drept constituţional (1)

77
 DREPT CONSTITUŢIONAL NOTE DE CURS 1

Transcript of drept constituţional (1)

Page 1: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 1/77

 

DREPT CONSTITUŢIONAL

NOTE DE CURS

1

Page 2: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 2/77

 

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

CAPITOLUL I. SOCIETATE, STAT, DREPT, POLITICĂ, MORALĂ

 Noţiunea de drept constituţional şi noţiunea de instituţii politice

Societatea umană reprezintă un complex sistematic, de relaţii întreoameni, istoric determinate, condiţie şi rezultat al activităţii acestora de creare a

  bunurilor materiale şi a valorilor spirituale, necesare traiului individual şicolectiv. Astfel, societatea are un caracter organizat şi strânsă legătură cunoţiunile de drept, stat, politică şi morală. Aceste categorii sunt recunoscute de

  puterea de stat, care orientează comportamentul uman în conformitate cuvalorile sociale ale societăţii respective, stabilind drepturi şi obligaţii juridice acăror respectare este asigurată, la nevoie, de forţa coercitivă a puterii publice(de stat). Cuvântul societate are multe înţelesuri şi întrebuinţări.

Societatea umană este un ansamblu unitar, complex sistematic de relaţiiîntre oameni, are un caracter organizat, există numai în structuri organizate (deexemplu statul).

Statul are două accepţiuni:1. Accepţiunea largă cuprinde teritoriul, populaţia, suveranitatea. Este

sinonim cu tara, el incluzând civilizaţia, resursele, oamenii, teritoriul,frontierele;

2. Accepţiunea restrânsă însemnând forma organizată a puterii poporului(aparatul statal).Pentru societatea umană statul este soluţia unică şi optimă

 pentru dezvoltarea sa materială şi spirituală.Statul este o construcţie pe care mulţi o ignoră sau o detestă, dar pe care

toţi o invocă şi o solicită când viaţa, libertatea sau averea lor sunt puse în pericol.

El este un ansamblu sistematizat de organe de stat (autorităţi publice) - parlamente, guverne şi alte autorităţi executive, organe judecătoreşti, armată, poliţie, închisori.

În autorităţile publice lucrează demnitari, funcţionari publici şi agenţi publici. Funcţiile statului sunt:

- funcţia legislativă;- funcţia executivă;- funcţia jurisdicţională;

Page 3: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 3/77

 

- funcţii interne şi funcţii externe;- funcţii economice, culturale, sociale;- funcţii represive.

Dreptul a apărut odată cu statul. Statul crează dreptul şi dreptuldelimitează configuraţia şi acţiunile statului.

Prin drept statul îşi exprimă puterea de comandă.Cuvântul drept are două accepţiuni - dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv.Dreptul (în accepţiunea de drept obiectiv) este definit ca totalitatea

regulilor de conduită, instituite sau sancţionate de stat, reguli ce exprimăvoinţa poporului ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată debunăvoie şi în ultimă instanţă prin forţa de constrângere a statului.

Dreptul subiectiv este posibilitatea garantată de lege, de a avea o anumităconduită.

Sistemul dreptului cuprinde dreptul public şi dreptul privat.Dreptul public - normele juridice care privesc statul, colectivităţile

 publice şi raporturile lor cu persoanele particulare.Dreptul public este dominat de interesul general şi de aceea în raporturile

 juridice de drept public prevalează voinţa statului.

Dreptul privat - normele juridice aplicabile persoanelor particulare,fizice sau juridice şi raporturile dintre ele.

Politica este o formă de activitate socială care se extinde asupra sfereirelaţiilor dintre clase, naţiuni şi alte grupuri sociale, ca şi a acelora dintre indivizişi acestea, în lupta pentru putere. Scopul politicii este participarea la guvernare.

Morala este o formă a conştiinţei sociale, care reflectă şi fixează în principii şi reguli cerinţele de comportare privind raporturile dintre indivizi şidintre individ şi colectivitate.

NOŢIUNEA DE DREPT CONSTITUŢIONAL Şl NOŢIUNEA DEINSTITUŢII POLITICE

Dreptul constituţional este ramura principală a dreptului şi cuprindenormele juridice care reglementează relaţiile sociale fundamentale care apar în

 procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.Dreptul constituţional este definit, în general, ca fiind alcătuit din norme

 juridice care reglementează forma statului, organizarea, funcţionarea şi raporturiledintre puterile publice, limitele puterilor publice, organizarea politică a statului.

Instituţiile politice cuprind organele de stat însărcinate să realizezeguvernarea - Preşedintele României, Prim-ministrul, Parlamentul - înţelese ca ocombinaţie între institu iile juridice i dimensiunile lor socio-politice.ț ș

Dreptul românesc se prezintă ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzând mai multe ramuri de drept, precum dreptul constituţional,dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul penal etc.

Page 4: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 4/77

 

Ramura principală a dreptului românesc este dreptul constituţional care prin normele sale consacră şi ocroteşte cele mai importante valori economice,sociale şi politice.

In procesul apariţiei şi dezvoltării dreptului, ramura dreptuluiconstituţional se formează mult mai târziu, şi anume odată cu apariţia primelor constituţii scrise din lume (sec. al XVIII-lea).

Conceptul clasic de drept constituţional se formează mai târziu, el fiindde origine italiană, dar format sub influenţa şcolii franceze.

Prima catedră denumită expres „drept constituţional" s-a creat la Ferraraîn 1797, fiind încredinţată prof. Giuseppe Campagnoni di Luzo.

În ţara noastră, conceptul de drept constituţional se consideră încetăţenit prin predarea şi publicarea la Facultatea de Drept din Iaşi a cursului de Dreptconstituţional al profesorului Constantin Stere (1910) şi la Facultatea de Drept

din Bucureşti a cursului de Drept constituţional al profesorului ConstantinDissescu (1915).

Defini ţia.  Dreptul constituţional este acea ramură a dreptului unitar  formată din normele juridice care reglementează relaţiile sociale fundamentalece apar in procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.

 Noţiunea dreptului constituţional nu trebuie confundată cu noţiunea deconstituţie. Constituţia este partea cea mai importantă a dreptului constituţional,dar drept constituţional există chiar şi acolo unde nu există o constituţie, sfera

sa normativă fiind mult mai largă decât cea a constituţiei.

Raporturile de drept constituţional

Aceste relaţii sociale sunt acelea care apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării statale a puterii şi pot fi explicate ca:a) relaţii cu o dublă natură juridică; adică acele relaţii care fiindreglementate şi de alte ramuri de drept sunt reglementate în acelaşi timp şi de

către Constituţie, devenind şi raporturi de drept constituţional.

  b) relaţii specifice de drept constituţional care formează obiectulde reglementare numai pentru normele de drept constituţional.

Formează, deci, obiectul dreptului constituţional relaţiile sociale care senasc în activitatea de instaurare şi menţinere a puterii de stat.

Subiectele raporturilor de drept constituţional

Subiecte ale raporturilor de drept constituţional sunt oamenii luaţiindividual sau grupaţi pe colective. Sunt analizate aici: poporul, statul, organelestatului, partidele, formaţiunile politice şi alte organizaţii, cetăţenii, străinii şiapatrizii.

Page 5: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 5/77

 

Poporul- există autori care contestă poporului calitatea de

subiect de drept;-unii admit că poporul poate fi subiect de drept numai

în relaţiile internaţionale;- alţii consideră că poporul poate fi subiect şi al

raporturilor juridice de drept constituţional, deci alraporturilor juridice interne.

Ultimul punct de vedere îşi găseşte motivaţia în chiar dispoziţiileConstituţiei potrivit cărora suveranitatea naţională aparţine poporului român, careincredinţează exerciţiul ei unor organe alese prin vot universal, egal, direct, secret,şi liber exprimat (art.2).

Este evident că poporul român concentrează în mâinile sale întreaga putereşi, singur, are dreptul să decidă asupra sortii sale.

Poporul îşi exprimă, în multe probleme, voinţa sa în mod direct, nu prinintermediul altor organe. El poate apare mai direct ca subiect al raporturilor dedrept constituţional cu ocazia stabilirii formei de guvernământ, a structurii de stat,cu ocazia referendumului.

Statul- apare direct ca subiect al raporturilor juridice

 privitoare la cetăţenie şi raporturile privind federaţia.Organele statului (autorităţile publice)

- apar întotdeauna ca subiecte ale raporturilor de dreptconstituţional dacă sunt organe reprezentative cu condiţia caraportul juridic la care participă să fie de drept constituţional.

Partidele, formaţiunile politice, alte organizaţii- pot fi subiecte ale raporturilor de drept constituţional

ca forme organizatorice prin care cetăţenii participă laguvernare.

Cetăţenii- apar ca subiecte ale raporturilor de drept

constituţional pentru realizarea drepturilor lor fundamentale.Cetăţenii sunt subiecte fie ca persoane investite cu anumite demnităţi saufuncţii într-un organ de stat (apărând în acest caz ca subiecte ale raportului dereprezentare care este un raport de drept constituţional), fie ca organizaţi pecircumscripţii electorale (apărând ca subiecte cu ocazia alegerii de deputaţi,senatori sau şefi de stat).

Străinii şi apatrizii- apar ca subiecte în raporturile ce se nasc cu privire la acordarea cetăţeniei

romane, azilului etc.

Conceptul de institu ţii politice . Instituţia juridică cuprinde normele juridice care reglementează o anumită grupă de relaţii sociale, instaurând astfel

Page 6: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 6/77

 

o categorie aparte de relaţii sociale. Astfel, instituţia juridică este o parte a uneiramuri de drept şi vorbim, de pildă, de instituţia căsătoriei, instituţia proprietăţiietc.

Instituţiile politice sunt instituţiile referitoare la putere. Astfeldeterminate, instituţiile politice cuprind organele însărcinate să realizeze

  puterea politică şi normele privitoare la această realizare, precum parlamentul, preşedintele României, primul ministru etc.

Dacă expresia instituţii politice are la început un conţinut juridic, carerămâne esenţial, acestuia i se adaugă un conţinut politic. Această asociereexprimă în mod evident legătura strânsă dintre politic şi dreptul constituţional.Tocmai de aceea, deseori, dreptul constituţional este definit ca fiind acea parte adreptului care reglementează instituţiile politice ale statului.

Locul dreptului constituţional în sistemul de drept

Pentru stabilirea dreptului constituţional în sistemul de drept estenecesară cercetarea a două aspecte:

a) importanţa relaţiilor sociale reglementate prin dreptul constituţional; b) valoarea formelor juridice prin care voinţa guvernanţilor, de apărare

a acestor relaţii sociale, devine drept (izvoare de drept).a)  Normele de drept constituţional reglementează cele mai importante

relaţii sociale, adică acele relaţii fundamentale ce apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării puterii. Este de necontestat că relaţiile sociale privindinstaurarea şi menţinerea puterii prezintă cea mai mare importanţă pentru popor,deoarece cucerirea puterii este scopul oricărei revoluţii. Cucerind puterea,guvernanţii pot apoi să organizeze întreaga viaţă economică, socială şi politică.

 b) Faţă de valoarea deosebită a relaţiilor sociale reglementate prindreptul constituţional, apare evidentă necesitatea exprimării guvernanţilor princele mai importante şi mai eficiente forme juridice, şi anume prin actenormative de reglementare primară a relaţiilor sociale. De aceea, aceste relaţii

sociale simt reglementate în primul rând prin constituţie, legea fundamentală astatului, care se situează în fruntea sistemului de drept.Concluzia este ca dreptul constituţional este ramura principală în

sistemul de drept. Această trăsătură a dreptului constituţional duce la douăconsecinţe ce privesc întregul sistem drept:

a) regula conformităţii normelor din celelalte ramuri ale dreptului cureglementările de mare generalitate cuprinse în Constituţie;

 b) o modificare intervenită în dreptul constituţional impune modificăricorespunzătoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conţin

reglementări ale aceloraşi relaţii sociale.

Normele de drept constituţional

Page 7: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 7/77

 

Norma de drept constituţional este acea regulă de drept constituţionalcare reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat.

Aceste norme sunt cuprinse atât în Constituţie cât şi în alte acte normativecare sunt izvoare de drept constituţional.

Ca toate normele juridice, normele de drept constituţional au în structuralor:

a) Ipoteză, care ne arată situaţiile în care se aplică norma juridică; b) Dispoziţie, adică prevede regula de urmat, conţinutul ei

constând în drepturi sau obligaţii.c) Sancţiune, care deşi nu este foarte evidentă în dreptul constituţional

există. Pentru mai multe dispoziţii este prevăzută o singură sancţiune.

Sancţiunile în dreptul constituţional sunt sancţiunispecifice - revocarea mandatului parlamentar, a unui organ de stat,

declararea ca neconstituţional a unui act normativ.

Clasificarea normei de drept constituţional

- norme de aplicaţie nemijlocită;- norme de aplicaţie mijlocită.

Normele de aplicaţie nemijlocită sunt normele care reglementează direct,nemijlocit, relaţiile sociale şi nu mai au nevoie de a fi precizate de o lege ordinară(ex.: egalitatea în

drepturi).Normele de aplicaţie mijlocită - acele norme care dau reglementări de

  principiu şi care pentru a fi puse în aplicare sunt urmate de reglementărisuplimentare prin alte ramuri de drept (ex: norma stabilită în Constituţie potrivitcăreia statul ocroteşte căsătoria şi familia este urmată de reglementările din CodulFamiliei).

IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI CONSTITUŢIONALROMÂN

Prin izvor formal înţelegem formele de exprimare ale normei juridice,care sunt determinate de modul de edictare sau sancţionare a lor de către stat.

 Nu toate izvoarele de drept sunt izvoare de drept constituţional.Două condiţii sunt în măsură să ajute la identificarea

' izvoarelor formale ale dreptului constituţional român:

Page 8: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 8/77

 

\ -autoritatea publică emitentă;

- conţinutul normativ al actului.

Sunt izvoare ale dreptului constituţional român numai actele normativecare sunt adoptate de autorităţile publice reprezentative.Aceste acte normative trebuie să îndeplinească şi condiţia de a conţine

norme juridice care să reglementeze relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

Sunt considerate izvoare formale ale dreptului constituţional român:

1. Constituţia şi legile de modificare ale

ConstituţieiConstituţia este izvor principal al dreptului constituţional român.2. Legea ca act juridic al Parlamentului

 Nu toate legile sunt izvoare de drept constituţional, ci doar unele, în timpce celelalte sunt izvoare ale altor ramuri de drept.

Legile ordinare sunt izvoare cu condiţia să reglementeze relaţiile socialefundamantale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

3. Regulamentele ParlamentuluiSunt izvor de drept constituţional pentru că reglementează relaţiile sociale

ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.4. Ordonanţele GuvernuluiPot fi izvor dacă îndeplinesc condiţia de a reglementa relaţiile sociale

fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.5. Tratatul internaţional

Condiţii pentru a fi izvor de drept constituţional:- să fie de aplicaţie directă;- să fie ratificat potrivit dispoziţilor constituţionale;- să cuprindă, reglementări ale relaţiilor specifice dreptului

constituţional;- să fie licit.Reguli referitoare la tratat:- obligaţia statului de a le respecta întocmai şi cu

 bună-credintă;- tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern;- interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind libertăţile

 publice se face în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cuPactele şi celelalte tratate;

- prioritatea reglementării internaţionale în cazul unor neconcordanţe

între acestea şi reglementările interne.

Page 9: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 9/77

 

CAPITOLUL IITEORIA CONSTITUŢIEI

 Noţiunea de Constituţie

Din punct de vedere etimologic, termenul „constituţie” provine dinsubstantivul latin „constitutio" care înseamnă „aşezare cu temei" sau „stareaunui lucru".

Constituţia a fost concepută iniţial ca un ansamblu de norme juridice ceau drept scop limitarea puterilor guvernanţilor şi garantarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Sfârşitul secolului al XlX- lea şi începutul

secolului al XX-lea aduc o renunţare la concepţia iniţială despre constituţie.Astfel, s-a considerat că limitarea puterii guvernanţilor şi garantareadrepturilor fundamentale nu mai sunt elementele indispensabile ale oricăreiconstituţii ci, într-un sens material, se desemnează prin această noţiune oricelege care reglementează organizarea politică a statului.

Această concepţie a Constituţiei a fost completată în sensul că normeleconstituţionale trebuie să fie cuprinse într-o normă sistematică şi să se bucurede o eficienţă juridică superioară tuturor celorlalte legi.

Fiind o lege, Constituţia conţine norme juridice, care exprimă de faptvoinţa guvernanţilor.

Constituţia are un conţinut complex din care nu pot lipsi:- organele politice ale statului;- partajarea competenţelor între autorităţile publice;

- garantarea drepturilor fundamentale.

Trăsături definitorii:

a) caracter de lege; b) caracter de lege fundamentală;c) reglementările constituţionale privesc cu precădere puterea;d) relaţiile care formează obiectul reglementărilor constituţionale:- relaţiile sociale fundamentale care apar în procesul

de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii;e) forţă juridică supremă, care impune regula

conformităţii întregului drept cu dispoziţiile din

Constituţie;f) forma scrisă;g) solemnitatea adoptării; h) forma sistematică;h) stabilitatea;Elementele definitorii, de conţinut şi de formă ale constituţiei, sunt:

Page 10: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 10/77

 

1. caracterul de lege al constituţiei - fiind o lege, constituţia conţinenorme juridice care exprimă voinţa celor care deţin puterea.

2. constituţia este legea fundamentală, trăsătură ce o identifică înansamblul legilor. Caracterul de lege fundamentală rezultă din conţinutul şicalitatea reglementărilor. Conţinutul constituţiei cuprinde principiile

fundamentale pentru toate domeniile vieţii  (politice, economice, sociale,culturale, juridice, etc). De aceea, constituţia este considerată a fi baza juridicăa întregii legislaţii. Totodată, reglementările constituţionale privesc cu

 precădere puterea de stat, adică fenomenul cheie în orice organizare social-statală.

Conţinutul reglementărilor constituţionale dă constituţiei caracterul delege fundamentală, deoarece relaţiile sociale ce formează obiectul acestor reglementări sunt relaţii sociale fundamentale şi care sunt esenţiale pentruinstaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.

3.

forţa juridică supremă - ceea ce situează constituţia în vârful ierarhieiizvoarelor dreptului şi impune regula conformităţii întregului drept cudispoziţiile din constituţie.

4. forma scrisă - constituţia scrisă s-a impus din secolul al XVIII-lea, eafiind preferată constituţiei cutumiare din mai multe motive.

5. solemnitatea adoptării.6. forma sistematică - se porneşte de la ceea ce afirma Thomas Paine

(1737-1808) în sensul că „nu există constituţie dacă ea nu poate fi pusă în buzunar".

7. stabilitatea constituţiei - justifică întreaga clasificare a constituţiilor în

constituţii rigide şi constituţii suple sau flexibile.

Defini ţia. Constituţia este legea fundamentală a unui stat, constituită 

din norme juridice, învestite cu forţă juridică supremă şi care reglementează 

acele relaţii sociale fundamentale care sunt esenţiale pentru instaurarea,

menţinerea şi exercitarea puterii politice.

Apariţia Constituţiei

Apariţia Constituţiei reprezintă un proces desfăşurat în timp, început cumult înainte de revoluţia burgheză, proces în care burghezia a jucat un rolhotărâtor, desăvârşit prin adoptarea constituţiei scrise.

Reguli constituţionale au existat odată cu apariţia statelor suverane,deoarece în orice stat au existat anumite reguli de organizare şi funcţionare aguvernării. Meritul burgheziei venite la putere constă în faptul sistematizăriiacestor reguli (completate şi adaptate ordinii şi intereselor instaurate) într-o

lege scrisă, adoptată cu forme şi proceduri solemne şi învestite cu cea maiînaltă forţă juridică.Prima constituţie apărută în lume este constituţia engleză, deşi procesul

de formare a acestei constituţii, început odată cu adoptarea în 1215 a MagneiCharta Libertatum, a continuat şi după adoptarea primelor constituţii scrise.

Page 11: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 11/77

 

Prima constituţie scrisă este Constituţia americană din 1787 (Constituţia de laPhiladelphia).

În Europa, prima constituţie scrisă este adoptată în Franţa în 1791.

Constituţia cutumiară şi Constituţia scrisă  Normele constituţionale pot fi sistematizate fie într-un act unic

fundamental, fie în mai multe acte constituţionale redactate în formă scrisă, fieîntr-un sistem de norme scrise şi cutumiare (nescrise) care în totalitatea lor formează constituţia statului.

Din această perspectivă, constituţiile se divid în două categorii şianume, în constituţii nescrise (cutumiare) şi constituţii scrise.

Constituţiile cutumiare se întâlnesc în Anglia, Israel şi Noua Zeelandă.Ele sunt rezultatul experienţei şi practicii zilnice, al unor tradiţii, uzanţe,

  precedente, principii fundamentale cristalizate în decursul timpurilor înactivitatea statală.

Începând cu secolul al XVIII-lea, regimul constituţional cutumiar a fostconsiderat ca necorespunzător, deoarece regulile cutumiare nu sunt clar definite, sunt incerte, incomplete şi în al doilea rând, regulile constituţionalecutumiare sunt în continuă mişcare şi ignoră dacă un fapt derogator de lacutumă era un precedent lăudabil sau nu. În al treilea rând, ele nu sunt limiteredutabile pentru puterile constituite, înlăturând regulile constituţionalecutumiare.

Doctrina juridică a reclamat reguli scrise, care să fie clare, fărăincertitudini, care să fie permanente atâta timp cât nu va interveni o procedurăde revizuire.

Secolul al XVIII-lea impune aşadar, constituţia scrisă pe considerentecă ea oferă precizie, certitudine, claritate.

Adoptarea Constituţiei

Adoptarea Constituţiei este un proces complex, cu importantesemnificaţii politico-juridice, proces în care se detaşează trei elemente şianume: iniţiativa adoptării constituţiei, organul competent (constituantul sau

 puterea constituantă) şi modurile de adoptare.1. Iniţiativa constituţională trebuie să aparţină acelui organism statal,

 politic sau social care, ocupând în sistemul politic al unei societăţi locul celmaiînalt (organ suprem) şi care este cel mai în măsură să cunoască evoluţiasocietăţii.

