Drept financiar şi fiscalCurs introductiv

1. Titularul disciplinei: - George Măgureanu. 2. Titular al activităţilor de seminar: - Irina Iacob. 3. Formele de evaluare a cunoştinţelor prevăzute în planul de învăţământ

sunt: verificare pe parcurs (seminar şi curs) şi examen oral. 4. Notarea se face cu note de la 10 la 1, nota minimă de promovare

fiind 5. Bibliografie: 1. Cursuri: • Dan Drosu Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. C.H.Beck, 2011; • Viorel Roş, Drept financiar. Sistemul bugetar. Vol. I, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2011; • Dan Drosu Şaguna, Drept financiar şi fiscal european, Ed. C.H.Beck,

2011; • Dan Şova, Drept financiar public, Editura CH Beck, Bucureşti, 2011; • George Măgureanu, Drept financiar şi fiscal, note de curs, 2012.

Dreptul financiar publicConstituţia României, revizuită în 2003. • ARTICOLUL 56, Contribuţii financiare (1)Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe,

la cheltuielile publice. • ARTICOLUL 139, Impozite, taxe şi alte contribuţii (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi

ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.

(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

• ARTICOLUL 137, Sistemul financiar (1)Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor

financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

Dreptul financiar publicNoţiune

• Totalitatea normelor juridice (actelor normative) care reglementează modalităţile de constituire, administrare, repartizare (utilizare) şi control ale fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.

• Este o ramură de drept public. • Fondurile băneşti publice sunt distribuite pe bugete, în

funcţie de sursa de provenienţă şi de destinaţia acestora: 1. Bugetul public general consolidat (bugetul public naţional); 2. Bugetul asigurărilor sociale de stat; 3. Bugetul asigurărilor sociale de sănătate; 4. Bugetul asigurărilor de şomaj; 5. Bugetele fondurilor speciale.

Dreptul financiar public Norma juridică a dreptului financiar public

• Regulă de conduită stabilită prin lege, ce cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la raportul de drept financiar public şi a cărei respectare este asigurată de autoritatea de stat.

• Are un caracter general şi impersonal; • Conţinutul normei de drept financiar are aceeaşi structură

logico-juridică ca a oricărei alteia: ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.

• Elementul specific normei juridice financiare este sancţiunea:

amenda contravenţională, majorările de întârziere, penalităţile, dobânzile, recuperarea prejudiciului în cadrul răspunderii materiale, supravegherea activităţii economico-financiare, executarea silită a debitorului rău-platnic etc.

• Sancţiunile se constată şi se aplică de către instituţiile de control financiar ale statului, subiecte ale RJDFP.

Dreptul financiar public Norma juridică a dreptului financiar public

• Aplicarea normelor de drept financiar public: • aplicarea în timp: se aplică de la intrarea în vigoare, prin

publicarea în M.Of. şi încetează la momentul abrogării ei în mod expres, tacit sau implicit.

• aplicarea în spaţiu: aplicarea pe teritoriul ţarii şi asupra activităţilor

de natură financiară, bugetară derulate pe teritoriul României; • aplicarea asupra persoanelor: principiul egalităţii tuturor

persoanelor, indiferent de: naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, cf. art. 16 alin. 1 din Constituţie: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări…”

Dreptul financiar public Raportul juridic de drept financiar public

•Raporturile juridice financiare sunt formate din relaţiile sociale care iau naştere şi se sting în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare. •Trăsături specifice: 1. subiectele participante au unele faţă de altele, de regulă, o poziţie de subordonare a subiectului pasiv faţă de subiectul activ (stat); 2. raporturile de drept financiar se nasc, se modifică şi se sting pe baza manifestării unilaterale de voinţă a statului; 3. actele administrative financiare devin executorii prin ele însele, nefiind necesare intervenţia unei instanţe judecătoreşti sau formalităţi anume; 4. controlul jurisdicţional intervine doar pentru desfiinţărea, anularea, revocarea, modificarea sau îndreptarea actului administrativ fiscal nelegal.

