barbar i lor" , infiltraţi

Hpl« Im • puiul secolului lll pc teritoriul statului roman' I ii i i piui acestor categorii, toţi locuitorii imperiului urmau să plătească în

| lu i | | | ' i Ifiţein, ttixele s u c c e s o r a l e de 5% (vicesslma hereditatis); în acest r mulului au crescut în m o d s imţitor . M ă s u r a lui Caraca l la . deter-

piim ipal de nevoi fiscale a fost just i f icată in s e c u n d a r de nevoia de a i i. • ud i |in î puul ie populaţ ia, în a tâ tea pr iv inţe e t e r o g e n e , a Imper iu lu i

Iţii uiiurmcdinră între cetăţeni şi străini o aveau latinii, care, ca vechi il ««iuţilor latine, aveau unele drepturi a semenea romanilor, cu excepţia

ii deşi magistraţi, d e a sluji la oaste c tc . Deşi cu timpul latinii au IMItti iln pud ,1c cetăţenie, statutul de " l a t i n i t a t e " a fost păstrat, folosit fiind în

i ni tei Uni iile cuccriic. într-adevăr împăraţii romani pcnlru a coinl-pM i .minuni populaţiile supuse la politica dc romanizare a provinciilor, le ofer-Nili 'p i o HI I aport cu fidelitatea pc care o arătau R o m e i , intâi calitatea interme-

i an (adică statutul de latini) şi numai apoi pe aceea de romani ca 0 I' plina a zelului lor de a se integra î n d e s t i n e l e i m p e r i u l u i .

I Im.u un liberi. Potrivit reglementări lor vechiului drept civil, numai cetăţenii

. Iun urau de libertate. Prin urmare la origine libertatea se confunda cu Mai lâi/iu, tot in epoca veche, ca urinare a cerinţelor economie i de

h u n i i - li Amu veniţi la Roma au dobândit un slalut juridic propriu, in sensul că se IMihtu i i i ' libertate dacă se puneau sub protecţia unor cetăţeni în calitate de ID|ii>|i •nu de clienţi. Tot aşa, străinii care locuiau într-o cetate cu care romani i

.u.ii dc alianţă, puteau veni la R o m a fără a cădea în sclavie**. 11 hiişilul epocii vechi şi in epoca clasică, situaţia juridică a oamenilor liberi

nUfim dc diversificată. Ei sc împârţeau în două mari calegorii: cetăţeni şi nece-|mu t II uliului lor, necetâţenii se împărţeau in latini şi peregrini. Atât cetăţenii

i lăţenii puteau tî ingenui şi dezrobiţ i . Erau ingenui cei născuţi din părinţi ut mi luni întotdeauna liberi, precum şi cei născuţi din părinţi care au fost cund-IftJJ liivi lar apoi au fost dezrobiţi . La zona de interferenţă dintre oameni i liberi şi Mvl mi allnu colonii şi oamenii liberi cu o condiţ ie jur idică specia lă .

I Mulu lu i j u r i d i c al c e t ă ţ e n i l o r Koinci ; lulel.i ş i c u r u t e l a .

I w/iiimlc ccuifi'nihir romani. Cetăţenii se bucurau de plenitudinea drep-i ii politice şi civi le pc când necetâţenii aveau o condiţ ie juridică infcnouiă

i i i.iuliii.H he. .'urs dc istorie romană, Bucureşti, 197K, II. Iî. I tOlHUKHit PiiMCKoe i n MoCKOa, Accouitauim ryMamiTapHoe .inamic,IW4, c r p . 62-67

• |< Multul, D. Oancca. op. cit., pag. 89,

Page 53: Drept Privat Roman

Potrivit s tatalului tor j u r i d i c , cetăţeni i aveau o scr ie de avantaje faţă dc alte ca gorii de oameni liberi pe care le-au apărat cu străşnicie mai multe secole ' .

Drepturile cetăţeni lor romani erau următoarele : ius commerch sau cămine um (dreptul dc a indic iu acte jur id ice potrivit dreptului civil r o m a n ) , ius conn sau connuliium (dreptul de a inclicia o căsătorie val abilă conform dreptului civl ius militiae (dreptul de a fi soldai in legiunile r o m a n e ) , ius xujfragli (dreptul At alege) şi ius honomm (dreptul de a c a n d i d a la o magis t ratură) .

Numele cetăţeanului. Este c o m p u s din cinci c lemente : trianomina (praen. en, nomengentilicium ţi cognomen) indicaţiunca filiaţiuni şi indicaţiunca triba fraenomen este determinat ivul prin care cetăţeanul se individualiza în ca societăţi i , cognomen sau porecla servea la individualizarea cetăţeanului în sat famil iei , iar nomen gentilicium indica ginta căreia i; apar ţ inea cetăţean Indicaţi unea liliaţiunii preciza care este prenumele tatălui, iar indicat iu nea tribn - iribul (cartierul) în care cetăţeanul îşi exercita dreptul de voi (Ex: Cicero se nu Marcus Tull ius Mărci ftlius Cornel ia iribu Cicero).

U m a n e este naşterea. Copilul născut în sânul căsătoriei dobândea cond juridică a tatălui din momentul în care l -aconceput, iar cel născut în afara câsâto condiţia juridică a mamei din m o m e n t u l în care s-a născut*'. Cetăţenia mai pu*~ dobândită şi prin beneficiul legii. Străinul care întrunea condiţiile cerute de I pentru dobândirea celaţenici devenea Cetăţean roman 1 ' Străinii mi i putea dob cetăţenia şi prin naturalizare, când se vota o lege specială pentru persoane individualizate. în fine, sclavul dezrobit de un cetăţenii dobândea şi el cetăţeni'

Pierderea cetăţeniei. întrucăl l ibertatea era cea dintâi premisă a ectăţen pierderea libertăţii ducea la pierderea c e t ă ţ e n i e i . Cetăţenia se putea pierde şi efectul principiului inadmisibtl ităţi i dublei cetăţeni i" . Cetăţeanul r o m a n care?' venea cetăţean al altui stat, pierdea automat cetăţenia romană, Pierdeau cetăţ şi cei care erau exilaţi din R o m a . Cei care comiteau un delict fată de un anumil şi erau predaţi in vederea exercitării dreptului de răzbunare, dar nu erau p r i m i căt re acel .stat, p ierdeau, de a s e m e n e a , cetăţenia romană

in anul 212 c.n., printr-un edict, împăratul Caracalla a acordat cetăţenia apro tuturor locuitori lor liberi ai imperiului . La originea acestui edict au stat r a ţ k r ; ordin financiar şi nu dorinţa imperia lă dc a pune principiul echităţii la baza o ni zării sociale, aşa cum s-a afirmat. într-adevăr, prin această constituţionale au supuşi la plata impozitului dc 5 la sută, pc succesiune, toţi locuilorii liberi ai sta lui r o m a n ; acest impozit era plătit numai dc către cetăţeni. Este totuşi de reţ' faptul ci pr in această m ă s u r ă s-a încheiat o evoluţie de pesie şapte secole] capătul căreia cetăţenia r o m a n ă s-a generalizat; dacă la or ig ine numai cetăţ erau oameni liberi, după reforma lui Caracalla principiul s-a inversat, in sensu aproape toţi oameni i liberi au primit cetăţenia romană*.

" Ii, Mulcuţ, D. Oancca, op. cil., p a g . 90. " G a i u s 1.96, ** A. A, rtoAonpitropa- Ocitosbi p m u c K o r o rpa><BaiiCKoro n p a u a i o Kuen.Hciirypit.l crp.63-83

Page 54: Drept Privat Roman

5 5

U I J U R I D I C NI LATINILOR ŞI pcrcgr i i i i lnr

'••V

mul latin d e s e m n a alrtt condiţia juridică a unei persoane cât şi originea sa i 11 unu vechi la l in isc numeau veieies'. Ei erau locuitorii Uitininiditi rude

> * u romanii şi se bucurau de următoare le drepturi : ins coinmereii, ius ir,i foi Mtffmvii. La începui latinii vetercsXxb iau în cadrul unei confederaţii • II din mai lârziu au fost supuşi de câtre aceştia. O condiţie jur idică

•NU şi locuitorii coloniilor fondate în Italia înainte de anul 268 î.e.N, Cei ui colonii le fondate in Italia după anul 268 se numeau eotoniari. Ei se

iu iii km ctnnmercii- Locuitorii din provincii care pr imeau condiţia juridică |||| Unitari sc n u m e a u latini f ictivi, • uii'i'niif aparte o formau latinii iuniani. Aceşt ia erau sclavii dezrobiţi fără imi'ii l i urnelor so lemne. Ei trăiau liberi d a r m u r e a u sclavi, în sensul că nu llllpunc de bunuri le lor prin testament. i I.i început eondi{ia jur idică dc latini au avut-o numai rudele dc sânge ale i. i nai lârziu ca a fost acordată şi altor grupuri cinice, in special din raţiuni p o l i t i c » .

< ii'Hiliill ^ ^ ^ f t n i l obişnuiţi puteau uza de dreptul cetăţii în care locuiau deoarece • ••*u .|. i ii dreptul din provincii, in măsura în care acesia nu venea în contradicţie },. nu i|i.i |c dreptului roman. Peregrinii nu aveau acces la a d e l e de drept civil,

ii lulusi in raporturile cu cetăţenii dispoziţi i le dreptului ginţilor, Aceasta i» mlii'piului roman a apărui şi s-a dezvoltat ca un reflex al cerinţelor schim-!• mărfuri, extrem de amplu, care sc practica între cetăţeni şi peregr in i .

probiţii 4ivbtfli erau sclavii eliberaţi de către stăpânii lor prin utilizarea anumitor fonne.

(m mele dezrobirii, la vechiul drept roman dezrobirea sc făcea în trei forme: ,fu 11 * i, uxu şi lesiamento. Dezrobirea vindicta consta într-o declaraţie solem-

• • Io către s tăpân în faţa magistratului : lume liotninem liberian exxe volo ' .dav să fie liber), declaraţie însoţită dc a n u m i t e gesturi rituale.

' . i. ii .111 aul ica această declaraţie prin cuvântul tiddico. 1 I i/i i i | i i i i i i eensn se lăcea prin trecerea sclavului între oamenii liberi cu ocazia a umilitului.

• • luieii tesiatnento sc putea face fie direct fie indirect fn cazul dezrobirii ni .m ' d i rec tă testatorul îşi expr ima voinţa d e a elibera pe un uniunii sclav.

• 11 ilu.|iu/iţic din testament îşi producea efectul în momentul acceptări i Uni I ii dezrobirea indirectă testatorul lăsa moştenitorului sarcina d e a dezrobi

«i |N\ prlnlr-un act ulterior şi distinct de testament. Dezrobirea indirectă este • |uiţiii avantajoasa înlrucât dezrobi t» ! urma să aibă un patron in persoana

u-tl i n u l u i I N dreptul clasic şi postclasic apar şi alte forme de dezrobire lie

^ H l i tic ncso le innc" .

1' Multul, l ) . Oancca. op. cit. pag, 90. VI lUiiiot, ii/» cit., pag. 176. E, Mokuţ, D. Oancca, op cil. pag. 93. Ibide.m, pag. 94,

i

Page 55: Drept Privat Roman

Condiţia juridica a deirobiţihr. Caracterul instituţiei patronatului era î n v crai dc obligaţii le p e care dczrohi tu l le avea faţa de patron. Aces te obligaţi i ej d e s e m n a t e prin termeni i : bana, ohsequium şi operae.Bona d e s e m n a dreptul p f l tronului de a dispune dc bunuri le dezrobitului. La origine, patronul putea e x e r e f l acest drept chiar in timpul vieţii dezrobi tului . iar mai târziu, numai la moariea sa aj numai daca nu avea moştenitor i direcţi,

Obseuuium este respectul pe care dezrobi tul îl da tora patronului său. Dezjl bitul nu putea să-1 c h e m e injustiţie pc patron chiar dacă acesta i-ar l i incăle drepturile, căci şi-ar fi încălcat obligaţia de respect. Conform vechiului drept îni carea obligaţiei de respect era foarte grav sancţ ionată, patronul având a s u p j libertului fus vitaenecist/ue (dreptul de viaţă şi de moarte) .

Operae sunt serviciile datorate de căt re dezrobi i . Serviciile pc care dezrobi le aduceau patronilor puteau fi de d o u ă feluri; operae ojţpciales (servicii obişnu pc care Ic putea presta or ice p e r s o a n ă ) şi operae fabriles (necesi tau o anum calificare cum ar fi cunoaşterea unei meser i i )" .

Legile de limitare a dezrobirilor. La începutul epocii clasice, datorită avari j e l o r pe care te prezenta pentru patroni , frecvenţa dezrobir i lor a crescut atât mult încât ameninţa stabil itatea structuri lor tradiţionale ale societăţii sc lavag i s t r o m a n e . Ca o reacţie la această tendinţă împăratul August a iniţial două legi pnj care s-a limitat dreptul s tăpânilor dc a-şi elibera sclavii.

Astfel prin legea Aelia Sentia dezrobiri le au fost supuse unor condiţii . Se ca s tăpânul să aibă cel puţ in 20 de ani iar sclavul cel puţ in 30. Dezrobiţi i ci suferiseră o pedeapsă gravă cât t imp au fost sclavi nu inlrau în rândurile cetăţenii ci d e v e n e a u peregrini dediticii, în fine dezrobiri le făcute în frauda creditori ' urmau a ii anulate.

C e a de a doua lege, Fufia C a n i n i a are în v e d e r e dezrobir i le făcute prin t< m e n i şi p r e v e d e că testatorul are dreptul să dezrobească un număr dc scli proporţional cu numărul sclavilor dc care dispune şi că in nici un caz nu poate mai mult dc o sută de d e z r o b i r i .

. I f t p u

ml • • i n

UIMI I

B tu i a |ll I

L

' I I I . <

huni i mu ' i l l l ,

luiin Ni III

f f V f

l)i ,, •Hll

4.Staiului j u r i d i c al sclavilor, pcculiul.

in Roma veche, în care producţia se desfăşura într-un cadru familial, sclavii, r e d j ca număr duceau o viaţă patriarhală, consideraţi fiindcă membri inferiori ai fami pentru care munceau, După războaiele duse de Roma cuceritoare odată cu dezvoifl ea producţiei dc mărfuri, numărul sclavilor creşte simţitor devenind baza î n t n » producţii. Ducând o viaţă asemănătoare animalelor de povară, adesea sau răzvnf punând în primejdie existenţa Cetăţii (exemplul Iui Spartacus este cel mai e l o c v e n t

Ordinea juridică dcclarându-1 pc sclav (servus, homo, mancipiumi, lucru (rţ îl lipsea dc orice personal i tate jur idică, nu putea avea un pat r imoniu, nu pu încheia acte juridico, nici lăsa o moştenire, tot ce d o b â n d e a , dobândea peţ Nlăpănul său, t i r legătura lui cu o sclavă era priviiă ca un s implu fapt (contubâ urni, tiNcmcuea împreunăr i lor d intre an imale (moreferrarum). Asupra sclavi

< i. Iu r» i,

Page 56: Drept Privat Roman

57

nul avea un drepl absolut, putând să-I pedepsească, sâ-l înstrăineze eu ui k'c titlu sau sâ-ă ucidă, iar dacă un iert, il rănea sau îl omora, stăpânul îi putea M i r acestuia despăgubir i , ca şi c u m iar f i fast rănit sau ucis un animal sau deteri-oiut un luciu care-i aparţ inea 7 ; .

i: c sfârşitul republicii sclavilor li se recunoştea o capacitate juridică limitată, in i uzurile în care interesele stăpânilor o cereau. Astfel, dacă aceştia îi însărcinau

i. I.i vii lor să încheie anumite tranzacţii comerciale sau să gireze pentru un t imp Inul îndelungai diverse operaţii lucralive, pretorul le îngăduia sclavilor să încheie

tel juridic pe carc-l implicau astfel de afaceri, beneficiile urmând să treacă '• • 11 • -uns cu eventualele pierderi asupra stăpânilor. Astfel stăpânii puteau să-şi | uimiri activităţile lucrative în cât mai multe locuri şi in cele mai variate domenii. Se

i ca stăpânii să le atribuie sclavilor spre administrare o masă întreagă dc un, numită pecutium cc cuprindea vite tpcctts). bani. imobile şi uneori chiar

• Le i Deşi un astfel de patrimoniu rămânea proprietatea stăpânului, iar veniturile rfVflncau acestuia, totuşi sclavii cc-1 administrau trăgeau uncie avantaje personale,

i compensa a diligentei pe care o depuneau în astfel de afaceri. In calitatea lor tli 11 minislratori, sclavii respectivi puteau să incheie orice act juridic solicitat de o iul tel de activitate, beneficiile ca şi riscurile trecând asupra s iăpânului ' 1 .

Ni Inv putea deveni cineva prin naştere sau prin fapte poster ioare naşterii . ţVmfbl, prizonierii de război deveneau în confomutate cu regulile dreptului ginţilor, •t'lnvi, indiferent d a c ă erau romani sau străini. întorşi în patrie însă, prizonierii funuuii erau consideraţi prinlr-o ficţiune cunoscută sub n u m e l e de "dreptul de i i l i i l u n r e e r e " (ius posltimiui). câ nu au fnsi niciodată sclavi şi în virtutea acestei i T i i n i s i d e r ă r i îşi recăpălau în mod automat toate drepturi le avute anterior căile rii In prizonierat*1.

In cazul în care cetăţeanul roman ar fi muri t în captivitate, testamentul său era Inral nul, deoarece, în conformitate cu legile r o m a n e , autorul unui les iamem

li planii sa fie capabil şi în momentul morţi i sale, condi ţ ie pe care nu o îndeplinea vel ce murise ca s c l a v " .

hi după naştere cineva putea deveni sclav când nu-şi plătea datori i le, când i. i n.-a să sc prezinte la oaslc în caz de mobilizare, când nu tăcea declaraţiile cerute

a/ia recensământului populaţiei, hoţul prins în flagrant delict, iar în epoca mijici iută cei osândiţi la m u n c i s i lnice sau cu titlu dc sancţ iune, c u m era cazul t ilmTiberc cc întreţineau legături cu un sclav, împotriva avertismentului primit di |n stăpânul acestuia c tc"\

In epoca imperială e c o n o m i a sclavagistă intră in declin iar numărul sclavi lor Hi tute datorită războaielor Romei care nu mai procurau cetăţii destui sclavi şi

'•VI Ilanguo/J. Cil pag. 123. " A A. l loaonpt i ropa . O c i i o b l i piimcxoro rpa*7iancxoro npaaam Knca. Bcii-ry-im 1994, irrp.63-83 " VI Ilanga, M Jacoia. op. cit. pag. 120 "M Tnlamanca, op. şi loc. Cil. Pag 128 " li. Cnndurachc. op. cit. 24

Page 57: Drept Privat Roman

dai orită stăpânilor care-i istoveau pc sefavi cu n u n e i grele, îi ucideau pentru fii) neînsemnate, îi l isau sâ fie devoraţi dc Fiare, cu ocazia petrecerilor sau îi ob l igat lupte până la moar te la jocur i le de circ.

Încercând să pună frână arbitrarului stăpânilor, autorităţile dc stat intervin peri •• i " roti pe sclav i, că c i in otnte dc a fi o avet e pri vată, ci formau o bogăţie publ ica constituia temelia producţiei sociale lată de cc, în anul 61 e.n., legea Petroina ii opnl pc stăpâni să-i dea pe sclavi, lără încuviinţarea magisnaţilor.spre a fi sfâşiaţi la jocttj de caro de animalele sâlbattce. iar împăratul Antoninus Pius (138-161), prin e c l e d j constituţii, decide că stăpânul ee-şi ucidea sclavul fără motiv săvârşea un omucidfţ sclavii maltrataţi pot cere magistratului Să-1 oblige pe stăpân să-i vândă . La ac măsuri legislative s-au adăugat, în cursul timpului, şt altele.

Temeiul social al acestor dispoziţii este scos in relief atât de juristul Gaiuşj şi e le împăratul Justinian, care le explică prin nevoia de a ocroti interesul slatu "Este în interesul statului, afirmă Justinian, ea nimeni sâ nu dea o rea în trebuind lucrului său" (expedil enim reipublicae, ne qiiis re sun male ulatur). Şi în adeţj interesul statului sclavagist c e r e a c a stăpânii sâ se foloseascăcât mai eficiemj sclavii lor şi sâ nu-i omoare in m o d arbitrar, micşorându-te numărul in dcirimciill producţiei sclavagiste intrate pe făgaşul crizei. I

Sclavii puteau li dezrobiţi de către stăpânii lor din felurite c o n s i d e r e n t e , » cepând cu cele dezinteresate, mai rare (unele acte dc recunoşt inţă din p a u l stăpânilor pentru credincioasele servicii aduse de sclavi) şi terminând cu <M interesate, mult mat tuiineioase: uneori .sclavii îşi cumpărau eliberarea cu banhw care-i câştigaseră clin activităţile speculative- pe care le ingâduiseră chiar stăpfll lor, iar alteori dezrobirea sclavilor, aducând acestora deplină capacitate, le pţ mitea să exercite diverse operaţiuni lucrative ce urmau să aducă profituri şi foi hii lor stăpân, numit după dezrobire " p a t r o n " ipatronus).

Dezrobirea (munumissio) avea loc pc diverse căi stabilite dc lege: prtntn proces fictiv (stăpânul declara la un proces organizat de formă că sclavul său ci om liber), prin înscrierea, cu ocazia recensământului (cernii), a unui scutii listele oamenilor liberi, prin testament sau chiar prin mijloace mai puţ in formali printr-o simplă declaraţie făcută in anumite împrejurări (petreceri, ceremonii j gioase) sau prmtr-tm act scris (per epistulam).

Dezrobiţi i (liberii) a v e a u unele obligaţii faţă dc fostul lor s tăpân: să le n servicii materiale (operae fchriles). să Ic procure a l imente (bona), să I c r / t T respect (obsequium), iar dacă m u r e a u fără urmaşi, averea lor rămânea a c e s t a Obligaţiile dezrobiţilor erau sancţ ionate de ordinea juridică romană, dând pafl ilor dreptul de a cere readucerea în sclavie a dezrobiţ i lor care nu-şi îndeplini indaloririlc prevăzute in lege (revocatio in servitutern proplcr ingratitudin

Deşi prin dezrobire foştii sclavi pr imeau, odată cu l ibertatea şi cetăţ totuşi un .[•, e.m aceleaşi drepturi pol i t ice c a ş i cetăţenii, fiind lipsiţi de drepţii a fi aleşi magistraţ i (Ius bonarum) şi dc a part icipa la oas te (ius nitlitiaeM^ situaţie ş i m a i precară a v e a u c e i cc fuseseră dezrobi ţ i prin mi j loace m a i ^ formalis te; pr intre altele legea lunia N o r b a n a (19 e.n.) le interzicea să disA prin tes tament dc patr imoniul lor, care revenea dc drcpl patronilor. .VdjJ

Iul i ţ ,

l i I U I I I I

• U<m

Iii» Ii

- I . l,

' II i

||1

•II

I

Page 58: Drept Privat Roman

59

gl î iobi ţ i , numi[i tuniani, după sus menţ ionata lege. trăiau ca oameni liberi, dar, i emu se spunea, mureau ca s c l a v i . Spre f inele republicii, dezrobiri le, luând proporţ i i mari , au atras atenţia pâ

lniilor conducătoare care nu luat măsuri spre a le îngrădi, Îngrijorate fiind de imitările pe care puteau să le aibă asupra mersului producţiei dc mărfuri. Aşa au infimi legile F u f i a C a n i n i a ( 2 c.n.) şi A c l i n S e n t i a (4 c.n.) care, îngrădind dreptul ti lipanilor de a-şi dezrobi sclavii, l i sau diverse criterii cu privire la numărul celor • ii -iubiţi, la drepturi le stăpânului, la interesele terţilor ce puteau fi periclitate prin 'Mul de dezrobire etc.

lli uri etatea sclavagistă romană urmărea sâ asigure palmilor dominante cât mai uilillc instrumente de achiziţie, pentru a le garanta o continuă înflorire economică,

sc explică apariţ ia în diverse e tape dc dezvoltare a stalului roman a unor • • r u i i de persoane care, deşi teoretic erau libere, in fapt aveau o situaţie ap-

u'pinlă tic aceea a sclavilor. Acccptându-le in fapt. ordinea jur idică nu a elaborai • i i (instrucţie juridic5 adecvată pentru aceste noi categorii de persoane, fie din pricina complexităţ i i problemei, fie datori tă interesului de a m e n ţ i n e o confuzie i'< imanentă între aceste categorii şi sclavie, baza a întregii producţi i sociale ro-n -iu- Confuzia prezenta penlru pătura s tâpâni toarc uncie avantaje pract ice, dar

i totodată d p e r m a n e n t ă contradicţ ie între calilaiea servilă ce caracteriza în ţipi aceste per soane şi l ibertatea de care ele se bucurau în drept. în această

i u intrau persoanele aliate s u b puterea unui şef dc familie pc care acesta Ic ic în puterea sau " s tăpâni rea" (in moncipio) allui şef dc familie, fie pentru a-

I vllldc acestuia daunele pe care o astfel dc persoană i le-a produs . Aflate într-o ' io- uaiiporară de semisclavie, aceste persoane puteau cere eliberarea tor după ce

l in i i le termenul pentru care fuseseră " închi r ia te" sau după ce-1 despăgubiseră pe i • u\n I şef de familie penlru dauna pricinuită,

lot .seni isc! a vi erau consideraţi cei care, răscumpăraţ i din captivitate (red&np-i nji hostibus) de către un terţ, r ă m â n e a u în " s t ă p â n i r e a " acestuia până la achitării ţi lumea sau bani, a sumei plătite penrt u răscumpărarea lor; şi tot în aceeaşi i" i|u' se aflau şi cei care, angajându-sc la un antreprenor dc jocur i de c irc,

n-au. pe durata angajamentului " s l u g i l e " (auctorttti) acestora, deşi în drept •uiilmiiiu sâ-şi păstreze drepturi le lor civi le 7 1 .

Iu line, în categoria semisclavilor intruu colonii (colorii), adică micii arendaşi, obligau să cultive fondurile mari lor proprietari în schimbul unei arenzi in

i a unor obligaţii în natură. în epoca dominatu lu i , munca lipsită dc randa-i a sclavilor este concurată cu cea a colonilur. inlercsaţi în a n u m i t e limite în

•MM rsiil de producţie. Datorita acestei stări de lucruri stăpânii urmăresc să-i irans-iiimc pe sclavi în coloni sâ-i împiedice să părăsească moşia pc care lucrau. Posibit-| | l f i devine treptat realitate, deoarece colonii , ncavând cu cc plăti în anii cu

ii i proastă arenzile, nu puteau părăsi moşia latifundiarului, fiind obligaţi tolo-Imtml plutească cu majorări ralelc întârziate (refiqua coionorttm). De obicei nu

M I. 11; iniin.iui P h m c i o c iijxiHn Mconia Aa.oiiii.mnn ryMuiunupiioc Tiianiic.l W 4 . |l Iii 67

Page 59: Drept Privat Roman

60 Ic puteau pluti nici posterior, insolvabilitatea Iar permanenta tegându-i în fapt terenul pccarc-1 lucrau 3 .

La rândul său statul, interesat ca moşi tic sâ nu rămână tară col oui şi în conscel, nclucrate, ia diverse măsuri polit ice şi juridice pentru a îngreuna mutarea col; lui de pe o moşie pe alta, iar în anul 332 e.n. împăratul Constant in consfinţ legislativ legarea colonului dc glia pe care o cultivă*.

Deşi liber, in care calitate putea să-şi întemeieze o familie şi sâ încheie div acte jur idice, colonul era privii lotuşi ca un accesoriu al pământului , şi de ace~ putea fi vândut decât odată cu fondul. " R o b al pământu lu i " , el era supus drept de corecţie din pârlea s tăpânului de moş ie , pc care n u l putea chem justiţ ie decât in cazuri cu toiul excepţ ionale.

5 . A p a r i ţ i a p e r s o a n e l o r j u r i d i c e .

Persoane le juridice sau morale sunt colectivităţi umane cărora dreptul poziţii] a recunoscut, asemenea persoanelor fizice, capacitatea de a avea drepturi şi obUgaj In concepţia romană, o a s e m e n e a capacitate sau personalitate juridică aparţf unor comunităţ i de per soane (universitates personarvm), c u m s u n t d i v colectivităţi publice (statul, oraşele), asociaţiile profesionale (colegii de negujţ. meseriaşi), cele religioase ele. în epoca dominatului o c a p a c i t a L c juridică r capătă şi unele "comunităţ i dc b u n u r i " (uisiwrsilcitcsrenim). cum sunt stabili t e l e e r e a t e pentru ajutorarea săracilor, pentru educarea şi întreţinerea orfanilor, eru ingrijii'ca bolnavilor, aşezăminte rcligioaseetc. Asemenea "fundaţii" d o b ă u deplină capacitate juridică în v remea împăratului Justinian,

Deşi Legea celor XII Table consacra libertatea dreptului dc asociere, I împăratul Auguslus a decretat prin legea \idia dc collegiis, din motive politic o r i c e asociaţ ie are nevoie , pentru a s e conslitui în mod legal, de o autorizaţ i i partea senatului (mai târziu a împăratului) . în conformitate cu legea, autorizat dădea după o prealabilă verificare, şi numai dacă asociaţia avea un palr im Odată cu autorizaţ ia, asociaţia p r i m e a , în principiu, personal i tate juridică J toate acestea, ideea personalităţ i i s-a perfecţionat, s u b aspect practic şi tea] I r c p t a i . Astfel juristul Cet vidius Scuevolu (secolul 11 e.n.) recunoaşte pers juridice o voinţă c o m u n ă , distinctă de aceea a membri lor asociaţiei, în vF căreia minoritatea se s u p u n e majorităţii.

Evoluţia doctr inară, posier ioarâ legii l u l i a , dovedeşte totodată că deşi j romani au acceptat ideea de unilale a persoanei jur idice, ei n-au reuşit to facă întotdeauna abstracţ ie dc ideea de pluralitate, adică de individualităţile alcăluiau persoana morală 1 *.

D e o a r e c e persoanele morale nu dispăreau udată cu moartea unora din brii lor, clc puteau să-şi cont inue activitatea vreme dc secole. Cu toate acesl

7 1 1 . Catuncanu, op. cil., pag. 189 w V I , \hngxop.cii.p.S9

ll

1 1 '..I

I «pil

I

VI

• I

l'l

l l l III

• ll • t

Al

• i iii i i

i

•I» •iun

pil

Page 60: Drept Privat Roman

(.1

tac ei au de a mai exista daca şi-au atins scopul pentru care au fost create, duca erau | | |/u,vatc dc către autorităţi , dacă toţi membr i i lor încetau din viaţă sau, în cazul fundaţiilor, dacă patrimoniul acestora dispăruse sau fusese consumat în îndeplin-• • I sarcini lor pentru care fuseseră const i tu i te .

1 ipilolul 5. Raporturile juridice de familie.

1. Noţiunea şi tipul istoric al fa mi l iu romane

Viaţa dc familie a alcătuit multă vreme baza societăţii romane. Este important 01111) u evoluat aceasta in cursul istoriei civilizaţiei romane şi în ce măsură a rămas >n < asta credincioasă vechilor imperal i ve sau dacă s-a degajat din e le .

('revederile dreptului roman vizau: persoanele (persoane) ca subiecte de dreptul i şi lucruri (res) - ca obiecte asupra cărora sc exercitau acele drepturi, precum şi nlilig.ipunile (obligationes). prin care se stabi leau raporturi le jur idice între per-

•••ii i '- ;,i lucruri. Statutul jur idic al fiecărei persoane este definit de trei ipoteze, care const i tuie.

• i ..imblu, personali tatea sau capacitatea sa jur idică (caput): • statutul libertăţii (status iibertatis); * statutul cetăţeniei {status civitas); •Matului familiei {statusfamiliar). Al treilea element distinctiv al personalităţii civile îl constituie situaţia familială

.in ."noi persoane. în această privinţă, statutul său era definit dc relaţia cu ceilalţi ului de familie şi ginţii din care făceau parte .Dacă, in cadrul siatus liberiatis,

rflli.'t ml esenţial dc evaluare a statutului jur id ic îl consti tuie puterea dominicalâ a *U!|iiiiiuti:i (paterfamiiias) asupra celor aserviţi, iar în cadrul lui status civitas. li i h i iteriu al puterii (de această dată al cetăţii) se realiza potrivit voinţei stalului

i | icordurca ce tă ţen ie i , a unui s ta tut j u r i d i c pr iv i leg ia t cu r e s p e c t a r e a lundiţuloi), în cadrul lui status famiiiae lot criteriul puterii r ă m â n e principalul . |i lumi al acestui edificiu jur id ic ; este vorbo de puterea părintească. Astfel, la uillline, viaţa de familie era d o m i n a t ă de atotputernicia lalălui exercitată legal

unui sclavilor casei, dar totodată şi asupra nevestei şi copii lor săi. 0 definiţie a familiei romane este dificil dc dat, din cauza multiplelor accepţiuni

'1 Ici noţiuni, dar şi a evoluţiei legăturilor familiale dc la o epocă la alia, în | l edc la o epocă la alta, în funcţie tocmai dc evoluţia acestui element central,

•un • .ti- patria potestas. [Moţiunea de familie a fost utilizată de romani cu Irci sensuri. Familia desemna

Iii loialitatea bunuri lor aflate în proprietatea unei persoane, fie totalitatea per-lor al laie sub aceeaşi putere, fie totalitatea bunuri lor şi persoanelor aflate

llli i'iiiciea şefului dc familie. 1 'iiginca indoeuropcanâ a romani lor se reflectă şi în structura societăţii ro-

hn/alâ pe apartenenţa la o gintă (gctts) şi la o familie (familia). Spre deosc-Ic familie, ginta constituia un grup social mai extins. Ciu la este definită de

Page 61: Drept Privat Roman

lllll pui,

62

M H . B. H o u t u i K M i l . P h m c k o c n p a B O . MocKsa. A c c o u i t a u m i r y M a t u i T a |

•juaiuic,1994,CTp. 72-87,

Cicero ca fiind comunitatea tuturor descendenţi lor dintr-un strămoş comun, lej prin rudenia gcnlil ică (genlilias) patr i t ineară şi numiţ i în baza acesteia, genţii Ginta are vitalitatea sa proprie, tradiţiile sale, dreptul său (jus gentile) care s l ipulea j o l , următoare le : fiecare gintă arc un s t r ă m o ş c o m u n , întemeietorul acelei ginţi (pm " reni), sărbătorit anual, în prezenţa membri lor săi sau la sărbătoarea ParentnliaM \H\ un cult c o m u n (sacra geittilicia); rudele gentiltce {cogentilcs) au un n u m e g c | l " ' tilis c o m u n (namen geniile), c o m p o n e n ţ a fundamentală a s is temului (tino roman, care arată provenienţa fiecărui cetăţean dintr-o anume gintă: ex . î n secvenl 1,11

t r inomialăCaius lul iusCaesar, no-men gentile, lulius, arată descendenţa lui Cacaj •! 'i din genslul ia. Dreptul ginţilor putea interzice folosirea unor nume personale (prM nomina), cons iderate infamante din anumite mot ive : gens Claudia consida] dezonorant p r e n u m e l e L u c i u s , y ( v î î Maniia, prenumele M a r c u s ; rudele genlî j au dreptul la un cimit ir c o m u n şi la un tip de înmormântare tradiţional: spre exi ŢI[U gens Camelia (din care provenea familia Sciptonilor) nu a adoptat incinerai ea decât în sec. I î .c.n., pract icând p â n ă atunci înhumarea; ginta poate sEatJ \n n o r m e etice obligatorii" pentru membr i i săi: gens Fabia, spre e x e m p l u , a inter descendenţi lor săi celibatul şi expunerea copii lor nedoriţi într-un loc public, toi itatea bunuri lor ginţii reprezintă un patr imoniu c o m u n (patrimonium gentilei legătură cu care existau a n u m i t e dispoziţii succesora le 1 0 .

în evoluţia socială a popoarelor indoeuropene, apariţia familiei, ca ramură a g i n i 1

va face ca rudenia gentilicâ sâ cedeze treptat rudeniei familiei - nucleu, parte c o r i mentă a cetăţii. în societatea indoeuropcană şi apoi în cea romană, familia sc corn p u r i din şeful familiei (paterfamilias), soţie (uxor), copii naturali sau adoptivi (liberi^ sclavi (servi), precum şi din patrimoniul familial (patrimoniumfamiliae).

Familia, c a " formă de organizarea vieţii sociale Ia nivelul de bază al societăţii mai păstrează, deşi coborâtoare din gintă, condiţia unităţii teritoriale ca ginjile triburile, ceea ce contează fiind puterea luipaterfamilias şi agnaţiunea (descendJ pe traiect masculin dinlr-un ascendent c o m u n ) . Organizată pc baze patriarhi] familia romană se întemeia pe puterea unică, şi la început nelimitată a şefului faml asupra soţiei, copiilor, sclavilor, precum şi asupra întregului patrimoniu al familiq

Persoane sui iuris şi persoane olteni iiiris In cadrul familiei statusfamiliae, criteriul esenţial de evaluare îl reprezenta put]

juridică. In funcţie decare existau două categorii de persoane: care nu se a t l puterea nimănui - sui iuris; care se află in puterea şefului familiei - alieni iuris,

Din punct dc vedere jur id ic , doar pater familias era de sine stătător, p u n â n d dc drepturi şi îndatoriri (sui iuris), în t i m p ce toţi ceilalţi erau d e p e n d j (alieni iuris).

Putea fi pater familias un bărbat necăsători t sau chiar un copil , d e o a j j vechii r o m a n i înţelegeau prin termenul de familia atât un g i u p dc persoane, c un grup de bunuri; copilul fără părinţi e ra şef de familie, in sensul că cxcl dreptul de proprietate asupra unor bunuri .

Page 62: Drept Privat Roman

t.3

Un alt aspect al poziţiei sociale a lui pater familia* faţă de familia r o m a n o sc v . i I.i i.ip-ii.1 ca acesta era considerai ca o persoană independentă care nu se

*li|innca puterii nici unei alte persoane; totodată, el era singurul proprietar al |wft unt uliului familiei, singurul care judeca si media între membrii familiei atlaţi sub (Hllcrra sa si. in acelaşi t imp, preotul cultului domest ic, strămoşesc al familiei"1.

Termenul de persoană alieri} iuris d e s e m n a pc acela care se afla sub puterea Iul paterfamilias. Aveau această condiţ ie juridică în primul rând soţia, apoi copii

• nepoţii din fii. Nepoatele din Fii nu o puteau aveau deoarece o dată cu căsătoria fiicelor, acestea cădeau sub puterea lui pater familias al noii familii în care intrau At'e.M statut lua sfârşit odată cu moartea fizică sau jur idică a lut pater familias. i And de regulă, persoanele alierii iuris d e v e n e a u sui iuris.

Termenul dc persoana alicni iuris desemna pe acela care se afla sub puterea lui r,iu-i familias. Aveau această condiţie juridică în primul rând soţia, apoi copi i . ' :

• te: :ucn înseamnă şef dc familie şt nu tată dc familie, nepoţii din fii. Nepoatele illll fii nu o puteau avea deoarece odată cu căsătoria fiicele acestea cădeau s u b plllcrr,'! lui paterfamiiîas al noii familii î n c a r c intrau. Acest statut lua sfârşit odată i ll moartea fizică sau juridică a lui paterfamilias când, dc regulă, persoanele alierii twh deveneau sui iuris Terminologia persoane sui iuris, alieni iuris se regăseşte şi lll Institutele lui Gaius sub următoarea formulare: „relativ la starea juridică a per-Hpelor mai urmează şi o alia distincţie, in adevăr unele persoane şutit in pleni-Mllllnea drepturilor - sui iuris - altele sunt supuse dreptului altuia - alieni iure ".

I onslituţia originară a familiei romane

Tatăl şi mama, fiii şi fiicele, moşia şi locuinţa, sclavii şi vitele - acestea sunt elc-mcntele iniluiiile din care se compune casa pretutindeni acolo unde m a m a nu dispare din HUi/JI poligamiei. Ceea ce deosebeşte însă popoarele mai civilizate unele de altele este

Iul In care aceste deosebiri naturale au fost înţelese şi aplicate dc către ele; unele le-i i.'.it cu mai multă sau mai puţină profunzime, altele dintr-un punct dc vedere 4lllll, altele dintr-unul juridic. Nimeni nu i-aegalat pe romani in aplicarea simpla, dar ' > i iiabilă, a principiilor de drept, prescrise de către natura însăţi.

I a romani familia conslituia o unitate: „aceasta este bărbatul liber, emancipat |H|ii moartea tatălui său, cu soţia legală dc el prin ceremonia prăjiturii sacre fcon-im tvaito). care împarte cu el apa şi focul, fii şi fiilor lor, cu soţiile lor l e g i t i m e , cu llli rle lor necăsătorite şi fiicele fiilor lor, împreună cu tonic bunurile lor, care revin U n l l n singur dintre ci. Din această unitate sunt excluşi însă copiii fiicelor, întrucât, llltul născuţi în u r m a căsătoriei, nu aparţin nici unei fami l i i " " ' . Casa propr ie şi o mulţime de copii apar romanului drept scopul şi esenţa existenţei. Moartea nu este Mnnrcicirc. întrucât este necesară; st ingerea familiei, însă sau chiar a neamului , H ( « f i nenorocire pentru comunitatea însăşi, care a oferii celui fără copii mijlocul JHiIiIk de a cviia acest destin prin adoptarea copii lor aparţ inând altora.

'lri.i|K- Caiu | imumno. Kypc piiMcicoro l a c r i t o r o npaaa. Mocxna. Haa EEK, • f a e r p 132-155.

ri,i im I 1.48.

II 1 M l'ul.imanca, op. Cit pag.167

il

Page 63: Drept Privat Roman

6 4

Familia romana a purtat de la origine germenii unei dezvoltări inai înalte, relaţii morale care au apropiat membrii ei imul dc celălalt. Numai bărbatul poate capul familiei; ce-i drcpl, femeia nues ic pusă în inferioritate faţade bărbat în c priveşte câştigul pnoprietăţ ii şi al banilor: dimpotrivă, fiica moşteneşte aceeaşi paj ca şi fratele, m a m a aceeaşi parte ca şi copiii. Femeia aparţine însă întotdeauna şi necesar casei şi nu comunităţi i şi eh tar in casă este necesar supusă; fiica tatăl femeia bărbatului, femeia Remăritată, orfană de tată, bărbaţilor cu cel mai apiopi grad dc rudenie Aecş t iao judecă în caz de nevoie şi nu regele. Înăuntrul casei, îr| femeia nu este slugă, ci stăpână. Eliberată de munci le dc la moara de grâu şi bucătărie, care, după concepţia romana, revin sclavilor, m a m a familiei roman»] consacră îndeosebi supravegherii servitoarelor şt torsului lânii; acesta este peru femeie ceea ce este plugul pentru bărbat. îndatoririle m o r a l e ale părinţilor faţl copii au pătruns adânc în conşti inţa romană, şi s-a considerat drept o n c l c g j j gravă dacă părintele îşi neglija sau îşi corupea copilul, sau dacă-şi cheltuia a v e n detrimentul acestuia. Juridic, însă, familia este condusă şi guvernată nccondiUjT dc singura şi atotputernica voinţă a părintelui familiei (paterfamilias). In faţa tot ce vieţuieşte în interiorul proprietăţii este lipsit de drepturi, taurul şi sclavul, femeia şi copilul. în momentul în care tânăra fată devine prin libera a legcre a ului soţia lui, depinde de vo inţa lui dacă creşte sau nu creşte copilul dăruij aceasta. Acest principiu n u a fost i m p u s din indiferenţă faţă de familie; d impouj romanul a fost absolut convins că întemeierea unei familii şi procrearea dc copii onecesiuite morală şi o obligaţie cetăţenească. Unicul exemplu, poate, al unui spj acordat de către comunitatea R o m e i este acela al unei subvenţii decernată tatăl cărui femeie t-a dăruit trei gemeni. Repulsia arătată faţă de abandonarea copiilor, demonstrată de interzicerea religioasă a acesteia, relativa la toţi tîii. cu e a » copiilor diformi, şi la prima născută dintre fiice cel puţin. Oricât de reproşabilă dăunătoare a fost abandonarea copiilor pentru comunitate, dreptul d e a recu ea nu putea fi luat tatălui; întrucât, înainte dc toate, cl era stăpân absolut în şi trebuia să şi rămână. Părintele familiei avea dreptul şi îndatorirea să exercite lor puterea judecătorească şi Sâ-i pedepsească, după propria apreciere, ch: moartea. Părintele putea să confere de fapt unei terţe persoane proprietatea Bj fiului ea şi asupra sclavului său; dacă cumpărătorul este un străin fiul devine s c | acestuia; dacă acesta este un roman. întrucât un roman nu poate să fie scla\ ul roman, fiul ii ţinea cel puţin locul dc sclav, Autoritatea dc părinte şi de soţ nelimitată dc drcpl Autoritatea capului dc familie este nelimitată, irevocabi indestructibilă; puterea părintelui familiei romane n-o poate anula in timpul, sale mei vâtsta, nici demenţa lui şi nici propria lui voinţă. N u m a i priiitr-0 o legitimă fiica [mate să treacă de sub autoritatea tatălui sub cea a soţului; asi părăseşte familia proprie şi va fi supusă de acum soţului. Femeia şi copilul nu numai pentru plăcerea părintelui familiei, ei constituie pentru el obiectul dre; păstrând însă şi drepturi proprii fiind persoane şi nu lucruri. Dacă stăpânul fa moare, fiii devin stăpâni şi preiau drepturile exercitate de părintele lor, asu| meilor, copiilor şi proprielăţii, situaţia sclavilor iicschimbându-se cu nimic în morţi i capului familiei Femeia nu este capabilă să exercite puterea nici asuj

ulii a M . l l

Hi tHli' i i Hun •••••Ml

/lllll in! I M

'..il.i

i ii|,

|i,lfi

o l i i

I IUI I |

| l Iul • I II

I

Im 1

< i l,i Un

li i

. |n i

||i

/mu

I N I I

Page 64: Drept Privat Roman

i 11111111.i, c a 1 amânând sub iuţelii altora, in cadrul familiei cărei îi aparţ ine, • H l l f a it.ttrî de către toţi membrii masculini ni familiei.

I • I urnă, organizată pe baze m o n o g a m i c e după triumful proprietăţii pri-pi.» i <Uiiib.viesti.se axa înjurai puterii şefului de familie (paterfamilias)*

HU NTLHUUnic era unică şi nelimitată. "Şeful familiei - spunea juristul Ulpian - sc acela care exercită dominaţ ia în famil ie" (pater familias appeilatur ani in

•Nun ihmtmmm Intbet). iar termenul de familie (familia, damus). precizează acelaşi •JM, 'V referă şi la bunuri şi la p e r s o a n e " (ct in res in personas deducitttr)'.

iii • |v care străvechile c u n u n e r o m a n e o recunoşteau şefului de familie I .in i illlii ilc denumiri-, mtmus ( "mână" , ca simbol al forţei fizicei, dacă se exercita

• nţiei, patria patesias, când se refereea la " p u t e r e a păr intească", dothînica |iu, II.M ("puterea s t ă p â n u l u i " | , când era vorba de sclavi şi daminium, când se

>| i .'in|ii ie tatea"sa asupra lucrurilor**, Tun i. .i felului dc familie asupra persoanelor dc sub autoritatea sa e m n d imitată,

• >d pAnă la "dreptul de viaţă şi de m o a r t e " asupra acestora (ins vttae ac necis). II 1.i 1111 ii • 11 ict i ia, căe i oncare ar fi fost vârsta membri lor fam il iei sate şi orice poziţie

• ii n i siat (consul, pretor ele.) ci continuau să rămână în puterea lui, h i ipt ictar al întregii averi famil iale .paterfamilias era totodată preotul cullu-

1 ii i hal, t ransmis din generaţ ie în generaţ ie până la el .ş i s ingurul j u d e c ă t o r al ^ ^ H b sub puterea sa. Datorită poziţiei sale, pater familias era independent , " d e ^ ^ H l n t o r " (siti iuris), pe c â n d p e r s o a n e l e aflate sub autor i ta tea sa erau

lenţi" (alieni iuris), iar sclavii s imple obiecte de propr ietate (res). Cei se aflau sub puterea cuiva intrau în categor ia persoanelor sui iuris în

i • •• iu.- numai pater familias era p e r s o a n ă sui iuris. deoarece copiii se aflau ^ ^ U e r c a tatălui, iar femeia căsători tă sub puterea bărbatului .

> familias înseamnă şef de familie şi nu lată de familie. Astfel, putea fi pater •>a un bârbai necăsătorit sau chiar un copil, deoarece vechii romani înţelegeau

1 • 11 iienuL de familia atât un grup dc persoane cât şi un grup dc bunuri; copilul oi ni ţi a iuţi era şef dc familie în sensul că exercita dreptul de proprietate asupra unor

I "i.i I i cei aflaţi sub pul crea tui pater familias intrau în categoria persoanelor imi.v. F.rau alieni iuris so(ia, copiii şi nepoţii din fii. La origine, puterea lui miilas asupra persoanelor aiitni iuris ca şi asupra bunurilor era nelimitată.

^ H ţ O n r t e n lui pater familias soţia şi copiii d e v e n e a u sui Iuris**.

I n uscmenea tablou a l vechii familii r o m a n e n u poale surpr inde pentru cel c c • 11' M metu r i le soc ial -econotn icc a le Romei arhaice. D ispu n ând de u n pâmânl

necesită o m u n c ă s tărui toare pentru a p r o d u c e cele necesare traiului • in • " '.. I.IU.L romană ii nbli^ii tu toţi nil ml fii Mmili.-. i IM i i , I - , - , . : I I . I p,i ,i • (J

•4 i»i mugura traiul. într-un c u v â n i . ex i s tenţa grupului era condi ţ ionată de m u n c a "i l in eruptă a m e m b r i l o r săi, Dc aici şi în t inse le prerogal ive pe care c u t u m e l e le

Im şefului de familie, singur răspunzător în faţa societăţii de modul în care cei »t# nul» puterea sa îşi îndepl ineau îndator i r i le cc le reveneau.

" I l'atuncanu, op. ca. pag. 142. *Vi l l anga .op. Cit. Pag.ilS.

Page 65: Drept Privat Roman

Acelaşi fapt explică de cc fundamentul familiei romane arhaice îl constitui legătura de sânge, ci raportul dc subordonare dintre membr i i familiei şi şefi (pater fa-milias). Această legătură pur jur idică este cunoscută sub numele-rudenie civilă sau agnatică, după termenul latin agnatio, cc s-nr i raduce cu "ruj nie prin şeful familiei". De aceea, in această concepţie rude între ele erau soco toate persoane le cc se aflau sub puterea aceluiaşi cap de familie, indiferent d erau sau nu rude dc sânge.

Potrivit dreptului vechi, numai rudenia civilă, nuntită agnafiuue. producea e" juridice. Rudenia de sânge sau cognaţiunca a fost multă vreme lipsită de ei* juridice. Agnaţiunea era legătura dintre persoanele aflate la un moment dat sub ac putere, dintre persoanele care au fost sub aceeaşi putere în trecut sau dintre soancle care s-ar ft aflat sub aceeaşi putere, dacă pater familias ar mai fi trăi momentul naşterii lor. Dreptul ci vil cunoştea, aşadar, trei categorii dc agnaţi. în pru categorie intrau toţi cei aflaţi sub puterea lui pater familias la un mnment dat: Copiii, nepoţii din fii. Din categoria a doua tăceau parte cei care au fost în trecut aceeaşi putere, dar care apoi au devenit sui iuris: fraţii d u p ă moartea tatălui lor. j

Cea de a treia categorie dc agnaţi era formată din persoane care nu s-au a; niciodată sub aceeaşi putere, d a r s-ar fi putut afla &dc&paterfamilias ar mai iî U tn m o m e n t u l naşterii lor: verii primari născuţi după moartea b u n i c u l u i . C e l e i cercuri ale agitaţiunii nu sunt fixe ci mobile, aşa încât rudele dc sânge de un atiuf, grad. în funcţie de împrejurări, se pot al ia în oricare categorie de agnaţi . Astfel,J veri primari sunt în primul cerc al agnaţiumi dacă bunicul tor trăieşte, trec in al dpj cerc, d u p ă ce devin persoane sui iuris, şt fac parte din al urcilea cere, dacă se al după moartea bunicului, lira foarte important să se ştie în cc categoric de agitaţi ia anumite persoane deoarece, în epoca veche, fundamentul moştenirii este agnaţiua

La limita exterioară a celei de a treia categorii de agnaţi se aflau gentilii. Erau g e l cei ce nu puteau dovedi cu certitudine că se trag din acelaşi pater familias. t existau anumite indic ii în acest sens. Genl i Litatea, ca formă dc rudenie civilă, îi una membrii aceleiaşi ginţi. Gentilii se moşteneau între ei dar, numai în lipsa agnaţi lor*

Cognapunea sau rudenia de sânge era legătura dintre cei care aveau un at c o m u n , indiferent dacă sc găseau sau nu s u b aceeaşi putere.

Cognaţ i i nu sunt întotdeauna şi agnaţi . Astfel, sora trece prin căsă tor ie i puterea bărbatului şi încetează să mai fie agnatâ cu fratele ei r ă m a s sub pute tatălui, dar cont inuă să lie cognatâ cu cl.

Pe lângă cognaţiunc reală, care îşi are izvorul în natură, romanii cunoştea] cognaţiunea fictivă. Izvorul cognaţiunii fictive se afla în regula că toţi agnaţii s cognaţi. Prin urmare, indiferent dacă erau sau nu rude de sânge, agnaţii deveneai mod automat şi cognaţi. Astfel, adoptatul devine agnnLcu membrii familiei adopl tuiui. întrucât se află sub aceeaşi putere. Fiind agnat, adoptatul devine şi cuguaj membri i familiei adoptive, cu toate că nu este şi rudă de sânge. Aşadar, dacă I agnaţii sunt cognaţi . nu toţi cognaţii sunt rude de sânge (cognaţii f îdivi) .

•* Mtuipe C a m | i i i a t ! n u o . Kypc p i i M C K O r o H a c n i o r o npana. Moexua. Ilj;t . HI 2000. e r p . 132-155.

Page 66: Drept Privat Roman

U7

I 'a moartea capului de familie, familia sa se diviza în atâtea familii câţi 1 i udeiiţi masculini cran, aceştia devenind patres/amilia.':, Xotuiţi legaturile de

indiano ngnatică existente nu dispăreau. Cu al te cuvinte, persoanele care s-au nilul ui piiierea aceluiaşi şef dc familie st care s-ar li găsit încă sub ea, dacă ar fi i M i i t l I m i i i i să trăiască, rămâneau mai departe rude agnatice (agmifi). putând dovedi

•RtAnd legătura lor comună cu acelaşi cap dc familie.

I Ini rudenia agnatică, civilă, nu sc oprea rtici; persoanele care nn puteau dovedi • > asemenea legătură dar puteau invoca unele prezumţi i ce pledau pentru o IMrU'iicnţn îndepărtată faţă dc un şef dc familie comun, cum ar fi existenţa aceluiaşi uimii de familie sau participarea la acelaşi cult religios, erau socotite rude civile llluVplii taie şi purtau numele de gentili (gentifes); denumirea aminteşte dc marile i iiiMimilăţi familiale din epoca străveche, cunoscute sub numele dc ginţi (genles).

In epoca veche rudenia agnatică. civilă, avea i m p o r t a n t e c o i i s e e i i i ţ e j m i d u . e • h t i u i iLaI organizării familiale, at dreptului succesoral. După războaiele cu Cart-

•aiiM, Nchimbări profunde au loc la R o m a : războaiele victorioase aduc în Cetatea HltUlus bogăţii uriaşe şt mase mari de sclavi, menite să asigure toată forţa de

inimi i> de care avea nevoie societatea. Familia încetează să mai fie celula dc bază i ( u n , Im |iei sociale, şi de aceea puterea păr intească se exercita cu tot mai puţină

i ^ H l . Ln rândul c i rudenia agnatică, întemeiată pc această putere, îşi pierde din Impmiiiuţa ei practică, iăcând ioc rudeniei de sânge, aşa-zisa rudenie cognatieâ

uitla) ee-şi are temel ia în ideea dc concepţ ie şi naştere. Având Ia începui p ^ ^ K ţ c l e c t e morale, rudenia de sânge capătă treptat eficienţă jur idică. începând

i|p In luiele republicii, abia Justinian asigurându-i triumful definitiv.

t > dnlil cu decăderea familiei agnat ice puterea şefului de familie este toi mai IM lliiiitiiiâ, statul intervenind adesea când actele capului dc familie depăşeau

autorităţii sale. Puterea părintească era perpetuă, ea nu se stingea decât odată cu moartea

Iii sau civilă (pierderea libertăţii sau cetăţeniei) a şefului de familie sau a M Mumei ce se găsea in puterea celui dintâi. încă de la începutul imperiului fiii de

devin capabili de a se ubliga prin contracte sau de a fi proprietari . Din 1 de a menţ ine o oaste puternică, împăraţi i romani au îngăduit fiilor de

iă devină proprietari ai bunurilor dobândite cu ocazia serviciului militar şi

i I: pune de ele în timpul vieţii sau prin testament. Asemenea bunuri numele depecultum caxtrense (peculiu ostăşesc) in timpul împăratului

liiiiliinliri, bunuri le pe care fiii de familie le dobândeau în exerciţiul slujbelor •Mi i MU bisericeşti au fost as imilate cu peculiu ostăşesc şi tot sub acelaşi a n ii copiii capătă un drcpl de proprietate asupra bunuri lor moşteni ie de la "in i Im (bana materna) şi de la rudele din partea mantei {bana materni gener-

11rnpul Ini Justinian capaci tatea jur idică a copiilor de sub putere devine iift, Împăratul stabileşte că ceea ce ei d o b â n d e s c devine de regulă propri-Im Părinţii care vroiau să acorde o capaci tate deplină copii lor lor pro-

I M I H I I I.I emanciparea acestora ct iberându-i de sub puterea părintească.

n o

I 11 mc:.!, M. J.icota. ap. cit., pag. 238.

Page 67: Drept Privat Roman

Se realiza prin formalităţi compl icate iar în anul 502 a fost creată o proc mai simplă cc avea loc printr-o "decizie imperială" (perrescriptumprmcipis), vremea tui Justinian o s impla declaraţie a şefului dc familie era suficientă. C emancipat ieşea de sub puterea şefului dc familie, rupea legăturile agnatice cu membri ui familiei sate dar îşi păstra avantajele cc decurgeau din rudenia dc (dreptul de moştenire in familia dc origini). Bunurile pe care persoana emane ' stăpânise cu titlu de peculiu rămâneau de regulă acesteia. în caz de iugralitu? faţade şeful dc familie celui emancipat i s c putea revoca această ca l i ta te .

2. N o ţ i u n e a ş i ca tegor i i l e c ă s ă t o r i e i . C o n c u b i n a j u l .

Izvoarele dreptului rumân tic fac cunoscute mai multe definiţii a le căsătoriei; pi aparţine juristului Modes t ind in secolul III c,n. (căsătoria este "unirea bărbatul! femeia, o comunitate a întregii vieţii, o împărtăşire a dreptului divin şi u n w T - a p aurit coniunctio marii el feminae et consartium omnis vitae, divini atone k iuris communicatio) iar a doua e cuprinsă în manualul de drept (Instituţia împăratului Justinian (căsătoria este "unirea bărbatului cu femeia, care constă comunitate de viaţă de nedespărţ i t" - vai et mulieris coniunctio individualii suetudinem vitae conţinem) . in viaţa romană domina aşa-zisa căsătorie "solenj faun mânu), in cadrul căreia soţ ia supusă unei autorităţi maritale cc-i acorda şe i de familie un drept de viaţă şi dc moarte asupra ei, nu era întotdeauna părtaşa Uj egale comunităţi de viaţă. în epoca veche căsătoria cu manus se caracteriza căderea femeii iu puterea bărbatului, iar la sfârşitul republicii căsătoria avealoâ manus când femeia rămânea sub puterea lui pater familias.

Condiţi i le de formă ale căsătoriei Căsător ia cu manus sc realiza în trei forme: confarreatio. usus şi coonptţ Confarreatio era o formă dc căsătorie rezervată patricienilor şi presupune pre-

viitoriloi soţi, aiui pontifex maximus, a Dam inului lui Jupi ter, precum şi a zece mag] în acest cadru Jupiter primea o pâine specială (farreuspanis) cu scopul dc a sţ favoarea zeului suprem asupra viitorilor soţi, Plebeii nu aveau acces la confarri^ aşa că trăiau in uniuni nelegitime. Pentru a p e r m i t e şi plebeilor să dobândească p u m asupra femeii s-a creat căsătoria numită usus ce consta din coabitarea vreme de u | P a viitorilor soţi după care femeia cădea sub puterea bărbatului. Coemptio a apfJJ pentru ocrotirea inconvenientelor ce decurgeau din formele anterioare şi se r c i f l prin auto vânzare lietivă a viitoarei soţii către viitorul soţ, fiind o aplicare a m a n c i p a ™ fiduciare, procedeu dc creare a puterii asupra unei persoane.

Căsătoria tară manus sc forma prin instalarea femeii iu casa bărbatului <dsM (io mulieris in doinum mariti), ocaz ie cu care sc organiza o petrecere"*

Condiţ i i le dc fond ale căsătoriei Condiţ i i le de fond sunt: connubium. consimţământul fi vârsta comune]

bclar forme ale căsătoriei .Connubium desemna aptitudinea unei persoane di

" E, Molcuţ, I) Oancca, ap. cil., pag. 9 9 .

Page 68: Drept Privat Roman

i «unturi conform lui ius civile sau apt i tudine a doua persoane determinate dc a sc HUIIoti inirccle,

jlIVcicIc căsătoriei In general, căsătoria era precedată dc o logodnă (sponsalia), s impla legătură

^^H; logodna n-a produs efecte jur idice decât în epoca imperială târzie, când, li i niud un raport jur idic, obliga partea care sc tăcuse vinovată de ruperea ' i' Mirată a logodnei la plata unor daune-interesc corespunzătoare . Pentru

lll l|i Ir rea unei căsătorii se cereau îndeplinite mai multe condiţii . In opoeii arhaică a dreptului roman, căsătoria copii lor se încheia dc către şefii

iiiihc, eu o consecinţă a autorităţii pe care aceştia o aveau asupra persoanelor . 'ill.iu in puterea lor familială (patriapoteslas): în dreptul clasic, pc lângă

ui.iiuul şefilor dc familie, se cerca şi cel al persoanelor ce urmau să se IHăluieuseă, dar trcplat va prevala în fapt voinţa acestora din urmă, drept urmare llălilui autorităţii ]u\paterfamili&r

11III 111 ec urmau să se căsătorească trebuiau să aibă o vârstă minimă: 12 ani u i ' l i am băieţii. Unii jurişt i opinau că pentru aceştia din urmă pubertatea llilllii Mabitilă dc la caz la caz, printr-o cercetare corporală (inspecţie carpures). n opium lor nu s-a impus.

In hne. \ iilorii soţi trebuiau sâ mai îndepl inească uncie condiţii stabilite de

i mimă şi cunoscute sub d e n u m i r e a de ius canubii (dicptul legal de a se Mit» I) l Vi ce urmau sâ se căsătorească nu puteau fi rude între ei (în linte directă Kflftll, In linie colaterală până la gradul patru) şi nici afini (în linie directă la ţlnll Iu linie colaterală între cumnaţi şi c u m n a t e , dar numai din epoca dominatul ! hliMunii fiind interzisă, nici unul din viitorii soţi nu putea fi căsătorit, iar Mlltrt nu se putea remărita, din cons iderente dc incertitudine a paternităţii, I llli iii un un dc la moartea s o ţ u l u i .

' 1 ' izuri,căsătoria nu era îngăduită dinconsidereniesocialc(intrepatncicni i • 1 ipinrt In secolul Vî.c.n.), politice (intre un guvemaior şi o femeie din provin-

iii niiunV imtre lutor • sau fiul acestuia- şi fosta sa pupi lă ) , ftial veche formă dc căsătorie a fost, aşa-zisa căsătorie " s o l e m n ă " cc se

1'liH'i ul lli/iîiidu-se anumite formalităţi şi ritualuri. în terminologia juridică ea se IMiiln i .i Hm ic cum immu. deoarece femeia cădea în puterea (manus) şefului dc

> t.', U.M tamiltas), având o poziţie de subordonare faţă dc acesta, asemenea I il it liliac)

1 i n loleinnă" s e încheia f i e prin folosirea anumitor ceremonii religioase li M I I I|I picotiţi lutiupilct (flame» Dialis) faţade 10martori, ficpritiir-ocumpârarc

11 • ii ala. apoi devenilă s imbol ică-pc calea unei mancipaţiuni (mod solemn 1 i iu r a pi npi ietăţii), fie prin convieţuirea neîntreruptă a femeii cu un bărbat

^ H k un an de zile fu\us. adică deprindere, obişnuinţă)*' l ini Iun le Republicii R o m a n e . îşi face apariţia aşa-zisa căsătorie " l iberă" nu-

ii .',«' nuiitu. deoarece aceasta nu intra în puterea materială a soţului,

jL 0p. cil. MM, ap. cil., pag. 179.

Page 69: Drept Privat Roman

70

N o u a formă dc căsător ie nu cerea nici o formalitate pentru existenţa (merit îndeplineau condiţ i i le dc fond cerute pcnlru o căsătorie cm sutien] aceştia să înceapă să locuiască î m p r e u n ă (hanar matrimonii) cu intenţie, întemeia un c ă m i n (affectio mariialis). începând cu epoca imperială, c ă i ' " l i b e r ă " sc i m p u n e în d a u n a celei " s o l e m n e " , care treptat devine o u r i t a t c .

în cazul în care două per soane nu sc puteau căsători, datorită unui iiiţ meni nedir imant (diferenţă de condi ţ ie socială, afinitate, considerente po etc). ele puteau convieţui împreună în mod stabil sub forma concubinatulul cubinatus). Deşi copii născuţi dintr-o astfel dc uniune erau consideraţi uele, (vulgo con-cepti), treptat poziţ ia lor s-a ameliorat; s u b Justinian ci pjf drept la a l imente din par tea tatălui şi la o parte din succes iunea acestuia

3. R a p o r t u r i l e j u rid icc p al ri m on ial e d iu t re soţ î. Regi ni u I j u rid ic 4, R a p o r t u r i l e j u r i d i c e n c p a t r i m o i i i a l c d i n t r e soţi .

Raporturile dintre sofi erau diferite după cum era vorba de o căsătorie • n ă " sau de una " l iberă" . In primul caz soţia cădea în puterea (manus) soţul acesta era " i n d e p e n d e n t " (şui iuris), iar d a c ă era " d e p e n d e n t " (alieni iu în puterea şefului de familie (paierfamilias) de care acesta depindea. 0 soţiei deveneau proprietatea capului de familie, iar acesta exercita asupra autori tate nel imitată, cel puţin în epoca arhaică a R o m e i .

în căsă tor ia " l i b e r ă " (sine mânu), femeia îşi păstra statutul ju r id ic d a c ă era " i n d e p e n d e n t ă " (sui iuris) îşi m e n ţ i n e a această cal i tate, du dacă era " d e p e n d e n t ă " (alieni iuris), c o n t i n u a sâ r ă m â n ă în aceeaş i Poziţia soţiei astfel căsător i tă era mult mai bună decât aceea a femeii c cum mânu, iar d u p ă d i spar i ţ ia aces tui gen dc maria j , pozi ţ ia femeii m" a m e l i o r e a z ă şi mai mult . Soţul era obligai să-şi ocrotească soţia în O pre ju tare , să a c ţ i o n e z e pentru ea în faţa judecăţ i i , iar soţia ii da tora o c o n d e s c e n d e n ţ ă . Soţii îşi d a t o r a u fidelitate unul altuia (cu toate acest adulterul femeii era pedepsi i ) şi nu se puteau c h e m a în judecată unul pe d e o a r e c e legea u r m ă r e a ca d i ferendele familiale să fie so luţ ionate pc cal bilă şi nu c o n t e n c i o a s ă ' .

Cu ocazia încheierii unei căsători i sc obişnuia să i se facă soţului O nunuiă d o t ă (dos), meni tă " s â susţ ină sarcinile căsător ie i " (aduncra m sustinenda). Ea putea fi const i tuita dc către soţie, de rudele acesteia sau; o terţă persoană, legea prevăzând unele formalităţi obligatorii pentru val actului . Spre finele imperiului, o const i tuţ ie a împăraţi lor Teodosîe al Valentinian al I ll-lea (428) stabileşte că dota putea fi constituită tară nici i t j k . m intr-un simplu pact".

La desfacerea căsătoriei dota u r m a să fie rcstituilă celui care o consti persoanei indicate de acesta; restituirea era asigurată de o obligaţie formal

Th. Monimscn, op. cil.

Page 70: Drept Privat Roman

r —— 71

-ml,. I o lila în acest scop la încheierea căsătoriei, iar spre linele republicii o acţiune B J n A (IC pretor şi denumită " a c | i u n e a in restituirea d o t e i " (adio rei uxoriae).

I »>'>I soţul era obligat să restituie imediat toate bunuri le Jnta lc , totuşi judecă-Imul il putea acorda mai multe termene daca situaţia materială .1 acestuia justifica TT Utilei dc eşa lonare , iar în cazul u n o r c o n d a m n ă r i , aceasta era l imitată la

I ibtftţile reale de plata ale soţului (in idquud faceri' putesl) Este aşu-zisut m w l u i u dc c o m p e t e n ţ ă " (beneficiam campetentiae).

Ill tu lipul lui Justinian, obligaţia de restituire a dotei decurgea din lege, fiind garantată ' ipotecă generală şi privilegiată pc care soţia o avea, toi după lege, asupra întregii

• , 1 Mitului. In ipoteza că soţul deceda înaintea soţiei şi aceasta nu moştenea nimic i v i u dacă căsătoria se desfăcuse fără voia soţiei şi aceasta nu avu-sesc dotă,

" ..ini..IIEA iară o existenţă materială asigurată. Spre a evita astfel de situaţii, soţul 11 .1 .1 1 constituie soţiei o donaţie înainte de căsătorie (donatio ante nuptias)

lormitatccu legislaţia lui Justinian. chiar in timpul că,săioriciw. • 1 a TOII a se putea desface fie prin voinţa părţilor, fie fără voia acestora. în

11I CA/ se folosea procedura divorţului tdivortntm), care in cazul căsătoriei • S p l i n e " consta inir-o gamă întreagă de formal hăţ i. In schimb, căsătoria " l iberă"

1 ilfiiliU CA mult mai uşor: dacă convieţuirea in c o m u n (lumarmntimonii) înceta, IU 1 mu ecinţă a dispariţiei intenţiei de a mai continua mariajul (affeetio marital-HUALUIIA lua sfârşit, fără a fi nevoie de o acţiune formală sau de un act solemn

chea societate r o m a n ă divorţul era privit cu multă ostilitate, deoarece 1 IIEN cui interesată ca familia, celulă dc bază în procesul dc producţie, să aibă

li UNII A diu.ibilit.iie De aceea cei ce divorţau tTirâunjust temei erau sancţionaţi: ti 111 lumea dreptului de vot. lic cu radierea dinlr-un ordin privilegiat, t ic cu n huli 1 eu din senat etc. Decăderea momlă,sc face tot mai mult simţită la clasele lplii|m i IAI divorţurile devin toi mai frecvente, in aceste cercuri. 1 Inctui împăiaţii

tnecr-când să îngreuneze, prin măsuri legislative, despărţirile fără temei, •* olnvilcoscă primejdia disoluţici m o r a l e .

< Una mai încerca sâ l imiteze divorţuri le. împăratul Justinian le acceptă, dacă 4 i i lu.Nlilicatc (de exemplu căderea în prizonierat, adulterul) sau dacă expr imau B S u l l b c l o r părţ ' . adică consimţământul lor mutual de a se despărţi; in celelalte BjH |di-i tarate "nejustif icate", soţul care ceruse divorţul era pedepsit, dai eăsă-

1.1 Luată totuşi desfăcută .

t f lupţluncn, l e g i t i m a r e a şi efectele lor j u r i d i c e , Mipfhmt'a era un mod artificial dc creare a puterii părinteşti şi consia din

- num fiu de familie dc sub puterea unui pater familias sub puterea altui Mf/limilia*" Adopţiunea a fost creată de căt re jur isconsulţ i prin interpretarea

[I Im DIN I .citea celor XII Table privitoare la vânzarea fiului de familie. ' illl adopţie se realiza trecerea fiului de familie dc sub autoritatea lui pater

_ ^ H | i mb autoritatea cumpărătorului, ca efect al unor operaţiuni juridice d i l e m e , p e S " h I' dr * ,IU .'urc cumpărare, dezrobiri şi un proces simulai (in iute cessfo}

B B p i * l l * ' M Jac ol A. up. ea pag- 167

• I U I I

Page 71: Drept Privat Roman

7 2 .

5. Kudcuia a g n a t ă ş i r u d e n i a c o g n a t ă

în vechiul drept r o m a n , când singura rudenie cunoscută era cea civilă (uj îcâ). copilul născut în afara căsătoriei avea o situaţie precară. El nu era rudă n| tatăl său natural ş i nici cu m a m a sa naturală: tatăl, nefiind căsătorit cu I I I copi lului , nu putea fi iudă civila cu aceasta din u r m ă . iar între mainâ şi eojf puteau exista legături de rudenie civilă, deoarece o astfel dc rudenie se tramtj numai prin bărbaţi, şi nu prin femei. într-adevăr, numai bărbaţii, în calitate ' şefi de familie (paterfamilias), puteau c x c r c i u autoritatea în familie, iar rudeniei civile i! lin aia îoein :esi gen dc putere

După ce rudeniei d c sânge (cognat ice) i se recunosc a n u m i t e efecte juri situaţia se schimbă cu privire la raportul dintre m a m ă şi copil: acesta din u r m abia a c u m rudă cu m a m a sa. Se cerea d o a r să sc facă dovada maternităţii, • faptului naşterii, ceea ce cm foarte s implu, deoarece, aşa cum spunea jur is tul " m a m a este întotdeauna sigură, ch iar dacă ar f i născut dintr-o căsător ie OM a l ă " ' (mater semper certa est, eliam si vulgof&nccpcrii), Situaţia nu s-o| bat cu nimic faţă dc tată. d e o a r e c e la R o m a n u m a i o căsător ie putea gefl r a p o n dc rudenie cognat ică intre tată ş i copil . Cu al te cuvinte . în soe icUB m a n ă nu puteau exista decât taţi legitimi, iar tatfl legitim nu putea fi mamei, conform adagiului " t a t ă este acela pc care-1 arată căsătoria legitirl ier is est tjuem ius tac nuptiae demonstrant)''*,

Deşi dreptul roman n-a p u s la îndemâna taţilor un mijloc propriu de leal a copi i lor natura l i , totuşi ci ob i şnuiau să folosească în acest s c o p a d o p ţ i a

" E. Moleuţ. D. Osncca, op, cit., pag. 102, " VI. Hanga, Principiile dreptului privat roman, Ed. Dacia. Cluj. Napoca, 19891

n y a ţ i i H K '

| n l lui I U

U l l | i

l l i | l i i i . K u

Mim), I I

'

| tui l |i

HIHth

rwmii.i, i, lf»"IHn|u

Actul adopţiunii presupunea şi întrunirea unor condiţii de fond. Sc cerea adoptantul să lîe pater familias. Era necesar consimţământul adoptam ului. ca fi al lui paterfamilias al adoptantului. Intre adoptam şi adoptat trebuia să tic o di Ieri de cel puţin 18 ani, deoarece romanii considerau că adopţiunea imită natura, J

Efectele adopţiunii. Adoptatul devine agnat cu agnaţii adoptantului şi, H dată . cognat fictiv. Rudenia civilă cu familia dc origine încetează, dar sc menj rudenia de sânge. Adoptatu l d o b â n d e ş t e dreptul la moştenire in noua familiej il p ierde faţă dc familia o r i g i n a r ă .

Legitimarea Prin legitimare, copii naturali erau asimilaţi copiilor legitimi şi sc făcea prin oWi

la curie. Tatăl natural trebuie să-1 ridice pe fiul său la rangul dc decurion (meml; senatului) şi să-i atribuie o suprafaţă dc pământ. Acest procedeu îşi arc ongim faptul că decurionîi erau însărcinaţi cu strângerea impozitelor statului, într-o q care această operaţiune era tot mai greu de realizat, datorită decăderii economi lipsei dc monedă. întrucât decurionii răspundeau cu bunurile proprii dacă nu să adune suina stabilită, romanii evitau să intre înrândurile senatului municipal

Page 72: Drept Privat Roman

73

' imiKU Pc această calc copiii naturali intrau in familie şi implicit in puterea 4M|IH natural.

In npoca imperiala însă, apar uncie proceduri specifice legitimării; astfel, dacă I i naturali se căsătoreau posterior naşterii copilului (per sub.tequens matri-utn) -u esta devenea legitim, iar dacă o astfel dc căsător ie nu e t a posibi lă,

mama murise sau îşi dedicase via[a ascetismului religios, legitimarea se •>• i i • • pnrili-o "deciz ie imper ia lă" [per rescriptum pr'mcipis).

• vf'•• deminutia î n s e a m n ă d e s f i i n ţ a r e a u n u i capul, cu a l i c c u v i n t e f> iliinţ ,i capacităţii j u r i d i c e sau a personalităţi i .

)tpitt.\ deminutia era dc trei feluri: maxima ( d e s e m n e a z ă pierderea tuturor •i i loi personalităţii, fi ind cazul cetăţeanului care îşi p ierde libertatea), me-i llir.i aninai ai pierderea cetăţeniei romane, in această categorie se aflau cetăţenii n di'vencaii latini sau peregrini) şi minima (desemnează p ierderea drepturi lor

Iic, în acest caz sc pierdeau a n u m i t e drepturi dar sc dobândeau altele), ii i|ii pentru ocrot irea persoanelor incapabi le

t iip.H it.uea jur idică era recunoscută în dreptul r o m a n acelor persoane care uiraii, pe lângă unele condiţii de drept (libertate, cetăţenie etc), şi unele de

^B*>lfi . sex, stare mintală ele). i veni în ajutorul persoanelor care . deşi îndepl ineau ţoale condiţi i le dc nu a lî capabile, nu puteau in fapt să-şi exercite drepturi le lor din pricina Klllui sau sănătăţii, dreptul roman a creat două instituţii care, după c u m

»i* n numele, urmăresc "ocrot i rea" (tutela) şi " îngri j irea" (cura) acestor per-m i tc de la sine înţeles că tutela şi curatcla erau organizate pentru incapabilii

1 i 1 1 l e n ţ i " (sui iuris). căci cei " d e p e n d e n ţ i " (alieni iuris). a ltăndu-se sub II irmlui de familie (paterfamilias), se bucurau de supravegherea şi ajutorul

il i ni consecinţă, nu aveau nevoie de lutor i sau curatori. Deşi iniţial aceste llluţli ,iu fost create mat mult în interesul familiei din care făceau parte incapabilii

lată prm eventualele acte de înstrăinare ale acestora - spre finele republicii mi alela urmăresc tot mai mult ocrotirea şt îngrijirea incapabililor, trans-

II Iu se în adevărate sarcini de utilitate publică (minierapublica). I'dinl la vârsia de I -l ani, copii i , de a m b e l e sexe, cc nu sc aflau sub puterea

• • i familie erau puşi s u b luiclă, deoarece, dupâ afirmaţia lui Servius Sulp-ustfcl dc copil "d in pricina vârstei nu se ponte apăru s ingur" (quipropter

ln/i'iu \iia sporite sc defendere nequif). Tutore le aven drept sarcină să udmm» l l H li vet ca impuner i lor (numiţi aşa deoarece nu aveau vârsta pubertăţi i adică

Ml) numiţi pupili în raporturile lor cu lutorul - şi să Ic completeze voinţa ori de .(nu m i m a u sâ încheie acte jur idice .

i 1 1 i i i ilorele nu era numit prin testamentul şefului dc familie, legea desemna I ttllnic legal, la începui dintre rudele agnat iec . iar din epoca imperială dintre

nil lice. In lipsă d e l u t o r i tes tamentar i sau legali, autorităţi le publ ice pro-I llil a piopric iniţiativă la numirea unui tutore; este aşa-zisa tutelă " d a i i v ă " .

i 'I.IMÎ de stal.

1'mliii cn cineva sâ fie tutore trebuia sâ Îndeplinească a n u m i t e condiţ i i de hlll Iu dreptul lui Justinian minimum 25 dc ani), să se buciuc d e toate drepturile

Page 73: Drept Privat Roman

74

cetăţeneşti, să nu sufere de boli mintale sau fizice {surzi, muţi) şi să fie, în afe unele excepţii, dc sex mascul in ' ,

I V : u i il Lidimn isl rărea bunuri lor pupilului tutorele a v e a la î n d e m â n ă două | ccdcc jur id ice :

Primul era gestiunea dc afaceri (gestia), cc sc folosea când pupilul e r a u sau când, lîind prea m i c . nu putea vorbi. Deşi tutorele acţ iona ea un gcralţ afaceri, loluşt, consecinţe le actului jur id ic nu treceau asupra pupilului, ci asii tutorelui, deoarece reprezentarea în dreptul roman nu era perfectă. Tutorele era obligat ca la finele tutelei să transfere asupra pupilului efectele obligaţiile care le încheiase, ceea ce prezenta mari inconveniente atât în eventuali i insolvabilităţii tutorelui, cât şi a pupilului- Practica judic iară a îngăduit, încep cu secolul al ll-lea, ca, in cele mai multe cazuri, reprezentarea pupilului SU efecte comple te şi tutorele să r ă m â n ă în afara obligaţii lor încheiate, acesta! frângundu-se activ sau pasiv n u m a i asupra pupilului

Al doi lea p r o c e d e u , aşa-zisa " î n c u v i i n ţ a r e " (aucloritas). era folosit nu p e n t r u c o m p l e t a r e a c a p a c i t ă ţ i i p u p i l u l u i , c e e a ce p r e s u p u n e a un pupi l ( putea vorbi şi înţelege sensul cuvintelor. în virtutea unei a semenea încuviin copi lu l d e v e n e a , d u p ă c a z , p r o p r i e t a r , d e b i t o r sau credi tor, d e o a r e c e tutu ce-şi d ă d u s e î n c u v i i n ţ a r e a c o m p l e t a n u m a i c a p a c i t a t e a ce lui d intâ i , fărăl o b l i g a p e r s o n a l .

La finele tutelei, tutorele trebuia să dea socoteală de m o d u l c u m a a d m i r a averea copi lului . Deşi Legea ce lor XII Table a stabilit pr imele reguli în aed materie, dispoziţii mai cuprinzătoare întâlnim numai spre finele republicii. Rea ind patr imoniul pe care-1 adminis t rase , tutorele u r m a sâ-l despăgubească, t era cazul, pc pupil pentru d a u n e l e pe care i le-a a d u s şi pc care un hun gospi i famus paterfamilias) nu le-ar fi putut niciodată săvârşi. Cu alte cuvinte, ră,i| derea tutorelui este apreciată in abstracta, în comparaţ ie cu aceea a gospodari ideal. Acţ iunea pe care pupilul o a v e a la î n d e m â n ă pentru a cere tutorelui t socoteli lor şi restituirea patr imoniului se n u m e a "acţ iunea directă din tutelă" tiu tutelae directa) , iar acţ iunea prin care tutorele putea cere pupilului ram sarea unor eventuale cheltuiel i tăcute cu ocazia gestiunii sale sc n u m e a "ae) | indirectă din t u t e l ă " (act io tine lac indirecta).

Cele mai vechi curatele ou fost organizate de Legea celor XII table, care di ta că cei bolnavi mintal (furioşi) şt cei ce-şt risipeau (prodigi) .'.'.crea pr imiţ i s trămoşi (bona paterna avitaque) trebuiau puşi sub supravegherea celui apropiate rude civile (agnniice), în sarcina cărora urma să cadă adntinistr averii acestor p e r s o a n e .

în epoca clasică, o astfel dc curatcla este extinsă asupra debililor mintali fj captl), asupra surzilor, muţi lor şi asupra tuturor acelora pc care o boală împiedica s a s e poată ocupa de propriile lor afaceri. Curatori i administrau a incapabil i lor asemenea unui gerant dc afaceri, urmând ca la linele cura teici socoteală de modul în care au administrat-o. Tot in curatcla se găseau tineri

w M.Tsbmuueu.op, cit. pag. IS.

Page 74: Drept Privat Roman

^ • ţ f c l n dc 25 dc ani (minares viginlt quinque unnis). pc eons dcrcnlul cS au ni nufieicnlâ experienţă care să lc permită, fără riscuri, încheierea unoi acte In i' I >e aceea ori dc câte ori un m i n o r încheia un asifel dc act, trebuia să fie

• I' in curator, care nu devine p e r m a n e n t decât în epoca lui Just inian. in M'ih n lui lustinian, sub influenta dreptului cutumiur şi a celui elenistic, care nu

II deosebire între impuberi şi minori , curatela minorului se contopeşte cu pNtlp n n p u h c r u ! u i w .

' i j iii. ' lul ti. Dreptu l dc poses iune.

ţ iun ca şf c o n ţ i n u t u l d r e p t u l u i de poses iune .

i '«osiunca presupune acea intenţie a unei persoane de a se c o m p o r t a ca un i .: de a cscrci ia pentru -ine {ammus sihi hahendii, pe când detenţ iunea

Bl <• putere materiala asupra unui lucru, fără intenţia de a poseda pentru sine, ui» uimii- dc proprietar, ci doar cu intenţia pentru a deţ ine.

In iii epiul r o m a n , pr in u r m a r e nu p u t e a u să p o s e d e a c e l e p e r s o a n e care nu BWvapiH-.i tatea civi lă dc a p u t e a f i p r o p r i e t a r , p r e c u m sclavi i sau f i i i dc B f l ( p Aceste p e r s o a n e p o s e d a u pent ru daminus. sau pentru pater familias, • «li uni pentru el şi u z u c a p i u n c a . în acest s e n s G a i u s p r e v e d e a : nori solunt

MU pfaprietas per vas quasin potestah habemus adquiritur nobis, sed tessio: cuius cnim rei possessionem adepţi ftierint, ici nas possid-

HHtfcmur: tinde etiam pereos usucapis pro cedil ( G a i u s II S9) .Cu t i m p u l ml 11 s-a sch imbat pentru fiii de familie c ă r o r a li s-a r e c u n o s c u i dreptul de a K/»r'tulii p r o p r i i .

' I*' ( r u i i u n c şf posesie.(Detenţ ia ct passessia)

i ii vi posesiunea, detenţiunea p r e s u p u n e întrunirea ti două c lemente ; animus iiWpm

1 MI 11 corpus al d e t e n ţ i u n i i e s t e i d e n t i c cu cel al p o s e s i u n i i , c o n s t a t ă m că este diferit astfel că d e t e n t o r u t d e ţ i n e lucrul nu pcnl ru s i n e ci p e n t r u

Ibil In s i tuaţia in c a r e dc ten torul e s t e tu lbura t în d e ţ i n e r e a lucrului eu a tare, I im mc la î n d e m â n ă vreun interdict ci este nevoi t să-1 i n f o r m e z e pe p o s e s o r * uliu ii lua măsur i le c e s e impun in v e d e r e a ocrotiri i sale. Cu t impul s a admis H H excepţional pentru a n u m i t e categori i d c detentor i o protecţ ie a detenţiei

• Intermediu! u n o r in terd ic te s p e c i a l e . D e t e n ţ i u n e a a p a r e ca litiu j u r i d i c im i lată de p o s e s i u n e din ra ţ iuni p r a c l i c e , p e n t r u a p u t e a face pos ib i lă (IUIren unor c o n t r a c t e p r e c u m c o m o d a t u l , d e p u z t t u l sau a r e n d a .

i li i, Principiile dreptului privai roman, Ed. Dacia, Cluj, Napoca. IWJ.p.ig I2ti

Page 75: Drept Privat Roman

76

3. Dobândirea drcpl ului de poscssiime si p in derea lui.

Posesiunea se dobândeşte prin inlrunirea celor doua clemente care o compui anume corpus şi animns.lîslc de menţionat faptul că clementul corpus nu pro pune numai faptul material al stăpânirii fizice prin luarea in posesie (adprehenM şi prin stabilirea unui fapt. în virtutea căruia posesorul se poartă ca un propun {demonstratid ex turre); dc exemplu, prin angajarea unui paznic la un imobil, 1

Luarea în posesie poate să aibă loc doar prinlr-iiu act unilateral, ca de exernp în cazul acceptaţ iunii unui res uultîus (un bun fără s tăpân) sau prinir-un bilateral prin care se real izează s trămutarea posesiei ca în cazul tradiţiunii Cj real izează prin operaţ iunea de predare .

Cel de-al doilea c lement , animus. adică voinţa de a stăpâni era considj esenţial pentru naşterea posesiei (a sc vedea concepţia subiectivistă susţinui* Savygni).