Un rol aparte poate fi exercitat de iniţiativa populară.Unele constituţii prevăd cine poate avea iniţiativa adoptării constituţiei.Alte constituţii nu conţin asemenea prevedere, aceasta rezultând din sistemulnormativ privind elaborarea legilor.

2. Prin putere constituantă se înţelege organul care, beneficiind de o

Page 12: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 12/77

 

autoritate politică specială, are dreptul de a adopta constituţia. Putereaconstituantă originară intervine atunci când nu există sau nu mai existăconstituţie în vigoare (state noi, revoluţii), iar puterea constituantă instituităeste prevăzută de constituţia în vigoare sau anterioară, atât în ce priveşteorganizarea, cât şi funcţionarea ei. Ea poate modifica sau adopta o constituţie.

3. Modurile de adoptare a constituţiei sunt:a) Constituţia acordată sau chartă concedată este constituţia adoptată

de către monarh ca stăpân absolut care îşi exercită puterea. Esteconstituţia considerată cea mai rudimentară. Ex: constituţia dată înFranţa de Ludovic al Xlll-lea în iunie 1814; Constituţia japonezădin februarie 1889;

 b) Statutul sau Constituţia plebiscitară - este o variantă mai dezvoltatăa constituţiei acordate. Statutul este adoptat tot de către şefulstatului, dar este ratificat prin plebiscit. Această ratificare prin

  plebiscit nu transformă statutul într-o constituţie democratică.Plebiscitul este o „alterare, în sensul cezarismului" areferendumului; poporul nu decide, ci acceptă în condiţiile în careeste dificil de a face altfel. Ex: Constituţia regală din România din1938.

c) Pactul sau constituţia pact este considerat a fi un contract între regeşi popor. Poporul este reprezentat prin parlament. Pactul s-a folositatunci când, profitându-se de o situaţie favorabilă, s-au pututimpune şefului statului anumite condiţii. Ex: Constituţia română de

la 1866 şi cea de la 1923.d) Constituţia convenţie - este opera unei adunări denumite convenţie

şi exprimă convenţia intervenită între toţi membrii societăţii.Convenţia era considerată deasupra parlamentului şi avea dreptulde a stabili puterile delegate în stat şi competenţa puteriiconstituante. Faţă de situaţia că poporul singur poate decide şi că eleste deasupra parlamentului, procedura convenţiei a fost criticată

 pe motivul că Adunarea Constituantă poate hotărî după voinţa sa şi poate fi în dezacord cu cel care a ales-o. Îndreptarea acestei situaţiis-a încercat prin adoptarea sistemului referendumului, în sensul cădupă adoptarea ei de către convenţie, pentru a fi perfectă din punctde vedere juridic, constituţia a fost supusă ratificării populare. Ex:Constituţia României din 1991 este o constituţie referendară (a fostadoptată prin referendum).

e) Constituţia parlamentară. După cel de-al doilea război mondial,adoptarea constituţiilor s-a realizat, de regulă, de către parlamente(mai ales în ţările din estul Europei). Ex: constituţiile române din1948, 1952 şi 1965.

Modificarea Constituţiei

Page 13: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 13/77

 

Dacă revizuirea constituţiei se realizează după aceeaşi procedură dupăcare se modifică legile, înseamnă că ne aflăm în prezenţa unei constituţii suplesau flexibile.

Dacă modificarea se face după alte reguli decât cele obişnuite pentrulegile ordinare, ne aflăm în faţa unei constituţii rigide.

Există prevederi în constituţie care urmăresc să asigure stabilitateaacesteia:a) Constituţia României din 1991 stabileşte unele domenii în care nici o

iniţiativă de revizuire nu poate fi primită - art. 152, alin. 1 şi 2. b) Stabilirea unei perioade de timp determinate pe parcursul căreia nici

o modificare a constituţiei nu poate opera. Ex: Constituţia americanădin 1787 prevedea că nici o modificare nu poate fi adusă anumitor 

 prevederi decât după 21 de ani.c) O altă metodă folosită a fost a stabilirii unei proceduri extrem de

greoaie de modificare. Ex: Constituţia română din 1866 - art. 128;Constituţia română din 1923 - art. 129 şi 130.d) Interzicerea revizuirii Constituţiei pe durata stării de asediu, stării de

urgenţă sau în timp de război. Aceasta se explică prin faptul căexerciţiul suveranităţii naţionale este paralizat şi, prin urmare,

 puterea constituantă nu se poate exercita.În consecinţă, se ridică întrebarea cine poate avea iniţiativa revizuirii ?Unele constituţii prevăd expres cine are dreptul de a iniţia modificarea

constituţiei. Alte constituţii nu conţin prevederi în acest sens.

Constituţia actuală a României (art. 150) stabileşte că pot iniţiarevizuirea Preşedintele României la propunerea Guvernului, cel puţin o

 pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi cel puţin 500.000de cetăţeni cu drept de vot.

Care este procedura de revizuire ?Art.151 din Constituţia României prevede că proiectul sau propunerea

de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu omajoritate de cel puţin două treimi din numărul fiecărei Camere. Dacă prin

 procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul,în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din număruldeputaţilor şi senatorilor.

Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizatîn cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii derevizuire.

Suspendarea Constituţiei

Suspendarea Constituţiei presupune încetarea provizorie a Constituţiei,adică scoaterea din vigoare, în total sau în parte, pe o anumită perioadă de timpdeterminată, a dispoziţiilor constituţionale.

Unele constituţii interzic posibilitatea suspendării lor. Ex: constituţia

Page 14: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 14/77

 

română din 1866 - art. 128. Alte constituţii nu prevăd nici un fel de dispoziţiicu privire la suspendare.

Abrogarea Constituţiei

Ea se produce când se adoptă o nouă constituţie, indiferent demodalitate.

CAPITOLUL III.

CONŢINUTUL NORMATIV AL CONSTITUŢIEI

In determinarea conţinutului normativ se are în vedere definireaConstituţiei în sens material şi în sens formal.

In sens material, sunt înţelese dispoziţiile cu caracter constituţional,indiferent în ce act normativ sunt cuprinse.

In sens formal, sunt înţelese dispoziţiile cuprinse în corpul

Constituţiei, indiferent dacă aceste dispoziţii sunt fundamentale saureglementează relaţiile sociale de mică importanţă.- stabilirea conţinutului normativ al Constituţiei se face în funcţie deconţinutul şi valoarea relaţiilor sociale reglementate;- stabilirea conţinutului normativ al Constituţiei se face prin considerarea

  practicii şi tradiţiilor statelor în acest domeniu şi a elementelor novatoare ce au apărut şi pot apărea;

- trebuie să se ţină seama de faptul că în constituţii sunt sistematizate cele maiînalte cerinţe politice, statale, economice, sociale şi juridice în statutulsău actual şi în perspectivele lor viitoare;

- în conţinut sunt cuprinse norme care reglementează, de principiu,toate domeniile vieţii economico-sociale. politice şi juridice alesocietăţii date, organizate în stat.- este exprimat în structura tehnico - juridică a acestuia, structura ceconţine de regulă articolul.

- Exemple: Constituţia S.U.A. - 7 articole, 26 amendamente Constituţia Chinei -138 articole Constituţia Portugaliei -298 articole Constituţia Indiei -395 articole Constituţia României - 152 articole

Page 15: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 15/77

 

CAPITOLUL IV.

SUPREMAŢIA CONSTITUŢIEI

Supremaţia Constituţiei.- este o calitate a Constituţiei, care o situează în vârful

instituţiilor politico-juridice într-un stat;- este o noţiune complexă în conţinutul căreia se cuprind trăsături şi

elemente politice şi juridice care exprimă poziţia supraordonată a Constituţieinu doar în sistemul de drept, ci în întregul sistem social-politic al unei ţări.

- este sursa tuturor reglementărilor şi a direcţiilor de dezvoltareeconomică, socială politică şi juridică;

- se fundamentează ştiinţific pe totalitatea factorilor economici, sociali, politici şi juridici, factori ce se află într-ostrânsă legătură şi interacţiune şi care trebuie priviţi în raportcu Constituţia în indivizibilitatea lor.

Consecinţele supremaţiei:

a) Consecinţe privind adoptarea Constituţiei:Au fost edictate proceduri speciale pentru adoptarea

Constituţiei care să pună în valoare supremaţia ei şideosebirile dintre aceasta şi restul dreptului;

Consecinţele supremaţiei se evidenţiază în procesulcomplex al adoptării, în iniţiativa adoptării, organulcompetent şi modurile de adoptare.

b) Consecinţele privind modificarea, suspendarea şi abrogareaConstituţiei:- Procedurile de modificare trebuie să reflecte poziţia

supremă a Constituţiei în sistemul de drept, dar şi necesitateaunei anumite stabilităţi superioare legii;

Suspendarea şi abrogarea, prin modul lor de reglementare, trebuie să pună în valoare supremaţia Constituţiei.

c) Consecinţele privind deosebirile dintre Constituţie şilegi:

- într-o viziune largă, Constituţia este şi ea o lege;- Poziţia supraordonată a Constituţiei se manifestă faţă de lege prindeosebiri de conţinut, formă şi forţă juridică.

Alte consecinţe:

Page 16: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 16/77

 

- Constituţia ca izvor principal al dreptului este parteintegrantă a acestuia;

- Prin conţinutul şi poziţia sa în sistemul de drept, Constituţia comandăînsă întregul drept;

- Orice modificare a dispoziţiilor Constituţiei atrage modificarea

obligatorie a normelor corespunzătoare din ramurile de drept respective;Modificările obigatorii nu sunt întotdeauna automate, ci, pentru ca ele să

opereze, trebuie să se emită alte norme juridice.

Garanţii juridice ale supremaţiei Constituţiei

a) Controlul general al aplicării Constituţiei:- este rezultatul faptului că întreaga activitate statală

este organizată prin Constituţie;

- stabilind sistemul statal Constituţia stabileşte şi competenţa organelor de stat;- toate organele statului trebuie să-şi desfăşoare activitatea înconformitate şi în limitele stabilite prin Constituţie;- orice Constituţie organizează un sistem complex şi eficient de control al

aplicării sale;- acest control general se realizează prin formele şi căile de control

statornicite.

b) Controlul constituţionalităţii legilor:

Este activitatea organizată de verificare a conformităţii legiicu Constituţia.

Ca instituţie de drept constituţional, reglementeazăorganele competente a efectua verificarea, competenţa lor.

  procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizareaacestei proceduri;

c) îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia:

- asigură ca prevederile din Constituţie să fie aplicateŞi respectate de către cetăţeni.

 Controlul constituţionalităţii legilor

 Definiţie: Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizatăde verificare a conformităţii legii cu Constituţia, iar ca instituţie a dreptuluiconstituţional cuprinde regulile privitoare la organele competente a face

această verificare, procedura ce se urmează şi măsurile ce pot fi luate dupărealizarea acestei proceduri.

Clasificare

Page 17: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 17/77

 

I. Criteriul organului ce-1 realizează:1. Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organ politic.

Sunt cuprinse aici atât controlul exercitat de către organele legiuitoare, cât şicel exercitat de organe de stat, altele decât cele legiuitoare, fie că li s-a

încredinţat şi această sarcină alături de atribuţiile lor de bază, fie că suntspecial înfiinţate în acest scop.

În ceea ce priveşte dreptul Parlamentului de a controlaconstituţionalitatea legilor, unii autori îl consideră un control autentic şitotodată un autocontrol, deoarece Parlamentul fiind acela care votează şiConstituţia este cel mai în măsură să aprecieze concordanţa dintre legea şiConstituţia pe care le-a adoptat. Alţi autori, consideră că acest control alParlamentului nu ar prezenta nici un fel de garanţie, deoarece deşi existăsancţiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sancţiune îndepărtată,

greu de realizat în practică.2. Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organ jurisdicţional. Este exercitat de către organele judecătoreşti propriu-zise saude către alte organe care folosesc însă o procedură de lucru asemănătoare cucea judecătorească. Acest control se realizează în temeiul unor dispoziţii legaleclare sau în temeiul dreptului pe care organele judecătoreşti singure şi l-auarogat.

Sunt folosite, în cadrul acestui control, două procedee:a) controlul pe calea acţiunii - este un procedeu ofensiv care permite

atacarea unei legi în faţa unui tribunal determinat căruia i se cere săexamineze validitatea constituţională şi să pronunţe anularea; b) controlul pe cale de excepţie - este un procedeu defensiv, când

 pentru a ataca trebuie să aşteptat ca legea să se aplice.

II. criteriul modului cum este înscris în Constituţie:1. Controlul explicit - în mod expres prevăzut în Constituţie; este

întâlnit în România, Franţa, Austria, Elveţia.2. Control implicit - Constituţia nu-1 prevede în mod expres, dar el

există implicit ca urmare a principiului legalităţii. A existat în dreptulromânesc în perioada 1944-1965.

III. criteriul timpului (în funcţie de timpul în care se efectuează):1. Controlul anterior adoptării legilor - control prealabil sau preventiv:

se exercită în faza de proiect al legii. Acesta nu este un veritabil control alconstituţionalităţii, deoarece atât timp cât legea nu este adoptată, proiectul

  poate fi îmbunătăţit sau chiar abandonat. Acest control este mai mult ogaranţie de legalitate.

2. Controlul posterior adoptării legilor - se exercită asupra legilor deja

adoptate sau asupra actelor cu forţă juridică egală cu a legii. Acesta esteveritabilul control al constituţionalităţii legilor.

Controlul constituţionalităţii legilor în România

Page 18: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 18/77

 

În România controlul constituţionalităţii legilor îşi are reglementarea înart. 142 - 147 din Constituţie, în Legea nr.47/1992 cu modificările din 1997

  privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi înRegulamentul de organizare şi funcţionare adoptat de Curtea Constituţională.

Autoritatea publică competentă este Curtea Constituţională. Aceasta

este formată din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani care nu poate fi prelungit sau înnoit. Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, alţitrei de Senat şi trei de Preşedintele României. Preşedintele CurţiiConstituţionale este ales dintre judecătorii Curţii, de către aceştia, prin votsecret, pentru o durată de 3 ani. Membrii Curţii constituţionale se reînnoiesc lafiecare 3 ani cu câte o treime.

Condiţiile constituţionale pentru a putea candida la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale sunt:

- pregătire juridică superioară;

- înaltă competenţă profesională;- o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sauîn învăţământul superior juridic.

În activitatea lor, judecătorii sunt independenţi şi inamovibili pe duratamandatului lor. Ei nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi voturileexprimate la adoptarea soluţiilor.

Având în vedere complexitatea şi natura atribuţiilor CurţiiConstituţionale, precum şi procedurile potrivit cărora îşi realizează acesteatribuţii, ea poate fi considerată o autoritate publică politico-jurisdicţională.

Totodată, Curtea Constituţională este unica autoritate jurisdicţionalăconstituţională din România, este independentă faţă de orice altă autoritate publică, iar competenţa sa nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.

Actele supuse controlului de constituţionalitate sunt:1. Legile   —  distingem două situaţii exprimate printr-un control

 prealabilşi printr-un control posterior.

Controlul prealabil se exercită asupra legilor votate de către Parlament,dar înaintea promulgării lor de către Preşedintele României.

Curtea Constituţională poate proceda la control numai la sesizareaPreşedintelui României, a preşedinţilor celor două camere, a Guvernului, aînaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a cel puţin 50 dedeputaţi sau cel puţin 25 de senatori.

Controlul posterior priveşte legile intrate în vigoare şi se realizează pecalea excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate esteun procedeu juridic ce permite accesul cetăţenilor la Curtea Constituţională.

2. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei - Curţii Constituţionale îirevine misiunea de a se pronunţa dacă iniţiativele de modificare sunt

făcute cu respectarea art.150 şi 152 din Constituţie. Legea de modificarea Constituţiei din 2003 introduce şi controlul din oficiu asuprainiţiativelor de revizuire a Constituţiei.3. Regulamentele Parlamentului - controlul constituţionalităţii

Page 19: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 19/77

 

regulamentelor Parlamentului se poate efectua numai la sesizarea unuia din preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr decel

 puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Este vorba de un control posterior.

4. Ordonanţele Guvernului - ordonanţele, conţinând de fapt norme cu putere de lege (delegarea legislativă), este firesc să fie supuse controlului deconstituţionalitate, acesta realizând-se prin procedeul excepţiei deneconstituţionalitate.

5. Iniţiativele legislative populare - iniţiativă legislativă pot avea şicel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, cu respectarea regulilor constituţionale (art.74 alin. l). Curtea Constituţională verifică respectareaacestor reguli.

6. Tratatele sau alte acorduri internaţionale - prin modificarea

constituţională adusă în 2003, a mai fost introdusă şi această categorie de acte.Verificarea constituţionalităţii acestor acte se face la sesizarea unuia din preşedinţii celor două Camere sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi saude cel puţin 25 de senatori.

În afară de verificarea constituţionalităţii acestor acte, CurteaConstituţională mai este împuternicită a se pronunţa asupra constituţionalităţiiunor acţiuni sau măsuri întreprinse de către unele autorităţi publice, situate laînalte nivele statale.

Alte atribuţii:

a) de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea PreşedinteluiRomâniei şi de confirmare a rezultatelor sufragiului; b) de a constata existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în

exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi de a comunica celeconstatate Parlamentului şi Guvernului;

c) de a aviza propunerea de suspendare din funcţie a PreşedinteluiRomâniei;

d) de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şidesfăşurarea referendumului şi de a confirma rezultatele acestuia;

e)

rezolvarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;f) de a soluţiona conflictele juridice de natură constituţională dintre

autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre  preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii (este o atribuţienouă, introdusă prin Legea de revizuire a Constituţiei din 2003).

Cât priveşte procedura în faţa Curţii Constituţionale, menţionăm câtevareguli generale, şi anume:

- sesizarea Curţii Constituţionale se face numai în scris şi motivat;-   plenul Curţii Constituţionale este legal constituit numai dacă sunt

 prezenţi cel puţin două treimi din numărul judecătorilor;- şedinţele Curţii sunt publice, în afară de cazul în care din motive

întemeiate, plenul hotărăşte şedinţă secretă;

Page 20: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 20/77

 

-  părţile au acces la lucrările dosarului;- autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile

comerciale şi orice alte organizaţii au obligaţia, la cererea Curţii, săcomunice informaţiile, documentele şi datele pe care le deţin;

- cererile adresate Curţii sunt scutite de taxa de timbru.

Actele Curţii Constituţionale

Legea nr. 47/1992 stabileşte că actele Curţii Constituţionale suntdeciziile, hotărârile şi avizele.

CONSTITUŢIILE ROMÂNE5

În legătură cu momentul de la care porneşte evoluţia constituţională astatului român, în doctrina constituţională, în istoriografia românească, în

 publicistica partidelor politice de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutulsecolului al XX-lea, în dezbaterile parlamentare din această perioadă, precumşi în alte surse recente s-au susţinut mai multe puncte de vedere care pot firezumate în 4 curente principale:

a) evoluţia constituţională românească are rădăcini adânci care coboarăneîntrerupt până la întemeierea statelor româneşti în secolul al XlV-lea (N. Iorga, G. Alexianu, Cristian Ionescu);

 b) începuturile sistemului constituţional în Ţările Române sunt legatede Proclamaţia de la Izlaz din 1848, considerată a fi prima constituţieromânească (I. Ceterchi);

c) organizarea constituţională a României debutează cu StatutulDezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858 şi Legea electorală

din 1864 - ambele acte fiind apreciate ca prima constituţie aRomâniei (I. Muraru);

d) evoluţia constituţională a statului român începe odată cu adoptareaConstituţiei din 1866 (Constantin Dissescu).

Părerea la care ne raliem este cea a prof. Muraru.

Astfel, domnitorul Al. I. Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864,desfiinţează Adunarea Electivă şi supune plebiscitului "Statutul dezvoltător al 

Convenţiei din 7/19 august 1858"  cunoscut sub denumirea de "Statutul lui

Cuza" şi legea electorală, cele două acte formând prima Constituţie aRomâniei. Acestea reprezintă o constituţie deoarece cuprind reglementări aleunor relaţii sociale fundamentale, esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii. Statutul lui Cuza stabileşte regulile fundamentale de

Page 21: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 21/77

 

organizare a puterii, iar legea electorală cuprinde unele drepturi fundamentale,şi anume drepturile politice. Pe baza Statutului au fost adoptate celelalte legi întimpul domniei lui Cuza, acesta constituind baza constituţională a întregiilegislaţii următoare.

Statutul lui Cuza era o dezvoltare a Convenţiei de la Paris din 1858, dar 

 prin el se aduceau modificări importante acestei Convenţii, care era un actimpus de puterile străine.

Astfel, prin Statut se operează o schimbare esenţială în conţinutul puterii legislative şi în modalitatea de exercitare a acesteia. Se optează pentruo structură bicamerală a parlamentului; Adunării Elective i se adaugă oAdunare Ponderatrice (Senatul). Puterea legiuitoare se exercită colectiv de

Domn, Adunarea Ponderatrice şi Adunarea Electivă. Iniţiativa legislativărevenea Domnului, proiectele fiind elaborate cu sprijinul Consiliului de Stat.Statutul lui Cuza mai cuprindea reguli privitoare la formarea,

organizarea şi funcţionarea Adunării Ponderatorii şi a Adunării Elective, reguli  privind elaborarea legilor, unele reguli privind guvernul, obligaţiafuncţionarilor publici de a presta jurământul de credinţă Constituţiei, legilor şidomnitorului.

Legea electorală anexată Statutului stabilea drepturile electorale,condiţiile pentru a alege şi a fi ales, regulile privind organizarea şi

desfăşurarea alegerilor.La 10 februarie 1866 Al. I. Cuza este silit să abdice şi se instituie olocotenentă domnească. Apoi pe tronul ţării este adus un principe străin -Carol de Hohenzollern, care acceptă tronul sub numele de Carol I.

În 1866 se adoptă, după modelul Constituţiei belgiene (considerată a ficea mai liberală constituţie la vremea respectivă), Constituţia României.

Constituţia de la 1866 are 133 de articole structurate in 8 titluri:- Despre teritoriul României (Titlul I);- Despre drepturile românilor (Titlul II);- Despre puterile statului (Titlul III);- Despre finanţe (Titlul IV);- Despre puterea armată (Titlul V);- Dispoziţiuni generale (Titlul VI);- Despre revizuirea constituţiei (Titlul VII);- Dispoziţiuni tranzitorii şi suplimentare (Titlul VIII).

