Drept Civil. Succesiuni

239
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI - suport de curs pentru studenţii programului de studii Drept, anul III - învăţământ la distanţă 2013-2014 Conf. univ. dr. Ilioara GENOIU

description

Drept_civil._Succesiuni

Transcript of Drept Civil. Succesiuni

Page 1: Drept Civil. Succesiuni

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

- suport de curs pentru studenţii programului de

studii Drept, anul III

- învăţământ la distanţă –

2013-2014

Conf. univ. dr. Ilioara GENOIU

Page 2: Drept Civil. Succesiuni

Titlul I

Consideraţii generale privind materia moştenirii

Capitolul I

Noţiunea şi felurile moştenirii

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Precizări terminologice

1.1. Moştenire, succesiune

Codul civil în vigoare foloseşte cu regularitate noţiunea de „moştenire”. Este folosită cu

aceeaşi semnificaţie, însă mai rar, noţiunea de „succesiune”.

Termenul „succesiune” are un înţeles larg şi unul restrâns, după cum urmează:

- Lato sensu, „succesiunea” desemnează orice fel de transmisiune de drepturi, atât între

vii, cât şi pentru cauză de moarte. Exemple: transmisiunea realizată prin efectul moştenirii legale,

prin testament, prin contractele translative de proprietate (precum: contractul de vânzare,

contractul de schimb, contractul de donaţie, contractul de împrumut de consumaţie etc.);

- Stricto sensu, „succesiunea” reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice

decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.

Precizăm că, numai în accepţiunea ei restrânsă, noţiunea de „succesiune” este sinonimă

cu cea de „moştenire”.

Prin „succesiune” se poate desemna şi obiectul transmisiunii succesorale, adică bunurile

mobile şi imobile, transmise către succesori, patrimoniul succesoral transmis moştenitorilor.

1.2. Defunct, de cuius, autor, testator

Defunct sau autor = cel despre a cărui moştenire este vorba (în materia moştenirii legale).

Testator = cel care lasă un testament.

De cuius = întrucât este impropriu a se vorbi despre „moartea defunctului” sau despre

„omorul defunctului”, este preferabil a se folosi expresia de cuius.

1.3. Moştenitor, succesor, urmaş, legatar

Moştenitor, succesor sau urmaş = cel care dobândeşte patrimoniul defunctului (în materia

moştenirii legale).

Page 3: Drept Civil. Succesiuni

Precizăm că actualul Cod civil foloseşte, cu titlu de regulă, termenul de „moştenitor”.

Legatar = cel nominalizat în testament, ca beneficiar al unui legat.

1.4. Patrimoniu succesoral, masă succesorală = patrimoniul transmis succesorilor.

§2. Noţiunea de moştenire

„Moştenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către

una sau mai multe persoane în fiinţă” (art. 953 C.civ.). Rezultă aşadar că:

- moştenirea reprezintă transmiterea unui patrimoniu;

- obiectul transmisiunii este reprezentat de un patrimoniu, aşadar de o universalitate de

drepturi şi obligaţii, şi nu de bunuri individual determinate;

- subiectele raportului juridic de moştenire sunt reprezentate de persoana fizică decedată,

în calitate de transmiţător şi de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, în calitate de

dobânditori;

- poate avea calitatea de transmiţător numai persoana fizică, nu şi persoana juridică;

- persoana fizică al cărei patrimoniu se transmite trebuie să fie decedată, întrucât

moştenirea este o transmisiune pentru cauză de moarte (mortis causa);

- dobânditor al unei moşteniri poate fi atât persoana fizică, cât şi persoana juridică,

inclusiv statul;

- persoana fizică sau persoana juridică, pentru a dobândi o moştenire, trebuie să existe.

§3. Reglementarea legală a moştenirii

Conţin dispoziţii referitoare la moştenire, următoarele acte normative:

- Constituţia României, art. 42: „Dreptul la moştenire este garantat”;

- Cod civil, Cartea a IV-a „Despre moştenire şi liberalităţi”;

- Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, precum şi

Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

§4. Felurile moştenirii

Art. 955 alin. (1) C.civ.: „Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în

măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament”.

Aşadar, moştenirea poate fi:

- legală;

Page 4: Drept Civil. Succesiuni

- testamentară.

4.1. Moştenirea legală sau succesiunea ab intestat

Moştenirea legală reprezintă regula şi este guvernată de dispoziţii legale, relativ la

persoanele care au vocaţie la moştenire, la ordinea în care acestea culeg moştenirea şi la cotele

care le revin acestora din moştenire.

Moştenirea este legală în următoarele situaţii:

- defunctul nu a lăsat testament;

- defunctul a lăsat testament, însă acesta este nul;

- defunctul a lăsat testament, însă acesta nu cuprinde legate, nu face referire la patrimoniul

său, ci cuprinde alte dispoziţii. Exemplu: testamentul cuprinde dispoziţii referitoare la funeralii, la

numirea unui executor testamentar, la recunoaşterea filiaţiei faţă de un copil rezultat din afara

căsătoriei etc.;

- defunctul a lăsat testament, însă a nesocotit rezerva succesorală, dezmoştenind

moştenitorii rezervatari, astfel încât, în limita acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile legale.

Precizăm că moştenitorii legali sunt succesori universali, întrucât au vocaţie la întregul

patrimoniu succesoral, chiar dacă, în fapt, în ipoteza pluralităţii de moştenitori, culeg numai o

fracţiune de patrimoniu. Moştenitorul rezervatar este un moştenitor cu titlu universal, întrucât

culege din moştenire cota stabilită de lege.

Culeg moştenirea, în temeiul legii:

- moştenitorii legitimi (sau regulaţi), chemaţi de lege să culeagă moştenirea, ca urmare a

legăturii lor de sânge cu defunctul;

- moştenitorii neregulaţi (sau iregulari), reprezentaţi de soţul defunctului, de comună, oraş

sau municipiu şi stat, care vin la moştenire în puterea legii, nefiind rude cu defunctul.

4.2. Moştenirea testamentară este deferită potrivit voinţei testatorului, materializată

în testament.

Moştenirea poate fi exclusiv testamentară sau poate coexista cu cea legală. Moştenirea

este exclusiv testamentară, excluzând-o pe cea legală, numai dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele condiţii:

- nu există moştenitori legali sau, dacă există, aceştia au fost dezmoşteniţi şi nu fac parte

din categoria rezervatarilor;

Page 5: Drept Civil. Succesiuni

- defunctul a instituit, fie unul sau mai mulţi legatari universali, fie doi sau mai mulţi

legatari cu titlu universal, cu vocaţie la întreaga moştenire.

4.3. Coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară

Coexistenţa celor două tipuri de moştenire este consacrată expres de art. 955 alin. (2)

C.civ. potrivit căruia: „O parte a patrimoniului defunctului se poate transmite prin moştenire

testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală”.

Constituie, cu titlu de exemplu, cazuri de coexistenţă a celor două feluri de moştenire

următoarele:

- defunctul instituie numai legatari cu titlu particular, caz în care patrimoniul său

succesoral se transmite potrivit legii moştenitorilor legali, acestora din urmă revenindu-le

obligaţia de a executa, faţă de cei dintâi, legatele;

- defunctul nu epuizează, prin legatele cu titlu universal instituite, întregul său patrimoniu

succesoral, astfel încât restul masei succesorale va fi deferită moştenitorilor legali potrivit

dispoziţiilor legale;

- defunctul, prin legatele instituite, a adus atingere rezervei succesorale a moştenitorilor

rezervatari, caz în care moştenirea va fi testamentară, în limitele legatelor şi legală, în limitele

rezervei.

4.4. Coexistenţa calităţii de moştenitor legal cu cea de legatar sau vocaţia multiplă la

moştenire

În temeiul art. 1102 C.civ., o persoană poate cumula atât calitatea de moştenitor legal, cât

şi pe cea de moştenitor testamentar, ceea ce înseamnă că aceasta beneficiază de dublă vocaţie la

moştenire.

Exemplu: o persoană este instituită de către defunct în calitate de legatar şi este, în acelaşi

timp, rudă cu acesta. O astfel de persoană poate opta, în principiu, diferit cu privire la moştenire,

repudiind moştenirea legală şi acceptând-o pe cea testamentară, sau invers. Totuşi, persoana cu

vocaţie dublă sau multiplă la moştenire nu poate renunţa la legatul a cărui valoare este mai mică

decât cota legală, dar care însă respectă rezerva succesorală a acestuia, pentru a accepta

moştenirea legală, dacă din testament rezultă că defunctul a urmărit o dezmoştenire parţială a

acestuia.

Page 6: Drept Civil. Succesiuni

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- foloseşte un limbaj de specialitate actualizat, ceea ce permite o mai uşoară înţelegere a

problematicii moştenirii. Astfel, noul Cod civil foloseşte noţiuni precum: moştenire, defunct,

moştenitor, dezmoştenire, partaj, patrimoniu succesoral;

- consacră expres coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară şi vocaţia multiplă la

moştenire.

Secţiunea a 2-a. Probleme practice

§1. Teme de reflecţie

1. Identificaţi câteva dintre raţiunile care l-au determinat pe legiuitor să adopte o nouă

reglementare în materie succesorală.

2. Relevaţi utilitatea actualizării, în noul Cod civil, a limbajului de specialitate.

3. Ce raţiuni au stat la baza deciziei legiuitorului de a reglementa, de o manieră expresă,

coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară.

§2. Temă pentru referat

Coexistenţa moştenirii legale cu moştenirea testamentară.

§3. Întrebări

1. Care sunt accepţiunile noţiunii de „succesiune”?

2. Noţiunile de „moştenire” şi „succesiune” se suprapun?

3. Enumeraţi exhaustiv cazurile în care moştenirea este, cel puţin în parte, legală.

4. Identificaţi unica ipoteză în care moştenirea este exclusiv testamentară.

§4. Teste grilă

1. Este succesor în drepturi al autorului său:

a) legatarul;

b) moştenitorul legal;

c) copermutantul;

d) locatarul.

Page 7: Drept Civil. Succesiuni

2. Cel care culege moştenirea legală poartă denumirea de:

a) moştenitor;

b) legatar;

c) succesor;

d) gratificat.

3. Moştenirea este în parte legală şi în parte testamentară în ipoteza în care:

a) de cuius, având moştenitori legali rezervatari, dispune prin testament, de totalitatea

bunurilor sale;

b) de cuius, având numai moştenitori legali nerezervatari, dispune prin testament, de

totalitatea bunurilor sale;

c) prin testament, de cuius recunoaşte filiaţia faţă de un copil din afara căsătoriei;

d) prin testament, de cuius dispune cu privire la funeralii.

4. Persoana, care beneficiază de dublă chemare la moştenire, fiind gratificată printr-un

legat cu titlu particular, a cărui valoare este mai mică decât cota legală:

a) poate să renunţe la legat şi să accepte moştenirea legală;

b) poate să renunţe la moştenirea legală şi să accepte legatul;

c) trebuie să renunţe la moştenirea legală şi să accepte legatul, putând reclama cel mult

rezerva succesorală, dacă aceasta are o valoare mai mare decât cea a legatului;

d) poate renunţa atât la moştenirea legală, cât şi la legat.

5. Potrivit terminologiei juridice, totalitatea bunurilor care au aparţinut defunctului poartă

denumirea de:

a) patrimoniu;

b) patrimoniu succesoral;

c) masă succesorală;

d) avere.

6. Beneficiarul unui legat poartă denumirea de:

a) testator;

b) defunct;

c) legatar;

Page 8: Drept Civil. Succesiuni

d) gratificat.

7. Sunt moştenitori neregulaţi (iregulari):

a) rudele de sânge ale defunctului;

b) rudele civile ale defunctului;

c) soţul supravieţuitor al defunctului;

d) afinii defunctului.

Page 9: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul II

Caracterele juridice ale transmiterii moştenirii

Secţiunea 1. Sinteze

Transmiterea moştenirii prezintă următoarele caractere juridice:

a) este o transmisiune mortis causa;

b) este o transmisiune universală;

c) este o transmisiune unitară;

d) este o transmisiune indivizibilă.

§1. Transmiterea moştenirii este o transmisiune mortis causa

Potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C.civ., „Moştenirea unei persoane se deschide în

momentul decesului acesteia”.

Transmiterea moştenirii se deosebeşte de transmisiunea între vii, sub următoarele aspecte:

a) transmisiunea moştenirii se produce numai la momentul încetării din viaţă a unei

persoane fizice (nu şi în cazul încetării existenţei unei persoanei juridice), indiferent că este vorba

despre moarte fizic constatată sau despre moarte declarată prin hotărâre judecătorească;

Principiile dreptului succesoral sunt aplicabile persoanei juridice, numai în ipoteza în care

aceasta are calitatea de dobânditor al unui patrimoniu succesoral.

Comuna, oraşul, municipiul sau statul, după caz, pot compărea în următoarele două

ipostaze:

- beneficiari ai moştenirilor vacante, în situaţia în care defunctul nu are moştenitori sau

aceştia, deşi există, nu pot sau nu vor să culeagă moştenirea;

- legatari, în ipoteza în care testatorul le-a nominalizat în actul său de ultimă voinţă.

b) transmisiunea moştenirii poartă asupra unei universalităţi de bunuri sau a unei cote din

această universalitate şi nu numai asupra unor bunuri singulare;

c) transmisiunea moştenirii priveşte universalitatea datoriilor defunctului şi nu datorii

singulare;

Page 10: Drept Civil. Succesiuni

Deşi Codul civil reglementează cesiunea contractului şi preluarea datoriei, distincţia

dintre cele două tipuri de transmisiune se menţine, întrucât prin intermediul cesiunii contractului

şi preluării datoriei se transmite numai o datorie singulară şi nu universalitatea datoriilor

defunctului.

d) ca regulă, transmisiunea moştenirii nu este supusă formelor de publicitate, pentru a

deveni opozabilă şi terţilor, în cazul în care obiectul său este reprezentat de drepturi reale

imobiliare [art. 887 alin. (1) C.civ.];

e) transmisiunea moştenirii nu este supusă, cât priveşte dobândirea creanţelor,

formalităţilor prevăzute de lege pentru cesiunea contractului.

§2. Transmiterea moştenirii este o transmisiune universală

Obiectul transmiterii moştenirii este reprezentat de patrimoniul defunctului, privit ca

universalitate juridică, format din totalitatea drepturilor (activul patrimoniului) şi obligaţiilor

(pasivul patrimoniului) cu caracter patrimonial ale acestuia.

Regulă: Sunt transmisibile pentru cauză de moarte, drepturile şi obligaţiile cu caracter

patrimonial ale defunctului. Drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale ale acestuia îşi încetează

existenţa odată cu titularul lor.

Excepţie: Nu se transmit, totuşi, prin moştenire:

- drepturile patrimoniale, care încetează la moartea titularului, fie pentru că au caracter

viager, fie pentru că sunt contractate sau născute ex lege intuitu personae (precum: dreptul de uz,

uzufruct, abitaţie, o creanţă de întreţinere sau de rentă viageră, dreptul la pensie etc.), fie din alte

cauze;

- obligaţiile patrimoniale născute din contracte încheiate intuitu personae (precum,

obligaţiile antreprenorului) sau cele legate de o calitate personală a defunctului.

Transmisiunea succesorală păstrează caracterul universal, chiar şi în următoarele ipoteze:

- moştenitorii (inclusiv cei rezervatari) au vocaţie cu titlu universal, culegând numai o

cotă din moştenire;

- moştenirea este culeasă de către comună, oraş sau, după caz, de municipiu ori de către

stat, întrucât este vacantă;

- moştenitorii acceptă moştenirea, răspunzând de datoriile acesteia numai în limitele

activului (intra vires hereditatis).

Page 11: Drept Civil. Succesiuni

§3. Transmiterea moştenirii este o transmisiune unitară

Regulă: Transmiterea moştenirii are caracter unitar, deoarece întregul patrimoniu al

defunctului este transmis după aceleaşi reguli, indiferent de natura, provenienţa, originea sau

modalităţile de care sunt afectate bunurile care-l compun.

Excepţiile sunt reprezentate de situaţiile în care transmiterea moştenirii este guvernată de

reguli diferite, în funcţie de natura sau de originea ori provenienţa bunurilor care formează masa

succesorală a defunctului. Acestea sunt, cu titlu de exemplu, următoarele:

A) Mobilierul şi obiectele de uz casnic, care au fost afectate folosinţei comune a soţilor,

se cuvin soţului supravieţuitor, numai dacă acesta nu vine în concurs cu descendenţii defunctului

(art. 974 C.civ.).

B) Clauza de preciput ce reprezintă acea stipulaţie a convenţiei matrimoniale, în temeiul

căreia soţul supravieţuitor preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe

dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau coproprietate (art. 333 C.civ.).

C) Drepturile succesorilor asupra salariului, indemnizaţiei de concediu şi pensiei

neîncasate de către defunct, cu privire la care sunt statuate, în acte normative speciale sau în

doctrină, următoarele reguli:

a) Salariul cuvenit defunctului până la data decesului, dar neîncasat de către acesta, se

plăteşte, în ordine: soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor săi, iar în

lipsa acestora, celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun [art. 167 alin. (2) C.muncii].

b) Indemnizaţia de concediu, care se cuvine salariatului defunct pentru concediul

neefectuat, se plăteşte: soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor, iar în lipsa acestora, celorlalţi

moştenitori în condiţiile dreptului comun (doctrina).

c) Sumele neîncasate de către pensionarul decedat se vor plăti: soţului supravieţuitor,

copiilor, părinţilor, iar în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun (art.