Incapabilii nu puteau avea animai deşi ci puteau intra în contact matenf l bunuri ca atare, după c u m nici cei capabili dar lipsiţi dc discernământ în anurj m o m e n t e . Astfel, cel cc dormea şi i sc pune în mână un lucru nu putea avea aniif\

Cu toate acestea s-a admis că infantul, copilul mai mic dc şapte ani pjj invoca începerea posesiei făcută de tutorele său, având in vedere raţiuni ce ţi» de interesele acestuia.

în m o d derogatoriu s-a admis că poses iunea se putea dobândi ş i p r i n t r - o . f l soană străină încălcându-sc regula „per extraneam personam nobis adqui\ posse". S-a a d m i s aşadar dobândirea posesiei cu „anime aliena" (cu unii altuia) în cazul procuratorilor, persoane cc administrau averea altcuiva, p r a in cazul de reprezentare legală a tutorilor, curator i lor persoanelor fizice s reprezentanţi lor persoane lor mora le .

Când unul din e lemente le care o c o m p u n dispare, posesiunea încetează.) Cât pr iveşte e lementul corpvrc nu încetează posesiunea dacă pnntr-o

buraie trecătoare s-a pierdut contactul material cu bunul în cauză ci doar in sit în care nu mai este posibil exerciţiul aeielor materiale fa ţade acesta. Spre exer lucrul a fost furat.

C â n d insă posesorul bunului şi-1 neglijează cu bună ştiinţă şi dacă cl capabil , el pierde ea atare animtts, fapt ce duce la încetarea posesiei . în d roman tradiţiu nea sau dereUctto (părăsirea bunului) erau cons iderate ea mo; dc pierdere a posesiei prin anima şi carpore"".

4 . C u t c g i r i i k p o s e s i u n i i .

Având drepi criteriu efectele pc care poses iunea Ic produce dist ingem: a) possessio ad interdicţii, posesia apărută prin intermediul interdicte tor;

du-se aici doar dovedirea e lemenle lur posesiei.

" tbidem. rug. 218.

Page 76: Drept Privat Roman

77

-' l ivrcilarca şi apărarea dreptului de possess iunc.

>rul era protejai din p u n c t de v e d e r e j u r i d i c prin i n t e r m e d i u l interi l o r " 1 "

lllleidictcle posesorii (Interdictumpnssessarium). Interdictele erau acele urle linte de către pretor, prin care sc consti tuiau mijloace jur idice dc apărare i i Ifiluiui, cmc dc cele mai multe uri asigurau si protecţia proprietarului întrucât •tunul era şi proprietar. Prin intermediul acestora aveau să fie ocrot i te şi a l te nphui reale (de exemplu dreptul de uz sau uzufruct) sau sc ocrotea folosinţa cc

|w MiHYltnasupra lui „agerpuhlicus".

Iniculictclc aveau ca s c o p fie redobândirea unei posesiuni p ierdute - inter-lHIt „reeuperandopossessionis causa " - sau cele vizând păstrarea unei pos-IHIM Interdictele retinendaepassessionis cauxa". MftlMea cc privesc interdictele pentru redobândirea posesiunii pierdute aces-i HUII Interdictele „unde vi" (deoarece prin violcnlâ), interdictele „deprae-

| il interdictele ..de clandestinapossessione"

• • 'UMIHIICSCU. op. cit., pag. 256. " |i Mulniţ, op. cit. pag 111

li) p<>\ vi -.\ sin adusucapioneni. posesie dc natură sâ ducă la dobândirea dreptului iii pioptietate prin intermediul prescripţiei achiz i t ive în situaţia în care ca era ••'iii deci neviciată

11 passessio iniusta. deci o poses ie contrară dreptului, o poses ie care faţă de M mnunltâ persoană era viciată fapt dc natură să-i a t rag i ridicarea protecţiei ju-• In dreptul roman erau recunoscute ca vicii ale posesiei violenţa, clandcs-

ilca >i precarilaiea. i i i|'"iu'H 'w iuris (posesia unui drept), considerând că doar bunurile corporale

. 11 i:e; la origini romanii au considerat că cele incorporate nu pot fi stăpânite iui'»i i |i|ia dreptului de proprietate care se identifica cu însăşi obiectul lui. Aşadar i|i»l>liiiilr nu puteau li posedate, ele fiind abstracte, nu permiteau un contact mate-H. i l i n ni oslea, Cu timpul, însă, pretorul, plecând de la ideea că posesiunea este

IţlUJ |Ui(erilor cuprinse în dreptul de proprietate a constatat că şi alte drcpluri ^Hwniplu dreptul de servitute) se exercita pi in actele materiale necesare unei MlMluiii, vorbind despre o quasi posesiune sau despre o „possessio iuris "**.

I In i d e posesiei.Principalul efect al posesiunii îl reprezintă dobândirea drepru-l iroprictatc qniritară prin intermediul uzucapiunii dacă sunt înlrunitc cerinţele pentru a uzucapa (posesiunea lucrului, termenul, justa cauză şi un lucru

Ml* i pulul d e a fi uzucapat) .

I in all efect al posesiei constă în aceea că posesiunea crea pârâtului posesor, in •Inii unui proces in revendicare, prezumţia de proprietate el apârându-se arătând

• ;i. < . / ' < < i i i ' situaţie în care sarcina probei revenea în exclusiv-ItilM ii'i liuiiantului: actor tncuinbit anusprnhandi. eius f/m dicet. nan tpti tacet.

Page 77: Drept Privat Roman

7B

Interdictele „unde vt". sc n u m ă r ă printre pr imele interdicte date d c către lor şi e le îmbracă două forme; „unde vi cattidiana " şi „ unde vi urmata". Prini sc aplicau în cazul deposedări i prin violenţa obişnuită, iar cele din urmă se apli în cazul deposedăr i i făcută dc o p e r s o a n ă înarmată sau dc către o bandă.

Interdictul unde vi era prescriptibil s u b aspect extinctiv, în răst impul unuj dc zile, pc când interdictul unde vi armata era imprescriptibil şi nici nu i m p u n ' posesie neviciată din p a n e a posesorului .

interdictul de praecaria. in opinia lui Ihering acest interdict a luat naşt pcnlru a se fixa poziţiile procesuale ule reclamantului şi ale pârâtului in cazul UE proces în revendicare. Astfel, se arată că în pregătirea procesului pc l i tonu, avej importanţă deosebită cine avea poses ia bunului revendicat căci acesta nu puteţ deposedat doar in situaţia „în care adversarul acestuia (reclamantul) aducea pro c o n c l u d e n t e şi pert inente. Dacă adversarul nu făcea această dovadă posesp păstra posesia, chiar când nu a v e a un drept mai puternic î n t e m e i a t " " . De ao G a i u s î n d e a m n ă pe acela care se pregăteşte dc un proces petitoriu să dob dească prin interdict poses iunea bunului a cărui propr ietate va fi discutată" 1 1 .

Interdictul de praecaria a fost creat în legătură cu folosirea lui ugerpubltt dar apoi avea să fte folosit şi la cazuri s imi lare" . Prin acest interdict cel ce tra mi tea un lucru cu titlu precar putea reinira or icând în poses ia lui. dctentorul fi obligat să-i restituie de îndată lucrul la c e r e r e .

Interdictul de clandestinapossessione. Interdictul relativ la clandest ina p esiune. Acest interdict sancţ ionează pe acela care ocupă lucrul altuia iară acor propr ie tarului . El a avut apl icabi l i tate în domeniul păşunatului unde clemei corpus se răcea prin acte mater ia le cc aveau o oarecare discont inui tate, fapj ducea uneori la acte de folosinţă i legale din partea unor terţi. în detr imentul pe sorului de fapt.

Interdictele refinendae possessionis cauxa sc d ă d e a u în vederea păstr posesiunii existente şi erau in n u m ă r de două: interdictul „utipoxsesxionis"(t c u m posedaţ i) şi interdictul „utrubt" (care din doi) .

interdictul utiposxidentix e ra acordat în materie de imobile, el dându-sc ce poseda lucrul la m o m e n t u l eliberării interdictului. Creşterea cit •ciutului ci zona imobiliară precum şi lipsa unor evidenţe, registre, privind tranzacţiile im iare fac adesea să apară con li iele intre părţi, lucru de natură să fte reglemeni către pretor prin intermediul edictului utipoxxidentix cc se el ibera acelei p r

deţinea imobilul la data eliberării sale. Pe această calc pretorul atribuia provijt posesia asupra imobi lului în cauză, acesta urmând a f i atribuit definitiv n u m baza unei sentinţe judecătoreş t i , u r m a r e a unei acţiuni în revendicare.

Interdictul utrubi este numit astfel după primul cuvânt din cdicl, "care din el fiind aplicabil bunurilor mobile. Prin acest interdict sc dispunea că persoana a avui posesia neviciată în cea mai marc parte a anului anterior eliberării imerdic să păstreze posesia. La interdictul utrubi sc cerca ca posesia sâ fie lipsită de vie

""R.Monier, Manuel elementuire de droii'romain. I, Paris, 1945, pag. 395. l w C. Cătuncanu. op. cit., pag. 219.

Page 78: Drept Privat Roman

1 ^ 79 plinul an. reclamantul putând apela dacă era în interesul sau şi la joncţiunea poscsi-ilm, mlu-.'i sâ adauge la tenncnul posesiei sale şi durai;I posesiei autorului său.

In timpul lui Justinian. ca urmare a reformelor înfăptuite, interdictele mai sus imi t | i o imte au fost contopite, şi s-a hotărât ca posesorul cc exercita o posesie

ui iată la momentul lui ..Uliicontestaţia"sâ poată pretinde înlăturarea tul-ifliti posesiei şi sA obţină totodată despăgubiri pentru daunele suferite. Tul-IMffa dc posesie trebuia reclamată într-un an dc zile. termen care curgea dc la lipului momentului tulburării. După împlinirea u n u i an, totuşi reclamantul Im icvendica fiuctele. in ba/a imbogâ|irii fără justă cauză (îmbogăţirea in i "1-1 altuia).

, AtVAlc interdicte erau duble în sensul câ fiecare parte juca rolul de reclamant ilimi i .i aure dreptul său la posesiune şi ca efectul a<.-i\stoua[ i iMc. i\e.u i rolul IMli|lnâ bunul in posesia părţii ce-1 poseda.

1 -inelul 7. Dit-pluldc proprietate

|, ( unificarea lucrurilor în dreptul civil.

In ilicptul modern prin bun se înţelege o valoare economică care este utilă IlU l*ti» facerea nevoii materiale ori spirituale a omului şi este susceptibilă de

i M M i b turma dreptului patrimonial. în legislaţie, practica şi doctrina, •Utilii ilc bun comporta doua accepţiuni Astfel, itricto sensu prin „bun"

Mm icnsul de mai sus; sens în care tenncnul „bun" este sinonim cu acela de f In dicpiul roman lucrurile în general erau desemnate prin termenul res „In. iu" Din punct dc vedere lato sensu. prin bun se înţelege atât lucrul ca ll |i dreptul patrimoniul care are ca obiect acel lucru jfllllnd Imnurile cu un termen similar lucrurilor, romanii nu aveau să facă o i H h ' distinctă a bunurilor faţade acecu a lucrurilor. h U l i n dintre noţiunile dc „bunuri" şi „patrimoniu". în dreptul modern prin Wliiu Înţelegem totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu o valoare pecuniară IţMi unei persoane. R n I o dc mai sus rezultă câ între bun şi palritnuniu există corela|ia cc exprimă ni iliutie pane şi întreg. Pc calc dc consecinţă aşadar, bunul poate fi privit (IIImI individual - utshiguli - cât şi ca elcmcnl activ al patrimoniului,

poc a veche romanii nu cunoşteau termenul de patrimoniu deşi sub • ititutiv il identificau cu mulţimea sclavilor -familia- sau turmele dc vile

t aparţineau, ca bunuri corporale, unei persoane, constatăm câ in i iipaic cuvântul şubstantia, folosit într-un sens apropiat noţiunii dc

i"iiin ihn /ilclc noastre. In cuprinsul patrimoniului, in lăturaşa activă, mirau ^ H U t t i v c care erau sancţionau pnn a> tio in rem ( n i pune relativă ,.11111

11 Mi Ho ui personam (acţiune relativă la o persoană). acţiuni ce sancţionau 1 tbvpiunlr icalc şi cele personale (dccrcan|â|, denumin ce vor fi statuate in ilii plidui aln.i în evul mediu.

Page 79: Drept Privat Roman

HM

Este cunoscut faptul ca dreplul real - ius in re - este acel drept p a t n m o n î virtutea căruia t i tularul sau îşi poate exercita prerogativele asupra unui bun concursul altcuiva, în t i m p cc dreptul de creanţă — ius in personam — n astfel pentru a se deosebi de cel real. esle acel drept patr imonial în temeiul că subiectul activ - numit creditor - poale pret inde subiectului pasiv - numit de - sâ dea, sâ facă sau să nu Iacă ceva 1 0 1 .

C l a s i f i c a r e a l u c r u r i l o r . P r i n c i p a l a clasif icare a lucruri lor in dreptul ro e s t e c e a pe care n c - o oferâ G a i u s în Institutele sa le . d e o s e b i n d , d u p ă regi c i rcula ţ ie i lor j u r i d i c e , în : res in patrinionia şi res in extrapatrimonium*

în acest sens, G a i u s a f i rmă că „din fe lurimea lucrur i lor (res) care exis natură trebuie de la început s e p a r a t e acelea care nu pol intra in patr imoniul particular, fes qttae ctra nostrum patrimoniul» habentur dc cele care pot tb obiectu l unei îndri tuir i p a r t i c u l a r e - res qttae in nostra patrimoniu sunt'6*.

Res extra patrimonialii Asupra acestor bunuri nu se p o t naşte drepturi patr imoniale, f ie din c i

naturii lor, fie datorită voinţei comunităţ i i sau a individului. Suni a s e m e n e a bunuri prin natura lor aşa-numitelc res omnium commg

deci bunuri le de utilitate publică. Atei romanii vorbesc despre aer, apă, lucruri tn accepţ iunea m o d e r n ă nu se pot constitui ca bunuri pentru că nimeni nu exerci ta un drept asupra lor.

Res extra patrimonium c o n f o r m dest inaţiei pe care au primil-o sunt: 1 - respublicae inpuhiico tisu p recum sunt: teatrele, pieţele, băile publ(

porturi le, care aparţ ineau în exclusivi tate poporului roman, fapt ce rezulta însăşi d e n u m i r e a lor - publicae, adjccii v care deriva din substantivul papul:;

2-res divini iuris, care la rândul lor sunt dc trei feluri: a) sacrae, ce e rau c o n s a c r a t e zei lor p r e c u m temple le , al tarele ş i obiee

dest i-nale cultului ; b) retigiosae, adică locuri le în care s-a desfăşurat o înmormântare şi c) res sanctae. alcătuite din zidurile şi porţ i le cetăţii, puse sub protecţia z

Res in patrimoniu Clasificarea acestor bun uri se făcea după mai multe criterii; astfel, după

lor de percepere , bunuri le se împart in corporale şi incorporate , vorbind despre res corporale que tongipassunt (cele ce pol fi atinse) şi res inctnpo que tongi iton possunt, (cele ce nu pot fi atinse) p r e c u m sunt drepturile su tive, e le neavând o concrete ţe materială.

G a i u s e n u m e r a în categor ia res incorporales que i» iure constant: drep succes iune d u p ă ius civile, uzufructul, adică dreptul de a folosi lucrul a p r e c u m ş i drepturi le izvorâte d in c o n t r a c l e ,

m Gh. Bclciu. Drept civil rumân. Ecl. Şansa S.R.L., Bucureşti, 1993, pag 9 0 . / pag. 76

C. Cltuneimu, Cur? elementar de drept roman. Ed. Car te i Româneasca. 1947.pajî 191,

t ii i

• .i

nii, ni i

(MPII I I I I I

I Ui I

M«l nul înr

linul I..M | | . „ .

|*.WlM

llli II,',,

I I I |

htlutn ii

ibfiliili MMIllIlII

. ni. ii'

> In ii, l/i

f l u x I.I

lll'lll II

"iimu

y i l l i i i

. . . . . .

i ' . | i i i i l

Un

•HlIM. 111111' .

lllilin

Ollll I niiiiii i

iu •ti \ ni ijiiiili mini i

l l l

lllll M U f i .

*• I

Page 80: Drept Privat Roman

81

llunocimi. op. cit, pag, 194

Iu o paiiiculuritate in sistemul dreptului roman, dreptul dc proprietate era in ut ca un drept corporal, fapt cc rezulta din confuzia pc care romanii o

| M H U Intre dreptul subiectiv dc proprietate şi obiectul acestuia, fapt reflectai in n uologia jur idică folosită: haec res mea est - acest lucru este al m e u . I neţurile corporale pot fi mobile şi imobile, adică res mobiles şi res imobilei Mobile sau mişcătoare sunt acele lucruri care sc pot mişca s ingure sau cele cc

niţc.ue printr-o forţa exterioară lor, fără a sc aduce o atingere valorii acestora. Imobile sau nemişcătoare (res imohiles) aici fiind incluse terenuri sau con strucţii,

uimi Imnuri caic dacă sunt mişcate îşi schimba forma Imobilele sc mai nu-inesc şi i>o, ele fiind împărţite in praedio rustica şi urbana. Diferenţa nu rezultă din

ttluiiira lor la oraş sau la ţară, ci din faptul dacă au zidiri pe ele sau n u . i II privire la imobilele cu destinaţie de terenuri, romanii făceau distincţie intre

/ " " i iiabcum care conferea titularului dreptului de proprietate toate atributele ulm, fund scutit chiar de impozit, faţă dc solumprovinciale, care aparţ inea lui roman, particularii având asupra acestuia d o a r un drept de folosinţă şi

fiMli'iiu uupozil numit stipendium Deşi deosebirea de regim juridic nu este alât de ^ H t t r l ca în dreptul m o d e m , constatăm existenţn unor noi me iui idii difei tle in

• «le uzucapiune sau de protecţie a posesiei acestora, Iu funcţie dc va loarea lor e c o n o m i c ă , d i s t i n g e m : res mancipi şi res nec

'!<i. clasif icare opera tă în Legea c e l o r XII Table . Res mancipi erau mai ^ H d a i c în raport cu cele nec mancipi; c lasi f icare care avea să c u n o a s c ă sen-• lluli nioihlicâri ca u r m a r e a sch imbăr i lor intervenite în e c o n o m i a statului in i ol di' Irecere de la e c o n o m i a închisă la cea de mărfuri, când n u m e r o a s e

precum dreptur i le dc creanţă v o r i rece din calegoria bunur i lor necman-U<M n lucruri lor mancipi Sub aspect et imologic, expresia mam ipiâessm-II lucruri care sc puteau ţ ine cu m â n a şi care erau în epoca v e c h e în

|Bj|iiiilt'iiiiea depl ină a deţ inătorului .

Ml epoca veche, resmattcipi, ca noţiune juridică desemna lucrurile care alcătuiau l ' M I lainilială, adică: fondul italic cu servitutile sale mralc, sclavii sau animalele, ou, ha prezintă relevanţă sub aspectul regimului juridic ce reglementa în-

^ H ţ r e i i acestor lucruri. Astfel lucrurile nec mancipi puteau fi înstrăinate prin ^ H l l i l iudiţiune (tradiţia E predare) pe când in cazul celor mancipi trecerea în | « i r i n h M i n i l alici persoane trebuia sâ respecte formele s o l e m n e , în caz contrar I Iul l inul Invit de nul i tate . Astfel, a l i enarea aces tor bunur i se făcea prin

r » | IUI IC" sau prin „iurecessio . km'ia şi species. adică bunuri d e t e r m i n a t e generic şi bunuri determinate liliuil Iu opinia romanilor erau determinate generic acele bunuri c a r e s e i n d i -

i a prin însuşirile speciei ori categoriei din care fac parte. De exemplu, o | di vite Individual izarea sc făcea prin cântăr i re , n u m ă r a r e , măsurare , in i|le ilc natura bunului .Dist incţ ia prezintă re levanţă s u b aspectul suportăr i i

>l i tractului, Astfel, dacă obiectul unui act jur idic il reprezenta un n v Hi I ine pierea fortuit, debi torul obl igaţ ie i a s u m a t e prin actul respect iv nu

Page 81: Drept Privat Roman

era liberat, fiind ţinut să p r o c u r e un alt bun de gen conform principiului gen\ nonpercunl (bunurile dc gen nu pier) .

Per a contrarie, dacă obiectul actului era un lucru individual determinaţ i acesta p ierea înainte dc predarea lui. fără a putea fi stabilită culpa debitor acesta era liberat dc obligaţia predări i .

Romanii au cunoscut ceea ce în epoca modernă au fost desemnate prin burj fungibile sau bunuri nefungibile, vorbind despre res que pondere numero mensun constant, adică acele bunuri care se apreciază după greutate, număr sau măsură,

l-'ungibilitutea expr imă in fapt un raport de echivalentă. Sunt fungibilei lucruri care datorită naturii lor sau a voinţei părţi lor dintr-un act juridic pij s c h i m b a t e uncie cu altele in st ingerea unei obligaţii.

Ca regulă, species sunt bunuri nefungibile, pc c â n d genera sunt fungibili Această distincţie a bunurilor a putut face posibilă efectuarea unor operaţaj

juridice intre care împrumutul dc consumaţie-mi/twum - ocupă o pondere însemn Romanii operau şi cu distincţia pc care astăzi o facem între bunurile consc

ibile şi cele neconsumptib i lc , vorbindu-se despre res quaeprimo usu consumi (lucruri care se consumă prin pr imul uz) şt lucruri c e p o t fi folosite în m o d rej fără ca prin aceasta să fie necesară consumarea substanţei sau înstrăinarea le j

R o m a n i i vorbeau despre o consumaţ ie fizică (dc exemplu, un al iment) j despre o consumaţ ie jur idică (ex. o m o n e d ă ) in cazul unei înstrăinări.

Distincţia prezintă relevanţă în mater ie dc î m p r u m u t de folosinţă (com< unde doar bunur i le neconsumpt ib i lc puteau face obiect al acestui contract.

Bunuri fnigifereşi bunuri nefiugifere.Dtşt romani i nu au definii n o ţ i u n e ^ fruct şi implicit pe aceea dc lucru frugifer ei l-au cunoscut arătând că un p o a t e p r o d u c e în m o d p e r i o d i c a l l e bunuri n u m i t e frucle, fără c o n s u m ] substanţei sale. Dacă sc aducea at ingere substanţei lucrului a v e m de-a f a c e | p roducte (de exemplu, piatra dintr-o carieră).

R o m a n i i d is t ingeau fructele mater ia le (de e x e m p l u sporu l a n i m a l e l o r ! fructele industr ia le ce neces i tau m u n c a omulu i , sau fructele civile ce sunt fol se lc cc izvorăsc din raportur i j u r i d i c e (de e x e m p l u chiria p e r c e p u t ă d i n ţ i c o n t r a c t dc locaţ iunc) .

Clasificarea prezintă importanţă în materie de uzufruel. arendă, emiltcoză. fructuarul are dreptul doar la fructe nu şi la producte care se cuvin nudului pro ctar. Astfel, codul silvic roman arată: " n u este fruct şi deci aparţine propriela nu uzufructuarului, copacul dezrădăcinat de furtună1 1.

Bunuri simple si bunuri compuse Sub influenţa filozofici stoice romanii dist ingeau lucruri le s imple de I

com-puse . Deosebi rea prez intă interes în situaţia în care corpul c o m p u s i s l ramâ în c lemente le sa le c o m p o n e n t e , adică in lucruri s imple, care a p a r ţ i n i proprietari diferiţi, fapt ce d u c e la renaşterea dreptului de proprietate asuprad mentelor ivite din compozi ţ iune. Uneori se punea ta îndemâna proprietarului ul lucru s implu o acţ iune numită „uctio adexbibendum" spre a cere r e p a r a t i u n ^ pe cale de consecinţă, redobândirea dreptului de proprietate asupra lucrului f piu revendicat, ce intrase în structura lucrului c o m p u s .

Page 82: Drept Privat Roman

M 8 3

I 'u li'imilcut'U, Drept privat rumân. Bucureşti, 1952; I. Căi ureanu. Curs chmenta de 11 "sii, 1927; V. Irinuit. Mimuil clcnu-numc de urnit ronuiin. Paris. 1958.

I ll mai. M Jucotfl, Tratat de drept roman, Bucureşti, 1964. pag. 256. 1 I I . i, Inuitttfioni didiiilto romano, Milano. IWO. pag. 379.

i ii111ca pecarc romanii ne-aii transmis-o asupra bunurilor şi a criteriilor vizând nea acestora, reflecta nivelul elevat şi elaborat al tehnicii jur id ice folosite

ll ,i n universalităţii terminologiei ju r id ice , reuşind sâ construiască un sistem PUnnl Iv unitar.

• iele p r e s t a t a l e d e p r o p r i e t a t e l'i uliu .i explica formele dc proprietate din perioada anlerioaiâ apariţiei slatu-

I II am eiiiirsa plecăm dc la nivelul dezvoltării forţelor de producţie, in societatea • :t, pentru asigurarea celor necesare traiului, oamenii trebuiau sa muncească

> K i i i i i i i , nir aceasta a dat naştere proprietăţi i c o m u n e asupra mij loacelor d e lllJlti |n i .ii si asupra produselor.

i • • i ip.i ilc tranziţie de la comuna primitiva la soc telatea statală apar. în condiţiile • I un noii formaţiuni sociale sc lavagismul, următoarele forme primitive dc

.ipi i. inie proprietatea colectivă a ginţii, proprietatea familială asupra pământu-I hmpiic tal ca indi viduată asupra scl a vi lor1 °*. l ' K i p n r l a t e a colectiva a ginţii - ager gcntilicns - constituia pr ima forma de

I I l i Inie asupra pământului pc earc au cunoscut-o romani i . Mărtur ie în acest '•i ui melc lăsate în formele de transmitere a proprietăţii, respectiv mancipa-

iu Im melc necesare pentru intentarea succesiunii legale atribuită sui heredes-i" lipsa acestora, agnaţilor, iar în lipsa agnaţ i lor genti l i lor conform Legii

ilul Nil liihle prin care a fost consacrată succes iunea. 11 i' i|i,i|mnea era cel mai vechi mod de dobândi re a proprietăţi i , iar ttecipie-

ri (il i Hllluie de dobândi lor trebuia să ţină cu m â n a lucrul, ceea ce se putea face 1 iclavilor sau a animalelor şi asupra altor bunuri mobi le, nu insă asupra

| "ii. 1.1, II ..ui ease. i revendicare - sacramertttirn in reni - avea loc printr-o acţiune a legii.

'•• • 11 uihi acestei Eegislaţiuni impunea prezenţa lucrului în faţa magistralului. . i • I- M iţ.i' n iui imobil cc avea obiect un teren, era imposibilă prezenţa obiectului

«ii'.i Iu lata magistralului. Din faptul că pământul nu putea fi înstrăinat, rezultă că i asupra pământului nu exista decât sub forma comună, cea gent i l ică , a T .

In | in mda prcslatalăa Romei pământul era deci principalul mijloc dc producţie, uliu In proprietatea colectivă a ginţii, cu excepţia a două iugâre care se

Mu Iu proprietatea familială. Proprietalca familială - heradium - const i tuia Uniţii du i cetate atribuit romanilor chiar de la fondarea cetăţii. Conform legen-ItJui 11 ilwpfl opiniile istoricilor romani, fiecare paterfamilias, deci fiecare fam-

1 • i Imit cu această ocazie două iugâre, adică j u m ă t a t e de hectar de p ă m â n t mă ţi g iâdinâ numit heretlium"*.

'nllllli- ţşl asigurau existenţa din produsele recolte lor obţinute pc acest teren, •1 i li n pater familias. pământul respectiv nu r ă m â n e cetăţii ci sc trans-

• din i - iu i aţie in generaţie urmaşi lor din cadrul famil ie i .

Page 83: Drept Privat Roman

M

în acest sens, f ragmente din Inst i tutele lui G a i u s descoper i te în anul 1 9 3 ^ dovada herediumulut şi totodată" LI mecanismului său de transmitere, pe ' Legea celor XII Table care-1 consfinţea. lierediumul prezenta un prim caracto consta în faptul că era inalienabil, adică nu putea fi înstrăinat, caracter do\ -.hi însăşi m e c a n i s m u l manei pasiunii cu m o d orig inar de dobândire sau t r a n s m i t ? proprietăţii la Roma 1 0 *. .

Alt caracter era cel indivizibil, adică lierediumul nu putea fi împărţiL textele lui Gaius şî din Legea eclor XII Table reiese că moştenitorii - sui liered după moartea luiptt ter familias nu îşi putea împărţi pământul datorită faptului ei se aflau într-o stare d e indiviziune, numită fie ercto nan cita propritf neîmpărţ i tâ, fie antiquum cousortiunu

Legea celor XH Table consfinţeşte dreptul la o acţiune prin intermediul cA sc putea ieşi din această stare, ac ţ iune numită adio familiae herciscundai acţ iune de împărţ ire a bunur i lor de familie. Totuşi antiquum consortium • dispărut complet datorită a v a n t a j c l o r p e c a r c uneori sui Itercdes - moştenită vedeau în nefragmentarea p ă m â n t u l u i din punct de vedere al produc1ivităţit (

Proprietatea individuală asupra sclavilor const i tuie o formă p r e s t a t a l ă d e p r a etate căci manetpaţ iunea nu se puica face la început asupra pământu lu i ci nuj asupra sclavilor ca bunuri mobile.

Propr ietatea în epoca veche . O dată cu apariţ ia statului se observă că for de proprietate primitivă, prestatalâ. se transformă în forme de proprietate specj societăţii sclavagiste. Astfel proprietatea colectivă a ginţii sc transformă în pre etate publică a statului, propr ietatea familială odată cu posibi l i tatea ic.şuii tndi v iz iune prin adio familiae herclscundăe, se transformă în proprietate vată, iar proprietatea asupra sclavilor, care între fondarea Romei şi apariţia sta! const i tuie mai mult o stăpânire individuală se transformă a c u m într-o p r o p r privată veritabilă. Deci sc poate trage concluzia câ în epoca veche au existat forme de proprietate, respectiv proprietatea publ ică sau colectivă a statut proprietatea individuală, privată - adică proprietatea quiritară.

Proprietatea publ ică a stalului Această formă dc propr ietate sc împar te în d o u ă categori i d u p ă obiecta'

pra căruia poartă respectiv, propr ietatea statului asupra pământulu i - agera cus - şi proprietatea statului asupra sclavi lor - servi publicus - a m b e l e aflârt originea in cuceriri le dc război romane datorită politicii de expansiune pro de către statul roman.

Proprietatea st silului asupra pământulu i cuceri i O parle din ager publicus, statul il dădea în folosinţă cetăţenilor romul

graiuit fie în schimbul unei s u m e anuale de bani. Treptat a început un proc; formare a unor întinse latitudinii în beneficiul patricienilor, situaţie reieşită dl Licinia Sexfia din anul 3fî7 î.e.n. care a căutat sâ l imiteze acest proces p terzicerea cetăţeni lor de a p o s e d a mai mult decât o anumită suprafaţă limiia

|rW IE. Moiciiţ. D. Oancca.flp. cil., pag. 215. Idem "u M. Tal amanca. op. cit., pag.

un nul .'ii

M I

i >i

In

I •!

U n

Page 84: Drept Privat Roman

83

, Scopul acesteia a fost de a se acorda ce lor săraci dreptul să d o b â n d e a s c ă o iMlr din ager publicusu>,

(untutuat formăndu-se marile moşii - latifundia. De aceea in anul 134 î.e.n '"inimi plebeu pe n u m e T i b c r i u s G r a c c h u s a încercat printr-o lege să ia din pos-

H) Celor bot;a | ' ager publicus cc depăşise limitele fixate dc legea I.icinia Scxlia şi m\ împartă plebei . Legea propusă dc acesta a fost votată în senat, dar cl a căzut i|i I I I I L I unui asasinat organizat d c către n o b i l i .

In unul 122 î.e.n. a fost investit tr ibun al plebei fratele său pe n u m e C'aius Ulm i hus care a restabilit într-o anumită măsură aplicarea legii agrare a lui Tiberi-IM lutudată cl a propus şi s-a votat leufrumentaria, legea privi toare la aproviz-• U r o u c u g i â u a populapei sărace a R o m e i . Prin reformele lor fraţii Gracclii au dat BjU/lluiu puternică marii proprietăţii funciare, dar patricienii continuau să deţ ină

u|'i,iie]c întinse din „agerpublicus""1.

In imul 111 î,e n prin lex Tluiria s-a hotărât câ tot acest pământ publ ic asupra htm in latifundiarii nu aveau decât folosinţa, să devină proprietatea celor care îl • M a u . Dc la această dată pământul Italiei - agt < italicus a fosl asimilat cu ftiii.Uitul Romei - agerromanus - şi loalc acestea devin in consecinţă res manci-H U b c l susceptibile d e proprietate q u iritară " \

Pi ujii i etatea statului asupra sclavilor. Prizonierii de război erau transformaţi în H ţ V I %\ deveneau proprietatea statului r o m a n din eaie o parte erau vânduţi

mior n n n a n i . Totodată stalul ii putea folosi în funcţii publ ice pe lângă gUHpMnin ea servitori, scribi, dar aceştia nu-i puteau folosi în interes personal .

I o ii Matului - servi publicus aveau o s i tuaţ ie s imilară ce lor apar ţ inând •MMMiie'oi part iculare - servi privatus, dar cu a n u m i t e avantaje. Astfel: Puteau ^Hjtuhiţi de căt re magistraţii superior i printr-o s implă declaraţ ie, nefiind nec-H u formă s o l e m n ă c a l a cei pr ivaţ i ; P r i m e a u anual o s u m ă d e bani penl ru

mere; Pr imeau o suprafaţă din teritoriul publ ic pentru a-şi construi o casă ^ ^ H ţ t a ; Aveau dreptul dc a încheia un fel de căsător ie cu femeile l ibere. Aveau ^ H l l de a d i s p u n e pentru c a u z ă de m o a r t e de j u m ă t a t e din p a t r i m o n i u l lor.

V i • .l.i • imatn; mai bună a sclavilor publici se datora faptului că în epoca 1 •liitiil roman neavănd persoane pregătite penlru sistemul adminis trat iv ,se

i' > i ir i ii u ţiilc inferioare de sclavi cărora le acorda anumite privilegii, 1 rupi ictatca quit itară - daiuinium e\ iure quiriiium - constituia privilegiul

H p u > - ueoi dai cetăţenilor r o m a n i . Ea se crea în mod solemn, se transmitea prin ^ ^ • k i Ici ii ne. şi de asemenea tot în forme solemne era sancţionată iu faţa irtstan(ci.

I mwnum cx iure quiritium nu aparţ inea la origine decât cetăţeni lor per-^ H p ' " Iuris şi patricienilor. Latinii aveuu a c c e s ta această proprietate numai în Blum In care beneficiau d e ius camerei)'H.

11. Contribuţii la studiul crizei generale a sistemului sclavagist roman în „Studii Iwlii , |al Academiei, 1963.

I II.Im,uite. Curs de Istorie rumonâ. Bucureşti, lt)73, pag. 170,. 100 M Mul, ni ••!>. , r,> pag, 217.

II II 'Ho. C.arso di dtritto romuiM, Milano. 1952. pag. 166.

Page 85: Drept Privat Roman

Proprietatea conţ ine irei atribuie, prerogative care de fapt definesc p r i | etatea qu iritară, respectiv ha uiendi. iufruetsdi. ius abntendi.

C a r a c t e r e l e p r o p r i e t ă ţ i i quiritare. Proprietatea MU iritară prez ini ă trei c i | tere. respect iv caracterul absolul, carac-lerul perpetuu şi caracterul exclusiv.

Caracterul absolut decurge pe de o parte din caracterul absolut al drepl reale, caci proprieiatca este principalul drept real, care cStc opozabil tuturor - M omnes. iar pe de alta p a n e datorită faptului că proprietarului de pământ şi de s c A ii erau recunoscute puteri nelimilate asupra bunurilor. Este deci o interferenţa iflj ÎW.Î abntendi ca alribut al dreptului de proprieLate prin care sc dispune de bun | voinţă şi caracterul absolut din punct de vedere al opozabilităţii acestui drepi

Totuşi t rebuie remarcat că inc ii din vremea celor XII Table sc aduc u n ] limitări caracterului absolul . cum ar ft dc exemplu obligaţia proprietar i lor te re iu:" vecine de a lăsa un spaţiu liber intre fonduri de cinci picioare, spaţiul pulea li uzucapat . dc a s e m e n e a interdicţia proprietarului de a nu sădi sau clădi în i m e d i a t a apropiere a terenului, obligaţia proprietarului de a nu p e r n j | vecinului să strân-gă fructele căzute din arborele său.

Caracterul perpetuu constă în imposibi l i tatea de a fi propr ietar p â n ă 11 anumit termen. Deci nu sc putea pierde proprietatea după un anumit t imp deoai proprie-tatea quiritara avea ca scop exploatarea lucrului, ori aceasta nu e r a i lală în t i m p .

Caracterul perpetuu al proprietăţi i quir i tare a fost expr imat prin unirăţi adagiu: proprieias adtetnpus constituţii noupotest. adică „proprietatea nu p fi stabilită până la un t e r m e n " .

Caracterul exclusiv constă în faplul că nu i se poate impune p r o p r i c l a m l S iu |M :.! folosinţa ucrului cu o altă persoană. Kt rezultă din faptul că numai i m u n persoane sc bucurau de dreptul de proprietate, respectiv cetăţenii - ex iure tpiiri^ , Totodată caracterul exclusiv sc referă şi la bunurile cc pot face obiectul proprii câtş i lamoduri lesalede transmitere care se tăceau în forme specifice. Acestea f o r - m < J condiţiile care trebuie îndeplinite pentru existenţa proprietăţii quiritare.

Proprietatea qu iritară era de mai multe categorii, respecţi v proprietatea riS iară asupra pământului , propriei ate a qu iritară asupra sclavilor, proprietatea q] Iară asupra vitelor mari şi propriei alea qu iritară asupra vitelor mici .

Proprietatea qu irit ară asupra pământului dai a dintr-o per ioadă mai rec apărând după proprietatea asupra sclavilor şi vilelor, Aceasta se ponte dov^J prin faptul că:

Acţiunea în re vendicare trebuia să fie intentată prinlr-o acţiune a legii, r e s - p a j sacntmenhttn in rem, şi d e asemenea formele ci necesitau prezenţa lucrului în magis tratului . Această condiţ ie s-a modificat în sensul că s-a admis ca în nfl s imbol ic să se aducă în faţa magis t ratului un bulgăre de p ă m â n t din lereni f l ca tiză , Proprietatea quiritară asupra sclavilor constituie cea mai veche f o r ™ pro-priciaţii care luase naştere sporadic încă din per ioada ge mitică p r e s i n j e x i s t â u d l n g c i m e u s u b f u r m a s t ă p â r i i r i i i i i d i v i d u a l e .

I. Aduni, Drepturi reale, E d . AII Bcck, Bucureşti, 2001

i n

Page 86: Drept Privat Roman

87

prc

ri Cl •siv. cptui ror-dc scl cnţăt l | bun

drept'! «duc arilor .paţiuctf iii sau (M nu pci

: până la] mp dec mu c ia l i )

in unnât latcanu

oprict numai c iure quit ciul propri* cesteafor-r re. jprictatea q< opricialca'

ci. •adfl mai reci sc poate

; a legii, res-j nţa lucrului îd . admis ca în iflnl din tereoţ .«ai veche foi leritilicB presW

Proprietatea asupra sclavilor constituia forma dc proprietate fundamentala a •MMlaţii romane deoarece însăşi baza economică era sclavagistă, se întemeia pe (iRlncu sclavilor".

i Kclnvu puteau fi vânduţi, deci să facă obiectul diverselor contracte dar foarte W/M puteau la rândul lor să încheie anumite acte juridice împrumutând personal-•MM stăpânului.

Proprietatea quiritară asupra vitelor man. boi, cai. constituie de asemenea o M»»H"'if importantă a proprietăţii deoarece acestea constituiau mijloacele nece-M'« peniru cultivarea pământului încă dinainte dc apariţia statului "*.

Ptopnctaiea quiritară asupra măgarilor şi catârilor era datată ni3i recent şi u Ijiânii tni.iiâ cu de/volwrea comerţului, ei fund folosiţi la transportul mărfurilor.

• M u i A proprietate era cunoscută anterior anului 28 î.e.n când lista lucrurilor res •tort/" ft-a închis, listă în care erau incluse toate aceste animale mai puţin elefanţii iJMMl li» au fost cunoscuţi pani alunei*.

Proprietatea quinlară asupra animalelor mici, oi. capre a fost admisă devreme tfftMi cec pe dc o parte Legea celor X11 Table cunoştea tradiţia ca mod de dobândire

•|||»in.initcic a proprietăţii lucrurilor net manapio iar p e d e alta, nu sc cunoştea ^ • p o c a veche decât un singur fel de proprietate respet \\\ proprietatea qu

M M M . i reiese din textele lui Gaius care susţinea ca se putea revendica o turmă, dacă • .1 . i i i i M i l sc aducea un singur animal din aceasta în faţa magistratului. 1'n'in ictatea in epoca clasică. In epocaclasică s-a menţionat proprietatea quiritară.

•W'm ule care au apărui, datorita transformărilor vieţii economice, sociale şi politice •H liirmr dc proprietate, respectiv prorietatea prelorianâ sau bonitarâ. propri-

tpnninaalâşipntprivialetiperi^riiuypTopnctalcaquiiit^ şi-a purtat vechile 1 d a r a dobândit şi altele noi, în sensul că a tăcut anumile concesii renunţând

la l'oimcle sale rigide. Era normal ca o instituţie potrivită cu nevoile restrânse IlUiiilui «.etate dc mici dimensiuni şi cu o economic slab dezvoltata, să devină cu

«r*il niMificicntă unui stat mediteranean mai ales când acesta u devenit imperiu' Se H l * 1 ' pământul cucerit al provinciilor - agcrpubUcus nu era susceptibil dc a fi obiect

11 iri.iţn qu iritare, dar romanii au căutat soluţii de protejare a proprietăţii din i |iiiil ii ici tiu io tea proprietăţii quiritare care a servit drept model tuturor forme-

H k p t o p n c t n i c . sub un dublu aspect. în primul rând proprietatea quiritară s-a extins ^ ^ H n pelegrinilor cărora li s-a acordai „ IM comercii", iar in al doilea rând. după fpfl M jtic. ca s-a extins şi asupra pământurilor declarate sol italic prin., rus' iialîcum"

Plnpiictatca quiritară îşi menţine distincţia faţă dc proprietatea peregrină şi H f H u v nu i.il.'i, care sunt inferioare acesteia. file sunt de fapt din punct de vedere

(in • • i.;n. iar poniiu doctrina lomanâ singura proprietalo in .ulev.'u.iiui I n i i i l cuvântului era cea a cetăţeanului - res mea est. dominium <•< iun t/iitr-pft. Iiupin lucrului roman "*.

Pinjuieiatcii pretoriană sau bonitarâ era o formă dc proprietate care îşi avea ^ • M « a In ca/ul transmitem proprietăţii asupra unui res mancipi prin iradiţiune.

'I II., -i Drepiprivai roman. Cluj Napoca, pay. 188 im.' .i;,.i. op cil.. pag.2i4

Page 87: Drept Privat Roman

Aceasta nu transmiteţi proprietatea qu iritară ci numai posesiunea, în secot î.e.n. vechile forme so lemne de t ransmitere a proprietăţii au dispărut, iar la ni4 dezvoltări i e c o n o m i c e şi a schimbului se impuneau modur i de transmit* proprietăţii mai s i m p l e şi opera t ive la îndemâna oricui indiferent că acest» ee iă |eau sau peregrin.

Proprietarul quiritar care t ransmitea un ras mancipi prin s implă Iradiţ rămânea în cont inuare proprietar după dreptul civil. Dc aceea accipiens, cel pr imea lucrul a fost protejat dc către pretor prmtr-o excepţ ie dc doi împotr iv tratkns care dădea dovadă de l ipsa bunei credinţe intentând un proces pent" hun transmis prin vânzare, donaţ ie , s c h i m b " " .

Proprietatea pretoriană era o situaţie temporară deoarece după un anumit li în funcţie de cum era bunul, mobil sau imobil, proprietarul pretorian se trarisf în propr ietar quiritar prin u z u c a p i u n e . Proprietarul quiri tar în calitate d e f r avea un titlu fără c fi eacttate ju rid icâ-/w<,jWHf lu$ quiritlum, iar proprietarul p r rian în cal i tate de accipiens avea lucrul in banii şi se folosea de toate avânt pc care i le acorda posesiunea, Dc aceea proprietarul pretorian a mai fost n proprietar bonitar.

Propr ie ta tea p r o v i n c i a l ă era o formă de propr ie ta te inferioara proprie: quiritare, si cons ta în s tăpâni rea pământur i lor lăsate cu titlu de folosinţă locu ritor d in provincii de către stalul r o m a n . Din mai multe puncte de v e d e r e d n f asupra p ă m â n t u r i l o r p r o v i n c i a l e se a p r o p i a de propr ie ta tea quiritară, Proc ' aces tora sc bucura de toate prerogat ive le proprietarului - usus.fructus. abit şi e ra a p ă r a t ă de o s a n c ţ i u n e a s e m ă n ă t o a r e cu rei vindicativ. De fapt ace-s t ă p â u i r e avea u n e l e t răsătur i a le d r e p t u r i l o r reale, d a r în ochi i r o m a n s t ă p â n i r e a p ă m â n t u r i l o r p r o v i n c i a l e nu const i tu ia o propr ie ta te în a d e c ă înţe les al c u v â n t u l u i şi aceas ta rezul tă din termeni i folosiţi pent ru a des, babere, passidere, usus possessio.

Proprietatea p e : c p ină era o t o n u ă de proprietate inferioară proprietăţii qu tare cc cons ia în posesia protejată la R o m a de edictul pretorului, iar in provii de edictul guvernatorului de provincie .

Se cunoaş te că la Roma un peregrin nu puica dobândi un lucru eonii dreptului civil ş i in consecinţă nu putea deveni proprietar peregrin dacă nu „ius co-mercii11*.

Poses iunea peregr ini lor mai era protejată printr-o acţ iune a s e m ă n â t o a acţiu-nca iu revendicare, adică o acţiune utila cu ficţiunea că p e r e g r i n u l " cetă[can r o m a n . Le.it Rubria "V latlia Cisalpiita din secolul l î.c.u. p r e v e 1

pământur i le italice posedate de peregrini erau apărate de dispoziţi i din edi pretorului peregr in. D e a s e m e n e a proprietatea peregrină mai cru apăfaU ş interdictele posesorii . Gaius foloseşte termenul tic dominium pentru aceas tă prietate. D u p ă 212 c.n. când s-a dat Consti tuţ ia lui Caracalla peregrinii au părut, d e o a r e c e s-a acordat cetăţenia luluror locuitori lor statului roman.

"• I. Cătuneanu. op. Cil. paţ(l24. " \ M . Talamanca. op. cit. pag. 223.

B I H > il a

I i"1 1 1

I IM li., i.

i " i i i ." l»n|i.'

i, • , i

pi» »ti)

0tf>lll I

< ! ' „ ,

t ,i

| i,, l,

Njlli' i l in i

. •urli,

• UI Ah i li.li pu i i I'. Ut , I . I i i, MU , | n '

I Aiul pn>

Mam I Fi 01

II , i. i imiimiiili yHiifiMi II fhWt tio, • I I i i

ludiţi» i.i •VI Hm * V I Hm

Page 88: Drept Privat Roman

8 9

Piuprictatca in e p o c a postclasică IM epoca pos tc las ică s-a p r o d u s o apropiere între proprietatea quir i tarâ şi cea

• i,il."i, in secolul 111 s-au generalizat concesiuni le lui iusttalicum, in rpnmân-^ B | t Italice au fost s u p u s e impozitului funciar.

Aullel s-au şters deosebir i le dintre cele două categorii de terenuri asupra căro-H l» • i i u i t . u i drepturi d c proprietate diferite.

' I I unian a unificat proprietatea desfiinţând diferenţele dintre toate formele de | i H . | H K i.iie anter ioare, rezultând o proprietate unică numită dominium,

* VI nd uri le dc d o b â n d i r e şi de t r a n s m i t e r e a p r o p r i e t ă ţ i i liiii'iiconsulţii au clasificat moduri le de dobândire a proprietăţii ţinând seama

il» uiiiule criterii cum ar fi in pr imul rând ramura dc drept, apoi după voinţa ulm. după originea modur i lor ctc. I lupa i ai mira dc drept ele sunt m o d u n de iure civile şi moduri dc iuregentium tu

l i M i n a categoric intră mancipatio, in iure cessio şi usucapio, iar in a doua tradiţiei, 11.1.11 ilptio lungi temparis, praescriptio longissiini temparis, ocupaţia, specificaţia, .•.<• iio cie. Distincţia dintre ele a fost foarte importantă numai în epoca clasică.

HPTURILC de dobândire iure civile dădeau posibilitatea cetăţenilor pc de o parte şi buiullui căi şi peregrinilor care se bucurau de ius comercii să dobândească propri-

^ • M quiritarâ, iar pc de altă parte cele dc iure genliwn erau la îndemâna tuturor ' u i I u n l o r imperiului caracterizându-seprin absenţa formalismului'3*.

Modurile de dobândire originare erau acelea care confereau proprietatea unor HTALT ce până atunci nu fuseseră însuşite de nimeni - resnullius. Modurile derivate ^ H ) a c e l e a care confereau proprietatea asupra lucrurilor cc mai înainte au fost ^ H M l I c de cineva - res private. Moduri le de dobândire voluntare erau acelea care

r O O U proprietatea în u n n a unei convenţii unde intrau mancipatio, in iure r M i / n Iraditio, i;trce!e nevoluntare erau moduri care cereau manifestarea de voinţă | n i » i singure părţi, şi transferau proprietatea fără ca să existe un acord dc voinţă.

m i a i, ... ..piunca. praescriptio iogt temparis, praescriptio iongissimi tem-I <,» 11 K o i n a i ii i nu au avut cunoştinţa transmiterii dreptului de proprietate decât mai

^ ^ B c t i c i concepţia lor originară considera dreptul de proprietate ea fiind consecinţa i mteri asupra lucrurilor, şi această putere nu se putea transmite şi trebuiacreaiă.

' i U n l |<•. pnotarea s-a definit prin lipsa elementului ...ţinIcre" a apărut şi noimiica rjţ U i u i M i i i t e r e in sens dc transfer al dreptului de proprietate.

Miuirtpatk) I a origine mancipatio constituia un mod dc creare a proprietăţii care era

^Htydctută o putere asupra lucrului mancipi. Mai târziu ea apare ca un mod de Kanmititere a dreptului dc proprietate . Mancipaţ iuneu sc confundă la început cu

^^Hrcn. Persoana care t ransmitea lucrul sc n u m e a mancipio dans sau manei-fhmt ilans, iar cealaltă partea care primea lucrul, se n u m e a accipiens sau dobânditul Legea celor XII Table consfinţeşte mancipaţ iuneu care a fost preluată din

• i i , i vecinie obiceiuri ale romani lor ' 2 1

VI limita, op eu, Pag. 236. VI I lunga, op. cit. Pag. 237,

Page 89: Drept Privat Roman

Mancipaţiunca era un act solemn, formal cc presupunea îndeplinirea urmat lor condiţii fără de care ca nu putea exista: prezenţa cel puţin a cinei martori ectăţ romani, a părţilor, respectiv a lui mancipio dans, cel care transmitea ţi aceipiens, care dobândeşte, a libripcnsului - cel c a r t ţinea balanţa. Aceipiens ţ inând a s u p r a lucrului pronunţa o formula vindicatoric: kuneego ttominem ex iure uium meum ase aio isque mihi emptus exro pretio ... hac aere acn aeque Iii adicS „afirm că acest sclav este al m e u conform dreptului Quiritilor, şi acesta sa^" ic dnbândil cu preţul d c . . . cu această a rmă ţ i cu această b a l a n ţ ă 1 " .

Formula era compusă din două părţi cc sc aflau pe poziţii opuse, respe pr ima p â n ă la cuvântul iscue afirmă ideea de creearc a puterii. A doua sc re clar la transmiterea proprietăţii asupra lucrului.

Libripensul cântărea apoi bara de metal cu balanţa, după care aceipiens mancipantului această bară ce constituia preţul. Gaius ne face cunoscut că apariţi a monedei dc argint în secol u 1111 î.c. n. cea de aramă a con ti n ual să fie cân datontă neîncrederii particu larilor în moneda pusă în circulaţie, căci însăşi statul mi greutatea unui as ce trebuia să aibă 327 grame de aramă. Apoi s-a renunţat la c" irea preţului, acesta num ărându-sc, dar condiţia prezenţei balanţei şi alibripens rămas, acestea având rolul de a lovi in m o d simbolic balanţa dc aramă pentru constata dacă moneda produce clinchetul unei veritabile monede dc a r a m ă m . .

Efectele maheipatiunii Transferă proprietatea quiri tară. D o b â n d i r e a proprietăţi i se produce im

prin actul manei pai iunii fără ca aceasta să fie afectată de termen sau de cond în u r m a renunţării la cântărirea monedei se putea risca pierderea proprietăţii prabu-uoiui lăraa se primi în schimb preţul. In consecinţă luându-se drept m un pr incipiu statuat de Legea ce lor XII Table pentru tradiţia, s-a subord transmiterea proprietăţii fie plăţii efective a preţului, fie construirii unui gar*

Adio aucforitatis era acţiunea în garanţie. Dacă bunul dobândit de achi/.i aceipiens , era revendicai de către un terţ în calitate dc tilular al dreplul proprietate, şi în consecinţă aceipiens era evins, adică deposedat pc calc jur id ic i lucru, el avea dreptul la ac fin audoritatis - acţiunea în garanţie cc avea ca oţ restituirea de către mancipant a preţului pe care ÎI plătise, la o valoare dublă.

Actiade modo agri era acţ iunea relativă la suprafaţa terenului. Dacă m pantul declara că terenul care se t ransmitea avea o suprafaţă mai m a r c dc realitate, cl comitea un delict sancţ ionat prin această acţ iune ce avea drept e plata de către maticipant a dublului valorii suprafeţei declarate în p l u s ' : < .

Atâl actio aittoritatis cât ţi actiu de nwdo agri s-au născut pe teren de! ic Mancipafiuaea fiduciarei deriva din mancipaţiunca reală şt sc deosebe

aceasta prin aceea că era lipsită de preţ real având doar unul s imbolic, un si s e s t e r ţ 1 " . Scopul ei era tot t ransmiterea proprietăţii asupra unui lucru, şi a a tn condiţi i le în rare cântărirea preţului nu mai constituia o formă a mancipaţ i

Gaius 2.66. , u I. Cătuneanu, op. cil. 178 1 : 1 VI llanua. M Jneotă. op. cil., pag. 2.?S

Page 90: Drept Privat Roman

N a avut iinimioarele aplicaţii : în cazul cusătoriei prin caemptto. sc dobândea (mu ic maritală asupra soţiei, în materia testamentului p r i n / w AM c t librarii adică I o» II ama şi balanţa s-a extins categoria celor ce îşi puteau"' iuiuemi un testament.

• a realizarea operaţiunii juridice t donat iunit în lipsa unei instituţii juridice de i.'ii.'iioare până la apariţ ia donaţiunii propriu-zise. în toate aceste situaţii

iliiliOuditoiul nu avea decât interesul să-ţi creeze o putere asupra lucrurilor sau jit-iui.iiielm - maiuipiuin.

Miuieipaţiunea a dispărui în cele din urmă datorită extinderii asupra lucrurilor '.i'j a sistemului de t ransmiicrc a bunuri lor prin tradiţia11* .

In utre cessio - recunoaşterea în faţa magistratului era un mod de transmitere • proprietăţii quiritare cu ajutorul unui proces fictiv pc care dobânditorul îl in-• lll i.-.l împotriva celui care înstrăinează un lucru.

Mi-i a iusmulern următorul: dobândilorul afirma in faţa magistralului că el este |Mupiiclarul lucrului pe care u r m a să-1 dobândească, folosind aceeaşi formulă

| itorie ca la mancipaţ iune şi sacramentum in rem. Cealaltă parte avea o atitudini' pasivă, dc t ă c e r e - c e d i t i n iure, după care magistratul rostea f o r m u l a u d d i c o Hlilii .i icclaraţia reclamantului .

hi ntre cessio era o procedură so lemnă şi totodată un act fictiv deoarece jUlţilo simulau un proces în revendicare pentru înstrăinarea unui lucru. în spatele

^^•ii act aparent exista un act real de înstrăinare având la bază acordul părţilor I ll Ic renta intre iu iure cessio şi numcipatio constă în aceea că primul folosea o

li inml.i vmd teutone în faţa magistratului, iar al doilea în faţa martorilor. Totodată iin Ic vedere al vechimii, numcipatio era mai vechi decât in iure cessio'*'.

I 'utcapio, constituia un mod dc dobândire a proprietăţii quiritare prin exercitarea l « < n iiiiint asupra uni lucru un timp îndelunga;. Hi cpiul fostului proprietar se stinge ea

^•JBlccmţă ce decurge din faptul că lucrul a fost uzucapat de către o altă persoană. In epoca veche uzucapiunea avea funcţia de a realiza exploatarea lucrurilor

Uium i|u 111 conformitate cu destinaţia lor economică, fapt reieşit din înţelesul ter-iitHiuliii de uMticapio - luarea în folosinţă. însăşi apariţia uzucapiuni ia fost expli-

lc câire c o m e n t a t o r i romaniş t i m o d e r n i , pr in tendinţa dc a se înlătura a n a a dreptului de proprietate legală dc ceea cc s-a numii proimtio tliubul-

ii a Adică proprietarul unui lucru trebuia sâ dovedească cal i tatea dc p r o p r i e t a r a I M predecesorilor săi, probă aproape imposibil d e rea l izat . i li aceea uzucapiunea înlăturând aceas tă probă prin dovada îndepliniri i

MMHII|OII>I sale întronează o stare de stabilitate în această materie, ilustrată foarte fUtlli de Cicero care susţ inea că uzucapiunea era finis solicitudinii ac perteuii, •.Hm . | . U vilul neliniştii şi fricii de procese l ; t

I M< 11 uimirile nu erau exploatate in conformitate cu destinaţia lor economică de Hp|| proprietari, urma sancţiunea prin pierderea dreptului dc proprietate pentru cel

\ l «ii.ii m o . Studia el documenta historiae el iuris. Roma, 1949, pag. 4 2 8 . ' l l I < n i | : i h i " , a > . i'.lrmeute de drepl roman. Hucurcşii, 1929. pag, 108 ' V I IIiiiiku, op, cit. i'ast. 239 'lliilns J 4 4 1 ) 4 1 . 3 I .

Page 91: Drept Privat Roman

care manifesta negli jenţă în acest sens , dar urnia pe de altă parte rccompen celui ce folosea bunul o anumită v r e m e , prin dobândirea dreptului de ptopri asupra acestuia.

Condiţ i i le uzueapiuni i erau: posesiunea, termenul, un lucru susceptibili uzucapat, buna credinţa si justul titlu.

Posesiune - consti tuia condiţ ia folosinţei îndelungate a unui lucru, d possessio ad usucapioneni. fia trebuia l ips i ţ i de vicii.

Termenul - consti tuia per ioada dc t imp in care sc exercita posesiunea, res tiv 1 an pentru lucrurile mobi le şi 2 ani pentru lucrurile imobile. Termenul t re să fie neîntrerupt pentru a avea drept efect uzueapiunca.

Un lucru susceptibil a fi uzucapat — res furtive, consti tuia condiţ ia refera la lucrurile cc nu puteau face obiectul uzucapiuni i .

Huna credinţa constituia conv ingerea uzucapantulu i câ c e ! de la care do dea lucrul îndepl inea condiţ i i le pentru a-1 î n s t r ă i n a 1 " .

4* T e r m e n e l e dc p r e s c r i p ţ i e e r a u de d o u ă feluri . Prescripţia lottgi temparis- Prescripţia de t imp îndelungat- constituia un

de dobândire a proprietăţii prin folosinţa îndelungată cc avea drept model uzuc unea. Uzucapiunea fiind o instituţie de drept civil nu se aplica pământuri lor pro ciale şi nu putea fi folosita dc către peregrini. De aceea Ia sfârşitul secolului W apare prescripţia tongi temporis care prezintă diferenţe faţă de uzucapiune nu în eeea ce priveşte termenul şt efectele posesiunii : termenul era de 10 a n i " prezenţi, adică dacă părţile aveau domiciliul în aceeaşi cetate, şi 20 de ani absenţi. Iniţial ea nu ducea la dobândirea proprietăţii ei numai la respingerea aeţi proprietarului, fiind deci o prescripţie extinctivă şi nu una aebizitivă.

Prescripţia longissiini temporis-?mcTin\n de t i m p foarte îndelungat -stituia un mod dc respingere a acţiunii de revendicare a proprietarului, ea realiza prin poses iunea unui lucru înir-un t imp foarte îndelungat, respectiv41 ani iniţial, şi apoi 30 dc ani. Deci proprietarul nu-şi pierdea dreptul de p r o p n " ci numai cel privitor la acţ iunea în revendicare faţă de posesorul de 4 0 , resp: 30 de ani Aşadar acesta nu este propriu-zis un m o d de dobândire a proprietăf d o a r un obstacol jur id ic al realizării dreptului de proprietate. De asemenea cerea nici justul lidu, nici buna credinţă.

Adiudicatio - const i tuie m o d u l de dobândire al proprietăţii realizat prin buirea de câlre j u d e c ă t o r a colc lor părţi din bunul comuti f iecărei p e r s o r

avea un drept in acest s e n s . Aceasta sc produce în cazul proceselor dc ieş i indiviziune {ex. împărţ i rea unui teren care prin moştenire sau prin c u m p " aparţinut mai multor p e r s o a n e ) " 0 ,

t f .v-Legea const i tuie un m o d dc dobândi re a proprietăţii realizat direcţi iudiicci prin acest act normativ, De exemplu Legea celor XII Table recun expres validitatea unei dispoziţii prin care testatorul atribuia cuiva un sclav, i care beneficia de dispoziţ ia te s tamentară devenea proprietar de plin drept.

VI. Manga. op, cil. pag..2.19 m M. Talamanca, op. Cit, pag., 34S

Ucu, •rin Imc V«:hi i i Imainia

Rea p t ă / b ihţiiwi } Oct

Im im i

i i fot fum. in

Pic f

alinai i iiiiio, i«i\ ii f U I I I O i

i a » d

i i.ii,. I

>, i n

I' i ' . | .

I M li uni'

N l i l l

ţjlll li* I

M U

Page 92: Drept Privat Roman

9 3

f l ru/M/fo-Ocupai iunea const i tuia un mod dc dobândire a proprietăţi i realizai 1(1 Iun rea in posesie a unui lucru fără s tăpân - res nulihts. Era unul din cele mai M«Si moduri de dobândire a proprietăţii care s-a menţinui până in vremea lin

HiMitn .,: a cunoscut mai multe cazuri: m i hastiies - lucrurile luate de la d u ş m a n i , puteau fi constitui le fie din prada

Wl»hni dintr-o bătălie, care devenea proprietatea stalului roman, fte prada linul., dc către soldaţi prin incursiunile proprii la frontieră. fă ttpatlane conceditur - animale le să lbat ice, peştii, păsări le etc. const i tuiau

n u n aparţinând celui ce le vânează sau pr inde nea vând importanţă pc cc teren I flixl dobândite astfel, respectiv cel propriu sau unul străin. Dacă acestea scă-

im I I mai aparţ ineau. hi'tu-le preţioase, perlele etc. aparţin celui ce le descoperă. Uwuturus - c o m o a r a consta într-un n u m ă r de obiecte preţ ioase ascunse in

•Uit de multă v r e m e . încât nu se mai ştia cui au aparţinut, in uncie texte, •Iiiiim II ci a un res ntdlius şi revenea celui care a descopcrii-o. între altele, cu este IVIM c« un accesoriu al pământulu i şi revenea proprietarului acestuia. C â n d p ^ ^ M fost găsită dc cineva pe un teren străin, ca sc atribuia în părţi egale celui * il> • i ipent-oşi proprietarului terenului.

• relictae erau lucrurile părăsite de către proprietar. Ele devin propri-• M ocupantului ' " .

11.r./i//. j u d i ţ i u n c a era un mod voluntar dc dobândire a proprietăţii care condu ic a posesiunii unui lacra I i. i un m.ul de dobândire de aiic^i >U>tir>!

H l S trndiţiune se transfera proprietatea quir i tară asupra lucrurilor nec manei-| |iiupiiciiitca pretoriană asupra lucruri lor mancip i , proprietatea peregrină şi 1'1'iu i i provincială.

titulilnuiea era cunoscută de Legea celor XII Table şi a const i tui ! cel mai •ll nuni dc iransmitere a lucrurilor, în epoca postclasică a dreptului a constituit Iglinil mod dc dobândire a proprietăţii deoarece mancipatio şi in iure cessio

BlMIillţulr tradiţiunii sunt două. respectiv remiterea posesiunii lucrului nec »*• ipi ;t itistu causa.

t i• u o rcmilerea efectivă a posesiunii dobănditorul t rebuie să aibă corpus, H H K I I veche trebuia să se facă t ransmiterea de la m â n ă la mână. Dacă e

1 • i ui letcii, se parcurg hoiarclc acestnia - circutmnnbuiare. Dacă e vorba Mi«»r\ i se parcurg aceste ia loate încăperi le de către părţi e tc . '"•Ml upiiva clasică pentru că societatea a evoluat, nemaifîind t imp pentru par-H | f o n d u r i l o r sau a caselor, apar forme noi d e tradiţ iune mul t mai operat ive H H I Astfel: tradiţia tanga mânu, tradiţia brevitnânu, tradiţia sirnbtdica şi Hjntf bun posxcssoirium.

n» longn mânu - i ransmitcrca cu m â n a întinsă constituia t ransmiterea BN IA ile către trudens prin indicarea cu m â n a întinsă de pc o înălţime, a holarc-| filialului icvpcciiv.

•MILLOICU. ap. Cit. pug,i27

Page 93: Drept Privat Roman

9 4

Tradiţia brevt mânu - e ra real izata în situaţia când chiriaşul c u m p ă r a cas care locuia, şi aslfel dinlr-un detentor cl se Iransforma in posesor şi proprietar* mai era nevoie deci de o t ransmitere în înţelesul adevărat al cuvântului deoal bunul sc găsea la cl dinainte.

Tradiţia simbolica - t ransmiterea s imbolică sc realiza prin remiterea chc | unei case, unui depozit c tc . dc către tradens dobânditorului . Nu mai era necesară parcurgerea acestora .

Constitutumpossessorium — era realizat în situaţia când proprietarul işi y dea easa urmând sâ locuiască mai departe in ea, dar în calitate de chiriaş, şi f el nu mai exercita a c u m poses iunea ci detenţ iunea. Nu mat era nevoie de o t mi tere deoarece bunul sc găsea la cl de când avea cali tatea de proprietar.

A d o u a condiţ ie a tradiţiunii era jus ta cauză ce consta din actul jur id ic stătea la baza remiterii efective a posesiunii asupra banului. Aceasta preciza s ul urmărit de către p ă r ' i . i t ş i titlul jur idic dobândit de achizitor.

Simpla remitere materială nu transfera proprietatea - nuda tradiţia. Justa ca. este deci actul juridic care precede remiterea lucrului şi o motivează. Cauza treq să fie iusta - potrivită cu reguli le de drept. O cauza iniusta ttu constituie sur" juridic pentru transmiterea p r o p r i e t ă ţ i i l 3 : .

Specificaţia - consti tuie situaţia în care o persoană în calitatea de specifici confecţ ionează un lucru nou dintr-un material aparţ inând altei persoane ine tate de proprietar. Sc pune întrebarea cui aparţ ine locul nou creat. Institutele Just inian dau ca e x e m p l e de specificaţi une transformarea strugurilor î n vt măslinelor în ulei, ă grâului în Taină ctc. Răspunsul la întrebare este soluţionat ti rezolvări diferite de către sabinieni şi proculieni.

Sabinienii fiind dc or ientare stoică susţineau câ lucrul creat aparţ ine pro clarului materiei, pentru că aceasta este mai importantă.

Proculicuii fiind dc orientare aristotelică susţineau câ lucrul nou cieent aparţ' specif icatorului pentru că forma era esenţială, principală - forma dat essei r? specificatorul a creat o formă nouă

Just inian a p r o p u s o soluţie de c o m p r o m i s între cele d o u ă făcând distin între specificaţi unea imperfecta şi specificat iunea perfectă, Specificapunea perfecta era cea în care lucrul putea reveni la starea sa iniţială, respecţi v la ma* din care era confecţionat c u m ar 11 dc exemplu diiilr-o statuie din aur prin top: putea obţ ine iar mater ia primă

Specificafiuneaperfectă era aceea în care lucrul nu mai putea fi adus la st lui originară, cum ar fi de e x e m p l u , faptul că din vin nu se mai pot face strugu

în cazul specificaţi un ii imperfecte, proprietarul materiei pr ime devine pro etarul lucrului nou creat, iar in cazul specificaţi un ii perfecte, proprietar este s ificntorul, care va fi obligat să despăgubească pe proprietarul mater ie i .

Accesio -Acces iunea cons t i tu ie un m o d de d o b â n d i r e a proprietăţ i i a c e e a că un lucru accesor iu sc u n e ş t e cu un lucru pr inc ipa l . Lucrul acces

M. Talamanca. op. Cii.paK-.346 I. Cdtuucnnu, ap. eitipag,,lfiQ

• (li

mi

II .

l I T " '

I f l H l I l

• |

l . i . i . , 1 .

I i i i „

l)< i | n i < p i

| , | . . .

o •M < ,ii

, , | , i , ,

l'i

i „ i i|. , I l M i ,

i i . 11>' tu

I o i u l ||

| HiIiiii

Au Ulm

yAnd I ,1111.1

Page 94: Drept Privat Roman

95

M - I . ' . ' I îmotdeauna soarta lucrului pr incipal conform principiului accesorium fttfiiitur principale.

Vcccsiunca sc clasifică astfel: accesiunea unui lucru mobil Ut un lucru imo-btl ,. uimea unui lucru imobil la un lucru imobil, accesiunea unui lucru •udul la un lucru mobil, confusio, commixtio şi dobândiiva fructelor

IH cesiunea unui lucru mobil la un lucru imobil - Se dă ca exemplu, construcţia mlu ii.i i u materialepropris pe ei cri a! a'.iu:,i, upaiţmv- proprietarului terenului ăi tltliitca principiului enunţat mai sus, care în această materie Se transformă in super-

• i'u i edu In materia plantat ii lor şi a însămanţări lor acţionează acelaşi principiu. |i , esiunea unui bun imobil la un lucru imobil - Prezintă aspecte după cum

Ujllira/.V aluviunea, avulxiunea şi insula nâscutâ dintr-un fluviu.

uviunea face ca proprietarul terenului care se găseşte lângă o apă curgătoare ^ H t î n - 1 proprietarul pământului depus prin aluviune in virtutea lui iu.igentium.

\vnisiunea face ca o porţ iune de teren n iptă de un torent dc la o proprietate ^ ^ B i t i i i fondului vecin să rămână in proprietatea primului pâ ta" când arborii

•I parcela de pământ prind rădăcini. Această situaţie era specifică Italiei din Hram torentelor care schimbau hotarele naturale ale proprietăţi lor.

/mu/o născută intr-un fluviu aparţ ine proprietari lor de pc ambele maluri, i i " l ional cu lărgimea terenului pe care il au în proprietate.

i,,, -.uinea unui lucru mobil la un lucru mobil, p o a t e fi exemplif icată în • "I < and cineva scria un p o e m pe un pergament străin. Pergamentul cu ceea ce

i r el, aparţinea proprietarului pcrgamenlulu i considerat mai preţ ios. Opera ^ H n rămânea autorului , d a r dacă propriei arul pergamentului revendica lucrul

• 11 i ieri să plătească costul scrisului, atunci autorul avea o excepţie de doi 11 soluţie diferită sc dădea în cazul când cineva pictase un tablou pe un suport

^ B h A u d altuia. Tabloul era socotit principalul ş i pictorul, deci autorul dobân-1 i • | u IL tatea materialului cu condiţia dc a plăti suportul.

' unfusio era situaţia când în cazul unui ames tec nu exista nici principal, nici ' Când doi proprietari amestecă vinul lor, când o bucală de a u r s e topeşte

tulim nnă cu una de argint, lucru rezultat - confusio era proprietate c o m u n ă . • .',1 iv/o era situaţia in care, de e x e m p l u , d o u ă cantităţi dc grâu apar ţ inând

i" i ipi ie lari diferiţi erau amestecate. Dacă aceasta a avut loc cu consimţământul 1 . • I• • venea proprietate comună. Dacă unul dintre ei a amestecat fără voia celuilalt ' i ' i urc îşi păstrează substanţa. Cel care avea posesiunea grâului, avea dreptul Ia • • i minare pentru a obţ ine cantitatea cure ii revenea.

' MU iele sunt date periodic de un lucru frugifer. Ele sc deosebesc de produse Mrt icoon câ sunt date la intervale regulate şi nu consumă substanţa lucrului. "Juni 11M, ..• iar ha, grânelc, mieii de la o iurmă etc. S u n i produse: lemnele dinlr-o Hliliiir i ure se taie complet c tc .

i Moduri le dc s t ingere a d r e p t u l de p r o p r i e t a t e . AiuiK i când am prezentai modul cum era definită proprietatea quiritarâ, am arătat

111 ne caracteristicile dreptului dc proprietate era aceea dc a li perpetuă, nest-In .i' prut trecerea timpului, spre deosebire de dicpiurife de creanţă care emu

HtiMnlo să sc stingă prin executare. în consecinţă, odată cc apărea un drcpl de

Page 95: Drept Privat Roman

proprietate asupra unui lutru, acest drept cxisla câta vreme cs ista şi lucrul, iar ştir dreptului dc proprietate la R o m a era un fapt cu totul excepţional. Proprietatea totuşi dispărea prin: distrugerea materia la a obiectului ei (moartea unui sclav), distrugerea juridic;! a obiectului (dezrobirea sclavului), prin scoaterea bunului comerţ (res sacra sau res religitrsa. lucruri asupra caroia nu puica exista un proprietate), prin abandonarea lucrului de către proprietar (deretictio). Propti mai puica să înceteze şi prin dobândirea ei, ca urmare a uzucapiunii (când drept proprietate al primului trecea Ia uzucapant). în fine, după unii romanişti (v. Coli Căpitani), dreptul dc proprietate sc mai stingea, chiar şi prin simpîa transferare a tuia şi anume: se susţinea că s-ar fi stins proprietatea In persoana vecinului propti şi s-ar fi creat un drept nou dc proprietate în persoana dobânditorului. In eons~* orice mod de înstrăinare constituia în acelaşi timp şi un mod de stingere a prop'

6. R ă s p u n d e r e a p o s e s o r u l u i de b u n ă c r e d i n ţ ă ş i de rea c r e d i n ţ ă la r e v t n d c c a r e a obiectului d r e p t u l u i de p r o p r i e t a t e .

Proprietatea quiritarâ era protejată prin acţiunea în revendicare ivi vinditi In cazul în care proprietarul a pierdut posesiunea lucrului el putea cu ajutorul acţiuni sâ ceară restituirea lucrului dovedindu-şi dreptul său de proprietate.

în procedura legisacţiunilor acţiunea în revendicare era intentată în fo, sacranientum in rem.

In procedura formulară acţ iunea în revendicare era intentată cu ajutorul formule în care pretenţi i le rec lamantului erau precizate în intenţia,

în procedura extraordinară d e o a r e c e condamnarea viza lucrul î n s u ş i , ' tuirea era asigurată prin forţa dc constrângere a stalului - mânu militari.

Pentru exercitarea acţiunii în revendicare era necesară îndeplinirea urm.îl lor condiţ i i :

- reclamantul să fie propr ietar quir i tar şi să nu posede lucrul pe care il d ică. în ceea ce priveşte procedura per sacrametitum in rem fiecare parte dublu rol, respectiv de rec lamant şi pârât, trebuia să af irme că este propricMJ p a r c a care avea iniţiativa procesului nu trebuia sâ posede .

-pârâtul trebuia să posede lucrul. Către sfârşitul epocii clasice s-a a d m i s a în revendicare nit numai contra posesorilor, dar şi contra s impli lor dctculo erau locatorii, comodatori i ctc .

- obiceiul liiigiului trebuia să Fie susceptibil de proprietate quiritarâ, corporal şi individual determinat .

Dacă aceste condiţi i erau îndeplinite, acţ iunea în revendicare putea f i tată ş i reclamantul putea avea câşt ig de cauză dacă tăcea dovada dreptului dacă pârâtul nu paral iza acţiunea printr-o excepţie.

Excepţ i i le ce puteau fi invocate de pârât, care puteau d u c e Iu respl acţiunii reclamantului erau;

- excepţia rai vendite et traditae - excepţ iunea lucrului vândut şi o p u n e a în cazul iu care ar deţ ine lucrul în baza unei vânzări iar reclai ţ inui de obligaţia de garanţie.

Page 96: Drept Privat Roman

" 7

i • ppa dalii - cxcepţ iunca dc doi se opunea in di ferite situaţii, mut tilcs cu Hrlvlrr In unele cheltuieli făcute de către posesor.

ţXtvptio ususfructus - se opunea în cazul în care se invoca un drept real ce •|Wruii !â păstrarea p o s e s i u n i i ' " .

I hn .1 p.ir.îlu! pierdea procesul, era ţinut să restituie atât lucrul in litigiu cât şi accesorii le l'ruclclc, Restituirea lucrului se lâeeuprintr-o simplă remitere a posesiunii.

IVnii II că executarea in procedura formulară era pecuniară, după c u m se ştie p^Brlt au căutat să găsească soluţii pentru a ocoli acest inconvenient intro-lhuilii'1 acţiunile arbitrarii. In acest sens judecătoru l in calitate de arbitru avea bMlIillitiitca să determine pe pârât să satisfacă cereri le reclamantului, iar dacă

• i nu se conforma putea fi c o n d a m n a t la plata unei s u m e duble sau triple a d Im ! n Iu i iu litigiu. Acest fapt era de natură să descurajeze pc pârât care se

| U | I U I U M de obicei cererii arbi-trului pentru a evita consecinţele arătate. fniuşi de abia procedura extraordinară a fost cea care introducând c o n d a m -

B f k ad ipxam rem a reuşit să real izeze o executare a sentinţei conformă cu H f f l l e reclamantului.

I'i)s|)uuderca pentru încălcarea dreptului proprietăţii pretoriene. i i i c ţ i u n e a proprietăţii pretoriene se realiza prin acţ iunea publiciană, după

> » l i | I I clorului Publicius, E a a fost creată pentru situaţia transmiterii unui res thunijii prin tradiţiune, şi a fost determinată de profundele mutaţii e c o n o m i c e ale ^ H t f t ţ u romane, de dezvoltarea tara procedeul a comerţului în special cel cu Hj lv l l . asupra cărora era greu a se face operaţ i i jur id ice dc vânzare prin vechile

i i u i I .a muneipaţ iunea Acţiunea publiciană era o acţiune reală a cărei formulă era adoptată după fomiula

t ţ i t i i n i u i revendicare. Ea cerea îndeplinirea tuturor condiţiilor uzucapiunii mai puţm i i i i . i . i i , . ' i n . ' i . topectiv termenul care printr n ficţiune sc considera că s-a scurs.

K,< i.uoaniiil va trebui să facă dovada că a dobândit proprietatea prin uzucapî-•I lluul scutit de condiţia termenului şi totodată să f i avut lucrul în posesie măcar mi iiiiinicnt.

lude dorul dădea câşii!1 de cauză reclamantului care avea lucrul in bonts Vlnll c lucrurile sale şi care se află pe calc dc a uzucapa.

Acţiunea publ iciană putea aparţ ine pe de o p a n e proprietarului pretor ian iar fm\W uliu posesorului dc bună credinţă.

Acţiunea publiciană a p r o p r i e t a r u l u i pretorian se putea inlroducc unui simplu (ItlWior sau împotriva proprietarului quiritar.

Ai ţiunca publiciană a posesorului de bună credinţă protejează pe a c e s t a când t m u ţ i J i a nu l u c r u d c l a o p c r s o a n â p e c a r c o c r e d e adevăratul proprietar. E l e s t e î n

li a u/uc.ipa căci a prunii posesiunea in virlutcii unui act judiciar, t 'osesorul il» liiiu.'i i icdinţă a te o poziţie diferită după cum se al ia în proces cu un propriet.u i|llliii>u '.au cu un alt posesor de bună sau de rea credinţă. Toate acestea constituie • i m l l u Ic >olu | ionuiedeseor i în avantajul proprietarului p re tnr ia i i " \

I 1 .'i CIULI , ci/i f Vr •[><!$ 182 " VI I latina, M. Jacola. op. cit,2J0

Page 97: Drept Privat Roman

Dispari ţ ia proprietăţ i i prc tor icnc în vers iunea lui Just inian a d u s la dispari) acţiunii p u b l i c i e n c , care era insă utila p e n t r u apărarea posesorului dc bu credinţa care c u m p ă r a s e de la un non propr ie ta r • o tson domino şi uneor i chi şi pentru p r o p r i e t a r în m e n i r e a care această ac ţ iune const i tu ia un mij loc dt probă mai lesnicios.

P ă s p u u d e r e a p e n t r u încălcat c a d r e p t u l u i p r o p r i e t ă ţ i i provincia le P r o p r i e t a t e a p r o v i n c i a l ă e r a s a n c ţ i o n a t ă p r i n t r - o a c ţ i u n e r e a l ă a c&;

formulă se a s e m ă n a eu a c e e a a a c ţ i u n i i în r e v e n d i c a r e - rei vindicatio dec i c o n d i ţ i i l e de e x e r c i t a r e e rau s i m i l a r e . A c e a s t ă ac ţ iune reală se m o d e l a ş i du a c ţ i u n e a p u b l i c i a n ă . As t fe l , p r o p r i e t a t e a p r o v i n c i a l ă n c p u l â n d u - s e u z u ţ ) p a , d a r p u t â n d face o b i e c t u l u n e i p r e s c r i p ţ i i longi temparis. p â n ă ia % p l i n i r e a t e r m e n u l u i s t a b i l i t , p o s e s o r u l de b u n ă c r e d i n ţ ă a u n u i fotid pr v i n c i a l e r a p r o t e j a t p r i n t r - o a c ţ i u n e p u b l i c i a n ă . T o t u ş i a c e a s t a e r a d e q hi tă d e c e a o b i ş n u i t ă d e o a r e c e p e l â n g ă f i c ţ i u n e a e x p i r ă r i i i n t e r v a l u l u i t i m p n e c e s a r m a i c o n ţ i n e încă o Ficţ iune in v i r t u t e a c ă r u i a fondul r e s p e c t era p r e s u p u s i t a l i c .

r ă s p u n d e r e a p e n t r u î n c ă l c a r e a d r e p t u l u i p r o p r i e t ă ţ i i p e r e g r i n e P r o p r i e t a t e a p e r e g r i n ă nu p u t e a Fi o c r o t i t ă de d r e p t u l r o m a n prin aeţ iu

dc d r c p l civi l , pentru câ aces tea p r e s u p u n e a u un p r o p r i e t a r r o m a n . D a r p e r / că re laţ i i le e c o n o m i c e d i n t r e r o m a n i ş i p e r e g r i n i e r a u într-o p e r m a n e n t ă d l vo l tare c ă t r e o c o m p l e x i t a t e ce d ă d e a n a ş t e r e u n o r litigii p r iv i toare la dtepl dc p r o p r i e t a t e , s-a ex t ins a c ţ i u n e a în r e v e n d i c a r e - tei vindicatio, cu ajulo Ficţiunii că peregr ini i ar l i cetăţeni r o m a n i , şt asupra lor. Deci peregr inu l pul Fi a c u m şi r e c l a m a n t nu n u m a i pârât în c a d r u l acestei acţ iuni în r e v e n d i c ă r i

Cu timpul i-au acordat peregrinilor şi acţiunile delictuale - adiofurti şi acp legii Aquila, inscri indu-sc în formulă Ficţiunea că era cetăţean.

St ingerea dreptului dc proprietate Se ştie că unul dintre caracterele dreptului de proprietate este de a ti perpef

nest ingându-sc prin trecerea t impului, comparat iv cu drepturile de creanţă c a n | st ing odată cu executarea obligaţiei . Deci st ingerea dreptului de p r o p r i e t a t e a un fapt de excepţ ie .

Ei sc poate astfel stinge din mot ive fie de ordin material, fie de ordin juri Din punct dc vedere material dreptul dc proprietate dispatc alunei când Iu

a încetat să mai existe, adică a fost distrus, sau bunul a fost trecui in rari. lucrurilor extra patrimmio e tc .

Din punct de vedere jur id ic dreptul dc propriclate încetează a mai exista proprietarul înstrăinează lucrul, dar va continua să existe în mâinile aeltizitoruiu virtutea caracterului perpetuu. îu consecinţă toate modurile de înstrăinare al lui dc propr ietate ar fi modur i de st ingere a proprietăţi i .

«Uliului

I.Noţl

fjtrvlii QP|HIII<I I I

• f V c p t n

'3 I • i Ţ I I r L i n

I I ni ,

•ui rinul, H M ) I I I I O I

lllohile 'II, ,1,1

lllll"l.

Page 98: Drept Privat Roman

titluluiH. Drepturi reale asuprii lucrurilor altuia.

| , Nnţliniea şi categori i le s e r v i t u t c l o r p r e d i a l e ,

•ii M niitllc: servitutes. De obicei arunci când proprietarul unui lucru îşi exercită upra acestuia nimeni nu-1 putea stânjeni. Totuşi sunt situaţii în care exercit-

1 1 u l m de proprietate poate 11 stânjenită fie in favoarea unui fond. fie în folosul ' l 11 ic Servitutile sunt sarcini impuse ir. folosul unei .muinile persoane in

• f j l d c proprietar al unui imobil, sau in folosul unei anumite persoane. I»tvitutilc prediale - servitutes praedioruni sunt cele constituite în interesul

uiHIMIIIIIIIU unui mobil. Romaniştii Ic definesc ea fiind sarcini impuse unui fond Mumii iillui fond dar c clar că doar în m o d aparent sarcina exista în favoarea H l t t d i Căci în realitate titular al dreptului este o persoană şi a n u m e propriul Imobilului in interesul căruia s-a creat servitutea.

utile prediale se Impuri la râtului lor în servituti prediale rustice şi servku-imliiilr urbane' 1 ' 1

Inii ini ţ ierea dintre aceste două categorii de servitute prediale avea la bază 11 li 1 11 ibiIulu 1 dominant. Dacă imobiIuI dominani era o clădire, indiferent care

li" In zona rustică sau urbană, servitutea se numea urbană, iar dacă imobilul era un teren, indiferent unde sc afla acesta, servitutea se n u m e a rustică.

1 1 'i lele erau dc asemenea dc două categorii : imobilul dominant, adică cel în nulii iul căruia era constituită servitutea şi imobilul aservit, adică cel care era HI vii o servitute. 1 ""lain in funcţie de poziţia din care era privită servitutea, aceasta apărea

•j jH |u ipecte , respectiv ca un drept, când era privită din perspectiva propri-I I nubilului dominant, şi ca o sarcină din perspectiva proprietarului imobt-

IIMrvIt 'iude prediale rustice. Cele mai vechi au fost servitutile de trecere ca:

. 1 ius, pe lângă care s-au adăugat şi altele precum iuspascettdi, atpieduc-| li I Ic un pot fi despărţite de servitutile prediale urbane d e o a r e c e caracterul I p l l l l l i i dominant era cel ce făcea distincţia. mr uiuiMituia dreptul de a trece eu piciorul pe pământ străin.

1 instituia dreptul de a trece cu atelaje. Actus consti tuia dreptul de 11 trece li dc- cile pe terenul altuia

1 mii era dreptul de a paşte turmele pe pământul altuia. mmntclus CRI dreptul de a aduce apa pi ai ir o conduci,! de re lerenul vecinului 111 ni i|tuie sei 1 itutilc ar fi avut ca temei chiar dreptul gintei de a utiliza pămân-1 1 i' şti. Servitutile prediale rustice erau res mancipi şi lucruri corporale. Dc • 1 • li • 1 pul-,'.iu da in gaj.

HfUttulile prediale urbane Printre cele mai cunoscute e m u : cloaca, stili-' vilns oneris ferendi. servitus alt ius tollendi c tc .

Mult u|, 11. Dancea, op, eit.pas.2lv,

Page 99: Drept Privat Roman

100

'Joaca constituia dreptul d e scurge re a apelor din canal. Stiticidium era dreptul dc scurgere a apelor dc ploaie. Servitus ontrlsferendi era servitutea de a purta o greutate sau dc sprijin,

apasă a s u p r a unei construcţi i în folosul construcţiei vecine. Servitus altitts talanii era dreptul dc a ridica construcţ ia mai sus Servituţic urbane an apărui mai târziu decât cele rurale. Ele erau lucruri i

porale, drepturi .

