Drept Constitutional I[1]Doc

5/12/2018 Drept Constitutional I[1]Doc - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-i1doc 1/91

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorgh

Drept constituţional şi instituţii politice

vol. I

Drept constituţional

Bucureşti,2004



Tehnoredactor: Paulina Ivănuş

© Editura Universităţii Titu Maiorescu, 2004

Bucureşti, RomâniaStr. Dionisie Lupu nr. 70, sector 1

tel.: (004021) 650.74.30fax: (004021) 311.22.97

www.utm.ro

© Toate drepturile asupra prezentei ediţii suntrezervate

Editurii Universităţii Titu Maiorescu.

http://www.utm.ro/

http://www.utm.ro/



Conf. univ. dr. Gheorghe IancuDrd. Gheorghe Glăvan

Drept constituţionalşi instituţii politice

vol. IDrept constituţional

Ediţia a II-a

Curs teoretic şi aplicativ pentru învăţământul la d

edi t ur a

universităţii

Titu Maiorescu



Facultatea de DreptCatedra de Drept Public

TITULAR:Conf. univ. dr. GHEORGHE IANCU

CURRICULUM VITAE:GHEORGHE IANCU , născut la 2 septembrie 1952 în municipiul

Bucureşti.Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti.Doctor în drept constituţional al Facultăţii de Drept a Universităţii din

Bucureşti.Conferenţiar universitar pentru materiile: „Drept constituţional” şi „Drept

comparat” la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea IndependentăTitu Maiorescu din Bucureşti.

Membru fondator al „Centrului de drept constituţional şi instituţii politice” dincadrul Universităţii Bucureşti.

Absolvent cu diplomă al unor cursuri postuniversitare (de tip master’s) laOttawa (Universitatea autonomă şi Parlamentul canadian), Fribourg (Elveţia) laInstitutul de federalism şi la Florenţa (Institutul European de Drept).

În anul 2002 a obţinut premiul „Andrei Rădulescu” al Uniunii Juriştilor din România pentru contribuţia la lucrarea „Interpretarea constituţiei”.

Fost consilier juridic şef la Ministerul Silviculturii, procuror la ParchetulGeneral de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, consilier parlamentar la

Camera Deputaţilor, secretar general al Curţii Constituţionale şi membru alCurţii de Conturi a României (magistrat la Secţia jurisdicţională). În prezent este adjunctul Avocatului Poporului.Autor a mai multor lucrări, studii, comunicări, rapoarte, articole şi alte

asemenea, publicate în diferite edituri şi reviste de specialitate.Participant la mai multe congrese, conferinţe (interne şi internaţionale),

simpozioane etc.

Aparatul tehnico - aplicativ a fost prelucrat

de asist. univ. şi tutore:OFELIA ANDREIŢĂ - BÎRSAN

I. Obiectivele cursului

1. Sub raport didactic şi semnificaţia formativă

Cursul de drept constituţional şi instituţii politice, care se pre

reprezintă, fără îndoială una din ramurile de bază ale dreptului,reglementează cele mai importante principii şi valori, care stauorganizării sociale.

„Dreptul constituţional şi instituţiile politice” reprezintă o d învăţământ fundamentală, care asigură formarea de ansamprofesiunea de jurist, precum şi o pregătire de specialitate într-care în prezent este de o mare actualitate. Această formarepregătirea sau perfecţionarea în domeniul relaţiilor fundamentalereferitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat

Orice modificări, completări sau nereglementări în aceastădrept duce, în mod obligatoriu, la modificări, completări sau ne în celelalte ramuri de drept. Cu alte cuvinte, dreptul constituţionapolitice reprezintă ramura conducătoare într-un sistem de drept

O dată cu integrarea României în structurile europene, se vprobleme pentru dreptul constituţional şi instituţiile politice legate: (prin apariţia cetăţeniei europene); pentru drepturile, libertăţile şfundamentale (şi în special pentru dreptul de vot, dreptul de a fi de asociere etc.); pentru reglementarea suveranităţii (cu referire

reglementării sale de către stat) şi chiar cu funcţiile, atribuţiile şi cinstituţiilor politice. De asemenea, noi modificări vor apărea în ceeteoria constituţiei şi în cea a puterii de stat, separaţia puterilor în snoi valenţe.

„Dreptul constituţional şi instituţiile politice” îl pregăteşte peperceapă realitatea şi să înţeleagă viaţa socială într-o perspectstatal-juridică, obişnuindu-l, încă din anul I, să opereze cu termecategorii specifice unui domeniu al conducerii la nivel superior a soformeze un limbaj specific, precum şi să poată gândi şi decide ind



6 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glăvan

Cursul de drept constituţional şi instituţii politice nu poate şi nici nutrebuie să înlocuiască studiul individual, studiu care are ca obiectaprofundarea cunoştinţelor acumulate din bibliografiile prezentate. Acesta îl

învaţă pe student să gândească juridic şi să înţeleagă importanţaraţionamentului juridic specific, pentru a găsi soluţii concrete în diferite speţe, pecare le are de soluţionat, la acest foarte înalt nivel statal.

2. Sub raport metodologic şi aplicativ

Cursul de drept constituţional şi instituţii politice este structurat pe douămari părţi, în acord cu ştiinţa europeană şi mai ales franceză, de drept, şi

anume: dreptul constituţional, pe de o parte, şi instituţiile politice, pe de altăparte. Înscrierea cunoştinţelor se face pe baza unor prelegeri, prezentarea de

către studenţi a unor referate şi a soluţionării, împreună cu studenţii, a unor speţe din jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, care se stabilesc,anual, într-un număr limitat (de cca. 20) şi pentru a căror analiză esteprezentat un model general în „Caietul de seminarii”. Prelegerile, care nutrebuie să înlocuiască studiul individual, clarifică noţiunile şi sunt un îndemnla studiu individual, un punct (foarte important) de plecare. De aceea, elefolosesc un limbaj accesibil (care uneori este cel comun), precis, riguros,clar, sobru (mai ales pentru că el este specific), pentru a induce studentuluidorinţa de a munci cu cartea (coduri, legi, doctrină etc.), dar şi pentru a ştică instituţiile acestei ramuri de drept nu sunt şi nu pot fi aproximative. De

practice Pent ru aceste motive s a prezentat



practice. Pent ru aceste motive s-a prezentatun model de examinare şi rezolvare a unor speţe în „Caietul de seminarii”.


Aceste speţe se stabilesc pentru fiecare an de învăţământ în pa fi la curent cu jurisprudenţa la zi a Curţii Constituţionale. Danuală a deciziilor şi hotărârilor Curţii Constituţionale se va ctimp util. Prin examinarea şi rezolvarea unor speţe se urmăreşde către student a cunoştinţelor teoretice dovedite prin studiereasituaţiile concrete de soluţionat, situaţii care pot apărea în activitaşi viitoare a studentului absolvent, ca jurist, în orice domeniu va De altfel, munca ce va începe să f ie dispusă începând cu anu încheia niciodată, pe parcursul vieţii, pentru că, în domeniul dreales în cel al dreptului constituţional şi al instituţiilor politice, acsă fie la curent cu toate schimbările ce apar în societate şi care,multe situaţii, au efecte radicale în această ramură de drept.prelegerile şi seminariile sunt organizate într-o manieră modern

cu numeroase aspecte de ordin practic. Se pune accentul pe aşi categorii care să stimuleze interesul studentului şi să-l detepregătească temeinic în vederea formării sale ca specialist îndreptului constituţional şi instituţiilor politice.

II. Exigenţe şi criterii de evaluare

Aprecierea modului de pregătire al studentului se face la sfâuniversitar, printr-un examen. Examenul este, de regulă, scris şi 3 întrebări din materia studiată. La fiecare examen se va cere să câte o speţă din cele prezentate la începutul anului.

De-a lungul anului universitar, sub conducerea tutorelui, ssusţine lucrări de control şi referate şi pot participa la dezbateraplicative, prin mijloacele specifice ale învăţământului la distanţălucrările de control şi contribuţiile la dezbateri vor fi notate de la

lucrările de control şi referatele vor fi predate în original. Acestecu contribuţiile la dezbateri, vor fi notate la examen cu 1 - 3 puncde valoarea acestora, în plus faţă de nota de la examenul propriu-

Studentul care nu a obţinut cel puţin nota 5 la examenul ppoate promova pe baza notării făcute pentru referate, lucrări decontribuţii la dezbateri, chiar dacă nota obţinută la examen, adăobţinute la cele din urmă activităţi, depăşeşte nota 5.




III. Structura cursului. Sinoptic tematic

Repartizarea activităţilor tutoriale în cadrul anului universitar:a) Semestrul I: 14 cursuri;b) Semestrul II: 14 cursuri.

Organizarea şi desfăşurarea concretă a activităţii tutoriale (referate,lucrări de control, dezbateri, examinarea de speţe, clarificarea unor aspecteetc.) sunt realizate de tutore şi sunt prezentate în calendarul disciplinei.

IV. Grila de evaluare

1. Pentru examen (anual):a) trei întrebări din materia studiată;b) o speţă de examinat din jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

2. Seminarii (activităţi tutoriale)Activitatea depusă prin participarea la dezbateri, lucrări de control, referate

etc. se va puncta la examen în plus cu 1 - 3 puncte în nota finală. Cele 1 - 3puncte se acordă în plus faţă de nota obţinută la examenul propriu-zis.

7. Regulamentul Camerei Deputaţilor (publicat în Monito



Drept constituţional şi instituţii politice 9

5. Legea nr. 69/1992 privind alegerea Preşedintelui României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 164 din 16 iulie 1992).6. Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001).

7. Regulamentul Camerei Deputaţilor (publicat în MonitoRomâniei nr. 51 din 31 ianuarie 2001), modificat şi completat prCamerei Deputaţilor nr. 23/2003, publicată în Monitorul Oficialnr. 798 din 12 noiembrie 2003.

8. Regulamentul Senatului României (publicat în MonitoRomâniei nr. 58 din 2 februarie 2001), modificat şi completat prSenatului nr. 20/2003, publicată în „Monitorul Oficial al României” 24 noiembrie 2003.

9. Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilo(publicat în „Monitorul Oficial al Românie” nr. 34 din 4 martie 1992

10. Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativăRepublicii Socialiste România (publicată în „Buletinul Oficial anr. 163, din 20 decembrie 1968).

11. Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, publicată în „Moal României” nr. 25 din 17 ianuarie 2003.

12. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi desfăşurarefuncţionarea Curţii Constituţionale, publicată în „Monitorul României” nr. 101, din 22 mai 1992, republicată în „Monitorul Oficia187, din 7 august 1997, modificată şi completată prin Legea npublicată în „Monitorul Oficial al României“ nr. 502 din 3 iunie 2004.

13. Legea nr. 92/1992 privind activitatea judecătorească, r„Monitorul Oficial al României” nr. 259, din 30 septembrie 1997, cu completările ulterioare.



CAPITOLUL IClarificări terminologice

1. Dreptul

Dreptul este strâns legat de stat.• Statul şi dreptul au apărut deodată şi din aceleaşi cauz• Statul creează dreptul, iar dreptul delimitează configuraţ

acţiunile statului.• Statul şi dreptul trebuie să fie morale.• Statul asigură eficienţa dreptului.• Dreptul este determinat în conţinut şi formă, de politică, c

ei este determinată de condiţiile social-economice dintr-o societate• Dreptul are două accepţiuni:

• obiectivă şi• subiectivă.

• Dreptul obiectiv - totalitatea sistematizată a nor(jus).• Dreptul obiectiv pozitiv - totalitatea normelor jvigoare.• Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în taceasta poate avea o conduită şi poate cere cerespecte.

• Dreptul obiectiv se împarte sistematizat în ramuri de dpot grupa în două structuri:• drept public (dreptul constituţional, dreptul admin

penal, dreptul internaţional public etc.);• drept privat (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul mu

• Dreptul public reprezintă un ansamblu sistemat juridice care privesc relaţii sociale cu statul şi publice, în calitatea lor de persoane juridice de drdreptul public prevalează voinţa statului şi interesul g



12 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glăvan Drept constituţional şi instituţii politice

• Dreptul privat reprez intă un ansamblu de norme jur id ice ce apar în procesu l de ins taurare, menţ inere ş i exerc itare apl icabi le persoanelor fi zi ce şi ce lo r j ur idi ce şi ra po rturi lor jur idi ce stat .dintre ele. Între aceste persoane juridice se poate enumera şistatul, dar nu în calitatea sa de reprezentant al interesului 3. Instituţia politicăgeneral şi purtător al autorităţii statale.• Distincţia dintre ele nu trebuie absolutizată. Pentru a înţelege această noţiune, se porneşte de la noţiun• Există chiar ramuri de graniţă, cum este dreptul mediului. instituţie de drept, care are multe accepţiuni şi sensuri.

• În sensul cel mai larg, legea este sinonimică cu dreptul. • Într-un sens restrâns (care este şi cel juridic), prin institu• În sens restrâns, legea este unu l d in izvoare le dreptului , care, la drept se în ţe lege un grup de norme juridice reun ite dator itrândul său, este un ansamblu si ste mat izat de norme jur idi ce ( legi şi comun de regle men tare.alte acte normative). • Instituţia de drept, în acest sens, este o parte a unei ra

• Se observă o tendinţă de constituţionalizare a dreptului, ca urmare a drept.supremaţiei constituţiei. • În această disciplină interesează instituţiile politice, careprezintă o parte a instituţiilor de drept.

2. Dreptul constituţional • Cu alte cuvinte, instituţia politică este o instituţie de drese referă la putere.

• Este ramura cea mai importantă a dreptului, pentru că reglementează • Într-un sens larg, instituţiile politice cuprind sensul restrânscele mai importante valori ale unei societăţi. viaţa şi aplicarea normelor juridice care le constituie, precum şi fo

• El a apărut mai târziu (în sec. XVIII) decât celelalte ramuri de drept, organizatorice care le realizează. în Italia, la Ferrara (1797). La Paris, prima catedră de drept constituţional a • Spre exemplu, sunt instituţiile politice referitoare la Papărut în 1834, iar în România, în 1837. României, Guvern, Parlament, primul-ministru etc.

• Consacrarea sa se face prin două cursuri, unul al lui Constantin Dissescu, • Există astfel o strânsă legătură între dreptul constituţ în 1915 (la Bucureşti) şi altul al lui Constantin Stere, în 1910 (la Iaşi). instituţiile politice, dar şi o serie de deosebiri, care ar put

• În legătură cu definirea dreptului constituţional ca ramură a sistemului pună sub semnul întrebării asocierea lor.de drept există o diversitate de opinii. Astfel: • Totalitatea instituţiilor politice şi conţinutul politic care

• Dreptul constituţional este definit ca acea ramură de drept care lor apropie sensibil semnificaţia acestora de regimul preglementează: • Studiul simultan al dreptului constituţional şi al instituţ

• forma statului; permite determinarea adevăratei semnificaţii a dreptu• organizarea, funcţionarea şi raporturile juridice dintre puterile constituţional, prin plasarea acestuia în context sociolog

politice;• limitele puterilor publice, organizarea politică a statului etc.• În unele definiţii apar o serie de elemente de nuanţă, cum ar fi:• respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti;• reglementarea relaţiilor sociale ce apar în procesul organizării şiexercitării puterii, ori al organizării puterii care ar cuprindeexercitarea puterii, sau în exercitarea puterii.

• Dreptul constituţional poate fi definit ca acea ramură de drept carecuprinde norme juridice ce reglementează relaţiile sociale fundamentale




4. Reprezentare grafică. Clarificări terminologice

Morală

Stat Politică

Drept

Stare


5. Întrebări, exerciţii şi teste grilă

A. Întrebări şi exerciţii

1. Definiţi categoriile de drept.2. Identificaţi relaţiile de determinare ce apar între stat şi drept ş3. Identificaţi şi analizaţi asemănările şi deosebirile dintre dre

cel privat.4. Analizaţi elementele definitorii ale noţiunii de drept constit

5. Analizaţi categoria de instituţie politică şi identificaţi conţinutului acesteia elementele juridice şi cele politice.