120 din Legea nr. 263/2010).

D) Amintirile de familie (corespondenţa, arhivele familiale, decoraţiile, armele de

colecţie, portretele de familie, documentele familiei etc.) pot fi supuse numai unui partaj voluntar.

În cazul în care comoştenitorii nu se înţeleg în acest sens, bunurile care constituie amintiri de

familie vor rămâne în indiviziune, fiind depozitate, prin acordul lor sau în temeiul unei hotărâri

judecătoreşti, la unul sau mai mulţi dintre aceştia sau în locul convenit de ei (art. 1142 C.civ.).

Nu constituie excepţii de la caracterul unitar al transmisiunii moştenirii, ipoteze precum:

a) transmiterea drepturilor patrimoniale de autor, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 8/1996;

Page 12: Drept Civil. Succesiuni

Ca regulă generală, acestea se transmit la moartea autorului, prin moştenire, potrivit

legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor

morţii autorului.

b) coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară;

c) împărţirea de către defunct a moştenirii în mai multe mase deosebite (precum, legatul

tuturor bunurilor mobile sau legatul tuturor bunurilor imobile).

§4. Transmiterea moştenirii este o transmisiune indivizibilă

Regulă: Transmiterea moştenirii are caracter indivizibil, întrucât dreptul de opţiune

succesorală vizează întreaga masă succesorală şi nu doar o parte a ei. Astfel, moştenirea trebuie

acceptată sau repudiată în tot şi nu în parte, succesibilul neputând accepta, spre exemplu,

moştenirea care priveşte bunurile imobile şi să repudieze moştenirea care priveşte bunurile

mobile.

Posibilitatea recunoscută de lege succesibilului cu vocaţie multiplă la moştenire de a opta

în mod distinct (diferit), în temeiul fiecărei chemări succesorale, nu constituie o veritabilă

excepţie de la caracterul indivizibil al transmiterii moştenirii.

Indivizibilitatea patrimoniului succesoral se menţine până la efectuarea partajului.

Indivizibilitatea nu mai caracterizează acea transmisiune succesorală care operează în baza unui

partaj de ascendent.

Excepţie: Divizarea de drept a pasivului succesoral presupune faptul că moştenitorii

universali şi cu titlu universal contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii, proporţional cu

cota succesorală ce îi revine fiecăruia [art. 1155 alin. (1) C.civ.].

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează vocaţia multiplă la moştenire;

- reglementează clauza de preciput;

- stabileşte regimul juridic al amintirilor de familie.

Page 13: Drept Civil. Succesiuni

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Identificaţi substanţa caracterului unitar al transmisiunii moştenirii.

2. Aduceţi argumente în favoarea şi împotriva calificării vocaţiei multiple la moştenire,

drept o excepţie de la caracterul indivizibil al transmiterii moştenirii.

3. Argumentaţi de ce partajul de ascendent nu presupune indiviziune.

§2. Temă pentru referat

Particularităţile transmisiunii mortis causa.

§3. Întrebări

1. Enumeraţi caracterele juridice ale transmiterii moştenirii.

2. Definiţi caracterul mortis causa al transmiterii moştenirii.

3. Identificaţi toate elementele de distincţie dintre transmisiunea mortis causa şi

transmisiunea inter vivos.

4. Identificaţi excepţiile pe care le comportă caracterul unitar al transmiterii moştenirii.

5. Care sunt excepţiile reale şi aparente pe care le comportă caracterul unitar al

transmiterii moştenirii?

§4. Teste grilă

1. Transmisiunea succesorală are loc în momentul:

a) încetării din viaţă a unei persoane fizice;

b) încetării personalităţii juridice a unei persoane juridice;

c) încetării capacităţii de exerciţiu a unei persoane fizice.

s

2. Pot forma obiectul transmisiunii succesorale:

a) în principiu, drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale defunctului;

b) drepturile şi obligaţiile cu caracter personal ale defunctului;

c) drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale defunctului, contractate sau asumate

intuitu personae.

Page 14: Drept Civil. Succesiuni

3. Transmisiunea mortis causa:

a) este supusă formalităţilor prevăzute de lege cu privire la publicitatea imobiliară;

b) este supusă formalităţilor prevăzute de lege cu privire la cesiunea de creanţă;

c) are ca obiect universalitatea drepturilor şi datoriilor defunctului.

4. Constituie excepţii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, următoarele

ipoteze:

a) transmiterea către moştenitori a salariului neîncasat al defunctului, potrivit regulilor

Codului muncii;

b) transmiterea către moştenitori a drepturilor patrimoniale de autor ale defunctului,

potrivit dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 8/1996;

c) clauza de preciput.

5. Amintirile de familie:

a) pot forma obiectul oricărui tip de partaj;

b) pot forma şi obiectul partajului voluntar;

c) pot forma şi obiectul partajului judiciar.

6. Clauza de preciput reprezintă:

a) o dispoziţie testamentară;

b) convenţia matrimonială;

c) o dispoziţie a convenţiei matrimoniale.

7. Salariul cuvenit defunctului până la data decesului, dar neîncasat de către acesta, se

plăteşte, în ordine:

a) soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului, părinţilor şi celorlalţi moştenitori

în condiţiile dreptului comun;

b) soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor săi, iar în lipsa

acestora, celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun;

c) soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului, iar în lipsa acestora, celorlalţi

moştenitori în condiţiile dreptului comun.

Page 15: Drept Civil. Succesiuni

8. Sumele neîncasate de către pensionarul decedat se vor plăti, în ordine:

a) soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor şi celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului

comun;

b) soţului supravieţuitor, copiilor şi celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun;

c) soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor, iar în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în

condiţiile dreptului comun.

Page 16: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul III

Deschiderea moştenirii

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Consideraţii generale

Potrivit art. 954 alin. (1) C.civ., „Moştenirea unei persoane se deschide în momentul

decesului acesteia”.

Prin „moarte”, se înţelege:

- moartea constatată fizic;

- moartea declarată printr-o hotărâre judecătorească.

Declararea judecătorească a dispariţiei persoanei fizice, nu atrage deschiderea moştenirii

acesteia, întrucât „Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre

declarativă de moarte rămasă definitivă” (art. 53 C.civ.).

§2. Data deschiderii moştenirii

2.1. Care este data deschiderii moştenirii?

Data deschiderii moştenirii este data morţii lui de cuius. Aceasta nu trebuie confundată cu

data deschiderii procedurii notariale.

2.2. Cine trebuie să dovedească faptul morţii şi data morţii şi cum pot fi dovedite

acestea?

Faptul morţii şi data morţii trebuie dovedite de către cel care pretinde moştenirea sau

unele drepturi asupra acesteia.

Acestea pot fi dovedite, în cazul morţii constatate fizic, cu certificatul de deces, iar în

cazul decesului declarat pe cale judecătorească, cu certificatul de deces, eliberat în baza hotărârii

judecătoreşti declarative de moarte, rămasă definitivă.

2.3. Cum pot fi dovedite ora şi minutul morţii?

Uneori, prezintă utilitate, chiar şi dovedirea orei şi minutului morţii lui de cuius.

Page 17: Drept Civil. Succesiuni

Exemplu: Tatăl şi fiul mor în acelaşi accident rutier, la intervale foarte scurte de timp. În

acest caz, dacă nu se poate stabili cu exactitate momentul morţii celor doi, aceştia vor fi

consideraţi că au murit în acelaşi timp (comorienţi) şi nu se vor moşteni reciproc [art. 957 alin.

(2) C.civ.]. Dimpotrivă, însă, dacă momentul morţii celor doi se poate stabili cu precizie, acela

care a supravieţuit, chiar şi numai pentru un singur minut, celuilalt, îl va moşteni pe cel dintâi

decedat.

În cazul morţii fizic constatate, ora şi minutul morţii pot fi dovedite cu orice mijloc de

probă, în măsura în care cele două elemente prezintă utilitate şi nu sunt menţionate în actul de

deces.

În cazul declarării decesului pe cale judecătorească, dacă hotărârea judecătorească

declarativă de moarte rămasă definitivă nu arată şi ora morţii, „...se socoteşte că cel declarat mort

a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii” [art. 52 alin. (1) teza a

doua C.civ.]. În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din

viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului de 2 ani [art. 52 alin. (2) C.civ.].

Codul civil nu conţine nicio dispoziţie referitoare la stabilirea minutului decesului, în

cazul morţii declarate pe cale judecătorească. Drept urmare, acesta poate fi determinat prin orice

mijloc de probă, în ipoteza în care stabilirea lui prezintă utilitate şi nu a fost indicat în hotărârea

judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă.

2.4. Cum poate fi făcută dovada contrară a morţii şi a datei morţii?

Dovada contrară a morţii şi a datei morţii se poate face, în cazul morţii constatate fizic,

prin orice mijloc de probă, iar în cazul decesului declarat pe cale judecătorească, cu hotărârea

judecătorească care dovedeşte contrariul.

2.5. Importanţa juridică a datei deschiderii moştenirii

În funcţie de data deschiderii moştenirii, se pot stabili cel puţin următoarele elemente:

- persoanele care au vocaţie la moştenire, capacitatea succesorală şi drepturile care li se

cuvin acestora asupra moştenirii;

- data de la care începe să curgă, ca regulă, termenul de un an de opţiune succesorală;

- momentul transmiterii moştenirii la succesori, întrucât moştenirea se transmite

succesorilor, nu de la data acceptării, ci retroactiv, de la data deschiderii acesteia;

- momentul până la care retroactivează acceptarea sau renunţarea la moştenire;

- compoziţia şi valoarea masei succesorale;

Page 18: Drept Civil. Succesiuni

- momentul din care actele juridice asupra moştenirii devin valabile, întrucât actele

juridice asupra unei moşteniri nedeschise sunt nule absolut;

- începutul indiviziunii succesorale, în ipoteza pluralităţii de moştenitori universali sau cu

titlu universal şi, de asemenea, momentul până la care retroactivează efectul partajului;

- legea aplicabilă moştenirii, în caz de conflict de legi în timp. Potrivit principiului

neretroactivităţii legii, devoluţiunea moştenirii, în cazul unui conflict de legi în timp, va fi

guvernată de legea în vigoare la data deschiderii acesteia. Partajul, însă, va fi guvernat de legea în

vigoare la data săvârşirii lui, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi.

Precizăm că dispoziţiile noului Cod civil se aplică moştenirilor deschise după data de 1

octombrie 2011, precum şi moştenirilor deschise anterior acestei date, însă care se dezbat după

acest moment.

- legea aplicabilă moştenirilor cu element de extraneitate.

În principiu, moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia de cuius a avut, la

data morţii, reşedinţa obişnuită (art. 2633 C.civ.). Codul civil permite, însă, persoanei să aleagă

legea statului a cărui cetăţenie o are, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei [art. 2634 alin.

(1) C.civ.].

§3. Locul deschiderii moştenirii

3.1. Stabilirea locului deschiderii moştenirii

Regulă: Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, indiferent dacă acesta

corespunde sau nu cu locul decesului [art. 954 alin. (2) prima teză C.civ.].

Excepţii:

a) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul

României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public cel

dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui

care lasă moştenirea [art. 954 alin. (3) prima teză C.civ.].

b) În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii

moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca, în această

circumscripţie, să se afle bunuri mobile ale celui care lasă moştenirea [art. 954 alin. (3) teza a

doua C.civ.].

c) Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul

deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat [art. 954 alin. (3)

teza a treia C.civ.].

Page 19: Drept Civil. Succesiuni

3.2. Dovada ultimului domiciliu

Ultimul domiciliu al defunctului poate fi dovedit cu certificatul de deces sau, după caz, cu

certificatul de deces, eliberat în baza hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, rămasă

definitivă.

3.3. Importanţa juridică a locului deschiderii moştenirii

În funcţie de locul deschiderii moştenirii, se determină:

a) competenţa teritorială a secretarului consiliului local (sau a procurorului) de a cere

deschiderea procedurii succesorale notariale şi luarea, dacă este cazul, a măsurilor de conservare;

b) competenţa teritorială a notarului public de a realiza procedura succesorală

necontencioasă;

c) competenţa instanţei judecătoreşti de a soluţiona litigiile cu privire la moştenire,

potrivit regulilor menţionate în cazul competenţei notarului public.

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- are în vedere atât situaţia juridică a persoanelor care au murit în acelaşi timp şi în

aceleaşi împrejurări (adică a comorienţilor din vechea reglementare civilă), cât şi pe cea a

persoanelor care au murit în acelaşi timp, însă în împrejurări diferite (adică a codecedaţilor din

vechea reglementare);

- conţine dispoziţii cu privire la stabilirea orei morţii, în cazul declarării decesului pe cale

judecătorească;

- stabileşte criterii noi pentru determinarea competenţei teritoriale atât în cazul dezbaterii

necontencioase a moştenirii, cât şi în cazul celei contencioase;

- dispune în sensul că dovada ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de

deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă.

Page 20: Drept Civil. Succesiuni

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Apreciaţi a fi mai potrivită actuala reglementare a locului deschiderii moştenirii?

2. Consideraţi că prezintă utilitate reglementarea de către Codul civil în vigoare a modului

de determinare a orei şi minutului decesului, în cazul declarării acestuia pe cale judecătorească?

§2. Temă pentru referat

Semnificaţia practică a determinării datei şi locului deschiderii moştenirii.

§3. Întrebări

1. Care este regula care guvernează data deschiderii moştenirii? Dar cea care guvernează

locul deschiderii moştenirii?

2. Identificaţi importanţa datei şi locului deschiderii moştenirii.

3. Care sunt excepţiile pe care le comportă regula aplicabilă pentru determinarea locului

deschiderii moştenirii?

4. Care sunt categoriile de cereri care pot fi judecate de către instanţa de la locul

deschiderii moştenirii?

§4. Teste grilă

1. Deschiderea moştenirii are loc ca urmare a:

a) încetării personalităţii juridice a subiectului colectiv de drept;

b) dispariţiei persoanei fizice;

c) declarării pe cale judecătorească a decesului persoanei fizice.

2. Faptul morţii, în ipoteza în care nu există cadavru, poate fi dovedit cu:

a) certificatul de deces, completat în baza declaraţiei verbale a membrilor familiei;

b) certificatul medical constatator al morţii;

c) certificatul de deces, completat pe baza hotărârii judecătoreşti, declarativă de moarte,

rămasă definitivă.

3. Data deschiderii moştenirii este:

a) data deschiderii procedurii notariale;

b) data dispariţiei lui de cuius;

Page 21: Drept Civil. Succesiuni

c) data pronunţării hotărârii judecătoreşti de declarare a decesului.

4. Dovada contrară a morţii, în cazul decesului constat pe cale judecătorească, se poate

realiza:

a) prin orice mijloc de probă;

b) cu hotărârea judecătorească de declarare a decesului;

c) cu hotărârea judecătorească din care rezultă o altă dată a morţii.

5. În funcţie de data deschiderii moştenirii, putem determina:

a) competenţa teritorială a notarului public;

b) legea aplicabilă în cazul unui conflict temporal de legi;

c) competenţa teritorială a instanţei de judecată.

6. Ca regulă, locul deschiderii moştenirii este reprezentat de:

a) ultima reşedinţă a defunctului,

b) locul unde se află bunurile cele mai importante ca valoare ale defunctului;

c) ultimul domiciliu al defunctului;

d) locul unde s-a înregistrat moartea defunctului.

7. Instanţa de judecată de la locul deschiderii moştenirii este competentă, în mod

imperativ, să judece următoarele categorii de cereri:

a) cereri referitoare la validitatea şi executarea dispoziţiilor testamentare;

b) cereri privitoare la anularea certificatului de moştenitor;

c) orice cereri privind moştenirea, formulate după desăvârşirea partajului între

moştenitori;

d) acţiunile reale imobiliare care nu au legătură cu moştenirea.

8. În funcţie de locul deschiderii moştenirii, putem determina:

a) competenţa teritorială a secretarului consiliului local de a cere deschiderea procedurii

succesorale notariale şi luarea, dacă este cazul, a măsurilor de conservare;

b) competenţa teritorială a notarului public de a realiza procedura succesorală

contencioasă;

Page 22: Drept Civil. Succesiuni

c) competenţa teritorială a instanţei de judecată de a soluţiona cereri cu privire la

moştenire, formulate după desăvârşirea partajului între comoştenitori.

9. În ipoteza în care defunctul nu are domiciliu, iar singurele sale bunuri mobile se află în

Spania, competenţa deschiderii procedurii succesorale necontencioase aparţine:

a) oricărui notar public;

b) notarului public cel dintâi sesizat;

c) notarului public cel dintâi sesizat în a cărui rază teritorială se află bunurile mobile ale

defunctului.

10. În cazul în care defunctul a avut ultimul domiciliu în municipiul Târgovişte şi bunuri

mobile şi imobile pe raza teritorială a oraşului Găeşti, competent a deschide procedura

succesorală necontencioasă este:

a) notarul public cel dintâi sesizat din municipiul Târgovişte;

b) notarul public cel dintâi sesizat din oraşul Găeşti;

c) notarul public cel dintâi sesizat.

Page 23: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul IV

Condiţiile dreptului la moştenire

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Enumerare

Constituie condiţii generale ale dreptului la moştenire (aşadar, care sunt aplicabile atât în

cazul moştenirii legale, cât şi în cel al moştenirii testamentare):

- capacitatea de a moşteni;

- nedemnitatea;

- vocaţia la moştenire.

