Conf. univ. dr. Marcel Ioan Rusu

DREPT EXECUłIONAL PENAL

SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL LA DISTANłĂ

1

Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008

TEMA 1 RAPORTUL JURIDIC EXECUłIONAL PENAL

SecŃiunea I

ConsideraŃii generale

Au existat mai multe opinii cu privire la raportul juridic execuŃional penal. Într-o opinie s-a considerat că el face parte din cel penal‚ şi că parcurge mai multe etape.

Într-o altă opinie, se susŃine că există un raport juridic special execuŃional penal care este reglementat de norme juridice execuŃional-penale. El ia naştere odată cu aplicarea unei sancŃiuni şi se deosebeşte de raportul juridic penal. În opinia profesorului C. Bulai1 odată cu stabilirea sancŃiunii pentru persoana vinovată de săvârşirea infracŃiunii, s-a definitivat raportul juridic de conflict. Raportul juridic penal se stinge prin executarea sancŃiunii aplicate infractorului ori prin intervenŃia unei cauze care-l stinge. Din această perspectivă, executarea sancŃiunii penale este atât o executare materială, dar şi un raport juridic special de executare a sancŃiunii aplicate, mai exact un raport juridic execuŃional penal derivat şi subordonat raportului juridic penal.2 Într-o altă opinie3 s-a subliniat că raportul juridic penal parcurge mai multe etape şi anume: a. cea a definitivării raportului juridic penal prin intermediul raporturilor juridice procesuale, definitivare care se efectuează prin aplicarea sancŃiunilor penale;

b. cea a executării sancŃiunilor penale ce durează până la stingerea executării acestora prin vre-un mod prevăzut de lege (executare, graŃiere etc.);

c. etapa de după executarea sancŃiunilor penale când pentru cel condamnat mai sunt prezente interdicŃii, decăderi şi care se sting prin obŃinerea reabilitării. În această opinie, acest raport se întinde de la etapa definitivării prin aplicarea sancŃiunilor penale până la etapa terminării sancŃiunilor penale. Se constată că este folosită noŃiunea „etapa executării sancŃiunilor penale” fără a se evidenŃia şi existenŃa unui raport juridic special care este raportul juridic execuŃional penal. Într-o altă opinie, profesorul Oancea4, afirmă că întrucât dreptul execuŃional penal reglementează relaŃii sociale distincte de relaŃiile sociale de tragere la răspundere penală şi anume relaŃii sociale de executare a sancŃiunilor penale şi întrucât aceste relaŃii sunt reglementate prin norme de drept execuŃional penal există implicit premisele naşterii şi

1 C. Bulai, Drept penal partea generală, vol. I, T.U.B., 1979, p.129 2 I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.34 3 M. Zolyneak, Drept penal partea generală, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, 1977, p.129-133 4 I. Oancea, Drept penal partea generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p.494-496

2

existenŃei unui raport juridic special, anume a raportului juridic execuŃional penal. Acest raport are trăsături proprii care îl particularizează faŃă de raportul juridic penal

care ia naştere odată cu aplicarea unei sancŃiuni penale. Raportul juridic execuŃional penal are trăsături, caracteristice proprii, şi particularităŃi ale elementelor sale, ceea ce îi conferă un caracter propriu, separat faŃă de raportul juridic penal. În ce ne priveşte găsim judicioasă susŃinerea profesorului I. Oancea şi achiesăm la opinia acestuia în sensul existenŃei unui raport juridic execuŃional penal de sine stătător. NoŃiunea de raport juridic execuŃional penal constă în relaŃiile sociale de executare a sancŃiunilor penale reglementate prin norme juridice execuŃional penale, relaŃii între organele de stat şi condamnat potrivit cărora statul are dreptul de a pune pe condamnat să execute pedeapsă ori altă sancŃiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă iar condamnatul are obligaŃia să o execute.5

SecŃiunea II Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuŃional penal

1. Între raportul juridic execuŃional penal şi raportul juridic penal există o strânsă legătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformării lui din raportul juridic de conformare. La naşterea acestui raport juridic de conflict a stat săvârşirea unei infracŃiuni. Raportul juridic de conflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal, poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. O etapă în desfăşurarea acestuia este executarea sancŃiunii de drept penal aplicate. Această durată, în cadrul raportului juridic penal, ia forma unui raport juridic special şi anume a raportului juridic execuŃional penal. Cu alte cuvinte acest raport juridic execuŃional penal derivă din cel penal.6 2. Din cele de mai sus rezultă că raportul juridic execuŃional penal se referă la relaŃii de executare a sancŃiunilor penale, care se deosebesc de relaŃiile de tragere la răspundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal. 3. Deşi pentru epuizarea raportului juridic execuŃional penal se apelează la acte procesual-penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii, a celei complementare etc.) reglementate prin norme juridice procesual-penale şi puse în executare de organe procesual-penale, totuşi cele două raporturi juridice nu se confundă, ele rămânând raporturi juridice distincte într-o strânsă interdependenŃă.

SecŃiunea III Elementele raportului juridic execuŃional

A. SubiecŃii La raportul juridic execuŃional penal, participă statul prin organele speciale pe de o parte, într-o calitate de subiect activ şi condamnatul pe de altă parte ca şi subiect pasiv. În situaŃia executării pedepsei închisorii, împuternicitul statului este conducerea penitenciarului sau a locului de muncă care acŃionează prin conducătorul ei. 5 I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.35. 6 I. Oancea, Raportul juridic execuŃional penal, în R.D.P, anul II, nr. 1/1996

3

În situaŃia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin organul financiar. Celălalt subiect, cel pasiv, este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă. În această situaŃie, condamnatul are o serie de drepturi şi obligaŃii prevăzute în legea privind executarea pedepselor. În cadrul raportului juridic execuŃional penal subiecŃii dobândesc o anumită specificitate, calitatea lor fiind deosebită de cea întâlnită în cadrul celorlalte raporturi juridice penale sau procesual penale. B. ConŃinutul raportului juridic execuŃional penal Prin conŃinutul raportului juridic execuŃional penal se înŃeleg drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi specifice acestui raport. Cu privire la drepturi: Organul de stat are dreptul să ceară condamnatului să execute pedeapsa închisorii sau să execute pedeapsa amenzii prin plata acesteia sau să fie internat şi să rămână în penitenciar. Statul are o poziŃie de autoritate, cu rol dominant în raport cu condamnatul. Aceleaşi drepturi are statul şi în cazul executării unei măsuri educative sau de siguranŃă. În penitenciar sau la locul de muncă statul prin organele sale are mai multe drepturi derivate din cel enunŃat mai sus şi anume: dreptul de a cere să se respecte disciplina şi ordinea în penitenciar, dreptul de a munci, dreptul de a obliga condamnaŃii să participe la activităŃile educative etc. Cu privire la obligaŃii: Statul are şi obligaŃii cum ar fi acelea de a-i asigura condamnatului respectarea drepturilor sale la locul de deŃinere privind durata pedepsei, dreptul la odihnă, asistenŃă medicală etc. Condamnatul are obligaŃia de a desfăşura anumite acŃiuni sau inacŃiuni cuprinse în pedeapsa aplicată pe care le cere organul de executare. Condamnatul are obligaŃia să respecte regimul de penitenciar conform regulamentului de ordine interioară, normele de igienă sanitară, disciplina muncii la locurile de muncă. El are şi drepturi: de a executa doar pedeapsa la care a fost condamnat, de a i se respecta dreptul la odihnă, de asistenŃă medicală, corespondenŃă şi vizite etc. C. Obiectul raportului juridic de drept execuŃional penal Îl constituie pedeapsa, măsură de siguranŃă etc. ce trebuie executate. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului execuŃional penal are loc ca la orice raport juridic penal. El este determinat de existenŃa unor fapte juridice penale, execuŃional-penale, fiindcă drepturile şi obligaŃiile se manifestă doar în prezenŃa acestora. Aceste fapte juridice sunt de trei feluri: fapte constitutive; fapte modificatoare şi fapte extinctive de raport juridic execuŃional penal. Faptul constitutiv al raportului juridic execuŃional penal este o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă sau o sancŃiune penală, actul de punere în executare şi mandatul de executare ce se emite de instanŃa de executare. Faptul modificator de executare este cel care schimbă conŃinutul executării unei pedepse făcând-o mai severă, mai puŃin severă sau înlăturând-o. Fapte modificatoare sunt:

4

un act de graŃiere, săvârşirea unei noi infracŃiuni. Faptul extinctiv de execuŃie al unei pedepse ar fi: executarea efectivă şi completă a pedepsei, amnistia, graŃierea personală care duce la încetarea executării pedepsei. Întrebări:

1. Ce este raportul de drept execuŃional penal? 2. Elementele raportului de drept execuŃional penal. 3. Care sunt trăsăturile raportului de drept execuŃional penal?

TEMA II EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE

SecŃiunea I

Răspunderea penală7

ConsideraŃii introductive Societatea umană reprezentată prin stat îşi impune un comportament adecvat structurii sale politice şi economice pentru toŃi membrii societăŃii. ExistenŃa individului uman în complexul vieŃii de relaŃie este supusă normelor de toate categoriile, fie că este vorba de norme simple de convieŃuire, de norme etice, ori de norme juridice în general. O consecinŃă imediată a intervenŃiei normelor de conduită în viaŃa de relaŃie este aceea a limitării şi condiŃionării libertăŃii de acŃiune a individului. Numai astfel este posibilă coexistenŃa tuturor într-un organism social şi realizarea concordanŃei între interesele individuale cu cele colective, care se realizează printr-o limitare şi disciplinare utilă a conduitelor individuale. În aspectele sale cele mai importante şi mai strâns legate de interesele comune, întreaga noastră conduită este limitată în posibilităŃile sale şi supusă comandamentelor colectivităŃii organizate. Normele juridice se găsesc sub control şi verificare continuă din partea autorităŃii statale. Prin aceste norme, statul prin organele sale controlează şi supraveghează permanent activitatea membrilor colectivităŃii. Această supraveghere a comportamentului uman este mai vizibilă şi mai susceptibilă de înŃeles sub toate aspectele sale, mai ales în momentul când anumite persoane sunt trase la răspundere, adică controlul şi verificarea intervin în cazul unor fapte precise, în cazul faptelor interzise, în special de legea penală, când infractorul, adică cel care înfrânge o dispoziŃie legală, trebuie să justifice conduita sa antisocială şi să suporte consecinŃele respective. Politica penală a statelor feudale era întemeiată pe principiul imputaŃiunii care consta în aplicarea sancŃiunilor penale persoanelor şi lucrurilor, chiar când se putea stabili o relaŃie obiectivă între fapta comisă şi aceste persoane vii, sau lucruri şi uneori chiar morŃi. JustiŃia feudală a practicat sistemul imputaŃiunii colective când pentru fapta unei singure persoane, în afară de orice legături de ordin subiectiv sau obiectiv ale acesteia cu alte persoane, răspunderea penală intervenea pentru grupuri întregi de persoane. Răspunderea penală limitată la persoana infractorului şi condiŃionată a constituit dezideratul burgheziei liberare în RevoluŃia franceză şi rezolvarea a fost adusă prin

7 A se vedea şi M. I. Rusu Drept penal Partea generală EdiŃia a 2 a, Editura C. H. Beck pag. 301 şi urm.

5

cunoscuta DeclaraŃie a drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789 în virtutea căreia răspunderea penală devine personală, limitată şi condiŃionată. LegislaŃiile ulterioare momentului RevoluŃiei Franceze au adoptat principiul răspunderii penale în mod limitat şi condiŃionat. Acelaşi principiu a fost păstrat şi în legislaŃia română în sensul că orice persoană care a săvârşit o faptă ce constituie infracŃiune urmează a fi adusă în faŃa instanŃelor de judecată pentru a răspunde din punct de vedere penal. Răspunderea penală alături de instituŃia infracŃiunii şi a sancŃiunilor este o instituŃie fundamentală a dreptului penal. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinŃa nesocotirii dispoziŃiei normei juridice penale. Răspunderea penală este însăşi raportul juridic de conflict de constrângere, raport juridic complex cu drepturi şi obligaŃii specifice pentru subiecŃii participanŃi. Singurul temei al răspunderii este infracŃiunea.

SecŃiunea II SancŃiunile penale

Pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranŃă Fenomenul infracŃional în ansamblul sau, reprezintă una din forŃele negative în societate şi dacă acestui fenomen nu i s-ar opune anumite mijloace de limitare şi nu s-ar face eforturi de diminuare şi lichidare a lui, această forŃă negativă prezentă în viaŃa socială, ar atinge un grad şi o intensitate de ordin destructiv aproape inimaginabil ducând spre anarhie şi o luptă acerbă între agresori, pe de o parte şi slujitori ai ordinii de drept, pe de altă parte. Nu este uşor să se găsească cele mai apte mijloace pentru a anihila un fenomen atât de primejdios şi în acelaşi timp să se păstreze în societate toŃi acei care declanşează această forŃă destructivă, ba mai mult să se realizeze o reeducare a lor, o reinserŃie socială, pentru integrarea lor totală în societate. Din această perspectivă se remarcă faptul că de secole s-a transmis modalitatea pedepsei ca mijloc de combatere a infracŃionalităŃii (a criminalităŃii) un mijloc de constrângere care poate îmbracă diferite forme cu diferite consecinŃe juridice.

NoŃiunea de pedeapsă este proprie dreptului penal, deşi o găsim utilizată şi în alte ramuri de drept sau în domeniul pedagogiei, a eticii, a religiei etc. Trebuie arătat însă că paleta de mijloace de sancŃionare a celor care încalcă normele juridice penale este mai largă şi atât codul penal, cât şi doctrina penală a îmbrăŃişat noŃiunea de sancŃiuni penale care cuprind şi pedepsele. SancŃiunile penale sunt acele măsuri de constrângere şi de reeducare prevăzute în legea penală, aplicate persoanelor care au săvârşit fapte încriminate de către aceasta, în scopul prevenirii săvârşirii de noi asemenea fapte, prin reeducarea lor. Comiterea unei infracŃiuni atrage de regulă aplicarea unei pedepse. Aceasta însă nu este singura consecinŃă penală, deoarece minorilor li se pot aplica şi măsuri educative alături de pedeapsă sau în lipsa lor, se pot dispune măsuri de siguranŃă. De asemenea răspunderea penală poate să fie înlocuită cu o răspundere care atrage aplicarea unei sancŃiuni cu caracter administrativ.

6

Felurile sancŃiunilor de drept penal

Codul penal român prevede trei categorii de sancŃiuni de drept penal şi anume:

1) Pedepsele care sunt specifice dreptului penal şi care prevăd o anumită constrângere a făptuitorului menită să-l determine să nu mai săvârşească în viitor alte fapte penale şi totodată să-l educe şi să-l pregătească ca după executarea pedepsei să se realizeze resocializarea acestuia. Pedeapsa are un caracter inevitabil, deoarece odată săvârşită fapta penală aceasta atrage automat răspunderea penală.

DispoziŃiile privitoare la pedepse îşi au sediul materiei în codul penal în Titlul III al părŃii generale, fiind prevăzute de la art. 52 la 89. 2) Măsurile educative sunt sancŃiuni de drept penal care se aplică în situaŃia minorilor care au săvârşit infracŃiuni. Ele sunt menite să corijeze lacunele în educaŃia minorilor, având şi un rol coercitiv fiindcă implică anumite restrângeri de libertăŃi.

Titlul V din codul penal cuprinde dispoziŃiile referitoare la măsurile educative de la art. 99 până la art. 109. Acest capitol este intitulat "Minoritatea ". 3) Măsurile de siguranŃă se aplică persoanelor ce au săvârşit fapte penale cu scopul de a înlătura o stare de pericol şi a preveni săvârşirea de noi infracŃiuni. Ele au rol preventiv şi se deosebesc de pedepse care au rol represiv. Ele se aplică doar dacă s-a săvârşit o faptă penală, nefiind condiŃionate de aplicarea unei pedepse.

Aceste sancŃiuni penale se regăsesc reglementate în Titlul VI al codului penal între art. 111-118 şi 118/1.

SecŃiunea II Pedepsele

În literatura de specialitate pedepsei i s-au dat diferite definiŃii.

Pedeapsa este o modalitate a sancŃiunii juridice ce constă într-un rău impus infractorului prin constrângere, ca urmare a infracŃiunii comise şi reprezintă totodată dezaprobarea statului şi a societăŃii faŃă de infractor şi fapta sa. În acest sens s-au formulat diverse teorii despre pedeapsă.

Sediul materiei

Reglementări interne Principala reglementare internă o reprezintă CONSTITUłIA ROMÂNIEI8 care

conŃine o serie de prevederi care au aplicativitate şi în domeniul executării pedepselor, şi anume în: art. 16, 20-23, 29, 49.

Codul penal conŃine dispoziŃii în: Titlul III – VII; iar Codul de procedură penală conŃine dispoziŃii în Titlul III.

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor este o lege specială penală, care împreună cu ordinele ministrului justiŃiei: ordinul ministrului JustiŃiei nr. 2063/C/24.11.1997, privind exercitarea dreptului la corespondenŃă; ordinul ministrului JustiŃiei nr. 1312/C/20.07.1998, privind experimentarea regimurilor prevăzute în

8 A. Bălan, E Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 31-32

7

proiectul legii de executare a pedepselor; ordinul directorului general al D.G.P. nr. 32 338/06.01.1995, privind lărgirea gamei obiectelor ce pot fi păstrate de către deŃinuŃi, Hotărârea Guvernului nr. 1.897 din 21 dec. 2006 completează legislaŃia în materie

Reglementări internaŃionale în materie pot fi: - DeclaraŃia Universală a drepturilor Omului, adoptată de OrganizaŃia NaŃiunilor

Unite. Anterior ConvenŃiei Europene pentru Drepturile Omului, Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite a adoptat, la data de 10.12.1948, o DeclaraŃie Universală.9

Aceasta prevede în mod expres: interzicerea torturii şi pedepselor sau tratamentelor crude, inumane ori degradante (art. 5); dreptul la egalitate a tuturor în faŃa legii (art. 7); judecarea de către un tribunal imparŃial şi independent (art. 10). - ConvenŃia Europeană de Apărare a Drepturilor Omului. Ca urmare a DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului, ConvenŃia a fost semnată la Roma, la data de 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Ulterior, textul a fost revizuit prin mai multe protocoale. În conformitate cu art. 55, prevederile acestui document au o valoare juridică superioară dispoziŃiilor din dreptul intern, iar respectarea lor este asigurată prin Comisia InternaŃională pentru Drepturile Omului şi prin Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Titlul III, referitor la drepturi şi libertăŃi (art. 2-18), este susceptibil de a fi aplicat şi deŃinuŃilor, iar regulile trebuie să fie aduse la cunoştinŃa personalului şi să fie accesibile deŃinuŃilor. - ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deŃinuŃilor, adoptat prin RezoluŃia 663C(XXIV) din 31.07.1957 de către Consiliul Economic şi Social al NaŃiunilor Unite. Acesta nu a urmărit descrierea unui sistem penitenciar model, ci a statuat un set de principii şi reguli referitoare la o bună organizare a penitenciarelor.

- Recomandări şi rezoluŃii ale Consiliului Europei, care reglementează aspecte din întreaga sferă a executării pedepselor:

- Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri către Statele membre, referitoare la Regulile europene asupra sancŃiunilor aplicate în comunitate;

- Recomandarea nr. R (82) 17 a Comitetului de Miniştri către Statele membre, referitoare la deŃinerea şi tratamentul deŃinuŃilor periculoşi;

- Recomandarea 1257 referitoare la condiŃiile de detenŃie în statele membre ale Consiliului Europei.

FuncŃiile pedepsei FuncŃiile pedepsei reprezintă mijloace de realizare a scopului acesteia :

- funcŃia de constrângere10 unanim recunoscută şi precizată în art. 53 cod penal - presupune privaŃiune de drepturi, restricŃie. Pedeapsa nu este menită să provoace suferinŃă. Ea reprezintă echivalentul pe plan sancŃionator al gradului de pericol social pe care îl prezintă fapta săvârşită şi făptuitorul ei. Represiunea nu este primordială dar constituie un element de eficienŃă juridică a pedepsei. - pedeapsa are şi o funcŃie de reeducare, menită să înlăture deprinderile antisociale ale condamnatului aceasta realizându-se prin împletirea, completarea reciprocă a funcŃiei de constrângere cu cea de reeducare. Pedeapsa nu este expresia răzbunării şi a prigonirii făptuitorului de către societate, ci dimpotrivă, prin aplicarea ei se urmăreşte îndreptarea condamnatului; or aceasta nu se poate realiza când omul este înjosit şi torturat;

9Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag_ 33 10 Marcel Ioan Rusu - Drept Penal - partea generală - Editura "Alma Mater" Sibiu - 2003, pag. 192 şi urm.

8

- funcŃia de exemplaritate decurge din caracterul ei inevitabil atunci când s-a săvârşit o infracŃiune care nu presupune neapărat maximul pedepsei, ci mai degrabă o fermitate, promptitudine, intransigenŃă în aplicarea ei, deoarece survine inevitabilitatea ei. Pedeapsa trebuie să aibă şi un rol de intimidare a celor ce ar fi ispitiŃi să săvârşească alte infracŃiuni; - funcŃia de eliminare - care constă în înlăturarea temporară sau definitivă a condamnatului din cadrul societăŃii când pedeapsa este privativă de libertate. Ea este temporară, când se aplică o pedeapsă cu închisoarea sau definitivă, când se aplică o pedeapsă cu privaŃiune pe viaŃă. Eliminarea serveşte atât la realizarea prevenŃiei generale cât şi la cea specială.

Felurile pedepselor În doctrină sunt diverse clasificări, după diferite criterii:

După rolul şi importanŃa lor sunt pedepse: - principale - complementare - accesorii. Pedepsele principale au un rol principal în sancŃionarea infractorilor. Orice faptă

încriminată are pedeapsa sa. Are o existenŃă de sine stătătoare putând fi aplicată singură infractorului, fără a fi condiŃionată de aplicarea altor sancŃiuni de drept penal.

Pedepsele complementare sunt acele pedepse cu rol de complinire, de a completa represiunea şi se aplică pe lângă o pedeapsă principală. Nu pot fiinŃa singure şi se numesc secundare sau alăturate. 11

Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale şi decurg din ea

Pedepsele principale pentru persoana fizică Sunt acele pedepse ce se pot aplica singure sau însoŃite de cele complementare - sau accesorii şi au rolul important în sancŃionare. Felurile pedepselor principale sunt prevăzute în art. 53 Cod penal şi anume:

- detenŃiunea pe viaŃă - închisoarea de la 15-30 de ani - amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

Felurile pedepsei închisorii Potrivit art. 53 Cod penal, pedeapsa închisorii are limitele generale cuprinse între 15 zile şi 30 de ani. Pornind de la durata închisorii, de la aceste limite generale şi luând în considerare şi limitele speciale putem susŃine existenŃa a trei feluri de închisoare (după durată):

- închisoare de scurtă durată între 15 zile la 2 sau 5 ani cu pericol social mai redus; - închisoare de durată mijlocie de la 2-5 ani la 5-10 ani cu pericol mijlociu; - închisoarea de lungă durată, care presupune detenŃia pe viaŃă sau închisoarea de 20

ani sau mai mare şi cea de peste 10-20 ani în cazul când sunt infracŃiuni grave. Regimuri de executare a închisorii

Închisoarea se execută în locuri anume destinate deŃinerii.

11 C. Bulai, Manual de drept penal-partea generala, Editura All, 1997, pag. 289

9

Închisoarea este o pedeapsă aplicabilă aproape tuturor infracŃiunilor putând fi revocabilă, adaptabilă, îmbinând constrângerea cu reeducarea, putând fi prevăzută singură, sau alternativ cu amenda, ori cu detenŃiunea pe viaŃă. În partea specială a Codului penal, limita specială minimă este de o lună putând fi coborâtă la 15 zile, iar limita maximă este de 25 de ani, putând fi majorată la 30 de ani. Regimul de executare a pedepsei închisorii se cercetează încă din secolul XVIII. De-a lungul vremii, s-au practicat nenumărate sisteme de executare a pedepsei închisorii, care nu întotdeauna si-au dovedit eficienŃa în ce priveşte reeducarea condamnaŃilor. În general sunt cunoscute mai multe regimuri şi anume:

- regimul deŃinerii în comun în penitenciare, detenŃia în comun implicând aglomerări de infractori de toate categoriile fără distincŃii de vârstă, sex, antecedente penale, gravitatea infracŃiunii etc. CondamnaŃii sunt ŃinuŃi împreună atât ziua, cât şi noaptea, însă în săli comune, dormitoare comune şi lucrează în ateliere comune. Acest regim de deŃinere este mai uşor de organizat şi este mai suportabil, dar prezintă şi aspecte negative: contactele între condamnaŃii de diferite feluri, primari, recidivişti, periculoşi şi ocazionali, pot fi o şcoală de pregătire a crimei (Traian Pop) şi creează o piedică de reîncadrare socială, deoarece se reîntâlnesc foştii deŃinuŃi cu cei primari. Statutul lor de foşti deŃinuŃi stigmatizaŃi poate genera promiscuitate şi relaŃii homosexuale. Se poate să se dezvolte relaŃii de dominare, de autoritate, de şantaj, forŃă, ameninŃare din partea celor periculoşi faŃă de cei primari.

În Ńara noastră acest regim de deŃinere în comun, cu anumite particularităŃi, este foarte răspândit datorită construcŃiilor cu o astfel de destinaŃie care au o anumită vechime şi datorită faptului că nu au fost construite alte penitenciare.

- regimul izolării celulare (pensilvanian) experimentat prima dată în Anglia şi apoi adoptat de statul american Pensylvania în 1790 care constă în izolarea celulară absolută pe durate lungi de timp, atât ziua cât şi noaptea, cu interdicŃia de a comunica cu vreo persoană sau de a o vedea (chiar şi pe paznici).

Acest regim de executare a apărut după regimul în comun ca o reacŃie la acesta în Italia, SUA, Anglia, Belgia, Germania. El constă în Ńinerea condamnaŃilor în celulă, izolaŃi, noaptea şi ziua, cu alte cuvinte condamnaŃii acolo unde dorm, desfăşoară şi activităŃi lucrative. Se evită astfel influenŃele negative, promiscuitatea, şantajul şi ameninŃările.

Criticile aduse acestui regim de deŃinere sunt de ordin financiar: pe de o parte, la penitenciare mari e greu să fie compartimentate clădirile în celule, iar pe de altă parte, izolarea excesivă duce la înstrăinarea omului, la resentimente. În aceste condiŃii nu se poate organiza munca condamnatului în celulă. Regimul de deŃinere celulară se aplică condamnaŃilor pentru infracŃiuni grave cu pedepse mari şi pentru condamnaŃii recidivişti periculoşi.

- Tot un sistem de izolare celulară, dar doar pe timpul nopŃii este sistemul mixt (auburnian) aplicat în închisorile din statul american Auburn-New-York la 1820. În timpul zilei condamnaŃii sunt obligaŃi la lucru în comun, însă fără a comunica între ei. Tăcerea totală şi de neîncălcat care era sancŃionată prin măsuri draconice asigura o linişte de mormânt în aceste locuri de muncă;

Pornind de la critica regimului comun şi a regimului celular s-a ajuns la un regim mixt, auburnian (S.U.A.). Numele provine de la localitatea Auburn din S.U.A. În cadrul acestui regim de deŃinere condamnatul este Ńinut ziua în comun cu ceilalŃi condamnaŃi, iar

10

noaptea este încarcerat în celulă. Se elimină astfel, pe timp de zi, aspectele negative şi se creează premise pentru o deŃinere uniformă, rigidă, statică şi nestimulatoare la resocializare a condamnaŃilor.

Acest regim de deŃinere nu Ńine cont de conduita condamnatului. Ca un efect a celor arătate mai sus a apărut regimul de deŃinere progresiv. - regimul progresiv (irlandez), deoarece s-a aplicat pentru prima dată în Irlanda

presupune mai multe etape, perioade şi anume: separaŃia celulară, cu învăŃarea unei meserii; munca în comun cu observarea disciplinei muncii; etapa muncii în colonii agricole pentru cei cu o bună conduită, care într-o oarecare măsură umaniza regimul de deŃinere. Regimul de deŃinere progresiv trebuie să se diferenŃieze şi să se desfăşoare în faze, de la cele mai severe la cele mai puŃin severe. Regimul progresiv constă în deŃinerea la început în regim celular şi în măsura îndreptării şi a comportării bune, se face trecerea la deŃinerea în regim comun, apoi la semilibertate, iar la urmă la liberarea condiŃionată.

Este o izolare scurtă şi în cadrul acestui regim, ziua se munceşte în comun, astfel încât condamnatul este scos din pasivitate, ceea ce înseamnă sănătate şi refacere morală, iar pe măsura îndeplinirii condiŃiilor legale se ajunge la liberare condiŃionată. În opinia unor autori acest regim de deŃinere progresiv nu ar fi indicat în cazul condamnărilor la pedepse mari. Sunt discuŃii tot mai aprinse cu privire la regimul penitenciar şi anume la cel celular care este tot mai mult criticat, deoarece duce la evadări sau sinucideri conform studiilor psihologice şi psihiatrice efectuate.