B. Teste grilă

naturalăa

omului

SocietateaDrept Drept

umană obiectiv subiectiv

Drept

Instituţii

constituţional politice

1. În cupr insul dreptului public se regăsesc următoarele ramur i a le dreptulu i:a dreptul de procedură penală dreptul constituţional dreptul muncii;

b. dreptul a apărut după stat, configurând şi limitând acţiunile statului;c statul şi dreptul au apărut deodată şi din aceleaşi cauze

respecte fără a fi nevoie să apeleze la forţa coercitivă a st



a. dreptul de procedură penală, dreptul constituţional, dreptul muncii;b. dreptul civil, dreptul comercial, dreptul internaţional public;c. dreptul administrativ, dreptul constituţional, dreptul penal.

. Din punct de vedere al momentului de apariţie al statului şi dreptului:a. statul a apărut înaintea dreptului, creându-l pe acesta din urmă;

c. statul şi dreptul au apărut deodată şi din aceleaşi cauze.

3. Dreptul subiectiv este puterea unei persoane în temeiul căreia aceasta:a. poate avea o conduită şi poate cere celorlalţi să i-o respecte;b. poate avea o conduită fără a fi obligat să respecte drepturile celorlalţi;c. poate avea o conduită şi îi poate obliga pe ceilalţi să i-o

4. Dreptul constituţional poate fi definit:a. ca acea ramură de drept privat care cuprinde normreglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar întreparte, şi persoane fizice sau juridice, pe de altă parte;




b. ca acea ramură de drept public care cuprinde norme juridice cereglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul deinstaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat;c. ca o instituţie de drept care se referă la putere.

5. Prin instituţie politică, în sens restrâns, se înţelege:a. un grup de norme juridice reunite datorită obiectului comun dereglementare;b. o instituţie de drept care se referă la putere;c. orice instituţie a statului.

6. Bibliografie la Capitolul I

1. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţiipolitice”, Ediţia a IX-a, revăzută şi completată, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2001.

2. Tudor Drăganu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I,Universitatea Ecologică „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureş, 1993.

3. Nicolae Popa, „Teoria generală a dreptului”, Bucureşti, 1993.

CAPITOLUL IIRaporturile juridice de drept constituţional şi subiecte

1. Raporturile juridice de drept constituţional

• Raporturile juridice de drept constituţional reprezide reglementare al dreptului constituţional, adică al normecare formează această ramură de drept, înţeleasă în accepţiunea

• Raporturile juridice de drept constituţional sunt acele recare apar în procesul de instaurare , menţinere şi eputerii în stat.• Normele ce reglementează aceste relaţii formează dreptul c

• Dificultăţi:a) înţelegerea diferită a noţiunilor de instaurare,şi exercitare a puterii de stat;b) problema dacă toate relaţiile sociale reglemede Constituţie sunt raporturi juridice de drept constc) Prima dificultate are ca efect existenţa mai multor op

• Dreptul constituţional este o „teorie despre puterea de storganizată şi funcţionează pe baza dreptului”.

• Statul şi puterea sa sunt mize ale luptelor politice timp, alibiul lor.

• Puterea trebuie instaurată, iar cei care au instaurasă o menţină şi, în acelaşi timp, să o exercite.• Pe cale de consecinţă, este necesar să fie adoptatcare să se consolideze factorii care determină conţinputerii, dar şi menţinerea şi, mai ales, exercitarea e încât voinţa guvernanţilor (care au instaurat-o) să sevoinţă de stat.• În procesul de instaurare, menţinere şi exercitarestat apar o serie de relaţii sociale de cea mai marcare sunt reglementate de normele de drept constituţio




• Expresia de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în stateste mult mai cuprinzătoare decât cele de:

• exercitare a puterii;• organizare şi exercitare a puterii (organizarea se regăseşte înexercitare).

• Înfăptuirea puterii sau realizarea puterii desemnează întreaga activitatestatală, fiind astfel noţiuni prea largi.

b) A doua dificultate• Există opinia că prin constituţie s-ar reglementa, alături derelaţii sociale de

drept constituţional şi altele, de drept civil, administrativ, penal etc.• În opinia noastră, care este şi cea dominantă, toate relaţiile sociale

reglementate în constituţie sunt raporturi juridice de drept constituţional.Argumentarea acestei opinii este însă diferită. Astfel:

• Într-o opinie se consideră că prin constituţie nu sunt reglementaterelaţii sociale, ci aceasta consfinţeşte esenţa statului, bazeleacestuia (economică, socială), iar relaţiile de repartiţie, deproprietate etc. sunt reglementate de alte ramuri de drept. Sescoate în evidenţă ceea ce este principal pentru existenţa puterii în stat. Relaţiile sociale reglementate privesc, astfel, fenomenesociale care stau la „temelia” puterii în stat şi, ca atare, ele nu potfi reglementate, în totalitatea lor, decât în constituţie şi în dreptulconstituţional (care reglementează instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii în stat). Relaţiile sociale astfel reglementate se

nasc în activitatea de exercitare a puterii în stat, care este o conducere la nivel superior a fiecărui stat şi care se re




• Relaţiile sociale de drept constituţional se clasifică în două categorii:• cu dublă natură juridică;• cele specifice acestei ramuri de drept.

• Ceea ce le este comun este că se nasc în procesul de instaurare, menţinere şi de exercitare a puterii de stat.• Formează obiectul de reglementare al dreptului constituţional relaţiile sociale care se nasc în procesul de instaurare şi menţinere a puterii în stat şi care privesc

bazele puterii de stat (economice, politice, sociale etc.) şi bazele organizării puterii de stat (teritoriul şi populaţia). Sunt tot relaţii sociale de drept constituţional şi cele care se

Parlament.• Bazele puterii de stat sunt elemente exterioar(economice şi sociale), care generează şi determinstat în conţinutul său. Ele presupun adoptarea unosă asigure atingerea scopurilor sociale.• Bazele organizării puterii de stat sunt elemenstatului (populaţia şi teritoriul), care doar condiţioneazăputerii în stat.

• Cât priveşte teritoriul, dreptul constituţional relaţiile sociale privind structura de stat şi organadministrativ - teritorială.• Cât priveşte populaţia, relaţiile sociale referitoare la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale.

2. Subiectele raporturilor juridice de drept constituţio

• Subiectele raporturilor juridice de drept constituţoamenii luaţi individual sau grupaţi în forme organizate, daca statul să le recunoască această calitate.

• Trăsăturile subiectelor de drept constituţional sunt:• unul din subiecte este întotdeauna deţinătorul pute(politice) sau parlamentul;• subiectele acţionează în mod necesar în raporturiapar în procesul de instaurare, menţinere şi exercit în stat.



20

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glăvan

• Subiectele - forme organizate sunt:• poporul;• statul;• autorităţile publice;• partidele şi alte formaţiuni politice;• unităţile administrativ-teritoriale;• circumscripţiile electorale.

• Subiectele - luate individual sunt:• cetăţenii;• străinii;• apatrizii.

Poporul• Într-o opinie i se contestă calitatea de subiect al raporturilor juridice de drept constituţional.• În alte opinii se susţine că poporul este subiect de drept, dar uniiautori consideră că doar pentru raporturile juridice internaţionale ,iar alţi autori - pentru raporturile juridice de drept constituţional.• În ceea ce priveşte prima opinie, se consideră că:

• în numele şi interesul poporului apar diverse organizaţii, pentru


• Organele interne ale parlamentelor pot fi şi elesubiecte.Partidele, formaţiunile şi alte organizaţii pforme organizate prin care cetăţenii pot participa la gu• Pe cale de consecinţă, ele pot participa la raporturilprocesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puteriCetăţenii:• ca persoane fizice (pentru realizarea drepturilor lor)• ca persoane învestite cu anumite demnităţi sau funraporturile de reprezentare);• organizaţi în circumscripţii electorale (în alegerile sau prezidenţiale).

Cetăţenii străini şi apatrizii - în raporturile juridice recetăţenie, dreptul de azil etc.

3. Reprezentare grafică. Raporturile juridice constituţional Subiectele raporturilor juridice constituţional

Obiectul de Economică că poporul apare în calitatea sa de creator de drept;

• drepturile poporului sunt inseparabile de cele ale statului;• nu poporul apare ca participant la raporturile juridice, ci cetăţeniiorganizaţi în circumscripţii electorale.

• În opinia noastră, poporul este subiect al raporturilor juridice de drept

Dreptulreglementare

constituţionalal dreptului

constituţional

Relaţii Norma

Bazele puterii

Socială

Raporturi juridice de

Bazeleorganizării

puterii

Cun

constituţional.

• Astfel, poporul este deţinătorul suveranităţii în ţara noastră, în condiţiile art. 2 din Constituţie, condiţii în care el intervine înprocesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii (înstabilirea formei de guvernământ, a structurii de stat etc.).• Unicitatea intereselor poporului cu cele ale statului nu are caefect imposibilitatea ca cele două să fie subiecte distincte dedrept constituţional.

Statul apare ca subiect direct sau indirect de drept constituţional (prinorganele sale).

sociale din juridică de drept constituţional de procesul de drept instaurare, menţinere şiinstaurare, constituţional exercitare a puterii

menţinere şiexercitare a

Dificultăţi puterii

Sd

con

Organele statului (autorităţile publice)Organele legiuitoare apar întotdeauna ca subiecte ale raporturilor de

drept constituţional. Celelalte - doar dacă îndeplinesc condiţiile de a fi subiect alraporturilor de drept constituţional.

Înţelegerea diferită a noţiuniide instaurare, menţinere şiexercitare a puterii

Dacă toate relaţiile soreglementate de Constitu


http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-i1doc 17/91sunt raporturi juridicedrept constituţional




Deţinătorul puterii




1. Care sunt caracteristicile raportului de drept constituţiona

Tr ăs ătur i Apar în rapo rtur ile privind instaurarea,

menţinerea şiexercitarea puterii

Raportul Subiecţii ju rid ic d e raporturilo r

drept ju rid ice de Per so ane fiz iceconstituţional drept

constituţional

Luateindividual

CetăţeniiCetăţenii străini şi

apatrizii

Demnitari sau

2. Analizaţi categoriile de instaurare, menţinere şi exercitare3. Daţi exemple din ambele categorii de relaţii sociale ce sun

obiectul dreptului constituţional (cele specifice dreptului constitucu o dublă natură juridică). Identificaţi normele care reglemensociale exemplificate de către dumneavoastră.

4. Exemplificaţi raporturile juridice în care oamenii luaţi ingrupaţi pe colective apar ca subiecte de drept constituţional.

B. Teste grilă

Grupate 1. Raporturile juridice de drept constituţional sunt:a. acele relaţii sociale care apar în procesul de instaurare,exercitare a puterii de stat;b. acele relaţii sociale care apar în cadrul şi în legătură cu

Poporulpolitice;c. acele relaţii sociale care sunt reglementate de normele c

Statul2. Bazele puterii de stat sunt elemente

funcţionari Organele statului a. intrinseci statului (economice şi sociale), care generează publici În raporturile puterea de stat în conţinutul său;

privind Partidele, b. exterioare statului, care condiţionează organizarea pute

Pentru cetă enia formaţiunile şi c. exterioare statului, care presupun adoptarea unor reguli c

realizarea dreptul de alte organizaţii asigure a ingerea scopurilor sociale.drepturilor lor azil3. Activitatea de exercitare a puterii de stat se realizează:



Organizate în a. de către instituţiile politice ale statului;

circumscripţii b. de către Parlament;electorale c. de către Parlament şi de către Guvern.

4. Trăsăturile subiectelor de drept constituţional sunt următoara. apar într-o relaţie reglementată de constituţie, în carsubiecte este statul ca subiect de drept public;




b. unul dintre subiecte este întotdeauna deţinătorul puterii de stat sauParlamentul şi subiectele acţionează în mod necesar în raporturile juridice de drept constituţional;c. unul dintre subiecte este întotdeauna numai deţinătorul puterii destat (politice) şi subiectele acţionează în mod necesar în raporturile

juridice ce apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a CAPITOLUL IIIputerii în stat. Normele de drept constituţional. Izvoarele formale ale

constituţional. Locul dreptului constituţional în sistemu5. Subiectele raporturilor juridice de drept constituţional sunt:

a. oamenii luaţi individual, poporul, statul, autorităţile publice, partideleşi alte formaţiuni politice, unităţile administrativ-teritoriale şi 1. Normele de drept constituţionalcircumscripţiile electorale;

b. poporul, statul, autorităţile publice, partidele şi alte formaţiuni • Normele de drept constituţional sunt acele reguli depolitice, unităţile administrativ-teritoriale şi circumscripţiile electorale, reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale ce aorganizaţiile neguvernamentale, cetăţenii, străinii şi apatrizii; procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii în sc. oamenii luaţi individual sau grupaţi în forme organizate, dar cu • Toate normele din Constituţie sunt de drept constituţionacondiţia ca statul să le recunoască această calitate. că ele consfinţesc esenţa statului.

• Este respinsă teoria bivalenţei noţiunii de drept cons6. Străinii şi apatrizii pot apărea ca subiecte ale raporturilor de drept care susţine că acesta ar cuprinde şi alte ramuri de drept (la

constituţional în raporturile ce se nasc cu privire la: sau ar avea un obiect mai limitat (stricto sensu).a. protecţia generală a persoanelor şi a averilor; • Nu putem fi de acord:b. aplicarea drepturilor fundamentale ale omului; • cu existenţa mai multor drepturi constituţionalec. acordarea cetăţeniei române şi a azilului politic. administrativ, constituţional, jurisdicţional, „demotic”);

• cu ideea că dreptul constituţional ar cuprinde norme cuconsacrare, iar acestea nu ar avea structura logico-jurnorme, pentru că i-ar lipsi sancţiunea.• pe cale de consecinţă, dreptul constituţional nu ar fi o vramură de drept.

• În viitor, în ţara noastră vor putea apărea noi perspacest sens sunt deciziile de interpretare care au fost

Curtea Constituţională, precum şi convenţiile colectivereglementate de art. 41 din Constituţie.

Structura normei de drept constituţional• Normele de drept constituţional au aceleaşi două structunormă juridică:

• cea tehnico-legislativă;• cea logico-juridică (formală).




• Structura tehnico-legislativă este identică cu cea a oricărei altenorme juridice.• Structura logico-juridică cunoaşte un specific:

• nu este la fel de făţişă ca în cazul altor norme juridice;• nu este un element indispensabil fiecărei norme juridice; nu înseamnă că fiecărei norme juridice nu îi corespunde o sancţiune,numai că cea de drept constituţional are un specific.

• Specificul sancţiunii normei de drept constituţional:• poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme;• nu se întâlneşte în alte ramuri de drept (are caracter specific);• ea trebuie raportată, uneori, la întregul sistem de drept.

• Normele de drept constituţional se clasifică în:

• cele cu aplicare mijlocită (de ex.: emiterea unei legi);• cele cu aplicare nemijlocită (de ex.: principiul egalităţii).

2. Izvoarele formale ale dreptului constituţional

Izvoarele formale ale dreptului sunt formele de exprimare ale normelor juridice, determinate de modul de edictare sau sancţionare a lor de către stat.

• Izvoarele formale ale dreptului constituţional sunt identificate în funcţie:• de organul emitent (autorităţile reprezentative) şi• de conţinutul normativ al actului (izvorului), şi anume relaţiilesociale care apar în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare aputerii în stat.