Sunt condiţii speciale ale dreptului la moştenire:

- dezmoştenirea, cu aplicaţie exclusivă în materia moştenirii legale;

- revocarea legatului pentru ingratitudine, cu incidenţă în materia moştenirii

testamentare.

§2. Capacitatea de a moşteni

Art. 957 alin. (1) prima teză C.civ.: „O persoană poate moşteni dacă există la momentul

deschiderii moştenirii (…)”.

2.1. Persoanele care au capacitate succesorală

Au capacitate succesorală următoarele categorii de persoane:

a) persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moştenirii;

Dacă moştenitorul moare la scurt timp după autorul său, dreptul de opţiune succesorală al

celui de-al doilea defunct se transmite propriilor săi moştenitori (retransmiterea dreptului de

opţiune succesorală).

Dovada existenţei moştenitorului la data morţii lui de cuius se realizează prin acte de stare

civilă. Dovada contrară poate fi realizată prin orice mijloc de probă.

b) persoanele dispărute;

c) persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii moştenirii;

Page 24: Drept Civil. Succesiuni

Potrivit art. 36 C.civ.: „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă

numai dacă el se naşte viu” – capacitatea anticipată de folosinţă.

Cel care solicită moştenirea în numele copilului trebuie să facă dovada, prin orice mijloc

de probă, că acesta din urmă era conceput la data deschiderii succesiunii şi că s-a născut viu.

În scopul determinării timpului legal al concepţiei, art. 412 C.civ. instituie prezumţia

relativă potrivit căreia, „(1)Intervalul de timp cuprins între a trei sută şi a o sută optzecea zi

dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. (2)Prin

mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă

din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval”.

d) persoanele juridice înfiinţate în condiţiile legii, la data deschiderii moştenirii.

Potrivit art. 208 C.civ., „(…) orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile

dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din

momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt

necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal”.

Trebuie respectat, însă, de către persoanele juridice fără scop lucrativ principiul

specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice - art. 206 alin. (2) C.civ., potrivit căruia

„Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt

necesare pentru realizarea scopului stabilit de lege, actul de constituire sau statut”.

2.2. Persoanele care nu au capacitate succesorală

Nu au capacitate succesorală:

a) persoanele fizice care nu mai sunt în viaţă;

b) persoanele juridice care au încetat a mai avea fiinţă, la data deschiderii moştenirii.

Fac parte din categoria persoanelor fizice care nu mai sunt în viaţă:

- copilul conceput la data deschiderii moştenirii, dar născut mort;

- predecedaţii (acele persoane care nu mai sunt în viaţă la data deschiderii moştenirii);

- persoanele care au murit în acelaşi timp, adică comorienţii.

Potrivit art. 957 alin. (2) C.civ., „Dacă, în cazul morţii mai multor persoane, nu se poate

stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta”.

Precizare: Codul civil nu foloseşte termenul de comorienţi pentru a desemna persoanele

vizate de textul de lege mai sus indicat. Realizează această calificare, însă, Regulamentul pentru

punerea în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

Page 25: Drept Civil. Succesiuni

Pentru a fi în prezenţa comorienţilor, trebuie întrunite, în mod cumulativ, următoarele

condiţii:

a) să fie vorba de două sau mai multe persoane;

b) decesul s-a produs în aceeaşi împrejurare sau în împrejurări diferite;

c) condiţiile decesului nu permit stabilirea faptului că o persoană a supravieţuit celeilalte;

d) în principiu, reciprocitatea vocaţiei la moştenire.

2.3. Tabel sintetic

Au capacitate succesorală: Nu au capacitate succesorală:

- persoanele fizice în viaţă la data deschiderii

moştenirii;

- persoanele dispărute;

- persoanele concepute, dar nenăscute la data

deschiderii moştenirii;

- persoanele juridice înfiinţate în condiţiile

legii, la data deschiderii moştenirii.

- persoanele fizice care nu mai sunt în viaţă;

- persoanele juridice care au încetat a mai

avea fiinţă, la data deschiderii moştenirii.

2.4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- instituie prezumţia relativă privind timpul legal al concepţiunii;

- recunoaşte persoanei juridice capacitate succesorală, mai înainte de dobândirea

personalităţii juridice şi chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru ca aceasta să ia fiinţă în

mod legal;

- dispune în sensul că principiul specialităţii capacităţii de folosinţă nu trebuie respectat în

cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ;

- reglementează situaţia juridică a persoanelor care au murit în acelaşi timp (a

comorienţilor.

Page 26: Drept Civil. Succesiuni

§3. Nedemnitatea succesorală

3.1. Noţiune

Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea succesibilului legal sau testamentar din

dreptul de a moşteni, inclusiv rezerva succesorală, întrucât a săvârşit o faptă gravă, prevăzută

expres de legiuitor, împotriva defunctului sau a unui succesibil al acestuia.

3.2. Natură juridică

În opinia noastră, nedemnitatea succesorală are natura juridică a unei pedepse civile,

întrucât:

- se bazează pe motive de moralitate publică;

- priveşte persoana şi nu bunurile acesteia;

- este aplicabilă ambelor feluri ale moştenirii;

- poate fi înlăturată (poate interveni iertarea), în condiţiile legii, de către de cuius.

3.3. Cazuri

Distingem între:

- nedemnitate de drept;

- nedemnitate judiciară.

A) Nedemnitatea de drept

Este de drept nedemnă de a moşteni, potrivit art. 958 alin. (1) C.civ.:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe

cel care lasă moştenirea (tentativa şi infracţiunea consumată de omor);

Nu putem reţine printre infracţiunile care atrag nedemnitatea de drept, uciderea din culpă.

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei

infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la

data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

În cazul în care condamnarea pentru faptele mai sus menţionate este împiedicată prin

decesul autorului faptei, prin amnistie (antecondamnatorie) sau prin prescripţia răspunderii

penale, nedemnitatea tot operează, dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre

judecătorească civilă definitivă [art. 958 alin. (2) C.civ.].

B) Nedemnitatea judiciară

Poate fi declarată nedemnă de a moşteni, potrivit art. 959 alin. (1) C.civ.:

Page 27: Drept Civil. Succesiuni

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea cu intenţie, împotriva celui care lasă

moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au

avut ca urmare moartea victimei;

Aşadar, textul de lege vizează următoarele două categorii de fapte:

- fapte grave de violenţă, fizică sau morală, săvârşite cu intenţie, precum: vătămarea

corporală gravă, tâlhăria, lipsirea de libertate în mod ilegal sau şantajul;

- fapte care au avut ca urmare moartea victimei, săvârşite cu praeterintenţie, precum:

lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, violul care a avut ca urmare moartea victimei,

tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei sau lipsirea de libertate în mod ilegal, care a avut

ca urmare moartea victimei.

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul

defunctului;

c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să

întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Declararea nedemnităţii succesorale pentru cauzele mai sus enumerate este lăsată de

legiuitor la latitudinea instanţei de judecată.

În cazul în care condamnarea pentru săvârşirea cu intenţie, împotriva celui care lasă

moştenirea, a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au

avut ca urmare moartea victimei, este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie

(antecondamnatorie) sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara, dacă

acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă [art. 959 alin. (4)

teza 1 C.civ.].

3.4. Regim juridic

a) Regimul juridic al nedemnităţii de drept [art. 958 alin. (3) C.civ]:

- poate fi constatată oricând;

- poate fi constatată la cererea oricărei persoane interesate, a nedemnului însuşi şi din

oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din

care rezultă nedemnitatea.

Aşadar, nedemnitatea de drept operează în puterea legii, instanţa de judecată sau notarul

public având numai rolul de a o constata şi nicidecum de a o pronunţa.

b) Regimul juridic al nedemnităţii judiciare:

Page 28: Drept Civil. Succesiuni

- acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare poate fi adresată instanţei de judecată de

către:

• o persoană care are calitatea de succesibil;

• comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la

data deschiderii moştenirii, dacă, în afară de autorul faptei care poate atrage nedemnitatea

judiciară, nu mai există alţi succesibili ai defunctului.

- acţiunea în declararea nedemnităţii judiciare poate fi exercitată numai în termen de un an

(termen de decădere).

Acest termen începe să curgă:

a) ca regulă – de la data deschiderii moştenirii;

b) în mod excepţional – de la un alt moment decât data deschiderii moştenirii şi anume:

- dacă hotărârea de condamnare pentru fapta prevăzută la art. 959 alin. (1) lit. a) C.civ. se

pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an începe să curgă de la data

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare [art. 959 alin. (3) C.civ.];

- în cazul în care condamnarea făptuitorului pentru faptele menţionate la art. 959 alin. (1)

lit. a) C.civ. este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia

răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă aceste fapte au fost constatate printr-o

hotărâre judecătorească civilă definitivă; termenul de un an începe să curgă de la apariţia cauzei

de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii [art. 959

alin. (4) C.civ.];

- în cazurile prevăzute de art. 959, alin. (1) lit. b) C.civ., termenul de un an curge de la

data la care succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară

deschiderii moştenirii.

Introducerea acţiunii în declararea nedemnităţii judiciare constituie un act de acceptare

tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant [art. 959 alin. (2) teza a doua C.civ].

Page 29: Drept Civil. Succesiuni

3.5. Tabel sintetic

Nedemnitatea de drept

Nedemnitatea judiciară

Cazuri

Regim juridic

Cazuri

Regim juridic

- persoana condamnată

penal pentru săvârşirea

unei infracţiuni cu intenţia

de a-l ucide pe cel care

lasă moştenirea;

- persoana condamnată

penal pentru săvârşirea,

înainte de deschiderea

moştenirii, a unei

infracţiuni cu intenţia de

a-l ucide pe un alt

succesibil care, dacă

moştenirea ar fi fost

deschisă la data săvârşirii

faptei, ar fi înlăturat sau ar

fi restrâns vocaţia la

moştenire a făptuitorului.

- poate fi

constatată la

cererea oricărei

persoane

interesate, chiar şi

din oficiu;

- poate fi

constatată

oricând.

- persoana

condamnată penal

pentru săvârşirea cu

intenţie, împotriva

celui care lasă

moştenirea a unor

fapte grave de

violenţă, fizică sau

morală, ori, după caz,

a unor fapte care au

avut ca urmare

moartea victimei;

- persoana care, cu

rea-credinţă, a

ascuns, a alterat, a

distrus sau a falsificat

testamentul

defunctului;

- persoana care, prin

dol sau violenţă, l-a

împiedicat pe cel care

lasă moştenirea să

întocmească, să

modifice sau să

revoce testamentul.

- acţiunea poate fi

promovată numai de

către:

a) persoana care are

calitatea de

succesibil;

b) comuna, oraşul

sau, după caz,

municipiul, în caz de

vacanţă succesorală;

- acţiunea poate fi

exercitată numai în

termen de un an.

Page 30: Drept Civil. Succesiuni

3.6. Efecte

În materia moştenirii legale, nedemnitatea produce efecte:

- faţă de nedemn;

- faţă de terţi.

În materia moştenirii testamentare, nedemnitatea legatarului atrage caducitatea legatului

[art. 1071 C.civ.].

A) Efectele nedemnităţii succesorale faţă de nedemn

a) Principalul efect – înlăturarea totală şi retroactivă a nedemnului de la succesiune,

acesta neputând culege, dacă face parte din categoria moştenitorilor rezervatari, nici măcar

rezerva succesorală.

Partea nedemnului va reveni, după caz, comoştenitorilor, moştenitorilor subsecvenţi sau

legatarilor/donatarilor ale căror liberalităţi excesive ar fi fost supuse reducţiunii, ca urmare a

prezenţei celui dintâi, în calitate de moştenitor rezervatar.

b) Nedemnul poate fi reprezentat chiar dacă, la data deschiderii moştenirii, se află în viaţă.

c) Dacă moştenitorul nedemn a intrat, înainte de declararea nedemnităţii, în posesia

bunurilor din masa succesorală, el va trebui să le restituie, în natură, iar în caz de imposibilitate,

nedemnul va fi ţinut să plătească despăgubiri.

d) Nedemnul trebuie să restituie, în natură şi de la data deschiderii moştenirii, fructele

produse de acestea, iar dacă le-a consumat sau a neglijat să le perceapă, acesta va restitui valoarea

lor.

e) Dacă nedemnul a încasat sume de bani de la debitorii moştenirii, va datora dobânzi

pentru acestea, de la data încasării.

f) Toate drepturile şi obligaţiile faţă de nedemn, stinse prin confuziunea patrimoniului

propriu cu cel succesoral sau prin consolidare, renasc.

g) Nedemnul are dreptul de a pretinde celorlalţi moştenitori sumele plătite pentru

achitarea datoriilor moştenirii, împreună cu dobânda aferentă, cheltuielile necesare şi utile făcute

cu privire la bunurile succesorale, precum şi contravaloarea muncii depuse pentru culegerea

fructelor.

B) Efectele nedemnităţii succesorale faţă de terţi

a) Actele de conservare şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor,

încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile [art. 960 alin. (3) prima teză C.civ.].

b) Actele de dispoziţie cu titlu oneros, încheiate între nedemn şi terţii de rea-credinţă, care

au cunoscut despre nevalabilitatea titlului de moştenitor al nedemnului, se desfiinţează retroactiv.

Page 31: Drept Civil. Succesiuni

Se menţin însă actele de dispoziţie cu titlu oneros, indiferent că acestea privesc bunuri

mobile sau imobile, încheiate între nedemn şi terţii de bună-credinţă (care au crezut în

valabilitatea titlului de moştenitor al celui dintâi), trebuind respectate însă regulile din materia

cărţii funciare [art. 960 alin. (3) teza a doua C.civ.].

Apreciem că plata făcută cu bună-credinţă de către debitor, moştenitorului nedemn, este

valabilă.

3.7. Înlăturarea nedemnităţii

Efectele nedemnităţii, de drept sau judiciare, pot fi înlăturate expres prin testament sau

printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu

constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului, după săvârşirea faptei care

atrage nedemnitatea [art. 961 alin. (1) C.civ.].

Iertându-l pe nedemn în condiţiile legii, cel care lasă moştenirea face posibil ca cel dintâi

să poată veni la moştenirea, legală sau testamentară, a celui din urmă.

3.8. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- ridică nedemnitatea succesorală la rangul de condiţie generală a dreptului la moştenire;

- reformează în cvasitotalitatea lor cazurile care atrag nedemnitatea succesorală, fiind

realizată distincţia între nedemnitatea de drept şi nedemnitatea judiciară;

- dispune în sensul că efectele nedemnităţii privesc numai pe nedemn şi terţi;

- reglementează posibilitatea iertării nedemnului şi a reprezentării acestuia.

§4. Vocaţia la moştenire

Potrivit art. 962 C.civ., „Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea

cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”. Aşadar, vocaţia la

moştenire are semnificaţia unei chemări la moştenire, fie conferită de lege, fie conferită prin

testament.

Distingem, astfel, între:

- vocaţia succesorală legală;

- vocaţia succesorală testamentară.

Page 32: Drept Civil. Succesiuni

4.1. Vocaţia succesorală legală

Aceasta are semnificaţia chemării de către lege la moştenire a rudelor defunctului, a

soţului supravieţuitor al defunctului, a statului, comunei, oraşului sau, după caz, a municipiului

(cât priveşte moştenirea vacantă).

Vocaţia succesorală legală are un sens dublu:

- vocaţie succesorală legală generală;

- vocaţie succesorală legală concretă.

A) Vocaţia succesorală legală generală desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor

persoane de a culege moştenirea lăsată de o altă persoană.

Vocaţie succesorală legală generală au:

- rudele defunctului;

- soţul supravieţuitor al acestuia.

Rudenia este:

a) în linie dreaptă (ascendentă şi descendentă), rezultând din descendenţa unei persoane

din altă persoană;

b) în linie colaterală, rezultând din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

Rude în linie dreaptă cu vocaţie la moştenire

ascendentă

descendentă

Rude în linie colaterală cu vocaţie la

moştenire

- părinţi;

- bunici;

- străbunici, fără

limită de grad.

- copii;

- nepoţi de fiu/fiică;

- strănepoţi de fiu/fiică,

fără limită de grad.

- fraţi şi surori;

- nepoţi de frate sau soră;

- unchi şi mătuşi;

- strănepoţi de frate sau soră;

- veri primari;

- fraţi sau surori ale bunicilor

defunctului.

Rudenia civilă, rezultată din adopţie, este asimilată de lege, rudeniei de sânge. Potrivit art.

470 alin. (1) C.civ., prin adopţie se stabilesc legături de rudenie atât între adoptat şi adoptator, cât

Page 33: Drept Civil. Succesiuni

şi între adoptat şi rudele adoptatorului şi încetează relaţiile de rudenie dintre adoptat şi familia

firească a acestuia.

Persoanele rezultate pe calea reproducerii umane asistate medical cu terţ donator devin

rude cu cei care au consimţit la o astfel de metodă modernă de reproducere. Între bărbatul donator

şi copilul rezultat pe această cale, nu se stabilesc relaţii de rudenie.

Vocaţia succesorală legală generală este guvernată de principiul reciprocităţii acesteia,

care comportă:

a) un sens pozitiv, potrivit căruia, dacă o persoană are vocaţie la moştenirea lăsată de o

altă persoană, atunci şi aceasta din urmă are vocaţie generală la moştenirea celei dintâi.