Constituţia a stabilit următoarele principii:a)  principiul suveranităţii naţionale (art.31);

 b)  principiul monarhiei ereditare străine (art.82) ;c)  principiul inviolabilităţii monarhului (art.92);d)  principiul guvernării reprezentative (art.31);e)  principiul responsabilităţii ministeriale (art.92);

Page 22: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 22/77

 

f)  principiul separaţiei puterilor (art.32, 35, 36);g)  principiul rigidităţii Constituţiei (art.129);h) principiul supremaţiei Constituţiei (art.128).Constituţia din 1866 a contribuit la alinierea României lângă ţări

înaintate ale vremii, cel puţin în privinţa proclamării principiilor fundamentale

ale sistemului ei constituţional. Însă, prin sistemul electoral introdus, bazat peun cens de avere ridicat, ca şi prin stabilirea a 4 colegii electorale, aceastăConstituţie corespundea intereselor marilor moşieri conservatori şi vârfurilor 

 burgheziei liberale.În perioada 1866 - 1923 transformările din plan social-economic au fost

însoţite de o serie de evenimente: războiul de independenţă (1877) care a dusla recunoaşterea independenţei de stat a României; unirea Basarabiei,Bucovinei şi

Transilvaniei cu România (1917 - 1918); reforma electorală (1918) care aintrodus votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu.Constituţia din 1923 este proiectul Partidului Naţional Liberal (partidul

de guvernământ de atunci) votată de Camera Deputaţilor la 26 martie 1923 şide Senat la 27 martie 1923, promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie1923.

Şi această Constituţie este structurată tot în 8 titluri (identiceConstituţiei din 1866).

Constituţia a introdus principii noi faţă de vechiul pact:

1. consacrarea statului naţional unitar (art. 1);2. înscrierea votului universal şi adâncirea democraţiei parlamentare(art. 64);

3. instituirea senatorilor de drept (art. 72);4. introducerea conceptului de proprietate ca funcţie socială (art.21);5. angajamentul statului pentru protecţia socială;6.  principiul legalităţii şi "domnia legii" ca fundament al statului,

realizat prin:a) instituţionalizarea controlului judecătoresc al constituţionalităţii

legilor (art. 103); b) instituţionalizarea contenciosului administrativ;c) declararea de ordin constituţional a dreptului de recurs în casaţie (art.

103, alin.3);d) inamovibilitatea judecătorilor.Constituţia proclamă drepturi şi libertăţi egale pentru toţi. Adaugă la

sfera libertăţilor prevăzute de Constituţia din 1866 dreptul de asociere. Deasemenea, se menţiona că prin legi speciale se vor stabili condiţiile în carefemeile urmau să exercite drepturile politice.

Puterea legislativă se exercită în mod colectiv de către rege şireprezentanţa naţională. Constituţia a păstrat structura bicamerală aParlamentului, în ciuda puternicelor critici aduse de Partidul ŢărănescSenatului, considerat ca un corp străin.

Puterea executivă era încredinţată regelui, dar era exercitată în numele

Page 23: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 23/77

 

acestuia de către guvern, care deţinea reala putere de decizie prin primul-ministru.

Constituţia a păstrat prerogativele largi acordate şefului statului prinConstituţia din 1866. Dintre acestea, două erau esenţiale: dreptul de a dizolvaParlamentul şi respectiv, numirea şi revocarea miniştrilor.

Prin Constituţie s-a înfiinţat un Consiliu legislativ, a cărui menire era"să ajute în mod consultativ la facerea şi coordonarea legilor, emanând fie dela puterea executivă, fie din iniţiativă parlamentară, cât şi la întocmirearegulamentelor generale de aplicare a legilor" (art.76).

În ceea ce priveşte puterea judecătorească, Constituţia a prevăzutinamovibilitatea judecătorilor, întărind astfel statutul acestora. Curtea deCasaţie, în secţiuni unite, a fost învestită să soluţioneze constituţionalitatealegilor.

În art.22, constituţia a introdus un organism nou, cu caracter permanent- Consiliul Superior al Apărării Ţării, învestit cu atribuţia de a lua măsurilenecesare pentru organizarea apărării naţionale.

Şi Constituţia din 1923 era o constituţie rigidă, deoarece procedura derevizuire stabilită prin art.129 şi 130 era o procedură greoaie, aproape identicăcu cea prevăzută de constituţia precedentă, dar a reprezentat una din cele maievoluate şi moderne constituţii ale vremii.

În condiţiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea

instaurează, la 10 februarie 1938, dictatura personală.Consacrarea juridică a dictaturii regale este realizată prin nouaconstituţie. Proiectul de constituţie este supus la 24 februarie plebiscitului.Constituţia este promulgată la 27 februarie şi publicată la 28 februarie 1938.

Constituţia din 1938 cuprinde 100 de articole structurate în 8 titluri:- Despre teritoriul României (Titlul I);- Despre datoriile şi drepturile românilor (Titlul II);- Despre puterile statului (Titlul III);- Despre finanţe (Titlul IV);- Despre oştire (Titlul V);- Dispoziţii generale (Titlul VI);- Revizuirea Constituţiei (Titlul VII);- Dispoziţii tranzitorii şi finale (Titlul VIII).Constituţia din 1938 a instituit unele modificări, de esenţă, ale unor 

 principii constituţionale:a) accentuarea limitării factorului individual în favoarea extinderii

factorilor sociali comunitari (statul); b) concentrarea puterii politice în mâinile Regelui (Monarhul exercită

 puterea legislativă prin Reprezentanţa Naţională constituită pe bazecorporative, profesionale; guvernul era numit şi revocat de rege,guvernul nu răspundea politic în faţa parlamentului).

Regele era declarat "Capul Statului" (art.30). Procedura de exercitare a

Page 24: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 24/77

 

  puterii legislative este modificată în favoarea regelui (art.31). Putereaexecutivă capătă o deplină preponderenţă asupra celei legislative. Guvernul,numit şi revocat de rege, îşi asumă răspunderea politică în faţa acestuia.Monarhul era învestit cu dreptul de a emite decrete cu putere de lege "în orice

 privinţă" în perioada în care parlamentul era dizolvat, precum şi în intervalul

dintre sesiunile parlamentare. Decretele urmau să fie supuse adunărilor spreratificare la proxima sesiune a acestora.Majoratul electoral este ridicat la 30 de ani pentru a se evita

manipularea tineretului în campania electorală, în mod special de către Gardade Fier. Totodată, electoratul este distribuit în 3 categorii după criterii

 profesionale (organizare corporatistă). Mandatul deputaţilor este stabilit la 6ani în loc de 4 ani, iar cel al senatorilor la 9 ani.

Dintre actele cu caracter legislativ prin care s-au pus în aplicare principiile Constituţiei, menţionăm Decretul-Lege nr.1420 din 31 martie 1938

privind înfiinţarea Consiliului de Coroană (organism consultativ) având casarcină sa-şi expună părerea la cererea regelui "asupra problemelor de stat deînsemnătate excepţională".

La aceeaşi dată, Carol al II-lea emite Decretul-Lege nr.1422 pentrudizolvarea tuturor asociaţiunilor, grupărilor sau partidelor politice.

În decembrie 1938, Parlamentul adoptă Legea pentru înfiinţareaorganizaţiei politice a Frontului Renaşterii Naţionale, ca unică organizaţie

 politică în stat.În vara anului 1940 România este constrânsă de Germania şi Uniunea

Sovietică să accepte importante cesiuni teritoriale în favoarea U.R.S.S. şi aUngariei, iar în toamna aceluiaşi an şi Bulgaria anexează teritoriul românescsituat la sud de Dunăre.

În septembrie 1940 regele este obligat să abdice în favoarea fiului săuMihai, Constituţia este suspendată, corpurile legiuitoare sunt dizolvate, sereduc prerogativele regale şi este învestit cu puteri depline preşedinteleConsiliului de Miniştri.

În condiţiile anului 1944, fiind imposibilă elaborarea unei noi

constituţii, s-a recurs la soluţia repunerii în vigoare, cu unele modificări, aConstituţiei din 1923 şi a elaborării, în continuare, a unor acte cu caracter constituţional.

Primul act cu caracter constituţional elaborat după ieşirea României dinalianţa cu puterile Axei şi încetarea războiului cu Naţiunile Unite a fostDecretul Regal nr.1626 din 31 august 1944 prin care s-a repus în vigoare, cuunele rezerve, Constituţia din 1923.

Primul articol al Decretului Regal, prevedea că "drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţiunea din 1866 cu modificările ce ulterior i-

au fost aduse şi de Constituţiunea din 29 martie 1923". Rezervele priveauîndeosebi puterea legislativă. Decretul constituţional a stabilit un regimderogatoriu de la Constituţia din 1923 în ceea ce priveşte procedura deexercitare a prerogativelor legislative.

Potrivit acestui decret puterea legislativă se exercită de rege la

Page 25: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 25/77

 

 propunerea Consiliului de Miniştri; această prevedere conferea guvernului o putere considerabilă în reglementarea relaţiilor sociale. Parlamentul urma săfie organizat în viitor printr-un decret dat în baza unei hotărâri a guvernului.

În ce priveşte puterea judecătorească, decretul menţine desfiinţarea juriului şi stabileşte că o lege specială va statornici toate condiţiile în care

magistraţii sunt inamovibili.La 13 septembrie 1944 între România şi Puterile Aliate se încheie

Convenţia de armistiţiu prin care statului român (fost stat agresor al acestora)i se impun condiţii foarte aspre.

Guvernul român era obligat să pună în aplicare Constituţia subsupravegherea unei Înalte Comisii aliate de control, de fapt a unui înaltcomandament aliat; practic, un cvasi-organism politic şi militar sovietic.Conformându-se clauzelor convenţiei, regele emite Decretul regal din 31august 1944 adăugându-se două alineate. Conţinutul lor era următorul:

"Legi speciale vor prevedea condiţiunile în care vor putea fi urmăriţi şisancţionaţi toţi acei care în orice calitate şi sub orice formă au contribuit ladezastrul ţării, în special în legătură cu războiul purtat împotriva Naţiunilor Unite. Aceste legi vor putea prevedea şi măsuri pentru urmărirea averilor lor."

Legea nr.86 din februarie 1945 pentru Statutul Naţionalităţilor Minoritare a avut menirea de a proclama şi asigura egalitatea cetăţenilor ţăriiindiferent de rasă, naţionalitate, limbă sau religie.

Legea nr.187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare a

  prevăzut exproprierea şi trecerea asupra statului "pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire", a bunurilor agricole cu inventarulviu şi mort afectat lor. Legea mai stabilea excepţiile de la exproprieri,

 procedura exproprierii şi împroprietăririi, înfiinţarea comitetelor locale deîmproprietărire etc, reprezentând, de fapt, începutul regimului comunist, cerutde URSS.

Prin Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puteriilegislative se organizează Reprezentanţa Naţională într-un singur corpdenumit Adunarea Deputaţilor. Se stabileşte principiul unicameralităţiiorganului legislativ, renunţându-se la sistemul bicameral, prin desfiinţareaSenatului.

În baza acestui decret, puterea legiuitoare urmează a fi exercitatăcolectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională, conform dispoziţiilor 

 prevăzute în Constituţia din 1923, cu privire la puterile statului.Decretul nr.2218 din 1946 menţine principiul separaţiei puterilor în stat,

a mai stabilit egalitatea în drepturi politice a femeilor cu bărbaţii. Un alt principiu formulat de acest decret este cel al votului universal, egal, direct şisecret.

Decretul a fost urmat de Legea nr.560/1946 privind alegerile pentru

Adunarea Deputaţilor, lege care a stabilit procedura alegerilor, modul derepartiţie a mandatelor pe baza reprezentării proporţionale, precum şi cazurilede incapacitate, incompatibilitate sau nedemnitate de a fi alegător ori de a fiales în Adunarea Deputaţilor.

Page 26: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 26/77

 

La 30 decembrie 1947 Regele Mihai este silit să abdice pentru el şiurmaşii săi la tronul României şi în aceeaşi zi, se convoacă AdunareaDeputaţilor şi se adoptă fără respectarea procedurii constituţionale de revizuirea Constituţiei, Legea nr.363 pentru constituirea statului român în republică

 populară. Legea este apoi completată prin Decretul nr.3 din 8 ianuarie 1948

  pentru fixarea atribuţiilor Prezidiului Republicii Populare Române. Acestdecret a stabilit o nouă procedură constituţională de exercitare a atribuţiilor organismului care îndeplinea funcţiile şefului statului.

Legea nr.363 din 30 decembrie 1947 a pus capăt democraţiei  parlamentare în România instituită cu aproape un secol în urmă. Legea aînlăturat principiul separaţiei puterilor în stat; a dat posibilitatea ca în viitor un

 partid politic să-şi subordoneze nu numai viaţa parlamentară, ci şi vârfurilestructurilor executive ale statului. Legea pentru constituirea statului român înrepublică populară a consfinţit în mod logic, după actul de abdicare a regelui,

noua formă de guvernământ; a abrogat Constituţia din 1923; a stabilit o altă

 procedură de exercitare a puterii legislative (specifică republicii); a instituit unorganism însărcinat să exercite puterea executivă - prezidiul R.P.R., caorganism executiv colegial (şef al statului) ce îşi subordona guvernul.

Până la adoptarea unei noi constituţii, puterea legislativă urma să seexercite de către Adunarea Deputaţilor, până la dizolvarea acesteia şiconstituirea unei adunări constituante, iar cea executivă de Prezidiul R.P.R.

Prezidiul a avut următoarele atribuţii:a) de a convoca Adunarea Deputaţilor în sesiuni ordinare şiextraordinare, la cererea Consiliului de Miniştri;

 b) de a semna legile şi a dispune publicarea lor;c) de a numi şi revoca pe membrii guvernului, la propunerea

Consiliului de Miniştri;d) de a numi şi confirma în funcţii publice;e) de a acredita şi rechema, la propunerea Ministerului Afacerilor 

Străine, pe reprezentanţii diplomaţiei;f) de a primi scrisorile de acreditare şi rechemare a reprezentanţilor 

diplomatici ai statelor străine;g) de a stabili şi conferi gradele militare potrivit legii;h) de a institui şi conferi decoraţiile, conform legilor;i) de a acorda graţieri.La 24 februarie 1948 Adunarea Deputaţilor adoptă o lege prin care se

stipulează propria dizolvare şi se investeşte guvernul cu putere legislativă pânăla constituirea noului parlament. Potrivit art.3 din lege, noul for legislativ alţării (Marea Adunare Naţională), "va elabora Constituţia Republicii PopulareRomâne, după care va exercita pe tot timpul duratei sale atribuţiunile Adunării

Legislative Ordinare."Potrivit aceleiaşi legi, se organizează alegeri generale urmând ca noul

for legislativ să se întrunească la data de 6 aprilie 1948 ca adunareconstituantă.

Page 27: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 27/77

 

La 13 aprilie 1948, Marea Adunare Naţională adoptă prima constituţiesocialistă a ţării, care a consemnat legislativ acapararea puterii politice decătre o elită guvernantă concentrată în vârful ierarhiei partidului comunist.

Constituţia a fost structurată în 10 titluri.În primul titlu sunt definite principalele caracteristici ale statului român

ca stat popular, unitar, independent şi suveran; se consfinţesc unicitatea puterii poporului şi modalitatea de exercitare a acesteia (pe cale reprezentativă) şi seinstituţionalizează răspunderea tuturor deputaţilor în faţa poporului, ca şi

 posibilitatea de revocare a acestora de către alegători.Titlul II a consacrat structura social-economică a ţării. Baza economică

se întemeia pe proprietatea statului ("ca bunuri ale întregului popor") sau aorganizaţiilor cooperatiste precum şi pe proprietatea particulară.

S-a statuat că pământul aparţine celor ce-1 muncesc. De asemenea, s-a prevăzut că mijloacele de producţie, băncile şi societăţile de asigurare, care

erau la data respectivă proprietate particulară, puteau fi naţionalizate.

Titlul III a consacrat concepţia socialistă în ce priveşte drepturile şiîndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

Renunţarea la principiul separaţiei celor trei puteri şi instituţionalizarea principiului unicităţii şi deplinătăţii puterii au stat la baza formării unui nouaparat de stat structurat pe 4 categorii de organe: organele puterii; organeleadministraţiei de stat; organele judecătoreşti şi parchetul. Marii Adunări

 Naţionale îi erau subordonate toate organele amintite. Ca unic organ legiuitor,Marea Adunare Naţională avea puteri extrem de largi, avea atribuţiilegislative, executive, forma guvernul, se supunea dosar parlamentului aveacompetenţa:

a) de a alege Prezidiul M.A.N.; b) de a forma guvernul;c) de a modifica Constituţia;d) de a stabili numărul, atribuţiile şi denumirea ministerelor, precum şi

de a desfiinţa, contopi sau hotărî denumirea acestora;e) de a vota bugetul, precum şi de a fixa impozitele şi modul de

  percepere a acestora;f) de a decide în legătură cu "chestiunile războiului şi păcii";g) de a decide consultarea poporului prin referendum;h) de a acorda amnistia.Marea Adunare Naţională desemna prin vot, dintre membrii săi,

Prezidiul M.A.N. ca organ colegial îndeplinind funcţiile de şef al statului.Prezidiul era subordonat parlamentului, putând fi revocat de către M.A.N.Printre atribuţiile Prezidiului menţionăm:

a) convocarea M.A.N. în sesiuni ordinare şi extraordinare;

 b) emiterea decretelor;c) interpretarea legilor;d) exercitarea dreptului de graţiere;e) reprezentarea statului român în relaţiile internaţionale;

Page 28: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 28/77

 

f) acreditarea şi primirea reprezentanţilor diplomaţiei.Titlul V a prevăzut organele centrale ale administraţiei de stat:

Consiliul de Miniştri, ca organ suprem executiv şi administrativ al ţării şiministerele. Guvernul era responsabil de activitatea sa în faţa parlamentului,iar în intervalul dintre sesiunile acestuia, în faţa Prezidiului M.A.N.

Regimul politic avea, aşadar, caracter parlamentar. Pe plan local,Constituţia a prevăzut în Titlul VI consiliile populare ca organe locale ale puterii şi comitetele executive ale acestora ca "organe de direcţie şi executive"(organisme cu caracter administrativ).

Organele judecătoreşti erau: Curtea Supremă, curţile, tribunalele şi  judecătoriile populare. Constituţia a prevăzut că prin lege se puteau înfiinţainstanţe speciale pentru anumite ramuri de activitate. Parchetului îi reveneasarcina de a supraveghea respectarea legilor penale, atât de funcţionarii

 publici, cât şi de către ceilalţi cetăţeni.

Constituţia din 27 septembrie 1952

Dacă Legea fundamentală din 1948 consacrase deţinerea întregii puteri politice de către guvernantul socialist, dar şi proprietate particulară asupra unor mijloace de producţie, noua Constituţie a consfinţit o nouă realitateeconomică: deţinerea de către stat în exclusivitate a principalelor mijloace de

 producţie.Constituţia nu a adus modificări esenţiale în ceea ce priveşte conţinutul

 principiilor înscrise în Legea fundamentală din 1948. A introdus, însă, un principiu nou, de esenţă sovietică: rolul conducător al partidului unic (art.86).În concepţia constituantului, baza puterii populare o constituia alianţa claseimuncitoare cu ţărănimea.

Constituţia din 1952 a fost structurată în 10 capitole:

1.orânduirea socială;2. orânduirea de stat;3. organul suprem al puterii de stat;4. organele administraţiei de stat;5. organele locale ale puterii de stat;6. instanţele judecătoreşti şi procuratura;7. drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor;8. sistemul electoral;9. simbolurile naţionale ale statului;

10.  procedura de revizuire. ~

Constituţia din 21 august 1965

Page 29: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 29/77

 

Denumită "Constituţia socialismului victorios", întrucât a reflectat lanivel constituţional înfăptuirea cooperativizării şi, în acest fel, generalizarearelaţiilor de producţie socialiste, Constituţia din 1965 marchează o schimbarede strategie politică a guvernantului în sensul încercării unei anumite

liberalizări în viata socială.Titlul II al Constituţiei prevede, în general, întreaga gamă de drepturi şilibertăţi cetăţeneşti recunoscute în documentele internaţionale, fapt ceconferea Legii fundamentale aspectul formal al unei constituţii moderne şidemocratice, chiar dacă în fapt, regimul politic socialist era incompatibil cuexercitarea reală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor respective.

Sistemul politic a rămas în continuare bazat pe excluderea pluralismului politic şi ideologic, pe monopolul partidului unic (art.3) care exercita rolulconducător în întreaga societate şi îndruma activitatea tuturor organismelor 

sociale, inclusiv a organelor de stat.M.A.N. rămâne organul suprem al puterii de stat, unica autoritatelegiuitoare. Practic însă, activitatea parlamentului a fost subordonată înîntregime organelor de partid.

În 1974 se introduce instituţia prezidenţială.Din punct de vedere al raporturilor între organismele investite de

constituţie să exercite puterea, România era, sub imperiul Constituţiei din1965, o republică parlamentară.

Preşedintele, ales de M.A.N., exercita atribuţiile şefului de stat şireprezenta puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale ţării.Propunerea candidatului la funcţia prezidenţială era făcută, practic, de organulsuprem de conducere în partidul comunist. Guvernul răspundea politic în faţaParlamentului; o răspundere similară o avea şi preşedintele republicii.

Regimul constituţional din România după decembrie 1989

În România, după decembrie 1989, au fost înlăturate structurile de putere ale regimului dictatorial şi prin urmare, dispoziţiile constituţionalecorespondente. După acest moment Constituţia României era formată dintr-oserie de acte cu caracter constituţional, precum şi din dispoziţiile Constituţieidin 1965 care nu au fost abrogate expres sau tacit.

Astfel, Constituţia din 1965 a rămas în vigoare, cu unele modificări, în  privinţa drepturilor şi obligaţilor corelative ale cetăţenilor, organelor  judecătoreşti, organelor procuraturii, organizării administrative a teritoriului.