DiscuŃii sunt şi cu privire la durata muncii, retribuirea ei, precum şi la reeducarea condamnaŃilor, chiar susŃinându-se incompatibilitatea între reeducare şi penitenciar.

În România, un inconvenient al regimului de deŃinere, este cauzat de împrejurarea că nu sunt penitenciare în toate judeŃele Ńării şi că nu există locuri de deŃinere destinate arestaŃilor preventiv, astfel încât nu se poate evita situaŃia când unii dintre aceştia, fiind şi recidivişti, sunt depuşi în penitenciare alături de condamnaŃii primari pentru infracŃiuni cu un grad de pericol social mai scăzut.

- regimul deschis sau pe încredere, care presupune că este liber condamnatul având suspendată condiŃionat executarea pedepsei sau executarea se face la un loc de muncă etc. Cunoaşterea regimului de executare ajută la o bună individualizare a pedepsei, la asigurarea legalităŃii în aplicarea şi executarea ei. Normele principale din Codul penal - art. 53/3 şi 53/4 - se completează cu Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Potrivit art. 53/3 alin. 3 Cod penal, regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe posibilitatea condamnatului de a presta o muncă utilă, pe acŃiunea educativă ce se desfăşoară cu condamnaŃii, cu respectarea de către aceştia a disciplinei şi a ordinii interioare, la locurile de deŃinere, pe stimularea celor stăruitori şi disciplinaŃi, cu dovezi de îndreptare, cu scopul prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni de către aceştia. Posibilitatea de a munci revine condamnaŃilor apŃi pentru aceasta. Nu sunt obligaŃi a munci bărbaŃii condamnaŃi care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeile peste vârsta de 55 ani, executarea fiind posibilă numai dacă aceştia sunt apŃi de muncă şi o cer în mod expres.

11

Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

Regimul de deŃinere - executarea se face în penitenciar. Regimul este cel de deŃinere în comun. CondamnaŃii sunt separaŃi după sex, după natura infracŃiunii, după durata pedepsei, starea de recidivă precum şi după comportament. Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazează pe sistemul progresiv. CondamnaŃii au posibilitatea să treacă dintr-un regim de executare în altul în condiŃiile prevăzute de legea privind executarea pedepselor. Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri:

a) regimul de maximă siguranŃă; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis.

a. Regimul de deŃinere în penitenciarele de maximă securitate aplicat condamnaŃilor la detenŃiunea pe viaŃă şi a celor cu pedepse mai mari de 15 ani;. b. Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsă mai mare de 5 ani şi care nu depăşeşte 15 ani; c. Regimul de deŃinere în penitenciarele semideschise aplicat condamnaŃilor la pedeapsa închisorii cu o durată până la 5 ani şi mai mare de un an; c. Regimul de deŃinere în penitenciare deschise aplicat condamnaŃilor care desfăşoară activităŃi lucrative fără supraveghere în condiŃii similare cu persoanele libere iar pe timpul nopŃii sunt cazaŃi fără precauŃiuni de pază. Pedeapsa aplicată este până la un an. d. Regimul de deŃinere pentru minori cu specificul său; e. Regimul de deŃinere aplicat bolnavilor se stabileşte de către medic potrivit nevoilor de tratament medical iar măsurile de securitate şi pază nu trebuie să împiedice tratamentul medical; f. Regimul de deŃinere aplicat bolnavilor cu tulburări psihice în aşezăminte speciale. Trecerea de la un regim de detenŃie la altul (schimbarea regimului de executare) se face în raport de evoluŃia comportării condamnaŃilor la propunerea motivată a comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din penitenciar sau la sesizarea din partea condamnatului, de către judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate prin încheiere motivată.12 În cadrul penitenciarelor persoanele condamnate pot desfăşura o muncă care le permite să obŃină anumite venituri, dar le oferă posibilitatea de a executa mai repede pedeapsa aplicată datorită calculelor efectuate pentru o zi de muncă.

Amenda - este principala pedeapsă pecuniară ce constă în plata unor sume de bani către stat, la care a fost condamnat inculpatul. Amenda penală se deosebeşte de amenda administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procesuală, prin caracterul său coercitiv. Ea este aplicată numai de către instanŃă şi se trece în cazierul judiciar. Ea se aplică la infracŃiuni cu pericol social redus şi duce la micşorarea patrimoniului inculpatului, dar îşi păstrează caracterul personal, în sensul că Ńinând seama de criteriile de individualizare, nu se răsfrânge asupra familiei.

12 P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, Bucureşti, p.38-39

12

Reglementarea este dată în art. 63 şi 63/1 Cod penal şi este prevăzută unic sau alternativ cu închisoarea, iar limitele ei sunt între 100 - 50.000 lei.

Limitele speciale prevăzute pentru fiecare infracŃiune în parte se încadrează între aceste limite generale.

Dacă legiuitorul nu prevede limitele speciale, ci doar face precizarea că infracŃiunea se sancŃionează numai cu amendă, atunci minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul special este de 10.000.

Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei şi maximul special este de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei şi maximul special de 30.000 lei. Executarea amenzii condamnatul trebuie să plătească amenda în termen de 3 luni de zile de când a rămas hotărârea definitivă. Plata se poate eşalona pe timp de 2 ani, dacă cel condamnat este salariat sau pensionar, iar dacă nu se plăteşte, atunci se execută silit pe bunuri, sau se poate înlocui amenda cu închisoarea, în situaŃia în care amenda nu se execută cu rea credinŃă - art. 63/1 Cod penal.

Înlocuirea amenzii cu închisoare este posibilă doar la infracŃiunile sancŃionate alternativ cu amendă şi închisoare. Desigur într-o astfel de situaŃie, judecătorul va proceda la o nouă individualizare a pedepsei. În caz de înlocuire, limitele sunt cele speciale prevăzute de lege. La stabilire se va Ńine seama şi de partea din pedeapsa ce a fost executată.

Pedepsele complementare şi pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea pedepsei principale şi aceste pedepse sunt prevăzute de lege şi aplicate de instanŃă pe lângă o pedeapsă principală. După obiectul asupra căruia poarta constrângerea ce o instituie, pedepsele complementare sunt: a) privative de drepturi (interzicerea unor drepturi) şi b) degradarea militară.13

A) Interzicerea unor drepturi - este o pedeapsă care interzice pe o perioadă de timp, exerciŃiul (sau exercitarea) unor drepturi ale condamnatului. Această perioadă este cuprinsa între 1 şi 10 ani şi prevede unul sau mai multe drepturi.

CondiŃii de aplicare Pedepsele complementare se aplică dacă pedeapsa principală este de cel puŃin 2 ani.

Ea este obligatorie când este prevăzută de lege, dar şi în acest caz dacă pedeapsa principală aplicată de către instanŃa de judecată este de 2 ani. Ea nu se aplică la o pedeapsă rezultantă dacă nu s-a aplicat mai întâi unei pedepse componente.

InculpaŃilor cetăŃeni străini nu li se aplică dispoziŃiile art. 64 lit. a şi b Cod penal chiar dacă pedeapsa complimentară este prevăzută de lege şi cuantumul celei aplicate este de peste 2 ani.

Dacă textul de lege incriminatoriu nu prevede aplicarea acestei pedepse, atunci ea este facultativă, putând rămâne la aprecierea instanŃei oportunitatea aplicării ei, în funcŃie de persoana infractorului, natura şi gravitatea infracŃiunii, împrejurările săvârşirii faptei penale (art. 65 alin. 1 Cod penal). Şi în aceasta situaŃie, pentru a se aplica pedeapsa 13 C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman partea generală, 2002, pag. 177

13

complementară, trebuie ca pedeapsa principala aplicată să fie închisoarea cu un cuantum de cel puŃin 2 ani. Pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei principale, graŃierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripŃia executării pedepsei principale. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă temporară, durata ei fiind între 1 an şi 10 ani după cum este fixată în hotărârea de condamnare definitivă.

B) Degradarea militară constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniforma. Ea se aplică doar acelor inculpaŃi care au calitatea de militari activi sau rezervişti. Ea este o măsură definitivă şi nu doar temporară. Această măsură se aplică obligatoriu infracŃiunilor grave care au atras aplicarea unei pedepse mai mari de 10 ani, sau pe viaŃă. Pentru infracŃiuni intenŃionate la care s-au aplicat pedepse cu închisoarea între 5-10 ani, aplicarea degradării militare este facultativă.

Din punctul de vedere al duratei sale, degradarea militară este o pedeapsă continuă, adică gradul militar se pierde pentru totdeauna, neputând fi redobândit nici chiar pe calea reabilitării judecătoreşti (art. 133 alin. 2 Cod penal).

Executarea acestei pedepse se face după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 în condiŃiile prevăzute de art. 71 cod penal. Pedepsele accesorii sunt acele pedepse alăturate pedepselor principale cu închisoare şi detenŃiune pe viaŃă care constau în interzicerea tuturor drepturilor ce fac obiectul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe durata executării pedepsei până la graŃierea totală, sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripŃie a executării pedepsei. De regulă se interzic toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) cod penal. Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică Ńinându-se seama de natura şi gravitatea infracŃiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare. Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau

suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată de unu la 3 ani;

e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. Pedepsele principale aplicate persoanei juridice

14

Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească.

Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900. 000 lei.

Aplicarea şi executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare, se dispune atunci când

instanŃa constată că, faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, precum şi faŃă de împrejurările în care a fost săvârşită, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Pedepsele complementare prevăzute de lege mai puŃin dizolvarea persoanei juridice, se pot aplica în mod cumulativ.

Executarea pedepsei complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Dizolvarea persoanei juridice Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când

persoana juridică a fost constituită în scopul de a săvârşi infracŃiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat în acest scop.

Această pedeapsă complementară se aplică şi atunci când celelalte pedepse complementare: suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃi, închiderea unui punct de lucru a persoanei juridice sau interzicerea de a participa la achiziŃii publice, nu s-au executat cu rea credinŃă.

Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul hotărârii de condamnare definitivă prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicat de îndată instanŃei civile competente pentru a numi un lichidator.

Pedeapsa nu se aplică partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaŃiilor religioase ori aparŃinând minorităŃilor, constituite potrivit legii, precum şi persoanelor juridice cu activitate în domeniul presei (art. 71/4 cod penal).

Suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice Suspendarea activităŃii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării

activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost săvârşită infracŃiunea.

Această pedeapsă se mai aplică şi în situaŃia în care s-a dispus pedeapsa complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, şi aceasta nu a fost executată cu rea-credinŃă. Suspendarea se dispune până la afişarea hotărârii, dar nu mai mult de o perioadă de 3 luni.

Dacă această perioadă a refuzului afişării depăşeşte 3 luni, deci pedeapsa nu a fost executată cu rea-credinŃă, instanŃa va dispune dizolvarea persoanei juridice.

15

Pedeapsa nu se aplică partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizaŃiilor religioase sau aparŃinând minorităŃilor constituite legal, precum şi persoanelor juridice din domeniul presei.

Închiderea punctului de lucru a persoanei juridice Această pedeapsă complementară constă în închiderea unuia sau a mai multora

dintre punctele de lucru aparŃinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăşurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârşită infracŃiunea.

Această sancŃiune penală nu se aplică persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei.

Interzicerea participării la procedurile de achiziŃii publice

ConŃinutul acestei pedepse complementare constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziŃii publice prevăzute de lege. Orice persoană juridică căreia i s-a aplicat această sancŃiune penală, va fi eliminată de la orice licitaŃie ce presupune un contract de achiziŃii publice. Afişarea hotărârii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei, afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal. Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma şi locul stabilite de instanŃă, pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni. Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanŃă prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală.

SecŃiunea III Punerea în executare a pedepsei închisorii

1. AtribuŃiile instanŃei de executare În unele legislaŃii cum ar fi legislaŃia japoneză, dreptul de a pune în executare hotărârile judecătoreşti penale definitive revine Ministerului Public în ideea unei mai bune coordonări a forŃelor de poliŃie şi a altor organe de stat. În alte legislaŃii, în concordanŃă şi cu conceptul de jurisdicŃie care pe lângă puterea de a soluŃiona un caz de încălcare a legii penale are şi puterea de a impune executarea a ceea ce s-a hotărât, puterea de a dispune punerea în executare a pedepselor aparŃine instanŃei de judecată. În Ńara noastră, legiuitorul după ce a apreciat în perioada interbelică că este nimerit primul sistem, ulterior s-a revenit asupra acestui sistem acordând atribuŃiunea de punere în executare a condamnărilor penale instanŃei de judecată care a devenit instanŃă de executare. La această opŃiune s-a ajuns Ńinând seama că instanŃa judecătorească este cea mai în măsură să aducă la îndeplinire dispoziŃiile ce se execută şi să decidă asupra eventualelor modificări care s-ar impune în timpul executării hotărârii. Desigur în această activitate a

16

instanŃei de judecată, aceasta cooperează şi cu alte organe competente cum ar fi poliŃia, parchetul etc., dar rolul primordial revine instanŃei de executare. Determinarea instanŃei de executare se face având în vedere instanŃa care a judecat cauza în fond (în primă instanŃă). Dacă în perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penală şi momentul punerii în executare a acestei hotărâri se modifică potrivit legii competenŃa de judecată în primă instanŃă, instanŃa de executare va fi cea care potrivit noii legi ar fi judecat cauza ca instanŃă de fond14. InstanŃa de executare este întotdeauna prima instanŃă indiferent că măsurile dispuse au fost pronunŃate de această instanŃă, de instanŃa de apel sau de instanŃa de recurs15. Oricare dintre instanŃele judecătoreşti poate fi instanŃă de executare deoarece toate au competenŃa funcŃională de a judeca în primă instanŃă. De la această regulă există o singură excepŃie prevăzută de articolul 418 alin. 2 cod procedură penală, care prevede că hotărârile pronunŃate în primă instanŃă de către Curtea Supremă de JustiŃie se pun în executare după caz de Tribunalul Bucureşti sau de Tribunalul Militar teritorial cu sediul în Bucureşti16. În caz de desfiinŃare sau casare cu trimitere spre rejudecare la o altă instanŃă decât aceea a cărei hotărâre a fost desfiinŃată sau casată instanŃa de executare va fi instanŃa la care s-a trimis cauza în măsura în care a avut loc rejudecarea. InstanŃa de executare are obligaŃia generală de a iniŃia executarea hotărârilor penale a căror executare este dată în competenŃa sa, adică de a dispune punerea în executare a acestora precum şi de a lua măsurile ce se impun pentru efectuarea executării. InstanŃa de executare deleagă pe unii dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în executare (art. 419 alin. 1 cod procedură penală). Această dispoziŃie legală se coroborează şi cu prevederile art. 47 din Legea nr. 304/2004 modificată şi completată potrivit căruia „preşedinŃii instanŃelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească potrivit legii şi regulamentelor şi alte atribuŃii decât cele privind activitatea de judecată”. În mod concret în baza ordinului de serviciu emis de preşedintele instanŃei există nu judecător sau mai mulŃi care coordonează şi supraveghează compartimentul de executări penale din cadrul fiecărei instanŃe judecătoreşti17. Pentru exercitarea acestei atribuŃiuni, judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale este ajutat de un grefier sau mai mulŃi, după caz. În cadrul fiecărei instanŃe există un compartiment privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive unde funcŃionează un grefier sau mai mulŃi care efectuează lucrările de punere în executare a hotărârilor penale sub îndrumarea şi controlul judecătorului delegat (art. 117-125 din Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea administrativă a instanŃelor de judecată). Judecătorul cu atribuŃii privind activitatea compartimentului de executări penale este delegat de către preşedintele instanŃei şi are următoarele atribuŃii:

- urmăreşte înregistrarea corectă şi la timp a sentinŃelor penale, numerotarea

14 Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1671/1977, în Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.383 15 Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1331/1984, în Revista română de drept, 8/1985, p.70-71 16 Dan Lupaşcu, Punerea în executare a pedepselor principale, Editura Rosetti, 2003, p.44 17 A se vedea art. 6 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi atribuŃiunile stabilite în capitolul al treilea din Regulamentul pentru organizarea şi funcŃionarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor şi curŃilor de apel.

17

acestora; - urmăreşte şi controlează modul în care se emit şi se comunică mandatele de

executare şi supraveghează luarea tuturor măsurilor pentru aducerea la îndeplinire a acestora precum şi a celorlalte dispoziŃii prin sentinŃele penale;

- ia măsuri pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării; - supraveghează comunicarea în termen a sentinŃelor penale; - verifică evidenŃa amânărilor şi întreruperilor de executare a pedepsei închisorii şi

efectuează adresele de revenire; - supraveghează completarea corectă a registrelor de evidenŃă şi punerea în

executare a hotărârilor penale precum şi a celorlalte evidenŃe prevăzute în regulamente; - sesizează instanŃa de executare în cazul în care cu prilejul punerii în executare a

hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare; - închide poziŃiile din registrul de executări penale, informează conducerea instanŃei

despre întârzierile nejustificate în executări; - verifică păstrarea în bune condiŃii a dosarelor şi a lucrărilor de executări; - verifică expedierea în termen a dosarelor în apel şi recurs; - rezolvă corespondenŃa aferentă a activităŃii de punere în executare a hotărârilor

penale. Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este

desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripŃie se află un centru de reŃinere şi arestare preventivă şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi a măsurilor preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării cu această calitate, judecătorul nu îndeplineşte alte activităŃi decât cele stabilite prin Legea 275/2006. Punerea în executare a pedepselor închisorii şi a detenŃiunii pe viaŃă se efectuează prin emiterea de către judecătorul delegat cu executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a celei de detenŃiune pe viaŃă. Mandatul de executare este ordinul de punere în executare emis de către instanŃa de executare.18 Acesta constituie însă şi un act procedural prin care se pune în executare actul procesual. Mandatul de executare se emite de instanŃa de executare şi se întocmeşte în 3 exemplare cuprinzând denumirea instanŃei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70 cod proc. pen, numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi textul aplicat, timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menŃiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere, semnătura preşedintelui instanŃei precum şi ştampila instanŃei (art. 420 cod procedură penală). Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimit două exemplare după caz organului de poliŃie, comandantului locului de deŃinere când condamnatul este arestat sau comandantului unităŃii militare unde face serviciul militar cel condamnat. Pe baza mandatului de executare, organul de poliŃie procedează la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deŃinere cel mai apropiat, unde organul de poliŃie predă celălalt exemplar al mandatului de executare. DispoziŃiile art. 161 cod procedură penală sunt aplicabile în mod corespunzător, obligaŃia de încunoştinŃare revenind organului de poliŃie. 18 I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro Bucureşti, 1997, p.651

18

Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliŃie constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. Un exemplar de pe procesul verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanŃei care a emis mandatul. Comandantul unităŃii militare primind mandatul de executare înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei. Când condamnatul se află arestat, un exemplar al mandatului de executare i se înmânează de către comandantul locului de deŃinere. Comandantul locului de deŃinere consemnează într-un proces verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei şi o copie se trimite instanŃei de executare. Dacă prin hotărârea de condamnare s-a dispus o pedeapsă a închisorii cu executare la locul de muncă, aceasta se pune în executare prin emiterea mandatului de executare şi prin emiterea ordinului de interzicere a părăsirii Ńării. Ambele sunt emise de judecătorul delegat al instanŃei de executare.

Mandatul emis de instanŃa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 420 cod procedură penală care se aplică în mod corespunzător şi următoarele date: denumirea, sediul unităŃii unde se execută pedeapsa, dispoziŃia de executare a pedepsei către conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la bugetul statului a cotei prevăzute de lege. Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite câte un exemplar unităŃii unde se va executa pedeapsa, condamnatului şi organului de poliŃie din localitatea în care îşi are sediul unitatea. O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanŃa de executare la Consiliul local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul, precum şi organului competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al PoliŃiei de frontieră (421; 422; 4221 cod procedură penală). În cazul în care persoana, care urmează să execute pedeapsa, ridică obiecŃii în ceea ce priveşte identitatea, atunci se va proceda potrivit art. 153 cod procedură penală, în sensul că va fi condus în faŃa procurorului care va cere relaŃii organului judiciar care a emis mandatul şi care până la rezolvarea obiecŃiilor poate dispune punerea în libertate a persoanei dacă nu există pericol de dispariŃie sau dacă va constata că obiecŃiile sunt justificate, va pune de îndată în libertate pe cel reŃinut, iar dacă obiecŃiile sunt nefondate va dispune executarea mandatului. În cazurile prevăzute în art. 62 Cod penal instanŃa militară prin hotărârea de condamnare se pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii într-o unitate militară.

În cazul condamnării la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiŃionată a executării sau cu suspendarea pedepsei sub supraveghere19, instanŃa potrivit art. 359 alin. 1 din Codul de proc. pen., atrage atenŃia celui condamnat asupra dispoziŃiilor a căror nerespectare conduc la revocarea suspendării.

În situaŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, preşedintele face cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este supus şi obligaŃiile pe care trebuie să le respecte.

19 C. Bulai - Manual de drept penal. Partea generală, pag. 533-539

19

Potrivit art. 359 alin. 2 din Codul de procedură penală, dacă inculpatul nu este prezent la pronunŃarea hotărârii şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui, acestuia i se face o comunicare scrisă, în care i se atrage atenŃia asupra măsurilor de supraveghere şi a obligaŃiilor pe care trebuie să le respecte.

În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de executare aduce la cunoştinŃa unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea, iar în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi organului de poliŃie din localitatea unde domiciliază condamnatul. Pentru a se pune în executare o hotărâre penală aceasta trebuie să rămână definitivă şi în cele ce urmează vom prezenta situaŃiile în care hotărârea penală dobândeşte un astfel de caracter.

SecŃiunea IV

Probleme ivite cu prilejul executării pedepsei închisorii Executarea pedepsei cu închisoare presupune mai multe probleme cum sunt:

- executarea închisorii durează în timp şi executarea ei presupune să fie observată, îndrumată şi supravegheată de educatori şi de poliŃişti însărcinaŃi cu paza condamnaŃilor;

- executarea se face într-un anumit loc de deŃinere numit penitenciar care presupune: clădiri speciale, pază deŃinuŃilor, securitatea lor, munca desfăşurată de personal calificat; Referitor la această problemă trebuie spus că în ceea ce privesc clădirile s-a constat că imobilele mari cu efective numeroase de condamnaŃi sunt incompatibile cu un tratament eficient. Este de preferat ca penitenciarele să deŃină un efectiv de condamnaŃi de până la 200 de persoane organizat într-un sistem pavilionar. PoziŃia acestor clădiri trebuie să se afle în interiorul aglomeraŃiilor umane (oraşe) evitându-se ca pe întreaga perioadă a executării pedepsei închisorii, condamnaŃii să încerce un sentiment de exilare care în mod obişnuit dezvoltă relaŃiile agresive. Personalul angajat al închisorii trebuie să aibă o vocaŃie educativă, să ştie să caute şi să valorifice acele situaŃii privilegiate sub raportul eficacităŃii procesului de îndreptare al comportamentului deviant. Această preocupare trebuie să fie zilnică îmbinată cu cea privind asigurarea securităŃii şi siguranŃei instituŃiei. Este de preferat ca în mijlocul condamnaŃilor să existe un mediu de linişte, de cooperare între ei şi de înŃelegere, deoarece orice situaŃie insuportabilă pentru ei va determina o situaŃie deosebită şi pentru personalul penitenciarului. În timpul executării pedepsei închisorii, locurile de deŃinere prezintă momente vulnerabile şi devin locuri vulnerabile care necesită măsuri suplimentare de pază şi supraveghere. Aceste momente se pot constata în următoarele situaŃii:

- la plecarea şi înapoierea condamnaŃilor spre locul de muncă şi de la locul de muncă la penitenciar;

- servitul mesei în grupuri mari în săli sau spaŃii neamenajate corespunzător şi fără supraveghere;

- la îmbarcarea şi debarcarea condamnaŃilor escortaŃi la punctele de lucru, instanŃe

20

de judecată şi la organele de urmărire penală, pe timpul spitalizării şi pe timpul efectuării apelului de seară şi dimineaŃă;

- posturi de control insuficient asigurate împotriva folosirii forŃei ; - lipsa supraînălŃării corespunzătoare a gardurilor penitenciarului ;

- curŃi interioare, beciuri, magazii etc. nesupravegheate; - camere de arest şi săli de judecată la instanŃe, la spitale, în mijloace de transport,

ateliere etc. nesupravegheate. Pentru evitarea vulnerabilităŃii locurilor de deŃinerea şi a momentelor este necesară o studiere atentă a fiecărui loc pretabil producerii unor evenimente negative urmate de stabilirea măsurilor adecvate precum şi de cunoaşterea tuturor condamnaŃilor din subordine;

PopulaŃia penală penitenciară este instabilă ca număr, (comunitate), eterogenă ca vârstă, sex şi prin infracŃiunile care implică supraveghere şi îndrumare.

Având în vedere diversitatea şi eterogenitatea condamnaŃilor, aceştia sunt separaŃi: după natura infracŃiunii săvârşite, după vârstă, după sex, după durata pedepsei, după numărul infracŃiunilor comise, după sănătatea condamnatului.

În procesul de executare a pedepsei închisorii se impune cunoaşterea condamnatului sub toate aspectele.

Cunoaşterea după dosar nu este suficientă deşi este necesară, însă trebuie cunoscut omul, condamnatul. Educatorul trebuie să cunoască totodată cât mai exact fazele procesului educaŃional într-un mediu total ostil muncii de reeducare şi de redare socială a condamnatului.

Aceste faze sunt următoarele: - în prima fază a încarcerării apar fenomene de agitaŃie psihică, anxietate, lipsă de

apetit faŃă de alimentaŃia oferită, agresivitate, atitudine certăreaŃă; - în a doua fază a impactului închisorii, individul se resimte în mod dramatic prin

limitarea drastică a spaŃiului de mişcare şi a organizării timpului; - în a treia fază este resimŃită o frustrare în spaŃiul temporal al condamnatului; - în a patra fază se accentuează sentimentul de frustrare şi prin renunŃarea impusă

prin ordinul legii la o seamă de obiecte de uz personal a căror lipsă este mereu resimŃită; - în fază cinci se resimte impactul cu subcultura carcerală.20

1. DificultăŃi ale executării Închisoarea determină adoptarea unei atitudini ostile de către condamnat faŃă de personalul închisorii, faŃă de lumea „din afară” şi o atitudine de sprijin reciproc între condamnaŃi ori de câte ori interesele reale sau imaginare ale unora dintre condamnaŃi intră în conflict cu dispoziŃiile autorităŃii penitenciare. 2. Moduri de executare a pedepsei închisorii O problemă dezbătută în ştiinŃele penale (penologie) penitenciare execuŃional penale este cea a modurilor de executare a pedepsei închisorii. La prima vedere s-ar spune ca se face într-un singur mod în regim închis, într-un loc de deŃinere. LegislaŃia prevede că închisoarea se poate executa şi în alte moduri cum ar fi: semiînchis (semiliber) şi deschis (liber). În fond aceste moduri de executare exprimă gradul de izolare a condamnatului de 20 P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, p.94-95

21

societate şi familie. Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaŃia condamnaŃilor de a presta o muncă utilă dacă sunt apŃi pentru aceasta, pe acŃiunea educativă ce trebuie desfăşurată faŃă de condamnaŃi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare, a locurilor de deŃinere precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinaŃi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.

3. Probleme juridice şi psihologice privind detenŃia penitenciară a) Făptuitorul din perspectiva mediului privativ de libertate

În orice societate, abaterea comportamentelor de la normele şi valorile sociale de bază constituie un fenomen obişnuit. Orice societate judecă comportamentul membrilor săi nu atât din punct de vedere al motivaŃiilor sale intrinseci, cât mai ales din punct de vedere al confirmării acestui comportament la normele şi valorile recunoscute. Violarea normelor atrage după sine măsurile punitive şi coercitive. Societatea poate fi controlată şi prin folosirea sancŃiunilor.

Pretutindeni sancŃiunile posibile şi măsurile implementate de societate ar trebui să fie folosite înainte de privarea de libertate.

Privarea de libertate generează probleme deosebite. Ea are o rezonanŃă amplă în modul de viaŃă al individului, dezvăluind pentru acesta două grupuri de probleme: - de adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaŃă; - de evoluŃie ulterioară a personalităŃii sale.

Privarea de libertate trebuie să respecte dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei garantat prin articolul nr. 22 din ConstituŃia României care prevede că nimeni nu poate fi supus nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant.

Condamnarea persoanelor care au săvârşit infracŃiuni trebuie făcută în urma unui proces penal conform art. 1 Cod proc. pen., proces care are ca scop constatarea în timp şi în mod complet a faptelor, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale.

Procesul penal trebuie să contribuie la: apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăŃilor acestuia, la prevenirea infracŃiunilor.

Fenomene sociopsihologice ale privării de libertate Pentru a înŃelege mai bine aceste fenomene este necesar să analizăm grupul de

oameni privaŃi de libertate. ViaŃa în închisoare este o viaŃă grea, aici fiind anulată orice intimitate, totul este la

vedere pentru ceilalŃi. Un loc important îl ocupă relaŃiile interpersonale din cadrul grupurilor de deŃinuŃi care sunt grupuri eterogene.