Excepţie: Principiul reciprocităţii nu operează în cazul căsătoriei declarată nulă sau

anulată (căsătoria putativă), după decesul soţului de rea-credinţă. Soţul de bună-credinţă, din

căsătoria nulă sau anulată, are vocaţie la moştenirea soţului de rea-credinţă, în timp ce soţul de

rea-credinţă nu are vocaţie la moştenirea celui de bună-credinţă.

b) un sens negativ, potrivit căruia, dacă o persoană nu are vocaţie la moştenirea unei alte

persoane, atunci nici aceasta din urmă nu are vocaţie la moştenirea celei dintâi.

B) Vocaţie succesorală legală concretă au persoanele cu vocaţie succesorală generală,

care nu sunt înlăturate de la moştenire de către alt succesibil.

Nu toate rudele care au vocaţie generală vor culege moştenirea, ci aceasta va reveni acelor

rude care au şi vocaţie concretă, adică acelora care sunt preferate celorlalte, aflându-se în clasă şi

grad preferabile.

Exemplu: Dacă rudele defunctului sunt reprezentate de părinţi şi unchi, deşi toate au

vocaţie generală la moştenire, vocaţie concretă au numai părinţii defunctului, deoarece aceştia din

urmă fac parte din clasa a II-a de moştenitori, unchii făcând parte din clasa a IV-a.

Putem spune că nu toate rudele care au vocaţie generală au şi vocaţie concretă la

moştenire, însă toate rudele care au vocaţie concretă au şi vocaţie generală de a moşteni.

4.2. Vocaţia succesorală conferită prin testament

În materie testamentară, se pune exclusiv problema vocaţiei concrete la moştenire. În

principiu, oricine poate fi gratificat printr-un act de ultimă voinţă, în măsura în care îndeplineşte

condiţiile legale.

Nu este aplicabil moştenirii testamentare principiul reciprocităţii vocaţiei la moştenire,

întrucât acesta ar contraveni condiţiei generale de formă a testamentului, referitoare la actul

separat (interdicţia testamentului reciproc).

Page 34: Drept Civil. Succesiuni

În fapt, însă, putem întâlni şi cazuri de reciprocitate a vocaţiei succesorale în materie

testamentară.

Exemplu: soţii, prin acte separate de ultimă voinţă, se gratifică reciproc.

4.3. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Pentru prima dată în sistemul nostru de drept, este reglementată (prea sumar, însă) vocaţia

succesorală.

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Apreciaţi ca fiind corespunzătoare reglementarea de lege lata a nedemnităţii

succesorale?

2. Consideraţi satisfăcătoare extensia pe care Codul civil în vigoare a dat-o vocaţiei

succesorale?

3. În opinia dumneavoastră, nedemnitatea succesorală prezintă natura juridică a unei

pedepse civile sau a unei sancţiuni civile?

§2. Teme pentru referat

1. Condiţiile dreptului de a moşteni

2. Nedemnitatea succesorală şi revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine.

Analiză comparativă

3. Vocaţia succesorală şi capacitatea civilă

4. Nedemnitatea succesorală – pedeapsă sau sancţiune civilă?

§3. Întrebări

1. Care sunt condiţiile generale ale dreptului de a moşteni?

2. Enumeraţi exhaustiv persoanele care au capacitatea de a moşteni, precum şi pe cele

care nu deţin această aptitudine.

3. Distingeţi vocaţia succesorală legală concretă, de cea generală.

4. Deosebiţi vocaţia succesorală legală, de chemarea conferită prin testament.

5. Enumeraţi cazurile nedemnităţii de drept şi pe cele ale nedemnităţii judiciare.

Page 35: Drept Civil. Succesiuni

6. Ce efecte produce nedemnitatea în materia moştenirii legale? Dar în cea a moştenirii

testamentare?

7. Prezentaţi diferenţiat regimul juridic al nedemnităţii de drept şi al celei judiciare.

§4. Teste grilă

1. Vocaţia succesorală reprezintă pentru dreptul la moştenire o condiţie:

a) legală;

b) generală;

c) pozitivă.

2. Nu au capacitate succesorală:

a) persoanele concepute la data deschiderii moştenirii şi născute moarte;

b) persoanele concepute la data deschiderii moştenirii şi născute vii;

c) persoanele concepute la data deschiderii moştenirii şi născute vii, însă neviabile.

3. Au capacitate succesorală:

a) persoanele dispărute;

b) persoanele care au decedat în acelaşi timp;

c) persoanele predecedate.

4. Sunt rude cu defunctul, în linie colaterală:

a) părinţii acestuia;

b) bunicii acestuia;

c) fraţii şi surorile bunicilor acestuia.

5. Sunt rude cu defunctul, în linie dreaptă ascendentă:

a) fraţii şi surorile părinţilor acestuia;

b) părinţii acestuia;

c) fraţii şi surorile acestuia.

6. Este nedemnă de drept de a moşteni persoana care:

a) a atentat la viaţa lui de cuius;

Page 36: Drept Civil. Succesiuni

b) a atentat la viaţa altui succesibil al defunctului, care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă

la data săvârşirii faptei, i-ar fi înlăturat sau i-ar fi restrâns făptuitorului vocaţia la moştenire;

c) a săvârşit cu intenţie, împotriva lui de cuius, fapte care au avut ca urmare moartea

acestuia.

7. Poate fi declarată nedemnă de către instanţa de judecată, persoana care:

a) a atentat la viaţa lui de cuius;

b) a săvârşit cu intenţie, împotriva lui de cuius, fapte care au avut ca urmare moartea

acestuia;

c) l-a împiedicat pe defunct, din eroare, să modifice testamentul.

8. Pentru a interveni nedemnitatea succesorală, este necesară existenţa:

a) în toate cazurile, a unei hotărâri penale definitive de condamnare a făptuitorului;

b) în toate cazurile, a unei hotărâri civile definitive de condamnare a făptuitorului;

c) după caz, a unei hotărâri penale definitive de condamnare a făptuitorului sau a unei

hotărâri civile definitive de constatare a faptelor de nedemnitate.

9. Nedemnitatea produce efecte faţă de:

a) nedemn;

b) descendenţii nedemnului de gradul I;

c) descendenţii nedemnului indiferent de grad.

10. Actele încheiate de către nedemn cu terţii de rea-credinţă se menţin dacă sunt:

a) acte de conservare;

b) acte de administrare;

c) acte de dispoziţie.

11. Nedemnitatea de drept poate fi invocată:

a) de orice persoană interesată;

b) în termen de un an;

c) din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public.

12. Nedemnitatea judiciară poate fi invocată:

Page 37: Drept Civil. Succesiuni

a) de orice persoană interesată;

b) în termen de un an;

c) de o persoană care are calitatea de succesibil.

13. Sunt rude cu defunctul:

a) afinii acestuia;

b) persoanele pe care acesta le-a adoptat cu efecte restrânse;

c) persoanele cu privire la care acesta a consimţit să fie reproduse prin mijloace moderne.

14. Reprezintă persoane care au decedat în acelaşi timp:

a) persoanele care au murit în acelaşi timp şi în aceleaşi împrejurări;

b) persoanele care au murit în acelaşi timp, însă în împrejurări diferite;

c) persoanele predecedate.

15. Nedemnul:

a) poate fi reprezentat;

b) poate reprezenta;

c) este înlăturat de la moştenire.

Bibliografie

Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

Alexandresco D, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV, partea

a II-a, Ed. Socec & Co., Bucureşti, 1912.

Bacaci Al., Comăniţă Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Bob M.D., Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Cantacuzino M.B., Elementele dreptului civil, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.

Cărpenaru St., Dreptul de moştenire, în Deak Fr., Cărpenaru St., Drept civil. Contracte

speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire, Universitatea Bucureşti, 1983.

Page 38: Drept Civil. Succesiuni

Chelaru E., Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil, ediţia 3, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2012.

Chirică D., Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

Deak Fr., Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002.

Dogaru I., Stănescu V., Soreaţă M.M., Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

Eliescu M., Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.

Florescu D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Frenţiu G.C., Ricu C.S., Cartea a IV-A. Despre moştenire şi liberalităţi, în colectiv de

autori, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, vol. II. Art. 953-1649, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Genoiu I., Dreptul la moştenire în Codul civil, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2013.

Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Bucureşti,

1929.

Macovei D., Drept civil. Succesiuni, Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1993.

Macovei C., Dobrilă M.C., Cartea a IV-a, „Despre moştenire şi liberalităţi”, în Baias Fl.A,

Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I., (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

Popa I., Curs de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Drept civil român. Regimuri matrimoniale.

Succesiuni. Donaţiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucureşti, 1948.

Safta-Romano E., Dreptul de moştenire, Ed. Grafix, Iaşi, 1995.

Stănciulescu L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

Stoica V., Dragu. L, Moştenirea legală în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.

Page 39: Drept Civil. Succesiuni

Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Veress E., Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile conform noului Cod civil, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012.

Vlădilă L., Mastacan O., Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2011.

Zinveliu I., Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1975.

Page 40: Drept Civil. Succesiuni

Titlul II

Devoluţiunea succesorală legală

Capitolul I

Principiile devoluţiunii succesorale legale

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Consideraţii generale

Devoluţiunea moştenirii reprezintă atribuirea patrimoniului succesoral către anumiţi

moştenitori.

Moştenirea se atribuie după cum urmează:

a) soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului din cele patru clase de moştenitori, în

ordinea claselor şi gradelor de rudenie (art. 693 C.civ.);

b) comunei, oraşului ori municipiului sau, după caz, statului, în lipsa moştenitorilor legali

sau testamentari.

Devoluţiunea legală a moştenirii este guvernată de următoarele trei principii:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;

b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;

c) principiul egalităţii părţilor succesorale ale rudelor din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

§2. Principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori

Clasa de moştenitori reuneşte o categorie de rude (de sânge, rezultate din adopţie sau prin

reproducere umană asistată medical cu terţ donator) ale defunctului.

Diferenţierea rudelor aparţinând aceleiaşi clase de moştenitori se realizează cu ajutorul

gradului de rudenie. Acesta reprezintă distanţa între două rude, măsurată pe linia legăturii de

rudenie, după numărul naşterilor intervenite.

Gradul de rudenie se stabileşte astfel [art. 406 alin. (3) C.civ.]:

- în linie dreaptă, după numărul naşterilor;

Page 41: Drept Civil. Succesiuni

- în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la

ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă.

Grade de rudenie

Gradul I Gradul II Gradul III Gradul IV

copii

nepoţi de

fiu/fiică

strănepoţi de

fiu/fiică veri primari

părinţi

bunici

străbunici

fraţi sau surori ale bunicilor

defunctului

fraţi/surori unchi strănepoţi de frate/soră

nepoţi de frate/soră

Menţionăm că:

- rudele în linie directă, ascendentă şi descendentă, sunt chemate la moştenire indiferent

de grad;

- rudenia în linie colaterală începe de la gradul al II-lea;

- numai rudele colaterale de gradele II-IV au vocaţie la moştenire.

Codul civil stabileşte patru clase de moştenitori legali.

Clasele de moştenitori legali

Clasa a II-a

- a ascendenţilor privilegiaţi şi a

colateralilor privilegiaţi

Clasa a III-a

- a ascendenţilor

ordinari

Clasa a IV-a

- a colateralilor

ordinari Clasa I

- a descen-

denţilor ascendenţi

privilegiaţi

colaterali

privilegiaţi

Page 42: Drept Civil. Succesiuni

- copii;

- nepoţi de fiu/

fiică;

- strănepoţi de

fiu/ fiică;

-ceilalţi

descendenţi,

până la infinit.

- părinţi.

- fraţi şi surori;

- nepoţi de

frate/soră;

- strănepoţi de

frate/soră.

- bunici;

- străbunici.

- unchi şi mătuşi;

- veri primari;

- fraţi şi surori ale

bunicilor.

Potrivit acestui principiu, rudele vin la moştenire în ordinea claselor cărora aparţin,

indiferent de gradul de rudenie.

Exemple:

a) Strănepoţii de fiu ai defunctului, rude de gradul III, aparţinând primei clase de

moştenitori, înlătură de la moştenire pe părinţii defunctului, rude de gradul I, aparţinând celei de-

a doua clase de moştenitori.

b) Clasa a II-a vine la moştenire numai în absenţa rudelor din prima clasă sau dacă acestea

nu pot (fiind nedemne) sau nu vor (fiind renunţătoare) să culeagă moştenirea.

c) Clasa a III-a de moştenitori vine la moştenire, numai în lipsa rudelor din primele două

clase.

d) Ultima clasă de moştenitori accede la moştenire, numai dacă lipsesc moştenitorii din

primele trei clase.

Este posibilă venirea concomitentă la moştenire a două clase de moştenitori, în

următoarea ipoteză [art. 964 alin. (2) C.civ.]: Dacă în urma dezmoştenirii, rudele defunctului din

clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor

din clasa subsecventă, care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni. Moştenitorii rezervatari,

exheredaţi, culeg numai rezerva succesorală, cotitatea disponibilă revenind (dacă defunctul nu a

dispus altfel prin testament) moştenitorilor din clasa subsecventă.

Exemplu: Sunt dezmoşteniţi de către defunct, prin testament, descendenţii săi. Aceştia vor

culege numai rezerva legală, restul moştenirii împărţindu-se între moştenitorii din clasa a II-a.

Principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori nu comportă

nicio excepţie.

Page 43: Drept Civil. Succesiuni

§3. Principiul proximităţii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de

moştenitori

În cadrul clasei de moştenitori, rudele se află în grade diferite de rudenie cu defunctul.

Potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori,

rudele în grad mai apropiat înlătură de la moştenire rudele în grad mai îndepărtat.

Exemplu: Fraţii defunctului înlătură de la moştenire pe nepoţii şi strănepoţii de frate ai

acestuia.

Acest principiu comportă următoarele două excepţii:

a) în cadrul clasei a II-a de moştenitori, părinţii defunctului, rude de gradul I, nu înlătură

de la moştenire pe fraţii şi surorile defunctului şi pe descendenţii acestora, deşi sunt rude de

gradele II-IV (art. 978 C.civ.);

b) reprezentarea succesorală.

§4. Principiul egalităţii părţilor succesorale ale rudelor din aceeaşi clasă şi de acelaşi

grad

Rudele din aceeaşi clasă, care au acelaşi grad, culeg moştenirea în cote egale, împărţirea

acesteia realizându-se pe capete [art. 964 alin. (4) C.civ.].

Exemplu: Dacă la moştenirea defunctului vin cei doi copii ai săi, aceştia vor primi câte ½

din moştenire.

Acest principiu comportă următoarele două excepţii:

a) împărţirea pe tulpini, ce caracterizează reprezentarea succesorală;

b) împărţirea pe linii, care operează în ipoteza în care, la moştenire, vin atât fraţi buni

(care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată), cât şi fraţi consangvini (numai de tată) sau uterini (numai

de mamă). În această situaţie, masa succesorală se împarte în dimidia maternis şi dimidia

paternis, iar, la rândul lor, acestea se împart pe linii. Fraţii uterini vor culege cât o linie din

dimidia maternis, fraţii consangvini vor culege câte o linie din dimidia paternis, iar fraţii buni vor

culege, întrucât au privilegiul dublei legături, câte o linie atât din dimidia maternis, cât şi din

dimidia paternis.

Exemplu: Defunctul are 6 fraţi, după cum urmează: 3 fraţi buni, 2 fraţi uterini şi un frate

consangvin. Masa succesorală se va împărţi în jumătatea mamei şi jumătatea tatălui. Dimidia

maternis se va împărţi în 5 părţi egale (3 fraţi buni + 2 fraţi uterini), fiecare de 1/10 (1/2:5), iar

dimidia paternis se va împărţi în 4 părţi egale (3 fraţi buni + un frate consangvin), fiecare de 1/8

(1/2:4). Fraţii defunctului vor primi următoarele cote:

Page 44: Drept Civil. Succesiuni

- fiecare frate bun – 9/40 (1/10+1/8), în virtutea privilegiului dublei legături;

- fiecare frate uterin – 1/10;

- fiecare frate consangvin – 1/8.

§5. Reprezentarea succesorală

5.1. Noţiune

Reprezentarea succesorală reprezintă instituţia juridică prin intermediul căreia un

moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în

drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi

cuvenit acestuia, dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii

moştenirii.

Exemple:

a) Reprezentarea descendenţilor

Defunctul are doi fii (F1 şi F2), dintre care unul (F1) este predecedat (sau nedemn) la data

deschiderii moştenirii, având la rându-i trei copii (N1, N2, N3). Defunctul va fi moştenit de fiul

în viaţă (F2) şi de cei trei nepoţi din partea fiului predecedat (sau nedemn) – N1, N2, N3. Nepoţii

de fiu au calitatea de reprezentanţi, în timp ce fiul decedat (sau nedemn) al defunctului are

calitatea de reprezentat. Nepoţii din partea fiului predecedat (sau nedemn) vor culege partea

părintelui lor (împreună ½ din moştenire, adică 1/6 din moştenire, fiecare). Cealaltă jumătate a

moştenirii va reveni fiului în viaţă al defunctului (F2). Aşadar, împărţirea moştenirii se face pe

tulpini, reprezentanţii culegând partea ascendentului lor (1/2, împreună).

b) Reprezentarea colateralilor privilegiaţi

Defunctul are doi fraţi (FR1 şi FR2), ambii fiind predecedaţi (sau nedemni) la data

deschiderii moştenirii. Fratele cel mare al defunctului are, la rându-i lui, doi copii (N1, N2), iar

fratele cel mic, FR2, are un copil (N3). Defunctul va fi moştenit de cei trei nepoţi ai săi, prin

reprezentare. Nepoţii din partea fratelui cel mare vor culege partea părintelui lor (împreună ½ din

moştenire, adică 1/4 din moştenire, fiecare), iar cealaltă jumătate a moştenirii va reveni lui N3 –

nepotul din partea celui de-al doilea fiu. Aşadar, împărţirea moştenirii se face pe tulpini,

reprezentanţii culegând partea ascendentului lor.

