CURSUL 1 – DREPT PENAL – 3.10.2008

Dreptul penal ca ramura de drept :- CEDO – dreptului penal ii revine misiunea apararii valorilor morale ale vietii in

societate- reprezinta o ramura de drept complexa – termenul de drept penal este folosit pentru a

defini ramura de drept (ca un sistem al normelor juridice penale care reglementeaza relatiile de aparare sociala), dar si pentru a defini stiinta dreptului penal (acel ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire la dreptul penal)

- rezulta ca dreptul penal ca ramura de drept = obiectul de studiu al dreptului penal ca stiinta

- termenul de “drept penal” din latinescul “poena” (pedeapsa), cu alte cuvinte sanctiunea aplicabila pentru fapta interzisa

- caracterul dreptului penal – de aparare a valorilor sociale

DREPTUL PENAL = sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru societate in scopul apararii valorilor sociale, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea sanctiunilor acelora care savarsesc infractiuni.

- dreptul penal este stipulat in jurul unor norme care au in vedere institutii, infractiuni, raspunderi penale

Obiectul Dreptului Penal = relatiile de aparare sociala care se nasc intre membrii societatii in vederea respectarii unor valori apreciate ca fundamentale statului

- aceste valori sunt enumerate in art. 1 din C. Pen. (scopul legii penale – legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept)

- nu este impartasita opinia conform careia obiectul dreptului penal este constituit numai din relatii de represiune penala (relatiile ce se stabilesc dupa savarsirea infractiunii, intre stat si infractor, prin care statul are dreptul si obligatia sa traga la raspundere penala pe infractor, iar infractorul are obligatia sa suporte pedeapsa) deoarece opereaza o restrangere a sferei dreptului penal, punandu-se la indoiala caracterul sau autonom normativ, reducandu-se obiectul dreptului penal numai la relatiile de conflict ce se nasc cu ocazia savarsirii de infractiuni si netinandu-se cont de caracterul sau preventiv.

- dreptul penal include clase sociale care se nasc din momentul intrarii in vigoare a normei, iar nu din momentul savarsirii infractiunii

- este impartasita teoria conform careia obiectul dreptului penal este format atat din relatii de conformare cat si din relatii represive

Necesitatea Dreptului Penal

- necesitatea dreptului penal rezulta din necesitatea apararii valorilor sociale, existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii lui, necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale

- finalitatea – totalitatea infractiunilor pentru care s-au aplicat sanctiuni de instantele judecatoresti

- finalitatea reala este reprezentata de totalitatea infractiunilor comie intr-o anumita perioada cunoscute sau necunoscute

- cu cat cifra neagra a criminalitatii este mai mare cu atat stabilitatea societatii este mai redusa

- necesitatea apararii valorilor sociale rezulta din reglementarea juridica a apararii- statul stabileste modul de instrumentare a actiunilor – egalitatea in fata legii – pozitia

unica, centrala si impartiala

Caracterele Dreptului Penal(1) Autonomia(2) Unitatea(3) Caracterul de drept public

(1) – are in vedere o autonomie conceptuala, normativa si procedurala- cea conceptuala – dreptul penal ofera intelesuri diferite anumitor notiuni – art. 208 –

luarea unui bun din posesia sau detentia altuia- autonomia normativa – reglementeaza relatii, valori sociale pe care nu le gasim in alte

ramuri de drept- autonomia procedurala – are un sistem propriu de punere in aplicare a faptelor

socialmente periculoase ce se reflecta in dreptul procesual(2) – in C. Pen. – regasim Partea Generala + Partea Speciala- art. 362 justifica acest caracter- dispozitiile penale generale se aplica si celei speciale(3) – exista in interesul statului – statul e intotdeauna unul din subiectele de drept penal

Scopul Dreptului Penal = apararea impotriva infractiunii, a valorilor sociale ale societatii- art. 1 din C. Pen. este completat in acest sens prin Constitutia Romaniei- scopul dreptului penal este pus in evidenta de politica penala cu care acesta se afla

intr-o legatura indisolubila, dreptul penal fiind principalul instrument de realizare a politicii penale

- politica penala = ansamblu de procedee susceptibile sa fie propuse legiuitorului, sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat intr-o tara determinata, pentru combaterea criminalitatii

- Legea nr. 140/1996 – privind cuantumul sanctiunilor aplicabile

Sarcinile Dreptului Penal :(1) Asigurarea prevenirii infractiunii(2) Asigurarea cadrului legal de realizare a functiei de aparare sociala(3) Asigurarea dezvoltarii noilor relatii sociale

Dreptul Penal ca Stiinta = un ansamblu de idei, concepte, teorii referitoare la dreptul penal- obiectul dreptului penal il constituie dreptul penal ca sistem de norme juridice ce

reglementeaza relatii sociale de aparare sociala

- sarcinile stiintei dreptului – studiaza fenomene specifice dreptului penal, analizeaza dreptul penal, finalitatea normelor penale pentru cunoasterea vointei de stat exprimata prin normele si institutiile dreptului penal, etc.

- cele mai stranse legaturi le are stiinta dreptului penal cu stiinta dreptului procesual penal si cu stiinta dreptului executional penal, stiinte ce au ca obiect ramurile de drept respective

Drept Penal – Cursul 2 – 10.10.2008Principalele Scoli si Curente de Politica Penala

(1) Scoala Clasica

- denumita dupa reprezentantii scolii pozitiviste- ei au propus atta denumirea, cat si teoriile, conceptele ei- ea este reprezentata de cartea lui Cezare Beccaria, carte care a aparut ca un manifest

impotriva conceptiilor din acea perioada si care a cuprins : principiul mijlocirii in dreptul procesual, penal, legalitatea infractiunilor si pedepselor, egalitatea in fata legii penale, umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, raspunderea penala personala si subiectiva intemeiata pe savarsirea infractiunii cu vinovatia legal stabilita a infractorului

- C. Beccaria critica arbitrajul judecatorilor, tinzand spre o egalizare a pedepselor si cerand scoaterea pedepselor mutilante

- aceasta scoala stabileste limitele in a pedepsi si apreciaza ca pedeapsa este aplicata in functie de fapta savarsita

- scoala clasica a apreciat ca infractiunea este o alegere gresita a omului, infractorul fiind inzestrat cu liberul arbitru, acesta avand capacitatea de a deosebi binele de rau si deci libertatea de a alege intre acestea; avand aceasta posibilitate infaptuitorul va raspunde moralmente pentru faptele sale (raspundere morala)

- se elimina si acuzatiile anonime, condamnarile fara administrarea unor probe, fara egalitatea in fata legii penale, de asemenea se elimina si probele obtinute prin tortura

- in cartea sa, Beccaria vorbeste despre cum erau obtinute probele, precizand ca cele obtinute prin tortura nu releva adevarul, ci o raspundere morala a faptuitorului (bazata pe vinovatie)

- raspunderea subiectiva se opune celei obiective, vinovatia rezultand din fapta si din consecintele ei

- pedeapsa = justa sanctiune aplicata infractorului in functie de gravitatea faptei- dreptul penal are un pronuntat caracter represiv

Aspecte ale Scolii Clasice :(a) pronuntat caracter represiv (modalitate de a reduce faptele infractionale); dupa

executarea pedepsei, se considera ca e evitata recidiva(b) viziune pur juridica asupra criminalitatii(c) nu a propus o solutie pentru reducerea infractionalitatii

(2) Scoala Pozitivista

- are drept reprezentanti pe Cezare Lombroso, Enrico Ferri- isi are denumirea de la metoda folosita pentru cercetarea fenomenului criminalitatii :

observarea locului- aceasta scoala apreciaza ca infaptuitorul e absolut determinat in conduita sa (locul

nasterii, educatia, felul in care arata tradeaza inclinatia catre infractiune)

- scoala pozitivista vede infractorul si infractiunea ca pe un fenomen natural, iar nu strict juridic precum era vazut de scoala clasica

- rezulta ca infaptuitorul este indicat din momentul nasterii sale- scoala pozitivista propune reducerea fenomenului infractional prin masuri ante-

delictum- faptuitorul era determinat si se luau masuri de aparare a societatii (masuri luate

inaintea comiterii infractiunii, urmand eliminarea sa din societate)- luarea de masuri de aparare anterior de savarsirea faptelor neaga garantarea

personalitatii- scoala pozitivista promoveaza criminologia- Enrico Ferri a studiat infractiunile in Sicilia si a stabilit ca ele cresc in perioada

toamnei (explicatie – oamenii foarte saraci nu dispuneau de cele necesare pentru a supravietui iarna)

- Cezare Lombroso avea albume cu trasaturile infractorilor, tatuajelor, etc. ceea ce indica recidiva

- Scoala pozitivista stabileste masuri de siguranta pentru societate (masuri stabilite post-delictum, nu ante-delictum deoarece aceasta teza fusese respinsa criticandu-se faptul ca incalca prezumtia de nevinovatie si garantia libertatii persoanei)

(3) Sistemele Eclectice

- (a) Terza Scuola – denumirea provine din faptul ca ei considerau ca reprezinta a 3a mare scoala de gandire

- sanctiunile isi pastreaza caracterul retributiv si intimidant- propune luarea de masuri preventive preconizate de scoala pozitivista- subliniaza sursa naturala a criminalitatii – raspunderea penala bazandu-se pe aspectele

fizice ale infaptuitorului- (b) Scoala Pragmatica – ideile acestei scoli au fost formulate de profesorul spaniol

Quintiliano Saldana in lucrarea “Noua Criminologie” (1929) si in care sunt criticate ideile promovate de cele doua mari doctrine (clasica si pozitivista)

- el considera ca justitia penala clasica este un teatru in interiorul careia totul este conventie si mascarada, iar scoala pozitivista reprezinta un “muzeu al crimei” unde sunt scoase in evidenta trasaturile comune ale infractorilor

- caracterul pragmatic al scolii este insa putin evidentiat de documentul lui Quintiliano Saldana

- (c) Doctrina politico-criminala a fost promovata in cadrul uniunii Internationale de Drept Penal (exista si azi Asociatia Internationala de Drept Penal)

- reprezentanti – Vespasian V. Pella – jurist roman care a contribuit la fundamentarea tribunalului international si tezelor ce tin de raspunderea juridica a persoanei juridice

- fondatorii uniunii - Franz von Liszt, Adolphe Prins si Georg von Hamel- preia de la scoala clasica aspectul juridic al represiunii, de la cea pozitivista

cauzalitatea naturala si sociala a criminalitatii- lucrarile lui V. V. Pella dirijau tribunalele internationale dupa WW2

(4) Doctrinele Apararii Sociale

- au aparut cand unii din autori au negat caracterul retributiv al pedepsei si rolul ei de a reduce criminalitatea

- 2 tipuri - aparerea sociala subiectivista (doctrina extrema ce propune depenalizarea dreptului penal) si aparerea sociala obiectiva

- reprezentantul de seama este Adolphe Prins, care, prin lucrarile sale propunea concentrarea atentiei aspura starii periculoase a persoanei infractorului si separarea de teoriile deterministe si interdeterministe

- pentru mentinerea ordinii era propus un sistem complex de sanctiuni ce includeau atat pedepse cat si masuri de siguranta

- Marcanselle – lucrare aparuta in 1954 – e cel care influenteaza esential dreptul penal modern propunand ca pedeapsa sa fie adoptata nu numai dupa gravitatea faptelor, dar si dupa personalitatea infractorului

- Raymond Saleilles – “Individualizarea pedepsei”- Personalizarea sanctiunilor – pedeapsa sa fie aleasa dupa fapta si natura infaptuitorului

(5) Sistemele Contemporane

- (1) Neoclasicismul Contemporan – aplicat si in prezent- acest sistem de idei de politica penala considera necesara mentinerea caracterului

retributiv al pedepsei, corespunzator responsabilitatii infractorului- raspunderea penala are la baza liberul arbitru astfel incat pedeapsa are la baza

vinovatia infractotului + posibilitatea infractorului de a se orienta sub influenta pedepsei

- (2) Neopragmatismul Contemporan – presupune ideea ca infractorul este un fapt de viata, iar functia retributiva si intimidanta a pedepsei reflecta o reactie de masa de care nu se poate face abstractie fara riscul unor reactii vindicative din partea victimelor

Evolutia Codului Penal

- 1865 – Codul Penal al Principatelor Unite :- influentele Scolii Clasice (principiul legalitatii, egalitatii in fata legii penale, umanizarii pedepselor)- nu are pedeapsa cu moartea- pedeapsa cea mai grava – munca silnica pe viata- NU exista tentativa, concursul de infractiuni, reabilitarea- nu e influentata de Scoala Pozitivista- 1937 – din timpul lui Carol al II-lea :- raspunde unificarii principatelor- exista influente scolilor clasice si pozitiviste in egala masura- nu exista expres raspunderea penala a persoanei juridice, insa existau masuri de siguranta impotriva ei- este in vigoare pana in 1969- in anul 1938 este introdusa pedeapsa cu moartea- dreptul penal este folosit in scopurile politice ale regimurilor totalitare- etse coborata raspunderea penala de la 14 la 12 ani- se inregistreaza o tendinta de sporire a caracterului represiv al dreptului penal- este incalcat grav principiul legalitatii prin introducerea analogiei- 1969 – Codul nou intrat in vigoare – reprezinta rezultatul lucrarilor profesorului Vintila Dongoroz- modificarile de dupa 1989 constau in diferite abrogari, ridicandu-se limitele de pedeapsa- in anul 2004 – Parlamentul adopta un nou Cod Penal care a suferit mai multe amanari deoarece nu exista si un Cod de Procedura Penala corespunzator + necorelarea unor limite de pedeapsa : partea generala – partea speciala

Drept Penal – Cursul 3 – 17.10.2008Principiile Dreptului Penal

Principiile = o orientare de baza care scoate in evidenta caracterul unitar al dreptului penal, regasindu-se in procesul elaborarii legilor, cat si in cadrul institutiilor de drept penalPrincipiile = o limitare a puterii sanctionatorii a statului, a ius puniendi, intervenind la momentul elaborarii legilor, cat si la momentul aplicarii lor

- In ceea ce priveste sfera principiilor de drept penal, nu exista un punct de vedere unitar, aplicabil de toti autorii (unii considerand ca nu ar trebui regasit principiul egalitatii in fata legii penale)

- alta opinie - principiile = idei fundamentale care reglementeaza cadrul penal si carora trebuie adaugate si alte principii care sa fie specifice dreptului penal si care se desprind din ideile sustinute in cadrul doctrinelor politico-juridice ce au influentat redactarea legislatiei penale romane

- alta opinie – intre principii trebuie sa se regaseasca si principiul umanismului deoarece toate celelalte decurg din el

(1) Principiul Legalitatii

- art. 53 Constitutia Romaniei; art. 10, art. 14 C. Pen.- legalitatea incriminarii – art. 2 C. Pen.- principiul are un sediu constitutional, dar si in Codul Penal- principiul provine din scoala clasica- sub aspect material, principiul presupune prevederea in texte a faptelor considerate

infractiuni si a sanctiunilor aferente- sub aspect formal, principiul presupune redactarea textului cu suficienta claritate

pentru ca o persoana sa-si dea seama sa actiunile sau inactiunile care intra sub incidenta ei (cerinta de previzibilitate a textului normei)

- principiul vizeaza 2 aspecte – (a) legalitatea incriminarilor si (b) legalitatea sanctiunilor

- principiul legalitatii se concretizeaza in adagii – “nullum crimen sine lege”, “nulla poena sine lege” (a se vedea - aplicarea legii in timp), “nullum judicium sine lege”

- o fapta, chiar daca este periculoasa, nu poate atrage rasounderea penala decat daca la momentul savarsirii ei fapta era considerata infractiune

- (a) – legalitatea incriminarilor inlatura abuzurile care s-ar putea crea in situatia in care legea ar fi aplicabila si faptelor comise inainte de intrarea ei in vigoare

- legalitatea incriminarilor nu cuprinde doar legalitatea pedepsei- legalitatea sanctiunilor are in vedere restrangerea oricaror drepturi/libertati- art. 53 alin (2) din Constitutia Romaniei – restangerea exercitiului unor drepturi poate

fi dispusa doar daca e necesara ntr-o societate democratica; masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii

- Constitutia Romaniei – exercitiul drepturilor si libertatilor poate fi restrans doar prin lege, daca se impune pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii, moralei publice, drepturilor si libertatilor cetatenilor, a instructiei penale, prevenirea dezastrelor

- (b) legalitatea sanctiunilor - – principalul pericol pentru principiul legalitatii provine din institutia analogiei, in

egala masura din situatiile legilor penale nedeterminate

- in cazul analogiei – situatiile aplicarii legii penale in anii 1950 prin analogie a faptei care nu erau considerate infractiuni

- astazi – art. 208 C. Pen. (captarea ilegala a unui canal tv nu este incriminata, insa prin analogie da)

- Codul Penal German – inducerea in eroare prin prezentarea unui fapt neadevarat ca fiind adevarat - s-a considerat ca fiind incriminata fapta introducerii de fise intr-un aparat in loc de bani – ulterior s-a considerat ca inducerea in eroare nu poate purta asupra unui aparat electronic

- In Franta – initial constituia infractiune de furt racordarea ilegala la o retea de telefon, considerandu-se ca apelurile fac obiectul unei sustrageri; ulterior – comunicatiile reprezinta prestari de servicii, nu bunuri, incalcandu-se principiul legalitatii

- in cazul circumstantelor agravante – instanta si alteimprejurari care imprima fapte cu caracter grav presupun aplicarea legii prin analogie – contravenind principiului legalitatii incriminarilor si sanctiunilor sau neclaritatii legii

- situatia neclaritatii legii – conduita in concordanta cu cerinta legiuitorului – Legea nr. 406/2006 prevede – in art. 31 alin. (2 indice 1) – confectionarea, detinerea, comercializarea, importul, folosirea sau orice alta operatiunie cu obiecte artizanale si de distractie pe baza de amestecuri pirotehnice din clasele II, IV, T1, T2, precum si a artificiilor din categoria obiectelor zburatoare luminoase si a pocnitorilor din clasa I efectuate fara drept, sunt infractiuni