2. N o ţ i u n e a ş i c a tegor i i lc s e r v i t u t e lor p e r s o n a l e .

Serviiuţilic personale nu considerau existenţa a doua lucruri imobile, ci exist unuia singur, mobi l sau imobil asupra căruia două persoane exercitau d r e g reale distincte.

Au existat următoare le sen r i iu t i i personale; vsusfructus, usus. habitat I.. aperae serv o rum.

Ususfrtictus - uzufructul const i tuia dreptul real de a te folosi dc lucrul a l t de a-i cu lege fructele păstrându-i substanţa - ususjructus est ius alieni rd utendi fruetidi salva renan substanlio***.

El a apărut mai lârziu, pc ta începutul secolului II î.c.n, legat dc cazuri con" cum ar fi cel al femeii căsătorite fără m a n u s . Ea nu făcea parte din familia barba şi de aceea nu avea nici un drept la moştenirea lui. Totuşi femeia aducea la încheg căsătoriei o d o t ă care intra în proprietatea soţului. Dota i se lăsa femeii cu titl legat. Deseori i sc lăsa numai uzufructul averii dotate prin "legal de uzufrucl", i se p e n n i i e a să sc folosească şi să culeagă fructele bunuri lor dotalc, ce râmat? în proprielatea c o p i i l o r

La începui uzufructul era numai asupra caselor şi pământuri lor dar ulteriori extins asupra tuturor lucruri lor corpora le care nu se distrugeau prin folos' generalizându-se.

Atributele proprietăţii în cazul uzufructului se împart între uzufnic tuar în i ttatc dc titular al dreptului de servitute şi nudul proprietar, adică cel care grevat cu servitutea.

Uzufrucluaru! are dreptul de a folosi lucrul şi de a-i culege fructele, iar nu proprietar r ă m â n e titularul unui drept golit dc conţinutul său.

Dreptul de uzufruct are un caracter viager, adică t e m p o r a r în sensul exercita numai pc parcursul vieţii beneficiarului servitutii, şi nu presupune exist unor obligaţii ee ar reveni pârtilor pentru motivul că ambele părţi sunt titulare: unor dreptur i rea le .

Caracterele uzufructului erau următoarele : * uzufructul putea greva un bun fie mobi l , fie imobil, dar întotdeauna iu

corpora le şi nu dreptur i ;

1 , 1 VI. ilan&a, M. Jncolă, op. cit., pag. 240. VI. Hang», M. Jacot». op. cir., pag. 24i.

Page 100: Drept Privat Roman

101

M I a l . t U I . U l C U , op. cit., pag.239 l Molciiţ. I). Oancca, op. at.pag.220,

• dreptul de u/u Fruct se putea naşte numai asupra unui bun necottsumptibi l . |d i t A un bun care nu sc c o n s u m a la pr ima întrebuinţare;

• uzul'ructuarul nu puica consuma lucrul, sau sa-1 înstrăineze deoarece el nu HJ decât ius utendi ş i ius fruendim\

Usus - uzul constituia dreptul real de a sc Folosi dc lucrul altuia tarii a-i culege P ic

I tteptut uzuarului se limita numai la s impla utilizare a lucrului, Hobitaiio - habitajia const i tuia dreptul real de a locui în casa altei persoane.

I'»(r rin drept real distinct de uz. i '.•'crac servorum - constituia dreptul real d e a folosi serviciile sclavului altuia,

•t deosebeşte de uz prin aceea câ nu sc stinue prin capitis deminutio al t itularului PUIMrin nefolosinţâ.

i .iiactcrele servituti lor indiferent că sunt reale sau personale prezintă d e fileul e comune astfel:

• Ionic servitutile fac parte din categoria drepturi lor reale. • proprietarul lucrului aservit nu are vreo obligaţie faţă de titularul dreptului dc

fafVIlulc - sen'itus in/aciendo cansistere netiuit. ' nimeni nu îşi poa le aservi propriul lucru pentru că servitutile sunt drepturi

ii * I • • c poartă asupra lucrului altuia - nemini res suit servit avitutea se constituie fie în folosul unei a n u m i t e persoane, fie în folosul

lro | iuciurului unui imobil şi nu poate ii t ransmisă u n o r terţi - servitus servitutii H t H non potest

S iodurile de constituire ale servitutilor I u început servitutile puteau fi create cu ocazia înstrăinării unui lucru, respec-

,lV «And se făcea o mancipat io, se prevedea în formula pronunţată că mancipantul iMpAitrcază uzufructul asupra lucrului.

Do asemenea servitutile puteau fi crcaLcşi tară înstrăinarea lucrului, adică în lit|<i magistratului prin procedura in iure cessio.

fit epoca clasică se preiau din per ioada precedentă ca moduri de const i tuire a oi i Utililor mancipatio in iure cessio la care se adaugă adiudicatio. usucapio. fH\\¥.tcrlptio longi temparis etc.

• ivisulile prediale rustice fiind lucruri corporale şi res mancipi se constituiau

MIM mancipatio.

Servitutile prediale urbane se puteau constitui prin mancipatio dar numai

Muluri i proprietarul lordului il ir.Mi;iu;;i ivim care univ. -.i devină iii alaiul sen-tlupi, tdiţia ca dobândi lorul să-i transfere proprietatea, reţ inându-ţi se rv i tu tea-

••• In servitute. I ' I I I I procedura in iure cessio se puteau constitui servituti fie direct - transla-• iritufi's, tic indirect - deducţia servitutii

i Cu ocazia lui adiudicatio în acţ iuni le divizori i , judecătoru l putea t rece p r o -W l t t n t e a , iar d a c ă era cazul , const i tu ia şi o servi tute în beneficiul unei p ă r ţ i .

Page 101: Drept Privat Roman

102

Praescriptio longi temporus - prescripţ ia tic t imp îndelungat .• fost fol pentru consti tuirea servitutilor în provincii le romane. Cel care exercita servit ca titular v r e m e dc 10 sau 20 dc ani, în condiţ i i le prevăzute de lege putea para acţiunea negator ie a propr ie tarului .

D e o a r e c e servituti le erau drepturi reale, protejarea lor s-a făcut d u p ă crite modului de constituire, respectiv fie civil f ie pretorian, adică prin acţiuni civile acţiuni pretor iene şi interdicte.

Servitutile erau sancţionate prin următoarele acţiuni: vintiicatio servitutii adio confesoria. adio rtegatoria, actio confessoria utiiis. actio prahibitori

Vtndicatio servituti* - revendicarea servitutii sc n u m e a în t impul lui Just i" actio confesoria deoarece avea s c o p u l dc a duce la recunoaşterea unui d Prin această acţ iune, proprietarul fondului dominant ori titularul servitutii ] nale putea rec lama o servitute asupra unui lucru.

Acţiunea confesoric nu putea fi intentată decât de titularul civil al servitutii forma procedurală corespunzătoare lui sacramentum in rem, apoi prin sponsio şi formula petititorie sau arbitrară. Ea putea fi intentată chiar dacă titularul servi exercita în fapt acest drept, fiid suficient ca pârâtul să fi tulburat exerciţiul serviftf

Actio negatoria - acţ iunea negator ie era acţ iunea prin care titularul tirep de propr ie tate al unui lucru contes ta dreptul la servitute afirmat dc către < persoană. Ea avea uncie trăsături c o m u n e cu acţ iunea în revendicare şi acţi ' confesoric. d a r ş i drepturi dist inctive, d e o a r e c e în acţ iunea negatorie r e c l a m afirma dreptul sâu de propric ia ie l iber de or ice sarcină asupra lucrului,

Actio confesoria utiiis - ac ţ iunea confesoric utilă era sancţiunea ce int nea când o servitute f ie nu era const i tui tă printr-un m o d civil, ci pr intr-un pretor ian cu ajutorul unei acţiuni ut i le .

Actio prohibitoria consti tuia acţ iunea prin care proprietarul se o p u n pârâtul sâ sc folosească de un lucru. Ea nu trebuie confundată cu acţ iunea torie, d e o a r e c e era folosită în cazul în care pârâtul pret indea că arc o serv p r e t o r i a n ă " ' .

3. Ecmfiteoza ţ i supcrflciut.

Superftcio - superficia constituia dreptul acordat unei persoane de a se folc conslrucţie ridicata pc terenul altei persoane, pe veci sau pe termen lung în schi,' unei sume dc bani nmvilisolarium plătită acesteia din unită în calitatea ei de pro--

Drcptui de superficie a apărut la sfârşitul secolului II î.e.n., in contextul de locuinţe dc la R o m a când statul a p e r m i s part iculari lor să construia teiviiuiile virane e ludând în par te principiul supericies solo cedit - sup i ţ i irţinc terenului. Adică n extins ic imcnul la a introduce nelimitate contra obli ui il a ului do n piftii salarium Acesla, ca titular al dreptului supcrficiei'

Iflin niOfttnlnl cou«lnic | l i i , o puica dona, sau greva cu servituti. Superficj

" ' V I IUMKH.M l»t^top elt.pag.Ul.

fim. i.ie/,,

MTI p i c i i

"H| iiinv.i

llfplului

• tmdi -cu

M l l A l h - i n :

i ' " . I . . c i n

l l h i l l i l i

j H U M H I I l l

• Bre/cn

iu

M I I i l l l |'f. l i

I ' l IX 01tt tUcţ

| I u l i u c i

ţintite |' Hale

Htll van<

• f f M i n ' i i 1

i Tu.,|,il

I Nnţl

1 i i i

!• 'I I«|i

' I M u l i ' i

Page 102: Drept Privat Roman

1!>J 1 •• interdictul de superfieie. Superficia mai era protejată şi d e acţiuni pe

t ^ ^ n c t o r u l le dădea cu tiliu u/i! rei vindit atio utiiis care le putea intenta Iiii|iniii'.'ii uricărci persoane cc ar fi putui tulbura pe superficiar în exercitarea ^irjilului s a u " 2 .

vndui tio agri vcctigalis Ius in agro vectigati consti tuia dreptul asupra Iui vn u-.-.xdis - pământul conecdat . Acest drept îşi trage sorgintea din arendăr

ii .mi.arului pc termen lung sau perpetuu cetăţenilor romani, sau unor persoane |ini.|i. i' in schimbul unei redevenţe numită vectigal.

la hi L: dc a da naşi ere unui dsept rea), arenda lui ager vectigalis crea un drept I ui acest sens slă mărturie faptul că acest drept real - ius in agro vet tiga-

i n nla nu mod de const i tuire specific drepturi lor personale, respectiv ia 1 i • pi aitr-un contract de arendă - condutia agri vectigalis şi nu prin moduri

'e const i tuire a drepturi lor reale . Totuşi acest contract este deosebi i de im li pentru că titularul dreptului - conductor agro vectigalis arc recunoscut

1 • |U leal şi o acţ iune reală pentru protejarea dreptului său. i 'i asemenea el fiind posesor, beneficiază dc protecţ ie jur idică şi prin inter-

dreptul său poate fi t ransmis prin acte inter vivos - între vii şi mor tis edusa |n unu i au/ă de m o a r t e .

I mţlteuza - Constă în arendarea pe termen lung, sau pe veci a unor pământur i •i • n ili- ueluerate cu obligaţia emfiicotuliii de a le cultiva şi de a plăti o sumă de

Bţnl > canon Deci emfiteoza ca drepl real s-a născut din contractul de emfiteoza, n i •ţiccial sancţionat în per ioada dominatu lu i de către împăratul Z e n o n .

A Inii utilizată nu n u m a i de către împăraţ i , dar şi de marii latifundiari pentru •nivinle lor râmase în paragină, datorită lipsei forţei de m u n c ă .

{luni dacă în aparenţă, emfiteoza prezenta similitudini cu vechile possessioncs H t i ) i diferă fiind o instituţie bine del imitată.

I in piui la enfiteoză poate ti dat in uzufruct, ipotecat ori lăsal prin legat, in l l l t M p i i i/â enlî teotui nu plătea suma d e bani - canonul, proprietarul avea la m-

privandi . luate aceste drepturi reale prezintă o deosebită însemnătate deoarece

^ i i m i u i h I ica/â pc dc o parte flexibilitatea şi puterea d e adaptare a dreptului roman I.I. i ..i.şi reprezintă pc de alta, baza ce a stat la apariţia şi dezvoltarea teoriei

i npi i. i.ii.u private.

I N u ţ i u n i g e n e r a l e d e s p r e obl igaţ i i ş i c o n t r a c t e .

nea si c o n ţ i n u t u l obligaţi i lor.

iHiliC.ipa apare ca instituţie j u r i d i c ă în dreptul r o m a n odatâ cu naşterea i|ii|i'iA|u private şi a claselor sociale. Astfel, ca este folosită dc cei înstăriţi

1 Miticii). I) Oancca. op. cit.pag.222

Page 103: Drept Privat Roman

104

pentru realizarea intereselor propri i . în condiţii le în care cei din păturile n e v d pentru a-şi desfăşura activitatea aveau nevoie de fonduri, sc împrumutau de înstăriţi, iar în momentu l scadenţei, datorită condiţiilor economice vitrege, nu mat puteau sâ ramburseze împrumutur i le respective.

Debitorul insolvabil va r ă m â n e astfel la discreţia creditorului, acesta din rcţ inându-l în închisoarea sa pr ivată, de unde, dacă nu intervenea nimen plătească datoria, era dus spre a fi vândut ca sclav d incolo dc răul T ihni , p realizarea interesului c r e d i t o r u l u i ' 4 1 .

Obligaţ ia astfel descrisă e s t e de fapt un drept al creditorului asupra utr soane (ius in personam) spre deosebi re de dreptul de proprietate care ' drept asupra unui lucru (lustri rem),u. Această tegătur3 materială dintre d şi creditor este sugerată şi dc e t imologia cuvântului obligaţia: tigare ^ a le - din pricina (neexecutării prestaţ ie i)"* .

Aceas tă stare de lucruri nu s-a perpetuat de-a lungut întregii istorii .1 R ant ice, deoarece, odată cu intensificarea producţiei dc mărfuri şi a schimb^ comerc ia le , s-a renunţat la caracterul de legătură strict materială cxisientă deb i tor si creditor, Astfel, în caz de neplata a obligaţiei, creditoni l urma mărească bunur i le debitorului , nu persoana acestuia.

Definiţia, deşi criticabilă sub aspectul conţinutului său, venea sâ sublinieaf dini elaborat al tehnicii legislative, cât şi acela al percepţiei raportului j obligaţional născut dintr-un contract sau dtntr-un delict. Subliniem importări care au dat-o obligaţiei privită ca pe un raport de drept - vinculum iuris * menţionăm viziunea unilaterală când este analizată această legătură juridică, ea: privită d o a r din perspectiva debitorului care era constrâns dc a do ceva, făf" menţiona despre dreptul creditorului ce putea pretinde o plată, pe de o parte, ' de alta semnalăm că debitorul era ţinut faţă de creditor nu numai prin obligaţU da - (eeea ce insei rina constrângerea de a plăti - qua necessitate adstring alicuis solyendae rei) - ci şi aceea de a face sau a nu face ceva.

\ J ciueiur ile a p a r i ţ i e i ( i z v o a r e l e ) obl igaţ i i lor .

Originea sau mai precis traseul urmat de obligaţie până ta defrn i ti varea ci c a ' de bază a dreptului roman este descrisă în amănunt de autori ca E. Motcuţ. C, Te cu şi Ion M. Angl ie i 1 4 6 . Iniţial, în societatea gentilică. în cazul săvârşirii unui sancţiunea aplica bi lă era răzbunarea care a fost ul tenor înlocui lă de o în ţelegere păgubaş şi delincvent prin eare se stabilea o despăgubire. Deşi iniţial păgu^

u> P. Bonfantc, fiorin dtl diritta romano. Milano, 1959. pag. 120 "* P.r, Girard. Manuet eiementuire de droit rtimam, Pam, 1929.

N Todrcanu, Obligaţiunea romană. Bucureşti, nolc. ' * E. M P I C U I , D . Oancca. Drept 'romdtt, Casa de cditur.1 şi presi Şansa SRL, B

1994; C Tomulcscu, Drept privat roman. Bucureşli. 1958 şi l.M. Anghel, Dirpt roman, Ed Pnmpn-Nova, Lugoj, 1996.

Page 104: Drept Privat Roman

105

I1<T,, Drnii romani ct ancicn droilfrancais, Lcs obligaltons, Paris, l 'JVFI

, i IMMIC.inu. C n n elementar de drept roman. Ed. Cartea Românească, Cluj, Jll, 1927. y lluilil, (Juclque.sproblcmcs dc ircs nncien drnit romain, Paris. 1939.

Mu velin. Magic ct droit indiviUucI Paris, 1906. i llpini i, I alai dc drept privai rom.m, Bucureşti, 1978 $i K l'cmzzi. Iustin n ii Minimum, I I , Milano, 1928.

LIUR i in lanţuri (de unde şi d e n u m i r e a d c oi> ligatio - legare), acesta va fi eliberat lali n etapă u r m ă t o a r e , însă cu const t iu i rca unui gaj viu, im o s t a c fvinde.x). Se

I • i vă aici disocierea ce lor doua e l e m e n t e ale obligaţiei - răspun-derea şi dafo-fin cure sunt împărţ i te între de l incvent şi garant. Cu t impul însă înlre garant şi

H | u h n > a p a r e o înţe legere prin care garantul se obliga să p lătească datoria II PI I ovă in caz de neplata a del incventului , fiind astfel eliberat, Ul t ima c lapă o

' I I U U I E I U I " P O C I T i ' I C • . I . I i - S I : I C I I L I C E E N I . C I C Â M L N - V E . . - M I K E I DNI S U B I E C Ţ I

ni injinitului obt igaţ ional : deb i tor şi c r e d i t o r 1 " . D e ş i c lementul catal izator al i cvo-luţii a fost del iciul, p r ima obl igaţ ie are caracter contractual , cele

i|r|li lunlc n e a p ă r a n d decât în secole le II-III e . n . m .

ligaţia astfel creată avea anumi le trăsături care nu s-au schimbat decât intr-i măsură: cei doi subiecţi erau. definitiv fixaţi, la fel ca obiectul obligaţiei,

oui drept real pe calea obliga; ici ne fiind admisă decât mai lârziu In evoluţia 1 t -1 • 11 ni roman.

in i mda faptului că aceasta teorie este îmbrăţişată de majoritatea romanişti lor. I ,I I I J . -pinii cu privire la geneza obligaţiei ca instituţie jur idică, teorii con-

• i u îealilăţtle sociale şi polit ice din R o m a anlicâ. 11 pi una teorie de acest fel, susţinută dc şcoala sociologică ( M a u s s -„Annee ii>l>i\',ti{iie", Levy-Bruhl. Partsch -,, friex htschet Bttrgsclia/isrechf,Koschak-

kj, ulii ina eâ originea obligaţiei se găseşte într-un schimb de daruri (potlaciuî). ^^Bce avea loc cu ocazia anumitor evenimente precum căsătoria, înmormântar-

I 1 i i i r M M . e t c . " * . în opinia lor acesi obicei ar fi căpătat caracter de obligativitate, 'icsârid astfel din domeniul social în cel jur id ic . Cri lic a adusă acestei teorii • I , I accsi obicei nu a trecut din stadiul unui simplu ritual magic, mai mult, cl

M iliuiciuiipus odată cu d e s t r ă m a r e a relaţ i i lor genti l icc, îna inle de apar i ţ ia ^Hjfteinţii private şi a instituţiei obligaţiei.

1 'mi scriitori, cu precădere cei antici (Plaul. Livius l l l . Cicero, Iluvelin, Hager-u I Iustin că originea obligaţiei esie magico-rcl igioasă | w . Departe insă dc a

Mh|N irlaţi.i • eficienta chiar - dintre drept, stat şi religie, nu se poate stabili o relaţie Hjtmi/iiiitalc in acest sens. D e fapt geneza majorităţii instituţiilor r o m a n e este

Ppl»riuii.Lifi de condiţionările materiale ale societăţii . N ii Mat nat in doctr ină (Perozzi , Luzzat lo, S w o b o d a ) c S Obligaţ ia r o m a n ă ar

I < 'Uijţincă în delict, mat precis în r ă z b u n a r e a privată. De fapt, aces te del ie ie i iiuşierc d o a r răzbunări i sângelui ( l imitată ulterior de legea ta l ionulu i ) . In de r ă s c u m p ă r a r e n â s c â n d u - s e d o a r ul ler ior în m o d contrac tua l înlre

Page 105: Drept Privat Roman

106

Unii autori au afirm al că originile obligaţiei sc găsesc în obiceiurile unorpoj primit ive ( N . C o d r c a n u ) Astfel, raportul de obliga[ii îşi avea originea inlr-un t iment de nedreptate născut din faptul că o persoană a primit un lucru, şi nu a n imic In s c h i m b " J , Totodată autorul menţ ionat invoca obiceiul practicat î gm[i, acela dc a-şi da daruri in m o d reciproc.

C e a mai apropiată definiţie a obligaţiei, apropiată de acedepţ iunea m o d e tcr-mcnului o găsim in „Inst i tuţ i i le" lui Just inian carea arăta: obligaţia estl vinculum quo necesitate adstringemur alicuius solvendae rei secundam trac civitatis tura - obligaţia este legătura de drept prin care suntem silit i a ceva c o n f o r m dreptului cetăţii noastre.

3. Condi ţ i i l e va l id i tăţ i i a a c t e l o r j u r i d i c e s i c o n t r a c t e l o r ,

Profesorul Ion M, Anghcl consideră că elementele esenţiale a actelor j sunt: capacitatea părţilor, cons imţământul şi obiectul. Cauza, spunea ei, în d privat r o m a n , spre deosebire de dreptul modern nu constituia o condiţ ie de abil i tate a c o n t r a c t u l u i " 4 .

Capaci ta tea jur idică a părţilor Capacitatea reprezintă apt i tudinea unei persoane de a încheia în n u m e p

un act j u r i d i c ' " . In dreptul r o m a n , capacitatea constituia regula, şi anume că orice persoană care se bucură de integritatea gândirii raţionale p o a t e l i unui contract, iar incapacitatea const i tuie excepţia, care era prevăzută de Ie

Persoanele l ibere şi care aveau cetăţenie r o m a n ă se bucurau de drept d paci tate de folosinţă.

Incapaci tatea putea fi generală, a tunci când o persoană nu putea închei», un fel de convenţ ie, sau specială, proprie numai unor convenţii ş i c o n t r a c t !

Incapacitatea era de drept şi dc fapt. incapacitatea de drept exista atunci când o persoană era lipsită de unul

loate e l e m e n t e l e personalităţ i i j u r i d i c e : libertate, cetăţenie sau calitatea de familias IJ*.

E r a u incapabili de drept: - sclavii, pentru că nu puteau să contracteze în n u m e propriu. Abia în

cla-sieâ sclavul poate sâ înebeie contracte dar n u m a i în n u m e l e şi în im s tăpânului .

- persoanele in patrie poiesias{fiii, soţia, ficelc şi nepoţii; femeia sul iuris încheia un contract cu ajutorul lui auctoritas tutoris. In dreptul clasic fiul] contracta spre a putea deveni creditor, nu debitor, dar acest drept a fosl restrif scnatu.s-consiiltul M a c c d o n i a n ) ; peregrinii care nu aveau ius commercium

, a N. Codrcanu, op. Cil .pa&.lM '•" Gaius 4.2 Inst. 1 , 1 I M . Anghcl, Drept privai roman. Tipografia FED, Bucureşti, ţţWfi, pag, 241*1

E. Pocnaru, Drept civil, Ed. AII Becfc, Bucureşti. 2002. pag. 176. !* VI. Hanga, M. Jacoti, Tratat de drrpt roman. Bucureşti. 1964.

Page 106: Drept Privat Roman

I

1

io? llidic in acte dc drept civil t contractul Vîferis, spatia Io). Pană ta adoptarea

• J i u l Uni ii; Antoniana ( 2 1 2 d.Hr., Edictul lui Caracalla), peregrinii aveau dreptul dc • lu'i.i c unirii ctc conform lui ius gentium, ius pfaetorium şi ius hanorarium)^ . Im npjicrtntea de fapt (de exerciţ iu) exist ti c â n d o persoană, chiar clacă avea

LICLEC de drept, nu avea şt apt i tudinea d e a realiza consecinţele acte lor sale, • " . i .ivea d i scernământ . I incapabili de fapt:

demenţii si nebunii violenţi (fiirioşi) fiind loviţi dc o capaci tate absolută; pupilii aflaţi la o vârstă mai mare de şapte ani aveau o incapacitate relativă, fie

H j H t j l interdicţiei de a închei a contracte fără acordul prealabil al tutorelui, re-• H t l v al curatorului tor, fie câ erau încă a!icni iuris,

prodigii aveau o incapacitate relativă putând stipula, dar nu si a sc obliga pe MiiHnulii in rare erau interzişi;

fk Jbitlcia, chiar sui iuris, care st. obligă în n u m e l e şi pentru altul fie în mod 1 i ,1 i e ui i n od indi rect (f/ah oferirea d e ga ranţ i i, de cau t i un i);

f * persoanele a Oaie într-o beţ ie completă sau cele cc promiteau ceva în t impul • • • - • -1• -r ile isterie, aveau incapacitate r e l a t i v ă ' " .

* • 111 •• i (i -1 in 11 ii 111 < 11 11 ;'i 11 i i i»r f < an; en J e, )

i ' J i M 'usus provine de la cum sintirc care î n s e a m n ă a simţi în m o d comun 1 1 *, mător. coincident cu privire la acelaşi lucru, a gândi la fel. a sc pune dc acord

B v m unui lucru, şi reprezintă acordul de voinţă al fiecăruia din părţi (creditor şi •JJtnrl in sensul dorit de cealaltă.

fu epoca veche, tonsensux nu are importanţa pe care Q \ ti dobândi ii epoca H litiu a romană. In epoca postclasică, consimt amân rut devine o condiţie esenţială.

•• 11 mentală pentru orice tip de contract ( „ N u există contract, fie şi solemn, care ucbuiască să se încheie pe baza convenţie i părţ i lor" - text din P a n d e e t e ) J " \

Iu iu şi în epoca clasică romană au fost păstrate contracte în care cotisetisus nu H H f t ' c s a r . Accsiea erau: votutn. pollicilalio şi indicium, forme promisiuni

i -i .ile, fiind de fapt variante alepofi ic irai i imit^ . i'i'tmn era promisiunea so lemnă făcută de un fidel al unui cult a unei divinităţi,

fclii care se angaja să a d u c ă ofrande acelei divinităţ i , cu condiţ ia ca aceasta să-i i | Unească o dorinţă- Puteau fi promise : altare, temple, statui, ele.

I ullkittttio era promis iunea so lemnă pe care o făcea un candidat la magistra-lia llr Romei sau ale municipiilor în faţa adunări lor dc cetăţeni, prin care sc angaja

H J N l i z e z c din averea proprie bunuri de utilitate publică, precum teatre, amfite-«pii' mtndioane. străzi publ ice e tc .

Atunci când candidatul obţinea voturile necesare pentru a fi învestii în re-li VH magistratură, promisiunea sa devenea valabilă şi trebuia respectată, alltel

Il 'l'runulescu. Dtvpl privut ronuin. Bucureşti, 1958. pag.] 24 i i H . n d , Manucl rltmeniaire dc droit romain, Paris, 1929, pag 224.

I lliusicllo. Carso di diritto romano. Milano, 1952, pap.332 il Talamanca, Insdtmimt di diritto romano, Don u Giufl'rc Euuorc, 1990, pag. S2. r"l I huuja, M. Jncotă. op. cit-, pag, 245.

Page 107: Drept Privat Roman

108 ; . — —~—~

4. Vicii le vo inţe i la î n c h e i e r e a a c t e l o r j u r i d i c e civile.

Ca şi în d r e p i u l civil actual , vici i le de c o n s i m ţ ă m â n t erau: eroarea, a v i o l e n ţ a .

Eroarea Eroarea împiedica un contract a sc naşte, pentru ca nu exista c o n s u n

când accsia se forma prin eroare , Pentru ca eroarea sâ fie calificată că distructiv al cons imţământulu i t rebuiau îndeplinite următoarele condiţii;

- sâ existe în conştiinţa victimei o falsă reprezentare asupra unui asp al contractului, această falsă reprezentare sâ fi determinat încheierea \ şi să existe presupozi ţ ia că dacă v ict ima ar fi cunoscut adevărata s t a r e d c nu al fi itichcial acel contract ;

- eroarea să fie scuzabi lă; - eroarea în care a fost adusă victima trebuie să fie suficient de i

pentru a fi considerată factor de viciere profundă, distructivă a consimt în literatura dc special i tate eroarea a fost clasificată in: eroare de

eroare de fapt1 ,

IK Uneamenli dl storia del diriuo romano, Giui're Eduorc, I989,pai:.. 56 w M. Talarnanca. op. cu., pag,, 52. '*• Gh. 8eleiu,DnyMfj'W'> Bucureşti, 1994. pag. 112.

cetatea sau municipiul, ca şi creditori fictiv i. i-ar fi putut cerc executarea obli asumate prin promis iunea solemnă,

Indicium reprezenta promis iunea s o l e m n ă pe care perdaniul unui bun o oricărui virtual găsitor al bunului său în vederea recuperării acestuia. Dui bunul va fi găsit şi predat proprietarului , p romis iunea dc r e c o m p e n s ă facyj perdant devenea o obl igaţ ie certă şi fermă"" 3.

Cons imţământu l pentru a fi valabil , presupunea trei condiţii : seriozitate^ ceriiatc şi neviciere.

Seriozitatea consimţământului - cons imţământul trebuia exprimat astfel să convingă că voinţa părţ i lor de a sc fi obligai reciproc a fost reală.

Sinceritatea consimţământului - părţi le t rebuie să fie s incere atât în ra contractual dintre ele, dar şi în raport cu leiţii interesaţi i d e exemplu credit personali, succesor i i ) '* 3 .

în e p o c a clasică r o m a n ă s-a c u n o s c u t de mul te ori s imulaţ ia corni Părţ i le e rau s incere între ele, d a r m a s c a u contractul încheiat cu un altul np pentru ea astfel să-i i n d u c ă in e r o a r e pc terţii interesaţ i . Dis imularea don pentru a-i induce in e roare pe terţi, prin s imularea c o n t r a c t e l o r de v i c u m p ă r a r e , a fost cea mai uşoara modal i ta te dc a m a s c a voinţa internă ţi r pârti lor. Aceste dis imulări şi s imulări nu erau însă s ingulare.

Neviciţrea consimfământuiui - în cazul în care cons imţământul nu cr i exprimat, cl era viciat şi uneuri considerai inexistent.

Page 108: Drept Privat Roman

luoarcu de drept numai în m o d excepţ ional a fost recunoscută ca viciu de • M i l u ţ ă mâni . Eroarea dc fapt, in a n u m i t e condiţ i i , poate c o n d u c e ia nulitatea Mlt r i i c lu lu i .

V&rrar essentialis - înlătura cu lutul cons imţământul , iar errar minus essentia-/n \u\tctnn-tnnitans nu împiedica exprimarea consimţământului . I fîrror in negolio - purta asupra naturii contractului . ( E x e m p l u : o persoană

'tttilea câ i se împrumută, iar cealallă credea că i se dă în depozit) . i Rrror in persana - exista în cazul in care o p e r s o a n ă credea că încheie

•MMInetul cu o anumită persoană, dar în realitate îl încheia cu altcineva. Eroarea lllipia persoanei contractantu lu i au d e t e r m i n a nul i tatea contractu lu i încheia t ; |(< i unii actele în cadrul cărora p e r s o a n a contractului era nesemnif icat ivă, valid-

yMtrii lor nu putea fi pusă în d i scuţ ie . Unor in corpare (eroare asupra lucrului) - dreptul roman clasic şi cel justinian

HH M i i k j i o n a t cu nulitate absolută contractul încheiat cu falsa reprezentare a llli niil.'iji] asupra bunului contractat, Bunuri le care fac obiectul contracte lor au o umilirii;,"! fizică iriconftmdabilă, o identitate a l o r 1 " .

i'irar in subsiantia (eroare asupra substanţei) - purta asupra materiei lucrului IU I -.cxtilui sclavului (cx. o persoană credea că va c u m p ă r a aur şi i se vinde

ii i Emu-in substantia afecta valabilitatea conlractului n u m a i dacă aceasta i iiii'.iituic calitatea esenţială a lucrului.

/ rrar in quantitaft - atunci când era vorba de bani, această eroare asupra inului împiedica formarea consimţământului .

Errar in signiftcatiotte - eroarea cu privire la semnificaţia juridică a noţiunilor iiestiu a accepţiunilor diverse conferite termenilor juridici nu implică nici o

iiiisabilitate explicită părţ i lor contractante . Eroarea asupra înţelesuri lor ich-II u I I nu idice nu leza cons imţământul părţilor, ş i deci contractul nu avea de suferii ilni uceaslă cauză.

polul. III dreptul r o m a n , m a n o p e r a înşe lă toare, f rauduloasă const i tuia viciu de

miiMinţămâni ce atrăgea nulitatea contractului astfel încheiat Până la s f â r ş i t u l R e p u b l i c i i r o m a n e , d o l u l nu a c o n s t i t u i t v i c i u dc

piiiuiimţăinânl ş i astfel m o t i v de n u l i t a t e p e n t r u c o n t r a c t . C â n d o par te con-lim lamă era înşe la tă , a c e a s t ă faptă nu era c o n s i d e r a t ă malef ică decât , even-lllul. In registrul mora l '**.

Părţile puteau introduce in contracte le lor o stipulaţia poenae. pr in care se I > face o p lângere împotr iva celui v inovat de doi. Dacă această stipulai ie llpiu-ii, iu ciuda existenţei dolului, partea Irebuia să-şi respecte angajamentul, con-iiiii iul rămânând valabil.

I .1 începutul epocii c las ice r o m a n e , d o l u l viciat, ca s i m u l a r e a unui fapt ţi ui are a realităţii, începe sâ capete un mai m a r c interes pentru jur isconsulţ i i

I M M I I U I I ,

I llli Beleîu, Drept civil, Bucureşti, 1994, pag, 112. m .N < 1 I <Mi}:iiiescu, op. cit.54

Page 109: Drept Privat Roman

t i o

Domit ius Ulpianus susţ inea că victima înşelăciunii putea f ie să anuleze tractul cu c o n s i m ţ ă m â n t viciat, fie sâ reducă preţul sau valoarea prestaţiunt raport cu natura şi intmdcrea î n ş e l ă c i u n i i 1 " .

Tot în dreptul clasic v ict ima dolului putea alege tipul acţiunii pc care a folosi împotr iva părţii contractante : o acţ iune născută din contract sau o ac(f generală (actio doli}"* .

A c c e p t a r e a dolului ca viciu de c o n s i m ţ ă m â n t nu a însemnat înlă iu obligaţiei de prudenţă pe care părţi le contractului t rebuie sâ şi-o a s u m e .

Cons imţământu l putea fi viciat prin; - dalus bonus;acesta apărea ca benefic pentru societatea romană, deoarece v!

ma înşelăciunii era: un agresor, un hoţ, un duşman al Romei, un alt înşelător 1 " î - dotus /nalta, care era considerat nu numai un viciu de consimţământ, ci

delict. Dolul matus consta în m a n o p e r e l e frauduloase, viclene, folosite de ci pentru a determina o persoană să încheie un act juridic. Doius matus era sancţ(f ţ inându-sc cont de m a n o p e r e l e frauduloase care veneau dc la parte şi nu dc ta care veneau de la un terţ™.

în e p o c a lui Just inian se întâlneau următoare le tipuri dc sancţiuni judiu pentru doi :

• Restitntio in integram ob dohtm ( repunerea în situaţia anterioară con trac din cauză de doi) .

• Excepţia doiigeneralis (excepţ ia în apărare bazată pe dolul reclamanţii) Actio doli sive actio de daio (acţ iunea de doi. în cazul contractelor de b

credinţă), * Actio de contracţii (o ac ţ iune personală născută din contractul ine1

între p ă r ţ i ) . Restitutio in integrant oh doliu». Atunci când vict ima nu mai dispune

nic i o modal itaic dc remed iere a prejudic iului suferi t, datori tâ depăşi ri i unor t e c sau neîndcplinirii unor condiţii procesuale sau procedurale, pretorul îi putea la dispozi ţ ie victimei o restitutio in integram ob dali. Aceasta reprezenta o nerc in siiuaţia anter ioară încheieri i contractului pentru mot iv de doi .

Unii autori consideră câ aceasta este prima procedură la care victima inebd apeleze, deoarece nu atrăgea infamia pentru pârât, iar alţi autori cred că restt in integram ob doimii ar trebui sâ se afle prinlrc ultimele proceduri ta care vi: să poată apela.

Excepţia doit generalis - e s t e o modal i ta te dc apărare prin care pârât ut sâ paral izeze executarea contractului surprins dc doi.

într-un proces in care, prin acţiune, reclamantul cerea ca pârâml să fie obliga şi executa obligaţiile contractuale asuniale, pârâtul invoca faptul că a fost viei consimţământul său prin manopere frauduloase. înşelătoare folosite de rect

l ( , T r C . Timkil, Omit n»m!m rianrten droitfrancatS, Paris,. I%0, pag. 171, "* l. Cătuncaim. op. Cu,, pag327. m VI, Hanga. Drept privat roman. Bucureşti. 1971. pag. 278 "* VI. Hanga. Drept privat roman. Bucureşti, 1971, pag. 27$,

Page 110: Drept Privat Roman

fauiiiini^i apărării sale, trebuia ca pârâtul sfi nu-şi fi executat între tintpohhe.uiiile i ' <i ui. I-I L vniruci Sarcina probării dolului îi re venea pârâtului, deoarece viciile dc

BMlltt|niit:in[ nu se prezumă. Dacă excepţia de doi era dovedită, judecătorul declara •JdUilnic in ' încheiat între părţi, iar pârâtul era absolvit de obligaţiile contractuale.

fAetin linii Acţiunea dc doi a fost considerată, de la sfârşitul epocii vechi şi i utul epocii clasice r o m a n e ca o ac ţ iune pcnnlB.-• V « . 1 M era prevăzuta cu sancţiunea hafanUei celui ttiridvai de doi; Judecă

• h l l putea să-1 oblige pc cel vinovat de doi ta restituirea valorilor primite în urma wtflitin victimei. în formula pretorului era precizată această clausula arbitrarul

• • ni I M .icţiuiiea ca fund arbitrară

• ,i\ia acţ iune penală se prescriu într-un an de zile, d a r sc prescriu doar Mtfii I c n i i ei penal , deoarece după un an calculat de la data la care victima a aflat

i .-l i dolului. acţiunea penală devenea o acţ iune de ius civile, astfel Hpftli dolului putând cere d e la autor, şi chiar de la succesorii săi legitimi, valoar-• • linlioi'ătirii tară temei legitim. împăratul Constantin a modificat acest termen de I nu IA 2 ani. calculat de la data comiteri i infracţ iunii .

i un de contracţii Acţ iunea născuiă din contract puiea fi intentată numai H k J cc persoana viciată prin m a n o p e r e frauduloase, dolosivc, ş i - a executat • M l j l i i ţ i i l c a sumate prin contract . Reclamantulu i i i revenea sarcina dovediri i •Ulpuhllitâţii partenerului său d e c o n i r a c t .

V i o l e n ţ a

Violenţa, indiferent de ce natură este ea, este o ameninţare serioasă adusă unor frt |Unri şt valori intangibile recunoscute persoanei, ameninţare de natură a o B S r m i n a sâ încheie contractul şi în absenţa căreia n-ar fi consimţi t 1 7 1 .

Violenţa era: fizica (vis) şi morală sau psihică (tnetns). Violenţa fizică sc real-fcMMt'A prin folosirea unei forţe brutale, a unei acţiuni materiale irezistibile, imcdi-Wk pe care nici o persoană nu o poate învinge. Dacă exista violenţă fizică, nu p l i t a consimţământ valabil exprimat şi prin urmare contractul nu era valabil.

Violenţa morală nu avea nici o influenţă asupra conir.ietuliu; eu toate că voinţa , i ' ir.n.insă rămânea lotuşi o voinţă, iar contractul era valabil. Violenţa, ca iu dc • o isimţământ e r a sancţională prin! • restitutio in integruni ob metum: repunerea în situaţia anterioară contractării

•fin «xercitarea violenţelor era pusă la dispoziţ ie dc pretor victimei violenţelor Minei când nu mai exista nici o calc pentru a cere anularea eontiactului din llili'iiic motive.

aefiuneu contractuala ordinară - era recunoscută victimei v iolenţelor in (Miiilcl cu acţ iune specifică dc violenţă (actiometuscausa).

in nude ea quod inclus causa factum est: actio inclus reprezenta principala 9Nle prin care victima violenţelor putea cere anularea contractului pentru acesi ţ i n u de cons imţământ . Actio încins causa avea următoarele caracteristici, era *> ţinui' penală; cm acţiune arbitrată; era acţ iune anuală (prescriptibilă Într-un au tafriidiiristic).

M Talamanca. ap. Cit., pag.5.1.

Page 111: Drept Privat Roman

112 1 - — — - -— t

- excepţia metus causa; pârâtul o putea folosi pentru a paraliza ac(iu executarea contractului , intentata de creditorul violent sau profitor al actul violenţa 1 1 1 .

Obiectul uctilui j ir idic şi a contractului Obiectul acti lui jiridic şi a contractului cm însuşi obiectul obligaţiunii. Ea CQ • dare. transferul sau const i tuirea unui drept real; •facere, o ac ţ iune d e t e r m i n a t ă ; * nonjacere, o abs tenţ iune dc terminalii; * prestare, r e m h e r e a unei detenţ iuni precare sau a unei poses iuni . Obiectul contractului reprezintă ceea cc este datorat. Obiectul eontrac

trebuia să îndeplinească următoarele condiţii : să fie licit; sâ tic moral; sâ fie pol să fie determinat; să prezinte interes pentru creditor; să fie constituit dc un d să constituie un avantaj pentru creditor; să Fte apreciabil în bani .

Liceilatea obiectului contractului Obiectul contractului pentru a fi val t rebuie să fie licit (conform cu legea). Chiar dacă obiectul contractului nttl prevăzut de lege ( c u m e cazul conlractclor r e n u m i t e ) , el t rebuie să fte con! legii. Excepţii le de la acest principiu trebuiau să fie expressis - verbis p revă j i lege.

Conformitatea obiectului contractului cu hunele moravuri. Condiţia de itate a părţi lorcând stabilesc obiectul contractului este legată de condiţia de licj obiceiului. De exemplu. împăratul Diocletianus, în lipsa unor dispoziţii legale L a

nu permită încheierea pactelor asupra succesiunilor viitoare nedeschise. te-a ini pnntr-o constituţie imperială, considerăndu-le imorale. Tot pe principiul nioralită,' fost interzise şl donaţiile intre soţi şi contractele de concubinaj contra cost.

Posibilitatea existenţei obiectului contractului Condiţia de existenţă a i lui contractului se referă la posibilitatea raţională, reală şi practica de cxisic-njjţ dc concepere a respect ivului obiect . Posibi l i tatea existenţei unui bun în vii îndepărtat, incert, indefinit şi nedefintbil reprezintă imposibilitatea fizică, mat de existenţă a acelui bun. Pentru ca obiectul material al contractului să fiu poj| sub raport jur idic, el trebuia să sc afle în circuitul jur idic al cetăţii . Nu era promis iunea condiţ ionată de schimbare a statutului jur id ic al b u n u l u i .

L etetminobilitatea obiectului contractului Obiectul contractului co: clare, facere sau non-facere. dar el trebuia să fie c lar determinat sau cel determinabi l . Obiectul determinat este cert, pc când obiceiul determinabil incert. Determinarea sau determin abilitatea obiectului contractului suni nec pentru n n u p e r m i t e d c b i t o r u l u i s ă d e n a t u r e z e o b l i g a ţ i a a s u m a t ă şi să n u p re pentru creditor un lucru Iară v a l o a r e ,

Oportunitatea contractării obiectului de către creditor. Pentru c obiectul conlractului trebuie să prezinte un interes partictilar. să răscitind* cauze eficienie şi utile. Nu se permitea ca el să uu fie interesat dc obiceiul tractului. Romanii nu admiteau ca o persoană să contracteze în profitul e\el unui terţ. în acest caz, obligaţia contractuală era considerată nulă.

M. Talamanca. op. Cit., pag.53.

Page 112: Drept Privat Roman

m

• 'vniii/iii executabilitâţli baneţti a obiectului cont meiului. Obiectul con-iilin irebuia sâ fie evaluabil în bani, adică să a ibă o valoare economica .

. ( a u if a P c t ului juridic şia. conlracm Iu i, ^ H f c s o t ' u l Iun M. A tighel af irma că. c lementul cauză nu a j u c a t în dreptul

au vreun rol în cc priveşte formarea contractelor. S-a ţinut seama dc ^ ^ H i l > . . . cp.u clasică, in cazul iu c a r c e r a vorba dc executarea unei creanţe.

Tu dreptul roman, cauza avea mai mul te sensuri : • ilc \t. vor al obligaţiei - faptul sau actul jur id ic (cauza eficientă); • de motiv pentru care c ineva încheia uti contract ;

111' cop pentru care cineva se obligă (cauza finală), ilei ius M. Ciucă constată că mulţi romanişti sc întreabă retoric dacă mai este

ikhllfl teza după care jmispnidcnţ i i epocii clasice nu au dezvoltat o teorie t:cri-

• i il.i iii .iu/ei, numai pentru faptul că ei erau preocupaţi doar dc aspeete te pro tern M . i ^dabi lă doar a unei cauze de eficacitate a contractului ţi nu de aceea a

• leliţei unes cauze pentru fiecare ( ieroi iuridic'US.

' ir. r.ipi i l'.il ! I I I-JIIEL- <• I"::Ii:..Ici<•.• I:I!.

.• pure că primul raport juridic obligational s-a născut dintr-un î m p r u m u t "i ui vedere c o notaţi a termenului du creditor - credo, ceea ce înseamnă a da

u împrumut, Cu t impul termenul a fost extins la situaţia tuturor persoanelor li se datora ceva" .

iiihiccţii raportului juridic obligaţional, respectiv acela de creditor şi dc debitor, mi |n mu cu timpul în evoluţia dreptului roman o altă accepţiune, care în opinia unor

'Ui, in epoca postclasică, era identică cu cea pe care o foloseşte dreptul modem, i te dc menţionat faptuI că în mental i tatea jur isconsulţ i lor romani obl i gaţia

l'u u | H i i i c un raport juridic de la o persoană la altă persoană, în baza căreia i Itirul poate cere ceva debitorului, fără însă ca acest raport să nască un drept

HH 1 ue ru 1 u i, In care se re ferea obl i ga [ i unea, I1.111111111 istrurcu elementelor obligat ici vom |wnii tic la cele două definit ii celebre ale i ut date de Paul şi Justinian. Astfel. J ustinian defineşte obligat ia ca fii nd o legătură

M I I i • 111 ii în temeiul căreia suntem, în mod necesar, constrânşi să facem, în confonrtitate II | ni ••.clipi ii le juridice ale cetăţii noastre, o prestaţie oarecare. Jurisconsultul Paul

H p a că „esenţa obligaţiilor nu constă în a face lucrul să lie al nostru ci iu LI constrânge i nu trilul să ne dea sau să ne facă ec va sau să ne pună la dispoziţie ceva. 1 7 1

I" vt criticabile din punctul de vedere al gradului dc cuprindere (ele înlăţise; iză i 111111 aspect a I obl igtiţ i ei, a nume st t uaţia deb itoni lui - res pect i v a credt loni lui),

• I l două definiţii ne arat3 e lementele obligaţiei: Subiecţii - un creditor şi un H p l l o r - , obiectul şi sancţiunea. Creditorul cslo subiectul activ, el având il re piui

1 i de p 111 ta, i a r deb il orul esl e subice tu I pas i v, cl urma nd să efec lueze p lai u Iu a prin constrângere dacă este nevoie.

I Mnlcii;.[3. (lancea, op. cit., pag. [60

Page 113: Drept Privat Roman

I U ^

Obiectul, adică preslaţia pc care trebuie sa o îndeplinească debil unii Consta în a da, a face sau a presta ceva (dare, facere, praestpref. Obiceiul obligj trebuie să fie li cil, posibil atât fizic ca ! şi juridic, determinai (nu c valabila proi unea de a remite „argint"): sa constea înlr-o preslaţie pe care debitorul o pentru credi tor şi nu în ulii mul rând, si! constea într-o presta [ic care să p r e d interes pentru creditor ' . Al treilea e lement al obli ga; iei if constituie saucţiunojj putând fi ceruta dc creditorul obligaţiei neexecuia le împotr iva debitorului Astfel, creditorul are Ea î n d e m â n ă o acţ iune personală, in intenţia.

Clas i f i carea obl igaţ i i lor avea la bază mat multe criterii: a) După izvaare distingem :

obligaţii contractuale - sunt cele ce izvorăsc din contracte. în epoca cţ au apărut şt contractele consensua le ca o consecinţa a economiei de schimb.

obligaţii delictuale - izvorăsc din delicte (fapte i Lei le cauzatoare de prejtt cc d ă d e a u naştere la obl igaţ ia del incventului d e a repara prejudiciul e LI u/al;

obligai ii cvasicontractualc - sunt cele ce izvorăsc din cvas icontraeie t licite ce generează efecle s imilare contracte lor) ;

obligaţii cvasideUcivafe - i zvorăsc din cvasi de. li ele (fapie ilicite pe carij manii, datorită spiritului lor conservator, nu le-au inclus în categoria delicte]:

Această clasificare aparţine dreptului post clasic, mai precis a celui din vjţ tui lus t in ian. Unii autori (VI. H a n g a ) nu sunt de a c o r d cu această clasifice mot îv câ ea nu arc la bază un principiu logic de diviziune. Diferenţ ierea contracte şi cvasi on trac te respectiv del icte şi cvasi de li ele este neclară ( l a c contracte nu există acord de voinţă, iar în ceea ce priveşte delictele, acestea săvârşi le şi iară intenţie, la fel c u m pot fi săvârşite cvasideliclele cu intenţie,, det imitarea lor ar statua i n v e r s u l ) 1 " .

în drepl ul clasic Insă, obligaţi i le se clasiftcă din punct de vedere al iz voi. în obligaţi i contractuale şi del ictuale, existând şi o a treia categorie, apăruţi rior, aceea a obligaţi i lor născute dintr-un mod propriu sau din diferite alte C categorie menţ ionată în "Aurea " (Car tea de Aur) atribuită lui G a i u s \

După mecanismul sancţiunii distingem: obligaşi i civile - sunt acele obligaţii sancţionate prin intermediul unei i

Acestea sc împart ta rândul lor, după c u m este vorba de obligaţii de drept s obl iga ţ ii de bu nâ -credi uţă. I nt erprel are a < )bl i ga 111 tor de d rept s t r! c t se face li icra eoni rac tu lui, iar a celor de bună-credinţă se ţine seama de voinţa precum şi de alic c i rcumstanţe - (ex; excepţ ia de doi) ;

obligalii naturale - nu suni sancţ ionate prinlr-0 acţ iune, ci prin Ir-O-, ţiuite. Astfel, dacă debitorul plătea de bună-voie, nu putea cere repeţiţl Obligaţii le naturale au apărut în dreptul clasic ca urmare a faptului că sclavi puleau obliga .

c) Obligaţii cu pluralitate de subiecte Obligaţi i/c cu pim-idifii.'e di- subiecte sunt şi e le suscept ib i le dc 0 q

•. .tic specială, după c u m este vorba despre mai mulţi Creditori, respectiv

vi K . u i . i M . , - v : i r . ttiiţ.

Page 114: Drept Privat Roman

_ 115

f «nilului 10. E x e c u t a r e a obl igatului si r ă s p u n d e r e a p e n t r u n c e x e e u t a r e .

I. N o ţ i u n e a şi c r i te r i i l e e x e c u t ă r i i c u v e n i t e a obl igaţ i i lor .

lll mod normal, obliga | ia avea ca erect executarea de bună-voie a prestaţiei de H n d e b i t o r . Totuşi, erau şi cazuri in care creditorul era nevoit sa-1 constrângă pe Hutor să-şi execute obligaţia. Rezultă dec i că există d o u ă feluri dc efecte ale

lil%.iţiilor: efecte normale şi efecte accidentale: efectul normal constând în dreptul i j^Hlltorului dc a c e r c e x e c u t a r e a o b l i g a ţ i e i , r e s p e c t i v e fec tu l a c c i d e n t a l ••Wzcniând dreptul creditorului de a p r e t i n d e daune-interese dc la debitorul

Hic nu şi-a executat obligaţia. Pentru stabilirea acestor efecte trebuiesc avute în vedere următoarele aspecte:

W * i f " ' de executare (conform proceduri i c iv i le dacă părţi le nu conveneau altfel); ti/in . iul i u ' i unirii (executarea era pecuniară şi astfel m i s e putea executa ceea ce t* promisese, ci doar o despăgubire pecuniară) ; locul executorii (era cel prevăzut tn i unit act sau locul în care creditorul putea intenta acţ iunea potrivit regulilor de pillipetcnţă); persoanele care participau la executare. în această ult imă privinţă

H p i dist inge între situaţia în care cel obl igat era sui iuris sau alieni iuris. < Prima situaţie a fosl guvernată în mare parte de principiul relativităţii efectelor

HMHracUilui, conform căruia contractul p r o d u c e efecte doar între părţile contractante, neputând fi admise excepţii decât foarte rar (riei inter alios acta aliis neque Werc neque proilesse potest). Acestea sunt : persoanele care au încheiat con-

• ui, moştenitorii acestora şi creditorii lor chirografari, în cadrul acestei situaţii tt disting la rândul lor trei variante: pater famil ias ia parte la contract , î l încheie Urmlr-un sclav sau un fiu de familie, p a t e r îl încheie p n n alt su\ iurism .

Prima variantă are ca aplicaţii practice stipulaţia pentru altul şi promisiunea - 1 | tei altuia. Aceste două contracte au fost nule conform vechiului drept roman, |w:mui în virtutea principiului relativităţii, Totuşi, în condiţiile exploziei economice lin la slărşitul Republicii, romanii au creat posibilitatea ca cele două instituţii să sc •Oala aplica în mod concret în viaţa economică . Pentru stipulaţia pentru altul sa

' " I Cătuncanu, op. cit., pag. 284.

iti aflaţi pe picior de egalitate sau nu. în pr imul caz se disting obligaţii con-iaici funefioncază principiul divizihilităti crean/eior si datoriilor!) şi

hi'.«I n coreale sau solidare funde oricare dintre creditorii solidari poate cere tiwkf" de la debitor, sau oricare din debitori poate fi finul pentru

iMf tuna datorie fa fă de creditor).

Hn cazul părţi lor care nu sunt pc picior dc egal i tate, se dist ing obligaţii tul Whmltuio şi adpromissio. Prin intermediul celei dintâi, creditorului principal i se

i im creditor ucczsoT.adstipulalor, iar prin adpromisio, debitorului princi-PI MC alătură un debitor accesoriu, adproniisor, pentru a-l pune la adăpost pc

ur dc eventuala insolvabil itate a debi torului p r i n c i p a l ,

Page 115: Drept Privat Roman

I U .

creat stipulaţiapoenae (st ipulaţia pentru despăgubir i) prin care o parte p r a d să plătească celeilalte părţi o sumă mult mai marc clacă nu-şi executa obligaţii] tic i e r t " * . Promis iunea pentru fapta altuia a putut avea efect doar după seliirrr ca formulării ei: promitentul promitea să facă în aşa fel încât terţul să extf obligaţia respectivă, şi nu se obliga direct la fapta altuia. El putea fi în a c e i acţionat dc creditor dacă terţul nu executa prestaţia cc făcea obiectul proniisii

Posibilitatea luipaterfamiUas dc a încheia contracte prin intermediul sclav sau fi i lor săi exista încă din dreptul vechi r o m a n , insă acesta putea deveni creditor în acest m o d . Odată cu evoluţia societăţii romane, contractele u n i l a t ^ sunt din ce in cc mai rare, astfel că apare şi necesitatea depăşirii limitei impuf l paterfamiUas'77. Aceasta se va realiza prin inlermcdiul acţiunilor alăturate (adl ticiae qtta-litatisi. Acestea erau acţiuni puse la îndemâna creditori lor itnpotr, lui pater familias, care au încheiat contracte cu fiii respectiv sclavii a c c s t t n lângă acţiunile directe avute împotr iva fiilor sau sclavilor, putând alege î n t n f două, renunţând insă în momentul alegerii la cealaltă acţ iune. Picturii au c<| cinci feluri dc acţiuni alăturate, toate fiind în legătură cu oamenii de afaceri : tptod issu (se intentează împotr iva acelui paterfamiUas care I -a autorizat cxjj pe fiul de familie sau pe sclav să încheie un anumit contract) , actia exercuk (pentru contracte le încheiate de un alieni iuris in calitate de c o m a n d a n t al U nave m a r i t i m e ale tui pater familias), actio institoria ( în cazul în care. jl

familias îl încredinţează pe fiul său sâ conducă prăvălia sa, în genei al activitffl comerţ pe uscat) , actio de peculio et de in rem verso (dacă fiul sau s c | uti l izează peculiul propriu pentru comerţ , fără ştirea lui pater familias), tribuforia ( împotr iva lui pater familias care nu a încuviinţat actele fiilor săi avea cunoştinţă de ele. tolerându-le) . în primele trei cazuri paterfamiUas lăspt. cu toate bunur i le sale, iar în celelalte doar in limita îmbogăţirii sale (propar

Reprezentarea, imperfectă sau perfectă, este al treilea caz în care paterfamih obliga p n n intermediul altuia, dc data aceasta, reprezentantul fiind la rândul persoana sui iuris Ea poate fi activă sau p . i . M u i după cum calitatea reprezentam este dc creditor sau debitor. Prima dată a fost admisă reprezentarea imperfectă j extinderea acţiunilor institoria şi exetvitoria, şi pentru actele încheiate de perso] sui iuris in domeniul actelor de comerţ terestru şi maritim. într-o etapă ultcrio extins posibilitaica reprezentării imperfecte şi la celelalte tipun dc acte juridice^ acţiunea avasi insitorid4. Prin aceasta, se constituie mecanismul reprezentării în traetc. însă el continuă sâ prezinte anumite inconveniente: in primul rând funcţiona doar pentru cazurile în care reprezentantul urma să devină debitor, iar. doilea rând reprezentantul se obliga alături dc reprezentat, creditorul având posi tatea să acţioneze injustiţie ta alegere pc unul dintre cei d o i 1 " ,

Reprezentare.-, pci rVv iă .1 fosl admisă de romani doar în anumite căzut 1 s prevăzute, ne fiind înciudată consacrată pe scară generală. Astfel, ea era posi

"" C. Tomiileseu, op <'it.. pus; ,142 VI. II aripa, op. rit. pag 441

' " V I . Hangii, op. cit., pag. 430.

Page 116: Drept Privat Roman

uimeria tuielei. doar după sfârşitul acesteia, pupilul având atunci dreptul dc a 1 11 ieu leale drepturile contractate de tutore în numele său. Totodată, reprezen-

•H perfectă a fost admisă ş i în privinţa reprezentantului insolvabil, p r e c u m şi i contractul dc împrumut de consumaţ ie (mutuum), admiţând în acest din

nunti I I . - . aia: rc]vc/c:Ua:ca ac U vă cal şi rupi c/cutama QMÎVt ,

i, ( diulif iile răspunderii civile pentru necxccularea sau executarea iieciivenită a obligaţiilor.

la mal cric contractuală, în dreptul clasic, fiul de familie sc puica obliga natural. i i i t e a obliga şi civil întocmai ca şt un pater familias, numai câ cl nu putea fi

^ H n t d c creditor, c l neavând bunuri propri i , decât î n cazul unui pecuiium cas-. (când are bunuri personale). Totuşi, în ceea ee priveşte delictele, atât sclavii i Im de familie sunt răspunzători individual pentru delictele comise. în această

JţlUHţlc, datorită faptului că sclavul sau fiul de familie nu aveau bunuri, pater /nimbus avea două opţiuni: fie îi lasă pe cel aflat sub puterea sa creditorului I»unu ca acesta să-şi exercite dreptul la răzbunare, fie plătea acestuia o anumită

in 11 dc bani pentru a-şi păstra persoana sub propria p u t e r e 1 " , Ibluşi. pe parcursul evoluţiei societăţii se creează şi posibilitatea M paterfamiUas

UV II şi apăra fiii respecliv sclavii. Astfel se instituie obligaţia păgubitului de a intenta Uiţiuiiea noxală împotriva acestuia, proces in care pater familias poate dovedi

•Vinovăţia fiului său, iar dacă reuşeşte să dovedească acest lucru îl va păstra pc ,i ;.ub puterea sa, fără a fi nevoit să plătească despăgubiri credi torului I M .

Pcutni intentarea acţiunii noxalc era necesară îndeplinirea următoare tor condiţii •{precizate în epoca clasică - Schles inger) : sâ fie vorba de un delict privat (delict-kli pobhce fiind sancţionate prin penali tăţ i), delictul sâ fie comis de uri alieni Unn contra unui terf. pr imul dintre ci trebuind să se găsească sub puterea lui pilier familias contra căruia se intentează acţiunea, la momentul intentării acţiunii; totodată trebuie ca victima sâ nu fi avut mai înainte pe delincvent sub puterea 4a, deoarece in acest caz sc presupune ca el a fost tleja pedepsit

Acţiunea noxală este de două feluri: independenta, dc sine-stătătoare în cazul 1)1 care ea este deja atestată dc Legea celor XII Table (actio de pastu, actio de fhuiperie). Celălalt fel de acţ iune noxală csie acţiunea noxală dependentă, având i ii exponent actio furii nec manifesti. acţ iune cc sancţ ionează furtul c â n d hoţul HU A fost prins asupra faptului.

.' -cetele accldentuleUnşicKit unei obligaţii duce ta crearea unui anumit raport juridic între debitor şi creditor, raport ce va putea fi st ins doar prin exccuiarea l'i< .laţiei obligaţiei. în cazul în care debitorul nu-şi execută de bună-voie obligaţia, 1 roditorul poale să-1 c h e m e în judecată , având la îndemână o acţiune prin cate îl \n lill pe debitor ta plata unor despăgubiri . în dreptul clasic, creanţa (obligatiot

m V de Wi sschcr, 1* regim romain de noxalile, Bruxelles, 1947, pag. 27fi PP de Wi sscher. /> regim mmain de noxalile, Bruxelles, 1947, pag. 277.

Page 117: Drept Privat Roman

t18

şi posibilitatea valorificării ci injustiţie erau legale n n a d e alta, neexistând creanţă ac( i une. Acest flipt se scl limbă în momentul apari [iei obligaţiilor naturale. Aceste obl ig numite şi imperfecte au aparul in perioada clasică şi s-au dezvoltat in perioada poşte sică, din necesităţile impuse de viaţa economică şi socială. Astfel, obligaţia natu apare în relaţiilccu sclavii şi cu cei de sub puterea capului de familie (potestatepa familias). Aceştia nu se puteau obliga conform dreptului pozitiv în vigoare la a dală, şi p c n l m a se ţine cont dc interesele patroni lor de sclavi, s-a creat posibi li taica cătrejuriscoitsutţi ca şi sclavii să sc poată obliga, jn ceea cc-i priveşte pe cei aflaţi s autoritatea lui pater familias, aceştia sc puteau obliga, însă relaţiile respeclive dobândeau caracter dc obligaţie naturală decâl după moartea lui pater familias . dreptul post-clasic se lărgeşte sfera de aplicare a acestor obligaţii naturale şi !a ut toareîe cazuri: Obligaţia impuberului care s-a obligat fără încuviinţarea tutorelui şi a tras nici un folos din actul încheiat; Obligaţia fiului dc familie care s-a împmin încălcând dispoziţiile senatusconsultului macedonian, precum şi obligaţia persoa lor sub 25 dc ani care s-au obligat fără consimţământul curatorului p e r m a n e n t " 1 ,

Daune interese An cazul In care debitorul nu-şi execută latosensu obligat avută faţă de credi tor (nu execută de loc obligaţia, o execută cu întârziere i defectuos), creditorul poale cere despăgubir i pe cale judic iară, despăgubiri poarlâ denumirea dc daune-interese. Acestea se vor substitui obligaţiei dacă ace ta nu a fost executată, sau se vor adăuga ei, dacă aceasta a fost executată întârziere sau în mod necorespunzâ lor ' ** .

Iniţial, despăgubirile erau cvaluale dejudecâlorpotrivitprincipiului „preju iri i' a lucrului", astfel că daunele-intercsc nu puteau depăşi valoare prestaţiei iicex t a t e 1 " . Odată cu intensificarea comer |ulut , acest principiu nu mai corespun necesităţilor şi intereselor creditorilor, fiind imperativă instituirea unui nou crilerf satisfacerea oricărui interes al creditorului. Limitele despăgubirilor în acesl eon' aveau să tic strâns legale de paguba pricinuită (dammtm emergens) cât şi de pro ncrealizat (htcntm cessans). Spre exemplu, dacă lulius vinde lui Pctnis un sclav; mind preţul fără să predea sclavul. Petrus poate cere ca despăgubire valoarea scla-' tui plus bene li ciul p e c a r e urma să-1 realizeze de pe urma sclavului respectiv ' ' ' .

în aceste condiţii creditorul trebuia să facă dovada prejudiciului şi c â a c e s n datorează nevxccutârii obligaţiei de către debitor. Daunele interese puteau fi f ix ' nu d o a r d e instanţă ci şi dc părţi prin anticipaţie, procedeu realizat prin intermed c lauzelor penale (stipulatio poenae) ,

Forţa majora şi cazul fortuit Aceste două instituţii vin să precizeze calea de urmat în cazul în care bun:

ce fac obiectul obligaţiei pier înainte de a fi predate. Discuţia este valabilă în c bunurilor individual determinate, deoarece bunuri le de gen nu sunt supuse pic {genera nan pereuni).

" ' VI. Hanga, op. citpag.,213 '" E, Mdcuţ . D. Oancca, op. cit., pag. 160

I. Caturicanu, ap ni., pag. 301 " ' V I llangu, «p Cit,.pus.213

M U

U|>l

H I /

i i Mi

•*IH l l l l l l l

ll III iMn l'l.l.'i

I

l l l l l l l

I

lllllţl

huo lllllll

I

l l l l l

.1,11

« m i

l! ! i ,

j i u i i

m i n i i

Im I. itiiiii, i l l l i n

l||i-.|..i

h . (iimii I Ifpir. •ni nu lliiluli lllinl i î m i |,

• a h

Page 118: Drept Privat Roman

m

t A u l e i , daca bunul individual determinat piere înainte de predarea lui către tM*dit»r. debitorul va il exonerat dc obligaţia sa. şi astfel nu va mai putea ti obligat I* pluta de despăgubiri, in cazul in care bunul a pierit din cauză de forţă majoră sau

pr fortuit, f o r ţ a majoră eslc evenimentu l căruia debitorul nu-i poate rezista fin-H j j l u , răscoala e t c ) iar cazul fortuit este acel eveniment care, surprinzând >.lih |i ui i i-0-.podarului obişnuit, puteau ti lotuşi evitat p u n măsuri excepţionale (lima

•IUI iclav, furtul unui bun) .

i lixistă totuşi cazuri în care, deşi bunul piere din caz fortuit sau forţă majoră, •tbltuml nu va fi exonerat dc răspundere. Acesic cazun sunt pricinuite de neindep-jH-inrcii imputabi lă a obligaţiei la icrmcnul stabilit. Cazuri le dc vină imputabilă «Maturului sunt: punerea in întârziere, dolul şi culpa, in asemenea situaţii seapre-M l ă c ă obligaţia debitorului „se p e r p e t u e a z ă " .

Punerea în întârziere (nwra) reprezintă neexecutarca culpabilă a obligaţiei la M m c n t u l c u v e n i t Aceasta impune împlinirea s imultană a următoarelor condiţii : j n d l t o r u l să ceară debitorului printr-o s o m a ţ i e să-şi execute obligaţia la locul şi u i . i | •. I siabilit (existenţa termenului nu presupune somaţia, această regulăJiinJ itlttltuitu in epoca gtossatorilor): creanţa trebuie să fie exigibilă; refuzul debi-Prtilui să fi fost injusi.

I lebitorul pus în întârziere suportă riscurile pieirii bunului . Mora poate lua llftiţil ţirin executarea obligaţiei şi remiterea pagubelor pentru întârziere. Tuto-(IhiA. «••">••• poate fi aplicabilă şi creditorului , daca acesta refuză fără temei să • u e p t e prestaţia ce i sc cuvine .

) Culpa constă într-o negli jenţă, intr-o greşeală nescuzabi lă în executarea unei <thll|M|u, putând lua forma unui act pozitiv, dar şi a unei abţineri, a unei omisiuni . I» disting aici două feluri de culpă, una contractuală, care este opusă diligentei, şi | | l i i delictuală. Astfel, obligaţia delictuală nu se transmite moştenitorilor delinc veii-iiilm decât dacă aceştia profila de pe urma acelui delict, ţi doar in măsura îmbogăţirii (ui totodată obligaţia delictuală era sancţ ionată prinir-o acţ iune penală, iar cea lotilructuală printr-una repersecutorie . Cu t impul, mai precis în epoca imperială llllrrenţa dintre cele două sc a t e n u e a z ă d e o a r e c e a m e n d a t inde să devină o dfnpftgtibirc. adică sâ facă loc daunelor-intercsc.

F Dolul const i tu ie şi cl o vină a debi torului ce poate fi manifes tată la rândul ei 'IMutr-o o m i s i u n e sau pr intr-un act pozit iv. în epoca post-clas ică, Just inian de-|liink 'a/â culpa uşoară (culpa levis) de cu lpa gravă (culpa lata)1*5. Culpa lata l lpiezenla o greşeală groso lană pe care nici cel mai n e î n d e m â n a t i c administratul mu ar fi putut sâ o săvârşească . Aceasta din urmă - culpa gravă - sc asimilează a-,Intui Acestea fiind stabi l i te, es le important a de l imita s i tuaţi i le în care debilului lâspunde pentru culpă uşo.uă, doi sau cu lpa gravă l) i fcien |u :rea -.c va foi 'c ţintind cont dc faptul dacă dcbi-iorul arc sau nu un profil din contractul o -ipeeiiv. Astfel, dacă debi torul nu are un profit din contract , cl nu va răspunde •feti pentru doi , iar dacă are un a n u m i t câşt ig din contract , el va răspunde şi pentru culpa levis.

A I. Cîil't'ard, R. Villcrs, op. cit., pag. 339.

Page 119: Drept Privat Roman

1 2 0

Culpa uşoara cate negli jenţa pe caic un administrator chibzuit nu ar fi coi o. Ea se va aprecia in abstracta, avându-se în vedere un etalon. Existau în cazuri în care culpa levis se apreciază in concreta, soţul in administrarea nurilor dotale, tutorele în ndministrarea bunuri lor pupilului sau f asociatul in p ca bunuri lor c o m u n e şi persoanele al iate îti indi v i z i u n e .

C u s t o d i a reprez intă acea situaţie tn care debitorul este obligat sa răspun în cazul fortuit, chiar dacă nu era în culpă. Ea putea avea or ig inea într-o c i n c o n i r a c t u a l ă sau în dreptul pozit iv. Astfel, în cont rac t se putea insera o clfl conform căreia debi torul se obl iga să răspundă pentru neexecutarea obligaţi în cazul în care nu se afla în culpă. C o n f o r m dreptului pozitiv, comodat, răspundeau pentru custodie deoarece aceştia se bucurau de folosinţa gr itâ a bunului

Răspunderea contractuală in obligaţiile de drept strici Cele prezentate mai sus sunt aplicabile răspunderii pentru obligaţiile de b

credinţă, d e o a r e c e doar în cazul lor sc ţ ine s c a m a de imputabili late, în li mp c celelalte, are relevanţă d o a r cauzal i tatea. în consecinţă debitorul răspunde d peniru neexecutarea prestaţiei dintr-o faptă proprie, indiferent de caracterulfl pabil s a u n e c u l p a b i t al acesteia.

J . S l î t i y c r e a obl igaţ i i lor .

Legătura jur idică dintre debi lor si credi tor este dest inată să dispară, doar p u t â n d fi realizat cu a d e v ă r a t scopul ci, p e r m i ţ â n d astfel credi torului să obj un profit, tar debi torului să se e l ibereze dc sarc ina cc apasă a s u p r ă - i 1 " 7 , dreptul r o m a n sunt c u n o s c u t e două categori i pr inc ipa le dc m o d u r i dc stinge obl igaţ i i lor : cele p r e v ă z u t e de dreptul civil ş i ce le create în dreptul pretor; Astfel, m o d u r i l e prevăzute dc dreptul civil poartă amprenta formalismului e terist ic poporului r o m a n , peniru s t ingerea unei obligaţii f i ind n e c e s a r a f i în Unite formalităţ i le îndepl ini te la naşic-rea respectivei obl igaţ i i , c o n s a c r â n d astfel pr incipiul s imetr ie i . în ceea ce pr iveş te m o d u r i l e dc sliitgere pretor i acestea sc realizau pe calc de excepţie, tară formalităţi şi solemnităţi, dând posi itatea debi torului să para l izeze a c ţ i u n e a credi torului . Deşi debitorul eliberat plin drept tipsa iure. pr in d r e p t u l c iv i l ) se as imi lează celui e l iberat pe cale] exccpţ iu i ie . d i s t incţ ia es te esenţ ia lă din punctul de vedere a l u n o r autori H a n g a ) c a r e preferă aceas tă clasi f icare a modur i lor de st ingere a ob l iga ţ i i l e ! locul celei a lese dc major i ta tea autori lor, care împart m o d u r i l e de Mmgc obl igaţ i i lor in voluntare şi invo luntare .

Asi fel, modurile voluntare dc st ingere a obligaţiilor suni: plala. darea în pl novaţ ionea, compensaţ i unea, i e r ta rea dc d a t o r i e ( c a r e p o a l e f i a lăl c iv i lă şi p r e t o r i a n ă ) , iar modurile involuntare de s t i n g e r e a o b l i g a ţ i i l o r sunt: j

"* VI, Hango, op. cit., pag. 443. •"L Cituneanu.fi/). cit., pag. 42«.

Page 120: Drept Privat Roman

1ZI

MMlhililutca de executare, eonfuziunca, moarte», prescripţia extinctivâ. Moduri le I 'w atingere prevăzute dc dreptul civil sunt : plata, darea in plată novaţ iunea. con-

.i, concursul ;i două cauze lucrative, moartea şi remiterea de datorie prevă-• • 111-• I• • iheplul civil

('lata este modul obişnuil de stingere a obligaţiilor, rcalizâildu-se prin îndeplm-Bh presta | iunii care face obiectul legăturii jur idice respective (solvere diclmus Hpf< tftdfacii qw)d facere promistt -Ulpian) ' " . Astfel, plata va puica avea ca H i t c t tic remiterea unei sume dc bani, fie transmiterea proprietăţii asupra uimi

ttim lic executarea unei lucrări, Plata poate fi tăcută de debitor sau orice altă i" i nană capabilă, iar sn cazul transmiterii proprietăţii este obligatoriu ea plata să l«>' '••<•: ulatâ de propriei arul hunului, putând fi la rândul ei primită de creditor sau

^ ^ f t l c z c n t a n l u l lui legal sau convenţional . I fectuarca plăţii sc va efectua întotdeauna la domiciliul debitorului, plata fiind

bilă dacă in contract nu sc prevede alt loc pentru executarea prcsiatici, sau ieşea clar din natura prestaţiei. In cazul în care debitorul întârzie plata, iar

irul cere efectuarea acesteia în alt loc, va comite oplurispetit io loco acţiunea Ud urmând a fi r e s p i n s ă " ' .

I iitioln solutium (darea în plată) reprezintă operaţia juridică prin care debitorul se M i r e a z ă prin efectuarea altei prestaţii decât cea datorată. Deşi creditorul nu poate

tl i ilil iitui sâ primească altceva în schimbul creanţei sale, acest procedeu a fost des Htlll/at de cei înstăriţi, care împrumutând sume de bani urmau apoi sâ primească în ii liiinh la scadenţă pământur i le debitorilor, acesta fiind Un mo)d de d e p o s e d a r e a fţtlctlor proprietari. Cu privire la efectul acestei modalităţi de stingere a obligaţiei «ii existat controverse între şcoala proculiană şi cea sabiniană; ultima afirmând ca i'l'l ii'.iţia se stinge de plin drept, în t imp ce proculicmi susţineau că ea se stinge pe I i le de e x c e p ţ i e .

Nmwfhmea r eprez intă dc fapt î n l o c u i r e a une i obl igaţ i i a n t e r i o a r e cu una utmft (ttovatio est priorii debili in aliam obligationem transfusio atqite

ifario - U l p i a n ) " * , N o v a ţ i u n e a p o a t e avea l o c î n l r e acelaşi deb i tor ş i cred-|lr»r, dur şi înt re p e r s o a n e diferite decât vechii par t ic ipanţ i la raportul j u r i d i c al Obligaţiei. în p r i m u l c a z . n o v a ţ i u n e a era folosită p e n t r u a d ă u g a r e a une i modalităţi obligaţiei anter ioare, sch imbarea unei modal i tă ţ i sau t rans formarea

obl igaţ i i dc b u n ă - c r e d i n ţ â în t r-una dc drept s lrtct. A d o u a var iantă a Hovaţiunii e ra folosită de c ă m ă t a r i în scopul m a x i m i z ă r i i prof i tu lu i lor din npcruţiilc dc specu lă e f e c t u a t e .

Pentru ea n o v a ţ i u n e a să-şi p r o d u c ă efecte le era n e c e s a r ă î n d e p l i n i r e a ur-ntlklojirelor condiţ i i : să existe o obl igaţ ie veche ce urmează a fi în locui tă cu alta ţlOUă; noua o b l i g a ţ i e să ia n a ş t e r e pr intr-un c o n t r a c t verbal (stipulaţia); noua obligaţie să aibă acelaş i obiect ca obl igaţ ia veche; să ex i s te intenţ ia de o n o v a .

" 'Diecstc 46.4.18.1 "* I t'atuneanu, op. cit., pag. 438. '•' VI, Danga, op. eu., pag 444.

Page 121: Drept Privat Roman

122

intenţ ie c a r e în dreptul clasic era p r c z u m a t ă . iar în dreptul lui Just inian t r c b f l e x p r i m a t a in mod cert; sil ex i s te un e l e m e n t nou earc sa d e o s e b e a s c ă o b l i g i i v e c h e d c c e a n o u ă " 1 .

Efectele novaţiunii , p e lângă st ingerea de piui drcpi a vechii obligaţii şi crea ca celei noi, novaţ iunca înlătura o serie dc avantaje ale creditorului : a c c e s o r i i vechii obl igaţ i i s e s t ing ( d o b â n z i l e , garanţ i i l e p e r s o n a l e ş i r e a l e , p r e c u m ! efectele puner i i n i U r / i c r e ) Hi p in i:-.alun i- 'li.-ţui '.i.u!-.- vi-cltii ob l igaţ i i , fapt favorabil c r e d i t o r u l u i .

Confuziunea se r e a l i z e a z ă în m o m e n t u l in care se r e u n e s c într-o singtla p e r s o a n a atât ca l i ta tea de d e b i t o r cât ş i cea de credi tor, A c e a s t ă s i tuaţ ie i r e a l i z e a z ă în cazul în c a r e c r e d i t o r u l e s t e m o ş t e n i t o r u l d e b i t o r u l u i , iaracet j din u r m a d e c e d e a z ă , sau v ice-versa , fapt cc face ca ob l iga ţ ia să d e v i n ă n pos ib i lă şi să se s t ingă de pl in drept . Concursul a doini cauze lucrative ar loc c â n d un cred i tor dev ine, priiitr-un titlu gratuit , propr ie taru l pres ta ţ ie i cari i e ra de ja d a t o r a t ă cu alt litiu g ra tu i t . E x e m p l u l cel mai e l o c v e n t în a c e s t e este cel al legatarului care p r i m e ş t e bunul ce face obiectul legatului prin donaţi cl p i e r z â n d astfel d r e p t u l dc a c e r e b u n u l respect iv de la m o ş t e n i t o r i .

Moartea naturală si civiiă c o n d u c şi e le la s t ingerea obl igaţ i i lor . Astffl pr in m o a r t e a n a t u r a l ă s e s t ing t o a t e o b l i g a ţ i i l e c u c a r a c t e r s t r ic t p e r s o n p r e c u m ş i c e l e c o n t r a c t a t e intuitapersonae. M o a r t e a civi lă e s t e de fapt CM tis deminutio, în u r m a căruia fostul deb i tor sau credi tor nu mai are apt i tudine de a a v e a d r e p t u r i ş i o b l i g a ţ i i , astfel că rapor tu l j u r i d i c o b l i g a ţ i o n a l se sting

Menii teren dc dau usc era uri mod de st ingere a datorii lor atât conform drep lui civi l , cât şi a celui pre tor ian . în di ferenţ ierea dintre cele d o u ă m o d u r i ei evidenta prezenţa sau absenţa formalismului, in cazul iertării de datorie în drept pre tor ian, a c e a s t a se putea re.ili za atât în mod expres (scris sau ora l ) , ctîl şi I m o d tacit ( remi terea t i t lului c o n s t a t a t o r a l c reanţe i ) . Aces t p r o c e d e u a v u ef icacitate indi recta , astfel că în cazul în care credi torul îşi u r m ă r e a c r e a n ţ a care a r e n u n ţ a t , debi torul avea la î n d e m â n ă o excepţia pacti de nan petena

R e m i t e r e a de da lor ic sc rea l izează în trei m o d u r i formale, m o d u r i care tt p l i c ă c o n s i m ţ ă m â n t u l pârt i lor, fapt cc o face să fie un act c o n v e n ţ i o n a l : solii tio per aes el lihram. acceptilatio verba lă şi l i terală, T o t o d a t ă ex is tă şi u m o d p e f o r m a l . a n u m e pac lu l dc nan petendow.

In v r e m e a lui G a i u s plata prin a r a m ă şi ba lanţă sc folosea d o a r pentru aci p r o c e d e u al remiter i i de dator ie , in t i m p ce acceptilatio verbală se realiza d o * prin p r o n u n ţ a r e a u n o r f o r m u l e s o l e m n e , iar c e a l i terală nu îşi a r c c u u o s c t forma şi c o n - ţ m u t u l .

Dc nota t la r e m i t e r e a dc d a t o r i e e s t e şi contrarius cansensus. o convenţ ie pr in care p ă r ţ i l e r e n u n ţ a u la un c o n t r a c t c o n s e n s u a l . A c e s t a e s t e o a p l i c a ţ i e * p r i n c i p i u l u i s i m e t r i e i , n e c e s i t â n d î n d e p l i n i r e a a d o u ă c o n d i ţ i i s p e c i a l e : c o n v e n ţ i a t r e b u i e s ă a i b ă c a obiect des f i in ţarea în t regulu i c o n t r a c t , n u d o a r i

m Dighcste.46,2.1 vezi şi I C . Cătuneanu. Izware de drept roman, pag 76. "-' Dighcsle.46.4. Ifi.l

i i>. ftlklllUI

l l l i I

iliti m I '

I.i

n i |

p n i m u t t i i

Im m . ' i

I i H

iklud l l l j I .'ll

i 'r • i | . . u i

i m n II i 1

m i j i i

|111 u l i '

I

I

lui l l l Im • n i ' l i i i '

*< I I i

||||| i . .

Iii. I . ' l i

ll H I I s ,

I I . ' l i "

I lll | ' H M , l

Page 122: Drept Privat Roman

MS

•hil c lauze sau a unei obl igăr i i ; to todată t r e b u i e ca a c e a c o n v e n ţ i e să inter v-Infi liuiiiile ca v r e u n a din obl igăr i i să fi fost s t insă prin executare '*- 1 ,

uinpciisaţia intervine intre două persoane înire care cxislS raporturi reciproce credit cât şi de debit. Jurisconsultul Modest in defineşte compensaţia ca fiind o Imită intre debit ţi credit (debili et creditl interne contribuţia)'**.

| l'e parcursu l evoluţie i istorice a Rome i. compensa ti a. ca maj ori taica i nslit uţi i lor jumlice din dreptul roman, a avut o reglementare diferita. Astfel, in vechiul dr tp t

, aceasta nu era admisă, deoarece procesul in acea per ioada era d o m i n a t de |Hinaptul unităţii de chest iune, in epoca clasică însă, in cazul contractelor de prtA'crcdinţă era aplicabilă compensa; ia . însă doar pentru obligaţi i le rezultate iii e-caşi operaţie jur idică (ex eadem causa); pentru contractul dc vănzarc-• u r n i i i : i i e , în cazul predării bunului cu stricăciuni; [ \ti cazul operaţ i i lor efectuate de c ă m ă t a r - cămătarul urma să o p e r e z e o

Hgttnsuţ ie între datoria ţi creanţa avută faţă de client, putându-i urmări doar Mlltm diferenţă, iar, potrivit lui Gaius, când cl era urmărit dc client, avea la îndemână • I i. .-jitie prin care putea cere compensarea;

Iu cit/ui lui emptor bonatvm (cumpărătorul patrimoniului unui debitor insolvabil). I n i a va trebui sa compenseze creanţe le avute de insolvabil către creditoni acestuia, il u-ee nceşlia din urmă au primit doar un ano mi L procent din ceea ce li se cuvenea .1. 11 dehdorul insolvabil (vezi Gaius; „item Bonomi» emptor cum deductioneagere Uit'iim, id est ut in boc soium adverşariuş eius candemnetur quod superest. deduc-

ijMudin viect» ci bonomi» etniilor dcfraudatonS nOmifse delict") fpota postclasică a adus noi schimbări instituţiei compensaţiei. Astfel, prin res-

i n p l u l la: Marc Aurel ius vor putea tî supuse compensaţiei ţ i obligaţiile de drept strict Ut Intermediul unei excepţii de doi. Imporiantdc precizat este Tapru leii pentru operarea

l i s a t iei n u este necesar ca cele două obligaţii să provină din aceeaşi operaţie i, fapt ce lărgeşte considerabil sfera ci de aplicare. Se apreciază conform acestui

ipt că cel care tsi cere creanţa într-un proces şi nit a operat singur compensaţia va ft urni uleia! ca a comis un doi, pierzând astfel procesul. Această reformă a fost curând

-. i şi la obligaţiile de bună-credinţă născute din două contracte. Justinian va da acestei instituţii o nouă forma, s tatuând că orice compensaţ ie [oc de plin drept. Interpretarea acestei reguli a condus la ideca ca in orice

cat al procesului, pârâtul poate invoca excepţia de doi. Judecătorul va ti sn ni caz cel în măsură să decidă asupra oportunităţi] compensaţ ie i . Condiţ ia

Î M I de Justinian pentru c o m p e n s a ţ i e este ca cete două obliga | i i să lic lichide • t e r m i n a t e în mod precis ţi necontestate în privinţa valabilităţii lor).

/r, .ui I/I,'ia Uhcratonc (prescriptiv lungi temparis) esle c o r e s p o n d e n t u l »k r-cripttci exlincJtive în dreptul modern. Aceasta a fosl introdusă de împăraţii iluilLiriuşi Tcodosiea l Il-lca în privinţa acţiunilor personale, instituind un termen ii IN de ani în care. dacă nu va fi valori li cală acţ iunea, dreptul de a pretinde pir ii laţi a respectivă se va p i e r d e , w .

* I l'Aiuricanu op- cit, pag. 445. §Dl|ihesic.46.4.18.l. C II von Ihering, Esprit dudroil romain, pag. 13.

Page 123: Drept Privat Roman

k'4

4 , C c s i u n e a de c r e a n ţ ă ş i 1 r u m mite ren da tor ie i ,

Pc lângă faptul că o obligaţie p o a t e fi stinsă, ca poate fi şi t ransmisă, atJ moar-tea unei per soane către moşteni tor i , dar şi între vii. Transmis ia obliga pentru cauză de moar te a fost admisă dc dreptul roman chiar de t impuriu, In ci legăturii pc care romanii o considerau siriei personală. în ceea ce priveşte tr lerea lor între vii, aceasta a fost acceptată mai greu.

Cesiunea de creanţei este transferai unei creanţe dc către creditorul ci unei i per-soanc prin acte înire vii {inter vivos). deşi in vechiul drept roman obligaţiai L arac-lei sa ici pi- •.•.•a.il ticpuiăud li Transmisă d:itoi hă legăturii specifice dinlrec i tor şi debitor. Ca urmare a dezvoltării economice se transformă şi noţiunea dc( ca devenind un element activ al patrimoniului şi în consecinţă putând să fie 1

Procedeele folosite de juriştii romani pentru realizarea transferului de e r e au evoluat de la forme mai puţ in perfecte Către altele perfecţ ionate. La încep a folosit novat ia prin schimbare de creditor. Când un creditor vroia să instruiri o creanţă unei terţe persoane, de lega pc debitorul său să promită terţului cl$ face lui prestaţ ia ce forma obiectul contractului . Vechea obligaţie se st ingea] novaţ ie şi se năştea o nouă obl igaţ ie între terţa persoană ce dobândea ere vechiul debitor cc trebuia să execuic prestaţia. Creditorul ce înstrăina creaţi n u m e a cedent . terţul dobândi lor cesionar, tar debitorul, debitor cedat . Ace cedeu prezenta insă câteva inconveniente ser ioase: ces iunea nu se putea] fără cons imţământu l debi torului cedat, jar noua obligaţie st ingea toate cve alele garanţii care ar fi însoţit obligaţia primitivă. De aceea novaţiunea prin SO barea de creditor a fost înlocuită în epoca proceduri i formulare cu un mijiţi natură proceda ia lă .