5.2. Domeniu de aplicare

„Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor

defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului” (art. 966 alin. (1) C.civ.).

Page 45: Drept Civil. Succesiuni

În concret, pot beneficia de reprezentare succesorală următoarele categorii de moştenitori:

a) nepoţii, strănepoţii de fiu ai defunctului ş.a. până la infinit;

b) nepoţii şi strănepoţii de frate/soră ai defunctului.

5.3. Condiţii

Pentru a putea opera reprezentarea, trebuie îndeplinite următoarele două condiţii, una în

persoana reprezentatului şi una în persoana reprezentantului (art. 967 C.civ.):

a) Reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit de capacitate succesorală,

fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la momentul decesului lui de cuius [art. 967

alin. (1) C.civ.];

b) Reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale cerute de lege pentru a

moşteni (capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie generală la moştenire) [art. 967 alin. (2)

C.civ.].

Aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ de către reprezentant, faţă de

moştenirea defunctului, pe care o culege prin reprezentare şi nu faţă de reprezentat, faţă de care

poate fi chiar nedemn, dezmoştenit sau renunţător.

Cât priveşte reprezentarea adoptatului, se impun următoarele precizări:

- „Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de

rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului” [art. 470 alin. (1) C.civ.]. Drept urmare, adoptatul

poate reprezenta adoptatorii şi rudele acestora şi poate fi reprezentat de către acestea.

- Distincţia dintre cele două tipuri de adopţie (adopţia cu efecte depline şi adopţia cu

efecte restrânse), reglementate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997 (care a consacrat

sistemul unitar în materie de adopţie), prezintă în continuare utilitate practică, datorită regulilor

care guvernează aplicarea legii civile în timp.

Drept urmare, adoptatul cu efecte depline şi descendenţii acestuia pot avea calitatea de

reprezentanţi ai adoptatorului, în timp ce adoptatul cu efecte restrânse poate beneficia de

reprezentare, cât priveşte moştenirea rudelor din familia firească.

- În cazul desfacerii adopţiei, raporturile de rudenie ale adoptatului cu adoptatorul şi cu

rudele acestuia încetează numai pentru viitor, de la data hotărârii judecătoreşti.

- Nulitatea adopţiei produce efecte retroactive, considerându-se că niciodată legăturile de

rudenie ale persoanelor implicate în actul nul al adopţiei nu au fost modificate.

Page 46: Drept Civil. Succesiuni

5.4. Mod de operare

Reprezentarea operează:

a) în toate cazurile;

b) la infinit;

c) de drept şi imperativ

5.5. Efecte

Reprezentarea succesorală generează două efecte juridice:

- un efect general;

- un efect particular.

a) Efectul general al reprezentării constă în împărţirea moştenirii pe tulpină.

Prin „tulpină”, se înţelege [art. 968 alin. (2) C.civ.]:

- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este

reprezentat la moştenire;

- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea

sau care este reprezentat la moştenire.

Art. 968 alin. (3) C.civ.: „Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul

fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi

grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal”.

b) Efectul particular al reprezentării [art. 969 alin. (1) C.civ.]: „Copiii nedemnului

concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la

moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului,

dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii

de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai în cazul şi în măsura în care

valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depăşit valoarea pasivului

succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării”.

Nu suntem în prezenţa unui raport propriu-zis al donaţiilor.

5.6. Reprezentarea succesorală şi retransmiterea dreptului de opţiune succesorală

În cazul reprezentării, reprezentatul este decedat la data deschiderii moştenirii sau nedemn

faţă de defunct. În cazul retransmiterii, moştenitorul supravieţuieşte un interval scurt de timp

după deschiderea moştenirii, dar moare mai înainte să fi exercitat dreptul de opţiune succesorală.

Drept urmare, dreptul de opţiune succesorală al celui care a decedat mai înainte de a-l exercita se

Page 47: Drept Civil. Succesiuni

transmite către succesorii proprii, care-l vor exercita separat, fiecare pentru partea sa, în termenul

aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.

Aşadar, retransmiterea dreptului de opţiune succesorală se aseamănă cu reprezentarea

succesorală a predecedatului (nu şi a nedemnului).

Exemplu de retransmitere a dreptului de opţiune succesorală: Defunctul are trei copii, toţi

în viaţă la data deschiderii moştenirii. Din partea fiecăruia dintre aceştia, defunctul are câte doi

nepoţi. La scurt timp de la data deschiderii moştenirii defunctului, unul dintre fiii acestuia, F2,

decedează, mai înainte însă de a fi acceptat moştenirea tatălui său. În această ipoteză, se întâlnesc

două moşteniri succesive: cea a lui de cuius, culeasă de cei trei fii ai acestuia în viaţă (fiecare

dintre aceştia culegând o cotă de 1/3) şi cea a lui F2, a cărui masă succesorală cuprinde şi cota de

1/3 din moştenirea lui de cuius. Cei doi nepoţi (N3 şi N4) din partea fiului, ulterior decedat, F2,

dacă vor accepta moştenirea bunicului lor, o vor culege prin retransmitere, fiecare culegând o

cotă de 1/6.

Deosebiri:

a) Numai în cazul reprezentării, împărţirea moştenirii se face pe tulpini, în cazul

retransmiterii aceasta făcându-se pe capete.

b) Reprezentarea succesorală operează numai în cazul moştenirii legale, spre deosebire de

retransmitere care poate opera, în egală măsură, şi în cazul moştenirii testamentare.

c) În cazul retransmiterii, fiind vorba de două sau mai multe moşteniri, ele trebuie

examinate separat, sub toate aspectele pe care le comportă: componenţă, termen de opţiune

succesorală, cotele care se cuvin moştenitorilor.

d) În cazul retransmiterii, competenţa teritorială a birourilor notariale, respectiv a instanţei

de judecată, se determină în funcţie de locul deschiderii celei din urmă moşteniri.

5.7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Actualul Cod civil:

- oferă posibilitatea de a fi reprezentat, alături de predecedat, şi nedemnul;

- reglementează un efect particular al reprezentării succesorale;

- defineşte conceptul de „tulpină”;

- reglementează retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.

Page 48: Drept Civil. Succesiuni

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Consideraţi justă dispoziţia Codului civil care permite reprezentarea nedemnului?

Argumentaţi.

2. A asigurat legiuitorul, prin reglementarea împărţirii pe linii, un partaj echitabil al

moştenirii, în ipoteza în care există concurs între fraţii buni, fraţii uterini şi fraţii consangvini?

Argumentaţi.

3. Reflectaţi asupra distincţiei dintre reprezentarea succesorală şi reprezentarea de drept

comun. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre acestea?

§2. Teme pentru referat

1. Reprezentarea succesorală şi retransmiterea dreptului de opţiune succesorală. Privire

comparativă.

2. Reprezentarea succesorală.

3. Principiile care guvernează devoluţiunea legală a moştenirii.

§3. Întrebări

1. Care este criteriul cu ajutorul căruia determinăm apartenenţa unei persoane la o clasă de

moştenitori? Dar criteriul cu ajutorul căruia determinăm gradele de rudenie?

2. Care sunt excepţiile pe care le comportă principiul proximităţii gradului de rudenie

între rudele aparţinând aceleiaşi clase de moştenitori? Dar cel al egalităţii între rudele din aceeaşi

clasă şi de acelaşi grad de rudenie?

3. Care sunt condiţiile pe care cele două părţi are raportului juridic de reprezentare

succesorală trebuie să le îndeplinească?

4. Care este efectul general pe care-l generează reprezentarea succesorală? Dar cel

special?

5. Care este modul cum operează reprezentarea succesorală?

6. Care este domeniul de aplicare a reprezentării succesorale?

7. Identificaţi toate asemănările şi deosebirile dintre reprezentarea succesorală şi

retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.

8. Ce semnificaţie are „devoluţiunea moştenirii”?

Page 49: Drept Civil. Succesiuni

§4. Teste grilă

1. Nu există rude de gradul I pe linie:

a) dreaptă descendentă;

b) dreaptă ascendentă;

c) colaterală.

2. Fraţii străbunicilor defunctului sunt rude de gradul:

a) III;

b) IV;

c) V.

3. La moştenire pot veni deodată rude din două clase de moştenitori?

a) niciodată;

b) întotdeauna;

c) excepţional, în ipoteza în care moştenitorii rezervatari dintr-o clasă preferabilă sunt

dezmoşteniţi.

4. Copiii fraţilor şi surorilor defunctului fac parte din clasa:

a) I, fiind rude de gradul II cu defunctul;

b) II, fiind rude de gradul III cu defunctul;

c) IV, fiind rude de gradul III cu defunctul.

5. Soţul supravieţuitor:

a) aparţine primei clase de moştenitori;

b) nu aparţine niciunei clase de moştenitori;

c) poate fi rudă de gradul IV, pe linie colaterală, cu defunctul.

6. Împărţirea pe linii constituie o excepţie pe care o comportă:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;

b) principiul proximităţii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;

c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

7. Pot beneficia de reprezentare succesorală:

a) copiii defunctului;

Page 50: Drept Civil. Succesiuni

b) descendenţii copiilor defunctului până la infinit;

c) fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la gradul al IV-lea

inclusiv.

8. Caracterizează reprezentarea succesorală:

a) împărţirea moştenirii pe capete;

b) împărţirea moştenirii pe tulpini;

c) împărţirea moştenirii pe linii.

9. Pot fi reprezentate:

a) persoanele declarate moarte pe cale judecătorească;

b) persoanele declarate dispărute;

c) persoanele nedemne.

10. Singura condiţie pe care nu o îndeplineşte reprezentantul pentru a culege moştenirea

în nume propriu este:

a) vocaţia concretă;

b) vocaţia generală;

c) capacitatea succesorală.

11. Împărţirea pe tulpini constituie o excepţie pe care o comportă:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;

b) principiul proximităţii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;

c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

12. Situaţia soţului supravieţuitor constituie o excepţie pe care o comportă:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;

b) principiul proximităţii gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;

c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

13. Condiţia pe care nu o îndeplineşte reprezentatul pentru a culege moştenirea este, după

caz:

a) vocaţia concretă;

Page 51: Drept Civil. Succesiuni

b) nedemnitatea;

c) capacitatea succesorală.

14. Poate fi reprezentat:

a) renunţătorul;

b) dezmoştenitul;

c) predecedatul.

15. Reprezentarea presupune:

a) numai un efect general;

b) numai un efect particular;

c) raportarea de către descendenţii nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea

moştenirii de la care nedemnul a fost exclus, a bunurilor culese prin reprezentare, dacă sunt

îndeplinite condiţiile legii.

16. În cazul retransmiterii dreptului de opţiune succesorală, moştenirea se împarte:

a) pe tulpini;

b) pe capete;

c) pe linii.

17. Retransmiterea dreptului de opţiune succesorală operează dacă:

a) autorul este predecedat;

b) autorul a decedat ulterior lui de cuius şi mai înainte de a exercita dreptul de opţiune

succesorală;

c) autorul este nedemn.

18. Reprezentarea succesorală este sinonimă cu:

a) reprezentarea de drept comun;

b) reprezentarea ce caracterizează contractul de mandat civil;

c) retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.

19. Soţul supravieţuitor face parte din categoria:

a) afinilor;

Page 52: Drept Civil. Succesiuni

b) rudelor civile ale defunctului;

c) rudelor de sânge ale defunctului.

20. Adoptatul cu efecte restrânse poate reprezenta:

a) rudele adoptatorilor;

b) rudele fireşti;

c) afinii.

Page 53: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul II

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Consideraţii generale

1.1. Condiţii

Pentru a-l putea moşteni pe defunct, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

a) să aibă capacitate succesorală;

b) să nu fie nedemn faţă de defunct;

c) să aibă vocaţie succesorală;

d) să aibă calitatea de soţ la data deschiderii succesiunii, adică să nu existe o hotărâre de

divorţ definitivă sau un certificat de divorţ (art. 970 C.civ.).

Precizare: Primele trei condiţii menţionate sunt generale, trebuind îndeplinite de către

orice succesibil, iar ultima prezintă caracter special, având aplicaţie numai în materia drepturilor

succesorale ale soţului supravieţuitor.

Nu putem vorbi de căsătorie şi, implicit de calitatea de soţ, în următoarele cazuri:

a) căsătoria este desfăcută prin divorţ;

b) căsătoria este declarată nulă sau este anulată.

Precizări:

- soţul (de bună-credinţă) recăsătorit al celui declarat judecătoreşte mort nu mai poate veni

la moştenirea primul soţ, în ipoteza reapariţiei acestuia şi a anulării hotărârii declarative de

moarte;

- calitatea de soţ se pierde ca urmare a desfiinţării retroactive a căsătoriei, ca efect al

nulităţii, chiar dacă moartea unuia dintre soţi a intervenit mai înainte de hotărârea de declarare

sau de pronunţare a nulităţii căsătoriei;

- „Soţul de bună-credinţă la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la

data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie

valabilă” [art. 304 alin. (1) C.civ.].

Page 54: Drept Civil. Succesiuni

1.2. Corelaţia dintre dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor şi regimul

matrimonial ales

O corelaţie poate exista numai între dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor şi

comunitatea legală sau comunitatea convenţională, pentru care soţii au optat la momentul

încheierii convenţiei matrimoniale. În aceste cazuri, mai înainte de împărţirea moştenirii, trebuie

lichidată comunitatea de bunuri a soţilor.

Prezintă incidenţă în materia drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor şi clauza de

preciput (art. 333 C.civ.). Astfel, prin convenţie matrimonială, se poate stipula ca soţul

supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe bunuri

comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput nu este supusă raportului

donaţiilor, ci numai reducţiunii, în condiţiile legii. Existenţa acesteia nu mai prezintă utilitate,

devenind caducă, în ipoteza în care soţul beneficiar decedează înaintea soţului supravieţuitor sau

când soţii decedează în acelaşi timp.

1.3. Enumerarea drepturilor

Soţul supravieţuitor beneficiază de următoarele drepturi succesorale:

a) un drept de moştenire, în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori sau, în lipsa

acestora, un drept de moştenire exclusiv (art. 971 C.civ.);

b) un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit (art. 973 C.civ.);

c) un drept de moştenire special asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic care au fost

afectate folosinţei comune a soţilor (art. 974 C.civ.).

§2. Un drept de moştenire, în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori sau, în

lipsa acestora, un drept de moştenire exclusiv

2.1. Cote

Soţul supravieţuitor nu este înlăturat şi nici nu înlătură de la moştenire rudele defunctului,

indiferent de clasa din care acestea fac parte.

În concurs cu clasele de moştenitori, soţului supravieţuitor îi revin următoarele cote:

a) 1/4 din moştenire, în concurs cu clasa I;

b) în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu clasa a II-a, trebuie distinse

următoarele două situaţii:

- în concurs cu întreaga clasă a II-a (formată din ascendenţi privilegiaţi şi colaterali

privilegiaţi), soţul supravieţuitor va culege 1/3 din moştenire;

Page 55: Drept Civil. Succesiuni

- în concurs cu ascendenţii privilegiaţi sau cu colateralii privilegiaţi, soţului supravieţuitor

îi revine 1/2 din moştenire;

c) 3/4 din moştenire, în concurs cu clasa a III-a sau a IV-a de moştenitori.

Dacă defunctul nu are rude sau dacă niciuna dintre rudele defunctului nu vrea sau nu

poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor va culege întreaga moştenire [art. 971 alin. (2)

C.civ.].

În ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori, se

stabileşte mai întâi cota cuvenită acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.

2.2. Probleme speciale

A) Soţul supravieţuitor concurează cu două clase (subclase) de moştenitori

Soţul supravieţuitor poate veni la moştenire în concurs cu două clase (subclase) de

moştenitori, numai în ipoteza dezmoştenirii de către defunct a moştenitorilor rezervatari. Într-o

asemenea situaţie, cota soţului supravieţuitor se stabileşte, ca şi când acesta ar fi venit în concurs

numai cu cea mai apropiată dintre ele [art. 972 alin. (2) C.civ.].

Exemple:

a) Defunctul dezmoşteneşte descendenţii, caz în care soţul supravieţuitor vine în concurs

atât cu aceştia, în limitele rezervei lor succesorale, cât şi cu moştenitorii din clasa a II-a. Cota

soţului supravieţuitor este de ¼ din moştenire.

b) Defunctul, care nu are descendenţi, dezmoşteneşte ascendenţii privilegiaţi, caz în care

soţul supravieţuitor vine în concurs atât cu părinţii, cât şi cu colateralii privilegiaţi. Cota soţului

supravieţuitor este de 1/3 din moştenire.

B) Două sau mai multe persoane pretind drepturi succesorale, în calitate de soţi

supravieţuitori

Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ

supravieţuitor, cota acestuia se împarte în mod egal între acestea [art. 972 alin. (3) C.civ.].

2.3. Caractere juridice

a) poate veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare;

b) este moştenitor rezervatar;

c) este moştenitor sezinar;

d) este obligat la raportul donaţiilor primite de la defunct, numai dacă vine în concurs cu

clasa I de moştenitori.