• Constituţia;• legile de modificare a Constituţiei;• legea, ca act juridic al Parlamentului;• ordonanţele;




• Constituţiile din 1948, 1952 şi 1965 îl consideră izvor de drept doar în mod excepţional, numai în anumite ramuri de drept şi când legea o spunea expres. În prezent, obiceiul ar putea fi considerat izvor formal de drept şi de drept constituţional (vezi art. 41 din Constituţie).

Hotărârile de guvern nu sunt izvoare formale ale dreptului constituţional,datorită menirii şi poziţiei guvernului în sistemul statal, de a executa legea.

Regulamentele Camerelor Parlamentului sunt izvoare formale ale dreptului constituţional (a se vedea, în acest sens deciziile nr. 45/1994 şi 46/1994 ale Curţii Constituţionale).Sunt izvoare formale ale dreptului constituţional:

ţ ;• tratatul internaţional.

Constituţia şi legile de modificare a Constituţiei sunizvoare formale ale dreptului constituţional.

Legea - ca act juridic al Parlamentului: doar acelea (indsunt ordinare sau organice), care îndeplinesc toate condiţiileformal al dreptului constituţional.

Regulamentele Camerelor Parlamentului.Ordonanţele Guvernului sunt izvoare formale ale dreptului

în aceleaşi condiţii ca şi legea - ca act juridic al Parlamentului. Tratatul internaţional poate fi izvor de drept constituţ

îndeplineşte atât condiţiile de a fi instrument internaţional (lidirectă, ratificat etc.), cât şi cele de a fi izvor formal al dreptului con

3. Locul dreptului constituţional în sistemul de drept

• Este examinat în funcţie de:• importanţa relaţiilor sociale reglementate şi• valoarea formelor juridice, prin care voinţa guverndrept (norme juridice).

• Importanţa relaţiilor sociale. Dreptul constituţional recele mai importante relaţii sociale, cele fundamentale şi care apade instaurare, menţinere şi exercitare a puterii. De aici şi

• valoarea deosebită a formelor juridice prin care voinţa devine drept şi care reglementează aceste relaţii, dar şi a interese

• De aceea, relaţiile sociale sunt reglementate în prconstituţii.




• Ambele aspecte fundamentează locul dreptului constituţional,ca principală ramură a sistemului de drept. Izvoarele formale ale dreptului constituţional. Locul

constituţional în sistemul de dreptConsecinţe:

• regula conformităţii întregului drept cu Constituţia şi• orice modificare în dreptul constituţional (Constituţie) trebuie săconducă, în mod obligatoriu, la modificarea altor norme din celelalte Izvoare formale ale Constituţia şi legile de revizuire a constramuri de drept, în mod direct sau mijlocit. dreptului

const ituţ iona l Legea - ca act jur idic a l par lamentu4. Reprezentare grafică. Norme de drept constituţional

Ordonanţele

Identificare Regulamentele camerelor

Norma de St ru ctura teh nico - le gi sl at ivă

Norma drept (aceeaşi ca la orice normă juridică constituţional juridică)

Structura logico - juridică(specific)

ipoteză

dispoziţie

Sancţiune(specific)

O singură sancţiune Nu se întâlneşte în

Obiceiul

Tratatul internaţional

Organul Conţinutul normativemitent (relaţii reglementate)

Trebuie raportată la

pentru mai multe a lte r amur i de drept .întreg sistemul de

norme jur id ice de Are ca racter spec if icdrept

drept constituţional






1. Identificaţi norme ale dreptului constituţional cu aplicaţie mijlocită şi cuaplicaţie nemijlocită.

2. Analizaţi specificul sancţiunilor din dreptul constituţional.3. Ierarhizaţi izvoarele dreptului, menţionând în dreptul fiecăruia şi

organul emitent, şi identificaţi în cuprinsul ierarhiei realizate izvoarele formale aledreptului constituţional.

4. Pornind de la cele două criterii ce stau la baza identificării izvoarelor formale ale dreptului constituţional român, identificaţi care dintre actele emisede Guvern reprezintă izvor al dreptului constituţional şi justificaţi de ce.

5. Analizaţi evoluţia obiceiului ca izvor de drept pe de o parte şi ca izvor dedrept constituţional pe de altă parte.

6. Precizaţi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească instrumenteleinternaţionale pentru a fi izvoare formale ale dreptului constituţional.

7. Analizaţi forţa juridică a normelor de drept constituţional şiconsecinţele juridice ce decurg din aceasta.

B. Teste grilă

b. cele care dau reglementări de principiu şi cele care redirect relaţiile sociale;c. cele care sunt întâlnite în Constituţie şi cele care sualte izvoare ale dreptului.




b. poate să lipsească sancţiunea; are caracter specific; ea trebuie raportată, uneori, la întregul sistem de drept;c. poate exista o singură sancţiune pentru mai multe asemenea norme; are caracter specific; ea trebuie raporta tă, întotd eauna, la întregu l sistem dedrept.

3. Normele de drept constituţional se clasifică în:a. cele cu aplicare mijlocită (de ex.: emiterea unei legi) şi cele cu aplicare nemijlocită (de ex.: principiul egalităţii);

4. Izvoarele formale ale dreptului constituţional sunt identificate îa. organul emitent (autorităţile reprezentative) şi de fonormativ;b. organul emitent şi de conţinutul normativ al actului (izvoc. relaţiile sociale care trebuie să apară în procesul demenţinere şi exercitare a puterii în stat.

5. Obiceiul poate fi considerat:a. izvor de drept;b. izvor numai de drept constituţional;c. izvor fo rmal de drept şi al dreptului constituţional.

6. Sunt izvoare formale ale dreptului constituţional:a. Constituţia; legile de modificare a Constituţiei; legea, caParlamentului; ordonanţele; obiceiul;b. Constituţia; legile de modificare a Constituţiei; legea, caParlamentului; ordonanţele şi hotărârile Guvernuluiinternaţional;c. Constituţia; legile de modificare a Constituţiei; legea, caParlamentului; ordonanţele; tratatul internaţional, dacă îndcondiţiile de a fi instrument internaţional, cât şi pe celeformal al dreptului constituţional.




6. Bibliografie la Capitolele II - III

1. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţiipolitice”, Ediţia a IX-a, revăzută şi completată, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2001.

2. Tudor Drăganu, „Drept constituţional”, Editura Didactică şi Pedagogică, CAPITOLUL IVBucureşti, 1972, pag. 7-12, 16, 33-36. Noţiunea de constituţie

3. Gheorghe Iancu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Ed. LuminaLex, Bucureşti, 2002.

1. Trăsăturile constituţiei

• În toate sistemele constituţionale, constituţia s-a impus

fundamentală.• Ea stă la baza organizării şi funcţionării statului.• Adoptarea ei este astfel un eveniment deosebit de impoaceasta excede juridicului , fiind o realitate polpentru că în constituţie sunt reglementate şi consacrafundamentale ale întregii vieţi sociale şi statale.• Valoarea, conţinutul şi semnificaţiile constituţiilor au fo încă de la primele acte constituţionale şi constituţii (a se v16 din Declaraţia franceză a drepturilor omului şi cetăţaugust 1789, care este în vigoare în Franţa în cadruconstituţionalitate”, şi preambulul Constituţiei SUA din 1787asemenea în vigoare).• Constituţia este astfel „aşezământul politic şi juridic fcare, reflectând cuceririle oamenilor şi proiectând direcţiale evoluţiei viitoare a societăţii, statorniceşte cucerirestat, noile structuri social-economice şi politice, precumşi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor” (Ion Deleanu)• Între constituţie şi lege nu se poate pune semnul ega

diferite datorită:• conţinutului;• a forţei juridice;• a procedurilor de adoptare sau de modificare.

• Constituţia are un caracter istoric, chiar dacă apare malegea.• A fost efectul unei noi ideologii politice şi juridice, cartransformări economice şi sociale, începând cu secolul a




• Terminologic, cuvântul constituţie vine de la latinescul „ constitutio”(aşezare cu temei, stare de lucru).

• În imperiul roman se utiliza „ constitutio principis ” (legeimperială).• Acest sens a existat până în secolul al XVIII-lea, când termenulcapătă sensul de lege fundamentală.• Unele organizaţii internaţionale utilizează acest termen pentrustatutele lor (UNESCO, F.A.O., O.I.M. etc.).

• La începuturile sale, constituţia este concepută cu scopul de alimita puterile guvernanţilor, concepţie completată ulterior cunecesitatea sistematizării sale într-o lege care să aibă o eficienţă juridică superioară celorlalte legi.• În secolul XX s-a renunţat la această concepţie, pentru cădispăruseră cauzele care o determinaseră - absolutismul monarhic -şi s-a considerat că prin constituţii ar trebui reglementată organizareapolitică a statului.• În prezent, s-a încetăţenit concepţia că esenţa constituţiei ar fi, pelângă organizarea politică a statului, şi garantarea drepturilor cetăţenilor.• Pentru definirea constituţiei sunt necesare:

• descoperirea trăsăturilor acesteia;• o analiză a definiţiilor date în literatura română şi străină.

• Există două categorii de definiri ale constituţiei:• într-o primă categorie intră definiţiile care conţin referiri la

• Se mai utilizează, pentru definirea constituţiei, metoda

care prezintă inconvenientul că lipsa unui element din enumeducă la concluzia că acel act nu este o constituţie.

• Constituţia poate fi definită ca fiind legea fundamencolectivităţi organizate statal, care conţine norme juridice cu




• forma scrisă;• solemnitatea adoptării constituţiei;• forma sa sistematică;• stabilitatea;• necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare şi modificare.

2. Definiţia Constituţiei

• În unele definiţii se face distincţia dintre sensul material şi formal al constituţiei, însă o definiţie trebuie să le cuprindă pe amândouă.

ţ g ţ jsupremă, adoptate potrivit unei proceduri specifice şi care regrelaţii sociale fundamentale şi esenţiale pentru instaurarea, mexercitarea puterii în stat.

3. Reprezentare grafică. Noţiunea de constituţie

Trăsăturile Lege

Lege fundamentală

Relaţii sociale fundamentale şi esen pentru instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii în stat

Forţa juridică supremăForma scrisă

Solemnitatea adoptării

Forma sistematică

Stabilitatea (constituţii rigide şi sup

Proceduri specifice




4. Între constituţie şi lege nu se poate pune semnul egalităţii,4. Întrebări,

grilă diferite datorită:a. organului care are dreptul să le adopte;

A. Întrebări şi exerciţii b. conţinutului, forţei juridice şi procedurilor de adoptare smodificare;

1. Identificaţi şi comentaţi trăsăturile definitorii ale constituţiei. c. conţinutului şi formei.2. Analizaţi afirmaţia lui Thomas Paine: „Nu există constituţie dacă ea nu

poate fi pusă într-un buzunar”.

B. Teste grilă

1. Sunt considerate trăsături ale constituţiei următoarele:a. lege fundamentală; priveşte puterea de stat; reglementează relaţiilesociale fundamentale şi esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii în stat; forţa juridică supremă (regula conformităţii);solemnitatea adoptării;b. caracterul istoric; realitate politico-statală; aşezământ politic şi juridic fundamental;c. lege organică; forţa juridică supremă (regula conformităţii); forma scrisă;solemnitatea adoptării constituţiei; forma sa sistematică; stabilitatea;necesitatea unor proceduri specifice pentru adoptare şi modificare.

2. Constituţia poate fi definită ca fiind:a. legea fundamentală a unei colectivităţi organizate statal, care conţinenorme juridice cu forţă juridică supremă, adoptate potrivit unei procedurispecifice şi care reglementează relaţii sociale de drept constituţional;b. legea de bază a unui stat, care conţine norme juridice cu forţă juridică supremă, adoptate potrivit unei proceduri specifice şi carereglementează relaţii sociale fundamentale şi esenţiale pentruinstaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii în stat;

c. legea unei colectivităţi organizate statal, care conţine norme juridice cuforţă juridică supremă, adoptate potrivit unei proceduri specifice şi carereglementează relaţii sociale fundamentale şi esenţiale pentruinstaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii în stat.

3. Terminologic, cuvântul „constituţie” vine de la:a. latinescul „constitutio” (aşezare cu temei, stare de lucru);b. „constitutio principis” (lege imperială);c. termenul „constituire”.



CAPITOLUL VApariţia, adoptarea, modificarea, suspendarea

şi abrogarea constituţiei

1. Apariţia constituţiei

Momentul şi cauzele apariţiei constituţieia) Momentul apariţiei constituţiei scrise nu este aceapariţiei constituţiei cutumiare, cu toate că au aceeaapariţie - lupta burgheziei de a prelua şi puterea politică• În ceea ce priveşte prima constituţie din lume sau există o diversitate de opinii.• Nu poate fi reţinută totuşi ideea că momentul apariţiei cocel al cuceririi puterii politice de către burghezie, pentru căactele cu caracter constituţional adoptate anterior.• Apariţia constituţiei este un proces îndelungat, începuapariţia ei.• Meritul burgheziei a fost doar cel de sistematizareconstituţionale apărute anterior într-un document scris, cusupremă şi adoptat potrivit unei proceduri solemne şi specifice• Constituţia apare din dorinţa burgheziei de a-şi proteja puinstaurată prin reguli (sistematizate de ea), care să aibă supremă asupra tuturor altor acte normative.• Ea marchează instaurarea statului de drept, într-o formă m

sau nu.• Momentul apariţiei constituţiei cutumiare este d începerii procesului formării ei, pentru că acesta este coşi în prezent.

• Exemplul tipic este Anglia, unde primele acte coau fost:

• Magna Charta Libertatum (1215);• Bill-ul drepturilor (1628);




• Habeas Corpus Act (1679);• Bill-ul drepturilor (1689);• Legea succesiunii la tron (1700);• Legea Parlamentului (1911, 1931 şi 1949).

• Prima constituţie scrisă din lume a fost cea americană federală,din 1789.

• Anterior statele federate îşi adoptaseră constituţii la 1776(Virginia), 1777 (New Jersey) etc.

• În Europa, prima constituţie scrisă este cea franceză de la1791.

• Au existat altele anterior, şi anume:• suedeză de la 1350;• cea poloneză din 1791.

• Criteriul pentru alegerea celei franceze a fost influenţa sa asupraaltor constituţii din alte state: Suedia (1809), Norvegia (1814),Olanda (1815) etc.

b) Cauzele apariţiei constituţiei constau în:• dorinţa îngrădirii puterii absolute monarhice;• ajungerea la putere a burgheziei, care a sistematizat regulile

constituţionale anterioare.• Apariţia burgheziei în Anglia are loc în secolul al XIII-lea, secol care

coincide cu primul act constituţional britanic (Magna Charta Libertatum);• în restul Europei şi în America, în secolele al XVII-lea al XVIII-lea,

care coincide cu revoluţiile burgheze democratice şi cu apariţia primei

• Trei sunt foarte importante:

• teoria contractelor scrise;• teoria domniei legii (prima formă a teoriei statului de• teoria contractului social ( J.J. Rousseau).

• Teoria contractelor scrise este de origine engleză şi în sprijinul luptelor interne (ale Parlamentului) pentru limitarea put




• Constituţia scrisă apare ca o reacţie împotriva cutumei (obiceiului).• Cutuma era considerată incertă, incompletă, era greu de dovedit întinderea şi numărul cutumelor, în continuă mişcare.• Cutumele nu erau limite redutabile pentru puterea constituită.• Burghezia dorea reguli scrise, clare, fără incertitudini, permanente şi intangibile (dacă nu erau revizuite), superioare guvernanţilor.• Ele ofereau precizie burgheziei , care avea nevoie de aşa ceva în lupta sa contra feudalismului cutumiar.

• Au existat multe teorii care i-au justificat apariţia.

în sprijinul luptelor interne (ale Parlamentului) pentru limitarea putpentru garantarea unor drepturi şi libertăţi.

• În acest scop s-au încheiat o serie de pacte scrise,Magna Charta Libertatum (1215), şi care aveau fosuperioară celorlalte legi.• Aceste pacte scrise au fost adoptate şi pentru racoloniile, pentru a le da acestora dreptul la autogulegiferare, conform legii metropolei.

• Teoria domniei legii de origine engleză.• Ea susţine că guvernanţii trebuie să respecte regcât timp nu a fost modificată sau abrogată.• Efectul în Anglia a fost inexistenţa diferenţierii de între normele juridice, şi deci a lipsei controlului de consa legii.

• În Franţa, crearea diferenţierii dintre legile conscelelalte acte normative, şi deci apariţia controlulu

constituţionalitate a legii.• Această diferenţiere s-a datorat fricii francezilor de a ndictatură personală (regală) cu cea colectivă (parlamen

• Teoria contractului social. Este apropiată de teorianaturale.

• În contractul social trebuie înscrise drepturile ceacesta să fie adoptat într-o formă solemnă şi potrivit uspecifice.




• Teoria contractului social va fi examinată mai amănunţit într-o altăparte a demersului nostru.• Statul, care trebuie să respecte drepturile, este tot efectulcontractului social.• Contractele scrise, domnia legii şi contractul social trebuiau înscrise într-un document cu forţă juridică supremă şi care să întrunească şi celelalte trăsături ale unei legi fundamentale, pentrucă numai aşa puteau să fie favorabile burgheziei şi să-i sprijinescopurile în menţinerea şi exercitarea puterii deja instaurate.

2. Adoptarea constituţiei

• Adoptarea, modificarea, suspendarea efectelor şi abrogarea

constituţiei trebuie să valorifice supremaţia acesteia.• Adoptarea constituţiei

• Presupune lămurirea noţiunii de „adunare constituantă”, caretrebuie diferenţiată de cea de „putere constituantă”, pentru căputerea constituantă poate aparţine şi unei singure persoane.• Cele două noţiuni trebuie diferenţiate şi de noţiunea de „parlament”,datorită funcţiilor lor diferite.

• Adunarea constituantă are menirea doar de a adopta constituţia, iar parlamentul - doar legile, altele decât constituţia.• Adoptarea constituţiei presupune:

• examinarea iniţiativei adoptării;• Statutul (constituţia plebiscitară). Este o variantă ma

primei, este adoptată de rege şi aprobată prin plebiscit (caconfundat cu referendumul). Această aprobare nu o tconstituţie democratică, pentru că plebiscitul este o „altercezarismului a referendumului”. Exemple sunt: Statutumartie 1848) şi Constituţia română de la 1938




• Constituanta română din 1991 a fost o adunare instituită, pentru că anterior exista o constituţie, cea din 1965.• Modurile de adoptare a constituţiei sunt: constituţia acordată(ocroyată), statutul, pactul şi convenţia. După al doilea război mondialşi doar temporar, a fost utilizat şi modul constituţiei parlamentare.• Constituţia acordată (de origine franceză) este adoptată de monarh, ca stăpân absolut şi acordată poporului. Este cea mai rudimentară. Exemple sunt: Constituţia restauraţieifranceze din 1814; Constituţia Japoniei din 1889 etc.

martie 1848) şi Constituţia română de la 1938.• Pactul este o convenţie între rege şi popor (reprezeParlament). S-a utilizat ca urmare a unor măsuri revendicmod de acces la tron al unui prinţ străin şi când, profitâconjunctură favorabilă, s-au putut impune unele revendExemple: constituţiile române de la 1866 şi 1923 şi Chade la 1831.• Convenţia este adunarea special aleasă (desemnadoptarea constituţiei. Ea este o modalitate de exercitarenaţionale, pentru că naţiunea decide deasupra Parlamentusunt: constituţiile franceze de la 1791, 1848 şi 1873, un(de tip SUA) a fost înlocuită cu „adunarea constituantă”.

• Adunarea constituantă putea decide în dezacord cu

desemnat-o.• Pentru îndreptarea acestei situaţii, s-au propus ca m

• referendumul;• insurecţia, care nu a putut fi acceptată datorităsău violent şi care este dincolo de drept.• Exemplu ar putea fi referendumul din 8 decembrieadoptarea Constituţiei României.

• Constituţia parlamentară adoptată datorită condiţiilor exal doilea război mondial. Adoptarea constituţiei de către Parlamen




cu o majoritate calificată (de regulă de 2/3). Exemple sunt constituţiile române din1948, 1952 şi 1965.

3. Modificarea constituţiei

• În legătură cu modificarea constituţiei trebuie examinate:• iniţiativa revizuirii;• autoritatea competentă;• procedura de urmat.

• De regulă, autoritatea care a adoptat constituţia o poate şi revizui.• Unele constituţii o prevăd, altele nu. Constituţiile române din 1866,1923, 1938 şi 1948 şi cea franceză din 1958 o prevăd. ConstituţiaRomâniei din 1991 o prevede în art. 150.• Autoritatea competentă diferă de la un sistem constituţional laaltul şi în funcţie de felul constituţiei.• Procedura de revizuire este asemănătoare uneori cu cea deadoptare, dar nu identică. În ţara noastră, ea este prevăzută în art.151 din Constituţie.• În funcţie de procedura de modificare, constituţiile sunt:• rigide;• suple.

• cele rigide se modifică conform unei proceduri specifice;• cele suple se modifică conform unei proceduri asemănătoare cu

4. Suspendarea efectelor juridice ale consabrogarea acesteia

• Suspendarea totală sau în parte şi temporară a efectelo• intervine de regulă în perioade de criză politică;




1946 - şi art. 152 alin. ultim din Constituţia României din 1991). Scopul a fost de a nu se mai repeta, în Franţa, tragedia petrecută la Vichy la 10 iulie 1940, şi pentru a nu separaliza exerciţiul suveranităţii.

intervine, de regulă, în perioade de criză politică;• este fundamentată pe teoria necesităţii;• nu are justificare, pentru că înlătură starea de legguvernanţii renunţă la formele democratice de coguvernând prin decrete - legi.• este uneori interzisă de constituţii (în România - 1866• se realizează prin proclamarea stării de urgenţă, dnecesitate şi ca urmare a unor lovituri de stat.

Abrogarea se realizează tot prin constituţie sau prin legi cuegală cu cea a unei constituţii.

5. Reprezentare grafică. Apariţia constituţiei

Constituţi

A pari ţia const ituţ ie i Mom entu l apari ţieiConstit

(Meritul




Constituţia cutumiară Adoptarea constituţiei

Constituţia cutumiară(cutuma)

Cutuma

Marea Britanie

Canada

Australia

Noua Zeelandă

Israel

incertă

incompletă

greu de dovedit

în continuă mişcare

nu este o limită redutabilă pentru puterea constituită

prevconsIniţiaadop

neprevăzută de con

Autoritatea competentă instituită(Adunarea constituantă)

originară

Moduri de adoptare Constituţia acor

a constituţieiStatutul

Pactul

Convenţia

Constituţia parlam




Modificarea constituţiei

imposibilitatea modificării

nemodificarea o perioadăModalităţile de rigidizare prestabilită

utilizarea de proceduri greoaie

interzicerea revizuirii


6. Întrebări, exerciţi


1. Identificaţi reguli constituţionale ale dreptului român, anteStatutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858.

2. Care sunt premisele ce au stat la baza apariţiei constituscrise? Comentaţi-le pe scurt.

3. Definiţi puterea constituantă şi analizaţi cele două forme ale s4. Observaţi care sunt dezavantajele modurilor de adoptar

constituţiei cunoscute de-a lungul timpului.

5. Identificaţi procedeele folosite pentru asigurarea rigidităţistabilităţii constituţiilor române.

B. Teste grilă

1. Prima constituţie scrisă din lume a fost:a. cea americană federală;b. constituţia statului Virginia;c. prima constituţie scrisă a Franţei.

2. Caracteristicile constituţiei scrise sunt:a. precizie, certitudine, claritate, superioritate faţă de cesistemul de drept;b. certitudine, claritate, precizie;c. precizie, certitudine, claritate, lege fundamentală, limpentru puterile constituite şi rigiditate.

3. Constituţia scrisă apare ca o reacţie:

a. împotriva cutumei (obiceiului);b. împotriva feudalismului cutumiar;c. împotriva teoriei contractelor scrise, domniei legii şi contrac

4. Puterea constituantă poate fi de două feluri:a. putere constituantă parlamentară şi putere constituantăb. putere constituantă originară şi putere constituantă insc. putere constituantă originară şi putere constituantă parl




5. Modurile de adoptare a constituţiei întâlnite de-a lungul timpului, sunt:a. constituţia acordată, statutul, constituţia pact, constituţia convenţie;b. constituţia acordată, constituţia plebiscitară, pactul, constituţiaconvenţie, constituţia parlamentară;c. constituţia acordată, constituţia referendară, constituţiaparlamentară, constituţia convenţie.

6. Clasificarea constituţiilor în suple sau rigide se face în funcţie de:a. procedura de adoptare;b. procedura de modificare;c. caracterul scris sau cutumiar.

7. Rigidizarea s-a realizat în practica constituţională prin mai multe

modalităţi (reguli constituţionale). Dintre acestea menţionăm:a. utilizarea unor proceduri greoaie de revizuire; modificarea constituţiei nuse poate realiza pe o perioadă prestabilită de constituţie; seinterzice orice procedură de revizuire în caz de ocupaţie militară,parţială sau totală;b. utilizarea unor proceduri de sistematizare; se interzice oriceprocedură de revizuire în caz de ocupaţie militară, parţială sau totală;imposibilitatea modificării, totale sau în parte, a constituţiei dupăadoptarea sa;c. modificarea constituţiei nu se poate realiza pe o perioada prestabilită delege; utilizarea unor proceduri greoaie de revizuire; imposibilitatea

1. Conţinutul normativ al constituţiei

• Determinarea conţinutului normativ al constituţiei (ce ncuprinde) este importantă pentru:

• redactarea proiectelor de constituţie şi eliminarea impre• pentru supremaţia constituţiei



CAPITOLUL VIConţinutul normativ al constituţiei. Supremaţia constituţiei

• pentru supremaţia constituţiei.• trebuie să exprime poziţia supremă a legii funda

mai important act juridic şi politic al unui stat);• are un caracter complex şi istoric (totuşi s-au

serie de elemente comune de conţinut, fără să se poexistenţa unui şablon).

• Determinarea conţinutului normativ s-a făcut înmodalităţi, rezultate din doctrina de specialitate:

• Prin enumerarea elementelor de conţinutdezavantajele deja examinate.

• Prin sensul material şi cel formal al constituţiei.• există astfel un conţinut în sens material, prin care setotalitatea dispoziţiilor constituţionale, indiferent în ce

se găsesc şi• un conţinut normativ în sens formal, prin care se înţelecuprinse în corpul constituţiei. André Hauriou arată că în sse are în vedere obiectul reglementării (relaţiei sociale) şi nusens formal, modul de expunere al regulilor constituţionale.• Prin trei elemente de conţinut : a) reguli privinguvernamentală; b) reguli care nu privesc tehnica guvernpersoanei, bunuri, economie, social etc.); c) declaraţiile de• Prin stabilirea deosebirilor dintre constituţie şi se pun în valoare şi asemănările, cu toate că aceasprezintă avantaje ştiinţifice.




• În opinia noastră:• determinarea conţinutului normativ se face în funcţie de conţinutul şivaloarea foarte mare a relaţiilor sociale reglementate;• constituţia cuprinde normele juridice care reglementează acesterelaţii sociale;• politica şi tradiţiile statelor în domeniu şi a elementelor nou-apărute (înspecial marile documente referitoare la drepturile omului).

• În acest context, în prezent, sunt cuprinse alături de elementeletradiţionale şi:

• reglementări privind fundamentele ideologice ale societăţii (art. 4 dinConstituţia Coreei de Nord);• locul şi rolul partidelor politice;• oficializarea unei anumite religii (art. 2 din Constituţia R.A. Egipt);• rolul şi locul familiei şi al individului în societate;• rolul şi funcţiile proprietăţii;• reguli pentru viaţa economică;• delimitarea competenţelor statelor federate.

• În Constituţia Elveţiei din 1874 (în prezent nu mai este în vigoare; înanul 1999 a fost adoptată altă Constituţie, care a intrat în vigoare la 1ianuarie 2000) se prevedeau, la art. 32, 36, 37, 41, 42, 64, 69, şi alteasemenea reguli noi.• Pe cale de consecinţă, în conţinutul normativ al unei constituţii ar putea intra: „esenţa, tipul şi forma statului; deţinătorul puterii;fundamentele economice şi sociale ale puterii; fundamentele politice,

• lege supremă etc.

•Explicarea supremaţiei constituţiei

s-a realizat în diferi• ca „legea legilor, lege supremă”;• rezultă din faptul că modificarea constituţiei trebuie amajoritate calificată de 2/3;• că legea fundamentală stă la temelia organizării sbaza juridică a întregii legislaţii;




supraordonată faţă de toată legislaţia şi de tot sistemul social-politic al unuistat.

• Unii autori o consideră notorie şi nu o examinează.• În opinia noastră, ea trebuie examinată.• Terminologic , există diferite denumiri, care exprimă acelaşi lucru:• poziţia de lege supremă a Constituţiei, şi anume:

• valoarea juridică supremă;• superlegalitate;

• că supremaţia constituţiei rezultă din conţinutul ematerială) şi uneori din formă (supremaţia formală).• În opinia noastră:• supremaţia constituţiei este o calitate a constitpoziţionează în vârful tuturor instituţiilor statale şi jastfel o realitate politico-juridică , nu numai juridică.• este o noţiune complexă şi un conţinut complexelemente care asigură o poziţie supremă a constituţsistem statal.• este necesară fundamentarea ştiinţifică a suconstituţiei, pentru care s-au exprimat mai multe opin juridică de specialitate.

• Într-o opinie, se consideră că fundamentarea se poprincipiul legalităţii, datorită legăturii dintre legalitateţionalitate, iar prima se sprijină pe a doua.• Într-o altă opinie, fundamentarea se poate face pe cforma constituţiei.

• Ar exista o supremaţie materială (întreaga ordinbazează pe constituţie) şi una formală (redactareasubliniază forţa sa juridică deosebită, care atrage constituţiilor în suple şi rigide).• Într-o altă opinie se fundamentează pe democratisfiind un mijloc principal de realizare a sa.




• În opinia noastră, în fundamentarea supremaţiei constituţiei 5. Reprezentarea grafică. Controlul normativ al cotrebuie plecat de la cauzele care o legitimează şi de la legăturadintre constituţie şi putere.• Trebuie căutată în dialectica şi complexitatea fenomenului juridic- statal, în interacţiunea dintre fenomenele dintr-o societate.Acestea determină, conţinutul şi forma sa.• Statul şi dreptul său sunt mijloace de realizare a politicii, iar aceasta din urmă este determinată de condiţiile materiale şiculturale ale societăţii, adică de starea socială.• Pe cale de consecinţă, conţinutul şi forma constituţiei şi asupremaţiei sale sunt determinate de factorii ce determină condiţiilemateriale şi culturale ale societăţii.• Funcţiile constituţiei sunt determinate de funcţiile puterii, altfel

constituţia nu ar avea rost.• Puterea este determinată în conţinutul şi forma sa de aceiaşi factoricare determină conţinutul şi forma constituţiei şi a supremaţiei ei.• Pe cale de consecinţă, fundamentarea ştiinţifică a supremaţieiconstituţiei se regăseşte în totalitatea factorilor economici, sociali,politici, juridici priviţi în indivizibilitate şi interacţiune.• De aceea, pentru explicarea constituţiei şi a supremaţiei ei,trebuie să fie examinată starea socială.