În penitenciar apar relaŃii de atracŃie – respingere între deŃinuŃi, relaŃii de indiferenŃă sau de subordonare între aceştia.

RelaŃiile interpersonale sunt o golire, o risipire de sine, pentru că în penitenciar nu te poŃi ascunde de partea rea a conduitei celor din jur, dar mai rău, posibilităŃile de schimbare aproape că nu există.

Penitenciarul creează un tip aparte de relaŃii interpersonale care au un conŃinut dinamic şi modalităŃi aparte de structurare şi manifestare, generate de cadrul specific al penitenciarului (modul de organizare; genurile de activitate; supravegherea permanentă;specificul populaŃiei penitenciare.

22

Termenul de mediu închis (închisoare) a fost propus de către Goffman - 1961 - pentru a descrie locuinŃa unde indivizii îşi petrec tot timpul (odihnă, muncă).

În cadrul mediului privativ de libertate, în penitenciare, putem întâlni diverse tipuri de personalitate ale infractorului:

- infractorul înveterat - acesta are un comportament repetitiv obişnuit care face să apese o ameninŃare gravă asupra securităŃii semenilor săi prin: agresivitate persistentă, indiferenŃă absolută în privinŃa consecinŃelor;

- infractorul primejdios - noŃiunea de caracter primejdios nu se sprijină nici pe consideraŃiuni juridice, nici pe consideraŃiuni clinice. Această clasificare implică mai mult necesitatea de a recurge la măsuri severe faŃă de infractor;

- infractorul dificil - este astfel denumit de către autorităŃile corecŃionale, din cauza greutăŃilor pe care le are de a se adapta rigorilor şi privaŃiunilor detenŃiei, mai cu seamă din cauza personalităŃii sale într-un mediu fizic strict delimitat, pe o perioadă de timp considerabilă. DeŃinuŃii dificili sunt pur şi simplu aceia care pun probleme administrative mai curând decât probleme de securitate.

- deŃinutul pe termen lung - întemniŃarea pe termen lung este o noŃiune relativă fiindcă este în funcŃie de existenŃa sau absenŃa pedepsei capitale. Totuşi în ceea ce priveşte această categorie de deŃinuŃi este posibil să facem deosebirea între deŃinuŃi, care pot să prezinte o ameninŃare fizică pentru societate, pentru personalul penitenciarului, pentru alŃi deŃinuŃi şi cei care au fost condamnaŃi la o pedeapsă de lungă durată, fiindcă societatea consideră crima pe care au săvârşit-o că este aşa de oribilă, încât, o lungă condamnare este singurul mijloc de a stigmatiza asemenea fapte.

Cu cât pedeapsa este mai lungă, cu atât condiŃiile în care ea este ispăşită sunt mai stricte şi cu atât mai mult izolarea şi alienarea deŃinutului vor fi mai durabile.

4. Fenomene psihosociale ale mediului privativ de libertate CunoştinŃele privind fenomenele psiho-sociale ce pot surveni în condiŃiile mediului

privativ sunt necesare, deoarece instituŃia specializată în executarea sancŃiunilor privative de libertate se deosebeşte prin profilul său psihosocial de oricare altă instituŃie sau grupare organizată de oameni.

Venirea individului în penitenciar nu este urmarea unui act propriu de voinŃă sau a unei obligaŃii cetăŃeneşti (cum este cazul internării într-un spital sau efectuarea stagiului militar), ci reprezintă o formă de sancŃionare aplicată de societate individului care s-a abătut de la normele ei morale şi juridice. Odată cu intrarea în penitenciar individul resimte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcŃie de vârstă, de structura sa psihologică, de maturizarea socială şi de nivelul de cultură, efectul privării de libertate şi reacŃionează într-un mod personal la această nouă situaŃie.

Şocul depunerii în penitenciar determină frământări psihice şi psihosociale, începând cu criza de detenŃie manifestată de la închiderea în carapacea tăcerii până la comportamentele agresive şi de autoagresiune (sinucideri, autoflagelări).

Contactul cu subcultura carcerală, la scurtă vreme, îl face pe deŃinut să-şi formeze o nouă viziune a propriei persoane şi să-şi elaboreze o strategie de supravieŃuire constând într-un comportament de consimŃire-integrare (de conformare pasivă).

În relaŃiile lor, deŃinuŃii, strecoară o undă de fatalitate pentru faptul de a fi ajuns în penitenciar.

23

SecŃiunea V Sistemul penitenciar şi categorii de condamnaŃi la închisoare în sistemul penitenciar

Sistemul penitenciar Penitenciarul: scop, sarcini, principii de executare a pedepselor. Scopul organizării şi funcŃionării penitenciarelor este de a asigura locul de

executare a detenŃiunii pe viaŃă şi a închisorii. Sarcinile organizării şi funcŃionării penitenciarelor pot fi prezentate pe scurt pe trei

direcŃii: 1- deŃinerea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii sau arestate preventiv; 2- aplicarea regimului legal de deŃinere; 3- organizarea şi desfăşurarea procesului de educare a persoanelor arestate şi condamnate. Penitenciarele se înfiinŃează şi se desfiinŃează prin hotărâre a Guvernului şi sunt instituŃii cu personalitate juridică subordonate AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor.

Principii de executare a pedepselor în penitenciar Pedeapsa privativă de libertate este o sancŃiune specifică dreptului penal şi are rolul

de a contribui la diminuarea criminalităŃii şi la determinarea tuturor membrilor societăŃii de a respecta legile.

Ca entitate juridică, pedeapsa nu poate exista fără a avea în vedere un anume grad de periculozitate socială, prevăzut şi incriminat de lege - principiul „Nulla poena sine lege". Codul penal, la art. 52 alin. l, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul de a se preveni săvârşirea de noi infracŃiuni. Pedeapsa privativă de liberate realizează o prevenŃie generală, adică constituie un avertisment pentru cei tentaŃi a săvârşi fapte infracŃionale şi o prevenŃie specială, constând din faptul material al privării de libertate, de aplicare a pedepsei faŃă de infractorul condamnat.

Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe prestarea unei activităŃi utile de către condamnaŃi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei şi a ordinii interioare a locurilor de deŃinere, precum şi pe acŃiunea educativă ce trebuie desfăşurată cu persoanele condamnate.

Principiile care stau la baza executării pedepselor sunt: - legalitatea executării pedepselor, care presupune că executarea pedepselor se

realizează în conformitate cu dispoziŃiile codului penal, ale codului de procedură penală şi a legii privind executarea pedepselor;

- temeiul executării pedepselor presupune că pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti de condamnare rămase definitive;

- respectarea demnităŃii umane şi a dreptului la integritate fizică şi psihică, în sensul că pedepsele se execută în condiŃii care să asigure respectarea demnităŃii umane;

- interzicerea supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente;

- interzicerea oricărei forme de discriminare, adică în timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă politică, convingere, avere, origine socială, vârstă, boli cronice necontagioase, infecŃie HIV/SIDA sau alte temeiuri;

24

- respectarea drepturilor persoanelor condamnate, pe timpul executării pedepselor în penitenciare;

- individualizarea aplicării regimului de detenŃie, care se realizează de către conducerea penitenciarului, în funcŃie de celelalte principii enunŃate mai sus, precum şi în funcŃie de scopul executării pedepselor în penitenciar.

Organizare, conducere, servicii În prezent AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor dispune de 43 de unităŃi. În

funcŃie de volumul, de complexitatea sarcinilor şi de gradul de pericol social al deŃinuŃilor, penitenciarele sunt: - de maximă siguranŃă; - de categoria I.

Stabilirea categoriei se face prin decizie a directorului general al ANP. Un număr de nouă penitenciare sunt clasificate a fi de maximă siguranŃă: Aiud,

Arad, Bucureşti-Jilava, Craiova, Gherla, Iaşi, Mărgineni, Poarta Albă; 24 de penitenciare sunt de categoria I, printre care şi un penitenciar pentru femei, la

Tîrgşor şi un penitenciar pentru minori şi tineri la Craiova. Există 3 centre de reeducare pentru minori - Găieşti, Tichileşti, Târgu Ocna; 5 spitale penitenciar - Bucureşti, Colibaşi, Dej, Poarta Albă, Târgu Ocna; Şcoala de

administraŃie penitenciară Tg. Ocna; Baza de Aprovizionare, ReparaŃii şi Gospodărire Jilava. Penitenciarele sunt locurile anume destinate pentru executarea pedepsei închisorii şi a detenŃiunii pe viaŃă.

Penitenciarele se înfiinŃează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului JustiŃiei.

Organizarea şi funcŃionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre de Guvern (art. 10 – 14 din Regulament).

Măsurile necesare pentru siguranŃa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre de Guvern.

Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaŃiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniŃia necesare.

În cazul unor situaŃii deosebite, ANP poate apela la sprijinul MAI pentru restabilirea ordinii şi liniştei publice din interiorul penitenciarului( art. 16 din lege).

În cadrul penitenciarului se pot înfiinŃa, prin decizie a directorului general al AdministraŃiei naŃionale a penitenciarelor, secŃii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinŃele speciale de protecŃie a anumitor categorii de persoane condamnate (art. 9 din Regulament).

ANP şi administraŃia penitenciarului au obligaŃia de a asigura, în condiŃiile legii, protecŃia şi asistenŃa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este în arest preventiv.

În penitenciare se înfăptuiesc hotărârile organelor judiciare în domeniul executării pedepsei cu închisoarea, în scopul reeducării condamnaŃilor şi redării acestora ca persoane utile societăŃii.

25

Pedeapsa închisorii se execută pe baza prevederilor Legii 275/2006 privind executarea pedepselor, a Regulamentului de aplicare a acesteia,21 a Regulamentelor internaŃionale în materie: Regulilor Minime privind Tratamentul DeŃinuŃilor, elaborate de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite în 1955 şi Regulilor Penitenciare Europene din 1987. De asemenea, prin dispoziŃii ale ministrului JustiŃiei22 şi ale Directorului General al AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor s-au adus corecturi importante, în limitele actelor normative existente, asupra regimului de detenŃie.

Personalul penitenciarului este de conducere, de pază şi supraveghere, de specialitate. Trebuie asigurat un număr suficient de personal şi la penitenciarele de femei, iar majoritate membrilor acestui personal dacă nu chiar în totalitate, trebuie să fie personal feminin cu excepŃia situaŃiilor în care din motive profesionale este necesar personal masculin.

Penitenciarele sunt organizate şi funcŃionează ca unităŃi subordonate AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor cu personalitate juridică.

În cadrul penitenciarelor sunt organizate, şi clar delimitate: sectorul de deŃinere, sectorul administrativ, sectorul de producŃie şi alte spaŃii auxiliare (art. 10-14 din Regulament).

La nivelul fiecărei unităŃi, sunt servicii şi compartimente similare cu cele din administraŃia centrală, precum şi secŃii de deŃinere - de carantină, pentru arestaŃi preventivi, minori, tineri, bolnavi, deŃinuŃi periculoşi sau deosebit de periculoşi, conduse de către comandanŃi de secŃie.

Potrivit legii 275/2006 se pot organiza penitenciare speciale, cum sunt: penitenciare pentru minori şi tineri; penitenciare pentru femei; penitenciare spital.

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor este o instituŃie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului JustiŃiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităŃii unităŃilor care se organizează şi funcŃionează în subordinea sa. Organizarea, funcŃionarea şi atribuŃiile A.N.P. se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor este condusă de către un director general civil, numit prin ordin al Ministrului JustiŃiei, magistrat detaşat de Ministerul JustiŃiei pe o perioadă de trei ani, asistat de un director general adjunct. În structura organizatorică a A.N.P. se află: direcŃii; servicii independente; servicii; compartimente.

Dintre cele mai importante direcŃii, amintim DirecŃia de siguranŃă şi Implementare Psihosocială.23Această direcŃie are în subordine: Serviciul SiguranŃa DeŃinerii; Serviciul Regimului Penitenciar, DirecŃia EducaŃie Studii şi Psihologie penitenciară.

Această direcŃie are la rândul ei în compunere: Serviciul Cultural - Educativ,Serviciul Studii şi Prognoză Penitenciară DirecŃia

Resurse Umane, DirecŃia Logistică, DirecŃia Financiar, Serviciul Independent RelaŃii Publice şi Secretariat, Serviciul Independent Control Penitenciar, Serviciul Independent Medical, Serviciul Independent Informatică şi Tehnică de Calcul, Serviciul Juridic.

21 Publicat în M. O. nr. 24 din 16 ianuarie 2007 22 Documente internaŃionale privind apărarea drepturilor omului - M.J. - A.N.P. 23 Elaborează norme referitoare la aplicarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a pronunŃat o pedeapsă privativă de liberate şi acŃionează pentru respectarea reglementărilor interne şi internaŃionale cu privire la executarea pedepselor.

26

Sistemul penitenciar Prin sistemul penitenciar al Ńării se înŃelege ansamblul penitenciarelor destinate

executării pedepselor privative de libertate de către diferitele categorii de condamnaŃi amplasate în diferite oraşe.

Sistemul este format din penitenciare generale: locale, regionale şi centrale, şi din penitenciare speciale: penitenciare de femei, minori şi tineri şi penitenciare-spital.

Amplasarea acestora este în funcŃie de politica penitenciară şi de sistemul instanŃelor de judecată şi a categoriilor de condamnaŃi.

În prezent, se manifestă tendinŃe noi cu privire la penitenciarele speciale şi penitenciarele semideschise şi deschise.

Repartizarea condamnaŃilor în penitenciare - începerea executării pedepsei Nu este o simplă operaŃie administrativă după rămânerea definitivă a hotărârii, ci una complexă cu caracter juridic reeducativ. După caracteristicile penale şi morale condamnaŃii sunt îndrumaŃi spre penitenciare corespunzătoare, activitate ce presupune o cunoaştere exactă a condamnatului (fişa individuală). Repartizarea se face în penitenciare speciale pentru minori, bărbaŃi, femei şi majori - minori, în cele de scurtă durată a pedepsei şi de lungă durată a acesteia Ńinându-se seama de natura infracŃiunii, durata pedepsei şi starea de recidivă, de comportarea şi receptivitatea condamnatului la acŃiunea de reeducare. Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Primirea şi înregistrarea persoanelor private de libertate este detaliată în Cap. IV, art. 64 – 81 din Regulament. În FranŃa condamnaŃii se repartizează mai întâi în centrul de orientare unde stau circa 6 săptămâni. În această perioadă ei sunt observaŃi fiziologic, biologic, psihologic, psihiatric, social pe bază de teste etc. şi apoi sunt repartizaŃi la un penitenciar.

Condamnatul este predat la penitenciar alături de mandatul de arestare şi executare şi din acest moment condamnatul intră în detenŃia penitenciarului născându-se raporturile juridice de drept execuŃional penal. ConŃinutul mandatului de arestare este stabilit de Codul de procedură penală,(art. 420), care stipulează că este emis de instanŃa de executare în trei exemplare şi cuprinde: - denumirea instanŃei care a emis mandatul; - data emiterii; - date privitoare la persoana condamnatului; - numărul, data hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a pronunŃat-o; - pedeapsa aplicată şi textul de lege reŃinut; - timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei; - menŃiunea dacă este recidivist; - ordinul de arestare şi de deŃinere; - semnătura preşedintelui instanŃei care a emis mandatul.

Detaliile mandatului de executare a închisorii au, în practică, o însemnătate deosebită, iar verificarea atentă a conŃinutului său de către reprezentantul administraŃiei penitenciarului care primeşte pe condamnat este o condiŃie necesară pentru respectarea principiului

27

legalităŃii deŃinerii şi a posibilităŃii de individualizare a regimului de deŃinere ce urmează a fi aplicat deŃinutului.

Criterii de separare a condamnaŃilor Legea privind executarea pedepselor, la art. 32 stipulează că repartizarea

condamnaŃilor la locurile de deŃinere se face Ńinându-se seama de: - natura infracŃiunii; - starea de recidivă; - sex, vârstă, stare de sănătate; - alte cerinŃe legale de ordine interioară sau de siguranŃă; - comportarea şi receptivitatea condamnaŃilor la acŃiunea de reeducare. De asemenea, se arată că deŃinerea femeilor se face separat de bărbaŃi, iar a minorilor

separat de majori sau în locuri de deŃinere speciale. Pe scurt, internarea presupune mai multe operaŃii: stabilirea identităŃii, verificarea

legalităŃii documentelor‚ percheziŃia şi măsuri de igienă şi controlul sanitar riguros. Înregistrarea constă în trecerea obligatorie a condamnatului într-un registru special

de evidenŃă cu datele sale şi cu întocmirea dosarului de penitenciar al condamnatului. Apoi se aduc la cunoştinŃă condamnatului obligaŃiile de comportament din penitenciar. El păşeşte într-o lume nouă, într-un mod de viaŃă special cu privire la obligaŃiile lui o bună comportare de a respecta deciziile conducerii şi a fi disciplinat, de a munci, de a nu introduce cuŃite, arme etc. în interior de a se supune acŃiunii de şcolarizare. El află ce drepturi are: de a avea hrană, îngrijire medicală, îmbrăcăminte etc.

În această perioadă condamnatului i se aduc la cunoştinŃă problemele privind „şederea” lui în viitor în penitenciar şi i se lămuresc anumite aspecte ce Ńin de viaŃa lui în viitor în acel loc: înŃelegerea scopului de punere în penitenciar; perceperea reală a penitenciarului ca mediu de constrângere şi reeducare; însuşirea regulilor de ordine interioară; aplicarea normelor de regim; contracararea justificărilor infracŃionale; depăşirea perioadei de criză provocată de impactul cu mediul închisorii; cunoaşterea şi însuşirea exigenŃelor din penitenciar şi adaptarea la activităŃile de grup.

Există preocupare şi pentru lămurirea situaŃiei pentru etapa de închisoare propriu-zisă: direcŃionarea grupelor de condamnaŃi în sens reeducativ prin contracararea disfuncŃiilor şi influenŃelor nocive; descurajarea liderilor informali care au influenŃe negative asupra condamnaŃilor; încurajarea participării active a fiecărui condamnat la viaŃa grupului şi formarea opiniei colective pozitive faŃă de evenimentele grupului; educarea spiritului gospodăresc faŃă de bunurile din dotarea penitenciarului; contracararea actelor de violenŃă şi terorizarea între condamnaŃi, cultivarea simŃului de dreptate socială şi a respectului faŃă de lege; învăŃarea regulilor de igienă personală şi colectivă etc.24

La repartizarea pe secŃii şi camere se Ńine seama de asigurarea unei protecŃii corespunzătoare a minorilor şi tinerilor, a celor cu afecŃiuni psihice sau dizabilităŃi, a persoanelor vulnerabile, a nefumătorilor şi a celor care trebuie protejaŃi de ceilalŃi condamnaŃi. Calculul şi consemnarea duratei executării

Cunoaşterea duratei executării pedepsei este importantă pentru repartizarea intr-un anumit penitenciar, într-o anumită secŃie, precum şi pentru aplicarea regimului de 24 P. Zidaru, Drept penitenciar, p.120-121

28

executare. În principiu durată este precizată în hotărâre şi în mandat. Pe parcursul executării pot apare modificări cu privire la durata pedepsei.

Ziua de începere a executării este ziua în care este arestat şi depus în penitenciar - locul de deŃinere. Dacă cele două zile nu coincid se ia în calcul ziua arestării.

Ziua de terminare a duratei este când executarea a luat sfârşit. Ziua de începere şi cea de sfârşit intră în calcul chiar dacă nu sunt de 24 ore.

Totodată la calculul duratei pedepsei executate, se are în vedere şi arestul preventiv. Dacă condamnatul se află bolnav în spital perioada de spitalizare se include în executarea pedepsei.

SecŃiunea VII

Regimul penitenciar general

Regimul penitenciar în sens larg înseamnă felul în care este organizată viaŃa şi activitatea condamnatului în penitenciar pe durata executări pedepsei în scopul reeducării lui şi al prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni.

Acest regim presupune drepturi şi obligaŃii ale condamnatului aşa cum rezultă din Legea nr. 275/2006. Fiecare dintre dispoziŃiile legii sunt mijloace de referinŃă pentru încadrarea condamnaŃilor în programul ordonat în raport de care cu ajutorul normelor permisive sau restrictive sunt promovate cerinŃele funcŃionale ale executării pedepsei închisorii.

OperaŃiunea individualizării administrative a executării pedepsei în cadrul regimului penitenciar este complementară separaŃiunii condamnaŃilor, însă cele două operaŃiuni sunt legate între ele.

Regimul penitenciar aplicat condamnaŃilor este un fapt obiectiv şi real coordonat prin lege şi prin regulamentul de aplicare al acesteia, de aceea în cadrul regimului, o poziŃie specială o au drepturile condamnaŃilor, iar respectarea lor poate merge chiar înaintea regimului.

Legat de drepturi trebuie să „aşezăm” lângă ele şi măsurile disciplinare necesare pentru menŃinerea ordinii, disciplinei, siguranŃei în penitenciar şi Ńinerea sub control a relaŃiilor interpersonale din interiorul penitenciarului.

Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în România Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de

reguli, drepturi, obligaŃii, programe şi activităŃi care urmăresc realizarea unei bune convieŃuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităŃi care să influenŃeze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele: progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul,în condiŃiile prevăzute de lege executării pedepselor(art. 26 din lege).

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieŃii, sănătăŃii şi demnităŃii persoanelor private de libertate,a drepturilor şi libertăŃilor acestora, fără să cauzeze suferinŃe fizice şi nici să lipsească persoana condamnată(art. 18 alin. 3 din lege).

Elementele conŃinutului regimului penitenciar, sunt următoarele: - obligaŃia condamnatului de a se supune internării în penitenciar;

29

- obligaŃia de a respecta şi suporta regimul de deŃinere; - obligaŃia zilnică de a se supune unei discipline şi ordini interioare; - obligaŃia de a depune muncă şi a respecta regimul de muncă; - obligaŃia, după caz, de a se încadra în sistemul de calificare profesională,

învăŃătură şi reeducare; - obligaŃia de a suporta şi executa anumite sancŃiuni disciplinare dacă a încălcat

regimul din penitenciar. Cu alte cuvinte, în timpul executării pedepsei condamnaŃii sunt obligaŃi să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziŃiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziŃiei, să respecte regulile de igienă şi prescripŃiile medicului locului de deŃinere. De asemenea condamnaŃii sunt obligaŃi să se comporte cu grijă faŃă de bunurile proprietate aflate în penitenciar sau la societatea comercială unde muncesc (art. 55 din Legea nr. 275/2006). Regimul penitenciar general este regimul tip mai extins şi cuprinde obligaŃiile la care se supun toŃi condamnaŃii şi drepturile de care beneficiază aceştia. Regimul special sau diferenŃiat este mai restrâns ca urmare a principiului individualizării executării închisorii aplicabil anumitor categorii de condamnaŃi şi ca urmare apar unele diferenŃe între ei: femei - bărbaŃi, majori şi majori tineri.

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, prevede, ca urmare a demersurilor efectuate de către AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor, începând cu anul 1998, cinci tipuri de regim penitenciar, şi anume:

a. regimul arestaŃilor preventiv; b. regimul de maximă siguranŃă; c. regimul închis; d. regimul semideschis; e. regimul deschis. Tipurile de regim se deosebesc prin activităŃile specifice - cazare, echipare, folosire la

muncă, drepturile la pachete şi vizite, precum şi măsurile de pază şi supraveghere - şi au în vedere elemente ce Ńin de situaŃia juridică, durata pedepsei, conduita adoptată pe timpul executării pedepsei.

Nu este obligatoriu ca deŃinuŃii să treacă prin toate tipurile de regim.

Regimul de deŃinere în România Capacitatea de cazare de care dispune sistemul penitenciar în prezent este depăşită. Ca urmare nu se poate respecta norma sanitară prevăzută în legislaŃie, nu se poate asigura tuturor condamnaŃilor pat individual pentru odihnă, instalaŃiile sanitare şi dotările aferente acestuia sunt subdimensionate în raport cu numărul condamnaŃilor cazaŃi în aceste spaŃii, situaŃie, care afectează în mod negativ igiena individuală şi colectivă a acestora. În sistemul nostru penitenciar nu se poate renunŃa la separaŃiune, ci dimpotrivă, la acest stadiu se impune menŃinerea şi chiar aprofundarea separaŃiunii corespunzătoare între categoriile penale de condamnaŃi. Această separaŃiune se impune şi ca urmare a faptului că nu este posibilă cazarea individuală în camere a condamnaŃilor aşa cum se întâmplă în unele sisteme penitenciare din Europa. În cadrul locurilor de detenŃie pot fi delimitate, pentru motive temeinic justificate, spaŃii funcŃionale în scopul protejării persoanelor condamnate care aparŃin unor grupuri vulnerabile – cum ar fi: minorităŃile sexuale, persoanele care suferă de HIV-SIDA, sau

30

orice alte categorii de persoane protejate de legislaŃia antidiscriminare. Cazarea în aceste spaŃii se face la cerere pentru durata necesară protecŃiei. În lipsa unui penitenciar pentru minori şi în temeiul Legii nr. 104/1992 care a abrogat Decretul nr. 218/1997, minorii condamnaŃi la pedeapsa închisorii sunt încarceraŃi în penitenciare în secŃii speciale. Tot în penitenciare regăsim şi arestaŃii preventiv. Este de remarcat că în cadrul reformei privind justiŃia în general şi a actelor normative care este obligatoriu să devină compatibile cu legislaŃia europeană, Guvernul României a emis o OrdonanŃă de UrgenŃă cu nr. 108 din 24 oct 200325, prin care s-a desfiinŃat închisoarea contravenŃională. În locul închisorii contravenŃionale aplicată persoanelor fizice, s-a dispus aplicarea unei sancŃiuni contravenŃionale constând în prestarea unei activităŃi în folosul comunităŃii care nu poate depăşi 300 de ore. În penitenciarele româneşti sunt asigurate celule de cazare pentru prevenirea bolilor infecto-contagioase, cât şi pentru executarea carantinei medicale (21 de zile) a condamnaŃilor noi depuşi cu respectarea regulilor de separaŃiune. În regimul de deŃinere românesc condamnatul este supus la început unei carantine în celulă timp de 2 zile, apoi dus la regimul de executare.

După caz, intervine faza muncii în afara penitenciarului fără pază şi supraveghere sau supraveghind pe alŃii, dacă a executat deja 1/5 din pedeapsă şi a dat dovezi de îndreptare, stăruinŃa în muncă. CondamnaŃii pot fi trecuŃi în penitenciare cu regim de semilibertate, penitenciare spitale cu regim blând. Ultima fază de executare a pedepsei este cea a liberării condiŃionate în termenul hotărât de instanŃă. CondamnaŃii care sunt stăruitori în muncă, disciplinaŃi şi dau dovezi temeinice de îndreptare, precum şi condamnaŃii care nu au fost folosiŃi niciodată la muncă ori nu mai sunt folosiŃi, dar dau dovezi temeinice de disciplină şi îndreptare, Ńinându-se seama şi de antecedentele lor penale, pot fi liberaŃi condiŃionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în condiŃiile art. 59 şi 60 Cod penal.

Pentru determinarea părŃii din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate se Ńine seama de starea de minoritate şi de procentele de îndeplinire a normelor de muncă. În vederea acordării liberării condiŃionate se Ńine seama şi de munca prestată în timpul arestării preventive. Ca o expresie a noilor realităŃi sociale şi dând glas principiului umanismului, a fost emis Ordinul comun al ministrului justiŃiei şi al ministrului sănătăŃii şi familiei nr. 725/15 octombrie 2002 privind masurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în penitenciare.

B. ObligaŃiile condamnaŃilor Aşa cum am arătat anterior, de la primul contact pe care condamnatul îl are cu

penitenciarul, i se aduc la cunoştinŃă drepturile şi obligaŃiile pe care le are pe timpul executării pedepsei cu închisoare.

Prevăzute de lege şi detaliate în regulament, obligaŃiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaŃilor de a se supune din momentul luării la cunoştinŃă, iar pe de altă parte, obligaŃia administraŃiei locului de deŃinere de a pretinde condamnaŃilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe care le au. 25Publicată în M. O. nr. 747/26.10.2003

31

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaŃii: a) să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a regulamentelor de

aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după luarea la cunoştinŃă a acestuia;

b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală; c) să se supună percheziŃiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară, în

condiŃiile regulamentului; d) să întreŃină în mod corespunzător bunurile încredinŃate de administraŃia

penitenciarului şi bunurile din dotarea unităŃilor unde prestează munca. Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct de

vedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.

Aceste obligaŃii sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancŃionaŃi cu măsurile educative de internarea într-un centru de reeducare sau în institute medical-educative.