Page 56: Drept Civil. Succesiuni

§3. Un drept de abitaţie

3.1. Condiţiile dobândirii

Codul civil conferă soţului supravieţuitor un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit

cu defunctul, până la data deschiderii moştenirii, indiferent de clasa de moştenitori cu care acesta

vine în concurs.

Soţul supravieţuitor dobândeşte acest drept, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ,

următoarele condiţii:

a) soţul supravieţuitor a locuit, până la data deschiderii moştenirii, în acea casă;

b) soţul supravieţuitor nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă

corespunzătoare nevoilor sale;

c) casa face parte din bunurile succesiunii;

d) soţul supravieţuitor nu devine, prin moştenire, proprietarul exclusiv al casei;

e) defunctul nu a dispus altfel, întrucât soţul supravieţuitor nu este moştenitor rezervatar,

în ceea ce priveşte casa.

3.2. Caractere juridice

- este un drept real;

- este un drept temporar;

Regulă: Soţul supravieţuitor păstrează calitatea de titular al acestui drept până la ieşirea

din indiviziune, dar nu mai puţin de un an, de la data deschiderii moştenirii.

Excepţie: Acest drept încetează, însă, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în

caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor.

- este un drept personal, care nu poate fi înstrăinat sau grevat de soţul supravieţuitor în

favoarea altei persoane şi care nu poate fi urmărit de creditorii defunctului;

Oricare dintre moştenitori poate cere, fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa

nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune

la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare.

- este un drept cu titlu gratuit.

Toate litigiile cu privire la dreptul de abitaţie se soluţionează de către instanţa competentă

să judece partajul moştenirii, care va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu [art. 973 alin. (5)

C.civ.].

Page 57: Drept Civil. Succesiuni

§4. Un drept special de moştenire

În ipoteza în care soţul supravieţuitor nu vine în concurs cu descendenţii defunctului,

acesta moşteneşte, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972 C.civ., mobilierul şi obiectele de uz

casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor (art. 974 C.civ.).

4.1. Condiţiile dobândirii

a) soţul supravieţuitor să nu vină la moştenire în concurs cu moştenitorii din clasa I;

b) defunctul să nu fi dispus, în mod expres, de partea sa din aceste bunuri, prin liberalităţi,

inter vivos sau mortis causa.

Dreptul special al soţului supravieţuitor vizează numai cota defunctului din aceste bunuri

comune şi bunurile proprii ale defunctului din această categorie. Partea soţului supravieţuitor din

mobilier şi obiectele de uz casnic îi revin acestuia, cu titlu de proprietate şi nu ca urmare a

moştenirii.

În privinţa acestor bunuri, soţul supravieţuitor nu este rezervatar, el având numai un drept

special.

4.2. Precizare

În cazul defunctului bigam, beneficiază de dreptul special asupra mobilierului şi

obiectelor de uz casnic, atât soţul supravieţuitor din căsătoria valabilă, cât şi soţul supravieţuitor

de bună-credinţă din căsătoria putativă.

Atribuirea acestui drept special are la bază criteriul afectaţiunii concrete a bunurilor în

discuţie, folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice. Soţul din căsătoria valabilă are un drept

special asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic, pe care le-a folosit în cadrul căsătoriei cu

defunctul, iar soţul inocent din căsătoria putativă are dreptul la mobilierul şi obiectele de uz

casnic folosite împreună cu defunctul, în cadrul gospodăriei lor. Aceste bunuri vor fi împărţite, în

mod egal, între cei doi soţi supravieţuitori ai defunctului, numai în cazul excepţional în care

acestea au fost afectate folosinţei comune în ambele gospodării.

4.3. Sensul noţiunilor

Prin „mobilier”, sunt desemnate, alături de bunurile destinate mobilării locuinţei soţilor şi

covoarele, televizorul, radioul, perdelele etc., iar prin „obiecte de uz casnic” sunt desemnate

obiectele, care, prin natura lor, sunt destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice (precum:

aragazul, cuptorul, aspiratorul, frigiderul, maşina de spălat rufe, maşina de spălat vase etc.).

Page 58: Drept Civil. Succesiuni

Calificarea unor bunuri ca fiind mobilier sau obiecte de uz casnic are la bază două criterii:

- natura intrinsecă a acestora;

- afectaţiunea lor concretă.

Nu sunt considerate mobilier şi obiecte de uz casnic următoarele categorii de bunuri:

a) bunurile care, potrivit naturii lor, nu pot fi folosite în cadrul gospodăriei casnice

(precum: automobilul; pianul; bunurile destinate exercitării profesiei sau meseriei defunctului;

obiectele care, prin valoarea lor deosebită, depăşesc înţelesul obişnuit al noţiunii de obiecte de uz

casnic etc.);

b) bunurile care nu au fost destinate folosinţei comune a soţilor, ci au fost procurate în alt

scop (spre exemplu, pentru a face investiţii sau pentru a fi donate) sau care au fost destinate

uzului personal şi exclusiv al defunctului;

c) bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (precum: animale, unelte etc.).

4.4. Situaţii particulare

A) Soţii deţin mai multe locuinţe (spre exemplu, domiciliu şi reşedinţă), toate fiind

mobilate şi dotate cu bunuri ale gospodăriei casnice.

Întrebare: Dreptul special al soţului supravieţuitor priveşte mobilierul şi bunurilor

gospodăriei casnice din toate aceste locuinţe?

Răspuns: În măsura în care aceste bunuri, chiar aflate în mai multe locuinţe, au fost

afectate folosinţei comune a soţilor (adică aceştia au locuit împreună în toate aceste spaţii şi au

folosit, potrivit nivelului lor de trai, toate aceste bunuri), ele vor fi vizate de dreptul special al

soţului supravieţuitor.

B) În locuinţele deţinute de soţul defunct există mai multe bunuri de aceeaşi natură (spre

exemplu, mai multe televizoare, mai multe maşini de spălat rufe, mai multe maşini de spălat vase

etc.).

Situaţie: În locuinţa soţilor, ce are două nivele, există la fiecare etaj câte un frigider, o

maşină de spălat rufe, o maşină de spălat vase şi un aspirator. Apoi, în fiecare cameră există

televizor şi calculator.

Întrebare: Dreptul special al soţului supravieţuitor priveşte toate aceste bunuri, chiar dacă

sunt mai multe de acelaşi fel?

Răspuns: Dacă soţul supravieţuitor a folosit împreună cu soţul defunct aceste bunuri, cel

dintâi poate invoca asupra tuturor bunurilor gospodăriei casnice mai sus menţionate un drept

special.

Page 59: Drept Civil. Succesiuni

§5. Procedură de calcul

În ipoteza concursului la moştenire dintre soţul supravieţuitor şi rudele defunctului,

trebuie parcurse următoarele etape:

a) determinarea părţii cuvenite soţului supravieţuitor din bunurile comune, în ipoteza în

care aceştia au optat pentru comunitatea legală sau comunitatea convenţională;

b) determinarea părţii cuvenite soţului supravieţuitor din mobilier şi din obiectele de uz

casnic, care au fost afectate folosinţei comune a soţilor;

c) dobândirea de către soţul supravieţuitor a dreptului de abitaţie asupra casei de locuit,

dacă sunt îndeplinite condiţiile statuate de lege în acest sens;

d) determinarea patrimoniului succesoral;

Patrimoniul succesoral este format din următoarele elemente:

- partea soţului decedat din comunitatea de bunuri;

- bunurile proprii ale defunctului.

e) imputarea cotei soţului supravieţuitor asupra masei succesorale.

§6. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- determină expres momentul până la care soţul supravieţuitor păstrează această calitate şi,

în consecinţă, îl moşteneşte pe soţul defunct;

- reglementează expres posibilitatea venirii soţului supravieţuitor la moştenire, în concurs

cu două clase de moştenitori şi împărţirea moştenirii în ipoteza căsătoriei putative;

- include soţul supravieţuitor în categoria moştenitorilor sezinari;

- reconfigurează, pe alocuri, problematica dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor,

sub aspectul condiţiilor şi caracterelor sale juridice;

- actualizează limbajul de specialitate, reglementând dreptul special de moştenire al

soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinţei

comune a soţilor.

Page 60: Drept Civil. Succesiuni

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Beneficiază soţul supravieţuitor, de lege lata, din perspectiva dreptului succesoral, de

un regim juridic echitabil? Argumentaţi.

2. Consideraţi justă opţiunea legiuitorului de a renunţa la reglementarea dreptului soţului

supravieţuitor asupra darurilor de nuntă?

§2. Teme pentru referat

1. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în istoria dreptului românesc.

2. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în reglementarea Codului civil în

vigoare.

3. Implicaţiile convenţiei matrimoniale asupra drepturilor succesorale ale soţului

supravieţuitor.

4. Incidenţa regimurilor matrimoniale asupra drepturilor succesorale ale soţului

supravieţuitor.

§3. Întrebări

1. Enumeraţi condiţiile cerute de lege soţului supravieţuitor pentru a putea moşteni.

2. Enumeraţi drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor în concurs cu clasele de

moştenitori.

3. Identificaţi caracterele juridice ale dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor.

4. Determinaţi semnificaţia termenilor „mobilier” şi „obiecte de uz casnic”.

5. Care sunt condiţiile dobândirii dreptului special asupra mobilierului şi obiectelor de uz

casnic?

6. Enumeraţi caracterele juridice ale dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor.

7. Identificaţi condiţiile dobândirii dreptului de abitaţie.

8. Enumeraţi etapele procedurii de calcul al drepturilor succesorale ale soţului

supravieţuitor.

§4. Teste grilă

1. Putem vorbi, din perspectiva dreptului succesoral, de calitatea de soţ, în următoarele

situaţii:

Page 61: Drept Civil. Succesiuni

a) între soţi există o separaţie de fapt;

b) hotărârea de divorţ a fost pronunţată, însă nu a rămas definitivă;

c) căsătoria este declarată nulă sau anulată.

2. Soţul de bună-credinţă din cadrul căsătoriei putative îl moşteneşte pe soţul de rea-

credinţă în următoarele cazuri:

a) decesul soţului de rea-credinţă a intervenit până la rămânerea definitivă a hotărârii de

desfiinţare a căsătoriei;

b) decesul soţului de rea-credinţă a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de

desfiinţare a căsătoriei;

c) în toate cazurile.

3. Pentru a putea veni la moştenirea soţului defunct, soţul supravieţuitor trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă capacitate succesorală;

b) să aibă vocaţie succesorală concretă;

c) să nu fie nedemn.

4. În masa succesorală a soţului defunct intră:

a) totalitatea bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei;

b) bunurile proprii ale acestuia;

c) bunurile proprii ale soţului supravieţuitor.

5. În concurs cu colateralii privilegiaţi, soţul supravieţuitor culege din moştenire o cotă

de:

a) ¼;

b) 1/3;

c) ½.

6. Dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor prezintă următoarele caractere juridice:

a) poate veni la moştenire prin reprezentare;

b) este moştenitor rezervatar;

c) în toate cazurile, este obligat la raportul donaţiilor primite de la defunct.

Page 62: Drept Civil. Succesiuni

7. Cât priveşte mobilierul şi obiectele de uz casnic, soţului supravieţuitor are un drept:

a) rezervatar;

b) pur şi simplu;

c) special.

8. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor:

a) poate dura cel puţin un an de la data deschiderii moştenirii;

b) prezintă caracter oneros;

c) prezintă caracter personal.

9. Soţul supravieţuitor culege mobilierul şi obiectele de uz casnic:

a) în toate cazurile;

b) numai dacă vine în concurs cu clasa descendenţilor;

c) numai dacă vine în concurs cu clasele II-IV şi dacă defunctul nu a dispus în sens

contrar.

10. Fac parte din categoria mobilierului şi obiectelor de uz casnic, bunuri precum:

a) automobilul;

b) pianul;

c) aragazul.

11. În ipoteza în care soţul supravieţuitor concurează cu două clase (subclase) de

moştenitori, cota lui:

a) se stabileşte prin raportare la prima clasă de moştenitori cu care vine în concurs;

b) se stabileşte prin raportare la cea de-a doua clasă de moştenitori cu care vine în

concurs;

c) reprezintă media aritmetică a cotelor pe care legea le stabileşte în favoarea soţului

supravieţuitor în concurs cu cele două clase de moştenitori.

12. Constituie condiţii ale dobândirii dreptului de abitaţie următoarele:

a) soţul supravieţuitor a locuit, până la data deschiderii moştenirii în acea casă;

b) casa face parte din bunurile succesiunii;

Page 63: Drept Civil. Succesiuni

c) soţul supravieţuitor devine, prin moştenire, proprietarul exclusiv al casei.

13. În cazul soţului bigam, dreptul special se cuvine:

a) numai soţului supravieţuitor din căsătoria valabilă;

b) numai soţului supravieţuitor de bună-credinţă din căsătoria putativă;

c) ambilor soţi, în măsura în care bunurile au fost folosite de către aceştia şi soţul defunct,

în cadrul gospodăriei lor.

14. Poate invoca drepturi asupra patrimoniului succesoral al defunctului:

a) concubinul;

b) soţul care s-a adresat notarului public în vederea divorţului, deşi certificatul de divorţ

nu a fost eliberat;

c) soţul care nu locuia împreună cu defunctul.

15. Soţul supravieţuitor este rezervatar în ceea ce priveşte:

a) dreptul la moştenire în concurs cu clasele de moştenitori;

b) dreptul special;

c) dreptul de abitaţie.

Page 64: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul III

Drepturile succesorale ale rudelor defunctului

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Clasa I de moştenitori legali (clasa descendenţilor)

1.1. Noţiune

Aparţin clasei I de moştenitori în calitate de descendenţi, „...copiii defunctului şi urmaşii

lor în linie dreaptă la nesfârşit” [art. 975 alin. (1) C.civ.].

Aparţin acestei clase de moştenitori:

- copiii rezultaţi din căsătorie şi urmaşii acestora;

- copiii rezultaţi din afara căsătoriei, dacă filiaţia faţă de tată a fost stabilită în condiţiile

legii şi urmaşii acestora;

- copiii adoptaţi şi urmaşii acestora (mai puţin urmaşii copiilor adoptaţi cu efecte restrânse

anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997);

- copiii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator şi urmaşii

acestora.

Prezenţa moştenitorilor din această clasă înlătură de la moştenire pe cei din clasele

subsecvente [art. 975 alin. (2) C.civ.].

„Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot

culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care

îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni” [art. 964 alin (2) C.civ.].

„Atunci când, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară cotei sale

legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmoştenit”

[art. 1075 alin. (3) C.civ.].

1.2. Împărţirea moştenirii

Art. 975 alin. (4) C.civ.: „Moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine

descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu, ori

pe tulpină, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală”.

Exemple:

Page 65: Drept Civil. Succesiuni

a) La moştenire vin cei trei copii ai defunctului. Aceştia vor împărţi moştenirea în mod

egal, fiecăruia cuvenindu-i-se o cotă de 1/3.

b) Defunctul are trei copii, dintre care unul este nedemn. Fiecare dintre copiii defunctului

are doi copii. Moştenirea se va împărţi astfel:

- cei doi fii ai defunctului, care îndeplinesc condiţiile de a moşteni, primesc cota de 1/3;

- cota fiului nedemn va fi împărţită, în temeiul reprezentării, între cei doi fii ai săi, fiecare

culegând câte o cotă de 1/6.

c) Dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului, descendenţii lui de cuius,

indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire [art. 975 alin. (3) C.civ.].

1.3. Caractere juridice

a) pot veni la moştenire, atât în nume propriu, cât şi prin reprezentare (art. 965 C.civ.).

b) sunt moştenitori rezervatari (art. 1087 C.civ.), culegând cu acest titlu, jumătate din cota

pe care ar fi cules-o dacă nu ar fi fost dezmoşteniţi;

c) sunt moştenitori sezinari [art. 1126 C.civ.];

Până la atestarea calităţii de moştenitor prin certificatul de moştenitor sau prin hotărârea

judecătorească, descendenţii dobândesc de drept stăpânirea de fapt a moştenirii, dreptul de a o

administra şi posibilitatea de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.

d) sunt obligaţi la raportul (la readucerea la masa succesorală) donaţiilor primite de la

defunct, fără scutire de raport, când vin la moştenire efectiv şi împreună cu soţul supravieţuitor

[art. 1146 alin. (1) C.civ.].

§2. Clasa a II-a de moştenitori legali (clasa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor

privilegiaţi)

Fac parte din această clasă mixtă de moştenitori legali:

- ascendenţii privilegiaţi, reprezentaţi de părinţii defunctului, rude în linie dreaptă

ascendentă de gradul I [art. 976 alin. (1) C.civ.];

- colateralii privilegiaţi, reprezentaţi de fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii

acestora, rude în linie colaterală de gradele II-IV [art. 976 alin. (2) şi 963 alin. (2) C.civ.].

Rudele din clasa a II-a vin la moştenire, numai dacă:

a) defunctul nu are descendenţi;

b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au devenit străini de moştenire;

Page 66: Drept Civil. Succesiuni

c) defunctul are descendenţi, însă aceştia sunt nedemni de a moşteni şi nu pot fi

reprezentaţi;

d) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi, prin urmare culegând

numai rezerva legală, restul revenindu-le moştenitorilor din clasa a II-a.

Prezenţa moştenitorilor din această clasă înlătură de la moştenire pe cei din clasele

subsecvente (III şi IV).

2.1. Subclasa ascendenţilor privilegiaţi

2.1.1. Noţiune

Părinţii se numesc ascendenţi privilegiaţi, deoarece înlătură de la moştenire pe ceilalţi

ascendenţi ai defunctului, anume pe bunici, străbunici etc.