3. Consecinţele juridice ale supremaţiei constituţiei

Determinarea conţinutuluinormativ al constituţiei

esenţa, tipul şi forma

deţinătorul pute

fundamentele economicale puterii

fundamentele politice, ireligioase ale organiză

locul şi rolul partidelo

sistemul organelor s

statutul juridic al per

reguli de tehnică const

• Există două categorii deconsecinţe juridice ale supremaţiei constituţiei:• cele care privesc însăşi constituţia (privind adoptarea constituţiei;privind modificarea, suspendarea şi abrogarea constituţiei şi privinddeosebirile faţă de lege);• cele care privesc restul dreptului (regula conformităţii).

4. Garanţiile juridice ale supremaţiei constituţiei

• Îi asigură acesteia supremaţia.• Ele sunt:

• cele generale, ale întregului drept;• cele specifice supremaţiei constituţiei:• controlul general al aplicării dreptului;• controlul constituţionalităţii legilor;• îndatorirea fundamentală de respectare a constituţiei.

Supremaţia constituţiei. Consecinţele juridice ale sconstituţiei

care privesc însăşi constituţia

Modificarea,

Con sec inţ el e ju ri di ce al e A do pt ar ea su spe nda re a şi Dsupremaţiei constituţiei constituţiei abrogarea

constituţiei

care privesc restul dreptului




Supremaţia constituţiei. Garanţiile juridice ale supremaţieiconstituţiei 6. Întrebări, exerciţ

Garanţiile juridice alesupremaţiei constituţiei

controlul general alaplicării dreptului(constituţiei)

cele generale alesistemului de drept

cele specificesupremaţieiconstituţiei

controlul îndatorireaconst ituţ ionali tă ţi i fundamentală de

legii respectare aconstituţiei


1. Stabiliţi deosebirile ce există între lege şi constituţie, reper conţinutul acestora.

2. Identificaţi în conţinutul Constituţiei române actuale normmai regăsesc în nici un alt act normativ.

3. Exemplificaţi principiile care au stat la baza fundamentăsupremaţiei constituţiei şi comentaţi deficienţele acestora.

4. Identificaţi şi analizaţi consecinţele supremaţiei constituconsecinţele de ordin juridic de cele de ordin pur politic.

5. Identificaţi şi analizaţi garanţiile supremaţiei constituţiei.

B. Teste grilă

1. Determinarea conţinutului normativ s-a făcut în mai murezultate din doctrina de specialitate. Dintre acestea amintim:

a. enumerarea elementelor de formă;b. stabilirea deosebirilor dintre constituţie şi celelalte acte c. conţinutul şi valoarea foarte mare a relaţiilor sociale regle

2. Supremaţia constituţiei reprezintă:a. o noţiune complexă şi un conţinut complex cuprinzâncare asigură o poziţie supremă a constituţiei în întregul sistb. faptul că legile trebuie să fie respectate de toţi cetăţenii;c. faptul că constituţia trebuie să fie respectată de toţi cetăţ

3. Pentru fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei consexprimat mai multe opinii în literatura juridică de specialitate. Dmenţionăm:

a. principiul egalităţii;b. principiul legalităţii; conţinutul şi forma constituţiei; demc. drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului.




4. Există două categorii de consecinţe juridice ale supremaţieiconstituţiei:

a. cele care privesc însăşi constituţia şi cele care privesc restuldreptului;b. cele care privesc obligativitatea normelor constituţiei şi cele careprivesc regula conformităţii;c. cele care privesc garanţiile constituţiei şi cele care privesc restuldreptului.

5. Garanţiile juridice ale supremaţiei constituţiei sunt:a. regula conformităţii şi îndatorirea fundamentală de respectare aconstituţiei;b. controlul general al aplicării dreptului; controlul constituţionalităţii

legilor şi îndatorirea fundamentală de respectare a constituţiei;c. cele generale, ale întregului drept.

CAPITOLUL VIIControlul constituţionalităţii legilor. Teoria gene

1. Noţiunea şi definirea controlului constituţionalităţii

• Controlul constituţionalităţii legilor este una din garanţiilesupremaţiei constituţiei.

• Acest control se include în principiul legalităţii, pennormative trebuie să fie elaborate conform unei proceduri a Constituţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte legrespectată de toate organele statului. Constituţionalit înseamnă exigenţa de legalitate a legii, în raport cu cea care este şi ea o lege.

Controlul este înţeles ca:• activitate de verificare a aplicării principiului concu constituţia; şi ca• instituţie a dreptului constituţional, care cuprinde datorită aceluiaşi obiect de reglementare.

• Sunt supuse controlului numai:• legea, ca act juridic al Parlamentului;• actele normative cu forţă juridică egală cu cea a legdecrete - legi).

• Nu se supun acestui control:• actele administrative, pentru că autorităţile adminisemit aceste acte în executarea legii, iar detalierea

constituţionale se face prin lege.• Actele administrative se supun controlului în cadrul contenciosului administrativ;

• proiectele de legi, pentru că ele nu sunt legi şi pot iniţiator, până la începerea dezbaterilor.• Există o serie de cauze care determină neconcorconstituţie şi legi, chiar dacă ele sunt de neînţeles datoricelor care le adoptă, şi anume:




• contradicţiile sociale; • controlul realizat prin organe judecătoreşti. Interes pre• contradicţii între grupurile politice; ultimul, care a fost justificat, dar şi contestat.• rigidităţi exagerate ale constituţiei; • A fost justificat plecând de la menirea judecătorilor de • nerespectarea regulilor de tehnică legislativă; şi aplica legea, deci şi constituţia;• armonizarea intereselor federale cu cele ale statelor federate. • de la separaţia puterilor în stat, care implică colaborar

• Multi tud inea organelor care rea lizează controlul înseamnă dorin ţa controlul dintre puter i ş i separarea lor r ig idă;de a găsi o so lu ţie la întrebarea care este contro lu l cel mai e ficient. • de la exigenţa ver if icări i, de către judecător (datori tă m

sale, a limitelor în care trebuie să acţioneze Parlamentu2. Clasificarea controlului constituţionalităţii legilor lucru ar fi posibil datorită garanţiilor şi principiilor care g

procesele judiciare.• Există mai multe clasificări ale controlului: • Controlul acesta a fost contestat plecând de la inter

• î n funcţie de organul competent să-l realizeze: rigidă a separaţiei puterilor în stat, care presupune indeA) prin opinia publică (elementar; reac ţie populară în faţa v io lări i totală a puteri lo r; de la faptul că statul es te singurul jude

const ituţiei, este vio lentă si tuată în afara dreptului şi deci, actelor sale şi nu poate re mi te această posibil it ate unuiinacceptabilă); politic; jurisdicţional (considerat ce l mai ef icient) ; nu are responsab il it atea guvernă ri i. De alt fel , dacă s-arB) parlamentar, politic (exercitat de un organ pol it ico -stata l, judecăto rului acest drept, s-ar crea din el o autor itate poindependent de Parlament) şi jurisdicţional (realizat prin instanţe este foarte grav dacă ar exista, astfel, autorităţi oficioasordinare sau jurisdicţii speciale); • Totuşi acest tip de control s-a impus în practica multC) prin adunările legiuitoare şi prin organe din afara lor (politice; exercitându-se în temeiul unor dispoziţii exprese şi clare judecătoreşti; politico-jurisdicţionale); temeiul dreptului judecătorilor, pe care singuri şi le-au arD) în opinia noastră, clasificarea ar fi în: politic şi jurisdicţional. • El a pornit de la vestita speţă Marbury versus Madiso

• Controlul politic cuprinde: de Curtea Supremă Americană în 1803, prin care acest• cel realizat de legiuitor; abuziv dreptul de a controla conformitatea legii cu cons• c el rea li za t de organe de stat din sfera lui ( care au numai această • Acest ti p de con trol se găseşte şi în prezent în SUA sarcină sau o au şi pe aceasta alături de altele). cunoscut sub denumirea de model american.

• Controlul Parlamentului: • Controlul jurisdicţional realizat prin alte organe de• este considerat de unii ca un autentic control, pentru că el este judecătoreşti.cel mai în măsură să aprecieze conformi ta tea legi i cu const ituţ ia; • Este cunoscu t su b denumi rea de model european• a lţ ii consideră că acesta este un auto cont rol , şi deci , nu prezintă fundamentat de Hans Kelsen, care a înfiinţat, în anul 1920nici o garanţie, sancţiunea nerealegerii fiind prea îndepărtată; organ de acest tip, în Austria (Tribunalul constituţional).• primul organ care l-a realizat a fost „Senatul conservator” francez, • Cu puţin timp înainte, conform teoriei kelseniene, un t

începând cu 1799. Îl prevedea art. 12 din Statutul lui Cuza şi art. asemănător s-a înfiinţat şi Cehia.43 din Constituţia noastră din 1965. În prezent este întâlnit mai • În prezent, există astfel de organe în Italia, Ungaria, rar. Franţa şi România.

• Controlul jurisdicţional cuprinde: • Alte clasificări:• controlul realizat de organe, altele decât cele judecătoreşti, dar • în funcţie de înscriere sau nu în constituţie: explicit şicare utilizează proceduri asemănătoare celor judecătoreşti, precum • în funcţie de timpul în care se efectuează: anterior şi şi adoptării şi promulgării legilor;




• în funcţie de procedurile folosite: prin acţiune şi prin excepţie (deneconstituţionalitate). Cel prin acţiune este un control ofensiv, iar celprin excepţie este unul defensiv şi presupune existenţa unuiproces ordinar în care să se ridice excepţia, care se va judeca deorganul competent.


4. Reprezentare grafică. Controlul constituţionalităţii

opinia

activitate realizată de

3. Constituţionalizarea dreptului, consecinţă a controluluiconstituţionalităţii legilor

• Constituţionalizarea dreptului este principalul efect al controlului deconstituţionalitate şi se manifestă prin acţiunea complexă de interacţiunedintre constituţie şi celelalte dispoziţii legale.

• Acest proces presupune o anumită durată în timp şi afectează toate

ramurile de drept.• El constă în „interpretarea progresivă a normelor din constituţie şi a

celor de rang inferior constituţiei şi se manifestă prin existenţa a douăfenomene:

• unul ascendent, de sporire cantitativă a normelor constituţionale;• altul descendent, de aprofundare a acestor norme” (Ioan Muraruşi Simina Tănăsescu).

• Primul fenomen presupune ridicarea în rang constituţional a unor norme din alte ramuri de drept;

drept cu norme

pregnantfundamentale.

Controlulconstituţionalităţii

legilor

politic

jurisdicţional

parlamentar

politic

judecătoresc

adunări legiuitoare

organe celor le

opinia noastră

politic juri




4. Controlul jurisdicţional, realizat prin alte organe decât cele5. Întrebări, exerciţii şi teste grilă judecătoreşti este cunoscut sub denumirea de:

a. model european;b. model american;

A. Întrebări şi exerciţii c. model kelsenian.

1. Comentaţi necesitatea existenţei controlului constituţionalităţii legilor. 5. Clasificarea controlului constituţionalităţii legilor în control2. Clasificaţi controlul constituţionalităţii legilor folosind diverse criterii control implicit se face în funcţie de:

şi prezentaţi pe scurt avantajele şi dezavantajele acestor forme de control. a. înscriere sau nu în constituţie;3. Comentaţi decizia Curţii Supreme de Justiţie a SUA în cazul Marbury b. timpul în care se efectuează;

contra Madison - 1803, stabilind importanţa acesteia în ceea ce priveşte c. procedurile folosite.controlul constituţionalităţii legilor.

4. Realizaţi un scurt istoric al controlului constituţionalităţii legilor în 6. Constituţionalizarea dreptului se manifestă prin:

România, cu identificarea textelor legale care reglementează acest control. a. acţiunea complexă de interacţiune dintre constituţie şi cedispoziţii legale;

B. Teste grilă b. ridicarea în rang constituţional a unor norme din alte radrept;

1. Controlul constituţionalităţii legilor este înţeles ca: c. conformitatea întregului drept cu constituţia.

a. activitate de verificare a aplicării principiului conformităţii legii cuconstituţia;b. o consecinţă a supremaţiei constituţiei;c. o metodă de asigurare a legalităţii actelor normative.

2. Sunt supuse controlului constituţionalităţii:a. legea ca act juridic al Parlamentului şi actele normative emise deGuvern;b. legea ca act juridic al Parlamentului, precum şi actele normativecu forţă juridică egală cu cea a legii (ordonanţe, decrete - legi);c. actele normative în vigoare şi sentinţele judecătoreşti.

3. Controlul constituţional realizat prin intermediul opiniei publice prezintăurmătoarele caracteristici:

a. elementar, reacţie populară în faţa violării constituţiei, este oinsurecţie violentă situată în afara dreptului;b. este realizat prin instanţe ordinare sau jurisdicţii speciale;c. este justificat, complet şi diversificat.



CAPITOLUL VIIIDezvoltarea constituţională a României (1864 - pre

1. Premise istorice ale apariţiei constituţiei în România

• Constituţia în România a apărut mult mai târziu decât calte state.• Aceasta s-a datorat faptului că epoca modernă a începmult mai târziu faţă de alte ţări.• Dezvoltarea mai târzie şi mai lentă a capitalismului în

fost cauzată, la rândul său, de îndelungata dominaţie aotoman.• Înlăturarea dominaţiei otomane a permis Ţărilordezvoltare, dar această dezvoltare a fost mai lentă.• Slăbirea dominaţiei otomane asupra Ţărilor Românepacea de la Kuciuk - Kainargi (1774), continuă apoi prin CoAkkerman (1817), convenţie ale cărei prevederi suconsemnate în Tratatul de la Adrianopol (1829).• Acest din urmă tratat dă Ţărilor Române libertatea retrocedează principalele porturi de la Dunăre.• S-a dat astfel posibilitatea dezvoltării capitalismului.• Puse în aplicare prin Regulamentele organice.• Perioada premergătoare apariţiei constituţiei române s-a şi prin puternice frământări şi mişcări care au fost forma dea luptei pentru înfăptuirea unităţii de stat a poporului r

înlăturarea orânduirii feudale, pentru revendicări cu cdemocratic.• Revoluţia de la 1848 a impulsionat aceste tendinţe, ide

atunci, conţinutul Proclamaţiei de la Izlaz, continuând să se d• Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice ale primdin România îl ocupă înfăptuirea în 1859 a statului uniprin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru • Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serieimportante, precum cea agrară şi cele politice, administrativcare au avut ca urmare crearea şi dezvoltarea unor instituţii sta




2. Dezvoltarea constituţională a României până în 1944.Premise istorice

• Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 7/19 august 1858şi legea electorală. Acestea reprezintă prima Constituţie a României;• Constituţia din 29 iunie 1866. Premise istorice. (a se vedea art. 101 şi102 din Constituţie).• Constituţia din 29 martie 1923. Premise istorice. Doctrina timpului acontestat-o datorită faptului că la adoptarea sa nu s-ar fi respectatprocedura de modificare prevăzută de Constituţia din 1866.• Constituţia din 28 februarie 1938. Premise istorice. Cea mainedemocratică din această perioadă, pentru că instituţionalizadictatura regală a lui Carol al II-lea. Aceasta a şi fost suspendată în1940.

• În perioada 1940-1944 au fost adoptate o serie de alte acteconstituţionale, cu caracter tranzitoriu.

3. Dezvoltarea constituţională a României în perioada 1944 pânăla adoptarea Constituţiei din 1948

• Decretul nr. 1626/1944 pentru fixarea drepturilor românilor în cadreleConstituţiei din 1866 şi cu modificările Constituţiei din 29 martie 1923.• Decretul nr. 1849/1944 referitor la urmărirea şi sancţionarea tuturor celor care au contribuit la dezastrul ţării, ca urmare a războiului contra

• Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţionoctombrie 2003.

6. Reprezentare grafică. Dezvoltarea constitRomâniei (1864 - prezent)

Dezvoltarea constituţională a Statutul dezvoltator al României până în 1944 de la Paris




5. Regimul constituţional din România stabilit după 22 decembrie 1989

• Decretul - lege nr. 2/ 27 decembrie 1989.• Decretul - lege nr. 8/31 decembrie 1989.• Decretul - lege nr. 81/9 februarie 1990.• Decretul - lege nr. 92/14 martie 1990.• Constituţia din 8 decembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial alRomâniei nr. 767 din 31 octombrie 2003. Premise istorice şi conţinutul.

Constituţia din

Constituţia din

Constituţia din 1

Actele constitu1940 - 1944

Decretul nr. 162

Dezvoltarea constituţionalăaRomâniei în perioada 1944până

la adoptarea Constituţiei din 1948 Decretul nr. 184

Legea nr. 86/

Legea nr. 187

Decretul nr. 221

Legea nr. 363



70

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glăvan Drept constituţional şi instituţii politice


Regimul constituţionaldin

România stabilit din 22decembrie 1989

Dezvoltarea constituţionalăaRomâniei din anul 1948 pânăla

22 decembrie 1989(Constituţiilesocialiste)

Decretul - lege nr. 2/1989




Constituţia din 1991, republicată

Constituţia din 1948




1. Comparaţi Constituţiile române începând cu Statutul DConvenţiei de la Paris din 1858 şi până în prezent, având înurmătoarele criterii: cine a adoptat constituţia (puterea consprocedura de adoptare, caracteristicile statului, puterile statufundamentale, sistemul electoral, precum şi dispoziţiile refermodificarea, suspendarea şi abrogarea Constituţiei.

2. Explicaţi procedura de revizuire a Constituţiei din 1923.3. Daţi exemple de acte cu caracter tranzitoriu şi constituţi

de-a lungul timpului în istoria constituţională română şi comentaţi-le

B. Teste grilă

1. Statutul lui Cuza încredinţa puterea de stat:a. domnitorului şi reprezentanţei naţionale, care aveabicamerală (adunarea ponderatoare şi adunarea electivă)b. adunării elective;c. domnului.

2. În primul articol al Constituţiei române din 29 iunie 1866 s

a. „Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil,sub denumirea de România”;

b. „nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor”;c. „puterea este împărţită între organele statului”.

3 . Const ituţ ia d in 1923

stabileşte, în ce priveşte puterile

statului, că puterea legislativă se exercită:a. colectiv de rege şi reprezentanţa naţională;

b. de adunarea deputaţilor şi senat;c. de rege şi o exercită prin guvern.




4. Dispoziţiile Constituţiei de la 1938 consacră: 8. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tănăsescu şia. drepturi şi libertăţi egale pentru toţi; Gheorghe Iancu, „Interpretarea Constituţiei”, Ed. Lumina Le

b. dictatura regală şi reglementează restrângerea drepturilor şi libertăţilor Bucureşti, 2002.fundamentale; 9. Mircea Lepădătescu, „Teoria generală a controlului constituc. trăsăturile şi valorile fundamentale ale statutului. legilor”, E.S., Bucureşti, 1974.

10. Ştefan Zeletin, „Burghezia română. Originea şi rolul ei isto

5. Prin Legea nr. 363 din 20 decembrie 1947: Ed. Cultura naţională, Bucureşti, 1925.a. se instituie „ca formă de stat” republica socialistă; 11. Gheorghe Iancu, „Drept constituţional şi instituţii politice”,b. se instituie „ca formă de stat” republica populară; Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002.c. se consolidează monarhia.

6. Actele cu caracter constituţional adoptate după 22 decembrie 1989 auavut un caracter:

a. definitiv;b. tranzitoriu, la momentul adoptării lor stabilindu-se o perioadă fixă încare ele erau în vigoare;c. tranzitoriu, ele rămânând în vigoare şi după adoptarea Constituţiei, cucondiţia ca ele să nu contravină noii Constituţii.

8. Bibliografie la Capitolele IV - VIII

1. Alexis de Tocqueville, „Despre democraţie în America”, vol. I,Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992.

2. Tudor Drăganu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Parteaa II-a, Cluj-Napoca, 1992.

3. Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu, „Noua Constituţie elveţiană,o constituţie a mileniului trei”, Revista de Drept public, nr. 1/1999.

4. Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şiinstituţii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

5. Ioan Muraru şi Gheorghe Iancu, „Constituţiile române”, Ed.Actami, Bucureşti, 2000.6. Cristian Ionescu, „Dezvoltarea constituţională a României. Acte

şi documente 1741-1991“, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.7. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru şi Antonie Iorgovan,

„Revizuirea Constituţiei României”, explicaţii şi comentarii, Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003.



CAPITOLUL IXCetăţenia română

1. Istoricul şi noţiunea de cetăţenie

• Apariţia şi dezvoltarea noţiunii de cetăţenie constituie părţi comlung proces istoric, împărţit în două mari perioade.

• prima se întinde până la 1789;• cea de-a doua, după acest an revoluţionar.• Terminologic , cetăţenia vine de la latinescul „civis romanu• Elemente ale noţiunii de cetăţenie apar încă din în prim

oraşele-republici din antichitate.• La Atena, Sparta şi Roma erau cetăţeni numai persoanprezenţa lor în adunările populare, din for sau agora, rezolvarea treburilor publice.• În timpul Imperiului roman, prin Edictul din anul 212acordat „cetăţenia romană” peregrinilor. Ulterior, întrucât robizantinii devin supuşi ai împăratului, „cetăţenia” îşi pierde juridic, fapt care se va prelungi până la Revoluţia franceză de la• În epoca feudală statutul juridic al cetăţeanului seinstituţia juridică specifică acestei perioade - supupresupunea nenumărate obligaţii şi foarte puţine drepturi alede feudal (senior).• O dată cu întărirea şi centralizarea statului , supudependent faţă de puterea supremă de stat, care se con

prinţ, rege sau împărat.• În această primă perioadă apar unele elemente ale acmai ales acela referitor la apartenenţa persoanei la un andacă sub o formă primitivă.

• Noţiunea de cetăţenie , în conţinutul ei actual apareperioadă, după anul 1789.




• Burghezia, pentru a-şi consolida puterea sa economică şi pentru a odobândi pe cea politică a căutat să atragă de partea sa poporul. Pe planpolitic burghezia promova libertatea, iar pe cel economicschimbul, care se baza pe libertate.• Se înlocuieşte supuşenia cu cetăţenia, păstrându-se din primaperioadă elementul său caracteristic - apartenenţa la un anumit stat.• Una dintre lozincile Revoluţiei franceze de la 1789 era „nu maiexistă supuşi”.• Primul document care a folosit noţiunea de cetăţenie esteDeclaraţia franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august1789, care a legat-o de participarea obligatorie a persoanei la viaţapolitică (ca o funcţie publică).• În secolul XX ideea apare şi în dreptul (constituţional) al altor state. Acesta este momentul apariţiei noţiunii de cetăţenie în actualul săuconţinut.• Cetăţenia interesează şi alte ramuri de drept decât dreptulconstituţional şi anume dreptul internaţional (public şi mai alesprivat), dreptul civil, dreptul familiei etc.• Pentru a determina conţinutul , trebuie arătat că legile şi constituţiileconferă numai cetăţenilor toate drepturile, în timp ce persoanele care nuau această calitate (străinii, inclusiv apatrizii) nu au decât o parte dinaceste drepturi, altele decât cele exclusiv politice, deoarece numaicetăţenii pot şi au dreptul să exercite puterea, şi astfel numai ei

realităţile economice, sociale şi culturale concrete dintdată;

• ea reprezentând expresia relaţiilor social-economi juridice, dintre persoanele fizice şi stat;• cetăţenia nu este astfel o simplă legătură politică sauindivid şi colectivitate organizată statal, ci o integrare sânul colectivităţii.• titlul de cetăţean dovedeşte apartenenţa persoanei la • ca membri ai colectivităţii umane organizate statalbucură de toate drepturile şi libertăţile fundamentale




• „legătura dintre individ şi stat”;• „legătură politică dintre individ şi stat”;• „legătură politică şi juridică”;• „legătură juridică”;• o „apartenenţă juridică”;• o „calitate a persoanei”.

• În opinia noastră, pentru a defini cetăţenia trebuie pornit de la faptul că:• aceasta are un conţinut şi o finalitate care se corelează cu

Constituţie şi care sunt garantate în exercitarea lor Constituţie şi legi, prin mijloace materiale, juridice etc.• În vederea definirii cetăţeniei mai trebuie remarcat persoanele fizice au cetăţenie, nu şi persoanele juridice s

• Cetăţenia română constituie acea calitate a persoaexprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi jupersoana fizică şi stat, care dovedeşte apartenenţa (dependenstat şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul îndatoririlor prevăzute de Constituţie şi de legi.

• Pe cale de consecinţă, cetăţenia nu indică originea etnică

fizice.

2. Natura juridică a cetăţeniei

• Natura juridică a cetăţeniei este una dintre cele mai coprobleme referitoare la cetăţenie.

• Fără a intra în analiza diferitelor opinii exprimate, arătăm cfost considerată:

• un „statut personal”;• o „situaţie juridică a persoanei”;




• un „raport juridic dintre individ şi stat”; • dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în autorităţil• o parte a „stării civile a persoanei”; reprezentative (art. 36 şi 37 din Constituţie). În condiţii• un „contract tacit sinalagmatic”; României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au d• un „raport contractual” etc. alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European (art.38 d• Împărtăşim opinia exprimată în literatura juridică potrivit căreia • dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa pe t

cetăţenia este un element al capacităţii juridice. României şi de a circula liber pe acest teritoriu (art. 25 (Constituţie);

3. Reglementarea juridică a cetăţeniei române şi principiile ce se • dreptul de a ocupa orice demnitate publică sau dedegajă din normele juridice privitoare la cetăţenie în orice funcţie publică pentru care îndeplineşte cond

de lege( art. 16(3) din Constituţie);• Normele care reglementează cetăţenia sunt norme ale dreptului • dreptul de a nu fi extrădat şi expulzat. Aceste oprelconstituţional, ele formând o instituţie a acestei ramuri de drept. expres prevăzute în art. 19 (1) din Constituţie;• Normele privitoare la cetăţenie se găsesc în Constituţie, care este • dreptul de a fi protejat diplomatic de către statul romizvorul principal al dreptului constituţional, în art. 5 şi în art. 16. când se află în străinătate (art. 1 din Legea cetăţeniei ro• La 1 martie 1991 a fost adoptată Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei art. 17 din Constituţie).române, care a abrogat Legea nr. 24/1971. Legea cetă ţen ie i române a • Numai cetă ţeni i sunt ţinuţi a îndeplini toate obligaţiile fost modificată prin Legea nr. 192/1999 („Monitorul Oficial” nr. 611, prin Constituţie şi legile ţării.din 14 decembrie 1999) şi republicată în Monitorul Oficial al României • Unele obligaţii, prevăzute de Constituţia şi legile românr. 98 din 6 martie 2000. în exclusivitate cetăţenilor români, pentru că numa• La data de 6 no iembrie 1997, a fost adoptată de către Cons il iu l t itular ii tu turor dreptur ilor şi ob ligaţi ilor. Persoanele careEuropei, la Strasbourg, Convenţia europeană asupra cetăţen ie i, care această ca li ta te nu sunt ţ inute a îndepl in i anumite îndata fost ratificată de România, prin Legea nr. 396/2002 („Monitorul Oficial” revin numai cetăţenilor români. Aceste obligaţii sunt:nr. 490 din 9 iulie 2002), cu trei rezerve. • fidelitatea faţă de ţară;

• Potrivit art. 11 şi 20 din Constituţie Convenţia face parte din • apărarea ţării.d reptul nostru intern ş i d in normele jur id ice care formează ins ti tu ţia • Cetăţen ii români sunt egali în faţa legii (drepturi şi înda juridică a cetăţeniei. deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică

• Analiza normelor juridice care formează instituţia juridică a cetăţeniei orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, saupermite formularea unor principii care s tau la baza cetă ţeniei române. pe or ice a ltă împre jurare , ş i ind iferent de modul în care au

Aceste principii sunt: cetăţenia.• Fiecare persoană fizică are dreptul la o cetăţenie, iar conform art. • Cetăţenia e în exclusivitate o problemă de stat.3 pct. 1 din Convenţie fiecare stat este obligat să determine, prin • Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţepropria legislaţie, care sunt cetăţenii săi. Nimeni nu poate fi, în mod De asemenea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerearbitrar, privat de cetăţenia sa. nu produc nici un efect asupra cetăţeniei soţului care a dob• Sunt şi rămân cetăţeni români cei care au dobândit-o potrivit legislaţiei cetăţenia română în timpul căsătoriei.anterioare (art. 34 din lege). • Schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce nic• Numai cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute asupra cetăţeniei române a celuilalt soţ. Cetăţenia românăde constituţie şi legi, unele dintre ele fiind doar ale cetăţenilor români, dobândeşte fără să aibă în vedere că potrivit legii unui alt sşi anume: persoană era şi cetăţean al acelui stat.




4. Dobândirea cetăţeniei române. Moduri de dobândire a cetăţeniei

Dobândirea cetăţeniei, se face pe baza a două sisteme, şi anume:• sistemul care are la bază principiul jus sanguinis (dreptul sângelui),care se utilizează în Franţa, Belgia, Italia, ţările scandinave etc. şi• sistemul jus loci sau jus soli (dreptul locului, adică al teritoriuluipe care s-a născut o persoana fizică), care se utilizează în SUA,Marea Britanie, America Latină etc.

• Conform sistemului jus sanguinis, copilul devine cetăţeanul unuistat dacă se naşte din părinţi care, amândoi sau numai unul, au cetăţeniastatului respectiv.

• Conform sistemului jus loci , copilul devine cetăţeanul unui statdacă se naşte pe teritoriul statului respectiv. Cât priveşte acest sistem, seconsideră că ar avea serioase neajunsuri. Atunci când părinţii nu au cetăţenia

statului unde s-a născut copilul, este puţin probabil ca acesta să dorească într-adevăr să rămână cetăţean al statului respectiv, el fiind ataşat prin familiasa unui alt stat.

• În dreptul român a fost adoptat sistemul care are la bază sistemul jus sanguinis.

• Legea cetăţeniei române stabileşte patru moduri în care cetăţeniaromână poate fi dobândită:

• naşterea;• adopţia;• repatrierea;

notarului public.

c) Dobândirea (acordarea) cetăţeniei române la cerere• Acest mod de dobândire a cetăţeniei priveşte pe cetăţenapatrizii (persoanele fără cetăţenie) care îşi manifestă dorinţa de asocietatea românească.

• Condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române la cerere slege):

• s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul Rodeşi nu s-a născut pe acest teritoriu, locuieşte în mod leşi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sa




• În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român,cetăţenia adoptatului va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori.

• Legea cetăţeniei române prevede, în art. 8, alin. 2, o soluţie nouă faţăde reglementarea legală anterioară, pentru cazul în care adoptatorii nu cadde acord asupra cetăţeniei copilului adoptat: instanţa judecătoreascăcompetentă să încuviinţeze adopţia va decide, ţinând seama de intereselecopilului.

• În cazul în care copilul a împlinit vârsta de 14 ani, în vederea încuviinţării adopţiei este necesar şi consimţământul lui, care trebuie să fie dat în forma unei declaraţii autentice, în faţa

şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani, sacare este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român5 ani de la data căsătoriei ;• dovedeşte prin comportarea, acţiunea şi atitudinea sa de stat, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordsau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nuasemenea acţiuni;• a împlinit vârsta de 18 ani;• are asigurate în România mijloacele legale de existenţălegii privind regimul străinilor;

• este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condasau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedcetăţean român;• cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementarecivilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a viaţa socială;• cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţio

• Termenele prevăzute, pentru dobândirea cetăţeniei româpot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o pe




recunoscută pe plan internaţional şi a investit în România cel puţin 500.000euro. În calculul acestei perioade nu se cuprind anii în care persoana încauză a stat pe teritoriul României mai puţin de 6 luni.

• Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi(părintele său).

• În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română,părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului.

• În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliulminorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copiluluicare a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia, caretrebuie dat în faţa unui notar public.

d) Dobândirea cetăţeniei române prin repatriere• Acest mod de dobândire a cetăţeniei române a răspuns necesităţii de

a se da o reglementare corespunzătoare situaţiilor în care persoanele, careau fost cetăţeni români au pierdut cetăţenia română ca urmare a stabilirii lor în străinătate, dar doresc să se reintegreze în societatea românească.

• În cazul repatrierii este vorba de persoane (foştii cetăţeni români)care sunt legate de poporul român şi care, din diferite motive, au întreruptpentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea românească.

• Persoana care a pierdut cetăţenia română o redobândeşte ca efect alrepatrierii dacă, dorind să se integreze în societatea românească:

• îşi exprimă dorinţa în acest sens şi

române, în condiţiile Legii nr. 21/1991 (la cerere).• Legea nr. 21/1991, în art. 10ą, prevede şi soluţionează două situaţii

speciale şi tranzitorii, şi anume:




• a repatrierii foştilor cetăţeni români şi descendenţii lor pânII-lea care, înainte de data de 22 decembrie 1989,cetăţenia română din diferite motive. Aceştia o pot dobândbaza unei cereri depuse la Ministerul Justiţiei după un terde la obţinerea dreptului de şedere (domiciliul) în România• se aplică apatrizilor foşti cetăţeni români, iar în cazul codeja expuse• este indiferent dacă au o altă cetăţenie şi nu îşi stabile în România şi• a repatrierii celor cărora li s-a „ridicat” cetăţenia româsau din motive neimputabile lor, precum şi descendenţLegea nu defineşte noţiunea de „ridicat”. Considerăm noţiune ar trebui să fie interpretată în sensul cuprinderii însituaţiilor „sancţionatorii” aplicate celor care săvârşeau faorientărilor vechiului regim.

• se aplică regulile de la pierderea cetăţeniei române îndecembrie 1989.• persoanele care au dobândit cetăţenia română în modmai sus nu vor putea exercita, timp de 4 ani de la datadomiciliului, dreptul fundamental la liberă circulaţie, pe bazaromân, în alte state decât statul său de origine. Ministerul Aşi Internelor poate acorda dispense pentru exercitarea afundamental.

• Prin modificarea Legii nr. 21/1991, realizată în anul 1999legii nu se mai prevede repatrierea ca mod de dobândireromâne. Cu toate acestea repatrierea este reglementată în art. în partea care reglementează „acordarea la cerere”, iar motivaţiaca nefericită, ar putea consta în aceea că atât dobândirea cecerere, cât şi cea prin repatriere se face pe baza formulării unmotivate.

e) Cetăţenia copilului găsit pe teritoriul României• Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriul român es

român dacă nici unul din părinţi nu este cunoscut, până la proba• Această soluţie se întemeiază tot pe principiul jus

prezumându-se că cel puţin unul dintre părinţi a fost cetăţean rom




5. Pierderea cetăţeniei române

Moduri de pierdere a cetăţeniei româneModurile de pierdere a cetăţeniei române sunt:

• retragerea (art. 24 şi art. 25 din lege);• aprobarea renunţării la cetăţenia română (art. 26 şi 27 din lege);• alte cazuri legale (art. 7, 28 şi 29 din lege).

a. Retragerea cetăţeniei române• Apare ca o sancţiune, atât în legislaţiile străine cât şi în cea română

dinaintea anului 1948, şi se aplică cetăţenilor români.• Se poate retrage cetăţenia română celui care:

a. aflat în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave, prin carevatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;

b. aflat în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cucare România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare derăzboi;c. a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase;d. este cunoscut ca având legături cu grupările teroriste sau le-asprijinit sub orice formă ori a săvârşit alte fapte care pun în pericolsiguranţa naţională.

• În primul rând, se constată că nu se poate retrage cetăţenia românădecât persoanelor care se află în afara graniţelor ţării.

• Cetăţeanului român care domiciliază pe teritoriul României i se poateexistenţa vreunui motiv pentru retragerea cetăţeniei. Sesizarea trebuie, în mod obligatoriu, să fie însoţită de dovezile pe care se bazează.




• Comisia poate cere, din oficiu sau la cerere, date şi inforice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de exsituaţii care atrag retragerea cetăţeniei.• Retragerea cetăţeniei se face de Guvern, prin hotărâre, ministrului justiţiei, propunere bazată pe raportul com• Produce efecte doar faţă de cel ce a formulat cererepublicării în „Monitorul Oficial al României” a hotărârii Gretragere.• Cererile se pot depune personal sau prin mandatar la misiunile diplomatice sau consulare ale României din(pentru cei care au domiciliul/reşedinţa în străinătate).

b. Renunţarea la cetăţenia română• Este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţ

juridic al persoanei.• A fost reglementată ca mod de pierdere a cetăţeniei deoare

situaţii în care o persoană, cetăţean român, doreşte să se ststrăinătate şi să obţină cetăţenia statului unde se stabileşte.• Legea prevede că se poate aproba renunţarea la cetă

numai cetăţeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani.• Legea nr. 21/1991 dispune că, se poate aproba renunţarea

română celui care:a. nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală oriexecutat o pedeapsă penală;b. nu este urmărit pentru debite către stat, persoane fizicedin ţară, sau, având astfel de debite, le achită ori prezcorespunzătoare pentru achitarea lor.

• Cererea de renunţare la cetăţenia română se face persomandatar cu procură specială şi autentică şi se rezolvă potriviprevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei române, cu excedepunere a jurământului de credinţă.

• Se aprobă prin hotărâre de către Guvernul României, laministrului Justiţiei, propunere făcută pe baza raportului comconstatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei române.

• Nu produce efecte decât faţă de cel ce o face, nu şi faţcopii, aşa cum de altfel am precizat şi la principiile cetăţeniei ro

• Legea română prevede că:• în cazul în care ambii părinţi (sau unul, dacă numai acestsau în viaţă) obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, i




minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei de identitate (cartea de identitate) sau paşaportul unuia dintre părţara, copilul pierde cetăţenia română o dată cu părinţi i săi; cu acest buletin (carte) sau paşaport.• dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, copilul o • Copiii până la vârsta de 14 ani mai pot dovedi cetăţenia rompierde pe ultima dintre aceste date; certificatul eliberat de organele de evidenţă a populaţiei, dacă nu • copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara face dovada în condiţiile amintite mai sus.după ce ambii părinţ i au p ierdut cetăţenia română, pierde cetăţen ia • Cât pr iveş te dovada cetăţen iei copiilor până la 14 ani găromână pe data plecării sale din ţară; teritoriul României, ea se face prin certificatul de naştere, deoarec• în toate situaţiile de mai sus, copilului care a împlinit vârsta de 14 în această situaţie sunt necunoscuţi.ani i se cere consimţământul, care trebuie să fie dat în forma unei • În străinătate, dovada cetăţeniei române se face prin acdeclaraţii autentice, în faţa notarului public; trecere a frontierei emis de autorităţile române.• produce efecte la data publicării în „Monitorul Oficial al României” a • Cât priveşte cetăţenii români aflaţi peste hotare, lor li se pothotărârii Guvernului de aprobare a renunţării; nevoie, de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare român• cererea de renunţare la cetăţenia română se taxează potrivit legii; condiţiile stabilite de Ministerul de Intern - dovezi de cetăţenie.• procedura este aceeaşi ca în cazul retragerii cetăţeniei române;

• dovada renunţării se plăteşte taxa legală; 7. Procedura de dobândire a cetăţeniei române• dovada renunţării se face cu adeverinţa eliberată de comisia de laMinisterul Justiţiei sau de misiunile României în străinătate; • Procedura de acordare a cetăţeniei române este reglemen• pentru renunţare se percepe o taxă legală. Capitolul III din Legea nr. 21/1991 şi se aplică în cazurile de acord

cetăţeniei române la cerere sau prin repatriere.c. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române • Se declanşează la cererea persoanei care solicită cetăţeni• Privesc însă numai copiii minori, copii care, de regulă, urmează cerere care se face personal sau prin mandatar cu procură specia

condiţia juridică a părinţilor (fireşti sau adoptatori). autentică.• Aceste situaţii sunt: • Cererea va trebui să fie însoţită de actele care dovedesc

• Adopţia unui copi l minor, cetăţean român, de către cetăţen i stră in i. condi ţi ilor legale.• Stabilirea filiaţiei copilului găsit pe teritoriul României. • Urmează trei faze, toate cu caracter administrativ.• Anularea, declararea nulităţii sau desfacerea adopţiei unui minor străin de către cetăţeni români. A. Faza de examinare a cererii

• Legea nr. 21/1991 prevede că, pentru toate aceste si tuaţi i de p ierdere • Cererea este examinată deo comisie pentru constatareaa cetăţeniei române, în alte cazuri decât cele de retragere sau de renunţare de acordare a cetăţeniei, care funcţionează pe lângă Minisla cetăţenia română, se aplică procedura reglementată de legea cetăţeniei • Comisia este compusă din 5 magistraţi de la Tribunalul mromâne pentru ret ragerea sau renunţarea la cetăţenia română. Bucureşt i, desemnaţi pe o perioadă de 4 ani de preşedintel

tribunal.

6. Dovada cetăţeniei române • Cererea este publicată, în mod obligatoriu, în extras, în• Dovada cetăţeniei române se face prin buletinul de identitate (cartea Oficial al României”, pe cheltuiala petiţionarului.

de ident itate), paşaport sau cer ti fi cat constatator legal el iberat. • După 30 de zile de la data publi căr ii î n „Monitorul Ofi ci• Copiii până la vârsta de 14 ani îşi dovedesc cetăţenia cu certificatul României”, comisia poate dispune completarea actelo

de naştere însoţit de buletinul de identitate (cartea de identitate) sau paşaportul solicitarea oricăror explicaţii din partea petiţionarului.oricăruia dintre părinţi, sau, în cazul în care copilul este înscris în buletinul




• Solicitarea de relaţii de la orice autorităţi şi citarea oricăreipersoane care ar putea da relaţii sau informaţii folositoare.• Persoanele fizice sau persoanele juridice, altele decât autorităţilepublice, au dreptul de a face „ întâmpinări” dacă deţin date sauinformaţii necesare cu privire la cererea de obţinere a cetăţenieiromâne.

• Comisia va întocmi un raport, care va cuprinde în mod obligatoriu,alături de alte menţiuni neobligatorii, menţiunea dacă cererea întruneşte sau nucondiţiile legale pentru acordarea cetăţeniei române.

• Raportul se înaintează ministrului Justiţiei.

B. Faza de acordare a cetăţeniei• Ministrul Justiţiei va întocmi un proiect de hotărâre a Guvernului

pentru acordarea cetăţeniei române, la cerere sau prin repatriere:

• dacă sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens;• comunică petiţionarului că cererea sa nu îndeplineşte aceste condiţii, încazul contrar.

• Dacă Guvernul aprobă prin hotărâre, se acordă cetăţenia românăpetiţionarului.

C. Faza jurământului de credinţă faţă de România

Efecte

României din ţara în care acesta domiciliază, fără cprevadă un termen în acest scop (art. 20 alin. ultim din• După depunerea jurământului de credinţă, ministruşeful misiunii diplomatice sau oficiului consular al Relibera persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia românăconstatator al îndeplinirii procedurii de depunere a de credinţă şi al dobândirii cetăţeniei române de la da jurământului.• Jurământul de credinţă are ca efect juridic dobândromâne pe data depunerii sale (art. 21 din lege).• Nedepunerea jurământului din vina persoanei în cîncetarea efectelor hotărârii de Guvern de acordare




• În cazul acordării cetăţeniei române unei persoane cu păstrareadomiciliului în străinătate, aceasta va depune jurământul de credinţă

în faţa şefului misiunii diplomatice sau a oficiului consular al

încetarea efectelor hotărârii de Guvern de acordareromâne, în condiţiile art. 20 din lege.

8. Cetăţenia de onoare

• Se acordă numai unor străini, pentru servicii deoţării şi naţiunii române. Noţiunea de străin este înţeleasă române.• La propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitParlamentul României, fără îndeplinirea vreunei foproceduri, în afară de cele specifice celor două categorpublice (art. 40 din lege).• Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare stoate drepturile şi libertăţile recunoscute cetăţeniloexcepţia drepturilor exclusiv politice.




9. Reprezentare grafică. Cetăţenia română. Moduri de dobândire

Modurile de naşteredobândire a

cetăţeniei


Cetăţenia română. Moduri de pierdere

Modurile de pierdere retragere Aflat în străinătatea cetăţeniei române fapte deosebit de g

care vatămă interese

Cetăţenia română.Dovada

Dovada cetăţeniei române

adopţie

repatriere

la cerere

Buletin sau

carte de identitate, paşaport sau certificat constatator

legal eliberat (regulă)

Certificat de naştere şi actul deidentitate al părinţilor

(copii sub 14 ani)

Certificat de naştere (copii sub 14ani găsiţi pe teritoriul României)

rom n sau ezează prest g uRomâniei

A flat în s trăină ta te se înroleazăîn forţele armate ale unui stat cuc ar e Ro mâni a a ru pt r el aţ ii le

diplomatice sau cu care este înrenunţare stare de război

Este cunoscut ca având legăturicu grupuri teroriste s-au le-a

spr ij in it , sub o rice formă , o ri a

Nu este învinuit sau inculpat într-o cauză pen

are de executat o pedeapsă penală

Nu este urmărit pentru debite către stat, persosau juridice din ţară sau având asemenea debachită ori prezintă garanţii corespunzătoare

recuperarea lor



Actul de trecere a frontierei române(pentru cei aflaţi în străinătate)

săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională




Cetăţenia română. Procedura de dobândire

Faza de examinare a cererii de



Procedura de dobândire acetăţeniei române

acordare a cetăţeniei române la cereresau prin repatriere

Faza de acordare a cetăţeniei române

Faza jurământului de credinţă(dobândirea cetăţeniei)


1. Stabiliţi deosebirile între noţiunile de naţionalitate şi cetăţen2. Explicaţi pe scurt natura juridică a cetăţeniei.3. Prezentaţi avantajele şi dezavantajele celor două sistem

baza dobândirii cetăţeniei: jus sangvinis şi jus loci.4. Comentaţi pe scurt care sunt implicaţiile cetăţeniei Uniuni

ceea ce priveşte cetăţenia română.5. Explicaţi pe scurt principiile care stau la baza cetăţeniei ro6. Prezentaţi regulile referitoare la dovada cetăţeniei.7. Care este principiul dobândirii cetăţeniei române de co

teritoriul României?8. Care sunt deosebirile între procedura de dobândire şi cea

cetăţeniei române ?

B. Teste grilă

1. Cetăţenia română constituie:a. legătura ce se stabileşte între o persoană fizică sau

statul român;b. acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoanafizică şi stat, dovedind apartenenţa sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor şi

îndatoririlor prevăzute de Constituţie şi de legile României;

c. originea etnică a persoanei fizice.

2. Din punctul de vedere al naturii juridice,

cetăţenia reprezintă:a. un element al capacităţi juridice cerute

subiectelor raporturilor juridicede drept constituţional;b. un element al capacităţi de folosinţă cerute subiectelo

juridice de drept constituţional;c. situaţia juridică a persoanei.