Noul procedeu se real iza pr intr-un mandat judic iar astfel: creditorul ce i să-şi înstră ineze creanţa, unei terţe p e r s o a n e dădea aceste ia m a n d a t să înot c u a n t u m u l creanţe i ş i să-şi păs t reze s u m a . Cu al te cuvinte, m a n d a t a r u l re tor, procurator) va a c ţ i o n a pe debitor, va incasa c reanţa , d a r nu va mi socotea lă cedentuiui , adică reţ inea s u m a pentru el, Mandataru l acţ ionează,] sc s p u n e , în n u m e l e cred i toru lu i cedent , dar pe cont p r o p r i u . F o r m u l a t c o n ţ i n e a in intenţie (intenţia) n u m e l e creditorului c e d e n t , căci creanţa ace era d e d u s ă în jus t i ţ ie , iar în condemnatio n u m e l e m a n d a t a r u l u i . într-un cu mandatu l const i tu ia un mij loc procedura l pe care cedentul îl putea folosi | a transfera ces ionarului creanţa şi întrucât man-datul se d ă d e a în interesul datarului care în cal i tate de c e s i o n a r d o b â n d e a creanţa, d e n u m i r e a tehrj unui a s e m e n e a m a n d a t era de „ m a n d a t in p r o p r i a c a u z ă " (procu-ratio i suant). M a n d a t u l judic iar , ca p r o c e d e u de c e s i u n e a creanţei , avea îns l def ic iente le m a n d a t u l u i : p u t e a f i or icând revocat de c red i tor p â n ă la „ale p r o c e s u l u i " (litis contestaţia), m o a r t e a cedentu iu i sau a ces ionarului des m a n d a t u l , iar debi torul c e d a t putea plăt i , toi p â n ă la „ a t e s t a r e a procG (litis contes-totio) în m o d valabi l c e d e n t u i u i .

Spre a se remedia accsie inconveniente dreptul imperial a introdus i re-forme. dând astfel inst i tuţ iei o a u t o n o m i e propr ie . M a i întâi s-au J

Page 124: Drept Privat Roman

#rului. n u m a i în câteva cazuri în epoca clasica, aşa z i se le acţiuni ut i le, < ia [nini pc care acesta putea sa Ic in tenteze în n u m e propr iu împotr iva

Mm ului cedat . A ş a d a r cesionarul nu va mai folosi acţ iunea din m a n d a t , m-tlcoarecc m a n d a t u l pulea înceta î n a i n t e dc „ates tarea p r o c e s u l u i " ţtitfa

Miri») - ei acţ iuni le sale propri i , n u m i t e ut i le . Dc pi lda. Tit ius v inde a l|fl lui Macvius . Potrivit s i s temului acţ iuni lor uti le, M a e v i u s va avea iimpu-iliîuiorului cedat - să z icem Câius - nu o ac ţ iune în n u m e l e cred i toru lu i i, adică a lui Tit ius, ci chiar ac ţ iunea cc rezulta din creanţa c u m p ă r a t a ,

pe care o va intenta ea o a c ţ i u n e uti lă in n u m e l e său propr iu . Se n u m e a , deoarece acţ iunea din contractul cedat a fost prin ex tens iune acordată nurului, „avându-SB în vedere interesul"(ui i l i ta t i scausa) acestuia, Sistemul niloi utile a fost generalizat numai de Justinian. Deşi cesionarul avea acţiunile

i lentul păstra lotuşi a c ţ i u n i l e d i r e c t e c e e a ce nu ocrotea îndeajuns pc

• De a c e e a Just inian, interpolând o cons t i tu ţ ie de a lui G o r d i a n , a c r e a i KlJjloc care să ocrotească în m o d ef icace pe terţul cesionar; i-a îngăduit ca

i o notificare făcută debitorului cedai (denunliaiio) sau prin recunoaşterea •llunn dc către acelaş i debi tor (de e x e m p l u obţ inerea de la acesta a unei plăţi ^ H i c i să-şi as igure beneficiul exclusiv al creanţei ş i sâ înlăture eventua le le

i| o ale credi torului cedent, • i .MI n e a t ransmitea ces ionarului creanţa cu toate accesorii le ei (dc exemplu

Miiuiţiiic reale şi personale ce o chezăşuiau) , dar creditorul cedent . răspunzând •I' 111 lenta creanţei (nomen venim esse), nu era obligat să garanteze şi solvabil-

11 lobi torului (nomen bonum esse). Perfecţionarea sistemului cesiunii dc creanţă i după sine ext inderea operaţ i i lor speculat ive ale cămătarilor, Peniru a se

Hnit asemenea operaţiuni dăunătoare pentru economia monetară zdruncinată de Jfcruţiiea contradicţi i lor socielăţii r o m a n e . împăraţi i au intervenit pc cale legisla-Bvt luAiid măsuri severe împotr iva cesionării creanţelor tăcută in scop dc speculă | l In 'ipecial acelor litigioase.

In epoca p o s t c l a s i c ă . s-a c o n s e m n a i o r c a c ţ i u n c î m p o t r i v a c e s i u n i l o r de (•ftnilţă. reac ţ iune d e t e r m i n a t ă de m o d u l in care patent ioresabuzau dc aceas iâ

'• i Astfel, prof i lând dc s i tuaţ ia lor f inanciara şi inf luenţa lor, aceşt ia Rftlunu c r e a n ţ e l e pe c a r e alţi c red i tor i nu aveau p u t e r e a de a le rea l iza la Hn|iiti mai mic i decât s u m a efect ivă a c r e a n ţ e i , c o n t r i b u i n d la a c c e n t u a r e a lllAcici clasei dc mijloc.

Se dau asifel o scrie de const i tu ţ i i imper ia le prin care să sc prevină acest fWiuincn printre care amint im ce le ale împăraţ i lorGrat ian . Vulcniinian, Teodosiu. |il unul 422 Monoriu şi T e o d o s i u au interzis urmăr i rea de către c e s i o n a r a debitatului, sub sanc-ţiunca d e c ă d e r i i . Iu anul 506 împăratul Anastase a dispus ca în | | / u l înstrăinării unei c r e a n ţ e la un preţ inferior, debitorul să poată l ibera preţul fiMi mic, fapt ce va lipsi dc in teres c e s i u n e a de c reanţe,

i • •ittneo de datorie C e s i u n e a dc dator ie, ca şi ces iunea dc creanţă, se realiza |Mln mijloace juridice indirecte. Peniru ea s-au folosit novaliunea cu schimbare de iMulor şi mandatul j u d i c i a r (proctiratio in tem suam). /n primul caz este necesar Eftf consimţământul c redi torului , nu şi al vechiului d e b i t o r .

Page 125: Drept Privat Roman

I2d

Cup lla hi I M. M i j [oiiede d e ga ra iu a i e în d repl u I p riva I roman

I. Noţiuni şl clasif icarea mijloacelor dc garantare.

Un rol important în dreptul privat roman i se acorda garanţiilor. Raporturi] accesorii faţă de o obligaţie principala, garanţiile urmăresc sa-1 asigure pe cre va fi despăgubii în eventualitatea in care debitorul, devenind in-solvabil, nJi

puiea onora datoria. Dacă o asemenea răspundere ţi-o asuma o per-soană (abil personae), garanţia era personalii, iar dacă garanţia consta intr-un bun din cârti, ilorul se putea satisface, se avea de-a face cu una reală (obligaţia r e i / * ,

Cele mai vechi garanţii au fosl cele personale, deoarece î n s o c i e t a t t ^ B din primele secole, în care d o m i n a iacă ideea de solidaritatea familiala şi loJ

angajamentele personale {„cuvântul dat) erau cons iderate cele mai put garanţii peniru asigurarea îndepliniri i obligaţii lor asumale . Treptat msâ.odf dezvoltarea şi e.\ii;ideiea legăturilor comerciale pe arii lot mai largi, ca o cons a lărgirii hotarelor Romei, solidaritatea locală dc lip familial t inde să dispară, ce a d u s la decăderea garanţii lor personale. Datorită acestui fapt, ele cedează ' celor reale, mai s igure datorită avantajului pc carc-1 aveau: uşurinţa cu care itorul se putea despăgubi din bunul ce le fusese afectat ca garanţie 1 ' " .

Garanţ i i le reale se inchei.au printr-un contract verbal („spansta", „ful missio* si '"fideiussia"), din epoca împăratului r ladrian putea cerc creditorii urmărească pc toţi garanţii solvabili in momentul intentării acţiunii, iar dacă dintre ei a plătit mai mult decât partea sa virilă, putea cere de ia ceilalţi r a m b u ' plăţii făcute în plus. Pe timpul lui Justinian creditorul era obligai să ceară maţ plata de ta debi tor şi numai d u p ă aceea de la garanţi

Iniţ ia l , garanţ i i l e rea le se î n c h e i a u prin ir-un c o n t r a c t real de g a j ' f j nus"), d a r î n c e p â n d cu i m p e r i u l , a p a r e cea mai i m p o r t a n t ă d i n t r e e l e : ' ! („hypoteca"), ce-şi t rage o r i g i n e a din c o n v e n ţ i i l e î n c h e i a t e intre aren propr ietar i ' " .

G a r a n ţ i i l e pe rsu iul Ic for m a Ic Reprezintă acele mij loace j u r i d i c e prin care debitorului pr incipal i s e ţ

unul sau mai mulţi debitori accesorii, numiţi garanţi. Garanţiile din materia obli J I U Lrebuic con fundale cu garanţi i le personale cc intervin in materie prOCCtf

Instituţia garant ii lor a fost creată In interesul creditorilor pentru a a vea s i g u r îşi vor valorifica drepturile de creanţă la scadenţă. Garanţiile personale sunt ce vechi garanţii si prezentau un pronunţat Caracter formalist (de unde şi denumi

lamniiite personale in epoca veche

"* VI. Hanga. Principiiledrepttdttlrumân, Ed. Dacia, Cluj. Napoca. 198°. pag.lâ VI Hamja, Principiile dreptului roman, Ed, Dacia, Cluj, Napoca, l W. pag. I ) ' VI. Iluiipu, M. Jaeotă, Tratat de drept roman, Hueureşli, 1964, pag. 4K0. M. Talaiuaiica, Instimthne di dirttto romano. 'Gaius 4.29,15.

i I.,

I ' !

t mi | •

*

• M,.M ,

I . . . I

1

t • IIK I

M t i

Nln • . . l i

l>H H

ie

I tf 1111 .

•o. • i

• il...

Iii l

h i f l l L ,

n L i n

Pilula 1

Page 126: Drept Privat Roman

127

« m a n i i , la început, pentru a real iza garanţi i le personale s-au folosit de contul verbal. Creditor i i , în scopul dea ti ocrotiţi tic eventuala Insolvabilitate a [ţorilor, au întrebuinţat trei forme verbale diferite, după c u m urmează; ..sport'

'ftdei-promtsslo", „fideiussio ".

fliite o garanţie speciala, accesibi la numai cetăţenilor r o m a n i , şi avea loc în ui UI maior: se încheia în primul rând obligaţia generală între creditor ţ i debi-

l principul sub forma unui sponsio. Apoi creditorul întreba pc debitorul acce-dacă cons imte acelaşi lucru. Debitorul necesor („sponssor"). răspundea; ndco ! "\ Deci şi garanţia se încheia printr-un contract verbal ca şi obligaţiunea,

t ideipwmissio •\ tiparul mult mai târziu, ca u r m a r e a extinderii relaţiilor economice cu peregri

ne nu aveau ius eomerci, nu aveau acces la instituţiile de drept civil şi nu jJ»U pronunţa „spondeo" 2au. Avea loc în acelaşi fel, numai ca in locul verbului „ spondeo " se uliliza verbul

ipwmissio" („promit cu bunâ-credînţă") . Situaţia garanţilor era foarte grea. Creditorul piUea sâ ceară plata datoriei fără V adreseze debitorului principal pentru a-i restitui ceea ce plătise. Când erau mulţi garanţi, fiecare era reţinut pentru plata integrală (in solidul») fără să

ala cere cogaranţi lor partea lor contr ibuttvă. Lupta p e r m a n e n t ă desfăşurată dc plebei a îmbunătăţ i i s i tuaţia garanţi lor prin

ifmcdiul a patru legi succesive; WkPubiilia: prevedea că garantul care s-a obligat prin forma lui sponsio. a re

• i id de a se întoarce împotriva debiiorului principal, daca acesta din u r m ă nu-i i' mite ceea ce a plătii creditorului pentru el. Garantul utiliza în acest scop„mtjmAî

• tiu pro iudkaio " (ca şi c â n d ar fi avut loc un proces), I. < 't;ypi//tv£r:seaplicaatâig;uanlilorob[igaţiprin.îp^j«j ';rt, cât şi celorobligaţi

pi in fideiprornissio, şi a introdus noi raporturi între cogaranţi. Aceştia fiind obligaţi Hllhlnr, or icare dintre ci putea fi urmărit pe ritm întreaga datorie . Garantul dispu-

i de o acţ iune prin care te putea cere cogaranţi lor partea lor contributivă. / ev Cicereia; prevedea obligaţii în sarcina creditorului, de a face o declaraţie

nfl vind numărul garanţilor şi valoarea datoriei, Sc pare ca aceste dispoziţii au fost ţlltrndusc în scopul de a facilita aplicarea legilor anterioare, date în această maicii .' - i ^icereia se aplica şt ea atât la sponsxores cât şi in fideiusxsores.

I cu Furia desponsu (relaţia de garanţie personală): este cea mai importantă şi ' u|ii iude două dispoziţi i :

11) datoria se va imparii între garanţii In viaţă la scadenţă, indiferent dacă simt sau nu solvabili. Astfel, dacă sunt trei garanţi dintre c a r t doi sunt solvabili şi unul IIINI ilvabil, datoria se va împărţi la trei, fiecare garant fiind ţinut numaî pentru partea M In ipoteza noastră, garanţii solvabili vor plăti numai 1/3 din datorie. Potrivit

II ului introdus dc această lege, consecinţele insolvabilităţii unei garanţii suni t l i | m t l i i t c de către creditor şi nu de garanţii solvabili. Această dispoziţie, prin cares-|Înlăturat principiul solidarităţii era contrară intereselor celor legaţi, fapt cc a dus la H i U i N t u c e r e a unor forme juridice noi dc natură s-o golească dc conţi i u t i .

POaius 4 29.15.

Page 127: Drept Privat Roman

12fi

b) termenul de prescripţie a obligaţii lor garanţilor ce au încheiat contr. garanţie în Italia, se stinge prin trecerea a doi ani de la scadenţă. Dispoziţia luată contra creditorilor, pentru a-i sili să-i urmărească pe debitori pentru ca ria să nu se mărească prin dobânzi . Această dispoziţie aduce îngrădiri princ' im-prcscriptibililăţii obligaţii lor.

Garanţiile tn epoca clasica In epoca clasică, întâ lnim pc lângă formele sponsio sifideipromissia, un

pro-cedeu formal, respectiv Jideiussio şi mai multe procedee neformale con-stittit, receplai'um argcnlarionim, mandatam pecuniae credendae). deiussio nu erau aplicabile dispoziţ i i le celor patru legi, garanţii fiind read situaţia dc dinaintea adaptări i lor.

între vechile forme de realizare a garanţi i lor personale şifidetiisssin, c\ nu-meroase deosebir i :

pe când sponsio şi ftdeipromissio garantează numai obligaţi i născute f ideiussia poate garanta obligaţii născute din orice tip de contract. Mai mull jideiussio poate garanta chiar şi o obligaţie del ictuală, sfera sa de aplicare mult mai cuprinzătoare;

- mlwcâx fideiussia nu este supusă dispoziţii lor legii Furia de sponsu, sunt ţinuţi în mod solidar, c e e a cc înseamnă câ or icare dintre ei poate fi u pentru întreaga dator ie ;

obligaţiile lui sponssor si fideipromissor nu treceau asupra urmaşilor, chiar într-o epocă la care romanii au ajuns să admită ideea transmiterii obligaţi spre deosebire de obligaţiile \uifidciussar. care erau t ransmis ib i le 1 0 1 .

Efectele fideiussiunii Prin efectele sale, fideiussia a introdus un sistem deosebit de aspru pentru'

cc garantau o datorie . Ca şi la garanţii le originare, creditorul avea dreptul u r m ă r e a s c ă fie pe deb i toru l p r i n c i p a l , fte pe ftdeiussor. Este de presupus debi torul prefera să in tenteze acţ iunea împotr iva garantulu i , din cel puţin d m o t i v e : în p r i m u l rând, c red i torut p u t e a avea mai mul tă înc iederc in solvabl latea garantului decât în so lvabi l i ta tea debi torului pr inc ipa l . în al doi lea t? dacă ar f i intentat acţiuni î m p o t r i v a debi torului principal, creditorul s-ar f i în imposibi l i tatea de a-1 mai urmăr i pe garant, datori tă efectului ext inctiv al; litis contestaţia, pr in cate dreptul său se s t ingea in în t reg ime.

O altă consecinţă a fideiussiunii este câ garanlul care a plătit datoria, n posibilitatea de a se întoarce împotr iva debitorului principal .

In fine, ca ţ i spOnSSOr şi fideipromissor, înainte de adaptarea Legii Furia-spartsu. conjideiussorii erau ţ inuţi solidar, iar garantu l care p lă lea nu se pli în toarce Împotr iva celor la l ţ i pentru a le pret inde partea lor contr ibui îvâ.

Interesele de clasă au dus la îmbunătăţ i rea situaţiei, creându-se trei benefi pentru ftdeiussor:

a) beneficiul de diviziune;

Când erau mai mulţi gaiauţi. creditorul putea cerc dc la fiecare întreaga dat

m E. Molcuţ. D. Oancca. op. rti.. pag. 213.

1 1

"I li

il |,i,

Hllli Imn

M|» ,i,n

',i

I |C

p * >

tiu K.l AH

I I I

din « t ii iii , I. i l l l l . v

I »)b l Uti

ţlIlAl pc 'liv* mi

(Inutilul.

L > M. I.

Page 128: Drept Privat Roman

129

M. Talamanca, op. eii.fHin.4i II

1 Potrivi! eonstiluţiunii lui Madrian. alunei când sunt mai mulţi fideiussoti, cel

tmftrit de credi tor are dreptul sa ceara ca datoria sa sa sc împartă între garanţii în IH|A şi solvabili in momentul lui litis contestaţia Dispoziţiile cuprinse in „epistu-i hudriani" au introdus diviziunea datoriei între conjideiussori-"-'.

b) beneficiul de cesiune de acţiuni; 1 Este denumirea dată de comentatorii dreptului pe care îl are cel care a plătit, dc

I ilh pc creditorul satisfăcut să-i cedeze acţiunile pc care tc are împotriva debitorului principal. In felul acesta, garantul va putea să ceară debitorului să-i restituie i < r.i cc plătise creditorului pentru cl.

Practic, se a jungea la această ces iune de acţiuni printr-o excepţ iunc de doi . |u in cuie garantul paralizează acţ iunea creditorului dacă acesta refuză să-i trans-mii.i acţiunile pe care le avea, excepţ iune ce sc insera in formule.

i e-aunea.se tăcea in fala magistratului, garantul cerea s a s e insereze în formul Dttcpţiunca de doi. Creditorul prefera să cedeze acţiunea decdi să vadă pe debitor ibnol vtt (in epoca clasică excepţ iunea era absolutor ie) . Ces iunea care arc loc sc n. ih/ea/ă prin un\,-iţiuneHM prin m a n d a t u l r e m suaui > Cesiunea dc acţiuni servea ca mijloc de ameninţare pentru creditor. Deci cesiu-

nni de creanţă are loc ca urmare a acestei ameninţări, nu ca efect al inserării exeepţiunii ile doi in formulă, căci judecătoiul trebuia sâ-l absolve pc pârât (garantul), iar dlcptul lunci stins prin litis contestaţia, cesiunea de creanţă nu a r m a i fi fost posibilă. > Creditorul nu trebuia să păstreze acţiunile pe care le avea pentru a le ceda fide-

ftntorului, ci le datora numai pc cele pe care le mai avea in momentul când părţile frmi in faţa magistratului, dar nu după litis contestaţia Aşa spre exemplu, dacă «editorul a avut doi fideiussori şi 1 -a eliberat pe unul. celalalt era obligat să plătească P î n t r e g i m e . Creditorul nu trebuia să minimal izeze eficacitatea acţiunilor sale, uu (Im ft prin neglijenţă l-a lăsat pe debitor sâ devină insolvabil, putea să-1 constrângă |n c u i n i să plătească

Soluţii cc decurgeau din caracterul unitar al fideiusiunii erau: creditorul nu trebuia să transmită acţiunile când mai avea nevoie dc ele, cum ar

II d - exemplu, situaţia c â n d garantul nu ia plânt integral; în cazul în care creditorul nu mat are şi alte gai anţii ( ipoteca), nimic nu obligă

JK1 creditor să uzeze mai întâi de drepturi le pe care i le conferă ipoteca, ci il putea ui m a u direct pc garant. Datorită acestei situaţii, garantul va dobândi acţ iunea Ipotecară pe care o a r e creditorul, p r e z u m â n d u - s e că creanţa i-a fost vândută de

«rc-ditor. Ficţ iunea a fost necesară d e o a r e c e prin efectuarea plăţii dc către garant mc-ditonilui, acţiunea ipotecară era strânsă, ipoteca fiind un accesoriu al creanţei; flvunţa fiind strânsă prin plată şi ipoteca era strânsă pe cale de consecinţa.

> a) beneficiul de discufiune F.ste dreptul pe care îl arc garantul dc a cere creditorului să-1 urmărească mai

liitiu pe debitorul principal şi n u m a i dacă acesta nu plăteşte sâ se îndrepte impot rtvn sa. Beneficiul dc discuţ iunc nu a puiuţ fi folosit decât d u p ă ce Justininn u Ut fiinţat efectul ext inct iva l lui litis contestaţia. Din acest m o m e m creditorul nu

Page 129: Drept Privat Roman

mai poate aven nici un interessă-1 urmărească mai inlâi pe garant, iardacă< garantul putea cerc în m o d justif icat, să-i urmărească mai întâi pe debi principat. Potrivit noului sistem, creditorul puten să-1 urmărească, pe rând debitorul principal câ) şi pe debitorul accesor, până la obţ inerea plâ)ii uite

Sistemul a fosl perfecţionai şi inai mult prinlr-o conslitutiutic dală în an; în care sc prevede expres obl iga| ia creditorului dc a-l u r m ă n mai intâi pc< principal. Abia in acest m o m e n t se poate vorbi despre obligaţia Iui fidei'j despre o obligaţie accesorie .

G a r a n ţ i i l e p e r s o n a l e n e f o r m a l c Reprezintă acele mij loace de garantare a u n o r obligaţii, care nu

moduri formale în acest sens. Pactul dc constitui - A fost o creaţie a pretorului, numită „constitntum

alieni" (pactul pentru fixarea unui nou termen datoriei altuia). Constituie g personală neformală prin care o persoană, de obicei un bancher, se obliga să p' datoria clientului său. la un alt termen decât cel prevăzut în obligaţia preexi

La or ig ine constitui ian debiti alieni. sancţionat de pretor prin actio >. nia constituia, se aplica numai la obligaţii le care aveau ca obiect o sumB Cu timpul sfera de aplicare s-a extins.

Obligaţ ia născută din constitittum ăebiti alieni, este independentă în r

cu ohligaţia clientului faţă de creditorul său. In consecinţă, această obliga stinge odată cu obligaţia principală, căci nu urmează soarta acestuia. D a c ă ' ul se obligă prin pactul de conslitut la o sumă mai m a r e decât cea dato clientul său obl igaţ iunea nu es te nulă . ci se reduce la suma garantată.

Pe de altă parte, canstituitun debili alieni, care se încheie printr-o t convenţ ie , nu prezintă nici unul din inconvenienicle ce decurg din • formal al fideiusiunii

Receptam argentarioruin (urgentări) Avea la bază o convenţ ie pr in care bancherul se obligă să p lătească daf

clientului său faţă de un terţ. In acest caz obligaţia garantului se naşte înai" obligaţia debitorului principal .

Mandatam pecuniae credendae Garanţ ia personală prin care o persoană numită m a n d a n t însârcineaz*

calitate de mandatar, pentru a acorda credit unui terţ. Mandatarul devine < iar mandantu l garantează datoria contractată de către terţ- Dacă terţul nu | la scadenţă, mandatarului se poale îndrepta împotr iva mandantit lui prin . inandati connario". C e l e două obligaţii nu au identitate de obiect, astfel efectul extinetiv al lui liiis contestaţia va afecta numai creanţa dedusă în j

G a r a n ţ i i l e r e a l e - C o n s t a u din afectarea, atr ibuirea unui lucru din | niul debitorului către credi tor în scopul garantării unei creanţe. Această poate avea mai multe forme după c u m urmează:

a) transferul dreptului de proprietate la fiducie; b) remiterea posesiunii lucrului în cazul gajului;

" • I . Cătuncanu, op. cil., pag, 4 6 1

Page 130: Drept Privat Roman

O crearea unui drepl real special în cazul ipotecii; d) preluarea datoriei cuiva fără vreun interes în cazul intercesiunii, in momentul în care a fost înlocuita executarea asupra persoanei cu executarea im bunurilor, s-au creat condiţii le de apariţie a garanţiilor reale,

(im naţiile reale erau superioare celor personale, deoarece creditorii titulari ai ui drepl real - spre deosebire de cei chirografari, care nu aveau decât simplul pi de creanţă - avea următoare le avantaje: creditorii chirografari erau supuşi riscului insolvabilităţii debitorului. Patrimo

nii debitorului era gajul lor comun. Dacă bunuri le debitorului nu puteau acoperi loriilc, fiecare creditor nu poate obţine decât o parte din valoarea creanţei sale.

litorii titulari ai unui drept real au un drept de preferinţă asupra preţului lucru-rjebitorulill; care constituie gajul lor special;

creditorii chirografari trebuie să suporte înstrăinarea fură rcaua-credinţă a deb-lui. Ceilalţi creditori au un drept de urmărire asupra terţului dobânditor{achiz-

t ) t chiar dacă bunuri le au fosl înstrăinate de debitor, căci aceste lucruri sunt ş i Ibân supuse unui drept real al creditorului ;

creditorii chirografari pentru a-şi realiza creanţe le trebuie sâ vândă în bloc trimoniul debitorului, c a r t suferă din această cauză infamia, Ceilalţi creditori au |it de a vinde numai bunuri special supuse dreptului lor r e a l .

Fiducia cum creditare" este un contract încheiat între creditor şi debitor, prin Hwc creditorul se obligă să rctransmită debitorului proprietatea asupra lucrului,

•utsmisă acestuia cu titlu de garanţie, prin „mancipaiia " sau prin Jure cesta".

Acest contract însoţea moduri le so lemne de transmitere a proprietăţii, şi servea In iţimintarca plăţii datoriei la scadenţă, deci avea un caracter provizoriu. Era mijlocul tu ui care debitorul îşi putea vedea lucrul înapoi în cazul în care plătea datoria.

Fiducia nu era izolată de modur i le s o l e m n e de transmitere a datoriei, ci era o npu.iţuiiie juridica indivizibilă, grefată fiind prin „maiicipatia" sau Jure cesio", ilr< i nu putea fi separaiă de aceste modur i dc t ransmitere .

In consecinţa, debitorul este concurat dc alţi dehiiori ai creditorului şt va obţine ţluinai o parte din valoarea lucrului pc care îl dă în garanţie, deşi îşi plătea datoria.

Dc multe ori valoarea lucrului puica f i mai mare decât va loarea creanţe i : debilului nu putea sâ se folosească de un lucru pentru a garanta o altă datorie .

Fiducia era accesibilă numai cetăţenilor romani deoarece implica acte dc care puteau folosi decât cetăţenii . !:a nu corespundea din acest punct de vedere

. . ursului intre creditori şi astfel a fosi creată a altă garanţie, şi a n u m e gajul, G a j u l - Reprezenta garanţia reală care constă in remilerea posesiunii unui

|li ni de către debitor creditorului, prin in lcnncdiul tradiţiunii sau în momentul |||i licierii contractului de gaj, urmând ca creditorul să rctransmitâ posesiunea lucrului debitorului când acesta făcea plata la scadenţă.

Faţă defiducia cum creditare ", gajul mai prezintă u r m ă t o a r e l e avantaje pen-liu debitor:

«Iacă la scadenţă debitorul plăteşte, poate intenta ac ţ iune în revendicare in i iililate de proprietar al lucrului. Dacă după efectuarea plăţii creditorul sc dovedeşte I I olvabil, debitorul nu riscă să vină în concurs cu creditorii credi torului săil, Iti

Page 131: Drept Privat Roman

132

V I . Ilunga, op. ci'/., pag. 443.

acelaşi timp, debitorul poate urmări lucru în mâinile oricui. în virtutea drepţi urmărire pe care i-1 conferă cal i tatea de proprietar.

Cu toate acestea, gajul prezintă ş i unele inconveniente : pentru debitor, gajul are dezavantajul că nu-t dă posibil itatea dc a garant» |

multe datorii cu acelaşi lucru (el nu poate transmite posesiunea lucrului mai i persoane îti acelaşi t imp) ;

creditorul nu p o a t e înstrăina lucrul dat în gaj, dacă la scadenţă debitori) plăteşte. Funcţia lui se limitează In a exercita o anumMă presiune asupj a debitor pentru a-1 determina să-şi p lătească datoria (creditorul nu restituie lucrul pâ plata dator ie i) ;

de asemenea, creditorul nu sc poate folosi dc lucrul dat în gaj. Pe lângă gajul constituit prin convenţia părţilor dc remiterea lucrului, roti

au cunoscut şi gajul tacit. Un astfel de gaj exercită proprietarul imobilului aau lucrurilor mobile ale locatarului.

Faţă de inconveniente le propri i gajului, romanii au creat o formă nou garanţie, pcrfccl adaptată intereselor ambelor păr ţ i ' .

I p o t e c a -liste acea garanţie reală prin care se lasă lucrul în posesia debitor şi n u m a i dacă acesta nu plăteşte la scadenţă, creditorul ipotecar arc dreptul < intra în posesia lucrului şi de a-I v inde valoriftcându-şi astfel creanţa 1 0 *.

Originea ipotecii Pornind de la faptul că n u m e l e acestei forme de garanţie este de origine |

ceaşcă („ipotiki"). unii autori au susţinut că insâşi instituţia ar fi de origine greaci Acest argument de ordin s e m a n t i c nu are relevanţă, deoarece, de la începu romani i au desemnat ipoteca prin termenul „pigttta", folosit şi pentru utilizări gajului, în acest sens trebuie sâ prec izăm câ textele se referă la instituţia ipotec încă dintr-un text al lui Salv ianus lul ianus, urmând a sc general iza la inccputtl secolului al lll-lea e.n. Pe de altă parte, faptul că instituţia ipotecii nu a fosl pielii ată într-o formă gata e laborată de la greci, rezultă şi din aceea că textele ne < posibilitatea să dis t ingem foarte clar fazele prin care t p o t c c a a trecut Jn procc formării sale ca figură juridică bine individualizată.

Falele formarii dreptului de ipotecă • Lreptuide retenţie Punctul de plecare al ipotecii se găseşte in condiţiile materiale de existenţă c e i

dus la apariţia colonatului. Colonul (arendaşul) aducea pe pământul arendat i oale ce-i serveaţi la munca câmpului, desemnată prin cuvintele „invecta'şi,. Moi (animale mânate şi lucruri aduse pe fond). El, in mod normal, ar li trebuit sâ transmit posesiunea materialelor proprietari lor de pământ, deoarece ci garantau arenda.

Arendaşul avea nevoie de „invecta" şt „ Mata" pentru m u n c a câmpulu i şi da aceea s-a admis un drept dc rctenţie prin s impla convenţ ie, fără ca proprietar terenului să li primit poses iunea lucrurilor date in gaj.

Lat i fundiarul avea d r e p t dc a reţ ine lucruri le dacă arendaşul voia să Ic i a d ] pe te ren .

Page 132: Drept Privat Roman

1 3 3

onvcnicnte; proprietarul nu avea vreo acţ iune împotr iva chiriaşului dacă I» işi luase lucrurile dc pc moş ie sau d in casă şi Ic dusese în alta parte;

i r i ' tarul n u avea vreo acţ iune reala sau personală împotriva terţului care a r jMndil lucrurile de la chiriaş. Tot cc putea Tace era să reţină lucrurile până la

BţlJi uremiei pc t e r e n " " .

•Inconveniente le erau şi tnai tnari când era vorba dc proprietarul unei moşii , M tic data aceasta nu sc mai puica recurge la reţinerea lucrurilor, materialul dc m i n u t a r e fiind pe moşie 2* 4.

L i Interdictul Satvian • u [ţie acestui interdict proprietarul terenului devine la scadenţă posesor al „in-

Hfo "şi „ Mata ", dacă nu sc plătea arenda. Interdictul Salvian făcea posibilă garan-HM unei creanţe nu numai fără remiterea posesiunii, ci şi al dreptului de retenţie.

Pmpi i etanii pământului arenda: intra in poses iunea lucrurilor chiar dacă aceie • iu" xt „itlatu ". fuseseră luate de pe fond şi duse în alta parte. I muşi, în cazul în care „invecta " şi „illalu " fuseseră vândute, proprietarul nu

•nli mei o acţiune împotriva terţilor achizitori.

• Acţiunea xerviană «iiaţie acestei acţiuni proprietarul moşiei arendate putea fi pus in posesia ma-

HUlelor d c exploatare, la scadenţă - dacă arenda n-a fost plătită - chiai dac i

«i v ,u- jnaieriale fuseseră vândute între t imp unor terţe persoane 5 . I • Acţiunea Quaxixerviană

Acţiunea servianâ a creat un drept de ipotecă limitat la proprietarul moşiei . I tunderea acestui drept la toţi creditorii care s-au înţeles cu debitorii lor să Ii se •fimic/c o astfel de creanţă a convenţiei , s-a făcut pr in acţiunea quasixervtana.

Ipoteca este un drept real pretorian prin care creditorul, de c o m u n acord cu Hr l loru l , afectează un drept asupra unui mobi l sau imobil, în vederea garantări i • i eanţe. Ipoteca prezintă o ser ic de avantaje faţă de gaj şt fiducic:

creditorul avea, pentru a obţ ine la scadenţă, dacă nu era plătii, poses iunea du ni lin ipotecat şi o acţiune quasiservianâ, care fiind reală, era dată chiar şi contra

•Iţllor debitorul rămânând în posesia lucrului putea să sc servească de el pentru IfOlitriicta noi datori i :"'.

Categorii de ipoteci t a) Ipoteca convenţionalii se forma printr-o s implă convenţ ie ; I b) Ipoteca tacită lua naştere în virtutea unor dispoziţii ale legii sau în v inuiea i" iiilui juridic, în situaţii bine determinate. Este cazul proprietarului unei moşii,

U t e exercita un drept dc ipotecă asupra lucrurilor aduse de căire arendaş pe (noile. La ipoteca tacită, voinţa debitorului de a ipoteca un lucru esic prezumală. la tlicptul modern această fprmă de garanţie e s t e ipoteca legal.

e) Ipoteca privilegiată trecea înaintea altor ipoteci, chiar dacă erau constituit la o dată anterioară, în sensul că miliarul ipotecii privilegiate putea exercita

(.'. Tomulescu, op. cit., pag. 264. (' Tomulescu. Op', cit., pag. 265. A Ci fiord. R. Villcrs, op. cil. pag 3 % .

Page 133: Drept Privat Roman

înaintea celorlalţi creditori ipotecari, dreptul de a poseda ţi dc a v inde l u f l grevat cu ipoteca. Ipoteca privilegiata era o variantă a ipotecii tacite. Un a s e f l nea drepl de ipotecă exercita fiscul asupra bunuri lor cetăţeni lor impozabile M femeia asupra lucrurilor bărbatului.

d) Ipoteca testamentara apare în dreptul poşte laşi c si sc const i tuia prinl clauza testa metil ară, în favoarea unui legatar sau a unui fideicomissor. I'rin il mediul ipotecii tes tamentare, a n u m i t e bunuri ale celor potentaţi sun ! ipotei pentru a se asigura plata unor legate.

c) Ipoteca autentică, apărută în v remea împăratului Lcon, presupunea mite forme de publ ic i tate, ca de pildă întocmirea unui act public sau a unul; privat subscris de trei martor i . Aceasta trecea înaintea ipotecilor constituite forma de publici talc, chiar dacă acestea aveau o dală mai vcelie 1,

Caracterele ipotecii sunt a) Ipoteca este un drept real Ca titular al unui drept real, creditorul ipotecar are drept dc preferinţă f |

urmărire. El nu vine in concurs cu creditorii chirografari ai debitorului său şi urmări lucrul ipotecat în mâinile terţilor achizitori.

b) Ipoteca se constituie prin convenţia pârtilor Drepturi le reale se nasc din acte speciale, c u m ar fi mancipafta sau in

cesta. Cu loaic aceslea. ca o excepţ ie, anumite drepturi reale, printre care şi ca, sc pot naşie dintr-o s implă convenţ ie .

c) Ipoteca poate fi generală Lâ origine ipoteca a fost specială, în sensul că purta n u m a i asupra anui

lucruri, adică asupra lucruri lor corpora le care prin natura lor erau susceptibil posesiune. In dreptul roman, ipoteca purta atât asupra mobi le lor cât şi a imob| lor. Cu t impul sfera sa de aplicare se lărgeşte, ceca cc înseamnă că ea purtaasi tuturor lucrurilor prezente şi viitoare ale debitorului.

Lucrul grevai eu ipoteca se îmbogăţeş te cu toate fructele şi accesor i i le Din m o m e n t u l constituirii ipotecii, creditorul exercita un drept real asupra tutj lucrurilor aflate în palr imoniul debitorului , nu numai pentru prezent ci şi pi viitor. Astfel, ipoteca constituită asupra sclavilor, apăsa asupra copii lor ni după const i tuirea dreptului de ipotecă.

Caracterul general al ipotecii trebuie explicai în legătură cu interesele e r e i

rilor, care pentru H-şt valorifica drepturi le în depl ină siguranţă constituiau i| cc apăsau asupra luluror bunuri lor din patr imoniul debitorului .

r j) Caracterul indivizibil al ipotecii („pignoris causu indivisa est"). Sub un prim aspect, aceasta se expr ima în faptul că ipoteca apăsa în îninsj

asupra fiecărei părţi din lucru, ceea ce înseamnă câ fiecare parte din lucrul ipol este afeclală pentru satisfacerea întregii creanţe In al doilea rând caracterul il vizibil constă în aceea că ca garantează fiecare parte a datoriei. In ipoteza în debitorul .1 plătit n par .- din datorie, erediiorul p. . , rd. i y. \.i '.nule int lucru ipotecat şi nu o p a n e proporţ ională cu datoria c e a r ă m a s de plătit.

e) Caracterul clandestin al ipotecii Din acest caracter decurg două posibilităţi dc fraudă:

pttibilita (lui In nu

2 Idei | | Ipolce: hiMlr fi c

a i i a

i n ilil,nu

• altă •UI • clas 1*1 |iub!i

n i

Qll Dini liiim.

i t a l i c <: PI lucru

Dacă t« II lila • .ii;,.

Hang Pomi

tniii, II es <ilii'iiilui

li.uii lin tul gr

Rfeci luc i i

•tmleiiţ.l fim* ere budii i. m w ntn kllinl ca hh turn i

l ini lll R.,'L

\tl,n: I I T L L D

l ' l ln I n i i

l i . , i i i n p

H* |uc»c ftitim aii.

I I lol " A Olfl "•I I Mu

Page 134: Drept Privat Roman

• II ipoteca acel aşi lucru mai m u ! lor persoane, tară ca acestea să şiic sau să aibă nulitatea de a şt i că lucrul a mai fost ipotecat. Consecinţe: 1) creditorul poste-ii-1 .mg era expus sâ fie învins de credi torul anterior;

1) delictul de stetionat. care consta în v inderea cu bună-credinţă a unor lucru-

Iţetccaic, fără a declara ipotecile ce le grevau. „Ius ojferendae pecunlae" Ic fi considerată un mijloc dc corectare aclandest inităţ i i . Orice creditor poste-

ln rang are „ius qffirendaepecunlae", adică dreptul sâ dezintereseze pe di torul anter ior In rang ' . • îiltâ fraudă posibilă constă în a n t e d a t a r e a ipoteci i . De aceea . în dreptul

^ • c l a s i c , pr in reformele împăratului Lcon, ipoteca va f i const i tui tă prîntr-un Hi I public sau pr ivat .

0 ipoteca este un drept accesoriu 1.1 urmează soarta obligaţiei principale, aşa încât sc stinge odată cu creanţa asigu-

H I . Din acest punct de vedere, ipoteca are un regim comun cir.il f ideiussiunii . întrucât termenele de prescripţie ale creanţei as igurate si a le ipotecii sunt

ilili'i ite (30 de ani pentru creanţă şi 40 de ani pentru ipotecă), cel cc-şi ipotechează iu nu poate opune reclamantului prescripţ ia creanţei garantate.

Dacă dreptul dc creanţă garantat este sub termen sau sub condiţ ie, ipoteca nu I) afectată în nici un fel. Dreptul de ipoteca sc naşte în m o m e n t u l încheierii

invenţiei şi nu la scadenţă sau la împl inirea c o n d i ţ i e i . Hangul creditorilor ipotecari

Formal, fiecare dintre creditori arc dreptul de a poseda şi dc a vinde lucrul, dar în I, uecsl lucru este exercitat numai de creditori cu ipotecă mai veche în dată, potrivit giului ,.quîprior temporepotior iure" (mai întâi in t imp. mai tare în drept). 1>acă existau mai mulţi creditori de acelaşi rang avea priori tate cel ce poseda

Im iul grevat: „in pari cause melior esl causapossidentes i'fidele ipotecii sunt:

Lucrul ipotecat r ă m â n e în posesia debitorului până la scadenţă. Dacă la * n.lrnţă datoria este plătită, ipoteca se stinge. Dacă însă debitorul nu efectuează ţiliUii creditorul arc drept de a poseda (ius possidendi) şi de a vinde (ius distra-li, n./i i. La origine ipoteca producea d o a r efectul dc a p o s e d a . P r i n i e . r Commisa-itr se atribuie creditorului posesia bunul în caz de neplală. Creditorul dobândeşte Imnul ca şi cumpărător, preţul fiind reprezentat de creanţă şi de dobânzi . Prm I . turn de Dislrahenda. creditorul şi debitorul con vin ca în caz de neplată, cred-iioiul sâ poată vinde lucrul şi să sc îndestuleze din preţul r e z u l t a t * * .

Stingerea ipotecii Fiind un drept accesor iu ipoteca se stinge odată cu dreptul ce o garantează,

ion termenul dc prescripţie, ipoteca supravieţuieşte creanţei . Paul caută o soluţie «In compromis , susţinând că creanţa garantată subzistă şi după trecerea timpului ilr prescripţie, cu va loarea de obl igaţ ie natura lă („remanent prapter pignus mfuratis obligaţia")11" .

I l'omulcscu. op. cit-, pag. 591. v I llfford, R. Vi|lcrs.«p. cit., pag. 404

" I t Jtttincanu.up. cil., pag. 434

Page 135: Drept Privat Roman

Ipoteca sc mai slinge prin piei rea in întregime a lucrului ipotecat, prin une (calilăjile Jc creditor ipotecar si proprietar al lucrului ipotecat se asupra aceleiaşi persoane), prin vânzare lucrului ipotecat dc creditond supei] rang şi prin renunţarea creditorului ipotecar.

I n t e r c e s i u n e a - este actul prin care o persoana iu asupra sa dai miile atteiajj a avea vreun interes . Din punct de vedere tehnic intercesiunea îmbracă forma garanţii reale sau personale, fie forma unei novyţiuni prin schimbare de debit

Când îmbracă forma unei garanţii este cumulativa, iar când îmbracă forma novaţ iuni este privativa.

Intercesiunea nu se indiv idual izează ca figură jur idică s u b aspect tehni trucat î m p r u m u t ă forma altor acte jur id ice , ci sub aspectul atitudinii subiect celui ce ta asupra sa datoria altuia.

tn scopul d e a proteja a n u m i t e interese, intercesiunea a fost interzisă fein şi sclavilor, în ceea ce-i priveşte pe sclavi explicaţia constă în faptul că prin ac' s-ar putea înrăutăţi s i tuaţia niaierialâ a proprietarilor. Pentru femei, interdic fost introdusă prin edictele împăraţ i lor Augus tus şi Claudius, invocându-se zisa inferioritate a femeilor. La început interdicţia nu privea decât intercesiu făcută pentru s o ţ î n . Prin senatus consultai vellglan interdicţia s-a generali dar în epoca fui Just inian acest senatusconsul l s-a abrogat, m e n ţ i n â n d u - s e : interdicţia iniţiata. Astfel femeia redobândeşte capaci tatea de a mtercede alin. menţ inându-se totuşi interdicţia peniru bărbatul ei.

Capitolul 12. Categorii le contractelor

1, Noţ iunea şi (a legor i i le contractelor.

T e r m e n u l dc convenţ ie (convenţiei) are o a c c e p ţ i u n e mai largă. L:l prov in de la cuv in ie le cum - venire, semnif icând a se a p r o p i a de acelaş i obiect sau. figurativ, a a c o m o d a , a c o n v e n i , a reuşi a c o m o d a r e a u n o r v o i n ţ e d i f e r i t e f l privire ta un obiect c o m u n dc a c ţ i u n e ţta idem placilian consensus). C o n v e j f l era acordul d i n t r e două sau mai mul te p e r s o a n e pentru a stabili între c l e r a f j j turi j u r i d i c e " ' .

La Roma, conlractul era la început, o convenţie care îmbrăca o anumită foraH d e o a r e c e un acord de voinţă nu era suficient pentru a crea o obligaţie (n pucto, actio nan nascitur)3n .

Convenţ ia şi contractul au devenit s inonime după apariţ ia contractelor scnsuale - contracte formale prinlr-un s implu acord de voinţă. Contractus Inii na a pune Ia un l o c l t * .

F.. Moleuţ. D, Oancca. op. cit., pag. 230. "* C. Slâlcscu. C.Mlîrsan. Teoria generată a obligaţiilor. li-.iciiri--.ii, 1996, pag. Ift7 5 , 1 R. Moiucr, Manucl clerneniuirc dc droit romain. Paris, WGO.

I. Căiuncanu, Curs elementar de drept ramau. Bucureşti, 1927, pag. 283

nţit lonţâ Ite Vaier

*' m

lira ii filaţi* i Conv •4M1 v c nţ i

I Etern Elem

I .elen

L A . •

IdiiMiiui M i i de v

II Ei bnirnct;

Vale. Iilli l i n t e ;

{ o b i e c t u l

Proft leiţilor. IţHe d a

uuiLi a c u

Cutei l.ln

•Ofitract» tu t l l lu v

A)-< ilneăprii din parte

In fu mieros a

a) C eontrapi iul inchi meni vii

I S C L I I L Pop I λ1 VI. Ho

Page 136: Drept Privat Roman

137

S G . Longincscu. Elemente Je drept roman Bueureşii. 1929. pag. 51 "' I. Pop, Teoria generală a oMigapilor. Ed. Europa Nova, Bucureşti. I9'w, pnjj 2 14 " 'VI, Hanga. Drept privai roman. Bucureşti, 1978, pag. 197.

Noţiunea de contract are mai multe accepţ iuni . Sensul originar este acela de «tcnţfi a unei acţiuni judiciare c o m u n e pentru acelaşi obiect al activităţii cun-ilte. Wilcnus M. Ciucâ defineşte contractul ca fiind o convenţ ie sancţionată de jus

Wfdlc. şi pe cale de consecinţă, producătoare dc efecte jur idice. > D o m n i u s Ulpianus spunea că acea calitate specială a contractului este dc a

jNWciza intenţia fermă a părţi lor dc a sc obliga. Nu există contract dacă nu există Wluţa părţilor dc a se o b l i g a 3 " .

Convenţ ia are o sferă mult mai cupr inză toare decăl contractul, nu orice •anvenţic este contract, însă or ice contract este şi o c o n v e n ţ i e 2 " . I Elementele constitutive ale contractelor

Elementele consti tutive a le contractelor erau: , « c lemente le esenţiale sau naturale (cssentialia negotii sau naturatia de

talii), denumite şi c lemente aleatorii particulare. r •elementele accidentale, denumite şt elemente aleatorii generale ale contractului"'.

A Elementek esenţiale ale contractului aveau un caracter obligatoriu si

fOintiiuiau condiţii de valabilitate ale contractului . Acestea nu puteau fi modifi-. ile de voinţa părţilor şi rezultau din natura actului "încheiat

ti. Elementele accidentale {uccidentalia negaţii) puteau exista sau nu în uniurael; lipsa acestora nu influenţa valabilitatea contractului .

Vulerius M. C i u c â susţ ine că e l e m e n t e l e esenţ ia le a le contractului e r a u : capacitatea jur id ică d e a contracta, cons imţământul mutual a l părţilor, prestaţiunea B u ţ c t u l jur idic al contractului) ş i cauza contractului .

Profesorul Ion M. Anghcl consideră câ e lementele esenţiale sunt: capacitatea pitiţilor, cons imţământul şi obiceiul . Cauza, spunea ei, in dreptul privat roman, U r e deosebi re dc dreptul m o d e r n nu const i tu ia o condiţ ie dc valabil itate a M i n ţ i actului.(dar despre asta s-a sxpus la ob l iga ţ i i ) .

t alegori i le contracte lor . I. In funcţie tltsttmma dlvisio sau criteriul motivului determinant al încheierii

i ' mi i a d u l u i , contracte le sc î m p ă r ţ e a u în: c o n t r a c t e cu titlu oneros ş i contracte i u uliu gratuit .

A) - Contractele cu titlu oneros sunt contractele în care părţile sc obligă numai ducă pr imesc, au primit sau vor primi în schimbul prestaţiei lor o contraprestaţ ie ilui partea contractanţ i lor sau echivalentul acesteia.

in funcţie de întinderea contraprestaţiei contractantului , contractele cu titlu •Mros au fost divizate in: contracte aleatorii şi contracte comutat ive,

n C o n t r a c t e l e a l e a t o r i i c u t i t lu o n e r o s s u n i a c e l e c o n t r a c t e î n c a r e Uuntraprcstaţia une ia d i n i r e părţi a r e o în t indere var iabi lă , incertă, in m o m e n tul încheier i i contrac te lor , astfel wicât în t inderea reală d e p i n d e dc un eveniment v i i tor şi incert .

Page 137: Drept Privat Roman

138

b) Contracte le comutat ive cu titlu oneros sunt acele contracte în Cadra contraprestaţ ia părţii adverse este determinata printr-o valoare certă şi alenlă eliiar din momentul con I rac tării.

B) - Contractele cu titlu gratuit suni contracte în care părţile au c o n v c n i t o l dintre ele să-i îndeplinească celeilalte o prestaţie, iară a dobândi o eontrupres '

2, D u p ă numărul părţ i lor contractante care sc obl igă prin încheierea tractului, avem: contracte unilaterale şi contracte bi laterale.

A) - Contracte le unilaterale suni acele contracte prin care ic obligă o sin parte; cealaltă parte nu sc obligă, ea doar consimte să pr imească prestaţiile ofS de contractant (exemplu : pactul dc donaţ ie) .

B) - Contractele s inalagmalice (bilaterale) sunt contractele prin care se ob l i i ambele părţi participante la raportul jur idic,

în funcţie de momentul în care cauza eficientă a obligării unei părţi coincid prestaţ ia sau promis iunea celeilalte, contracte le s inalagmatice pot f i : con sinalagmalice imperfecte şi contracte s inalagmatice perfecte,

a) Contractele sinalagmatice Imperfecte sunt contracte le în cadrul câroi m o m e n t u l încheierii lor cauza obligării uneia dintre părţi nu coincide cu presta sau promis iunea celeilalte.

b) Contractele sinalagmatice perfecte - în cadrul acestora există o apa coincidenţă a momcnielor in care părţile contractante sunt obligate iar aceste rndj^B se raportează la însăşi originea obligaţi ei (exemplu: contractul de vânz-are-cutnpănunjjl

3. După natura regul i lor de drept care le sancţ ionează, contracte le au ltjfl divizate în: contracte dc ius civile ( jus Quir i t ium) şi contracte de ius gentiunxM

A) - Contractele de ius civile erau cele prevăzute în legile votate de c o m i | { f l populare şi care suni rezervate doar cetăţenilor romani, latinilor şi p e r e g r î n i l d j M

juscomercii. Contrac te le de ius civile puteaţi li: * verbale (exemplu promis iunea dc dotă - dicria dotis, stipulaţia - \riptitaiiom

accsiea erau cons ideate a fi încheiate în urma răspunsului afirmativ la î n t r e b ă r i i p u s ă d c beneficiarul promisiunii .

• literale (exemplu: adversarul, notnma ascaria)-acestea se inehoiau piti i nien-turtit făcute în scris în registrele creditorilor, tic dc debitori, fie de însuşi creditori.

B) - Contractele de ius gentitim erau accesibi le cetăţeni lor r o m a n i , l a t i n i l d l peregrinilor Cu jus comerci i . cât şi peregrinilor ţâră jus comercii .

4, După felul in care au fost sau nu nominal izate de legiuitor, contractele nil In . : împărţite în: contracte n u m i t e şi contracte nenumite,

A) - Contractele numite sunt cele care au primit o d e n u m i r e dist inctă, p a r t i d ulară şi nu au un statut juridic diferenţiat.

B) - Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au fost reglementate sub denumir i distiucie, proprii, particulare dc normele r o m a n e .

5. D u p â e r i l c n u l formalităţilor sau solemnităţi lor necesare încheierii lor. con-j iractclc au fost clasificate în: contracte nefomialc şi contracte formale.

A) Contractele nefartnale se n u m e s c şt contracte concrete sau n c s o l e m i M neformalc. Ele includ contractele cu cauze eficiente diferite, Subeategorii a l e c o f l tractelor nefoi male:

H

I I', i

uli

I u n

I

Iun

Ulii

iii

Hll

III |l" • [II

Iilli llli

ni i ' i

> ,i

Page 138: Drept Privat Roman

, _ _ _ _ m

• eoni raclele reale, c u m ar ti: comodatus, mutituitt.jiducia, depositum, pigntts. • contracte nenumite , ca: precaritim. pennutatio, transactio. • contracte consensuale , p r e c u m : mundatuin; societtis; emptio-venditia; io-

\iio-amductio - care era locaţia conductio rei, locatio conductio operarum şi IffwrNrj conduc tio operis faciendi.

A) - Contractele verbale sc încheiau prin rost i rea unor cuvinte formale, •fiminie prescr ise . C e l e mai i m p o r t a n t e contracte verbale, care se bazau pe p i tcbân si răspunsur i cvasir i tualc au (qşXşppnsla (promiss io) şi stipulaţia.

Doliu dictio (promis iunea de dotă prin d e c l a r a r e unilaterală) şi ius iurandi uluit, y jurământul promisoriu)cjrpi pqpoiiui i ic cutiir.icic verbale, dar acestea se lncltciuu prin declaraţii unilaterale nestereotipe şi aveau o aplicare restrânsă, parii,

B) - Contractele literale aveau o cauză eficientă artificială şi constau in însc-" mi determinate care împreună cu consimţământul, obiectul ş i capacitatea părţilor luittiau un vinculutn juris dc natură c o n t r a c t u a l ă 1 " .

Contractele literale clasice se clasificau în: • syngropha (contracte care erau scrise d e creditor şi debitor împreună) . • chirograpkum ( recunoaşterea de datorie s u b semnătură, opozabi lă debilul semnatar, respectiv chitanţa, opozabilă creditorului semnatar) .

• expensiiaţio (acestea nu s-au mai păstrat în dreptul lui Just inian, eu excepţia ilclului dc recunoaştere a dator ie i) .

C) - Contractele formale ( s o l e m n e ) au fost d e n u m i t e ca fiind contracte a k t i a e t e ; acestea nu mai presupuneau ca părţ i le sâ precizeze cauza obligări i lor (tulvctiţtonale din m o m e n t cc a c e a s t ă cauză se confunda cu so lemnităţ i le prevăzute de lege pentru î n c h e i e r e a r a p o r t u r i l o r c o n v e n ţ i o n a l e în m o d valabi l .

Acestea cupr ind următoarele subcategori i : • contractele litteris {codex accepţi el expensi. nomina transe riptica, nom-

lihi arcaria, adversaria). • contractele încheiate per aes et Itbram. • c o n t r a c t e l e verbis (stipulaţia, sponsio, dictio dotis, ius juratulum liber

ii) . 6. in funcţie de c a u z a e f ic ientă a c o n t r a c t u l u i ex i s tau u r m ă t o a r e l e ca tc-Eprii dc contracte : contracte verbis (verbale), contracte litteris (l iterale, scrise),

u d e reale şi contracte consensuale I)) - Contractele reale aveau o causa naiuratis; pc lângă acordul de voinţă al

rtlrţilor mai era necesară şi remiterea bunului pentru ca acestea să fie valabile. în U/a acestei remiteri accipiens putea printr-o acţ iune să restituie ceea ce a pruni i , alitcă nu îşi îndeplinea obligaţiile contractuale .

Contractele reale cupr indeau: depositum (depozitul), pignus (gajul), mutuum {împrumutul dc consumaţ ie) , comodatus ( împrumutul de folosinţă). In categoria , "ic i actelor reale Justinian a introdus şi Indebito soluto (plata nedatotatului) . tare era în realitate un c v a s i c o n t r a c t .

«* li Molcuţ, 0, Oancca. Drept taman, Ed. Şansa SRL, Bucureşti. I992, pag 237.

Page 139: Drept Privat Roman

E) C o n t r a c t e l e c o n s e n s u a l e nu presupuneau nici o cauxa civitis, p conlrac lc le verbale şi l iterale şi nici o causa naturali*, precum contractele Ele se formau prin acordul dc voinţa al părţi lor contractante {solo consens

In dreptul lui Justinian sc întâlneau următoare le tipuri de contracte cons a le : emptio-venditio (contractul de vânzarc-eumpăntre) , locatlo-canductiofM tractul de închir iere), mandatam (contractul de mandat) , contractulcrnfiteatiM soc ie tas (contractul de societate) 3 1 *.

După puterea care î i e n i recunoscuta judecătorului în apiceierea acţiuniţl litigiilor contractuale , contracte le au fosl d iv izate în: contracte de drept stnfl (stricţi juris) şi contracte dc bună-credinţă (bonae-fidei).

A) - Contractele de drept strici (siricţi juris). în cazul acestor c o n t puterea de apreciere a judecătorului iu soluţ ionarea acţiunii generale din con (certae creditaepecuniae) asupra c lemente lor esenţiale accidentale sau fac ti ve era foarte redusă sau lipsea în totalitate, in judecare cauzelor cu contrac drept strict, judecătorul avea doar o funcţie decorativă, cl verificând numai adi susţinerilor păr |i lui şi forma contractului , nu şi conţinutul acestuia.

în dreptul r o m a n contracte le de drepl strict e rau: contracte literale (litter\ contracte verbale (verbis), contracte dc î m p r u m u t dc consumaţ ie (mutuum), toate contractele şi pac lele unilaterale (sponsio. dictio. donaţia),

B) - Contractele de bună-credinţă (bonae-fidei) erau cons iderate toate iraclele s inalagmatice. Judecătorul in soluţionarea litigiilor putea recurge la p cipiul echităţi i în raporturi le contractuale şi de a s e m e n e a putea :

- să suplinească omisiuni le părţilor; - sâ de termine care a fost intenţia reala a părţ i lor in m o m e n t u l î n c h e i a

con-tractului; - să a p r e c i e z e c i r c u m s t a n ţ e l e c a r e p u t e a u să a f e c t e z e c a p a c i t a t e a f f l

consimţământul părţilor; - s3 eva lueze dacă actul încheiat a fost sau nu s incer sau cinstit; - sâ s ta tueze asupra bunei sau relei-credinţe a părţi lor contractante ; - să determine caracterul lezionar şi nivelul leziunii 1 5*. Contractele s o l e m n e sau formale.

Contrac te le s o l e m n e reprezentau forma cea mai veche a contractelor, presu-puneau Îndeplinirea u n o r formalităţi. Astfel, pentru a lua naşlerc, acordi de voinţă trebuia să fie expr imai într-o anumită formă,

Contracte le formale erau guvernate de di ferite principii : - principiul interpretării literale (actul trebuia interpretai respectându-i-set:

menii); - principiul simetrici sau al corespondenţei formelor; - principiul unilateralităţi i actului (actul va crea obligaţii numai pentru u

dintre părţile contractante);

:" P Collincl, Pludes hislurique -sur le droil de Justinian, Paris. 1912, pag.243. " "Vt . Hanţa. M. Jaeola.op, cil, pag.438.

\ ' P " 1

Im linau O t o

lll r111

\ I n d n I 1. cu li 2, co

J. CC

4. co KrConu

l u n i

^ ^ • a c i .

B U H j u r

lin ni.iie

Spân tmibul sţ n u n i jur;'1

I >lui v iu

ta /ei lor IUI le :ui ta

( icei iiiului e) i Jusiu

iul îşi ipeiiială)

L pierdea p «An prin* |iut' câ d' Acest jur hi Uvul a iltiplt dez ţi isoană

1 1 | | • LI

M u l u i s Jusiu

,a wn ( a d

i vi i i -

Page 140: Drept Privat Roman

141

- principiul oralităţii acielor (cu o s ingură excepţie, contracte le formale sc ridic iau în formă o r a l a ) .

Datorita formalismului contractele erau rigide, ui flexibile, necesitau prezenţa rţilor laîncheicrea lor, creând o mulţ ime de neajunsuri. Contractele formale e m u iţe, nu admiteau interpretări, iar judecătoru l nu cerceta intenţia părţ i lor în meniul încheierii contractului şi nu interpreta clauzele contractului , in dreptul roman au existat patru forme ale contractelor formale:

1, contractele în formă religioasă; 2. contractele în formă verbală; 3, contractele în formă autentică; 4. contractele în formă scrisă. Contractele in formă religioasă Forma rel igioasă a fost cea mai veche formă prin care o convenţ ie a devenit

• I n i . i L t . Garantul , iar mai târzia debitorul, pe lângă promis iunea de plată, tăceau | un jurământ, religia fiind în acea per ioadă un instrument prin care se dădea ' «uitate asumări i dc obligaţii. Contrac te le in formă religioasă au fost sponsio

tthgiasa şi liberii jusiurondunu Sponsio reiifiiosa. Sc cons idera că în dreptul vechi r o m a n , debitorul folosea

Verbul spondeo, însoţit dc un sacrificiu cu l i b u ţ i u r i P (vărsări dc vin) şi rostirea iiiuii jurământ religios. Ncrespectarea j u r ă m â n t u l u i atrăgea m â n i a zei lor asupra • • li ii vinovat. Se credea că acest cuvânt (spondeo) are putere dc a a trage favoar-

• r.oi şi nu putea fi întrebuinţat decât de cetăţenii r o m a n i , d e o a r e c e numai ei nule au face ca zeii R o m e i sâ intervină la ju ram intcle lor.

Cicero spunea că, la adăpostul mânie i zeilor creditorul putea sâ ceară debi-lilui executarea unei obligaţiuni care ia fost impusă. Jnunrandum liberti ( jurământul dezrobitului) este contractul prin care pa

nul îşi asigura aperaefabriles (prestarea unor servicii cc necesitau o pregătire iţwcialu) ale debitorului sau. Proprietarul de sclavi dezrobind un anumit sclav, nu pierdea posibilitatea de a-1 exploata. Dezrobitul rămânea obligat faţă de patronul «Au prin opef&ţt obsequim, bona. Sa realiza un dublu jurământ . Sclavul trebuia sâ

c că după dezrobire va m u n c i la s tăpânul său un anumit număr dc zi le pe an, : ii.iamăoi n ,i avea decât un efccl religios, el nu avea valoare juridică deoarece

l.mil nu beneficia dc capaci tate jur id ic i i Acest j u r ă m â n t era reînnoit de sclav Jupă dezrobire, al doilea j u r ă m â n t fiind făcut după m a n u m i s i u n e în cal i tate dc Mttoană cu capacitate jur idică, respectiv liberi. Prin acesi j u r ă m â n t , liberiul se " M i . i sub forma unei st ipulaţiuni să m u n c e a s c ă un număr de zile in favoarea fumului său stăpân, devenit patron.

Jusiurandtnn liberii era sancţionat printr-o acţ iune numită iudlciinn oper-mm (acţiune referitoare la zilele de m u n c ă ) .

P.C. 'limbai.op. cit. pag.259

1

Page 141: Drept Privat Roman

142

2. Contractele în formă verbala.

După restaurarea Republicii, contractul si-a pierdut aspectul său religios, Spon religioasă a devenit sponsio laică şi, împreună cu dofts dictio (proinisiune de dotJ format contractele verbale. Contractele verbale erau acele contracte care, pentru t naştere în mod valahi I, consimţământul se exprima prin rostirea unor cuvinte sole

Sponsio laica, In per ioada în care nu a fost accesibil peregrinilor, oii sponsio acesta însemna contractul verbal. Când sponsio dev ine accesibiI si ac tom, ia n u m e l e dc stipulaţia, spons io rămânând forma verbală rezervată în ( si virate cetăţenilor r o m a n i .

Prin sponsio, se înţelege pe de-o par te sponsio religiosa - vechiul contract 1 formă religioasă, iar pc de altă parte sponsio laica - sponsio ca aplicnţiune a stip laţiunii doar pentru cetăţenii r o m a n i .

Spons io laică se forma, ca şi sponsio religioasă, prin întrebare şi răspu Spondesne mihi centurii dare? Spondeo. Prin uti l izarea cuvântului spondeo de itorul îşi a s u m a o obligaţie. Festus (secolul al Il-lea sau secolul al 111-lea) arătat spondere poa le proveni dc la sponte sua - a promite din propria sa v o i n ţ ă 1 " .

Supultiuuncu esic contractul în formă verbală formal prin întrebare şi râspl {Spondesne mită centurii dare? Spondeo.), contract accesibil şi peregrinilor, i sio laică nu a dispărut, continuând să se aplice exclusiv în raporturile dintre cetăţc

Romanii au acceptat cu timpul tteeesiiatea panieiparii străinilor la viaţa come cială a Romei . Astfel, ei au admis că şi străinii sc pot obliga în formă verbala, dar u interzis în continuare peregrinilor folosirea eu vântului spondeo, locul acestuia furt luat de alte verbe cu înţeles asemănător: Fidepromittisne? - Fidepronutto: Fromh\ tis? - Proiţtitto; DabiS?- Cano; Facies? - Facio2^. Indiferent de verbul protiun((j| de către debitor contractul era desemnat prin termenul de stipulaţia,

Stipulaţiuneu e s t e un act care sc prezintă sub forma pe care o poale îmbr or ice acord de voinţă t ransformându-I în contract, deci dându-i tărie şi valabQ late. Stipulaţia p rov ine dc la cuvântul stipnius care înseumna ferm, tare,

Stipulaţiunea este un contract special cate naşte obligaţii în sarcina debitor fără a şti în ce scop s-a obligat debitorul. Ea este o formă generală pe care o poa ÎMBRĂCA ORICE convenţie şi în felul acesta devine obligatorie. Stipulaţia este i convenţie care sc stabileşte între creditorşi debitor şi care implică obligaţia debitor în funcţie dc voinţa creditorului. Ea devine valabilă numai sub forma obligaţiei i torului. Din punct dc vedere juridic obligaţia creditorului dispare. Stipulat io estet mai desăvârşit instrument juridic de exploatare a debitorului fiind principalul eonii al romanilor, un contract de drept comun, de drept al ginţilor. Funcţiilestipidaţh

Stipulaţ iunea are două funcţii: o funcţie generală şi o funcţie novatoare . A) Funcţia generală a stipulaţiunii rezultă din caracterul său abstract Fiira I un i

abstract de creare a unei obligaţiuni, stipulaţiunea prin funcţia generală a puţi utilizată pentru a sancţiona diferite convenţii. Stipulaţiunea a fost mult t imp sinj

"M Talamanca. op. cil. 345 E. Molcuţ, D. Oancea, op. Cit., pag 4Jo,

|.'li l l , n k «|>nn i c i

Ha luat ,Pt1n prii LAN dc-s

L D e 1

|>ll'<l.l I'

l)mte-p: IŢA-leg lulea ( lllpnlaţ

Stip

H l l l - U l t l

IRLNCIP ( ar

lă (st . I uti In si

.llllpuli B)l

Iii Itllţii - Cri.

%

L L I P U I I

. . i i . I i

I), Stii

|NA 11 LI

ItllIIIC .» I n

tii|inl, ln»lt u i l , | . l i

hnit d | I ' l | . M I

AHTIM I III ILV

Himui IIUIIUl

i

Page 142: Drept Privat Roman

14*

il- aconliacUi şi a NN$ wali/um multor >]••• i..ţi•.i:n jur>.kc I V exemplu, iiumlea ! cunlr actului emisa isD.il de v ;in/arc, operaţiunea juridica a vânzării putea fi

H w l u n t ă prin două stipulaţiuni: o stipulaţiunc a preţului şi o stipulaţiune a lucrului, l'iin |• 11111;i si i11=,i!,ii ii.jji(_•. s."11m 1::."i! ."i11 m i. 111n-i•: ivăn/.ikMulin că va plăti pre lui, lai prin M* de-a doua, vânzătorul se obliga faţă de cumpărător că va preda lucrul.

Dc asemenea, prin st ipulaţ iune se realiza şi convenţia de imprumut. D u p ă ^Hkvrca unei sume de bani, promitentul sc obliga la restituirea acesteia, iar în caz

I|I ne plată la scadenţă putea fi urmărit injustiţie de către st ipulam. Deoarece orice p |«- legcre între părţi putea face obiect ai unei st ipulaţiuni, chiar şi când aceasta I n t r i da naştere unui contract care a v e a o formă specia lă , s-a sus ţ inut că Bllpulaţiunca nu era un contract, ci o formă, un tipar dc creare a obligaţiilor.

Stipuiaţiunea a fos) folosită şi pentru a stinge o obligaţiune contractată verbis vheeepfilatia), creditorul f i ind în t rebatdc către debitor d a c i a primit. Stipulat iunea HM f i folosită ş i pentru transformarea unei obligaţii vechi intr-una nouă sau pcit-mm alătura unui creditor principal un creditor <icc«or (adstipulator), sau se putea (KNMtitui 0 garanţie personală (debitorul accesor se obliga împreună cu debitorul

I ţiul - adpromissor, prin utilizarea lui spondeo, fidepwmitto,fideiubeo). Când se crea convenţional o p e d e a p s ă pentru o obligaţie care nu a fost execu-

9 | l l {stipulaţia poenae) se folosea de a semenea stiptilaţiunea. Sl ipulaţ iunca a fbtl utilizată şi in materie procedurala - citarea prin vadimonium extrajudiciar, dar

i|| In situaţiile în care magistralul dădea curs unor soluţii echitabi le în drept (lllpulaţiuni preto-riene) s

11) Funcţia novatoare a stipulaţiunii. Sl ipulaţ iunca prin abaterea sa de la scop-ni Iniţial putea servi ia înlocuirea unei obligaţiuni cu aha.

.inuterele stipulaţiunii Stipuiaţiunea era orală, se forma printr-o întrebare a creditorului la care

i*»punJca debitorul, lirau folosite mai mul te verbe: Dabisne mihi cetttum? Dabo mu I lomittisne mihi centum dare' •

l romitto.

Stipuiaţiunea era abstractă, adică nu se arată c a u z a obligaţiei. St ipuiaţ iunea in i lucea efecte jur id ice indiferent dacă î m p r u m u t a m ! a pr imit tot, o parte sau lllmic din s u m a pe care s-a ubligai să o plătească. Dc e x e m p l u , credi torul putea uri I î m p r u m u t e pe deb i tor cu o s u m ă dc 100 dc sesterţi, în t i m p ce obiceiul • lipul nţici era de 150 de sesterţ i , d i ferenţa fiind o dobândă deghizată . Debitorul IniA nu putea dovedi că a p r i m i i d o a r 100 dc sesterţi . Pretorul i-a d a i astfel debitorii lui o excepţie dc doi şi i-a permis să ceară l iberarea sa prinir-o acţ iune. Inift d o v a d a era mul t prea greu dc do-vedit . La începutul secolului al Il l-lca. ţfyţetttiores obţ ineau de la Itumiliores în-scrisuri pr in care aceştia se obl igau să (ţintească s u m e de bani pe c a r e nu Ic-au pr imit . Astfel, pr intr-o const i tuţ ie a lui ( nmcalla ( 2 1 5 e.n.), i s-a oferit debi torului o ex-ceptio, numită excepţia mai fltmerataepecuniae (excepţ ia s u m e i de bani n e p r e d a t â ) , precum şi o ac ţ iune, namilă quereta nan numeralae pecuniacm (p lângerea peniru s u m a de bani

(' Tomulcscu. up cii.pag.345.

Page 143: Drept Privat Roman

144

ncpredală) . Debitorul trebuia sâ af irme că nu a primit s u m a dc ba trebuia sâ dovedească faptul plaţii efective. a n i » i a r =rcdi

Congruentia (potr iv irea). S u m a prevăzută în î n t r e b a r e trei 1

celei din răspuns.. 1 a întrebarea creditorului • PronJlţi ••••• : | i M

i lorul nu p u m a să r ă s p u n d ă - P r o m i t să-ţi dau 50 sesterţ i S c s t c l i ? i ' ,

... . .• r •> T' pentru I itatea de loc Si dc timp. Ca o consecinţă a oralităţi, , t rebuia ca pârţiU,

afie în locul ş i în m o m e n t u l u n d e s-a tăcut s t ipulaţ .unca.

Stipulaţiunea * P » " a c l d e dn'P' a ' 8 T a t C C S u l P ^ c g r i n i l acest contract verbal, cl u primri d e n u m i r e a de sttpulafta Ş I a U e v e n j ţ * ite dreot al ginţilor. . , .

StipulaU™ *™ un act solemn, deoarece nu se mchcia m m o d va lab i l ' dacă acordul dc voinţă îmbrăca o a n u m i t ă formă. Se pronunţa U n anumit c u ' spZ-deo. sau mai târziu - ţuicpromitta. dabo. pramttta. r n t r e b a r c a ^ S ă răspunsul ş i n u s e putea r ă s p u n d e p r i n c u w n t e c u a c . aş , « n s celor s t ?

c m HI> aci unilateral, n u m a . debitorul 1 S 1 a t l E a j a Q ^

un tot iar răspunsul t rebuia să u r m e z e imediat întrebării creditorului. Î)puia,iLo era un ac, de drep, strict, judecătoru l c e r c c 1 a n u m a ,

întrebarea ş i ră spunsu l a u avut loc, fără a veri f icaşi voinţa reală a p a ^ Transformările stipulu\tumi

î n epoca veche, s t ipulaţ iunea a fost supusă unui f o r m a l i ^ n g i d _ C u ^ nal i smul acesteia s-a mai atenuat. La sfârşitul secolului al | ţ_ l r e , formal

secolului ca dc excm

— iwic.n. şi in

a l lll-lea e.n., s-a permis c a stipulaţiunea s ă s c facă ş i ţ n a l t c y ^ .

A J n n l u in l imba greacă. R ă s p u n s u l nu mai trebuia în mod necesar să spundă c u întrebarea. Keîndepl in i rca lui congruentm m m a i a V c a c a

nulitatea s t .pulaţ iumi. C â n d s u m a menţ ionata i n întrebare n u

n e . din răspuns, era valabilă obligaţia pentru suma mai mica. Deşi oral i tatea se m e n ţ i n e a ca o caracteristică a s t i p u l a t ,„

din t impul lui Cicero, părţ i le redactau un înscris în care se menţiona câ s - a

întrebarea ş i s-a dat răspunsul, deşi în realitate aceasta nu se r c a | ; w - ,

mai corespy sumei din răspuns, era valabilă obligaţia pentru suma mai mica

* p r a c t i W M i o n a c a s .

sc păstreze condiţ ia prezenţei p ă r ţ i l o r . Mizase . Coqg

în dreptul post-clasic, formalismul s-a atenuat şi mai mult i e.n.. prin Const i tuţ ia împăratului Leon s-a suprimat cerinţa U ţ S t c o ' u ' a ' V solemni, părţile putând întrebuinţa cuvinte echivalente. Parţ iu [ "j?*!1 l u . n " expr ima voinţa in m o d clar. Prin Consti tuţ ia lui Justinian. a j U l a u 5 n s ă s t ipulaţ iunea puica fi atacat dacă sc arăta că debitorul sa'u „ L u r c l n c n întreaga zi din localitatea unde se făcuse stipulaţiunea. Dacă d'b ^ ' lf>' torul au stat cât de puţin în local i tate in ziua în care s-a r e a l i s t f " ? r U ' s a u

indeplinilă condiţia prezenţei părţilor. a c , a l , s c c o -

D e c â d c r c a formalismului a fost determinată de numeros' r mure de străini, mai ales greci, au venit la Roma ca negusj|)r*

Cî,0r1, Vn

oscând limba latină, s-a acceptat ca ei să utilizeze cuvântul gr^, . j / , C c * ' ' a n Kn latinprtumito. După aceasta s-a admis cS stipulaţiunea p o a ^ ;.V

Page 144: Drept Privat Roman

145

1111'.i. i Inar si in Imilui uşii :.;na Prezenţa mai ţOriloi fiind greu • i•_• 1SÎ] urai, H k t ut la folosirea înscrisurilor care erau mai uşor dc realizat 1.

Obiectul stipulaţiunii I l putea consta în facere (infaviendo) sau în dare (in danda). Au apănit probleme

M pn veste stipulaţia operarăm (stipuiaţiunea dc servicii), Qwrae-ţt'(serviciile) erau siderale tic romani res, iar sclavul fiind un res ( lucru), s-a produs ircpial o luzie între m u n c ă şi cel cc o presta. Froba stipulaţiunii I.» început st ipuiaţiunea era probata" cu martori , ulterior dovada s-a făcut prin ris. Datorita caracterului abstract al acesteia, debitorul era condamnat indifer-

dacă acesta a primit mai puţin sau nu a primit nimic din cât a promis, creditorul ' uia doar să probeze cu martor i sau înscrisuri că stipuiaţiunea a. avut loc. Datorită abuzur i lor ce lor bogaţi, pretorul a oferit debitorului posibilitatea de

upâra pr in excepţ ia de doi şi sâ d o v e d e a s c ă faptul câ a primit mai puţin, fel piu iile înclieiau • c o n v e n ţ i e specia lă incorporată stipulaţiunii (clattsula

Iii. prin care sc angajau să nu c o m i t ă vreun doi prin care judecătoru l sâ poată Cţiuna săvârş irea do lu lu i : „Spondesne dolum malul huic rei promission-

• ibesse afutttrumque esse?" (Promiţ i că doi ui rău este şi va lipsi din aceasta u g e r e ş i în ţe legere?) . D a c ă debitorul recunoş tea primr-un înscris împrumutul I M M ' I '.nnie de bani, dar in realitate pr imise mai puţin, i s-a oferit posibil itatea de I lan iniţiativa procesului şi de a cere restituirea înscrisului constatator al impru-

ţ t i l u r " .

Kcforma pretorului a ameliorat numai aparent situaţia, deoarece debitorul treji să facă dovada celor afirmate pe cale dc acţiune sau de excepţiune, iar această

>0 era aproape imposibil de făcut. !u anul 215 e.n, împăratul Caracal]a a dat o constituţie prin care sarcina probei

«nea creditorului, iar debitorul trebuia d o a r s â afirme, pe cale de acţiune sau de •. p;i .a ie. că nu a primit suma ce i-a fost promisă. Acţiunea o ferită debitorului se

mi-.! .pterela nan numerataepecuniae. iar excepţ iunea — excepţia nou nu-"ţatac pecuniae.

Sancfiunea stipulaţiunii

Dacă debi torul nu îşi îndepl inea obligaţia a s u m a t ă prin s t ipulaţ iunc, creditul putea apela la mai mul te mij loace jur idice, in funcţie de obiceiul actului .

• i• i i• I•_- lui G a i u s nc arată că s l ipulaţ iunca era sancţionată prin judicis postumi In baza legilor Sillia şi C a l p u r n i a . d a c ă debi torul nu îşi executa obligaţia

miuă de a plăti o s u m ă de bani , c! putea fi urmărit prin condictio certae umăr, iar dacă promitea un lucru determinat (alia certa res) în caz de neCX-

lUtirc putea fi urmări t pr in condictio ceriae rei sau condictio trilicaria. D a c ă KOrul p r o m i t e a un lucru oarecare, creditorul acţ iona împotr iva lui prinlr-o io ex stipulatu'1".

I M. Talamanca, op. cit. VI 11angli, M. Jacota, ap. cit.pag.23S. VI I l.rnga, ML Jacota, op. cit.pag.239.

Page 145: Drept Privat Roman

Debitorul era c o n d a m n a i n u m a i pentru ceea ce a p r o m i s (pecttniet sau <rfţj res) ţi nu pentru mai mult . în cazul în care lucrul pierea sau îşi pierdea c a l i t a t e H res in patrimonto, debitorul se libera de obliga] ie prin remiterea râmăşi |c lor Tizii sau jur idice ale acestuia.

în e p o c a veche creditorii incheiau cu debitori i st ipulaţiuni alăturate ce a v e i ca obiect plata unor s u m e de bani daca executarea obligaţiei de către d e b i t o r • necorespunzatoarc sau dacii după executare creditorul era învins de către a d e v l m ui proprietar. Dc asemenea, părţi le puteau î n c h e i a 0 ciausuiu /!"!>. p; ni : I I I L I

ul căreia judecătorul aprecia în m o d liber împrejurări le cauzei şi sancţiunii dulii săvârşit dc către debitor.

Dutis dictio (const i tuirea dc dota) era o formă specia lă dc contrau ver consta într-o declaraţ ie uni latera lă dc dotă făcută în t e r m e n i so lemni de vii ea soţ ie , de debi torul ci la o r d i n u l ci sau de ascendenţ i i săi pe linie pate A c e s t e p e r s o a n e se p u t e a u obl iga prin rostirea cuv inte lor s o l e m n e faţă de torul soţ să facă o pres ta ţ ie cu tit lu de dotă. Spre deoseb i re de st ipulaţi n u m a i cel c a r e const i tu ia dota vorbea, declaraţ ia tui nu e r a u r m a t ă de o cepiare ora lă a vi i torului soţ şi nici preceda lă de o întrebare . Lipsa zestrei cons idera tă o reală d e z o n o a r e . S-a af i rmat că la or ig ine clotis dictio ar fi în contractu l d c l o g o d n ă .

Ynn dotis dictio. soţul devenea proprietarul bunurilor doiale. Existau şi soţi de credinţă, care după ce dobândeau dota îşi repudiau soţia, iar ulterior încheiauo căsătorie unnăr ind acelaşi scop. Dotis dictio devenea astfel un izvor dc îmboj

Iu epoca post-clasieă. dotis dictio a căzut în desuetudine. în t impul lui dosiu al ll-lea şi Valcntinian al ll-lea. dola se consti tuia prinlr-un s implu Totuşi dotis dictio a supravieţuit mult t imp în Imperiu! Roman de Apus, dijj in Imperiul R o m a n de Răsărit, deoarece în provinciile orientale ale imperiului mai puţini romani şi mai mulţi greci, iar aceştia din urmă preferau să folosei act c u n o s c u t pentru const i tu i rea dotei - pactul dc dotă, faţă dc un act mai accesibil datorită formulelor so lemne şi datorita folosirii limbii latine.

Contractele in formă autentica (neţ«m).Forma autentică constă în prezenţa islratului Ia încheierea actului. Nexum este o convenţie dc aservire prin care debi se angaja sâ muncească un anumit număr de zile ta creditor, dat fiind faptulcă nupţj să plătească la scadentă datoria luată printr-o stipulaţiunc. Deci, debitorul ncpujj să-şi plătească datoria născută prin stipulaţiunc. părţile, in baza unei înţelegeri abile, se prezentau in faţa magistratului, unde creditorul rostea formula: ,,Af serviciile acestui om îmi sunt aservite pentru suma de.. . sesterţi până la calendele ..." Debitorul tăcea, iar magistratul ratifica declaraţia creditorului pronunţând iul uddico. Se poale observa că nexum apare ca o aplicaţie a lui in iure deoarece pentru utilizarea sa părţile recurgeau la un simulacru de p r o c e s .

La începutur i le statului r o m a n , sclavii erau într-un număr mic, iar patriot doreau să-şi găsească m â n ă de lucru. Prin nexum se realiza astfel o aserv, debitorului, deci a plebeului, care nu se putea face prin alte mij loace. C â n d real izase un nexum, dacă debitorul nu îşi îndeplinea obligaţia prevăzută s l ipulaţ iunc, la scadenţă, creditorul apela la un proces pentru obţinerea'

'In

1 1

' i

lllţl

Ut

tu..

M11 m i

mi

I . I .

a

II II iu

r i

•II

l i

Iu '4 |

I I

Page 146: Drept Privat Roman

147

3. ( unlraclclc in formă scrisa (literale).

• Un inconvenient al contractelor verbale era acela că proba lor se făcea cu p i r lor i , în caz dc litigiu cilarca se realiza de către rec lamant, instanla nea vând Bjftţtă atribuţiune. De asemenea, martorii puteau să refuze mărturia, să fie de rea-n d m ţ â sau să fi murit. Aceste inconveniente au determinat ca forma scrisă să f ie •limită tot mai mult, ea fiind mai uşor de probat . în secolul al Vl-lca la R o m a , în ••11*1.1 i.i/houiclor vietoi i o u . s e purtaţi ele n m i u m . s-a dc/v o l - m a i mult comei ţol. Ui băncile au luat un mure avânt. Bancheri i tăceau numeroase operaţiuni comer-

le pentru care foloseau st ipulaţ iunea, care prezenta unele neajunsuri . Dovada martori era necesară ca mijloc dc probă, un singur martor fiind suficient pentru

dovedi o stipulaţie, insă dacă martorul mur i se , era dc rcacredinţă sau refuza rturia, creditorul era pus într-o situaţie dificilă. Astfel bancheri i având nevoie un inscris. s-au folosit dc un registru în care erau transcrise in fiecare lună

hcnsărilc şi plăţile, operaţ iune care era denumită codex accepţi et expensi - al Hunelor primite şi al sumelor plătite. Registrul avea două coloane: într-o coloană

Irtceau sumele primite (accepta), iar in cealaltă coloana - sumele plătite (ex-'i. în codex erau menţ ionate : s u m a , cauza şi n u m e l e celui care pr imea sau

IlUe.i o suină dc bani. Romani i păstrau cu multă grijă aceste registre, menţiunile prinse fiind exacte şi putând fi folosite ca mijloc dc probă.

mm~- — — - -

p lnţe dc c o n d a m n a r e . Prin executarea sentinţei, debitorul devenea sclav, dar în RlnAtale pentru că un cetăţean nu putea deveni sclav la R o m a . I Nc.uini- a fosl creat ca un instrument dc aservire a plebei. La scadenţă, plebeul

ud plăti, datorită lui nexum cădea într-o cvasisclavie. Debitorul îşi păstra •ţUţiadc om liber, insă creditorii' îl trata t i pc un s< lav, il ţuica in lanţuri, i! bătea [II elibera numai după prestarea zilelor dc m u n c ă stabilite prin contract . L Convenţia dc aservire avea un caracter formal, d e o a r e c e în realitate acordul

•aţă reprezenta modul prin care patr ic ianul îl constrângea pe plebeu să hlnft aproape sclav, ameninţându-l cu posibil i tatea procesului şi a vinderii lui H M liberii» c a sclav. |. Lei Poetelia Papiria, La Roma datoriile ajunseseră o adevărată calamitate, iar înţelegeri le dintre plebei, patricieni şi nexi erau toi mai numeroase. Din această

i/a, în anul 326 î c.n . a fost dată tc\ Puetelta Papiria prin care s-a pus capăt /uri lor cămătarilor şi urma să fie puşi în lanţuri doar cei care au săvârşit un delict. Legea Poetelia Papiria a fost considerată un succes al plebei lor în lupta lor

patricienii. însă editarea acestei legi a fost determinată şi de condiţii economice, unu războaielor purtate cu etruscii şi latinii, romanii victorioşi au luat numeroşi inieri de război pc care i-au transformai în sclavi, Astfel m â n a dc lucru se pictase şi nu mai era necesară aservirea plebei lor d in punct de vedere eco-i>. in.o ales că puici ea politică a acestora crescuse. De asemenea pati icieuii

iu nevoie de sprijinul plebei in confruntările militare viitoare, fapt penlru care. | lecolul al IV-lca i.c.n.. Consulatul devine accesibil şi plebei.