Fac parte din această subclasă de moştenitori:

- părinţii din căsătorie;

- părinţii din afara căsătoriei, în măsura în care filiaţia a fost stabilită în condiţiile legii;

- părinţii adoptatori (chiar şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse);

- părinţii fireşti ai celui adoptat cu efecte restrânse;

- părinţii care au încuviinţat reproducerea umană asistată medical cu terţ donator.

2.1.2. Împărţirea moştenirii

Ipoteze:

A) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor al

defunctului şi cu colateralii privilegiaţi ai acestuia.

Etape de parcurs:

a) determinarea cotei clasei a II-a în concurs cu soţul supravieţuitor;

Art. 977 alin. (1) C.civ.: „Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs atât cu

ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului, partea cuvenită clasei a

doua este de două treimi din moştenire”.

b) determinarea în cadrul clasei a II-a, a cotei ascendenţilor privilegiaţi (art. 978 C.civ.):

- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege ¼ din moştenire, iar

restul de ¾ va reveni colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor;

- în cazul în care la moştenire vin doi (sau mai mulţi, pentru ipoteza adopţiei cu efecte

restrânse) părinţi, aceştia vor culege împreună ½ din moştenire, iar colateralii privilegiaţi,

indiferent de numărul lor, vor culege cealaltă jumătate.

Page 67: Drept Civil. Succesiuni

Aceste cote vor fi raportate la 2/3 din moştenire, întrucât ascendenţii privilegiaţi suportă şi

concursul soţului supravieţuitor al defunctului.

Drept urmare:

- unicul părinte al defunctului va culege ¼ din 2/3, adică 1/6 din moştenire, restul de 3/6

din moştenire revenind colateralilor privilegiaţi;

- cei doi părinţi ai defunctului vor culege ½ din 2/3, adică 1/3 din moştenire, restul de 1/3

cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor.

B) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu soţul supravieţuitor al

defunctului, caz în care cei dintâi vor culege o cotă de ½ din moştenire [art. 977 alin. (2) C.civ.],

cealaltă jumătate revenind soţului supravieţuitor;

În ipoteza în care de cuius are numai ascendenţi privilegiaţi, iar pe soţul supravieţuitor l-a

dezmoştenit [art. 1075 alin. (1) C.civ.]:

- soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală) din cota legală de ½

conferită de lege în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, adică ¼ din moştenire;

- restul de ¾ se va cuveni părinţilor defunctului.

C) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu colateralii privilegiaţi,

caz în care moştenirea se împarte astfel (art. 978 C.civ.):

- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte al defunctului, acesta va culege ¼ din

moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul acestora;

- în cazul în care la moştenirea defunctului vin doi (sau mai mulţi) părinţi, aceştia vor

culege ½ din moştenire, cealaltă jumătate cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent de

numărul lor.

Dacă defunctul are atât părinţi, cât şi colaterali privilegiaţi, însă pe aceştia din urmă,

moştenitori nerezervatari, i-a dezmoştenit, cei dintâi, venind singuri la moştenire, vor culege

întreaga moştenire.

În cazul în care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitori rezervatari, însă

dezmoşteniţi, vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi, moştenirea se va împărţi

astfel:

- dacă există un singur părinte al defunctului, exheredat însă, acesta va culege ½ din ¼,

adică 1/8 din moştenire, restul de 7/8 revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor;

- dacă la moştenirea lui de cuius vin doi, trei sau patru părinţi, toţi dezmoşteniţi însă,

aceştia vor culege împreună 1/2 din 1/2, adică ¼ din moştenire, restul de 3/4 revenind

colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor.

Page 68: Drept Civil. Succesiuni

Aşadar, cei doi, trei sau patru ascendenţi privilegiaţi ai defunctului dezmoşteniţi vor

culege din moştenirea defunctului următoarele cote:

- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8 din moştenire;

- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;

- dacă sunt patru părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.

D) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege

întreaga moştenire.

2.1.3. Caractere juridice

- nu beneficiază de reprezentare, putând culege moştenirea numai în nume propriu;

- sunt moştenitori rezervatari (art. 1087 C.civ.);

- sunt moştenitori sezinari [art. 1126 C.civ.];

- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct.

2.2. Subclasa colateralilor privilegiaţi

2.2.1. Noţiune

Colateralii privilegiaţi sunt denumiţi astfel, întrucât înlătură de la moştenire pe ceilalţi

colaterali, numiţi ordinari, reprezentaţi de unchi, mătuşi, veri primari, fraţi şi surori ai bunicilor

defunctului.

Sunt colaterali privilegiaţi ai defunctului [art. 976 alin. (2) C.civ.]:

- fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;

- copiii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al III-lea;

- nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-lea.

Fac parte din subclasa colateralilor privilegiaţi, următoarele categorii de fraţi:

a) fraţii buni;

b) fraţii uterini, respectiv fraţii consangvini sau cosângeni;

c) fraţii rezultaţi din adopţie (mai puţin cei adoptaţi cu efecte restrânse care vin la

moştenirea fraţilor din familia firească);

Exemple: Părinţii a trei copii rezultaţi din căsătorie au adoptat cu efecte restrânse un al

patrulea copil. Unul dintre copiii fireşti ai soţilor adoptatori moare. La moştenirea acestuia,

alături de părinţi, vin numai fraţii fireşti, nu şi fratele adoptat. Similar, dacă ar muri adoptatul cu

efecte restrânse, la moştenirea acestuia ar avea vocaţie rudele din familia firească (părinţi şi fraţi

fireşti) şi părinţii adoptatori, nu însă şi cei trei copii ai adoptatorilor.

Page 69: Drept Civil. Succesiuni

Aceste reguli sunt întocmai aplicabile şi în cazul descendenţilor din fraţi sau surori.

Exemplu: Defunctul are nepoţi de frate, adoptaţi cu efecte restrânse. Aceştia nu au vocaţie

la moştenirea defunctului, întrucât cu acesta nu s-au stabilit relaţii de rudenie.

Ipoteze:

A) De cuius a adoptat mai mulţi copii. Vocaţia acestora la moştenire este diferită, în

funcţie de felul adopţiei. Astfel:

- dacă toate adopţiile au fost făcute cu efecte depline, fraţii adoptaţi vor avea vocaţie

reciprocă la moştenire, întrucât prin efectul adopţiei au devenit rude;

- dacă toate adopţiile au fost cu efecte restrânse, fraţii adoptaţi nu se vor putea moşteni,

întrucât nu au devenit rude. Se vor putea moşteni, în schimb, fraţii fireşti;

- dacă adopţiile sunt diferite din punctul de vedere al efectelor produse, adoptaţii nu se

moştenesc.

B) Părinţii fireşti ai adoptatului adoptă, la rândul lor, alţi copii. Copilul firesc va putea

moşteni numai pe adoptaţii cu efecte depline.

d) fraţii/colateralii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.

2.2.2. Împărţirea moştenirii

Cotele colateralilor privilegiaţi

Ipoteze:

A) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor al

defunctului şi cu ascendenţii privilegiaţi ai acestuia.

Etape de parcurs:

a) determinarea cotei clasei a II-a în concurs cu soţul supravieţuitor; aceasta este de 2/3

din moştenire [art. 977 alin. (1) C.civ.];

b) determinarea, în cadrul clasei a II-a, a cotei colateralilor privilegiaţi.

Cota care se cuvine colateralilor privilegiaţi diferă în funcţie de numărul ascendenţilor

privilegiaţi cu care cei dintâi vin în concurs [art. 978 C.civ.]. Astfel:

- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur părinte,

cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ¾ din moştenire, restul de 1/4 revenind unicului

ascendent privilegiat al defunctului;

- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi, cei

dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire, restul de 1/2 revenind ascendenţilor

privilegiaţi ai defunctului;

Page 70: Drept Civil. Succesiuni

Aceste cote vor fi raportate la 2/3 din moştenire, întrucât colateralii privilegiaţi suportă, pe

lângă concursul ascendenţilor privilegiaţi, şi concursul soţului supravieţuitor al defunctului.

Exemplu: Au vocaţie concretă la moştenirea lui de cuius, soţul supravieţuitor, cei doi

părinţi ai acestuia şi cei trei fraţi buni. Drept urmare:

- soţul supravieţuitor va culege 1/3 din moştenire;

- cei doi părinţi vor primi împreună 1/3 din moştenire (1/2 din 2/3), adică 1/6 fiecare;

- cei trei fraţi vor culege împreună restul de 1/3 (1/2 din 2/3), adică 1/9 fiecare.

B) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu soţul supravieţuitor al

defunctului, caz în care cei dintâi vor culege o cotă de ½ din moştenire [art. 977 alin. (2) C.civ.];

C) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu ascendenţii privilegiaţi,

caz în care moştenirea se împarte astfel [art. 978 C.civ.]:

- în cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu un singur părinte al

defunctului, aceştia vor împărţi, în mod egal, indiferent de numărul lor, cota de 3/4;

- în cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu doi (sau mai mulţi)

părinţi ai defunctului, cei dintâi vor împărţi, în mod egal, indiferent de numărul lor, cota de ½.

D) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege întreaga

moştenire.

Modul de împărţire a moştenirii

Regulă: Partea din moştenire care revine colateralilor privilegiaţi se împarte, în mod egal

(pe capete), între moştenitorii de acelaşi grad [art. 981 alin. (1) C.civ.].

Excepţii:

a) dacă descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului vin la moştenire prin reprezentare,

împărţirea se va face pe tulpini [art. 981 alin. (2) C.civ.];

Exemplu: Defunctul are trei fraţi, dintre care unul predecedat (sau nedemn), iar, din partea

fiecăruia dintre aceştia, are câte trei nepoţi. Moştenirea se va împărţi astfel:

- fiecare dintre fraţii în viaţă ai defunctului va primi câte o cotă de 1/3;

- cota de 1/3 a fratelui predecedat (sau nedemn) se va împărţi între cei trei copii ai

acestuia, care-l reprezintă la moştenire, astfel încât fiecăruia i se va cuveni cota de 1/9 din

moştenire.

b) dacă la moştenirea defunctului vin atât fraţi buni, cât şi fraţi uterini sau consangvini,

împărţirea se va face pe linii [art. 981 alin. (3) C.civ.].

Exemple:

Page 71: Drept Civil. Succesiuni

A) Împărţire pe linii

Exemplu: Defunctul are, la data deschiderii moştenirii, 2 părinţi (fireşti) şi 6 fraţi (2 fraţi

uterini, 3 fraţi consangvini şi un frate bun). Moştenirea acestuia se va împărţi astfel:

a) părinţii vor culege ½ din moştenire;

b) restul de ½, constituind cota colateralilor privilegiaţi, se va împărţi în două părţi egale

(1/4 fiecare), întrucât defunctul are fraţi pe mai multe linii;

c) dimidia maternis va fi împărţită în trei linii egale (1/12 fiecare), întrucât defunctul are

doi fraţi de mamă şi un frate bun;

d) dimidia paternis va fi împărţită în patru linii egale (1/16 fiecare), întrucât defunctul are

trei fraţi de tată şi un frate bun;

e) fratele bun a cules două linii, una din partea mamei (1/12) şi una din partea tatălui

(1/16) întrucât are o dublă legătură cu defunctul.

B) Împărţirea pe tulpini în cadrul liniilor

Exemplu: Unul dintre fraţii de mamă ai defunctului şi unul dintre fraţii de tată ai acestuia

sunt decedaţi sau nedemni, la data deschiderii succesiunii. Din partea fratelui uterin predecedat

sau nedemn, defunctul are trei nepoţi, iar din partea celui consangvin are doi nepoţi. Nepoţii,

reprezentându-i pe ascendenţii lor, vor culege partea acestora din moştenire astfel:

a) cei trei nepoţi de frate uterin vor culege împreună cota de 1/12, revenindu-i fiecăruia o

cotă de 1/36;

b) cei doi nepoţi de frate consangvin vor culege împreună cota de 1/16, revenindu-i

fiecăruia o cotă de 1/32.

2.2.3. Caractere juridice

- pot culege moştenirea atât în nume propriu, cât şi prin reprezentare;

Precizare: Fraţii şi surorile defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, în

timp ce descendenţii acestora pot veni la moştenire atât în nume propriu, în ipoteza în care

autorul lor renunţă la moştenire, cât şi prin reprezentare, în majoritatea cazurilor.

- nu sunt moştenitori rezervatari;

- nu sunt moştenitori sezinari.

- nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.

Page 72: Drept Civil. Succesiuni

§3. Clasa a III-a de moştenitori legali (clasa ascendenţilor ordinari)

3.1.Noţiune

Ascendenţii ordinari sunt denumiţi astfel, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către

ascendenţii privilegiaţi. Fac parte din această clasă [art. 982 alin. (1) C.civ.]: bunicii, străbunicii,

ceilalţi ascendenţi ai defunctului, fără limită de grad şi indiferent de faptul că sunt din căsătorie,

din afara căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii umane asistată medical cu

terţ donator.

Precizare: La moştenirea defunctului adoptat (mai puţin a celui adoptat cu efecte

restrânse), pot veni numai ascendenţii ordinari din familia adoptatoare, nu şi cei din familia

firească. Dimpotrivă însă, moştenirea adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă de către

ascendenţii ordinari ai acestuia din familia firească.

Ascendenţii ordinari vin la moştenire în cazul în care:

a) lipsesc moştenitorii din primele două clase;

b) moştenitorii din primele două clase sunt străini de moştenire;

c) moştenitorii din primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;

d) în afară de ascendenţi ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care i-a

dezmoştenit, însă;

e) defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi), însă

aceştia au fost dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervatari exheredaţi vor culege numai

rezerva legală, restul revenindu-le ascendenţilor ordinari.

Prezenţa moştenitorilor din această clasă înlătură de la moştenire pe cei din ultima clasă.

3.2. Împărţirea moştenirii

Ascendenţii ordinari vor culege moştenirea, în cote egale [art. 982 alin. (5) C.civ.]. Dacă

la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului, mai întâi se va stabili cota acestuia de ¾

şi, apoi, restul de ¼ se va împărţi, în mod egal, ascendenţilor ordinari preferabili în grad [art. 982

alin. (4) C.civ.].

3.3. Caractere juridice

- nu pot veni la moştenire prin reprezentare;

- nu sunt moştenitori rezervatari;

- nu sunt moştenitori sezinari;

- nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor primite de la defunct.

Page 73: Drept Civil. Succesiuni

§4. Clasa a IV-a de moştenitori legali (clasa colateralilor ordinari)

4.1. Noţiune

Fac parte din această clasă [art. 983 alin. (1) C.civ.]:

a) unchii şi mătuşile, rude de gradul al III-lea;

b) verii primari, rude de gradul al IV-lea;

c) fraţii şi surorile bunicilor, rude de gradul al IV-lea.

Rudele colaterale, care fac parte din această clasă, pot fi din căsătorie, din afara acesteia,

rezultate din adopţie sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.

La moştenirea defunctului adoptat (mai puţin a celui adoptat cu efecte restrânse), pot veni

numai colateralii ordinari din familia adoptatoare, nu şi cei din familia firească. În cazul adopţiei

cu efecte restrânse, vin la moştenirea defunctului, numai colateralii ordinari din familia firească.

Colateralii ordinari vin la moştenire în următoarele situaţii:

a) lipsesc moştenitorii din primele trei clase;

b) moştenitorii din primele trei clase sunt străini de moştenire;

c) moştenitorii din primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;

d) în afară de colaterali ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi şi ascendenţi ordinari,

pe care i-a dezmoştenit, însă. Prin dezmoştenire, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari,

nefiind moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la moştenire;

e) defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi privilegiaţi), însă

aceştia au fost dezmoşteniţi. În consecinţă, moştenitorii rezervatari dezmoşteniţi vor culege

numai rezerva legală, restul revenindu-le colateralilor ordinari.

4.2. Împărţirea moştenirii

Colateralii de acelaşi grad vor culege moştenirea în cote egale. În caz de concurs cu soţul

supravieţuitor al defunctului, se va determina cu prioritate cota acestuia de 3/4, restul de ¼

revenind, în mod egal, colateralilor ordinari, indiferent de numărul lor [art. 983 alin. (4) C.civ.].

4.3. Caractere juridice

- nu beneficiază de reprezentare;

- nu sunt moştenitori rezervatari;

- nu sunt moştenitori sezinari;

- nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor primite de la defunct.

Page 74: Drept Civil. Succesiuni

§5. Tabel recapitulativ

Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale: Rudelor din clasa a II-a

Soţului supravieţuitor

Rudelor din clasa I

Subclasa ascendenţilor privilegiaţi

Subclasa colateralilor privilegiaţi

Rudelor din clasa a III-a

Rudelor din clasa a IV-a

- vine la moştenire în nume propriu

- vin la moştenire în nume propriu

sau prin reprezentare

- vin la moştenire în nume propriu

- vin la moştenire în nume propriu

sau prin reprezentare

- vin la moştenire în nume propriu

- vin la moştenire în nume propriu

- este moştenitor rezervatar

- sunt moştenitori rezervatari

- sunt moştenitori rezervatari

- nu sunt moştenitori rezervatari

- nu sunt moştenitori rezervatari

- nu sunt moştenitori rezervatari

- este moştenitor

sezinar

- sunt moştenitori

sezinari

- sunt moştenitori

sezinari

- nu sunt moştenitori

sezinari

- nu sunt moştenitori

sezinari

- nu sunt moştenitori

sezinari - este obligat

la raportul donaţiilor în concurs cu

descendenţii defunctului

- nu sunt obligaţi la raportul

donaţiilor

- nu sunt obligaţi la raportul

donaţiilor

- nu sunt obligaţi la raportul

donaţiilor

- nu sunt obligaţi la raportul

donaţiilor

- nu sunt obligaţi la raportul

donaţiilor

§6. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

De lege lata:

- cu titlu de excepţie, pot veni la moştenire, în acelaşi timp, două clase de moştenitori;

- este limitată vocaţia succesorală a rudelor colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv;

- ascendenţii ordinari nu mai sunt consideraţi moştenitori sezinari.