- exista si situatii in care anumite articole sunt interpretate, precum art. 201 C. Pen., interpretat pe calea unui Recurs in Interesul Legii privind diferenta intre actele de perversiune sexuala si violul, s-a stabilit ca violul reprezinta – acte sexuale comise cu violenta, profitand de neputinta victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa in vederea obtinerii une satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex

- acte de perversiune sexuala = orice alte modalitati de obtinere a unor satisfactii sexuale decat cele aratate la punctul 1 (adica cele in cazul violului)

- de asemenea, s-a apreciat de catre instanta ca, in cazul scandalului public, acesta exista si atunci cand fapta este comisa intr-o locuinta

- art. 321 C. Pen. vorbeste despre ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice – instanta stabilind ca este vorba despre indignarea, revolta de care sunt cuprinse un numar mare de persoane

- un alt caz de neclaritate a legii este retinut si de cauza Dragotoniu si Militaru Pithorniu, instanta aplicand legea neclara prin analogie (in acea functie putand fi inclusi si alti salariati, chiar si functionarii bancari)

- principiul legalitatii incriminarilor si sanctiunilor impune existenta unei legi accesibile si previzibile, precum si a unei jurispurudente constanta, suficient de clara in domeniul reglementarii pentru a da posibilitatea destinatarilor legii sa-si adapteze conduita cerintelor acesteia

(2) Principiul Umanismului

- este reglementat de art. 52 alin (2) C. Pen. si art. 4 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si altor masuri dispuse de organizarea judiciara

- provine de la scoala clasica si are in vedere faptul ca executarea pedepselor nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice sau sa injoseasca persoana condamnatului, fiind interzise supunerea oricarei persoane aflate in executarea unei pedepse la tortura, tratamente inumane sau degradante

- in aplicarea principiului, legiuitorul a abrogat dispozitiile privind pedeapsa cu moartea- in materia minoritatii – sunt prevazute sanctiuni mixte care tin de varsta minorului,

masuri educative si pedepse- ex. – art. 262 C. Pen. – nedenuntarea unor infractiuni – fapta savarsita de sot sau ruda

apropiata nu se pedepseste

(3) Principiul Egalitatii in fata Legii Penale

- principiul este reglementat de art. 16 alin (1) din Constitutie – “cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”

- art. 16 alin (2) din Constitutie – “nimeni nu este mai presus de lege”- principiul rezulta din faptul ca nu sunt descrise privilegii sau imunitati in aplicarea

sanctiunilor sau in conditiile de incriminare a unei fapte- imunitatea de jurisdictie nu reprezinta un principiu in egalitatea in fata legii penale, ci

un impediment la procedura care amana punerea in miscare a actiunii

(4) Principiul Prevenirii Savarsirii de Fapte prevazute de Legea Penala

- este reglementat de art. 1 din C. Pen.- principiul rezulta din necesitatea dreptului penal, gasindu-se in scoala pozitiva,

doctrina clasica, a noii aparari sociale- prevenirea savarsirii faptelor se realizeaza prin conformarea celor care se afla pe

teritoriul unui stat cerintelor legii sau prin functia de exemplu a sanctiunii – atat cei care suporta sanctiunea, cat si cei care au luat la cunostiinta de aplicarea ei, vor suporta pentru viitor dpdv psihologic o limitare a actiunii lor in materie penala

(5) Principiul : Infractiunea – Unicul Temei al Raspunderii Penale

- este reglementat de art. 17 alin (2) C. Pen. si provine din scoala clasica- functioneaza ca o garantie suplimentara a libertatii persoanei – nicio constrangere

prevazuta de dreptul penal nu poate sa opereze in lipsa existentei infractiunii- reprezinta o garantie a respectarii prezumtiei de nevinovatie deoarece una din

trasaturile infractiunii o reprezinta savarsirea faptei cu vinovatie

(6) Principiul Personalitatii Raspunderii Penale

- nu are un sediu expres in C. Pen., rezultand din faptul ca fiecare este raspunzator pentru propria fapta

- principiul decurge din scoala clasica- principiul nu este incalcat de existenta raspunderii penale pentru persoana juridica

intrucat ea nu raspunde pentru fapta altuia, ci pentru propria fapta- ex. – in dreptul francez – o persoana juridica raspunde pentru infractiunea contra

mediului daca deverseaza deseuri in apa care duce catre sediu – aceasta va fi suspendata sau i se vor interzice dreptul de a emite cecuri sau de a functiona pe o anumita perioada sau va fi amendata

- in dreptul nostru – sanctiunea aplicabila persoanei juridice este – pedeapsa principala (amenda) si alte pedepse complementare (afisarea hotararii, interdictia de a participa la licitatii, inchiderea persoanei juridice)

(7) Principiul Individualizarii Sanctiunilor de Drept Penal

- este reglementat de art. 53 C. Pen. si art. 72 C. Pen. (referitor la pedepse)- principiul vizeaza si masurile educative, de siguranta, sanctiunile administrative

prevazute de dreptul penal- masurile educative se regasesc in art. 100 C. Pen.- pentru toate aceste categorii de sanctiuni principiul presupune ca restrangerea

exercitiului drepturilor sa fie proportional cu scopul urmarit- in aplicarea principiului – cauza Sabou si Parcalab – prin care CEDO stabileste ca

interzicerea ope legis a drepturilor prevazute la art. 64 C. Pen. ca pedeapsa accesorie, constituie o incalcare a principiului proportionalitatii restrangerii exercitiului unor drepturi (cauza viza libertatea de exprimare, incalcandu-se astfel art. 8 – dreptul la viata privata)

- de asemenea in Cauza Hirst – “Impotriva U.K” – s-a pus problema pedepsei accesorii, restrangerii drepturilor electorale, acesta avand castig de cauza, considerandu-se ca fapta minora nu atragea decaderea din drepturile electorale

- in cazul art. 64 si art. 71 C. Pen., legiuitorul a apreciat ca drepturile parintesti nu se aplica obligatoriu daca pedeapsa este inchisoarea

- ICCJ – intotdeauna interzicerea unui drept este supusa cenzurii instantelor de judecata care trebuie sa verifice proportionalitatea intre interzicerea exercitiului dreptului cu scopul urmarit

Izvoarele Dreptului Penal

- in doctrina, s-a apreciat ca izvoarele dreptului penal reprezinta forma juridica pe care o imbraca norma pentru a deveni obligatorie

- normele de drept penal trebuie sa fie emise doar prin legi avand in vedere art. 73 alin (3) lit. h) si lit. i) din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care se reglementeaza abrogarea amnistiei si a gratierii colective

- prin legea penala se intelege si orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete (art. 141 C. Pen.), dar si prin OUG-uri care cuprind dispozitii de acest fel, precum cea in domeniul drumurilor publice, care contine numeroase infractiuni

Constitutia Romaniei

- reglementeaza valori fundamentale care vor fi aplicate prin norma de drept penal- Constitutia reglementeaza o parte din principiile dreptului penal – egalitatii, legalitatii,

individualizarea, umanizarea

Codul Penal

- adoptat in iunie 1968 – intrat in vigoare in 1969- a fost modificat prin multe acte normative – OUG-uri, legi, HG-uri- cuprinde 2 parti – partea generala si partea speciala- partea generala cuprinde 8 titluri, ultimul fiind reprezentat de “intelesul unor termeni

sau expresii in legea penala”- partea generala are in continut – infractiunea, raspunderea penala, pedepsele,

minoritatea, cauzele care inlatura raspunderea penala si consecintele condamnarii- partea speciala presupune 10 titluri structurate in raport de valoare sociala protejata

prin valoarea respectiva si cuprinde infractiunile prezentate pe larg

Legile Penale Complinitoare

- nu contin incriminari, insa au ca scop completarea dispozitiilor penale- Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele

judiciare in cursul procesului penal- Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii- Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala- OUG nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii

de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie, domiciliate in Romania- Legea privind prevenirea si combaterea criminalitatii penale

Legi Nepenale cu Dispozitii Penale

= sunt acele legi care reglementeaza alte domenii de drept si care contin incriminari separate fata de codul penal

Tratatele si Conventile Internationale

- CEDO- Tratatele UE- Constitutia Romaniei prevede ca in cazul in care exista neconcordanta intre pactele si

tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale cu exceptia cazului in care Constitutia si legile prevad dispozitii mai favorabile [art. 20 alin (2)]

- Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana aduce o categorie specifica de izvoare – deciziile cadru, jurisprudenta Curtii de la Luxemburg

Raporturile Juridice Penale

= relatiile de aparare sociala reglementate prin normele de drept penal- dreptul nu creeaza relatii sociale, ci dreptul reglementeaza relatii sociale preexistente- raporturile juridice penale sunt de 2 feluri – (a) de conformare si (b) de conflict- (a) – iau nastere in momentul intrarii in vigoare a legii, existenta in timp este limitata

de abrogarea legii, caderea in desuetudine, ajungerea la termen, etc.- (b) – iau nastere in momentul savarsirii faptei socialmente periculoase- raporturile de conflict nu le sting pe cele de conformare deoarece obligatia noastra este

de a o supune legii chiar daca a existat o fapta prevazuta de legea penala

Structura Raporturilor Juridice Penale

- subiectele raportului juridic de drept penal sunt reprezentate de : stat si persoana fizica/juridica

- in cazul raporturilor de conformare, statul, prin edictarea normelor penale, impune tuturor destinatarilor legii penale, in mod interdeterminat, norme obligatorii

- in cazul raporturilor de conflict, statul impune celuilalt subiect al raportului juridic sa suporte consecintele faptei sale, adia sa suporte raspunderea penala si, ca o consecinta a acesteia, pedeapsa

- persoanele fizice si juridice sunt destinatarii obligatiei prevazuta in norma penala si au un caracter nedeterminat in cazul raporturilor de conformare, iar in cele de conflict vorbim de un subiect determinat, in speta, cel ce a savarsit fapta

Continutul Raportului Juridic Penal

- in cazul raporturilor de conformare, continutul este dat de dreptul statului de a pretinde o anumita conduita din partea destinatarilor legii penale, pentru apararea valorilor esentiale ale societatii si a relatiilor sociale nascute in legatura cu aceste valori si obligatia corelativa a persoanei fizice/juridice de a-si conforma conduita exigentelor cerute prin norma penala

- in cazul raporturilor de conflict, statul are dreptul de impunere a unei sanctiuni pentru savarsirea infractiunii, infractorul (persoana fizica/juridica) avand obligatia de a suporta consecintele savarsirii faptei sale – pedeapsa

Obiectul Raportului Juridic Penal

- este reprezentat de drepturile si obligatiile partilor specifice in raportul de conformare la conduia impusa de stat sau in cazul raportului de conflict care ia nastere cand regula este incalcata

Drept Penal – Cursul 4 – 24.10.2008Legea Penala

- are 2 acceptiuni : in sens larg (orice norma de drept penal – art. 141 C. Pen.) si un sens restrans (dedus din Constitutia Romaniei – act normativ emis de Parlament dupa o procedura speciala, continand norme de drept penal + acele cerinte din jurisprudenta CEDO

- pentru ca un act normative emis de Parlament sa fie lege, CEDO impune cerinte suplimentare legate de accesibilitatea si previzibilitatea legii

- accesibilitatea = aducerea la cunostinta a continutului legii astfel incat cetatenii unui stat sa-si adapteze conduita conform cerintelor legii; actele normative sunt publicate in M. Of. al Romaniei

- previzibilitatea presupune ca actul normativ sa fie redactat cu suficienta claritate pentru a se putea intelege vointa legiuitorului

- incalcarea acestor 2 cerinte (accesibilitate si previzibilitate) duce la concluzia ca un act adoptat de Parlament dupa procedura prevazuta in Constitutie nu are in mod automat forta de lege

Criterii de clasificare a legii penale (1) Dupa rolul pe care actele normative le au in reglementarea relatiilor sociale :- legi penale generale (a)- legi penale speciale (b)- (a) – dispozitii de drept penal cu caracter de principiu ce se aplica unui numar mare de

norme speciale (normele din partea generala a C. Pen.)- legea penala generala desemneaza C. Pen. in ansamblu ca lege obisnuita (ordinara)

spre a fi deosebita de legea speciala (coduri speciale – ale justitiei militare spre ex.)- (b) – intr-un sens – partea speciala a C. Pen.

- in alt sens – Codurile Penale speciale – ex. – Codul Justitiei Militare (1937) abrogat ca urmare a adoptarii C. Pen. din 1969, motivul fiind faptul ca justitia este egala pentru toti

- legi penale speciale- legi ce contin dispozitii cu caracter special- ex. de legi penale speciale – legea privind combaterea criminalitatii organizate, legea

privind combaterea traficului de carne vie, legea privind combaterea coruptiei, legi complinitoare si de gratiere (legea privind cooperarea internationala in materie penala, legea contabilitatii)

- importanta clasificarii – cand vine in concurs o lege generala cu una speciala se aplica principiul – legea penala generala deroga de la cea speciala si se completeaza cu aceasta

(2) Dupa durata in timp a normelor :- legi cu durata nelimitata- legi temporare – cuprind un articol in care e prevazuta perioada in care legea este

activa- importanta clasificarii – legea temporara se va aplica si dupa iesirea ei din vigoare

faptelor comise in timpul in care aceasta era activa (legea temporara ultractiveaza)(3) Dupa natura necesitatii ce a impus adoptarea actelor normative : - legi penale obisnuite- legi penale exceptionale – adoptate in imprejurari deosebite – dezastru, calamitati

naturale, razboaie, etc.- Importanta clasificarii – legile exceptionale deroga de la cele obisnuite

Normele Dreptului Penal

- reglementeaza relatiile de aparare sociala - daca norma penala generala are o structura care respecta intru totul continutul unei

norme de drept obisnuit, normele penale de incriminare prezinta anumite particularitati:

(a) exista autori care precizeaza ca normele penale au o structura trihotomica(b) exista autori care precizeaza ca normele penale au o structura dihotomica (dispozitie –

interzicerea unei actiuni/inactiuni + sanctiune)

Categorii de Norme

(1) In raport de continut si sfera de incidenta :- norme generale – privesc conditiile in care se nasc, se modifica sau se sting

raporturile juridice penale- norme speciale – care cuprind conditiile in care o fapta este asimilata infractiunii +

pedeapsa- ex. de norme generale – cele care privesc prescriptia (care reglementeaza prescriptia

executarii sanctiunii), norme care reglementeaza gratierea

(2) Dupa continutul normei :- norme penale unitare – dispozitie + sanctiune- norme penale divizate – norme de incriminare cadru, norme in alb, norme de

trimitere si norme de referire

- importanta clasificarii – normele divizate sunt importante pentru respectarea principiului legalitatii; normele cadru, normele in alb contin o sanctiune + o dispozitie care se completeaza cu prevederi nepenale

- ex. norma de cadru – exercitarea fara drept a unei profesii – art. 281 C. Pen.- norma in alb – cele ce reglementeaza fiecare profesie in parte- normele de trimitere + normele de referire – au fost definite intr-o parte a doctrinei ca

norme ce isi completeaza dispozitia sau sanctiunea cu continutul altor norme, devenind independente in raport cu normele care le completeaza, in raport cu normele de trimitere sau subordonate de continutul normelor cu care de completeaza, in raport cu normele de referire

- alti autori precizau ca normele de trimitere isi completeaza continutul cu dispozitia in timp ce normele de referire isi completeaza continutul cu sanctiunea

- diferenta intre normele de trimitere si cele cadru – normele cadru au dispozitia care se completeaza cu nenumarate norme, in timp ce norma de trimitere se completeaza cu norme dintr-o singura norma

Interpretarea Legii Penale

- oficiala – atunci cand este facuta de un subiect oficial- legala – atunci cand este facuta de legiuitor- de caz – atunci cand este facuta de organul judiciar- neoficiala – atunci cand este facuta de doctrina- daca interpretarea apartine legiuitorului atunci aceasta este obligatorie- interpretarea legala, autentica – se face cu prilejul adoptarii legii sau ulterior printr-o

lege interpretativa (care trebuie sa respecte principiul potrivit caruia legea penala nu retroactiveaza decat daca legea este mai favorabila

Dupa metoda folosita :(1) gramaticala – are in vedere faptul ca textul normativ se interpreteaza dpdv sintactic si

stilistic – singularul presupune pluralul si invers, masculinul presupune femininul si invers

(2) rationala (logica) – foloseste ca argumente a fortiori, per a contrario, reductio ad absurdum

(3) istorica – are in vedere intelegerea sensului unei norme in functie de evolutia ei in timp

(4) sistematica – are in vedere corelarea normelor cu alte acte normative in raport de alte norme

(5) prin analogie – este permisa; posibilitatea intelesului unei norme cu intelesul alteia presupune un caz asemanator

(6) dupa rezultat – are in vedere concordanta dintre vointa legiuitorului si exprimarea din norme

(a) declarativa – cand exista concordanta(b) extensiva – cand legiuitorul spuune mai mult decat a vrut

Aplicarea Legii in Spatiu

- principiile de aplicare a legii in spatiu au in vedere cooperarea internationala + asigurarea ubicuitatii represiunii (presupune ca statele sa aiba posibilitatea sa sanctioneze pe infractor acolo unde este prins)

1. Principiul teritorialitatii2. Principiul personalitatii

3. Principiul realitatii4. Principiul universalitatii5. Principiul prioritatii conventiilor internationale

- sediul materiei – art. 3-9 C. Pen.

1. Principiul teritorialitatii :- prevede aplicarea legii penale romane asupra infractiunilor savarsite pe teritoriul

Romaniei (art. 3 C. Pen.)Conditii :(a) savarsirea unei fapte care este considerata infractiune pe teritoriul Romaniei(b) subiectul activ si pasiv – nu are relevanta calitatea lor : persoana fizica sau juridica

romana sau straina, apatrid – cata vreme fapta lor este considerata infractiune potrivit legii romane

(c) locul savarsirii faptei☻ notiunea de teritoriu – este explicat in art. 142 C. Pen. = intindere de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu subsol si spatial aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatial aerian al acesteia- notiunile din acest articol (art. 142 C. Pen.) au definitii In legi speciale, precum –

Legea nr. 17/1990 privind apele maritime si marea teritoriala - notiunea de spatiu aerian este reglementata de Codul Aerian aprobat prin Legea nr.