Actele cu caracter constituţional adoptate după decembrie 1989 au avutun caracter tranzitoriu, ele rămânând în vigoare până la adoptarea Constituţiei.Primul act de acest fel a fost Decretul-lege nr.2 din 27 decembrie 1989

 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, prin care

Page 30: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 30/77

 

s-a constituit Consiliul F.S.N. în organ suprem al puterii de stat.Acest Decret-lege cuprinde reglementări privind denumirea ţării, forma

de guvernământ, drapelul, atribuţiile şi actele, componenţa, structuraorganizatorică, funcţionarea Consiliului F.S.N., al biroului său executiv,atribuţiile preşedintelui Consiliului F.S.N., privind consiliile locale ale F.S.N.

etc. Consiliul F.S.N. era compus din 145 de membri, îşi desfăşuraactivitatea în sesiuni şi prin comisii de specialitate.

Preşedintelui Consiliului F.S.N. i s-au stabilit atribuţii specifice funcţieide şef de stat.

Au urmat Decretul-lege nr.8 din 31 decembrie 1989 privindînregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti înRomânia şi Decretul-lege nr.81 din 9 februarie 1990 privind ConsiliulProvizoriu de Uniune Naţională.

Reprezentanţii partidelor politice întrunite în ziua de 1 februarie 1990 înconvorbiri cu reprezentanţii Consiliului F.S.N. au convenit asupra constituiriiunui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională, format prin restructurareaConsiliului F.S.N.

F.S.N. se transformă în formaţiune politică cu structură şi platformă desine-stătătoare, participând de pe poziţii egale cu celelalte forţe politice laalegeri.

Decretul-lege nr.92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentuluişi a Preşedintelui României stabileşte că Parlamentul României va avea o

structură bicamerală şi va fi format din Adunarea Deputaţilor şi Senat.Deputaţii şi senatorii sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi

liber exprimat. Este introdus scrutinul de listă. A mai stabilit că cele douăcamere, reunite, vor forma Adunarea Constituantă, al cărei principal rol urmasă fie elaborarea constituţiei într-un termen de 9 luni, dar nu mai târziu de 18luni, când adunarea se autodizolvă, efectuându-se noi alegeri. Concomitent cuelaborarea constituţiei, parlamentul va desfăşura şi o activitate legislativă.

Constituţia României din 8 decembrie 1991

În vederea înfăptuirii rolului ei de constituantă, Adunarea a ales ocomisie formată din 12 deputaţi, 11 senatori şi 5 specialişti în dreptulconstituţional şi al altor ştiinţe socio-umane.

Într-o primă fază Comisia a elaborat principiile şi structura proiectului

de constituţie, document prezentat Adunării Constituante şi votat de cătreaceasta prin vot deschis.Pe baza votului Adunării Constituante, a observaţiilor şi propunerilor,

Comisia a elaborat proiectul de constituţie, care a fost difuzat parlamentarilor,iar aceştia au prezentat în scris amendamentele lor.

Page 31: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 31/77

 

Comisia privind amendamentele a întocmit un raport cu propunerimotivate, de admitere sau de respingere a amendamentelor, raport ce a fost

  prezentat Adunării Constituante. Dezbaterea proiectului constituţie înAdunarea Constituantă a început la 12 septembrie 1991, textul în întregimefiind votat în 21 noiembrie 1991prin vot nominal cu majoritatea calificată a

2/3 din numărul total al deputaţilor şi senatorilor.Constituţia a fost supusă referendumului naţional organizat în data de 8

decembrie 1991 şi, fiind aprobată, a intrat în vigoare.Constituţia din 1991 cuprinde 152 de articole care sunt grupate în 7

titluri, unele titluri având capitole şi secţiuni.

Page 32: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 32/77

 

 Constituţia din 1991 a fost modificată şi completată prin Legea de

revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în M. Of.nr.758/2003 şi republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art.152 dinConstituţie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouănumerotare (art.152 a devenit, în forma republicată, art.156).

Legea de revizuire a Constituţiei României nr.429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare ladata de 29 octombrie 2003, data publicării în M. Of. nr.758 din 29 octombrie aHotărârii Curţii Constituţionale nr.3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarearezultatelor referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legeade revizuire a Constituţiei României.

Page 33: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 33/77

 

 CETĂŢENIA ROMÂNĂ

Noţiunea de cetăţenie

Populaţia unui stat se prezintă ca o entitate eterogenă sub aspectulspecificului raporturilor politice şi juridice pe care le are fiecare membru ai

 populaţiei cu statul pe teritoriul căruia trăieşte populaţia respectivă. Din acest punct de vedere, populaţia unui stat este formată din cetăţenii acestuia, la carese adaugă străinii şi după caz, apatrizii.

Este un adevăr evident, prin simplitatea sa, că între stat şi populaţie seîncheagă o multitudine de raporturi de natură diversă. Dintre acestea,relevante din punct de vedere constituţional, sunt acele raporturi care definesclegătura intimă, obiectiv necesară între stat şi populaţia acestuia.

Legătura intimă între stat şi întreaga populaţie care vieţuieşte pe teritoriulsău (indiferent de naţionalitate) stă la baza drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, dar şi la baza îndatoririlor lor faţă de stat.

În dreptul constituţional modern o asemenea legătură este exprimată printermenul de cetăţenie. Se cuvine mai întâi a preciza că noţiunea de cetăţenieare conotaţii juridice multiple, în funcţie de natura raporturilor juridice în carese manifestă: raporturi de drept internaţional, raporturi de drept constituţional

(ex: drepturile electorale); raporturi de drept administrativ (ex: cererea dedobândire a cetăţeniei române se adresează unei autorităţi executive); raporturide dreptul familiei (ex: dobândirea cetăţeniei române prin adopţie).

Prin urmare, se constată că noţiunea juridică de cetăţenie are un caracter complex, generat de multitudinea şi de natura ramurilor de drept care îiconferă o haină juridică specifică. Precizăm însă că în opinia noastră cetăţenianu este o noţiune juridică-sinteză, constituită prin integrarea şi forjarea într-ounică unitate a caracteristicilor ce i le imprimă, după caz, dreptul internaţional,dreptul constituţional, dreptul administrativ sau dreptul familiei.

Considerăm că noţiunea juridică de cetăţenie rezultă cu preponderenţă dinştiinţa dreptului constituţional, respectiv din dreptul constituţional, celelalteramuri ale dreptului reglementând, mai degrabă, modurile de dobândire sau de

 pierdere a cetăţeniei, decât conţinutul propriu-zis al acesteia.În doctrină se susţine constant că cetăţenia poate fi privită atât ca

instituţie juridică, cât şi ca statut al persoanelor cărora li se recunoaşte calitateade cetăţean al unui anumit stat.

Ca instituţie juridică, cetăţenia este privită ca ansamblu de norme juridicecare reglementează modul de dobândire sau de pierdere a calităţii de cetăţean,adică raporturile sociale de cetăţenie.

Page 34: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 34/77

 

În ce priveşte cea de-a doua accepţiune a noţiunii de cetăţenie, aceea destatut juridic sau statut ale individului, cetăţenia se axează în jurul ideii desubiect de drept.

Dincolo de aspectele juridice ale cetăţeniei se impune a fi totodată observat şiconţinutul politic al acesteia.

Este astfel uşor de remarcat că cetăţenia are şi un suport politic, nu numai prinfaptul că stabilirea şi modul ei de reglementare reprezintă expresia voinţeifactorului politic aflat la guvernare, ci şi pentru că fiecare cetăţean participă înaceastă calitate la exercitarea puterii, revenindu-i, prin abstractizare, o „porţiune"din puterea suverană a poporului.

Cu alte cuvinte, cetăţenia acordă dreptul unei persoane fizice, membru al populaţiei care locuieşte într-un anumit stat să se manifeste politic, adică să votezeşi să fie ales în organele reprezentative ale puterii de stat. Astfel, o persoană fizică

  participă la exercitarea puterii prin reprezentare sau prin referendum, poate finumită în funcţii şi demnităţi publice, numai dacă are calitatea de cetăţean român şidacă are domiciliul în tară ori reşedinţa în străinătate.

O definiţie considerată exactă priveşte cetăţenia ca fiind legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un anumit stat. Această legătură seexprimă prin totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre o persoană şistatul al cărui cetăţean este, şi mai mult, este o legătură juridică specială, reflectată

 pe plan extern, păstrată şi prelungită oriunde s-ar găsi persoana, în statul său deorigine, în alt stat, pe mare, în cer sau în cosmos.

Totodată, vom remarca faptul că numai persoanele fizice au cetăţenie şi înnici un caz persoanele juridice sau bunurile nu au cetăţenie în sensul pe care îl dămnoi acestei categorii juridice (deşi pentru persoanele juridice, sediul socialîndeplineşte aceeaşi funcţie ca şi cetăţenia).

Natura juridică a cetăţeniei

Cu privire la natura juridică a cetăţeniei, în literatura juridică au fostexprimate numeroase şi contradictorii puncte de vedere:

- Potrivit unei opinii, cetăţenia exprimă legătura ce uneşte un individ, un grupde indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat. Este o concepţie neştiinţifică,întrucât ea porneşte de la ideea că raporturile juridice (raporturi esenţialmentesociale, aflate sub incidenţa unei norme juridice) ar putea lua naştere între bunuri

şi persoane, pe de o parte, iar pe de alta, pentru că pune pe plan de egalitate persoanele cu bunurile. Omul este subiect nu numai pentru că el este supus legilor naturii şi legilor de dezvoltare a societăţii, ci şi pentru că el este producător şi

Page 35: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 35/77

 

 purtător al relaţiilor sociale.- Intr-o altă opinie, cetăţenia este pur şi simplu un element constitutiv al

statului; într-adevăr, organizarea puterii de stat se realizează în raport cu populaţia

şi cu teritoriul. Dar cetăţenia nu trebuie redusă doar la semnificaţia unuia dintreelementele constitutive ale statului. Ca apartenenţă a unei persoane la un anumitstat, cetăţenia este o legătură juridică din care decurg drepturi şi obligaţii specifice,reciproce, între acea persoană şi acel stat.

- în sensul unei păreri, cetăţenia ar fi un raport politic şi juridic de„dominaţiune şi supuşenie", din care izvorăsc drepturi şi obligaţii, atât în ceea ce

 priveşte pe individ faţă de stat, cât şi pe stat faţă de individ. Acest raport nu estede natură voluntară. Pe marginea acestei păreri, mai întâi poate fi făcutăobservaţia că, uneori, raportul de cetăţenie este totuşi un raport voluntar (deexemplu, cazul dobândirii cetăţeniei la cerere). Apoi, şi mai ales, aceastăconcepţie este tributară tendinţelor de fetişizare a statului, faţă de care cetăţeanuleste un simplu supus, un element pasiv, la discreţia acestuia. În fine, cetăţenia nu

  poate fi calificată ca raport, deoarece prin noţiunea de raport juridic nu sedesemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la acea relaţie

 juridică.- Alteori, cetăţenia a fost considerată drept raport contractual; legătura

naţionalului sau a supuşeniei este contractuală, ceea ce înseamnă că ea se naştedintr-un acord de voinţe - aceea a statului, pe de o parte, aceea a naţionalului, pe dealta. Critica acestei concepţii a fost amplă şi substanţială.

- Potrivit unei alte concepţii, cetăţenia ar fi un statut personal, cum este clasasocială, vârsta, sexul etc. şi constă în supuşenia la o anumită putere de stat. Dacă

 prin conceptul de statut sau prin cel de situaţie juridică se urmăreşte să se constatecă producerea anumitor fapte juridice este de natură să învestească o persoană cuun complex de drepturi şi obligaţii, derivate din conţinutul şi scopul social atribuitede lege faptelor juridice care le-au generat, atunci cu siguranţă conceptele îndiscuţie sunt trebuitoare. Dar, cum se poate observa, sintagma statut personal sausituaţie juridică este asociată vârstei, sexului etc, adică unor categorii biologice,ceea ce nu este admisibil, întrucât cetăţenia nu semnifică asemenea atribute.

- Cetăţenia a fost calificată şi ca apartenenţă a persoanei la stat, în virtuteacăreia persoana are faţă de stat drepturile stabilite prin lege, precum şi obligaţiilecorespunzătoare drepturilor statului faţă de ea. Această concepţie se reflectă şi înLegea cetăţeniei române nr.21/1991 (modificată în 1999 şi republicată în 2000):Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român,(art. l, alin. l). Aşadar, cetăţenia este un raport juridic. Acest mod de a definirămâne însă discutabil:

a) Din punct de vedere tehnic-juridic, cetăţenia nu poate fi încadrată încategoria raporturilor juridice, ea limitându-se să desemneze ansamblul drepturilor 

şi obligaţiilor specifice condiţiei de cetăţean;b) Simpla caracterizare a cetăţeniei ca raport juridic lasă deschisă problemade a şti care este categoria de raporturi juridice din care ea face parte;

c) Cetăţenia nu ar putea fi definită ca raport juridic şi pentru că, în realitate,

Page 36: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 36/77

 

ea exprimă poziţia unei persoane nu doar într-un raport juridic, ci într-un complexde asemenea raporturi.

- O altă opinie, la care achiesăm, este cea potrivit căreia cetăţenia esteconsiderată un element al capacităţii juridice, aşa cum apare capacitatea numai înunele ramuri ale dreptului, adică nedisociată în capacitate de folosinţă şi capacitatede exerciţiu. Or, dacă este adevărat că distincţia între cele două forme alecapacităţii este lipsită de însemnătate teoretică şi practică în acele ramuri aledreptului în care capacitatea de exerciţiu a persoanei se naşte o dată cu capacitateade folosinţă şi în aceleaşi condiţii cu ea, nu este mai puţin adevărat că, tocmai înaceste împrejurări, capacitatea juridică nu este decât posibilitatea de a aveaanumite drepturi şi obligaţii subiective.

Capacitatea juridică este o categorie social-istorică. Ea a cunoscut şicunoaşte schimbări de conţinut, în funcţie de orânduirile social-economice, detransformările mai importante survenite.

Conţinutul capacităţii juridice determină sfera subiectelor raporturilor  juridice. Astfel, sunt subiecte ale raporturilor juridice cei cărora legea lerecunoaşte capacitatea de a fi subiecte de drepturi şi obligaţii în anumite domenii

 juridice.Legile au restrâns însă, capacitatea juridică în anumite categorii de raporturi

  juridice şi pentru străini sau apatrizi, dând o capacitate juridică deplină numaicetăţenilor. Astfel, apare un al doilea element al capacităţii juridice, şi anumecetăţenia, întrucât, capacitatea juridică în dreptul constituţional este deplină în

cazul cetăţenilor şi este restrânsă în cazul străinilor şi apatrizilor.Trebuie însă imediat să adăugăm că împărţirea în capacitate juridică deplină

şi restrânsă nu va fi confundată cu împărţirea în capacitate de exerciţiu deplină şirestrânsă, întâlnită în unele ramuri ale dreptului, cum ar fi dreptul civil; aceasta,

 pentru că, dacă în aceste situaţii, împărţirea se realizează ţinând seama de faptuldacă subiectul raportului juridic are sau nu nevoie de încuviinţarea prealabilă a

 părinţilor sau tutorelui, cerută de lege pentru ocrotirea intereselor sale, împărţireaîn capacitate juridică deplină şi capacitate juridică restrânsă, despre care vorbimnoi se referă la posibilitatea persoanei fizice de a fi subiect al tuturor raporturilor 

 juridice sau numai a unora, atunci când nu este cetăţean.Persoana fizică, cetăţean, poate fi subiect al tuturor raporturilor juridice,adică al acelor raporturi juridice al căror conţinut îl formează drepturile şiîndatoririle fundamentale şi în special drepturile politice.

Fiecare cetăţean este în drept un subiect unitar, dar aptitudinea sa de a fisubiect de drept poate îmbrăca aspecte diferite în funcţie de caracterulraporturilor juridice în care poate figura ca parte. Legea recunoaşte pe fiecarecetăţean al statului ca subiect de drept, dar aceasta nu înseamnă că îi recunoaştecapacitatea de a fi titular de drepturi şi obligaţii în orice domeniu al raporturilor 

 juridice, independent de caracterul acestor raporturi şi de condiţiile care trebuieîntrunite pentru a recunoaşte cetăţeanului capacitatea de a fi titular de drepturi şiobligaţii într-un anumit domeniu al raporturilor juridice.

Prin urmare, cetăţenia este un element al capacităţii juridice, dar al

Page 37: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 37/77

 

capacităţii juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constituţional.

Reglementarea constituţională şi legală a cetăţeniei române

Constituţia României adoptată în 1991 se ocupă de cetăţenie în art.5 şi areurmătorul cuprins:

„(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prinnaştere."

Textul acestui articol cuprinde referirea la stabilirea regimului juridic alcetăţeniei printr-o lege organică şi, totodată, precizarea ideii (în concordanţă cudocumentele internaţionale) potrivit căreia cetăţenia română nu poate fi retrasăaceluia care a dobândit-o prin naştere.

În această privinţă este de precizat că prin Legea cetăţeniei române nr.21 din 1martie 1991 (modificată prin Legea nr. 192/1999) au fost aduse importante

 precizări şi dezvoltări, stabilindu-se regimul juridic al cetăţeniei române.Inspirată din legislaţiile moderne şi practica internaţională a ţării noastre,

legea se ocupă succesiv, în cadrul unor capitole distincte, de prevederi cu caracter general, dobândirea cetăţeniei, procedura acordării cetăţeniei, dovada cetăţeniei,

  pierderea cetăţeniei, procedura retragerii sau aprobării la renunţarea cetăţeniei,încheindu-se cu un capitol de dispoziţii finale şi tranzitorii.

În ceea ce priveşte modurile de dobândire a cetăţeniei române, acestea sunt:naşterea, adopţia, repatrierea şi acordarea la cerere. Prin modificarea realizată în1999 în art.4 al Legii cetăţeniei române sunt nominalizate doar trei moduri, lipsind,de această dată, repatrierea. însă, cât priveşte repatrierea ea este nominalizată înart.10 (vezi Legea nr. 192/1999 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei

române nr.21/1991 publicată în M. Of. nr.611/14 decembrie 1999).Referitor la priveşte pierderea cetăţeniei române, capitolul V prevede căaceasta poate avea loc prin retragere, prin aprobarea renunţării la cetăţenia românăsau în alte cazuri prevăzute de lege.

Principiile legale privitoare la cetăţenie

Analiza normelor juridice care formează instituţia juridică a cetăţeniei permite

formularea unor principii care stau la baza cetăţeniei române. Acestea sunt:1. Numai cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute deConstituţie şi legi. în această privinţă se impune să observăm că, de regulă, acestanu este considerat un principiu în lucrările de specialitate, dar problema, ca atare,

Page 38: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 38/77

 

 prezentând o deosebită importanţă teoretică şi practică, este totuşi analizată, însădistinct de principiile cetăţeniei. Cu toate acestea, această regulă se impune ca oregulă de bază a cetăţeniei române, ea străbătând întreaga legislaţie în domeniu.

Din drepturile înscrise în Constituţie şi legile ţării unele pot fi exercitatenumai de cetăţeni, străinii sau apatrizii neavând acces la ele. Există deci odiferenţă între sfera drepturilor pe care le pot exercita cetăţenii români şi sferadrepturilor pe care le pot exercita persoanele care nu au această calitate, dar locuiesc pe teritoriul statului nostru. Aceste drepturi care nu pot fi exercitate şi destrăini sau apatrizi sunt atât drepturi fundamentale, cât şi drepturi subiectiveobişnuite. în grupa acestor drepturi sunt incluse:• dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative. Acestedrepturi, fiind prin excelenţă drepturi politice, aparţin în exclusivitate numaicetăţenilor;• dreptul de a domicilia pe teritoriul României şi de a se deplasa nestingherit

 pe acest teritoriu;• dreptul de a fi proprietar de terenuri în România. Trebuie să precizăm că

 potrivit Legii de revizuire a actualei Constituţii, şi cetăţenii străini şi apatrizii potdobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiilerezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratateinternaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile

 prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală (art.44 alin.2). Este oevidentă schimbare de optică constituţională în spiritul principiilor democratice

vest-europene privind libera circulaţie a capitalurilor, una dintre cele patru libertăţifundamentale ale Pieţei Comune din Uniunea Europeană.• dreptul de a fi angajat în orice funcţie pentru care îndeplineşte condiţiilecerute de lege. Pentru funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, se cere ca

 persoanele să aibă numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară (art.16 alin.3 dinConstituţie). Legea de revizuire a Constituţiei a modificat acest alineat, în sensul căs-a eliminat condiţia de a avea doar cetăţenia română pentru ocuparea uneidemnităţi sau funcţii publice, deoarece, în condiţiile integrării ţării în familiamarilor democraţii moderne, nu era justificată interdicţia ocupării acestor funcţii de

către cetăţenii români ce au şi o altă cetăţenie, de regulă a ţărilor din zonacivilizaţiei europene. S-a introdus un nou alineat al acestui articol, care prevede căîn condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii careîndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi înautorităţile administraţiei publice locale (art.16, alin.4). Acest alineat consacră undrept ce aparţine cetăţenilor Uniunii Europene, strâns legat de dezvoltareademocraţiei la nivelul de bază al unităţilor administrativ-teritoriale, justificat faţăde aceia care, potrivit condiţiilor prevăzute de legea organică, rezultă că s-auintegrat în viaţa social-economică a comunităţilor locale.•

dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România. Cetăţeanul român nu poate fi extrădat la cererea unui stat străin în vederea urmăririi sau judecării într-ocauză penală ori în vederea executării pedepsei. De asemenea, el nu poate fiexpulzat din România. Totuşi, prin Legea de revizuire a Constituţiei s-a introdus

Page 39: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 39/77

 

un alineat nou, alin.2 al articolului 19, care reglementează faptul că, prin derogarede la prevederile alineatului 1, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază dereciprocitate. Crearea unui spaţiu de securitate juridică în cadrul Uniunii Europene,ca şi lupta împotriva terorismului, traficului de droguri, de femei şi copii, îngeneral infracţionalitatea internaţională, presupun, în condiţiile stabilite de comunacord prin tratate internaţionale, posibilitatea extrădării unui cetăţean care a

 participat la asemenea infracţiuni. In acest scop s-a introdus acest alineat, având învedere că prin specificul lor, asemenea infracţiuni impun, în mod necesar,anchetarea şi judecarea tuturor participanţilor, indiferent de naţionalitate, în cadrulunei jurisdicţii unice. Este cazul legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr.222/2008 (ce are la bază Decizia-Cadru de la Tampere privind cooperarea

  judiciară în materie penală şi executarea mandatului european de arestare, întemeiul căreia cetăţenii români pot fi extrădaţi. Legea a fost adoptată în temeiulexecutării obligaţiei României de implementare a aquis-ului european, rezultat şidin obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană a Românieişi Bulgariei.

• dreptul de a fi protejat diplomatic atunci când se află în străinătate.Cetăţenia română implică pentru statul român obligaţia de a-şi protejacetăţenii săi atunci când aceştia, aflându-se în afara graniţelor -vremelnic sau domiciliind - au nevoie de asemenea ajutor împotrivaîncălcării drepturilor lor.

2. Numai cetăţenii sunt ţinuţi a îndeplini toate obligaţiile stabilite prinConstituţie şi legile ţării. Cetăţeanul român, titular de drepturi şi libertăţi, este înacelaşi timp obligat să îndeplinească îndatoririle prevăzute de Constituţia şi legileţării. Aceasta cu atât mai mult cu cât cetăţenia română presupune responsabilitatecivică.

Conform acestui principiu, unele obligaţii prevăzute de Constituţie şi legiaparţin în exclusivitate cetăţenilor români, deoarece numai aceştia pot fi titulariituturor drepturilor şi obligaţiilor. Persoanele care nu au această calitate nu suntţinute a îndeplini anumite îndatoriri, ce revin numai cetăţenilor români, singurii

răspunzători pentru dezvoltarea economică şi socială a României, pentru apărareaindependenţei, suveranităţii şi integrităţii sale. Aceste obligaţii sunt următoarele:a) obligaţia de fidelitate faţă de ţară; b) obligaţia satisfacerii serviciului militar de către bărbaţi. Textul noii

Constituţii nu mai prevede această obligaţie. Se dă în sarcina legii organicestabilirea condiţiilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, îndatoriri ce vor reveni tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei. Suntem în prezenţa unui textconstituţional suplu, care permite reglementarea îndatoririlor militare în funcţie dealianţele la care România va deveni parte şi de exigenţele pregătirii militare într-unasemenea context.

c) îndatorirea de apărare a patriei.3. Cetăţenii români simt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă,

naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, de

Page 40: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 40/77

 

avere sau origine socială şi indiferent de modul în care au dobândit cetăţenia.4. Cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se

desprinde cu deosebită claritate din dispoziţiile constituţionale şi legale conformcărora stabilirea drepturilor şi îndatoririlor cetăţenilor români, a modurilor dedobândire şi de pierdere a cetăţeniei române constituie un atribut exclusiv alstatului.

5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei soţilor. Despreacest principiu ne vom ocupa pe larg în următoarea secţiune.

Efectele căsătoriei în materie de cetăţenie

În această privinţă, Legea nr.21/1991, republicată, stabileşte expres că

încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăţeanromân şi un străin nu produc nici un efect asupra cetăţeniei soţilor (art.3).

În ţara noastră, atât legea cetăţeniei din 1924, cât şi cea din 1939 porneau dela principiul că străina putea deveni cetăţeană română prin simplul fapt alcăsătoriei ei cu un cetăţean român; în schimb, un străin căsătorit cu o cetăţeanăromână nu dobândea ipso facto cetăţenia română, ci trebuia să fie încetăţenit fie

 printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri, cum prevedea Constituţia din 1923, fie  prin lege, cum stabilea Constituţia din 1938. Astfel, cetăţenii români de sexmasculin erau puşi într-o situaţie privilegiată, întrucât soţia lor putea dobândi

imediat cetăţenia română, în timp ce cetăţenele române erau lipsite de această posibilitate în ceea ce priveşte pe soţii lor, dacă aceştia aveau o cetăţenie străină.  Nevoind să facă să renască această discriminare între bărbat şi femeie şi

urmărind să împiedice eludarea legii prin căsătorii fictive încheiate numai în scopulde a se atribui unor străine cetăţenia română, Legea nr.21/1991 a prevăzut căcetăţenia română nu se dobândeşte şi nici nu se pierde prin căsătorie. Astfel, o

 persoană de cetăţenie străină care se căsătoreşte cu o persoană având cetăţeniaromână, nu poate dobândi această din urmă cetăţenie decât printr-o hotărâre aGuvernului. Pe de altă parte, o persoană având cetăţenia română care se căsătoreşte

cu o persoană de cetăţenie străină, fie ea de sex masculin sau feminin, nu poate  pierde prin acest simplu fapt cetăţenia română, ci, pentru ca acest efect să se producă, este necesară o cerere de renunţare la cetăţenie aprobată de Guvern.

Aplicând în mod consecvent principiul potrivit căruia căsătoria nu produceefecte în materie de cetăţenie, concluzia logică este că nici schimbarea cetăţenieiunuia dintre soţi nu are consecinţe asupra cetăţeniei române a celuilalt soţ.

Dobândirea cetăţeniei române

Page 41: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 41/77

 

Diferitele modalităţi de dobândire a cetăţeniei pot fi grupate în două categorii principale:

- modalităţi de dobândire de drept;-

modalităţi de dobândire prin efectul unui act juridic individual de acordare acetăţeniei emis de organul de stat competent, la sesizarea celui interesat.

A. Modalităţile de dobândire de drept a cetăţeniei

Cetăţenia se dobândeşte de drept atunci când, prin simpla producere a unuianumit fapt material juridic, fără să mai fie nevoie de manifestarea de voinţă avreunui organ de stat intervenită pe baza solicitării celui interesat, acesta devine întemeiul legii cetăţean român.

Reglementarea dobândirii de drept a cetăţeniei se orientează în dreptulcomparat în jurul a două sisteme principale, care uneori sunt combinate într-omăsură mai mare sau mai mică.

Un prim sistem este cel care porneşte de la ideea că, prin însuşi faptul naşterii,copilul dobândeşte cetăţenia părinţilor săi. Astfel, ceea ce este decisiv în acestsistem este legătura de sânge (jus sanguinis). În acest caz simpla dovadă că părinţiiau sau unul dintre ei are o anumită cetăţenie este suficientă pentru ca la rândul luicopilul să o dobândească, fără să fie necesar să se emită un act juridic în acest sensde vreun organ de stat. Acest sistem este cel mai logic, întrucât, în general, se

 poate presupune că un copil este legat atât prin sentimente, cât şi prin interese, destatul căruia îi aparţin părinţii săi.

In conformitate cu cel de al doilea sistem, cetăţenia copilului va fi cea ateritoriului statului unde s-a născut, chiar dacă părinţii au o altă cetăţenie. Astfel,ceea ce este decisiv în acest sistem nu mai este cetăţenia părinţilor sau a unuiadintre ei, ci teritoriul unde s-a născut copilul {jus soli sau jus hei).

Ultimul sistem are serioase neajunsuri, întrucât, atunci când părinţii nu aucetăţenia statului în care s-a născut copilul, este puţin probabil ca acesta sădorească într-adevăr să rămână cetăţean al statului respectiv, el fiind ataşat prin

familia lui altui stat.Principiul „dreptului solului" este aplicat sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii în Anglia şi S.U.A. pentru copiii străinilor născuţi pe teritoriul lor. Pentrucopiii născuţi fie în ţară, fie în străinătate, din cetăţeni ai acestor state, se aplicăînsă principiul „dreptului sângelui".

Ca bază de plecare a reglementărilor ei, actuala lege a cetăţeniei a adoptat primul sistem, completându-1 însă, pentru unele situaţii întâlnite mai rar în practicasocială, cu unele modalităţi de dobândire a cetăţeniei pe alte criterii. Ca urmare,

 potrivit acestei legi, pot fi deosebite următoarele modalităţi de dobândire de drept a

cetăţeniei române, în funcţie de faptul material juridic căruia i se recunoaştecalitatea de a produce acest efect juridic.

Page 42: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 42/77

 

1. Dobândirea cetăţeniei ca efect al naşteriiLegea nr. 21/1991 reglementează în primul rând situaţia cea mai frecventă din

 punct de vedere al dobândirii cetăţeniei române prin naştere şi anume aceea în careambii părinţi ai copilului sunt cetăţeni români, iar acesta s-a născut pe teritoriulstatului nostru. În această privinţă, legea prevede că copiii născuţi pe teritoriulRomâniei din părinţi români, sunt cetăţeni români.

Dispoziţia imediat următoare a legii are ca obiect reglementarea a două cazurispeciale. In conformitate cu aceste dispoziţii, este de asemenea cetăţean românacela care:

- s-a născut pe teritoriul statului nostru chiar dacă numai unul dintre părinţiisăi este cetăţean român;

- s-a născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei arecetăţenia română.

9

Prin urmare, în temeiul Legii nr. 21/1991, copilul dobândeşte cetăţeniaromână dacă cel puţin unul dintre părinţi are această cetăţenie, indiferent dacăcopilul s-a născut pe teritoriul statului nostru sau în străinătate. De asemenea, estelipsit de semnificaţie juridică faptul că, în momentul naşterii copilului, unul sauambii părinţi domiciliau în străinătate. Din acest punct de vedere, Legea nr.21/1991 stabileşte o altă regulă decât Decretul nr. 33/1952. Potrivit acestui decret,dacă numai unul dintre părinţi era cetăţean român la data naşterii copilului, acestadobândea cetăţenia română cu condiţia ca ambii sau unul dintre părinţi să fi locuitla data arătată pe teritoriul României. Pe de altă parte, acelaşi decret preciza că, în

cazul în care unul dintre părinţi era cetăţean român, iar ambii părinţi locuiau înmomentul naşterii copilului în străinătate, cetăţenia acestuia se determina prinacordul părinţilor. Legea nr.21/1991 nu mai reproduce aceste dispoziţii şi, înconsecinţă, în spiritul ei, locul unde domiciliază ambii sau unul dintre părinţi înmomentul naşterii copilului este lipsită de semnificaţie juridică în ceea ce priveştecetăţenia copilului, chiar şi atunci când numai unul dintre părinţi este cetăţeanromân.

Stabilind regula că, în cazul în care cel puţin unul dintre părinţi, fie că estevorba de mamă sau de tată, este cetăţean român, copilul dobândeşte această

cetăţenie indiferent dacă el s-a născut pe teritoriul statului nostru sau în străinătate,Legea nr. 21/1991 dă o rezolvare problemei cetăţeniei în spiritul egalităţii sexelor.

Pe cale de consecinţă, în reglementarea dobândirii cetăţeniei prin naştere,Legea nr. 21/1991 a fost călăuzită în principal de principiul   Jus sanguinis",atribuind cetăţenia română în funcţie de cetăţenia ambilor părinţi, iar atunci cândnumai unul dintre părinţi este cetăţean român, în funcţie de cetăţenia acestuia.

Trebuie observat însă că aplicarea acestui principiu de către Legea nr. 21/1991 poate da naştere în practică unor serioase inconveniente, căci, în măsura în care şilegea străină consacră aceeaşi regulă, numeroase cazuri de dublă cetăţenie se pot

 produce.

2. Dobândirea cetăţeniei prin faptul că un copil născut din părinţinecunoscuţi a fost găsit pe teritoriul României

Page 43: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 43/77

 

Legea nr.21/1991 prevede că este cetăţean român copilul găsit pe teritoriulRomâniei, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut (art.5 alin.3)

Această dispoziţie pare la cea dintâi privire să consacre principiul  Jus soli",odată ce atribuie cetăţenia română în funcţie de teritoriul de stat, în limitele căruia afost găsit copilul. Realitatea este însă că articolul citat nu consacră principiul  Jus

 soli", ci creează o simplă prezumţie că copilul s-a născut dintr-un părinte avândaceastă cetăţenie, prezumţie care poate fi combătută cu dovada contrară. Aceastăconcluzie se desprinde din dispoziţia art.29, potrivit căreia copilul găsit pe teritoriulRomâniei pierde cetăţenia română dacă până la împlinirea vârstei de 18 ani, filiaţiasa a fost stabilită faţă de ambii părinţi de cetăţenie străină, bineînţeles atunci când,

 potrivit legii naţionale, copilul dobândeşte cetăţenia părinţilor sau cel puţin a unuiadintre ei. În aceleaşi condiţii, copilul pierde cetăţenia română şi dacă filiaţia sa afost stabilită numai faţă de un părinte cetăţean străin, iar celălalt părinte a rămasnecunoscut.

În temeiul dispoziţiilor legale citate care permit dovada filiaţiei şi, prinaceasta, schimbarea cetăţeniei copilului găsit, concluzia care se impune este căart.29 al Legii nr.21/1991 s-a mărginit să creeze o prezumţie, iar nu să consacre

 principiul  Jus soli". El a plecat de la ideea că este foarte probabil ca cel puţinmama copilului găsit pe teritoriul României să fi fost cetăţeană română, ceea cecorespunde condiţiilor cerute de art.5 al legii pentru dobândirea cetăţeniei prinnaştere.

Dacă s-ar admite însă că art.29 s-a întemeiat pe principiul Jus soli", concluzia

ar trebui să fie în sensul că, întrucât copilul a fost găsit pe teritoriul statului nostru,el trebuie considerat cetăţean român chiar dacă s-ar dovedi că părinţii săi suntcetăţeni străini, iar, potrivit legii lor naţionale, copilul dobândeşte cetăţenia

 părinţilor sau cel puţin a unuia dintre ei, soluţie care ar fi însă contrară dispoziţiilor exprese ale Legii nr.21/1991. Tocmai pentru că este aşa, această lege a reglementat

  problema cetăţeniei copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi sub titlul:„Dobândirea cetăţeniei române prin naştere" (capitolul II litera A).

3. Dobândirea cetăţeniei prin adopţie

Legea nr.21/1991 a stabilit principiul potrivit căruia cetăţenia română sedobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie dacăadoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Adoptarea acestei soluţii legislative se explică prin faptul că instituţia adopţiei,aşa cum a fost reglementată în ţara noastră, urmăreşte încadrarea cât mai deplină aunui copil în familia adoptatorilor. Or, identitatea de cetăţenie a adoptatului cuadoptatorii şi cu rudele acestora este un element important în acest proces deîncadrare.

Ce se întâmplă atunci când numai unul dintre adoptatori este cetăţean român?

În acest caz, cetăţenia adoptatului va fi cea stabilită prin acordul adoptatorilor, iar dacă adoptatorii nu cad de acord, cetăţenia adoptatului va fi hotărâtă de instanţacompetentă să încuviinţeze adopţia în funcţie de interesele minorului. Art.6 al legiimai adaugă că, dacă minorul a împlinit vârsta de 14 ani, este necesar şi

Page 44: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 44/77

 

consimţământul acestuia.Potrivit normelor în vigoare, este posibil ca adopţia unui copil, cetăţean străin

sau fără cetăţenie, de către un cetăţean român să fie declarată nulă, anulată saudesfăcută. Odată ce încetează de a mai fi adoptat, copilul minor îşi redobândeştelocul în familia sa firească şi, prin urmare, dacă el domiciliază în străinătate sau

 părăseşte ţara şi îşi stabileşte domiciliul în alt stat, va fi în interesul său să revină lacetăţenia pe care a avut-o înainte de adopţia sa. De aceea, Legea nr.21/1991

  prevede că, în ipoteza declarării nulităţii, a anulării sau a desfacerii adopţiei,copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani îşi pierde cetăţenia română dacădomiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate. înceea ce priveşte momentul de la care acest copil pierde cetăţenia română, legeaface o distincţie, şi anume: în cazul declarării nulităţii sau a anulării adopţiei,copilul este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român (efect ex tunc), în timp

ce în ipoteza desfacerii adopţiei, el pierde cetăţenia pe data când adopţia a fostdesfăcută (efect ex nunc).

4. Dobândirea cetăţeniei prin stabilirea filiaţieiDacă Legea nr.21/1991 prevede în mod expres că adopţia este o modalitate de

dobândire a cetăţeniei române, în schimb ea nu reglementează decât pentru ipotezacopilului găsit problema efectelor în materie de cetăţenie a stabilirii filiaţiei prinrecunoaştere sau hotărâre judecătorească. În această situaţie, se pune problema:care sunt efectele unei asemenea stabiliri în materie de cetăţenie în celelalte

cazuri? Să presupunem că o cetăţeană străină domiciliată în România sau înstrăinătate dă naştere unui copil în afara căsătoriei.Conform Legii nr.21/1991, acest copil nu va dobândi cetăţenia română,

întrucât nu poate dovedi că unul dintre părinţii lui a fost cetăţean român înmomentul naşterii. Dacă însă ulterior, filiaţia acestui copil va fi stabilită prinrecunoaştere sau hotărâre judecătorească ca aparţinând unui cetăţean român, vadobândi el oare cetăţenia română?

Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât afirmativ odată ce Legeanr.21/1991 a aşezat la baza ei principiul potrivit căruia cetăţenia română se

dobândeşte prin naştere dacă cel puţin unul dintre părinţi are această cetăţenie. Or,recunoaşterea şi hotărârea judecătorească nu fac altceva decât să stabilească caresunt adevăraţii părinţi ai copilului şi, prin urmare, prin aplicarea regulii, potrivitcăreia cetăţenia se dobândeşte prin filiaţie, este logic să se tragă concluzia că, încazurile menţionate, copilul respectiv va avea cetăţenia română.

De altfel, în sprijinul soluţiei la care ne-am oprit poate fi invocat şi faptul că potrivit art. 29 din lege, stabilirea filiaţiei copilului găsit determină, dacă suntîntrunite condiţiile legii, schimbarea cetăţeniei acestuia.

5. Dobândirea cetăţeniei române prin efectul schimbării cetăţenieipărinţilor

Potrivit art.9 din legea citată, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani,născut din părinţi străini sau fără cetăţenie, dobândeşte cetăţenia română o dată

Page 45: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 45/77

 

cu părinţii săi.În ipoteza pe care o examinăm ne găsim în prezenţa unei modalităţi de

dobândire de drept a cetăţeniei române, întrucât copilul dobândeşte această calitateluându-se în considerare exclusiv legătura de sânge dintre el şi cel încetăţenit, fărăsă fie nevoie ca numele său să figureze în cererea părinţilor de dobândire acetăţeniei ori în actul prin care părintele său a dobândit noua cetăţenie.

Potrivit legii, în ipoteza reglementată de art.9, copilul dobândeşte cetăţeniaromână pe aceeaşi dată ca şi părintele său.

Dacă numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, cetăţeniacopilului se va stabili după aceleaşi reguli ca şi în cazul în care numai unul dintreadoptatori este cetăţean român, tribunalul competent să hotărască fiind cel de ladomiciliul minorului.

B. Dobândirea cetăţeniei române ca efect al unui act juridic individualemis de organul de stat competent

După 22 decembrie 1989, două acte normative importante au fost adoptate înscopul de a facilita redobândirea cetăţeniei române. Este vorba de Decretele-leginr.7/1989 şi 137/1990. Astăzi ele sunt abrogate prin noua lege a cetăţeniei, dar îşi

 păstrează importanţa, având în vedere principiul că sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit această calitate conform legislaţiei anterioare.

Conform Decretelor-legi nr.7/1989 şi 137/1990, foştii cetăţeni români au

 putut redobândi cetăţenia română în două moduri:- prin efectul repatrierii, pe baza unei cereri aprobate de Ministerul

Afacerilor Externe, în colaborare cu organele desemnate de lege pentru problemele de evidenţă a străinilor.

Cererile având acest obiect au putut fi depuse fie la misiunile diplomatice şioficiile consulare române, fie direct la Ministerul Afacerilor Externe. Aceastămodalitate de dobândire a cetăţeniei române a fost aplicată foştilor cetăţeni românicare şi-au pierdut cetăţenia română fie înainte de 22 decembrie 1989, fie dupăaceea.

- o a doua modalitate a fost aplicată numai foştilor cetăţeni români care şi-au pierdut cetăţenia română înainte de 22 decembrie 1989.Pentru această categorie de foşti cetăţeni români, Decretul-lege nr. 13 7/1990

  prevedea că ei pot să-şi redobândească cetăţenia română chiar dacă au o altăcetăţenie şi nu-şi stabilesc domiciliul în România, adică chiar dacă nu se repatriază,cu condiţia de a fi făcut o cerere în acest sens, pe baza unei declaraţii autentificatefie la reprezentanţele diplomatice sau oficiile consulare române din străinătate, fiela Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti.

Acest Decret-Lege nu stabilea organul competent să aprobe o asemeneacerere. Cum însă Decretul-lege nr.7/1989 prevedea pentru ipoteza redobândiriicetăţeniei române prin repatriere necesitatea aprobării cererii de către MinisterulAfacerilor Externe în colaborare cu organele de evidenţă a străinilor, se poate

 presupune că aceeaşi aprobare s-a cerut şi în cazul redobândirii cetăţeniei române

Page 46: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 46/77

 

cu păstrarea domiciliului în străinătate, precum şi a cetăţeniei străine.Reglementările din cele două decrete-legi citate au ridicat o problemă

discutabilă ca urmare a faptului că, spre deosebire de cei care şi-au pierdutcetăţenia română înainte de 22 decembrie 1989 şi nu şi-au stabilit domiciliul înRomânia, despre care Decretul-lege nr. 137/1990 prevedea că îşi pot păstracetăţenia străină, în cazul categoriei foştilor cetăţeni români care redobândeaucetăţenia română prin efectul repatrierii, o asemenea prevedere lipsea; în aceastăsituaţie, se punea problema dacă această ultimă categorie de foşti cetăţeni româniîşi puteau păstra şi cetăţenia străină.

Întrucât se aplica numai unor categorii a cetăţenilor români, şi anume celor care şi-au pierdut cetăţenia română înainte de 22 decembrie 1989 şi, în acelaşitimp, nu-şi stabileau domiciliul în România, Decretul-lege nr. 137/1990 a instituito excepţie. Excepţiile sunt însă de strictă interpretare. De aceea, cetăţenii români, a

căror situaţie era reglementată de Decretul-lege nr.7/1989 şi pentru care posibilitatea de a păstra cetăţenia străină nu era prevăzută. Nu este mai puţinadevărat că acest ultim decret-lege nu condiţiona redobândirea cetăţeniei decât deactul de repatriere, iar nu de o prealabilă renunţare la cetăţenia străină, ceea ce s-ar fi putut interpreta în sensul că nici redobândirea cetăţeniei prin repatriere nuexcludea posibilitatea păstrării de către noul cetăţean român a cetăţeniei străine.