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Consideraţi justă şi inspirată, din perspectiva drepturilor succesorale ale rudelor

defunctului, decizia legiuitorului de a reglementa o singură formă a adopţiei, renunţând astfel la

distincţia dintre adopţia cu efecte depline şi adopţia cu efecte restrânse? Argumentaţi.

2. Consideraţi că, în actualele condiţii sociale, este justificată limitarea vocaţiei generale

la moştenire la nivelul celor patru clase de moştenitori, reglementate de Codul civil?

Argumentaţi.

Page 75: Drept Civil. Succesiuni

§2. Teme pentru referat

1. Incidenţa adopţiei în materia drepturilor succesorale ale rudelor defunctului, aparţinând

celor patru clase de moştenitori.

2. Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator.

3. Drepturile succesorale ale rudelor aparţinând clasei a II-a de moştenitori legali.

§3. Întrebări

1. Care este componenţa clasei a II-a de moştenitori legali?

2. Care este întinderea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi, în concurs cu

colateralii privilegiaţi?

3. Care sunt caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale clasei a IV-a de

moştenitori legali?

4. Identificaţi de o manieră exhaustivă moştenitorii rezervatari ai defunctului.

5. Care este criteriul în baza căruia identificăm moştenitorii sezinari ai defunctului?

6. Care sunt cotele ce se cuvin rudelor defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor?

7. Care sunt rudele care datorează raportul donaţiilor?

8. Care sunt modurile de împărţire a moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi. Oferiţi

exemple.

9. Identificaţi situaţiile în care rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali pot accede la

moştenire.

§4. Teste grilă

1. La moştenirea defunctului, au vocaţie copiii acestuia:

a) rezultaţi din căsătorie;

b) rezultaţi din concubinaj, în măsura în care filiaţia a fost stabilită în condiţiile legii;

c) adoptaţi cu efecte depline;

d) adoptaţi cu efecte restrânse.

2. Strănepoţii fratelui defunctului fac parte din clasa:

a) I;

b) a II-a;

c) a III-a;

d) a IV-a.

Page 76: Drept Civil. Succesiuni

3. Între descendenţi, aflaţi în acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte:

a) pe capete;

b) pe tulpini;

c) pe ramuri;

d) pe linii.

4. Sunt moştenitori rezervatari:

a) descendenţii;

b) ascendenţii privilegiaţi;

c) colateralii privilegiaţi;

d) ascendenţii ordinari.

5. Sunt moştenitori sezinari:

a) descendenţii;

b) ascendenţii privilegiaţi;

c) colateralii privilegiaţi;

d) ascendenţii ordinari.

6. Sunt obligaţi la raportul donaţiilor:

a) descendenţii;

b) moştenitorii din clasa a II-a;

c) ascendenţii ordinari;

d) colateralii ordinari.

7. Cei doi părinţi ai defunctului culeg din moştenire, în concurs cu colateralii privilegiaţi,

o cotă de:

a) ¼;

b) ½;

c) 1/3;

d) ¾.

Page 77: Drept Civil. Succesiuni

8. Împărţirea pe linii poate fi întâlnită în cazul:

a) descendenţilor;

b) colateralilor privilegiaţi;

c) colateralilor ordinari;

d) ascendenţilor ordinari.

9. Împărţirea pe tulpini poate fi întâlnită în cazul:

a) descendenţilor;

b) colateralilor privilegiaţi;

c) colateralilor ordinari;

d) ascendenţilor ordinari.

10. Pot avea vocaţie la moştenirea defunctului, în calitate de ascendenţi ordinari, cel mult:

a) 2 părinţi;

b) 3 părinţi;

c) 4 părinţi;

d) 1 părinte.

11. Cota ascendenţilor privilegiaţi, în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu colateralii

privilegiaţi, se stabileşte:

a) din întreg;

b) din restul rămas după imputarea cotei soţului supravieţuitor;

c) din restul rămas după imputarea cotei colateralilor privilegiaţi;

d) din restul rămas după imputarea cotei soţului supravieţuitor şi a colateralilor

privilegiaţi.

12. Fraţii şi surorile bunicilor defunctului fac parte din :

a) clasa a II-a;

b) clasa a III-a;

c) clasa a IV-a;

d) categoria afinilor.

Page 78: Drept Civil. Succesiuni

13. Verii primari ai defunctului au:

a) gradul II de rudenie;

b) gradul III de rudenie;

c) gradul IV de rudenie;

d) gradul V de rudenie.

14. La moştenirea copilului rezultat prin metoda reproducerii umane asistate medical cu

terţ donator, are vocaţie:

a) bărbatul donator;

b) soţul mamei;

c) mama;

d) soţia bărbatului donator.

15. Ascendenţii privilegiaţi pot suporta concursul:

a) numai al soţului supravieţuitor;

b) numai al colateralilor privilegiaţi;

c) numai al soţului supravieţuitor şi al colateralilor privilegiaţi;

d) al soţului supravieţuitor, al descendenţilor defunctului dezmoşteniţi şi al colateralilor

privilegiaţi.

Page 79: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul IV

Moştenirea vacantă

Secţiunea 1. Sinteze

§1. Noţiune

Art. 1135 alin. (1) C.civ.: „Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea

este vacantă”.

Distingem între:

A) Vacanţa succesorală totală, care poate fi întâlnită în următoarele ipoteze:

a) defunctul nu are soţ supravieţuitor, rude din cele patru clase de moştenitori şi nu a

instituit legatari prin testament;

b) defunctul are moştenitori legali nerezervatari, pe care îi dezmoşteneşte prin testament şi

nu a instituit legatari.

B) Vacanţa succesorală parţială, care poate fi întâlnită în următoarele situaţii:

a) nu există moştenitori legali, iar testatorul a instituit legatari, cu titlu universal sau cu

titlu particular, numai pentru o parte a moştenirii sale, cu privire la restul bunurilor succesorale

intervenind vacanţa succesorală;

b) testatorul instituie legatari cu privire la o parte a masei sale succesorale, însă

moştenitorilor legali existenţi le limitează, prin testament, vocaţia succesorală;

c) testatorul nu instituie legatari, însă moştenitorilor rezervatari existenţi le limitează, prin

testament, vocaţia succesorală.

§2. Beneficiari

Sunt beneficiari ai drepturilor succesorale asupra moştenirii vacante:

a) comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la

data deschiderii moştenirii (art. 1138 C.civ.);

b) statul român, dacă moştenirile vacante se află în străinătate [art. 553 alin. (3) C.civ.].

Page 80: Drept Civil. Succesiuni

§3. Natură juridică

În ceea ce ne priveşte, considerăm că prezintă o mai mare justeţe susţinerea teoriei

dreptului la moştenire, potrivit căreia statul dobândeşte moştenirea vacantă, privită ca

universalitate, în baza unui drept de moştenire legală (iure hereditatis).

§4. Particularităţi

Drepturile succesorale ale comunei, oraşului sau municipiului asupra moştenirilor vacante

prezintă următoarele particularităţi:

a) Notarul public are posibilitatea de a numi un curator special al moştenirii, în ipoteza în

care moştenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut [art. 1136 alin. (1)

C.civ.]. În cazul în care moştenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut,

acţiunile împotriva unei asemenea moşteniri se vor îndrepta împotriva unui curator special, numit

de notarul public competent, la cererea reclamantului [art. 1136 alin. (2) C.civ.].

b) Art. 1136 alin. (3) C.civ.: „Dacă există indicii că moştenirea urmează a fi declarată

vacantă, notarul public competent încunoştinţează şi organul care reprezintă comuna, oraşul

sau, după caz, municipiul”.

c) Art. 1137 C.civ. - somarea succesibililor: „(1)Dacă în termen de un an şi 6 luni de la

deschiderea moştenirii nu s-a înfăţişat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei persoane

interesate, îi va soma pe toţi succesibilii, printr-o publicaţie făcută la locul deschiderii

succesiunii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral, precum şi într-un ziar de

largă circulaţie, pe cheltuiala moştenirii, să se înfăţişeze la biroul său în termen de cel mult două

luni de la publicare. (2)Dacă niciun succesibil nu se va prezenta în termenul fixat în publicaţie,

notarul va constata că moştenirea este vacantă”.

Aşadar, somarea succesibililor se realizează de către notarul public, la cererea oricărei

persoane interesate, prin următoarele modalităţi, ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ şi nu

alternativ:

- o publicaţie făcută la locul deschiderii moştenirii;

- o publicaţie făcută la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral;

- o publicaţie într-un ziar de largă circulaţie.

Cheltuielile generate de realizarea acestei publicităţi sunt suportate din activul moştenirii.

În publicaţiile menţionate, trebuie să se prevadă termenul în care succesibilii-destinatari trebuie

să se înfăţişeze la notarul public care a realizat procedura somării. Acest termen nu poate depăşi,

în niciun caz, două luni şi începe să curgă de la publicare.

Page 81: Drept Civil. Succesiuni

d) Art. 1139 alin. (1) C.civ., „Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în

stăpânirea de fapt a moştenirii de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la moştenire

ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1137, dacă niciun moştenitor nu este cunoscut.

Moştenirea se dobândeşte retroactiv de la data deschiderii sale”.

e) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul nu are drept de opţiune succesorală.

Art. 1139 alin. (2) C.civ., „Comuna, oraşul sau, după caz municipiul suportă pasivul

moştenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral”.

f) Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul sunt moştenitori sezinari (în opinia noastră).

g) Comunei, oraşului sau municipiului i se eliberează certificat de vacanţă succesorală

[art. 553 alin. (2) C.civ.].

Vacanţa succesorală poate fi desfiinţată prin exercitarea de către moştenitori a petiţiei de

ereditate împotriva comunei, oraşului sau, după caz, a municipiului (art. 1140 C.civ.).

Ipoteze:

- notarul public eliberează, cu privire la aceeaşi moştenire, vizată însă de vacanţă parţială,

atât certificat de moştenitor, cât şi certificat de vacanţă succesorală;

- unităţilor administrativ-teritoriale, beneficiare ale drepturilor succesorale asupra

moştenirilor vacante le poate fi eliberat certificat de moştenitor, în măsura în care au fost

gratificate prin testament de către defunct;

- persoanelor juridice menţionate le pot fi eliberate două certificate, cu privire la aceeaşi

moştenire: unul de moştenitor, întrucât au fost instituite de către defunct în calitate de legatari şi

unul de vacanţă succesorală, pentru restul moştenirii, rămasă vacantă prin absenţa moştenitorilor

defunctului.

Precizare:

În lipsa bunurilor, nu poate fi emis certificat de vacanţă succesorală. Într-o asemenea

ipoteză, în încheierea în care se constată că nu sunt bunuri, se face şi precizarea cu privire la

absenţa moştenitorilor defunctului, dosarul închizându-se cu menţiunea „fără avere”.

h) În ipoteza în care în masa succesorală, cu privire la care a fost declarată vacanţa

succesorală, există bunuri imobile, nu trebuie realizată publicitatea imobiliară [art. 553 alin. (2)

C.civ.].

Page 82: Drept Civil. Succesiuni

§5. Situaţii atipice

A) Bunurile cetăţeanului român cu domiciliul în România, care formează obiectul

moştenirii vacante, se află în raza teritorială a cel puţin două unităţi administrativ-teritoriale

(comune, oraşe sau, după caz, municipii);

Ipoteză: De cuius, lipsit atât de moştenitori legali, cât şi testamentari, lasă după moartea

sa următoarele bunuri:

- un apartament, împreună cu mobilierul aferent, în Municipiul Târgovişte, unde a avut şi

ultimul domiciliu;

- o casă, de asemenea mobilată, un autoturism de teren şi o importantă sumă de bani la o

bancă din Municipiul Braşov;

- un teren având suprafaţa de 5000 m2 şi mai multe bunuri mobile în comuna Valea

Călugărească, din judeţul Prahova.

Soluţie: Fiecare dintre cele trei unităţi administrativ-teritoriale beneficiază de bunurile

aflate în raza sa teritorială.

Întrebări:

a) Care este notarul public competent care poate, respectiv trebuie, să numească un

curator special al moştenirii?

b) Care este notarul public competent a încunoştinţa organul care reprezintă comuna,

oraşul sau municipiul despre indiciile că moştenirea va deveni vacantă?

c) Care este notarul public căruia persoanele interesate se pot adresa în vederea somării

succesibililor?

Răspuns: Competent a solicita administrarea provizorie a bunurilor şi a realiza somarea

succesibililor este notarul public din Târgovişte, întrucât în această localitate defunctul a avut

ultimul domiciliu, deşi vor culege, cu titlu de moştenire vacantă, bunurile aflate în raza lor

teritorială şi celelalte două unităţi administrativ-teritoriale menţionate mai sus.

B) Bunurile care formează obiectul moştenirii vacante se află atât pe teritoriul României,

cât şi pe teritoriul altui stat.

În această ipoteză, există două categorii de beneficiari ai drepturilor succesorale asupra

moştenirii vacante aparţinând aceluiaşi defunct:

- bunurile succesorale aflate în România vor reveni, după caz, comunei, oraşului sau

municipiului în a cărui rază teritorială se aflau la data deschiderii moştenirii;

- bunurile aflate în străinătate se vor cuveni statului român.

Page 83: Drept Civil. Succesiuni

Ipoteză: Folosim exemplul de la ipoteza A), pe care îl completăm cu încă un element:

defunctul a deţinut în proprietate bunuri care, la data deschiderii moştenirii, se aflau pe teritoriul

statului francez.

Soluţie: Bunurile aparţinând moştenirii vacante, situate pe teritoriul României, vor reveni

celor trei unităţi administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială acestea se aflau la data

deschiderii moştenirii, iar cele situate pe teritoriul statului francez vor fi culese de către statul

român.

Este competent a realiza cele trei proceduri (numirea curatorului special al moştenirii,

încunoştinţarea organului care reprezintă unitatea administrativ-teritorială beneficiară şi somarea

succesibililor) notarul public din Târgovişte, unde defunctul a avut cel din urmă domiciliu.

Precizare: Aceeaşi soluţie se impune şi în ipoteza în care de cuius a deţinut în proprietate

bunuri atât în România, cât şi în alte câteva state.

§6. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- defineşte vacanţa succesorală parţială;

- dispune în sensul că beneficiază de moştenirile vacante, aflate pe teritoriul României,

comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau, la data deschiderii

moştenirii, bunurile defunctului, iar de moştenirile vacante ale cetăţenilor români, aflate în

străinătate, beneficiază statul român;

- reglementează instituţia somării succesibilului.

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Temă de reflecţie

1. Consideraţi drept justă actuala reglementare, potrivit căreia moştenire vacante se cuvin,

după caz, comunei, oraşului, municipiului sau statului?

§2. Temă pentru referat

Vocaţia succesorală a unităţilor administrativ-teritoriale şi a statului.

Page 84: Drept Civil. Succesiuni

§3. Întrebări

1. Definiţi moştenirea vacantă.

2. Enumeraţi exhaustiv situaţiile în care moştenirea este vacantă (atât vacanţă totală, cât şi

vacanţă parţială).

3. Enumeraţi beneficiarii moştenirilor vacante.

4. Somarea succesibililor.

5. Identificaţi particularităţile drepturilor succesorale ale unităţilor administrativ-

teritoriale şi ale statului asupra moştenirilor vacante.

6. Care sunt situaţiile atipice care pot fi întâlnite în legătură cu moştenirile vacante?

§4. Teste grilă

1. Moştenirea este vacantă în următoarele situaţii:

a) defunctul nu are soţ supravieţuitor şi rude din cele patru clase de moştenitori şi a

instituit mai mulţi legatari cu titlu particular, fără a epuiza astfel masa succesorală;

b) defunctul are moştenitori nerezervatari pe care îi dezmoşteneşte prin testament;

c) defunctul are moştenitori rezervatari pe care îi dezmoşteneşte prin testament.

2. În caz de vacanţă succesorală, beneficiarilor li se eliberează:

a) certificat de moştenitor;

b) certificat de calitate de moştenitor;

c) certificat de executor testamentar.

3. Sunt beneficiari ai moştenirilor vacante, după caz:

a) statul;

b) judeţul;

c) comuna.

4. Beneficiarii moştenirilor vacante:

a) pot accepta moştenirea vacantă;

b) pot renunţa la moştenirea vacantă;

c) nu au drept de opţiune succesorală.

Page 85: Drept Civil. Succesiuni

5. Bunurile imobile ale cetăţenilor români, cu domiciliul în România, decedaţi fără

moştenitori, aflate în străinătate, se cuvin:

a) statului român;

b) statului pe al cărui teritoriu acestea se află;

c) comunei, oraşului sau, după caz, municipiului pe al căror teritoriu se află.

6. Moştenirile vacante se dobândesc:

a) cu caracter universal;

b) cu caracter particular;

c) asemănător bunurilor imobile aflate în străinătate, cu privire la care s-a renunţat la

dreptul de proprietate.

7. