DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)

UNIVERSITATEA DIN BUCURETIFACULTATEA DE DREPTLECTOR UNIVERSITAR DR. CLAUDIU PAUL BUGLEADREPT INTERNAIONAL PRIVATCURS PENTRU NVMNTUL LA DISTANBUCURETI2011Obiectivele cursului i criteriile deevaluare a cunotinelorINTRODUCEREDreptul internaional privat constituie o disciplin de sintez, avnd ca obiect de studiu raportul de drept privat cu element de extraneitate. Partea general a disciplinei este consacrat cercetrii raionamentului juridic, specific dreptului internaional privat, care permite determinarea sistemului de drept aplicabil unui raport juridic cu element de extraneitate. Efectuarea acestui raionament presupune parcurgerea succesiv a urmtoarelor etape principale: a) determinarea, prin intermediul calificrii, a normei conflictuale incidente, b) soluionarea conflictului de norme conflictuale i identificarea, atunci cnd este cazul, a retrimiterii la lex fori (legea instanei sesizate), c) aplicarea (cnd nu exist retrimitere) a legii strine ca lex causae, d) nlturarea legii strine ce a devenit aplicabil raportului juridic prin fraud sau care ncalc ordinea public de drept internaional privat a statului instanei sesizate. Partea special a disciplinei cerceteaz normele conflictuale aplicabile diferitelor categorii de raporturi de drept privat cu element de extraneitate: raporturi de drept civil i al familiei, de drept comercial i al transporturilor, raporturi de dreptul muncii i al proprietii intelectuale, precum i raporturi de drept procesual civil.

Obiectivele acestui modul de studiu:

preluarea cunotinelor de drept privat i utilizarea lor n corelaie cu noii termeni specifici dreptului internaional privat; nsuirea adecvat a elementelor ce configureaz mecanismul conflictual specific dreptului internaional privat; nelegerea normelor conflictuale (instrumentul principal de lucru al dreptului internaional privat) i corelarea n aplicare cu lex causae (norma material); nelegerea corect a tuturor cazurilor de conflict de legi generate de elementul de extraneitate; analiza i calificarea normelor conflictuale; nelegerea corect i corelaia diferitelor sisteme de drept n prezen i aplicarea practic a acestora; nelegerea creterii importanei dreptului internaional privat n condiiile tot mai deselor raporturi cu element de extraneitate la care subiectele de drept romn particip; tendina de apropiere a sistemului de drept romn (cu normele sale conflictuale) de alte sisteme de drept moderne; prin cunoaterea dreptului internaional privat, o ct mai larg deschidere spre recunoaterea drepturilor dobndite potrivit altor sisteme de drept;

manifestarea unei atitudini responsabile fa de pregtirea continu, cunoaterea operativ i aplicarea corespunztoare a noilor legi sau a modificrilor legislative i jurisprudeniale.Stabilirea notei finale (procentaje): rspunsuri la examen/colocviu/lucrri practice 70% teste pe parcursul semestrului 10% teme de control 20%Bibliografie

Drago-Alexandru Sitaru, Drept internaional privat Tratat , Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001.

Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de drept internaional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2008.

Savelly Zilberstein, Procesul civil internaional. Normele de procedur din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat, Ediia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001.

Yvon Loussouarn, Pierre Bourel, Droit international priv, 5e d. Dalloz, Paris, 1996.

Ernestina Ungureanu, Recunoaterea hotrrilor strine n Romnia, Ed. Nol, Iai, 1995.

erban-Alexandru Stnescu, Drept internaional privat. Practic judiciar, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2008

Materia este structurata pe doisprezece unitati de invatare corespunzatoare fiecarei saptamani a semestruluii :Unitatea de invatare 1 Aspecte introductive privind dreptul internaional privat;Unitatea de invatare 2 Partea general. Calificarea i conflictul de calificri; Unitatea de invatare 3 Partea general. Conflictul n spaiu al normelor conflictuale i

problema retrimiterii;Unitatea de invatare 4 Partea general. Aplicarea legii strine ca lex causae;

Unitatea de invatare 5 Partea general. Cazurile de nlturare de la aplicare a legii strine; Unitatea de invatare 6 Partea general. Conflictul de legi n timp i spaiu (respectarea

drepturilor dobndite n strintate);Unitatea de invatare 7 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil;

Unitatea de invatare 8 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil

(continuare);Unitatea de invatare 9 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului civil

(continuare);Unitatea de invatare 10 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului familiei; Unitatea de invatare 11 Partea special. Norme conflictuale n materia dreptului muncii;

Procesul civil internaional. Competena jurisdicional

internaional a instanelor romne;

Unitatea de invatare 12 Procesul civil internaional (continuare).Unitatea de invatare 1 Aspecte introductive privind dreptul internaional privat

Obiective:

Dup studiul acestei uniti de nvare studentii vor reui s cunoasca: elementul de extraneitate - noiune

conflictul de legi noiune; elemente definitorii

noiunea i domeniul dreptului internaional privat

coninutul dreptului dreptulu internaional privat: normele conflictuale, normele de aplicaie imediat

izvoarele dreptului internaional privat

dreptul internaional privat drept conflictual: identificarea tipurilor de conflicte specifice dreptului internaional privat

Legislatie aplicabila:

Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat;

Cartea a VII-a Dispozitii de Drept International Privat din Noul Cod Civil (NCC);

De asemenea, o mare parte din Legea 105/1992 o vom regasi in cartea a VII-a din Noul Cod de procedura civila Procesul civil international.Dreptul international privat, ca disciplina de studiu, prezinta o particularitate constand din faptul ca studiaza raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate.

ELEMENTUL DE EXTRANEITATE - este acea parte a raportului juridic aflata in strainatate sau sub incidenta unei legi straine.

Elementul de extraneitate nu e un element nou (al patrulea dupa: subiect, continut, obiect) al raportului juridic, el putandu-se regasi in oricare din aceste trei elemente.

Exemple: elementul care exista in legatura cu subiectele unui raport juridic, de exemplu pentru persoanele fizice : cetatenia uneia/ambelor parti, domiciliul sau resedinta, religia (in anumite sisteme de drept); iar pentru pers juridice: sediu, nationalitatea sau fondul de comert.

elementul de extraneitate care exista in raport cu obiectul raportului juridic, de exemplu un bun (ca obiect derivat al raportului juridic) care se afla in strainatate.

in legatura cu continutul raportului juridic, elementul de extraneitate se poate in materializa dupa caz in: - in ceea ce priveste un act juridic: locul incheierii actului juridic sau locul executarii contractului; -iar in ceea ce priveste un fapt juridic: locul savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului;

In cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extraneitate pentru cel care trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel raport se naste o problema specifica: conflctul de legi.

Acesta e pasibil de doua definitii: - o definitie stiintifica : conflictul de legi e institutia care apare in cazul in care intr-un raport jur exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acest raport juridic devine susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

- o definitie metaforica : conflictul de legi e acea problema care se pune in mintea celui care urmeaza sa solutioneze un litigiu constand in intrebarea: Care sistem de drept urmeaza a se aplica? De exemplu, avem un contract de vanzare-cumparare incheiat intre o parte romana-vanzator si o parte germana-cumparator. Contractul se incheie la Bucuresti, marfa urmand a se livra in Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat de neexecutarea obligatiei de catre partea germana. Instanta romana e sesizata. Intrebarea principala este: ce lege urmeaza sa aplice aceasta?

ELEMENTELE DEFINITORII ALE CONFLICTULUI DE LEGI:

1. izvorul conflictului de legi : elementul de extraneitate

2. conflictul de legi NU trebuie sa ne duca cu gandul la un conflict de suveranitate intre state. Acest tip de conflict nu are nici o legatura cu Dreptul International Public.

Conflicul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept al instantei sesizate astfel incat se considera ca sintagma conflictul de legi (termen generic) trebuie inteleasa drept un concurs de legi(in sensul ca se pot aplica ambele sisteme de drept). Legile (aflate in concurs) pot contine aceeasi reglementare.

Foarte important deretinut este faptul ca, desi Conflictul se numeste de legi, acest concurs exista intre sistemele de drept ale statelor respective.

RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

Conflictul de legi poate sa apara numai in legatura cu un raport juridic de drept privat. Numai in raporturile juridice de drept privat judecatorul national poate aplica o lege straina.

Ramurile in care pot apare conflicte de Legi:

- Dreptul comertului international

- Dreptul transporturilor

- Drept civil

- Dreptul familiei

- Drept comercial

- Dreptul muncii

- Drept procesual civil

Aceste domenii de reglementare le gasim reglementate in art. 2557 alin. (2) din Cartea a VII-a a Noului Cod Civil, carte intitulata Dispoztii de Drept International Privat: in intelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte elemente de drept privat cu element de extraneitate. Per a contrario, raporturile de drept public (drept administrativ, drept penal, procedura penala, drept fiscal, drept financiar) nu dau nastere la conflicte de legi, desi uneori si in aceste raporturi juridice pot interveni elemente de extraneitate.

Raporturile de drept public, exemplu cele de drept penal, procedura penala, financiar, administrativ, NU dau nastere la conflicte de legi dar si in aceste raporturi juridice pot exista elemente de extraneitate.