Page 147: Drept Privat Roman

148 __mmm

M. Tulsimane a. op, eit. 17.

Creditorul realiza în regisiru g înscriere la coloana expensa. această IniriH trebuind a fi confirmata in acelaşi loc de debitor. Mai târziu, d o c u m e n t e i j ^ H ponte la II ere olan uni arătau câ această confirmare a debitorului putea fi tatitfl printr-un act scris independent , care sc n u m e a cluragraphurn.

Funcţiile contractului litteris. G a i u s arăta câ înscrieri le cupr inse in registru erau dc doua tipuri:

transeripticia (pr in c a r e se c rea o ob l iga ţ ie) şi năimita arcaria (pr semenţ ionau datoriile e x i s t e n t e ) " 7 .

Natnina turn scriptic iu îndepl inea două funcţii: a) pentru a înlocui un debitor cu un altul — transcripţia apersona in /wtf h)pcniru schimbarea temeiului jur idic al unei obligaţii- transcripţiai

persanatn. b) pentru schimbarea temeiului jur id ic ul unei obligaţii transcripţii

personam. Transcripţia a persana in personam. Schimbarea debitorului se i

înscrierea a d o u ă menţ iuni în registrul dc plăţi şi încasări. P r e s u p u n e m ! datorează o s u m ă de bani creditorului său. La rândul său, Titius are ca deb Muevius. Pentru a nu se mai face d o u ă plăţi, ci numai una. Tit ius con« creditorul său ca Maevius să plătească in locul lui. Astfel creditorul l u i ' menţ ionează la coloana e x p e n s â că i-a dat lui Maevius o s u m ă de bani, i vius conf i rmă această m e n ţ i u n e la aceiaşi coloană. Maevius şterge obli]) Titius. menţ ionând în coloana încasărilor că a primii dc la Titius aceiaşi suil el nu pr imise nimic, in acest m o d obligaţia lui Tit ius sc st inge şi se naşti obligaţia în sarcina lui Maevius .

Transcripţia a re in personam. Debitorul era dator creditorului unui contract oarecare, iar părţile doreau ca datoria Să devină litteris. cauzei obligaţiei era urmărită dc creditor, deoarece contractul litteris era c strict şi in acest m o d situaţia debitorului sc înrăutăţea. Creditorul trecea lat încasări lor că datoria s-a pr imit deşi cl nu pr imise nimic, iar la coloana pli m e n ţ i o n a că a dat debitorului său aceiaşi sumă, deşi nu-i dăduse n i m i c .

Caracterele obligaţiei literale. Obligaţ iunea lilerală este o obligaţie de drepl strict, liind de o inte

riguroasă, judecătorul ţ inând cont dc litera actului şi nu dc voinţa părţilor,I sancţionată prin actio certac creditae pecuniae. Sc pulcau obliga liitcr cetăţenii r o m a n i , forma scrisa fiind accesibi lă şi peregrinilor în condiţii | statutului lor juridic.

Obligaţia litteris in timpul lui Justinian. Contractul litteris d ispare ini post-clasic. Just inian vorbea de o obligaţie literală, prin care se înţelegea §M obligaţie riâseută din înscrisul care, nefiind atacai n m p dc doi arii p u n ipitHM nun numeraiae pecuniae, devenea inatacabil .

în dreptul posi-clasic, forma scrisă este predominanta, deoarece tii.-dityM d o r e a u sfi-şi asigure mij loace dc piobă căi mai sigure. Atunci când i n c h t j H

Page 148: Drept Privat Roman

150

Lipi. prin inuiiuiin se realiza cuinăul Prin dispoziţiile legii Genueiacra interzis ft [ O u l u i t u dobândii, fistici penlru a ocoli aceste dispoziţii a fost utilizai mutuum*

în. epoca ved ic remiterea lucrului era materiala si directă, deci nansinisiuncfl realiza de la mână la mână. în epoca clasică au existat situaţii în caic cm suftclflfl înţelegere a părţilor însoţită de un fapt care sugera intenţia părţilor dc a transmite l i l ^ H

Penlru ca mut sun» si fie valabil, t rebuiau îndepl ini te următoarele condiţii; \\ a) sâ a ibă ca obiect lucruri care puteau f i cântăr i te, n u m ă r a t e sau m ă s o p V

lucruri de genert {res ouat ;•< tid, r, monera, mensurave constant), şi amjljfl vin, grănc. ulei si altcJc-

b) lucrurile care erau remise î m p r u m u t a t u l u i trebuiau t ransmise cu t l i u j f l propr ietate - mutiti datio. Transmiterea proprietăţii se realiza prin trudi ţiune,

c) trebuia să existe un acord de voinţă între părţi relativ Jaîmpr umut. n convenţi între creditor şi debitor, prin care debitorul se obliga să restituie lucrul latr-micttB aceiaşi eannta ie şi cal ilaic.

Sc cons ideră ca un real î m p r u m u t : - autor izarea unei per soane să ia bani dintr-o casă de ba ai ale cărei chel f f l

remise; autorizarea unui depozitar, la care o persoană are depuşi bani, sa-i folosCUţi

c u caracter d c î m p r u m u t ; - a da unei persoane obiecte pentru a ie vinde şi autorizarea acesteia să p ă s t r M

banii astfel o b ţ i n u ţ i ™ . Ctttocic.tc.lc iui mutuum Mtitanul este un contract real T r a n s m i t e r e a proprietăţii lucrului ce hui

obiectul contractului cm absolut necesară. Mutam» face parte din catigoria contractelor nesolemne, ţ inând de o s p d f l

aparte a aces tor contracte. Nu era suficient s implul acord de voinţă al părţiloi n necesita şi remiterea proprietăţii lucrului.

Mu fauni este un contract unilateral. N u m a i pentru una dintre părţi, şi unu uri împrumutatu l , se năştea o obligaţie,

Mutuum este uu eoni iac t de drept strict Spre deosebire de celelalte • tracte reale ţ f tducia. gajul, c o m o d a t u l şt depozitul1 care se interpretau eu bun credinţă, mutuum e ra interpretat potrivit literei actului .

Mutuum era a» contract dejus genlikm, putea (î folosii în raporturile Î9 cetăţeni şi peregr ini . Acest caracicr al aeiului apare ca o s inteză a unor factori ilt natură economică şt siriei tehnica, mutuum fiind 0 c o n v e n ţ i e grevată pe tradiţi* prin excelenţă act de drept al ginţilor.

Mutuum este un act care dă haină juridică împrumutului gratuit. Efectele lai ittutuum Mut num sc naşte in re, adică are loc remiterea mater ia lă a lucrului şi pţ

aceasta se transmitea insâşt proprietatea asupra lucrului. Cel Care împrumuta, putfl dispune de lucrul împrumutat şi să-1 consume, având sarcina ca la terme nai s i a h | | sâ restituie lucruri de aceiaşi calitate şi in aceiaşi cantitate ca şi lucrul împrumutul

w C-Tomulescu, ap. cit.pax.180

Page 149: Drept Privat Roman

m

Ue priveşte pierderea fortuita a lucrul ui împrumutat, în această situaţie debitorul cm liberat tic obligaţia de restituire, d e o a r e c e riscul era al împrumutatului şi Da datora un lucru fungibil (de gen) . C o n f o r m principiului - genere nan pe-

(Iticrurilc dc gen nu pier), debitorul trebuia să-şi procure tm alt lucru de Inşi gen, în aceeaşi cantitate şi calitate, pentru ca la termen să-şi poată îndeplini (H.tţia faţă dc creditorul sau, ('el care a împrumutat trebuia sa restituie numai cât a primit, deoarece mutuum un contract gratuit.

In epoca veche, obligaţia debitorului a fost sancţ ionată prin iegis actio per mjjii rioiicm, care spre sfârşitul republicii a fost înlocuită prin actio certae cred-

uniac (atunci când obiectul obligaţiei era o s u m ă de bani) sau pnnactio m i . ret (când debitorul trebuia să restituie alia certa res).

IWnus ( împrumutul cu dobândă) . Aşa c u m arăta istoricul Tacit, împrumutul dobândă a fost practicat din epoca foarte v e c h e şi a avut urmări foarte grave,

iiiuănd adânci schimbări sociale, care au accentuai şi mai mult deosebiri le bogaţi şi săraci .

l^origine./werJti .ţaîmbrâcat forma stipulaţiunii. Astfel debitorul primea 2 0 0 d e '"rţi. J a r promitea să restituie 300 de sesterţi. Cei 100 de sesterţi diferenţă erau

ţl dc către debitor, cu toate că nu primise aceşti bani la încheierea stipulaţiunii. După apariţia lui mUtuum, î m p r u m u t u l cu d o b â n d ă a îmbrăcat fie forma

lulnţiunii, fie forma lui nuttttum. care era însoţit de o st ipulaţiunc a dobânzilor, împrumutul cu dobândă se încheia sub forma stipulaţiunii. debitorul primea a (exemplu 200 sesterţi), dar sc obligă să plătească o altă sumă (exemplu 300

:ji). Când împrumutul eu dobândă î m b r ă c a forma lui nittlttuin, se incheiau acte distincte: mutuum, care avea ea obiect ţi st ipuiaţiunea, care avea ca

Ct dobânzi le (stipulaţia sortiset usttrartmi). /mprumutul eu dohăndă sub ui lui sttpu-latio sortiset usurarum, sc realiza cu forme simple şi mai rapide şi »t'castă cauză era preferat de romani .

Deoarece dobânzile luaseră amploare la R o m a , s-a încercat limitarea acestora. Iipoziţie în acest sens a fost cuprinsă în Legea ce lor XII Table, potrivii căreia

•banda nu putea depăş i a 12-a parte din capi ta l , ceea ce însemna S.33H^i din in împrumutată. însă dobânda era lunară şi nu anuală şi putea duce la dublarea p l u l u i în termen de 1 an. I i'i.'. LiciniaeScxtia a conţinut dispoziţii favorabile debitorilor. Potrivit aces-

i iMuuzi le plătite u r m a u sâ fie scăzute din capital. La sfârşitul secolului al IV-10.D., pract icarea împrumutulu i cu d o b â n d ă a fost interzis. Mutuum era nopat prin acţiuni care permiteau creditorului să impună debitorului anumite laţiuni, prin care debitorul se obliga să plătească, pe lângă suma datorată, 0 treime, dacă se dovedea că a c ţ i u n e a intentată de creditor era întemeiată,

ful, creditorii împrumutau sume mari de bani pe care debitorii nu le puteau plăti nncn şi recurgând la slipulaţitini p r c i o r i e n c îi sileau pc datornici să plătească a dalorată plus o treime din aceasta, în cazul in care pierdeau procesul . Dispoziţiile Legii Genueia mai puteau fi ocol i te şi prin substituirea unui latin, iccc interdicţia dc a percepe dobânzi se apl ica n u m a i cetăţenilor. în practică,

Page 150: Drept Privat Roman

r,2

cetăţeanul r o m a n recurgea la serviciile unui latin, care percepea dobânzi:: mari la sumele împrumuiaic . Mai târziu Legea Gen uc ia s-a aplicai si latinilor,

în per ioada lui Cicero, dobânda care se percepea era de 1 % pe lună, deOfj

p c an. Nauticumfoenus ( împrumutul mar i t im) Era împrumutul cu d o b â n d ă

comerţul care sc desfăşura pc m a r c . făcut sub condiţ ia: vi salva navhs intra tatempura pervenei il. Creditorul se înţelegea c u proprietarul u n u i v a s c a r t comerţ pe mare, ca în cazul în care corabia se va scufunda cu mărfurile cum cu banii împrumutaţ i , debitorul sâ lic exonerat dc obligaţia dc restituire. în c care corabia ajungea la destinaţie cu b ine, armatorul (proprietarul vasul obligat să restituie s u m a cu o d o b â n d ă majorată. S u m a era plătită unui creditorului care era îmbarcat pe vas. D o b â n d a era fixată prin convenţia p astfel nauticum foenos era avantajos aiât pentru creditor, cât şi pentru do'"

în cazul împrumutului mari t im, riscul era al creditorului. Dacă marfa pi" caz de forţă majoră, armatorul nu mai datore nimic. Astfel nu se mai aplica genera mm pertuit. în l impul lui Jus t in ian limita dobânzi i pentru impru marilim a fost tîxatâ la 1 2 % . " '

Senatuscunsultul macetlonian. în epoca clasica romanii, jltius fiimilinc se obliga, deci putea să se împrumute. Capacitatea lui fllius familiile de a sc obliga mutuum a fost reslrânsâ pririli-un se natusconsuk adoptat în timpul lui ClauctH

Atunci când fiul de familie sc putea obliga, executarea obligaţiilor putea genereze complicaţii datorită faptului că titularul patrimoniului erapaterfaimlid iar acesta împuţea li ut mărit decât dacă autori/, i s c s a u ratificase împrumutul. Hal împrumutul nu avea autorizaţia lui paterfamiUas, creditorul trebuia să aştepte pll| la moartea lui pater familias, când flliusfttmiliac devenea litular al pairi m o m u M puica ti urmărit. Dacă fiul de familie murea înaintea lui paterfamiUas sau, dacă ptiH familias îşi pierdea averea, executarea asupra bunurilor nu mai era posibilă. aceste motive, creditorii refuzau să acorde împrumuturi fiilor de familie. Astfel, ujT dc familie căruia i s-au refuzat noi împrumuturi din cauza datoriilor anterioare, ucis tatăl, pentru a inlra în stăpânirea averii acestuia şi pentru a scăpa de presai exercitate de creditori. La această faptă, senatul a adoptat o hotărâre - senatuscift suitul maccdonîan - prin care se prevedea că fiul de familie care nu putea fi umilit în timpul vieţii lui paterfamilias, deoarece nu avea bunuri, sâ nu poală fi urmat iinl după moartea acestuia. Aşadar, nimeni nu mai acorda îniprunuiiui i \mjllius familii deoarece el nu putea fi urmărit nici in timpul vieţii tui pater fimiiUus nici dup moartea acestuia, prin prevederi le senatusconsultului macedonian.

în t impul lui Caludiu, scnntusconsul te lc nu erau încă izvoare de drept, a s t l prevederi le lor se aplicaţi n u m a i prin injoncţiuni făcute pretorului . Dacă f iulqj familie nu plătea datoria după moartea lui paterfamilias, iar creditorul îl c h e m a t justiţ ie, pretorul putea el ibera creditorului o formulă, dar introducea în acea Ai nudă excepţ iunea senatusconsul tulu macedonean, In fa/a in imlieio, constatat' că excepţ iunea este întemeiată conform principiilor existente, judecătorul clitt

;" P, Colhnci, op. cil., pag 276

Page 151: Drept Privat Roman

pc pârât tic obli-gaţic. Dc asemenea, pretorul putea sâ refuze creditorului cererea f i i ! iherarc a unei formule.

Scnalusconsuilul macedonian nu s-a aplicat fiului care avea unpceul ium cas-tlf.twc. deoarece puica plăti datoria, fiului de familie care trecea in ochii tuturor drept Werfanuiias, şi in cazul împrumutului autorizat sau ratificat de pater familias.

Fiducia - era contractul real care se forma printr-o mancipatia sau in iure i ţtsio, însoţită de o convenţie prin care dobândilorul sc obliga să rctransmită proprietatea celui de la care o primise. S-a susţinut câ înstrăinarea lucrului şi convenţia •lAluratâ fiducia forma un tot unic. Unii au considerai că acestea sunt acte distincte.

Fiducia era un contract care sc năştea ui re. dar remiterea proprietăţii sc făcea in rund diferit decât ta mutuum, obiectul său constituindu-1 un lucru considerat tn specie.

Fiducia sc folosea pentru: p a ) a garanta o datorie. Debitorul Iransfera creditorului proprietatea unui lucru

CU obligaţia de restituire la dala plăţii datoriei (fiducia cum creditare}. b) a efectua un împrumut pană la un anumit termen, operaţie care mai târziu a

lunn.it obiectul contractului de c o m o d a t . j. c) a da un lucru în păstrarea lui aceipiens, ceea ce a constituit mai târziu

obiectul contractului de depozi t . d) a dezrobi alieni iuris mancipat de pater familias, aşadar pentru a face o

idupţiune, emancipare e le . Contractul de liducic are următoare le trăsături; - fiducia este un contract real, sc formează in re, prin remiterea materială a lucrului; - p e n t r u formarea sa, trebuiau îndeplinite cumulat iv două condiţ i i : remiterea

luciului şi acordul dc voinţă al pârtilor, - prin fiducia se transmitea proprietatea lucrului şi aceasta se realiza iie prin

mancipatia fie prin in iure cessio. - aceipiens trebuia sâ transfere din nou proprietatea celui dc la care o pr imise

interior. Fiducia era de două Muri: fiducia cum creditare şi fiducia cum amico. Fiducia cum creditare reprezenta contractul real ce consta în garantarea

ţuici datorii prin transmiterea proprietăţii unui lucru dc către debitor, creditorului ni care avea ohligaţia restituirii lucrului in momentul plătii datoriei.

Fiducia cum amico consta într-un î m p r u m u t făcui unui amic, pentru a se folosi dc acel lucru şi a-1 restitui la termen.

Fiducia a fost înlrchuiiiţală în materia drepturilor de familie, la mancipuitu. rtninncipalia, caemplia, adaptio. iar in malerie de obligaţii se utiliza in donaţiunile morţii căuta, donaţiţjnîle prin persoană interpusă, restituirile dc dolâ.

Iu epoca veche, pactul de ftducie nu era sancţionat conform principiului ex ri in/f pacia obligaţia nan nascitur. iar executarea sau necxccutarca pactului

i r lmânca la buiiu-credinţă a lui aceipiens. In epoca c las ică, pactu l de f iducie era s a n c ţ i o n a t cu o a c ţ i u n e p e r s o n a l ă .

U unde î n ţ e l e g e m câ cel care t r a n s m i t e a lucrul nu benef ic ia dc dreptul de fireferinţă ş i de urmăr i le c a î n cazul a c ţ i u n i l o r r e a l e . D a e ă lucrul d ispărea ai • Ipiens nu putea fi ob l iga i la plata valori i lucrului d e o a r e c e a c e i p i e n s era

Page 152: Drept Privat Roman

154

i n s o l v a b i l , tradeitsui t r e b u i n d să sc m u l ţ u m e a s c ă n u m a i cu o v a l o a r e a b u n u l u i , a c e s t a i n t r â n d î n c o n c u r s c u cei la l ţ i c r e d i t o r i pei accipiensuhtl. în e p o c a c la s ica f iducia e ra i n a c c e s i b i l a p e r e g r i n i l o r a c e s t c o n t r a c t s c rea l iza p r i n ac te d e d r e p t civi l c a m a n c i p a ţ i u n e a

cessio. In e p o c a post-clasică, apar ţi alte contracte prin care se realizau scopfjfl

fiducîci precum c o m o d a t u l , gajul, depozitul . Piducia a dispărut iu această B f f l odată cu mancipaţ iunea şi in iure cessio.

Pignus (gajul) - e r a cont meiul prin care o persoană - debitorul remite un per soane - creditorul, un lucru destinat să servească divpi garanţie anei > • cu obligaţia celui de-al doilea dc a restitui lucrul atunci când creanţa va li m Im*

sau va primi o prestaţie echivalentă. Contractul de gaj a fost sancţ ionat abia în secolul al 11-lea e.n.. după C J B 9

c o m o d a t şi dcdcpo/.it . Contractu l de gaj a r c următoare le caractere; a) iran snt i te c red itorul u t posesiunea lucrul u i. Creditorul pere c fie a li n c te 11 • i

bucura de interdictele posesorii, cl nu exercita posesiunea pentru d e b i t o r d â C i H cc priveşte uzucapiunca acestuia .

b) contractul dc gaj nu a fost sancţionat la început, astfel debitorul care CgfH tuise gajul avea doar o acţ iune în revendicare, apoi pretorul a creat o actio Inflm turn, iar în epoca clasică apare o sancţiune proprie, numita actio /'î.e'WemnjH directa.

c) debitorul era obl igat să restitui:: ehollu i d i l e tăcute de creditor in tnlcn său şi să-1 despăgubească penlru str icăciunile provenite bunului dat în g a j ^ l creditorul era obligat să restituie lucrul, imediat cc creanţa s a S T I N S p u n aehitiiii

O varietate a contractului de gaj a constituit-o antichreza • acel c o n t r a c B B gaj prin care se stabilea că fructele produse de lucrul gajat vor ii p â s i u l r il-creditor cu titlu de dobânzi 1 .

în d r e p t u l c las ic, d e b i t o r u l A V E A la d i spoz i ţ ie o acta* piy.naciatu ia don ta pr in care putea să ceară , d a r n u m a i du pa ce plata s-a e fec tua i , rcst i tul jBJ lucrului sau plata unor d e s p ă g u b i r i , d a c ă lucrul p ierea din vina c r e d i t o r u ţ H C r e d i t o r u l r ă s p u n d e a p e n l r u c u l p a tevis in abstracta şi tot cl p u t e a e j j H d e s p ă g u b i r i pentru che l tu ie l i le tăcute cu păstrarea lucrului , pr intr-o actio pat tuteraticia contraria-

Contractul real de gaj şi gajul ca garanţie reală sunt in • ci.ci.u .:..ui .ipeiaţiui • juridice distincte. Garanţia reală există iară vreo convenţie anterioară în cazul tultfţ pi$nus praetori; contractul poale ex is ta fără vreo garanţie reală când personal amanetează un lucru pentru o datorie pe care şi-o închipuie că o are, caz in care iul va exista garanţia de gaj deoarece datoria nu există. Conţi actul de cai există lotuşi şi pretinsul debitor poate cere restituirea lucrului. Când pentru o datorie existenţi sc a m a n e t e a z ă un lucru al altuia, in această situaţie contractul dc gaj există >• i« baza lui creditorul poate cere despăgubir i .

Cotninodatunt (comodului) - era contractul dc î m p r u m u t încheiat în vc folosinţei lucrului iuiptiinuilat ntendum datuni Prin contractul dc comodat 4

[ f. cot

W r i M i'i i

In ca I i inundat ^Kfoci»

I i. I L'.i

un oi I l

a luCJ K * c s â

Obie

VI IIJ

Page 153: Drept Privat Roman

ţ p e r s c a n a n u m i i * CO* •kr-jniitca, pr in tradiţ iune. detenţ iunea lucrului de c*'1* • • U n t unei al re persoane nu mii a c o m u d a l a t 0 " . ^ e f l f e nu sc consumau

(Nucetul contractului d e comodat îl constituiau b u l 1 l l ' l , f l ânând la comodant . p t n prima lor întrebuinţare, proprietatea în conţinu* 1* ^o nKidalflrul se obliga

f t r a d i ţ i u n e a s e făcea împreună cu o convenţie p r i f ^ j - i i de e^ potrivit legtr M restituie lucrul la termenul fişat, după ce se va fi ' f^f leaSIt* d e l u c r u , fiind

I.nani; era un simplu detentoi si era -M v.u să ^ ' " - J i i i I "- ' 1 1 l u - L l C t s U : r l

P p u n s a b i l dc culpa levis iu absiracto, iar în schimbai 1° jrtbiiia să plătească n imic .

Comodatul arc următoarele caractere: t - ^ o t i * 3 * d e ° convenţ ie f a. e un conlract real, se formează in re prin t radi l i u ' l C . n u n * * a u e s l m ; i :

\ b. nu sc t ransmite proprietatea lucrului ei numai ^ c I C lf C a u ' l U ' P r ' c t e n ;

c . este u n contract gratuit având drept scop î n d a ' ^ ^ b i l s a U i m t > 0 ' * ' l u c r u

<l obiect al contractului î l poale constitui un l u ^ 1

• i U M i l e r a t c a specia; s c i t u l stabilit iar daca

c. comodantu l nu poate sa reclame lucrul înainte ^ c o i n t > d a t a r u l s f t s c

im i .i fixat un termen, nu poate reclama lucrul înai- 1 ' 6

jslusit in mod complet de cl; . . ţ j r e s p o n s a h i l de ttapa o m o d a t a m l trebuie s ă s e îngrijească d e lucru, ' * | l I - l n p r e u n 5 c u f r u C t e l c

IfWjr in abstracta şi să-i restituie comodantului l u c i " ' ' •adusele sale, la termenul şi în locul stabilii; ,, folosul conwdaniului .

In cazuri foarte rare când contractul a fost c o n s t i t l ] i t 'Lţ sancţionat p n n nbtarul era răspunzător dnar de dolul său. c o m ^ i i i i a r e două forme: una

mUo comodati directa. Aceasta acţiune în edictul p r e 1 0 1 1 , ^ e r a " sancţionate prin Eiataclată - in/actum şi una in hts. Obligaţiile c o m o d a n t U j i n per ioada lui Labco. ih Uocomadati contraria, acţiune cc a fost cunoscută î ° c

t ] - n n s < 1 1 ' t ' : r e a u e t e n U u m i

Depozitul - era un contract rea! care sc forma P r i f 1 , ! i r , depozitarul obbgan-iiniii lucru prin tradiţiuue de cAlre un deponenl unui d e p ^ . ^ u i l u ' .I.i i c s ă păstreze lucrul ş i să-1 restituie l a cererea d e p f j ^ y r i l 6 ' » D b u e ' n u P c d e

Obiectul contractului de depozit îl constituie n u m V Imobile.

Depozitul arc urmăloarcle caractere; ţ n S « t j t a ^ convenţia ca ai este un contract real care sc naşte in re, prin t r a d i ţ ' l , T l i u i lt- cerereaacestuia;

il 'ilarul sâ-l păstreze urmând M I - I i i iapoic/.cdeponc' i 1 1 1 ^.., lucrului şi n u p r o p n -h) prin tradiţiuue, depozitarului i sc t r a n s m i t e d e t e i i l , J

lini cu acestuia;

c) este un coniraei gratuit; ,o&cCe ** r ' C " " l i S ° r d) depozitarul nu putea folosi lucrul dat in păstrai* 5 4 j - u e dc termenul siuhilu,

m/urtumusus, iar deponentul putea să ceară lucrul şi > n i * ţ u c n i mobi l . e ) obicei a l contractului dc depozit nu poate f i d e ^ * * - l o r X 1 1 ? » b l e considera Iu.Iicptul vechi depozitul uu era sancţionai I 1 C ] ; l , o.cord.iud di'i u'

Iictestiluirca lucrului dc la depozitar d e p o n e n t u l u i / i / ' " " '

P V] I tanga. op. cU-pa$\.J9R

Page 154: Drept Privat Roman

1*6

lui o acţiune prin t a r e p u t e * obţ ine dublul valorii lucrului. Obligat in depozfj era sancţionată prin actio depăşiţi directa - acţ iune civila, dc bun S-credinţa în acelaşi t imp ţi o acţ iune in fam anin.

La or ig ine sancţiunea contractului de depozit a fost in iuris, iar in CJK.II clasică cl a fost sancţionat şi printr-o acţ iune infnetum.

In timpul lui Justinian, eventualele obligaţii ale deponentului au fost s a n c j B J p r i n t r - o actio depositi contraria. In d r e p t u l c las ic a c e s t e obl igaţ i i au H sancţ ionate printr-o acţ iune infactum contraria sau chiar prin dreptul d e p t n tarului de a reţ ine lucrul.

Romani i au cunoscul pe lângă depozitul obişnuit ( c o m u n ) şi alic forme il< depozi i : depozi tul necesar, depozi tul neregulat ş i depozitul sechestru.

Depozitul necesar sau mizerabi l apare în epoca clasică şi se formează c i l deponentul nu mai arc posibil i tatea de a alege o persoana sau aha la c u c 4 depună lucrul. Bl se constituia în m o d forţat in caz de incendiu, inundaţii . eutrolM urc. deponentu l fiind nevoit să lase lucrul primului venit. Se deosebeşte de dl pozitu! obişnuit nu numai prin condiţ i i le de formare, c i ş i prin sancţiunea t f l intervenea şi a n u m e , obligaţia de restituire a lucrului. Aceasta era sancţ ionat ! r f l aspru d e o a r e c e în condiţ i i le în care depozitul a fost consti tuit , deponentul DU putut alege persoana la care sâ lase lucrul. In această s i tuaţie depozitarul fl obligat la plata valorii duble a l u c r u l u i .

Depozitul neregulat fconuuendatio) A apărut în epoca postclas ică f |H real iza asupra lucruri lor de gcntts şi nu asupra lucruri lor de specie .

Depozitul neregulat era o formă de depozit ce consta în faptul câ d e p o z î f l j nu restituia acelaşi lucru pr imit de la deponent , ci obiecte dc aceiaşi n a t u r ă 1 1 1 , !

Depozitul neregulat s-a născut în legătură cu depozi te le bancare . A s t j n H persoană depune bani la un bancher. Bancherul (depozitarul), devenea propf l etarul banilor, puiând sâ d i spună dc ei, d a r la cererea deponentului era ohl: • restituie s u m a î m p r e u n ă eu dobânda. Diferenţa dintre d o b â n d a plătită de DH soancle care sc împrumutau la bancher şi dobânda plătită dc bancher deponoi^B lui reprezenta câştigul bancherului .

Caracterele depozitului neregulat sunt: a) se dă depozitarului propr ietatea asupra lucrului; b) depozitarul poate restitui un lucru dc aceiaşi natură, el nefiind o b l i g a i »

restituie acelaşi lucru pe care J-a primit; c) deponentul poate cerc restituirea lucrului atunci când doreşte; d) prin depozitul neregulat se transmite proprietatea asupra lucrului. Depozitul neregulat ş i m u t u u m aveau unele elemente comune. S p r c c x e r n H

cel care pr imea bunul devenea propr ietar şi nu restituia acelaşi lucru pe care M priitul, ci un bun de aceiaşi natură. Totuşi între aceste două contracte exista iirrtfl toarelc diferenţe:

- mul num era un contract de drept strict, iar depozitul neregulat era un c o l traci de bună-credinţâ;

•n IM Angliei, op. cit.280

Page 155: Drept Privat Roman

I J 5 7

[Ucazul lui mutuum. rcsiituirea lucrului sc luccalatenrien.pecîuidînciKuldepozit-Ll neregula!, remiterea lucrului se putea tace oricând, la cererea deponentului, W• In cazul Iui mutuum este vorba dc un împrumut dc consumaţie, iar în cazul ţpu/itului neregulat este vorba dc o d e p u n e r e spre păstrare. I funcţionarea depozitului neregulat îşi are cauza in funcţia sa economica.

/ >. I/M/ sechestru era constituit cu ocazia unui proce-: •arc sc purta asupra •ll lucru şi a apărut în epoca clasică. Părţile al iate în proces sc înţelegeau cu o a km.» persoană să depună lucrul în păstrare la un terţ. terţ care va avea obligaţia sâ pll l iuc lucrul celui care va câştiga procesul .

Depozitul sechestru arc următoarele caractere: n) presupune transmiterea lucrului cu titlu de posesiune şi nu simpla detenţiune

la depozitul obişnuit; b) sc poate transmite atât posesia lucrurilor mobile cât şi imobile. La depozitul fnuit obiectul il constituia numai lucrurile mobile; c) resiuuirea lucrului sc va face celui care va câştiga la terminarea procesului, depozitul obişnuit lucrul sc restituia numai deponentului la cererea acestuia, împotriva depozitului sechestru a existat o acţ iune specială în situaţia când

Iţul nu restituia lucrul numită actio setjitesrraria depositi.

5, Contractele- c o n s e n s u a l e

Contractele care se formează consensu (sau doar solo consensu) au fost rc-trtliioscute în dreptul roman la o epocă încă neprecizatâ şi ocupă un spaţiu important in evoluţia accsluia.

A Urmarea contractelor consensuale în viaţa juridică a Romei repre/imă răspun-ml lerm al unei societăţi dinamice şi toi mai libere, la formalismul excesiv străvechi il vechi, pc care celelalte tipuri de contracte (litteris, bazaie pe scrisuii sucrainen-

| | j le; verbis, bazate pe formule verbale s o l e m n e ; reale, întemeiate pe reiuisiunea lucrului) ! ! presupuneau, fiind sancţionate, de altfel, de ius civile, Qturititun. , Contractele consensuale au fost, d impotr ivă, precizate dc jus geniitun, provenind din practicile juridice uzuale şi c o m u n e ale popoarelor civilizau -.

Noile trăsături angajate de contractele consensuale (trăsături favorizate dc fllosofia stoică greco-romană şi de stoicismul natural) sunt : încrederea şi libcr-Inlca, fidelitatea faţă de partenerul contractual, onestitatea comercianţi lor şi spiritul de coresponsabililate*. Aceste dominanie nu au dus la dezavuarea vechii leze

ii nuda pactn uctio tuw nascitur", deoarece şi consensualismul presupune îndeplinirea unor condiţii care descriu chiar prin ele însele cele cinci irăs.uui i fundamentale ale acestui lip dc contracte:

tormureu contractelor se face consensu:

- se pot încheia şi între părţi absente; - sunt contracte s inalagmalice (bilaterale); - suni bazate pe oferte reale; - suni contracte dc bună credinţă.

Page 156: Drept Privat Roman

Faptul că nu presupun (penlru încheierea lor) nici remiterea bunului , nfl formalităţi so lemne ori sacramenta le verbale sau scrise, înseamnă câ truiisfornjf e lementul intenţional,, voinţa (exprimata prin consimţământul părţilor), intr-ot itabilă lege (iegem interpartes). Aceas tă caracterist ică fundamentală o fost] luată şi de legiuirile civile m o d e m e , care au impus-o cu rang dc principiu în norrj unora dintre coduri le civile (ari. 969 C o d civil românesc, respectiv art, 1134:( civil napoleonian) .

Contractele consensuale sunt bilaterale (sinalagmaliec) pentru câ fiecare pa contractantă are obligaţii corelative celor ale contractantului, fiind in acelaşi t creditoare şi debitoare. Astfel, vânzarea-cumpărarca, închirierea şi societăţi contracte s inalagmaiice perfecte, pe când mandatul este un contract sinalag imper-fect, fiind o excepţie dc la principiul relativităţii contractelor - „res | alias acta

Deoarece lipsesc formalităţile exorbi tante presupuse de celelalte categ contracte, cele consensuale pot f i încheia te şi:

• prin scrisori (per epistolant); • prin intermediar i sau mesager i (per nimtius), dacă c o n s i m ţ ă m â n t u l (

a fost valabi l expr imat , iar ce le la l te condi ţ i i s tatuate de n o r m e l e roman satisfăcute.

Contractele consensuale sunt contracte barate pc oferta reala. Dacă unul < contractanţi nu-şi execută obligaţiile contractuale, pentru câ acesta din i putea o p u n e excepţia dc neexecutare a contractului (excepţia nan aclimple trartus). Această ofertă reală reprezintă chiar veşmântul contractelor sinalag şi se exprimă p n n principiul executării ,.act pentru act", principiu preluat şi dc U| legislaţii civile m o d e m e (art. 24n din Codul civil german). Acest nou pnncip completează pe acela al consensualismului (nutius consensus) şi împreună cu ta il dezavuează pc acela formalist, după care contractele trebuie interpri funcţie de declaraţiile făcute de părţi în momentul încheierii. Scxlus Pompe Domitius Ulpianus au exprimat clar uceaslă consecinţă a înlăturării formalismul favoarea consensualismului, a intenţiei părţilor şi a ofertei reale (.., in emptist venditis. pvtius in quod actinii quam id quod dictam sit sequendum est).

Contracte le consensua le sunt contracte de bună-credinţă, deci judecăţi din litigiul contractual H sunt R E C U N O S C U T E puteri nelimitate formal (îngrădiţi de probele adminis t ra te in cauză şi dc regulile hermeneut ic i i , interpretării I ridice) in identificarea veritabilei intenţii comune a părţilor contractante. în < acţiunilor liouaejidei. Astfel, iudex va analiza c ircumstanţele încheierii con elor, pentru câ formularea acţiunii îi permite, comportând elausă de bună-i şi vu putea chiar recalifica contractul în funcţie de intenţia reală a părţilor (d . ii probe) şi nu de denominaţ iunea contractului (de felul c u m părţile au înţe I t u i n i i i k v e ) Fiind contracte de bună-credinţă. iudex Ic va putea judec futli in . L I - principiul echităţi i , astfel putând opera o c o m p e n s a r e a datorii c iproco alo pârtilor, dacă i s-ar părea echitabi l . Aceasta este o posibil itate pi

!" M, Talamaricu. op , ,i l,i*2.U,

• iu r

" I M

Inimii

Hctu •r

lunii v

A miiiţ. " i m

i iu

i'

UI..H

•11

..Ml; ' . 1

«. I

lll u

I

Page 157: Drept Privat Roman

I V .

u In vedere chiar şi unele legiuiri civile m o d e r n e (art. 9 7 0 C o d civil român). în 'mea cat dalii dc eonlracle dc bună-credinţă, index avea ţi alie posibilităţi de

tfiMiiirc a principiului echităţii în raporturi le consensuale, şi anume; • lancţ io narea vicii lor de c o n s i m ţ ă m â n t (dotus maius, errorac met im. vis)}

reconsiderarea contractului prin pr i sma pactelor ulterioare adăugate t o n ei ului dc bază; • reducerea (sub aspectul măsurii puniţiunii) clauzelor penale; • acordarea unor t e r m e n e de graţie (dilatori i) pentru executarea obligaţii lor

Widivi- iu vederea salvării canLractului (lex conttactus). Aţadar, contractele consensuale iau fiinţă prin s impla realizare a acordului dc

in|ă. târă a fi necesar, aşa c u m era in cazul contractelor formale, ca acest acord îmbrace o anumita formă solemnă, ori să fie însoţit de remiterea materială a

Jrului (ca în cazul contractelor reale). Contracte le consensuale reprezintă o eepţie dc la regula „ex nittlo pacto, actio nou nasciinr1"" (dintr-un s implu ct, nu se naşte o acţ iune) .

Caracterul formal a dispărut în cazurile contractelor consensuale, în sensul că nle contracte sc formau fără îndeplinirea vreunei a n u m i t e forme, i antracte le consensuale reprezintă forma cea mai evoluată pe care a cunoscut-

tehnica de creare a obligaţiilor în dreptul roman. Dacă materia con tracletor solemne c dominată dc un formalism riguros, iar cea a contractelor reale este marcată

Iuţi de forma remiterii lucrului, contractele consensuale se formează exclusiv pc leu manifestării de voinţă a părţilor, fiind un exemplu grăitor de subiectivare a

Ltclor juridice- Această linie de evoluţie va deveni de altfel proprie şi pentru alte iMiluţii sau figuri juridice, aşa încât, în epoca lui Justinian, drepl uri Ic subiective, fie iso-nalc, fie reale.se vor configura ca efecte ale simplei manifestări de voinţă,

Nu întâmplător în dreptul postclas ic, cuvântul contractul are inţelesul dc umvciiţie dest inată să creeze obligaţiuni,

Stadiul evoluat pe care tehnica de e laborare a obligaţii lor le-a atins in cazul 11 mii actelor consensuale se exprimă şi în aceea că ele suni prin excelenţă convenţii in iKT . i toare dc ubligaţii şi nu presupun, în momentul formării, efectuarea vreunui iii i material . La contractele reale remiterea lucrului constituie una din condiţii le f u m . u i i contractului ş i n u m a i re t ransmiterea lui se face în executarea unei Obligaţiuni Ca atare, in eatlrul eoni raclelor reale se fac două operaţiuni materiale, din numai una dintre ele constituie efectul unei obligaţiuni. Dimpotrivă, la eonii ,u (de consensuale, loate operaţiunile materiale suni generate de convenţia părţilor li sc fac în execularea obligaţii lor născute din acea convenţ ie Teoria generală n nlil i gal ii lor, aşa cum este elaborată de către legiuitorii moderni , corespunde întru

I fizionomiei contractelor consensuale, ele întrunind în cel mai ituli grad cai IK icrele unor figuri jur id ice abstractizate şi s imetr ice.

Acordul dc voinţă, care caracter izează contracte le consensuale avea totuşi ţ i un caracter formal in sensul că cei săraci trebuiau să sc supună condiţii lor impune • I • ri bogaţi. ( uvinlele acord de voinţă se folo.se.se iu c.i/nl de faţă iuli nu ilublii

1 VI Hanga, M, JacoiA. op. cit.

Page 158: Drept Privat Roman

160

sens. Un prim sens, respectiv cel formal, este elementul care transforma acordul M voinţă In contract . în al doi lea sens, vorbim de caracterul formal al acordului dj voinţa pentru a urâta ca între categoria sociala dominanta şi cei săraci nu r n j există un acord dc voinţă liberă.

Contracte le consensua le nu erau o m o g e n e . Cele patru specii diferite - v.lnM re, închir iere, societate şi mandat- au fost grupate în două categorii d i s t i n c t * ! !

- prima categorie cupr inde: • vânzarea (venduo emplio) şi • închirierea ( locaţ iunca - locatio-conductio). Această primă categor ie se caracter izează prin faptul că presupune exi

invariabilă a unei contraprestaţi i ce constă într-o s u m ă de bani (pretium), care părţ i le au interese contras tante (o parte urmăreşte creşterea preţului v sau locaţiunii . iar cealaltă parte doreş te contrariul) .

- a d o u a categoric c u p r i n d e : • societatea (societus) şi • mandatul (mandatum). Categoria aceasta sc caracter izează prin faptul că încheierea contra clcloţj

supune luarea in consideraţ ie a persoanei cocontractantului in afara c a d r i l strict contractual (este formată din contracte ce se incheic intuim personm fiind contracte intuitu personoe. p r o d u c drept consecinţe, pe de o parte, r e ş T biiitatea unilaterală a lor (la dispoziţia fiecărei părţi contractante), pe de altă p i l intransmisibi l i tatca lor la succesori (nun tis causa - pentru cauză dc moartcMH asemenea încheierea lo, prin doi, c o n d u c e la nulitatea absolută, iar acţiune» ( j H care sunt sancţ innatc este prevăzută şi eu pedeapsa infamiei.

Toate acţiunile aplicabile contracte lor consensuale au apărut după legea W butia, dar cu siguranţă înainte de începutul secolului I î.e.n., deoarece ele f î g u f l ză pe lista t ransmisă de către Cicero şi pc care, nc relatează mare le orator, a ( j f l oscut-o ş i Q u i n t u s M u c i u s Scaevola .

In dreptul poslclasic a fost sancţionat şi cel dc-al cincilea contract c o n s e emfiteoza - sau contractul emfileotic. Natura juridică a emfiteozet a fost multă controversată. Unii jurisconsulţi au văzut in emfiteoza o vânza.e, iar alţii o loca ' np.ii utul '/.<: î i-a conferii regimul juridic de contract consensual distinct.

Contractul dc vânzare-cumpărarc (venditio-emptio) Vunzarca-cumpărarca este contractul prin care o persoană numită vânzător/!

ditor) sc obligă să predea posesiunea liniştită a unui lucru (merx) attei pers: nu-mită cumpărător (emptor). care la rândul ei sc obligă a plăti o sumă d e l i i

mnită preţ (pn num), adică a transmite proprietatea unei cantităţi de metal *^BJ Vânzarea romană este deci generatoare de obligaţii. Contractul dc vânzare-cumpărarc nu a fost, de Iu început, un contract c o r t S o H

ci a devenit astfel abia după c e a trecut printr-o lungă evoluţie, mai întâi sub forma u n 4 mancipaţiuni • când vânzarea este translativâ de proprietate, iar apoi a unei stipula|uint ' ttcearc din părţi promiţând prin contract verbal îndeplinirea obligaţiei sale).

3* C. Tbmulcscu. op. cit.pag.234

Page 159: Drept Privat Roman

161

Iniţial sc cunoştea doar operaţia clc schimb; o persoană dădea un lucru peniru primi în loc all lucru. Deoarece obiceiul care apărea cel mai frecvent în această >r raţie de schimb erau vitele, acestea au avut rolul primei monede. Aceasla se plică prin aceea că romanii aveau ca principală avuţie, în acel t imp, vitele. Mai t iu insă, locul vilelor a fost luat dc moneda dc aramă. Vânzarea ca atare, a p a r e In în .stadiul în care lucrul este transmis în schimbul unei sume dc bani, ţi anume, aci cantităţi de metal Deci pr ima vânzare a fost o mancipaţ iune. Wmzurea-niancipafiime a apărut în m o m e n t u l când m o n e d a era de metal -uă, pentru că mancipaţ iunca consta în cântărirea aramei . Vânzarea sc confun-

in acest caz cu mancipaţ iunca, căci. o parte transmitea lucrul miuicipi in sehim-nl unei cantităţi de a r a m ă , care era cântărită şi care reprezenta preţul. în acest

n. predarea lucrului avea loc concomitent cu plata preţului. Această vânzare lud translativâ de proprietate, nu năştea obligaţii între părţi .

Deoarece mancipaţiunca era un act solemn, momentul formării actului coincidea

• executarea sa, transmiterea metalului cc constituia preţul fiind o condiţie dc forma acesteia. Această unitate dintre formarea vânzării şi executarea sa, producea ncajun-

11 nai ales atunci când cumpărătorul nu putea tace ptala pc loc. De aceea, pentru a [Nu a formarea vânzării de executarea ei, romanii au elaborat procedee mai adecvate.

Necesităţile economice au impus deci separarea în itmp a celor două acte - predar-lucnilui şi plata preţului, pentru ca vânzarea - mancipaţiune nu se împacă cu ideea credit. Aşa s-a ajuns la vânzarea- st ipulaţiune, tmns fon nandu-se din mod de dobân-

Irc a proprietăţii, înlr-un mod dc a se obliga. Uneori este nevoie ca o persoană să • inească preţul, iar predarea bunului sâ aibă loe mai târziu (de exemplu atunci când micii o recoltă încă neslrânsă sau chiar o recoltă viitoare). Altcon, unele interese

elice reclantau posibilitatea ca preţul să lie plătii ulienor predării lucrului, [lin aceste motive, s-a recurs la douăs l ipu la ţ tuni :

ţ i i i t itr-osttpulaliune, vânzătorul slipula plata preţului; tu mir-o altă st ipulaţiunc, cumpărătorul s t ipula predarea lucrului.

Cu alic cuvinte, vânzarea avea loc prin două contracte verbale, independente til faţă de celălalt. Prin aceste contracte se năşteau două obligaţii separate, pectiv obligaţiunea plăţii preţului şi obl igaţiunea de predare a lucrului. Transmiterea proprietăţii avea loc printr-o tnancipaiio, respectiv o traditio,

pă cum lucrul vândut făcea paite din categoria rei' nuiucipi sau res nec niancipi. I ia vânzarea-sl ipulaţ iunc, care constituia două contracte formale şi sepa-

Ifclc, s-a ajuns la vânzarea-cumpararea c o n s e n s u a l ă 1 " . Vânzarea consensuală a -• l>.• • >• • mai întâi tn d o m e n i u l dreptului public, c â n d stalul v indea prizonierii de ll/liui ca sclavi. Slatul vindea sclavii la licitaţie eelui care plătea mai inull. fără a ti

ecesar ca acordul dc voinţă să fie exprimai mir-o anumită formă Aeeaslă simpli -(ore în efectuarea vânzări lor rezultă din laplul câ vânzător era cel mai m a r c

| i m p : ictar de sclavi, statul roman, sică cenzorul carcefeetua vânzările nu putea fi n u l să respecte formele existente, Cu t impul aceste reguli favorabile statului au început sâ se aplice şi vânzări lor de sclavi efectuate dc soldaţii romani şt apoi au

I generalizate, fiind trecute şi în dreptul privat.

AP Gifford, R. V illers. Droit romain eîwtcien droii'/rnn^m. II. I'atis. I')76, pup I tti

Page 160: Drept Privat Roman

162

Deoarece st ipulaţiunea «a un contract formal şi dc aceea greoi, comerţul ciinţ. se dezvol tase între t imp, a împins la părăsirea vânzării s t ipu la ţ iuncş i trecerea li vânzarea consensuală .

Faptul că vânzarea-consensuală a fost precedai îl de vânzarea prin s l i p u l a | i u » este confirmat şi dc fizionomia ic m i c ţiului prin care romani i au definit v â n z a f l f l consensuală : emptio vedditio"*.

A< castă dublă denumire se explică, în opinia profesorului Emil Moleuţ, nurtt f l prin faptul că înaintea apariţ iei contractului consensual , vânzarea s-a făcui JM MI două st jpulaţiuni, reunite în vederea realizării unui s ingur scop.

Iniţial, pretorul peregrin ar f i sancţionai vânzarea consensuală dintre p e r e g r i n şi cetăţenii r o m a n i , pentru ca apoi , pretorul urban să sancţ ioneze prin acţiuni dl bună-credinţă şi vânzarea consensua lă dintre cetăţeni.

în t imp, contractul de vânzare-cumpărarc consensual se plasează, după l e f l H Aebutia, adică d u p ă apariţ ia contractului de mutuum şi fsducio. d a r înainte dl apariţia comodatului , depozitului şi gajului.

întreaga evoluţie a contractului de vânzare-cumpărarc, trebuie să fie pusă în legătură cu transformările economice, instituţia juridică reprezentând forma jur ulu a sub care se prezentau relaţiile e c o n o m i c e ş i de schimb din acea epocă istorică.

Pe lângă condiţ i i le genera le de capaci tate impuse părţilor, contractul dc vilrv» zare-cumpărare p r e s u p u n e a şi sat isfacerea unor condiţii proprii, esenţiale, cur* reprezentau e lemente le consti tutive a le vânzării în dreplul roman.

Elementele vânzării erau: a)- capaci tatea părţ i lor contractante (capul); b)- cons imţământu l (consensus); c)- bunul v â n d u t (rea, sive rnerx); d ) - p r e ţ u l vânzării (pretium). a)- Capacitatea vânzătorului şi a cumpărătorului (caput) De principiu pentru ca vânzarea sâ f ie valabil Încheiată, vânzătorul t r e b u i e i l

a ibă capaci tatea de a înstrăina bunul, de a-t al iena cu titlu o n e r o s . Tot de principiu, cumpărătorului i se cere capacitatea de a sc obliga, deoar

el va plăti un preţ pentru bunul achizi ţ ionat . In dreptul lui Just inian, aceste condiţ i i generale sunt comple la tc cu o serie

restricţii speciale, sancţionate din raţiuni diferite, precum: - prote jarea unor categori i de incapabi l i ; - asigurarea incompatibilităţii funcţionarilor superiori ai statului; - evitarea degradării morale a nobilimii; - î n l ă t u r a r e a t e n d i n ţ e l o r c o n c u p i s c e n ţ e i (a d e l a p i d ă r i i ) în rândul

adniimslra-torilor publici; - asanarea morală a păturilor onorabi le care trebuiau să se ferească dc infojjfl

dezonorania ş i ex t rem de ruşinoasa luare de m i t ă 1 " . b) -Consimţământul pârtilor la vânzare (consensus)

" N . Corodcanu. Curs de drept roman. Bucureşti, t W . pag. «9. -'" A.E. Giffbrd.R. Villcrs.op. Cit» pag.137

1

Page 161: Drept Privat Roman

163

Contraelul dc van zare-cumpărare este un contract consensual (solo coriştii-ia.l Eventualele formalităţi preconizate dc părţi a fi prezente (înscrisuri, martori) iu iloar o pură valoare probaloric. Şi Gaius şi Just inian şi alţi jur isprudenţi au

urprins acest principiu voluntar, consensual ist. Principiul acesta semnifică faptul tJI, pentru a fi perfectă o vânzare, ea nu are nevoie dc formalităţi sau înscrisuri, ci '• amplul acord dc voinţă nccondiţ ional şi irevocabil al părţ i lor cu privire la

inul înstrăinat (res, mer.x) şi la preţ (pretium)'*', Deci contractul dc vânzare-cumpărare sc forma din tnomeiKul Stabilirii acor

dului rle voinţe şi dc aceea, trebuia ca, cons imţământul sâ existe în m o m e n t u l încheierii contractului, când părţile se legau în mod definitiv. în mod excepţional, ie adm ilea ca acest contract să se formeze ulterior, tn dreptul I u i J u sl ini an găsi in un

Ht special când vânzarea sc formează ulterior acordului de voinţă asupra obiceiului I preţului, şi a n u m e atunci când părţi le s-au înţeles să redacteze un înscris -

YtiuliUo cum scriptura3" .

Până la redactarea înscrisului, părţi le p u t e a u să sc dezică, puteau renunţa la imiţi act, iar atunci când părţi le nu s-au înţeles să redacteze un înscris - vettdiiio Bn* scriptura - vânzarea lua naştere odată cu acordul de voinţă al părţilor.

<:) - Bunul vândut sau obiectul - res, merx l 'rincipiul general valabil atât în dreptul r o m a n de la epoca just iniană, cât şi în

llieptul civil c o n t e m p o r a n , este unul de esenţă l ibcrtariană: orice bun aflat în llrcuitul juridic civil poate să fie obiectul acestui contract, fără a conta subdiviziunile < ărora el aparţ ine în m o d efectiv***.

fn cazul vânzării , existau câteva situaţii aparte, şi a n u m e : • putea fi vândut şi lucrul altuia, deci un lucru care nu aparţinea vânzătorului .

p>Luircce sc p r e s u p u n e a că acesta, până la predarea lucrului, puica să devină Dfuprictar. Această posibilitate deriva din fapiul câ efectul vânzării consta in a Hi obligaţii ş i nu în transmiterea proprietăţii, care avea loc ulterior stabilirii acordului dintre părţi, in cazul în care vânzătorul nu-şi procura lucrul pe care-1 văn-hiic, plătea daune. în sistemul de drept în care vânzarea era translatîvă de propri-

Ic, o asemenea vânzare a lucrului altuia era nulă. obiectul vânzării puica fî nu numai un lucru prezent, ci şi unul viitor. Recolta

rjlloare putea să constituie obiectul unei vânzări : în acest caz. naşierca obligaţiei ilr predarea lucrului depindea dc obţinerea accslei recolte. Era cunoscută etnptut

I \prrntac • cumpărarea unui lucru care este sperat şi ctnptio spei - c u m p ă r a r e a nnţei. în cazul în care se cumpăra speranţa, cumpărătorul era obligat să plătească

iul. fiind vorba de vânzarea speranţei şi nu a unui lucru (de exemplu: sc cumpără jlele pe care-1 va prinde pescarul care aruncă plasa în apă) .

puica il vândut şi un lucru incorporai (cum era dreptul de emfiteoza sau de Miner fie ie).

fl.uus 3.139. M Jacotă, Conflictele de legi în imperiul roman, în Studii clasice. Bucureşti, VII, l'Wf.

Page 162: Drept Privat Roman

164

Dreptul lui Justinian s-a a ră ta ta fi pennisiv ţi eu înstrăinările de uzufrucluriaj l dc posesiuni utile, d a r n - a penii is c u m p ă n i r e a propriului bun; aceasta nu însemnul că le era refuzată coproprietari lor achiziţ ionarea întregii proprietăţi; ei puţeau vi u c u m p e r e , fără nici 0 îngrădire, dacă sc înţelegeau cu ceilalţi coproprietari , prtţtij pe care il plăteau fiind însă. direct proporţional cu partea ce exceda cotei lof ideale, matematice.

d) - Preţui bunului vândut (pretium, tncrx) Al patrulea e lement constitutiv al contractului de vânzare-cumpărarc

preţul. Acest contract nu este gratuit şi în acelaşi t imp nu este unul dc schi (permutat kt} în care coti traprest aţi a înstrăinării poale consta in alt bun î1

vânzării este calculat în bani. Preţul, c deci suma de bani pc care cumpărătorul ircbuie să o plătească vân

torului. Preţul, in dreptul r o m a n , trebuie să îndepl inească unele condiţ i i : - să fie real - venim. Preţul nu este real atunci când este s imulat sau nescri

liste s imulat atunci când părţile l-au ireeui de formă în contract, vânzătorul ncavă intenţia să-1 ceară, iar cumpărătorul să-1 plătească. Actul poate fi totuşi valabil donaţ iune, dacă sunt îndeplinite condiţ i i le cerute pentru un astfel de act. Pre nu este teal când esle neserios, adică pentru un luciu de mare v a l o a r e s e p r e t f un preţ der izoriu;

- să fie determinat - certum. Preţul trebuie să fie determinat sau determinabil m o m e n t u l încheieri i contractului , in dreptul lui Just inian, preţul sc consideră este certum, atunci când prin contractul de vânzare se prevede că pcrţul va 111 la aprecierea unei a treia persoane, iar dacă aceasta nu cons imte să fixeze preţ vânzarea nu are loc, ta fel ca şi în cazul când nu s-a determinat preţul;

- sâ constea in bani - pecunia numeraia. Dacă preţul nu ar consta în bani intr-un alt lucru, vânzarea n-ar mai d o b â n d i o identitate proprie şt s-ar conf cu schimbul (permutatio rerum);

- să fie echitabil -justum in dreptul clasic caracterizat prin libertatea n grâdită de a contracta, romani i nu au cunoscut ideca de leziune, astfel încât : tucru putea fi vândut la orice preţ, în paguba fie a vânzătorului, fie a c u m p ă r a t e lui. Just inian, intcrpolând d o u ă consti tuţi i ale lui Diocleţ ian. a hotărât ca ori câte ori va fi avui loc o laexio enormii - o pagubă excesivă, adică un lucru va vândut pe un preţ care nu reprezintă nici j u m ă t a t e din valoarea lui, vânzătorul putea cere anularea vânzări i cu restituirea preţului, cumpărătorul trebuind plătească diferenţa dintre preţul plătit şi preţul care trebuia să fie plătit. Leziun reprezenta o măsură dc protecţ ie în favoarea celor săraci, deoarece se c o n s t a că ţăranii erau nevoiţ i să-şi vândă p ă m â n t u l în schimbul unor preţuri IM le no fapt cc d u s e s e la ruinarea loială a acestora,

Efectele vânzării. Contractul de vânzare-cumpărarc era un contract s inulagmatic, perfect, adi

năştea obli.ua-ii în sarcina ambelor părţi, din niomeiiiul încheierii iui, astfel că: I. - vânzătorul era obligat să păstreze lucrul, să-1 predea şi să garanteze pen

acel lucru;

(ilft i n tir|

Im Iute il,

văr iuţi

mu pm rin flln hei nu

li.ii mu

Iun

Page 163: Drept Privat Roman

I 165

1,1 CA, Cannaln, Studia rt documenta iustortae et iuris. Roma, 1966, pag, 63.

1. - cumpărătorul era obliga? să plătească preţul datorat vânzătorului , sa Bateascâ cheltuiel i le pe care le-a iacul vânzătorul cu păstrarea lucrului, atunci •ncl cumpărătorul a întârziat sâ-l ia în primire, şi să plătească dobânzi la preţul

tplăiit, din mo-mentu l ctlnd lucrul vândut a fost predat, t. Obligaţiile vânzătorului Krau concret izate în formula lui Paul : ob cvictiottcm sc obligare, possessian-

twi tradere et pur gări dala mah. a) Obligaţia de a păstra lucrul Vânzătorul era obligat să aibă grijă dc lucrul

ludul pană la remiterea lui cumpărătorului, ca să hu dispară ori sâ se deterioreze, nul responsabil dc greşeli le sale. Dacă lucrul pierea, fără ca vânzătorul sâ fie Inovat, avea totuşi dreptul la preţ, deşi cumpărătorul nu ar fi primit lucrul respecţi, Deci riscurile pierderii fortuite erau suportate dc cumpără tor - emptoris est rictilum. Această soluţie cu adevărat curioasă, a fost criticată chiar dc romani , motivul că în cazul pierderii fortuite a unui lucru, regula era res perii domino,

t până ia predarea lucrului dominusem vânzătoru l : principiul riscurilor suporte dc cumpărător era nedrept şi permitea vânzătorului să-şi procure un beneficiu leit. Dc aceea el ar irehui să suporte pierderea şi nu cumpărătoru l 1 4 1 .

Regula emptoris estpericulum (riscurile sunt ale cumpărătorului) nu se aplica dacă: -vânzarea era condiţ ionala, caz în care sc face distincţie între deter iorarea ori

ierderea totală a lucrului, Dacă până la real izarea condiţ iuni i lucrul a dispărut, flnzarea nu avea loc, deci nu se preda lucrul şi nu se plătea nici preţul, in cazul cienorării, vânzarea lua fiinţă, riscurile fi ind suportate dc cumpărător . în cazul

Vânzării lucrurilor quaepondere, numere, mensurave constant, riscul nu mai era uportat de c u m p ă r ă t o r ;

- vânzătorul era vinovat de pierderea lucrului; - răspunderea vânzătorului era prevăzută prin contract; - vânzătorul fusese pus în întârziere. In aceste ul t ime trei cazuri s e a p l i c a regula venditoris est perkulum. b) Obligaţia de a preda lucrul (rem praestare). Vânzătorul era obligat sa pre

dea posesiunea liniştită a lucrului, adică asupra lucrului sâ nu sc formuleze pretenţii dc către o altă persoană. In dreptul roman, vânzătorul nu era obligat la dare. ci numai la vacuam possessionem tradere. V â n z a r e a , n e p r o d u c ă n d transferul

roprictăţii, era necesar sâ fie u r m a i ă d e manei paţiunc sau iradiţiune. Vânzătorul nu era dator să transmită proprietatea lucrului, ci numai posesiunea liniştită, vânzarea Tind considerată ca un jus t titlu pentru uzucapiune. însă această posesiune liniştită ticbuia să asigure folosinţa completă şi durabilă a luciului vândut. Totuşi vânzătorul em obligai sâ transmită însăşi proprietatea lucrului vândut atunci când:

- vânzătorul era proprietar quir i tar al lucrului vândut, caz în care trebuia să Iransmită proprietatea lucrului prin mancipatia sau tradiţia, astfel ne transmiţând cumpărătorului toate drepturi le ce le avea asupra lucrului ar fi c o m i s un doi ;

- părţile au prevăzut prin contract ca vânzătorul să transmită proprietatea lucrului vândut.

Page 164: Drept Privat Roman

i6U

Vânzarea romană are deci unele particularităţi : - din m o m e a m ] încheierii conlraeiului de vânzare,r iscuri le pierderii l u c n j j H

cad in sarcina cumpărătoru lu i ; - vânzătorul nu este obligai în pr incipiu, să transfere proprietatea l u c r a m

vândut ci să predea doar poses iunea liniştită a acestuia. Aceas tă situaţie favorabilă pentru vânzător decurgea din faptul că cel unii

mare vânzător dc sclavi a fost stalul şi dc aceea s-au stabilit reguli in avantajul sau, în dreptul clasic, odată cu încetarea marilor războaie de cucerire, când mimăm)

sclavi lor prizonieri dc război s c a d e foarte mult, sc poate vedea c u m stai nl u adoptă unele măsuri în favoarea cumpărătorulu i ş i agravează obligaţi i le v â n H torului. Vânzătorul era obligat să dea nu numai lucrul ci .şi frudele sale. adăugii lin şi tot ceea cc mărise valoarea, cumpărătoru l beneficiind de principiul inclu» Iii adagiul : aduspericulum est, etus et commodum esse debet.

c) Obligaţia de garanţie Vânzătorul era obligat sâ răspundă penlru evicinni şi pentru viciile ascunse.

Obligaţia de a răspunde pentru evicţiunc. Prin evicţ iunc se înţelege dcpo.u darea parţială sau totală a cumpărătorului bunului împotriva voinţei sale, deptjjjfl dare comisă dc către însuşi vânzător (evicţ iunc prin faptă proprie) sau de către MII terţ (ev icţ iunepr in fapta altuia)™. Deposedarea de drept a v e a loc pe calc pi idn Pe baza obligaţiei de garanţ ie, cumpărătoru l se putea îndrepta împotriva vân/fl torului, care nu 1-a apărat, ori nu 1-a putut apăra contra terţului care I -a ev ir"" Mijlocul pc care îl avea cumpărătoru l , atâtu t imp cât vânzarea sc făcea prin »r. ciputio, etnactio uuctoritalis contra vânzătorului . Dacă vânzarea avea loc I U N » peregrini, care nu aveau a c c e s la mancipatio. nu sc năştea actio audoritutis.M se recurgea la o st ipulaţiunc, in baza căreia vânzătorul se obliga să restituie preţui primit sau dublul acestuia, după c u m era vorba de res nec mancipi sau dc i< > mancipi. Această ac ţ iune se n u m e a actio ex stipulaţii duplac.

C â n d vânzarea a devenii consensuală, s-a folosit tot st ipulaţiunea prin CM vânzătorul se obliga la garanţie pentru caz de evicţiunc. La R o m a . folosirea ac** tor stipulaţiuni devenise atât de frecventă, încât ş i în cazul în care nu se făcuse, | | p r e s u - p u n e a c ă părţile au uilai ş-0 facă, iar cumpărătorul II puica obiiga ţie vain, .1 lor prin actio empti, sâ facă stipulaţiumte. Aşadar, stipulaţiuni le deveniseră oblijut-lorii pentru ea mai târziu să devină subînţelese şi adm empti sâ sancţioneze || obligaţiunea de evicţiunc. Abia in epoca clasică, obligaţia de evicţiunc a devenit lift efect al contractului dc vânzare, până atunci rezultând din alic acte (mancipuţiunij apoi st ipulaţ iunc).

R o m a n i i au cunoscut deci trei m o d u r i de a sancţiona obligaţiunea de garanţii pentru evicţ iunc:

- actio uudoritatis; -actio cx stipulatu duplac: - adia empti. Aceste trei acţiuni nu s-au înlocuit una pe alta, ci au fost folojf l

• oncomitcnt , după caz, însă treptat locul a fosl cedat lui actio empti. Dacă iimlţL

3 M P r . Dcax. Contracte civile. Ed Lumina Lcx, Bucureşti, 2000, pag. 214.

Page 165: Drept Privat Roman

167

torul turbura poses iunea, ori vroia sa-! cvingă pe cumpărător, acesta din A avea ta dispoziţ ie o excepţia rei vendifae et traditae. Obligaţia de garanţie împotriva viciilor ascunse. In dreptul vechi roman nu U sancţionate decât două aşa-nnmite vicii ce priveau o suprafaţă de teren si

unie in cazul vânzării mancipaţ iunc:

• prin actio de modo agri (acţiune relativa la suprafaţa terenului) era sancţionat ui când suprafaţa terenului vândut era mai mică decât cea pe care o declarase 'Storul (prin plata la dublu pentru diferenţa ce l ipsea);

- prin actia auctonttstis (acţ iune în garanţie) era sancţionat cazul când un n fusese vândut uti aptdnus tnoximus - l iber de orice sarcini, iar ulterior se

icopcrise că era grevat cu servitute (caz, în care cumpărătorul putea fie sâ teze vânzarea, fie să ceară vânzătorului sâ-i restituie o parte din p r e ţ ) N S , In epoca clasică, vânzătorul răspundea pentru vicii în două situaţii: -când tăcuse declaraţii false, atribuind lucrului calităţi pe care nu le avea;

- când nu declarase viciile, deşi Ic c u n o ş t e a . Se cerea ca viciul sâ preexiste vânzării, să fie ascuns şi nu aparent, să nu fie oscut de cumpărător, iar vânzătorul să fi ştiut de existenţa lui.Pentru viciile ccîarate dc vânzător deoarece nu le cunoscuse, răspunderea intervenea d o a r ă exista o stipulaţie specială in acest sens. In cazul răspunderi i pentru vicii un rol important l-au j u c a t edilii curuli ij-'isiraţii însărcinaţi cu poliţia lărgurilor). Cu ocazia tranzacţiilor ce aveau loc în

""guri, cumpărător i i erau dc obicei înşelaţi pentru că nu puteau descoperi dintele defecte pe care lucnil le avea. De aceea, edilii curuli au intervenit printr-un tet referitor ta sclavi şi altul referitor la a n i m a t e , agravând răspunderea vânzâ-i II Im Aceasta s-a făcut prin crearea a d o u ă acţ iuni :

- actio redhibitoria - acţ iune pc care c u m p ă r ă t o r u l o avea împotr iva vânză-ultii pentru a cerc rczoluţ iunea vânzăr i i . în cazul în care ar fi descoper i t că

crul avea vicii şi peniru rest i tuirea ta dublu a pre ţu lu i . Aceas tă acţ iune avea /avantajul pentru c u m p ă r ă t o r că era nevoi t să desf i inţeze contractul ş i să

turda lucrul c u m p ă r a t . • actio quanti minorii - acţiune la cât mai puţin. Graţie acestei acţiuni, cumpără -I care a descoperit un viciu al lucrului vândut, putea cere o despăgubire egală

diferenţa dintre preţul pe care l-a plătit e lectiv şi cel pe care l-ar ft plălit dacă ar cunoscut viciul lucrului. Pentru cazul vânzării animalelor, edilul curul dădea un

fillit, numit de iumentis vendundis. Sistemul edi l i lor curu l i a fost e x t i n s dc J u s t i n i a n şi la dreptul c iv i l , aşa câ

vânzătorul era r ă s p u n z ă t o r d c v ic i i le lucru lu i v â n d u t c h i a r d a c ă v â n z a r e a n u pvul loc în t â r g u r i . A ş a d a r , în d r e p t u l lu i J u s t i n i a n . în c a z u l în care a p a r e n v ic iu n e d e c l a r a t , o r i c e c u m p ă r ă t o r a r c n u m a i o actio empti c a r e

••acţionează' d c c l a r a ţ i u n c a m i n c i n o a s ă ş i t r a n s m i t e r e a d o l o s i v â , d a r ş t c e l e .Iun,! ac ţ iuni a le edi l i lor,

Obligaţiile cumpărătorului.

I Cătuncanu, ap, cil. Pag..2Sî.

I •

Page 166: Drept Privat Roman

168 •

'** S. G.Loghuicscu. <>t>. itptiş. 142

D o u ă categori i de obligaţi i îi reveneau c u m părătorului : obligaţi i esenţiale \\ obligaţi i accesor i i . U n a se năştea din lege, cealal tă sc fundamenta prim inlnl echităţi i .

Obligaţiile esenţiale erau plata preţului cuvenit şi r idicarea bunului predai I vânzător la data şi locul conveni te .

în Instituţiunile iui Justinian a fost precizat un principiu importam în materie flVl dobândire dc către cumpărător a proprietăţii asupia bunului cumpărat: atăla hiup c â t c l nu a plătit preţul bunului respectiv, mi poate deveni proprietar asupra aceslii ia, în afara unor convenţii contrare. Acest principiu spunea: „Bunurile vândute |l predate nu devin proprietatea cumpărătorului decât dacă acesta le-a plătit preţtfl Pe cale de consecinţă, vânzătorul putea, in principiu, să intenteze acţ iune în rcvdf> di care. având şi rezol uţ lunea vânzării dacă a predat bunul şi nu a primit preţul, ll

Obligaţiile accesorii sau eventua le se năşteau din contract şi se bazau \* principiul echităţii:

- acoperirea cheltuiel i lor pentru conservarea şi paza materială a bunului vM Jut după ce termenul fixat pentru l ivrare a fost depăşit, iar întârzierea se datul N culpei cumpărătorului ;

- plala dobânzi lor legale la preţul cuvenit aiuncs eând plala preţului a IM decalată fală de m o m e n t u l livrării bunului , din culpa exclusivă a c u m p ă r ă t o r u M

Clauze speciule la contractul de vănzare-cumpărare. Prin c lauze speciale (anexe) la contractul dc vânzare-cumpărare . părţile pţM

teau c o n v e n i să modif ice efectele obişnui te (dictate de lege ş i de e c b i l a ^ ^ H contractului , fără însă a leza n o r m e l e prohibit ive referitoare la:

- părţi le contractante; - obiectul jur idic al contractului; -eventua lu l preţ lezionar; - c o n s i m ţ ă m â n t u l părţilor din contract; - capaci iatea contractanţi lor, e tc . C l a u z e l e speciale sau a n e x e au fost recunoscute de dreptul lui Justinian

forma pacte lor rezolutorii şi le-au fost conferite efecte reale, după c u m urmei - pactul de r ă s c u m p ă r a r e de către vânzător a bunului vândut; - pactul de înlăturare sau r e d u c e r e a obligaţi i lor contractuale eventuale; - p a c t u l de vânzare pe mcercaie a produselor ; - pactul celei mai favorabile vânzări ; - pactul comisuriu sau clauza r e z o l u t o n e expresă; - pacîul prin care se convenea ca obligaţiile eventuale să fie reduse valori

înlăturate toi a].

Locatio-conduitia, sau c o n t r a c t u l dc î n c h i r i e r e , este contractul prin schimbul unei plăţi, o parte se obligă să-i procure celeilalte folosinţa unu billj o perioadă determinată), sau să-i real izeze o operă determinată, ori, chiar să-lf la dispoziţ ie forţa sa dc m u n c ă sau prestarea unor servicii*4*.

Caracter is t ic i le esenţiale a le acestui contract sunt:

Page 167: Drept Privat Roman

• contractul es te n u m i t ; »ut încheie solo consensu (prin s implul acord de voinţa, consensual) ; • este s inalagmatic perfect; «csie evaluat ăsjudex conform criteriului hunei-credinţe. In funcţie dc natura prestaţiei locatorului, după c u m rezultă chiar din definiţie, i ti tu ia fost împărţit în trei categorii . n) locaţii rei - locaţiunea unui lucru. Acest lucru putea fi un lucru mobi l , ca

exemplu un sclav, sau un lucru imobil, ca de exemplu o casă sau un fond rural, Cft o moşie sau mai bine zis o bucată de primăm Locuţiunea unei case sau a Ml lucru mobil poartă numele dc închiriere, iar locaţiunea unei moşi i poartă uele de arendare . Arendarea poate f i pe bani sau pc produse (l 'meic). după

arendaşul s-a obligat să plătească o sumă dc bani sau să remită proprietarului J I . I I r e din produse (fructe), adică din recolta pământului arendat.

Io Iu, uliu operarăm - locaţiunea de servicii, ceea ce înseamnă serviciile unui rai or, mu nea acestuia.

c) locatio operis J'uciendi - închirierea pentru a executa o anumită lucrare în ' unhul unui preţ, ca dc exemplu consti tuirea unei case. Acest tip dc coniraci

r spundc astăzi contractului de antrepriză. P a r t ' ' 0 . c o n t r a c t u l dc locatio erau cunoscute la romani sub numele de tocaţi conductor. tocător era partea din contract care avea iniţiativa contractului , deci coreii.-,'.ior celor trei tipuri de locaţie: • proprietarul casei, sclavului sau imobilului ce sc închiriază; • lucrătorul care iţi oferă serviciile; - clientul, adică proprietarul unui teren care se înţelege cu o persoană numită

Ireprenor ca sâ-i z idească o casă ori sâ-i culeagă recolta, i ,'imductor era cel care lua cu chirie un lucru mobi l sau imobil, patronul care

(tuta lucrătorul şi întreprinzătorul care se angaja să construiască o casă m i tatueze o anumită lucrare. Arendaşul purta n u m e l e dc colon (cotonus), iar 'Uiaţîa lui juridică se exprima în iusiituţia colonatului . Când colonul se obliga sâ llteascâ chiria prin remiterea unei părţi din fructele obţinute de pe terenul închir-I, el sc n u m e a colon parţiar, iar instituţia colonai par ţ îa r

Locaţ iunea era un contract c o n s e n s u a l , d a r cl nu a avut această caracter i s-i'lt de la început . Locaţ iunea c o n s e n s u a l ă a putut să apară în epoca clasică şi nume, d u p ă L e g e a A e b u t i a , p e n t r u c â a c ţ i u n i l e d e b u n ă - c r e d i n ţ ă c a r e

Miicţionau obl igaţ i i le părţ i lor (actio conducti şi actio locali) au fosl crcaie de rotor pe baza acestei legi.

Primul tip dc locaţie la R O I U H a fost locatio rei. /ncă din v e c h i m e , romani i tuşeau la munci le agricole sclavii pe care şt-i procurau prin închiriere

Mai târziu, în secolul I şi II e.n., au apărut şi cclclallc tipuri de locaţie, dezvol-mlu-sc instituţia contractului de l o c u ţ i u n e 3 " .

I ' . Al/Fin, t'rablrmes retntifs a la hcatitm des entrtpoti «1 ilroil tomata, l*aits, 5, paf». 565.

Page 168: Drept Privat Roman

i7o_ i i i _ B îmbogăţirea unei pârli a populaţiei a favorizai extinderea Im locaţia rei, T0mM

nii inchiri ind diverse lucruri sau încheind locaţii de servicii. Pc de alta pajjjH cucerir i le de teritorii au p r o d u s o afluenţă de populaţii la R o m a si astfel 11 lu«f dezvoltare contractul dc închiriere de case; populaţ ia era într-o cont inuă c r e ţ I M H astfel că s-a ajuns la o adevărată criză de locuinţe. Proprietarii de terenuri, If dor inţa de a câştiga, încheiau contracte cu întreprinzători i pentru a le coiuiim case. în aceste condiţi i s-a dezvol tat locatio aperis facictidi

In aceeaşi per ioadă a apărut şi locatio operarăm. In urma războaie K. ui.nni au sărăcit şl pentru a-şi lucra p ă m â n t u l recurgeau la î m p r u m u t u r i , dar ncpUH^H plăii datoria rămâneau fără p ă m â n t şi se angajau pe moşi i le bogaţilor.

Ult imul lip dc locaţie a fosl contractul de a rendare , care a apărut în senilul 1 e.n.. constituind baza juridica a instituţiei colonahrlui, iar în secolul al Iil-lenoljH a apărut colonatul parţiar

Fiecare tip dc locaţie s-a creat în favoarea unui grup social, astfel că, dacă totmMl ret sub forma închirierii unui sclav era în folosul patricienilor agricultori, I, aperis facieadi şi iocatio operarăm erau în folosul negustorilor şi a! speculanţi lui

Locaţia reia fost un instrument de oprimase a sclavilor, alunei când îitir.• n forma închirierii unui sclav, un mijloc de speculă alunei când privea închirierea, unei case şi un instrument dc creare a colonatului , atunci când era vorba <(• închirieri de moşii .

Relaţ i i le de locaţiunc, până în secolul I e.n., nu s-au realizai pe calea lucaţini consensuale, ci s-au folosit în acest s c o p două contracte verbale, două s i i p u l a ţ h j H prinlr-o s t ipulaţ iunc se crea obligaţia lut conductot , iar prin a doua s:ipulaţ * obligaţia lui locator, de unde şi dubla d e n u m i r e dc mai târziu: loruuo-coitdu&Mt

T r e c e r e a dc la locaţia s t ipulaţ iunc la locaţia consensuală s-a făcui peutili aceleaşi mot ive pentru care s-a irecui la vânzarea consensuală, dezvoltarea 04( f l nomică antrenând debarasarea de formalismul r igidal inslituţiilor juridice Ai 11 trecere, ca şi la vân/aie. a .ii ui loc prin cxlindciuu regulilor aplicabile Locuţiunii dintre slat şi particulari, lucaţiunilor dintre part iculari 2 4 8 ,

Elementele locajitmii sunt în n u m ă r de trei: a) c o n s i m ţ ă m â n t u l părţ i lor (consenstts) - viza atât bunul ce face o b i j ^ H

închir ier i i , cât ş i preţul închirierii, indiferent de fonna contractului dc l o c u ţ i u n i i Dacă părţi le au convenit s ă i confere contractului o formă scrisă, aceasta asta va loare pur probator ic . Dreptu l lui Jus t in ian a făcut aceleaşi distincţii IlItffH locuţiunea prin înscrisuri şi aceea fără înscrisuri;

bl bunul închiriat •obiectul(rei) t rebuia, înainle dc toate, să lî fost susccjjfl dc a p r o p r i a t i u n c . d e a face obiectul unui pat r imoniu şi apoi, trebuia sâ fie un VmM ceri. determinat începând c u dreptul lui Just inian, au pulul fi închir iate cu t^H personal , chiar şi lucruri necorporalc, care până atunci puteau lî doar in umil accesoriu socotite obiecte ale închirierii. De asemenea, nu interesa faptul că ohm iul închirierii era un bun mobil sau imobil .

' " C . Al/ou, Probleme, (clalil's a la Inealion des eiUrcpots cri dioil romani, L ' A I L L

1965; pag. 566

Page 169: Drept Privat Roman

171

i i piciul (merces) purta nume diferent iute după felul locaţiunii: chirie, arendă, liriu. Preţul trebuia să fie certum, veruttt si in mmicrafei pecunia. Condiţ ia ca ;|u| să fie iustinii nu s-a aplicat tocaţiunil care nu putea să fie desfiinţată prm

II .1 i/nmc pentru cauză dc leziune.

Efectele locaţiunii. Contractul de locaţ iunc fiind unul sitialagmatic perfect, nmită că naşte obligaţii în sarcina ambelor părţi . Obligaţiile locatorului. Locaţiunea naşte In sarcina lui locator obligaţiuni cţ tona te prin actio conciucti pe care o intentează conductor contra locatorului. Locatorul trebuie sâ răspundă pentru două categorii de obligaţii : obligaţii

tteipalc si obligaţii subsidiare, subiacente, secundare (eventuale). Obligaţiile principale a le locatorului urmăresc sâ asigure utila şi durabi la

/ . . in i i a bunului pc care cl trebuie să-1 pună (pe o per ioadă determinată) la tozij ia locatarului şi pot (1:

- obligaţia de livrare (de predare) a detenţ iuni i lucrului închiriat printr-o ftdiţiunc reala sau simbolică;

• obligaţia de suportare a cheltuielilor utile şi necesare ale bunului închiriat, pe 1.1 durata închirierii astfel încât valoarea locati vă a acestuia să rămână aceiaşi,

im dacă valoarea reală (datorită învechirii şî uzuri i morale) ar fi scăzut Obligaţiile subsidiare erau: - garantarea chir iaşului de orice evicţ iunc. Loeaiorut trebuie să procure lo-

lnrului libera folosinţă a lucrului în t impul durate i locaţiunii. Locatarul arc un pt personal sau de creanţă contra unui locator, corespunzător acestei obligaţiuni,

Hfcl va avea drept la despăgubiri în cazul când locatorul vinde casa închiriată. Prin u r m a r e locatarul - chiriaşul heavând un drept real poate fi expulzat de părătorul imobi lului închiriat dacă în contractul dc vânzare nu s-a prevăzut

pectarea contractului de locaţiune; - garantarea conductorului de orice viciu a s c u n s ; - suportarea riscurilor pieirii fortuite sau din caz de forţă majoră a bunului iuebirial. Obligaţiile locatarului (conductor), Locaţ iunea naşte obligaţii în sarcina lui

i (inductor ( locatarului), obligaţiuni sancţ ionate prin actio locati dată lui locator, | l nici sunt obligaţii principale şi obligaţii secundare .

Obligaţiile principale ale locataru lu i , d e c u r g în mod l iresc din n a t u r a i irac-tului:

• obligaţia de a plăti preţul - merces. Partea care a închiriat un lucru sau m u n c a mea este obligată la plata preţului cuvenit . Acest preţ trebuie plătit numai Iii

iu Isura în care locatorul a procurat folosinţa lucrului sau serviciilor sale. Dacă la im m o m e n t dat locatorul nu-şi îndeplineşte obl igaţ iunea sa, chiar şi iară vina lui, inelul nu mai trebuie plătit. Altfel spus. r iscurile suni pentru locator;

-obligaţia de a restitui lucrul, în termenul fixat în contract, astfel: a) prin ajungerea la termen. La termenul lîxat, putea avea loc o prelungire a

iiniu actului dc locaţiunc pc lernictt dc un an. A c u m însă consimţământul pArfiloi

l" Alzon, op. cit pag. 567

Page 170: Drept Privat Roman

172

era tacit, adică nu rcziUţâ din declaraţia dc voinţă, ci din faptul că părţile ni manifestă voinţă contrară. Această pre lungire sc n u m e ş t e tacita reconductia,

b) înainte de te rmen. Chiar înainte dc ajungerea la termen, contractul p u l u i l desfăcut, dacă părţile erau de acord . Prin voinţa unei părţi contractul nu p u t u i desfăcut decât în m o d excepţional .

Obligaţiile secundare ( subsidiare) creionau răspunderea locatarului in cu/dl deteriorări, stricăciuni sau pierderi provocate bunului din cauze diferite dc t\IM malelc uzuri sau de n o i m a la îmbătrânire, învechire a bunului.

Rezil ierea contractului se putea obţ ine în următoarele cazuri : a ) - d a c ă cealaltă parte nu ţi-a îndeplinit obligaţiunea, cum ar ii spre exemplu,

dacă chiriaşul unei c a s c nu a plătit preţul un anumit t imp; b) - pi ivi lor 1 a proprietarii dc case, se slab il isc în dreptul clasic o regula exph •

bilă tot prin interesul păturii super ioare a categoriei sociale d o m i n a n t e , a c e m puteau să desf i inţeze contractul dacă dovedeau că au nevoie dc casa inch pentru a locui ei înşişi;

c) - în epoca postclas ică. prinir-o constituţie a împăratului Z e n o n s-a per or icăreia dintre părţi să renunţe la contract în primul an al exeeuiării sale, f ă i M plătească despăgubir i , chiar dacă contractul prevedea un termen pentru d u r t j | lui. Aceas tă dispoziţ ie a lui Zenon este derogatorie de la principi i le d r c p l ţ f l r o m a n . D a c a contractul de locaţ iune a fost făcut fără termen, or icare puric pi MI' sâ r e n u n ţ e la contfacl or icând ar dori .

C a p i t o l u l 13. Obl igaţ i i le q u a s i c o n t r a c l u a l c .

1. Noţ iunea dc r juas icontracte .

Quas iconiraete le const i tuie fapte licite care dau naştere unor efecte juriul 1

a s e m ă n ă t o a r e cu cete izvorâte d in contracte , Termenul generic prin care d e s e m n a t e aceste izvoare dc obligat ii s-a formal prin comparaţ ie cu contrac

Dacă pe planul formei între contracte şi quasicontracte nu există p u n e ' m u n e , cons ta tăm câ efectele suni întrutotut s imilare, fapt cc i-a determin, romani să n u m e a s c ă aceste acte astfel, adică născute ca şi dintr-un con' tjuasi e.x contractul Quas icontrac lu l poate li privit aşadar, ea un fapt volu licit, adică permis, care dă naştere te obligaţii. Deşi quasicontr jctcle au fos sidefate veritabile izvoare dc drept abia in epoca postclasică, încă de pe viciu Gaîus , incepe să sc contureze concepţ ia că a n u m i t e fapte a s e m ă n ă t o a r e conlflK

clor (prin c iecie) au lotuşi i identitate proprie V.n 'el. vlu;a n. n.l m e d ;

face cu intenţia stingerii obligaţiei ş i nu în scopul creării sa le; cu toate a C ( H faptul licit al plăţii lucrului nediitorat eslu generator de obligaţii 1* 0. Deşi c la.i •

•l - M M I I I U D.i J.ince.1. I Ircpt minim t \isa de editură şi piesa Snn-u S R L JJucurc»tt,ll

paţ, sm

Page 171: Drept Privat Roman

Î7i

nAiiiIripiutiiâ (cea care include si quasicontractelc) a i/voareior obligaţiilor este |Ub unele aspecte criticabila, ea trebuie lotuşi acceptata . întrucât categori i le dc pvoiuc proprii acestei sistematizări sc individualizează în temeiul formei lor teh-j(C şi nu în virtutea unor criterii subiective.

Institutele lui Justinian menţ ionează, pe lângă plata lucrului nedatorat . încă MU 11 uuasiconlracte: negoiiortnu gestio (gest iunea de afaceri), gest iunea lulorc-ni pentru pupil, indi viziunea şi acceptarea unei succesiuni.

2. G e s t i u n e a dc a f a r e r i fără m a n d a t (negotiaruin gestio)

Apariţia acestui quasiconlract s-a datorat dezvoltării comerţului. Gestiunea de afae-I constă în administrarea afacerii ore ui va iară a fi însărcinat de a face acest lucru 3 1 .

Cel ce intervine în afacerile altuia se numeşte gerani - negotitun gestor. iar ecl peniru care s-a intervenit se numeş ie gerat - domitms rei gestae, adică propri-«i.iiul lucrului gerat.

Naşterea acestui quas iconlract a fost determinată dc dezvoltarea comerţului , i 'Aud cineva lipseşte din R o m a , fiind plecat pentru diferite afaceri, dacă nu avus-(Mc grijă să lase pc cineva sâ vadă de bunuri le sale sau dacă pleca pentru mai puţ in timp, ori afaceri le sau boala îl reţ ineau, un străin intervenea dacă era nevoie . |nicstccându-se în treburile celui a b s e n t 1 " .

Gest iunea dc afaceri necesită, pentru a lua naştere, întrunirea a trei condiţ i i : n) Un element de fapt - constă Inlr-o acţ iune de gesi iune, adică un ames tec în

• ii H. cu le cuiva. Această acţiune de gest iune poate fi un act material, ca de pildă fipnrarca unui zid sau un act juridic, c u m ar f i de exemplu plata dalorii lor a l tu ia .

b) Un element intenţional - anhnux abligandi. Elementul intenţional reprezintă |nic iţia garantului, şi este constitui! din două aspccle după cum urmează: primul aspect al clementului intenţional constă din intenţia gerantului de a gera (administra) Imnurile altuia. Acest aspect nu exista atunci când gerantul a crezut că administrează bi muri le sale. în timp ccel gera afacerile altuia; al doilea aspect al clementului intenţional constă in faptul că gerantul Irebuie să fi avut intenţia sa-i oblige pe gerat faţă de e l m .