1. Regimul de ordine şi disciplină

În legea de executare a pedepsei se prevăd dispoziŃii cu privire la ordinea şi disciplina în penitenciar. Sunt considerate încălcări ale disciplinei, abateri disciplinare următoarele:

- încălcarea obligaŃiei de internare şi rămânere în penitenciar (evadare); - prezenŃa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori

nerespectarea orei de revenire în penitenciar; - tulburarea în orice mod a programului de muncă, a programelor socio-educative

care se derulează în penitenciar; - procurarea sau deŃinerea de bani, bunuri ori alte valori, în alte condiŃii decât cele

prevăzute de lege; - comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanŃă, în alte condiŃii

decât cele prevăzute de lege; - utilizarea în alte condiŃii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziŃie

de administraŃia penitenciarului; - nerespectarea oricărei obligaŃii care revine persoanei condamnate la executarea

unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziŃiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziŃie potrivit art. 43, dacă acesta creează un pericol real pentru siguranŃa sau ordinea în penitenciar.

Abateri disciplinare Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziŃiilor prevăzute la art.

62 lit. a – e şi art. 63 lit. a – m din prezentul Regulament, determinarea cu intenŃie a altei persoane private de libertate să săvârşească faptele prevăzute la art. 63 lit. a – e din Regulament, ori cele care iniŃiază acŃiuni penale, ori civile, urmărind menŃinerea, sau transferarea într-un anumit loc de deŃinere.

Abaterile disciplinare grave sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor art. 62 lit. f – j, art. 63 lit. n – t, sau cele care determină un condamnat să săvârşească aceste abateri din Regulament.

Abaterile disciplinare uşoare sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor prevăzute

32

la art. 62 lit. k – n şi 63 lit. t – v din Regulament, ascunderea adevărului privind nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională şi determinarea cu intenŃie, a altui condamnat, să săvârşească aceste abateri.

SancŃiuni disciplinare(art. 150 – 163 din Regulament) În locurile de deŃinere,ordinea şi disciplina sunt stabilite şi menŃinute riguros în scopul asigurării securităŃii colective şi individuale, precum şi a unei vieŃi în comun, bine organizate. Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra oricărei persoane condamnate, decât acelea care decurg din prevederile legale. Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poate lua, împotriva condamnaŃilor, una din următoarele măsuri disciplinare:

a) avertismentul; b) suspendarea dreptului de a participa la activităŃi culturale,

artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună; c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună; d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepŃia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni; e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult trei luni; f) izolarea pentru maximum 10 zile.

La minori termenele de mai sus, de la literele b)- e) se reduc la jumătate. SancŃiunile enunŃate la lit. d), e) şi f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.

Izolarea nu se aplică, de asemenea, minorilor. SancŃiunea disciplinară privind izolarea pentru 10 zile poate fi aplicată numai cu avizul medicului, care are obligaŃia de a vizita zilnic şi ori de câte ori este necesar persoanele condamnate cărora li s-a aplicat această sancŃiune. CondamnaŃii sunt sancŃionaŃi dacă comit abateri care se constată de organele prevăzute de lege şi sancŃionarea se face o singură dată pentru o faptă, după ce a fost ascultat condamnatul şi s-au verificat apărările lui. Aplicarea sancŃiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiŃionare, dreptul de corespondenŃă, dreptul la asistenŃă medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină şi dreptul la plimbare zilnică. Banii, bunurile sau alte valori, procurate sau deŃinute în alte condiŃii decât cele prevăzute de lege, se confiscă şi se valorifică potrivit legii. SancŃiunile cu caracter colectiv şi sancŃiunile corporale sunt interzise. Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancŃiune disciplinară. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate. În situaŃia în care abaterea disciplinară îmbracă forma unei infracŃiuni personalul penitenciarului va sesiza obligatoriu organele de cercetare penală, şi provizoriu va putea aplica o sancŃiune disciplinară.

3. Recuperarea pagubelor Orice pagubă cauzată la locul de detenŃie sau de muncă, de către condamnat, se

33

repară pe baza ordinului emis de către directorul penitenciarului, care constituie titlu executoriu. Împotriva ordinului se poate face contestaŃie în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripŃia căreia se află situat penitenciarul. Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele cauzate de uzul normal al bunurilor încredinŃate spre folosinŃă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.

C. Drepturile condamnaŃilor Drepturile persoanelor condamnate se exercită potrivit ConstituŃiei şi legislaŃiei în vigoare. Orice îngrădire a acestora se poate face tot în contextul acestor acte normative. Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate se face de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Orice condamnat care consideră că drepturile sale i-au fost încălcate se poate adresa cu plângere în termen de 10 zile de la aflarea de măsura luată împotriva sa de către administraŃia penitenciarului. SoluŃionarea plângerii se face de către acelaşi judecător, după ce a ascultat pe condamnat, după caz, pe orice persoană care poate furniza informaŃii în acest sens, prin încheiere motivată în termen de 10 zile de la primirea plângerii. Încheierea se comunică petiŃionarului în termen de 2 zile de la data pronunŃării acesteia. Prin încheiere se poate admite plângerea şi implicit se poate anula, revoca sau modifica măsura luată, sau se poate respinge plângerea. Împotriva încheierii, condamnatul petiŃionar poate formula contestaŃie la judecătoria în a cărei circumscripŃie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. ContestaŃia se judecă potrivit procedurii de la contestaŃia la executare prevăzute la art. 460 şi urm cod procedură penală.

Hotărârea judecătoriei este definitivă. În penitenciare se pot efectua vizite de către reprezentanŃii organizaŃiilor

neguvernamentale care desfăşoară activităŃi în domeniul protecŃiei drepturilor omului, dacă au obŃinut aprobarea directorului general al AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor.

Întrevederile au loc asigurându-se confidenŃialitatea lor, dar sub supraveghere vizuală.

Drepturile condamnaŃilor sunt prezentate în Cap. IV din Legea privind executarea pedepselor la art. 40-55.

Dreptul la libertatea conştiinŃei, a opiniilor şi a credinŃelor religioase. CondamnaŃii pot participa liber la servicii şi întruniri religioase, pot consulta liber reviste, cărŃi cu caracter religios. De asemenea, în penitenciar, ei pot deŃine materiale de cult. Acest drept mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe teme de opinii, convingeri, credinŃe religioase.

Dreptul la informaŃie (art. 60 din Regulament). AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor are obligaŃia de a lua toate măsurile care

să permită accesul neîngrădit la informaŃii de interes public a fiecărei persoane aflate în executarea pedepsei.

Accesul la informaŃii publice se realizează în condiŃiile legii, prin publicaŃii, emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice mijloace autorizate de către administraŃia penitenciarului.

34

Dreptul la consultarea documentelor de interes personal Acest drept permite ca persoana condamnată sau orice altă persoană, cu acordul

persoanei condamnate, să aibă acces la dosarul individual, la dosarul medical şi la rapoartele de incident şi să poată obŃine, la cerere, fotocopii ale acestora.

Consultarea documentelor se poate face, numai, în prezenŃa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.

AdministraŃia penitenciarelor este obligată să asigure în locuri accesibile din penitenciar, în limba română sau în limba pe care o înŃeleg, liberul acces la informaŃiile de interes public, dispoziŃiile legale din codul penal şi de procedură penală, a legii de executarea pedepselor, a legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaŃiile de interes public.

Dacă cei interesaŃi au deficienŃe de comunicare, conducerea penitenciarului va identifica acele modalităŃi care permit înŃelegerea acestora.

Toate măsurile luate în sensul celor de mai sus se vor consemna într-un proces-verbal.

Dreptul de petiŃionare Prin petiŃie se înŃelege orice cerere sau sesizare adresată autorităŃilor publice,

instituŃiilor publice, organelor judiciare, instanŃelor sau organizaŃiilor internaŃionale. Statul prin conducerea penitenciarelor garantează acest drept persoanelor

condamnate. PetiŃiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenŃial şi nu pot fi deschise sau reŃinute.

Dreptul la corespondenŃă (Art. 50 – 51 din Regulament) Dreptul la corespondenŃă este garantat, iar corespondenŃa are un caracter de

confidenŃialitate, neputând fi deschisă sau reŃinută decât în limitele şi în condiŃiile prevăzute de lege.

Persoanele condamnate pot primi şi expedia scrisori în limba maternă, cu respectarea prevederilor art. 45 din lege.

CorespondenŃa poate fi deschisă în prezenŃa persoanei destinatare, fără a fi citită, pentru a se evita introducerea prin intermediul ei a drogurilor, substanŃelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deŃinere este interzisă. De asemenea ea poate fi deschisă fără acordul destinatarului, dar cu informarea în scris a acestuia, dacă sunt indicii că s-a săvârşit o infracŃiune. CorespondenŃa este reŃinută şi clasată într-un dosar special care se păstrează la administraŃia penitenciarului.

Deschiderea şi reŃinerea corespondenŃei se poate face în baza dispoziŃiilor emise, în scris şi motivat, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Deschiderea sau reŃinerea corespondenŃei nu se poate face în situaŃia în care ea se realizează cu apărătorul său, cu organizaŃiile neguvernamentale în domeniul protecŃiei drepturilor omului, precum şi cu instanŃele şi organizaŃiile internaŃionale a căror competenŃă este acceptată ori recunoscută de România.

Directorul penitenciarului trebuie să ia măsurile necesare pentru crearea cadrului necesar ridicării corespondenŃei, din penitenciar de către furnizorul de servicii poştale, de a asigura cutii poştale în penitenciar, şi predării de îndată a acesteia destinatarului, sub semnătură.

35

Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiŃionare sau corespondenŃă sunt suportate de persoanele condamnate, iar dacă acestea nu dispun de mijloace băneşti necesare, sunt suportate de administraŃia penitenciarului.

CorespondenŃa primită de către privată de libertate este supusă controlului antiterorist şi de specialitate.

Dreptul la convorbiri telefonice Pentru asigurarea exercitării acestui drept este nevoie de instalarea în penitenciare a

unor telefoane publice cu cartelă, la care sub supraveghere vizuală, în limba maternă, condamnaŃii pot efectua convorbiri telefonice a căror confidenŃialitate trebuie asigurată. Cheltuielile ocazionate de aceste convorbiri se suportă de către cei care le fac.

Dreptul la plimbare zilnică (art. 97 din Regulament) şi dreptul de a primi vizite

(Art. 38 – 40 din Regulament) Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiŃiile climaterice

permit, plimbarea în aer liber timp de cel puŃin 2 ore, în curŃi special amenajate în aer liber, dacă nu prestează munca, sau nu desfăşoară activităŃi de instruire şcolară.

CeilalŃi condamnaŃi, care efectuează aceste activităŃi au dreptul la plimbare, cel puŃin o oră pe zi. Dacă vremea este nefavorabilă, atunci plimbarea se asigură într-un alt spaŃiu corespunzător.

Vizitele se primesc în spaŃii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraŃiei penitenciarului.

Orice persoană care vizitează un condamnat este supusă unui control specific. DiscuŃiile în cadrul acestor vizite se realizează în limba maternă, iar durata şi

periodicitatea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului justiŃiei. Apărătorul poate vizita oricând persoana condamnată pe care o reprezintă, iar

discuŃiile dintre ei sunt confidenŃiale Directorul locului de deŃinere poate aproba vizite între persoane private de libertate,

indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la vizite, în spaŃii prevăzute cu dispozitive de separare. Despre efectuarea vizitei se fac menŃiuni în documentele de evidenŃă ale fiecărei persoane condamnate.

Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziŃiei corporale a condamnatului, atât înainte, cât şi după efectuarea vizitei, în scopul prevenirii unor evenimente deosebite, sau unor situaŃii de risc.

Orice nerespectare a regulamentului conduce la întreruperea vizitei, iar motivele sunt consemnate într-un registru special.

Persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizită intimă, cu durata de 2 ore. În cazul unui condamnat în primul an de căsătorie, vizita poate fi lunară. Pentru acordarea acestui beneficiu, persoanele trebuie să îndeplinească condiŃiile de la art. 44 din Regulament.

Dreptul de a primi bunuri (Art. 55 din Regulament) Persoanele condamnate aflate în penitenciare au dreptul la primirea de bunuri şi

bani. Numărul, greutatea bunurilor şi valoarea sumelor de bani se stabilesc prin ordin al ministrului justiŃiei. Sumele de bani se consemnează în fişa contabilă nominală a fiecărui condamnat. Toate sumele de bani dobândite de către condamnat fie din munca prestată, fie

36

din sumele primite, se folosesc de către acesta la exercitarea dreptului de petiŃionare, a corespondenŃei, a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical, pentru cumpărarea de bunuri, pentru sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziŃie de administraŃia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.

Dacă la punerea în libertate nu se dispune de aceste fonduri, AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu, la nivelul tarifelor practicate de SNCFR.

Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra condamnaŃilor, cu prilejul percheziŃiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se păstrează şi se folosesc pentru cheltuielile din penitenciar a persoanei condamnate.

Persoanele private de libertate au dreptul de a cumpăra săptămânal, de la punctele comerciale din incinta locurilor de deŃinere, în limita a ½ din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, apă minerală, băuturi răcoritoare, precum şi cele necesare exercitării drepturilor de petiŃionare, la corespondenŃă Ńi la convorbiri telefonice.

Medicul poate restricŃiona cumpărarea unor alimente contraindicate în afecŃiunile de care suferă, sau a tutunului.

Dreptul la asistenŃă medicală (art. 23 – 31, din Regulament) Statul român garantează în penitenciare dreptul la asistenŃă medicală. Această

asistenŃă este asigurată, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. Gratuitatea există şi pentru tratamente medicale şi pentru medicamente.

În penitenciare, la primire se realizează examenul medical, care continuă în mod periodic şi pe timpul executării pedepsei privative de libertate.

Examenul medical este realizat în condiŃii de confidenŃialitate, pe cheltuiala condamnatului dacă este cerut de acesta.

Medicul care efectuează examenul medical are obligaŃia de a sesiza procurorul ori de câte ori constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante, ori rele tratamente, precum şi obligaŃia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraŃiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune declarată de persoana condamnată.

Persoana condamnată poate solicita pe cheltuiala sa, examinarea şi de către un medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de persoana condamnată. Constatările medicului din afara sistemului se consemnează în fişa medicală a persoanei condamnate iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce condamnatul a luat la cunoştinŃă de conŃinutul său, sub semnătură.

Persoanelor private de libertate li se asigură şi servicii de medicină dentară în cadrul cabinetelor de la locurile de deŃinere.

Aceştia beneficiază, gratuit, de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase, de uz uman, aprobat de AgenŃia NaŃională a Medicamentului.

Persoanele private de libertate nu pot fi supuse, nici chiar cu consimŃământul lor, experimentelor ştiinŃifice (Art. 35 din Regulament).

37

AsistenŃa medicală în cazuri speciale (Art. 36-37 din Regulament) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate,

beneficiază de asistenŃă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. După acest moment administraŃia penitenciarului va lua măsurile necesare, la solicitarea mamei, ca aceasta să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de 1 an.

La împlinirea vârstei de 1 an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.

Dacă nu este posibilă această încredinŃare, atunci se poate recurge la încredinŃarea unei instituŃii specializate, cu înştiinŃarea autorităŃilor competente pentru protecŃia copilului.

Dreptul la asistenŃă diplomatică (Art. 48-49 din Regulament) Persoanele condamnate care nu au cetăŃenia română au dreptul să se adreseze

reprezentanŃelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăŃeni sunt şi au dreptul de a fi vizitaŃi de funcŃionarii acestora, în condiŃii de confidenŃialitate. În acest scop administraŃiile penitenciarelor au obligaŃia să coopereze cu aceste instituŃii pentru realizarea asistenŃei diplomatice.

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaŃi sau apatrizi, precum şi persoanele cu altă cetăŃenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraŃiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaŃională competentă, în scopul vizitării de către aceştia, în condiŃii de confidenŃialitate.

Dreptul la încheierea unei căsătorii (Art. 217 din Regulament) Un alt drept al persoanelor condamnate aflate în penitenciar este şi cel la încheierea

unei căsătorii, în condiŃiile legii, în aceste locuri de deŃinere. AdministraŃia penitenciarului are obligaŃia asigurării condiŃiilor necesare acestor

căsătorii. În certificatul de căsătorie se înscrie localitatea unde se află penitenciarul, ca fiind locul încheierii căsătoriei.

După oficierea căsătoriei, soŃii pot rămâne împreună într-o cameră din penitenciar timp de 48 de ore cu aprobarea directorului penitenciarului.

Dacă pedeapsa se execută în regim semideschis sau deschis, condamnaŃii pot primi o învoire de la directorul penitenciarului de până la 5 zile, care face posibilă încheierea căsătoriei în localitatea de domiciliu sau în localitatea unde se află penitenciarul.

La încheierea căsătoriei pot participa: judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorul locului de deŃinere, un reprezentant al Serviciului de educaŃie şi intervenŃie psiho-socială, precum şi un număr de maximum 10 persoane, rude până la gradul IV, sau alte cunoştinŃe ale viitorilor soŃi.

D. Recompense CondamnaŃilor, care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinaŃi, muncesc

conştiincios, îndeplinesc sau depăşesc în mod obişnuit normele de producŃie, ori ale căror propuneri de invenŃii, inovaŃii şi raŃionalizări sunt însuşite de organele competente, care au rezultate pozitive în munca terapeutică, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, în

38

pregătirea şcolară şi profesională, li se pot acorda de directorul penitenciarului următoarele recompense:

a) încredinŃarea unei responsabilităŃi în cadrul activităŃilor prevăzute în art. 64 din lege şi 143 din Regulament (educative, terapeutice, culturale, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială); b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior (art. 144 din Regulament); c) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenŃă (art. 145 din Regulament); d) acordarea de premii constând în materiale pentru activităŃi ocupaŃionale(art. 146 din Regulament); e) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an (art. 147 din Regulament); f) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 zile pe an; g) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 zile pe an; Având în vedere dispoziŃiile legale ale art. 68 din Legea privind executarea pedepselor, putem conchide că recompensele constituie un stimulent pentru reeducarea omului în general şi a condamnatului în special, iar pentru a le obŃine trebuie ca acel condamnat să facă fapte de bună comportare şi fapte de merit.

Sunt asimilate unei fapte de bună comportare disciplina în toate zilele, respectarea programului de lucru, a dispoziŃiilor conducerii, respectarea regulilor de igienă, bună conduită şi participarea la programele de calificare, cultural-educative etc. Faptele de foarte bună comportare sunt influenŃe pozitive asupra celorlalŃi condamnaŃi. Prin fapte de merit sau de curaj trebuie să înŃelegem acele fapte prin care condamnaŃii au salvat sau şi-au pus viaŃa în pericol pentru a salva bunuri şi viaŃa altora, au elaborat lucrări ştiinŃifice, au avut contribuŃii la reeducarea celorlalŃi sau au prevenit acŃiuni ostile cum ar fi evadările. Persoanele condamnate trebuie să dovedească interes în muncă şi în cadrul activităŃilor de educaŃie şi de intervenŃie psiho-socială, să sprijine şi să îngrijească persoane private de libertate cu dizabilităŃi, să contribuie la revenirea sau înlăturarea unor situaŃii de risc, precum şi la realizarea unor invenŃii, inovaŃii şi lucrări ştiinŃifice ce sunt recunoscute de autorităŃile competente.

Acordarea acestor recompense se face de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la propunerea şefului secŃiei unde este deŃinută persoana condamnată (încredinŃarea responsabilităŃii, ridicarea sancŃiunii, suplimentarea pachetelor, vizitelor, premii în materiale, ieşirea din penitenciar 1-15 zile). Acordarea celorlalte recompense se face de către directorul general al ANP la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate . Permisiunea de ieşire din penitenciar Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată în următoarele situaŃii:

a) la prezentarea persoanei condamnate în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;

39

b) pentru menŃinerea relaŃiilor de familie ale persoanei condamnate; c) susŃinerea unui examen de către persoana condamnată; d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate; e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soŃiei, a soŃului, unui copil, părinte, frate, soră sau bunic. Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute la lit. a, b, c, d, se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim închis. Persoanelor care execută pedepse privative de libertate în regim semideschis, li se pot acorda pentru aceleaşi situaŃii, permisiunea de ieşire din penitenciar pentru cel mult 5 zile. Executarea pedepsei în regim deschis permite ieşirea din penitenciar pentru cel mult 10 zile. Având în vedere situaŃia excepŃională în cazul decesului unei rude apropiate, legea prevede că este posibil a se acorda cel mult 5 zile permisiunea de ieşire din penitenciar, indiferent de regimul de executare, dacă se îndeplinesc condiŃiile prevăzute de art. 68 alin. 1 din lege (bună conduită, stăruinŃă în muncă sau în cadrul activităŃilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, al instruirii profesionale şi şcolare). La ieşirea din penitenciar, în cazul permisiei mai mari de 24 de ore, condamnatului i se aduc la cunoştinŃă: data şi ora înapoierii, regulile pe care trebuie să le respecte şi consecinŃele nerespectării acestora, obligativitatea prezentării la autorităŃile publice locale sau la organele de poliŃie din localitatea în care se deplasează. Cheltuielile ocazionate de ieşirea din penitenciar sunt suportate de către persoana privată de libertate. Întrebări:

1. Ce este răspunderea juridică penală? 2. Care sunt sancŃiunile penale? 3. Care sunt atribuŃiile instanŃei de executare? 4. Regimul penitenciar în România. 5. Care sunt obligaŃiile condamnaŃilor? 6. Care sunt drepturile condamnaŃilor? 7. Care sunt recompensele?

TEMA III REGIMUL PENITENCIAR SEMILIBER

SecŃiunea I

Munca fără pază în afara penitenciarului

Aceasta constituie prima formă prevăzută de legea nr. 275/2006, privind executarea pedepsei privative de libertate, în regim semiliber.

40

Aceasta formă de executare constă în aceea că unii condamnaŃi, în anumite condiŃii, pot executa o parte din pedeapsă în penitenciar, iar diferenŃa, restul de pedeapsă, prin muncă, fără pază, în afara penitenciarului, sub îndrumarea şi controlul penitenciarului.

Beneficiarii acestei forme de executare CondamnaŃii care pot beneficia de această formă de executare, trebuie să

îndeplinească anumite condiŃii în momentul acordării ei şi totodată să-şi asume anumite obligaŃii pe toată perioada executării ei şi anume:

a) pedepsele care au fost aplicate, să fie de până la 5 ani; b) condamnatul, să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, stăruinŃă în muncă şi

disciplină; c) persoanelor private de libertate, clasificate iniŃial în regim deschis, care au comis

o abatere disciplinară au devenit incompatibile cu acest tip de regim; d) persoanelor private de libertate,clasificate iniŃial în regim închis, care au avut o

comportare bun; e) în mod excepŃional, persoanelor cu pedeapsă până la 15 ani, în funcŃie de

considerarea naturii, modului de săvârşire a infracŃiunii şi a persoanei condamnate (art. 114 din Regulament).

Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate, ori în locuri sau secŃii special amenajate, în interiorul, ori exteriorul altor penitenciare. Cazarea persoanelor se face pe sexe, vârste, compatibilităŃi intelectuale şi culturale, interesul pentru resocializare.

Regimul semideschis se realizează în comun, sub supravegherea personalului anume desemnat.

CompetenŃa Stabilirea acestui regim de semilibertate o face judecătorul pentru executarea

pedepsei, la propunerea comisiei din penitenciar, condusă de directorul penitenciarului. Această cerere poate fi făcută şi de către condamnat, dar ea trebuie să treacă prin filtrul aceleiaşi comisii care va face propunerea judecătorului.

ObligaŃii şi drepturi speciale ale condamnaŃilor Prima obligaŃie este de a munci, de a-şi îndeplini norma şi de a respecta disciplina

muncii, precum şi celelalte obligaŃii ce rezidă din regulamentul de organizarea timpului de lucru.

Condamnatul are obligaŃia să se întoarcă zilnic în penitenciar, unde va rămâne peste noapte, şi în zilele nelucrătoare, având obligaŃia şi de a se supune regulilor de ordine internă din penitenciar, privind: programul zilnic, orele de masă, de dormit, regulile sanitare şi de igienă, cele privind participarea la acŃiunile educative şi culturale fiind supus, în caz de indisciplină, regimului sancŃionator intern.

Condamnatul beneficiază şi de drepturi, şi primul dintre acestea, este cel de a se mişca liber până la locul de muncă, în timpul muncii şi de la locul de muncă la penitenciar, de a avea contact restrâns cu lumea liberă, de a lucra fără pază, în afara penitenciarului.

Condamnatul beneficiază totodată de o lărgire a drepturilor existente, cum ar fi: dreptul la vizite, la pachete, corespondenŃă, etc.

Pentru munca în afara penitenciarului, condamnatul primeşte o adeverinŃă de ieşire din penitenciar, care constituie actul său de legitimare care îi justifică mişcarea liberă.

41

Pe toată această perioadă de timp, dacă se comit alte infracŃiuni, se revocă obligatoriu acest regim semiliber de executare.

SecŃiunea II Supravegherea condamnaŃilor de către alŃi condamnaŃi, la locurile de muncă

Această formă de executare este apropiată de prima formă, aceea a muncii fără pază,

în afara penitenciarului. Deşi există asemănări între ele, totuşi se desprind şi puncte de deosebire, motiv pentru care sunt apreciate ca forme separate de executare.

Premisa adoptării acestei forme, de către legislaŃia noastră, a constituit-o numărul mare de deŃinuŃi dintr-un penitenciar, precum şi numărul mic al personalului de supraveghere, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere şi existenŃa persoanelor condamnate pentru infracŃiuni din culpă, în care se poate avea încredere.

Pentru a se aplica această formă de executare trebuie îndeplinite mai multe condiŃii care coincid cu cele enumerate la prima formă de executare în regim semiliber: cuantumul din pedeapsă executată, dovezile de îndreptare şi stăruinŃă în muncă, încrederea în condamnatul pus să supravegheze pe alŃi condamnaŃi.

Alegerea acestora trebuie făcută cu grijă de către conducerea penitenciarului. ObligaŃiile şi drepturile condamnaŃilor: aceştia au toate obligaŃiile unui condamnat

la locul de deŃinere, privind ordinea şi disciplina în penitenciar, privind conduita faŃă de ceilalŃi condamnaŃi şi faŃă de conducerea penitenciarului.

Pe lângă aceste obligaŃii mai există o obligaŃie specială, aceea de a supraveghea pe alŃi condamnaŃi la locul de muncă. Aceasta obligaŃie constă în conducerea altor condamnaŃi la locul de muncă, în incinta sau în afara penitenciarului, urmată de Ńinerea evidenŃei acestora, care se împleteşte cu supravegherea efectivă la locul de muncă.

Drepturile de care beneficiază aceşti condamnaŃi sunt acelea de a se mişca liber până şi de la locul de muncă, la penitenciar. Au drepturi sporite la corespondenŃa cu familia, la pachete, la vizite din partea familiei, etc.

SecŃiunea III

Liberarea condiŃionată26

Liberarea condiŃionată27 este o instituŃie complementară regimului de executare a

pedepsei şi un mijloc de individualizare administrativa a acesteia. Această instituŃie constă în liberarea condamnatului înainte de împlinirea executării duratei complete a pedepsei închisorii ori a detenŃiunii pe viaŃă, dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii prevăzute de lege.

ToŃi condamnaŃii la pedeapsa închisorii, inclusiv cei condamnaŃi la detenŃiunea pe viaŃă îşi propun să se libereze înaintea expirării în totalitate a duratei condamnării, cei mai mulŃi dintre ei dorind să se reintegreze în societate.

Liberarea condiŃionată28 este o instituŃie de drept penal, complementară regimului de executare a pedepsei închisorii ori a detenŃiunii pe viaŃă, acordată de către instanŃa de

26Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă,- Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 125. 27 Ghe. Nistoreanu, A. Boroi, Dreptul penal, Editura ALL Beck, 2002, p.183 C. Bulai, Manual de drept penal - partea generală, Editura ALL, p.555 28 Drept execuŃional penal - Marcel Ioan Rusu, Editura "Alma Mater"2003

42

judecată oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse definitive cu privare de libertate care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege.

Liberarea condiŃionată are caracter general, legea neprevăzând restricŃii cu privire la natura, gravitatea infracŃiunii săvârşite, durata pedepsei privative de libertate ori persoana condamnatului. În consecinŃă, toŃi condamnaŃii la pedepse privative de liberate, inclusiv cei la detenŃiunea pe viaŃă, indiferent de natura infracŃiunii săvârşite, de starea de recidivă, vârstă, sex, aptitudini pentru muncă, starea de sănătate, etc. pot fi liberaŃi condiŃionat dacă îndeplinesc anumite condiŃii.

Persoanele private de libertate care au lucrat, au participat la cursuri de alfabetizare, ori instruire şcolară primară, gimnazială, liceală sau universitară, ori de formare profesională, sau la programe de resocializare, precum şi persoanele private de libertate care nu au muncit din motive neimputabile lor, dar au dovedit un progres real în propria conduită şi au participat constant la programele de educaŃie, Ńinându-se cont şi de antecedentele penale, pot beneficia de liberare condiŃionată după executarea fracŃiunii de pedeapsă stabilită de lege.

Liberarea condiŃionată în cazuri speciale Condamnatul care din cauza sănătăŃii, sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit

la muncă, ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiŃionat, după executarea fracŃiunilor de pedeapsă arătate în art. 59, sau după caz în art. 591 Cod penal, şi care dă dovezi temeinice de disciplină şi îndreptare.

În cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultatul concursului între infracŃiuni comise din culpă şi infracŃiuni intenŃionate, se va aplica regula privind liberarea condiŃionată, în cazul infracŃiunilor intenŃionate.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracŃiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

Efectele liberării condiŃionate Liberarea condiŃionată produce efecte în două momente diferite: unele imediate şi

provizorii şi altele definitive, care se produc în momentul expirării duratei pedepsei. Efectul imediat constă în punerea în libertate a condamnatului. În această perioadă,

de libertate condiŃionată, pedepsele accesorii se execută, iar dacă nu a mai comis o altă infracŃiune, va avea eficienŃă efectul definitiv, considerându-se executată pedeapsa integral.

Dacă în timpul liberării condiŃionate, condamnatul a comis din nou o infracŃiune, instanŃa, Ńinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menŃinerea, fie revocarea liberării condiŃionate.

Revocarea este facultativă când infracŃiunea nou comisă prezintă un grad de pericol social redus şi este obligatorie când fapta comisă este o infracŃiune contra siguranŃei statului, contra păcii şi omenirii, o infracŃiune de omor, sau o infracŃiune intenŃionată, care a avut ca urmare moartea unei persoane, sau prin care s-au produs consecinŃe deosebit de grave.

Când se dispune revocarea, noua pedeapsă stabilită, împreună cu restul rămas de executat în momentul liberării, se vor contopi, la care instanŃa poate adăuga un spor, până la 5 ani închisoare, executarea făcându-se în penitenciar.

43

În cazul detenŃiunii pe viaŃă, condiŃiile acordării liberării condiŃionate sunt aceleaşi cu cele prevăzute pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii, cu precizarea că trebuie executaŃi 20 de ani de închisoare efectivă.

CondamnaŃii trecuŃi de vârsta de 60 de ani, pentru bărbaŃi şi 55 de ani pentru femei, pot fi liberaŃi condiŃionat, după executarea efectivă a 15 ani de detenŃie, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiŃii prevăzute de lege

Efectul definitiv, adică considerarea pedepsei ca executată, se produce dacă în termen de 10 ani de la liberare, condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune. În caz contrar, instanŃa va revoca, sau va menŃine liberarea condiŃionată, procedându-se conform regulilor aplicabile la pedeapsa închisorii.

Partea din durata pedepsei care se consideră ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale Pedeapsa în aceste situaŃii se calculează în felul următor:

a. în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiŃiile prevăzute în art. 59 alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) din Legea privind executarea pedepselor, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaŃilor majori şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă în cazul condamnaŃilor minori şi tineri; b. în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiŃiile prevăzute de art. 59 alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaŃilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă în cazul condamnaŃilor minori şi tineri; c. în cazul în care munca este prestată de către persoane condamnate, pe baza acordului scris al acestora, câte 10 ore pe zi şi 50 de ore pe săptămână, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; d. în cazul în care munca este prestată pe timpul nopŃii, cu acordul scris al condamnatului, 7 ore pe noapte, şi 35 de ore pe săptămână, se consideră 3 zile executate, pentru 2 nopŃi de muncă; e. în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare, ori recalificare profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru şcolar şi 15 zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare, ori recalificare profesională; f. în cazul elaborării de lucrări ştiinŃifice publicate, sau invenŃii şi inovaŃii brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. Reducerea fracŃiunii de pedeapsă, care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, nu poate fi revocată.

Practica judiciară În cazul în care cel condamnat execută o pedeapsă pentru săvârşirea unei infracŃiuni menŃionate în art. 60 alin. 1 din Codul penal, instanŃa nu poate dispune liberarea condiŃionată cu motivarea că acest text de lege nu-şi găseşte aplicare fiind neconstituŃional în raport cu prevederile art. 135 din ConstituŃie.

ExcepŃia de neconstituŃionalitate a unei legi se poate invoca numai în cursul judecării cauzei, nu după intrarea hotărârii în puterea lucrului judecat şi se soluŃionează de către Curtea ConstituŃională şi nu de către instanŃa judecătorească.

44

CSJ – Dec. Sec. Pen. 100/25 ianuarie 1994

Liberare condiŃionată. Criterii de apreciere a comportării condamnatului pe durata executării pedepsei. Inadmisibilitatea luării în considerare a naturii infracŃiunii comise drept criteriu de apreciere. Elementele subiective de apreciere a comportării condamnatului pe durata executării pedepsei în raport cu care instanŃa urmează să examineze vocaŃia condamnatului la beneficiul liberării condiŃionate sunt cele care caracterizează persoana condamnatului, sub aspectul comportării sale pe durata executării pedepsei până în momentul judecării cererii şi al antecedentelor sale penale

Întrucât prima instanŃă a dat o interpretare greşită art. 59 alin. 1 Cod penal, criteriul naturii infracŃiunii nefăcând parte dintre criteriile subiective de apreciere a conduitei condamnatului, criterii la care se referă expres acest text şi deoarece instanŃa, tocmai în considerarea infracŃiunii comise a aplicat pedeapsa din care condamnatul a executat fracŃiunea legală, soluŃia de respingere a cererii de eliberare condiŃionată este netemeinică şi nelegală. T. Mun. Bucureşti – Sect. I Penală Dec. nr. 267/1993 în Dreptul nr. 2/1995 pag. 75

În raport de timpul executat, de pedeapsa şi de pericolul deosebit de grav al infracŃiunii comise, se apreciază că nu sunt indicii temeinice de îndreptarea condamnatului, astfel că propunerea de liberare condiŃionată nu este întemeiată. Condamnatul a primit o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru tâlhărie şi a început executarea pedepsei la 13.02.1997, iar cererea a fost formulată în anul 2000.

În raport de timpul executat şi pericolul deosebit de grav al infracŃiunii comise împreună cu un alt coparticipant într-un loc public, corect s-a apreciat că nu sunt indicii temeinice de îndreptarea condamnatului şi prevenirii săvârşirii altor fapte penale apoi în timpul executării a avut o conduită mediocră şi nu s-a evidenŃiat cu nimic. T. Mun. Bucureşti – Dec. nr. 123/2000 SecŃia penală

În cazul revocării liberării condiŃionate, pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, se contopesc, putându-se aplica un spor. Pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul pedepselor pentru care se face contopirea. C.S.J. Dec. Sec. pen. 452/25.02.1997

Starea de deŃinere a condamnatului, deşi este de natura instituŃiei liberării condiŃionate nu este şi de esenŃa sa. Ca atare, dacă dintr-o împrejurare neimputabilă condamnatului, acesta se află în stare de libertate la un moment dat, aceasta nu-l poate priva de dreptul de a solicita şi obŃine liberarea condiŃionată. T. Mun. Bucureşti Decizia penală 56/1990.

CompetenŃa de soluŃionare a cererii de liberare condiŃionată revine instanŃei în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere unde se află condamnatul la data formulării cererii, chiar dacă ulterior este transferat într-un alt loc de deŃinere. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 161/27 ianuarie 1995

45

Întrebări: 1. În ce condiŃii se aplică munca fără pază în afara penitenciarului? 2. Care sunt condiŃiile supravegherii condamnaŃilor de către alŃi condamnaŃi? 3. Ce este liberarea condiŃionată? 4. Care sunt efectele liberării condiŃionate?

TEMA IV EXECUTAREA PEDEPSEI ÎNCHISORII IN REGIM LIBER

SecŃiunea I

ModalităŃi de executare a pedepsei închisorii în regim liber

Aceste modalităŃi de executare a pedepsei închisorii se referă la: - executarea închisorii prin muncă, fără privare de libertate; - suspendarea condiŃionată a executării pedepsei; - suspendarea condiŃionată a executării pedepsei sub supraveghere; - executarea pedepsei închisorii într-o unitate militară.

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei constă în dispoziŃia dată de instanŃă prin hotărârea de condamnare, de a se suspenda, pe o anumită perioadă de timp, denumită termen de încercare, executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii.

Fără a fi o pedeapsă de sine stătătoare, suspendarea condiŃionată, în opinia prof. C. Bulai, apare ca o instituŃie complementară, menită să întregească posibilităŃile pe care legea le dă instanŃei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei şi prin această posibilitate se înscrie în categoria mijloacelor de individualizare.29

CondiŃii de acordare a suspendării Aceste condiŃii sunt cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracŃiunii, precum şi

cu privire la persoana infractorului. CondiŃii privitoare la pedeapsă şi la natura infracŃiunii a) pedeapsa aplicată de instanŃă este închisoare de cel mult 3 ani, sau amendă; în caz

de concurs de infracŃiuni, pedeapsa aplicată trebuie să fie de maximum 2 ani; CondiŃii privitoare la persoana infractorului a) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6

luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal

b) aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta, chiar fără executarea pedepsei ( art. 81 lit. c Cod penal).

Termenul de încercare Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei se dispune pe o anumită durată,

numită, potrivit art. 82 Cod penal, termen de încercare pentru condamnat şi care în cazul

29 C. Bulai, Manual de drept penal partea generală, Editura ALL Beck, pag. 520 şi urm.

46

închisorii este egal cu cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani. În cazul aplicării amenzii, termenul de încercare este de 1 an.

El se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care s-a pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei şi nu poate fi modificat decât ca efect al graŃierii.

În cazul pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanŃă.

Dacă pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de 6 luni. Termenul de încercare fiind de drept substanŃial, se socoteşte împlinit cu o zi înainte

de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă.

Efectele juridice Efectele suspendării sunt de 2 feluri: imediate, dar provizorii şi ulterioare expirării

termenului de încercare, însă definitive. Efectele imediate (provizorii) constau în primul rând în aceea că pedeapsa definitiv

aplicată (principală, complementară şi accesorie) nu se mai pune în executare. Nu se suspendă însă măsurile de siguranŃă şi obligaŃiile civile cuprinse în hotărârea de condamnare, fiindcă primele au un caracter preventiv, iar ultimele, dacă nu sunt reparate, suspendarea va fi revocată.

În al doilea rând, efectele suspendării depind, sunt condiŃionate, de purtarea condamnatului, pe durata termenului de încercare.

Efectele definitive constau în reabilitarea de drept a celui condamnat, cu toate consecinŃele care decurg din aceasta.

Reabilitarea operează dacă a expirat termenul de încercare şi condamnatul nu a comis o altă infracŃiune, iar suspendarea nu a fost revocată, sau anulată, potrivit legii. Reabilitarea face să înceteze interdicŃiile, decăderile şi incapacităŃile ce decurg din condamnare, însă radierea din cazierul judiciar se va face după 2 ani de la expirarea termenului de încercare.

Cererea privind reabilitarea de drept se poate face şi de către condamnat, chiar dacă ea operează ope legis.

Revocarea suspendării Revocarea este o sancŃiune care intervine atunci când condamnatul în cursul

termenului de încercare comite o nouă infracŃiune. Revocarea intervine în cazurile anume prevăzute de lege şi este, după caz, obligatorie sau facultativă.

Potrivit art. 83 Cod penal instanŃa este obligată să dispună revocarea suspendării condiŃionate dacă infracŃiunea comisă ulterior este intenŃionată şi s-a comis în termenul de încercare.

Dacă această infracŃiune s-a comis din culpă, nu este obligatorie revocarea, deoarece aprecierea iniŃială privitoare la aptitudinea inculpatului de a fi reeducat fără executarea pedepsei, rămâne valabilă. De aceea, chiar dacă s-a comis o infracŃiune din culpă, instanŃa poate să dispună suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, astfel că cele două măsuri de suspendare urmează să coexiste fiecare cu termenul său de încercare.

În cazul condamnării, pentru o infracŃiune intenŃionată, revocarea este obligatorie şi are drept efect executarea în întregime a pedepsei care se cumulează aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea ulterioară, fără contopirea pedepselor.

47

Potrivit art. 84 Cod penal, dacă până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanŃa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când condamnatul dovedeşte că nu a avut putinŃa de a îndeplini aceste obligaŃii.

Revocarea are, în acest caz, caracter facultativ, iar dacă se va dispune, pedeapsa se va executa în întregime în penitenciar.

Anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei Potrivit art. 85 Cod penal, pentru a se dispune anularea suspendării, se cer întrunite

următoarele condiŃii: a) condamnatul să mai fi comis o infracŃiune, anterior rămânerii definitive a

hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei; b) pentru această infracŃiune, să i se fi aplicat, chiar după expirarea termenului

de încercare, pedeapsa închisorii; c) infracŃiunea care atrage anularea să fi fost descoperită mai înainte de

împlinirea termenului de încercare. În cazul anulării se va proceda la contopirea pedepselor, conform art. 39 Cod penal

sau, după caz, conform art. 40 Cod penal, iar dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depăşeşte 2 ani, se poate dispune din nou suspendarea ei (pedepsei globale), termenul de încercare calculându-se potrivit art. 85 alin. 3 Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Cazuri speciale de suspendare condiŃionată a executării pedepsei Deşi nu sunt îndeplinite condiŃiile art. 81 Cod penal legiuitorul a prevăzut două cazuri de suspendare condiŃionată a executării pedepsei:

a) potrivit art. 305 alin. 4 Cod penal, dacă părŃile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăŃii inculpatul îşi îndeplineşte obligaŃiile, instanŃa, reŃinând vinovăŃia inculpatului, va dispune o pedeapsă cu suspendarea condiŃionată a executării ei. Revocarea acesteia are loc doar când în cursul termenului de încercare, condamnatul comite din nou, infracŃiunea de abandon de familie.

b) potrivit art. 86 alin. 9 Cod penal când condamnatul nu mai poate presta munca, din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă, instanŃa revocă executarea pedepsei la locul de muncă, dispunând suspendarea condiŃionată a executării pedepsei. Revocarea sau anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei închisorii o poate face numai instanŃa de judecată, judecătorie sau tribunal, care judecă ori a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea (447, cod procedură penală).

Practică judiciară

Având în vedere că faptele în materialitatea lor şi împrejurările în care au fost comise, circumstanŃele personale ale inculpaŃilor şi poziŃia procesuală a acestora conduc la concluzia că scopul pedepselor poate fi realizat şi fără privare de libertate, se va dispune suspendarea condiŃionată a executării sancŃiunilor penale aplicate. T. Mun. Bucureşti. Sec.Pen. II decizia 665/2000

48

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune cu intenŃie, instanŃa revocă suspendarea condiŃionată şi dispune executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune. Executarea pedepsei rezultante nu poate fi suspendată condiŃionat în baza art. 81 Cod penal. T. Mun. Bucureşti SecŃia I Penală decizia nr.609/2000

În cazul în care pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit pedeapsa închisorii şi pentru cealaltă pedeapsa amenzii, pedeapsa rezultantă aplicată fiind pedeapsa închisorii la care s-au adăugat amenda, nu se poate dispune suspendarea condiŃionată numai a pedepsei închisorii. Într-un atare caz, suspendarea executării se dispune pentru ambele componente ale pedepsei rezultante. C.S.J. Dec. Dec. Pen. 110/22.01.1997

În cazul revocării suspendării condiŃionate a executării pedepsei închisorii, nu se mai poate dispune executarea acesteia la locul de muncă, ci numai prin privare de libertate, chiar dacă pentru infracŃiunea ulterioară s-a aplicat o pedeapsă cu executarea la locul de muncă. C.S.J. Dec.Sec.Pen. 534/04.03.1997

Săvârşirea unei infracŃiuni după expirarea termenului de apel, privind o sentinŃă anterioară de condamnare, cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, când apelul împotriva primei sentinŃe a fost respins ca tardiv, atrage revocarea suspendării în condiŃiile prevederilor art. 83 din Codul penal într-o atare situaŃie, infracŃiunile nu se află în concurs, fiind aplicabile după caz şi prevederile art. 37 sau 40 din Codul penal. C.S.J. Dec.Sec.Pen. 2131/30.09.1997

În cazul constatării revocării greşite a suspendării condiŃionate a executării pedepsei, nu este suficient ca instanŃa de apel să înlăture revocarea suspendării, cu motivarea că infracŃiunile sunt concurente. Într-o atare situaŃie când se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracŃiune înainte de pronunŃarea hotărârii, prin care s-a dispus suspendarea executării, instanŃa trebuie să dispună anularea suspendării, potrivit prevederilor art. 85 Cod penal. C.S.J. Dec.Sec.Pen. 1812/30.07.-1997

DispoziŃiile referitoare la suspendarea condiŃionată a executării pedepselor aplicate minorilor, derogă de la dispoziŃiile generale prevăzute de art. 81 Cod penal, atât cu privire la pedeapsa în cazul concursului de infracŃiuni cât şi al termenului de încercare. Legiuitorul a prevăzut expres reglementările comune în domeniu. T. Mun. Bucureşti Sec.Pen. II – Dec.452/2000

Termenul de încercare în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus această măsură. Trib. Mun. Bucureşti – SecŃia I penală decizia nr.1630/2000

49

SecŃiunea II Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

InstituŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă în

legislaŃia noastră penală prin Legea 104/22 septembrie 1992, fiind de inspiraŃie franceză şi belgiană. Ea diferă prin condiŃii şi obligaŃii impuse condamnatului, pe perioada termenului de încercare, de suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

CondiŃii de aplicare CondiŃiile care sunt în vedere la stabilirea acestei modalităŃi de executare a pedepsei în regim liber (deschis) se referă la pedeapsă şi la persoana infractorului.

CondiŃiile privitoare la pedeapsă: - pedeapsa aplicată de instanŃă este închisoarea de cel mult 4 ani, iar în caz de

concurs de infracŃiuni de cel mult 3 ani. CondiŃiile cu privire la infractor: a) infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare

de 1 an, afară de cazurile când condamnarea, potrivit art. 38 Cod penal, nu atrage starea de recidivă;

b) aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, apreciere făcută de instanŃa de judecată, Ńinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, de regretele manifestate etc.

Aplicarea acestei modalităŃi de executare nu duce la suspendarea măsurilor de siguranŃă aplicate şi a obligaŃiilor civile ale condamnatului faŃă de stat şi partea vătămată. Termenul de încercare

Acesta se compune din două intervale variabile: durata pedepsei închisorii aplicate, şi un interval de timp stabilit de instanŃă între 2-5 ani, care se calculează de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiŃionată.

Acest termen poate fi redus ca efect al graŃierii pedepsei aplicate. Măsurile de supraveghere Potrivit art. 86/3 alin. 1 şi alin. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare,

condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la

Serviciul de probaŃiune; b) să anunŃe orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă, şi orice deplasare

care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea la domiciliu; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaŃii de natură a controla mijloacele lui de existenŃă. Aceste date se comunică judecătorului sau Serviciului de

ProbaŃiune. ObligaŃiile condamnatului

Pe durata termenului de încercare, instanŃa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora dintre următoarele obligaŃii:

a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ, ori de calificare; b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută, ori să nu depăşească limita teritorială

stabilită decât în condiŃiile fixate de instanŃă; c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite; d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;

50

e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

Efectele juridice Efectul imediat constă în aceea că hotărârea de condamnare, deşi rămasă definitivă,

nu este pusă în executare. Efectul definitiv constă în reabilitarea de drept a celui condamnat dacă s-a împlinit termenul de încercare şi condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune, iar suspendarea nu a fost revocată sau anulată potrivit legii .

După caz, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere intervine, ca şi în cazul suspendării condiŃionate a pedepsei, în mod obligatoriu sau facultativ.

Un caz în plus de revocare facultativă este atunci când condamnatul nu a îndeplinit, cu rea-credinŃă, măsurile de supraveghere ori obligaŃiile stabilite de instanŃă. În această situaŃie pedeapsa se execută în întregime.

Si în cazul suspendării sub supraveghere se pot ivi cauze de anulare a acesteia, cauze care sunt preexistente aplicării suspendării.

Anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei este posibilă când condamnatul a mai comis o infracŃiune mai înainte de aplicarea suspendării executării, descoperită în cadrul termenului de încercare şi sancŃionată cu închisoare.

În caz de aplicare a anulării suspendării, se vor aplica dispoziŃiile privind sancŃionarea concursului de infracŃiuni, sau cele privind recidiva.

Dacă pedeapsa rezultată nu depăşeşte 3 ani, se poate aplica suspendarea executării sub supraveghere. În cazul când se dispune suspendarea executării sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Această formă de individualizare şi de executare a pedepsei închisorii nu poate fi aplicată în cazul condamnaŃilor minori şi în cazul amenzii penale a cetăŃenilor străini sau români cu domiciliul în străinătate.

Practică judiciară

Când instanŃa dispune revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei şi executarea ei alături de noua pedeapsă, nu mai poate dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor astfel cumulate, deoarece s-ar încălca prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal

C.S.J. SecŃia penală – decizia nr. 1628/6 iunie 1995

Revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei este obligatorie dacă noua infracŃiune este comisă în termenul de încercare. Ea operează indiferent dacă inculpatul este major sau minor. Curtea de Apel Timişoara, secŃia penală, Decizia nr. 844/11 septembrie 2000. În cazul infractorilor minori, pedeapsa prevăzută de lege este aceea rezultată din aplicarea dispoziŃiilor de reducere ale art. 109 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa indicată de lege pentru infracŃiunea comisă. Ca urmare, minorului i se poate suspenda condiŃionat executarea pedepsei închisorii, de cel mult 3 ani şi, respectiv,

51

de 2 ani, în caz de concurs de infracŃiuni şi atunci când limita de până la 12 ani a pedepsei închisorii este determinată de aplicarea dispoziŃiei de reducere înscris în art. 109 alin. 1 Cod penal. Curtea de Apel Oradea, SecŃia penală, Decizia nr. 209 din 16 martie 2000. Pericolul social al faptei nu este elementul singular şi decisiv în aplicarea dispoziŃiilor art. 86/1 Cod penal Pentru a suspenda executarea pedepsei, instanŃa trebuie să Ńină seama de persoana inculpatului, de comportamentul său şi de posibilitatea atingerii scopului pedepsei, fără executare efectivă. Curtea de Apel Braşov, Decizia penală nr. 179/2000.

SecŃiunea III

Executarea pedepsei la locul de muncă30

InstituŃia executării pedepsei la locul de muncă a fost introdusă prin Legea nr. 6/1973, iar în prezent sediul materiei îl constituie dispoziŃiile art. 86 alin. 7, 86 alin. 11 Cod penal, la care se adaogă codul de procedură penală şi Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

CondiŃii de aplicare În cazul în care instanŃa, Ńinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităŃile acestuia de reeducare, apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau în altă unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unităŃii şi dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii:

a) cu privire la pedeapsa aplicată Pentru a se dispune, se cere ca pedeapsa aplicată să nu depăşească 5 ani închisoare,

iar în caz de concurs, 3 ani închisoare. b) cu privire la persoana condamnatului. Condamnatul trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii

mai mare de 1 an, afară de cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal. Condamnatul trebuie să aibă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără privare de

libertate. Măsura se poate dispune şi în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani,

precum şi a militarilor în termen, trecuŃi în rezervă înainte de termen şi în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare, cu condiŃia să aibă capacitate de a munci, chiar şi numai parŃială.

c) Pentru acordarea ei trebuie să existe acordului scris a unităŃii în care condamnatul prestează munca.

30 C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român - partea generală, Editura Şansa, 2002, p.359-366 C. Bulai, Manual de drept penal, Editura All, p.540-552

52

Modul de executare a pedepsei închisorii, la locul de muncă Pedeapsa la locul de muncă se execută în baza mandatului de executare a pedepsei.

Dacă pedeapsa se execută în aceiaşi unitate, contractul de muncă se suspendă, iar dacă pedeapsa se execută într-o altă unitate, contractul de muncă încheiat anterior, încetează.

În timpul executării pedepsei la locul de muncă, condamnatul este obligat să îndeplinească îndatoririle de muncă cu următoarele limitări:

a) din totalul veniturilor cuvenite, se reŃine o cotă de 15-40%, iar pentru condamnaŃii minori, o cotă de 7,5 –20%;

b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net, cuvenit condamnatului după reŃinerea cotei prevăzute mai sus;

c) durata pedepsei nu se consideră vechime în muncă; d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin

hotărâre judecătorească; e) condamnatul nu poate fi promovat şi nu poate ocupa funcŃii de conducere, funcŃii

ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat, funcŃii instructiv – educative, ori de gestiune;

f) condamnatul nu poate fi ales. După caz, instanŃa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe

din obligaŃiile prevăzute la executarea suspendării sub supraveghere a pedepsei. Revocarea executării pedepsei Revocarea poate fi facultativă sau obligatorie. Ea este obligatorie în următoarele

cazuri: a) dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea

pedepsei la locul de muncă, şi înainte de începerea executării sau în timpul acesteia, condamnatul comite o nouă infracŃiune, intenŃionată, restul de pedeapsă se va executa în penitenciar;

b) când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă;

c) când instanŃa poate dispune executarea pedepsei într-un loc de deŃinere sau dispune suspendarea executării.

Revocarea este facultativă când: a) infracŃiunea ulterioară este comisă din culpă; b) condamnatul se sustrage de la prestarea activităŃii în cadrul unităŃii fie prin

neprezentarea la unitate, fie prin îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce-i revin la locul de muncă (absenŃe nejustificate, indisciplină);

c) condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Anularea executării pedepsei la locul de muncă Este o măsură remediu care intervine atunci când executarea pedepsei la locul de

muncă nu putea fi dispusă, deoarece condamnatul mai comisese o infracŃiune despre care instanŃa nu a avut cunoştinŃă în momentul pronunŃării hotărârii de condamnare şi nici ulterior, până la rămânerea definitivă a acesteia.

Anularea are loc şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracŃiunea descoperită ulterior se pronunŃă după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată, aplicându-se după caz, regulile concursului de infracŃiuni sau ale recidivei.

53

Încetarea executării pedepsei Încetarea executării pedepsei constituie ca şi liberarea condiŃionată o modalitate a

individualizării administrative a pedepsei. Potrivit art. 8611 Cod penal instanŃa poate dispune încetarea executării pedepsei

dacă: condamnatul a executat cel puŃin 2/3 din durata pedepsei; în timpul executării a avut o conduită bună, a fost disciplinat, iar instanŃa a fost sesizată cu o cerere de încetare a executării pedepsei de către conducerea unităŃii.

Încetarea executării pedepsei nu determină reducerea duratei pedepsei aplicate, care se va considera executată la împlinirea duratei sale, dacă condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune.

Dacă condamnatul comite o nouă infracŃiune în acest interval de timp, instanŃa poate revoca încetarea sau o poate menŃine, având în vedere criteriile generale şi speciale de individualizare a pedepselor.

Revocarea este obligatorie dacă infracŃiunea nouă este contra siguranŃei statului, contra păcii şi omenirii, o infracŃiune de omor, o infracŃiune urmată de moartea persoanei sau cu consecinŃe deosebit de grave.

Ca urmare a revocării, restul de pedeapsă se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune şi pedeapsa rezultată se va executa într-un loc de deŃinere.

Practică judiciară

În cazul revocării executării pedepsei la locul de muncă, pedeapsa rezultată din contopirea acesteia cu pedeapsa ulterioară se execută în regim de detenŃie, neputându-se dispune suspendarea executării pedepsei rezultante.

C.S.J. Dec.Sec.Pen. nr.223/30.01.1997

Măsura executării pedepsei la locul de muncă este un mijloc de individualizare a pedepsei şi ca atare trebuie dispusă Ńinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, între care împrejurările în care a fost săvârşită infracŃiunea şi persoana infractorului. În cazul săvârşirii unei tâlhării prin agresarea unei persoane aflate în stare de beŃie, cauzându-se leziuni ce necesită îngrijiri medicale şi sustragerea unor bijuterii şi bunuri de valoare de către un infractor fără ocupaŃie, executarea pedepsei la locul de muncă nu se justifică în raport cu criteriile legale de individualizare a pedepsei.

C.S.J. Decizia SecŃiei penale nr. 364/8 martie 1994

Potrivit art. 8611 alin. 1 din Codul penal, dacă cel condamnat a executat cel puŃin 2/3 din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, instanŃa poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă la cererea conducerii unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau a condamnatului. În speŃă condamnatul a început executarea pedepsei de 1 an închisoare la locul de muncă la 3 ianuarie 1992, iar la 11 august unitatea a solicitat încetarea executării acestei pedepse. În perioada susmenŃionată condamnatul a avut 229 ore de învoire şi 176 ore absenŃe nemotivate. În asemenea situaŃie, în mod justificat prima instanŃă considerând că acel condamnat

54

nu a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, a respins cererea de încetarea executării pedepsei la locul de muncă.

Trib. Mun. Bucureşti secŃia penală II Decizia nr. 7/1993

SecŃiunea IV

Executarea pedepsei într-o închisoare militară

InstituŃia executării pedepsei între-o închisoare militară este reglementată de art. 62 Cod penal.

Executarea pedepsei într-o unitate militară poate fi dispusă numai dacă prevede legea, pentru anumite categorii de condamnaŃi – militari în termen – şi numai dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii, cum ar fi cele care Ńin de împrejurările cauzei şi persoana condamnatului.

Această modalitate de executare se dispune obligatoriu în cazul infracŃiunii de absenŃă nejustificată, art. 331 alin. 2 Cod penal şi în mod facultativ pentru celelalte infracŃiuni.

CondiŃii de aplicare Pentru a se putea aplica, se cer întrunite 3 condiŃii cumulative:

a) condamnatul să aibă calitatea de militar în termen la momentul pronunŃării hotărârii sau după rămânerea definitivă a hotărârii, dar înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată executată; b) pedeapsa aplicată să nu depăşească 2 ani închisoare, indiferent de natura infracŃiunii comise, sau dacă pedeapsa s-a aplicat, pentru un concurs de infracŃiuni; c) executarea pedepsei într-o închisoare militară să fie prevăzută de lege, sau să apară indicată Ńinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului.

Efectele juridice Primul efect se referă la durata pedepsei, în sensul că dacă a executat jumătate din

pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, parte din durata pedepsei ce a mai rămas de executat, se reduce cu 1/3, iar dacă s-a evidenŃiat în mod deosebit, reducerea poate depăşi o treime, putând cuprinde tot restul pedepsei.

Un alt efect se referă la condiŃiile liberării condiŃionate, care sunt derogatorii de la dreptul comun şi care se acordă dacă în timpul executării, militarul condamnat a devenit inapt serviciului militar, fără a fi necesară împlinirea vreunui termen.

Cel de al treilea efect constă în reabilitarea de drept a condamnatului, care intervine dacă s-a executat pedeapsa (sau este socotită executată), sau dacă a fost graŃiată.

Revocarea executării pedepsei într-o închisoare miliară are loc dacă militarul condamnat comite din nou o infracŃiune în timpul executării pedepsei în închisoarea militară, astfel că instanŃa va revoca această din urmă pedeapsă, sau restul rămas de executat, pe care îl va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracŃiune în condiŃiile art. 39 alin. 1 şi 2 Cod penal sau art. 40 Cod penal, iar pedeapsa rezultată se va executa într-un loc de deŃinere.

În situaŃia condamnatului care a fost trecut în rezervă, înainte de începerea executării pedepsei, pedeapsa cu închisoare aplicată se va executa într-un loc de deŃinere.

55

Practică judiciară

Când printr-o expertiză medico-legală se opiniază că boala de care suferă condamnatul nu este susceptibilă de tratament, dar acesta nu este în imposibilitatea de a executa pedeapsa, recomandându-se evitarea eforturilor fizice, iar printr-o altă expertiză se constată că după 5 luni boala a evoluat nefavorabil şi este necesar un tratament psihiatric fără a se preciza dacă cel condamnat se află în imposibilitate de a executa pedeapsa în penitenciar, se impune reexaminarea medicală a acestuia, clarificându-se dacă boala poate fi tratată şi dacă tratamentul poate fi asigurat în condiŃii de detenŃie. C.S.J. SecŃia penală decizia nr. 968/6 aprilie 1995

În cazul condamnatei la pedeapsa închisorii executabilă în loc de detenŃie, care are un copil mai mic de 1 an, executarea pedepsei se amână până la data când copilul va împlini vârsta de 1 an. Amânarea executării pedepsei pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere poate fi dispusă potrivit art. 435 alin. ultim cod procedură penală numai în cazul în care condamnata execută pedeapsa la locul de muncă C.S.J. SecŃia penală – decizia nr. 3210/8 decembrie 1998

În fapt condamnatul patron (asociat unic şi administrator) al unei societăŃi comerciale a cerut amânarea executării pedepsei arătând că societatea desfăşoară activităŃi comerciale de mare importanŃă şi că are pe rolul instanŃelor de judecată mai multe litigii, ambele situaŃii impunând prezenŃa sa.

Recursul declarat de procuror ca urmare a admiterii apelului şi a cererii este fondat întrucât situaŃiile invocate de condamnat nu constituie situaŃii speciale de natura celor avute în vedere de art. 453 lit. a cod procedură penală, deoarece există alternative legale de rezolvare care nu reclamă prezenŃa condamnatului la desfăşurarea activităŃilor comerciale curente ale societăŃii şi nici la judecarea proceselor aflate în curs. S-a admis recursul, s-a casat decizia şi s-a respins apelul inculpatului rămânând respinsă cererea C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 1213/7 martie 2001

Condamnata a declarat recurs împotriva hotărârilor prin care s-a respins

cererea de amânarea executării pedepsei pentru că are un copil mai mic de 1 an şi că executarea imediată a pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru familie.

Într-adevăr condamnata a mai beneficiat de o amânare a executării pedepsei în baza art. 453 alin. 1 lit.b şi c cod procedură penală deoarece la data respectivă avea un copil mai mic de un an având totodată în întreŃinere un copil în vârstă de 3 ani.

Deci unul din motivele pentru care anterior s-a dispus amânarea executării pedepsei a fost existenŃa situaŃiei prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. b şi anume - existenŃa unui copil mai mic de 1 an. Or, obiectul noii cereri de amânare a executării

56

îl constituie existenŃa situaŃiei prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. c, care este distinct de obiectul primei cereri de amânare a executării pedepsei.

În consecinŃă, instanŃele aveau obligaŃia să verifice prin efectuarea unei anchete sociale dacă executarea imediată a pedepsei închisorii ar putea avea grave consecinŃe asupra familiei condamnatei în sensul lipsirii mamei sale şi a copiilor săi minori de mijloacele de întreŃinere.

Cauza s-a trimis spre rejudecare la instanŃa de fond. C.S.J- Decizia secŃiei penale nr. 1806/20 aprilie 2000

Pentru soluŃionarea cererii de amânarea sau întreruperea executării pedepsei, pe motivul că cel condamnat suferă de o boală ce-l pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, trebuie să se efectueze o expertiză medico legală, după sesizarea instanŃei cu cererea de amânare sau întrerupere, în timpul judecării acesteia. Nu este admisibilă pronunŃarea hotărârii numai pe baza unei expertize efectuate anterior într-o altă cauză, privind pe acelaşi condamnat, în acest caz hotărârea fiind contrară legii. S-a admis recursul declarat şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanŃă C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 3159/4 iulie 2000 – Dreptul nr. 4/2002 pag. 252.

Nedepunerea de către condamnat a unor acte atestatoare a stării de boală ce îl pune în imposibilitatea executării pedepsei închisorii are drept consecinŃă respingerea cererii de amânare a executării pedepsei închisorii aplicate acestuia. Trib. Mun. Bucureşti SecŃia penală II decizia nr. 523/1993. Nu poate constitui motiv de amânarea executării pedepsei situaŃia economică şi familială grea a condamnatului. Prin caracterul său de permanenŃă, aceasta nu poate fi rezolvată prin simpla amânare a executării. Curtea de apel Timişoara, secŃia penală, decizia nr. 151 din 4 aprilie 2002. Starea sănătăŃii mamei şi bunicii condamnatului nu justifică prin natura sa un motiv de amânare a executării pedepsei. De asemenea, nici faptul că, condamnatul ocupă o funcŃie de conducere într-o societate de tip SRL, nu poate constitui motiv de amânare atâta timp cât există posibilitatea angajării unei alte persoane pe această funcŃie. C.A. Timişoara, S.P. decizia nr. 269 din 11 iunie 2001. Amânarea executării pedepsei pentru motive familiale poate fi acordată o singură dată. Ca atare, o nouă cerere, chiar întemeiată, este inadmisibilă. C.A. Timişoara,. S.P. decizia nr. 530 din 12 decembrie 2001. În cazul în care s-a dispus amânarea executării pedepsei condamnatei, pentru motivele că are un copil mai mic de 1 an şi că executarea imediată a pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru familie, executarea poate fi din nou amânată pentru cel din urmă motiv, fără să opereze impedimentul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. c C. proc. pen. în sensul că executarea poate fi amânată o singură dată, în atare caz, temeiul nefiind acelaşi ca la prima amânare .

57

C.S.J. SecŃia penală, decizia nr. 1806 din 20 aprilie 2000. Potrivit art. 117 alin. 2 cod procedură penală expertiza psihiatrică se efectuează în instituŃii sanitare de specialitate în condiŃii de internare. Cum în cauză expertiza psihiatrică a fost efectuată ambulator şi fără participarea unui medic de specialitate, hotărârea primei instanŃe prin care s-a respins cererea de întreruperea executării pedepsei închisorii este greşită. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 77/19 ianuarie 1993. La expertiza medico legală trebuia să participe obligatoriu un medic specialist în domeniul afecŃiunii invocate de condamnat. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 781/10 aprilie 1992 Potrivit art. 457 alin. 2 cod procedură penală instanŃa care dispune întreruperea pedepsei închisorii are obligaŃia de a fixa un termen până la care ia această măsură. Încălcarea acestei obligaŃii ar atrage desfiinŃarea hotărârii. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2655/30 noiembrie 1993 Potrivit art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Dacă expertiza nu este clară, cu privire la aspectul susmenŃionat, ea trebuie completată sau trebuie dispusă efectuarea unei noi expertize medico legale prin care să se conchidă cu claritate asupra posibilităŃii efectuării tratamentului afecŃiunilor de care suferă condamnatul într-una din cele două reŃele sanitare. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 1962/5 mai 2000

În cazul în care afecŃiunea de care suferă condamnatul necesită o intervenŃie chirurgicală ce poate fi efectuată numai în reŃeaua Ministerului SănătăŃii, dar aceasta nu prezintă urgenŃă, condamnatul nefiind pus în imposibilitatea de a executa pedeapsa, condiŃiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, pentru întreruperea executării nu sunt îndeplinite. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 3900/11 octombrie 2000. Când se invocă existenŃa unor împrejurări speciale (art. 453 alin. 1 lit. c C. proc. pen.) din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru familia condamnatului este necesar, atunci când acele împrejurări apar credibile, să se dispună efectuarea unei anchete sociale prin care să se verifice realitatea motivelor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei. C.S.J. SecŃia penală, decizia nr. 757 din 25 februarie 2000. Nu se impune întreruperea executării pedepsei, chiar dacă boala condamnatului nu poate fi tratată în reŃeaua penitenciară, dacă, potrivit raportului medico legal, intervenŃia chirurgicală poate fi realizată şi prin internarea sub pază într-o clinică de specialitate.

CA Timişoara SecŃia penală decizia nr. 423 din 19 oct. 2000

58

Împrejurările relevate de ancheta socială constată o situaŃie materială grea

pentru părinŃii condamnatului, nu evidenŃiază prezenŃa unor împrejurări deosebite şi pe care condamnatul să le poată rezolva printr-o întrerupere a executării pedepsei.

C.A. Braşov, decizia penală nr. 214 din 26 octombrie 2000.

SecŃiunea V

Intervenirea unei legi de amnistie sau graŃiere

Înlăturarea sau modificarea pedepsei poate fi atrasă şi de un act de amnistie sau graŃiere.

Aplicarea amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi aplicarea graŃierii, se fac de către un judecător de la instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei, de către un judecător de la instanŃa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere, sau unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă.

Dacă amnistia a intervenit anterior rămânerii definitive a hotărârii, operează dispoziŃiile art. 10 lit. g cod procedură penală care atrag încetarea urmăririi, ori a procesului penal.

SecŃiunea VI

Incidente la locul de deŃinere

La locul de deŃinere, în penitenciar, pot avea loc unele activităŃi ale deŃinuŃilor, sau care privesc viaŃa personală a acestora, care intră sub incidenŃa normelor juridice de drept execuŃional penal.

Pe parcursul încarcerării în penitenciar în viaŃa personală a condamnatului, pot apărea fapte juridice care la rândul lor produc efecte juridice, sau necesită întocmirea unor acte juridice de către condamnaŃi. Astfel de fapte juridice sunt de exemplu: naşterea unui copil într-un loc de deŃinere, căsătoria unui condamnat, ori moartea unui condamnat într-un loc de deŃinere.

Desigur, apariŃia unor astfel de evenimente atrag după sine întocmirea, sau încheierea unor acte juridice, ce au un caracter mixt, de drept civil, de dreptul familiei etc. pe de o parte, dar şi de drept execuŃional penal, pe de altă parte, ca urmare a locului unde se încheie aceste acte şi a persoanelor care le încheie (organele administraŃiei de stat, penitenciare, şi condamnatul care execută pedeapsa).

Condamnatul personal va încheia actul juridic al căsătoriei sau, după caz, se va întocmi, certificatul de naştere a unui copil născut în penitenciar, sau se va întocmi certificatul de deces, ca urmare a decesului unei persoane condamnate aflate în penitenciar, după care va avea loc predarea cadavrului familiei condamnatului etc.

Toate aceste situaŃii sunt reglementate prin Legea nr. 275/2006, precum şi prin Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive.

În timpul detenŃiunii, unii condamnaŃi pot recurge la forme de protest faŃă de administraŃia penitenciarului, ajungându-se chiar la declararea grevei foamei (refuzul de hrană) de către un deŃinut care poate pune în pericol sănătatea acestuia. Desigur, în astfel

59

de situaŃii, administraŃia penitenciarului urmează să intervină prompt şi cu metode specifice, pentru determinarea deŃinutului să renunŃe la această formă de protest.

O altă situaŃie constă în activitatea de audiere a unor deŃinuŃi aflaŃi în penitenciar, de către organele de cercetare penală, în legătură cu alte infracŃiuni, comise de către deŃinut, decât cea pentru care execută pedeapsa, ori în legătură cu infracŃiuni comise de alte persoane.

În continuare, încercăm să prezentăm fiecare dintre situaŃiile amintite mai sus.

a. Întocmirea unor acte juridice Naşterea unui copil Este posibil şi s-au întâlnit situaŃii în practică, când în timpul executării pedepsei,

condamnata a dat naştere copilului conceput înainte de condamnare. În regulamentul privind executarea pedepselor s-a înscris dispoziŃia expresă privind

declararea copilului de către administraŃia penitenciarului care va întocmi actul de naştere în termenul prevăzut de lege, cu datele prevăzute de lege, fără a se face precizarea naşterii copilului în penitenciar.

Pornind de la raŃiuni de ordin biologic şi anatomic, copilul este lăsat cu mama lui în penitenciar, până la vârsta de l an pentru a fi asigurată alăptarea lui şi pentru a-i asigura primele îngrijiri pentru o dezvoltare normală.

După împlinirea vârstei de 1 an, copilul poate fi încredinŃat tatălui, care este obligat să crească copilul .

În situaŃia în care starea sănătăŃii mamei, sau condiŃiile din penitenciar, sau starea precară a sănătăŃii copilului, nu sunt optime şi oportune pentru dezvoltarea minorului, se poate lua măsura încredinŃării pe o durată mai scurtă de un an, tatălui sau unei alte persoane, cu încuviinŃarea mamei.

Prin altă persoană trebuie înŃeleasă atât o persoană fizică cum ar fi un membru de familie (soră, unchi, mătuşă, bunică) care se presupune că are ataşamentul cerut faŃă de copil şi că poate să-l ajute pe copil şi pe mamă sau o rudă mai îndepărtată, cât şi o persoană juridică, cum ar fi o instituŃie de ocrotire a copilului.

Este de subliniat faptul că în ipoteza în care copilul este încredinŃat unei alte persoane, decât tatăl său, administraŃia penitenciarului are obligaŃia înştiinŃării despre aceasta a DirecŃiei pentru protecŃia drepturilor minorului din unitatea administrativ teritorială în cuprinsul căreia domiciliază persoana, ori îşi are sediul instituŃia de ocrotire.

DirecŃiei pentru protecŃia drepturilor minorului amintite mai sus îi revine obligaŃia de a exercita un control permanent asupra modului de creştere şi dezvoltare a minorului, la persoanele în grija cărora a fost încredinŃat. De asemenea, aceeaşi DirecŃie este cea chemată de către administraŃia penitenciarului de a lua o măsură de ocrotire propice dezvoltării normale a minorului dacă nu a fost posibilă încredinŃarea acestuia.

ConsimŃământul mamei privind încredinŃarea trebuie să îmbrace forma scrisă, iar un exemplar al înscrisului va rămâne la locul de deŃinere şi celălalt va însoŃi copilul la persoana căruia i-a fost încredinŃat.

60

Autentificarea şi legalizarea unor acte juridice În timpul executării pedepsei pot apărea situaŃii în care este nevoie de autentificarea

sau legalizarea unor acte juridice, care emană de la condamnat, cum ar fi: un testament, recunoaşterea unui copil, cesionarea unor bunuri, etc.

Dacă în condiŃii de libertate, aceste acte intră în competenŃa unui notar public, în situaŃia condamnatului, această operaŃiune juridică nu este posibilă. SoluŃia oferită de lege este aceea că la cererea condamnatului, a unui organ competent, sau a unei alte persoane interesate, se adresează conducerii penitenciarului astfel că operaŃiunile se vor face la penitenciar, de către organele competente, cărora conducerea penitenciarului le eliberează un act corespunzător.

Cheltuielile efectuate cu întocmirea actului juridic se suportă de către condamnat. Moartea unui condamnat În timpul executării pedepsei închisorii în penitenciar pot avea loc şi evenimente

nefericite, cum ar fi decesul unor condamnaŃi. Moartea acestora poate fi generată de un accident de muncă, de o boală incurabilă

sau de alte cauze. Un astfel de eveniment stinge executarea pedepsei, dar produce în acelaşi timp şi alte efecte juridice care privesc anumite drepturi civile, anumite răspunderi civile şi care duc la naşterea unor drepturi pentru urmaşii decedatului (pensie, moştenire, etc).

În cazul decesului unei persoane condamnate, directorul penitenciarului înştiinŃează, de îndată, familia persoanei decedate, sau o persoană apropiată de acesta, instituŃie medico legală cea mai apropiată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, procurorul de la parchetul competent şi A.N.P. , respectiv Inspectoratul General al PoliŃiei Române.

Când decesul s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, se anunŃă imediat Inspectoratul Teritorial de muncă, iar ridicarea persoanei decedate se face după încuviinŃarea legală.

Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenŃa lor, sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.

În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei, urmaşii acesteia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.

ObligaŃia de înştiinŃare a rudelor, a judecătorului delegat, a A.N.P. şi a Comisiei comune există şi atunci când condamnatul suferă o vătămare corporală gravă, o boală gravă sau este transferat într-o instituŃie medicală pentru tratarea unei boli psihice.

În cazul în care moartea este violentă, sau are o cauză suspectă, constatarea se face de către un medic legist, care va întocmi şi un certificat medico legal pe baza căruia se pot face constatări suplimentare, după care se va înştiinŃa organul de procuratură, iar dacă moartea este cauzată de un accident de muncă, pe lângă organul de procuratură, va fi înştiinŃat şi organul competent pentru protecŃia muncii.

În cazul morŃii unui copil născut în penitenciar, declaraŃia în acest sens se face de către administraŃia locului de deŃinere, potrivit normelor legale.

În cazul morŃii unui condamnat conducerea penitenciarului va anunŃa familia acestuia despre deces şi – cu îndeplinirea normelor sanitaro-antiepidemice – se va permite

61

familiei ridicarea cadavrului. În cazul în care cadavrul nu este ridicat, acesta va fi înmormântat de către conducerea penitenciarului în locul pus la dispoziŃie de către primăria localităŃii în raza căreia se află penitenciarul, după ce a fost Ńinut timp de 3 zile într-o cameră special destinată, din penitenciar.

La cererea expresă a familiei decedatului este posibilă incinerarea acestuia în condiŃiile legii, sau dacă cererea s-a făcut în intervalul de l an de zile de la deces, administraŃia penitenciarului este obligată să indice locul unde a fost îngropat cadavrul şi va fi posibilă deshumarea acestuia în condiŃiile legii şi transferarea lui la locul dorit de familie.

În acelaşi termen de un an, dacă bunurile, actele şi banii decedatului nu au fost cerute de către familie, acestea trec în proprietatea statului prin demersurile făcute de către administraŃia penitenciarului.

b. Căsătoria unor persoane condamnate Legiuitorul a apreciat că potrivit legii - şi a dispus în acest sens – căsătoria poate fi încheiată şi în penitenciar, în anumite condiŃii impuse de regulamentul unei astfel de instituŃii.

Organul competent să încheie căsătoria este ofiŃerul de stare civilă de la primăria localităŃii pe raza cărei se găseşte locul de deŃinere. Aceiaşi persoană va efectua înregistrarea căsătoriei în registrul de stare civilă, fără a menŃiona la rubrica – locul căsătoriei – penitenciarul, după care va elibera certificatul de căsătorie.

Analizele medicale se realizează prin grija administraŃiei locului de deŃinere, pe cheltuiala solicitanŃilor.

Este obligatoriu să fie îndeplinite şi în această situaŃie condiŃiile, de fond şi formă prevăzute de art. 3-17 Codul familiei, declaraŃia de căsătorie fiind însoŃită de toate înscrisurile necesare, precum şi de analizele medicale în acest scop.

În cazul în care, viitorii soŃi sunt ambii condamnaŃi şi nu se găsesc în acelaşi penitenciar, la raportul scris al condamnatului, DirecŃia Generală a penitenciarelor va lua măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se găsească în acelaşi loc de deŃinere pe timpul necesar încheierii căsătoriei, pentru a-şi exprima liber consimŃământul.

Desigur, va fi respectat principiul publicităŃii şi se va asigura solemnitatea încheierii căsătoriei, prin prezenŃa celor doi martori, prevăzuŃi de art. 31 din Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă.

La încheierea căsătoriei pot participa: judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorul locului de deŃinere, un reprezentant al serviciului de educaŃie şi intervenŃie psihosocială, precum şi un număr de maxim 10 persoane, rude până la gradul IV, inclusiv, sau alte cunoştinŃe ale viitorilor soŃi.

După încheierea căsătoriei, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii, ieşirii din locul de deŃinere, directorul poate aproba primirea unui pachet de alimente de până la 10 kg. şi soŃii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu acordul directorului penitenciarului.

Dacă condamnaŃii execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis, atunci pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau cea în care se află penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, putând primi chiar învoire de până la 5 zile.

62

c. Greva foamei (refuzul de hrană) Uneori, din anumite motive, condamnatul îşi poate manifesta protestul pentru

anumite nemulŃumiri privind regimul penitenciar prin declararea grevei foamei (refuzul de hrană).

NemulŃumirea acestuia poate fi reală, dar ea poate fi şi expresia unei ambiŃii exagerate, a unei încăpăŃânări sau a unei neînŃelegeri şi necunoaşteri a unor stări de lucruri.

Refuzul de hrană poate avea un impact nedorit atât individual (personal pentru condamnat), dar şi colectiv (asupra celorlalŃi condamnaŃi), motiv pentru care acest incident trebuie să fie tratat cu grijă de maniera să conducă la soluŃionarea conflictului şi la încetarea acesteia.

Refuzul de hrană - în mediul penitenciar are o valoare simbolică şi anume: subiectul vrea să arate că este gata pentru orice sacrificiu dacă nu îi sunt satisfăcute anumite cereri desigur, aceste cereri lui i se par justificate (revizuirea pedepsei, suplimentarea unor drepturi), deşi regimul la care este supus corespunde normelor în vigoare. Acest tip de comportament are în el ceva spectaculos, şi prin el se doreşte să atragă atenŃia şi admiraŃia celor din jur.

Măsuri obligatorii pentru conducerea penitenciarului În cazul refuzului de hrană, directorul penitenciarului are obligaŃia de a anunŃa de

îndată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care va audia de îndată, persoana condamnată care va prezenta şi în scris motivele acestui protest. Dacă persoana condamnată refuză să dea o astfel de declaraŃie, se va încheia un proces verbal în acest sens de către judecătorul delegat.

În situaŃia în care judecătorul delegat a aflat nemulŃumirile condamnatului, va dispune măsuri legale şi va face propuneri în acest sens directorului penitenciarului.

Acesta la rândul său va lua măsuri ca protestatarul să fie dus la infirmeria penitenciarului, unde să fie Ńinut sub observaŃie şi supraveghere atentă din partea personalului medical. Acest personal va asigura persoanei condamnate asistenŃa medicală corespunzătoare astfel încât viaŃa acesteia să nu fie pusă în pericol. În aceste situaŃii (din momentul declaraŃiei scrise sau a încheierii procesului verbal) condamnatul va fi alimentat artificial, sub formă de emulsii, sau de perfuzii, de 3 ori pe zi, de către medicul penitenciarului.

Dacă starea sănătăŃii condamnatului se înrăutăŃeşte, cu avizul medicului, acesta poate fi internat în spital.

În dosarul personal al condamnatului se va face menŃiune despre data şi motivele declarării grevei.

Pe timpul grevei, condamnatul este Ńinut izolat de ceilalŃi condamnaŃi, într-o cameră anume destinată, cu respectarea regulilor de separaŃie. Pe această perioadă i se ridică toate alimentele şi medicamentele, i se suspendă dreptul de a primi pachete cu alimente, sau bani pentru cumpărături. Directorul penitenciarului poate aproba vizite ale unui membru de familie, ale avocatului, sau reprezentantului cultului la care aparŃine condamnatul. Acesta poate primi în schimb – ziare, reviste, cărŃi şi poate asculta anumite emisiuni de radio şi poate primi corespondenŃă.

Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraŃie scrisă şi semnată de persoana condamnată, în prezenŃa judecătorului delegat.

Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară (art. 215 din Regulament)

63

d. Combaterea actelor de nesupunere şi revoltă ale deŃinuŃilor Pentru prevenirea unor asemenea evenimente, limitarea ariei lor de extindere şi

reinstaurarea ordinii este necesar să se acŃioneze potrivit cadrului legal şi regulamentar, cu fermitate şi tact, aşa încât încetarea manifestărilor de nesupunere şi a revoltelor să se realizeze cu minimum de urmări negative. În acest scop restabilirea ordinii se va baza pe discuŃii cu deŃinuŃii, intervenŃia în forŃă având loc numai când toate posibilităŃile de acŃiune non violentă au fost epuizate.

Conducerea penitenciarului va stabili planuri proprii de pază şi apărare, dispozitive de pază şi supraveghere, care să izoleze sectorul de deŃinere, sau secŃiile de cazare ale deŃinuŃilor. Aceste dispozitive vor fi marcate cu indicatoare, “Zonă interzisă”, unde se poate face uz de armă. 31

Pentru a evita folosirea violenŃei, se va desfăşura un număr impresionant de forŃe de intervenŃie şi tehnică de luptă şi se va apela la ofiŃeri negociatori, pentru a fi descurajată atitudinea ostilă a condamnaŃilor. Totodată, în scopul dizolvării grupurilor, se vor soluŃiona probleme minore în condiŃiile legii şi a regulamentului penitenciar.

f. Preîntâmpinarea tentativelor de sinucidere şi a actelor de autoagresiune şi violenŃă în penitenciare

Pe fondul unor tulburări de personalitate, deŃinuŃii recurg la astfel de manifestări din următoarele motive: modul de efectuare a urmăririi penale, probleme în legătură cu condamnarea primită, sau unele probleme în legătură cu modul de distribuire a medicamentelor la deŃinuŃii bolnavi.

Cu ocazia deplasărilor pentru efectuarea unor activităŃi productive, paza şi supravegherea, nu întotdeauna, se desfăşoară în cadrul legal, astfel că orice încălcare a acestor norme dau posibilitatea condamnaŃilor să procure şi să folosească obiecte interzise şi substanŃe nocive, care le pun în pericol starea de sănătate.

Totodată, administrarea medicamentelor pentru deŃinuŃi, cu afecŃiuni de tip comportamental nu se realizează întotdeauna conform practicii stabilite (sub supraveghere) creându-se astfel premisele ca unii dintre aceştia să stocheze cantităŃi mari pe care apoi le consumă fără nici un control de specialitate.

1. Agresivitate şi violenŃă în comportament Prin agresivitate se înŃelege un comportament verbal sau acŃional ofensiv, orientat

spre umilirea şi chiar suprimarea fizică a celorlalŃi. Comportamentul agresiv poate fi orientat: - contra propriei persoane (autoagresiune); - spre distrugerea obiectelor investite cu semnificaŃie socială; - heteroagresivitate (împotriva celorlalŃi şi a conducătorilor).

Prin violenŃă se înŃelege utilizarea forŃei şi a constrângerii de către un individ în scopul impunerii voinŃei sale asupra altora. Privarea de libertate favorizează apariŃia şi dezvoltarea unor comportamente agresive.

Se poate ca unii deŃinuŃi să fie victime sau agresorii altora. O altă formă de agresivitate este cea instrumentală care se manifestă sub forma

conflictelor individuale sau de grup, miza fiind dată de dorinŃa de a se impune în „teritoriu” sau din dorinŃa de a avea dreptul de a lua primul masa, etc. 31 Conform legii nr. 17/2 aprilie 1996 publicată în M.O. nr. 74/11 aprilie 1996

64

O formă extremă de agresivitate verbală şi fizică se manifestă faŃă de cei care sunt condamnaŃi pentru delicte repudiate de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul copiilor, uciderea copiilor sau a părinŃilor, soŃiei.

Agresivitate se manifestă prin sclavie, costând în folosirea de către deŃinuŃi a altor deŃinuŃi pentru menaj şi alte activităŃi înjositoare.