130/2000, modificat prin Legea nr. 399/2005☻ fapta comisa pe teritoriul Romaniei – navele si aeronavele sunt asimilate prin fictiune teritoriului Romaniei, astfel, infractiunile comise pe spatiul acestora sunt considerate a fi comise pe teritoriul Romaniei☻ Principiul Ubicuitatii – o fapta este considerata ca fiind comisa pe teritoriul Romaniei atunci cand se savarseste pe suprafata tarii, cat si la bordul unei nave sau aeronave sau platforma de foraj maritim (cata vreme a fost comis un act sau rezultatul unei actiuni incalca legea)- exista mai multe teorii in acest sens :(a) Teoria Rezultatului(b) Teoria Actiunii(c) Teoria Preponderentei actelor de executare- toate aceste teorii sunt reunite in principiul ubicuitatii- principiul teritorialitatii permite statului sa actioneze impotriva infractorilor daca fapta

s-a comis pe teritoriul Romaniei sau daca rezultatul acesteia s-a finalizat pe teritoriul Romaniei

- problema acestui principiu – nimeni nu poate fi judecat de 2 ori pentru aceeasi fapta

Exceptii de la Principiul Teritorialitatii :(a) infractiunile produse la bordul navelor si aeronavelor straine pe teritoriul

Romaniei(b) infractiunile produse la bordul navelor si aeronavelor straine aflate in trecere

prin marea teritoriala

- conform imunitatii de jurisdictie (art. 8 C. Pen.) – legea penala romana nu se aplica infractiunilor comise de reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de persoanele care in conformitate cu conventia internationala nu sunt supuse jurisdictiilor statului roman – consecinta ratificarii de catre Romania a Conventiei de la Viena asupra privilegiilor si imunitatilor Natiunilor Unite

- Romania aplica legea penala daca – infractiunile sunt comise la bordul unei nave sau aeronave aflate in porturile noastre maritime sau in apele interne

- Daca se afla in trecere prin marea teritoriala, legea penala romana nu este aplicabila

Exceptii :(a) comiterea infractiunii de catre un cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in

Romania(b) comiterea infractiunii impotriva intereselor Romaniei, a unui cetatean roman

sau persoana rezidenta pe teritoriul Romaniei(c) comiterea de infractiuni de natura sa tulbure ordinea publica in tara sau in

marea teritoriala(d) intervenirea pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau substante

psihotrope(e) cand asistenta autoritatilor romane este solicitata in scris de catre capitanul

navei sau aeronavei, un agent diplomatic, agent consular

- aplicarea legii penale romane asupra faptelor comise in afara Romaniei este guvernata de principiul personalitatii si de principiul universalitatii daca faptuitorul este cetatean strain

- cele 3 principii au ca element comun savarsirea faptei in afara teritoriului Romaniei, diferenta constand in calitatea subiectului

2. Principiul Personalitatii :- sediul materiei – art. 4 C. Pen. – legea penala romana se aplica faptelor comise in afara

teritoriului Romaniei daca faptuitorul este cetatean roman sau daca neavand nicio cetatenie, domiciliaza in Romania

Conditii :(a) locul savarsirii faptei – in afara Romaniei- in raport de principiul ubicuitatii – fapta se consuma in afara – nici actiunea in cauza

nici rezultatul ei nu s-au petrecut pe teritoriul Romaniei(b) fapta potrivit legii romane sa fie considerata infractiune- nu are relevant daca fapta este incriminata de alta legislatie- principiul dublei incriminari – dupa unii autori este in defavoarea cetatenilor romani

daca fapta comisa de ei nu era incriminata pe teritoriul statului unde au savarsit-o(c) subiectele – fapta sa fie comisa de cetateni romani sau de un apatrid cu domiciliul

in Romania- nu este necesara prezenta infractorului in tara- in situatia in care infractorul este judecat si condamnat in afara Romaniei exista

posibilitatea deducerii pedepsei executate in strainatate din pedeapsa aplicata in tara

3. Principiul Realitatii :- sediul materiei – art. 5 C. Pen.

Conditii :(a) locul savarsirii faptei - in afara Romaniei (trebuie verificat daca sunt incidente

cauzele principiului ubicuitatii)(b) fapta – sa fie o infractiune contra sigurantei statului roman [cele enumerate in titlul 1

din partea speciala a C. Pen. si in legea sigurantei nationale + infractiune contra vietii unui cetatean roman – ex. – omor (simplu, calificat, deosebit de grav), uciderea din

culpa, pruncucidere, lovituri cauzatoare de moarte + furtul/violul care are ca urmare moartea victimei]

(c) calitatea subiectului activ – cetateanul strain sau apatrid ce nu domiciliaza pe terotoriul Romaniei

(d) de actiunea penala se pune in miscare cu autorizarea prealabila a procurorului general de pe langa ICCJ

(e) sa nu se prevada altfel printr-o conventie internationala

4. Principiul Universalitatii :- este reglementat de art. 6 C. Pen. – vizeaza aplicarea legii penale romane faptelor

comise in afara tarii, altele decat cele din art. 5Conditiile pozitive ce atrag aplicarea :(a) locul savarsirii – in afara teritoriului tarii cu luarea in consens a principiului

ubicuitatii(b) fapta – dubla incriminare – fapta trebuie sa constituie infractiune si potrivt legii

romane si potrivit legii de pe teritoriul unde a fost comisa (altele decat la art. 5) – ex. – faptele de falsificare a monedei nationale, trecerea ilegala a frontierei

(c) subiectul – faptuitorul – cetatean strain sau daca nu are cetatenie, sa nu aiba domiciliul in Romania

(d) prezenta faptuitorului in tara (de bunavoie sau in situatia in care s-a obtinut extradarea)

Conditii negative ce atrag aplicarea :(a) sa nu existe potrivit legii vreo cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitare

a actiunii penale sau o cauza de impiedicare a pedepsei(b) sa nu se prevada altfel intr-o conventie internationala

Cursul 5 – Drept Penal – 31.10.2008Extradarea. Mandatul European de Arestare

- cooperarea internationala in materie penala include 2 forme principale :(1) Asistenta juridica internationala care cuprinde comisii rogatorii, extradarea, mandatul

european de arestare, transferul in vederea executarii hotararii intr-un alt stat(2) Aplicarea legii penale romane potrivit art. 6 C. Pen.- cooperarea internationala in materie penala este expresia aplicarii principiului

reprimarii faptelor prevazut de legea penala, principiu care asigura punerea in aplicare a scopului dreptului penal (prevenirea fenomenului criminalitatii)

- in materia incriminarii anumitor fapte, precum delicta iuris gentium, Romania a aderat la Conventii Internationale privind prevenirea de combaterea unor categorii de infractiuni, precum falsul de moneda, traficul de droguri, protectia bunurilor culturale, terorismul international

- toate acestea = infractiuni pe care statul a hotarat sa le incrimineze indiferent de natura lor

- formele principale de cooperare internationala sunt Extradarea si Mandatul European de Arestare – reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internationala in materie penala

- Extradarea = act juridic prin care un stat (solicitat) accepta sa remita unui alt stat (solicitant) o persoana aflata pe teritoriul sau, in vederea judecarii acestei persoane sau obligarea ei la executarea unei pedepse in statul solicitant

- spre deosebire de extradare, Mandatul European de Arestare = o decizie judiciara emisa de autoritatea competenta a unui stat membru al U.E. in vederea arestarii si predarii de catre autoritatea competenta a altui stat a unei persoane solicitate in vederea urmaririi, judecarii sau executarii unei pedepse sau masuri privative de libertate

- in materia Mandatului European de Arestare, intalnim termenul de predare a persoanei solicitate, care, in procedura clasica, se considera a fi extradat

- procedura Mandatului European de Arestare a fost stabilita initial pe baza unei decizii cadru a U.E. ce isi producea efectele in dreptul intern prin transpunerea ei in Legea nr. 302/2004

- cu privire la natura juridica a Mandatului European de Arestare, s-a pus intrebarea daca el reprezinta o forma de extradare simplificata sau daca ea e o forma noua de cooperare internationala intre statele membre U.E.

- in implementarea deciziei cadru prinvind Mandatul European de Arestare, jurisprudenta CIJ a apreciat ca atat Extradarea, cat si Mandatul European de Arestare = institutii care servesc aceluiasi scop (scop definit ca predarea unei persoane statului solicitant in vederea desfasurarii unui proces penal pe teritoriul acelui stat sau executarea unei pedepse de catre persoana in cauza)

- in cazul Extradarii, legatura se stabileste intre 2 state suverane (statul solicitat si statul solicitant)

- in cazul Mandatului European de Arestare, cooperarea e ceruta si acordata in cadrul unui sistem juridic supranational in care statele transfera anumite competente decizionale in favoarea unor institutii supranationale

- in cazul Extradarii, functioneaza principiul cererii (= statul solicitant formuleaza o cerere statului solicitat care decide daca sa acorde cooperarea solicitata in functie de imprejurarile cazului, avand in vedere la luarea acelei decizii si considerente care depasesc sfera pur juridica (ex. – principiul oportunitatii)

- in cadrul Mandatului European de Arestare, scopul este sa acorde asistenta unei autoritati fata de care exista aceleasi principii, valori, obiective

- in concluzie, Mandatul European de Arestare inlocuieste Extradarea cu un nou sistem de predare intre autoritatile judiciare, sistem bazat pe recunoastere reciproca a hotararilor pe libera circulatie a deciziilor judiciare, precum si gradul de incredere dintre statele membre ale U.E., singura similitudine intre Extradare si Mandatul European de Arestare fiind scopul in virtutea caruia au fost create

- principiul recunoasterii reciproce, pe care se bazeaza Mandatul European de Arestare, consta in aceea ca fiecare autoritate nationala judiciara trebuie sa recunoasca cererea de predare a unei persoane, facuta de o alta autoritate judiciara apartinand altui stat membru cu un minimum de formalitati

- acest principiu a fost asociat prin Tratatul de la Tampere conceptului de incredere reciproca si protectiei drepturilor omului

Diferente intre Extradare si Mandatul European de Arestare

(1) Principiul Dublei Incriminari : - acest principiu cere ca fapta care formuleaza obiectul cererii Extradarii sa fie

prevazuta de legislatia ambelor state

- Mandatul European de Arestare nominalizeaza 32 de infractiuni pentru care, in cazul emiterii sale, predarea se va acorda chiar daca nu e implinit principiul

- se acorda si daca acea infractiune, indiferent de denumirea ei in statul emitent al Mandatului European de Arestare, este sanctionata de legea acestuia cu inchisoare sau pedeaosa privativa de libertate de cel putin 3 ani

- din cele 32 de infractiuni – participarea la o organizatie criminala, terorismul, traficul de fiinte umane, de substante psihotrope, arme, substante explozive, pornografie infantila

- aceasta noua procedura a Mandatului European de Arestare pleaca de la premiza abandonarii principiului pe care-l regasim in cazul Extradarii

- argumentul principal pentru inlaturarea principiului a avut in vedere faptul ca procedura de ridicare a acestuia poate ridica o durata foarte lunga a procedurii Extradarii

- in cazul Mandatului European de Arestare, procedura este mai scurta- desi exista aceasta cerinta a celor 32 de infractiuni, unele state au apreciat ca principiul

legalitatii impune ca ele sa se regaseasca in dreptul intern - unele state au inlaturat chestiunea lipsei principiului pentru cele 32 de infractiuni- in Italia, legiuitorul, in aplicarea deciziei cadru, a definit foarte precis fiecare dintre

cele 32 de infractiuni, reintroducand de facto controlul asupra principiului- in Belgia, Curtea Constitutionala a scos in evidenta necesitatea unei aproximari a

legislatiei penale, acolo unde cerinta principiului a fost inlaturata- nevoia aproximarii legislatiei penale a fost consecinta lipsei unei definitii pentru

infractiuni enumerate in decizia cadru(2) In cazul Extradarii sunt implicate statele, in situatia Mandatului European de

Arestare sunt implicate autoritatile judiciare- decizia cadru in baza careia se dispune Mandatul European de Arestare, nu defineste

termenul de autoritate judiciara, lasand statului membru libertatea de a alege- din jurisprudenta CEDO rezulta ca autoritatea judiciara trebuie sa fie independenta si

impartiala, singurele autoritati care indeplinesc cerintele fiind instantele (tribunalele)- astfel, Mandatul European de Arestare nu ar putea fi emis de un procuror

Motivele de Refuz a executarii Mandatului European de Arestare :(a) Mandatul European de Arestare poate fi refuzat in situatia in care infractiunea

care face obiectul acelui Mandat European de Arestare a fost amnistiata (=cauza de inlaturare a raspunderii penale) in statul de executare (in masura in care acest stat avea competenta sa judece persoana in cauza)

(b) Persoana in cauza a fost definitiv judecata de autoritatea judiciara a altui stat membru pentru aceeasi fapta cu conditia ca, in cazul in care a fost condamnata, sa fi executat pedeapsa sau sa se afle in curs de executare – principiul “ ne bis in idem” – art. 54 al Conventiei de aplicare a Acordului Schengen

- cu privire la notiunea “aceeasi fapta”, CIJ a stabilit ca prin ea = o identitate a faptelor materiale

- legat de acest principiu si art. 54, exista 2 cauze aflate in curs de judecare la CIJ- (1) cetatean turc a fost la Olanda – trafic de stupefiante (urmarit penal)- (2) cetatean belgian - rapirea unei femei pe teritoriul Belgiei- in cazul (1) – amenda; alt stat urmarindu-l pentru trafic de droguri- in cazul (2) – amenda- in amele cauze CIJ a trebuit sa aplice principiul (art. 54)

(c) persoana a carei predare se cere, din cauza varstei, nu raspunde penal potrivit legislatiei statului de executare

- in procedura Extradarii se admite extradarea propriilor cetateni, insa ea e subordonata clauzei reciprocitatii

- in procedura Mandatului European de Arestare, pornind de la conceptul de cetatenie europeana, s-a considerat ca extradarea propriilor cetateni nu poate constitui motiv al refuzului de executare

- Mandatul European de Arestare trebuie sa se aplice tuturor cetatenilor statelor U.E. fara deosebire de nationalitate, pentru incidenta acestui mecanism, incidenta fiind calitatea acelor persoane – state membre

- predarea prezinta si ea dificultati- in Germania – Curtea – procedura predarii propriilor cetateni nu era conforma cu

protectia adusa de Constituie cetatenilor germani si a hotararii suspendarii aplicarii legii pana la remedierea acestei chestiuni

- in Cipru, CSM – e neconstitutionala acordarea predarii cetatenilor ciprioti – potrivt Constitutiei, niciun cetatean al Ciprului nu poate fi extradat

- in Romania, nu se punea aceasta chestiune, dupa 2003 insa cetatenii romani pot fi extradati

(3) Regula (principiul) specialitatii = persoana extradata nu poate sa fie urmarita, judecata, condamnata sau detinuta in vederea executarii unei pedepse pentru o alta infractiune decat cea precizata in cererea de Extradare, daca nu exista in acordul prealabil al statului solicitat

- lipsa acestui acord se prezuma, trebuind sa existe o decizie speciala in acest sens- in procedura Mandatului European de Arestare, fiecare stat membru poate notifica

Secretariatului General al Consiliului ca in relatiile sale cu alte state membre care au facut aceeasi notificare, acordul la urmarire, judecare, condamnare sau detinere in vederea executarii unei pedepse pentru o infractiune comisa de persoana solicitata, alta decat cea pentru care a fost predata, se prezuma daca intr-un caz particular autoritatea judiciara de executare nu declara contrariul

Aplicarea Legii Penale in TimpPrincipiul Activitatii

- principiile care guverneaza aplicarea legii penale in timp au in vedere rezultatul acelor chestiuni ce tin de efectele produse in intrarea si iesirea din vigoare a unor acte normative

- sursa problemei o constituie savarsirea infractiunilor sub imperiul unei legi si judecarea ei sub imperiul alteia

- intr-o asemenea succesiune a legilor – trebuie sa stim ce norme aplicam- problema – de a alege intre ideile scolii clasice (legea pe care faptuitorul infractiunii a

cunoscut-o) si ideile scolii pozitiviste (ultima lege aplicabila)- sediul materiei – art. 10-16 C. Pen.

Principiul Activitatii

- art. 10 C. Pen. – prncipiul activitatii = o aplicare a principiului legalitatii incriminarii faptelor si sanctionarii faptelor

- conform cu acest principiu, legea penala se aplica infractiunilor savarsite cat timp ea era in vigoare

- pentru a determina sfera de aplicabilitate a acestui principiu, trebuie sa definim intelesul notiunilor de intrare si iesire din vigoare a legii

- in Constitutie – intrarea in vigoare a legii – 3 zile dupa publicarea in M. Of. sau o alta data ulterioara prevazuta in lege

- 3 zile permite destinatarilor legii sa ia cunostiinta de continutul ei si sa-si poata adapta conduita cerintei legiuitorului

- in Constitutie – exemplu de lege care intra in vigoare la o data ulterioara – codurile – Codul Penal actual fost adoptat la 21 iunie 1968 si a intrat in vigoare la 1 ian 1969

- iesirea din vigoare – prin abrogare (expresa/tacita; totala/partiala)- abrogarea unei legi nu este acelasi lucru cu dezincriminarea unei fapte pentru ca este

posibil ca fapta incriminata in acel text sa se regaseasca in alta lege- ex. – abrogarea art. 224 C. Pen. a corespuns imperativului ocrotirii in mod egal a

proprietatii publice si private (acum este reglementat de art. 208 si 209 C. Pen.)