Dacâ nu există această intenţie - animus abligandi, respectiv intenţia de a • II' I nu va exista gestiunea în afaceri, căci înseamnă că geranlul a vrut sâ facă

priit intervenţia sa un act de liberalitate, adică o donaţ iunc. c.i Un clement negativ • constă din neştiinţa geratului . a lui domintts rei ges-

(tn: Actul dc ges t iune irebuie făcut fără c o n s i m ţ ă m â n t u l lui dominate, căci daca fondata a ştiut şi şi-a dat consimţământul , nu mai avem de-a face cu 0 gestiune dc (duceri ci cu un m a n d a t j u .

*" CT C. Slălescu, C. Birsan. Vrept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Bd, AII Bcck. Ilucurcşli. 2O02. ' ll t îil lord, R, Vil Icra, Croit romain et unclen draitfrancaţi. Paris. 1958. pag. 108.

lu P.F, Girard, Mumiei elementaire de droii nnnain. Paris. 1929, pag, 121. , M PE Girard. op. Cit, pag. 121.

Page 172: Drept Privat Roman

174

Actul dc gestiune poate să (ic material sau juridic, Ia fel ca in cazul mandatului) Efectele gestiunii dc afaceri. Din gestiunea dc afaceri Tczultfi obligaţiuni atftlB

sarcina gerantului cât si a gcratului, Obl igaţ iuni le gerantului sunt după c u m ur inează: - sâ const i tuie şi sâ termine ges t iunea cu care a fost însărcinat; - să d e a socoteala pentru gest iunea sa; - sâ adminis t reze cu bună-credinţă . Obligaţ i i le gerantului sunt sancţ ionate prin actio negotiorunt gestnritm fffl

rccia, pusă la dispozi ţ ia lui domitttts rei gestac (gcratul) . Actio ncgotiatitA i;i\n<nim directa sancţionează obligaţiile gerantului potrivii unui regim mai scvtf decât cel al m a n d a t u l u i 1 " .

Obligaţi i le geratului sunt : să despăgubească pe gerant dc cheltuiel i le făcute cu ocazia gestiunii; sâ l ibereze pe gerant dc obl igaţ iuni le pe care le-a luat în cursul gestiunii UM Obl igaţ i i le geratului sunt s a n c ţ i o n a t e prin adio ncgotiorttm gestoruntaţM

triaria^". între contractul de mandat şi quas iconiractul gestiunea de afaceri exist •

seric de apropieri cât priveşte obiectul şi efectele lor. Ele se deosebesc însă în ceea cc priveşte: -modul de formare: m a n d a t u l era un contract consensual , în t imp ce la genM

une nu există un acord de voinţă, - în privinţa restituirii cheltuieli lor esenţiale: la gest iune gcratul restituia c h n

t u i e l i l e c a r e au fosi folositoare; la mandat , mandantul eta obligat la restituirii tuturor cheltuieli lor făcute în limita împuternicirii dale mandatarului,

- gerantul era obl igat să const i tuie gest iunea începută, în vreme cc mandat tarul putea renunţa la mandat .

De aceea în speţă nu avem un contract , ci un quasicontract a s e m ă n ă t o r col t r a c t u l u i d e m a n d . i l . După darea .socotelilor de către tutoie faţă de pupil a v e m d j a face cu o reprezentare perfectă,

3 , P luta l u c r u l u i n e d u t u r a t .

Dând expresie ideii dc echitate, romanii au admis incă din secolul 1 î.e.n cft iţŢ este drept ca cineva să se îmbogăţească pe s e a m a altuia ( îmbogăţ i re fără cau Romani i , incă de la sfârşitul epocii vechi, au cunoscut principiul care mai t; fost foi mulat de l 'uuiponius in cuvintele u r m ă t o a r e : „potrivit cu dreptul n este echitabil ca nimeni sâ nu devină mai bogat in paguba altuia si pe drept". Deşi ei au cunoscut acest pr incipiu general după care este nedrept afl îmbogăţii în paguba altuia, n u m a i in mod progresiv au fost admise aplicaţiile Iul din cauză câ acest principiu este contrar necesităţi lor comerţului , căci acesta |H

: MA.E. Cifford. R. Villcii. ap. cit, pag I0S-v ' I. A n g h e l , Dirpt priv tt mrnan. Vrii. II. E d i t u r a Hyperion, B u c u r e ş t i , 1 9 9 1 , p a g . ( S

I

Page 173: Drept Privat Roman

• 175

4. î m b o g ă ţ i r e a Ia ră jus i teniei.

Mulţi autori romani categorisesc plata nedatorată ca o formă de îmbogăţ i re Mul cauză. Acest lucru nu este greşit, fiindcă plata uedalorată este o aplicaţie

•articulară a interdicţiei generale de a păstra bunurile sau valori le reprezentând 0 îmbogăţire fără cauză în dauna altuia. Căci cc este altceva faptul dc a primi o sumă flc bani sau al te lucruri care nu îţi aparţ in?

Există însă şi deosebiri esenţia le intre îmbogăţ i rea tară cauză propriu-zisă şi t t lala nedatoraiâ . La îmbogăţirea Iară c a u z ă transmiterea u n o r valori dc la un patrimoniu la aliul se face fără voinţa.sărăcitului şi fără culpa îmbogăţ i tului , căci dacă ar exista o astfel de culpă, intrăm în domeniul răspunderii civile delictuale. Dc pomenea la plala nedatorată iau parte totdeauna două p e r s o a n e între care există lll aparenţă, o legătură contractuală - u n a din ele fiind creditor iar cealaltă debitorul unei c reanţe . Dar operaţia în s ine a fost eronată, fiindcă a avut loc in ttrmă-JMrelc s ituaţi i : a) s-a plătit unui creditor o datorie care nu exis tă : b) s-a plătit o il.ilui ic existentă în rapt dar altei persoane dccâl adevăratul creditor; c) s-a plătit o iliitonc exis tentă dc către o alta persoană decât adevăratul deb i tor In toate cele trei ipoteze, cel puţin una din părţi a r e cal i tatea de creditor sau deb i tor veritabil; ttumai partea cealaltă eomi le o eroare in plaîă, care dacă u-ar fi săvârşită, raportul Juridic de obl igaţ ie ar fi fost perfect. Rezultă câ cele trei operaţ i i s-au făcut cu Voinţa cel puţin a uncia din părţi - spre deosebire dc îmbogăţirea fără cauză care se fiice tară vo inţa părţilor; iu plus alunei când accipieus-ul creanţei este dc rea-111.!1111:i, el va fi ţinut in temeiul răspunde: ii civile delictuale

Faţă dc fizionomia distinctă a îmbogăţirii fîlră cauză in raport cu plata ncd.uor-IlA, acţiunile ce decurg din cele două izvoare dist incte de obligaţi i sunt şi e le iltferiie. fiindcă actio dc in rent verso nu trebuie confundată cu acţ iunea în l epet i ţ iu t iCLi nedatoratutui - coiuiicno .tine cauxa. /n literatura jur idică rămasă fidelă Ia noţ iunea tradiţională de cvasicontract, unii autori au explicai formarea unei astfel dc obligaţii prin voinţa tacită sau prezumată a ce lor iuteres.ili Dar

•"D. Ghcrasim. tnibogâfireajarâ cauza in datmaaiiuia, VA. Academiei Romane. Bucureşti, I W . pag-123.

ntlliiru lui cere realizarea unui profit pentru una din părţi. Nici chiar în vremea lui iuilinian, c â n d s-a conturat un sistem de acţiuni menit sâ sancţ ioneze îmbogăţirea jfcrft cauză, nu s-a ajuns încă la soluţ ionarea tuturor cazurilor.

Plala nedalorată este un izvor de obligaţii în virtutea căruia cel ce a plătii ceea M r l tiu trebuia să plătească poate cerc restituirea (rerKliţiunea) prestaţiilor furnizate «ii Iu persoana care a primit accasiâ plată. Astfel, sub influenţa dreptului roman «ll 1092 al in. (1) Cod civil român dispune fără echivoc această obl igaţ ie : ..orice pluiă presupune o datorie; ceea cc s-a plătit fără să fie debit este s u p u s repeţi ţ iun ii", condiţ i i le şi efectele acestei repetiţiuni pe calea unei acţiuni in just i ţ ie sunt precipite in articolele 992-998 C o d c i v i l 1 " .

Page 174: Drept Privat Roman

I7f,

această teza a fost combătută în drcpiul m o d e m in sensul că, dacă a n g a j a m e n t rezultate din evasieontraeie sc nasc dinlr-un fapt personal al aceluia care sc obllflj nu este posibil, în cazul plăţii nedatorale, să sc pună problema dc a se găsi lutullţf mcntul obligaţiei accipiensnxim voinţa chiar prezumată a acestuia IX ah ici m 992 C o d civil precizează el însuşi că primirea nedutoratuiui poale să aibă locali i eu şli inţă, cât şi din eroare. Or. esie evident că acela care primeşte eu ş t i in | | ncdutoratul nu arc de loc intenţia dc a se obliga la o restituire.

iu literatura juridică actuală, teoria voinţei p r e z u m a t e a fost definitiv abandq nată. In prezent, sc consideră că obligaţia de a restitui nedatoratul im este decAtD aplicaţie particulară a interdicţiei generale de a păstra o îmbogăţ ire fără cauza Iu d a u n a altuia. în această v iz iune plata nedatomtă devine o veritabilă sursă nlH tonomă dc obligaţi i .

Principiul îmbogăţirii fără cauză era sancţionat in dreptul roman prin acţ iunii in repeţi re - condictio sine causa.

Condictio sine causa es te , deci , acţ iunea prin care se cere ceea ce o personal deţ ine tară drept, in paguba altuia, Ea se n u m e ş t e sine causa (Iară cauză) pcndti că este o acţ iune abstractă. Formula ei nu cuprinde cauză, adică temeiul juridic baza căruia esie intentată 1 .

Condictio sine causa din dreptul clasic nu trebuie să fie confundată cu ed i l dictio sine causa specială din dreptul lui Justinian, Deşi principiul îmbogăţirii lat Jl cauză fusese cunoscut de romani încă dc la sfârşitul epocii vechi, nu toaie cazurill de îmbogăţ i re fără jus tă cauză fuseseră sancţ ionate, lată un caz sancţionai ib< Justinian prin aceaslă condictio sine causa: cineva chcltuie banii primiţi cu bunfl credinţă, cu titlu dc î m p r u m u t dc la un impuber neasistat de tutorele său. In l)i caz când chiar sub Just inian, îmbogăţ i rea fără cauză nu era sancţ ionată: un P O M sor de bună-credinţă face cheltuiel i asupra lucrului altuia şi apoi pierde posesiu nea lucrului. El nu p o a t e cere să fie despăgubit pentru cheltuiel i le tăcute .

Condictio sine causa e s te . dec i , în dreptul clasic n u m e l e genera l , c o m u ţ H acţiunii în repetire. în e p o c a clasică începe formarea unui s i s tem jur id ic care tltj se desăvârşeş te decât s u b Jus t in ian, s i s tem după care condictio sine causa l i împarte in imn multe c-mdictioncs, f iecare purtând diferite de terminat ive , pol» rivit rolului său, potrivit funcţiunii sa le , prec izându-se cazul pentru care a fo»l creat*". .

Condictiite în dreptul lui Just inian Justinian supune unei noi clasificări diferitele condiţi i date la epoca clasică ţi

uneori lărgeşte câmpul l o r d c aplicare. a) condictio causa data, causa nan secuta (sau condictio uh causadtti

toruin). Această condictio e ia cunoscută înainte sub n u m e l e de condictio o | reni dati; ca a fost însă ext insă şi in cazuri le in care s-a executat un serviciu ţj vederea obţinerii unei uonlrapresiuţi i care nu s-a îndeplinit. Această cmidicito ^ uti liza mai ales în materia contractelor nenumite .

b) condictio indehiti sancţ ionează plata lucrului nedator.it.

M. Jneot.1, Drept roman, voi M l . Edituia Fundaţiei „Chemarea", laşi, pag,67.

I r p u aih o i

i n i •.

" I O u

I i u n ,

il .lllll.i

In A

I - i

" M K

.1 ull

C

1.

In i, .|,r

,ii c a i

,,111.1:

In

I»p1e

1 CI. I' ' i I.N

MI tuni ţuica liciih P P. f

Page 175: Drept Privat Roman

177

M) condictio ob turpen causant Cama turpix era cauza imorala sau contrara Mptulm (ilicită). Astfel, cineva a primit bani pentru a comite un delict sau pentru a k •ml'.' un delie i ne wrrvi/i->r'«»i tai-iait, sau pcrititi a înapoia un luciu depozitai M l , ori pentru a restitui un lucru furat. Prin condictio ob turpen causain sc putea Mi|hn' restituirea suinei predate pentru o cauza imorală. Dar mai era necesar ca K u i f t cauză să fie imorală numai pentru aceipiens fiindcă, în caz contrar, nu exista

.h condicia c\ iniusta cauxa. Cauxa ininsra este o cauză conlrara dreptului; de pildă •111111,1 de bani plătită ca dobândă cămâL'ireascâestc o sumă plătită cu o cauză injustă1.

c) Condictio sine cauxa. Această acţiune se dă împotriva persoanei care a •imit o presiaţie fâeută in virtutea unei cauze nule al/ iniţia sau care ulterior a • p ă r u l . Dacă prestaţia ar rămâne la aceipiens, el s-ar îmbogăţi Iară justă cauză in •una lui tradens. Principiul după care cineva nu se poate îmbogăţi fără cauză în Buna unei alte persoane n-a devenit principiu general nici in dreptul lui Justinian. r Influenţa instituţiei r o m a n e asupra dreptului modern a fost decisivă. 1 Astfel condi ţ i i le necesare pentru a avea dreptul ia o acţ iune iu repei i ţumc in

bnieiul art. 9 9 2 - 997 C o d civil, sunt în n u m ă r de trei: 1) trebuie să existe o plata; fi) trebuie ca aceas tă plată să fie nedatorata-. III) t rebuie ca această plată să l ie Aciua din e r o a r e .

C a p i t o l u l 14. Obl igaţ i i le d e l i c t u a l e ş i o u a s i d c l k t u a l e .

1. Noţ iunea şi categorii le delictelor.

în dreptul r o m a n , maicria delictelor a cunoscut o evoluţie foarte complexă . în desfăşurarea căreia s-au format numeroase categorii şi instituţii jur idice. în cadnil accsiei evoluţii s-a conturai noţiunea delictului, in sensurile sale, precum şi regimul Rnidic propriu fiecărui delict 2*".

în sens general, delictele - delictuni. nudeficiuni - erau văzute dc către romani ca fapie ilicite, ce afectau interesele clasei dominante, sancţionate In principiu prin plata unor s u m e de b a n i } m . Acesie fapte erau variate şi generau consecinţe din cele mai diverse, de la prejudicii materiale la vătămarea sau uciderea unor persoane.

Romanii au clasificat delielele, incă din epoca foarte veche, în două mari categorii: delictele private (delicta privata) şi delicte publice (deticta publica). Delict-

1 Cf. R M ou ier, Manuelelemrnlaire de droit rtmiain. Paris, 194.S. pag, 187, " Idem. ' Cf, M, Jacot, Drept roman. voi. MI, Editura Fundaţiei „Chemarea", laşi, acţiune dc restituite. Astfel, cel care a d.it bani pentru ca cineva sS nu comită un sacrilegiu puica cere suma Înapoi, iar cel care a plătit o .suma peniru ca altcineva s5 comită nu viailcgiu nu o puica cerc înapoi.

' F. Molcuţ, D. Oancca, Drept roman. Casa dc edilura şi ptcsâ „Sansn" SRL. Bucurcfli. I W 3 . p a g . 3 l 3

LI. Brasicllo, Corso di diritto romana, Milano, 1952

Page 176: Drept Privat Roman

17H

de publ ice erau acelea care lezau interesele stalului sclavagist lomuri, delict» li pr ivate lezau d o a r in te rese le ind iv idu lu i iu cal i tate dc c e t ă ţ e a n r o m a n iflgj necetăţean 1 M .

Din punct de vedere s t ructural del icte le publ ice nu se d e o s e b e s c de Ajfl private, însă existau di ferenţe în ceea ce pr iveşte organe le înaintea c ă r o r a | H aduse spre j u d e c a r e , p r o c e d u r a d e j u d e c a t ă ţ i s a n c ţ i o n a r e a lor. Astfel, în C i f l | ee pr iveş te p r o c e d u r a , de l ic te le pr iva te e rau j u d e c a t e după n o r m e l e pioceduul civi le, pe c â n d del ic te le publ ice erau j u d e c a t e după n o r m e l e procedai i i peimll Referitor la organe le dc j u d e c a t ă , de l ic te le private cran judecate de căire ni decător i aleşi d intre p e r s o a n e p a r t i c u l a r e , pe c â n d del ic te le publ ice erau j u i M cale de căt re i n s t a n ţ e specia l izate (magi s t ra ţ i , senai, î m p ă i a t , t r ibunale per mu n c n l e . înalţi funcţionari , imper ia l i , a d u n a r e a c e n t u r i a t a ) î M . In c e i a c e pi i sancţ ionarea lor,del ictele p u b l i c e ( c r i m i n a p u b l i c a ) e r a u pedeps i te cu n i o a i l i ir exilul sau a m e n d a în folosul statului (era perduellio - înaltă t rădare, atcnlaiul contra statului, c r ime c a r e se p e d e p s e s c cu moar tea) , p e când de l ic te le privot» erau sancţ ionate prin a m e n z i plătite v ict imei delictului cu titlu de despăguSii i

Asupra acestei amenzi victima se comporta ca un adevărat creditor, de un i ideea că delicventul este obligat ex delicto1**.

în epoca veche d el i c ici c n u apa r c a i zv oa i e de ob 1 iga \ i i, c i ca fapte i 11 ci te atrag a n u m i t e pedepse.

Noţiunea delictelor private s-a format în procesul trecerii dc la societaiea uj n tilică In societatea politică o dată cu preluarea de către stat a atribuţiilor comun u a i . Modul de sancţ ionare a delictelor private a trecut prin patru faze (sisteme):

I Sistemul răzbunării sângelui. în per ioada primitivă, victima unui d f H avea dreptul de a se răzbuna pe autorul delictului în orice m o d . în s o c t e t k H gentilică, dacă o persoană suferea o vă tămare corporală era îndreptăţi tă l$U răzbune săvârşind o faptă idemicâ celei pe care o suferise, în conformUatc CilMfl numita lege a tal ionului (ochi pentru ochi, dinte penlru dinte) .

2. Sistemul campozifhnni voluntare. în epoca de tranziţie către socn 1

politică, părţile puteau realiza o înţelegere conform căreia victima renuni1!•• • • său de răzbunare în schimbul unei s u m e de bani .

3 Sistemul compozifiunii legale. Acest s i s tem c u n o a ş t e două c t a p a J H evoluţie. în pr ima etapă, statul este cel care fixează suma de bani rcprezenlkjH răscumpărarea dreptului de răzbunare , părţi le puliindu-sc înţelege doar aimţitt faptului dacă să se recurgă la c o m p o z i ţ i u n e sau la răzbunarea privată. însă, lifM delicventul nu plătea echivalentul dreptului de răzbunare u r m a sâ suporte r f J ^ H răzbunării p r i v a t e în cea dc-a doua etapă, victima delictului nu mai arc du ; 1

M VI, Hanga, M. JacutA. Drept privat roman. Iid. Didactica şi Pedagogica, Elueu 196-l.paji.234

M. Talamanca. Insiitutinm di diritto romano, CiufTrc Editorc, Milano. 1990, pa A,E. Ci ffard, K. Vil le rs, Drvit romainet ancien drotifranaiii, f'aris, I9?!f,

Şt, Cocoş. Drept roman, Ed. Lumina Lex, Bucureşti. 1997, pag, 231. *• E, Mokuţ, D. Oancca, op. eu, pag. 314.

I OJll «Vlîlli

S i Itiie

L •Winf lllt VI

4. Ililen delict tu cel

in Aulic ulm. ttinip

(I, l»Hiile •uVă i" i • 111

HM 10,

«unim l l l l l l 'di

i l m n n .

ItllIlIŞI

«lillt-m Iu

• I I . | . I ,

• "in < * in. u ,,

' pa iţ,i|>,i / il In l i

I I

o I

I II H I , VI il I l'fll

Page 177: Drept Privat Roman

i c ş l l ,

I 17»

U utila înlre răzbunarea privata şi echivalentul în bani, ci este obligat sâ c o m p u n ă , m mu! la dispoziţie o acţiune pentru a-1 sili pe v inovat sâ c o m p u n ă ^ 6 6 ,

Spre deosebire dc compozi ţ iunea voluntara, cea legală nu poate ti refuzată de t nli c victimă.

Legea ce lor XII Table arată pentru unele del icte o fază dc trecere de la jiimpoziţia voluntară la c e a legală. Astfel, pentru furtul f lagrant compozi ţ iunea nu voluntară, pentru cel ncflagrant era legală.

4. Sistemul reprimării de către stat. Pentru a ocrot i într-o m ă s u r ă majoră fatcresele societăţi i r o m a n e , statul s a n c ţ i o n e a z ă cu p e d e p s e publ ice chiar ş i j t l icte ce lezau interesele indivizilor, t rans formând în acest fel del ictele private

' c i.- publ ice. în dreptul roman sc întâlnesc urme ale aplicării vechi lor si s teme de reprimare.

Astfel, pedeapsa aplicată pentru membrum ritpium era o aplicaţiunc a legii talionului, iar p e d e a p s a apl icată la as fractum cons t i tu ia o apl icare a s i s temului IQmpozipuoii voluntare şi legale 2 6 7 .

Germenii obligaţiei delictuale se găsesc in cea de-a doua el apă a compoziţiunii legale, când victima intenta acţiunea prin carc-l silea pe delicvent să compună, iitiicâ să accepte plata sumei de bani prevăzută de lege (legea prevedea o sumă Axă pentru fiecare delict în parte). Acţ iunea se baza pe obligaţiunea legală de a compune, deopotrivă impusă ambelor părţi şi nu pe un drept de creanţă al victimei i uiitia delicventului. După litis contestaţia nh li ga [iu nea legală de a c o m p u n e se transformă într-o obligaţie de a plăti o sumă de bani, in procedura formulară condamnarea fiind întotdeauna p e c u n i a r ă i M . Astfel, prin efectele lui litis contestaţia. obligat iunea legală de a compune (care era o obligaţiune delictuală) se transforma în obligaţia de a plăti o sumă de bani.

lti epoca clasică, romanii au văzut în obl igaţ iunea legală dc a c o m p u n e un ilrepi de creanţă peniru păgubiţi şi o datorie pentru delicvent, a jungându-se la conceptul de obligaţiune delictuală. în această per ioadă deliciul apare ca un fapt ilicit ce da naştere unor creanţe şi datorii, fiind un izvor important dc obligaţii. Prin comparaţ ie c u obligaţiunea coniracluală d e a da, care, la rândul ei, se transforma după litis contestaţia, într-o obl igaţ ie pecuniară, romani i au ajuns să vadă în delict un izvor al obligaţiei dc a plăli o sumă debani 3 **,

11.3. Obl igaţ iunea delictuală - obl igaţ iunea contractuală Caracterele obligaţiunii delictuale au determinai anumite deosebiri între fizio

nomia obl igaţiei del ictuale şi cea a obligaţiei contractuale; a) Datoriile născute din contract se transmiteau pe calc succesorală, adică la

moştenitorul debitorului, ecle născute din delicte nu se transmiteau pe cale sticuv soralâ pentru că victima avea un drept de răzbunare numai asupra autorului deliciului (intuit» persoane), drept pentru care ea sc stingea odată cu moarlea acestuia.

W V I ; Hanga, Drept privat roman, Pd, Dtdaciicilşi Pedagogică, Bucureşti, 1964, pajţ, 3211. '"' G, Longincscu, lilemeute dc drept roman, Bucureşti, Î929.pag,345. M VI, IIangu, op. cil. pag.320

1. Gltuncunu, Curs elementar de drepl rommt. Bucureşti, 1927, pag. 481.

Page 178: Drept Privat Roman

180

S-a admis, totuşi, în cazul delictelor dc violenţă şi doi ca moştenitorul delicven fie urmărit, în măsura în care acel moştenitor a profitat dc pc urma delictului să

b) Creanţe le contractuale, ca şi cele del ictuale (mai târziu), se transmite moştenitori ; totuşi, în cazul creanţelor izvorâte din delictele care atingeau în l l t f l ul ect mai direct persoana cuiva, nu atrăgeau această t ransmitere . Este Vtjfl despre acţ iuni le vindictam spirantes - care expr imă răzbunarea, c u m O ^ B V exemplu, actio in injurarium - acţ iunea de injurii.

c) Capac i ta tea de a se obliga delictual era mult mai largă decât aceea de fttt obliga contractual . Sclavii sau incapabil i i dc fapt aveau capacitate dctictuaf^H fel şi ftii dc familie, ei putând răspunde cu persoana lor. însă nu se puteau o b f l contraciual căci nu aveau bunuri .

d) Obiectul obligaţiunii del ictuale arc întotdeauna o sumă de bani (potiU cel al obligaţiei contractuale fiind foarte diferii şi variat.

e) Obl igaţ iunea contractua lă e r a sancţ ionată printr-o acţiune rei pa sa ••• ae. în vreme ce obl igaţ iunea delictuală era sancţ ionată printr-o actio pftim— pentru a se obţ ine o a m e n d ă (poată),

0 Acţiunile penale se c u m u l a u în 're ele dacă emu mai mulţi delicvenţi, vltrjH putând cere despăgubirea integrală dc la oricare dintre delicvenţi, iar plata d c s p f f l birii făcute dc unul dintre del icvenţ i nu stingea dreptul dc răzbunare f l^H ceilalţi. La acţ iunea lui rei pcrsectttoriae plata întregii datorii atrăgea l i b e f f l tuturor debitorilor. Aici suma plătită reprezenta echivalentul creanţei nereali/alţţ •u cazul acţiunii penale, suma r?lă;iiă reprezenta îndoitul sau împătritul p i e j u O a H lui suferii, pentru câ ea reprezenta cehi valentul dreptului dc răzbunare a v

g) Efectele lui capitis deminutia în cazul unei obligaţii contractua le c o i u l * în stingerea datoriei; în cazul obligaţii lor delictuale datoriile subzistau, d r C p j ^ H răzbunare cont inuând să apere asupra persoanei f izice a delicventului, chiar dl f t situaţia lui juridică s-a schimbat (şi-a pierdut personalitatea jur idică) .

h) Obligaţiunea delictuală implica o comisiune, un delict (o faptă); obl igaţ iuni contractuală putea avea la bază o s implă omis iune a debitorului [neexecm u obliga-ţiei) sau numai in tenţ ia .

Delictele, in drcpni I r o m a n , se subdi vid după importanţa lor în de. ic U- | •- • • •. pale şi del iele secundare, Delictele principale, la rândul lor, se subdi vid în: t l e j f l pr ivate vechi şi del icte private noi .

Cercetarea delictelor private prezintă o importanţă deosebită datorită faptului ele suni izvoarele obligaţiuni tor delictuale, pc de-o parte, şi pe de altă parte, ptccllnj l se de la anumite delicte, s-a ajuns la recunoaşterea unor con tracic sau quasieuiih w li

2. N o ţ i u n e a ş i ca tegor i i l e fur tu lui . ( Delictele p r i v a t e vechi) .

"Furtuni est cantrectatio rei fraudtdosa tucri faciendi g raita, vet ipstus R F F vet etiant utus eiux posxesitionisve.» Paul

Furtul cwţe însuşirea frauduloasă a unui lucru cu imeiipa de îmbogăţire, ( ] • unui lucra însuşi, fie a folosinţei lui, fie chiar a posesiunii lui.

In e llme Inc

i»> a mf,

11

nnli'i:

Ul. li il

lll

|lllli ia

j i iu i

,1.. In,

Fi

b > 11

n

• l,

Page 179: Drept Privat Roman

1 181

Iu epoca primit ivă» Romei furtul era de-nul ea l i n d un delict pm-ul C*. dădea Iii luuci dreptul ia răzbunare individuală, irirniLlt apoi ia o compozit tune hâncaseâV M l . | Iu ermea cl asi câ a d rcpmlu i rom

•HA a lucrului altuia cu o intenţie de câşt ig (coutrectatio fraudulosa Htltieăl tei mrnfatiendi gratia). Furtul t inde să dev ină în această epocă un del ict public,

Elemente le del ictuale a) Coutrectatio rei - (luarea în mână, pipăi rea unui lucru) reprezintă clementul

• I e r i a l al furtului (astăzi prin aceste fapte d e s e m n ă m : escrocheria sau abuzul de încredere).

, In epoca clasică se c u noşteau ma i mu 1 ic vari etăţi de fu n, di n tre care u n e l e nu IM sunt considerate astăzi furi. ci e le const i tuie del icte distincte. Dc aceea, în

tpocn clasică v e d e m sancţionate sub n u m e l e dc furt, şi cu o acţiunc/rin/f', o serie (In lapte destul dc diferite:

FurtunipossesiStiis, (furtul posesiei) care însemna luarea lucrului din mâna unei Mrxoane care avea numai posesia lut. Astfel era cazul debitorului care-şi relua lucrul BUT ca garanţie creditorului său, înainte de a-şi fi plătit datoria. Tot un furt al posesiei irit şi furtul proprietarului care sustrăgea lucrul sau de la posesorul de bunăcrcdinţă 2 T i .

Furtuni nstt.-i (furtul folosinţei)înseamnă folosirea unui lucru împotriva regulilor tjlnhiIile prin convenţie, c u m ar fi folosirea unui lucru lăsat in depozit sau dat în gaj.

Furtuni ipsius rei • sustragerea sau at ingerea unui lucru, eu condiţ ia ca acesta "\\ aparţină unui propr ie tar ,

ii) Fnvnj J csle e lementul inten ţ ion al. însuşi rea 1 uerului aliu ia rrebui a să se facă h a o intenţie frauduloasă /coutrectatio fraudulosa), ceea ee reiese şt din definiţia ilnlă de Paul: "Furtuni vil coutrectatio rei fraudulosa". Coutrectatio trebuia să l n' tăcută fără drept şi cu rea-credinţâ.

Mu era considerai furi în cazul în care o persoană credea eă dispune de un lucru propriu sau în cazul in care c ineva aducea atingere unui lucru crezând eă icţ ioncazâ cu şt irea proprietarului.

c) Lucrunt înseamnă că însuşirea trebuia să se facă eu un scop de câştig /lucii fuciendi staţia)- Nu cm considerat furt atunci când cineva, fără voia proprietarii lui, îşi Irtiuşca un lucru pentru a-l distruge, prin urmare acela era sa neţ tonal pentru alt delict.

T u n u l în Legcu ce lor XII ' t a b l e , a) Furtuni matiifestutit (furtul flagrant) era. ilnpâ legea decern virală, furtul în care delicventul era surprins asupra faptului sau ilacând cu el lucrul furat.

Moţul, dacă era om liber, era bătut cu nuiele şi atribuit (addictus) dc către magistrat vict imei, în calitate dc sclav, care îi putea vinde mai departe fraţii Tibe-liiau. Dacă era sclav era ucis', fi inii aruncat dc pe stânca 'lîirpeiana1*1,

Victima puica sâ renunţe, însă. Ia aceste prerogative pe cane i Ic oferea legea, în vchimbul unui echivalent pe care părţile aveau posibilitatea să-! fixeze după bunul plac (Ee plătea o sumă de bani, fie presta un anumit n u m ă r dc zile de muncă) .

"" VI. Hang a. M. Jacolă, op. cit.pag-236. 111 M. 'talamanca. op, cit.ptiR.2.tS r l C.St. Tomutescu, Drept primi roman, Bucureşti. ">73, pag. 327.

Page 180: Drept Privat Roman

1H2

Pcmru furlul flagrant c o m i s noaptea, sau cu inima înarmată, Legea celor XH Table m e n ţ i n e răzbunarea privata, Ho[ul (om liber) puiea fi omorât, iar sclavul aruncat dc pc stânca Tarpeiană.

Victima unui fort avea dreptul la o percheziţie domiciliara. Această pci cl>••.•• >ţ<i era numită lance et licio şi consta într-o procedură so lemnă: v ict ima. îmbrflofl sumar, probabil numai cu un brâu sau un ş o r | (luciiou) şi ţ inând in m â n ă o bucM de metal lucios şi s t ratur i lor (/urr.U s imbolizând forţele supranaturale sau tui b l f l având senini ficaţia principiului echităţi i şi drcplăjii, făcea o eerceiai c iu casa u pra căreia existau indicii câ locuia sau se ascundea făptaşu l

îmbrăcămintea sumară tindea sâ împiedice victima să aducă un lucru ase MIM II! haină, pe care apoi să-1 lase la pret insul del incvent spic a ! învinui pc nedrept Prezenta martori lor reprezenta o altă condiţ ie cerută de percheziţ ia Unu, •, i Iu, Aceştia trebuiau să păzească ţoale ieşirile prin care s-ar fi putut scoate obiceiul furat, Descoper i rea obiceiului echivala cu pr inderea hoţului asupra faptului1,

'•: ' urtum . manifestam • furtul ncf lagrant) p r e s u p u n e a că hoţul nu dl prins asupra faptului, iar sancţ iunea cru o a m e n d ă socoti tă la de două ori vattH ea lucrului furai.

c) Actio furii caneepti si oblati. C â n d lucrul furat a fost găsit la uti tăinuitul acesta era urmărit cu acţiunea/u/tf concept i şi era pedepsit cu o a m e n d ă egal IU u dc trei ori valoarea lucrului. Tăinuitorul , la rândul său, avea o ac ţ iune i m p o l r h l hoţului care i-a oferii spre păst rare lucrul (actio fitrţi oblati)', prin care tindea i4 d o b â n d e a s c ă a m e n d a egală cu de trei ori valoarea lucrului.

S is temul legii dccemvira le a suferit u n e l e schimbări pe caro i le-a adus ptm torul, în conformitate c transformările economice şi sociale ale epocii, în veijuBV simplificării lur ' 1 5 .

Edictul pretorului stabilea pentru furtul flagrant o amendă la de paiiu nil valoarea lucrului, în lăturând pedepse le corporale şi compoziţ ia voluntară "Nil mai legitima apărare era îngăduită.

Tot cu a m e n d ă cvadruplă erau pedepsi ţ i cei Ia care lucrul era găsit in urmi percheziţ iei lance ct heio; p r e c u m şi cei care nu vroiau să sc supună percheziţiei.'

In s c h i m b , sancţ iunea pentru furtuni nec manifestul» era realizată prin a j f l furti, adică a m e n d ă dublă

O inovaţie a pretorului cons la in faptul câ hoţul prins asupra faptului avgD dreptul să-şi cons ta te vina, astfel încât vechea aildictio cslc înlocuită cu it|ţt

adevărat p r o c e s " . In urma adoptării legii Acbutia percheziţ ia so lemnă a dispărut, meriţi nat idu-M

percheziţia nesulemtiâ, cu importante modificări aduse de p r e t o r . R ă m â n e in vigoare numai deosebirea dintre furtul flagrant şt cel neflugranjl

.sancţionat primul cu o amendă la cvadruplu, cel de-al doilea cu o amendă Ia duhlii, partea vătămată putea insă sâ renunţe, dacă făptaşul era insolvabil, la amenda corM spunzâtoare, in schimbul unei pedepse aplicate dc către organele s ta lu lu i " 4 .

I. Câtuncanu, op, cit., pag. 317 M. lulamaiica, op, dl pan,234

Page 181: Drept Privat Roman

m

în afara dc acţiunea penala, prin eare sc cerca amendarea dclincveniului, vicii-II mai avea la îndemâna o acţiune in revendicare (condictio ex causa furtivă) ce

Urinarea fie restituirea lucrului, fie despăgubirea pentru dauna pricinuita. Dacă lucrul a Just luat prin violenţii {răpind) v ict ima avea la îndemâna o

K|iunc (bonorum vi raptorum) constând in împătr i tu l valorilor j e f u i t e " * . Pi in danmum iuiuria datam se înţelege un fapt intenţionat sau din neglijenţă

f Urc creează un prejudiciu lucrurilor sau a n i m a l e l o r . Acest delict era reglementat de legea Aquillia (aprox,286 i.c.n-) punând ba

le răspunderii del ictuale în dreptul roman. R ă s p u n d e r e a delictuală nu trebuie <i ml undată cu cea contractuală, deoarece aceasta din u r m ă privea nccxeeutareu Mii reaua executare a unui c o n t r a c t .

Legea Aquillia avea trei capitole. în cadrul primului capitol se pedepsea omorul urmi sclav sau al unui animal dc turmă. Amenda se fixa după cea mai mare valoate Mc care o at insese sclavul sau animalul în anul care precedase delictul. Cel d e a l Doilea capitol avea ca obiect protejarea bunuri lor incorpuralc. Se referă la un -idtstipulator - care face o acceptatia în frauda creditorului p r i n c i p a l 2 , 6 .

Capitolul al treilea conţinea dispoziţii pr iv ind rănirea unui animal sau a unui M iav şi distrugerea unui lucru sau str icarea lui. Acest delict se pedepsea cu o liucndâ apreciată d u p ă cea mai m a r c valoare at insă de animal, de sclav sau dc lucru in luna care precedase deliciul. Condiţiile legii Aquillia:

sc cerea ca paguba să fi fost pricinuită pe nedrept (iuiuria). ceea ce exclude paguba adusă în cazul unei legitime apărări .

dauna trebuia să fie directă prin chiar faptul del icventului şi să const i tuie o Atingere materială a lucrului sau animalului respectiv (datnnum corporc corpqri).

era necesar ca fapta autorului să constea dintr-o acţiune, şi nu o omis iune. Astfel, cineva văzând câ s-a produs un incendiu, şi nu-l stingea, el nu comitea Delictul prevăzut dc legea Aquilla, fiindcă cl nu făcea nici un fapt pozitiv.

fapta t rebuia c o m i s ă f ie pr in culpa sau prin dolul del icventului ş i nu din l iuâuipiarc.

Dispoziţi i le legii Aquill ia au fost extinse începând din epoca clasică şi asupra altor cazuri decât cele prevăzute de aceasta, în vederea unei ocrotiri cât mai depline i p a t r i m o n i u l u i s t ă p â n i t o r de sc lav i , interesaţ i de c o n s e r v a r e a ş i m ă r i r e a potenţialului lor e c o n o m i c .

Jurisprudenţa r o m a n ă a lărgit noţiunea de d a u n ă (damnum), cuprinzând in ca price prejudiciu pecuniar adus proprietarului; a a d m i s că neglijenţa (culpa delict-n i1 i sau aqailliaa.ii : 'oa:e l iu; icai :n însemnată lîcn.irea c:-e:i';.>liii c-Je dauna patrimonială p r o v o c a t ă şi în fine a îngăduit ca v ict ima să poată cere drept despăgubire nu n u m a i valoarea pagubei , d a r ţi câştigul dc care a fosl lipsită prin i iimilcrca delictului (danmum cmergeus şi (ucruatcessans)

La rândul său, pretorul a cxiins acţiunea legii Aquillia in favoarea altor persoane de cil proprietarii şi a aplicat-o şi la cazurile în care dauna nu a fost pricinuită direct

m C , Tomutesai. op fj'r., pag, 327. w &1 Cuq. Manuet des instiuaions juridiques drs Romani*. Palid, pag. afi.î.

Page 182: Drept Privat Roman

(corpore), ci numai indirect. Astfel in cazul în care p anumita persoană reuşea curupâ un sclav prin staturi le sale, sc acorda stăpânului sclavului o acţiune servo corrupto.

In epoca bizantina prin intermediul unei acţiuni infectam generalii I capâtă o apl icare generală meni tă să ocrotească cât mai eficient interesele p monia le tot mai ameninţate ale clasei s tăpânitoare.

injuria era o ofensa intenţionata ţi ilicita adusă unei persoane iibere prin vorbe sau prin fapte .în Legea celor XII Table se cunoşteau următoarele cazuri ilş in furia.'

a) iniuria, v iolenţe uşoare a d u s e asupra persoanei fizice (loviri, palmei Sancţ iunea era o a m e n d ă dc 25 dc aşi. A existat tendinţa de a include în KfifŞ noţiunii de iniuria s impla şi injuriile, cântecele şi poeziile satirice sau defăimaţi

b) Os fracturii (ruperea unui os). Pentru acest delict legea fixa o amendă de de aşi în cazul în care victima era un om liber, şi 150 de aşi când victima era un a m e n d ă pe care o incasa proprietarul sclavului.

t) Meinhrum niptmn (rumpere = vă tămare) . In sfera acestui ciclici poale alai a m p u t a r e a sau s m u l g e r e a unei părţi a corpului , p r e c u m şi biciuirea sau junghierea . Sancţ iunea era lăsată la înţelegerea p ă r ţ i l o r .

Cu t impul dispoziţi i le legii decern virale s-au dovedit insuficiente faţă de it ltf l eselc clasei d o m i n a n t e , interesata să se bucure dc o ocrotire cât mai eficienţi privind persoana fizică şi morală a membri lor ei.

De aceea pretorul a reorganizat deliciul de injurie. A fost introdusa actio iniuria aestimatoria care consta în faptul că sun >

bani nu mai era invariabilă, ci judecătorii I stabilea cuantumul condamnări ; în fum ţih d e a n u m i t e c i rcumstanţe .

în cazul în care deliciul de iniuria era comis de călre un sclav, stăpânul ae#t tuia avea trei posibilităţi:

- Ser vum verbe rundtun exbibere (să înfăţişeze pe sclav spre a fi bătut). - Servunt uoxae dare (să-1 a b a n d o n e z e ) . - Litis acstimaiionem suffere (să plătească p a g u b a ) 2 7 1 . Deliciele noi sunt o creaţie a pretorilor prin sancţionarea unor fapte care in

foarte veche tic nu erau pedepsite, fie nu erau cunoscute in practica socială. Dc private noi sunt în număr dc patru: rapina, inclus, dolus.fraus creditarăm,

Acesta esie delictul de tâ lhăr ie : r/iri res aliena râpit {fuiX cu violenţă co către o persoană sau de căt re o b a n d ă a r m a t ă ) .

Pc la începutul secolului 1 i.e.n.. pretorul Lucullus, fratele celebrului L. M v l f l Lucul lus , a sancţionat pagubele săvârş i te tn bandă sau dc per soane inaniiah i ceva mai lârziu a fost sancţionată tâlhăria săvârşită fie de către bande i n a m l M H dc că l re o singură persoană ce sc folosea de violenţă. Sancţ iunea aceasta a (• determinată de faptul că in ult imul secol al Republici i au avut loc framânlfiil i ciaic cons lând în războaie civile şi revolte sociale. Din pricina acesku u>]lnii»H cazuri le dc bandi t i sm deveniseră destul dc frecvente, iar dispoziţi i le c u p r i r ^ H

3" VI. Hanga, M.J.-icolă.Op.cit pag. 123.

Page 183: Drept Privat Roman

rea celor XII Table şi ale legii Aquilia se dovedeau a IUI fi eficiente, Aplicarea lepsci luifurmanifesitis necesita ca vict ima sa pună m â n a pc del incvent, ceea

ic ci a imposibil de realizat, iar legea Aquilia pe de altă p a n e nu prevedea pedepse

Iţea severe pentru a semenea parte . Astfel, pretorul a sancţionat acest delict ou iiip.'ui iiul prejudiciului suferit, suma de bani c a i c făcea obiectul unei acţiuni spe-lalc, numita acţ iunea vi bonomia rnpttmnn adieft relativă la bunurile luaic r, u

violenţă. Această acţ iune atrăgea şi infamia autorului . Uetus (violenta)*Violenta constituie nu n u m a i un delict, dar şi un viciu de

i misiinţâmânt. Metus este teama pe care cineva o inspiră cuiva pentru a-1 deicrmi-|M să facă un act jur idic . Acest delict nu a fost sancţ ionai muliâ vreme deoarece in. i d e se Incheiau în prezenţa martorilor sau a magistralului, iar în accsl caz violenţa fin greu dc realizai.

La sfârşind Republicii, din cauza tulburărilor polit ice prin care trecea statul roman, precum şi datorită apariţiei contractelor neformalc, astfel de cazuri au devenit Secvenţe, Mulţi au fost constrânşi să-şi cedeze bunurile lor, practică uzitată în vremea lui Sulla, ei fiind ameninţaţi ca în caz contrar vor fi denunţali dictatorului .

Exercitarea violenţei morale a fost sancţionată ca faptă delictuală. Măsura a fost luată de către pretorul Oclav îus în anul 74 î.e.n,. care a pus la dispoziţia \ Ictimei ameninţăr i lor o actio quod metus causa (actio tuettts).

Actio mctui: este arbitrară, aşa incâl, dacă partea care a exercitat violenţa (ilclinventul) satisfăcea pretenţiile victimei (dc a restitui lucrul transmis sub itnpc-iml ameninţări i , de a recunoaşte existenţa unei creanţe Ia care victima a renunţai dc frică sau de a renunţa Ia o creanţă) nu riscă sâ fiecondamnaiălaosumăde bani Dacă însă delincventul nu executa ordinul de a satisface pretenţiile vieihnci, suferea o c o n d a m n a r e la împălr i tul valorii pagubei c a u z a l e .

Actio mi'tus mai cslc şi in tem scripte, adică putea fi intentată împotriva acelui Iciţ care dobândea avantaje dc pe u r m a violenţei,

Actio nutus este numai un p r o c e d e u în anulare, nu o acţiune iu anulare, delincventul ncpuiând fi silii să renunţe la actul încheiat sub imperiul violenţei, CM Juca renunţa, urmează c o n d a m n a r e a la o s u m ă de bani .

Mij locul de apărare împotr iva lui actio metits e s ic excepţia metus dacă delincventul ar intenţiona să-şi valorifice creanţa d o b â n d i ţ i prin ameninţăr i .

în fine, viclimet i sc mai acordă şi o restituito iu iniegrum piapter metum. prin care actul păgubitor era d e s f i i n ţ a t î T ţ .

Doiius. Acest cuvânt desemnează mijloacele viclene prin care o parle determină ne cealaltă să facâ un act juridi^^ ! , ,. Cicero definea dolul ca pc o înşclutot ic "Cum tssel aiiudsiniulattim. aliudactum." (dolul consla in usimulu ceva şi a fiice altceva).

Romani i făceau dist incţie între doius bonus (dolul bun) şi doius muhts (dolul rău). Primul nu a fost niciodată Sancţionai întrucât prin natura sa nu dădea uaşlci c unor consecinţe grave l m .

"* I Caluncanu.o/?. cil "M Poenaru, Drept civil, Ed- AII Beck, Bucureşti. 2000, pan. JIU

w E. Molcuţ, D. Oancca, op. cil., pag, 328

Page 184: Drept Privat Roman

m

Iniţial, nici doliu matus nu a fosl sancţ ionat ; dc fapt, dolul sc va s a n c ţ i a f l abia la sfârşitul Republicii , în epoca veche, exista totuşi un caz de doi pedepsit ti* lege -legea Plaeforia, caz dc excepţ ie, cu privire la Înşelăciunea minorului d a a H de a n i , Dolus matus nu era pedepsit deoarece datorită formalismului era greutjH a se uza de m a n o p e r e frauduloase, iar contracte le erau destul de rare şi sc lăecaH in public, în prezenţa martor i lor şi a magisiraţi lor. Spre slărşitul Republici i triîH comerţul înfloreşte, operaţiunile jur idice devin tot mai frecvente, formalismul dfjfl cade, iar actele se încheie prin s implul acord dc voinţa, între per soane slrtinţjj împrejurări care nasc posibilitatea folosirii manopere lor frauduloase, Apai eu II 1

necesitatea sancţionări i acestora. Nu însă în cazul contractelor rlc bană-credinţlj unde acest pericol nu există, judecătorul trebuind să aprecieze obligaţiunea pârţilm potrivit cu buna lor credinţă. Sancţ ionarea se făcea prin actio dc doto, creată lll anul h6 î.e.n. de pretorul Aqui l ius Gali lus.

Actio de dolo are următoare le caractere : este subsidiara, se acordă numai în l ipsa unei alte căi dc apărare; se acordă causa cugnitio (după cercetarea faptului de magis trat) ; este la s implu, are ca obicei numai prejudiciul suferit; este anuală, se poate intenta numai t imp de un aii; e s t e infamantă şi din pricina acestei grave sancţiuni este subsidiară şi a d m !

numai cognila causa: este arbitrară ca şi actio metus, pârâtul p o a t e evita c o n d a m n a r e a executam

invitaţia judecătorului ; este personală, sc îndreaptă numai împotriva d e l i n c v e n t u l u i " , In acelaşi timp,

vtet ima dolului poate d i s p u n e dc o excepţia doli pentru a se putea apăra da pretenţi i le formulate d e del incvent (în c a î u l i n care acesta din urmă vrea M H valorifice creanţa iz vorâiă din actul lovit dc doi). Vtetima ponte cere pretorul t f f l restituito in integriun ol> dolum, pr in care actul păgubitor se desfiinţea/ v ict ima este repusă în s tăpânirea lucrului t ransmis după intentarea unei a c | H care sâ-i permită acest lucru.

După părerea întemeiată a unor autori (vezi B. Molcuţ) , calificarea lui ;ricf a lui dolus ca vicii de c o n s i m ţ ă m â n t era greşită deoarece romani i le consid doar fapte delictuale ele inf luenţând aşadar delictele private şi nu mater ia t r u d e l o r (pag. 330 - "Drept roman

Vruus creditor nm ( f r n u d n c r e d i t o r i l o r ) . Accasia consta in fapta debit care îşi creează sau îşi măreşte insolvabil itatea în dauna creditori lor săi.

Unii debitori îşi creau o stare artificială dc insolvabilitate, v â n z â n d la preţu s imbol ice sau donându-şi bunuri le, astfel încăi la deschiderea procedurii d e e ^ M utare creditorii rm-şi mai puteau valorifica drepturi lor de creanţă 3 * 3 .

în e p o c a veche, a semenea fraude nu se practicau d e o a r e c e exist.s in prim pl.m executarea asupra persoanei, iar debi torul care nu plătea risca să lic vândut j ^ H Tiberim sau chiar ucis.

» VI. Hango, M. Jacolă. op. cit., pag. 391 "*1 C. Molcuţ. D. Oancef.op. cit., pag 330

Page 185: Drept Privat Roman

187

Iu epoca clasică, se introduce sistemul executării asupra bum» dur. caractcri/iil In vânzarea în bloc a bunuri lor debitorului (vendi t io bono/um), iar executarea

prii persoanei, care, deşi se menţine, trece in plan s e c u n d a r . în aceste condiţii . Iiitutii încep să-şi înstrăineze bunurile, fraudându-i pe creditori.

I'cntru a opri efectuarea unor a semenea pract ici , pretorul a instiluit o restttu " tu integram ab fraudei)} creditortun, desf i inţând actele pr in care debitorii îşi

lr.1ii.au bunuri le în paguba creditorilor. Pract ic, după ce se (recea în faza a doua . marii asupra bunurilor, emptor bonorum ii c h e m a in j u d e c a i ! pe terţii care

Izbândiseră bunuri dc ta debitorul insolvabil, ca şi când actele de înstrăinare n-ar " cvtslat. în cazuri le c â n d restituito in integram nu era aplicabilă (debilurul nu şi-

mlorifical un drept in termenul stabilit), pretorul elibera creditorilor un interdict tteniietuni frmidnivrnun).

Călre sfârşitul Republici i , pretorul a creat o acţ iune mfactum, denumita mat i acţiunea pauliauâ (actiopauliana), pr in care creditori i puteau revoca actele

iu liei.ue de căire debitor în paguba lor.. D e n u m i r e a nu este romană, ci a fost dată către un autor grec c a r e a trăit după Just inian şi c a r e a introdus această detm-

Irc in locul termenului de acţ iune infocluin intr-un text ce aparţine lui Paul. cţiunea paul iană era intentata de curator bonorum.

Condiţii le dc exercitare a acţiunii paul ienc sunt următoarele: debitorul să li suferit o micşorare a patrimoniului său. Nu este întrunită această

Ut)Jitie atunci când debitorul refuza sâ sc îmbogăţească (de exemplu refuză o jlonaţiune). Ea este întrunită însă când debitorul sc abţine în mod fraudulos sâ Interneze o acţ iune în scopul valorificării unui drept, lăsând-o să se prescrie;

dcbtlorul trebuie să tie conştient ca prin actele sale dc înstrăinare şi-a c r e a : o • iu- de insotvabili iatc (consciusfraudis);

dobânditorul trebuie să fie conscius fraudis (să şl ic că debitorul este insolv-I b i f p ;

Aici, sc face distincţie intre actele cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit, in cazul netelor cu titlu o n e r o s (se pr imeşte ceva în sch imb) t rebuie ca dobânditorul să f ie i unsetus fraudis. La acte le cu titlu gratuit, nu arc importanţă dacă dobânditorul rMe de bună sau dc rea-credinţă, actul fi ind or icum revocat;

actul dc înstrăinare sâ-i f i păgubit pe creditori (aceştia ca atare nu-şi pot salis-ficc creanţele integral). Acţ iunea pauliauâ este arbitrară şi in rem***. In pr imul iu/, trebuie ca înainte de pronunţarea c o n d a m n ă r i i pecuniare judecătorul să ordone (ca arbitru) pârâtului să satisfacă pretenţia reclamantului (de a i se remite luciul), iar în at doi lea caz, acţiunea poate fi intentata împotriva terţilor care au profitat de pe urina fraudei.

Delicte private secundare. Alături de delictele private vechi şi noi pe care romanii le considerau a lî principale, aceştia au cunoscut şi delicte mai puţin importante mincţionate fie dc dreptul civil, fie dc cel pretorian, denumite delicte private se-. undiiic. Aceste faplc dc mai puţină importanţă in opinia romanilor erau;

M P. Molcuţ, D, Oancca, op. cit., pag. 331. M. Talamanca. op. cit., pag. 572.

Page 186: Drept Privat Roman

188 A |

3. N o ţ i u n e a ş i ca tegor i i ob l igaţ i i lor q u a s i d c l i c t u a l e . Acţ iuni le p o p u l a r e .

Obligaţ i i le quusidcl iciualc sunt acelea cure sc nasc din fapte nepermisc, fapis care totuşi nu suni delicie.

; 1 1 VI. Hangii, M. Jacolll, op. cil, pag. 412.

N u SC

miuurcţi fl delicte ion t r u c a li uncie i modern d

Oblig Justinian

judex pagul

ilarilor1. Luare Era s:

torului qt Luare

credinţa, greşită sa mneţiona lupta era> lotul face P.sic prac posibil ui

După cu moarte turului, a ltii,amen> dintr-un t Uicru e x p uda îndcp

Vărsa locuinţa c sclavul al avea la în

Acţiu: om liber,: Încuia in cerceteze o acţ iune

Atârn care pute. v e n i t o ac

»•* P.F. Gir » ' C . Tom

fapta tutorelui dc a sustrage bunuri din averea pupilului, care era p c d c p $ f | H epoca veche printr-o acţ iune similară furtului, iar în dreptul clasic prin ac/w i/,

radon ibttsdistrahendis (acţ iune relativă la darea socotel i lor)

actio dc pauperie sancţiona proprietarul animalului care a eau/al pagube ţ* terenul altuia; actio dc pauperie sau acţiunea relativă ta paguba cauzată de un pifrU-JMH se aplică numai dacă actul era cauzal ea unii are a utiei trăsături inerente ani r rut f ţH (feritas - sălbăticie), tartolodată animalul era scăpat de sub controlul proprietarului

fapta dc a fi mancipat un lucru care nu-ţi aparţinea era sancţionată cu a< fiii uuctoritatis (acţ iune în garanţie), pe care o putea intenta cumpără tonii - în ca/ iii. evieţ iune - contra vânzătorului .

fapta cuiva dc a face sa pască turmele sale pe terenul altuia era sancţionai ! prin actio depastu, Acţ iunea era admisibi lă doar dacă stăpânul animalelor mJInit turma sa pe terenul al tuia: iiimtiuere pecits. Dacă animalul scăpa de sub p j H stăpânului pătrunzând din proprie iniţiativă pe fondul vecin actio dc pustii nu mai era aplicabilă, ci se aplica o actio de pauperie.

Prin actii •, se urmărea obţ inerea unei s u m e dc bani egală cu prejudH

ciul cauzat. prin actio de arboid'io. iiiecisis (acţiunea relativă la arborii tăiaţi) se sancţion»

eu n a m e n d ă de 25 de aşi, tă ierea unui arbore. A m e n d a puiea fi cerută de proprl erarul acelui drttfr.Aceastfi ac ţ iune nu trebuie confundaiă cu acţ iunea prctorinnl arborum furiiin cacsarum (a arborilor tăiaţi pe ascuns) 2 * 1 .actio de tigno iunijfl era acea acţ iune la dublu ce sancţiona persoana care întrebuinţa o grindă furată In construcţia unei casc .

\n Legea ce lor XII Table prin tignton se înţelegea o bucată de lemn, inii jur isprudenţa a cuprins în această noţ iune orice maitr ia l de construcţie (var, nisip cărămidă).

In dreptul lut Justinian nu sc mai cerea ca bârna să fi fost furată, era de ajuns sA li aparţ inut al tuia. Proprietatea asupra bârnei era doar suspendată, iar dacă bârna se desfăcea din casa proprietatea renăşlca ţ i puica f i revendicată .

Acţ iunea avea ca s c o p să despăgubească pc proprietar de pierderea tempo-rară a dreptului dc proprietate.

actio dc servo cor rupta era a c ţ i u n e a la dublu ec sancţ iona cu dublul preju diciului pc acela care corupea sclavul altuia; (de pi ldă, î i de termina să fugă). Coruperea unui sclav Ii mie ţora acestuia valoarea comercială.

actio sepideri violaţi era acţ iunea populară ce sancţiona profanarea unul mormânt ,

Page 187: Drept Privat Roman

Nu .i poate preciza criteriul dist inctiv între del icte ţi quasidel ic le, insa s-a Ul re | inc. ca element distinctiv intre aceste doua noţiuni, intenţia, care ar exista

Hctc şi ar lipsi la quusidelicic. Acest criteriu a fost dezminţi t în unele cazuri u câ existau, pc baza legii Aquilia, dclicle chiar şt în lipsa intenţiei, dupn c u m

junele quasidel ictc erau săvârşite cu intenţie (ex.: luarea de mitfl). în dreptul „!• -i II distincţia dintre delicte şi quasidel ictc arc la baza criteriul i n t e n ţ i e i m . Obligaţiile del ictuale sunt in n u m ă r dc patru; acelea pe care G a i u s ş i după cl liniau le arata ca atare: jtttlex qui litem suamfacit vărsarea sau aruncarea unui l u m i atdmnrcu obiectelor paguba produsă de persoanele aflate in slujba corăbierilor, hangii lor şi a gritp

rllor5. I narea de mila era c u n o p L'rn sancţionată cu o acţ iune in bonum el aeqttum coitcepta contra j u d e c ă -

• i r • i qui litem suam facil. I.narea de mită sau fapta judecătorului care şi-a încălcat, cu bună sau rea-luiţă, obligaţiunile şi funcţiunile sale ea, de e x e m p l u , a pronunţat o sent inţă

•Şfitâ sau nu s-a prezentat la termenul fixat pent ru a j u d e c a o cauză, e t c . em iiincţiotiată printr-o actio infactum. Judecătorul găsit vinovat de o a s e m e n e a ţHplă era condamnat la plata unei s u m e de bani egală cu paguba suferită. Judecă-imul lăcea astfel ca procesul reclamantului să devină al său [litem ştiam facili i practic un fet de novaţiune, judecătoru l luând locul debitorului şi făcând l«< ilul un nou proces 1 * 7 .

După Legea celor XII Table (XII T I X . I ) , judecătorul care lua mită era pedepsii • 'i noartea. Pretorul, fără a face distincţie între b u n a sau reaua-credinţă a judecă-imului, a înlocuit pedeapsa aspră cu moartea cu o a m e n d ă în profirul reclamantului amenda cc reprezenta o sumă de bani egală cu prejudiciul cauzat. Prin urinare. iliuir-un fapt grav, în epoca clasică luarea de mită a devenit un quasidetict, acest lucru explicau du-sc prin interesul nobili lor şi al cavalerilor care în accaslă perio-Bilă îndepl ineau ei funcţiile dc judecător .

Vărsarea sau aruncarea unui luciu.Când se vărsa sau se arunca un lucru din locuinţa cuiva, lucru care a cauzat o pagubă cuiva, rănind sau ucigând animalul sau ncluvul alluta, distrugând sau vătămand lucrul altuia, proprietarul lucrului vâtăinai ivea la îndemână o actio in duplum prin care putea cerc îndoitul pagubei cauzale.

Acţ iunea era d e n u m i t ă actio de ejfusis ct deiectis. Dacă era u t i l sau rănit un om liber, sancţiunea era mai severă. Acţiunea sc îndrepta împotriva persoanei caic locuia în apartamentul din care s-a vărsat sau s-a aruncai un lucru. Iară sl se cerceteze dacă acea persoană este cea care a cauzat paguba sau nu A i . • • > M o acţiune populară, adică puica 11 intentată de or icine.

Ai.îrnarea obiectelor. Când în exteriorul locuinţei cuiva erau mânuite uluci licăre puteau să cBdă pc s lradâ astfel c a u z â n d un prejudiciu, se dftdcu prunului venit o acţ iune contra celui care locuia în apartament, indiferent d:n a CM v m m «i

"* P.K Girard, op.cit, pag 72. a' C. Tomulcscu. Drept privai roman. Huenrcşli. I *7.t, pup ' 11

Page 188: Drept Privat Roman

190

sau nu. Adia dc possiiis el suspcnsix (cu pr iv i re la lucrur i le s u s p e n d a t e a g ă ţ a t e ) era o a c ţ i u n e p o p u l a r a , a v â n d ca obiect plata unei a m e n z i .

C â n d s-a comis un furtuni sau un dainntau in iurici dăltuit de căi re o persoan aflată în serviciul corăbierilor, hangiilor şi a proprietarilor de grajduri ţnautariaA caupoiuttn d stabiitariorum) pr ic inuindu-sc o pagubă călătorilor sau negujţ j f l rilor, aceştia din urmă aveau la îndemână o acţiune infactunt pi in care cercau drcpl despăgubi re o s u m ă de bani . Acţ iunea era îndreptată împotriva stăpânilor cate răspund pentru faptele persoanelor al iate în slujba lor: aceştia se făceau vinovaţi pentru faptul ca au angajai în serviciul lor o a m e n i necorespunzător i . Avem aici < > culpa in ciigendo,

î n o p i n i a r o m a n i l o r ex i s tau o b l i g a ţ i u n i c a r e n u s c n a s c nici d i n c o n t r a c U nici d in de l ic te , care nu s u n t m e i q u a s i c o n l r a c t e , n ic i quastdel ictc- A c e s t e a « n ă ş t e a u din diferi te fapte, i reculc într-o ca tegor ic mai largă d e n u m i t ă "diferit» t ipuri de i z v o a r e de o b l i g a ţ i u n i " (variau causarutn figure) r ezu l tând fie din p r o p r i e t a t e sau din d e t e n ţ i u n e .

Aceste izvoare sunt: vecinătatea, detenţiunea, rudenia. Vecinătatea c o n s t i t u i a i zvoru l a d o u ă ob l iga ţ iuni , P r i m a o b l i g a ţ i e c r i

sancţionată prin actioJiniuin regundoruin (acţiune în fixare de limite). Prin acea»* ta acţ iune proprietarul unui teren situat la ţară p o a t e cerc fixarea hotarelor dinttr terenul său şi te-renul învecinat. A doua obl igaţ iune era sancţionai ii prin adia aquae pluviae arcendae (acţ iunea în s c o p dc a d e t u m a apa dc ploaie). Prin această ac ţ iune se cerea distrugerea lucrărilor lacutc dc proprietarul terenului situat mai j o s , lucrări care au oprit scurgerea apei de ploaie pe terenul său şi caro astfel a devenit din ce în ce mai mare inundând terenul situat mai sus. Acţ iunea c r i îndreptată împotr iva proprietarului lerenului situat mai j o s indiferent dacă era sau nu autorul lucrărilor păgubi toare 1 .

în cazul conll ic lelor legate de hotărnicie existau următoarele ipoteze: contra, versta de fine (del imitarea dintre proprietăţ i ) ; controversia dc loco (pămânl In afara hoiarelor).

Aceste acţiuni, cuprinse în Legea ce lor XII Table, se explicau prin interesclo patricienilor agricultori.

Detenţiunea. Cel care a v e a un lucru sub s tăpâni rea sa era obligat să 1 j i

inie in just i ţ ie la cererea unei p e r s o a n e , care avea nevoie de înfăţişarea acestuia pentru a intenta o a c ţ i u n e în jus t i ţ i e relat ivă la acel bun. în cazul acţiunii Iu r e v e n d i c a r e i rebuia ca r e c l a m a n t u l să fie s igur ca lucrul revendica t era In de tenţ iunea pârâtu lu i . Aceas tă ob l iga ţ iune era sancţ ionată prin actio ml cdtt-benduni (în s c o p dc a face să sc înfăţ i şeze) .

Rudenia. Din rudenie rezul tă o b l i g a ţ i u n e a tatălui şi. în m o d excepţ ional , • m a m e i de a dota . Păr inţ i i erau obl igaţ i să as igure a l i m e n t e copii lor. Libcrlul ş l pat ronul aveau un drept ree ip tuc la a l i m e n t e . N u se şlic cu exact i ta te c â n d a luni fiinţă această ob l igaţ iune, d e o a r e c e textul lui M a r c i a n , d u p ă unii cercetător i , i fost interpolat. Este posibil ca obl igaţ iunea de a dota să ft existai dc la Cottsl i tuţk lui Sever şi Caracal la, ea fiind amint i tă dc textul lui Marcian,

Ca

H U I

mu tul; U h

I I i

m u

ih'i

Hii (Ir, Ml II'll

, 1 1 ' i

ţmi

rli'i

• nil

iau

m I

f i m

Page 189: Drept Privat Roman

nitului 15. S u c c e s i u u i c a ş l c a t e g o r i i l e *L

I, N o ţ i u n e a şi c a t e g o r i i l e s u c c e s i u n i i .

In vechiul d r e p t civil textul f u n d a m e n t a ! pentru succesiunea at> infestat -Uita şi s u c c e s i u n e a legit imă - este cel al Legii ce lor XII Tahle: si intisţato titur, cui heredes xuut nec escil, adgnatits proximii s fantilituti itubeto şi si uni tis nec escit. gem des faniiliam habenio . Succes iunea testamentara şi esiunea ah in testat nu sunt formal c o n s a c r a t e de L e g e a ce lor XII T a b l e , tea sunt presupuse ca deja exis tente in s i s temul dreptului roman. Dispoziţi i le ime in mater ia succesiunii legitime se referă la heres suus, agtiaLi si gentili, legislatorii celor Xîl Table nu au avut, asemenea legislatorilor moderni , simţul (meiului, al generalului, respectiv nu au luat instituţia succesiuni lor in întregul

| au i-au enunţat principiile şi regulile generale. Ceea cc au marcat aceştia au fost noile n o r m e pc care le-au introdus, fie regulile contestate sau interpretabile, pe c li s-a parul câ ar fi util să le precizeze având în vedere faptul că totuşi o lunga

Hizare a aces tora nu le consacrase, fiind cons iderate încă relativ n o i . Deci evidenţiem trei categorii a le succesiunii :

Succesiunea legală, succes iunea tes tamentara şi succesiunea ah infestat. Legea celor XII Table lasă la o parte normele juridice certe sau le presupune ca

emanare a conţinutului ei, de a s e m e n e a ea nu a abrogat, sau măcar să li făcut să uite dreptul anterior. C h i a r după în l reducerea acestor table s-a cont inuat să se oce a n u m i t e dispoziţi i foarte vechi, anter ioare acesieia, şi atribuite de tradiţ ie

rinei-palilor regi ai Romei pr imi l ive . De aici sc p o a t e vedea cât de puternic era Klcmentul c u l u m i a r î n legiuirea dceemvirală, respect iv ea nu abrogă vechile obi-

• [uri şi nu inovează, ci numai cont inuă mos majoram - obiceiul s t r ă m o ş i l o r ^ .

2, C a t e g o r i i l e dc m o ş t e n i t o r c o n f o r m legii . P a r t i c u l a r i ta ţ i le s u c c e s i u n i i conform hîgii. Evoluţ ia m o ş le ni r u i n b a z a k g i î î u legislaţia R o m ei Ant ice .

I'extu! legiuirii decern virale indică trei canotorii dc succesori uh iniestar euu-tu ' leg bunuri le defunctului . Fiecare categor ie exc lude prin prezenţa ei şi prut neceptarea moşteniri i categoria imediat inferioară. Pr ima categorie esle cea a sui btredes - ilor, a descendenţi lor, hi lipsa acestora, agnatul aflat iu cel mai apropia ! | i ad de rudenie cu defunctul va culege fainitia, iar dacă nu exista tuci agnaţi, moşi cn irea va re ven i gentililor.

Sui iteredes. Legea celor XII Table prezintă vocaţia la moştenire a acestei cnl-ipir i i jarpeti tumajori iutcaaulori lor.cuvintelelcgiuir i idceemvini leconilnnaiui i i i-clalca succesiuni tes tamentare d e o a r e c e în textul legii sc presupune lipsa lesta-nieriiului, urmată de presupunerea care priveşte inexistenţa vreunui heres suus,

t'. Ilainaupiu.C. Nicolau, Drept roman, Bucureşti, IŞfJO;pHB,M,^!

Page 190: Drept Privat Roman

ipoteză in care agnatul cel mai apropiat in grad ar dobândi familia, evident nit refuza moştenirea.

în cadru! succesiunii r o m a n e , ordinea în care sunt chemaţ i la moştenire di iţele categori i dc moştenitor i sc prezintă astfel: moştenitori i tes tamentar i , heredes, agnaţii şi în ultimul rând gentilii - fiecare clasa de moştenitori excluz prin prezenţa ei ţ i prin acceptarea moşteniri i , categoria iincdiai inferioară, A c o j H ordine este regula certă a dreptului clasic, succes iunea legală în per ioada clailjjj nedeschizându-sc decât în lipsa succesiuni i testamentare,

O consecinţă iniportamă a acestei reguli este faptul că data ta care sc schide succes iunea ah infestat nu este uniformă.

2 , 1 . D a t a d e s c h i d e r i i m o ş t e n i r i i .

Dala deschideri i succesiunii ah infestat poale să coincidă cu moartea lui du cui as, dacă nu există testament, dacă tes tamentul este injustum. respectiv nul uh itutio - testamentul care nu este făcut conform dreptului ; dacă testamentul cuti ritptuin - ca urmare a revocării sau a apariţiei ulterioare a unui iu n-\ MUI.*., sau darl tes tamentul este irritutu ca urmare a unei capitis deminutio a testatorul u i 1 " i j

Dala deschideri i succesiunii ah infestat poate ti o dată posterioară d e e c s u f B in cazul în care există un testament valabil iar moştenitorul institui! refuză moştcnir îH - data deschideri i succesiuni i legate va fi cea a repudieri i , sau in cazul in cMfl instituirea s-a tăcut sub o condiţ ie suspens ivă - dala deschiderii succesiunii IcjţU, i i mc fiind cea în care este sigur câ această condiţie nu se realizează sau că nu M ^ H putea r e a l i z a Î W -

Pentru toate ipotezele de mai sus. data deschiderii succesiunii esie cea la cum trebuie să ne raportăm penlru a sc putea aprecia cei care sunt moştenitori i legaljfl cei care sunt în viaţă şi capabili de a fi moştenitori , nu la moartea lui de citi;/.', 111 > data deschideri i succes iuni i .

Cum uutem quaeritur, an quis suus heres existere potest ea teiupoie quuti endum est quo certam est uliqucm sine testameato deeessisse: quod accidit *\ destuuto testatuento'— p e n t r u a ş i i dacă cineva poate li un her,:\ .wim, u e b u i e * ! ne raportăm la epoca când autorul este mort fără testament, ceea ce este dc ascrftyfl nea adevărat pentru testamentul abandonat . Testamentul destitutum sau < / e i | H fum este cel care există, d a r nici unul din moştenitorii instituiţi nu a putut sau nu A vrut sâ a c c e p t e succes iunea.

Această regulă este cea care prezintă cel mai bine aspectul subordor succe-siunii ah iutestat in raporl cu cea testamentulă,

lotuşi, textul Legii celor XII Table a dat naştere la interpretări mult mai subtj interpretări susţ inute de cei care c r e d e a întâietatea succesiunii testamentare nu reprezentat o situaţie primitivă.

•'** F. < iu. ud. Mantiei eletientairc de droil romain, Paris, 1929. I1 Collun:!. A Gilfor 1, Dnnt minam, Paris. pag. 398

Page 191: Drept Privat Roman

I'M

In această interpretare, legiuirea decern viralii esle o conformare n concepţiei Hxala pe ideea câ doar în cazul în care nu este un herei suus sc poate face un

VMamcnt 2 ' " • st infestata marittir. cui heres suus nou escit esle t radus ca dacă Hr' caiv nu arc un heres suus moare fără testament.

Evident, ca urinare a acestei traduceri, nu sc poale obţine dovada realităţii ip-(Hivei susţinute, doar datorită certitudinii acestora că în dreptul primitiv tui a pulul #xista libertatea testamentară în prezenţa unui heres suus: Legea celor XII Table nu i ini.stiiuie un real obstacol, putând fii interpretată într-o manieră care să le eonii nu e 'polc/a, rezultând tn acesi mod o altă ordine a claselor de moşienitori, respectiv

ajîcuitorii ab infestat - suiherates, moştenitorii testamentari, agnaţii, gentilii Interpretarea dc mai sus nu respectă ordinea propoziţiilor şi nici cea a sensului,

nu sens natural care se încadrează şi în interpretarea tradiţională dală acestui pasaj I legiuirii decern vinile: dacă cineva moare fără testament, cineva care nu orc un

keres suus: această opinie fiind întărită şi dc Ulpian: posteaquampraetor lacutus fit un bonorum possessione eitts tpti testatus est, transitutn fecit ad intestatos,

fon ordinau secutus, quem ct tex duodecim tubtdomm secuta est772 — p r e t o r u l , (lupă cc a vorbit de bonorum possessio, despre cei care au făcut un testament, i • la cei care au murit fără testament, fapt in care urmează ordinea urmată de

Legea celor XII Table. Legislatorii dcecmvirali nu au avut ca scop nici crearea, nici confirmarea suc-

EC$iunii tes tamentare sau a dreptului de moştenire a sui heredes-ilor. Singura decizie legislativă este probabi l cea care acordă familia agnuttilui

ftfjnt în cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul, iar în lipsa acestuia gentililor, fapt care nu constituia o noutate absolută, d a r în legătură cu care s-a simţii iH'cc.-ătalea confirmării şi a consacrării uzajului prin legea iundamci . la lăearc locuim urma să fie emisă o decizie aflată în raport cu evoluţia propriclăţii şi consecinţă •creării proprietăţii Individuale sau familiale asupra imobilelor*" .

S\n iteredes şutit peroanele care la data decesului lui decuius erau s u b p u l e r e a (cestuia şi care devin sui iuris ca urmare a morţ i i autorului . Această categoric Include în primul rând copii născuţi dintr-o căsătorie legitimă - fii ţi fiicele necăsătorite cum mânu - la care se adaugă copii adoptivi , soţia defunctului căsătorită Mtmmânu, accasla venind locafilae-în calitate d c fiică, Mu f a e p a r t e d i n a c e i itfl categorie, deoarece nu se mai află sub puterea lui paterfamUias, fiicele căsătorite febril mânu şi intrate într-o altă familie, fiul emancipai sau dat în adopţie inlr-oultA fmnilie şi soţia căsătorită Iară numus. Dintre nepuţii defunctului iui sunt sui beredes decât cei p e c a r e moartea autorului îi face sui iuris, respectiv cei al căror lalft a predecedat bunicului . Restu l ,a l căror tată esle în viaţă la moartea butucului, Cad *ub puterea tatălui, nu devin sui iuris, în consecinţă sunt excluşi dc la moştenire,

Toţi moşlenilorii din categoria sui heredes vin la moştenire . Cei de gradul lunii d o b â n d e s c cotc-părţi egale, dreptul r o m a n necurioseăiid nici drqi iul ile

P.P. Girard. op. cit., pag. 398, F J D.38,6. LUIpiamis 44 ad.cd.

lirasicllo, Corsa di d ritm romano. Milano, 1952, pag. 175.

Page 192: Drept Privat Roman

194

pr imogeni tură , nici privilegiul mascul inităţ i i . Descendenţ i i de grad suhşecvejil via de a semenea la succesiune dar. doar pe partea ascendentului lor - parte pe c o r i şi-o împart între ci în m o d egal : ...acquum est enim, nepotis inpatris sui heutlt succede re et cam partem liabcre. tpuwi pater corum, si viveret, iu du tu rus rs* u r " - într-ode var este echitabil cu nepoţi i să succeda in locul tatălui lor şi sâ u ibt partea pe care ar li o vut-o tatăl lor, dacă ar fi fost în viaţă. Aceştia vin la succesiuni prin reprezemare, iar împărţ irea se face pe tulpini -perstirpes.

în dreptul clasic, fiicele necăsătorite cum mânu aveau dreptul Iu partea lor din patrimoniu] latului,o cuu, - pnrte egală cu ceti ti fraţilor ci. Singura diferenţă dinlrf femei şi bărbaţi este faptul câ acestea deşi pol ti moşteni toare, neavând potenta, nu pat a v e a sui heredes, respectiv descendenţ i i lor nu se vor a t l a sub puterea loi lunnquam enim. sicut supra diximus, femituie suum heredem iutherc passunt -* nic iodată , c u m am mai spus, femeile nu pot avea un heressunslJ\ l .cgca celui XII Table vorbeşte de heres suus ş i dc adgnatusproximus, nu de m o ş t e n i t o n sau d e a g n a t ă , dar interpretarea va ex t inde înţelesul legii şi la femeie - itere.*. existând indicii câ sensul primitiv al legiuirii decemvirale era unul mult mai riguwl faţă dc cel înţeles în epoca clasică 1 **.

Descendenţii şi cei asimilaţi lor în virtutea legislaţiei romane privind mdenia civffl nu sunt consideraţi in dreptul roman moştenitori, ci sunt denumiţi heres siuts sau mul simplu suus - acest mod specific d e desemnare a acestei categorii de moştenitori accentuează nu cuvântul heres ci pc suus. Suta este considerat mai degrabă c o f f i H atoral unei proprietari preexistente, decât ca moştenitor al unor bunuri c:ire nu erau nln lui, respectiv descendentul culege bunurile succesorale mai degrabă cu titlu dc p r â j H clar decât cu cel dc moştenitor, în virtutea unui drept preexistent.

Această concepţ ie este cea care subzislă şi în dreptul clasic, după secole il* existenţă a proprietăţii individuale, fi ind expres indicată de căt re jurisconsulţii clasici: sedsui tpitdem heredes idea appelhtntui: quiu domestici heredes \unltf. uitta quoquc parente quodam modo domini extsttmantur — penlru aceea wj^k n u m e s c sui heredes (moştenitor i interni) fiindcă ţin dc aceeaşi domus cu aj^fl sunt socotiţ i oarecum coproprietar i încă din t impul vieţii ascendentului .

In Sui Iteredibus evidentius appurct continuutioitem domini eo rem wrt/ajJB ere. ut nullu \tdeaiur hereditas J'uisse, qtiasi ol im hi domini < \seut. </iu elinii vlvo patre quadammodo domini exixtinutntur..- itaque post moi ten, paim naM hereditatem paieipeie eidentia, sed magii liberam hanoi ian admtnt.UiutiOrt^â i oitscqutiutttr, hac ex causa licet nan sini heredes oistituti. domini simt: ntn\\ obstat, quod licet cos exheredare. quotl el occidere ticehut"'' - iu ceea ce p r i v f f l sui heredes. apare clar câ cont inuarea proprietăţi i este împinsă până la punctul tt ;

care p a r c că nu cxisiâ succes iune, ca şi c u m copii au fost dinainte p r o p r i e t a r w H

' l Ipiaii. Ui :',«<"<• lh 2 d u p ă r. t i I I n u l . Op > il • l>ny Mf9 ' (iaius. Instinaiones 3.8. :** I. Catuncanu, Drept roman. Cluj, 1927, pag. 523; fetele care părăseau in vt deschiderii succesiunii calitatea dc heredes sune moştenesc lâra nici o restricţie ca !" 1 Gaius. Insliiniiones 2.137,

Page 193: Drept Privat Roman

parc încă din t impul vieţii tatălui suni consideraţi proprietari; de aceea la moartea Iuti.lui. dacă nu există moşte-nitori instituiţi, ei sunt proprietari; sc poale conjectu ti că tatăl arc dreptul de a-i exhereda deoarece avea dreptul de a-i ucide,

Iu mod clar, numele moştenitorului este legat dc către jurisconsulţii clasici de dc proprietate, de un drept preexistent care aparţine doar lui herts suus. Toluşi

(ceasta concepţie nu corespunde definiţiei succesiunii dală de jurisconsulţii cln'-ic:. Iurcditas nilul fdiud est. iptam succes sia in universum ius quod defunctus

Wăbuc'rlfl* - moştenirea nu este allceva deeal succes iunea in dreptul avut de rai re defunct.

Noţiunea de coproprtetale tiu include noţiunea de succesiune - dobândirea a jfrBvanou - şi nici noţiunea unei succesiuni în drepturile aparţinând unei alte persoane.

Proprietatea este continuata, iar ce apare nou udată eu moartea lui paterfanţii'-s t e tocmai dreptul de partaj, tatăl ne fiind prezent pentru a menţine prin autori

tatea sa unitatea patrimoniului, comoşleniiorii pulând cere încetarea siării dc indivi-•Une, lîc pc baza unei înţelegeri, tic pnn intentarea acţiunii JEiurrirWf' lierciscundae flecare dmtrc ei continuă să fie proprietari, însă d o a r ă entei părţi proprii.

Practic ceca ce dobândesc sui heres la moartea lui pater familias este tocmai libera administrare a bunurilor asifel încât în aparentă nu pare că ar exista o succesiune.

Ideea de m a i s u s p o a t e 11 a d u s ă în sprij inul concepţ ie i că, succes iunea lenta men-tara es ic la fel dc veche cu cea ah in testat, ceea ce le diferenţiază fiind u i t a i faptul câ la origine domeniul lor d e aplicare nu era acelaşi, iar în momentul In care cele două domeni i au fuzionat prin unificarea proprietăţi i şi crearea proprietăţii individuale, succesiunea testamentară şi-a păstrat întâietatea - aceasla II furnizat cadrul şi domeniul succesiunii ah intestat'"}

Veritabilul moşienitorprimit iv era cel testamentar, moştenitorul instituit in ie-. Ilment era cel mai adesea, în dreptul apărut ca urmare a fuziunii domeni i lor celui ihn.iă tipuri de succesiune, moştenitorul instituit în icstaineni este iu acelaşi litnp si un suus. un descendent .

In Legea ce lor XII Table descendentul este denumii moşteni tor sau htfti uius, fapt care nu csie valabil şi pentru celelalte c lase dc moştenitori legali, nici ngnaţii, nici gentilii nu sunt denumiţi moşteni tor i , probabil peniru câ încă nu au Această cablate.

Deja un anumit număr de moştenitori au susţinut că agnatul legiuirii decern vitale nu este încă calificat ca moştenitor şi, din contră, nimeni încă nu a îndrăznit sâ llisţinl că sui tteredes ar fi putut, într-o epocă anlerioară.să nu fie veritabilii moştenitori când îşi împart între ei bunuri le mobi le ale tatălui, unanimitatea num i iii >i considerandu-i ca fiind prin excelenţă moştenitorii originari* 0 ' .

Proprietatea individuală a fost creată ca urmare a dreptului dc dispoziţ ie asupra proprietăţi i , iusabutendi dreptul dc partaj al comoştenitor i lor fiind asigurat

1)50.17.62, hilianus 6 dig. E. Molcuţ, D. Oancca, Drept roman. Uucureşti, W94. pug. M7.

"' U. Brasicllo. op. cii.paft.176. "' (J. Drasiello. op. cii.pag.177

Page 194: Drept Privat Roman

w ,

prin acta ftiotiliae berciseattdae . menţ ionată de Legea celor XII Table, si p care st făcea partaj ui bunuri lor corporale ce c o m p u n e a u familia. Totuşi , pariajuj poate u r m a o cale di ieri lă, dacă moştenitori i nu îl cer, ei continuă să se at ic inii Q stare de codevalmfisie, « p r o p r i e t a t e a Tain il iată coexistând între ei sub forma undi societăţi 'antiquum consortium™.

Codex. Veroncnsis, descoper i t în 1S16 şi care r e p r o d u c e a p r o a p e întregul uunţinui al Institutelor lui Gaius, In comentar iul III, ţj I <18 şi următoarele, vorbeşt* dc contra ciul c o n s e n s u a l dc socicta ic, după cc a s tudia t ce le la l te contract* c o n s e n s u a l e dc vânzare-cu mp arare ş i de locaţ iunc. A c e s t m a n u s c r i s se termiiifl cu $ 154 îna inte de a trece la c o n v e n ţ i a de mandat : şedea quoquesocietus, d? qua taquimttt; id est, quac nuda consens n cont rahi tur, iuris genţittm est: itnqtn ontnes hotnines naturali ratione consist ir™ - d a r într-adevăr soc ie ta tea accoi-ta despre care vorbim, adică cea care se contractează prin s implul consi ni [amilul, ţ ine de dreptul ginţi lor şt ca al are, potrivit unei raţ iuni natura le , ea se poiti Statornici între toţi oameni i .

Dar p e r g a m e n t u l de ia Cairo dă o cont inuare ce a fosl omisă de către copiului bizantin, manuscr i sul de la Verona fiind prescurtat, respectiv: est autern aluni genus societatisproprium cuium Roiuanorum. otim enim mortuo patrefamiliali inter suos tteredes qitaedam erai legitima simat el naturalii socielas qaat ttjt peltabatur creta non cita, id est dominio nou diuisor erctiun enim domiumttn est. unde erus dominus dicitur; ciere autentdividere est; unde caedere et sceiut [et diidderc} dicinnts ... alii qitoque qui volebant eundetn ttabere socicUttflU poterant id conseqtti apttd praetorem certa legis acţionau, in bace autcntSOţM etate frai rum ceterontmue. qui ad excmplum frât rum suormn societatetn călim

illud proprium erai, (unusj quod ttet unus ex sociis cotntnunem w r f l f l mauutnifletido libertini faciebunt et omnibuz libertum udqnircbaf; bem w\H} rem conunttnem:m - există t u ş ă un alt gen dc societate, proprie n u m a i cctâţcit l ţ f l romani, în adevăr pe vremuri la moar tea Ini ţmterfamilias se sla-lornicea ÎQjj^H heredes un fel dc societate legitimă, dar totodată şt n a umilă, care pur la rt ui urli il erclum non ci turn, adică propr ie ta te indiv iză; ere turn înseamnă, întrti-dojB propriettile. de aici n u m e l e dc erus, care înseamnă proprietar; iar ciere in-a a î m p ă r ţ i , de unde c u v i n t e l e caedere - a .Ha, secare - a desp ica . . . c â n d vuiau să c o n s t i t u i e un a tare fel de s o c i e t a t e , ei p u t e a u o b ţ i n e asta pretorii-lui, pr intr-o legis actio; dar la acest fel de societate dintre fraţi, p şi a a l tora care ar fi vrut să cons t i tu ie o soc ie ta te , după m o d e l u l celei a li între ci, un lucru era caracter i s t ic , a n u m e : d a c a unul din asociat i tăcea li un sclav c o m u n , el p r o c u r a tuturor un libert; la fel dacă n u m a i unul sin ci maneipa un bun C D l i l u u .

Acest text este important d e o a r e c e arată că a existat în dreptul roman flrh|H societate, un contract cc dădea naştere la obligaţii reciproce Intre păi [de ,r. •

•w AutluGcIliu. iVotes Miieae, 1.9.12. după A.N. Popcseu. tip. cil., pag, 2-J0. * Ciuius.lnstiiutiones 3.l54(trad, Dc A. N.Popescu, op.cil.,pag.2-t0 , r f Gaius.hisiiiutiuues 3,l54(lrad- Dc A- N l'opcseu, opci t ,pig-2*t(l

i cea născ

( disp a p r aice unii fraţi

it\('t riiil OUI

ah llio iul arc lut

Iul

NU

l>l

Page 195: Drept Privat Roman

197

cea cc îndepărtează ideea susţinuta în Irecut că cete mai vechi obligaţii erau născute din delicte, nu din conl rac te '

O noutate indicată aici este faptul că, între asociaţ i diviziunea dreptului dc dispoziţie permite fiecăruia dintre aceşl ia să dispună de loialitatea dreptului şi de n produce prin acte de dispoziţie efecte care ating loji asociaţii - iniţiativa unuia afecta dreptul tuturor; nu în ultimul rând textul prezintă importanţa pe cure o avea tmtujuum consortium sub aspectul prelungiri i indiviziunii, a coproprietăţi i intre fraţi, între descendenţi i defunctului.

2,2 Adgnaius proximtu

Legiuirea deccmviralâ indică faptul că în lipsasui heredesuli» succesiunea ah infestat es te oferită în linie colaterală agnatului aflat în cel mai apropiat grad dc rudenie cu defunctul: ti intestuto maritur. cui heres suus non eseit. adgnaius proximus fainiliam habeter^.