  Noua lege a cetăţeniei, reglementând în ansamblul ei această materie,consacră două modalităţi de dobândire a cetăţeniei ca efect al unui act juridic

individual emis nominal celui interesat de către organul administrativ de statcompetent:- prin repatriere;- prin acordarea la cerere.In realitate însă, deosebirea între cele două modalităţi nu constă în faptul că

 prima nu ar presupune o cerere a celui interesat, în timp ce a doua ar fi condiţionatăde o asemenea cerere. Aceasta pentru că, după cum rezultă din alin. l al art.10, şiredobândirea cetăţeniei române prin repatriere este condiţionată de cererea celuiinteresat. Astfel fiind, deosebirea dintre cele două modalităţi reglementate de lege

nu este cea sugerată de textul ei, ci este determinată de faptul că prima esterezervată persoanelor care în trecut au avut calitatea de cetăţeni români şi, deaceea, are loc în cadrul unei proceduri simplificate, în timp ce a doua esteaplicabilă celor care nu au avut niciodată cetăţenia română şi, ca urmare, estesubordonată unor condiţii suplimentare.

1. Acordarea la cerere este procedeul prin care cetăţenia română poate fiacordată, la cerere, unui cetăţean străin sau unei persoane fără cetăţenie care nu aavut nicicând în trecut calitatea de cetăţean român.

Cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie, care nu au avut niciodatăcetăţenia română trebuie, pentru a o dobândi, să îndeplinească un număr decondiţii (art.8):

a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu

Page 47: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 47/77

 

s-a născut pe acest teritoriu, locuieşte în mod legal, continuu şi statornic peteritoriul statului român de cel puţin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu uncetăţean român de cel puţin 5 ani;

 b) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa loialitate faţă de statul şi de poporul român;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;d) are asigurate mijloacele legale de existenţă;e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în

străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;f) cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi

civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;g) cunoaşte prevederile Constituţiei României.Termenele de domiciliere pe teritoriul României cerute de lege pot fi reduse

 până la jumătate în cazuri bine justificate.Dar nu numai condiţiile cerate pentru dobândirea cetăţeniei române la cerere

sunt altele şi mai numeroase decât cele prevăzute pentru dobândirea cetăţeniei prinrepatriere, ci şi procedura ce trebuie urmată este mai complicată. Aceasta pentru călegea a considerat necesară o verificare atentă dacă se vrea ca cetăţenia română sănu fie acordată oricărui străin care o solicită, ci numai aceluia care este socotitdemn de a primi acest statut şi nu va fi o povară financiară pentru statul român sauun element marginalizat al societăţii. Plecând de la această idee de bază, Legeanr.21/1991 a prevăzut că acordarea cetăţeniei române la cerere are loc pe calea

unei hotărâri a Guvernului publicată în Monitorul Oficial.Legea cetăţeniei române reglementează două situaţii în cazul acordăriicetăţeniei la cerere.

- Astfel, se poate acorda cetăţenia română persoanei care a avut aceastăcetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate.

- În al doilea rând, se reglementează acordarea cetăţeniei române persoaneicare nu a avut niciodată cetăţenia română, dar o cere. Existenţa acestor douăcategorii de persoane care cer (redobândirea şi dobândirea) cetăţenia română, nurămâne fără efecte juridice cât priveşte condiţiile ce trebuie îndeplinite (vezi art.10). Astfel, se poate dobândi cetăţenia română continuând să domicilieze înstrăinătate numai persoana care a mai avut această cetăţenie, dar a pierdut-o într-un mod sau altul. De asemenea, această persoană depune jurământul de credinţă înfaţa şefului misiunii diplomatice sau consulare a României din ţara în caredomiciliază. In situaţia persoanelor care cer acordarea cetăţeniei române şi care aumai avut această calitate legea impune domicilierea în ţară şi obligaţia depunerii

 jurământului în ţară. Data la care se dobândeşte cetăţenia română este cea în cares-a depus jurământul de credinţă.

2. Dobândirea cetăţeniei române prin repatriereUn alt mod de dobândire a cetăţeniei române prevăzut de lege este dobândirea

 prin repatriere. înscrierea în lege a acestui mod de dobândire a cetăţeniei române a

Page 48: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 48/77

 

răspuns necesităţii de a se da o reglementare corespunzătoare situaţiilor în care persoanele care au fost cetăţeni români au pierdut cetăţenia română ca urmare astabilirii lor în străinătate, dar doresc să se reintegreze în societatea românească. Incazul repatrierii este vorba de persoane care sunt legate de poporul român şi care,din diferite motive au întrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cusocietatea românească. Aşa se explică de ce legea consideră repatrierea ca im modde dobândire a cetăţeniei române.

Prin acest mod de dobândire a cetăţeniei române, persoana care a pierdutcetăţenia română o redobândeşte ca efect al repatrierii.

Întrucât repatrierea unei persoane ridică, cum este şi firesc, o serie de probleme privind familia acesteia, legea reglementează şi situaţiile posibile.

Plecând de la principiul că dobândirea cetăţeniei române de către unul dintresoţi nu are nici o consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ, se stabileşte că soţul

cetăţean străin poate cere dobândirea cetăţeniei române în condiţiile legii.Cât priveşte copilul minor al repatriatului, legea prevede că părinţii hotărăsc

 pentru copiii lor minori cu privire la cetăţenie şi că minorul care a împlinit vârstade 14 ani trebuie să-şi exprime separat consimţământul. Dacă părinţii nu cad deacord, va decide tribunalul de la domiciliul minorului, ţinând cont de intereseleacestuia.

Cererile de repatriere se depun la Ministerul Justiţiei. Aprobarea acestor cereri revine Guvernului la propunerea ministrului justiţiei.

Procedura acordării cetăţeniei române

Legea nr.21/1991, republicată, prevede următoarea procedură de acordare acetăţeniei române.

Cererea de acordare a cetăţeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi autentică şi va fi însoţită de actele care dovedesc îndeplinireacondiţiilor prevăzute de prezenta lege (art.12).

Cererea de acordare a cetăţeniei române se adresează Comisiei pentru

constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, care funcţionează pe lângăMinisterul Justiţiei. Comisia, formată din 5 magistraţi de la Tribunalul Bucureşti,este desemnată pe o perioadă de 4 ani, de preşedintele acestei instanţe. PreşedinteleComisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratulcu cea mai mare vechime în funcţie. Comisia are un secretariat condus de unconsilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de ministru (art.13).

Comisia dispune, pe cheltuiala petiţionarului, publicarea în extras a cererii deacordare a cetăţeniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a IlI-a.Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 dezile de la publicarea acesteia (art.14).

în vederea soluţionării cererii, comisia poate dispune:a) completarea actelor, precum şi orice explicaţii din partea petiţionarului; b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi;

Page 49: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 49/77

 

c) citarea oricărei persoane care ar putea da informaţii folositoare.(art. 15).Autorităţile publice care deţin date sau informaţii din care rezultă că

solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetăţeniei. Orice  persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la art.13, cu privire lacererea de obţinere a cetăţeniei române în cazul prevăzut la alin. 1 .(art. 16).

După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta,împreună cu cererea de acordare a cetăţeniei române, ministrului justiţiei. In raportse va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile legale

 pentru acordarea cetăţeniei (art. 17).Pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va prezenta Guvernului

  proiectul de hotărâre pentru acordarea cetăţeniei. In cazul în care nu suntîndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea cetăţeniei, pe baza raportuluicomisiei, ministrul justiţiei va comunica aceasta petiţionarului (art. 18).

Aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin hotărâre aGuvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiţiei.Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I (art.11).

Din examinarea Legii cetăţeniei române se observă că, în cazul dobândiriicetăţeniei române la cerere sau prin repatriere se cere depunerea unui jurământ decredinţă faţă de România. Prin conţinutul său, jurământul de credinţă este oafirmare solemnă a dorinţei persoanei respective de a fi devotat patriei şi

 poporului român, de a apăra drepturile şi interesele naţionale, de a respecta

Constituţia şi legile.Obligaţia depunerii jurământului incumbă persoanei care redobândeşte

cetăţenia română ca efect al repatrierii, precum şi persoanei căreia i se acordăcetăţenia română la cerere.

Jurământul de credinţă trebuie depus în termen de 6 luni de la datacomunicării hotărârii prin care s-a acordat cetăţenia română.

Jurământul se depune în faţa ministrului justiţiei sau a subsecretarului de statdelegat anume în acest scop. După depunerea jurământului, ministrul justiţiei, oridupă caz, şeful misiunii diplomatice sau consulare, va elibera persoanei căreia i s-

a acordat cetăţenia certificatul constatator.Jurământul de credinţă are ca efect juridic faptul că cetăţenia română sedobândeşte pe data depunerii sale. El este deci o fază obligatorie în proceduradupă care cetăţenia română se dobândeşte la cerere sau prin repatriere, fază cucare de altfel această procedură se încheie.

Pierderea cetăţeniei române

Ca şi modalităţile de dobândire a cetăţeniei române, cele prin care aceasta se pierde pot fi clasificate în două categorii principale: modalităţi care duc la pierderea de drept a cetăţeniei şi modalităţi de pierdere pe baza unui act juridicindividual emis de organul de stat competent.

Page 50: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 50/77

 

A. Pierderea de drept a cetăţeniei

în timp ce dobândirea de drept a cetăţeniei este modalitatea cu cea maifrecventă aplicaţie practică, pierderea de drept a cetăţeniei are un caracter excepţional. Ea poate să se producă în următoarele cazuri:

1. Adopţia copilului de către un cetăţean străinPotrivit Legii nr.21/1991, copilul minor, adoptat de către un cetăţean străin,

 pierde cetăţenia română dacă adoptatorii sau, după caz, adoptatorul, solicită aceastaîn mod expres, iar adoptatul este considerat, în temeiul legii străine, că a dobânditcetăţenia adoptatorilor. In conformitate cu prevederile legale, cetăţenii străini potadopta numai copii aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii, cu

excepţia cazului în care adoptatorii sunt rude până la gradul al patrulea inclusiv cuunul dintre părinţii copilului sau al adopţiei persoanei care a dobândit capacitatedeplină de exerciţiu, de către persoana sau familia care a crescut-o. Pe bazahotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei rămasă definitivă, ComitetulRomân pentru Adopţii va elibera un certificat, prin care va atesta că adopţia esteconformă cu normele prevăzute în Convenţia încheiată la Haga la 29 mai 1993.

2.Stabilirea filiaţiei copilului găsit pe teritoriul României faţă de ambiipărinţi străini sau faţă de un cetăţean străin, în acest ultim caz, dacă celălalt

 părinte rămâne necunoscut

Acest mod de pierdere a cetăţeniei române nu operează decât în privinţacopilului care nu a împlinit 18 ani, dat fiind principiul generai al legii că, odatămajor, copilul decide singur asupra cetăţeniei sale.

In ipoteza examinată în acest caz, copilul pierde cetăţenia română pe datastabilirii filiaţiei lui.

3. Anularea, declararea nulităţii sau desfacerea adopţiei unui minor decătre cetăţeni români

Dacă un copil străin a fost adoptat de către cetăţeni români, iar această adopţie

a fost anulată sau declarată nulă este firesc ca acesta să piardă şi cetăţenia română pe care o dobândise ca efect al adopţiei sale. Legea prevede în acest sens căanularea sau declararea nulităţii adopţiei în cazul în care copilul nu a împlinitvârsta de 18 ani şi domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia înstrăinătate, duc la consecinţa că minorul este considerat că nu a fost niciodatăcetăţean român. Situaţia se prezintă în acelaşi mod şi în cazul desfacerii adopţiei,singura deosebire fiind că de această dată copilul pierde cetăţenia română pe datacând adopţia a fost desfăcută.

4. Cazuri de pierdere a cetăţeniei române de către copil în urmaschimbării cetăţeniei părinţilor

Principiul Legii nr.21/1991 este că pierderea cetăţeniei române prin aprobarearenunţării nu are efect asupra cetăţeniei soţului sau copiilor minori. Cu toate

Page 51: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 51/77

 

acestea, copilul minor pierde cetăţenia română ca urmare a renunţării părinţilor laaceastă cetăţenie dacă ambii părinţi obţin aprobarea la renunţare din parteaGuvernului României, pe baza propunerii Ministerului Justiţiei, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate sau părăseşte împreună cu ei ţara. În acest caz,copilul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi sau, dacă aceştia au pierdut-ola date diferite, în momentul pierderii cetăţeniei de către ultimul părinte.

Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ceambii părinţi au pierdut cetăţenia română, pierde această cetăţenie la data plecăriisale din ţară.

Soluţiile vor fi aceleaşi atunci când numai unul dintre părinţi este în viaţă saucunoscut.

In toate aceste cazuri, copilul care a împlinit vârsta de 14 ani va fi necesar să-şi dea consimţământul.

B. Pierderea cetăţeniei pe baza unui act juridic individual emis deorganul de stat competent

1. Aprobarea prin hotărârea Guvernului a renunţării la cetăţeniaromână.

La baza reglementării acestei modalităţi de pierdere a cetăţeniei române decătre Legea nr.21/1991 se găseşte principiul potrivit căruia nimeni nu poate renunţa

 pur şi simplu la cetăţenia sa pentru a rămâne fără nici o cetăţenie. Acest principiureflectă preocuparea de a descuraja persoanele care ar dori ca, pe calea renunţării laorice cetăţenie, să rămână scutiţi de diferitele obligaţii ce revin numai cetăţenilor.De aceea, cetăţenia română nu poate fi pierdută prin renunţare decât cu aprobareaGuvernului României, o simplă declaraţie nefiind suficientă în acest scop. Deasemenea, prin modificarea Legii nr.21/1991 în 1999, pe lângă condiţiile caretrebuiau îndeplinite pentru a se aproba renunţarea la cetăţenia română a mai fostintrodusă o nouă condiţie, considerăm extrem de importantă şi anume, dacă

 persoana în cauză a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă

cetăţenie.Cererea de renunţare la cetăţenia română a unei persoane va fi aprobată pentrumotive temeinice, dacă aceasta a împlinit vârsta de 18 ani şi mai îndeplineştecondiţiile următoare:

a) să nu fie învinuită sau inculpată într-o cauză penală şi să nu aibă deexecutat o pedeapsă penală;

 b) să nu fie urmărită pentru debite faţă de stat, persoane fizice sau juridice dinţară, iar dacă are astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare

 pentru achitarea lor.Dacă este aprobată prin hotărârea Guvernului renunţarea la cetăţenie are ca

efect pierderea cetăţeniei române pe data publicării acestei hotărâri în MonitorulOficial.

Page 52: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 52/77

 

2. Retragerea cetăţeniei româneLegea nr.21/1991 stabileşte că această modalitate de pierdere a cetăţeniei

române este de competenţa Guvernului la propunerea Ministerului Justiţiei.Ceea ce caracterizează retragerea cetăţeniei române hotărâte de Guvern este

faptul că ea se face cu titlu de sancţiune şi se pronunţă din oficiu, spre deosebire deaprobarea renunţării la cetăţenie, dată tot de către Guvern, care nu are caracter desancţiune şi presupune o cerere în acest sens din partea celui interesat adresatăComisiei de pe lângă Ministerul Justiţiei.

Întrucât constituie o sancţiune, retragerea cetăţeniei este o măsură cu caracter strict personal, de natură să producă efecte numai cu privire la persoana vinovatăde săvârşirea a uneia dintre faptele prevăzute de lege. De aceea, soţul şi copiii

 persoanei sancţionate vor continua să-şi păstreze cetăţenia română.Legea nr.21/1991 prevede că cetăţenia română poate fi retrasă aceluia care:

a) aflat în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin carevatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;b) aflat în afara graniţelor României, se înrolează în forţele armate aleunui stat cu care România a rapt relaţiile diplomatice sau este în stare de război;

c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase.Primele două ipoteze menţionate mai sus se caracterizează prin faptul că

 permit aplicarea sancţiunii retragerii cetăţeniei române mimai unor persoane care

locuiesc în străinătate, pe când situaţia la care se referă ultima ipoteză duce laaplicarea sancţiunii retragerii cetăţeniei independent de locul de domiciliere sau dereşedinţă a persoanei vizate şi, prin urmare, poate fi îndreptată şi împotriva unor cetăţeni români aflaţi pe teritoriul ţării noastre.

În cazul aplicării sancţiunii retragerii cetăţeniei române, aceasta se pierde pedata publicării hotărârii Guvernului în Monitorul Oficial.

Deşi această dispoziţie a Legii nr.21/1991 nu face nici o distincţie, ea nu va putea fi aplicabilă în ipoteza retragerii cetăţeniei dobândite în mod fraudulos.

Într-adevăr, numai dintr-o greşeală, Legea nr. 21/1991 vorbeşte de retragerea

cetăţeniei dobândite în mod fraudulos, căci o asemenea dobândire este pur şisimplu nulă. Ea nu trebuie retrasă, ci declarată nulă şi, ca atare, considerată că nu a produs niciodată vreun efect juridic.

Procedura retragerii cetăţeniei române şi aprobării renunţării lacetăţenia română

Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetăţeniei române sau,

după caz, aprobarea renunţării la cetăţenia română, apreciind asupra propuneriiministrului justiţiei, făcută potrivit procedurii prevăzute la art.13-18 (art.30).Orice autoritate sau persoană care are cunoştinţă de existenţa unui motiv

 pentru retragerea cetăţeniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă

Page 53: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 53/77

 

Ministerul Justiţiei, având obligaţia să producă dovezile de care dispune. Comisiasesizată poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoană care arecunoştinţă despre existenţa situaţiei prevăzute la art. 24 (art.31).

Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procură specială şi autentică şi se depune la comisia de pe lângă MinisterulJustiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art.13-18 (art. 32).

Data pierderii cetăţeniei române prin retragere sau prin aprobarea renunţării laaceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărâriiGuvernului (art.33).

Persoane fără cetăţenie

In temeiul Legii nr.21/1991, nimeni nu dobândeşte cetăţenia română prinsimplul fapt al domicilierii pe teritoriul statului nostru chiar dacă nu are altăcetăţenie. În aceste condiţii, în ţara noastră există o categorie de persoane fărăcetăţenie, în care sunt incluşi toţi cei lipsiţi de o cetăţenie străină, care locuiesc peacest teritoriu, dar nu au dobândit încă cetăţenia română.

Aceste persoane fără cetăţenie se mai numesc „apoliţi" ( de la cuvântul grecesca = privativ şi polis = cetate), precum şi „apatrizi" (format din privativul a şicuvântul latin patria).

Situaţia unei persoane de a nu avea nici o cetăţenie poate fi consecinţa unor împrejurări diverse.

Astfel, este posibil ca unei persoane să i se fi retras cetăţenia de un stat fără caea să dobândească cetăţenia altui stat. Acelaşi este cazul cetăţeanului străin căruia is-a aprobat renunţarea la cetăţenie, dar nu a obţinut cetăţenia română.

 Neavând calitatea de cetăţeni români aceste persoane se bucură de toatedrepturile garantate de Constituţia şi legile ţării noastre, fiind lipsite numai dedrepturile specifice condiţiei de cetăţean român. De asemenea cu excepţiaobligaţiilor legate direct de calitatea de cetăţean român, ele au şi toate îndatoririle

cetăţenilor României.

Dovada cetăţeniei române

Legea cetăţeniei române stabileşte clar ce anume înscrisuri dovedesc cetăţeniaromână în ţară cât şi în afara hotarelor. Prima regulă este că dovada cetăţeniei seface prin buletinul sau cartea de identitate. Cât priveşte copiii până la vârsta de 14ani, ei dovedesc cetăţenia cu certificatul de naştere însoţit de buletinul sau carteade identitate al oricăruia dintre părinţi sau, în cazul în care copilul este înscris în

 buletinul de identitate al unuia dintre părinţi, numai cu acest buletin. Copiii până lavârsta de 14 ani, mai pot dovedi cetăţenia română şi cu certificatul eliberat deorganele de evidenţă a populaţiei, dacă nu se poate face dovada în condiţiile

Page 54: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 54/77

 

amintite mai sus.Cât priveşte dovada cetăţeniei copiilor până la 14 ani găsiţi pe teritoriul

României, ea se face prin certificatul de naştere, deoarece în această situaţie părinţii sunt necunoscuţi.

Dovada cetăţeniei se poate face şi cu certificatul constatator.

În străinătate, dovada cetăţeniei române se face prin actul valabil de trecere afrontierei emis de autorităţile române. Cât priveşte cetăţenii români aflaţi pestehotare, lor li se pot elibera, la nevoie, de către misiunile diplomatice sau oficiileconsulare române dovezi de cetăţenie.

Cetăţenia de onoare9

Potrivit legii, se poate acorda, unor străini care au adus servicii deosebite ţării

şi naţiunii române, cetăţenia de onoare. Aceasta se acordă de către ParlamentulRomâniei, la propunerea Guvernului. Beneficiarul cetăţeniei de onoare se bucurăde toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţiadrepturilor electorale şi de a ocupa o funcţie publică.

Dubla cetăţenie

Legislaţia română de după 1989 îngăduie dubla cetăţenie. Soluţia s-a impus pentru a permite rezolvarea problemelor multor cetăţeni români care în perioada

1944-1989 locuind în afara graniţelor ţării au pierdut cetăţenia română.Desigur soluţia legii române este solid motivată de istorie. Trebuie însă reţinut

că statele în general nu agreează dubla cetăţenie în statele unitare deoarece aceastăsituaţie ar putea genera unele situaţii nedorite.

CAPITOLUL V.

DREPTURILE, LIBERTĂŢILE Şl ÎNDATORIRILEFUNDAMENTALE

Page 55: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 55/77

 

Noţiunea de drepturi fundamentalePentru a defini drepturile fundamentale trebuie luate în considerare

următoarele aspecte:- sunt drepturi subiective, sunt posibilităţi ale subiectelor raportului

 juridic de a acţiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte oatitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecţia şi sprijinul statului înrealizarea pretenţiilor legitime.

- sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni,   pentru viaţa, libertatea şi personalitatea lor. Caracterul de drepturi esenţiale îl capătă în raport cu condiţiileconcrete de existentă ale unei societăţi date.