Solutionarea conflictului de legi se face cu ajutorul unei norme specifice de drept privat numita NORMA CONFLICTUALA, norma juridica specifica drept international privat care solutioneaza conflictul de legi in sensul ca ea indica care din sistemele de drept in prezenta e aplicabil cu privire la acel raport juridic.

Normele juridice apartinand celorlalte ramuri de drept sunt norme materiale care pot fi:

norme de drept material

norme de drept procesual

Normele conflictuale, spre deosebire de normele materiale, Nu carmuiesc raportul juridic pe fondul sau ci numai arata sistemul de drpt aplicabil.

Norma conflictuala e deci o norma de fixare sau de trimitere, spre deosebire de normele materiale care dau solutia pe fondul litigiului.

Alta deosebire: normele conflictuale au o aplicare prealabila normelor materiale, influentand normele materiale aplicabile. Avem o succesiune logica:

-mai intai se aplica normele conflictuale care indica sistemul de dr aplicabil iar -apoi instanta sesizata va indica in sistemul cautat, acea norma materiala care va solutiona litigiul pe fond.

Normele conflictuale influenteaza normele materiale deoarece dupa cum urmeaza a se aplica un sistem de drept sau altul solutia pe fondul litigiului poate fi diferita.

STRUCTURA NORMEI CONFLICTUALE

- norma conflictuala e o norma juridica, astfel incat, la fel ca orice norma, ea contine: - ipoteza

- dispozitie

- sanctiune

Norma conflictuala are urmatoarele elemente: 1. continutul normei conflictuale

2. legatura normei conflictuale

CONTINUTUL normei conflictuale reprezinta ipoteza normei adica categoria de raporturi juridice la care norma respectiva se refera.

LEGATURA normei conflictuale - coincide cu dispozitia unei norme juridice obisnuite si e acea parte a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil raportului juridic ce intra in continutul normei conflictuale.

Legatura normei conflictuale e cea care plaseaza continutul in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in prezenta. Legatura se materializeaza printr-un element concret care se numeste PUNCT DE LEGATURA.

Exemple de norme conflictuale: Art. 2572 alin. (1) NCC in materia persoanei fizice starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Aceasta prevedere exista inainte, dar putin diferit si in Legea 105/1992 in art. 11 starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin legi speciale nu se prevede altfel. Continutul acestei norme conflictuale este sintagma starea civila si capacitatea persoanei fizice. Legatura acestei norme conflictuale este sintagma sunt carmuite de legea sa nationala, adica este indicat sistemul de drept aplicabil. Punctul de legatura al normei conflictuale este elementul concret prin care se matrializa legatura normei conflictuale. Punctul de legatura pentru aceasta norma conflictuala: avem un text de lege in partea generala a NCC art. 2568 legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica, sau dupa caz legea statului a carui nationalitate o are persoana juridica. Punctul de legatura in sistemul de drept romanesc este cetatenia. Art. 2580 alin. (1) NCC in materia persoanei juridice statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala.

Continutul: statutul juridic al persoanei juridice;

Legatura: legea sa nationala;

Punctul de legatura: il gasim in art. 2571 NCC persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social, si punctul de legatura in acest caz este sediul social. Punctul de legatura trebuie sa fie concretizat. Nu este de ajuns sa spunem pentru persoana juridica nationalitate pentru ca nu clarificam situatia. Corect este sa spunem sediul social pentru ca acesta situeaza persoana juridica, si in fapt, stabileste nationalitatea acesteia in concret.

Art. 2613 NCC In materia bunurilor posesia, dreptul de propreiatate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde bunurile sunt situate sau se afla, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.

Continut: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale etc.

Legatura: legea locului unde acestea sunt situate sau se afla (bunuri mobile / imobile).

Punctul de legatura: locul situarii bunului sau unde se afla bunul.

CARUI SISTEM DE DREPT II APARTIN NORMELE CONFLICTUALE?

Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Sistemul de drept al instantei sesizate poarta denumirea de LEGEA FORULUI (lex fori). Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente: 1. (argumentul ce tine de) forta juridica a normei conflictuale, normele conflictuala fiind de regula imperative, judecatorul trebuie sa le aplice ca atare. 2. normele conflictuale trebuie sa apartina legea forului deoarece in acest moment numai legea instantei sesizate e cea cunoscuta in timp ce legea ce ar urma sa se aplice pe fondul litigiului va fi identificata ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale. 3. argumentul/principiul cine alege instanta alege si dreptul(qui eligit judici eligit jus). EXCEPTII DE LA REGULA

1. in cazul arbitrajului international ad hoc NU exista o lex fori astfel incat arbitrii vor aplica legea desemnata de normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta.

!!! A NU SE CONFUNDA LEGEA APLICABILA FONDULUI (care poate fi aleasa de parti), si NORMELE CONFLICTUALE (nu pot fi alese de parti)

2. in cazul retrimiterii de gradul I, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, instanta romana va aplica norma conflictuala straina care retrimite la dreptul roman.

NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA

Spre deosebire de normele conflictuale care sunt norme de trimitere ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale. Ele apartin totusi Dreptului International Privat datorita consecintelor pe care le produc.

DEFINITIE: Normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale care apartin sistemului de drept intern al statului forului care dat fiind gradul lor inalt de imperativitate se aplica imediat unui raport juridic cu elem de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anumit punct de legatura cu tara forului excluzand in acest fel conflictul de legi si implicit aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale.

Exemple de norme de aplicatie imediata : Art. 19 din Legea 105/1992 forma incheierii casatoriei este supusa legii locului in care se celebreaza aceasta alin. (1). Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei este supusa conditiilor de forma ale legii romane alin. (3). Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei fie al statului celuilalt viitor sot alin. (2).

Actualmente, in art. 2587 NCC, este desemnata legea aplicabila formei casatoriei forma este supusa legii locului in care aceasta se celebreaza. Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau consular al Romaniei este supusa legii romanesti. Articolul din NCC nu mai prevede alin. (2) al art. 19 din vechea Lege 105/1992 .

Alin. (2) din Legea 105/1992 era considerat o norma de aplicatie imediata, deoarece stabilea un principiu potrivit caruia, casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata doar in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari fie ai Romaniei fie ai statului celuilalt viitor sot. Aceasta norma este o norma materiala pentru ca stabileste in mod concret autoritatea competenta sa oficieze casatoria unui cetatean roman in strainatate. Casatoria reprezinta un raport juridic de drept privat, ceea ce inseamna ca trebuie sa i se aplice o norma conflictuala, iar norma conflictuala era cea care trebuia sa ne indice sistemul de drept aplicabil.

Prin urmare, cum casatoria urma sa se incheie in strainatate, ar urma sa se aplice normele conflictuale din strainatate, norme conflictuale urmand sa indice normele materiale ce vor guverna forma incheierii casatoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992 considera casatoria cetatenilor romani in strainatate drept o problema de maxima importanta si prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala directa, norma ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale. Aceasta norma de aplicatie imediata impiedica o casatorie confesionala incheiata de un cetatean roman in strainatate.

Intrepretarea pe care o putem da la momentul actual este accea ca noul legiuitor din 2010 si 2011, nu a mai reglementat aceasta exceptie, prin urmare putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman sa incheie casatorii confesionale, sau sa incheie o casatorie in fata oricarei autoritati.

Elementele definitorii ale normelor de aplicatie imediata sunt :

a) sunt norme materiale , per a contraro nu sunt norme conflictuale;

b) apartin sistemului de drept romanesc;

c) sunt imperative in sensul ca partile nu pot deroga;d) ele se aplica imediat unui raport juridic cu element de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un punct de legatura cu tara forului;

e) norma de aplicatie imediata imediata inlatura norma conflictuala, inlaturand astfel intreg rationamentul conflictual si se aplica imediat fara ca cineva sa isi puna problema acestui rationament; Comparatie intre normele conflictuale si normele de aplicatie imediata

Asemanari : -amandoua privesc raporturile juridice cu element de extraneitate, raporturi ce au un punct de legatura cu tara forului;

-amandoua apartin sistemului de drept al instantei sesizate.Deosebirea esentiala consta in faptul ca in timp ce norma conflictuala este o norma de trimitere, norma de aplicatie imediata este o norma materiala, care da o solutie imediata, pe fondul cauzei.PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APAREA

IN LEGATURA CU RAPORTURILE DE DREPT PRIVATDreptul international privat este un drept conflictual deoarece el este chemat sa solutioneze mai multe tipuri de conflicte ce pot sa apara in cazul in care intr-un anumit raport juridic apare un element de extraneitate.

Astfel avem: 1. conflictul de jurisdictii. Obiectul Conflictului de jurisdictii il constituie competenta instantelor sesizate. El se solutioneaza dupa normele de procedura ale instantei sesizate. 2. conflictul de legi aplicabil procedurii. Se solutioneaza dupa legea instantei sesizate. 3 conflicte de calificari.

Test de autoevaluareStudenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:

- in ce consta un conflict de legi?

- ce este o norma conflictuala si care este sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale?

- cum actioneaza o norma de aplicatie imediata?

Unitatea de invatare 2 Partea general. Calificarea i conflictul de calificri

Obiective:

Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

noiunile de calificare i conflictul de calificri

cum se soluioneaza conflictului de calificrii si care este legea potrivit creia se face calificarea (regul, excepii)

importana calificrii

Normele conflictuale au in structura lor doua elemente: -continutul

-legatura

Ambele elemente sunt exprimate prin notiuni juridice de ex -continutul normelor conflictuale poate fi exprimat prin notiuni ca : starea, capacitatea, relatiile de familie, statutul organic al pers juridice, regimul bunurilor, cond de fond si forma ale actului juridic, ale casatoriei, mostenirii iar

-legatura poate fi exprimata prin termeni ca cetatenia, domiciliul, sediul social, locul situarii bunului etc.

Aceste notiuni care intra in structura normei conflictuale nu au aceleasi acceptiuni in diferitele sisteme de drept. De exemplu in dreptul anglo-saxon prescriptia e considerata o problema de procedura, nu de fond ca in dreptul romanesc astfel incat devine necesara CALIFICAREA INSTITUTIEI JURIDICE.

In art. 2558 NCC avem tratata pe larg institutia calificarii in 5 alineate. Calificarea poate fi definita in doua modalitati: 1. pornindu-se de la normele conflictuale catre starea de fapt

2. pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuala

Avem doua tipuri de definitii:

1. Calificarea e operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunii juridice care intra in continutul si legatura normei conflictuale, pt a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta, se include sau nu in acele notiuni.

2. Calificarea apare ca interpretarea unui raport juridic pentru a vedea in continutul sau in legatura carei norme conflictuale intra.

CONFLICTUL DE CALIFICARI

= e acea situatie care apare atunci cand o notiune din continutul sau din legatura normei conflictuale are intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic.

Un exemplu privind conflictul de calificari e dat de speta lider in domeniu (data de instantele franceze la sfarsitul secolului 19) TESTAMENTUL OLANDEZULUI.

Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul Civil Olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pentru testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective a aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata instantelor franceze care au avut de rezolvat in prima faza problema calificarii notiunii de testament olograf. Instantele au constatat ca dreptul olandez si francez dadeau interpretari diferite notiunii de testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei, si fiind o problema de forma era supus legii locului unde s-a intocmit testamentul. In schimb, dreptul olandez califica aceasta notiune ca o problema de capacitate a pers fizice, de capacitate a testatorului. Fiind o problema de capacitate, ea urma sa fie supusa legii nationale a testatorului, in cazul nostru legea cetateanului olandez astfel incat ar fi urmat sa se aplice legea olandeza.

De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia pe fond. Astfel, daca era calificata ca o problema de forma, conform dreptului francez, era supus legii locului incheierii testamentului (Legea franceza) care considera testamentul valabil.

In schimb, daca ar fi fost interpretata ca o problema de capacitate a cetateanului olandez atunci ar fi fost supus legii nationale a testatorului iar dreptul olandez interzicea intocmirea testamentului olograf chiar si in strainatate astfel incat testamentul ar fi fost declarat nul urmand a se aplica dispozitiile mostenirii legale.

IMPORTANTA SOLUTIONARII CONFLICTULUI DE CALIFICARI

- e data de efectul/efectele pe care il/le produc(e). Astfel calificarea produce efecte diferite dupa cum e vorba de continutul sau legatura normei conflictuale .

Atunci cand obiectul calificarii il constituie continutul normei conflictuale , modul de solutionare a conflictului de calificare determina insasi norma conflictuala aplicabila, asadar determina sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond.

Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului NU influenteaza norme conflictuale dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si solutia pe fond.

LEGEA DUPA CARE SE SOLUTIONEAZA CONFLICTUL DE CALIFICARE

- exista o regula si anumite exceptii

Regula:

Art. 2558 NCC ne precizeaza regula privind calificarea prin alin. (1): cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea stabilita de legea romana. Traducand aceasta regula intr-un principiu general, regula este ca, in general, calificarea se face dupa legea instantei sesizate, adica dupa lex fori.

In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente:

1. Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Este firesc atunci ca notiunile normei conflictuale sa fie interpretate tot dupa acelasi sistem de drept.

Exista un principiu care spune ca : aceluia ii apartine interpretarea care a edictat normele de drept (ejus est interpretari cujus est condenere)

2. Numai legea forului e cunoscuta in momentul in care urmeaza a se face calificarea. Legea aplicabila pe fond raportului juridic(lex causae) nu e cunoscuta in acest moment ci ea urmeaza a fi stabilita in urma calificarii si trimiterii operate de NC.

EXCEPTII: De la aceasta regula, alineatele urmatoare ale art. 2558 NCC instituie anumite exceptii:

Alin. (2) prevede ca, in caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina a instantei care a retrimis; Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afla sau sunt situate; Cazul in care avem de a face cu institutii juridice necunoscute legii forului aceste institutii vor fi reglementate dupa sistemul de drept care le cunoaste si prin urmare care le recunoaste;Test de autoevaluareStudenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:

- ce este conflictul de calificari?

- care este scopul efectiv al calificarii?

- care este legea dupa care se face calificarea?

Unitatea de invatare 3 Partea general. Conflictul n spaiu al normelor conflictuale i problema retrimiterii

Obiective:Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

noiunea conflictului n spaiu al normelor conflictuale; forme condiiile retrimiterii felurile retrimiterii retrimiterea n dreptul romnCONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE SI INSTITUTIA RETRIMITERII

Exista acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite.

Se numeste conflict in spatiu deoarece normele conflictuale din sistemul de drept in prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al normelor conflictuale e un conflict sau pozitiv sau negativ.Conflict POZITIV exista atunci cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sau sistem de drept. De exemplu se pune o problema de stare civila( varsta pt casatorie) a unui cetatean roman cu domiciliul in Marea Britanie. Daca e sesizata instanta engleza aceasta va aplica normele conflictuale din propriul sau sistem de drept. In Marea Britanie starea civila si capacitatea pers fizice sunt guvernate de legea domiciliului.

Daca insa este sesizata o autoritate romana aceasta va aplica norma conflictuala romana care va trimite la legea cetateniei (norma materiala romana). In acest caz fiecare norma trimite la propriul sau sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta se solutioneaza in principiu de catre fiecare autoritate prin aplicarea propriului sistem de drept.

Conflict NEGATIV de norme conflictuale exista in cazul in care nici una din normele conflictuale in prezenta NU trimite la propriul sau sistem de drept ci fiecare trimite la dreptul celuilalt stat sau la sistemul de drept al unui stat tert.

Astfel, prima conditie a retrimiterii e data tocmai de existenta acestui conflict negativ. Aceasta e o conditie necesara dar nu si suficienta deoarece mai trebuie intrunita si o a doua conditie ce tine de sensul trimiterii pe care a forului o face la un sistem de drept strain. Trimiterea pe care o face la un sistem de drept strain poate fi in doua sensuri:

1. o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept strain, caz in care se va aplica dr material strain fara a exista posibilitatea retrimiterii.

2. sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica si la NC straine. In acest caz poate interveni retrimiterea.

Sensul trimiterii este stabilit de catre dreptul forului, fiind in ultima instanta o problema de calificare iar alin. (1) art. 2559 NCC intitulat Retrimiterea prevede ca legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale. Cu alte cuvinte, sistemul nostru de drept accepta faptul ca se trimite si la dreptul material al altor sisteme de drept.

In concluzie, pentru a exista retrimitere trebuie intrunite doua conditii cumulative:

A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale

B. normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de drept strain (norme materiale+ norme conflictuale).DEFINITIE

RETRIMITEREA este acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv normele sale conflictuale, IAR, sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie NU primeste trimiterea si/ci fie trimite : --inapoi la dreptul forului

--mai departe la legea unui stat tert

Retrimiterea e o operatie logico-juridica ce are loc exclusiv in mintea judecatorului sau autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu declinarea de competenta.

Si in materia retrimiterii avem o speta lider, Speta FORGO un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit insa nici cetatenia, nici domiciliul legal, avand doar un domiciliu de fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiune mobiliara importanta iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze a actiunii in revendicarea succesiunii.

In fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept va fi solutionata succesiunea. Potrivit normei conflictuale franceze succesiunea mobiliara era supusa legii cetateniei defunctului astfel incat se trimitea la dreptul bavarez. Instanta franceza a constatat insa ca in dreptul bavarez exista o norma conflictuala conform careia succesiunea mobiliara era supusa legii domiciliului de fapt al defunctului.

Cu alte cuvinte, dreptul francez a trimis la sistemul de drept strain (cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand inapoi.

Solutia pe fond in aceasta speta: conform legii franceze sfera rudelor era mult mai restransa ca in dreptul bavarez astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesori , astfel incat succesiunea devenind vacanta va fi culeasa de statul pe teritoriul caruia se aflau bunurile.

Astfel in speta de mai sus (Testamentul Olandezului) calificarea se face potrivit legii franceze (se respecta regula).

FELURILE RETRIMITERII: -retrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi)-intervine atunci cand norma conflictuala trimite la dreptul forului;-retrimitere de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe)- norma conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert

REGIMUL JURIDIC AL RETRIMITERII RETRIMITEREA IN DRPTUL ROMAN

Este reglementata in art. 2559 NCC. Inainte o regaseam in art. 4 din Legea 105/1992.

Art. 2559 alin. (1) NCC arata ca, legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, iar in alin. (2) se arata ca, daca legea straina retrimite la dreptul roman, sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana daca nu se prevede in mod expres altceva.

Pe de o parte, sistemul nostru de drept admite retrimiterea de gradul I, adica admite trimiterea pe care norma conflictuala straina o face inspre dreptul material roman.

Pe de alta parte, sistemul de drept romanesc nu admite retrimiterea de gradul II, pentru ca exista un risc si anume riscul unor trimiteri succesive. Retrimiterea facuta de legea straina catre dreptul unui stat tert ramane fara efect. Potrivit alin. (2) din art. 2559 NCC si in cazul retrimiterii de gradul I cat si in cazul retrimiterii de gradul II, care a ramas fara efect, pe fond urmeaza a se aplica legea romana.

Potrivit alin. (2) din art. 4 din Legea 105/1992, se prevedea faptul ca retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efecct. Nu se preciza ca se va aplica legea romana. Interpretarea corecta a acestui text de lege este ca in situatia in care norma conflictuala straina la care norma conflictuala romana trimisese nu a primit trimiterea, ci a trimis mai departe la legea unui stat tert, trimitere ramasa fara efect dupa cum spune legea, insemna ca urmau sa se aplice normele materiale straine. Astfel s-ar putea considera ca sub acest aspect, reglementarea anterioara era mai corecta decat reglementarea actuala facuta prin dispozitiile NCC.

Argumentele pentru acceptarea retrimiterii de gradul I: Trimiterea facuta de norma conflictuala romana la un sistem de drept strain este o oferta facuta acestuia de a se aplica si nu o obligatie. Prin urmare, daca dreptul strain prin normele sale conflictuale nu primeste trimiterea, ci trimite inapoi, se va tine cont de aceasta solutie.

Argument ce tine de unitatea sistemului de drept strain. Unitatea consta in faptul ca daca norma conflictuala romana trimite generic la legea straina, lasistemul de drept strain, acest sistem trebuie privit intotdeauna in ansamblul sau, adica incluzand atat normele materiale cat si normele conflictuale.

Retrimiterea de gradul I asigura o coordonare a sistemelor de drept in prezenta, in sensul ca normele conflictuale din ambele sisteme de drept devin deopotriva aplicabile.

Exceptii: Totusi, potrivit NCC, retrimiterea de gradul I nu este admisa in anumite situatii (ceea ce inseamna ca nu tinem cont de normele conflictuale din legea straina):

Alin. (3) al art. 2559 NCC arata ca, legea straina, la care norma conflictuala romana a trimis, nu cuprinde si normele ei conflictuale:

In cazul in care partile au ales legea straina aplicabila (adica intr-un contract partile au determinat prin vointa lor pe baza principiului autonomiei de vointa, ca aplicabil un sistem de drept, chiar daca ele nu au prevazut expres, se considera ca trimiterea s-a facut doar la normele materiale);

In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale;

In alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care Romania este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

Exemplu: In cazul unei casatorii intre un cetatean pakistanez si un cetatean roman, trebuie identificata in mod corect norma conflictuala. In cele doua sisteme de drept problema bigamiei este calificata diferit, deci exista un conflict de calificari care se va rezolva potrivit legii forului, deoarece norma conflictuala apartine legii forului. Norma conflictuala trimite la sistemul de drept pakistanez. Daca norma pakistaneza primeste trimiterea, atunci se va aplica norma pakistaneza, daca trimite la dreptul roman se aplica normele romane, iar daca trimite la un stat tert se va aplica legea romana (pentru ca nu se admite retrimiterea de gradul II).

Test de autoevaluareStudenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:

- in ce consta conflictul de norme conflictuale?

- care sunt conditiile retrimiteri?

- de ce nu este admisa retrimiterea de gradul doi?

- care sunt exceptiile de la retrimiterea de gradul unu in dreptul roman?

Unitatea de invatare 4 Partea general. Aplicarea legii strine ca lex causae

Obiective:

Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s intleaga:

titlul cu care este aplicat dreptul strin n Romnia consecinele aplicrii dreptului strin ca element de drept: invocarea legii strine, sarcina probei , interpretarea legii strine, cile de atac n cazul greitei aplicri a legii strine, proba legii strine APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE

Norma conflictuala romana poate sa trimita la legea romana care se va aplica ca lex causae, situatie in care judecatorul sau arbitrul va aplica legea romana ca si in cazul unui raport juridic fara element de extraneitate.

In schimb, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar anumite probleme specifice.

In acest caz, dreptul strain urmeaza a se aplica tocmai datorita faptului ca norma romana trimite la el, neaplicarea acelui sistem insemnand de fapt o neaplicare a normei conflictuale romane.

In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem strain, acel sistem de drept e privit in totalitatea izvoarelor sale de drept si prin urmare vor trebui aplicate toate izvoarele de drept ale acelui sistem.

TITLUL CU CARE SE APLICA DREPTUL STRAIN IN ROMANIA

Spre deosebire de alte sisteme de drept exemplu cel francez, englez, american, unde dreptul strain e considerat un element de fapt, in conceptia juridica romaneasca actuala dreptul strain la care norma conflictuala romana a trimis e considerat un element de drept. Asadar dreptul strain e aplicat in Romania cu acelasi titlu ca si dreptu national, de aici decurgand mai multe consecinte juridice importante:1. cine poate invoca legea straina in fata autoritatilor forului?

Datorita faptului ca legea straina e considerata un element de drept, ea poate fi invocata atat din oficiu de instanta de judecata, cat si de partea interesata. Astfel, instanta de judecata, in temeiul rolului activ (art 120-3 CPCiv), poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea unei legi straine cand norma conflictuala straina a trimis la ea.

Cand norma conflictuala romana e imperativa (regula in materia normelor conflictuale), instanta romana e chiar obligata sa invoce dreptul strain cand norma conflictuala trimite la el. Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata instantei un dr strain in temeiul principiului disponibilitatii.

In sistemele de drept care considera dr strain un element de fapt, invocarea L straine in fata instantelor forului poate fi facuta numai de partea interesata, in timp ce instanta nu are obligatia de a aplica o norma straina.

CONCLUZIE: Dreptul roman imbina sub aspectul invocarii legii straine, principiul rolului activ al judecatorului cu cel al disponibilitatii partilor.

2. cui incumba sarcina probei? In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca un element de fapt, sarcina probei continutului legii straine revine in exclusivitate partii interesate.

In dreptul roman, sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, instanta de judecata, datorita caracterului obligatoriu al aplicarii dreptului strain (cand norma conflictuala romana trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va trebui sa depuna toate diligentele pentru aflarea continutului si intelesului, corecte si complete ale legii straine. In acest scop instanta poate dispune, chiar si din oficiu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Sub acest aspect exista o mare deosebire intre dreptul strain si dreptul national, constand in aceea ca, pt dreptul strain, NU se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste legea (iura novit curia). Sarcina probei legii straine NU incumba exclusiv judecatorului ci e impartita intre acesta si parti. In acest sens, gasim art. 2562 NCC care in alin. (1) arata continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat, iar alin. (2) prevede faptul ca partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.

Interpretarea legii straine la care norma conflictuala romana a trimis se face in principiu dupa regulile de interpretare existente in respectivul sistem de drept. (la fel cum am vazut si la calificarea secundara).

3. Care sunt caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine?

In cazul gresitei interp/aplicari a legii straine, caile de atac sunt aceleasi aplicabile pentru dreptul national cu o singura exceptie. Astfel, calea de atac ordinara a apelului se poate aplica si pentru gresita aplicare a legii straine. De aceea pot fi aplicate si caile extraordinare. (recurs, contestatie in anulare, revizuire, recursul in interesul legii). In ceea ce priveste recursul in interesul legii, care nu e o cale de atac la indemana partilor deoarece doar Procurorul General, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei are dreptul dea-l formula, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, sa ceara ICCJ sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Solutiile se pronunta numai in interesul legii, NU au efect asupra hotararii examinate sau asupra situatiei partilor din aceste procese.

Recursul in interesul legii nu poate fi promovat pentru gresita aplicare a legii straine pt urmatoarele argumente: a. rolul instantei supreme e acela de a asigura interpretarea & aplicarea unitara a legii romane pe intreg teritoriul tarii, iar nu a legii straine, a carei unitara interpretare cade in sarcina autoritatilor competente din statul respectiv.

b. Din moment ce solutiile date de ICCJ NU au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din respectivele procese rezulta ca NU exista interesul direct al partilor de a solicita promovarea acestui recurs.

In schimb, recursul in interesul legii poate fi promovat pt gresita interpretare/ aplicare a normei conflictuale romane.

MIJLOACELE DE PROBA A LEGII STRAINE

Legea romana, Noul Cod Civil, consacra libertatea instantei si a partilor in ceea ce priveste alegerea mijloacelor de proba a legii straine. In acest sens, art. 2562 alin. (1) NCC prevede urmatoarele: continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Aceeasi reglementare se regasea si in art. 7 alin. (1) din Legea 105/1992.

Mijloacele de proba sunt: -directe: constand din culegeri de drept si jurisprudenta

-indirecte: procurate fie de la autoritatile competente din statul strain fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din Romania.

Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain s-au utilizat certificate eliberate de Ministerul Justitiei din statul strain, certificate de cutuma sau alte atestari provenite de la notari publici, Camera de Comert etc.

Dintre sursele de documentare procurate pe plan intern pot fi date ca exemplu: certificatele eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective in Romania sau informatiile de la organizatiile de cult corespondente din Romania.

Noul cod civil mentioneaza expres posibilitatea dovedirii legii straine prin apelarea la expertiza. Daca se apeleaza la avizul unui expert, proba va fi dispusa si administrata conform legii romane ca orice alta proba in fata instantelor nationale.

Forta probanta a mijloacelor de proba din strainatate.

In principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate celor prevazute de legea romana, adica beneficiaza de aceeasi forta probanta.

Instantele romane NU sunt abilitate in principiu sa ia legatura cu instantele statului strain sau cu ambasadele sau alte organisme/institutii de reprezentare, ci trebuie sa ceara sprijinul Ministerului Justitiei care va contacta aceste institutii/ organisme prin Ministerul Afacerilor Externe.

Romania e parte la Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain(Londra- 7 iunie 1968) si la Protocolul Aditional la aceasta Conventie (Strasbourg-15 martie 1978).

Romania a aderat in 1991 prin HG 153/1991.

Conventia prevede obligatia statelor membre de a-si transmite reciproc informatii privind dreptul lor. Informatiile se vor transmite printr-un organ national de legatura pe care fiecare stat si-l desemneaza.

Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca si sa se dovedeasca existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial urmand sa contina texte de lege dar si lucrari doctrinare si comentarii explicite.

Statul solicitat poate refuza informatia atunci cand interesele sale sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci cand considera ca raspunsul ar fi de natura sa aduca atingere securitatii sau suveranitatii sale.

Raspunsul la cerere trebuie dat in limba statului solicitat.

CONSECINTELE IMPOSIBILITATII DE PROBARE A LEGII STRAINE

Conform alin. (3) al art. 2562 NCC se spune ca, in cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil continutul legii straine, se va aplica legea romana. Alin. (3) al art. 5 din legea 105/1992 spunea altfel: in cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine se va aplica legea romana. Fata de reglementarea anterioara, NCC aduce in plus stabilirea unui termen rezonabil.

Aceasta imposibilitate de probare trebuie sa fie una absoluta, in sensul ca instanta trebuie sa faca dovada ca s-au depus toate diligentele pentru identificarea continutului legii straine. O simpla dificultate de probare a legii straine, generata de aspecte cum ar fi distanta geografica sau de necunoasterea chiar totala a acelui drept in Romania, sau de inexistenta izvoarelor de drept scrise, nu justifica aplicarea imediata a legii romane, caci aplicarea legii romane trebuie sa fie doar un subsidiar, in cazul in care intr-un termen rezonabil (termen rezonabil analizat in functie de circumstantele cauzei) nu se poate face proba continutului legii straine.Aplicarea legii romane apare ca un subsidiar. Argumente: Litigiul nu poate ramane nejudecat la nesfarsit, actiunea reclamantului neputand fi respinsa, deoarece nu exista culpa nimanui pentru faptul ca legea straina nu a putut fi probata in continutul sau.

In cazul in care legea straina nu poate fi dovedita intr-un termen rezonabil, se aplica prezumtia simpla exprimata in adagiul: qui eligit iudicem eligit ius, adica cine alege instanta alege si dreptul.

Instanta de judecata, atata timp cat legiuitorul nu o face, este cea care va stabili ce inseamna termenul rezonabil. Daca imposibilitatea de probare a continutului legii straine este cauzata de faptul ca instanta romana nu a depus toate diligentele pentru a afla continutul legii straine, cel care se considera vatamat in drepturile sale prin aplicarea legii romane poate ataca solutia prin intermediul cailor de atac.

Daca imposibilitatea este cauzata de statul solicitat, cel care se considera vatamat in drepturile sale prin aplicarea legii romane poate angaja raspunderea statului solicitat (raspundere civila delictuala).

Test de autoevaluareStudenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:

- care este titlul cu care se aplica dreptul strain in Romania?

- care sunt consecintele aplicarii dreptului strain ca un element de drept?

- care sunt consecintele imposibilitatii de probare a legii straine?

Unitatea de invatare 5 Partea general. Cazurile de nlturare de la aplicare a legii strine

Obiective:Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

ordinea public de drept internaional privat: noiune, elemente definitorii, caractere, comparaie ntre ordinea public de drept internaional privat i ordinea public de drept intern, sferele ordinii publice de drept internaional privat, efectele aplicrii ordinii publice de drept internaional privat frauda la lege n dreptul internaional privat: noiune, modaliti de fraudare a legii n dreptul internaional privat, condiiile fraudei la lege, sanciunea fraudei la lege, domeniile n care poate aprea frauda la lege i mijloace de reprimare a acesteia, delimitarea fraudei la lege de alte instituii juridiceCAZURILE CARE INLATURA DE LA APLICARE LEGEA STRAINA

In art. 2564 NCC intitulat inlaturarea aplicarii legii straine se stabileste ca in cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem strain, in principiu acesta urmeaza a se aplica. Exista insa situatii, prevazute expres de lege, cand legea straina nu se va aplica. Astfel, aplicarea legii straine se inlatura daca:

1. Incalca ordinea publica de drept international roman;

2. Daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane.

Fata de legea 105/1992, art. 2565 NCC adauga o alta situatie exceptionala pentru ca acest articol este intitulat inlaturarea exceptionala a aplicarii legii si arata ca: in mod exceptional aplicarea legii straine la care norma conflictuala romana a trimis, poate fi inlaturata daca din cauza circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte indepartata cu aceasta lege. Astfel, se poate inlatura legea straina daca aceasta are o legatura foarte indepartata cu raportul juridic. In aceata situatie, legea care o va inlocui pe cea la care norma conflictuala a trimis va fi legea cu care raportul juridic are legaturile cele mai stranse. S-ar putea crea incertitudini aici.

Alin. (2) al acestui articol spune ca dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul legilor privind starea civila sau capacitatea persoanei precum si atunci cand partile o aleg, pentru ca partile stiu cel mai bine care este legea care are legaturile cele mai stranse cu raportul juridic si trebuie sa se respecte autonomia de vointa a acestora.

ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

Ordinea publica de drept international privat roman este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate. La aceasta modalitate de a analiza ordinea juridica trebuie sa adaugam si prevederile art. 2564 alin. (2) NCC legea straina incalca ordinea publica de drept international privat roman si atunci cand contravine principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii Europene si drepturilor fundamentale ale omului. Dreptul Uniunii Europene este drept intern deja in cazul statului roman.Sub aspect procedural, ordinea publica de drept international privat roman se materializeaza prin exceptia de ordine publica de drept international privat.

Elementele definitorii ale ordinii publice de drept international privat roman:

-Continutul notiunii de ordine publica de drept international privat este reprezentat de principiile fundamentale ale dreptului roman, ale dreptului Uniunii Europene si ale drepturilor fundamentale ale omului. Acesta este un continut abstract, dar in concret el este stabilit in doua moduri:

De regula, continutul/intelesul notiunii este determinat de catre instanta de judecata. Aceasta va fi cea care va stabili cand o norma din sistemul de drept romanesc sau european consacra un principiu juridic fundamental fie al statului roman fie al Uniunii Europene, astfel incat incalcarea de catre legea straina normal competenta in speta poate sa justifice inlaturarea ei de la aplicare.

In al doilea rand, legiuitorul poate stabili explicit anumite norme juridice a caror incalcare constituie un temei pentru invocarea ordinii publice de drept international privat roman si implicit pentru inlaturarea de la aplicare a legii straine competente, dar contrara acelor norme juridice.

-Exceptia de ordine publica, care exprima pe plan procedural aceasta institutie, este o exceptie de fond care poate fi invocata in principiu in limine litis (pana la prima zi de infatisare) de catre oricare parte interesata, sau de catre instanta din oficiu. In cazul in care exceptia este admisa, se impiedica producerea pe teritoriul Romaniei a efectelor legii straine. Legea straina ale carei efecte sunt impiedicate a se produce era competenta deoarece norma conflictuala romana trimisese la ea. Legea straina ca atare nu va fi afectata prin faptul ca judecatorul roman constata ca este contrara ordinii publice romane (ea nu se va aplica totusi in Romania, ci in statul care a emis-o).

COMPARATIE INTRE ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERN SI CEA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVATCele doua institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o lege, cu precizarea ca ordinea publica de drept intern inlatura de la aplicare legea partiloriar ordinea publica de drept intern cenzureaza actele juridice ale partilor, care constituie legea acestora. De asemenea, ambele institutii isi au izvorul in dreptul intern al statului.

Deosebiri: -au functii diferite. Ordinea publica de drept intern, care e data de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme, asadar exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne. In schimb, ordinea publica de drept international privat roman are scopul de a impiedica aplicarea pe teritoriul statului forului a efectelor unei legi straine, normal competente sa se aplice raportului juridic respectiv. Asadar, ea exprima limitele aplicarii legii straine in tara forului.

-au sfere de aplicare diferite, in sensul ca, ordinea publica de drept international privat roman are o sfera mai restransa decat ordinea publica de drept intern. In consecinta NU tot ce e ordine publica de drept intern e de ordine publica si in drept international privat. Statele reglementeaza cu mai multa fermitate raporturile juridice de drept intern, unde se limiteaza autonomia de vointa a partilor, decat raporturle juridice de drept international privat deoarece in acest caz sistmul de drept al forului intra in corelatie cu un sistem de drept strain iar incompatibilitatile reciproce trebuie pe cat posibil inlaturate.

Spre exemplu, : termenele de prescriptie extinctiva desi sunt de ordine publica in dreptul intern (partile nu pot stabili alte termene, nu pot deroga de la cele legale) dar nu sunt de ordine publica in dreptul international privat roman. Asadar, daca norma conflictuala romana, inclusiv lex voluntatis, trimite la un sistem de drept strain, iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din dreptul roman, aceste termene din legea straina se vor aplica de catre instanta romana. Este valida aceasta aplicare a altor termene de prescriptie pentru ca si asa se limteaza autonomia de vointa.De ordine publica, si inainte de intrarea in vigoare a NCC, dar si acum, era existenta unui termen de prescriptie, nu durata termenului de prescriptie. Existenta unui termen de prescriptie extinctiva este de ordine publica (un interes general intra in concurs cu un interes privat) pentru ca tine de interesul general obstesc protejat (care este siguranta circuitului civil) care este superior interesului creditorului.Prevederile de ordine publica de drept international privat roman pot fi cuprinse atat in acte normative cat si in practica, astfel incat judecatorul e cel care fixeaza continutul ordinii publice de drept international privat.

Spre ex. Legea 105/1992 in art 18 prevede ca pentru incheierea casatoriei este aplicabila legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Daca legea nationala a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dreptului roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi declarat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

Scopul prescriptiei extinctive este de a proteja siguranta circuitului civil, dar nu durata termenelor este de ordine publica de drept privat international, ci existenta acestor termene de prescriptie extinctiva.

Un alt exemplu: In dreptul intern este de ordine publica faptul ca donatia trebuie sa fie incheiata in forma autentica. Aceasta masura instituita il favorizeaza pe donator, fiind o masura de protectie pentru donator, caruia i se atrage atentia ca donatia este un act cu titlu gratuit de o importanta foarte mare, in contrapartida caruia nu intra nimic in patrimoniul donatorului.

Prevederile ordinii publice de Drept International Privat roman pot fi cuprinse atat in acte normative, dar pot fi extrase si din practica, astfel incat, judecatorul este cel care fixeaza continutul ordinii publice de drept international privat.

Un exemplu este in art. 2586 NCC in materia conditiilor de fond ale incheierii casatoriei: conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.

Alin. (2) al acestui articol arata ca daca una din legile straine astfel determinate prevede un impediment la casatorie, care potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie (libertatea de a incheia o casatorie este de ordine publica), acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman, iar casatoria se incheie pe teritoriul statului roman (de exemplu, atunci cand este competenta instanta romana si legea pakistaneza prevede un impediment la casatorie incompatibil cu legea romana). CARACTERELE (ESENTIALE) ale ordinei publica de drept international privat roman:1. din punct de vedere spatial, ea are un caracter national in sensul ca, ea se interpreteaza prin prisma sistemului de drept roman (in cazul nostru).Fiecare stat are propriile sale reglementari imperative care formeaza ordinea publica de drept international privat roman a statului respectiv.

2. din punct de vedere temporal, ordinea publica de drept international privat roman are intotdeauna un caracter actual in sensul ca se tine seama de ordinea publca din momentul pronuntarii unei hotarari iar nu de ordinea pulica in momentul incheierii raportului juridic.3.din punct de vedere material/ pe fond, ordinea publica are un caracter de exceptie de la regula ca legea straina normal competenta trebuie sa se aplice raport juridi cu element de extraneitate. De la acest caracter de exceptie se genereaza anumite consecinte: a. ordinea publica e de stricta interpretare in sensul ca ea nu poate fi interpretata extensiv ci numai restrictiv ;

b. ordinea publica de drept international privat roman impiedica producerea pe teritoriul Romaniei numai a acelor efecte care sunt strict contrare principiilor fundamentale de drept ale forului. Daca raportul juridic respectiv produce si alte efecte, acelea vor fi recunoscute si executate.

EFECTELE ORDINII PUBLICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

Doua efecte: Efectul negativ se inlatura de la aplicare legea straina la care norma conflictuala romana trimisese. In acest sens, art. 2564 alin. (1) NCC precizeaza ca aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat roman si imediat art. 2564 alin. (1) teza a doua creeaza si efectul pozitiv. Efectul pozitiv art. 2564 alin. (1) teza a doua NCC prevede ca in cazul inlaturarii aplicarii legii straine se va aplica legea romana.

SFERA NOTIUNII DE ORDINE PUBLICA DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

Sferele notiunii de ordine publica difera in functie de cadrul conflictului in care se aplica. Astfel ordinea publica poate fi invocata fie in cadrul conflictului de legi in spatiu, fie in cadrul conflictului de legi in timp si spatiu.

Conflictul de legi in spatiu se creeaza in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui raport juridic atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare doua sau mai multe sisteme de drept diferite. Acesta e conflictul la care ne-am referit pana acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin doua legi diferite). Se numeste conflict in spatiu pt ca cele doua sisteme de drept susceptibile de aplicare coexista in spatiu.

Conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un raport juridic s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept iar ulterior se cere ca efectul sa fie recunoscut intr-un alt stat.

Acest conflict se considera a fi in spatiu pentru ca sistemele de drept coexista in spatiu, si este si in timp deoarece intre momentul nasterii raportului juridic si momentul in care se cer a fi recunoscute efectele acelui raport juridic trece o anumita perioada de timp.

Sfera ordnii publice e diferita in cazul celor doua tipuri de conflicte de legi.

Astfel, conflictul de legi in spatiu are mai multe situatii de aplicare. Motivare: sfera ordinii publice e mai larga pentru conflictul de legi in spatiu decat in cazul conflictului de legi in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, NU toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand sunt invocate in cadrul conflictului de legi in spatiu (momentul nasterii/ modificarii/ stingerii unui raport juridic) sunt de ordine publica si atunci cand privesc drepturi deja dobandite in strainatate.

Ex. : O casatorie intre o romanca si un cetatean strain (libian) care mai e casatorit in tara sa, NU se poate incheia in Romania chiar daca legea nationala a cetateanului strain permite casatoria poligama. In acest caz conflictul de legi e in spatiu. Daca insa aceleasi doua persoane s-au casatorit in Libia iar sotia romanca solicita ulterior sa i se recunoasca in Romania efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale acelei casatorii, aceste efecte vor fi recunoscute. In acest caz conflictul de legi era in timp si spatiu, punandu-se problema recunoasterii drepturilor dobandite de un cetatean roman in strainatate.

Alt ex: Efectele unei casatorii religioase incheiate in strainatate intr-un stat in care aceasta casatorie produce efecte intre doi cetateni ai aceluiasi stat vor fi recunoscute in Romania desi o casatorie incheiata numai religios in Romania NU produce efecte juridice.

Din cele de mai sus rezulta ca ordinea publica de drept international privat roman are trei sfere de cuprindere cu intinderi variabile :

1. (cea mai larga) ordinea publica de drept intern

2. apoi, ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu

3. ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu si timp

2. FRAUDAREA LEGII APLICABILE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

Art. 2564 alin. (1) teza intai NCC prevede ca aplicarea legii straine se inlatura daca legea respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane. Frauda la lege in dreptul international privat exista atunci cand partile unui raport juridic folosesc intr-un scop fraudulos sau ilicit un mijloc de drept international privat si fac aplicabil acelui raport juridic alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent daca nu exista frauda respectiva.

Modalitatile de fraudare a legii:

De regula, sunt doua modalitati: 1. intr-un raport juridic de drept intern care in mod normal NU ar trebui sa aiba un element de extraneitate, se introduce in mod fraudulos un element nou care declanseaza artificial un conflict de legi iar prin aplicarea normei conflictuale conflict de legi normal competente se trimite la un alt sistem de drept decat dr intern care ar fi fost in mod firesc competent a se aplica acelui rap jur. De exemplu la o societate comerciala legata in mod normal, prin elementele ei definitorii (nationalitate, sediu, capital social) de drept roman, partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate in scopul de a eluda legile fiscale romaneti.

Astfel se creeaz artificial un conflict de legi , elementul de extraneitate fiind dat de sediul social aflat in strainatate iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente (lex societatis ) se face aplicabil acelei societati comerciale deptul strain in detrimentul celui roman care ar fi fost firesc a se aplica.

2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate deci e un raport de drept international privat, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand aplicabil acelui raport juridic prin intermediul normei conflictuale aplicabile pt noul punct de legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent conform normei conflictuale initiale.

Exemplu: un cetatean strain isi schimba cetatenia doar pt a avea efectele noii cetatenii, fraudand astfel legea competenta.

Conditiile Fraudei la lege in dreptul international privat: (trebuie intrunite cumulativ)

1. trebuie sa existe un act de vointa al partilor in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un anumit raport juridic. Cu alte cuvinte, frauda la lege implica o activitate volitiva a partilor raportului juridic, o activitate frauduloasa de schimbare a punctului de legatura.

Frauda la lege poate interveni numai in cazul raportul juridic la care sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura mobile sau variabile adica cu puncte de legatura ce pot fi deplasate.

Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Exista puncte de leg fixe.

Puncte mobile (ex:) : cetatenia si domiciliul persoanei fizice, sediul persoanei juridice, locul producerii unui delict, locul situarii unui bun mobil

2. partile trebuie sa foloseasca un mijloc de drept international privat care prin el insusi e licit.De exemplu operatiunea de stabilire a sediului social in strainatate e o operatiune licita prin ea insasi, ea devenind ilicita doar datorita scopului in care e facuta.

3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Frauda la lege la presupune in mod esential existenta acestui element subiectiv (intentia frauduloasa a partilor). Scopul urmarit de parti e inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a unui alt sistem de drept. Rezulta ca frauda la lege reprezinta o incalcare indirecta a normei conflictuale a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice raportului juridic respectiv.

4. rezultatul obtinut sa fie ilicit. Caracterul ilicit al rezultatului e dat de caracterul ilicit al scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil pentru parti decat cel care s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent.

SANCTIUNEA FRAUDEI LA LEGE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT ROMAN

In functie de obiectul fraudei avem doua situatii:

1. e fraudat dreptul roman in favoarea unui drept strain

2. e fraudat dreptul strain in favoarea drept romanesc

I. E FRAUDAT DREPTUL ROMAN IN FAVOAREA DREPTULUI STRAIN

Art. 2564 alin. (1) NCC prevede ca inlaturarea legii straine va opera atunci cand a devenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii aplicarii legii straine se va aplica legea romana. De aici rezulta ca sanctiunea fraudei la lege in dreptul international privat roman implica doua efecte:

-unul negativ, constand in inlaturarea legii straine devenita competenta prin frauda -unul pozitiv, reprezentat de aplicarea in subsidiar a legii romane

In mod concret, pe planul actului juridic fraudulos incheiat de parti, efectul negativ al sanctiunii fraudei la lege se materializeaza prin doua situatii: 1. inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel actul juridic incheiat in strainatate sau sub incidenta unei legi straine e considerat ca inexistent in fata autoritatilor romane. Dar actul ramane valabil in strainatate !!!

2. declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judecatoresti romane. In aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara nici in strainatate.

Frauda la lege trebuie sanctionata chiar si in situatiile in care problema fraudei apare in sfera unui contract adica acolo unde functioneaza autonomia de vointa a partilor deoarece ceea ce e sanctionat e intentia frauduloasa (fraus omnia corrumpit) iar nu simpla incalcare a normei conflictuale romane competente a se aplica.

II. E FRAUDAT DREPTUL STRAIN IN FAVOAREA DREPTULUI ROMAN

Nici Legea 105/1992 si nici NCC nu reglementeaza aceasta situatie astfel incat s-a pus problema daca se va mai sanctiona frauda la lege.

Concluzia a fost ca frauda la lege trebuie sanctionata. Vor opera aceleasi sanctiuni.

Argumente : -dreptul strain e considerat un element de drept si prin urmare trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie -prin fraudarea drptului strain normal competent a se aplica se fraudeaza implicit norma conflictuala romana care ar fi trimis la el

-ceea ce se sanctioneaza e Frauda

DOMENIILE IN CARE POATE APAREA FRAUDA LA LEGE

Exista anumite domenii predilecte in care a intervenit frauda la lege.Atat legea 105/1992 cat si NCC au prevazut anumite reglementari care incearca sa indeparteze sau cel putin sa diminueze posibilitatea fraudei la lege in acele domenii.

Domenii in care intervine frauda la lege:

1. statutul persoanei fizice (starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice). Frauda in acest domeniu consta de regula in faptul ca persoana fizica isi schimba in mod fraudulos cetatenia/ domiciliul / resedinta

Avem o speta lider: speta Bertola. Doi soti italieni care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune in divort in fata instantei romane. Aplicand norma lex patriae, instanta romana le-a respins actiunea deoarece legea italiana la care norma conflictuala romana trimisese, nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei doi soti italieni au indeplinit conditiile care, potrivit legii italiene, duceau la pierderea cetateniei italiene devenind apatrizi. Ulterior, au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a fost admisa deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat legea romana ca lege a domiciliului lor comun, lege ce permitea divortul. Legea 105 a prevazut un mic remediu in art 22: daca sotii au o lege nationala comuna sau un domiciliu comun, acea lege nationala comuna carmuieste divortul chiar in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul. NCC insa, in materia desfacerii casatoriei, a divortului, vorbeste in art. 2927, despre faptul ca sotii pot alege de comun acord una din urmatoarele legi aplicabile divortului [].

2. statutul organic al persoanei juridice. In cazul acesta o societate comerciala isi plaseaza sediul, adica punctul de legatura, intr-un paradis fiscal. NCC in art. 2571 alin. (2) spune ca in cazul in care o persoana juridica isi are sediile in mai multe state se va lua in considerare legea sediului real, adica centrul principal de conducere si gestiune. 3.regimul juridic al bunurilor mobile. Un bun din patrimoniul cultural national e transferat fraudulos in strainatate, intr-un stat in care nu exista restrictii in legatura cu bunul respectiv. Atat legea 105/1992 anterior, cat si actualmente NCC in art. 2617 precizeaza: constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea, continua sa fie carmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul cand s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau a stins dreptul respectiv.

4. forma exterioara a actului juridic. Spre exemplu, in Romania donatia e act autentic si atunci partile incheie contractul de donatie intr-o tara unde forma autentica nu e ceruta pentru donatie.

In art. 2639 alin. (3) NCC se reia solutia din legea 105/1992 si se arata ca in cazul in care legea aplicabila fondului actului juridic impune sub sanctiunea nulitatii o anumita forma solemna, nici o alta lege pentru care partile pot sa opteze, nu poate sa inlature o asemenea cerinta indiferent de locul incheierii actuluiCOMPARATIE INTRE FRAUDA LA LEGE IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT SI ALTE INSTITUTII JURIDICE

1. Comparatie cu frauda la lege la in dreptul intern

Exista frauda la lege in dreptul intern atunci cand partile la un anumit raport juridic fara element de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru care a fost edictata de legiuitor eludand astfel prevederile unei alte legi interne imperative, care le este insa defavorabila.

Cele doua institutii se aseamana prin faptul ca trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii: :

-un act de vointa al partilor

-un mijloc licit

-dar un scop si un rezultat ilicit

Exista insa deosebiri sub urmatoarele aspecte:

1. sub aspectul obiectului fraudei

Astfel, in timp ce in cazul dreptului international privat se fraudeaza un sistem de drept in favoarea altui sistem de drept, in dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea unei alte legi interne.

2. mecanismul fraudei / fraudarii

In dreptul intern se schimba continutul faptic al raportului juridic facand astfel aplicabila o alta norma juridica, in timp ce, in cazul dreptului international privat, se schimba continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent. 2. Comparatie intre frauda la lege si ordinea publica de drept international privat. Asemanarea esentiala: atat frauda la lege cat si ordinea publica de drept international privat sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se aplice in cauza.Deosebiri :

-din punctul de vedere al cauzei neaplicarii legi: la ordinea publica de drept international privat, aceasta cauza e de natura obiectiva, legea straina incalcand principiile fundamentale de drept ale statului forului. La frauda la lege cauza e de natura subiectiva constand in activitatea frauduloasa a partilor

-din punctul de vedere al sanctiunii aplicabile: La ordinea publica de drept international privat sanctiunea consta in inlaturarea efectelor legii straine si aplicarea in locul ei a legii forului. La frauda la lege sanctiunea consta in inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane sau, dupa caz, nulitatea actului juridic respectiv.

-din punctul de vedere al rolului instantei judecatoresti: La ordinea publica de drept international privat instantele judecatoresti trebuie sa cunoasca continutul legii straine pentru ca numai in acest mod pot sa isi dea seama in ce masura legea straina incalca principiile fundamentale ale dreptului forului, deci rolul instantei e mai important decat la frauda la lege unde nu e necesar ca legea straina sa fie cunoscuta de instanta in continutul sau, pentru ca legea va fi inlaturata pentru ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda. 4. Comparatie intre frauda la lege si simulatie

Asemanari : ambele implica un acord de vointa al partilor. Prin acest acord, in ambele cazuri se creeaza artificial un anumit conflict de legi. Mijloacele folosite sunt prin ele insele licite.

Deosebiri : -frauda la lege presupune existenta unui singur act juridic respectiv a actului juridic fraudulos; simulatia presupune doua acte juridice : un act ascuns dar real (contrainscrisul) si un act aparent dar mincinos.

-cea mai importanta deosebire : frauda la lege implica o operatiune materiala efectiva de deplasare a punctului de legatura de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta altui sistem de drept; la simulatie operatiunea e fictiva adica este exprimata prin actul aparent dar contrazisa prin contrainscris.

De exemplu, o societate comerciala are toate elementele sale juridice in Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control) dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. In incidenta normei conflictuale lex societatis acelei societati ii va deveni aplicabil sistemul de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal activitatea societatii se desfasoara in Romania. In aceste situatii ne aflam in fata fraudei la lege pentru ca sediul social din strainatate desi e real, efectiv, NU e serios.

Daca o societate comerciala declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare e in Romania inseamna ca sediul din strainatate e doar fictiv, sediul real fiind in Romania. In acest caz situatia juridica este aceea a simulatiei prin fictivitate; este suficient sa se indeparteze actul aparent dar mincinos (statutul societatii) pentru a rezulta adevarata situatie juridica : existenta sediului real in Romania.

-la frauda la lege scopul e ilicit, la fel si rezultatul; simulatia: scopul poate fi si licit

-din punct de vedere al consecintelor pe care cele doua institutii le au: La frauda la lege -nulitatea actului isi va produce efectele astfel incat actul respectiv nu va fi considerat valabil nici intre parti. La simulatie: contrainscrisul e valabil intre parti si fata de succesorii lor universali si cu titlu universal.

Test de autoevaluareStudenii trebuie s poat rspunde, spre exemplu, la urmtoarele intrebari:

- cum actioneaza ordinea publica de drept international privat?

- care sunt sferele ordinei publice?

- ce este frauda la lege si care sunt modalitatile de fraudare?

- cum se sanctioneaza frauda la lege?

Unitatea de invatare 6 Partea general. Conflictul de legi n timp i spaiu (respectarea drepturilor dobndite n strintate) ; Conflictul mobil de legi;Obiective:Dup studiul acestei uniti, studenii vor putea s inteleaga:

noiunea i formele conflictului de legi n timp i spaiu domeniile n care poate aprea conflictul de legi n timp i spaiu condiiile respectrii n Romnia a drepturilor dobndite n strintate

noiunea conflictului mobil de legi comparaie ntre conflictul mobil de legi conflictul de legi n timp i spaiu domeniile n care poate aprea conflictul mobil de legi soluionarea conflictului mobil de legiCONFLICTUL DE LEGI IN TIMP SI SPATIU (respectarea drepturilor dobandite intr-o tara straina)

Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport nascut, modificat sau stins sub incidenta unui anumit sistem de drept se cer ulterior a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept.

Privit prin prisma dreptului roman, conflict de legi in timp si spatiu pune problema recunoasterii in Romania a unor drepturi castigate intr-o alta tara.

Acest conflict e in spatiu pentru ca cele doua sisteme de drept in prezenta (cel strain sub incidenta caruia s-au nascut drepturile si cel roman in cadrul caruia drepturile se cer a fi recunoscute) coexista din punct de vedere spatial spatial.

Conflictul e in timp pentru ca ca intre momentul nasterii raportului juridic respectiv sub incidenta legii straine si momentul in care efectele acelui raport juridic se cer a fi recunoscute in Romania, se scurge o anumita perioada de timp.

Conflictul de legi in timp si spatiu se deosebeste de conflictul de legi in spatiu.

Asemanari : ambele sunt conflicte in spatiu (cele doua sisteme de drept coexista spatial).

Deosebirea consta in elementul temporal. La conflictul de legi in spatiu conflictul apare in momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului. In cazul conflictului de legi in timp si spatiu concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii raportului juridic respectiv, atunci cand drepturile dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in tara.

Daca un cetatean roman si un cetatean englez vor sa se casatoreasca in Romania se pune problema ce lege se va aplica incheierii casatoriei (conflict de legi in spatiu). Daca acelasi cetatean roman se casatorise deja cu un cetatean strain in strainatate iar sotia, cetatean roman, vine in Romania apoi si cere pensie de intretinere de la sot (recunoasterea efectelor casatoriei) suntem in prezenta unui conflict de legi in timp si spatiu.FORMELE conflictului de legi in timp si spatiu : 1. raportul juridic se naste in sistemul de drept intern al unui stat strain apoi se invoca in Romania 2. raportul juridic are un element de extraneitate chiar din momentul nasterii sale, iar ulterior efectele sale se invoca in Romania. Aceasta a doua forma implica doua situatii: a. in momentul nasterii raportului juridic desi acesta era un rap jur de drept international privat in sensul ca avea in continutul sau un element de extraneitate, nu exista nici o legatura cu Romania b. chiar din momentul nasterii raportlui juridic respectiv exista un element ce facea legatura cu dreptul national/ roman

CONDITIILE RECUNOASTERII IN ROMANIA A UNUI DREPT DOBANDIT IN STRAINATATE Art. 2567 NCC arata ca drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice de drept international privat roman. Din analiza acestui articol, putem extrage cel putin doua conditii pentru respectarea acestor drepturi:

1. dreptul sa fi fost corect nascut sub incidenta legii straine care ii este aplicabila (dreptul sa fie legal nascut in strainatate). Un drept ce nu e valabil in tara unde s-a nascut nu va putea fi recunoscut nici in Romania. Aceasta conditie implica dua consecinte:

-un drept valabil nascut in strainatate va produce in principiu in Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste. Exemplu, o casatorie religioasa valabil incheiata in Grecia va fi recunoscuta in Romania cu toate efectele pe care legea greaca i le recunoaste

-un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara de origine. De ex : reprezentanta unei firme straine in Romania nu va putea sa savarseasca mai multe acte juridice decat cele pe care societatea mama le poate face in tara de sediu

2. drepturile dobandite in strainatate sa nu fie contrare ordinii publice de drept international privat roman. Daca un drept dobandit in strainatate e contrar ordinii, efectele vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei.

Legea romana este si mai drastica atunci cand raportul juridic nascut in strainatate a avut inca din momentul nasterii sale o legatura cu dreptul roman. Drepturile dobandite in strainatate NU vor fi recunoscute in Romania daca privesc starea civila si capacitatea unui cetatean roman caruia i s-a aplicat alta lege decat cea romana, iar drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii romane.

Acest text de lege se refera doar la starea civila si capacitatea unui cetatean roman. Daca dreptul s-a nascut sub incidenta unei legi straine care nu a aplicat dreptul roman in ceea ce priveste starea si si capacitatea persoanei fizice, acel dr NU va fi recunoscut in Romania. EXCEPTIE: drepturile dobandite sub incidenta unei legi straine vor fi recunoscute daca nu difera de ceea ce insasi legea romana ar fi acordat.

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI

Exista conflict mobil de legi atunci cand un raport juridic e supus succesiv la doua sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale aplicabile. Exemplu: doi cetateni straini (germani) se casatoresc in Germania in 2001, traiesc in acea tara pana in 2003, isi schimba cetatenia in romana si vor trai in Romania. Efectele casatoriei lor vor fi guvernate de legea germana sau de legea romana?

COMPARATIE INTRE CONFLICTUL MOBIL SI ALTE INSTITUTII

1. Conflictul mobil si conflictul de legi in timp si spatiu Asemanari: ambele presupun coexistenta in spatiu a doua sisteme de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic.

Deosebiri importante: in cazul conflictului de legi in timp si spatiu nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a legii aplicabile ci numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara straina.

La conflictul mobil are loc o deplasare a punctului de legatura ceea ce indica o schimbare a legii aplicabile raportului juridic.

2. Conflictul mobil si conflictul in timp al legilor interne ale unui stat

In ambele situatii cu privire la un anumit raport juridic se aplica succesiv doua legi.

Deosebiri: conflictul de legi din dreptul intern apare atunci cand o lege interna dispare iar aceasta e inlocuita cu alta lege interna. La conflictul mobil se schimba sistemul de drept, cele doua sisteme de drept continuand sa existe.

DOMENIILE IN CARE POT INTERVENI CONFLICTE MOBILEConflictul de legi nu poate interveni decat acolo unde norma conflictuala are punct de legatura mobil. Conflictul mobil poate aparea in principal pentru urmatoarele puncte de legatura: - in cazul cetateniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat conflictul mobil se poate naste in raporturile ce privesc starea, capacitatea si relatiile de familie.

- sediul unei pers juridice

- locul situarii unui bun mobil

Conflictul mobil de legi NU poate aparea referitor la regimul juridic al imobilelor sau delictelor.

SOLUTIONAREA CONFLICTULUI M DE LEGI

Nici legea 105/1992 si nici NCC nu contin o reglementare generala, astfel incat conflictele mobile vor fi solutionate de la caz la caz.

Solutii: - legea veche ultraactiveaza

- legea noua retroactiveaza

- legea veche se aplica pana la momentul schimbarii punctului de legatura, din

acel moment intra in vigoare legea noua

Exemple: -In materia casatoriei art. 2596 NCC Legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba dupa caz resedinta sau cetatenia. Daca ambii soti isi schimba resedinta sau cetatenia, legea comuna a noii resedinte comune sau a noii cetatenii se aplica regimului matrimonial