In t imp ce Legea celor XII Table c h e a m ă pe sui heredes, care culeg moştenirea ttb iniestai. ea vorbeşte doar de agnatul famitiam habeta, şi nu-1 tratează ca pe un moştenitor. Această diferenţiere în ceea ce priveşte calificarea a detemiinat pe mulţi uuturi sâ ajungă la concluzia că, daca legiuirea decemvirală nu-1 califică pe agnal ca crede, este un fapt intenţionat deoarece acesta nu era considerat ca moştenitor ei intra în posesia bunurilor prin oeupaţiunc - opinie care tinde sâ se generalizeze 1*".

Bonfanlc spune că motivul pentru care aceştia nu sunt calificaţi ca moştenitori esle cu s iguranţă un fapt care r ă m â n e destul de obscur, dar găseşte totuşi plauzibilă conjunctura conform căreia conceptul de succes iune conservă încă din epoca Legii celor XII Table o reminiscenţă a caracterului său de succesiune suverană. Urinând acest raţ ionament, ar f i contrare noţiunii de moşteni tor persoanele străine familiei, asemenea agnaţilor şi gentililor, care nu intră în joc decât tocmai in lipsa descendenţ i lor direcţi şi care nu pot să-i succeadă defunctului în privinţa puterii personale asupra familiei în sens slriet, tocmai deoarece în lipsa lut sui heredes, odată cu decesul lui pater • familias, d i spare raţ iunea existenţei unei puteri pământeşt i ca urmare a inexistenţei obiectului asupra căruia sc răsfrânge.

Faptul că legiuirea deccmviralâ nu acordă lillut de moştenitor agnatului. este un sprijin preţios în distincţia dintre domeniile originare dc aplicare a .succesiunii testamentare şi a celei ah intesiat"". Succesorul era moştenitorul, cum o indica formula ce-1 desemnează: Titius heiv esto, iar succesiunea veche era cea testamentară.

Din contră, bu n uri le mobile, familia şi pecunia, după moartea lui paterfanţii'-nis. in cazul în care nu a d ispus de acestea prin mancipatia famUiae. revin

* F Molcuţ, D . Oancca, lirepi roman, bucureşti, 199-1, pag. 223. • X I I f u t i l e SA

' Ld. Cuq, Manuet da intfiluluint'tpindtoues da rt'mams. Paris, 1928. paj'.. Vis. . Ch. Appleton, te testament ramam, Par i s , 1902, pag. 127

P. Noai I \es.op. cit., pag. 183.

Page 196: Drept Privat Roman

m descendenţ i lor conform de vu Iuţi unii legale, in perioada gentili ca acest partaj au reprezenta încă partajul unei succes iuni , ci un pana j între coproprietar i .

Cele mai multe state primitive erau formate din agregarea şi unirea mai nnillol colectivităţ i , grupuri Sau triburi cat e aveau la baza lor uneori înrudirea de sânge, iar a licori o idee religioasa Foarte rar unitatea acestor colectivi lăţi sau triburi eslo de natură politică sau teritorială. Grupai ea acestor triburi are însă de cele mai multa ori o bază teritorială si o organizare polit ică şi uneori , c u m a fost cazul Romei ŞJ a celor mai mul te slate greceşti, o organizare municipală.

Stalul romuri a fost la început o a g r e g a t un e de gentes care erau formate din mai mul te laniiii i pc care le im eu originea comună manifestată prin existenta nuni n u m e c o m u n tuturor membr i lor ginţii -nome genbticiicum; cultul c o m u n , o organizare religioasă şi militară destul de bine fixată, toate acestea desăvârşeau uiib taica, foarte Spitda. la origine, a ginţii. Citita mai poseda şi terenuri, ogoare şi păduri comune pc cure Ic împărţea temporar meinhri lor ei în vederea culţi varii3™ Uri tlr4H succesoral apar te era rezultatul acestei uni lăţi a ginţii : membri i ci sc moşteneld reciproc p â n ă la cele mai îndepărtate grade,

Dar această g rupare , alăt de putern ică la început era dest inată dispari ţ ie i din m o m e n t u l închegări i s talului . La sc interpun ea intre membr i i ei şi stal, Iun inutil astfel puterea aces tuia din urmă, intre aces te d u u ă o r g a n i s m e a avut loc o lujtfl lentă ai cărei re?.ullal ai ost l iberarea familiilor incluse in gintă şi dispariţia treplnlll a ginţii însăşi , Sacra gcntilica c a d e în desuetudine 1 1 * , autor i tatea organ e l o j ginţii s c a d e din cc în ce, p ă m â n t u r i l e ginţii - la început propr ietate co lec t iva» devin şi a c e s t e a p r o p r i e t a t e indiv iduală în urma mat mul lor asstgaatiotiti atr ibuir i de p ă m â n t pe cale a d m i n i s t r a t i v a - iar în locul ginţii dc a l tădată a pal1

a c u m famili i le d e s ine s tă tâ loarc , unde toată puterea era c o n c e n t r a t ă î n p ^ ^ H na capulu i ei, pater famiiîas™.

O dală cu momentul în care proprietatea imobil iară devine proprietate privnil prin împărţi rea pământului gini ii, aces t p ă m â n t devenind obiect al proprietăţii private a familiei ag mitice in sensul strict al euvănlului - propriu taie aflată snli puterea lui pater famiiins - cele d o u ă lipuri dc succes iune mart ta cama sc aţi ropie. Pater familias d o b â n d e ş t e dreptul dc a face un testament iar in acelaşi liffll

familia, culeasă şi împărţită de către descendenţi devine u hcredttas dcoare-aV moştenitori i Testamentari şi succesorii ah i>\( e nat sunt Ju mod nori iuti aceea vi, respectiv descendenţi i şi cei asimilaţi lor, fie că este vorba dc lesiameni •..m devoluţ iune a& inSestat. Din acest m o m e n t descendenţi i şi cei asimilai i Im devin heres suna şi vor fî consideraţ i ca moştenitori prin e x c e l e n ţ a , J I .

Nu în aceiaşi situaţie sc a 11.1 aguatul, acesta ne fund dec al iu mod e.veepl I moşten ilorul testamentar. Dc asemenea, când in 1 i psa descendenţi lor şi a celor a s i m y H lur legea ti acordă familia, doar mult mai târziu va fi considerat moştenitor, după rn

*• V. A. Moict.O. Davy, Des Clans atixEmpirts, Paris, 1923, pag. I5S. "* Sucionius, Tibcnus I. ' " ( ' . I taman gin. M. Nicoluu,<;p. cil., pag. 43. L , ; P. Nnailtes, tip. c/l., pa£. 184,

. m i a :

lai l'u

î. luţlji I egii I l IUI

ii iTgllI tur i

D i\i LlO

(amil vu r b a

II a I Iii

3.

Su unui p mm, J ,

« H u i ţ i

• .lll I -

Ai

lllll II A i

Ah ni.,

p i u i IVi

ni./, .

l l l i !

I* Cu V Ai Hulii 1' li..

Page 197: Drept Privat Roman

199

nuntirea diferenţei dintre originea celor două tipuri de succesiune se va fi atenuat Im fuziunea dintre cele două instituţii în privinţa obiectului va (î completă.

In dreptul clasic regula adgnatitxfamiliam habeto este interpretată dc către |0 | i jur isconsulţ i i ca fiind baza jur idică a deschideri i unei hereditas. dar în epoca U g n celor XII Table s i tuaţ i* nu era aceeaşi, fiind vorba dc o instituţie care se afla Iii începuturi le ei şi care se baza pe o regulă relativ nou introdusă.

în ceea ce priveşte moştenitorul tes tamentar şi pe Iureş suus. legea enunţă o trculu deja cunoscută şi consacrată, respectiv si utfestata moritus. cui heres suus Şee escit.

Din contră, in ceea cc priveşte agnalul aflat în cel mai apropiat grad de rudenie ui defunctul şi gentili i, legea e d i c t e a z ă o norma mipe:a-.\ ă. {idyuaiti:. pniuunn miuiiam habeto ...si adgnatus non escit. gentiles familiam hahentoMi ; e s t e v i u ha de o regulă care poale nu este absolut nouă, pc care c u t u m a încercase deja .11' l îxeze, d a r în privinţa căreia s-a simţit neces i tatea unei consacrări şi a unei

Urmări formale prin lege. fiind un drept relativ nou.

J . M o ş t e n i r e a în b a z a r e p r e z e n t ă r i i ,

Sub regimul gentilie, eând/trmrrm nu includea decâl bunuri mobile, moartea Ullui pater familiae care nit lăsa descendenţi şi nu dispusese de bunurile proprii jirin Mancipatio familiae constituia o situaţie cu totul excepţională şi anormală. în această lituaţie exista un grup de obiecte care nu mai aveau nici o ulililate deoarece familia i ' I I e i a îi serveau dispăruse odată cu ultimul şi unicul reprezentant,

Aceste obiecte deveneau res nultius-Ml şi puteau fi dobândite prin uzucnpi-• de către pr imul ocupant, o usucapio inproba , deoarece nu cerca nici just

titlu, nici bună credinţă "\ Această uzucapiune avea loc în interiorul unui grup închis şi solidar, in interiorul

ginţii, în centrul unei aşezări în care roată lumea cunoştea pe cel decedai şi bunuri le si 11 e. , •• ...!.•". i.n iiiemhiu al gi opului lua în stăpânire bunurile tară stăpân, o făcea întni-.' il Cu asentimentul grupul ui. Ni mic nu sc opune ideii că de obicei cea mai apropiată rudă a ifcccdaiului. adgnatus proximus, era cel care lua în stăpânire aceste bunuri, cu osenti • meniul grupului, şi devine proprietar legitim al acestora în termen dc u n a n m ,

Prin această uzucapiune el nu d o b â n d e ş t e d o a r bunuri le corporale, ci ia locul lui de adus, atât sub aspectul cultului familiei, cât şi pentru ea credilorii să aibă de ta ci ne urmări bunul lor.

Conjunctura dc mai sus este una din cele mai plauzibi le explicaţii a unei ciun t e instituţii căreia dreptul clasic i-a conservai amintirea, respecţi v usueapio pro hei ede - cea mai misterioasă instituţie, cea mai informă instituţie a t recutu lu i 5 " .

XII Table 5.5. "' P Coli met. Les suecessions, Paris, 1930. pag. \2s

I'" V. Arangio-Ruiz, Insiiiuziom di diritto romano, Napoli. 1927, pajt. 507. '"timus, Instituthmes 2.54. f'P, Uonfante. Corso di diritto romano, VI. Roma. 1930, pag. 232

Page 198: Drept Privat Roman

- I Aceasta era indicata sumar şi incidental dc către (r.mis in comentariul l l l . ţ j j

- 5 5 pr ivind uzucapiunea. După ce vorbeşte de nccesilalea bunei credinţe pcnliu uzucapiunea clasică, el adaugă că uneori din corii ră, uzucapiunea poate avea Im chiar ştiind b ine că sc posedă bunul altuia, acesta fiind cazul celui care se a^^H posesia uiitii hun ereditar, asupra căruia nu devenise propriciar

C o n f o r m Legii celor XII Table ar fi necesar în acest caz ir u / u e a p n i n e de dai a m . dar o uzucapiune de un an este suficientă, aceasta fiind atât de utilizată inc ti şi bunuri le care sunt fixate la sol pol fi uzucapatc în termen de un a n 1 - prin aceal procedeu sc d o b â n d e a întreaga succes iune, respectiv şi titlul de iiioşicnilor,

Quare autem tutuuim tom inpraba possessio et usucapio eatieessa ilta nuia est, (punt uolucrunt uctertts maturau hereditates adiri, ut essent, qui sacra fat'ff, cui. quorum dlistctnporibitssummaobsen>atiafitit. utetereditores habarul, aqntt murtt coasa/tictcntur"'' - dar motivul peniru care a fost admisă această posesiuni atât de necinstita, precum şi uzucapiunea ei, rezidă în aceea câ vetres (jurisconsulţii d# luslărşitul Republicii) ţineau ca moştenirile să fie primite cât mai repede, pentru ca să II» cineva care să sc ocupe dc cultul familiei a cărui strictă observare era mare lucru p» vremurile acelea, şi apoi pentru ca creditorii sâ aibă de la cine urmări bunul lor.

Ihenng, primul autor care a studiat această instituţie, a d e n u m i t o „cursa iii şoareci a moştenirii", slănina utilizată ca momeală fiind activul succesoral'1 ' ', o cur»! prin care vechiul drept atrăgea moşlenitorul ş i-1 obliga să sc decidă în t imp ulii, j

0 asifcl de explicaţie nu a pulut fi dată decăl într-o epocă când instituţia. Uj pierduse sensul primitiv, aceasta fiind dată pentru a explica o anomalie d e : ciuta di neînţeles şi peniru care s-a căutat a i sc da chiar şi o aparentă raţiune a e x i s t e n ţ e i , !

1 OtUŞt, îa origine, in perioada geniilieă. cure este presupusul moment al apui i usucapio pro herede e ra o instituţie ce suplinea o lipsă legislativă, respectiv, faptul că ădgnattaproximii s nu avea încă titlul dc moştenitor.

Atât în cazul maiwipatio familiae. cât şi in cel al usucapio pro Ijc reliefanţ^K proprietatea defunctului este dobândi tă de un terţ. fie printi-im act de alienam e m a n â n d dc la defunct, f ie, în lipsa acestui act, prin uzucapiune. M a n c i p a ţ i u i l ^ pr imit ivă nu includea n o ţ i u n e a dc s u c c e s i u n e , d o b â n d i t o r u l nu are lit moştenitor, acesta fiind etnptorfamiliae. Doar priulr-o evoluţie posterioaru cipatio familiae se va t ransforma intr-un adevărat testament per ac\ ct ltbraii\ va da verilabilului dobândi ior tillul dc moştenitor.

Esle posibil ca o evoluţie analogă să fi urmat şi usucapio, o evoluţie care l l l avtil la bază aceeaşi raţiune, respectiv întrepătrunderea dintre succesiunea tesla» menlarâ şi moştenirea ab infestai, între hereditates şi familia, iar doar ulterior, f jfl sfârşitul republici i , această usucapio familiae ar fi primit denumirea dală il»

"* Gaius, Institutioitcs 5.55 (trad. de A.N. Popcscu, op. cil., pag- 137). P. Bonl'anle, Carsndi diniio iwiiaiin. VI, Hum.i. 1930, pag. 225. considerăcxpliuiţn

lui (hering ea ţinând de imaginaţie, deoaicce raţionamentul silu sc Iwc. i/S p.e vechimii instituţiei, cute potrivii lui P Collinct, Us successions, Paris, 1930/31. pag. 23l,efH instituţie cate nu e l e unii i inaiâ şi mei micai contemporani l.cgii celor XII Table,fjfl instituţie creată de junsprudenţa.

Page 199: Drept Privat Roman

| ; 2(11

jurisconsulţi, usucapio pro herede™ - evident nu există nici b susţinere n acestei conjuncturi în textele cunoscute, dur nici nu este infirmată de cele cunoscute.

Pentru per ioada gentilici, familia lăsată dc un pater familias decedat lîirâ t a m c n l ţ i tară descendenţi d e v e n e a res ttutilus, această situaţie devenind im

posibilă a dată cu trans fo nn area proprietăţi i im obi I i arc.

Patrimoniul privat al lui pater familias creste considerabil ca urmare a Creării [HKipr ic la ţ i i private asupra terenurilor, astfel încât devine imposibilă lăsarea în părăsire R ansamblului acestui patrimoniu deoarece, pc de altă parte solidaritatea ginţii deza-grcgăndtt-se prin divizarea în familii de sine stătătoare, usucapio pro herede Î51 scliun-kl caracterul si putea fi exercitată dic oricare membru al comunităţii, nu doar de gentili,

De asemenea, legea decern virală a decis deferirea eălrc ag natul cel moi apropiat in grad, iar în lipsa acestora căt re gentili a familia - probabil această măsură legislativă era nouă si u r m a vechiul obicei cc permitea agnatujui să ia în posesie ftunilia u rmând efl prin uzucapiune să dobândească proprietatea asupra ci. Legea consacră acest o b i c e i si acordă agnatului un drept de ocupaţ iune privilegiată al cărei efect este imediat .

Drept ut agnatului asupra familia nu poate lî cons iderat ea un drept bazat pc ulcea cnprop! stării, asemenea dreptului avui de Sul tiîi ':•!..•:,

în dreptul clasic, diferenţele esenţiale care subzistă intre sui heredes şi ceilalţi moştenitori ab infestat fac ca sui heredes sâ culeagă moştenirea dc plin drept incă di 11 momentul deschiderii succesiunii - regula ce este interpretată ca o consecinţă ii probă tangibilă a coproprietăţi i , a faptului că moşteneş te drepturi si obligaţii cure ii aparţineau deja - din contră, ceilalţi moştenitori legitimi sau testamentari nu «unt moştenitori ca urmare a simplului fapt eă succesiunea Ic este diferită, mai este necesar ca aceştia să o şi accepte prin m o d u r i l e puse la dispoziţie de lege pentru ti-il manifesta voinţa. Aceşt ia d o b â n d e s c cevq nou. devin succesori în baza unui d r o p t e a r c nu este fundamentat pe coproprietate, ci se bazează pe voinţa legii

Agnaţii sunt reprezentaţi în dreptul clasic de colaterali - toţi cei care ar fi 1 aceluiaşi pater familias dacă acesta ar mai fi încă în viaţă, respectiv

escendenţit unui a u t o r c o m u n . Dator i tă faptului că grupa agnaţi lor este guvernată dc noţ iunea dcpntestos, sunt excluşi descendenţ i i emancipaţ i sau adoptaţi şi 'tecuţi într-o altă familie, cât şi cei înrudiţi pe linie mate mă.

I1 revederea legiuirii decern virale privind de feri rea către adgnatus proximus rcţ-lcază ordinea în care colateralii sunt c h e m aţi să culeagă familia. Conform dreptului clasic trebuie calculat gradul . în pr imul rând fiind chemaţ i dacă exista, fraţii, apoi nepoţii de frate şi unchii c tc .

O ipoteză prezentată Într-O Comunicare la Societatea de Istorie a Dreptului din l'aris (14 april ie 1932), privind sensul or ig inar al expresiei adgnatus proximus, Just i nea opinia eon form cărei a d o a r cosa ngv inii - fraţi uteri 11 i cu defunctul - stinl

hem aţi să culcagă/nwtrrjr; şi că d o a r aceştia surit a sl fel desemna] t de Legea celm Xil Table ca adgnatus proximul, iar d o a r în urmn dispariţiei giu| i i, difei itclc

, mT' Noiiillesi ap. cil., pag. [86. 111 A. tlifrard, Revue historique dc uruiu'raneais ct ctranger. Parii, 1932, jitie BB6

Page 200: Drept Privat Roman

202 J

Gaius. Instituiioiies.4.16. şi 3.16. 4 1 1 Gaius, Insiitulianrs 3.11 şi 3.12 (trad. dc AN, Popescu, op, cit. pag. 138)

ni ni st

o

di Li of

P< in

fit

po

O im itt> nis iui sai est fen inii agr nuc um lată

cab luli Leg

mas este sub

I mie: disp Intui usen

i uoca

giade de agitaţiune au fost c h e m a t e unul in lipsa celuilalt. Această opinie sc bazează pc o regulă menţ ionata de Gaius , care restrânge în cazul femeilor doar la sora dreptul de a cu lege familia.

Totuşi, pentru perioada clasică, gradele sunt chemate doar in lipsa gradului imediat s u p e r i o r , iar daca exista mai mulţi agitaţi în acelaşi grad, împărţeala sc face pe c a p e t e " 1 - in copita - fund luaţi in considerare toţi cei care există la momentul deschiderii succesiunii .

Dreptul Legii ce lor XII Table es te un s istem de drept primitiv care nu of practic o veritabilă reglementare a succesiunilor, ceea cc a dus la existenţa a do consec inţe care sc vor păstra ş i peniru dreptul clasic.

In primul rând dreptul succesoral al agnaţilor nu include r e p r e z e n t a r e a , colat cralii neputând veni la moştenire prin reprezentare. Dc exemplu, dacă defunctul avea doi fraţi iar unul a predeecdat lăsând doi copii care sunt nepoţii lui de cuius, fratele în viaţă in familia întreagă şi îi exc lude pc copii celuilalt frate.

A d o u a consecinţă are ca efect faptul câ prezenţa unui agnat dc grad superior exclude definitiv gradul inferior. Succes iunea nu se deschide decât o singura datd şi nu exista devoluţ iunea din grad in grad; fie câ ngnatul acceptă sau refuză, prezenţa sa exc lude celelal te g rade : non tamen omnibussimut adgnatis dai I XII fabula rum hereditaient, sed lux, qui turn. cian certurn esl aliquem intestaiu. decessisse. proximo grada nalt.,.nec in co iure successio est, ideoque si adgna lus proxintus bcreditatcin omiserit uel. nntcquum adierii, decesserit. seqttent bus nihil iuris cx lege competitm - Legea ce lor XII Table nu atr ibuie tot succes iunea tuturor agnaţi lor de-a va lma, ci n u m a i celor care . atunci când cs s i ; : u r că cineva a murii iară testament, se a l i a in gradul c e ! :ir.u apropiat dreptul acesta nu există dcvoluţie; şi tocmai dc aceea, dacă agnatul cel mai apropt ai în grad a refuzat succesiunea sau a decedai înainte de a o fi acceptat-o. suc: siunea după lege, sub nici un motiv nu trece agnaţi lor următor i .

O problemă care apare în legătură cu adgnatusproximus este dacă masculin t e r m e n u l u i trebuie interpretat la origine în sens strict, în sensul excluderi i meijor. aceeaşi p r o b l e m ă prezentându-sc şi pentru heres suus.

în epoca clasică, in lipsa unui privilegiu al masculinităţ i i , nu se făcea t u n dist incţie. Un argument peniru a înclina în favoarea excluderii femeilor in epo v e c h e e s l e faptul că în l u a t e legislaţiile patr iarhale, dreptul chinez, grec sau ger manie, fetele sunt în general exc luse mai mult sau mai puţin complet , atât de I moştenirea tatălui cât ţ i dc la succes iunea colateralilor.

Noţiunea de succes iune suverană o exclude ah tiuita de la titlul de moştenitor, c â n d titlul avea valoarea sa originara, acest fapt p iuând constitui o obiecţ ie dec sivă peniru teoria lui l îonfante. Totuşi distincţia dinlre domeni i le p n m i l i v e aplicare a succesiunii tes tamentare şi a .succesiunii ab tniestat a tenuează obiecţi cc se fundamentează pe situaţia femeii în cadrul succesiunii testamentare, rapof la domeniu l dc apl icare al succesiunii legit ime.

Page 201: Drept Privat Roman

— _ — — s — , ţ — ^ M * M * M

'lbluşi obiecţia cc rezulta din dreptul comparat nu este suficient de convingătoare, această metoda servind la explicarea unor instituţii obscure, la clarificarea lor prin analogiile cc se pot releva in alte sisteme de drept, faţade cel pentru carescreali-ze.iză studiul principal. Metoda comparativă de explicare este ineficienta in fala Constatării căo instituţie există intr-un sistem dc drept dar lipseşte în alle sisteme, aceasta iicfiind o probă în favoarea ideii câ instituţia respecţi vă m a r exista în dreptul în chestiune.

în or ice caz, nu ne-a parvenit nici un text formal care să contrazică teoria dreptului clasic privind drepturi le succesorale ale femeilor Cu toate acestea, deşi Legea celor X I I Table, sau cel puţin ceea cc ne-a parvenit din conţinutul ei, im oferă nici o dovadă; există totuşi anumite indicii in favoarea excluderii femeilor pentru epoca veche, admisibi l i tatea lor la succes iune putând fi considerată o interpretare extensivă ulterioară a masculinului legiuirii deccmviralc.

Heres suus este interpretat, fără a sc face nici o distincţie, ca desemnând atât fiul cât şi fiica, tar dreptul clasic a pierdut în întregime orice amintire a vreunei posibile distincţii de făcut.

Adgnotus proxiinus include şi femeia în dreptul clasic, dar nu toate agnatele O restricţie care la prima vedere parc destul de arbitrară, dar care este foarte importantă, este impusă în cazul agnatelor: quodadfeminus tnmeti attinet, in hoC titre aliud in ipsarum Iscreditatibus capiendis piue nit, al sud iu ceterorum //w-nisjab his capiendis, nani fcininaruin hereditntes proindc ud nas adgnationts iute redeitnt atquc inasctdoruni, nostrae itero hereditntes adfeminus tdtra con-satiguineortun gradam non pertinent, itaque soror fraţi sororuie legitima fttrVS est, amita uero et fratrisJitia legitima heres esse non potest - cât priveşte pc femei, s-a hotărât totuşi ca într-un fel sâ aibă cineva drept la succesiunea lor. şi intr-un fel să pr imească e le ceva din succesiunea al tora; în adevăr, după dreptul agnaţiunii, succesiunea femeii ne revine nouă aşa ca cea a bărbaţilor. în t imp 11 succesiunea noastră nu trece la femei dincolo dc gradul rudelor de sânge; prin urmare, sora este succesoarea legitimă a fratelui sau a surorii sate, dar mătuşa după lată, ca şi fiica fratelui, nu poate fi moşteni toare după lege.

Astfel, dispoziţiile legiuirii decern virale privind adgnotus proxiinus suni aplicabile şi în cazul femeilor, insă cu o considerabilă limitare deoarece doar col ale nilul cel mai apropiat, respectiv sora, este inclusă- regulă pe care Gaius o atr ibuie Legii celor XII Table.

în orice caz s-ar părea că la origine, sensul originar era cel strict, cel dat de mas-culinul utilizat, extensia ulterioară a sensului făcându-se printr-o interpretare cUen-sivă, având în vedere faptul câ alte legi poster ioare sunt mult mai precise sub aspec-tul sexului persoanelor vizate de prevederi le acestora.

Legea celor X I I Table stabileşte o a treia categorie de moştenitori civili ah tntestat, gentilii; si adgnattts non excit, gentiles familia iusheto. Probabil UCOIIHIA dispoziţie a avut ca precedent şi model vechea proprietate gentilică asuprii păiu.u i tiilui in lipsa altor succesori privilegiaţi, familia sc reîntoarce la gentili, caic, asemenea agitaţilor, nu au titlu de moştenitor în legiuirea drecmviruliV

Si nullus adgnattts sil, eadem lex Xlt tahidaritm gentiles ad hrichtiiirm ttocat, qui sini auteiu gentiles, primo coiumnciarin rrttttlimus; rt < unt tllti ud

Page 202: Drept Privat Roman

204

monucrtmus lat iau gentil icium lut tn desuetudinein ahisse, supernucutiin ctf ttoc qttoque loco dc cădem re iu-mm curios ius t radare - când nu există nici uit agnat, dună aceeaşi Lege a celor XII Table, sunt chemaţi la moştenire gentilii. ( 'arr sunt gentili i, am arătat în primul c o m e n t a r i u ; ş i c u m aeolo am amintit că intregul drepl genti l ic a căzut în desuetudine, de pr isos ar fi să mai revenim a c u m cil a m ă n u n t e asupra aceleiaşi chest iuni.

Discutabil esle faptul dacă succes iunea revenea ginţii in bloc sau dacă c r i divizată pe cape le , fiecărui genli l în parte. Atâta l imp cât ginta a reprezentat o individualitate juridica, probabil [anului îi revenea în bloc dar, in timpul republicii, din momentul în care îşi va pierde existenţa juridică, probabil şi-a pierdui şi capiu itatca de a deveni titularul unui pat r imoniu, iar patr imoniul defunctului revenea gentililor tn părţi egale.

4 . N o ţ i u n i g e n e r a l e p r i v i n d m o ş t e n i r e a t e s t a m e n t a r ă .

Testamentul r o m a n a fost un act caracterist ic unui sistem dc drepl ce a trfltl atâl de mult prin solemnitatea lemnelor, inclusiv o solemnitate dc structură mici tu a r ă 1 ' 4 , existenţa unei faze arhaice, in care dreptul , religia şi morala formau un tul unitar just i f icând întrucâtva so lemnitatea formalităţilor deosebi te ce g u v e r n a t real izarea tes tamentului şi in special a c e l u i calatis comitiis**.

informaţii despre formele de testament din vechiul drept civil ne oferă Uaui* testamentarunt autem genera iui tio duo fucnmî: namn aut calatis cotnitiis lestt» tnentuin faciebant, quae cotniria las tn anno testamentis jaciendis destinata £"mH aut in procinctu, id est cuin belii causa arma stunebant...™' - la început au exiftf l două feluri de testamente; în adevăr romanii işt tăceau testamentele fie cu oca/K convocării cotniţiilor (calatis ctmitiis) care, de două ori pe an, erau destinaie tnioo. mirii testamentelor, lie i;iprocinctu, adică atunci când îşi încingeau arma, gala pe bătălie: ttecessit dcinde tertium genus testatnenti, quod per acs ettibraiu atjitur^ „ - s-a adăugat apoi al treilea fel dc testament, care sc întocmeşte prin aramă şi balftnH

Ulpian s p u n e că testamentarutn genera fucruut tria: tintini quod calau i mit ies, alteram quod in procinctu, tertium quod per aes te Vibram apcHtttljM estm - existau irci tipuri de tes tament, unul era n u m i t după adunarea conv. • • unul în faţa armatei gala dc luptă iar al treilea prin aramă şi balanţă. J u s t i n i a n , f l H menţionează cele trei forme de lestamcnl spre a face o introducere istorică, rOjj^H

111 N. Corodcanu, Testamentul in dreptul wman, Uucurcşli. 1934/35. pag, 57, m U. Coli, Scritli di dirllto romano. II icstamenio nelln kgge delte XII lavuli ll Milano. 1973. pag. 620. "* Calus, fnstituiiones, 2.101 (liad. de A N . Popescu.Gai Instituliones, Bucureşti, l ( f l pag. 148). CT Gaius, lnsiiIulion.es, 2,102 ftrad. dc A.N. Popcscu, op. cit. pag. 14$), n* Ulpian. Regulue, 20.2 < trad. in franec/JS de P Noailles, IJ?Ssuccesiones a causedrUfU Paris. 1935/36, pag. 53J.

Page 203: Drept Privat Roman

a» esenţă aceleaşi in forma] ii ea şi Gaius. arătând eă e r a i m testament intrebuin]m in

mact in ptio- in p a t e şi t i h n i . în sfârşit. An]Iu GelI iu ne transmite, cuvintele lui Marcus Antlstius L a ţ i » ;

talatâ comit ia esse tptae pro collegio potttijtcum habentur ... tindem comltlls ituae caiafa uppellurl dixintas, et sacrontm detestat io et test omenia fieri sote-bani. Tria enim genera testamentorutn fuisse accepiniu.t. itttum quod calat h Cbmitiis iu concione popati fieret. alteram iu procinctu, cum viri ad profilam tae.ic.ndum in aciein vacabanlur, tertiutn per Jamiliae inoncipioncnt, citi aes et fibra adhiberetitur1** - comit ia calată se t ine în prezenta colegiului ponţi fi t o r !n «ceste adunări, pe care le 11 uni iui convocate, este obiceiul de a se face o schimbare asacre tor (când adrogaiul intră in familia a d r a g a n t u l u i ) ş i testam eu le Ic, Ştim eâ erau trei tipuri de tes tament : unul care era făcut în fa [a adunării poporului, în entatis comit iis, altul in procittctaiti, când armata era aranjată pentru băl ăl ie, al treilea prin mancipatio familiae. în care se folosea arama şi batanta.

Acestea sunt pr incipalele surse a m i c e cunoscute cc oferă in forma] ii asupra fc-rmelortcstarncnntlui din vechiul drept civil roman, forme dispărute cu inuli timp înainte dc epoca lui Justinian motiv pentru care nu s-au păstrat urme ale ace st oui In Digeste, aceste surse fiind in acelaşi t n u p şi unicele surse în ceea ec priveşte Ies ta meniul calalis comit iis.

Cele trei tipuri de testament au fost studiate de către romanişti în ordinea prezentării lor dc către jurisconsult ii romani, a căror succesiune istorică este con fi r-mată atât, de tradiţie cât şi de concordanţa acestora cu transformările sociale apăru ie

Astfel, în c o n f o m u t a t e cu tradiţia romană, te s tamentu l primitiv se (acea suli forma testamentului atlatis comitiii şi al celui in procinctu - acestea fiind cele mai vechi forme de testament - al treilea tip, relativ mai n o u . fiind testamentul prin aramă şi balanţă.

S. Formele, sau felurile testamentelor în dreptul privat roman,

5 , 1 . Testa m e u Iul caiatis comitiis.

Conform informaţilor t ransmise dc căt re G a i u s se cunonşte că ucest tip dc testament, testament um ealtttis comit iis. era rac ut înaintea adunării eu riale care purta în mod special numele de comitia cariata şi care se intrunea în două zile 11 W ale anului . Comiţ i i le curia te, emu cele mai vechi adunări ale poporului în apuca regală, adunări a le patricienilor, ta care plebeii nu erau admişi deoarece în l i cenţă primă perioadă a istorici romane plebeii nu aveau nici un drept ţmltlie 1 1", necesj-uuca dc a faec testamentul în faţa adunării poporului, divizaiă in 30 dc curii, fiind

"* Aullu Gelliu, Noctes Atticae, 15.27 (trad. în franceză de 1'. faliile*, <>p. cit., pa j . \ * i ' " O . Dr&mbz, Istoria culturii ţi civilizaţiei, I. Bucureşti, IW5, piui, 714; P, NOUilIi cil. pag. 54-55,

Page 204: Drept Privat Roman

206

dovada cea mai evidenta ce atesta vechimea testamentului calatis comiiiis. A c e ş t i mai era numită şi comitia calota dc hi calare - a convoca.

Aces tea erau c o n v o c a t e de căt re calator, l ictoru! aflat in serviciul pontifilor] aceste adunări astfel reunite dc către pontifi aveau ca scop pe lângă luarea dc hotărâri in privinţa legilor care se propuneau, a declarării războiului, a con dam nării la m o a r t e a unui cetăţean r o m a n şi realizarea testamentului . Preşedinţia it avea şeful religiei, la începui regele, mai lârziu rexsacrorum, ui perioada Kepul licii, înlocuit mai târziu prin ptmiifex rnaximus, şi se afla sub supravegherea colegiului pont i f i lor 3 " , în subordinea căruia se aflau cultele şi dreptul religios.

Reuniunea lor avea loc de două ori pc an, probabil ta 24 martie şi 24 iniu '" . după c u m ne s p u n e vechiul ca lendar r o m a n , Q.R.C.F. : quaado nxcoinitiavitla\ când era permis dc dreptul sacru ca rege le sâ reunească aceste adunări , în ln|a cărora testatorul îşi putea declara voinţa.

Aceste zile erau precedate dc 23 m a n i e şi 23 mai, zile în care avea Ioc ceremonia curăţării t rompete lor utilizate pentru convocarea poporului în curii. De altfel, comiţ i i le erau anunţate cu trtnum nundinum mai înainte, respectiv eu 3 ori ' in zilele de I martie şi I mai .

A s u p r a dale lor apropiate privind comitia calată au existat obiecţii, afirmânj du-sc câ o împărţire mai raţ ională ar fi fost mai comodă, totuşi este posibil ca cela două zile rezervate testamentelor să nu fi fost fixate luându-se în calcul fomraluăţdr privind t e s t a m e n t u l 3 3 3 .

Datorită inconvenientului cc rezulta din faptul că testamentul calam carnali i se putea face doar de d o u ă ori pc an şi n u m a i la R o m a , ulterioara apariţie H icstameti-tului peraes ei libram a fost pe depl in j u s t i f i c a i ă 3 " .

P r o b l e m a care sc pune In acest punct esle naiura voinţei expr imate, inlrcbaff pc marginea căreia autori i , în lipsa or icăror informaţii, textele d o a r constatatul existenţa acestei forme tes tamentare, au avut o depl ină libertate ce sc mani fi a., din plin prin multitudinea ipotezelor formulate.

Pe de o p a n e s-a manifestai ideea potrivit căreia tes tamentul calatis cotniliii nu ar l i conţ inut niciodată instituiri de moşteni tor 3 3 ' .

în această concepţ ie dreptul celor XII Table nu cunoştea alţi moştenit >r: ilci li moştenitori i ab infestat, respectiv heredes sui, care in calitate de m e m b r i ai laiul

"' i St Tomulcscu, Drept privat roman, Bucureşti. 1973. pag. 203. "; Th Mommscn, U droitpublic romain, l.Vl, l, Paris, 1895. pag. 363. n. 3. 1 , 1 P.F. Girard. Mumiei elementaire de droit romain, Paris, 1929, pag. 850. n, 2.

Gaius, htstiiutitmes. 2.102. '" O. Lenei, /MI (a:\cltichtc des hacrcdn instituita, t-ssuv.s iu !<-vtil hhton, ed hj P. VinogradoffOxrord, 1913.pag. 120-142: Vcrmachlnissentcstamcnt: ic.st.inicntali.Miiil prin legale; fi Zeilschrift der Snvigny, Stiftung fur Rcchbgeschichlc, Roinanistichc A b M lung.37,1916,pag. 129-135;M. Wlassak.Siailicn Zum altromischenPrb-und Veninuri1

nilzrcchl. Wicn-Lcip/ig, 1933. pag. 210-218; totuşi prunul earc a avansat ideea incxtStfjfl unei instituiri dc moştenitor a Post Khilich, Zciischrift fur vcrgleichendc Rcelit.Hwll#|i schaft, 17. 1903, pag. 99-109.

Page 205: Drept Privat Roman

207

liri erau proprietari de plin drept şi ţinuţi la plata datorii lor in infsniium, şi Ceilalţi niif.ienitciri, care au sfârşit prin a le fi asimilaţi în eeca cc priveşte obligaţia Iu platn

^ I o n i l o r , dar care tui puteau culege moştenirea prin s impla formula heres esto, ci •flit legate per vindicationem - prin aceasifî forma dc legat testatorul transmUe l i rcc l l e g a t a r u l u i p r o p r i e t a t e a a s u p r a u n u i b u n d e t e r m i n a t iar n u m e l e in- iştenilonilui nu apare in legat deoarece între moştenii or şi legai ar IUI sc slabilea tm raport juridic 1 -legalele per vindicationem şi numiri le de tutore fiind, in aceasta

i inite, s ingurele dispoziţi i tes tamentare permise de Legea celor XII Table fiii Itjiassil super pecunia rutelave sua rei. im ius estar.

Moştenitorii ab infestat fiind excluşi în virtutea principiului nemopărtini festa-fus părtini intestatus decederepotesU restul bunurilor succesorale a r face obiectul , u i , apia pro herede considerata, contra informaţi i lor date de G a i u s \ eatiplictin-

;||u-se nu asupra succesiunii, ci asupra bunuri lor succesorale luate individual iar ca minare nu se naşte nici o obligaţie la plată a datori i lor in injiuiliun. ci numai in humele bunuri lor dobândi te în sarcina fiecărui legatar.

Io ceea ce priveşte heredis instituţia, aceasta ar fi fosl introdusă într-o epocii posteriuară lui Plaut (254-184 î.e.n.), pr i t t testamentul p e r n e i e t l i h r o n t , respectiv ţţiti ntmcupatio adresată lui familiae emptor care ar fi conţinut pentru prima dală o instituire a unui heres scripms, asimilat lui sui heredes şi celorlalţi moştenitori oh Infestat in privinţa obligaţiei la plată a datori i lor in infinittun şi peniru cure ur li fost creat credo cum e-xhcredatioiie. eând testatorul d ispune ea succesorul sâ fie dezmoşteni t dacă nu se pronunţă asupra acceptării succesiunii într-un interval dc timp, locmai pentru a-1 împiedica sâ fie, a semenea unui heres suus, moştenitor contra vo inţ ei sa le, i ar doar începând cu acest m o i n c n l inslitu irea de ni oşi c n i tor ar li devenit atput ac fuudtimentum testament i.

Sistemul de mai sus se baza pc faptul că în general, pentru expunerea evoluţiei testamentului roman, sc pleacă de la ipoteza izolării in care se găsea vechiul drept roman în raport cu vechiul drept grec şi cel germanic, premisă considerată nefondată . Dacă, î u m o d artificial, s-ar încerca a rmoniza rea vechiului drcpl rumân Cu uite vechi legislaţii c o n t e m p o r a n e , a r m o n i e care nu este câtuşi dc puţin o necesi tăie i s tor ica, s-ar ajunge la o discordanţă eu dreptul roman posterior imposibil de acceptat.

5.2. T c s l a m e n l u l in procinctu.

Testamentul in procinctu este cunoscut în primul rând din textele în cart 08(0 aminiit testamentul calalis comitiis iar la acestea se adaugă o scolie - explicaţiei critică făcută asupra unui text - din Vcruna şi un text al lui Vallcius Paterculus, pretor sub Tibcrius (14-37).

A doua dintre cele mai vechi forme dc testament, cum indică jurisconsulţ i i romani, este testameutiun m procinctu, ce se fâceu în laţ a arm ulei |ţata dc lupii Procincrus desemnează in m o d general ech ipamentu l soldatului gitln de lupta acest cuvânt provenind de \»cinctu\. piesă dc îmbrăcăminte ce inciuipo i. Im

Page 206: Drept Privat Roman

208

5.3. Tratamentul pretoria n.

î n testamentul/wmr.ţ etlibram, p r ima porte a acestuia mancipatia fojJiffijra nu mai este decât o formalitate lipsita dc conţ inut juridic, TIC maia vând un rol şi u utilitate reală, ca şt nuncupalio testameitti. prezentarea orala a tabletelor in fn|u martori lor -rămân doar tabletele, pc care sunt consemnate dispoziţiile testatorului semnături le martorilor şi sigiliile martori lor aplicate pe ceara dc pc firul cc închide tabletele Tabletele şi sigiliile martori lor vor deveni partea esenţiala a testament lu lu i .căc i prin aceasta se asigură autentici tatea dispoziţii lor testamentare, testa meritul pretorian nef i indo nouă formă de testament, ci o simplificare a testamentului civil, datori tă solemnităţ i lor ce i n c o m o d a u practica z i l n i c ă 1 ' 7 . Deşi ar păn , i că tes tamentul pretorian este doar o s implă reducere dc formalităţi, cl constituit] un m o m e n t important în evoluţia testamentului roman.

Aceste solemnităţ i aveau rădăcini adânci în dreptul civil iar reforma nu puii > f i făcută direct pe însăşi terenul dreptului civil, respectiv pretorul debara testamentul de f o n n a d e p r i s o s a m a n c i p a ţ i u n i i ş i a u n c i declaraţii solemn' 1

un efect juridic numai înscrisului făcut dc martori i a r p e terenul dreptului pretorian acordă celui inslituit o bonorum possessio.

Probabil, la început, aplicaţia practică a bonorum possessio a fosl a d e l M subs id iară , pentru cazuri le în care vreuna din formalităţile aferente testamentului civil a fosl în mod involuntar neglijată, i i i tminarea mancipaţiunii are o seninii i mul t mai profundă, în ceea ce priveşte apusul regimului tes tamentar bazat pc ii m a n c i p a ţ i u n e c e devine incompatibi l cu structura testamentului , respectiv clilflfl inarea tuturor clementelor dc bilaiemlitale şt a complicalului mecanism d< ni a lui mancipatia în scopul realizării unui testament, noua formă recunoscui I Hi pretor reprezintă adevărata esenţă a tes tamentului : act unilateral redactat în s t ' f l d p n n care sc t ransmite voinţa t e s t a t o r u l u i .

Nu se cunoaş te n u m e l e pretorului cc a consacrat această „ f o r m ă " de ic.i.i meat, testamentum praeloritun, dar este cu s iguranţă un pretor anter ior proluH lui Plancius Varus, pretor in t impul împăratu lu i V h e h u s (69 e.:i ), adică aulei H I anului 685, R.P. Cicero în discursul sâu contra lui Varus, citează edictul pretotUrjS cc a făcut această t ransfonnarc, un predecesor al lui Vanis.

Pretorul nu se mai ocupă în edictul său dc mancipiofamiliae şi de niauiu testamenii ci declară că va a c o r d a bonorum possessio secundam tabtc'n\ i va recunoaşte validitatea testlunentului, dacă îi vor li prczentale tabletele pcrrila

ti sigiliile martori lor. Cicero, reamint ind textul edictului, spune: Si ta\^^M testamenti obsignatac non minus nttdiis siguis quam e lege oportet ad un r

Caius, Inxiiiuiianrx, 2.119, pretorul totuşi acordă moştenitorilor insluuiţi » /'.TUI.. -possessio, potrivit testamentului, dacă acela a fost sigilat cu sigiliile a şapte m a r t o r i „ j ^ ^ | ... căci ţfc vreme cc lestaincnlnl jmartă pecetea a ţu]itu Humori, moştenitorul nicnţion.n i cere bonanan possessio conform testamentului... (trad, dc A.N l'i.pewa, , i/i ... 153 şi 159); Ulpian. Regdae. 23.6 şi 28.6; Inst. 2.10.2; D.3K o. \ (Ulpi.mus 8 ad nnl>1 '"N.Corodcanu. op. Cit- pag.82

Page 207: Drept Privat Roman

20V

ferentar, secundurn tabulas testament, poiissinmm possessionem daho - dacă tabletele testamentului fini sunt prezentate pecelluiie cu numărul m i n i m dc sigilii cerut de lege, voi da de preferinţă posesia u r m â n d tabletele testamentului .

Edietum Perpctuunt codificai dc Salvius lul ianus dă acestei reguli o redactare puţin diferită, ce va fi cea definitivă: ii tabulae testamenti nan minus quam sepiem testium signis signatac extahimt, secundum supremas tabulas possessionem dako"* - d a c ă tabletele testamentului sunt s e m n a t e dc şapte martor i , voi .1.. posesia urmând tabletele c e h nuj recente Pretorul nu şd ocupă decât de tablete, nu se mai interesează de îndeplinirea formelor maucipaţ iuni i , iar, în redactarea sa cea mai recentă, ediciul pretorian nu cere decât ca tabletele să lic semnate de şapte mat tori. S-a ajuns la ascactă cifră dc şapte martori prin adăugarea la cei cinci martori ai mancipaţiunii a lui libripens şi alui emptor familiae**1

în t imp cc în alte domeni i dreptul pretorian a determinat căderea în desuetudine a solemnităţi lor arhaice, in privinţa testamentului, forma nu este respinsă, ci are loc o transformare a caracterului şi funcţiei acesteia.

în ceea ce priveşte terminologia, edictul vorbeşte doar de tabulae iar pretorul acordă întotdeauna bonorum possessio datorită faptului că praeter heredes facere non potest, sc vorbeşte de heredis instituţia cc este conţinută de tabulae, calificate de jur i sprudenţa ea testamcnitan^.

Depoziţia martori lor şi actul scris pentru testamentul pretorian încep sâ primească o funcţie cvasiprobatoric. Ceea ce coniează nu esie atât solemnitatea cc inconj oară reali zarea testamentului, ci posibilitatea probării prin intermediul celor şapte martor i a voinţei testatorului. Plecând dc la acest concept, s istemul pretorian a ajuns la un rezultat la care nici măcar dreptul modern nu ajunge.

Alunei când tabletele sunt pierdute, d istruse, sau furate, în timp ce în dieplul mo-dcm nu se deschide succesiunea testamentară până la prezentarea documentului, având in vedere faptul că acordarea de către pretor a bonorum possessio esie funda-mcntalâ pe imperituuul magistratului, pretorul prevalându-se tocmai de această auto-ntatc aconlă lui heres scriptus înmânau possessio. ori dc câte ori este sigur asupra existenţei testamentului şi a conţinutului său. deşt documentul nu poate ti prezentat mater ia l , J I .

în cadrul dreptului pretorian se afirmă tot mai puternic ideca ca voluu/as testatoris este prin ea însăşi producătoare de efecte dacă esie probată dc şapte martori dar sc exclude ferm nuda valuntate constitui tcsiamentuud, deşi existau efectele mora le ale actului, acesta era total lipsit dc efecte jur idice datorită unor evidente raţiuni de ordin practic, în plus un testament fără martori apărea ca fiind un n o n s e n s , iar martori i încep să a ibă numai o funcţie probatoric. in c a z u n excepţionale probarea puiâiulii-se face şi în alt m o d , 4 J .

O.Lcncl, lididum P.irpctuum. pay. 149. "* M. Erman, ZcitschriucierSavigny-Stiuung fur reclusgeschichtc, Roimmistiche Abtei-lung, 20, !S99.pag. 188,191. "" B. Bioitdi, op, cit, pag. 46. u' D.37.11.1.2-6 (Ulpianus 39 ad.ed.); C.623.11. (Diocl. el Maxim. a. 293), ul Cicero, actio in C Verrcm secunda. 1.45,117 şi 3.7.16,

Page 208: Drept Privat Roman

1 3

1 1 !

I I z 1 ) u 1 1

• Î | 3

= 3

& -

- Ş :â

1 2

S g . g c 1 E = « H

L a

-_i —

1 £ s •-

t •— re ? f i

oi 2 -™ u r J

l !

f i

l i

s i l S g I« -rt. tJ Y -

1 1 = " 3 C >

B 3 *

' ta

2 S- ^ Ti ^ I F L t > U I ^

Q « " ; : U E ^ A « C

T3

I

E - — u u

I I ,

.-o E

-•a f

•.I

3 ^

E "

TI 3 E

> ' A = R; S

• A

C

— ^ C

S = £ s 1 a

U O ~

— a-°

I - l a i S u a

' — nri > ^ - E ^

3 a re =

^ 3 1 3 Sa - 5

i i i

i i " 5

B S J

"U "5 — i N Î G" CIL _

> 3 U C

o | o 're O ^

S «3 £

3 « E

u ^ —

E 5 ~ 2 * » ^ -; —

_ —

a 9. .2

i i •8 § f l I J

^ O

I i l i

i i

l i

S i

7 - - 5 -- -

* § g i

1 1 i(3 ^ 3

s ^ U U CI

(T g g S y £ " re

• 3

î ; w Ş

3 o

E < E -•=• > Y

. -

•rt O - j

^ £ E

b

E S

-"2

S H =

I I I • - ^ g

Iţi fit 5 N ~ E

t i Î i •o ^ ,s g

I I I i l i O U *

— ^

= -- ^ O

3 :^ re

l | l m

ţ i I I 1 h I

Î . S s 1 l i l i o 5

"O

î i c

U ti

Î * L I

I I ~ .a n — =

G S * -

0 r " re

1 .TI U U

S U R! I.

: - 5

s < 3 5 - — ~-

P i

Î S

-re S

i " i i î 1

5 1 c K o re "2 g ^ re 3 | G

- I wa J-J _

^ V — •s *i .2 5 3 te c

c a

O tJ t

o .a.¬ I w fk - H - U

I I U -re

. 1 I f =

I 3

S 15 te - a M

S

— —

- a î . —

I , • ţj Î U S! S

S - 3 S i

ID " O

— I ţi K i

E 1 S t

A -j-. — ^ U —

U I A

- i

o. o 3 !

Page 209: Drept Privat Roman

211

rate a avea aceiaşi eficacitate legală, astfel incât pentru acestea, sc aplica princip-1 privitor ta eficacitatea testamentelor s u c c e s i v e .

5.4, T e s t a m e n t u l în d r e p t u l i m p e r i a l .

Testamentul calatis comitiis era in desuetudine încă de la sfârşitul Republici i r cel peraes cl libram d ispare şi el la începutul Dominatu lu i , mai mulţi factori

contribuind la aceasta; pătrunderea e lemente lor provincia le in dreptul r o m a n ' * 1

ca urmare a Constituţia- Antoniniana - edict dat de C a r a c u d a in 212, o conslttuţ ie dală de Scvcrus Alcxandcr (222-235) ce permitea testarea în greacă, iniţial, daca n u p e n t r u î n t r e g u l i m p e r i u , c e l p u ţ i n p e n t r u p a r t e a s a o r i e n t a l a " 0

(n avut ca precedent r e s c r i p t u l u l " ' adresat lui Popil l ius Theot imus, conducătorul ţcolii epicuriene din Alena, de către 1 ladriun in 121 - la cererea văduvei lui Traian) ţi o l e g e , din care nu nc-au parvenit decât trei f ragmente, data d e Constant ui cel Tânăr (337-340) din care, pe lângă suprimarea anumitor formalităţi aferente întocmirii testamentului, reiese abolirea legislativă a mancipatia familiae ca un fapt Împlinit - prin intermediul unei legi anterioare probabil dintre anii 324-326*".

Iniţial totul se reducea ta desuetudinea testamentului per aes et libram şt prevalenta „formei" pretoriene. Pe de altă parte, are loc o fuziune între dreptul civil şi dreptul pretorian, prin dispariţia procedurii formulare care este înlocuită de o justiţie administrativă: cognitiv extraordinaria, extra ordinau judiciorum privatarum .

Anumite legi şi p a n e de interpretatio a Codulu i T h c o d o s i a n , cât şi anumite testamente din secolele VI-VIU, cont inuă să vorbească de tes tamente civile şi pretoriene la acest dual i sm se face aluzie când se p u n e prob lema numărului dc martori necesari ; testamentul pretorian sc face eu şapte martori iar cel civil cu cinci™1, în alte legi se vorbeşte nediferenţiat dc septem tesnum vel quinque.

*" V. A gio-Rui/, op. cil., pag. 479. !sfov.Th. 16.8 (Thcodos et Valentin., a 439). quoniom Graeee iam testări cnncesswn

i-sf, M. Amclntti,// texttimeuU) romano attraverso ia prusii documentate, l-'ircnzc, l96o. pag. 221 şi în Studiu ct documenta historiaect iuris. Roma, 15 (1949), pag. 55; V. Arangio-Kuiz, IM •uiree-xiane lestamentarîa seconda ipaptri greeo-egizll, Napoli, 1906, pag. 267. , , 7 G . Besclcr, Zi; dem Hriefe lladriunns an Platina vom .fahre 121. Xeilschrift derSav-ly.ny-Siiftungfurrechtxgescbkbte, ftomanistkhe Ablellung, 52. 1932. pag. 284 " 'Gaius . Institulumex. 149 a,... moştenitorii instituiţi sunt preferaţi chiar si celor legitimi. \ mu ar fi alunei cânii testamentul nu J. fost tăcut J u p i cerinţele le^ii, fiindcă testatorul nu a vândut fa-mi/iasaun-arostit euvinte.'c niancpuţiimn; căci in eâ/u'.i cesiu, daea ue.ii.tlu .ir rt'eliima succesiunea,ei pol fi respinşi eu execpţmnva de doi, in lus^a con^umu-i împăiatului Antoninus (trad. dc AN Popescu, op. dl, pag. 161); Collaiio 16.3.1; (Paul. Sententt-ae, 4.8.1-2); Ulpian, Regulat, 23.6.

"' 1 si dor, orig., 5.24.5. testaiiietitum juris civili* csl quiuouc lestium sicnis sijtuuiuui. Mih-scriptioiie fjrmatum. lesiaiueiiiuin iure pretorii esle septeni testiuni signissignaium: f'h Maynz. op. cit., pag. 228.

Page 210: Drept Privat Roman

212

5.5. T e s t a m e n t u l t r i p a r t i t .

Aceas tă formă dc tes tament : testamentul» ihpertituni, a fost creată de Thi dosiu at Il-!ea si Valentinian care-i consacră formele într-o constitutiunc din amil 439 -Nov.Th.16.1. şi care trece în Codex 6.23.21 si lnst.2,10.3.

Just inian spune că tes tamentul sc n u m e a tripartit deoarece provenea din fuifftf unea a trei s u r e e " 5 . Acesta provine, în primuL rând, din dreptul civil, r e s p e c ţ i * vechiul testament per nes et libram. de a s e m e n e a provine din dreptul pretorian ii dreptul imperial • constitutiunile imperiale.

După suprimarea lui mancipatiofamitiac. dreptul civil a lăsat în noul testau principiul tiuitas actiis care cere concursul simultan al martorilor şi realizarea actului într-o perioadă de t imp fără între m peri dc alte preocupări, fără dificultăţi, cum npim vechii autori - cum impunea caracterul testamentului calatis coinitiis cc s-a meni i şi în testamentul per aes et libram, respectiv unitate dc t imp, loc şi a c t 1 , 1 .

Cont inui tatea actului viza n u m a i îndeplinirea s o l e m n i t ă ţ i testamentare, uu|b realizarea pregătiri lor a f e r e n t e Testatorul poale scrie sau schimba uinuiciuul n daciări i d o c u m e n t u l u i după c u m doreş te ; dar când începe să-şi manifeste OJ^H voinţa in faţa martori lor sau când prezintă documentul pentru subscriere, aclnl un trebuie să sufere întreruperi,

IVituşi I U I prejudiciază validitatea actului apariţ ia vreunei scurte î n t W U ^ H impuse de un eveniment neprevăzut ori de vreo necesitate urgentă a leslalotulili

foţi m ac tutu

Ac după r vatoai Icstati testate

Ci ceea C DUCER

TESTAR

TESTAŢI

ICRISI

L latină nori i primi turist maici

C UHUU

l'opi YULML

9071 t

leslu tiebi tuna

î ruin-uni• M ic II

o di; lllsp

l l . l l

C.6.23.26 (Jusiinianus. a. 528); Insi. 2.10 14; B Biondi.cp. cit, pag 47. D.28.1.20.8. (Ulpianui I nd. sab.): D,28.l.2l.3(l)lpianus 2 ad.sabr.C<> 23 I2tl)hllj

et Maxim., a. 2")3): Nov.Tli. 16.1.2, C. 6.23.21.2 (Theodos cl Valentin, a. 439): P. N q f l H op. cit, pag, 98; N.Corodeanu, ap. cil, pag, 85,

Poarte puţin a inovat Just inian în această mater ie, legea fundamentală râmi încă Nov.Th.16 data de T h c o d o s i u şi Valcntinian ce introduce un regim uni' (condiţi i le esenţiale impuse erau prezenţa a şapte martori şi unitatea actului), luată dc acesta în Codex (Nov.Th. 16.2-9 formează C.6.23.21). lege care larâni ei se înscrie în l imitele tradiţiei p recedente . Toluşi în această per ioadă formal duce la capăt procesul de unificare şi de depăşire a dualismului dintre dreptul civ şi cel pretorian, proces care în fond avusese loc mai d e v r e m e .

Semnificaţia clasică a dual ismului dispare ca urmare a unităţii dispoziţii lor ridice, formalismul antic fi ind definitiv înlăturat, iar din acest m o m e n t vor exiftl trei, poate chiar patru forme dc testament. Trei dintre acesica ţin de dreptul privat, fiind acte ce sunt încheiate dc part iculari , fără intervenţia autorităţii publ ice.

Primele două der iv i direct din testamentul per aes et hlnain simpli Meat: unul ural numit testamentul nuncupativşi unul scris, testamentul tripartit. Laaceslea.ee provin din vechiul testament de drept civil, se adaugă un nou tip de testament, testamentul olograf, ce s-a bucurat doar de o existenţă şi o validitate restrânsă. Al patrulea tip dl testament este cel public, aptul acta, care este făcut în faţa unui magistrat.

Page 211: Drept Privat Roman

L ^ 213

Toţi martori i trebuie sa fie s imultan prezenţi cât t i m p durează ducerea ia capăt a te tu lui ' si t rebuie să subscrie simţii nec divers is temporibtts,

Actul trebuie să fie complet, aşa cum I -a vrut cel care dispune, de aceea, dacă, după cc a numit crede, testatorul pe neaşteptat devine mut, testamentul nu arc valoare jur id ică nici măcar pentru partea deja declarată, exceptând cazul în care testatorul nu mai doreşte n imic să a d a u g e " ; poate valora codicil în cazul in testatorul a vrut acest l u c r u .

Cât timp testamentul nu este complet, autorul poate modific;» fără nici orestru -tic ceea cc deja a declarat, dar nu este posibilă nici o modificare, chiar şi imediat după ducerea la capăl a actului, ori de câte ori aceasta modif icare nu îmbracă o formă testamentară - în acest caz trebuie făcut un nou testament. Este îngăduit doar ca testatorul să explice sau sâ interpreteze ceea cc a declarat, atât pentru testamentul scris cât şi pentru cel o r a l .

La redactarea testamentelor, ca pentru toate actele dreptului civil, era cerută limba latină. Pentru perioada lui Gaius, acesta atestă în general că legam graeces scripta non văleni^ - legatele scrise în limba greacă nu sunt valabile. Testamentele din primele două secole ale Imperiului care s-au păstrat până în zilele noastre sunt toate scrise în latină sau cel mult traduceri din latină în greacă - necesitatea limbii latine în materia testamentelor va rezista mult mai m u 11 ti mp decât în cazul al tor a c t e .

Deja din epoca clasică unele concesii imperiale au permis unorpersoanc particu-iare sau unor grupuri de persoane să testeze în limba greacă-Hadr ian în anul 121, pentru Popi 11 ius Theotimus. şi Sc verus Atexandcr care admite redactarea tes tamente lor in greacă pentru cives Romani ăm. Egipt, concesie imperiaLăcunfîmialâ de IHJxyrhynchos 907 din 276 şi P.Oxyrhynchos 990 din anul 331 al testatoarei Aurelia A i a s 1 " .

î n c e p â n d cu primele concesii imperiale privind limba în care erau redactate testamentele, concesii ce devin din ce in ce mai vaste, obligativitatea limbii latine trebuia să cadă în desuetudine, mai ales ca urmare a vestitei constituţia Antonin-lana din 212 prin care s-a extins cetăţenia r o m a n ă la toţi locuitorii I m p e r i u l u i 1 "

In orice caz, orice dubiu în legătură cu aceste concesii este el iminat după eonstituţiunca lui Constantin al ll-lea din 339 - C.6.23.15pr. - care a abolit soUcmni-\un verbantm necessitas pentru testamente (din această perioadă rezultând testamente in greacă) Iar Nov. 16.8 a lui Theodosiu şi Vălenii ni an prin care s-a intenţionat o disciplinare organică a formelor icstamcnUire, atât iu generat, cât şt privind fiecare dispoziţie în p a r t e 5 w , reaminteşte c ă g r a e c e iatti testări concessum est.

Este posibil să li intervenit o lege poster ioară celei date d e S c v e r u s Alexandcr. ilar nu se poale exclude ideea câ T h e o d o s i u s face doar o aluzie generică la preec-

w Gaius. tnstuttthmeţ, 2.281 (trad- dc A.N. Popescu, op. cit, pag, 191). M. Amctolti, // lestamento romano allravcrso la prassi dttcumeniale, Firenze. 1966.

pag. 69; Bcrtolucci, Studi romumstici. Padova, 1906, pag. 57. "* R. Taubenschlag, The law ofgraeco-roman Egypt in the Ligii afihepapyri. New York. l')44, pag. 145; M. Amctolti, Un nuovo lestamento per aeset libram. Studia ei documenta histnriac et iaus, Rnina, 15 (1949), pag. 54. , a > C.5.28.8 (Thcodos ct Valentin, a. 439). numirea dc tutore utilizând limba greacă.

Page 212: Drept Privat Roman

214

d c r lele concesii privind redactarea, care trebuie sâ sc fi general izai d u p ă edictu lui Caracal La, ţ i , dc asemenea, la legea lui Constant iu al Il-lca ce aboleşte soitem-nitas verhorum.

Din dreptul prciorian vine ex igenţa prezenţei a şapte martori , adică cei cinci martor i , plus libripens$\ emptor familiae, reduşi la calitatea de simpli marlt altă exigenţă cc prov ine tot din dreptul pretorian este necesitatea semnături i martorilor, adică înscrierea pe tes tament a n u m e l u i martori lor - superscriptiones • ll apl icarea sigiliilor martori lor. D u p ă cc testamentul era strâns, martori i puneau pcccţi lc lor astfel ca să-1 închidă şi pe lângă peceţi scriau s u b forma Titius testa-mcittttm Maevii signavi.

Dreptul imperial cerc, la rândul lui, ca pc testamentul scris sâ figureze, în mod obligatoriu, subscripţi i le martor i lor şi cea a însuşi testatorului, iar dacă testatorul esle anal fabet, se cerea subscr ipţ ia u n u i al optu lea m a r t o r - obl igat iv i ta te ! subscripţiilor confirmă un obicei mai vechi, care doar în ceea ce priveşte testa iu cu Iul era o cerinţă n o u ă .

Subscripţia nu este o semnătură în sensul modern al cuvîniulut, adică numdf l persoanei scris dc ca însăşi, ci este o frază inai mult sau mat puţin lungă scrisă • 11-m â n a martorului şi incheiată prin cuvântul subscripsi - frază în care numele por soanei este subiectul şi nu subscripsi verbul.

Nu era necesar ca testamentul să fie scris dc mâna testatorului. Doar o dispoziţ i i a lui Justinian a cerut temporar ca numele moştenitorului instituit să fie totuşi s c n j f l mâna lui de cujus fie în subsripiia. fie în altă parte a testamentului . Necesitatei subscripţiei distincte a testatorului a fost suprimată pentru cazul în care acesta 4m clară în cuprinsul actului că 1-a scris cu propria-i mână - qudsua mt'mu amfe, n[

E x e m p l e dc astfel dc subscripţi i sc găsesc in testamentele ce s-au păşuni, un asemenea testament fiind cel al lui M a n a n n e s " 7 din anul 572 scris pe p a m j H conservai în Bibl ioteca Vaticanului.

Textul subscripţiei testatorului era: tnttc lestamento, ega Manannes vir ti tus.fdius quondam Nanderit, in quo constitui berendem sanctam Ecclestam Hiu • n natem ad opinia supra scripta consensi et sttscripsi et numero competenţi- u i1

ut acribereut coitrogavi - eu, M a n a n n e s , om pios, fiul al defunclului Nundcril, I» acest testament am nutniI moştenitor Sfânta Biserică dc Ravena, cu am consii subscris la toi ceea ce este scris, şi am reunit martori in numârconvcnabi lpcni in aceşlia să subscrie. Urinează subscripţiile celor şapte martori.

Primul dinirc aceşti martori a scris următoarea subscripţie: Joluumes. vu u nus, huic testainenium rogatus a Manantte, vira devota fîiio quandam /Vafl^H ipse prcscnte et subscribente. at que ei tesitunentum reiictum per quo canilnjK fier edem sanctam Ecclestam Cotholica Ravcnnatem testis subscripsi • cn, fa han nes, om dârz, f i ind convocat peniru acel testament de M a n a n n e om pici, Ml al defunctului Nander i t , el însuşi fiind prezcnl şi subscriind, eu ani subst

» C.6.2328.6 (Jusliniauus. a. 530), , v Spangcnbeig. Iuris romanotabulacncgoitorumsolcninîo.Lcipzig, 1822, pag, I 2 b | II. Marucchi. Manumentapapyracea Latina bibi. Vaticanae. Roma. 1895, paji 11

martor biserici barca rr S.C, N e m e n l e l c

l e s t

în formr scris de> i n i r o d u c

«ceasta i H găscş rneniulu d o a r d u j

l'csti iul a t â t i

t f l i n a s ă r

dc d i s p o

tradiţia < WDseere -

Probi i» t c s t a t o i

l i n u l le ei

Jlltcrioar; Atestarea M u i t m u t L

Snbsi DV5-408 p n s i a n l i Mniru pr Witiltoi s,

au mânu [ O alta

ll.lli',1,,1 ||

Uraţiouiii H l u l e d e i m* icsiai • !u ne a

•Uliului I Waiueiiti • " ' n u l i i . ,

A m c }y

h (iu.ii

Page 213: Drept Privat Roman

martor la testamentul pc care 1-a lăsat şt prin care a numii moştenitor SI.mi., fi i serica Catolica din Ravena. Originea subscripţiilor este legata probabil de schimbarea materialului pc care era redactai tcsiairientul si de căderea în desuetudine n S C . Neronianum din anul 61 dat în legătură cu formalităţile privind s ig i larea testamentelor rcdactale p c tabletele d c c e a r a " " .

Testamentul clasic roman era scris pc l a b l c d e lemn acoperite cu ceuiă şi Icnaic in toimâ dc carie, cele di mă iahle exterioare aveau rolul de coperte iar pe ele n u c n i icris decât n u m e l e testatorului ţi al martori lor. în urma cucerir i lor din Orient M inlroduce în uzul romanilor pe lângă pergament şi papirusul, hârtia untichităln. i.u «ceasta nu mai are două fc|c externe rezervate numai semnăturilor. Acest papirus «e găseşte sub forma rulourilor. nu a tablelor. 1 I w a ruloului, la stăruitul leslu-nicntului, sc aflau subscripţia testatorului urmată dc subscripţii le mnrtorilm i n doar d u p ă aceea vin corelativele sigilii şi superscritiones.

Testamentul scris pe papirus, deşi sc putea line secret, fiind prezentat înrolat nul atât cât era scris iar peceţi le fiind puse în retiqua parte, respectiv pe partea rămasă n e s c r i s a , va ti prezentat. în curând, desfăşurat, iar martorii iau cunoştinţă dedispoztţ i i le tcs tameniare. in urma lecturii ce i se face. exigenţii cc provine dm tradiţia or ienta lă : testes exigunt omni modo. qutie tesuuncnto conţineau, ag-twscere - mar-torii cer or icum să cunoască dispoziţ i lc ce sunt iu testament.

Probabil subscripţiile martorilor erau in uz cu mult l imp înainte de apariţia celei a testatorului, la o epocă, când tocmai datorită desuetudini i vechi lor forme, autorul le citea întregul testament pentru ca uceşlia să-1 poată atesta iar introdu* i ulterioară a subscripţiunit dată de testator în prezenţa martori lor a avut ca scop atestarea faptului că actul conţ inea voinţa sa- martorii nemai luând cunoşt inţă de

tuiului tes tamentulu i " ' ' . Subscripţii le martori lor erau deja cerute într-o constitui urne dată dc A r c a d m s

(395-408) şi Honorius . prezentându-se ca o dezvoltare a legilor anterioare dale de < iiiisiantin I (306-337) şi Theodosius I (379-3 u 5) iar subscripţia lesintortiliii apate pentru pr ima dală in consti tuţiunca din 4 3 9 : dmn tnmen tcsiibus ptac\cnidm\ Ieşiţilor suuin csse testainemum dixerit tpiod offerium eique ip$e eoram lexrilni \ )iw mânu in rctiquti paiie testamenti subscripserint.

O altă influenţă a obiceiuri lor orientale se regăseşte in acest testament, acesta Iransformându-i uşor forma. T e s t a m e n t u l e s t e adesea redactat de căt re un funcţionar public, tabularius. ce dădea formă juridică testamentului, declarai lilm făcute de testator în prezenţa mar tor i lor- octavus subscriptor. impus in caftii in cuie testatorul este analfabet, tahularius-al.

intre aceste două exigenţe, cea u testamentului deschis şi posibil itatea testamentului închis, are loc lupta dintre uzanţele r o m a n e privind testamentul secret -Ic iamentul era prezentat martorilor cu tabletele deja sigilate cu sigiliul personal al umorului sau cel puţin deja legate şi pregătite pentru a li sigilate, şi t radi lunn lan

" ' M . Amelult i ./f 'Icslameninroi i iarioaitravcrsolaprBssi d o c i t n i c n t m c . F i n w e , l'>f»r>,

bag. 173. I'l Cir.iRl. ,<r i il pan B64

Page 214: Drept Privat Roman

211.

tala a testamentelor publice - în partea orientala a imperiului capacitatea testatoru lui dc a m e n ţ i n e în acest m o d secretul asupra dispoziţi i lor sale, de ultima voinţa trebuia să f ie expres conf i rmată dc const i tuţ iuni lc i m p e r i a l e . obiceiul dominifli fiind redactarea testamentului dc către un notar de profesie, tabuluritix. subscripţiile martor i lor nu mat serveau la atestarea integrităţii tablelor ei garantau conformi tatea dintre clauzele scrise şi declaraţiile ornic. Totuşi, curând se rcimpune vechiul obiect roman de a p r e z e n t a testamentul închis inrsubscripţiunca martorilor vine al aicste autenticitatea tes tamentului .

Testamentul t r ipart i ta fost predilect in epoca postclasică si dominant în epoca justi immâ 1 '* .

5.6. T e s t a m e n t u l olograf.

Testamentul olograf este o formă complel nouă de testament, ini indusa do către uzanţe le or ientale in mater ia redactării actelor. Romani i au împrumutat tit t impul imperiului obiceiul oriental, in special grec, dc a c o n s e m n a într-un înscrii actele j u r i d i c e încheiate între părţi penlru ca aceasta sS servească ca mod ti* probă. Acte le de acest tip erau chirogrphus. d o c u m e n t cu valoare jur idica s d f l cu mâna, synagra-phus. d o c u m e n t încheiat intre părţi le unui contract, şi I c i t u meniul olograf care este scris in întregime dc m â n a testatorului.

Sub această formă, testamentul olograf nu are nevoie s5 fie autentificai d# semnături le martorilor, faptul că este scris în totalitate de m â n a testatorului fiind (H dovadă suficientă a voinţei s a l e

Această practică grecească îşi face apariţia şi în dreptul rumân fiind c o n s e m t u f l iutr-oconstitutiune 1" din anul446dată de împăratul Valenn'nianus al II 1-lea (425-43JJ

Cons l i tu ţ iunca a fost dată în legătură cu un anumit testament, nefiind 6,fT cu sferă de apl icare generată - este in legătură cu o femeie dc condiţ ie ihistl Miccca, care dorea să instituie ca moştenitoare o altă femeie numită Pelagia. M, cea, locuind la ţară şi neavând număru l dc martori necesari , şi-a expr imat vninţ* intr-un înscris olograf, per olographant seripturant, pe care 1-a remis unui imiiii privat, secretar al fratelui e i .

Valentinianus a decis că ologruphtt numit teMtunenta camleniur. rc.uV.v ntt sn-rtos nun pitiamtis - dacă testamentele sunt scrise in totalitate de m â n a t toiului, noi c r e d e m că martorii nu sunt necesari .

T e s t a m e n t u l o l o g r a f nu a t recut a ş a c u m era in d r e p t u l lui Just i t l i lM consl i tuţ iunca citată nefiind inclusă în Codex. Justinian mi rec unoaşie icsiauna tul o lograf decât intr-un s ingur caz: partajul dc ascendent • divisio patentii frifl tiberas. c â n d tatăl, fără să vrea in m o d expres sch imbarea devoluţ iei b u n u j f l repart izează bunuri le între copiii săi şi face astfel dinainte un partaj al a c e s t u t i testamentul fiind valabil, dacă este înscris in întregime dc mâna testatorului, f^M

I'. Noaillcs. <>!> i // pan 101. Nov.Valent.21.2

Page 215: Drept Privat Roman

a fosr numita de autorii <:c au l iJUi/l, T . , '"la"en'u>" parent» inter liberosM

' I iris 7SsnmLl !fSfaI k " \ " , c n , " » « " « al lll-lea deşi nu este be lu l în Corpw

I iiici.cujui c l o S r L r ™ îf.°maniî D u r ^ n d b « ^ « S . U n Ocddent-dl«sterttesta-<«<| I ' U l 0 l ° g r a f « ^ trece ulterior in legislaţiile modeme 1 " .

5.7. Tes tamentu l p i , | > | i c .

I i l r q i t t l ' Z n e r n l d i ! ! ^ e s , c c e a dc a p a t r a forma de testament cunoscuţii de I tium. Aces ta a p a r e \ ? e n o n d a D o » > > n a t u l u i , testamentum «puciacta coiuii-" lui r o m a n . M U r m a r c a ' " f l u e n ţ e i orientale elene, asupra dreptu-

Testatorul face o declaraţie vi. r h . u -ban, îo specia! în fata 1». ^ r 1 1 :1 U I I U I m a fc r ' s ( J " n l . pmvincial sau ur-«•au conservat mai - ul t a(tJe"se,r . li.xemplc ale acestui tip dc testament

f>\vrh ynchos (I i ^ i w " ^ * P f ° V ' n d ' n ^ ^ S p K ' a l W * " * * 8

- dată S t l u ^ r Ş ^ ^ J J ^ ^ J ^ a ^ t recunoscutpr in l r-ocons t i tu t tune

[ i a u m^SiiT^AottT *m d e f u n c î i o n a r i ' administraţiilor judiciare

" ' "nicipaJiul t i lorcaresnm-^ s u n ! 1s c r i b " m a g i s t r a ţ i l o r judic iar i , tabularii

« « " puse în Scris înlr-un V^t m ^ i C u r i c i ' s e n a t u l « " « « f r * Dcclura(ulc Conservai J a t>re Pi i, pm ;„ j * \ . V c ' c e n u J ' e c t * > ta prezenta martori lor s i care e k

O forma 2 X 8 Î S ^ ^ * " sau municipale

este r ^ ^ ^ S Î E ^ S - tSÎ? " " T a s * personaje cărora li se acord* i ~ " "Paratului , ce era rezervat marilor Păstrare arhivei c a n c e l a r i a ; l E " , g , u l d e a " * ' l > U [ t ; i r e n , i , c testamentul spre I I ••••-'meniul sa fie coniun r C [ U t r a u n i c u J caz în care se admitea ca îmr-un d o c u m e n t u r S 1 R C S P C C T I V d a t o r i i îşi fac testamentul " " ' imi t sens remiterea -im 1! 'erczi unul

f * D c ***** Principis. a r t l , V C I , m P = ™ ' e substituia martorii - testunanuun

"ici o urma în SSSS^^ Ţ * ****** ***** 0tictittt%

k fl. • • i.J., op, ai pai; 68 VI V i

late, Rrenzc. 1966. p t e W u i n 1 '™w'm''onw«™a"™crsotap^ *' Engelmanfl, Ta,~,' IT,! tfj™to™,'/'^wrtwj»ro11, Milano. 1960, jtf>!, 101-A G j f l ^ 1 9 0 3 . pag l34:P,Colllnci. " C . & 2 3 . l 9 ( H o n o f . c , T f i a x k l , a 4 n

'V i " . pag 86; C Si Tom..u«. ' * " * I * " t « « n e a n u , o / j . dr.. pag. 505. N. O W H I M * R NoaiUes, cp. r/,, ^ * ' ^

Page 216: Drept Privat Roman

218 = J

5.8. l i s t m u i ntc e x t r a o r d i n a r e .

In ultima perioada a dreptului roman, pc lângă formele obişnuite dc testamente, au fost recunoscute anumite forme speciale, aplicabile celor care s c a l l ă în anumiţi shuuti i sau care dispun de patrimoniul lor, iitortis muxi, într-un aminul mod.

N u m e r o a s e consti tuţiunt ale împăraţ i lor s-au ocupat dc testament, forma ţin care o îmbracă tes tamente le lîind uit mij loc dc proba şi o garanţie a bunei Im redactări -conslituţiunile care m o d e r e a z ă formalităţi le cerute dc lege, pentru a asigura teslaiortilui posibil itatea de a recurge la acest act, când, din conira, impui) formalităţi mai riguroase, pentru a se asigura probarea şi claritatea voinţei an: Un, persoană infirmă, în ceea ce priveşte testamentul .

5.9. T e s t a m e n t u l o r b u l u i

in e p o c a clasică nu prezenta nici o particularitate, evident, orbul putea tm curge doar la testamentul oral, a semenea celui care şi-a pierdut m â i n i l e 3 6 * ,

Orbul trebuia să aibă un testament atestai de opt martori , al optulea martor lîind itibutaritisitt oraşului, in faţa căruia autorul îşi manifestă voinţa, care. redatj în scris de că l re rabtttcirius, era cilită în prezenţa martori lor şi confirmată dc căiu-tcslator. Intervenţia tabiilariusului e ra necesară s u b sancţ iunea nulităţii - acesta fiind învestit cu o autori tate cvas ipubl icâ , pentru o mai bună garantare. înipăraiiil Jusiin 1(518-527) declara într-o const i tuţ iune confirmată de Just inian că aceasta era s ingura formă de tcs iament la care orbul are acces**7.

5.10. T e s t a m e n t u l s u r d o - m u l u l u i

Testamentul trebuia sâ fie scris în întregime dc mâna surdo-mutului, înainte dc n II semnai dc martori. Aceaslă formă de icstament a fost reglementată prinlr-oconstiiuiiii dată de Justinian, primul caro a admis accesul s u r d o m u ţ i l o r la aeesl act.

5 . 1 1 . T e s t a m e n t u l a n a l f a b e t u l u i In epoca clasică, cel care nu ştia sau nu puica să scrie puica recurge doar la

testamentul oral . fiind probabil exclus dc la testamentul scris; documentul putea II redactat dc căt re un terţ . dar pract ic testatorul nu putea şti dacă voinţa sa a f u l | f idel redată.

T h e o d o s i u al ll-lca ş i Valcntinian inr-o constituţiune M , preluată de la Justinian. cer ca tes tamentul a nai tabelului să fie redactai în prezenţa unui ai opiul. .

*" Paul. Senltnttae, 3.4a 4a. *• C.6.22,8.2 Uusunus, a. 521). *• Nov.TTi. 16.3.C.6.23 21.2 (Theodos cl Valentin, a. 439); PI-, Girard.<>p dl., pair K61

inarto militai

5.1 Da

evilări princiţ le toali Iuţi în Mibscr

5.1 Pe

dc rna Mir

m eşti; Pei

lor, da Bacă a

5.1 Im

privim hâtre exprin '..lin. u>

5.1 Tei

Icnlâ ti testam

Ies cu m pa lllar, pi Ejjgiu p

A c public:

f Nov in, * N ( )

Page 217: Drept Privat Roman

^

5.12. Testamentul temporepextis conditson Daca testatorul este bolnav de ciuma sau o alta maladie contagioasa, în scopul

cvilării răspândirii maladiei, pentru întocmirea uimi testament valabil sc renunţa Ut principiul unUasaetus prihtr-o eonstituţiune dată dc Dioclcţian (284-305). ptalnmdu-sc toate celelalte formalităţi şi numărul martorilor. Martorii nu suni obligaţi sft se afle Iuţi în prezenţa bolnavului, îngăduindu-se ca aceştia sâ meargă pc rând penlru a subscrie, fiind suficient chiar şi să comunice cu testatorul prinlr-un mijloc oarecau-

5,1.1. Testamentul rtiri coodition Pentru testamentele făcute la tară, u n d e este uneori dificilă reunirea numărului

de martori liberi ceruţi de lege, o cons l i tu ţ iune a lui Just inian m e n ţ i o n e a z ă cA testamentul va f i valabil ş i când este s e m n a l dc numai cinci martori , chiar dacă aceştia sunt analfabeţi.

Pentru cei care nu pot sau nu ştiu sa scrie ceilalţi martor i vor subscrie în locul lor, dar aceştia au obligaţia dc a declara sub j u r ă m â n t , după moartea testatorului, dacă a fost exact r e p m d u s ă voinţa sa*"1.

5.14. T e s t a m e n t u l In favoarea b iser ic i i ş i a l ins t i tu ţ i i lo r de b i n e f a c e r e împăratul Constantin va admite pentru pr ima dată că se poate testa, fără restricţii

privind forma actului, în favoarea bisericilor, ulterior dispoziţ ia fiind ext insă de călre Marc ian şi în ceea ce priveşte instituţiile de b inefacere, fie că voinţa este r\pr imată oral sau în scris pentru L e o n I. respectiv pentru Just inian va avea valoare doar voinţa exprimată în scr is™,

5.15. T e s t a m e n t u l m i l i t a r Testamentul pentru care dispensa privind formele ordinare a fost cea mai rad

icală este testamentttm militis. Acesta era scutit de toate regulile ce priveau fonnn testamentelor şi de majoritatea celor cc priveau fondul tes tamentului ordinar.

Tcslamciitum militts nu reprezintă atât o formă extraordinară de testament, comparabila cu testamentul militari tor din legislaţiile m o d e m e , c i t un reunii p:m n ular. privind forma şi fondul, aplicabil soldaţilor, un regim ce const i tuie Un privilegiu personal fondat pc statului de milites.

Acesta a apărut ca u r m a r e a prov ine ia lizarii a r m a t e i . apărută la sfârşitul Republicii şi devenită cvas icompietă în t impul lui Vcspasian(69-7 l >). f e n o m e n u l n

"" Nov,18.7;Nov,l07(Jusllniarius.a. 541>. m 1 Nov.Marc.5.2; C. t,2.13 (Valentin, ci Marcian, a 455)

martor, care subscria în locul testatorului, absenţa acestuia a t răgând dupo" s ine nulitatea testamentului,

Page 218: Drept Privat Roman

220 ^mmm

6. Condiţii de validitatea testamentelor

în dreptul privat roman sc cunoşteau atii condiţii de forma, cit şi condiţii il» fomiă, în secţiunile precedente am studiat cum au evoluat condiţiile de foi mit «uV care se naşte un testament, Pentru ca cineva să poată însă testa valabil t r c b u ^ H îndeplinească în prealabil o condiţie de fond, o condiţie subiectivă , tespri i aibă capacitatea dc a avea un testament • testammtifm-tio Deoarece dreptul < u*l

J.Mmaequcron. Rcvue ht&tpriquc dc droii francai* et elrunger.24,1945. p a g i i I m Von Bolla, Zum romischen Milit.irtcuumcnt. Studii.Argangio-Ruiz.l.pag..V73,

M. Amelolti, op. cil, pag, 97. y" C. St- îomulcscu, op.cit„ pag. 205. m M. Amclotti, op. cit., pag. 97, 98. "* tusiiriianus -P. F. Girant, op, Cit.pag.Rl

roman t an vota Uimcnli Urcumb lucnt cs tfuuim iltcplul

O c .Institui l l t i n g lUlilizc; ilpun n

Pei p tepte •puie; »i"l'is>.;

7i-IlUnn lulior II111 i.i

1)

Mlivei [ S

•»tii llm,!

E i

"T 1

lin I

H

dus la o infuzie dc principii greceşti, ca urmare a imposibilităţii de a sustrage mini» masă a militarilor dc origine elenă de sub persistenta influenţă a concesiilor I ridice provinciale.

S a afumat că virtutea instrucţiunii adresate guvernatorilor - mandata - soldaţii ai fi avut posibil i tal ca dc a alege între formele romane şi formele locale, dar, odată atejpjKl făcută aceştia trebuiausă respecte exigenţele sistemului juridic adoptat. Astfel, soldul ui cetăţean putea să testeze în mod valabil folosindu-sc dc formele greceşti iar soldului peregrin dc formele romane, chiar per aex iibram dacă ar fi dori t-o > 7 1 .

Intr-o altă opinie s-a susţinut că testamentul militar era o tentativă de adapUUl * provincialilor la caracterul latin al armatei 1 7 1 .afirmaţie contestată dc Ameloin. m vede in acest testament mai degrabă o cedare a statului în faţa exigentelor de IUIIUI* juridică ale provincialilor, cedare motivată dc interesele expansive ale Imperiului'" respectiv pentru a favonza recrutarea soldat doi Privilegiile acordate militanlomlinl atât dc diverse încât este imposibil de ;i Ic coordona iutr-o concepţie unici In ml. t caz, testamentul militar nu poate ti privit ca un exclusiv produs al influenţei KrtJOjH şi nici ca o transformare a testamentului in procinctu, care cm în desuetudine Im H Iu vremea lui C a e s a r , u . Deci, testamentul intră în uzul militarilor încă din timpul lut Cacsar care acordă o temporolis eoncessio. dală la care testamentul in procnu in era de mult căzui în desuetudine. Numeroase costituţiuni imperiale s-au ocupai iU acesta, compoziţia sa fiind definitiv reglementată în timpul Imperiului.

La baza căderii in desuetudine a testamentului militar stă in primul rând a(cini|> ea regulilor ce contraveneau testamentului ordinar iar avantajul testamentului il*l putea institui moştenitori peregrinii, categorie în care erau incluse adesea şi n i o H cc Ic mai apropiate ale testatorului, dispar ca urmare a CoiistdutiaAntouinirutihŞM anul 212, cc acordă cetăţenia romană aproape tuturor peregrinilor din imper iu" !

Justiniaii va reduce testamentul mil i tar la forma specială de testament i • soldaţi lor numai in situaţii excepţ ionale, respectiv cum in cspcihtnmibus mii pati snntm.

Page 219: Drept Privat Roman

roman refuza această capacitate a n u m i t o r categorii dc persoane: si quacramns, an valeat lesiamenftmt. in primii animudverterc debentus, an is qui facerii fes Unncnttun ludmcnt testament! factianem, deinde, si huhucrit. requiremtis, an srcundum regulau iuris civilis testatus sil3"- când ne întrebam daca un tesla-ment este valabil, t rebuie să observam mai întâi daca acela care 1-a făcut a avut testamenti factio; pc urmă, dacă a avut-o vom cerceta daca a testat după regula dreptului civil.

O capaci tate specială sc cerc nu numai pentru a face ci şi pentru a putea ti instituit moştenitor pnnir-un testament. Având în vedere acest fapt comentator i i disting o tesiamenn facua activa şi o tesiamentt factio pasivă. Izvoarele scrise nu utilizează această terminologie c â n d este vorba de capaci tatea pasivă, acestea «pun numai că o persoană arc testamenti faclioncm cum testatorc'''1.