- datorită importanţei lor, sunt înscrise în acte deosebite cum ar fi:declaraţiile de drepturi, legi fundamentale.

Drepturile fundamentalesunt acele drepturi subiective ale cetăţenilor,

esenţiale pentru viaţa, demnitatea şi libertatea acestora, indispensabile pentru liberadezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prinConstituţie şi legi.

Se folosesc frecvent termenii de drept şi libertate (dreptul la viaţă, laapărare etc, libertatea întrunirilor, libertatea conştiinţei).

 Nu există deosebiri de natură juridică între drept şi libertate. Dreptul este olibertate, iar libertatea este un drept.

Terminologia constituţională desemnează o singură categorie juridică, şi

anume dreptul fundamental.Uneori se foloseşte şi expresia "instituţia drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale".

Noţiunea de îndatoriri fundamentale- sunt obligaţii şi nu îndrituiri aşa cum este dreptul fundamental.- presupun din partea cetăţeanului îndeplinirea unor cerinţe determinate de

sarcinile şi scopul societăţii.- sunt asigurate în realizarea lor prin convingere sau, la nevoie, prin forţa

de constrângere a statului- sunt obligaţii cărora societatea, la un anumit moment, le atribuie o

valoare mai mare, valoare ce se reflectă în regimul juridic special ce li se atribuie.  îndatoririle fundamentale sunt acele obligaţii ale cetăţenilor considerate

esenţiale de către popor pentru realizarea intereselor generale înscrise în Constituţieşi asigurate în realizarea lor prin convingere sau, la nevoie, prin forţa deconstrângere a statului.

Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Toate drepturile cetăţeanului sunt la fel de importante şi formează un totunitar.

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor români sunt clasificateîn mai multe categorii:

Page 56: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 56/77

 

1. Inviolabilităţile - acele drepturi şi libertăţi care  prin conţinutul lor asigură viaţa, posibilitatea de mişcareliberă, siguranţa fizică şi psihică, siguranţa domiciliului

  persoanei fizice, (ex. dreptul la viaţă, libertatea individuală,dreptul la apărare, inviolabilitatea domiciliului)

2. Drepturile şi libertăţile social-economice şiculturale - acele drepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor,asigură condiţiile sociale şi materiale de viaţă, educaţie şi

  posibilitatea protecţiei acestora (ex. dreptul la învăţătură, lamuncă, la grevă, la proprietate)

3. Drepturile exclusiv politice - acele drepturi care,  prin conţinutul lor, pot fi exercitate de către cetăţeni numai  pentru participarea la guvernare (ex. dreptul la vot, dreptulde a fi ales)

4. Drepturile şi libertăţile social-politice - aceledrepturi şi libertăţi care, prin conţinutul lor, pot fi exercitatede către cetăţeni la alegere, fie pentru rezolvarea unor  

  probleme sociale, fie pentru participarea la guvernare (ex.libertatea conştiinţei, dreptul de asociere, libera exprimare )

5.Drepturile garanţii - acele drepturi care, princonţinutul lor, joacă, în principal, rolul de garanţiiconstituţionale (ex. dreptul de petiţionare, dreptul persoaneivătămate de către o autoritate publică)

6. Dreptul la azil - un drept al cetăţenilor străini şi al apatrizilor 

Principiile constituţionale aplicabile drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale.

1. Universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlorfundamentale (art. 15)

- drepturile şi libertăţile sunt universale şi indivizibile.-cetăţenii beneficiază de drepturi şi libertăţi,

consacrate prin Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.- se referă atât la sfera propriu-zisă a drepturilor cât şi la titularii

acestora.- exprimă vocaţia omului pe planul realităţilor juridice interne ale fiecărei

ţări pentru toate drepturile şi libertăţile.- exprimă ideea că toţi cetăţenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi

şi libertăţi.- universalitatea drepturilor implică şi universalitatea

îndatoririlor deoarece este firesc ca cetăţeanul să aibă atâtdrepturi cât şi obligaţii faţă de semenii săi şi faţă de societate.

2. Neretroactivitatea legii (art.15)

Page 57: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 57/77

 

- un principiu de drept de incontestabilă tradiţie,actualitate şi justiţie

- o lege, odată adoptată, produce şi trebuie să producă efecte juridicenumai pentru viitor.

- principiul este expres formulat în Codul Civil (legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă), precum şi în Codul Penal (legea penalănu se aplică faptelor care la data când au fost săvârşite nu erau prevăzute cainfracţiuni).

- faţă de principiul potrivit căruia legea produce efecte juridice numai pentruviitor, s-au impus în practica juridică şi în legislaţie două excepţii:1. cea privind aplicarea legii penale mai blânde;2. cea privind legile interpretative.

Ca principiu constituţional, este obligatoriu pentrutoate ramurile de drept, fără excepţie, nu numai pentru aceleacare-1 prevăd explicit.

De asemenea, priveşte şi reglementările contravenţionale i se prezintă ca oș  garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale, îndeosebi a libertăţii şisiguranţei persoanei.

3. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor (art.16)-este principiul constituţional potrivit căruia cetăţenii români, fără deosebire

de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenţă

 politică, avere sau origine socială, se pot folosi în mod egal de toate drepturile prevăzute în Constituţie şi legi, pot participa în egală măsură la viaţa politică,economică, socială şi culturală fără privilegii şi fără discriminări, sunt trataţi în modegal atât de către autorităţile publice cât şi de către ceilalţi cetăţeni.

-se pot identifica trei aspecte care privesc conţinutul acestui principiu:a) egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii - exprimă realitatea că femeile

reprezintă jumătate din populaţia ţării.- se bucură în mod egal cu bărbaţii de toate drepturile.

- egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii este garantată şi prin

ocrotirea deosebită ce se acordă femeii mame, prin ocrotirea şi asistenţa acordatefamiliei.- egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea

funcţiilor şi demnităţilor publice.  b) egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă,

naţionalitate sau origine etnică, limbă, avere sau originesocială.

- exprimă la nivelul acestei instituţii juridice realitatea că pe teritoriulRomâniei, în decursul dezvoltării istorice s-au aşezat, au locuit, au muncit şi au

luptat cot la cot cu românii şi cetăţenii de altă naţionalitate: maghiari, romi,germani, sârbi, evrei,etc.- toţi aceşti cetăţeni se bucură în mod egal cu românii de toate drepturile

Page 58: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 58/77

 

şi libertăţile şi îşi asumă, tot în mod egal, îndatoririle fundamentale.c) egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de religie,

opinie sau apartenenţă politică.- este o prelungire a celorlalte două aspecte, aici urmărindu-se ca

opţiunile politice sau religioase ale oamenilor să nu fie speculate în sensuldiscriminării în drepturi.

- cetăţenii Uniunii Europene vor avea dreptul de a alege şi de a fi aleşiîn autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii organice.

4. Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoanele care aucetăţenia română şi domiciliul în ţară (art.16)

- funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au cetăţenie română şi domiciliul în ţară.

- ocuparea unei funcţii sau demnităţi publice se poate face numai de către persoane care îndeplinesc toate condiţiile legale cerute (vârstă, capacitate).

- domicilierea pe teritoriul României.- este o condiţie firească.- se practică în mai toate sistemele constituţionale,

domiciliul fiind alături de cetăţenie o garanţie aataşamentului persoanei faţă de ţara la guvernarea căreia

 participă ca demnitar sau funcţionar public.

5. Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile lor (art.17)- exprimă faptul că cetăţenia română este legătura

  politică şi juridică dintre cetăţean şi stat, care prin efectelesale determină statutul juridic al persoanei oriunde s-ar afla,atât în interiorul cât şi în afara frontierelor.

- cetăţenii români care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecţiaautorităţilor române, iar acestea au obligaţia constituţională de a le acorda protecţianecesară.

- cetăţeanul român care se află în afara frontierelor trebuie să-şi

îndeplinească obligaţiile ce îi revin potrivit Constituţiei şi legilor României.

6. Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecţie juridică (art.18)

- cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în Româniase bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor  garantată de Constituţie şi de alte legi.

- dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii cu respectareatratatelor şi convenţiilor la care România este parte.

- străinii şi apatrizii, în calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale,inalienabile şi imprescriptibile.

- din punct de vedere strict juridic anumite drepturi pot aparţine numai

Page 59: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 59/77

 

cetăţenilor români care, prin cetăţenie, sunt ataşaţi destinelor statului roman.- în afara drepturilor naturale care aparţin oricărui om există şi alte drepturi

subiective a căror dobândire şi exercitare legea nu o condiţionează de calitatea decetăţean (practic străinii şi apatrizii din România se pot bucura de toate drepturile şilibertăţile afară de acelea pentru care Constituţia impune calitatea de cetăţeanromân).

- dreptul de azil cuprinde de fapt găzduirea şi protecţia statului românacordată acestor persoane, deoarece în statul lor de origine sunt urmărite sau

 persecutate pentru activităţi desfăşurate în favoarea umanităţii, progresului, păcii.

7. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din România(art.19)

Extrădarea - instituţia juridică ce permite unui stat de a cere altui stat, peteritoriul căruia s-a refugiat unul din cetăţenii săi, să i-1 predea.

Expulzarea - instituţia juridică ce permite autorităţilor publice dintr-un statsă oblige o persoană indezirabilă să părăsească ţara, punând astfel capăt în mod silitşederii acestei persoane pe teritoriul său.

Extrădarea cetăţenilor români este posibilă, caexcepţie, în baza convenţiilor internaţionale la care Româniaeste parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

8. Prioritatea reglementărilor internaţionale (art.20)- aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor privind drepturile omului se fac în

concordanţă cu reglementările internaţionale- în caz de neconcordanţe se aplică, prioritar, reglementările

internaţionale, cu excepţia cazului în care dispoziţiileconstituţionale şi legale româneşti sunt mai favorabile.

9. Accesul liber la justiţie (art. 21)- oricine se poate adresa justiţiei- dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea

cauzelor într-un termen rezonabil

10. Caracterul de excepţie al restrângerii exerciţiuluiunor drepturi sau libertăţi (art.49)

-restrângerile sunt expres prevăzute de lege- sunt necesare pentru a proteja securitatea naţională, ordinea publică,

sănătatea, morala publică, drepturile omului, instrucţia penală, prevenireacalamităţilor 

-sunt proporţionale cu cauza care le-a determinat.

-să fie necesare într-o societate democratică- să fie aplicate în mod nediscriminatoriu şi să nuatingă substanţa dreptului.

Page 60: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 60/77

 

Inviolabilităţile

1. Dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică, la

integritate psihică (art.22)- este garantat de Constituţie- pedeapsa cu moartea este interzisă- sunt interzise tortura, pedepsele şi tratamentele inumane ori degradante

2. Libertatea individuală (art.23)- libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile- reţinerea nu poate depăşi 24 de ore- arestarea şi prelungirea sa se dispun numai de către judecător 

- prezenţa avocatului- prezumţia de nevinovăţie- legalitatea pedepselor - privarea de libertate priveşte numai faptele penale

3. Dreptul la apărare (art.24)- este garantat- avocat ales sau numit din oficiu

4. Dreptul la liberă circulaţie (art. 25)- în ţară şi în străinătate- stabilirea domiciliului sau reşedinţei în orice localitate- emigrarea şi revenirea în ţară

5. Dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şiprivate (art. 26)- obligaţia de respect din partea autorităţilor publice- dreptul exclusiv al persoanei la propria imagine- dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi

- libertatea corporală- transplantul

6. Inviolabilitatea domiciliului (art.27)- inviolabilitatea domiciliului- libera alegere a domiciliului- domiciliul şi reşedinţa- derogări:

1. executarea unui mandat de arestare2. executarea unei hotărâri judecătoreşti

3. înlăturarea unei primejdii4. - apărarea securităţii publice sau a ordinii

 publice

Page 61: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 61/77

 

5. prevenirea răspândirii unei epidemii6. percheziţia se dispune numai de judecător 7. interzicerea percheziţiilor în timpul nopţii, afară decazul infracţiunilor flagrante.

7. Dreptul la învăţătură (art.32)- învăţământul obligatoriu, învăţământul liceal, învăţământul

 profesional, învăţământul superior - se desfăşoară în limba română dar şi într-o limbă de circulaţie

internaţională- persoanele aparţinând minorităţilor naţionale pot învăţa limba maternă şi

 pot fi instruite în această limbă- învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii- burse sociale pentru copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate şi

celor instituţionalizaţi- unităţile de învăţământ: de stat, particulare, confesionale- autonomia universitară- libertatea învăţământului religios

8. Accesul la cultură (art.32)- libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la

valorile culturii naţionale şi universale

- identitatea spirituală, cultura naţională, artele, moştenirea culturală,creativitatea contemporană, valorile culturale şi artistice

9. Dreptul la ocrotirea sănătăţii (art.33)- asigurarea igienei şi a sănătăţii publice- asistenţă medicală, asigurări sociale de boală, accidente, maternitate şirecuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi activităţilor 

 paramedicale

10. Dreptul la un mediu sănătos (art.331

)- un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic- îndatorirea tuturor de a proteja şi a ameliora mediul

înconjurător 

11. Dreptul la muncă şi la protecţia socială amuncii (art. 38 şi 39)

- libertatea alegerii profesiei, meseriei, ocupaţiei şi a locului de muncă- măsuri de protecţie socială (securitatea şi sănătatea salariaţilor, munca femeilor 

şi tinerilor, salariu minim brut pe ţară, repaosul săptămânal, concediul de odihnă

 plătit, formarea profesională)- ziua de muncă, în medie, 8 ore- salarii egale pentru femei şi bărbaţi- caracterul obligatoriu al convenţilor colective de muncă

Page 62: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 62/77

 

- interzicerea muncii forţate

12. Dreptul la grevă (art.40)- interese profesionale, economice şi sociale- aparţine salariaţilor - garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate

13. Dreptul de proprietate privată (art.41)- garantarea dreptului şi a creanţelor asupra statului- garantarea indiferent de titular - străinii şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în

condiţiile tratatelor pe bază de reciprocitate şi prin moştenire legală- exproprierea

- interzicerea naţionalizării şi a altor măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau dealtă natură discriminatorie

- interzicerea confiscării averii dobândite licit- prezumţia de bună-credinţă- posibilitatea confiscării bunurilor rezultate din infracţiuni ori contravenţii

14. Libertatea economică (art.411)- acces liber - libera iniţiativă

15. Dreptul la moştenire (art.42)- este garantat

16. Dreptul la un nivel de trai decent (art.43)- obligaţia statului de a lua măsuri- măsurile:

- pensie

- concediu de maternitate plătit- asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat- ajutor de şomaj- asigurări sociale publice sau private- asistentă socială

17. Dreptul la căsătorie (art.44)- elementul natural şi fundamental al societăţii- egalitatea soţilor 

- dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şiinstruirea copiilor - căsătoria civilă precede pe cea religioasă

Page 63: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 63/77

 

- egalitatea între copiii din afara căsătoriei cu cei din căsătorie

18. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi

asistenţă (art.45)- regim special de protecţie şi asistenţă- alocaţii pentru copii- ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap- interdicţia exploatării minorilor - minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi- participarea liberă la viaţa politică, socială, economică, culturală şi

sportivă

19. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecţiespecială (art.46)- politică naţională de egalitate a şanselor - prevenire şi tratament a handicapului- participarea efectivă la viaţa comunităţii

20. Libertatea conştiinţei (art.29)- libertatea de a avea şi de a exprima public o concepţie- de a avea o credinţă religioasă- comandă conţinutul altor libertăţi

- continuitatea spirituală părinţi-copii- cultele religioase- raporturile dintre stat şi biserică- raporturile dintre religii

- respect reciproc i toleran ăș ț

- interzicerea învrăjbirii religioase

21. Libertatea de exprimare (art.30)- gânduri, opinii, credinţe, creaţii

- prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace decomunicare în public- interzicerea cenzurii- publicaţiile nu pot fi suprimate- reguli ale exprimării- răspunderea civilă- delictele de presă

22. Dreptul la informaţie (art.31)

- recepţionarea de date şi informaţii- informaţiile de interes public- informaţiile de interes personal- dreptul la antenă

Page 64: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 64/77

 

- serviciile publice de radio şi televiziune

23. Libertatea întrunirilor (art.36)- se desfăşoară numai paşnic- fără nici un fel de arme

24. Dreptul de asociere (art.37)- partide politice, sindicate, patronate- sunt neconstituţionale cele ce contravin art. 37(2)- nu pot face parte din partide politice: judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii

 poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii, funcţionarii publicinominalizaţi prin lege organică

- interzicerea asociaţiilor cu caracter secret

25. Secretul corespondenţei (art.24)- scrisori, telegrame, alte trimiteri poştale, convorbiri telefonice- restrângerea necesară în interesul justiţiei

26. Dreptul de petiţionare (art.47)- este un drept garanţie- obligaţia autorităţilor de a examina şi răspunde la petiţii în termenele şi

condiţiile legale- nu se iau în considerare anonimele- scutirea de taxă

27. Dreptul persoanei vătămate de către oautoritate publică (art.48)- prin act administrativ- vătămarea unui drept sau interes legitim- nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este act administrativ- recunoaşterea dreptului sau a interesului- anularea actului

- repararea pagubei- răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare- răspunderea patrimonială a magistraţilor pentru erori judiciare dacă şi-auexercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

CAPITOLUL VI.

Page 65: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 65/77

 

STATUL

Definiţia statului

Din perspectiva dreptului constituţional, statul este definit ca o modalitate deorganizare a puterii politice, exercitată într-un cadru teritorial determinat şi cu

 privire la o comunitate de oameni organizată. Această putere este instituţionalizatăîntr-o entitate distinctă de cea a guvernanţilor, entitate ce beneficiază de capacitate

 juridică proprie, dar care exprimă voinţa lor politică.Din punct de vedere juridic, statul poate fi privit ca o persoană juridică,

adică este titular de drepturi şi obligaţii ca orice persoană fizică. Cu alte cuvinte,statul este subiect de drept (recunoaşte cetăţenia, intră în raporturi de dreptinternaţional cu alte state).

Elementele statului

În sens larg, statul este analizat ca sumă a trei elemente, şi anume: teritoriul, populaţia şi puterea politică suverană (suveranitatea).

Teritoriul reprezintă delimitarea acelei porţiuni de pământ asupra căreia oanumită putere de stat îşi poate exercita atributele cu excluderea oricăror alte formede putere statală. Această delimitare se realizează tehnic juridic prin reglementareafrontierelor statului, iar în noţiunea de teritoriu sunt incluse solul cuprins întreaceste frontiere, subsolul şi coloana de aer corespunzătoare solului.

Porţiunea de teritoriu cuprinsă între frontierele unui stat se referă la uscatul

aflat sub suveranitatea starului respectiv, indiferent de poziţionarea sa geografică,la luciul apelor interioare (râuri, lacuri, canale, porturi), precum şi la mareateritorială, aşa cum este ea delimitată prin convenţii internaţionale. Subsolulcorespunzător acestei suprafeţe (coloana de pământ aflată sub nivelul mării încadrul contururilor astfel precizate) se află sub suveranitatea statului fără nici oîngrădire.

În schimb, în ceea ce priveşte spaţiul aerian, acesta include coloana de aer situată deasupra solului delimitat prin frontiere şi se întinde, în mod convenţional,

 până la limita interioară a spaţiului cosmic.Asupra întregului său teritoriu, statul exercită o autoritate exclusivă,

manifestată sub trei aspecte generale:

Page 66: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 66/77

 

a) plenitudine; b) exclusivitate;c) opozabilitate faţă de orice alt stat.

Primul aspect indică faptul că statul exercită în limitele sale teritoriale  plenitudinea funcţiilor sale (ex: statul, prin organismele sale specializate,legiferează, organizează administraţia, stabileşte instanţele de judecată,organizează armata şi forţele de poliţie).

In ceea ce priveşte exclusivitatea, este general admis că pe teritoriul săustatul exercită în mod liber întreaga sa autoritate, fiind exclusă intervenţia altui stat.Un stat suveran are însă dreptul să accepte o diminuare a suveranităţii sale (ex.: unstat care are instalaţii nucleare acceptă o inspectare a instalaţiilor sale sau folosireaacestora de către un alt stat sau de către o organizaţie internaţională; existenţa unor 

 baze militare sau instalaţii militare în alte state).Aspectul opozabilităţii este conferit de legitimitatea şi recunoaşterea

internaţională a constituirii unui stat pe un anumit teritoriu. Legitimitatea şicaracterul legal al ocupării unui teritoriu de către un stat trebuie recunoscute decomunitatea internaţională. Excepţie de la acest principiu sunt rapturile, anexiunileteritoriale, cedările de teritorii sub presiunea sau ameninţarea militară ori politică aaltor state).

Importanţa stabilirii teritoriului unui stat implică o delimitare precisă afrontierelor sale. Frontiera apare ca o instituţie juridică importantă, iar dreptulinternaţional, care o defineşte ca o linie şi eventual ca o zonă care separă teritoriul

unui stat de al altuia, prevede diverse tehnici şi proceduri de delimitare a acestora.Aplicarea efectivă a regulilor respective se ciocneşte întotdeauna de interesele sauambiţiile statelor. De altfel, existenţa şi traseul frontierelor se află la origineaconflictelor militare şi politice între state.

Recunoaşterea unei frontiere are o consecinţă de drept internaţional -respectarea integrităţii teritoriale a statului respectiv.

Teritoriul unui stat există ca atare, indiferent că este întins sau mai puţinîntins, continental sau insular.

Teritoriul are o importanţă deosebită pentru stabilirea unei populaţii şi

 pentru accelerarea procesului de formare a naţiunii şi a sentimentului naţional.În afară de caracteristicile sale politice, economice sau naţionale, teritoriul prezintă două mari caracteristici juridice. Astfel, teritoriul unui stat este indivizibilşi inalienabil.

Indivizibilitatea teritoriului semnifică unitatea acestuia. Teritoriul, fiind unelement constitutiv al statului, nu poate fi divizat şi înstrăinat altor entităţi statale.Faptul că teritoriul statal este împărţit în unităţi administrativ-teritoriale care se

 bucură de autonomie locală nu are, în acest sens, nici o relevanţă, întrucât unităţilerespective nu sunt opuse statului ca atare.

Statul îşi exercită suveranitatea şi prerogativele de putere pe întreg teritoriulsău, fără amestecul altui stat sau al organizaţiilor internaţionale.Inalienabilitatea teritoriului întăreşte indivizibilitatea acestuia. Fiind

inalienabil, teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. In practica internaţională este

Page 67: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 67/77

 

acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai ca expresie a acordului întrestatele suverane interesate.

Populaţia (naţiunea)

Din punct de vedere riguros ştiinţific, naţiunea este elementul constitutiv alstatului, ea putând fi definită ca populaţia de ieri, de azi şi de mâine. Naţiuneaexprimă istoria, continuitatea şi mai ales comunitatea spirituală şi materială. În

  populaţie, de regulă, distingem trei categorii, şi anume: cetăţenii, străinii şi

apatrizii, ori aceste două ultime categorii nu sunt încorporate în categoria naţiune.Statele pot fi împărţite în state naţionale şi state multinaţionale.Statele naţionale sunt cele în care populaţia majoritară formează o singură

naţiune.Statul multinaţional este statul a cărui populaţie este formată din diferite

rase sau naţionalităţi, vorbind limbi diferite şi având culturi şi un trecut istoricdiferite. In asemenea state, coeziunea naţională este dificil de întreţinut, dar nuimposibil de realizat. De pildă, Elveţia şi R.P. Chineză sunt state multinaţionale.U.R.S.S. a fost un stat multinaţional.

Puterea politică suverană

Statul suveran este dator să exercite pe teritoriul său şi faţă de întreaganaţiune prerogativele sale de putere suverană pentru a menţine ordinea, apăracomunitatea respectivă faţă de agresiuni etc.

O autoritate publică este suverană atunci când nu este supusă nici unei alteautorităţi nici în cadrul intern al statului, nici pe plan extern. Nici o altă entitate nuo poate controla. Cu alte cuvinte, în interiorul frontierelor sale starul exercită o

 putere exclusivă, deţine puterea de a controla, de a comanda şi de a sancţiona înmod suveran.

Unul dintre atributele esenţiale ale suveranităţii statului îl constituie dreptulsău inalienabil de a reglementa în mod liber şi fără nici o intervenţie din parteaaltui stat, organizarea şi funcţionarea sistemului politic, raporturile societate - stat -cetăţean, raporturile personale şi patrimoniale între indivizi etc. prin intermediulnormelor juridice.

Reglarea normativă şi optimizarea relaţiilor sociale prin intermediulnormelor de drept, instituirea unei ordini juridice stricte constituie una dintre

caracteristicile definitorii ale suveranităţii puterii politice, singura îndrituită săîmbrace în haină normativă voinţa poporului şi să-i confere acesteia, la nevoie,

 prin forţa de constrângere a statului, autoritate şi obligativitate generală.

Page 68: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 68/77

 

Este esenţial ca puterea să fie legitimă şi să se exercite în cadrul legislaţieiconstituţionale adoptate în mod democratic.

O putere devine ilegitimă prin contestarea ei de către întreaga naţiune saude către majoritatea ei. O condiţie a legitimităţii este respectarea de către putere aConstituţiei. Astfel, un guvern desemnat legal poate deveni ilegitim datorităactivităţii sale. Lipsa de legitimitate într-o asemenea situaţie se exprimă prin

  pierderea de către guvern a suportului popular sau prin retragerea sprijinului partidelor parlamentare.

In cazul constatării ilegitimităţii guvernului, urmează ca acesta să fieînlocuit cu un alt guvern cu respectarea dispoziţiilor constituţionale în materie.

Elementele legitimităţii puterii politice sunt: legalitatea instituirii puteriicu respectarea constituţiei şi corecta folosire a acestei puteri în conformitate culegile statului.

Funcţiile statului

Funcţia statului exprimă raportul dintre modalităţile concrete, deorganizare a cetăţenilor şi scopul în vederea căruia au realizat ei mecanismulstatal.

Funcţiile statului exprimă legătura legică dintre un anumit tip de activitateumană desfăşurată în cadrul unui stat şi finalitatea în vederea realizării căreia

respectiva activitate este organizată şi desfăşurată.Funcţiile statului au fost clasificate în doctrină după mai multe criterii.Astfel, după cum ele se referă la realizarea puterii în cadrul societăţii

organizate în stat sau în raporturile acestei entităţi cu alte state, funcţiile statuluisunt interne şi externe. Această clasificare are la bază cele două principale direcţiide acţiune ale oricărui stat: cea internă se referă la realizarea politicii statale îninteriorul teritoriului său, cea externă vizează politica sa în raport cu alte state.

Printre funcţiile interne menţionăm apărarea dreptăţii şi a justiţiei sociale,gestionarea economiei naţionale etc.

Dintre funcţiile externe amintim protecţia fiinţei statului faţă de posibileleameninţări venite din exteriorul lui şi cea de protecţie a propriilor cetăţeni faţă deagresiunile din partea altor cetăţeni sau a altor state.

În raport de conţinutul concret al activităţii statale desfăşurate în vederearealizării unui anumit scop se disting funcţii economice (constând în măsurile pecare le ia statul în domeniul comercial, vamal etc), culturale (manifestate prinintervenţia statului în domeniul educaţiei naţionale, al mijloacelor mass-media),sociale (acţiuni specifice ale statului în materie de protecţie şi asistenţă socială),represive etc.

Cea mai cunoscută clasificare a funcţiilor statului este aceea care rezultă

din teoria separaţiei puterilor în stat: funcţiile legislativă, executivă şi jurisdicţională.

Func ţia legislativă corespunde acelei activităţi umane prin care se stabilesc

Page 69: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 69/77

 

regulile de conduită obligatorii pentru toţi cetăţenii statului; ea are un conţinutoriginar şi de ea depind în conţinutul lor celelalte două funcţii statale.

Func ţia executivă dă expresie necesităţii punerii în aplicare a regulilor stabilite, prin desfăşurarea unei activităţi de organizare a executării şi executareîn concret a legilor; ea se concretizează la nivel juridic prin acte administrativecare trebuie să fie conforme cu legile.

Func ţia jurisdicţională exprimă acea activitate umană prin care sesoluţionează eventualele conflicte apărute între cetăţeni în legătură cu oriceaspect al vieţii lor în cadrul statului şi se traduce în plan juridic prin hotărâricare beneficiază de autoritatea de lucru judecat şi au doar efecte relative, între

 părţile implicate în proces (deşi pot exista hotărâri ce produc efecte ergaomnes)

Fiecăreia din aceste funcţii îi corespunde la nivelul organizării statale câte

un organ prin care puterea de stat se exprimă şi se realizează efectiv.

Structura de stat

Structura de stat este modul de organizare a puterii în raport cu teritoriul

statului.Formele structurii de stat sunt: statul unitar şi statul federativ.Statul unitar sau simplu se caracterizează prin:- existenţa unei formaţiuni statale unice;- existenţa unui singur rând de organe centrale de stat (un singur organ

legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecătoresc suprem),-  populaţia sa are, de regulă, o singură cetăţenie;- organizarea administrativă a teritoriului este astfel realizată încât, de

  principiu, organele de stat din unităţile administrativ-teritoriale se

subordonează uniform faţă de organele de stat centrale.Sunt state unitare România, Bulgaria, Italia etc.

Statul federativ, compus sau unional este constituit din două sau mai multestate membre (state federate) din unirea cărora apare un nou stat -federaţia - distinctde statele ce îl alcătuiesc. Statele membre ale federaţiei îşi menţin o anumităindependenţă, vorbindu-se chiar de o suveranitate a membrilor federaţiei.

Statul federativ se caracterizează prin:- existenţa a două rânduri de organe centrale de stat, şi anume organele

federaţiei (Parlament, Guvern, organ judecătoresc suprem) şi organelestatelor membre, în sensul că fiecare stat are un Parlament, un Guvern şiun organ judecătoresc suprem proprii;

- o structură aparte a organelor de stat federative. Astfel, Parlamentul

Page 70: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 70/77

 

federal este un parlament bicameral, existenţa celei de-a doua camerefiind necesară pentru a reprezenta statele membre;

- raporturile dintre statele membre ale federaţiei sunt raporturi de dreptintern, federaţia formând o uniune de drept constituţional;

- existenţa a două cetăţenii pentru populaţia statului federativ - cetăţeniastatului membra şi cetăţenia statului federal -, afară de cazul în carestatele membre ale federaţiei decid altfel.

Forma de guvernământ

Forma de guvernământ constituie modul în care sunt formate şi funcţioneazăorganele supreme. Ea este raportată, în principiu, la trăsăturile definitorii ale şefuluide stat şi la raporturile sale cu puterea legiuitoare.

Cele mai utilizate forme de guvernământ au fost monarhia şi republica.Monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este un monarh

(rege, împărat, emir, prinţ) absolut sau nu, ereditar sau desemnat după procedurispecifice în funcţie de tradiţiile regimului constituţional.

În evoluţia monarhiei se cunosc:1. Monarhia absolută, care este cea mai veche formă de monarhie şi se

caracterizează prin faptul că monarhul este unicul organ suprem în stat. Ex:Imperiul rus, Imperiul otoman.

2. Monarhia limitată  (constituţională), care presupune limitarea puterilor monarhului prin constituţie, datorită existenţei şi altor organe. Cu toate acestelimitări, monarhul are un rol deosebit, atribuţiile parlamentului fiind reduse.

3. Monarhia parlamentară dualistă, care este o formă a monarhieiconstituţionale prin care monarhul şi parlamentul stau din punct de vedere legal peo poziţie egală.

4. Monarhia parlamentară contemporană (întâlnită astăzi în Belgia, Olanda,

Marea Britanie, ţările scandinave), care este o formă de guvernământ democratică,datorită faptului că monarhul, ca şef al statului, are mai mult caracter simbolic. El"domneşte, dar nu guvernează", ceea ce înseamnă că primul-ministru sau miniştriicontrasemnează aproape toate actele emise ca urmare a exercitării atribuţiilor suveranului. Chiar dacă păstrează unele prerogative specifice şefului de stat(dizolvarea parlamentului, semnarea legilor, numirea în funcţii superioare), acesteaau mai mult un caracter de ceremonie.

Republica este acea formă de guvernământ în care cetăţenii se guverneazăsinguri, desemnându-şi sau alegând un şef de stat denumit, de regulă, preşedinte.

Preşedintele poate fi ales fie direct prin vot universal, fie de către parlament,desemnare ce determină clasificarea republicii în republică prezidenţială şirepublică parlamentară.

Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de

Page 71: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 71/77

 

către parlament, preşedintele răspunzând în faţa acestuia. De aceea, poziţia şefuluide stat este inferioară parlamentului din punct de vedere legal. Ex: Italia,Germania.

Republica prezidenţială se caracterizează prin alegerea preşedintelui decătre corpul electoral, fie direct prin vot universal, fie indirect prin intermediulcolegiilor electorale. Datorită acestui lucru preşedintele se află din punct de vederelegal pe o poziţie egală cu parlamentul.

În cadrul republicii, funcţia de şef al statului poate îi îndeplinită fie de osingură persoană, fie de către un organ colegial.

Potrivit Constituţiei actuale a României, forma de guvernământ a statuluiromân este republica. Preşedintele este ales prin vot universal şi nu estesubordonat Parlamentului.

 

Organizarea statală a puterii.

Categoria cea mai importantă în teoria şi practica sistemelor constituţionaleeste categoria putere.

Constituţia României, prin art. 2, stabileşte că „Suveranitatea naţionalăaparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative,constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".

Două constatări:- legătura între categoriile şi fenomenele popor,

naţiune, putere de stat, puteri publice;- formulările extrem de nuanţate cu care se operează  precum cele de putere, puteri publice, puteri, suveranitate,suveranitate naţională (care pe fond exprimă aceeaşicategorie) sau cele de „rezidă în naţiune", „aparţinenaţiunii", „aparţine poporului".

Dacă vorbim de stat sau de putere (puteri) de stat vorbim despre unul şiacelaşi lucru. De unde identitatea între exprimările autorităţi statale şi autorităţiale puterii sau funcţiile statului şi funcţiile puterii.

- exprimările putere politică şi putere de stat pot evoca aceleaşi noţiunifolosite, ce se află într-o strânsă legătură, dar neconfundabile şi care privescfenomenul general (complex) putere.

- dacă termenul politic desemnează caracterul social al puterii, exprimarea putere politică desemnează puterea poporului, naţiunii.

- termenul politic   poate desemna caracterul puterii unor formaţiuni,asociaţii, puterii partidelor.

- puterile statale au şi ele trăsături politice, iar termenul politic este nuanţatexplicat.

- vom folosi putere politică  pentru a desemna puterea poporului (naţiunii)care are un conţinut mai larg decât organizarea sa statală, decât puterea (puterile) destat.

- puterea (puterile) de stat este partea instituţională a puterii politice dar nu-

Page 72: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 72/77

 

i epuizează sfera.- trăsăturile puterii politice se regăsesc în puterile

statului, dar trăsăturile statului nu se regăsesc, în totalitate, înansamblul puterii politice.Puterea (puterile) statală este forma de organizare statală a puterii poporuluiDacă această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităţi,

  puteri) de organe de stat, cu funcţii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şicaracterizate prin autonomie organizatorică şi funcţională, precum şi prin echilibrureciproc şi colaborare, suntem în prezenţa separaţiei - echilibrului puterilor. Aceastăstare este specifică sistemelor de guvernământ democratice.

Dacă însă organizarea şi funcţionarea acestor organe de stat suntcaracterizate prin centralism şi concentrate, suntem în prezenta unicităţii puterii,stare specifică sistemelor de guvernământ totalitare.

Funcţia fundamentală a statului (puterilor) este de a exprima şi realiza cavoinţă general obligatorie (voinţă de stat) voinţa poporului. Acesta este punctul de

 plecare în teoretizarea organizării statale a puterii poporului. De aici trebuie să pornim pentru a identifica funcţiile puterii, instituţiile şi formele organizatoricenecesare realizării acestor funcţii, raporturile dintre autorităţile statale şi popor,raporturile dintre autorităţile statale.

Toate constituţiile exprimă explicit că puterea (suveranitatea) politicăaparţine poporului. Suntem deci în prezenţa unui titular unic, poporul şi a unei

 puteri unice, puterea politică. O altă interpretare ar însemna admiterea împărţirii

 poporului şi practic autodizolvarea sa. Ar însemna să considerăm că există maimulţi suverani, în aceeaşi ţară, ceea ce ar fi desigur o absurditate sau dezordinesocială.

Dar puterea organizată statal cum se prezintă? Iată o întrebare care implicămai multe explicaţii.

Separaţia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor- în orice societate organizată în stat există trei funcţii: de edictare de reguli juridicesau funcţia legislativă; de executare a acestor reguli sau funcţia executivă; de

 judecare a litigiilor sau funcţia jurisdicţională.- fiecărei funcţii îi corespunde o putere: puterea

legislativă, puterea executivă, puterea jurisdicţională.- fiecare putere este conferită unor organe distincte:

  puterea legislativă, adunărilor reprezentative; putereaexecutivă, şefului statului, eventual şefului de guvern şiminiştrilor; puterea judecătorească, organelor judiciare.

Înscrierea în constituţii a principiului separaţiei puterilor

- unele înscriu explicit acest principiu.- în cele mai multe constituţii însă, principiul rezultă implicit- mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri, puteri ce sunt

Page 73: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 73/77

 

legislative, executive, judecătoreşti. în acest sens pot fi menţionate constituţiile:Spaniei (art. 66 şi 117); Belgiei (art. 25, 26, 29, 30); României (Statutul Iui Cuza,cea din 1866, cea din 1923, cea din 1938), S.U.A. (art. 1 §1, art. 2.1 şi art. 3 §1).

- alte constituţii nu folosesc termenul putere (puteri), ci cel de parlament,guvern, autorităţi administrative, autorităţi jurisdicţionale, etc. Toate constituţiilestatelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice.terminologia folosită în constituţiile lumii, în acest domeniu, este nuanţată.Explicaţia acestor terminologii nuanţate se găseşte în preocuparea puterilor constituante (originare sau instituite) de a utiliza exprimări juridice, care săsurprindă şi să îmbine eficient şi corect două aspecte importante privind organizareastatală a exerciţiului suveranităţii naţionale şi anume: larga rezonanţă socială ateoriei separaţiei puterilor şi regulile ştiinţifice ale democraţiei constituţionalemoderne. Evitându-se termenul separaţie care poate evoca ruperea puterilor,separarea lor rigidă (semnificaţie care nu a fost nici în intenţia părinţilor acesteiteorii), dându-se termenului puteri semnificaţii corecte din punct de vedereştiinţific, doctrina juridică actuală şi, desigur, constituţiile, valorifică echilibrul

 puterilor (care este de altfel miezul ştiinţific al teoriei separaţiei puterilor).

Constituţia României consacră echilibrul puterilor în stat în conţinutul şisemnificaţia sa ştiinţifică şi desigur modernă. Principiul este consacrat expres înart.l, în sensul căruia „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şiechilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul

democraţiei constituţionale". Dar el este exprimat şi în conţinutul reglementărilor.a) Cele trei „puteri" clasice se regăsesc exprimate în

Constituţie: legislativul în normele privitoare la Parlament(art. 58 şi urm.); executivul în normele privitoare laPreşedintele României şi Guvern (art. 80 şi urm.); justiţia înnormele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 123 şi urm.).

 b) Ordinea reglementării în Constituţie a puterilor este ordinea clasică,firească.

c) Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziţia sa numeroasă şi larg reprezentativă,Constituţia asigură acestuia o anumită preeminenţă în raport cu celelalte autorităţistatale. Astfel Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 58), el arefuncţii de formare, alegere, numire, învestire a altor autorităţi statale şi desigur funcţii de control.

Chiar structura bicamerală a Parlamentului exprimă echilibrul în exercitarea puterii legislative.

d) Raporturile constituţionale dintre autorităţile publice se caracterizează prinimplicări reciproce ale unora în sfera de activitate a celorlalte, implicări ce

semnifică echilibru prin colaborare şi control.

Page 74: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 74/77

 

Organizarea administrativa a teritoriului  Noţiune. Teritoriul interesează dreptul constituţional sub două aspecte, şi

anume: structura de stat şi organizarea administrativă a teritoriului.Organizarea administrativă a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat

în unităţi administrativ-teritoriale, delimitare făcută în scopul realizării unitare a puterii.

Importanţă. Problema organizării administrative a teritoriului se pune odatăcu apariţia statelor centralizate, cu teritorii întinse. In aceste condiţii, realizareaunitară a puterii nu poate fi făcută numai de organele centrale. De aceea, teritoriul afost organizat în unităţi administrative, la început determinate de motive fiscale,militare şi poliţieneşti, în care funcţionau organe locale de stat. Mai târziu, acesteorgane locale au prestat diverse servicii din partea statului cetăţenilor.

Astfel, organizarea administrativă a teritoriului a primit o importanţă tot maicrescândă, pe măsura sporirii rolului statului în societate.

Unităţile administrativ-teritoriale

Art.3 alin.3 din Constituţia României prevede că teritoriul este organizat,sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. In condiţiile legii, unele oraşesunt declarate municipii.

a) Judeţul este unitatea administrativ-teritorială ce joacă rolul de verigăintermediară în cadrai organizării administrative a teritoriului; este o unitateadministrativ-teritorială complexă din punct de vedere economic şi social-cultural, unitate de coordonare şi control din punct de vedere politico-

administrativ.Organele de stat din judeţe au legături nemijlocite cu organele centrale de

stat.Judeţul cuprinde oraşe şi comune.în România există 41 de judeţe. Suprafaţa unui judeţ este în medie de 6.100

km2, iar populaţia în medie de 450.000 de locuitori.Oraşele în care îşi au sediul autorităţile publice judeţene sunt oraşe de

reşedinţă. Oraşul reşedinţă este stabilit în funcţie de importanţa sa economică,socială şi politică, de perspectivele sale de dezvoltare, s-a urmărit ca aceste oraşesă ocupe o poziţie cât mai centrală în aşezarea geografică a judeţului.

  b) Oraşul este un centru de populaţie mai dezvoltat din punct de vedereeconomic, social-cultural şi edilitar gospodăresc, având multiple legături cu

Page 75: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 75/77

 

zona înconjurătoare.Unele oraşe sunt declarate municipii.Municipiile au fost declarate acele oraşe care au un număr mai mare de

locuitori, o importanţă deosebită în viaţa economică, social-politică şi cultural-ştiinţifică a ţării, o îndelungată tradiţie istorică.

Municipiul Bucureşti este capitala ţării. Are o organizare proprie, pe 6sectoare. Fiecare sector are organe de stat proprii, care se subordonează organelor de stat ale municipiului, iar acestea se subordonează organelor centrale de stat.

c) Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiţii, alcătuită din unulsau mai mult sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale,geografice şi demografice.

d) Staţiunile balneoclimaterice nu constituie unităţi administrativ-teritoriale distincte.

Conform legii nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului,oraşele şi comunele care, datorită condiţiilor climaterice, hidrografice sau aşezăriilor, prezintă importanţă pentru ocrotirea sănătăţii şi asigurarea odihnei cetăţenilor,sunt organizate ca staţiuni balneoclimaterice.

e) Satele şi cătunele. Legea administraţiei publice locale nr.69/1991,modificată şi republicată în 1996, stabileşte posibilitatea formării comunelor dinunul sau mai multe sate şi cătune.

Page 76: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 76/77

 

BIBLIOGRAFIE

1. loan Muraru, Simina Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţii politice",Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

2. Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, loan Muraru, FlorinVasilescu, loan Vida, „Constituţia României - comentată şi adnotată", R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992.

3.

Mihai Constantinescu, loan Muraru, Antonie Iorgovan, „RevizuireaConstituţiei României - explicaţii şi comentarii", Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003.

4. Ion Deleanu, „Drept constituţional şi instituţii politice", tratat, voi. I şi II,Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996.

5. Cristian Ionescu, „Drept constituţional şi instituţii politice", vol.I şi II,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

6. Victor Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, „ConstituţiaRomâniei - comentată şi adnotată", Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997.

7. Tudor Drăganu, „Drept constituţional şi instituţii politice", tratatelementar, voi. I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

8. Constituţia României, republicată în Monitorul Oficial nr.767 din 31octombrie 2003.

Page 77: drept constituţional (1)

5/12/2018 drept constituţional (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-constitutional-1 77/77