În cazul în care medicul locului de deŃinere constată că persoana privată de libertate a recurs la acŃiuni de autoagresiune, întocmeşte un proces verbal, care după ce este avizat de directorul unităŃii, se aduce la cunoştinŃă persoanei private de libertate, sub semnătură şi se ataşează la dosarul individual.

Durata internării în spital se menŃionează în procesul verbal care se înaintează instanŃei de executare, iar cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratament, sunt imputabile celor în cauză (art. 33 din Regulament).

2. ViolenŃa colectivă Acest fenomen psihosocial care are loc în penitenciar este condiŃionat, mereu, de

acumularea unor tensiuni în interiorul unui grup de deŃinuŃi, având diferite cauze: - atitudini nonconformiste; - prezenŃa unora cu inadaptări marcante la mediul penitenciar; - revolta penitenciară; Luând în considerare specificul vieŃii de detenŃie deseori actele de violenŃă au rolul

"de descărcare afectivă, de uşurare". Micile acte agresive, de obicei trecute cu vederea, trebuiesc considerate ca semnale pentru ceea ce este valorizat de deŃinuŃi şi încălcat de cineva: forŃa, prestigiul, vârsta, loialitatea, sentimentul de siguranŃă.

În faŃa unui mediu considerat ostil - mediul penitenciar - individul se simte vulnerabil, ameninŃat, incapabil de a face faŃă unor dificultăŃi, astfel că la deŃinuŃi ieşirile agresive sunt mult mai frecvente.

ViolenŃa colectivă în mediul penitenciar are o desfăşurare fazică: - în urma unui incident apreciat de deŃinuŃi ca jignitor sau nedrept, se stârneşte în

rândul acestora o oarecare agitaŃie. Faptul se propagă din gură în gură, este deformat, ornat cu detalii ireale sau exagerate. La nucleul agitaŃiei se adaugă noi indivizi şi starea de spirit a grupului intră într-o nouă fază;

- grupul creşte, deŃinuŃii devin din ce în ce mai agitaŃi şi mai furioşi, fără a şti precis ce vor. În acest moment poziŃia mulŃumii este oscilantă şi poate fi uşor dirijată de agitatori. InfluenŃa acestor agitatori depinde de autoritatea de care se bucură, de măsura în care exprimă trebuinŃele de bază ale grupului şi mai ales reuşesc să formuleze clar nemulŃumirea de moment şi cea latentă. Deşi furia grupului creşte, ea se menŃine în această fază în interiorul grupului.

- în următoarea fază agitaŃia mulŃimii este în continuă creştere. Cei mai tineri din grup încep să-şi manifeste violenŃa încercând să-i încurajeze şi să-i distreze pe ceilalŃi prin fluierături, injurii, provocări verbale. DeŃinuŃii adulŃi care reprezintă centrul de greutate al mulŃimii, nu se manifestă şi de aceea trebuie să li acorde maxim de atenŃie;

- ultima fază, când grupul este în situaŃia de a comite acte de violenŃă, orice intervenŃie verbală sau de control este inutilă.

65

3. Automutilările. Tatuajele În mediul penitenciar, unul dintre fenomenele des întâlnite este şi automutilarea.

Aceasta se întâmplă adesea din cauza unor probleme psihice, sociale sau culturale. Pierderea încrederii în viitor, situaŃia socială din închisoare, hărŃuirea sexuală, izolarea faŃă de familie şi prieteni, multe motive personale pot explica astfel de comportamente.

Automutilările - pot fi întâlnite la obsedaŃii sexuali ca semnificaŃie de autopedepsire, la unii subiecŃi chinuiŃi de scrupule religioase sau la deŃinuŃii hiperemotivi. La aceştia din urmă automutilările apar pe fondul unei slăbiciuni psihice, după o perioadă de activităŃi sau relaŃii penibile cu alŃi deŃinuŃi.

Tatuajul – a fost şi este o problemă studiată de mulŃi criminologi ca Lombroso, H. Minovici - care au emis diverse teorii cu privire la originea şi semnificaŃia tatuajului.

Principala cauză a tatuajului îl constituie nivelul scăzut intelectual şi de cultură care favorizează apariŃia acestui fenomen. Motivele tatuării sunt imitaŃia, forma de manifestare a dragostei şi prieteniei şi vanitatea (rezistenŃa la o durere).

4. Tulburările psihice La contactul cu viaŃa de detenŃie pot apare o serie de tulburări psihice. Desigur că nu

ne referim aici la manifestările care Ńin de constituŃia subiectului sau cele declanşate în stare de libertate, ci numai la acelea care apar ca reacŃii faŃă de încarcerare. Acestea apar mai ales la deŃinuŃii primari. Ele survin la puŃin timp după depunerea în penitenciar şi sunt tranzitorii. În ordinea frecvenŃei lor se situează stările depresive care se caracterizează prin următoarele forme de manifestare: o puternică melancolie, disperare, agitaŃie anxioasă, tentative de suicid, halucinaŃii auditive şi vizuale, temeri delirante de persecuŃie.

Tabloul acestor manifestări este influenŃat de o serie de factori psihologici ruşinea; remuşcările; despărŃirea bruscă de familie.

Alt grup de tulburări este constituit de stările confuzionale care apar după câteva săptămâni sau luni de la depunerea în penitenciar.

Unele tulburări psihice mai pot fi determinate de sevrajul la care sunt supuşi alcoolicii. Ei se manifestă prin: crize anxioase, violente; febră, tremurături; agitaŃie psiho-motorie; halucinaŃii, insomnii, puls accelerat.

Toate aceste tulburări psihice reclamă examinarea de specialitate a unui tratament precoce.

5. Suicidul E.S. Shneidman (1980) definea suicidul „un act de încetare din viaŃă, autopropus şi

cu intenŃie proprie". Se poate detalia această definiŃie ca fiind „actul autooprimării existenŃei, desfăşurat într-un moment de tensiune afectivă sau de perturbare a conştiinŃei".

Suicidului i se acordă semnificaŃii multiple, ca aceea a curmării singurătăŃii, a răzbunării ca ultimă sau unică soluŃie a unei situaŃii intolerabile, înlăturării dependenŃei; o altă semnificaŃie aste aceea a menŃinerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi o sursă de uşurare.

Venirea în penitenciar tulbură echilibrul personalităŃii printr-o triplă reducere a spaŃiului de viaŃă, a timpului personal, a comportamentului social. Pe acest dezechilibru al personalităŃii are loc o disfuncŃie a conduitei individuale. Aproape fiecare deŃinut trăieşte traumatic perioada de detenŃie, mai ales la prima condamnare; frustrările în plan social,

66

instinctul şi în ce priveşte imaginea de sine, îi poate face să caute un remediu definitiv al nefericirii sale.

Fiind o tulburare a instinctului de conservare, o reacŃie catastrofală a individului exprimând neputinŃa de a se adapta la situaŃia dată, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a cărei fenomenologie poate lua forme diverse

Formele suicidului în mediul penitenciar sunt: • suicidul emotiv - care rezultă dintr-o mare anxietate, fiind pentru subiect un mijloc

de rezolvare al unei emoŃii puternice (teama); • suicidul pasional - care este mai curând o conduită de disperare care încearcă astfel

să se elibereze de o durere morală insuportabilă; • echivalenŃe suicidare - sunt frecvente în mediul penitenciar, datorită beneficiilor

secundare de îngrijire medicale. În general, aceste conduite sunt ca un şantaj fără a se da o semnificaŃie deosebită

faptului că individul foloseşte moartea ca o monedă de schimb, trecându-se destul de uşor peste toate conduitele de revendicare ale deŃinuŃilor. Trebuie făcută distincŃia între şantaj cu sinucidere şi sinuciderea şantaj. În primul caz individul scontează că va obŃine beneficiul înainte de trecerea la act, iar în al doilea caz, după ce va muri.

6. Homosexualitatea ÎnŃelegem prin homosexualitate preferinŃa sexuală a unei persoane pentru un partener

de acelaşi sex. AdulŃii homosexuali nu se deosebesc de adulŃii heterosexuali în ce priveşte starea de sănătate, sentimentul de fericire sau de nefericire. Efectele negative ale homosexualităŃii se manifestă la persoanele care au un sentiment de culpabilitate în raport cu opŃiunea sexuală.

Homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogenici în cazul unei boli propriu-zise.

Unii autori consideră homosexualitatea drept o perversiune, în adevăratul înŃeles al cuvântului, doar atunci când persoana îşi caută în mod conştient şi deliberat satisfacŃii în relaŃia sexuală de acest tip.

O serie de orientări includ homosexualii printre psihopaŃi, perverşi sexuali, deoarece, in general, conduita lor relevă o serie de deviaŃii caracteriale adânci, pe care nu le putem reduce doar la o simplă anomalie de satisfacere a instinctului sexual.

Cauzele homosexualităŃii: • existenŃa unui fond genetic generator de tendinŃe homosexuale; • traumatismele psihosexuale din copilărie şi în special iniŃierea homosexuală de către

un adult; • influenta stimulatoarea din mediile închise. Tipuri de homosexuali: • homosexuali autentici; • homosexuali ambigui; • homosexuali ocazionali. Mediul privativ reprezintă una din cauzele homosexualităŃii şi, totodată, reprezintă

un fenomen întâlnit în cadrul grupurilor de deŃinuŃi. Dintre tipurile de homosexualitate întâlnite in mediul penitenciar, cel ocazional este cel mai des.

67

Periculozitatea socială a fenomenului este dată de faptul că homosexualitatea poate constitui un element de recunoaştere, racolare şi coeziune a grupurilor de deŃinuŃi. În acelaşi timp demascarea lor poate declanşa o reacŃie puternică şi cu urmări neprevizibile.

h. Transferarea condamnaŃilor

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, condamnatul este repartizat la un penitenciar de profil, corespunzător, pentru executarea pedepsei. Dacă pentru anumite considerente, cum ar fi: afaceri judiciare la alte instanŃe, mutarea în alte penitenciare ca urmare a conduitei condamnatului în penitenciar, ca urmare a unei boli suferite de acesta în penitenciar, etc. se impune transferarea, mutarea şi ducerea condamnatului dintr-un loc în altul, acesta se va realiza cu respectarea unor anumite reguli de pază şi securitate.

Transferarea condamnatului se face numai pe baza unei dispoziŃii de transferare emisă de un organ competent şi anume instanŃa de judecată sau procuror, având în vedere instituŃia la care se găseşte în cercetare dosarul. Dacă motivul transferării nu mai subzistă, condamnatul transferat va fi readus la locul de deŃinere iniŃial, în aceleaşi condiŃii de pază şi securitate.

Transferarea se realizează atunci când condamnatul este chemat de către organul judiciar din altă localitate, când acesta este trimis pentru executarea pedepsei într-un anumit regim, când condamnatul este trimis în vederea unui consult, tratament, internare sau expertiză medicală, sau când condamnatul o solicită şi are avizul comisiei speciale.

DispoziŃia privind transferarea se dă de către organul judiciar competent, Ńinând cont de următoarele criterii:

a) instanŃele judecătoreşti au întotdeauna prioritate faŃă de celelalte organe judiciare;

b) cauzele penale în care, pentru persoanele private de libertate au fost emise mandate de arestare preventivă;

c) gradul de jurisdicŃie al organului judiciar care instrumentează cauza; d) netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata. Reintegrarea sociala a condamnaŃilor liberaŃi definitiv După liberarea definitivă a foştilor condamnaŃi, în viaŃa acestora intervine

necesitatea reintegrării lor sociale, resocializării lor în colectivele din care au provenit, în familie, etc.

Este de dorit a li se asigura o asistenŃă pentru reîncadrarea în muncă, căci asigurarea muncii, a mijloacelor de existenŃă pentru cei liberaŃi definitiv, constituie o primă şi importantă condiŃie pentru evitarea reîntoarcerii lor în câmpul infracŃional.

AtribuŃiuni în repartizarea în muncă a liberaŃilor din locurile de deŃinere, revin în primul rând organelor Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale şi Familiei şi ale DirecŃiilor JudeŃene pentru Probleme de Muncă şi ProtecŃie Socială de pe lângă organele locale (judeŃene, municipale, orăşeneşti şi comunale).

Aceleaşi obligaŃii revin şi conducerilor din locurile de deŃinere. Acestea sunt obligate să comunice organelor subordonate Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi Familiei de la domiciliul deŃinutului sau de la locul unde deŃinutul intenŃionează să se stabilească după punerea sa în libertate, datele necesare luării în evidenŃă în vederea repartizării în muncă.

68

Repartizarea este influenŃată de situaŃia fizică, de pregătirea profesională, ori de calificarea profesională obŃinută la locul de deŃinere. Condamnatul liberat are de asemenea obligaŃia de a se încadra în muncă, iar în cazul în care nu reuşeşte prin forŃe proprii va apela neîntârziat la organele specializate ale Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale.

O atenŃie deosebită trebuie acordată şi repartizării în muncă a minorilor, în condiŃiile prevăzute de Codul Muncii, în funcŃie de domiciliile acestora, de calificarea profesională şi de aptitudinile fizice şi psihice. În cazul în care minorii au fost repartizaŃi unor unităŃi şi nu dispun de o calificare profesională, aceste unităŃi au obligaŃia de a se îngriji de calificarea profesională a minorilor.

SecŃiunea VII

Repararea pagubelor în cazul condamnării pe nedrept

Codul de procedură penală reglementează întreaga desfăşurare a procesului penal în aşa fel încât scopul acestuia să poate fi pe deplin realizat. Înfăptuirea justiŃiei penale înseamnă în egală măsură atât pedepsirea tuturor persoanelor vinovate de comiterea vreunei infracŃiuni, cât şi apărarea de răspundere penală a persoanelor nevinovate.

Codul de procedură penală prevede astfel un număr suficient de garanŃii procesuale, menite să prevină luarea unor măsuri de constrângere şi aplicarea unor sancŃiuni cu caracter represiv împotriva unor persoane nevinovate.

Opera de justiŃie se înfăptuieşte printr-un complex de activităŃi umane, şi cum orice activitate umană, tocmai pentru că este umană, este supusă riscului unor deviaŃiuni ilicite sau fortuite.

Devierea ilicită sau fortuită a acestei activităŃi de la corecta ei desfăşurare conduce la ideea că uneori actul de justiŃie nu poate fi pus la adăpost de riscul producerii unor erori judiciare.

Legiuitorul a prevăzut în art. 504-507 Cod procedură penală, dreptul la repararea pagubelor materiale sau a daunei morale produse prin condamnări nedrepte sau prin privarea ori restrângerea de libertate în mod ilegal. Această procedură este generată de producerea unei pagube cauzată printr-o hotărâre de condamnare penală, nedreaptă, la adresa unei persoane nevinovate şi are menirea de a restabili ordinea de drept prin înfăptuirea actului de justiŃie.

Această instituŃie a reparaŃiunii, prin funcŃia sa proprie, asigură procesual desfăşurarea activităŃii prin care se ajunge la obŃinerea reparării pagubei suferite de către cel condamnat pe nedrept.

Activitatea procesuală este declanşată în faŃa instanŃei competente prin introducerea acŃiunii pentru repararea pagubei.

Potrivit art. 506 cod procedură penală, acŃiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăŃită potrivit art. 504 Cod procedură penală, iar după moartea acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreŃinerea sa.

Termenul în care poate fi introdusă acŃiunea pentru repararea pagubei este de 18 luni şi acesta curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare sau de la data ordonanŃei de scoatere de sub urmărire (art. 504 alin. 2 cod procedură penală) în cazul condamnării nedrepte.

69

Hotărârea definitivă de achitare de care se Ńine seama la calcularea termenului de introducere a acŃiunii este hotărârea dată după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac.

InstanŃa competentă pentru obŃinerea reparaŃiei este tribunalul în a cărui rază teritorială domiciliază persoana îndreptăŃită la dezdăunare. Aceasta cheamă în judecată civilă Statul Român prin Ministerul FinanŃelor Publice.

AcŃiunea civilă este scutită de plata taxei de timbru. Procedura de soluŃionare a cererii se desfăşoară potrivit regulilor prevăzute de

Codul de procedură civilă. Pentru instanŃa civilă, hotărârea penală dată asupra erorii judiciare are autoritate de lucru judecat. Dovedirea şi evaluarea pagubei suferite de către condamnatul pe nedrept se fac potrivit procedurii civile.

InstanŃa civilă, după verificarea regularităŃii şi temeiniciei acŃiunii sub aspectul calităŃii procesuale, a termenului de introducere al acŃiunii şi al condiŃiilor cerute pentru acordarea reparaŃiei, va pronunŃa o hotărâre care va fi supusă căilor de atac, după regulile procedurii civile.

La stabilirea reparaŃiei pagubei se va avea în vedere prejudiciul de natură materială suferit de către persoana condamnată. La stabilirea cuantumului acestuia este irelevantă situaŃia economică a celui îndreptăŃit la reparaŃie. Totodată, persoanei care înainte de condamnare a fost încadrată în muncă, i se va calcula la vechimea în muncă şi timpul cât a fost arestată sau timpul cât a executat pedeapsa la locul de muncă.

ReparaŃia constă în plata unei sume de bani sau, Ńinându-se seama de condiŃiile celui îndreptăŃit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaŃia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi medicală.

În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit dispoziŃiile art. 506 cod procedură penală, statul are acŃiunea în regres împotriva aceluia care cu rea credinŃă, sau din gravă neglijenŃă, a provocat situaŃia generatoare de daune.

AcŃiunea în regres este obligatorie. Pentru folosirea acŃiunii în regres nu este nevoie să existe o hotărâre de condamnare

împotriva celui care s-a făcut vinovat de provocarea situaŃiei generatoare de daune, fiind suficient să se facă dovada că cel chemat să răspundă a contribuit cu rea credinŃă, sau printr-o gravă neglijenŃă la producerea situaŃiei generatoare de pagubă.

Greşelile simple ce se pot ivi în cursul desfăşurării activităŃii procesuale nu sunt deci de natură să atragă răspunderea civilă. Reaua credinŃă este însă implicit dovedită când există hotărâri de condamnare împotriva unor persoane ce s-au făcut vinovate de producerea unor erori judiciare.

Deşi în literatura de specialitate au existat controverse cu privire şi la repararea pagubelor morale (a daunelor morale), ca urmare a atingerii aduse unor valori morale, spirituale, afective, persoanei condamnate pe nedrept, apreciem că se impune ca instanŃele de judecată, pe lângă repararea materială, să realizeze totodată şi o reparaŃie morală, pentru prejudicii de ordin moral, iar cuantumul acestora să fie la libera apreciere a instanŃei de judecată.

Procedând la o reparare doar a daunelor materiale, legate de condamnarea pe nedrept, apreciem asemeni profesorului I. Oancea, că se realizează o reparaŃie trunchiată (parŃială) a prejudiciului suferit32. 32 I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura All, p.252 şi urm.

70

Procedura dezvoltată anterior are o funcŃie reparatorie dar, în acelaşi timp, şi o finalitate preventivă în producerea erorilor judiciare.

ExistenŃa unor asemenea instituŃii este de natură a spori vigilenŃa organelor judiciare în realizarea unui proces penal de înaltă calitate şi cu evitarea luării oricăror măsuri nedrepte (V. Dongoroz). Întrebări:

1. Care sunt modalităŃile de executare a pedepsei închisori în regim liber? 2. Care sunt incidentele la locul de deŃinere? 3. Care sunt condiŃiile de transferare a condamnaŃilor? 4. Care este procedura de reparare a pagubelor în cazul condamnării pe nedrept?

TEAMA V EXECUTAREA PEDEPSEI AMENZII PENALE

SecŃiunea I

ModalităŃi de executare a amenzii penale

Potrivit art. 425 cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

La alin. 2 al art. 425 cod procedură penală, legiuitorul a reglementat situaŃia în care persoana condamnată se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut de 3 luni. SoluŃia oferită de către legiuitor este că instanŃa de executare la cererea condamnatului poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii în rate, pe o perioadă de cel mult 2 ani.

Această apreciere a instanŃei se face dacă persoana condamnată nu este încadrată în muncă şi nu are posibilităŃi materiale şi financiare pentru a achita amenda integral, dar are capacitate de muncă.

Dimpotrivă, dacă persoana condamnată nu are nici un fel de venituri care să asigure garanŃia achitării amenzii, o astfel de cerere de eşalonare poate fi respinsă.

Plata amenzii penale se face de către condamnat la AdministraŃia financiară de la domiciliul său, care o face venit la bugetul de stat. O cerere de eşalonare a plăŃii poate fi adresată instanŃei de executare înăuntrul termenului de 3 luni.

În practică s-au întâlnit soluŃii prin care, deşi acest termen de 3 luni a expirat şi cererea de eşalonare a fost promovată ulterior, totuşi s-a admis reeşalonarea. După plata tuturor ratelor, pedeapsa se socoteşte executată.

În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de plată în întregime în termen de 3 luni sau de neplata unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii potrivit dispoziŃiilor legale privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziŃii.

Organul financiar are obligaŃia de a lua măsuri pentru încasarea amenzii şi de a comunica instanŃei de executare luarea în debit pentru a se face menŃiunea corespunzătoare în registrul de evidenŃă a executării pedepsei.

71

Aşadar, evaluând cele de mai sus, se poate conchide că executarea amenzii poate fi voluntară, ca urmare a executării ei din proprie iniŃiativă de către condamnat şi aceasta are un caracter principal, dar poate fi şi silită având un caracter subsidiar, care se realizează atunci când amenda nu este achitată de bună voie.

SecŃiunea II Înlocuirea pedepsei amenzii penale

Dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinŃă de la executarea amenzii, instanŃa

poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracŃiunea comisă, Ńinând seama de partea din amendă care a fost achitată.

Reaua credinŃă a condamnatului trebuie să fie dovedită şi ea nu poate fi presupusă doar din faptul neachitării amenzii în termenul prevăzut de lege.

Înlocuirea pedepsei amenzii are loc când se probează desfăşurarea unei activităŃi cu caracter fraudulos prin care cel condamnat împiedică executarea silită a acestei sancŃiuni, care se poate înfăptui prin urmărirea salariului, pensiei sau a altor venituri din muncă, ori a bunurilor sale33.

CondiŃiile care atrag după sine înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii sunt:

- sustragerea cu rea credinŃă de la plata amenzii care presupune o seamă de acŃiuni sau inacŃiuni pentru a nu se plăti amenda. De exemplu, ne aflăm în această situaŃie când condamnatul deşi are mijloace de plată, nu plăteşte amenda invocând mincinos cheltuieli personale sau familiale şi eschivându-se astfel cu rea credinŃă de la plată;

Nu suntem în situaŃia de rea credinŃă în cazurile în care veniturile din muncă ale condamnatului nu-i îngăduie, datorită cheltuielilor mari familiale, plata amenzii nici integral şi nici eşalonat în rate lunare;

- înlocuirea în limita amenzii neachitate. Această condiŃie se referă la împrejurarea când condamnatul a achitat o rată sau mai multe din amenda eşalonată, iar apoi refuză să mai facă plata în continuare. În acest caz înlocuirea se va face în raport cu restul de amendă rămas neexecutat;

- înlocuirea în limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracŃiunea comisă. În procedura înlocuirii amenzii cu pedeapsa închisorii, instanŃa nu poate înlătura efectul circumstanŃelor atenuante constatate în favoarea condamnatului prin hotărârea definitivă pusă în executare.

Ori de câte ori, în raport de pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru infracŃiunea comisă – ca pedeapsă alternativă – instanŃa, potrivit art. 76 lit. e Cod penal, a avut posibilitatea să dispună înlocuirea pedepsei amenzii, această pedeapsă va fi înlocuită cu pedeapsa închisorii, sub minimul special până la minimul general.

În situaŃia în care, instanŃa făcând aplicarea art. 76 lit. c Cod penal, a fost obligată să aplice pedeapsa amenzii, această pedeapsă nu va putea fi înlocuită cu închisoarea în baza art. 631 Cod penal.

Totodată când pentru infracŃiunea comisă legea prevede doar pedeapsa amenzii, aceasta nu va putea fi înlocuită cu pedeapsa închisorii întrucât aceasta din urmă nu este prevăzută în textul de lege care încriminează infracŃiunea prevăzută, condiŃie ce rezultă expres din prevederile art. 63 ind. 1 Cod penal. 33 CJS SecŃia penală, dec. 1718/1993 şi 2513/1993, Repertoriu de jurisprudenŃă, vol II, Ed. Argesis, pag. 349

72

Dacă în cursul procesului destinat înlocuirii amenzii se va achita amenda, sesizarea rămâne fără obiect şi va fi respinsă.

Înlocuirea amenzii penale nu se poate dispune când persoana condamnatului a decedat, deoarece răspunderea penală este personală.

InstanŃa va proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoare şi dacă este cazul, în mod obligatoriu va Ńine seama şi de partea din amendă care a fost achitată urmând ca înlocuirea să se facă pentru restul acesteia.

InstanŃa competentă a proceda la această înlocuire de pedepse este instanŃa de executare, adică judecătoria competentă.

Sesizarea judecătoriei se face din oficiu, sau de către organul care potrivit legii execută amenda.

La judecarea acestor sesizări participarea procurorului este obligatorie.

SecŃiunea III Pedeapsa amenzii aplicată minorilor

Amenda reprezintă cealaltă formă de pedeapsă principală, alături de închisoare, ce

se poate aplica infractorilor minori, care răspund penal pentru infracŃiunile comise. Amenda constituie o pedeapsă principală mai uşoară care afectează în principal bugetul şi veniturile infractorului minor.

În practica judiciară se constată că aplicarea pedepsei amenzii se face atunci când infractorul minor are o vârstă apropiată de majorat, în cele mai multe cazuri. În conformitate cu art. 100 Cod penal, minorului care răspunde penal, i se poate aplica o măsură educativă ori o pedeapsă, alegerea sancŃiunii depinzând de gradul de pericol social al faptei comise, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea, de condiŃiile în care a fost crescut şi în care a trăit minorul, precum şi de alte elemente care ar putea să caracterizeze şi să justifice comportamentul acestuia.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, iar aplicarea pedepsei închisorii ar fi o sancŃionare prea aspră faŃă de pericolul social redus al infracŃiunii săvârşite.

Prin lege există posibilitatea aplicării pedepsei cu amendă infractorului atât în cazul în care acesta posedă mijloace materiale proprii (moşteniri, donaŃii), salarii pentru munca prestată, cât şi în cazul în care nu posedă avere proprie, dar există garanŃia că amenda se va executa.

Pentru a asigura eficienŃă pedepsei penale, legea prevede posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu închisoarea dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinŃă de la executarea amenzii în limitele prevăzute pentru infracŃiunea comisă, Ńinând cont şi de partea din amendă care a fost achitată.

Pentru stabilirea pedepsei amenzii infractorului minor, limitele minime şi cele maxime se reduc la jumătate.

La individualizarea pedepsei se va Ńine seama de criteriile generale de individualizarea pedepsei, astfel încât infractorul să nu se afle în situaŃia de a nu-şi putea asigura mijloacele necesare la propria sa întreŃinere, învăŃătură şi pregătire profesională. Întrebări:

1. Care sunt modalităŃile de executare a amenzii penale?

73

2. Este aplicabilă amenda penală la minori? 3. Care sunt condiŃiile de înlocuire a pedepsei amenzii penale?

TEMA VI EXECUTAREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE

SecŃiunea I

Arestarea preventivă34

Arestarea preventivă este măsura preventivă privativă de libertate prin care organul judiciar competent dispune deŃinerea învinuitului sau inculpatului pe durata şi în condiŃiile prevăzute de lege, în locuri special prevăzute, în interesul urmăririi penale sau a judecăŃii.

Arestarea preventivă se prezintă sub două modalităŃi: a) arestarea preventivă a învinuitului; b) arestarea preventivă a inculpatului. Măsura reŃinerii şi a arestării preventive în cursul urmăririi penale se execută numai

în centrele de reŃinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului AdministraŃiei şi Internelor.

Măsura arestării preventive, în cursul judecăŃii se execută în secŃii speciale ale locurilor de deŃinere din subordinea A.N.P. sau în centre de arestare preventivă ce funcŃionează pe lângă acestea. Primirea şi cazarea persoanelor reŃinute ori arestate, se realizează, de regulă, individual, în condiŃiile dispoziŃiilor regulamentului şi a legii, iar arestaŃii preventiv aflaŃi în curs de judecată sau urmărire penală, vor fi ŃinuŃi separat de persoanele condamnate definitiv, cercetate într-o altă cauză.

Arestarea preventivă a învinuitului Persoana faŃă de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă în

mişcare acŃiunea penală împotriva sa, poartă denumirea de învinuit. Prezentăm în continuare câteva condiŃii necesare arestării preventive a învinuitului: - pentru a se lua această măsură este nevoie să existe probe sau indicii temeinice că

învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa este închisoarea sau detenŃiunea pe viaŃă;

- de asemenea învinuitul să fi fost ascultat înainte de a se dispune luarea măsurii şi să existe vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală;

- măsura arestării preventive a învinuitului trebuie să fie impusă de situaŃia concretă, pentru buna desfăşurare a procesului penal.

După faza în care se găseşte cercetarea penală, organul competent a dispune arestarea învinuitului este judecătorul, care în faza de urmărire penală, ia această măsură la propunerea organului de cercetare penală, prin încheiere.

În faza de judecată, organul competent să aresteze este tot instanŃa (judecătorul), care se pronunŃă prin încheiere sau prin sentinŃă.

34 V. Câmpean, Aspecte controversate referitoare la arestarea preventivă, R.D.P. nr. 2/2001, p.155 Al. łuculeanu, Arestarea inculpatului în faza judecăŃii. ConstituŃionalitate, R.D.P. nr. 1/2001, p.67-69

74

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, punerea în executare a măsurii arestării preventive a învinuitului se va face de către poliŃie în baza unui mandat de arestare cu următoarele menŃiuni: (art. 151 Cod procedură penală)

- instanŃa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului (învinuitului); - data şi locul emiterii; - numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; - datele privitoare la persoana inculpatului prevăzute în art. 70 şi codul numeric

personal; - arătarea faptei ce formează obiectul învinuirii şi denumirea infracŃiunii; - temeiurile concrete care determină arestarea; - ordinul de a fi arestat inculpatul; - indicarea locului unde urmează a fi deŃinut cel arestat; - semnătura judecătorului.

Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere, odată cu arestatul. Dacă arestarea s-a luat în lipsa inculpatului, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliŃie pentru executare.

Organul de poliŃie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul. Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecŃii, care necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.

Durata arestării preventive a învinuitului este de cel mult 10 zile. Dacă învinuitul este minor, durata arestării este de cel mult 3 zile.

Învinuitului i se aduce la cunoştinŃă, în cel mai scurt timp, în prezenŃa unui avocat, învinuirea pentru care este cercetat, iar în termen de 24 ore, ca şi o expresie a garantării dreptului la apărare, a umanismului dreptului execuŃional penal, luarea măsurii este adusă la cunoştinŃa unui membru de familie al învinuitului, ori unei persoane desemnate de către acesta, împrejurare consemnată într-un proces verbal.

SoluŃionarea cererii se face în prezenŃa procurorului şi a avocatului ales sau desemnat din oficiu.

Împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, de către judecător, se poate face recurs în termen de 24 de ore, de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă.

Dosarul de înaintează de urgenŃă, în 24 de ore, instanŃei competente să judece recursul formulat. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive nu este suspensiv de executare.

Învinuitul poate fi arestat în faza de urmărire penală la cererea procurorului sau la instanŃa de judecată, în cazul acŃiunilor directe, infracŃiunilor de audienŃă şi în cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane.

Arestarea preventivă a inculpatului35 Prin noŃiunea de inculpat se înŃelege persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acŃiunea penală.

35 D. Audrieş, D. Meteş, Măsura arestării preventive, R.D.P. nr. 2/2001, p.88 Art. 149 Cod proc. pen. , modificat prin OUG nr. 109 din 24 oct,. 2003 în M.O. nr. 748/26.10.2003

75

Pentru a se lua această măsură este nevoie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă penală pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală, iar pentru fapta săvârşită, legea să prevadă pedeapsa cu închisoarea sau detenŃiunea pe viaŃă, şi totodată instanŃa să aprecieze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

De asemenea legea prevede şi o a treia situaŃie pentru cazurile prevăzute de art. 148 lit. c-g cod procedură penală, când pedeapsa trebuie să fie mai mare de 1 an.

O altă condiŃie este şi aceea ca înainte de luarea măsurii arestării preventive, inculpatul să fi fost ascultat de către organul competent. Această din urmă condiŃie se consideră îndeplinită chiar dacă inculpatul nu va fi în faŃa organului de anchetă, în următoarele 3 situaŃii:

- inculpatul este dispărut; - inculpatul se află în străinătate; - există probe din care rezultă că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală

sau de la judecată. O ultimă condiŃie ce trebuie îndeplinită pentru buna desfăşurare a procesului este

aceea cerută de necesitatea privării de libertate a inculpatului. Punerea în executare a măsurii arestării inculpatului se face în baza unui mandat de

arestare individual cu menŃiunile arătate mai sus la arestarea învinuitului. AtribuŃiunea de arestare preventivă în faza de urmărire penală, precum şi în faza de

judecată revine instanŃei, care din oficiu sau la propunerea procurorului, poate să o facă prin încheiere sau, după caz, prin hotărâre judecătorească.

Dosarul cu propunerea de arestare, înlăuntrul termenului de 24 de ore de reŃinere - în cazul în care inculpatul a fost reŃinut - va fi prezentat preşedintelui instanŃei, sau judecătorului delegat de către acesta, care va fixa ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului, devenit inculpat, sau până la expirarea - aşa cum s-a arătat mai sus - a perioadei de 24 de ore de reŃinere. Ziua şi ora se comunică de către instanŃă atât apărătorului ales, sau numit din oficiu, cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenŃa în faŃa judecătorului a inculpatului arestat sau reŃinut.

Propunerea de arestare preventivă se soluŃionează în Cameră de consiliu de către un singur judecător, indiferent de natura infracŃiunii.

Judecarea cererii se face în prezenŃa inculpatului, asistat de apărător, precum şi a procurorului. Prin excepŃie de la această situaŃie, propunerea de arestare va fi examinată şi în lipsa inculpatului, dar cu prezenŃa apărătorului acestuia în situaŃia în care inculpatul nu poate fi prezentat în faŃa judecătorului din cauza stării sănătăŃii ori din cauză de forŃă majoră sau stare de necesitate.

Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă prin încheiere motivată. Luarea măsurii arestării nu poate depăşi perioada de 30 de zile, iar dacă inculpatul a fost arestat sau reŃinut anterior, luarea măsurii va fi dispusă pentru zilele care au rămas după scăderea acesteia din perioada de 30 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.

Împotriva încheierii se poate face recurs în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Mandatul de arestare a învinuitului încetează de drept la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

76

Legat de punerea în executare a mandatului de arestare putem distinge 2 situaŃii şi anume:

- în prima situaŃie dacă inculpatul a fost prezent, organul judiciar emitent înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere odată cu inculpatul arestat;

- a doua situaŃie este cea când inculpatul nu a fost prezent, când organul judiciar emitent, înmânează în dublu exemplar mandatul de arestare organului de poliŃie pentru executare. Organul de poliŃie la rândul său va proceda la arestarea inculpatului căruia îi predă un exemplar al mandatului şi odată prezent în faŃa judecătorului se va proceda la ascultarea lui.

Dacă inculpatul nu este găsit, organul de poliŃie va încheia un proces verbal de constatare şi va înştiinŃa în consecinŃă organul judiciar care a emis mandatul şi organele competente pentru darea în urmărire. Durata arestării poate fi de cel mult 30 de zile, termen care se va putea prelungi. Prelungirea termenului de arestare36 cu alte 30 de zile cade în sarcina instanŃei de judecată care este competentă să judece şi fondul cauzei. CompetenŃa de arestare revine instanŃei corespunzătoare instanŃei de fond în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere.

Propunerea de prelungire a arestării se face de către procuror sau de către organul de cercetare penală şi se înaintează instanŃei de judecată cu cel puŃin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării.

InstanŃa se va pronunŃa asupra prelungirii măsurii prin încheiere, în Cameră de consiliu, în complet de judecător unic înainte de expirarea duratei mandatului pentru o perioadă de 30 de zile. După pronunŃare, la 24 de ore, instanŃa va restitui dosarul procurorului.

Prelungirea măsurii arestării este dispusă de către instanŃă prin încheiere, care poate fi atacată în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi (procuror, inculpat) şi de la comunicare, dacă cei doi lipsesc.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins prelungirea arestării preventive este suspensiv de executare

În baza art. 157 alin. 9 cod procedură penală instanŃa de judecată este obligată că comunice administraŃiei locului de deŃinere, de prelungirea arestării, iar aceasta din urmă este obligată să o aducă la cunoştinŃă inculpatului.

Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale, nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile (art. 159 alin. 13 cod procedură penală, modificat).

În situaŃia inculpaŃilor minori, legea penală face distincŃie pentru minorul ce are o vârstă între 14-16 ani, pentru care măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale este de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităŃii şi temeiniciei măsurii se efectuează în cursul judecăŃii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Totalul perioadei de arestare preventivă, ca urmare a unor prelungiri consecutive, fiecare în parte de câte 15 zile, nu poate depăşi 60 de zile. In mod excepŃional, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală împotriva minorului este

36 V.A. Podar, Recurs. Prelungirea arestării preventive, R.D.P. nr. 3/2001, p.127

77

detenŃiunea pe viaŃă, sau închisoarea mai mare de 20 de ani, atunci durata arestării preventive poate fi de până la 180 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani, poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o perioadă de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, de fiecare dată cu 20 de zile, dar în total nu poate depăşi un termen de 90 de zile. În mod excepŃional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani, ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale, poate fi prelungită până la 180 de zile.

Verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor, mai mare de 16 ani, în cursul judecăŃii, se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.

MenŃinerea arestării inculpatului în cursul judecăŃii După înregistrarea dosarului la instanŃă, în cauzele în care inculpatul este trimis în

judecată în stare de arest, instanŃa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanŃa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanŃa constată că există temeiuri care justifică privarea de libertate, prin încheiere motivată, va menŃine arestarea preventivă.

Încheierea prin care se menŃine arestarea poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art. 160/b alin. 4 cod procedură penală, adică în 24 ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Dosarul se înaintează de urgenŃă, în termen de 24 de ore, instanŃei competente, iar recursul se judecă în 3 zile.

În cauzele în care inculpatul este arestat, instanŃa este datoare ca în cel mult 60 de zile să verifice legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Categorii de arestaŃi preventiv Având în vedere întreaga masă a arestaŃilor preventivi, potrivit legii de executare a pedepselor, în penitenciare se face distincŃie între: arestaŃi bărbaŃi – care prezintă numărul cel mai mare de arestaŃi preventiv şi femei arestate. Privit din punctul de vedere al vârstei, distingem: arestaŃi majori, arestaŃi minori şi arestaŃi tineri – adulŃi (majori).

În funcŃie de cazierul judiciar distingem: arestaŃi preventivi primari şi arestaŃi preventivi recidivişti. Apoi se disting, după natura infracŃiunii, arestaŃi preventiv pentru infracŃiuni militare, arestaŃi preventiv pentru infracŃiuni diferite.

La locurile de deŃinere se vor separa arestaŃii preventivi, de persoanele condamnate şi chiar în rândul arestaŃilor preventivi, pot fi separări pentru o mai bună pază şi supraveghere a celor în cauză.

Regimul arestării preventive

Regimul penitenciar Dacă în ce-i priveşte pe condamnaŃi mai răspândită este modalitatea regimului penitenciar închis, totuşi se acordă tot mai mult credit şi modalităŃii regimului penitenciar deschis. În ce-i priveşte pe arestaŃii preventivi, avându-se în vedere realizarea izolării

78

acestora faŃă de martori, experŃi, etc., care ar putea influenŃa mersul procesului, regimul penitenciar stabilit de lege este cel închis.

La locul de deŃinere se impune o separare şi între condamnaŃi şi arestaŃii preventiv, iar această separare constă în necesitatea ca arestaŃii preventiv să nu intre în contact cu condamnaŃii, pentru că aceştia din urmă, cu toate măsurile ce se iau, pot influenŃa arestaŃii preventiv. InfluenŃarea poate fi în dublu sens: atât cu privire la chestiuni legate de urmărirea penală, ori judecată, cât şi cu privire la comportamentul arestaŃilor preventivi în general.

Aceleaşi considerente stau şi la baza separării arestaŃilor preventiv de alŃi arestaŃi preventiv. Dacă nu s-ar respecta această regulă s-ar produce urmări defavorabile atât pentru buna desfăşurare a urmăririi penale sau a judecăŃii, cât şi asupra conduitei arestaŃilor.

Prin legea de executare a pedepselor s-a instituit şi regula separării arestaŃilor preventivi din aceiaşi cauză în scopul evitării denaturării adevărului şi a încheierii unor înŃelegeri care pot constitui piedici în munca organelor judiciare, de aflarea adevărului.

ConŃinutul regimului arestaŃilor preventiv ConŃinutul regimului arestaŃilor preventiv este format din drepturile specifice ale acestora pe timpul deŃinerii, cum ar fi dreptul la hrană, la asistenŃă sanitară, dreptul la vizite, corespondenŃă, etc.

Drepturile arestaŃilor preventivi sunt mai largi decât ale condamnaŃilor şi presupun condiŃii mai uşoare de exercitarea lor. ArestaŃii preventivi aflaŃi în curs de urmărire penală pot primi vizite şi pachete, pot primi corespondenŃă, cu aprobarea şi controlul organului de urmărire penală.

De asemenea aceştia pot primi pachete, bani, cu care îşi pot procura cărŃi, reviste, ziare dacă aceste drepturi îşi găsesc justificare din partea directorului locului de deŃinere.

Pe lângă aceste drepturi materiale, arestaŃii preventiv au drepturi legate de viaŃa şi activitatea lor în locul de deŃinere, cum ar fi: dreptul la hrana necesară în funcŃie de starea sănătăŃii lor, dreptul la odihnă, plimbare, asistenŃă medicală, etc.

Se poate constata că aceste drepturi sunt similare prevederilor referitoare la drepturile condamnaŃilor, care de fapt se aplică în mod corespunzător şi arestaŃilor preventivi în măsura în care legea nu dispune astfel.

Tot în conŃinutul regimului arestaŃilor preventivi trebuie să includem şi obligaŃiile arestaŃilor preventivi în penitenciar, care se referă la internarea arestatului preventiv în penitenciar, la obligaŃiile privind ordinea şi disciplina, la obligaŃia de muncă precum şi la alte obligaŃii.

În ce priveşte prima obligaŃie trebuie arătat că odată emis mandatul de arestare, organele de poliŃie procedează la încarcerarea arestatului preventiv conform dispoziŃiilor art. 81 din Legea nr. 275/2006. Arestatul preventiv este înscris în registrul special al arestaŃilor preventivi, cu toate datele personale ale acestuia precum şi data primirii la locul de deŃinere.

Cu aceiaşi ocazie i se aduc la cunoştinŃă drepturile şi obligaŃiile sale, măsurile disciplinare ce i se pot aplica şi măsurile obligatorii de igienă sanitară.

Pe toată perioada arestării preventive, se exercită o pază şi o supraveghere permanentă asupra acestor infractori pentru a preîntâmpina orice tentativă de evadare. Este

79

posibil ca arestatul preventiv să beneficieze de păstrarea hainelor personale, după ce s-a efectuat percheziŃia corporală prealabilă.

După îndeplinirea acestor formalităŃi administrative, arestatul preventiv aflat în locul de deŃinere (penitenciar) urmează să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziŃiile date de personalul penitenciarului, să se supună percheziŃiilor, să respecte regulile de igienă şi prescripŃiile medicului locului de deŃinere, să se comporte cu grijă faŃă de bunurile proprietatea penitenciarului.

ArestaŃii preventivi nu au obligaŃia de a presta o muncă, în schimb au obligaŃia de a presta munci cu caracter gospodăresc, situaŃie în care, consimŃământul lor nu este necesar. Ca excepŃie, cu avizul organului de urmărire penală, arestaŃii preventivi pot fi folosiŃi la muncă.

Programul de lucru al acestora este alcătuit de directorul penitenciarului cu respectarea normelor de protecŃia muncii. Durata zilei de muncă este de 8 ore şi activitatea desfăşurată de ei se face în raport cu calificarea profesională pe care aceştia o au.

Munca prestată şi retribuită va aduce arestatului preventiv anumite sume de bani, din care o parte se depun la CEC, beneficiind de ea la liberare, iar o altă parte poate fi cheltuită în penitenciar.

Femeile gravide nu pot fi folosite la muncă în perioada stabilită de normele legale. ArestaŃii preventiv nu au obligaŃii de participare la acŃiunile de instrucŃie, educare şi

calificare profesională care sunt de durată, iar şederea acestora în penitenciar poate fi de scurtă durată.

ArestaŃilor preventiv li se aplică dispoziŃiile Legii 275/2006.

Măsuri disciplinare şi recompense Şi în această materie, principiul care se aplică este cel similar celui aplicabil condamnaŃilor în sensul că măsurile disciplinare şi recompensele se pot aplica în mod corespunzător ambelor categorii de “locuitori ai penitenciarelor”.

Legat de acestea trebuie făcută totuşi precizarea că în comparaŃie cu condamnaŃii, arestaŃii preventiv au o durată de şedere mai limitată în penitenciar, astfel că sistemul recompenselor nu întotdeauna îndeplineşte condiŃiile de acordare.

Nu aceiaşi situaŃie este în cazul nerespectării regulilor de ordine interioară, neexecutării ordinelor personalului penitenciar, lipsei de respect faŃă de conducerea penitenciarului, conflictelor cu alŃi arestaŃi preventiv, nerespectarea programului zilnic stabilit de conducerea penitenciarului, trimiterea ori primirea de corespondenŃă pe alte căi decât cele permise, practicarea de jocuri de noroc, deteriorarea de bunuri publice, îndemnarea altor arestaŃi la acŃiuni de indisciplină, ori evadare, acŃiuni de influenŃare negativă a altor arestaŃi preventiv, în probleme de urmărire penală, pentru că toate aceste acŃiuni, enumerate, constituie abateri şi încălcări grave ale disciplinei.

În aceste situaŃii se pot aplica măsuri disciplinare gradual, după gravitatea încălcării disciplinei şi anume: avertismentul, oprirea de la muncă, izolarea în timpul nopŃii (de la ora stingerii până la ora deşteptării), izolarea în timpul zilei de alŃi arestaŃi preventiv. Această izolare constă în depunerea individului într-o cameră sau celulă de suprafaŃă mică, individual, iar în cazul unor abateri mai grave şi repetate, se poate lua măsura izolării severe, care constă în izolarea unită cu condiŃii de odihnă mai grele şi condiŃii de alimentare mai severe.

80

Împlinirea termenului executării arestării preventive37 Arătam mai sus că arestarea preventivă poate să se dispună în faza de urmărire

penală sau în faza de judecată. Legat de aceste două faze se întâlnesc şi situaŃiile de împlinirea termenului executării arestării preventive în faza de urmărire penală şi în faza de judecată.

În ce priveşte terminarea arestării preventive în faza de urmărire penală, trebuie arătat că sunt frecvente aceste situaŃii. Punerea în libertate a arestatului preventiv se poate dispune de judecător în două situaŃii şi anume:

- în cazul scoaterii de sub urmărire penală; - în cazul încetării urmăririi penale. În aceste situaŃii sunt incidente dispoziŃiile art. 11 cod procedură penală raportat la

art. 10 lit. a-e cod procedură penală, adică atunci când se constată că: a) fapta nu a avut loc; b) fapta nu este prevăzută de legea penală; c) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni; d) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat; e) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii sau există

vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Oricare din aceste cauze ar fi incidente, efectul juridic ar fi acelaşi – încetarea

arestării preventive ca urmare a scoaterii de sub urmărire, moment în care arestatul preventiv trebuie să fie pus în libertate.

A doua situaŃie a încetării urmăririi penale se dispune când potrivit art. 11 cod procedură penală se constată existenŃa cauzelor prevăzute la art. 10 lit. f-j cod procedură penală, adică:

a) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori altă condiŃie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale;

b) a intervenit amnistia sau prescripŃia, ori decesul făptuitorului; c) a fost retrasă plângerea prealabilă, ori părŃile s-au împăcat în cazul infracŃiunilor

pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală;

d) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; e) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei

definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică. În aceste situaŃii, arestarea preventivă încetează ca urmare a încetării urmăririi

penale prevăzute de art. 11 lit. c cod procedură penală, iar arestatul preventiv este pus în libertate În faza de judecată38, organul competent să dispună încetarea arestării preventive este instanŃa de judecată, în cazurile de achitare şi încetarea procesului penal. Achitarea, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se pronunŃă pentru aceleaşi situaŃii enumerate mai sus şi care sunt prevăzute de art. 10 lit. a – e cod procedură penală (fapta nu există, fapta nu a fost săvârşită de învinuit, etc.).

37 A. łuculeanu, Încetarea de drept a măsurilor preventive, Dreptul nr. 11/2002, p.215, 220 A. łuculeanu, Prelungirea şi revocarea măsurilor preventive. Probleme de practică judiciară, Dreptul nr. 12/2001, p.136 38 D. Lupaşcu, Revocare. CondiŃii de admitere la arestarea preventivă, Dreptul nr. 10/2000, p.132 R. Lupaşcu, Revocarea sau înlocuirea arestării preventive, Dreptul nr. 4/2000, p.141

81

Potrivit art. 11 punctul 2 lit. b cod procedură penală, încetarea procesului penal este dispusă de instanŃa de judecată în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f-j cod procedură penală (lipsa plângerii prealabile, împăcarea părŃilor, amnistie, etc.). În aceste două situaŃii, odată cu pronunŃarea soluŃiilor de către instanŃa de judecată, aceasta trebuie să dispună de urgenŃă punerea în libertate de îndată a arestaŃilor preventivi.

Cu ocazia punerii în libertate a arestaŃilor preventivi în faza de urmărire penală sau în faza de judecată, aceştia vor fi scoşi din registrul de evidenŃă al arestaŃilor preventivi. Aceiaşi măsură de scoatere din evidenŃă se va dispune şi în ipoteza în care arestatul preventiv va fi condamnat la închisoare, de către instanŃă şi va fi înregistrat în registrul de evidenŃă al condamnaŃilor cu toate datele personale, precum şi cu datele privind pedeapsa aplicată.

Punerea în libertate - drepturi şi obligaŃii ale arestatului preventiv La momentul punerii în libertate, cât şi după punerea în libertate, arestatul preventiv dobândeşte o serie de drepturi nefructificate pe perioada detenŃiei. Aceste drepturi sunt:

- dreptul de a fi pus în libertate de îndată, care este întemeiat pe actul de scoatere de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, emanat de la judecător. Această încheiere constituie un act obligatoriu pentru conducerea penitenciarului care are obligaŃia de a pune de îndată în libertate pe arestatul preventiv;

- dreptul de a primi plata cotei din remuneraŃia muncii depusă la CEC pe timpul arestării preventive, dacă acesta a desfăşurat o muncă retribuită. Aceiaşi regulă se aplică şi în situaŃia unor venituri ca urmare a realizării unor invenŃii sau inovaŃii;

- dreptul de a-i fi restituite sumele de bani cu care a intrat în locul de deŃinere sau care au fost primite prin mandat poştal pe perioada arestării preventive;

- persoanelor împotriva cărora s-a luat o măsură preventivă şi care au fost scoase de sub urmărire sau au fost achitate, care înainte de arestare erau încadrate în muncă, li se calculează la vechimea în muncă şi timpul cât au fost arestate, sau după caz, timpul cât au executat pedeapsa la locul de muncă;

- dacă în timpul arestării preventive, arestatul preventiv a devenit inapt de muncă în urma unui accident de muncă, după liberare are dreptul la un ajutor social lunar. Regula este similară şi în cazul constatării unei invalidităŃi de gradul I sau de gradul II dacă arestatul preventiv a avut o activitate în muncă de cel puŃin 3 ani înainte de arestarea preventivă;

- dreptul la reparaŃie potrivit dispoziŃiilor art. 504 cod procedură penală, în cazul în care arestatul preventiv a încercat un prejudiciu moral şi material ca urmare a măsurii preventive luate eronat de către organele judiciare, fie ele de procuratură sau de către instanŃa de judecată.

Pe lângă aceste drepturi, arestatul preventiv care pe perioada aflării în locul de deŃinere a cauzat pagube materiale din vina sa şi pe care nu le-a acoperit în timpul când era în penitenciar sau la momentul punerii în libertate, va fi urmărit de către organele financiare locale ale administraŃiei de stat de la domiciliul acestuia.

Încasarea acestor sume se face pe baza ordinului de imputare emis de conducerea penitenciarului care constituie un titlu executor.

Centrele de reŃinere şi arestare preventivă şi centrele de arestare preventivă

82

ReŃinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de reŃinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcŃionează în subordinea Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecăŃii se execută în secŃiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care funcŃionează în subordinea ANP.

Prin ordinul ministrului MAI se înfiinŃează centrele de reŃinere şi arestare preventivă şi se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre, iar prin ordinul ministrului justiŃiei se înfiinŃează centrele de arestare preventivă şi se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre de arestare preventivă.

Organizarea, funcŃionarea, siguranŃa acestor centre se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraŃiei şi internelor şi al ministrului justiŃiei.

În aceste centre persoanele reŃinute sau arestate poartă Ńinută civilă. Aceste persoane la cererea lor pot presta o muncă sau pot desfăşura activităŃi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială cu avizul judecătorului delegat cu executarea pedepselor.

În aceste centre se respectă dispoziŃiile referitoare la drepturi, obligaŃii, sancŃiuni prevăzute în Legea 275/2006.

Mandatul european de arestare În cadrul cooperării penale internaŃionale, un loc important îl deŃine emiterea mandatului european de arestare. În legătură cu această instituŃie juridică, Uniunea Europeană a înŃeles să emită norme care sunt obligatorii şi pentru statul nostru.

În cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, referiri la aceste norme. DeclaraŃii notificate Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene în

contextul aplicării mandatului european de arestare în referire la Decizia – cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

România a transpus Decizia – cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene prin Titlul III al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în materie penală.39 DispoziŃiile legale interne privind transpunerea Deciziei – cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 a intrat în vigoare de la data aderării României la Uniunea Europeană, respectiv la 1 ianuarie 2007. Practică judiciară

Arestarea inculpatului fără a se asigura asistarea lui de către un apărător

constituie caz de nulitate absolută potrivit art. 187 alin. 2 şi 3 cod procedură penală, sancŃionată cu restituirea dosarului la procuror, datorită încălcării dispoziŃiilor art.

39Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată şi completată prin Legea

nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006.

83

23 alin. 5 şi art. 24 din ConstituŃie şi ale art., 6, 171 alin. 2 şi art. 172 cod procedură penală Nulitatea menŃionată nu poate fi acoperită prin desemnarea unui apărător din oficiu după 2 zile de la arestarea preventivă, iar împrejurarea că înainte de luarea acestei măsuri inculpatul a declarat în scris că nu înŃelege să uziteze de dreptul său de a fi asistat de un apărător nu era relevantă deoarece în caz contrar ar fi lipsite de conŃinut aceste drepturi constituŃionale. C.S.J. Decizia secŃiei penală nr. 1009/9 iunie 1993 În cauză, la data arestării preventive şi a punerii în mişcare a acŃiunii penale, inculpatul nu a fost asistat de apărător, omisiune înlăturată abia cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Deoarece prin omisiunea menŃionată au fost încălcate dispoziŃiile art. 6 alin. final, art. 171 alin. 2 şi 172 cod procedură penală, referitoare la asigurarea dreptului de apărare, fiind deci vorba de o nulitate absolută în sensul art. 197 alin. 2 şi 3 cod procedură penală, dosarul va fi restituit la procuror conform art. 333 din acelaşi cod. C.S.J. decizia secŃiei penale nr. 1010/9 iunie 1993 Emiterea mandatului de arestare la o dată mult ulterioară (20 de zile) întocmirii rechizitorului, care nu cuprinde dispoziŃia expresă de arestare constituie motiv de revocare a măsurii arestării datorită unor vicii de formă. Trib. Sibiu - Încheierea din 13 mai 1993, dosar 922/1993 DispoziŃiile art. 453 şi 455 cod procedură penală referitoare la întreruperea executării au în vedere numai pedepse privative de libertate, rămase definitive, ele nu autoriză şi întreruperea arestării preventive. Inculpatul arestat preventiv poate cere şi obŃine – nu întreruperea executării măsurii preventive, ci revocarea acestei măsuri în condiŃiile art. 1401 cod procedură penală, pe calea unei plângeri împotriva ordonanŃei de arestare preventivă adresată instanŃei căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în fond. Trib. Mun. Bucureşti SecŃia II penală – decizia nr. 255/1993 Potrivit art. 141 Alin. 1 şi 303 alin. 3 cod procedură penală pot fi atacate cu recurs încheierile date în primă instanŃă prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive sau suspendarea judecăŃii. Ca atare, încheierile prin care au fost respinse asemenea cereri nu pot fi atacate cu recurs. C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2605/19 iulie 1995. Durata arestării provizorii în vederea extrădării solicitate de autorităŃile române se deduce din durata pedepsei închisorii de executat. Durata arestării la domiciliu, dispusă de autorităŃile străine, constituind o măsură echivalentă cu obligarea de a nu părăsi localitatea, prevăzută în art. 145 C. proc. pen. nu reprezintă o privare de libertate care să poată fi dedusă din durata pedepsei închisorii de executat. I.C.C.J. secŃia penală, decizia nr. 4647 din 10 august 2005.

84

Întrebări: 1. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a învinuitului? 2. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului? 3. În ce condiŃii se dispune punerea în libertate? 4. Centrele de reŃinere şi arestare preventivă. 5. CondiŃiile de emitere ale mandatului european de arestare.

85