Dreptul financiar public Clasificarea raporturilor de drept financiar public

1. raporturi juridice bugetare; 2. raporturi juridice fiscale; 3. raporturi juridice de creditare; 4. raporturi juridice de garantare; 5. raporturi juridice de organizare a circulaţiei

monetare; 6. raporturi juridice valutare; 7. raporturi juridice de asigurare prin efectul legii; 8. raporturi juridice de control financiar.

Dreptul financiar publicElementele RJ de drept financiar public

• Subiectele participante la RJDFP: • subiectul activ: statul, prin instituţiile de specialitate în

activitatea financiară, investite cu atribuţii în procesele de constituire, repartizare, utilizare şi control ale fondurilor publice ale statului;

• subiectul pasiv: persoanele juridice şi/sau persoanele fizice care interacţionează cu instituţiile publice, ale statului, în procesul administrării finanţelor publice;

• Obiectul RJDFP constă în finanţele publice şi în actele

normative şi operaţiuni specifice cu privire la activitatea fiscală. • Conţinutul RJDFP constă în drepturile şi obligaţiile

subiectelor participante. Diferă de cele ale altor raporturi juridice, întrucât vizează, aproape în exclusivitate, constituirea, repartizarea, utilizarea fondurilor băneşti.

Drept financiar publicIzvoarele dreptului financiar public

• Izvoare comune cu izvoarele altor ramuri de drept: • Constituţia; • Noul cod civil; • Noul cod de procedură civilă. • Izvoare specifice dreptului financiar public: • Legea 500/2002, privind finanţele publice, republicată; • Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, actualizată; • Legea 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii

de Conturi a României şi altele; • OUG, OG, HG, ordine de miniştri etc. • Izvoare internaţionale şi ale UE: • Tratatele şi Convenţiile internaţionale la care România este parte

semnatară şi aderantă; • Tratatul de aderare a României la UE; • Decizii ale Comisiei Europene, Directive ale Consiliului şi

Parlamentului UE.

Drept financiar publicIzvoarele dreptului financiar public

• Izvoarele neformale: jurisprudenţa, doctrina, morala (regulile de convieţuire socială).

• Prin excepţie, anumite hotărâri sunt creatoare de drept: - Conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, “Deciziile ...

Curţii Constituţionale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”

- Hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept ale Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie (art. 512-514 Ncpc), care vizează tocmai aplicarea şi interpretarea unitară a normelor juridice;

- Hotărârile preliminare din dreptul UE pronunţate în vederea interpretării dreptului UE de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 lit. b) din Tratatul privind Funcţionarea UE.

Drept financiar publicPrincipiile dreptului financiar public

1. Principiul legalităţii: • Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale UE, Tratatul de aderare la UE.

• Taxele şi impozitele sunt stabilite numai prin lege, acestea fiind principalele surse de venituri ale statului

2. Principiul planificării financiare (bugetare): • Planificarea se realizează prin Legea bugetară anuală: Legea

nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012. • Presupune ca nicio cheltuială bugetară să nu poată fi

aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. • La baza planificării financiare stau indicatorii de evoluţie

economică şi financiară ale statului pe perioada exerciţiului financiar anual.

Drept financiar publicPrincipiile dreptului financiar public

3. Principiul controlului financiar: • Modul de utilizare a resurselor financiare ale statului, având în

vedere interesul public al acestora, trebuie verificat de instituţiile abilitate prin lege.

• Curtea de Conturi, organ specializat de control, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

• Curtea de Conturi are obligaţia constituţională de a prezenta anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.

• Alte instituţii cu atribuţii de control: Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF, ANV, Garda Financiară, Direcţiile locale de taxe şi impozite etc.

Drept financiar publicPrincipiile dreptului financiar public

4. Accesul liber la justiţie: • art. 21 din Constituţia României “Orice persoană se poate

adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”;

• art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, “orice

persoană are dreptul că pricina sa să fie examinată echitabil, în mod public, într-un timp rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit de lege, care va rezolva fie contestaţiile asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie temeinicia oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate contra ei.”;

• accesul liber la justiţie se realizează prin: scutirea plăţii taxelor

de timbru, asistenţă juridică gratuită, simplificarea procedurilor, realizarea unor formulare tipizate pentru a fi puse la dispoziţia celor interesaţi etc

Drept financiar publicPrincipiile dreptului financiar public

5. Principiul unităţii veniturilor şi cheltuielilor bugetare: • Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur

document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice, respectiv Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012;

• Excepţii: – sumele provenite din venituri proprii; – subvenţiile acordate de la bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; – sumele provenite integral din veniturile proprii ale instituţiilor

publice. Aceste sume se încasează, se administrează, se utilizează şi

se contabilizează de către instituţiile publice, potrivit dispoziţiilor legale.

Dreptul financiar publicFinanţele publice

• Noţiune: totalitatea fondurilor băneşti şi a bunurilor

lichide (care pot fi transformate în bani) aflate la dispoziţia statului şi ale autorităţilor administrativ-teritonale, necesare şi utilizate pentru îndeplinirea funcţiilor statului şi organizării serviciilor publice.

• În sens larg include: bugetul statului, creditul public,

sumele din Trezorerie, operaţiile bancare şi de bursă, relaţiile cambiale, titlurile de stat, datoria publică şi altele, indiferent de subiectul acestora.

Dreptul financiar publicFinanţele publice

• Trăsăturile finanţelor publice: a. caracterul obiectiv al finanţelor publice. În lipsa unor

resurse proprii, obţinute prin mijloace specifice, statul nu-şi poate îndeplini sarcinile;

b. caracterul universal al contribuţiilor la constituirea resurselor publice. La formarea fondurilor necesare statului participă toate persoanele fizice şi/sau juridice ce deţin un bun impozabil şi/sau realizează un venit impozabil;

c. caracterul obligatoriu al contribuţiilor. Prelevările de resurse la dispoziţia statului au caracter obligatoriu;

d. cheltuirea fondurilor publice de către stat în interes general. Cheltuielile publice se fac în interesul societăţii în întregul său.

Dreptul financiar publicFuncţiile finanţelor publice

• Utilizarea banului public, teoretic, nu este o decizie arbitrară a unei autorităţi publice, ci are caracter obiectiv, influenţat de necesităţile reale ale societăţii.

1. Funcţia de repartiţie: se realizează în procesul de formare şi

repartizare a mijloacelor băneşti, în momentul repartiţiei produsului social şi a venitului naţional.

2. Funcţia de control: necesitatea acestei funcţii reiese din faptul

că fondurile constituite la dispoziţia statului aparţin societăţii. Constă în verificarea modului în care resursele bugetare au

fost colectate prin veniturile publice, distribuite şi repartizate dar mai ales, cheltuite.

Se realizează de către instituţiile publice cu atribuţii în acest domeniu, prin forme de autocontrol şi prin audit externalizat.

Dreptul financiar publicActivitatea financiară a statului

• Este activitatea statului, a unităţilor administrativ teritoriale şi a instituţiilor publice pentru procurarea mijloacelor financiare (ordinare şi extraordinare) necesare acoperirii cheltuielilor de interes general şi pentru corectarea fenomenelor economice.

• Este o activitate variată, complexă şi condiţionată de

împrejurări variabile în timp şi loc: - dezvoltarea sau regresul economic; - condiţiile politice; - creşterea sau scăderea sarcinii şi presiunii fiscale puse pe

contribuabili; - inflaţie; - potenţa monedei naţionale; - datoria publică etc;

Dreptul financiar publicAparatul financiar al statului

• Cuprinde întregul sistem de instituţii prin care se realizează politica financiară a statului.

• Este alcătuit din: a. instituţii ale statului cu competenţă generală, care

includ şi domeniul finanţelor publice: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi a României, Consiliile judeţene, Consiliile locale etc.

b. instituţii ale statului cu competenţă specială, cu atribuţii exclusiv în domeniul finanţelor publice: Trezoreria publică, Garda financiară, ANAF, Administraţiile finanţelor publice, Consiliul Fiscal.

Dreptul financiar publicAparatul financiar al statului. Consiliul Fiscal.

• Este o instituţie independentă, înfiinţată prin legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare

• compusă din 5 membri cu experienţă în domeniul politicilor macroeconomice şi bugetare supuşi unor criterii stricte de eligibilitate.

• Membrii Consiliului fiscal sunt numiţi de Parlament pe o perioadă de

9 ani, la propunerea Academiei Române, Băncii Naţionale a României, Academiei de Studii Economice Bucureşti, Institutului Bancar Român şi Asociaţiei Române a Băncilor, care nominalizează fiecare o singură persoană.

• Atribuţii: evaluează proiecţiile macroeconomice avute în vedere la

fundamentarea prognozei de venituri a bugetului general consolidat, estimează impactul măsurilor care pot influenţa soldul bugetar, analizează execuţia bugetară şi măsura în care aceasta corespunde ţintelor propuse, monitorizează respectarea regulilor fiscale, emite recomandări privind politica fiscală curentă şi viitoare.

Bugetul şi procedura bugetară

• Art. 138 din Constituţie: (1)Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Bugetul public naţional• Actul normativ, de natură administrativă şi financiară, prin

care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile publice ale statului;

• Buget general consolidat: ansamblul bugetelor, componente ale

sistemului bugetar, astfel alcătuite încât să constituie un intreg; • Din punctul de vedere al structurii organizatorice, bugetele pot

fi: a) de tip unitar (Franţa, Grecia, Italia, România etc.), datorită

structurii teritoriale unice şi a teritoriului împărţit în unităţi administrativ - teritoriale, conduse de organe locale autonome, cu personalitate juridică şi care dispun de bugete locale proprii.

b) de tip federal (Canada, Elveţia, Germania, SUA etc.) datorită structurii federative a statelor membre. Structura bugetară este formată din: bugetul federaţiei, bugetele statelor, provinciilor, landurilor, cantoanelor membre ale federaţiei şi bugetele locale.

Principii şi reguli bugetare

• Rezultă din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale şi sunt:

1. principiul universalităţii; 2. principiul publicităţii; 3. principiul unităţii; 4. principiul unităţii monetare; 5. principiul anualităţii; 6. principiul specializării bugetare; 7. principiul unităţii monetare; 8. principiul echilibrului.

Bugetul şi procedura bugetară• Procedura bugetară: constă în acte şi operaţiuni

referitoare la întocmirea proiectului de buget, aprobarea şi executarea lui, încheierea şi aprobarea contului general de execuţie bugetară, precum şi controlul execuţiei bugetare;

• Este un proces decizional, complex, preponderent politic, cu implicaţii sociale şi economice;

• Veniturile statului constau în: - taxe; - impozite şi contribuţii, - venituri nefiscale şi parafiscale (activităţi economice

directe ale statului, împrumuturi, donaţiilor etc.).

Cuprinsul sau structura bugetelor• Bugetul este un act normativ, o lege, dpdv juridic iar dpdv

financiar este un plan în care sunt prevăzute şi prin care sunt autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.

• Resursele (veniturile) financiare: totalitatea mijloacelor băneşti constituite la dispoziţia statului pentru satisfacerea nevoilor publice.

• Legile bugetare (actele prin care se prevăd şi se autoriză veniturile şi cheltuielile bugetare ale unui an), trebuie să cuprindă:

a. Veniturile estimate ale anului bugetar; b. cheltuieli, creditele bugetare; c. deficitul sau excedentul bugetar, după caz; d. reglementări specifice exerciţiului bugetar. • În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la

dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.

Elaborarea proiectelor de bugete• Proiectul bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de

stat, a bugetelor fondurilor speciale, bugetelor creditelor externe contractate sau garantate de stat şi a bugetelor fondurilor externe nerambursabile se pregătesc de către Guvern, prin MFP;

• Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează de Guvern, pe

baza propunerilor Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), cu avize ale Ministerului Muncii şi ale MFP;

• Bugetul asigurărilor sociale de sănătate se elaborează tot de

către MFP, pe baza propunerilor Casei Naţionale de Sănătate; • În sistemul nostru de drept, iniţiativa elaborării bugetului

aparţine numai puterii executive, iniţiativa legislativă a cetăţenilor pe probleme fiscale fiind exclusă (art. 73 alin. 2 din Constituţie).

Etapele aprobării bugetului de stat1. depunerea proiectului bugetului de stat, a bugetului asigurărilor

sociale de stat, a bugetelor anexă şi a proiectelor de legi corespunzătoare la Guvern;

2. însuşirea lor de către Guvern; 3. trimiterea către Parlament a proiectelor (în fapt, programul de

guvernare a forţelor politice aflate la putere) împreună cu un raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar vizat, proiecţia acesteia în următorii 3 ani şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice;

4. dezbaterea de către Parlament, în comisiile de specialitate; 5. aprobarea de către Parlament, în şedinţă comună a celor două

camere; 6. promulgarea de către Preşedintele ţării a legii bugetului de stat

adoptată de Parlament. Dacă Preşedintele are obiecţiuni, poate cere reexaminarea legii bugetului;

7. Publicarea în M.Of. 8. Legea bugetară anuală trebuie adoptată, cel mai târziu, până pe 28

decembrie a anului precedent celui pentru care se adoptă bugetele.

Ordonatorii de credite• ordonatorii principali: pentru bugetul de stat sunt miniştrii,

conducătorii instituţiilor de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.

• ordonatorii secundari de credite: conducătorii instituţiilor

publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali care nu au legătură directă cu bugetul de stat. Pentru bugetele locale, ordonatorii principali sunt primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene.

• ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor

publice cu personalitate juridică din subordinea unor instituţii publice finanţate din bugetul de stat. Au competenţă limitată la utilizarea creditelor bugetare numai pentru nevoile instituţiilor pe care le conduc.

Execuţia bugetară

• Presupune încasarea vreniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare.

• Principiile pe baza cărora se realizează execuţia bugetară: 1. creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu

bugetar se prevăd şi se aprobă prin legile bugetare anuale; 2. creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata

exerciţiului bugetar; 3. alocaţiile pentru cheltuielile de personal nu pot fi majorate,

nu pot fi virate şi nici utilizate la alte articole de cheltuieli; 4. creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de

credite nu pot fi virate şi utilizate pentru finanţarea altuia; 5. ordonatorul principal, în limita a 10% din prevederile

capitolului bugetar, poate dispune virări de credite către şi între ordonatorii secundari şi terţiari.

6. ordonatorii principali de credite transmit lunar, către MFP, situaţia virărilor de credite bugetare aprobate.

Repartizarea şi realizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare

• Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor.

Încheierea şi controlul execuţiei bugetare• execuţia bugetului de stat se încheie la 31.12 a fiecărui an; • orice venit neîncasat până la 31.12 se va încasa în contul

bugetului pe anul următor; • orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul

bugetului noului an; • contul general al execuţiei bugetului se întocmeşte de către MFP; • dacă rezultatul execuţiei este “deficit”, Parlamentul decide

acoperirea, modul de acoperire şi măsurile pe care trebuie să le ia pentru echilibrarea bugetului în exerciţiile financiare următoare;

• dacă există excedent, din acesta se va rezerva o cotă de 50% pentru crearea unui fond de tezaur al statului;

• contul anual al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmeşte de către MMPS;

• contul general al datoriei publice se întocmeşte anual de către MFP.