3. Schimbarea cetăţeniei române a unuia dintre soţi: c. produce efecte faţă de cel ce o face şi faţă de copilul mina. nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei române a celuilalt află cu el în străinătate, dar nu faţă de soţul cetăţean românsoţ; ţară.b. are ca efect schimbarea cetăţeniei celuilalt soţ;c. are ca e fect schimbarea cetăţen ie i celui la lt so ţ, doar dacă d in 9. Jurământul de cred in ţă are ca efect ju ridic:căsătoria soţilor a rezultat cel puţin un copil minor. a. pierderea cetăţeniei române pe data depunerii sale;

b. dobândirea cetăţeniei române de onoare;4. Conform sistemului jus sangvinis, copilul dobândeşte cetăţenia unui c. dobândirea cetăţeniei române pe data depunerii sale.

stat dacă:a. se naşte pe teritoriul acelui stat; 11. Bibliografie la Capitolul IXb. se naşte pe teritoriul acelui stat şi părinţii îşi dau acordul ca minorulsă dobândească cetăţenia acelui stat, chiar dacă nici unul dintre ei 1. Ion Deleanu, „Cetăţenia română”, Editura Dacia, Cluj-Napnu are cetăţenia acelui stat; 1976.c. se naşte din părinţi care, amândoi sau numai unul, au cetăţenia 2. Tudor Drăganu, „Natura juridică a cetăţeniei”, în „Studia

statului respectiv. Universitatis Babeş-Bolyai”, Series Jurisprudentia, 1968.3. Grigore Geamănu, „Dreptul internaţional penal şi infracţiuni5. Potrivit legii române, dobândirea cetăţeniei române are la bază principiul: internaţionale”, E.A.R., Bucureşti, 1977.

a. jus loci; 4. Gheorghe Iancu, „Apariţia şi evoluţia noţiunii de cetăţenie îb. jus sangvinis; dreptul constituţional”, în „Revista de drept public”, nr. 2/19c. jus soli. 5. Ion I. Ionescu, „Dobândirea şi pierderea naţionalităţii român

Tipografia „Imprimeria” S.A.R. Matei Millo, nr. 3, Bucureşti, 6. Legea cetăţeniei române prevede că aprobarea cererilor de acordare 6. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şi ins

a cetăţeniei române la cerere se face pr in hotărâre a Guvernului l a pol it ice”, Editura Lumina Lex, Bucureşt i, 2001.propunerea: 7. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Gheorghe Iancu ş.a.,

a. preşedintelui României; „Cetăţenia Europeană”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.b. primului-ministru; 8. Gheorghe Iancu, „Dreptul de azil”, Ed. All Beck, Bucureşti,c. ministrului Justiţiei. 2002.

9. Gheorghe Iancu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Ed7. Retragerea cetăţeniei române apare ca: Lumina Lex, Bucureşti, 2002.

a. un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de statutul juridic al persoanei;b. o sancţiune;

c. un drept ce stă la îndemâna oricărui cetăţean român.

8. Cererea de renunţare la cetăţenia română, fiind o cerere personală:a. produce efecte faţă de toată familia celui ce o face;b. nu produce efecte decât faţă de cel ce o face, şi nu şi faţă de soţ saucopii;



CAPITOLUL XDrepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamenta

ale cetăţenilor români

1. Noţiunea de drepturi şi îndatoriri fundamentale

• Terminologia tehnică a drepturilor trebuie cunoscută pentru că se produc multe confuzii între drepturile omului şi cele şi nu sunt cunoscute alte noţiuni: libertate publică, drept şi libertafundamentală etc.

Trăsăturile drepturilor fundamentale:• drept subiectiv,• drept esenţial pentru cetăţeni şi• înscris în Constituţie.

• Drepturile fundamentalesunt acele drepturi subiective, esenţicetăţeni, drepturi stabilite de Constituţie şi garantate prin Constituţi

Îndatoririle fundamentale sunt:• acele obligaţii ale cetăţenilor considerate esenţiale de cătrealizarea scopurilor societăţii;• înscrise în Constituţie;• asigurate în realizarea lor prin convingere, iar la nforţa coercitivă a statului.

În legătură cu natura juridică a drepturilor fundamentaleteorii de-a lungul istoriei.

• În opinia noastră drepturile fundamentale sunt elementstatutului juridic al cetăţeanului, alături de celelalte drep(îndatoriri).

Corelaţia legislaţiei interne cu instrumentele internaţiodrepturile este necesară, pentru că altfel standardele prevăzinternaţional nu ar mai avea eficienţă, aceasta dobândindu-sordinele interne ale statelor.




Sfera drepturilor presupune analiza celor trei generaţii de drepturi.Clasificarea drepturilor fundamentale se face, în funcţie de conţinutul

lor, în cinci categorii:• inviolabilităţile;• drepturile şi libertăţile economice, sociale şi culturale;• drepturile şi libertăţile social-politice;• drepturile exclusiv politice1;• drepturile garanţii.

• Enumerarea nu reprezintă o clasificare, toate au aceeaşi valoare juridică.

• Egalitatea este un principiu constituţional al drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale.

2. Principiile constituţionale ale drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale

Sunt prevăzute în Constituţie:1. Universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale

(art. 15 alin. 1).2. Neretroactivitatea legii (art. 15 alin. 2).3. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor (art. 16 alin. 1).4. Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoane care

au cetăţenie română şi domiciliul în ţară (art. 16 alin. 3).5. Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile lor (art. 17).

4. Drepturile şi libertăţile economice, sociale şi cultu

Acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, asigură co

şi materiale de viaţă, educaţie şi posibilitatea protecţiei acestora. Acea. Dreptul la învăţătură (art. 32).b. Dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34).c. Dreptul la muncă şi la protecţie socială a muncii (art. 41 şd. Dreptul la grevă (art. 43);e. Dreptul la proprietate (art. 44 şi art. 136).f. Dreptul la moştenire (art. 46).g. Dreptul la un nivel de trai decent (art. 47).h. Dreptul la căsătorie (art. 48).i Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă (art 49)




a. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (art. 22).b. Libertatea individuală (art. 23).c. Dreptul la apărare (art. 24).d. Dreptul la liberă circulaţie (art. 25).e. Dreptul la viaţă intimă, familială şi privată (art. 26).f. Inviolabilitatea domiciliului (art. 27).

i. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă (art. 49). j. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecţie specială (ark. Accesul la cultură (art. 33).l. Dreptul la un mediu sănătos (art. 35).m. Libertatea economică (art. 45).

5. Drepturile şi libertăţile social-politice

Acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, pot fi ecătre cetăţeni fie pentru rezolvarea unor probleme sociale şi spentru participarea la guvernare (libertăţi de opinie). Acestea sunt

a. Libertatea constituţiei (art. 29).b. Libertatea de exprimare (art. 30).c. Dreptul la informaţie (art. 31).d. Libertatea întrunirilor (art. 39).e. Dreptul de asociere (art. 40).f. Secretul corespondenţei (art. 28).




6. Drepturile garanţii

Acele drepturi care, prin conţinutul lor joacă, în principal rolul de garanţiiconstituţionale. Acestea sunt:

a. Dreptul la petiţionare (art. 51).b. Dreptul persoanei vătămate la o autoritate publică (art. 52).

7. Îndatoririle fundamentalea. Fidelitatea faţă de ţară (art. 54).b. Îndatorirea de apărare a ţării (art. 55).c. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice (art. 56).d. Îndatorirea de exercitare a drepturilor şi a libertăţilor cu bună-

credinţă (art. 57).

8. Reprezentare grafică


Sfera drepturilor Generaţia I: drepturile c politice

Generaţia II: drepturile esociale şi cultural

Generaţia III: dreptusolidaritate

Inviolabilităţile

Clasificarea drepturilor şi

Trăsăturile Drept subiectivdrepturilor

fundamentaleDrept esenţial

Înscris în Constituţie

fundamentale Esenţială pentru popor

Înscrisă în Constituţie

Asigurată în realizarea prinforţa creativă a statului

ert ţ or un amentaeDrepturile şi libertăţile e

sociale şi cultural

Drepturile exclusiv po

Drepturile şi libertăţile soci

Drepturile garanţii




Principiile constituţionale Universalitateaale drepturilor şi

libertăţilor fundamentale Neretroactivitatea

Egalitatea

Funcţiile şi demnităţile publice se pot ocupa de persoane care au

cetăţenia română şi domiciliul în ţară

Protecţia cetăţenilor români înstrăinătate şi obligaţiile lor

Cetăţenii străini şi apatrizii se bucurăîn România de protecţia juridică

generală a persoanelor şi a bunurilor

Cetăţenii români nu pot fi extrădaţişi expulzaţi

2. Care sunt probleme privitoare la corelaţia dintre eleinternaţionale şi cele interne privind drepturile omului?

3. Identificaţi şi explicaţi pe scurt principiile constituţionale ale

îndatoririlor fundamentale.4. Care sunt deosebirile între libertatea individuală şi siguranţa5. Prezentaţi pe scurt conţinutul următoarelor drepturi

fundamentale: dreptul la viaţa şi la integritatea fizică şi psihicdreptul la libera circulaţie (art. 25), dreptul la viaţa intimă, famili(art.26), inviolabilitatea domiciliului (art. 27), libertatea conştiindreptul la învăţătură (art. 32), libertatea întrunirilor (art. 39), drept(art. 40), dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii (art. 4proprietăţii private (art. 44), dreptul la un nivel de trai decent (artpersoanei vătămate de către o autoritate publică (art. 52).

6. Prezentaţi pe scurt conţinutul următoarelor îndatoriri fu






1. Identificaţi elementele definitorii ale noţiunilor de drept fundamental şi de îndatorire fundamentală. Definiţi aceste noţiuni.

respectarea îndatoririi de apărare a ţării (art. 55) şi îndatorirea decheltuielile publice (art. 56).

B. Teste grilă

1. Potrivit principiului constituţional prevăzut de art. 16 Constituţia României, funcţiile şi demnităţile publice pot fi opersoanele care :

a. au dublă cetăţenie (printre care şi cea română);b. au dublă cetăţenie şi reşedinţa în România;c. au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

2. Drepturile care, prin conţinutul lor, pot fi exercitate de cnumai pentru participarea la guvernare, sunt:

a. dreptul de asociere, dreptul de vot şi dreptul de a fi aleb. dreptul de vot şi dreptul de a fi ales;c. libertatea întrunirilor şi dreptul de asociere.




3. În funcţie de conţinutul lor drepturile şi libertăţile cetăţeneşti suntclasificate astfel:

a. private, publice şi politice;b. inviolabilităţile, drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale,drepturile exclusiv politice, drepturile şi libertăţile social-politice;c. în libertăţi primordiale sau primare şi libertăţi secundare saucomplementare.

4. Dreptul de asociere presupune:a. asocierea liberă a cetăţenilor, fără nici un fel de restricţii, în partidepolitice, sindicate şi în alte forme de asociere;b. asocierea liberă a oamenilor în partide politice, sindicate şi în alteforme de asociere;c. asocierea liberă a cetăţenilor în partide politice, sindicate şi în alteforme de asociere.

5. Dreptul de vot îl au:a. toţii cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor;b. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor şicare nu sunt exceptaţi de Constituţie ;c. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor, fără nicio restricţie.

b. toţi oamenii beneficiază de toate drepturile şi liberfundamentale consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şiprevăzute de către acestea;

c. toţi cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile fuconsacrate prin Constituţie şi prin alte legi.

10. Bibliografie la Capitolul X

1. Ion Deleanu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Bucu1991.

2. Gheorghe Iancu, „Relaţia dintre drepturile fundamentaprotecţia mediului înconjurător”, în „Revista de drept pubnr. 1 - 2/1997.

3. Gheorghe Iancu, „Drepturile fundamentale în sistemul




c. numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

8. Principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale presupune că:a. toţi cetăţenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de către acestea;

g , „ pamerican”, în volumul „Lumea în care trăim. Studii şi cerc

juridice”, vol. II, Ed. ARDU, Bucureşti, 1999.4. Gheorghe Iancu, „Dreptul fundamental de proprietate”

„Revista de drept public”, nr. 2/1998.5. Gheorghe Iancu, „Jurisprudenţa Curţii Constituţionale p

dreptul fundamental de proprietate. Principii”, în „Revistdrept public”, nr. 1/1999.

6. Gheorghe Iancu, „Reguli constituţionale privind ocupafuncţiilor şi demnităţilor publice”,în „Revista de drept publnr. 2/1999.

7. Gheorghe Iancu, „Drepturile fundamentale şi protecţia medEd. RAMO, Bucureşti, 1998.




8. Ioan Muraru, „Protecţia constituţională a libertăţilor de opinie”,Ed. Lumina Lex, Bucureşti,1999.

9. Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şiinstituţii politice”, Bucureşti, Editura Lumin Lex, 2001.

10. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, „Constituţiile române. Texte. Note.Prezentare comparativă”, Ed. Actami, Bucureşti, 2000.

11. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, „Drepturile, libertăţile şi îndatoririleconstituţionale”, Ed. I.R.D.O., Bucureşti, 1992.

12. Adrian Năstase, „Drepturile omului. Religie a sfârşitului de secol”, Capitolul IEd. I.R.D.O., Bucureşti, 1992. 1 - c

13. Simina Elena Tănăsescu, „Principiul egalităţii în dreptul 2 - cromânesc”, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999. 3 - a

14. Gheorghe Iancu, „Dreptul de azil”, Ed. All Beck, Bucureşti, 4 - b2002. 5 - b

15. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Gheorghe Iancu ş.a., „Cetăţenia

Europeană”, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003. Capitolul II16. Gheorghe Iancu, „Drept constituţional şi instituţii politice”, 1 - a

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002. 2 - c3 - c4 - c5 - c6 - c

Capitolul III1 - a2 - a3 - a4 - b5 - a6 - c

Capitolul IV1 - a2 - b3 - a4 - b

Rezolvarea testelor grilă

Capitolul V1 - a2 - b3 - a4 - b5 - b

6 - b7 - a8 - b

Capitolul VI1 - c2 - a3 - b4 - a5 - b

Capitolul VII1 - a2 - b3 - a4 - a5 - a6 - a




Capitolul VIII 5 - b1 - a 6 - c2 - a 7 - b3 - a 8 - b4 - b 9 - c5 - b6 - c Capitolul X

1 - cCapitolul IX 2 - b1 - b 3 - b2 - a 4 - c3 - a 5 - b4 - c 6 - c

7 - c8 - a

Cuprins

I. Obiectivele cursului..........................................................................II. Exigenţe şi criterii de evaluare.................................... ......................III. Structura cursului. Sinoptic tematic........................................... .....IV. Grila de evaluare.............................................................................V. Bibliografie legislativă generală.......................... .............................

CAPITOLUL I

Clarificări terminologice..................................................................CAPITOLUL II

Raporturile juridice de drept constituţional şi subiectele acestora...

CAPITOLUL III Normele de drept constituţional. Izvoarele formale ale dreptuluiconstituţional. Locul dreptului constituţional în sistemul de drept....

CAPITOLUL IV Noţiunea de constituţie......................................................................

CAPITOLUL VApariţia, adoptarea, modificarea, suspendarea............................ .......şi abrogarea constituţiei....................................................................

CAPITOLUL VIConţinutul normativ al constituţiei. Supremaţia constituţiei...............

CAPITOLUL VIIControlul constituţionalităţii legilor. Teoria generală..........................

CAPITOLUL VIIIDezvoltarea constituţională a României (1864 - prezent)...............




CAPITOLUL IXCetăţenia română

CAPITOLUL XDrepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români...... ... 97

Rezolvarea testelor grilă........................................ ............................ ................ . 107



Printed and bound in

Romania

by

Drept Constitutional I[1]Doc

Documents

Transcript of Drept Constitutional I[1]Doc