Concursul de Legi Penale :- in cazul in care, cu privire la acelasi raport juridic penal de conflict, sunt aplicabile 2

norme (generala si speciala), cea speciala are prioritate- o fapta incepe sa fie executata sub imperiul unei legi, continua dupa abrogarea legii –

continua in alta lege

(1) infractiuni continue – art. 41 C. Pen. (furtul de curent electric)(2) infractiuni progresive – o lovitura, victima, dupa o perioada moare(3) infractiuni de obicei – prostitutia- in cazul (2) – infractiunile progresive, nu exista concurs de legi, fiind aplicabila legea la momentul epuizarii infractiunii

Cursul 6 – Drept Penal – 7.11.2008Principiul Neretroactivitatii Legii Penale

- art. 10-16 C. Pen. – reglementeaza principiul activitatii, retroactivitatii legii penale, aplicarii legii penale mai favorabile

- toate aceste principii sunt instituie in baza principiului legalitatii- este prevazut de art. 11 C. Pen. – legea penala nu se aplica faptelor care, la data la care

au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni- in baza principiului legalitatii incriminarii, inca din dreptul roman exista principiul

“nullum crimen sine lege praevia”- art. 11 reprezinta o garantie a libertatii si sigurantei individuale – interventia unei legi

care incrimineaza anumite categorii de fapte nu produce niciun fel de consecinte asupra faptelor comise anterior emiterii legii

- principiul tine de caracterul previzibil (legile trebuie redactate cu claritate pentru ca destinatarii sa-si adapteze conduita cerintelor legiuitorului) si de caracterul accesibil (publicat in M. Of. pentru a-si produce efectele)

Principiul Retroactivitatii Legii Penale

- are in vedere mai multe ipoteze : abolitio criminis (dezincriminarea), aplicarea legii penale mai favorabile in cazul faptelor care nu au fost judecate definitiv si aplicarea legii penale in cazul cauzelor judecate definitiv

- art. 12 C. Pen. – legea penala nu se aplica faptelor comise sub legea veche daca nu mai sunt prevazute de legea noua

- toate consecintele acestei fapte daca au fost definitiv judecate, inceteaza – inceteaza executarea pedepselor, luarea masurilor educative, de siguranta si orice alta consecinta (instituirea interdictiei)

- principiul retroactivitatii are in vedere ipoteza dezincriminarii faptei prin legea noua si nu situatiile in care fapta continua sa ramana infractiune sub legea noua sub alta denumire, ori prin abrogarea din legea speciala, ramane ca infractiune in legea penala generala (codul penal) sau ca modalitate de savarsire a altei infractiuni

- fata de un condamnat pentru o infractiune ce ulterior a fost dezincriminata va inceta orice interdictie sau decadere, fiind considerat fara antecedente penale

- principiul reprezinta o garantie a libertatii persoanei si sigurantei ei in sensul ca dezincriminarea unei fapte produce efecte pentru viitor, orice masura ulterioara incetand

- cand procesul incepe cu legea de dezincriminare, face ca solutia sa fie achitarea deoarece fapta nu este prevazuta in legea penala sau desfiintarea hotararii judecatoresti (in cazul in care ea nu este definitiva, ci pe rol), adica producerea efectelor legii de dezincriminare ex tunc (pentru trecut)

- in acest caz fapta nu ar fi fost apta sa produca nicio consecinta in planul dreptului penal, astfel se inlatura executarea pedepsei, masurii de siguranta sau educative, inca de la momentul savarsirii faptei respective, efectele producandu-se si pentru trecut si pentru viitor

Legea Interpretativa adoptata ulterior legii interpretate retroactiveaza numai in ipoteza in care este mai favorabila, fara derogari

- legea interpretativa face front comun cu legea interpretata, principiul constitutional nu prevede exceptii

- legea care prevede masuri de siguranta si educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate (aplicabil principiul scolii pozitiviste – intotdeauna legea penala noua contine masuri mai eficiente in combaterea fenomenului infractional)

- art. 12 alin (2) C. Pen. este neconstitutional daca este interpretat, in sensul ca legea care prevede masuri de siguranta si educative va retroactiva intotdeauna, deoarece interpretarea articolului contravine principiilor constitutionale; astfel, ea retroactiveaza numai in situatiile in care este mai favorabila

Aplicarea Legii Penale in Situatii Tranzitorii

- legea penala retroactiveaza si atunci cand legea penala dezincrimineaza o fapta sau legea intervine in situatii tranzitorii

- situatiile tranzitorii = succesiunea legilor penale de la momentul savarsirii faptei si pana la momentul judecarii ei

- atunci, intrebare este – care lege este aplicabila???- legea penala favorabila (denumita si “legea penala mai blanda” sau “mitior lex”)

retroactiveaza intotdeauna ca expresie a principiului umanismuluiConditiile pentru aplicarea legii penale mai favorabile in situatiile tranzitorii – art. 13 C. Pen. :(a) sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala(b) de la momentul savarsirii ei pana la momentul judecarii ei sa se fi succedat mai multe

legi(c) toate legile sa incrimineze fapta respectiva

Principiul Aplicarii Legii Penale Mai Favorabile Infractiunilor Nedefinitiv Judecate

Criteriile necesare pentru aprecierea legii penale mai favorabile :(a) conditiile de incriminare(b) conditiile de tragere la raspundere penala(c) sanctiunile penale (pedepsele)- toate aceste criterii (a, b, c) se aplica numai in cazul faptelor care nu au fost

definitiv judecate- este interzisa crearea unei lex tertia !!!

Situatii :(1) Legile care prevad fapta ca infractiune au pedepse de natura diferita – atunci se va

aplica legea care cuprinde o pedeapsa cu o natura mai usoara(2) Legile care prevad fapta ca infractiune cuprind sanctiuni de acceasi natura, dar cu

limite diferite :(a) in cazul in care legile prevad acelasi minimum, dar maximum diferit – se

va aplica legea cu maximul mai mic(b) in cazul in care legile prevad minimum diferit, dar acelasi maximum – se va

aplica legea cu minimul mai mic- limitele pedepsei variaza asimetric- in caz de pedepse asimetrice, legea penala mai favorabila va fi determinata in concret

de judecator si in functie de imprejurarile care (a) atenueaza ori (b) agraveaza pedeapsa

- (a) daca in cauza sunt circumstante agravante – judecatorul trebuie sa aplice o pedeapsa catre maximul special si atunci este mai favorabila legea care prevede o pedeapsa cu un maxim special mai redus

- (b) daca fapta s-a savarsit in circumstante atenuante – judecatorul trebuie sa aplice o pedeapsa spre minimul special, ori sub acest minim, iar legea mai favorabila este cea care are un minimum special de pedeapsa mai redus

- in cazul in care conditiile de incriminare sunt diferite, mai favorabila este legea care prevede conditii de incriminare mai restrictive si care nu se regasesc in cazuri concrete

- Conditiile de tragere la raspundere penala au in vedere – aspectele privind prescriptia raspunderii penale, existenta unei plangeri prealabile in lipsa careia nu poate interveni legea penala

- Nu se considera lex tertia (incalcarea legii) in cazul preluarii unor institutii juridice (recidiva, suspendarea executarii pedepsei, termenele de prescriptie dintr-o lege si conditiile de incriminare dintr-o alta lege, tentativa) deoarece acestea reprezinta institutii autonome

Aplicarea Legii Penale Mai Favorabile si in cazul Pedepselor Definitive

- art. 14 si 15 C. Pen. reglementeaza aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile (art. 14) si aplicarea facultativa (art. 15)

- in cazul pedepselor definitive exista conditii diferite de apreciere a legii penale mai favorabile deoarece intervine o hotarare judecatoreasca de condamnare, adica se incadeaza fapta juridica

- in acest caz, vin in concurs 2 principii – cel al securitatii raportului juridic (se impune sa nu se aduca atingere acelor hotarari cu titlu definitoriu) si principiul umanismului (presupune ca legea penala retroactiveaza numai in cazul in care este mai favorabila)

- art. 14 si 15 prezinta criterii diferite de apreciere a faptei penale in raport de art. 13

- fata de art. 13, in art. 14 si 15 vorbim de o hotarare judecatoreasca definitiva, legea aparand dupa aceasta

- criteriul de determinare a legii favorabile consta in evaluarea sanctiunilor- se compara pedeapsa aplicata de instanta si cea prevazuta in legea noua, iar nu limitele

de pedepse din legea in vigoare la momentul judecarii- legea penala noua retroactiveaza daca maximul prevazut in legea veche e mai mare

decat in legea noua, astfel incat legea noua este mai favorabila si intervine aplicarea facultativa a legii penale favorabile – art. 15

- unii autori considera ca aplicarea facultativa a legii penale favorabile (art. 15) contravine Constitutiei deoarece legea penala ar retroactiva obligatoriu

- in cazul pedepselor definitive – in jurisprudenta – s-a creat o situatie speciala legata de intelesul unor termeni din legea penala, precum “consecinte deosebit de grave” – a se vedea art. 146 C. Pen. – cuantum de 200.000 lei

- cuantumul prejudiciului a variat in timp – faptuitorii condamnati pentru savarsirea unei infractiuni care a produs consecinte deosebit de grave presupunand un prejudiciu de 1 mld d lei, introduceau cerere de aplicare a legii penale mai favorabile

- deoarece, cei care s-au sustras urmaririi penale au fost judecati sub imperiul legii noi, cei care s-au prezentat (care nu s-au sustras urmaririi penale), astfel, nebeneficiind de aceste cerinte ale legii noi, au introdus o cerere de aplicare a art. 14 si 15 C. Pen.

- contestatiile au fost respinse deoarece unicul temei al aplicarii unei legi favorabile conform art. 14 si 15 este pedeapsa, legiuitorul nespunand ca aceste conditii pot sa determine aplicarea legii favorabile, ci numai art. 13

- art. 16 C. Pen. reglementeaza aplicarea legii penale temporare – astfel, legea penala temporara se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat era in vigoare legea, chiar daca faptele nu a fost urmarite sau judecate in acest interval de timp (principiul ultraactivitatii legii penale)

TRASATURILE INFRACTIUNII

INFRACTIUNEA = fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala (art. 17 C. Pen.)

- conform doctrinei penale, infractiunea reprezinta unicul temei al raspunderii penale- legat de infractiune, exista trasaturi ale infractiunii si continut al infractiunii- trasaturile infractiunii fac deosebire intre ilicitul penal si alte forme d ilicit- continutul infractiunii face deosebirea intre infractiuni in cadrul ilicitului penal- cu ajutorul trasaturilor infractiunii vom vedea daca fapta reprezinta infractiune sau

contraventie- infractiuni – de omor, ucidere din culpa, lovituri cauzatoare de moarte

Trasaturile Infractiunii :(1) Fapta sa Prezinte Pericol Social(2) Fapta sa fie Savarsita cu Vinovatie(3) Fapta sa fie Prevazuta de Legea Penala

(1) FAPTA = o manifestare a individului in sfera realitatii, in cadrul relatiilor sociale (sunt excluse fenomenele naturii)

- insa, in cazul in care faptuitorul s-a folosit de un fenomen al naturii pentru a savarsi o infractiune, fapta exista (ex. – daca erau anuntate ploi care duc la inundatii si faptuitorul s-a folosit de fenomenul naturii pentru a distruge digul – fapta exista)

- se face deosebire intre pericolul social generic si pericolul social concret (specific) al faptei respective

- pericolul social generic – este cel avut in vedere de leguitor in momentul in care incrimineaza o fapta ca infractiune, pentru ca prin natura si repetabilitate daunele aduc atingere grava

- pericolul social specific – este cel avut in vedere de judector in momentul in care alege o sanctiune pentru fapta respectiva

(2) legea penala presupune ca actul normativ sa fie adoptat de Parlament, publicat intr-un buletin oficial, accesibil cetatenilor si previzibil, redactat cu suficienta claritate pentru ca cetatenii sa-si adapteze conduia in raport cu prevederile legii

- aceasta trasatura reprezinta expresia principiului legalitatii

Cursul 7 – Drept Penal – 14.11.2008FAPTA SAVARSITA CU VINOVATIE

- fapta savarsita cu vinovatie reprezinta o trasatura esentiala a infractiunii care rezulta din art 17 C Pen.- ea are 2 valente – este o trasatura a infractiunii si este un element in continutul infractiunii

- cele 2 elemente nu se suprapun- formele vinovatiei – culpa si intentia (ca forme principale) - praeterintentia (ca forma mixta)- vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia- vinovatia reprezinta rezultatul interactiunii a doi factori : constiinta si vointa- exista cauze care elimina caracterul penal al faptei- exista situatii in care vinovatia se prezinta k element in continutul infractiunii, dar nu ca trasatura a ei- intentia = forma principala a vinovatiei, atitudinea psihica a faptuitotului care prevede rezultatul faptei sale si urmareste acel rezultat- intentia este – (a) directa - si (b) indirecta(a) – faptuitorul prevede rezultatul si il urmareste prin savarsirea faptei (ex. – faptuitorul ia un cutit si-l infige in inima victimei)(b) – prevederea rezultatului , dar rezultatul nu mai este urmarit, ci doar acceptat in eventualitatea producerii lui (ex. – faptuitorul ii aplica victimei o lovitura de pumnn, aceasta e aruncata intr-un bazin cu apa, iar faptuitorul pleaca)-culpa = art. 19 alin (2) atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada- culpa – (a) cu prevedere – si (b) simpla(a) – modalitate a culpei in care faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu urmareste rezultatul, nu-l accepta, socotind fara temei ca nu se va produce (in domeniul circulatiei pe drumurile publice – fapta conducatorului care nu reduce viteza la trecerea pe langa grupuri de persoane, prevazand posibilitatea unui accident – vatamarea ori uciderea unei persoane, avarierea autovehiculului)- spre deosebire de intentia indirecta, in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul nu accepta rezultatul faptei sale(b) – modalitate a culpei care se caracterizeaza prin neprevenirea de catre faptuitor a rezultatului faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada

- obligatia de prevedere este de esenta culpei simple, ea rezultand din actele normative reglementate anumitor categorii de activitati- aprecierea vinovatiei sub forma culpei se face in functie de criteriile – daca faptuitorul trebuia sa prevada rezultatul si daca putea sa-l prevada- posibilitatea concreta de prevedere a faptuitorului este apreciata in functie de personalitatea acestuia, experienta de viata, pregatirea profesionala, dezvoltarea intelectuala, etc.- daca se stabileste ca faptuitorul nu putea sa prevada acest rezultat, atunci nu exista vinovatie sub forma culpei simple- praeterintentia (intentia depasita specifica unor infractiuni) reprezinta forma mixta a vinovatiei, atitudinea psihica a faptuitorului fata de o fapta comisa cu intentie si de un rezultat produs din culpa (ex. – loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte, talharia urmata de moartea victimei, violul urmat de moartea victimei)- praeterintentia nu este definita de lege, insa ea rezulta din continutul anumitor infractiuni din C. Pen.

CONTINUTUL INFRACTIUNII

- continutul infractiunii este definit ca o totalitate de conditii prevazute de lege pentru caracterizarea unei fapte ca infractiune

- nu trebuie confundat continutul infractiunii cu trasaturile esentiale ale acesteia deoarece ultimele deosebesc ilicitul penal de alte forme de ilicit, iar continutul infractiunii are drept calitate deosebirea infractiunilor intre ele

- continutul infractiunii poate imbraca 2 aspecte – (a) continutul legal (art. 174 C Pen.) si (b) continutul concret (uciderea efectiva a unei persoane)

- (a) – este descris de normele de incriminare si cuprinde conditiile obiective si subiective in care o fapta devine infractiune

- (b) – este dedus din fapta savarsita, reprezentand continutul acelei fapte determinate, savarsite in realitatea obiectiva de catre o persoana si care se inscrie prin elementele sale in tiparul abstract prevazut in norma de incriminare

- in doctrina penala se face deosebirea intre continutul juridic si cel constitutiv al infractiunii, care ar cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege referitoare la actul de conduita interzis (subiecti, locul si timpul savarsirii faptei)

- continutul constitutiv (fiind dat intotdeauna in norma de incriminare) nu poate lipsi din continutul juridic al infractiunii

- continutul juridic se identifica cu cel constitutiv numai atunci cand in norma de incriminare nu sunt trecute decat conditii cu privire la actul de conduita interzis

- continutul juridic al infractiunii consta in continutul constitutiv si alte conditii privitoare la celelalte elemente

Structura continutului infractiunii(a) – conditii referitoare la obiectul infractiunii(b) – conditii referitoare la subiectul activ(c) – conditii referitoare la subiectul pasiv(d) - actul de conduita – latura obiectiva (elementul material, urmarea imediata,

legatura de cauzalitate) si latura subiectiva (vinovatia, mobilul si scopul)(e) – obiectul – juridic

- material (actul de conduita) (f) - locul si timpul savarsirii infractiunii (furtul savarsit in timpul noptii este furt calificat, fapta savarsita intr-un loc public – infractiune)

- in continutul infractiunilor exista conditii (a) preexistente, (b) concomitente si (c) subsecvente

- (a) – au in vedere calitatea subiectului activ sau pasiv si se situeaza in timp anterior savarsirii faptei

- (b) – au in vedere locul si timpul savarsirii infractiunii- (c) – privesc producerea unor consecinte deosebit de grave

In functie de importanta lor, exista conditii (a) esentiale (constitutive) si (b) conditii accidentale (circumstantiale)

- (a) – in lipsa lor, fapta nu constituie infractiune- (b) – intra in continutul calificat (agravat) sau atenuat al faptei, neindeplinirea lor

conducand la nerealizarea acestui continut al infractiunii

FACTORII INFRACTIUNII

A. obiectul infractiuniiB. subiectii infractiuniiC. locul si timpul savarsirii infractiunii

A. obiectul infractiunii este format din relatiile sociale formate in jurul si datorita valorii sociale ocrotite- obiectul poate sa fie (a) juridic si (b) material- clasificarea infractiunilor se face in functie de (a) obiectul juridic al acestora- in literatura juridica de specialitate, obiectul infractiunii este prezentat sub mai multe aspecte, dupa gradul mai intins sau mai restrans de relatii sociale nascute in legatura cu valoarea sociala ocrotita si care este periclitata ori vatamata prin infractiune

- gruparea infractiunilor in titlurile partii speciale in raport de obiectul juridic: - a1 – obiect de grup (generic) - a2 – obiect specific- a1 – comun unui grup de infractiuni (infractiuni contra sigurantei statului, infractiuni contra persoanei, infractiuni contra patrimoniului, infractiuni contra infaptuirii justitiei)- a2 – valoarea sociala concreta careia i se aduce atingere prin infractiune (omorul are ca obiect juridic – viata persoanei)- obiectul juridic general = totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin normele dreptului penal- (b) obiectul material al infractiunii = valoarea materiala impotriva careia se indreapta infractiunea (corpul persoanei, la furt – bunul mobil)- in raport de obiectul material, infractiunile se clasifica in: - b1 - infractiuni de pericol - b2 – infractiuni de rezultat- b1 – NU au obiect material si nu aduc o atingere concreta valorii sociale ocrotite- b2 – au obiect material si in cazul lor trebuie demonstrata legatura de cauzalitate- lipsa obiectului, de unde infractorul credea ca se afla, in momentul savarsirii faptei, conduce la calificarea faptei ca tentativa improprie [art. 20 alin (2) C. Pen.]- deosebirile intre b1 si b2 – la b2 trebuie demonstrata legatura de cauzalitate, in cazul ei neexistand tentativa; la b1 – simpla comitere a faptei da nastere rezultatului

- in continutul infractiunilor, dupa cum sunt descrise, lipsesc referintele la obiectul juridic al infractiunii- obiectul juridic se deduce din locul in care infractiunea e reglementata de legiutor (titlul, capitolul sau sectiunea unde infractiunea e inclusa)- exista insa si infractiuni care au un obiect complex, precum cea de talharie (pe de o parte obiectul juridic principal format din relatiile sociale privitoare la apararea avutului privat sau public mai precis relatiile de detentie, de posesie si pe de alta parte un obiect juridic adiacent, secundar, format din relatiile sociale privind ocrotirea persoanei cu viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea sa)

B. subiectii infractiunii = persoanele care sunt implicate in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala prin comiterea actiunii/inactiunii, caz in care vorbim de subiect activ (persoana fizica sau juridica) sau prin suportarea consecintelor infractiunii – subiectul pasiv- conditiile generale de existenta pentru subiectele active – persoane fizice rezulta din art. 17, 46, 48, 50 si 99 C. Pen.- ele au in vedere – varsta, responsibilitatea, libertatea de vointa si actiune

(1) Varsta - art.99 – faptuitorul raspunde pentru fapta sa de la varsta de 14 ani- art. 50 – minoritatea = cauza care inlatura caracterul penal al faptei, fapta celui care nu are 14 ani, nu este considerata infractiune- anterior varstei de 14 ani exista prezumtia absoluta a lipsei de discernamant- intre 14 si 16 ani exista o prezumtie relativa a lipsei discernamantului- intre 16 si 18 ani exista prezumtia relativa a existentei discernamantului(2) Responsabilitatea (atitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale si semnificatia lor si de a-si putea determina si dirija in mod constient vointa) rezulta din art. 48 C. Pen. in care este descrisa o cauza care inlatura caracterul penal, aceea a iresponsabilitatii - responsabilitatea se apreciaza prin prisma a 2 factori – (a) unul intelectiv si (b) unul volitiv- (a) – aptitudinea persoanei de a-si da seama de semnificatia actiunii/inactiunii sale si urmarea ei (ne da formele si modalitatea de vointa)- (b) – capacitatea persoanei de a-si dirija vointa- lipsa factorului intelectiv duce la iresponsabilitate, caz in care lipseste vinovatia- lipseste factorul volitiv (persoana este constransa)- diferenta intre vointa si actiune – subiectul activ a decis liber asupra savarsirii faptei(3) Libertatea de vointa si actiune este o conditie generala a subiectului activ al infractiunii- in cazul in care faptuitorul a actionat sub imperiul constrangerii fizice sau morale, fapta nu mai este imputabila acestuia si, fiind savarsita fara vinovatie, nu mai este infractiune (art. 46 C. Pen)

Conditiile speciale privind subiectul activ al infractiunii = calitati ale acestuia, spre exemplu – calitatea de cetatean pentru infractiunile de tradare, de strain pentru infractiunea de spionaj, functionar – infractiunile de abuz in serviciu, neglijenta in serviciu, militar – dezertare- subiectul activ pentru care este necesar indeplinirea unei conditii speciale se numeste

subiect activ calificat sau circumstantiat- savarsirea actiunii/inactiunii interzise de o persoana care nu are calitatea ceruta de lege

pentru a fi subiect activ calificat, face ca ea sa fie doar complice si nu autor

- in cazul persoanelor juridice, nu exista o limitare a acestora in ceea ce priveste anumite infractiuni

- conditiile in care persoana juridica raspunde penal pot fi grupate in - (a) – conditii care privesc existenta persoanei juridice- (b) – conditii privind sfera persoanelor juridice care raspund penal- (c) – conditii privind persoanele fizice care prin faptele lor pot antrena raspunderea

penala a persoanelor juridice- (a) – persoana juridica raspunde din punct de vedere legal la momentul savarsirii

infractiunii- persoana juridica aflata in lichidare raspunde penal- entitatile care nu au dobandit personalitate juridica nu raspund penal- (b) – din art. 19 C. Pen. rezulta ca de la regula conform careia toate persoanele juridice

raspund penal, sunt exceptii – statul, autoritatile publice, institutiile publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat

- raspunderea statului este antrenata numai pentru prejudicii- (c) – raspunderea penala a pesoanelor fizice care au o relatie de fapt sau de drept cu

persoanele juridice si care actioneaza in realizarea obiectului de activitate sau in interesul persoanei juridice si cu acordul acesteia

- toate aceste elemente trebuie probate- raspunderea penala a persoanelor juridice nu exclude raspunderea persoanei fizice- vinovatia persoanei juridice are aceleasi forme ca cele definite pentru persoana fizica- nu trebuie sa existe identitatea formei de vinovatie intre activitatea persoanei juridice

cu cea a persoanei fizice- Subiectul pasiv al infractiunii este cel impotriva caruia e comisa fapta si poate sa fie

uneori calificat (ex. – pruncuciderea, ultrajul – functionarul public) si poate avea calitatea de persoana fizica sau juridica

(C). Locul si timpul savarsirii infractiunii- locul si timpul sunt 2 elemente preexistente ale infractiunii, fara de care nu poate fi conceputa savarsirea unei infractiuni- locul de savarsire a faptei reprezinta o conditie esentiala (de care depinde existenta faptei) si un element circumstantial (de care nu depinde existenta infractiunii, ci doar realizarea variantei calificate a acesteia – furtul intr-un loc public reprezinta furt calificat)- timpul in care se savarseste fapta reprezinta tot la fel o conditie esentiala (in lipsa ei nu se realizeaza infractiunea) si elementul circumstantial (furtul savarsit in timpul noptii – reprezinta furt calificat).

Cursul 8 - Drept Penal – 21.11.2008

CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII

- nu exista infractiune fara continut constitutiv Continutul constitutiv al infractiunii:

(1) latura obiectiva (elemental material, legatura de cauzalitate si urmarea imediata)(2) latura subiectiva (vinovatia, mobilul si scopul) exista si o situatie premisaContinutul constitutiv = totalitatea conditiilor prevazute in norma de incriminare referitoare la actul de conduita

- continutul constitutiv al infractiunii are 2 laturi, in lipsa carora nu poate exista infractiunea

- in afara continutului constitutiv, exista si infractiuni care au o situatie premisa (=chestiune preexistenta de care depinde caracterul penal al faptei – de ex. art. 305 lit. c) C. Pen. – e incriminata infractiunea de abandon de familie, constand in aceea ca faptuitorul nu plateste cu rea-credinta timp de 2 luni pensia de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca)

- situatia preexistenta consta in hotararea judecatoreasca prin care se stabileste pensia de intretinere

LATURA OBIECTIVA

- latura obiectiva este cuprinsa in continutul infractiunii si desemneaza conditiile referitoare la actiunea/inactiunea incriminata

- latura obiectiva cuprinde in principal elementul material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata, la care pot fi adaugate si conditii referitoare la loc si timp

- elementul material al laturii obiective = actul de conduita interzis prin norma de incriminare

- actul de conduita se exprima prin verbum regens- actul de conduita trebuie sa constea intr-o actiune/inactiune- diferenta intre cele 2 (actiune si inactiune in ceea ce priveste acest act) e relevanta

pentru forma de vinovatie cu care se savarseste fapta- elementul material produce consecinte asupra laturii subiective in sensul determinarii

formei de vinovatie cu care se comite fapta- daca elementul material consta intr-o actiune (in lege se incrimineaza atitudinea

faptuitorului de a face ceva ce legea interzice), forma de vinovatie este intentia sau culpa (numai daca legea prevede expres asta – la culpa)

- daca elementul material este constituit de o inactiune (faptuitorul nu face ceva ce legea ordona sa faca), forma de vinovatie poate sa fie atat intentie cat si culpa, cu exceptia situatiei cand legea prevede expres doar una din ele

- infractiunea de actiune se poate realiza prin acte materiale (lovire, ucidere, luare, distrugere, sustragere), cuvinte (amenintare) sau prin scris (fals, uz de fals, denuntare calomnioasa)

- elementul material poate aparea in continutul infractiunii intr-o varianta unica sau varianta alternativa (luarea de mita – verbum regens = pretindere, primire, acceptare de bani sau alte foloase)

- importanta acestei clasificari (in varianta unica si alternativa) are in vedere incadrarea juridica a faptei pentru infractiunea la care elementul material se prezinta in variante alternative (savarsirea mai multor acte in variante alternative nu schimba unitatea faptei)

- elementul material poate consta intr-o singura actiune sau mai multe reunite, de regula, ultimele caracterizand elementul material al infractiunii complexe (= o forma a unitatii legale de infractiune care presupune reunirea in continutul aceleiasi incriminari a doua sau mai multe infractiuni distincte – exemplu – talharia – presupune furtul si violenta)

- nerealizarea completa a uneia din actiuni face ca fapta sa ramana in stadiul tentativei- la infractiunile complexe omogene, nerealizarea elementului material conduce la

ruperea unitatii infractionale si tranformarea ei intr-un concurs de infractiuni

- Cerintele esentiale atasate actului de conduita sunt reprezentate de locul savarsirii faptei – Codul Rutier – pe drumurile publice si timpul savarsirii faptei – la pruncucidere – imediat dupa nasterea copilului

- Urmarea imediata = atingerea adusa valorii sociale ocrotite- Urmarea imediata consta intr-o modificare materiala a realitatii sau intr-o stare de

pericol- la infractiunile materiale, inexistenta atingerii materiale produse obiectului infractiunii

face ca fapta sa ramana in stadiul tentativei- Legatura de cauzalitate la infractiunile materiale trebuie dovedita, insa la cele de

pericol nu trebuie dovedita- legatura de cauzalitate face ca sa existe o legatura intre elementul material si urmarea

imediata- legatura de cauzalitate face ca fapta sa fie imputabila fizic faptuitorului- avand in vedere importanta notiunii, in doctrina au existat mai multe teorii cu privire

la legatura de cauzalitate – idei cu ajutorul carora dovedim ca urmarea decurge din fapta comisa cu consecinta imputabilitatii fizice a faptei

- teorii – moniste (teoria cauzei proxime, a cauzei preponderente si cea a cauzei adecvate – tipice) si pluraliste (teoria echivalentei conditiilor si cea a conditiei generale)

- teoria cauzei proxime considera drept cauza contributia umana ce se situeaza anterior rezultatului cu excluderea celorlalte actiuni

- teoria cauzei proxime restrange in mod nejustificat antecedenta cauzala la o singura contributie umana

- teoria cauzei preponderente considera cauza - energia care a contribuit cel mai mult la producerea acelui rezultat; aceasta teorie restrange antecedenta cauzala in cazul participatiei penale

- teoria cauzei adecvate (tipice) are drept cauza acea conditie apta prin natura ei sa produca rezultat; teoria restrange sfera antecedentelor cauzale pentru ca ea nu permite includerea in sfera ilicitului penal a acelor actiuni care nu sunt tipice

- unii autori considera ca exista si o alta teorie, si anume, cea a cauzei eficiente, care presupune (in parerea lor) ca este cauza conditia care a declansat procesul; acestei teorii i se reproseaza ca largeste sfera antecedentei cauzale (faptuitorul lucreaza cu victima la renovarea unui imobil – apartament - si la un moment dat faptuitorul ii loveste degetul acesteia cu ciocanul, iar in drumul catre spital, victima este lovita de o masina si moare)

- teoriile pluraliste incearca sa identifice cauza- teoria echivalentei conditiilor este o conditie sine qua non si presupune ca orice

conditie care a precedat rezultatul si care a avut legatura cu acesta este cauza- acestei teorii i se reproseaza faptul ca pune pe acelasi plan toate conditiile fara a

diferentia contributia acestora la producerea rezultatului, nu diferentiaza cauzele de conditii, extinzand sfera acestora

- teoria conditiei necesare considera drept cauza orice conditie care a contribuit la producerea rezultatului, tinandu-se seama de contributia concreta adusa de acea conditie, dupa producerea rezultatului, cam toate conditiile fiind necesare

- orientarea practicii judiciare – pentru stabilirea legaturii de cauzalitate, se identifica intai toate contributiile care ar putea avea legatura cauzala

- in ipoteza unei pluralitati de contributii, va trebui sa se verifice proportia in care fiecare dintre ele contribuie la savarsirea faptei

- urmatorul pas consta in stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate (nu inseamna stabilirea vinovatiei, ci faptul ca vor fi retinute in antecedenta cauzala acele contributii care pot fi imputabile atat fizic, cat si psihic faptuitorului)

- in al 3-lea rand, se delimiteaza si determina acele contributii tipice, esentiale, importante pentru producerea rezultatului de cele care doar inlesnesc urmarea imediata

- aceste contributii esentiale sunt doar acelea in lipsa carora rezultatul nu s-ar fi produs in niciun mod sau in nicio masura

LATURA SUBIECTIVA

- latura subiectiva = totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea faptuitorului fata de fapta si urmarea ei

- latura subiectiva cuprinde vinovatia ca element esential careia i se adauga cerinte precum mobilul si scopul

- vinovatia = atitudinea psihica a persoanei care savarseste o fapta fata de acea fapta si urmarea ei

- formele vinovatiei (art.19 C Pen) – intentia, culpa, praeterintentia- in continutul infractiunii nu are relevanta daca intentia este directa sau indirecta sau

culpa este simpla ori cu prevedere (exceptia facand-o situatia in care intentia este calificata prin scop, atunci este vorba de o intentie directa, vinovatia din continutul infractiunii)

- elementul subiectiv la infractiunile comisive e ca regula intentia si culpa numai daca prevede legea expres (uciderea din culpa, vatamarea corporala din culpa)

- elementul subiectiv la infractiunile omisive este reprezentat atat d intentie, cat si de culpa, nu si cand legiuitorul incrimineaza savarsirea faptei prin intentie (ex. – neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere)

- cerintele esentiale sunt reprezentate de mobil si scop- mobilul = cauza interna a actului de conduita, orice atitudine constienta a persoanei

avand un mobil = semnul modalitatii psihice a faptuitorului- mobilul intra cateodata in continutul infractiunii (ex. – abuz in serviciu prin ingradirea

unor drepturi pe temei de rasa, nationalitate, religie – exprima mobilul)- scopul presupune reprezentarea rezultatului faptei de catre faptuitor- scopul - omorul savarsit pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la urmarire,

arestare sau executarea pedepsei, omorul savarsit pentru a ascunde talharia sau pirateria

- scopul trebuie dovedit, el intra in continutul infractiunii, nerealizarea conditiei, putand conduce la achitarea faptuitorului

Cursul 9 – Drept Penal – 28.11.2008CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

- art. 44 si urmatoarele reglementeaza legtima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica si morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, minoritatea, betia si eroarea

- exista cauze care inlatura trasatura infractiunii, dar cauze care inlatura raspunderea penala

- diferenta intre cele doua este ca primele au drept consecinta principala scoaterea actiunii sau inactiunii faptuitorului din afara ilicitului penal, inlaturarea raspunderii penale fiind doar o consecinta subsidiara a inlaturarii caracterului penal

- cauzele generale care inlatura raspunderea penala, mai exact amnistia, prescriptia raspunderii penale, lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor nu inlatura caracterul penal al faptei, fapta ramane infractiune, dar prin dorinta legiuitorului este inlaturata consecinta infractiunii reprezentata de raspunderea penala

LEGITIMA APARARE

- legitima aparare este o cauza care exclude caracterul penal al faptei, datorita lipsei de vinovatie in conditiile in care aceasta este savarsita

- se afla in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotria interesului obstesc si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori interesul obstesc [art. 44 alin (2)]

- fundamentul legitimei aparari trebuie cautat in contextul conflictului in care se afla doua valori sociale, una apartinand agresorului si cealalta societatii

- legea acorda prioritate valorii aceluia care nu a avut o conduita antijuridica, care a raspuns valorii atacate in mod injust

- legitima aparare presupune 2 elemente : atacul si apararea reglementate in art. 44 C. Pen.

Conditiile atacului :- din art. 44 rezulta ca atacul trebuie sa fie material, direct, imediat, injust, sa puna in

pericol grav valoriile indicate de art. 44- caracterul material al atacului presupune ca acesta se realizeaza prin mijloace fizice

menite sa pericliteze in substanta lor fizica valorile sociale ocrotite- atacul care consta in cuvinte, scrieri nu indeplineste cerinta prevazuta de art. 44 si nu

poate da nastere unei legitime aparari- atacul nu presupune in mod necesar o actiune, ci poate fi reprezentat si de o inactiune- omisiunea poate constitui un atac daca ea pune in pericol valoarea ocrotita (ex. – angajatul la CFR care nu doreste sa schimbe macazul de la caile ferate pentru a produce un accident)- unii autori au negat aceasta cerinta precizand ca in situatia unei infractiuni de tradare,

valoarea lezata (siguranta statului) nu are o existenta fizica, atunci legitima aparare nu poate fi acceptata in situatiile actelor indreptate impotriva unor valori nesusceptibile de incorporare intr-un obiect material

- aceste valori nu vor putea fi aparate legitim- caracterul direct al atacului – atacul este direct atunci cand se indreapta si creeaza

un pericol nemijlocit pentru valoarea sociala ocrotita- atacul nu va fi direct atunci cand intre agresor si obiectul care incorporeaza valoarea

sociala ocrotita exista un obstacol eficient

- atunci cand se afla un obstacol eficient nu putem vorbi despre caracterul direct al faptei (ex. – victima ataca faptuitorul cu un cutit, acesta din urma se refugiaza intr-o camera si inchide usa cu cheia urmand a trage cu pistolul in usa, nimerind victima)

- unii autori considera ca nu ar trebui acceptat atacul direct atunci cand intervine un obstacol deoarece atacul nu se mai afla in curs de desfasurare

- de lege lata, exista cerinta caracterului direct- caracterul imediat al atacului presupune ca atacul trebuie sa fie iminent sau in curs

de desfasurare, nefiind permisa legitima aparare preventiva- pentru ca atacul sa fie iminent trebuie sa declansarea lui sa constituie o certitudine si

nu o simpla eventualitate- la atacul in curs de desfasurare, atacul legitimeaza apararea cat timp nu s-a epuizat- in situatia infractiunilor cu un rezultat reversibil, atacul este considerat imediat cat

timp rezultatul poate fi rasturnat- la infractiunile susceptibile de desfasurare in timp, aparerea poate intervenii pana la

epuizare- in doctrina s-a discutat posibilitatea unei legitime aparari dupa ce a fost dezarmata

victima, rezultand ca nu exista un atac armat daca inculpata a smuls din mana sotului cutitul si apoi l-a lovit succesiv; nu reprezinta un atac imediat atunci cand inculpata i-a aplicat o lovitura mortala victimei cu cutitul pe care i-l smulsese din mana

- de asemenea, s-a discutat si utilizarea anticipata a unor dispozitive sau mijloace de interventie (cainele agresiv), insa daca este vorba despre un atac minor, imposibil de prevazut ca moment al desfasurarii, nu este vorba despre legitima aparare

- utilizarea unor mijloace de aparare a proprietatii poate sa stea la baza unei legitime aparari daca atacul are un grav de probabilitat foarte mare (numeroase amenintari)

- instalarea unui gard electric nu poate fi justificata ca aparare impotriva acelora care ar dori sa sustraga bunuri din locuinta celui care si-a facut acel gard

- caracterul injust la atacului presupune lipsa autorizarii acestuia de catre ordinea juridica astfel incat atunci cand actul are loc in baza legii, nu e vorba de un atac injust (ex. – cel care urmareste o persoana pentru a pune in aplicare un mandat de arestare, cel care face uz de forta pentru a imobiliza un infractor, sporturi – lupte, box)

- in doctrina s-a pus problema atacului incapabilului, fiind inlaturat atacul pe baza starii de necesitate sau a legitimei aparari

- diferenta dintre cele doua este ca in situatia unei legitime aparari, nu se cere ca modalitatea de aparare sa fie singura, in cazul starii de necesitate aceasta cerinta fiind obligatorie

- in cazul incapabilului se aplica starea de necesitate deoarece acesta nu este capabil sa distinga intre bine si rau, lipsind caracterului injust al atacului

- atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul obstesc – in functie de intensitatea atacului, de urmarile pe care le produce, conditia fiind indeplinita atunci cand atacul implica un rau ireparabil sau greu de remediat

- nu intereseaza pentru gravitatea pericolului raportul de forte dintre atacator si cel ce se apara pentru ca pericolul pentru inculpat rezulta din simplul fapt al atacarii lui

- nu este acceptata aceasta idee pentru exista unor situatii in care raportul de forta e hotarator pentru aprecierea gradului pericolului atunci cand cel atacat este o persoana imobilizata la pat, invalida, iar atacatorul este o persoana cu o forta deosebita

- sfera valorilor sociale impotriva carora e indreptat atacul nu se limiteaza la persoana atacatorului sau la o alta persoana, ci se extinde si la drepturile lor si interesul obstesc

CONDITIILE APARARII

- 1) apararea trebuie sa imbrace forma unei fapte prevazute de legea penala- pentru aparare se inlatura caracterul penal al faptei- 2) apararea trebuie sa fie necesara – necesitatea apararii impune cerinta ca aceasta sa

interina in intervalul de timp in care atacul e imediat- apararea trebuie sa fie apta prin natura ei sa inlature atacul fara sa implice insa si

aspectul legat de situatia ca apararea este singura posibilitate de inlaturare a atacului- nu este necesara o riposta indrepata impotriva bunului agresorului (o persoana nu va

beneficia de legitima aparare daca, alergata de sotul ei, ii zgarie acestuia masina)- 3) apararea trebuie sa fie precedata de un atac – simpla presupunere ca agresorul

va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima- 4) apararea trebuie sa se indrepte impotriva agresorului pentru a inceta atacul si a

salva valorile periclitate- 5) apararea trebuie sa fie proportionala cu gravitatea atacului – proportionalitatea

se apreciaza in concret in raport de mijloacele intrebuintate, imprejurarile de fapt, situatia personala a atacatorului si a celui atacat

- examinarea proportionala trebuie sa aiba in vedere si urmarea celor doua actiuni (urmarea pe care a produs-o atacul daca nu ar fi fost oprit si urmarea dorita de cel ce s-a aparat – urmarea produsa)

- diferenta de mijloace folosite nu exclude existenta proportionalitatii (cand e pusa in pericol viata celui aparat, nu se poate spune ca s-au folosit mijloace periculoase, decat cele ale agresorului)

EFECTELE LEGITIMEI APARARI

- legitima aparare inlatura caracterul penal al faptei astfel incat, pentru o fapta comisa in legitima aparare, nu e posibila aplicarea unei sanctiuni, nici macar a unei masuri de siguranta

- legitima aparare inlatura si raspunderea civila de regula, insa nu si raspunderea pentru faptele comise cu ocazia apararii in dauna unor terti daca ei nu au participat sau bunul lor nu a fost folosit la comiterea atacului

- la legitima aparare discutam si de legitima aparare prezumata (1) si depasirea limitei legitime a apararii sub forma efectului justificat si efectului scuzabil (2)

- (1) art. 44 alin (2 indice 1) – se prezuma ca e in legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea mijloace intr-o lucuinta, incapere, dependinta, loc imprejmuit sau delimitat prin semne de marcare

- prezumtia are un caracter relativ – ea poate fi rasturnata, consecinta fiind reprezentata de rasturnarea probei (parchetul trebuie sa dovedeasca, ca acest caracter lipseste)

- conditii - atacul trebuie sa constea intr-o patrundere fara drept si trebuie sa se realizeze prin violenta, efractie, escaladare, etc; atacul trebuie sa vizeze unul din spatiile aratate de acest alineat din art. 44

- apararea trebuie sa urmareasca respingerea acestui atac- legitima aparare prezumata nu poate fi exercitata numai de proprietarii locuintei sau de

cel ce o foloseste, ci de orice persoana ce sesizeaza incercarea de patrundere- excesul justificat este asimilat legitimei aparari (art. 44 C Pen) si inlatura caracterul

penal al faptei- excesul scuzabil este o circumstanta atenuanta legala (art. 73 C Pen)

- excesul scuzabil delimiteaza sanctiunea aplicata- excesul justificat are in vedere depasirea limitelor unei aparari proportionale cu

gravitatea atacului, depasire intemeiata pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul

- excesul scuzabil – depasirea limitelor unei aparari nu este determinata de temerea provocata de atac, existenta ei se stabileste pe baza circumstantelor concrete in care s-a comis fapta, avand in vedere eventualele particularitati ale atacatorului/victimei

- in situatia excesului justificat, este inlaturat caracterul penal al faptei si raspunderea penala, insa nu si raspunderea civila

STAREA DE NECESITATE

- art. 45 C Pen – este in starea de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala, sanatatea sa, a altuia, un bun important al sau sau al altuia sau un interes obstesc

- in situatia legitimei aparari, cauza care o determina poate proveni doar de la o persoana, in cazul starii de necesitate pericolul poate porveni si din partea unui animal/fenomen al naturii

- cel care sufera urmarile faptei comise in starea de necesitate nu e cel ce a cauzat pericolul, ci o terta persoana in sarcina careia nu se poate retine nicio actiune

- la starea de necesitate, actiunea in salvare este unica actiune care inlatura caracterul penal al faptei

CONDITIILE STARII DE NECESITATE

- pericolul sa fie : iminent, inevitabil si sa nu fie creat in mod intentionat de cel ce invoca starea de necesitate si sa ameninte una din valorile de la art. 45 C Pen

- (a) pericolul iminent – presupune ca acesta sa fie pe punctul de a produce urmarea vatamatoare pentru valoarea sociala protejata

- (b) pericolul inevitabil – acesta nu ar fi putut si inlaturat decat prin producerea faptei prevazute de C Pen

- daca sunt mai multe modalitati de inlaturare a pericolului, se cere faptuitorului sa aleaga pe cea mai putin vatamatoare pentru valoarea sau bunul aparat

- (c) nu beneficiaza de starea de necesitate cel ce a provocat intentionat pericolul (cel ce a incendiat imobilul in care se afla pentru a justifica lovirea unei persoane cand fugea)

- (d) sa priveasca viata, integritatea corporala sau sanatatea celui ce a comis actiunea de salvare, un bun important sau al altei persoane sau in interes obstesc

- actiunea in salvare (conditii) – (1) actiunea in salvare sa aiba forma unei fapte prevazute de legea penala(2) sa fie comisa pentru a indeparta pericolul(3) sa fie unica modalitate de inlaturare a pericolului, iar in situatia in care sunt mai multe posibilitati, sa fie cea care produce urmarea cea mai putin vatamatoare(4) sa nu produca o urmare vadit mai grava decat aceea pe care ar fi impus-o pericolul

EFECTELE STARII DE NECESITATE

- se inlatura caracterul penal al faptei, dar, ca regula nu se inlatura si raspunderea civila- depasirea limitelor starii de necesitate constituie doar circumstanta atenuanta legala

Cursul 10 – Drept Penal – 5.12.2008CONSTRANGEREA FIZICA SI MORALA

- sediul materiei – art. 46 C. Pen.- se apreciaza ca fapta savarsita din cauza unei constrangeri fizice sau sub imperiul unei

constrangeri morale inlatura caracterul penal al faptei(1) Constrangerea fizica reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Conditiile de existenta ale constragerii fizice :(a) sa existe o fapta prevazuta de legea penala, fapta savarsita de inculpat, datorita

aplicarii constrangerii fizice sau morale deoarece in lipsa faptei, nu putem discuta despre inlaturarea caracterului penal

- nu are relevanta natura faptei juridice(b) sa fie actiunea sub imperiul unei constrangeri fizice- acte de constrangere fizica – acte prin intermediul carora faptuitorul a fost silit sa faca,

sa dea sau sa nu faca ceva(c) faptuitorul sa nu fi putut rezista constrangerii respective- imposibilitatea de a rezista constrangerii respective se apreciaza in raport de datele

personale ale persoanei care a fost constransa- caracterul penal e inlaturat pentru ca fapta nu a fost dorita de faptuitor, rezultand faptul

ca desi ea e imputabila fizic, nu exista vinovatie - ex. de constrangere fizica – 3 barbati (A, B, C), deplasandu-se pe strada, produc un

accident. A il impinge pe B si, in cadere, B il loveste pe C, care moare prin lovirea de caldaram. Din punct de vedere fizic fapta este imputabila lui B, el actionand fara vinovatie, autorul faptei fiind reprezentat de A.

(2) Constrangerea morala – conditii de existenta : (a) fapta sa fie prevazuta de legea penala(b) fapta sa fie determinata de amenintarea cu un pericol grav- nu orice pericol justifica inlaturarea caracterului penal al faptei pe considerentul

constrangerii morale (ex. – sotia, temandu-se ca sotul va afla ca ea a lichidat un depozit bancar si a cheltuit banii, ea falsifica certificatul de depozit – in acest caz ea nu va beneficia de constrangerea morala)

(c) pericolul sa nu fi putut fi inlaturat prin alt mod, decat prin savarsirea faptei (ex. – faptuitorul e amenintat de un coleg de servici ca vor fi date in vileag antecedentele penale ale acestuia daca nu sustrage un bun de la lucru – in acest caz, in care el fura bunul respectiv, nu va putea invoca constrangerea morala)

CAZUL FORTUIT

- sediul materiei – art. 47 C. Pen.- natura juridica a cazului fortuit – inlaturarea caracterului penal al fapteiConditii pentru existenta cazului fortuit :(a) fapta sa fie prevazuta de legea penala

(b) rezultatul faptei sa fie consecinta unei imprejurari care sa nu poata sa fie prevazuta

- imposibilitatea de prevedere se apreciaza in concret in raport de cunostiintele faptuitorului, datele de savarsire a faptei (circumstantele faptei, comportamentul faptuitorului)

- daca exista un regulament care impune o anumita desfasurare a unei activitati, iar faptuitorul incalca regulamentul, nu poate invoca cazul fortuit

- daca avea o obligatie de a actiona si nu a facut-o (revizia tehnica a automobilului) nu va putea sa invoce cazul fortuit bazandu-se pe faptul ca uzura automobilului a produs accidentul

IRESPONSABILITATEA

- art. 48 C. Pen. – nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunea/inactiunea sa ori nu putea fi stapan pe ea

- C. Pen. a adoptat criteriul biopsihologic pentru a defini iresponsabilitatea, ceea ce inseamna ca nu este suficient sa se constate existenta unei afectiuni psihice pentru a trage concluzia iresponsabilitatii, ci este necesar sa se dovedeasca ca afectiunea a inlaturat in concret capacitatea faptuitorului de a-si da seama de faptele sale

Conditiile de existenta ale iresponsabilitatii : (a) fapta sa fie prevazuta de legea penala(b) in momentul savarsirii faptei, faptuitorul, din cauza alienatiei mintale sau din

alte cauze, sa nu-si fi putut da seama de actiunea/inactiunea sa sau sa nu poata fi stapan pe ea

- in categoria cauzelor iresponsabilitatii, legiuitorul a prevazut : alienatia mintala si alte cauze (starile hipnotice – somnambulismul, cleptomania) atunci cand ele prin gravitatea si intensitatea lor ajung in concret sa inlature capacitatea de autocontrol

- nu constituie cauze de iresponsabilitate – starile emotive (manie, frica, bucurie), starile pasionale (gelozie, iubire, ura) indiferent de natura si intensitatea lor

- starea de tulburare provocata de actiunile victimei, oricat de scandaloase ar fi fost ele, nu pot conduce la inlaturarea caracterului penal al faptei

- atunci cand iresponsabilitatea este cauzata de alienatie mintala, ea poate fi temporara sau permanenta

- de asemenea, trebuie constatat la fiecare infractiune daca starea de iresponsabilitate a fost prezenta la data comiterii faptei

- in doctrina, exista “actio libera in sua causa” – care presupune ca hotararea infractionala a fost luata in momentul in care faptuitorul isi dadea seama de faptele sale, insa epuizarea faptei s-a produs in momentul in care iresponsabilitatea era deja instalata

(ex. – o persoana savarseste fapta de bransare a retelei de curent, ulterior intervine starea lui de iresponsabilitate. Fapta este descoperita. Este apreciat faptul ca acesta raspunde, insa ulterior deoarece starea de iresponsabilitate determina suspendarea cursului judecatoresc pana cand faptuitorul isi recapata posibilitatea de apreciere a faptei sale)- daca starea de sanatate nu inlatura, ci doar diminueaza capacitatea de intelegere sau

vointa, nu se gaseste in cauza iresponsabilitatea, vinovatia nefiind inlaturata- atunci cand capacitatea de intelegere e diminuata, aceasta stare va fi valorificata la

individualizarea sanctiunii ca o circumstanta atenuanta judiciara, aplicandu-se masuri de siguranta cu caracter medical pentru a-l ajuta pe faptuitor

BETIA

- sediul materiei – art. 49 C. Pen.- inlaturarea caracterului penal al faptei daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei se

gasea, din cauza unor imprejurari independente de vointa sa, in starea de betie completa produsa de alcool sau de alte substante

- starea de betie in sensul art. 49 C. Pen. poate fi determinate si de alte substante in afara alcoolului sau drogurilor, precum : administrarea unor medicamente susceptibile de a produce un efect similar)

Formele si Efectele Betiei : - in raport de cauzele care au determinat betia si de intensitatea ei, se distinge intre :(a) voluntara (c) completa(b) involuntara (d) incompleta- formele betiei trebuie diferentiate de intoxicatia cronica cu alcool ce presupune o

alterare patologica permanenta a calitatilor, facultatilor psihice ale subiectului, putand duce pana la pierderea capacitatii intelective si volitive

- atunci cand exista o intoxicatie cronica cu alcool, este inlaturat caracterul penal al faptei in baza textului referitor la iresponsabilitate si nu pe considerentul betiei

- intoxicatia cronica cu alcool produce veritabile afectiuni psihice (paranoya alcoolica )

- betia involuntara si completa reprezinta singura forma care inlatura caracterului penal al faptei; ea survine atunci cand faptuitorul ajunge in mod involuntar sa consume substante ce i-au provocat aceasta stare (ex. – faptuitorul, care lucreaza intr-o fabrica cu medicamente, consuma anumite medicamente fiind in eroare cu privire la efectele ei, pentru a inlatura vinovatia, betia trebuind sa fie completa

- betia este completa atunci cand procesul de intoxicare cu alcool sau alte substante e atat de avansat incat faptuitorul nu mai are capacitatea de a intelege si de a-si da seama de faptele sale

- nivelul alcoolemiei e doar un indiciu in privinta caracterului complet al betiei, urmand a fi corelat cu alte elemente (expertiza medico-legala prin care sa se dovedeasca daca faptuitorul putea sa-si dea seama de faptele sale, proba cu martori pentru a stabili comportamentul acestuia)

- betia involuntara si incompleta nu este reglementata de C. Pen., dar, desi nu inlatura caracterul penal, poate fi retinuta de instante precum circumstanta atenuanta judiciara

- betia voluntara si completa – art. 49 C. Pen. nu inlatura caracterul penal al faptei, putand constitui circumstanta atenuanta sau agravanta, dupa caz (agravanta – cand e produsa anume pentru a avea mai mult curaj in savarsirea faptei ori pentru a o invoca de drept scuza a savarsirii faptei)

- starea de betie poate fi si element circumstantial in continutul unor infractiuni – conducerea unui autoturism pe drumurile publice de catre o persoana care are in sange imbibat alcool ce depaseste limita legala

- betia voluntara incompleta nu este reglementata de art. 49 C. Pen.; ea nu inlatura caracterul penal al faptei, dar poate constitui circumstanta atenuanta sau agravanta

- atunci cand betia voluntara si imcompleta a fost indusa anume in vederea comiterii faptei, este considerata circumstanta agravanta potrivit art. 75 lit. e) C. Pen.

- betia voluntara si incompleta este element circumstantial in continutul unor infractiuni (circulatia pe drumurile publice, infractiunile care au legatura cu serviciul)

MINORITATEA

- art. 50 C. Pen. – nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal

- art. 99 C. Pen. – cel ce nu are 14 ani nu raspunde penal- 14-16 ani – raspunde penal daca se dovedeste ca a actionat cu discernamant- in materia minoritatii, legiuitorul opereaza cu prezumtii de discernamant- sub 14 ani – prezumtie absoluta de lipsa a discernamantului- intre 14- 16 ani – prezumtie relativa a lipsei discernamantului- 16-18 ani – prezumtie relativa de existenta a discernamantului- prezumtiile relative pot fi rasturnate prin proba contrara - in situatia minorului care savarseste fapta avand intre 14-16 ani este obligatorie inainte

de trimiterea in judecata sa se dovedeasca existenta discernamantului- cand fapta a fost comisa inainte de 14 ani, minorul nu raspunde penal si daca actiunea

a fost comisa inainte de 14 ani si rezultatul se produce dupa implinirea celor 14 ani, fapta nu va avea caracter penal pentru ca la momentul actiunii el nu avea discernamant

- in cazul minorului sub 14 ani sau minorului de peste 14 ani care nu au discernamant si savarsesc o fapta prevazuta de legea penala, Legea nr. 272/2004 prevede 2 masuri speciale de protectie : (a) supravegherea specializata si (b) plasamentul

- (a) = mentinerea minorului in familia sa sub conditia respectarii de acesta a anumitor obligatii – frecventarea cursurilor scolare, obligarea la tratamente medicale, consiliu, psihoterapie, interzicerea de a se afla intr-un anumit loc sau de a vorbi cu anumite persoane)

- (b) – masura de protectie cu caracter temporar si poate fi dispusa dupa caz la o persoana, familie sau intr-un serviciu de tip rezidential – acest caz, al plasamentului, presupune scoaterea minorului din familia sa

EROAREA DE FAPT

- art. 51 C. Pen. – nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala cand faptuitorul, in momentul savarsirii ei, nu cunostea existenta unei stari, situatii, imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei (eroarea de drept extrapenala pentru necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei)

- in cazul infractiunilor din culpa, eroarea inlatura caracterul penal al faptei daca necunoasterea starii, situatiei , imprejurarii respective nu e ea insasi rezultatul culpei

- nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea in care faptuitorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii [ex. – faptuitorul, major, savarseste o fapta alaturi de un minor – furt – circumstanta agravanta – art. 75 lit. c) C. Pen.; daca faptuitotul major dovedeste eroarea asupra minorului – ca acesta parea major dupa constitutie etc. – nu vor constitui circumstante agravante pentru ca el nu putea sa le prevada)

INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI SOCIAL

- legea da posibilitatea judecatorului sa aprecieze in concret ca fapta comisa, desi corespunde unui model legal, prin atingerea minima adusa valorii sociale ocrotite, iese din sfera ilicitului penal

- in doctrina – s-a considerat ca art 18 indice 1 C. Pen. este caz de dezincriminare a faptei prin analogie

- natura juridica a institutiei reglementate de acest articol este “cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea trasaturilor pericolului social”

- legiuitorul stabileste criterii pentru ca judecatorul sa poata aprecia daca fapta are sau nu pericolul social al unei infractiuni – art. 18 indice 1 alin (2) – si au in vedere modul si mijloacele de savarsire a faptei

- scopul urmarit de faptuitor, imprejurarile in care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, persoana si conduia faptuitorului – toate aceste criterii se apreciaza in mod coroborat

- nu are relevanta daca faptuitorul are antecedente penale, daca a comis o fapta sau mai multe, criteriile avand importanta egala in aprecierea pericolului social al faptei

- art 18 indice 1 poate sa inlature caracterul penal al faptei comise in stare de recidiva sau fapte comise in concurs

- in situatia achitarii – art. 10 lit b) indice 1 C. Proc. Pen. si nu lit e) pentru art 51 C. Pen.

- art. 10 lit b) indice 1 C. Proc. Pen. – fata de faptuitor se pot lua masuri cu caracter administrative reglementate de art. 91 C. Pen. – mustrarea, mustrarea cu avertisement, amenda 10-1000 lei

- cand judecatorul inlatura caracterul penal pentru mai multe fapte deduse judecatii, se va aplica o singura actiune cu caracter administrative

- prin Decizia nr. 35/2006 publicata in M. Of. nr. 368/2007, ICCJ a stabilit pe calea unui recurs in interesul legii ca in situatia aplicarii art. 18 indice 1 pentru mai multe infractiuni, se aplica o singura sanctiune dintre cele prevazute la art. 91 C. Pen.

Cursul 11 – Drept Penal – 12.12.2008SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

- ele asigura functia de constrangere a dreptului penal, fiind consecinta raspunderii penale a faptuitorului

- raspunderea penala este consecinta savarsirii unei infractiuni

Caracterele sanctiunilor de drept penal :

(1) se deosebesc de celelalte sanctiuni juridice prin sediul materiei – sanctiunile de drept penal sunt prevazute in normele penale, se aplica sau se dispun numai de organele de drept penal

- aceasta caracteristica trebuie analizata in raport de consecintele normei in care se gaseste santiunea

- caracterul penal se apreciaza in raport de consecinte, prevazute ca restrangeri de drepturi si libertate

(2) caracterul lor – sanctiunile de drept penal au un caracter retributiv, represiv, presupunand atat o restrangere de drepturi, o privatiune si uneori si o suferinta (suferinta care exprima caracterul aplictiv al pedepsei – ex. – pedeapsa privativa de libertate)

(3) scopul lor – sanctiunile de drept penal au drept scop prevenirea savarsirii de noi infractiuni prin functia de exemplu decurgand in aplicarea sanctiunii a celui ce a savarsit fapta, cat si prin functia de exemplu general, in sensul ca nimeni nu poate scapa raspunderii penale

(4) decurge caracterul lor inevitabil – odata ce s-a stabilit raspunderea penala, de lege lata, aplicarea sanctiunii este inevitabila; de lege ferenda, este apreciat ca aceasta diferenta nu trebuie sa mai subziste – in Proiectul Codului Penal fiind prevazuta posibilitatea stabilirii vinovatiei faptuitorului in fata instantei de judecata, urmand ca judecatorul sa amane pe un interval de timp – daca in intervalul de timp a savarsit o noua fapta, atunci acesta raspunde pentru 2 fapte

Felurile sanctiunilor de drept penal :

- exista 3 categorii de sanctiuni : (a) penale (pedepsele), (b) de drept penal (masurile educative si masurile de siguranta), (c) alte sanctiuni in dreptul penal (cu caracter administrativ aplicabile in cazul in care faptuitorul e achitat ca urmare a inlaturarii caracterului penal al faptei pentru lipsa pericolului social al acesteia)

- (a) pedepsele au un rol complex : de constrangere, reeducare, prevenire savarsirii de noi infractiuni

- sunt cele mai aspre sanctiuni din legislatia noastra- intervin cand se stabileste raspunderea penala a persoanei fizice sau juridice- (b) masurile educative = sanctiuni de drept penal care se iau fata de minorii care au

savarsit infractiuni avand un rol preponderent de inlaturare a unor deficiente de crestere si educare a faptuitorului

- ele nu au un caracter represiv, ele presupun insa o restrangere a drepturilor (ex. – internarea intr-un centru de reeducare, fiind restransa libertatea de miscare)

- (c) masurile de siguranta = sanctiuni de drept penal aplicabile pentru a inlatura o stare de pericol si totodata pentru a preveni savarsirea de noi infractiuni

- ele au un rol preponderent preventiv- (d) sanctiunille cu caracter administrativ care se dispun in cazul achitarii

faptuitorului in baza art. 10 lit b indice 1 C. Proc. Pen. pentru lipsa pericolului social al faptei

- sunt sanctiuni care constau in anumite masuri dispunse de instanta de judecata fara consecinte in ceea ce priveste antecedentele penale

- masurile educative au aparut ca urmare a influentei doctrinei noii aparari sociale- masurile de siguranta au aparut ca urmare a influentei scolii pozitiviste- sanctiunile cu caracter administrativ au aparut ca urmare a influentei doctrinei apararii

sociale subiective

Principiile sanctiunilor de drept penal :(1) Principiul legalitatii sanctiunilor – nulla poena sine praevia trebuie inteles precum

nulla sanctio poenalis; nicio restrangere a unor drepturi nu poate intervenii decat in baza legii

(2) Stabilirea unor sanctiuni revocabile – sanctiunile care pot fi retrase in situatia in care avem eroare judiciara , de aceea fiind siimposibila pedeapsa cu moartea la noi in tara

(3) Principiul umnizarii sanctiunilor presupune ca sanctiunile de drept penal au ca scop prevenirea savarsirii de noi infractiuni si nu pot presupune suferinte fizice care injosesc persoana

(4) Principiul individualizarii sanctiunilor : are in vedere stabilirea si aplicarea sanctiunilor

- sanctiunile trebuie sa corespunda importantei valorii sociale ocrotite si prejudiciului comis prin savarsirea infractiunii, sa corespunda si posibilitatilor faptuitorului de a se indrepta prin executarea acesteia

- individualizarea este legala – caz in care legiutorul stabileste limitele generale ale sanctiunii si speciale pentru faptele inscriminate, dar si o individualizare judiciara care presupune alegerea in concret unei sanctiuni pentru fapta comisa in raport de circumstantele faptuitorului de savarsire a faptei

(5) Principiul personalitatii sanctiunilor din dreptul penal – sanctiunea se stabileste si se aplica doar aceluia care a savarsit fapta prevazuta de legea penala fie ca este vorba de persoana fizica sau juridica

- sanctiunile nu trebuie sa cauzeze restrangeri de drepturi, suferinte altor persoane

PEDEPSELE

- conform definitiei din art. 52 C. Pen., pedepsele reprezinta masuri de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului

- scopul pedepselor = preveniea savarsirii de noi infractiuni- din definitie => trasaturile caracteristice ale Pedepselor : (1) Pedepsele = masura de constrangere dispusa fata de cel care a nesocotit dispozitiile

imperative ale normei si a comis fapta(2) Pedeapsa = mijloc de reeducare; prin aplicarea pedepsei se urmareste modificarea

atitudinii faptuitorului fata de valorile sociale(3) Pedeapsa = sanctiune prevazuta de lege, fapt care exprima principiul legalitatii,

individualizarea legala, dar si rolul statului in individualizarea legala(4) Pedeapsa se aplica doar de instanta de judecata- pedeapsa nu poate fi aplicata de Ministerul Public sau de Politie- masurile de siguranta pot fi dispuse de Ministerul Public cu caracter provizoriu- masurile cu caracter administrativ sunt dispuse de procurori fara sa fie supuse ulterior

cenzurii instantelor de judecata(5) Pedeapsa are caracter personal – se dispune doar fata de cel ce a savarsit fapta

prevazuta de legea penala, cu vinovatie in calitate de autor, coautor, instigator sau complice

(6) Pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni- pedeapsa are o functie de exemplu general in caracterul ei inevitabil si o functie de

exemplu raportata la persoana faptuitorului care suporta consecintele sanctiunii

Scopul Pedepselor – prevenirea savarsirii de noi infractiuni prin restrangerea drepurilor faptuitorului, acesta nemaifiind lasat in libertate, eliminande-se posibilitatea comiterii

anumitor tipuri de fapte, dar si preventia generala, in sensul ca, ceilalti destinatari ai legii sunt atentionati cu privire la caracterul inevitabil al sanctiuniiFunctiile Pedepsei = mijloace de realizare a scopului; 4 functii :(1) Functia de constrangere – decurge din modul in care legiuitorul a conceput

pedeapsa, definind-o in art. 52 C. Pen. ca pe o masura de constrangere- pedeapsa nu poate cauza suferinte fizice/psihice faptuitorului, nu poate injosi persoana

lui(2) Functia de reeducare – subliniata in art. 52 C. Pen., in lipsa ei neputandu-se atinge

scopul pedepsei(3) Functia de exemplaritate este legata de preventia generala si speciala, aceasta

functie fiind subliniata de caracterul inevitabil al sanctiunii respective(4) Functia de eliminare presupune inlaturarea temporara a faptuitorului din societate

(pedeapsa inchisorii sau detentia pe viata – restrang posibilitatea savarsirii unor anumite infractiuni)

Felurile Pedepsei :(1) In raport de modul si importanta lor, acestea sunt :(a) principale – de sine statatoare, care au un rol principal in sanctionarea infractorului;

ele se pot aplica singure fara a fi conditionate de alte sanctiuni(b) complementare – cele care le completeaza pe cele principale, neavand o existenta de

sine statatoare (amenda la persoanele juridice)(c) accesorii – cele care decurg din pedepsele principale- pedepsele complementare se executa dupa executarea celor principale- pedepsele accesorii se executa in timpul pedepselor principale- pedepsele accesorii se dispun pe langa cele principale (inchisorii) indiferent de

cuantumul ei- pedepsele complementare se dispun pentru pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani- pedepsele complementare si accesorii se apreciaza de instantele de judecata, niciuna

neavand caracter ope legis- caracterul ope legis al pedepselor accesorii a disparut dupa ce CEDO a pronuntat o

hotarare prin care se statua violarea autoritatilor romane a art. 8 (cauza Sabou si Parcalab)

(2) In raport de obiectul asupra caruia poarta sanctiunea regasim :(a) pedepse privative de viata (moartea)(b) pedepse corporale (nu exista la noi)(c) pedepse privative de libertate (inchisoarea, detentia pe viata)(d) pedepse privative sau restrictive de drepturi (cele complementare si accesorii)(e) pedepse morale, pecuniare (amenda)

(3) Dupa gradul de determinare a pedepselor regasim :(a) pedepse determinate(b) pedepse nedeterminate(a) – au prevazute in lege cuantumul si natura lor- pot fi absolut determinate (detentia pe viata) sau relativ determinate (majoritatea

pedepselor din dreptul modern pentru ca presupun un minimun si maximum, instanta apreciind asupra cuantumului)

(b) – presupun prevederea in lege doar a naturii fara indicare limitelor- pedeapsa incalca cerinta de previzibilitate a legii, ele nefiind prevazute in dreptul

modern

(4) Dupa cum pentru sanctiunea infractiunii este prevazuta o singura pedeapsa sau mai multe regasim :

(a) pedepse multiple(b) pedepse singulare (unice) – sunt prevazute cate una pentru fapta incriminata(a) – pot fi cumulative sau alternative- cele cumulative sunt posibile in cazul aplicarii unei pedepse principale si uneia

accesorii de pilda- pedepsele alternative presupun ca pentru aceeasi fapta legiuitorul sa fi prevazut

posibilitatea alegerii intre mai multe sanctiuni (detentia pe viata si inchisoarea)

PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICEdetentia pe viata, inchisoarea intre 15 zile-30 ani, amenda 100-50.000 lei Noi

- pedepsele privative de libertate – conform Legii nr. 275/2006- se prevede posibilitatea condamnatului de a trece prin mai multe regimuri de executare, de a presta o munca daca acestia sunt de acord, permiterea libertatii din penitenciar pentru perioade scurte (la evenimente importante in familie etc.)

- regimul de executare, recompensele sunt alese cu ajutorul judecatorului, avand ca atributie executarea pedepsei

(1) Detentia pe viata- cea mai grava pedeapsa, prevazuta alternativ cu pedeapsa accesorie inchisoarea de la 20 de ani

- reprezinta pedeapsa unica in caz de genocid in timp de razboi – art. 375 C. Pen.sau tratamentele neomenoase saarsite in timp de razboi art. 386 C. Pen.