Pentru ca un testament să fie tăcut in mod valabil se cere nu numai o capacitate dc tttept ci şi o capacitate de fapt. Se cere nu numai capacitatea dc a avea, ci şi aceea de ii putea face in chip valabil un testament, a-spectiv posibilitatea de a se manifesta prin wris sau oral o voinţă clară- se cere ca persoana sâ aibă şi exerciţiul dreptului" ' ' ,

Testament! factio în sens mai general nu semnifică doar capacitatea dc a face un [testament sau dc a fi instituit moştenitortestamentar, ci şi capacitatea dc a lua parte Kttb orice formă la un testament, dc a fi gratificat printr-un legat, un lideicomis, de a ti insărcinat cu o tutelă şi chiar de a lua parte la un testament ca simplu martor, sau în cadrul testamentului per aes et libram de a avea calitatea de libripens.

De asemenea, testament! factio nan privaţi sedpublici iuris est", ceea ce înseamnă că prin voinţa particulari lor nu se pulea deroga dc la principi i le cc i n , c m a u materia capacităţi i dc a lesta sau de a fi instituit.

Siuduil formelor tes tamentare iniţiale c o n d u c e la concluzia că doar puţ ine persoane din epoca veche erau capabi le a-şi face un tes tament, tcstamenli factio fund rezervat unei miei minorităţi.

La origine testamentul calatis eamitiis nu putea fi făcut decât dc către şeful ginţii - pater ginlis - respectiv de către pater familias primitiv. Evident, esle o lupoziţie dar care este extrasă din caracterul or ig inar al testamentului şi este con hi mată dc una din instituţiile din vechiul drept r o m a n mancipatia familiae**.

Din existenţa acestei instituţii şi din uti l izarea manctpaţ iuni i de călre paiet familias pentru a putea d i spune dc bunuri le sale martis causa se reliefează duvn lila că acesta, şeful familiei agnat ice, in sensul clasic al cuvântului , compusa tiu descendenţi, la origine, nu avea dreptul de a-şi face testamentul . Nu avea dreptul tic a utiliza acest act special şi direct, care permite de a d i spune de bunurile sale fhfirtis causa. Aceasta se datora faptului că pater familias era obligai să recurgă In modul uzual dc dispoziţ ie inter vivas: mancipatia, pentru a produce un cfccl ilclutital de la.sensul său or ig inar

1 D.28.1.4 (Gaius 2 in».) Ulpian. Rcgulac, 22.l;R.Biondi. op,,cit., pag. 81

w PE Girard, op. cit,, pag. 867. *' P Noaillcs, op. cil., nuc. 104.

Page 220: Drept Privat Roman

IU

Printr-un e x p e d i e m . în m o d sigur r e c o m a n d a t de către cei prudenţ i , pactul dc fidueic, testa roiul impune lui emptor familiae, cc a primit de la acesta bunuri le prin intermediul maneipaţiuni i. obligaţia de a distribui bunurile ce i-au fosl remise conform dispoziţii lor indicaie de însuşi testator.

O dată cu dispariţia ginţii, divers i paterfamiUas cc vor rezulta prin fragmciiiaread v o r p n m i şi prcrogat ivelc/*j jLTj>Hjj j , , i ,

l capacitatea de a-şi face un adevărat testament, In epoca clasica, tes tamentul îşi va ext inde Câmpul de acţiune, cl nu mai este

rezervat doar şefului ginţii, ci este acordat tuturor celora ce sunt pater famititts dar chiar şi la această tnoc^iesiaiiieitiifuLiio este încă interpretat dc o maniera restrictivă.

Testamentul este un aci de drept civil iar pentru a putea face în m o d valabil un testament trebuie să fii cumulat iv cetăţean roman şi paterfamilias • mspcel i v sul iuris. A c e s t e ex igenţe exclud in pr imul rând peregrinii, ap ui sclavii şi, de asemenea, fii de familie dc \afactio testament!, iar pr intre ceî asimilaţi fiilor de familie, femeia va fi exclusă toată viaţa de la factio tesiumenti, deşi deveni tă sui iuris n având un p a t r i m o n i u - va fi exc lusa ea nea vând pate stas

Dc rest al vechiului caracter al testamentului , această regulă ca mc teri Ar tieă nu cerc d o a r capacitatea de a avea bunuri c i . mai degrabă, dc a avea U potestas testamettti făclia fiind mai degrabă un atribut al potestas decât nl capacităţii juridice,

D a c a tes tamentul ar fi avut din t o t d e a u n a un caracter strict patr imonia l , cum este cel din dreptul c las ic, posibi l i tatea de a Încheia acest act ar fi fosl a c o r d a ţ i fără nici o dificultate tuturor celor care au bunuri şi asupra cărora au capacitate dc dispoziţie. Dar la aceasta concluzie nu s-a ajuns nici măcar în dreptul clasic, faplco a i m p u s condiţ i i s u p l i m e n t a r e - s t ră ine de capacitatea ordinară de dispoziţ ie -pentru a putea beneficia de testamenti factio activa.

Prima condiţ ie i m p u n e a ca cel ce dorea să-şi facă testamentul să fie cetăţean -Status civitatb. Testamentul fiind o m e t o d ă pură dc drcpl civil, ca u r m a r e , trebuia să fit fie cetăţean de pleno iute, fie să ai un tratat cu Roma prin care se acorda conuiicrciumui, ius couunercii - participarea ia dreptul civil roman. A doua condiţie cerca ea testatorul să fie liber - status libertăţii. A treia condiţ ie se referea la faptul că testatorul irebuia să lie şef al unei familii ci vile, status familiae, respectiv s& flti un pater familias. Pentru a-ţi putea face tes tamentul nu era suficient să fii l iberş j ce tă ţean, mai era necesar să fii şi paterfamiUas.

T r e b u i e adăugat că nu este suficient ea o persoană să aibă această capacitate, mat este necesar sâ ştie sigur că o a r e , principiu declarat d e A nt in ius P L U S < 1 161) într-un rescript: de stâlv suo duhdantes vet errantes testamcnium faceri non passuat, ut Divus Pilis rescripslt.

Qui in testamente domini manumissus est, si ignorat dominam decessissţ admitaque eins esse lieredi totem, teslamentum facere non potest, licet tom pa* ter familias et sui iuris est: mim qui incertus de stătu sita est, certam legeni testamcnfo diecrenonpaiesf™ - c ine a fost liberat în testamentul s tăpânului sau,

1 , 1 P. Colii net. A, Giffard, op. cit., paj;,

d f; s

li v e

ti

sc fi P' Ci

Iii

tu ai

P< tis ca i-i sp ce ce

de io. ca

nu ita da* en mc mi

roi

m i.i,

s c h

A.

"M „-l

Page 221: Drept Privat Roman

12»

dacă ignoră că stăpânul său a murii şi că moştenirea sa a fosl acceptată, tiupoati face testament chiar dacă este pater familias si sui iuris. căci cine este nesigur dc situaţia sa nu poate expr ima o voinţă hotărâtă printr-un testament

Dacă un sclav este liberat prin tes tament de către stăpânul său iar el devine liber si cetăţean r o m a n , totuşi, ducă ignoră situaţia sa, nu poate face un lcstamcnl valabil deşi este complet capabil - numai in cunoşt inţa de situaţia sa acesta poate expr ima o voinţă hotărâtă.

Latinii - aceştia, care erau uniţi cu R o m a prin traiatul de foedus aequum, au testamenti factio ca ş i un cetăţean toiiian m .

Nu aveau testamenti factio aşa zişi latini iunicni, sclavii eliberaţi lârâ formele solemni (eliberaţi perepistalam sau interanuctfî) sau in dispreţul legii Aci ia Sentia şi alţii asimilaţi lor, care sc bucurau dc libertate cât trăiau insă mureau ca sclavi • ci nu puteau testa şi deci moştenirea lor trecea asupra patronului suu familiei acestuia nu ca hereditas, ci cu titlu dc peculiu'*' ; drept consecinţă moştenitorul răspundea limitat peniru obligaţiunile succesiunii până la concurenţa peculiulut.

Latinits lunianus, item is, qui dcditiciorum numero est. taestamentutn facere mm potest: Latinits qtiidem. quoniam naminatim lege lunia proiubitum at, is autem, qui dediticiorum numero est. quoniam nec quasi civis Romanus testări potest. cum sit peregrinus, nec quasiperegrinus, quoniam nutlius cerlae civila-tis est. utsecundum leges civitatissuaetestetur1" - latinul iunian, precum şi aceia care se numără printre deditici, nu pot face testament. Latinul, inii-aile\ ai deoarece i-a fost interzis prin tex lunia (probabil dată în t impul lui Augustus), în chip special, aceia care sc găsesc în numărul dediticilor, t i indcă nu pot testa nici cu celăţcni r o m a n i , fiind peregrini, nici ca peregrini deoarece nu aparţin nici unei cetăţi hotărâte, pentru ca sâ poată testa conform legilor cetăţii sale.

Peregrinii - romani i nu întindeau dreptul la cetăţenie In măsura în care extindeau cucerir i le şi graniţele Imperiului tor - la un m o m e n t dat aceşlia reprezcnlaii toată m a s a dc supuşi ai romanilor, locuitori ai Imperiului dar care nu aveau totuşi calitatea dc cetăţeni .

Astfel câ peregrinii, supuşii Romei introduşi utierior în economia Imperiului, nu au testamenti factio. Totuşi, aceştia fiind cetăţenii proprii lor cetăţi au posibil ilatea de a-şi face tes tamentul conform n o r m e l o r propriei legi n a ţ i o n a l e . evident daca legea lor naţională cunoaşte testamentul - numai excepţional legile i umane Ic erau extinse. între diferiţi peregrini şi romani sc uza dc dreptul ginţilor1*'. Din accsl motiv, s-au păstrat pe teritoriul Imperiului, pc lângă regulile proprii dreptului roman, şî n o r m e , c u t u m e naţionale, mai ales în partea orientală a Imperiului.

După edictul lui Caracalla din anul 212 e.n prin caic s-a acordat cetăţenia romană aproape tuturor locuitori lor Imperiului , uzanţele orientale vor intra in

* : N. Corodeanu, ap. cit.,pag. 94. '" Gaius, Institutionrs, 3.56,... eci care sc numesc astăzi latini iuniani ou fost eindya sclavi.... bunurile latinilor trec In eliberatori, barectlin după regimul peculiulut (irnd. dc A N. Popescu. ap. cit, pag. 208). " ' Ulpian, Rcgube,20. |4 , M* R- Molcuţ, D. Oancea, op. cit., paij 14 şi 19.

Page 222: Drept Privat Roman

m : M dreptul r o m a n , a jungându-sc Iu o fuziune Inirc dreptul roman şi cel oriental, ceea ce \ a I I L K V s: la recunoaşterea formelor testamentare greceşti, respectiv testamen* ml olograf şi cel p u b l i c " * .

Nu aveau restamenti factio peregrinii clcditici care erau locuitori ai celâţiloi care sc opuseseră dominaţiei romani lor şi care fuseseră distruse astfel încât locui» torii nu mai aparţineau vreunei cetăţi; in această categorie inlrau şi sclavii dezrobiţi care suferiseră o pedeapsă gravă in t impul sclaviei,

Sclavii - un sclav nu-şi putea face tes tamentul şi. totuşi, sclavul avea un pcculittm. Legislaţia romană recunoştea o anumită existenţă juridică acestui peeu lium. deci din ce în cc mai mul te drepturi ale sclavului asupra acestuia. Drepturile ce i-au fost acordate nu au mers până într-acolo încât sâ-i permită a face un testament. Totuşi, uneori stăpânii le permiteau sS-şi facă testamentul care însS un avea o valoare de fapt ş i de d r e p t m ,

insă totuşi, se tace o excepţie in favoarea sclavului statului, servus publicus - sclav ce aparţine statului sau unei cetăţi, pentru serviciul magistratului sau afle servlcm administrative. Acest sclav, era în general mai favorizat decât sclavul privat, scrV\ţjft privatus. şi arc o capacilate juridică ceva mai mare. I sc acordă posibilitatea dc a M că-sători cu o femeie liberă, căsătoria Fiindu-i recunoscută într-o largă măsură, cil ţi dreptul de a testa asupra a jumătate din pcculiul său: senvs publicus papali Ronuult partis dimidiae testanteiiti faciendi habet iusm - sclavul public al poporului rorr t lB are dreptul de a-şi face testamentul asupra a jumătate din averea sa.

în dreptul bizantin, L e o n VI Folosoful a concedat depl ina capacitate de l testa sclavilor impcr ia t i , , w .

Fiul dc familie - deşi liber şi având o oarecare personal i tate jur idică, nu fi putea face testamentul . Ulpian leagă această incapacitate de faptul că fini I familie nu putea avea bunuri : ftlius familias tesfamentum facere unu pole wi qvonlani nihil suum hahet. ut testări de eo possii Sc pare că totuşi acest motiv invocat de Ulpian nu este veritabilul motiv al dreptului roman. Cauza reala care fiul dc familie nu-şi putea face testamentul era faptul că cesta sc alia I potestate'' qui in potestate est, testamendi faciendi ius non îndur, aden tu quantvis pater ci perminit, niltilo tnagis tamen tur-, tun, p,ts\it*" - c e ! care se nfli in puterea tatălui nu are dreptul sfl-şi facă testamentul încât, nici chiar dacă talltl \ a rpermite , nu şi-ar putea face•testamentul conform dreptului. Aceasta era raţiunra reală pentru care un f iu de familie nu putea testa.

Dacă mot ivul ar fi fost faptul câ nu arc bunuri, acesta ar I": obţinut capacităţi* de a testa pc măsură ce ar fi obţinut posibi l i tatea de a avea bunuri proprii .

Incă din timpul Republici i a apărut iniţiativa, ce a evolua: nm-rioi, de acorda fiilor de familie o capacitate dc dispoziţie asupra bunurilor din ce iu ctf |flM

"• Q. Biondi. ap. eii. pag. 87, *T C S t . Tomulcscu, op. cit,, paj;. 206, n, 59.

C.St. Tomulcscu, op. Cil, pag. 206, n 60 m Nov.Leonis 38, N. Corodcanu. op. cit., pag. 98. " Nov.Lconis 38: N, Corodeanu. op. cit., pag. 98.

îi n pu fac pe jur

Căi co: ser

qu. lat dit un vei ce urr nai str:

vec

ina Mu Hal

Ii i

îlai mo

lire rn/i

[ n a

Itlt

lll.!

il.tc

« I ,

Page 223: Drept Privat Roman

22*

N.Corodcanu. op. cit. pag. 95,96.; B. Bianâi, ap. cit. pag. 88-P. Noaillc.s. op. cit., pag. 108. P. Colii net, A. GilTard. op. cit,, pag. 890; P.P. Girard. op. cit., pag. 867. n. 3. D.28.l.8.pr, (Gaius 17 adcd. provine) D 49.15 l9,3(Paulus I6adsab).

<

c = = ; — — — _ : _ — ——

întinsă. Acesta, a semenea sclavului, avea un pecul iu, d a r acesta încă r ă m â n e din punct de vedere legal proprietatea lui pater familias. Totuşi fiul de familie puica face o donaţ ie otortis causa cu permis iunea lui pater familias. dar o asemenea permisiune nu-l puica tace capahil de a testa, încă nu poale fi t i tulara) unui raport juridic a semenea celui ce priveşte facerea t e s t a m e n t u l u i m .

începând cu Cacsar, fiul dc familie poate avea un pecuiium castrense. asupra căruia are drepturi exclusive chiar în contra tatălui. Acest pecuiium castrense este c o m p u s din toţi banii ţ i bunuri le pe care le câştiga f iul dc familie pe parcursul serviciului militar.

Fiul dc familie. începând cu Constant in 1 (.306-337), va avea şi un peculiu quasi castrense, creat ţie modelul pecntiului castrense, astfel se acorda fiului de familie -funcţionar al statului - capacitatea de a d i s p u n e asupra bunuri lor dobândite ca funcţionar. Tot începând cu această per ioadă, fiul de familie d o b â n d e ş t e un adevărat pat r imoniu - constituit prin teoria bona adventeia ce acordă un veritabil drept de proprietate, chiar contra tatălui, asupra unui g rup dc bunuri din ce în cc mai ext ins, bortă adventicia fiind în pr imul rând bunuri le care li revin ca urmare a succesiunii mamei -bana materna - iar dreptul adaugă bunuri lor mater-nale acele bunuri care provin de la ascendenţii părinţilor, dc la rudele mamei , de Ia străini, cât şi cele câşt igate prin propria sa industr ie.

în epoca lui Juslinian doar bunur i le ce provin direct de la tată vor mat urma vechea regulă a dreptului civil.

în ciuda existentei acestui patrimoniu din cc in cc mai important şi din ce în ce mai extins, fiul, rămânând sub puierea tatălui, nu dobândeşte posibilitatea de a icsta asupra acestui patr imoniu. El are dreplul de a dispune pentru majoritatea bunurilor sale dar nu arc dreptul de a-şi face un testament, nici măcar cu asentimentul tatălui

Testamenti factio nu-i va fi acordată decât tardiv şi încă cu mari limitări. Nerva şi Trai an vor permite soldatului inort Ea datorie de a dispune prin testament asupra pecuţiului castrense, facultate ce face parte din dispoziţiile luate în favoarea militarilor, fii dc familie sau 'sui iureş iar începând cu Hadrian nu numai fiul dc l'amil ic mort s u b drapel va putea testa asupra peculiutui castrense ci toţi militarii m .

Pentru pecuiium quasi castrense, doar Just inian va acorda fiului dc familie dreptul de a dispune prin testament asupra acestuia . In ceea ce priveşte bana adventicia, niciodată în cursul evoluţiei dreptului r o m a n , dreptul de a testa asupra acestora nu i-a fost r e c u n o s c u t , r " .

Astfel, această incapacitate apare ca o cont inuare a ideii câ testamentul nu esle un act pur patr imonia l , ci un act ce ţ inea de pate stas.

Prizonierul de război - un caz aparte îl reprezintă cetăţeanul roman care este luat captiv şi eventual moare în teritoriul inamic.

Testamentul lăeut la înamic, fiind făcui de un sclav e nul şi rămânea nul chiar dacS captivul revenea la Roma 1**. Consec inţă a dreptului ginţilor, romanul căzut

Page 224: Drept Privat Roman

226

m B. Bioruli. op. cit., pag. 93. " * G a I u s. Instiluliones, 1.113. I* Noaillcs.wp. cit., pag. l l l .

fi putu palrim

exista. dc căti

tractat propri ere m matrii

urm ar acestea o < CLI un care r ca lin parte de alt

Pi fecit caitsc tfuos facil, ment, im d. fnvo o r w lutor Celor estet >l so

/ Unit. lutor

• f e r /

B M C

[HI i l

Srju p i vrin;

captiv pierde capaci tatea dc a face testament deoarece acesta, in ochii legislaţiei romane, dc\ ine sclav.

Horaţiu, într-una din odele sale, tratează legenda lui Marcus Atilius Rcgulus care a fost (acut prizonier dc către cartaginezi în anul 256 i.c.n. în timpul primului război punic. După cinci ani a fost trimis la R o m a să negocieze un schimb dc prizonieri ţi pacea. Acesta este prezentat venind la R o m a ca un sclav, nevoind chiar să intre în cetate, de asemenea evită chiar sărutul sofiei sale si al copiilor deoarece el devenise sclav şi în consecinţă legăturile legate cu familia sa erau rupte.

Totuşi. în baza dreptului ds posiiminium, situaţia sa dc om liber, pierdută in m o m e n t u l c â n d a căzut pr izonier la inamic, este redobândi tă cu efect retro. . n din m o m e n t u l când revine în linia de bătaie r o m a n ă sau într-o cetate amică - tn cazul in care a lestat înainte dc a fi luat pr izonier tes tamentul este valabil dacă SC

întoarce la Roma. Pentru a putea d i s p u n e dc această copropr ietate familială, femeia nu are asu

pra ei, a ş a c u m arc pater familias, potestas, autoritatea absolută, considerată a 11 mai puternică decât vechea formă de proprietate si care-i permite sâ d i spună do bunuri le sale în c iuda acestei coproprie lăţ i . Din contră, în ceea în ceea iveşte femeia, puterea tutorelui asupra femeii este o reminiscenţă atenuată a vechii patria patestas şi se înt inde nu numai asupra persoanei ci şi asupra bunurilor.

Ceea cc dovedeş te exacti tatea acestui punct de vedere este modul în caro dreptul posterior a orientat şi modificat această incapacitate, respectiv expedieri tul, actul jur id ic compl icat pr in care prudenţ i , au pus femeia intr-o condiţ ie asl Ici încât aceasta să-şi poată face un testament valabil 1* 5.

îi va fi acordat acest drept prin schimbarea situaţiei juridice, părăsirea fainitidl sale or ig inare printr-o capitis demimtlio. Actul care a fost utilizat în acest scop poartă n u m e l e de cuempiiafiduciaria, adică tot o mancipaţ iune. Coemptio, conform jur i sconsul ţ i lor r o m a n i , era m o d u l dc a contracta căsătoria cam mânu, d r ţ i era apl icarea mancipaţ iuni i în ceea cc priveşte dobândi rea de către soţ a puterii supfa femeii, a manus-ului. Prin această mancipaţ iune fiduciară femeia iese dlfl famil iade origine, pentru a intra in familia soţului, p e n t r u a fi plasată s u b p u l ' fi I pater fatniitas-utui soţului - soţul fiind tn general un bărbat bătrân.

Ea suferă o capitis deminutia, o schimbare de status familiae, Prin acc.r.i.i mancipaţ iune. soţul îşi cumpără soţia, emit vir muliercm, cujtts catm-nit ia imul - soţul s u b a cărui autori tate ea cade, îşi c u m p ă r ă soţia***.

In epoca respectivă, m a n c i p a ţ i u n c a nu este o vânzare adevărată, c: im n 1

formal d e a dobândi manus ut. Vechii romanişti nu admiteau câ această formă a mancipaţiunii indică o situuţh

anterioară când era vorba dc o veritabilă cumpărare a femeii şi consideră că a, • 1

mancipaţ iune, aplicată căsătoriei, a reprezentat întotdeauna doar u t i l i z a r e ^ ^ H forme, cc n-a semnificat niciodată realitatea vânzării. Probabil câ aceştia gâi că ar fi o profanare sâ credem că femeia romană, chiar şi mir-o epocă picn.i l m

Page 225: Drept Privat Roman

fi putut fi cumpărată dc către viitorul ei soţ a s e m e n e a unei sclave sau un alt huit patrimonial . Totuşi, dreptul comparat, sociologia şi etnologia demonstrează că nu există altă modalitate mai frecventă ţi generală la primitivi decat cumpărarea femeii dc către soţul ei, ca m o d de contractare a căsătoriei .

Mancipaţ iunca, ca aplicaţiunc directa ţi primitivă în ceea cc priveşte contractarea căsătoriei, ta origine, a reprezentat un veritabil m o d de transmitere a proprietăţii -putere asupra femeii contra unui preţ real .Potest caemptionem facere nudier, nou saturn cum tnurito suo, sed etiam etan extranea. Sciticei unt matrimonii causafacta coemptio ilicit ut; autfiduciae'97

- femeia poate face o coemptio, nu n u m a i cu soţul ei ci şi cu un străin. Ca turnare, eoeniplio esle făcută fte in vederea căsătoriei, fie cu prilejul unei fiducii. în acest citat se remarcă faptul că mancipaţ iunca ftduciae causa nu este considerată ca o coemptio făcuiă causa matrimonii şi G a i u s nc spune că aceasta es te făcută cu un străin. Astfel, nu este vorba de o căsătorie fictivă, ci dc o vânzare, o alienare, care nu este reală, fiind însoţită dc un pact dc fiducie. Această mancipaţ iune are ea finalitate, motiv pentru care este recomandată de jurisconsulţi i romani, pc dc o parte evi tarea tutelei, îndepărtarea tutelei legit ime şi luarea unui alt tutore, iar pe de altă parte pentru a-şi putea face în m o d valabil testamentul

Pentru a at inge acest s c o p se procedează astfel: quac vero attcrius rei causa fecit coemptionetn. aut cum vira, aut cian extranea, vetttti lutelae, cvitandae causa dicitur, ftduciae causa fecisse coentptionem ... quod est taie. Si qua veitt quos ftahet tutores depancre et alittm nancisci i/tis uuctoribus coeinplionem

facil, deinde a coemplio-natore remanciăpata et qui ipsa velit et ab ea vindicta menumissa incipit eum liabere tntorent, a qua rnattumissa est, qui tutore fit luci r-ms dicitur"' — aceea care a făcut o coemptio fie cu bărbatul său, fie cu un străin, în vederea altei cauze,cum ar fi, pentru a evita tutela unuia anume, sc zice că a tăcut o coemptio fiduciară... lucrul acesta sc întâmplă aşa: dacă vreuna vrea să-şi schimbe tutorii pe care îi arc, şi să-şi ia altul, ea Tace, de formă, o coemptio, cu încuvinţarea celor tutori; remancipată apoi de coemptionator aceluia pc care îl voia în realitate, este eliberată apoi şi de acesta, prin vindicta, şi pe cel dc care a fost eliberată începe al socoti drept tutore; tutorele acesta se c h e a m ă tutore fiduciar.

Astfel, acest act era alcătuit din două părţi. în prima parte, coemptio era îndeplinit cu scopul de a scoate femeia din vechea sa familie, dc a o scuatc de sub puterea tutorilor e i ,

Această parte a actului împrumută forma pc care o arc coemptio, daraccas ia nu este făcută, conform textului iui Gaius, nici măcar fictiv matrimonii causa, deci se poate concl uziona că tn acest caz se uti liza forma generică a mancipaţiunii iar apli-carea : ".dacici apare ca posibilă datorită faptului câ romanii nu au uilat perioada eând fiul şi fiica dc familie puteau li vânduţi fte pentru cauză de căsătorie, fie pentru cauză dc vânzare pură şi simplă, plasând fiul sau fiica în dominiumul cumpărătorului .

Gaius. Instiluliones. 1. 114 (trad. de A N . Popescu, op. cil. pag. 95) P.P. Girard, op. cit. pag, 868. Gaius, fnstitiuîones. 1.115 flrnd. de A.N. Pope seu, op, clu, pag. 95),

-

Page 226: Drept Privat Roman

22H

A doua parte a actului a împrumutat forma dezrobirii. Cumpărătorul fiduciar, coemptionator, execută contractul de fiducîc, încheiat in momentul în care a fosl făcut coemptîo. rcmiţnnd femeia tutorelui fiduciar ales dc aceasta . Acesta o dez-robeste prin vindictei, adică in jure cessio - renunţarea în faţa magistralului 4 0 0 . Graţie acestui act femeia beneficiază des i tuaţ ia juridică a unei dezrobite, ea nu mai este proprietatea cumpărătorului, fiind din nou liberă şi este plasată s u b tutela celui care a dczrobil-o, patronul ci devenind tutore fiduciar. Gaius . referindu-se la acest aci. spune că este făcut de Ea un capăi la altul dictis gratia, doar pentru formă, Femeia nu trecea în mod real tu proprietatea cumpărătorului, deci nu devenea sclavă şi era după aceea dezrobită, dar faptul cS se serveau de acesi act pentru a obţine efecte indirecte, respectiv ieşirea femeii de sub tutelă, arată, cS deşi riscă să facă de ncinţeles acest expediem, romanii conservau amintirea unei perioade când aceste acte prezcnlau caracterul unei adevărate vânzări, cu toate efectele ce decurgeau din aceasta, inclusiv necesitatea unei dezrobiri posterioare pentru a redeveni liber.

Textul lui G a i u s cont inuă fumizându-nc o a doua aplicaţie a coemptio ftducia ria. respectiv permite femeii să-şi facă un testament: aliin etiatn tesîamenti faciendi gratia fiduciaria ftebat coemptio. Tune enim non nliter feminac testa menti faciendi jus habebant facisset rcrnancipatacque et manumissacfuissenf^ — pe vremuri, chiar şi pentru a putea face un testament sc săvârşea o coemptio fiduciară; într-adevăr, pe atunci femeile - în afara de câteva dintre ele - nu aveau dreptul de a face tes tament altfel decâl dacă săvârşeau o coemptio şi, odnll remancipate . d e v e n e a u libere.

Femei le din trecut nu aveau dreptul dc a testa dar aveau la dispoziţie i:a i n i U

de a ob[inc acest drept. Operat iu nea pc care el o indică este exact aceeaşi pe care • • descrie ca având scopul dc a sustrage femeia de sub tutela legitimă a agnaţilor ei • tutela s-a născut din interesul tutorelui caro îşi conservă drepturile sale de eventual moşteni tor .

l 'rebuia, pentru a obţ ine dreptul de a-şi face un tes tament, ca ca să iasă din familia sa prin coemptio. să sufere o capitis deminutio minima, ce o făcea să jl piardă status-vA familiar şi, in acelaşi t i m p . să iasă dc sub puterea pc care o avsn tutorele asupra sa: si ea mtdier. quae testamentttm facit, qttae se copite minttlIiM deminuit non videtur ex edicto pretorii secundam eas tabulas possessio dan • dacă femeia care a făcut un testament nu a suferit nici o dată o capitis dcmituttht posesia nu poate fi acordată, conform edictului pretorului, urmând aceste tablol*

Legături le dc familie fiind rupte prin coemptio ftditciaria, femeia vn pul testa cu prealahila autor izare a noului tutore, tutorele f iduc iar .

Complicatul procedeu prin care sc ajunge la acest rezultat, operă tijurisconsnll romani, expedient contemporan şi de natură similară cu testamentul per aes < i ii' acordă femeii dotninium-ul, proprietatea asupra propriilor bunuri, o deplina i

i ta tedc dispoziţie, fiindu-i permis să testeze per aes etlibumi, lip de resr.uunii aţi

** B, Biondi. op. cil., pag. 93. 'P Noailles, op. d/pag. 112. *' Gaius. Insiinuiiinrs. 1.115a(trad. dc A.N, Popescu.op. r/r., pag. 95). m Cicero topica; P. Noailles. op. cit-, pag. 113.

c a n ajut cârc

I

toşţi ex a prof C U H

să re 1

Urm tu tor înde chiar

/ chiai reci a re, în S U C C J

V este . femp in atr fţO, e testat fuctit i liiar minit dobât femei testat ilnbăt capac

A

de pe'

"15 t * Gai t* tren «rid. i

•"Aul " C N M h l L T

Page 227: Drept Privat Roman

229

cărui forme li suni deschise, femeia din totdeauna pulând uza de mancipaţ iunc cu ajutorul tu tor i lor Ea se afla in aceeaşi s i tuaţie jur idică ca cea a unei dezrobite i ărcia i*a fosl recunoscută capacitatea de a testa.

Coemptio fiduciaria a continuat sâ fie utilizată dc câtre femeile ce doreau să testeze, până în timpul lui Hadrian: sed liane uecessitate coemptionisfaciendae ex auctoritatc divi Adriani Senaius remisif - dar senatul a supr imat, în u r m a propuneri i divinului Hadrian. această necesi tate de a face o coemptio, începând cu Hadrian, orice femeie va putea testa cu autorizarea tutorilor săi. fără a li nevoită să recurgă la o mancipaţ iunc fictivă4 1 1 '.

Dar evoluţia capacităţi i femeii dc a ies ta, testamenti factio, nu s-a oprit aici . Următorul pas a constat în suprimarea necesităţii unei încuviinţări, atictoritatis, a tutorelui. Deşi aceasta nu mai era un impediment extrem dc serios, femeia având la îndemână mijlocul de a-şi sch imba tutorele, s-a simţit lotuşi nevoia de a elibera chiar şi dc atictoritatis tutoris.

Această eliberare a fost dobândi tă în două modur i . în pr imul rând pretorul, chiar dacă testamentul a fost făcut iară atictoritatis, dacă nici un erede legitim nu reclama moştenirea, va acorda bonorum possessio*1*, la început sine re. apoi cum re, începând cu Antoninus Pius (138-161), Ulterior, a fost acordată direct, prin legi succesive, o dispensă dc atictoritatis pentru a n u m i t e categori i de femei.

Vestalele au avut întotdeauna testamenti factio; virgo atttem Vestaiis sinitd este capta atque in atriuni Vestae deducta et pontifteibits rraditaest, eo statint tempore sine adhibeiiir** - virgina vestală, de îndată cc este luată, apoi condusă în atr iumul Vestei, este remisă pontifilor şi, fără emancipare, nici capitis dentinu-tio. ea este sustrasă de s u b autoritatea părintească şi dobândeş te dreptul dc a face testamentul. Acest text pune în legătură directă el iberarea de s u b potestas şi

factio testamenti şi ar fi suficient dc dovedit, dacă ar mat ti necesar, eă aceasta este chiar legătura (acută de autori, nu doar o legătură mai largă cu capitis demuiutio minima. Tocmai datorită faptului câ femeia este ieşită de sub puterea familiei ea d o b â n d e ş t e dreptul dc a-şi face testamentul . în per ioada imperială, se acordă le meii or ca re au trei copii jus triitm liberarăm, cure, printre al te avantaje, le acordă testamenti factio iar d u p ă Diocleţian, la un m o m e n t nedeterminat . toate femeile d o b â n d e s c acest jus triton tiberorum. dar d o a r sub Justinian femeia va dobândi capacitatea comple tă dc a t e s t a w .

Anumite persoane, care au în principiu testamenti factio, sunt private, cu tiilu dc pedeapsă, dc capacitatea dc a lesta şi suferă pierderea unor dreptur i .

"° B. Biondi, op. cit., pag. 93,; Gaius, Insiitutiones, i. 115 in fine, Paul, Sententine, 3.4a.]. Gaius, Insfituliones, 2.118,... dacă o femeie, cute se afli sub latelă. face un testament,

ca trebuie să' I facil eu Incuvinţarca tutorelui; alminlen va lesta ne val abil du pi dreptul civil ttrad. dc A.N. Popcscu. op. cil., pag, 153) si 119; P, CollincL, A, GitTnrd. op. cit, pag, 890; B. Biondi, op. cit., pag. 93; Ch. Maynz. op. cit., pag. 227, w1 Aulu Gelliu, Necm Attiaic. 1.12.9.

P. Noailles, op. cil., pag. 115; A.N. Popcsvu.op. cil., pag. 153. n. 81, ultima atestare a existenjei tutelei femeii o avem cu ocazia unui proces din anul 350 e.n.

Page 228: Drept Privat Roman

m

Persoanele intestabilis - în epoca veche, persoanele intestabilis sunt incapabile atât sâ fie martori , cât şi de a recurge la mărturie Aceste persoane intestabi-lis sunt astfel d e s e m n a t e de către un anumit n u m ă r dc legi, printre altele şi Lege* celor XII Table, ce face intestabilis pc cel care . după ce a fost martor sau purtător al balanţei înir-o mancipaţiune, refuză sâ depună mărturie ca martor, deci nu depune mărturie despre ceea ce a văzut şi auzit la un act s o l e m n încheiat în faţa l u i , In epoca clasică, pe măsură ce tes tamentul devine independent de manctpaiio fa-iniiiac. intestabilis d e s e m n e a z ă persoanele incapabile să testeze 4 " ' .

Ca urmare a unei legi poster ioare devin intestabilis şi persoanele cc au redactat texte de fă imătoare : si oua ob carmen fatnosum âamnetttr, senatus consulta expres-sum est, ut itistabilis sit: ergo nec testamentul» facere poierit nec ad testamenttan adhiberi4ra- dacă c ineva a fost c o n d a m n a t pentru un panflcl, pinii i • un senatusconsul s-a prevăzut că es te niteslabilis şi deci nu va putea face testament şi nici a fi chemat la un tes tament . Aceas tă incapacitate era absolută când u persoană a fost declarată intestabilis şi relativă, adică în raport n u m a i cu anumite testamente, dc pildă, persoanele sub putere faţă dc testamentul titularului puterii. De altfel, în această mater ie se aplică regula error cammuuis facit jus. eroarea c o m u n ă const i tuie dreptul , respectiv incapacitatea unui martor care trecea in ochii lumii drept capabil nu anulează t e s t a m e n t u l * 5 .

Servi poenae - printre persoanele care nu au testamenti factio se nomără şi cel care pierd această capaci tate ca u r m a r e a unei condamnăr i penale - cei care piui c o n d a m n a r e devin servi poenae: hi vero, qui adferrum aut ad bestias aut \t< metaltuni damnantur, liber tu tem peni uni bottaque eorum publicantur: unde apparent amitterc eos testamenti factionent410 - cei condamnaţ i la moarte priit decapi tare , sau la luptă cu animale le , sau la m i n e , pierd libertatea şi bunuri le loi sunt confiscate; dc u n d e rezul tă că pierd şi testamenti factio.

Dreptu l penal r o m a n a d m i t e a pentru u n e l e c r ime ş i posibil i tatea unui proci după m o a r t e a acuzatu lu i , ch iar ş i sent inţa avea drept rezultat anularea tcsla> m e n i u l u i ' " 1 .

Exilaţii şi deportaţii - pierdeau resicunenti factio şi cei condamnaţi la exil sau ll deportare inir-n insulă: si cuiaqua et igni interdictum sit, eius nec illud testamentul* vaiet quod ante fecit nec id quod postea fecerit: bona quoquc, quae tiuie Intimii cum danuiareiur, publicabantur aut, si non vtdeantur lucmsa, creditotibus , denîttr... ut insului» deportaţi in eadem causa sunt*™ — dacă cineva a fosl • testamentul său atât cel făcut înainte, cât şi cel cc va fi făcut pe urmă nu este valabil

"7 p. Noalllcs, op. cil,, pag. 115; A.N. Popescu, op. cit., pag. 153, n. 81, ultima atolul» t existenţei tutelei femeii o avem cu ocazia unui proces din anul 350 e.n. ** D.2S. 1.18.1 (LUpianus 1 ad sab.); N.Corodcanu, op. cit. pag. 102. *" C St, Tnmulcseu. op. cit., pag. 207, n. 65, formularea latină a rcgulci nu a;. ruiiuitiilor. 4 1 0 D.28,1 8.4fGaius 17 adcdprovinc); P. Noailics. op. cit., pag. 115. *" N. Corodeanu. op. cit., pag. I00.D.28.J.8.I (Gaius 17 ad.cd.provine). 4 , ? N. Corodeanu, op, cit., pag, 101. D.28.1.3,1 (Gaius 17 ad.cd provine!.

bunuri valoan

La in insti tempu. pedeaţ de c o n

Au pedep.1

media a face i

Nu ectăţen forţat ( et quib nettr,)? provim latea di

O v 21 spu

Ere anumit religia dispetii

în > ment, ti

C a | cerută t

Din lestami tuci o î persoar incnt, o nu are r inentun quiitibe

V> N. Ct I C C

' " 0 . 2 8 . ""Ovilii " rCI,7.< 'flicodos pag. 869

Page 229: Drept Privat Roman

231

bunurile ce a avui atunci când a fost condamnat sc vor confisca sau dacă nu-s dc valoare se vor lăsa creditorilor... in aceeaşi situaţie sunt şi cei deportaţi într-o insulă.

La R o m a aveau mai multe tipuri de exi l : aquaeet ignis interdicţia, deportatio in insulani, deportatio, in instdam rcicgaiio şi rele gat io vel in perpetuam vel ad tempits. Propriu-zis numai primele trei erau exsiliutn. La Început condamnatul la o pedeapsă capitală putea să se exileze singur, înainte de a fi c o n d a m n a t irevocabil de comilir*". Ulterior, unele legi speciale au prevăzut ca pedeapsă exilul.

Augustus (31 î.e.n.-14 c.n,) a introdus o deportaţii/ care determina tucut.celui pedepsit , o deportatio mai severă era cea in insulani; aceste condamnăr i atrag media capitis deminutio - respectiv pierderea cetăţeniei" ' ' , deci şi a capacităţi i de a face testament.

Nu avea aceeaşi consecinţă relegaţii?, care nu aducea pierderea dreptului dc cetăţenie, ci consta in impunerea pedepsitului ori de a avea un anumit domiciliu forţai (o insulă, o oază) ori dc a nu locui într-un anumit loc: sed relega/i in insulani ei quibus terra italica et sua provincia interdicitur testamenti faciendi ius reti-nent*^ - dar cei relegaţi într-o insulă şt cărora le este interzis pământul Italiei şi provincia lor, păstrează dreptul de a tace testament. Relegatul nu pierdea nici calitatea dc om liber şi nici cea de cetăţean.

Ovidiu in Tr i s te le s p u n e că el nu este e x i l a t e i s implu r e l e g a t . iar în elegia 21 s p u n e câ si-a păstrat şi cetăţenia şi averea lui 1 1 4 .

Ereticul si apostatul - dreptul r o m a n creşt in va retrage această capacitate anumitor eretici ş i apostaţ i , respectiv celor cc au abandonai publ ic şi voluntar religia creşt ină, inclusiv renunţarea la statutul său sacerdotal sau religios fără dispensă c a n o n i c ă " 7 .

In ceea ce priveşte momentul în care sc cere capacitatea de a face un testament, trebuie sâ se facă distincţie între capacitatea de drept şi capacitatea de fapt.

C a p a c i t a t e a dc fapt . rec lamând nu numai facilitatea de a avea posibil itatea cerută de lege la momentu l întocmirii testamentului, d a r n u m a i atunci .

Dacă cineva capabil în drept şi în fapt, şi-a exprimat ul t ima voinţă într-un testament valabil încheiat, o incapacitate de fapt survenită ulterior nu poate avea njei o înrâur i re asupra testamentului - acesta rămâne valabil. Respect iv dacă o persoana sănătoasă mintal , capabilă in rapt ia m o m e n t u l respectiv, face un testament, o stare de nebunie intervenită poster ior adresării actului de ul t imă voinţă, nu are nici o influenţă asupra valabilităţii acestuia, respectiv sardus mutam testa-mentum facere non possuut: sed si qtns post testamentuui factum valetnditie aut iptolibet alia casu mutus aut surdtts esse coepertt, ratum niliilo mimts per mane t

N. Corodeanu. ap. cit., pag. I02.D.28.1.8.1 (Gaius 17 adcdprovine). 1 , 1 1.C, Cătuncanu, op. cit., pag. 140. n, I.

I) 28.1.8.3 (Gaius 17 ad.ed.provinc). ""Ovidiu. "Mitele, 2.5.137. *" Cl.7.4.1 (Thcodosius cl Valcntinnionus. a. 42to; Cl.7.2 (Graiianus, Valcniinianus et Theodosius. a. 383); Cl.5.4.3 (Arcadius et Honurius. a. 407): P.F. Girard, op. <u . pag. 869; B. B ion di. op. cit., pag. 94.

Page 230: Drept Privat Roman

tesraineutiuti4*1 - surdul, m u t u l , nu pot face testament; dar dacă c ineva după facerea tes tamentului din cauza sănătăţ i i sau o alto întâmplare a devenit mut sau surd, tes tamentul r ă m â n e întru totul valabil.

Capacitatea de drept Nu acelaşi principiu guvernează si capacitatea de drept. Aceasta se cere atât la momentul întocmirii testamentului cât şi la momentul morţii testatorului. Testamenti făclia se cere in momentul confecţionării testamentului şi în consecinţă, dacă lipseşte in acel m o m e n t , testamentul r ă m â n e nul chiar daca testatorul a deveni t capabil ulterior.

D a c ă un cetăţean cade tn captivitate iar el face un testament în această situaţie când îi l ipseşte capacitatea dc drept , pasilitnitiiu/n-ul mi-i dă testamentului 0 va] oare j u r i d i c ă d e o a r e c e în vimina postiiiniiuttm-uiui renaşte doar testamentul tăcut când acesta era l iber 4 1 *.

Tot astfel, dacă un alieni iitris face un tes tament nu dtn acelea pentru oare este capabi l , c u m este cel referitor la pecul iu ! său castrense. ci relativ la bana adventicia, tes tamentul este nul şi r ă m â n e nul chiar pentru t impul când fiul dc familie a 'devenit -şui iuris. tot aşa după c u m şi testamentul pupilului r ă m â n e nul chiar dacă el devine ulterior capabi l ; aceeaşi soartă o are' şi testamenlul sclavului dacă acesta devine liber: si fi/htsfamilias aut pupilbts aut sen-vs fabulos n menii facerii signarerit, secundam eos bonorum possessio dări nou potest, iice.l

filiuş familias sui iuris aut pupilius pitbes aut servus liber facttts decesserit •iuut nullae swtt tabnlttc testamenti, anus isfecit. qui testamenti faciendifacuff tatem nan habnerit*^ •— dacă un fiu de familie sau un impuber, sau un sclav a făcut şi a pecetluit tablele unui tes tament, după cl ou se poale da a hannntiH posseiiia. ch iar dacă fiul de familie a mur i t sui iuris, pupi lul puber sau sclavul el iberat, dcnanccc sunt nule tablele făcute de acela care nu a avui facultatea de a face un testament.

Aşadar, nu este suficient ca testatorul să a ibă capacitatea dc drept în ITK :t| tul întocmiri i tes tamentului , ca la capac ha tea de fapt, ci trebuia să o aibă şi Iu momentul morţii sate.

Testamentul este actul de ul t imă voinţă, destinat a produce efecte matth causa iar testamenti factio esle, d u p ă cuin s p u n e Papinian, o instituţie dc dtcţil publ ic . Dator i tă acestui fapt a fosl nevoie de intervenţia legii Cornel ia peru cetăţeanul care a făcut un tes tament valabil în 1 impui când era în cetatea sa, dm li căzut prizonier şi m o a m in pri zoniemi, să fie considerat câ a in uri i a v ă nd tes turneu ti factio; lege cornelia testamenta eortttn, qui in bos titan pate Mate decesseiitu] perinde ctttfirntantur, ac si bi qui ea fecissent in tiostiutn potestatem nan pct\t nissent, et hereditas ex bis cădem moda ad uuutnqueinque perl inel " ; | - con futili legii Cornel ia , tes tamente le acelor care au murit s u b puterea duşmauult cons iderate valabi le ca şi c u m cei care le-au făcut nu ar fi căzui în stăpanu d u ş m a n u l u i şi moştenirea este valabilă ca a turc ta fiecare.

"'" D.2S. 1.6.1 (Gaius 17 ad.cd. provine), (Irad. de N. Corodeanu, ap. cit., pag. I MU * l*D.2&.J.8.pi.(Gaiusl7ad.cd,provincj;[nsi.2.l2.S;Paul.Scntentîac,3.4a.8,

H > D.23.1.19 tModestului 5 pariu, i . { trad.deN.Corodeanu,op. cit,, pag. l l l ] ,

A m m

ai er le

tn de

sit

im tal vo nu un vo

vii, bit fttt\ aii, at.

fee Ver

mc, aci, cei tnci ftidi

..Ca tlcv l l ' . . l

ISct Vuri

I* Ivi

I) Ci

ut I,

Page 231: Drept Privat Roman

™ D.28.1,12 (lulianus 42 dig.), (trau, dc N.Corodcanu, op. cit. pag. 112). Gaius. Instismionet, 1.145. D.37.11.11.2 (Papinianus 13 quacsi). (trad. dcN.Corodcanu. op. dt.. pag 115),

Dar nu este suficient să fi existat capacitate dc drept la cele doua m o m e n t e . Aceasta capacitate trebuie sa persiste conform dreptului civil iot t impul, de Iu formarea testamentului si panii la moartea testatorului. O incapacitate de drept, intermediarii între aceste dona t nome ni e, făcea cti testamentul sâ nu mai fievalabil.

Astfel, daca un testator sc <l i in adrogaţ iune. î ţ i s c h i m b ă situaţia si devine client iuris. Tiu de familie, deci incapabil de a face un testament, iar ulterior este emancipat de căt re adrogat si d e v i n e sui iuris, din nou capabil de a face un testament -testamentul rămâne tară efect 4 1 1 .

Totuşi, dreptul civil pe baza lui jus postliminium. considera valabil un testament făcut de un cetăţean roman care c a d e în captivitate şi apoi revine la R o m a . deşi în intervalul dintre cele două m o m e n t e cetăţeanul fusese sclav - dar este singura excepţie admisă.

Pretorul sub acest raport corijează dreptul civil d e o a r e c e el nu ţine s e a m a de lipsa de capacitate dintre cele două m o m e n t e . O incapacitate intermediară ii este indiferentă, şi in consecinţă magistratul acordă o bonorum possessio secuiului» tabulaş. Există totuşi o singură m a r e dificultate, respectiv cel care s-a dat de bună voie în adrogaţ iune şi şi-a pierdut în mod voluntar dreptul de a d i spune de bunuri le sale, dacă acesta redevine sui iuris. se p o a t e interpreta că prin acordarea unei bonorum possessio după testamentul făcut înainte de adrogaţ iune se încalcă voinţa sa şi sc îndepărtează moşteni turul civil.

Testa/nano fado Titius adrogandtuu se prttebuit ac postea sui iuris effectus vila decessit, scripius Itcres si possessionent petat, exceptione doii tnali summove-bitur, quiu daudo se iu adrogandum testator cum copite fortunas quoque suas in familialii el domum alienam transferat, plane si sui iuris effectus codicillis aut allis litteris eodem testamento se mori velle declaraverit, vot un tas, quae defecer-at. iudicio recenţi ivdisse intellcgetui; non secus ac si quis aliud testamentum

fecisset ac supremas tabulas incidisset, etpriores supremas relinqueret, nec puta-verit quisquam nuda votuntate constitui testamentum; non enim de iure testamenti nmxitne quaeritur, sed viribus exceptionis. quac in boc iudicio quamquam actori opponatur, ex persana tamen eitts qui opponit uestimatntJ-[ - Titius, după ce a făcut un testament, se dă în adrogaţiune şi apoi, după ce a devenit sui iuris, încetează din viaţă. Cel instituit ca moştenitor, dacă cere bonurumpossessio, va li îndepărtat prin excepţiadoli mntii căci dfuidu-se în adrogaţiune testatorul odată cu „ c a p u t " ş i averea sa a trecut In averea şi în domus-ut altuia. Desigur însă câ odată devenit sui Iuris a declarat, prin codicil sau alt înscris, câ vrea să m o a r ă cu acelaşi testament, voinţa care lipsea se consideră ca reînnoită, tot aşa ea şi c u m cineva or fi făcut alt testament şi ar fi distrus acest testament prin s impla voinţă, căci nu este vorba în special dc valoarea testamentului ci de valoarea excepţiei.

De aceea cel instituit are o bonorum possessio numai în lipsa moştenitor i lor civili iar dacă testatorul a manifestat prin scris voinţa sa dc a r ă m â n e cu acel

Page 232: Drept Privat Roman

234

testament, aşa încât or ice î n d o i a ! ! a supra voinţei sale să f ie înlăturata, instituitul are o bonorumpossessio cum re. în lăturând moştenitorul civil1**.

Tes tamentul nu conţ ine d o a r instituirea dc moşteni tor - pc lângă aceasta mai conţinând legate, dezrobir i , instituiri de tutelă, etc, - d a r instituirea dc moştenitor este piesa esenţială a tes tamentului , partea fundamentală ce reprezintă raţiunea existenţei tes tamentului , fără dc Care acest act nu poate avea o existenţă j u r i d i c i

Nu există testament Iară instituire dc moşteni tor şi nu există instituire dc moşteni tor în afara tes tamentului : testainentam vim ex instiittiione heredis ac vipiimt. ci ob ir velttt capul et fundamentam inieiligitur lotius testamenti fierţi dis instituţia - testamentele îşi trag forţa din instituirea de moşteni tor şi ca urmare instituirea de m o ş t e n i t o r t rebuie înţeleasă ca fundament şi cap al oricărui testa-ment , respectiv inutile est testamentum in quo nemo recto jure heres instituir **• testamentul în care nimeni nu este instituit moştenitor conform dreptului va ti nul,

Ca u r m a r e , penlru ca un testament să fie valabil făcut, trebuie ca moştenitorul instituit să fie capabil dc a fi c rede, respectiv să aibă testamenti factio passiva, li să fie instituit urmând formele instituirii de m o ş t e n i t o r .

Datorită însăşi naturii actului, condiţi i le necesare pentru a putea fi gratificat dd către un testator nu sunt aceleaşi cu condiţ i i le necesare cc permit facerea unul tes tament* 3 *.

Testamenti factio activa şi testamenti factio passiva nu pot urma aceleaşi reguli d e o a r e c e este necesar, dator i tă însăşi naturii instituirii de moştenitor, c» testamcniul sâ poată 11 făcut şi în favoarea unui incapabil . Scopul pr incipat şi cel mai frecvent este de a gratifica fiul de familie.

Regulile fundamentale cc guvernează testamentul nu sunt determinate in primul rând, ea iu cazul altor acte jur idice, de către restricţiile impuse dc prezenţa sau absenţa capacităţ i i - şi în acest caz noţ iunea fundamentală este potestas. La orig> ine, tes tamentul este mai degrabă un act de putere decât un act de dispoziţii ' Astfel, pentru a-şi putea face un tes tament, trebuie să ai potestas familiae ,1 datorită reminiscenţei acestei ex igenţe pr imit ive nu s-a admis nic iodată ca acest act sâ fie făcut dc către o persoană supusă unei alte puteri, testamentul fiind incompatibi l cu potestas s u b care s-ar afla testatorul. Datorită faptului eâ testamentul este un act dc putere, gratificatul nu este supus regulilor ordinare alo capacităţii, prin faptul câ este gratificat acesta devine capabil -în consecinţă fiul de familie a ie testamentifactio passiva,

Dc asemenea, nu s-a întâmpinat nici o dificultate în aplicarea acestei reguli In un alt incapabil, respectiv sclavul, când s-a considerat câ ar fi util, datorită existenţei unui interes în acest sens, sclavului i-a fost recunoscut testamenti factio passivti

Sursele documentare nu fac nici o diferenţă între testamenti factio passiva a li ti dc familie şi aceea a sclavului, acestea par a avea aceeaşi origine şi aceleaşi raţiuni '"

N. Corodennu. op. cit., pag. 113. "''h Gaius. hisliiitiiones, 2.248. 01 N. Corodcanu, op. rit., pag. I Io. JV P. Noaillcs, op. cit., pag, 117,

St acela: sclavi asupr

Pi pecii

iae ce

Ff

di nan i î u l d dispo

E: .i don necef metai i'c ca

îr dispă

D mane

îr catul prin ni doi accsl m o ş t care i

N

pare: capal suprs

P yiunr. uza t.

L cum form râma factit legea Ircbu pul d

... , R

Page 233: Drept Privat Roman

235

Sclavul testatorului poate fi instituit, condiţ ia necesara peniru cl fiind ca în acelaşi t imp sâ i sc redea libertatea, printr-o dezrobire testamentara; d a r chiar şi sclavul unui terţ poale li gratificat, l â r ă a li dezrobit, testatorul ncavând domminm asupra acestui sclav.

Posibi l i tatea instituirii unor per soane ca cele dc mai sus reprezintă o regula specială in ceca ce priveşte tcsianicntul şi nu-şi găseşte locul in mancipaiiofamiliae ce urma regulile ordinare ale capacităţ i i .

Familia empior. ca şi testatorul, Irebuie să lic capabil conform reguli lor ordinare ale capacităţii - de aceea mancipatia familiae esle un act incompatibi l între fiul de familie şi lalâl său, fiul de familie neputând avea beneficiul unui act de dispoziţie înlre vii.

Era necesară o transformare radicala a acestei instituţii, in momentul in care.s-a dorit transformarea mancipaţiunii familiae într-un adevărat testament, tar aceasta necesi tate justifică complicaţ i i le de formă ale actului cc a rezultat din această metamorfoză, complicaţi i ce decurg din modif icarea fundamentală a caracterului pe care îl avea iniţial numcipaiio familiae.

în ceca ce priveşte regulile de fond, reguli propri i mancipaţ iuni i , acestea au dispărut aproape complet . Doar una din aces te reguli a supravieţuit.

Datorită unei probabile contaminări a testamentului de către regulile specifice mancipaţiunii, tesuimcmi factio passiva trebuie apreciată în trei m o m e n t e distincte.

în primul rând în momentul în care testamentul este făcut, testatorul şi gratificatul, respectiv emptor familiae, trebuie să fie capabi l i , nu numai dc a dispune prin acte între vii ci şi mortis causa, adică d e a fi capabil să-şi facă testamentul In al doilea rând, in momentul morţii testatorului, tar dacă instituirea este condiţionată, acest m o m e n t este înlocuit cu m o m e n t u l realizării condiţiei 1 . în sfârşii, pentru moştenitor, aprecierea testamentifacîio passiva trebuie făcută şi în momentu l în care a c c e p t ă succesiunea.

Necesi tatea de a fi capabil să fie instituit la momentu l redactării testamentului p ă r e a fi o reminiscenţă a mancipatio familiae, când emptor familiae trebuia să fie capabil de a p r i m i " . In ceea cc pr iveşte restul, nu există nici o u r m ă . a unei supravieţuiri a reguli lor,specifice mancipaţiunii . tn testamentul veritabil.

Peregrinii - testamentul lîind un act pur de drept civil, peregrinii care nu au lommercium nu pot participa, nici ca testatori, nici ca gratificaţi, ei putând uza doar de dreptul cetăţii în cate locuiau m .

Latinii - din contră, latinii, având ius cammercii, puteau fi gratificaţi, la fel c u m îşi puteau fBce testament. Latinii iuniani, sclavii dezrobiţi tară respectarea formelor s o l e m n e , datorită unor ra-ţiuni speciale, deoarece intr-un anumit sens rămâne sclav - trăieşte liber, dar m o a r e sclav - nu va lî îndepărtat de h testamenti factio passiva, deoarece sclavul însuşi nu este Îndepărtat de la acesta. Toluşi, legea lunia creează o condiţie specia lă 1 pentru a pu-tca culege moştenirea; acesta irebuie să dobândească cetăţenia romană, tic la moartea testatorului, fie în răstimpul dintre acesta şi momentul acceptări i succesiunii .

'P. Collinci. A, Giflard, op. cit., pag. 391,

Page 234: Drept Privat Roman

236

Sub Just inian nu mai erau latini turnam iar in urina puietului lui Caiucalla, străini erau barbarii.

Sclavul' caracterist ica acestui act jur id ic , testamentul, este faptul câ poate fi făcut în favoarea unui sclav: servo* heredes instituire possums. uostros cum libertate, alienas, sine libertate - p u t e m institui ca moştenitori sclavi, pc ai noştri dâudu-lc l ibertatea, pe ni altora, fără l ibertate. R o m a n i i p a r a nu fi avut nici o repuls ie in a ajunge la aceasta e x t r e m a consecinţă a caracterului tes tamentului , care este un act de putere, respectiv posibi l i tatea de a acorda sclavului libertatea însoţită de bunur i . Un sclav fără s tăpân nu p o a t e i i instituit deoarece stăpânul t rebuie să fie în realitate capabil ***

în principiu, n imic nu se poate o p u n e ideii câ romanii au admis din totdeauna această l ibertate tes tamentară şi că aceasta ar fi contemporană cu apariţ ia testamentulu i , d e o a r e c e recunoaşterea pentru un sclav a testarnentio factio passiva parc a ti t'osi asimilata, de către sursele d o c u m e n t a r e , recunoaşterii peniru fiul de familie a testamenti factiopsstva. şi ca ui marc s.i li av.it aceea',: origine.

De asemenea, este posibil ca romanul primitiv să nu fi considerat mai şocantă transmiterea către un sclav a autorităţii asupra familiei sale, decât considera romanul din epoca clasică transmiterea bunuri lor sa le împreună cu sacra privata către un sclav. Există un exemplu istoric in legendele romane: Servius Tullius (578-535î.e.n,), a fost sclav al Tarquinilor, a devenit succesorul stăpânilor săi şi rege al Romei, gradul dl intimitate dintre sclavul primitiv şi stăpânul său fiind mult mai mare decât s-ar crede la prima vedere, m a i ales dacă sclavul este dc aceeBşi rasă şi aparţine aceleaşi civilizaţii.

Dar motivul pc care ni-1 oferă G a i u s pare să indice că recunoaşterea in ceea ce priveşte sclavii a testamenti factio passiva nu a fost făcută în per ioada de începui a dreptului r o m a n , aceasta parc a fi l ăcuiă datorită unor raţiuni dc utilitate ce m a r c h e a z ă data când s-a recunoscut acest drept.

Gaius prezintă instituirea sclavului ca un expedient creat de practicienii dreptului cu scopul dc a găsi un m o ş t e n i t o r . Graţ ie acestei instituiri sc evită infamia executării asupra bunuri lor prin venditio bonorum, când la momentul morţii test** torul este insolvabil : unde qui facultates suas suspecias tutbcl, solet serutun suuin primo aut secundo uel etiam tdtcriare grada liberian et beredem iustini ere, et si creditoribus satis nan ftal, potius Ituius heredis quam ipsitts testatorii bona ttencant, ut est, ut ignominia, qitne accidit ex ticnditione bonorum, hulit potius beredem quam ipsum testatarem contingnat; quamquam ttpud Fufidlutn Sabina plăceai eximendum cum esse ignominia, quia nan sun ttitio, sec nects sitafe iuris bonorum uenditianem paterentur; sed aiio iure utituur4X - dc lllcl s-a luai obiceiul ca cel care îşi are încurcate proprii le socoteli sâ e l ibereze şi Kilo dată să instituie un sclav al său moştenitor in primul sau a! doilea sau chiarîntMHI grad mai îndepărtat, pentru ca în felul acesta, dacă nu s-ar putea face faţă cred lin rilor. lucrurile să fie vândute mai degrabă pc numele acestui moştenitor, decât pe i I al testatorului însuşi, cu nhe cuvinic, pentru ca ruşinea ce decurge dni s-ău/.iu -i

*• N, Corodeanu, op. cit, pag. 116. * • ! Gaius. Inxiitutiones, 2.1S4 (trad. de A N . Popescu, op. cil, pag. 163).

Page 235: Drept Privat Roman

237

bunuri lor să-1 atingă jnai degrabă pc moştenitor, decât pc testatorul însuşi; deşi, după o relatare a lui Fufidius. Sabinus ţi-ar fi expr imat părerea că şi sclavul ar fi trebuit să fie scutit de o asemenea situaţie, întrucât nu din vina lui este p u s să suporte v inderea bunurilor, ci dintr-o necesi tate legală; dar regula de drept este alta şi noi de aceea ne ţ inem.

Astfel sc obişnuia instituirea ca moşteni tor n unuia dintre sclavi proprii, când testatorul se temea, datorită situaţiei averii sale, că va muri insolvabil, având un activ inferior p a s i v u l u i 4 3 1 .

Dacă ar tesla în favoarea unui străin, extraneus va refuza o succesiune înglodată in dalorii.

Dacă testează în favoarea descendentului său, nu mai există exact acelaşi pericol, deoarece descendentul este în acelaşi timp un lieres suus S' moştenitor necesar, încât acesta este pus în stăpânirea moştenirii în ciuda voinţei lui şi nu o poate refuza, moştenirea revenindu-i de plin drept. Dar dacă un tata işi iubeşte fiul, cl nu vo dori să impună acestuia sarcina unei sue-cesiuni insolvabile şi inlinnta cerc/uită din executarea bunurilor sale. Din dragoste pentru acesta, fie il dczmoşleneştc, fie îl instituie sub condiţia si voter-dacă vrea. Această condiţie va permite fiului de familie să refuze, dar în acest caz testatorul va fi din nou in pericol de a nu avea un moştenitor.

C â n d o succes iune este insolvabilă iar debitorul este mort . nu este posibi lă executarea asupra persoanei, dacă succes iunea r ă m â n e fără moşteni tor în lipsa acceptării ci, pretorul organizează o executare asupra bunurilor. Se trece la vendi-(io bonorum a patr imoniului lipsit dc moştenitor. La cererea creditorilor, pretorul trimite creditorii în detenţiunea bunur i lor defunctului : Pretorul o r d o n ă : bonu passiaderi proscribi veri-nique. jiibeo - s tăpân al bunuri lor - care să alcătuiască un caiet de sarcini, lex vendi-tionis. în cont inuare sc va face 6 a doua publicare, apoi, al treilea act este vânzarea la l icitaţie, celui ce oferă mai mult . cumpărătorul fiind numit emptor bonorum.

Tot patr imoniul esie vândut în bloc. Emptor bonorum este un succesor pretorian care plăteşte toţi creditorii, până la concurenţa preţului de c u m p ă r a r e a patrimoniului, preţ fixat dc licitaţie. Acesmîi va plăti urmând regulile de drept: f ie regula concursului intre creditorii cbirografari, fie regula cu privire la rangul între creditorii privilegiaţi şi cei ipotecari. Dar după această executare, falitul este lovit de infamie. Memoria sa suferă infamia, ruşinea, care rezultă din vendilio hanoi um

Testatorul doritor s& scape dc această ruşine - care nu este duai ii prejudecată socială privind onorabilitatea defunctului ci este şi o consecinţa a credinţelor religioase, cc- i inspiră teroarea nenorocirilor cc-1 vor urmări dincolo de mormânt şi grava nenorocire dc a nu avea moştenitor pentru întreţinerea cultului privat în onoarea spiritelor strămoşilor, sacro privata • a căutat să evite aceste neplăcute inconveniente şi s-a creat acest expedient pentru a se permite instituirea unuia dintre sclavi ea i noştei iilor, lic in primul grAd, primo gradu, fie după ce şi-a oferit succesiunea unor al ţi moştenitori, prieteni sau descendenţi, dacă sc crede că prietenia acestora sau pieiatca filială este destul de viguroasă pentru a asigura sarcina succesiunii deficitare.

P.F. Girard, op, cit, pag- 872.

Page 236: Drept Privat Roman

Duca moşteni torul instituit refuză, sclavul va veni in at doilea sau chiar in ultimul grad. Scopul acestei operaţiuni jur idice marchează dala intrării sale in uz, conform opiniei lui Girard, respectiv se pure că utilizarea a fost stabilită prin practică, după ce a fost creată venditio bonorum dc către pretor, deci sub procedura formulară. C o n f o r m lui Gaius , venditio bonorum a fost poate creată dc Publio R u t i l i o ' " , consul în 649 R.F. şi, cel târziu, pretor in anul 636 R.F.

Pentru a putea institui sclavul său ca moşteni tor , testatorul trebuie mai intâi să-1 d e z r o b e a s c ă ' , d e z r o b i r e testamentară pentru după moartea testatorului, fiind creală in acest s c o p ; sed noster servus, suind et liber el heres essa juheri debet ui es boc modo: Stichus servus meus liber heresrpic esto, vel heres liberque esto -sclavul nostru trebuie declarat în acelaşi t imp liber şi moştenitor, de exemplu în acest mod; St ichus . sclavul meu, să lic liber şi moştenitor, sau moştenitor şi liber. Just inian va subînţe lege această condiţ ie 4 " .

Deci sclavul va avea un beneficiu al moşteniri i, fiind liber şi, în acelaşi t imp, moştenitor. Dar aceasta nu era suficient pentru a linişti testatorul în priv inta in ten-ţi ilof sale. Jurisprudenţa il va considera ea moştenitor necesar, astfel instituit, sclavul iiepulând refuza succesiunea: necessarius heres est servus cum libertate beres instttutus. ideo sic appeliatits (jitia sive velit, sive nolit, onuti modo post mortem testatori*, pronitus liber el heres est01 - sclavul este moştenitor necesar, sclavul instituit moştenitor cu clauză dc liberare este astfel numit deoarece, fie câ o doreşte sau nu, în orice caz, după moartea testatorului, cl cslc nemijlocit liber şi moştenitor,

Astfel, s u b n u m e l e sclavului se va face venditio bonorum iar, la urma urinei, acesta va ti lovii de infamia rezultata din vânzare.

împăratul Constant in: servus neeessarius heres non magis patrimonium tpi/tm inj'aminm conscquitnr - sclavul moşteni tor necesar nu dobândeş te atât pa l i imo •tul eâi infamia. Jurisprudenţa respinge interpretarea mai c lementă a lui Sabinu», care dorea să îndepărteze infamia ce atingea sclavul, considerând câ acesta prin iesle bonorum possessio. nudator i tă greşelii sale ei ca urmare a unei necesităţi jurn.n i

Posibilitatea de a institui moştenitor un sclav nu intra in conflict cu nici o

juridică a romanilor. Aceştia aveau exemplul fiului de familie care este un incapabil şi pentru a cărui instituire este făcut îndeosebi testamentul. De asemenea romanii au admis încă şi posibi l i tatea dc a institui chiar sclavul altuia, fără a-i acorda In acelaşi t imp libertatea, deoarece sclavut nu aparţ ine testatorului. Sclavul innlliull r ă m â n e sclav iar tes tamentul nu-i oferă nici un avantaj în ceea ce priveşte hln i

ta tea. Beneficiul acestei instituiri va t rece din m â n ă în m â n ă î m p r e u n ă cu i iuuil sclavul, hereditas ambiilat cum dominio servi - moştenirea m e r g e împreună IU

proprietatea s c l a v u l u i . Dacă p â n ă în m o m e n t u l morţii testatorului sclavul H <

putui dobândi libertatea, cl va accepta moştenirea in nume propriu, ca moşn i

Guius, Institutiaucs, 3.79. fa termen de 20 dc zilc.Gaius, Institutlones, 4,35. ' I I pî LI 11 •'•:,•!;••;..•'•. •'. O. I m . I • - -_-1 . i i i . " l l i l l l . l l - |

l'.F. Girard, Mămici rlementaire de droit romain, Paris. 1929. pag. $72, n. 7.; G » I i i n lusiitiiiumes,.2.\26, "* Gaiu.s. hisiiitiiiones, 2.153.

Page 237: Drept Privat Roman

Z39

voluntar. D a c ă este ineu sclav, acesta va accepta succes iunea s u b auturi (alea s tăpânului său iar beneficiul va trece asupra s tăpânului" ' ' ' .

Romani i au recunoscut acestei operaţiuni jur id ice avantaje practice destul de numeroase , respectiv aceasta a tenuează reguli le prohibit ive ale testamentului , câteva reguli restrictive iiind îndepărtate prin acest subierfugiu.de exemplu vânzarea sclavului va permite punerea in vânzare a unei moştenir i nedeschise; deşi era interzisă vânzarea directă a drepturi lor privind o succes iune viitoare, lie testamentară, Reabilitatul. In acest mod succesiunea \v. li transmisă odată cu sclavul urinând regulile privind proprie taica, nu cele ale Vocaţiei succesorale. Totuşi avantajele sunt l imitate prin faptul că testatorul t rebuie sâ aibă în m o m e n t u l facerii tes tamentului testamenti factio eu stăpânul sclavului 4 1 *.

Este prohab il ca posibilitatea de a institui sclavul altuia ca moştenitor să lic mat degrabă o consecinţă a însuşi principiului testamenti factio passiva, cc nu cerc celui instituit capacitatea juridică dc a putea institui, decât o regulă creată ca excepţie pentru avantaje de ordin ptacttc .

Femeia - o prob lemă întrucâtva obscură esle cea privind testamenti factio passiva a femeilor. Această chest iune prezintă două aspecte dist incte, respectiv testamenti factio passhti propriu-zisă, capacitatea de a putea li instituit, dar înaintea acesteia se plasează dificultatea dc a şti dacă femeia a r e o voca(ie succesorală, un drept dc partaj asupra bunur i lor de familie, dacă ea a avut acest drept, incâ dc la începutul dreptului roman, la partea sa de moşteni re în calitate de descendentă .

Sis temul testamentului suveran implică in m o d necesar că atâta t imp cât era vorba de d e s e m n a r e a succesorului lui pater gentis, în toată suveranitatea sa, femeia era exclusă de la testament, nu d o a r activ, s u b acest aspect lîind o certitudine pe care dreptul clasic a conservat-o, ci şi pasiv, fiind vorba de dobândirea unei potestas. D a r această exc ludere a femeii ca succesor este o ipoteză ce face parte dintr-un grup dc conjuncturi cc nu-şi au baza in texte, ci sunt de natură ştiinţifică, nefiind direct contrazise de către un text formal.

In momentul în care testamentul a devenit pur patrimonial pentru pater familias, spre epoca Legii celor XII Table, p r o b l e m a îşi sch imba aspectul. Testamenti factio passiva a femeii va d e p i n d e de vocaţia sa succesorală. Va fi necesar ca testatorul sâ o poală institui, dacă ea are dreptul de a culege moştenirea tatălui conform succesiunii ab mtestat, această chest iune deci fiind legată dc cea privind admisibi l i tatea ci la partajul bunurilor. Mulţi autori cred câ, în dreptul roman cc precede Legea celor XII Table şi chiar în dreptul celor XII Table, femeia nu putea f i m o ş t e n i t o a r e 4 " .

Legea celor XII Table vorbeşte dc heres suus şi depraximus agnatuscu Iiind moştenitori ab intestat. Nefiind posibilă a d u c e r e a vreunei probe certe, se ponte presupune că acest masculin, in epoca Legii, era înţeles în sensul strict al construcţiei n: amuttcale, ne incluzând nici femeia descendentă, nici agnata.

P. Collinet., A. Ciffard, op. cit, pag. 39I Ulpian. Regulat, 22.9; PF. Girard, op. cit, pag. 873. n. 2. Cicero. De xenretme. 5.14.

Page 238: Drept Privat Roman

240

Ulterior, intr-o perioada necunoscuta, prin interpretarea extensivă a Legii celor XII Table, s-a efectuat ext inderea acestei calităţi şt asupra femeilor. Aceasta extensie a durat până in m o m e n t u l apariţiei legii Voconia, când s-a înregistrat o reac | ic ofensivă a vechilor idei. ce u restabilit parţial incapacitatea femeilor de a fi instituite m o ş t e n i t o a r e .

O dată cu legea Voconia sc trece, de la domeniu l conjuncturilor, la unul mult mai solid c e s c sprijină pe dovezi le istorico-juridiee. Legea Voconia este un plebiscit, ce a fost votat de către popor ca ur inare a susţinerii ci dc călre Cnton cel Bătrân (234-149 î .e .n,) . Caton cel Bătrân s p u n e : Caepione et Philippo itetum consulibus ... cum ego quimpte ct scxagiuta annos natus legeni Vacaniam ma-gna voce et bonţi lateribus suasissemJ * - sub consulatul lui Caepion şi Phi l ippe, aveam atunci 65 de ani, şi am făcut să tic adoptată legea Voconia cu vigoarea vocii melc şi a p lămâni lor mei . Caton lîind născut in 520 R.F. se deduce câ această lege a fost adoptată în 5S5 R.F,, respectiv 169 î.e.n. Aceasta era o lege s o m p t u a r ă ce avea ca scop sâ î n f r â n e z luxul şi cheltuielile exagerate. Ea interzice cetăţenilor din pr ima clasă a censului să instituie o femeie ca moştenitor. Ca urmare ca interzice celor mai bogaţi cetăţeni să aibă ca moştenitor o femeie. Cetăţenii primei clase suni cei care au un capital mai mare dc 100.000 de aşi. Toate femeile vor fi lovite de această lege, inclusiv soţia şi fiicele testatorului 4 1 ' 1, excepţie fac ves ta le le .

Motivul invocat pentru a susţ ine această interdicţie în privinţa femeilor este fur-nizat de Titus Li v ius : până în acest moment femeile erau apte a moşteni asemenea bărbaţilor şi din aceasta se ajungea ca deseori bunurile celor mai ilustre familii sâ treacă in mânu străine, in marele detriment al Republicii: in plus, se temeau din ce în ce med mult de gustul pentru lux şi de risipa femeilor**0. Acest argument a fost întotdeauna cel al sistemelor de drept primitive cc îndepărtează femeia dc la moştenirea părintească, căci prin căsătorie ea Irccc neapărat într-o altă familie şi, ca urmare, bunurile familiale sunt prin acest fapt dacă nu în pericol de a fi dis ipate, cel puţin există teama de a fi împărţ i te înlre familii diferite. Ca urmare, dacă femeia este capabilă sâ moştenească, ea va face să treacă bunurile de fanai I i e în tr- u 11 p ntri mon i u stră in.

C â n d se va acorda femcîi acest drept - un drept egal faţă de moştenirea tatălui -se va o p u n e acestui pericol tutela legitimă a agnaţilor. Dar slăbirea acestei tutele legitime face sâ reapară pericolul, iar legea Voconia poate fi interpretată ca o reacţ ie către vechiul s i s tem - totuşi această interpretare este o ipoteză deoarece textele nu o indică în m o d expres,

Această reacţie a fost de scurtă durată. Ea era rezervată celor mai bogate familii, celelalte clase de cens nefiind supuse acestei reglementări inr legea nu afectează decât teritorii care sunt într-adevâr înscrise in pr ima clasă a censului.

* v Cicero, De senectute, 5.14. Sf. Augustin. Civitas liei 3.21; Cicero. Actio in C. Verrem secunda. 1.41.104 ţl

1,43.111, acesta critică edictul lui Vcrrcs cu privire la legea Voconia; C,St Tomulcscu, Op cit,, pag. 207. n. 66.

filus Livius. 41.34.

Page 239: Drept Privat Roman

241

Conform interpretării jurisconsulţi lor, persoanele care nu au fost recenzate, chiar dacă în realitate au averea cerută, nu sunt supuşi leii ii Vuconia" 1 -

Spre sfârşitul Republic ii, nu se va mai face recensământul populaţiei şi al averilor, care înainte era tăcut la fiecare 5 ani, iar practic legea Voconia cade in desuetudine, deşi teoretic r ă m â n e încă in vigoare, din acest motiv fiind încă ci tată dc Gaius

Persoanele incerte - deşi testatorul sc bucură dc o mare libertate în ceea cc pri-veşte alegerea moştenitorului, chiar şi dintre rricapabili.junsconsulţii impun regula că aceasta trebuie să instituie o persoană reală şi care poate li individualizata de către testator.

Inceratae personae legatum inutiliter rciuinquitur, incerta nutern uidctur persana, quainper inccrttnn opinionem anima sua testator subicit, ttetut cum ita legatutnsit: quiprimusatlfimttx venerif, ei heres meusxmiltadato; idem iuris est. si generaliter oumibuz leguuerit: quicumque ad ftmus meum venerif; in eadem causa est, quod ita relinquitur; quicumque fii io mco in matrimonium fdiam sucim eonlocaverit, ei heres meus x miiia dato; itludquoque in eadem causa est, quod ita relinquitur: qui post testamentum scriptum primi consules designaţi erunt. aeque incertis personis legări uidetur; et denique aliae multae huiusmodi spe-cies sunt, sub certa uero demonstatione incertaepersonae recte legatar, velut: ex cognatis meis, qui primus ad funus metan vencrit. ei x mitia heres meus data"1 -legatul lăsat unei persoane nedeterminate esie nul . Se consideră persoană ncdeier-tninată aceea pe care testatorul şi-u închipui în mintea printr-o întrezărire vagă.

Sunt considerate personac incertae şi persoanele j u r i d i c e , respectiv persoanele morale , d e o a r e c e acestea nu au coTy.quibus incertum corpus est, In consecinţa se va refuza testamenti factio passiva templelor, oraşe lor şi asociaţiilor. Pentru aceste persoane juridice incapacitatea este regula, la care vor aduce excepţii sena-tusconsultele şi const i tuţ iuni le imperiale. Sc va permite instituirea oraşe lor prin intermediul dezrobiţi lor acestora şi a unui anumit n u m ă r de divinităţi peregr ine* 0 .

Dreptul creşlin va merge mai "departe şi va permite instituirea bisericilor, a fundat ii lor pi oase şi a oraşelor. Această permis iune, l l ind dată sub o formă generală, va favoriza o m a r e dc2 vollare a acestor instituţii, cu atât mai mult, cu câl sunt favorizate de către lege din motive dc pictate.

Pierderea unor drepturi - există câteva categorii de persoane a căror capacitate de a fi instituiţi le-a fost ridicată, cu titlul dc pedeapsă. Datorită acestei decăderi din drepturi, nu pot fi instituite persoanele intestabilis (sunt incluşi şi cei condamnaţi pentru pamflete defăimătoare dar este discutabil dacă sunt incapabili şi dc a fi instituiţi), la care dreptul creşlin va adăuga ereticii şi apostaţii 4 4*.

Moştenitorul testamentar trebuie sâ aibă testamenti factio passiva în m o m e n tul întocmirii testamentului şi să fie capabil cont inuu din momentul deferirii moştenirii până la dobândirea ei,

*" Gaius, tnstitutioncs, 2.274; Cicero. Avtia in C Vrrrem secunda. 1.42.107,1.43.111 şi 1.41.104.

Gaius. Institutiones, 2.238 (trad. de A.N, Popcscu. op. cil, pag, 183), " 'Ulpian, Regulae, 22.5 şi 6.

N. Corodcanu. op. cit. pag. 118.

Page 240: Drept Privat Roman

242

Astfel Irebuie avule in vedere trei m o m e n t e : momentul întocmirii testamentului, momentul morţii testatorului şi momentul dobândiri i moştenirii .

Necesitatea de a li capabil sâ fie instituit la momentu l redactării testa montul ui parc a ti o reminiscenţă a nuuiciţHitio familiae. când emptor familiae trebuia să fie capabil de a primi, in ceea ce priveşte restul, nu există nici o urină, a unei supra-vieţuiri .1 uviililiu specii ie maiicipaţtuuii. :'u tesiameutul vei itabil

In toate aceste trei m o m e n t e , credele trebuie să aibă testamenti factio missiva. capacitatea dc a fi instituit, iar această capaci tate trebuie sâ fie păstrată continuu din momentu l deferirii moşteniri i până la dobândirea oi

Această capaci tate poate să l ipsească insă între confecţionarea tes tamentutui şi momentul deferirii moştenirii, care în m o d normal corespunde momentul ui morţii testatorului : media tetnpora nan nacent.

In extranei* heredibus itlu obsenmttur: ut sit cum eis testamenti factio, sive ipsi heredes instituantur sive hi qui in potestatc eorian sunt, et tt duobus tempo-libus inspteitur, testamenti facti, ut constiterit instituţia, et mat tis testatorii; ut ej/ectum habeat, hac ampiitts et cum aâibit hercdilaietn esse debet cum ea tes-tameti factio. sive pure sive sub condicione heres institutus sit: num ius Iteredis eo vei maxime tempure inspiciendum est, quo adquirit hereditaietn medio autem tempare inter factum testamenttun et ntortem leslafaris vet condkianctn instittt-tionis existentem mutaţia iuris Iteredi nan noccl, quia, ut dixi, iria tempora in-spicimus4** - când este vorba de moştenitori străini se ţine seamă de următoarele: sâ existe o testamenti factio cu ci, fie câ sunt ei înşişi instituiţi, fie că sunt acei dc sub puterea lor. Şi la două momente este examinată, acel al facerii testamentului, ca să fio valabilă instituirea şi la moartea testatorului ca să aibă efect. Ceva mai mult şi când £•

acceptă moştenirea, trebuie să a ibă testamenti fttctuo, fie că c tnslituil moştenite pur şi simplu, fie sub condiţie, căci dreptul moştenitorului trebuie examinat mai ales când dobândeşte moştenirea. în timpul intermediar, între facerea testamentului şl moartea testatorului sau împlinirea condiţiei, oscii imbarc a situaţieijuridice a ered. lui DU dăunează deoarece, după c u m ain zis, privim trei m o m e n t e .

Acest text a dat naştere la a n u m i t e discordanţe între romanişti datorită faptulu Câ Floentiuus se ocupă numai de instituiţii străini, nu şt de sui heredes. Probabil cele trei moiuenie nu sc aplică şi la sui heredes - aceştia succed ipso iure, monte tul acceptării moştenirii coincide cu cel a l ! deferirii moştenirii 4 4*.

M o m e n t u l deferirii moştenir i i nu coincide întotdeauna cu cel al m o i Iii testa torului. în cazul în care există o instituire de moşteni tor cu o condiţ ie suspensivii, momentul deferirii moşteniri i nu este reprezentat de moartea testatorului ci (j| împlinirea acelei condiţii.

Dacă cineva a pierdut testamenti faciia~\n\tc momentu l când a fosl instituit până la moartea testatorului, acest eveniment nu influenţează drepturi le institui! ului - dc exemplu d3că un cetăţean r o m a n instituit moştenitor, pe când trăic|jla testatorul, de vine insă peregrin, apoi iarăşi redevine cetăţean, pierderea capac ilAţll în acest interval i u t i da unea/ă

D.28.5.50.1 (florentmus 10 inst.j, (trad de N. Corodeanu, op. cil., pag. 140). N. Corodeanu, op. cit., pag, 141.

Page 241: Drept Privat Roman

LrrEKATtrRA fdlinUa In întocmirea cursului t i v D r r | U «irlvnl rumân

1. Vladhnir 1 lunga, „Drcpl privat roman". Bucureşti, 1978; 2. Mihal Vasllc Jacol.l. „Drept privai roman", ln>i, cdiliirn fimd,i(iei ..< h e m a r c a " .

1992, Voi 1.2; 3. J . M . Anghet, ..Drcpl privai roman", v o i I 2, Biiciiiovli, cilii llipcilim, 4. Emil Oancen. Don Mnlcuţ, „Drept privat roman". Um un vii I9W 5. Huo riyxaii, MnpbHiia riojieiiak-AKKMiincKau, „PttMCatOC tipaim"' (m |n ho.i

CMBKCAOHCţoro), non pefl. ripoij) B A . ToMCimoiw. M O C K M I I „3ep nu m". 6./LB. Jlm^jen, , .1 ' i iMCKoc M a c T i i o e n p a n o " , nxi-no ..III l ' l ' l 'A" M |1W6| 7. Heiape Caiujiiuiminn, „KypC pitMCKOio lacruoro rrpana Mi I • - •

„ B E K " , 2000;

8. B.A.TapxoB, „PiiMCKoeiacntoc npano", CaparoB. inji-no ,.lty i". 1996) 9. A.A.floaonpiiropa, „ O C I I O H W p i i M C K O r o r p a a c a a i i C K o r o n p a i i a " . Kiien. „Unt

rvpn" . 1994; 10. I I .B. IloBiiuKiiii. J'iiMCKoenpano". MocKBa, AeoimaniiM „ryMaimiai

înainte"', 1994; 11. lO.BapMi, „CncreMa pirsiCKoro rpa*jiancKoro npaua", (ncpeiwne I ICMCIIKO

ro), npotb. Jl.neTpaKHUKoro, C-rieTep6ypr. 1908. K i n i r a aroptia, r.iaiii.t 1,11.111. IV: 12. B . M . XitacTOB, ..CucTCMa pitMCKoro n p a a a " , y icS in iK. M O C K I I I I ,

..CnapK", 1996; 13. H.A.nok-poncKiifi, „McTopHs piiMcxoio n p a u a " . Camcr-I kr>.'pi'iypi. 1WH 14. M. Amelolli, // tcstamcnlo romano aitravcrso la prassi documentate, PtrCnze,

1906. pag. 245; 15. Voci, Diritto creditam romano. 1. Milano. 1960. p a g , 101. 16. M. Amclolti, // testamente romano aiiraverso la prassi documentate. Fircn/e. 1*>W> 1 7 . 0 . Drâmlia, Istoria culturii şi civilizaţiei, I. Ruciircşti. 1985 18. C S t . Tomulescu, Drept privai roman. Bucureşti. t973. 19. T h . M o m m s c n , Le droitpublie romain, t.VI. 1, Paris, 1895. 20. P.F. G i r a r d , Manuel cleineruaire de droit romain. Paris, 192') 21. Corodea nu. Testamentul tn dreptul roman. Bucureşii, 1934/35. 22. V. Coli. Scrim di di huo romano. II icslamcruo nclla legge delle XII Tavolc. II,

Milano, 1973. 2 3 . C ă l u ţ Instituiioncs. 2.101 (trad. de A.N. Popcscu.Gai Instiiulinncs, BiiCUT n

1982. 24. C, l iamaiiglu, C. Nicolau, Drept roman. Bucureşti. 1930. 25. N. Popa, teoria generata a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1996. 26. E. Molcu), Drept roman Ed. Şansa. Bucureşti, 1999. 27. I.Ccicrehl, M.LuburCt, Teoria generalii a stalului şi dreptului. Craiova,|995, 28. I.Dugitru, Teoria generalii a statului şi dreptului. Bucureşti. 1983. 29. I. Dogarii, Teoria generala a dreptului, Craiova. 1995 30. A pud U Uruhl, Rcvuc historlquedc drolt fruigiincaiicletrangcr, Paris, 1925. 31 . M u r z a C. Drept roman.Bucureşti, ed. AI.L BECK. 2003. 32.ilHrccTU IOcTiiiuiaiia.il jGpauiiMe (JipatMeiiTH a nepcacuic it c npi.MC'iu

I V I - H.C. r i c p e T e p c K o r o . M O C K B U . HayKa. 1984.

J 3 . C. CAtuncnnu. Curs elementar dc drept roman, Ed. Cartea Româncniici. ( ki.i Bucureşti, 1927.

Page 242: Drept Privat Roman

l l l l l l l

n 1 : i - £ - i f £ r-

,= i ^ £ 1 * S u S 3

j «&i 1 ^ ^ ^ o -. E' w-'UH tJ>3 ori i' ^5 v, u-, v. tn \a s i

j i t i i *

f i s i l " !

" -r - = = s L3 — £ _ ^ ^ ^ zi -v = S c 2

J J 5 J> 1 I

5 T Ml « f- 55 * >r ^ ^ >0

Page 243: Drept Privat Roman

In cinstea aniversarii a 60-a USM.

DREPT PRIVAT ROMAN V O L C I N S C H 1 V I C T O R C O J O C A R I E U G E N I A

C h i ş i n ă u - 2 0 0 6