- detentia pe viata nu presupune ca infractorul este lasat in penitenciar pana la moarte, pedeapsa se inlokuieste cu pedeapsa inchisorii daca pe parcursul executarii ei condamnatul ajunge la varsta de 60 de ani

- detentia pe viata nu se aplica faptuitorilor minori(2) Inchisoarea are ca limite generale 15 zile – 30 ani :- sub imperiul circumstantelor agravante sau atenuante, starile de agravare sau atenuare

ale pedepsei nu sunt depasite aceste limite (ex. – minorul savarseste o tentativa, pedeapsa fiind d la 1 luna – 6 luni- beneficiaza de ½ din minimum si maximum – chiar daca sunt stari de atenuare, nu se poate scadea sub limita de 15 zile)

(3) Amenda – pedeapsa principala pecuniara; are in vedere micsorarea patrimoniului faptuitorului si reprezinta o pedeapsa comuna persoanelor fizice si juridice

- pedeapsa amenzii se executa fie benevol – condamnatul depune plata integrala a ei in termen de 3 luni de la data definitiva a condamnarii

- neplata cu rea-credinta – se poate dispune inchisoarea doar daca este prevazuta pentru cauza in fapt

PEDEPSELE COMPLEMENTARE SI ACCESORII APLICABILE PERSOANEI FIZICE

Pedepsele Complementare :- pedepsele complementare constau in privarea de drepturi- pedepsele complementare au in vedere interzicerea unor drepturi sau degradarea

militara(a) interzicerea unor drepturi – 1-10 ani a unuia sau mai multora din – dreptul de a

alege si a fi ales intr-o autoriatte publica sau in alte functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura acelora de care s-a

folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore/curator

Conditii de aplicare :- pedeapsa complementara se aplica atunci cand pedeapsa principala e de cel putin 2

ani; aplicarea ei este obligatorie cu exceptia cazului in care se retin circumstante atenuante – atunci aplicarea ei este facultativa

- pedeapsa complementara e posibila si atunci cand nu este prevazuta in mod expres in continutul normei de incriminare daca pedeapsa principala este inchisoarea de cel putin 2 ani

- pedeapsa complementara se executa dupa executarea celei principale, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, dupa prescriptia executarii pedepsei, adica dupa stingerea pedepsei principale

- interzicerea unor drepturi are ca data intre 1-10 ani(b) degradarea militara = consta in pierderea gradului militar si a dreptului de a purta

uniforma- este o pedeapsa privativa de drepturi- se poate aplica acelor condamnati care au calitatea de militari activi sau rezerviti- spre deosebire de interzicerea unor drepturi 1-10 ani, degradarea militara presupune

prierderea definitiva a graduluiConditii de aplicare :- degradarea militara se plica doar militarilor activi sau rezervisti- ea se aplica obligatoriu daca pedeapsa principala e inchisoarea mai mare de 10 ani sau

detentia pe viata- degradarea militara este facultativa cand pedeapsa principala este intre 1-10 ani si

fapta este comisa cu intentie- executarea pedepsei complementare de face dupa ramanerea definitiva a hotararii de

condamnarePedepsele Accesorii – constau in interzicerea unora sau mai multor drepturi dintre cele pe care legiuitorul le prevede si in continutul pedepselor complementare

- initial pedepsele accesorii aveau un caracter ope legis, ori de cate ori pedepsele principale constau in inchisoare, se interziceau pe durata executarii lor toate drepturile de la art. 64

- legiuitorul roman observa ca nu este justificat acest caracter- principiul individualizarii sanctiunilor ca principiu general al dreptului penal, nu poate

presupune derogari- Cauza Sabou si Parcalab – a stabilit k ingerintele in dreptul la viata privata inevitabile

in urma aplicarii pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor parintesti sau a dreptului de a fi tutore/curator nu sunt justificate decat atunci cand fapta comisa atrage nedemnitatea in exercitarea acelor drepturi

- In speta, savarsirea unei infractiuni de calomnie prin publicarea intr-un ziar a unui articol referitor la o persoana publica nu atrage o asemenea nedemnitate, rezultand faptul ca pedeapsa accesorie nu este necesara intr-o societate democratica

- Cauza Hirst “Impotriva U.K.” – ingerinta instantelor a vizat drepturi electorale – CEDO – restrangerea exercitiului unor drepturi trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit si necesara intr-o societate democratica

- Intre fapta si drepturile interzise trebuie sa existe o legatura- Art. 71 C. Pen. – ar putea permite interpretarea ca doar pentru drepturile parintesti

intervine individualizarea de instanta de judecata, pentru celelalte fiind vorba de aplicarea dorintei legiuitorului

- ICCJ – pe calea unui recurs in interesul legii- interzicerea drepturilor ca pedeapsa accesorie e intotdeauna supusa aprecierii insatntei de judecata, subliniind astfel in juurisprudenta CEDO ca o pedeapsa nu poate avea caracter ope legis, orice pedeapsa fiind supusa individualizarii

- Pedepsele accesorii se executa pe parcursul exercitarii celei principale a inchisorii

PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE

(1) Pedeapsa Principala - amenda –2500-2 mil lei Noi(2) Pedeapsa Complementara – dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activitatii 3

luni-3 ani, suspendarea uneia din activitatile persoanei juridice 3 luni-3 ani, inchiderea unor puncte de lucru 3 luni-3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice 1-3 ani, afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare

- dizolvarea/suspendarea persoanei juridice nu se dispune in cazul partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizatiilor religioase sau apartinand minoritatilor constituite potrivit legii

- pedepsele complementare nu se pot aplica persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei

Drept Penal – Cursul 12 – 9.01.2009Masurile de Siguranta

- fac parte din sanctiunile de drept penal- au drept scop – inlaturarea unei stari de pericol decurgand din savarsirea infractiunii

care poate viza prezenta faptuitorului intr-o anumita localitate sau in localitatea in care se afla familia

- poate viza detinerea de anumite obiecte- poate viza modul de exercitare a unei functii/profesii- poate viza o anumita stare psiho-fizica a faptuitorului- s-a considerat ca masurile de siguranta se dispun fata de persoanele care au savarsit

fapte penale d la art 111 C. Pen. – aceasta opinie este criticabila pentru ca masurile de siguranta de drept penal ar trebui sa fie consecinta savarsirii infractiunilor si nu doar a faptei prevazute de legea penala

- masurile de siguranta intervin in urma stabilirii raspunderii penale si intrucat Infractiunea = temei al raspunderii penale, in mod corespunzator masurile de siguranta ar trebui dispuse doar pentru savarsirea unei infractiuni

- masurile de siguranta se pot dispune chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa cu exceptia masurilor de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati

- conditia nu este contrara principiului legalitatii sau principiului conform caruia Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale deoarece raspunderea penala poate sa atraga si o masura educativa ceea ce face ca textul sa fie compatibil cu principiul legalitatii

Felurile Masurilor de Siguranta

- masurile de siguranta pot sa fie :(a) cu caracter medical (obligarea la un tratament medical/internarea medicala – atunci

masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol decurgand din starea de sanatate a faptuitorului)

(b) masurile de siguranta pot avea ca obiect restrangerea exercitiului unor drepturi precum – libertatea de miscare (atunci sunt masuri de siguranta de a se afla in anumite localitati, masura de siguranta a expulzarii, masura de siguranta a interzicerii de a reveni in localitatea familiei pe o durata determinata)

(c) masurile de siguranta pot avea ca obiect restrangerea libertatii serviciilor si bunurilor (masurile de siguranta a confiscarii si masura de siguranta a interzicerii de a ocupa o functie sau profesie sau alta ocupatie)

Masurile cu Caracter Medical

- sunt de 2 categorii – obligarea la tratament medical si internarea medicala(1) Obligarea la tratament medical :- conditiile in care se dispun aceste masuri de siguranta – au in vedere faptul k dpdv

procedural masura de siguranta se poate dispune provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii urmand ca aceasta sa fie inlaturata sau mentinuta prin hotarare judecatoreasca

- poate fi dispusa si in mod provizoriu avand in vedere faptul ca se refera la inlaturarea unui pericol decurgand din starea de sanatate a faptuitorului

- instanta de judecata este obligata insa sa se pronunte asupra acestei masuri luate in mod provizoriu prin hotarare judecatoreasca

- persoanele fata de care se dispune sunt – faptuitorul care din cauza unei boli sau intoxicatii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante prezinta pericol pentru societate

- desi masurile de siguranta au ca cerinta pericolul pentru societate, din art. 111 C. Pen. rezulta ca masura de siguranta se ia in urma savarsirii unei fapte prevazute de legea penala, iar din art. 113 alin (3) C. Pen. rezulta ca masura de siguranta se ia fata de persoanele condamnate

- din interpretarea coroborata a celor 2 articole rezulta ca masurile de siguranta cu privire la obligarea la tratamente medicale se dispun fata de persoanele care au savarsit infractiuni

- masura de siguranta se dispune intr-un proces penal, cu toate garantiile cu privire la dreptul de aparare, probe, etc.

- cauza starii de pericol o reprezinta o boala sau intoxicatie cronica prin alcool/alte substante asemanatoare

- masura de siguranta se dispune pana la insanatosire, neavand o durata determinata in luni, ani

- masura de siguranta este revazuta periodic, medicul putand propune incetarea masurii- NU ne gasim insa in prezenta unei masuri de siguranta pe o perioada nedeterminata

deoarece aceasta il obliga pe faptuitor sa se prezinte in mod regulat la tratament, medicul evaluandu-i in mod periodic starea de sanatate, putand solicita instantei incetarea masurii

- masura de siguranta se poate executa in paralel cu inchisoarea sau detentia pe viata (deci in timpul executarii pedepsei)

- atunci cand persoana nu se prezinta la tratament, atunci masura obligarii la tratament se inlocuieste cu masura internarii medicale

- masura de siguranta se dispune pe baza unei expertize medico-legale, instanta de judecata fiind obligata sa mentina in dispozitivul hotararii trimiterea sentintei catre directia sanitara pentru punerea in executare a ei

(2) Internarea medicala :- internarea medicala – art. 114 C. Pen. – are in vedere inlaturarea unei stari de pericol

pentru societate referitoare la faptuitorul bolnav mintal sau toxicoman- ca si in cazul primei masuri, internarea medicala poate fi luata provizoriu in timpul

urmaririi penal sau judecatii- instanta este obligata sa se pronunte asupra masurii provizorii prin hotarare in sensul

mentinerii sau incetarii ei- cauzele internarii medicale au in vedere o afectiune mintala sau faptuitorul toxicoman,

spre deosebire de masura obligarii la tratament medical care se refera la boli, intoxicatii cronice cu alcool sau alte asemenea substante

- internarea medicala se executa intr-un institut medical de specialitate, ea incetand atunci cand inceteaza starea care a determinat-o

- internarea medicala se dispune in urma savarsirii unei infractiuni avand in vedere caracterul ei de sanctiune de drept penal ce intervine in urma stabilirii raspunderii penale al carui unic temei e infractiunea

Interzicerea unei functii sau profesii- art. 115 C. Pen.- spre deosebire de pedeapsa complementara (care consta in interzicerea drepturilor

prevazute la art. 64 lit. c) – dreptul de a ocupa o functie, de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul la savarsirea infractiunii), interzicerea unei functii sau profesii are la baza inlaturarea pericolului decurgand din nepriceperea faptuitorului in exercitarea unei functii/profesii, iar nu nedemnitatea sa in exercitarea ei

- medicul care din razbunare nu acorda tratament medical unui pacient, va suporta consecintele unei condamnari la o pedeapsa complementara pentru ca este nedemn sa o exercite

- in cazul in care medicul din neglijenta sa un tratament neadecvat pacientului, acestuia i se va aplica interzicerea functiei (fiind vorba de incapacitatea de exercitare a profesiei)

Conditiile pentru interzicerea unei functii sau profesii :(a) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, dar sa fie INFRACTIUNE(b) fapta sa fie comisa din cauza incapacitatii nepregatirii faptuitorului care sa-l faca

impropriu pentru exercitarea profesiei sau meseriei respective(c) legea nu prevede o durata pe care sa se dispuna aceasta masura- exista totusi posibilitatea ca faptuitorul sa ceara revocarea masurii dupa trecerea a cel

putin un an daca se constata ca temeiul care a impus luarea ei a incetat- interzicerea unei functii sau profesii ca masura de siguranta trebuie sa aiba legatura cu

fapta comisa, respectiv infractiunea trebuie savarsita in legatura cu indatorirea de serviciu, sa aiba legatura cu exercitarea unei profesii, meserii sau ocupatii

- ea se dispune prin hotararea de condamnare si se executa de la data ramanerii definitive a acesteia

- masura este incompatibila cu individualizarea executarii pedepsei prin executarea la locul de munca pentru ca instanta nu poate sa mentina starea de pericol decurgand din executarea unei functii de care el s-a folosit la savarsirea infractiunii

- daca executarea la locul de munca vizeaza o alta meserie decat cea in exercitarea careia a savarsit infractiunea, masura de siguranta este posibila

Interzicerea de a se afla in anumite localitati; Expulzarea si Interzicerea de a reveni in localitatea familiei pe o perioada determinata

(1) Interzicerea de a se afla in anumite locuri = masura de siguranta care au ca scop inlaturarea unei stari de pericol decurgand din prezenta faptuitorului in anumite locuri

- aceste locuri trebuie sa fie legate de savarsirea faptei pentru care a fost condamnat sau de posibilitatea comiterii unei fapte similare

- interzicerea de a se afla in anumite localitati este legata de aplicarea unei pedepse de un anumit cuantum

- masurile cu caracter medical sau interzicerea unei functii sau profesii nu erau legate de gravitatea infractiunii exprimata in cuantumul sanctiunii aplicata

- diferenta intre conditii dintre interzicerea de a se afla in anumite localitati si masurile de siguranta si interzicerea unei functii sau profesii constau in starea psiho-fizica a profesiei si modul de executare a ei erau .................................

- interzicerea de a se afla i anumite localitati presupune a anumita gravitate a faptei comise exprimata in pedeapsa aplicata

Conditiile pentru a fi dispusa : (a) existenta unei infractiuni(b) faptuitorul sa fi fost condamnat pentru acea infractiune la pedeapsa inchisorii

de cel putin un an si sa f iavut antecedente penale sau faptuitorul sa fi fost condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 5 ani – atunci nemaiexistand si conditia existentei antecedentelor penale (cazul faptuitorului condamnat pentru furt, ultraj contra bunurilor moravuri sau tulburarea ordinii publice, cersetorie, prostitutie, viol, perversiune sexuala)

- durata masurii – pana la 5 ani- masura de siguranta poate fi prelungita daca pericolul subzista dar nu poate depasi

durata masurii initiale – maximul la interzicerea de a se afla in anumite localitati nu poate depasi 10 ani

- aceasta masura poate fi revocata la cerere sau din oficiu dupa trecerea unui interval cel putin de un an daca temeiurile care au stat la baza ei au incetat

- in situatia respingerii cererii de revocare, trebuie facuta o noua cerere daca a mai trecut un an de la data respngerii anterioare

- art. 116 C. Pen. reglementeaza respingerea cererii- daca revocarea a fost din oficiu si respinsa, o cerere facuta de condamnare nu este

supusa termenului de un an- masura de siguranta trebuie sa prevada localitatea in care este interzis prezenta

faptuitorului deoarece incalcarea acestei masuri constituie infractiune- in hotarare trebuie precizata localitatea interzisa faptuitorului in mod EXPRES

(2) Expulzarea are in vedere cetateanul strain infractor in Romania, persoana fara cetatenie care nu are domiciliul in tara

- art. 117 C. Pen. trebuie interpretat in conformitate cu art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca orice masura restrictiva de drepturi si expulzarea trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit si necesara- trebuie verificata ingerinta posibila adusa dreptului la viata privata reglementat de art. 8 din conventie, dreptul la viata de familie - intr-o speta in dreptul francez – CEDO a stabilit faptul ca masura de siguranta a expulzarii incalca art. 8 din conventie pentru ca persoana expulzata, cetatean algerian avea bunicii si parintii in Franta, avand perspectiva intemeierii unei familii- in aceasta speta, expulzarea ar duce la ruperea relatiei cu familia sa si masura de siguranta nu ar fi proportionala cu scopul urmarit, aducand atingere vietii de familie

- in cazul in care masura de siguranta insoteste pedeapsa inchisorii, masura va avea loc dupa executarea pedepsei- masura de siguranta nu va fi dispusa cand persoana condamnata risca sa fie supusa la tortura in statul in care urmeaza a fi expulzat (acest risc se evalueaza pe baza de probe)- masura de siguranta nu trebuie sa aduca atingere libertatii de miscare a persoanei- ea trebuie sa fie analizata in conformitate cu principiul nondiscriminarii, principiul libertatii persoanelor si serviciilor (cauza Calfa – Grecia – trafic de stupefiante – a castigat la Curtea de la Luxemburg)

(3) Interzicerea de a reveni in localitatea familiei pe o durata determinata- reglementata de art. 118 indice 1 C. Pen. (indice introdus in 2002 in C. Pen.)- ratiunile de politica penala care au dus la crearea masurii de siguranta au fost de a

diminua violenta domestica- masura de siguranta este circumscrisa infractiunilor de violenta contra membrilor

familiei si se poate dispune la cererea persoanei vatamate

Conditii : (a) existenta unei infractiuni(b) infractiunea sa fie de lovituri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte

fizice/psihice savarsite asupra membrilor familiei(c) pedeapsa aplicata – inchisoarea de cel putin 1 an(d) starea de pericol pe care o reprezinta faptuitorul fata de familia sa- masura de siguranta este pe o perioada determinata, putand fi revocata la CEDO

Confiscarea speciala- confiscarea speciala este o masura de indisponibilizare a unor bunuri a caror detinere

creaza o stare de pericol pentru societate- aceste bunuri pot fi produse prin infractiuni care au servit sau au fost detinute pentru

savarsirea de infractiuni, date sau rasplatite pentru savarsirea infractiunii, dobandite in mod vadit in masura in care nu sunt restituite persoanei vatamate, contra dispozitiilor legale

- confiscarea speciala nu trebuie sa se transforme intr-o masura, C. Pen. dispunand si anumite restrictii in ceea ce priveste aceste bunuri supuse confiscarii

- bunurile care au servit la savarsirea unei infractiuni = bunuri care apartin faptuitorului- bunurile modificate in vederea savarsirii unei infractiuni – in acest caz – ICCJ – a

stabilit ca in ipoteza confiscarii unui anumit bun, el trebuie sa fie adaptat in vederea savarsirii infractiunii pentru a justifica starea de pericol decurgand din detinerea lui (masina – pentru a savarsi furtul)

- ex. – furtul de petrol cu masina personala sau cu cisterna, in acest caz masina este modificata (porbagajul ei) in vederea largirii spatiului destinat depozitarii, transportarii petrolului – la fel in cazul drogurilor, laptopului confiscat prin care se falsificau documente, instrumentele folosite pentru a sparge o locuinta, cheia pentru a intra in locuinta altuia

- IMPORTANT – trebuie indentificate bunurile care apartin faptuitorului si dovedit faptul ca ii apartin deoarece in cazul in care nu sunt ale lui, nu se aplica confiscarea speciala, RASPUNDEREA PENALA fiind PERSONALA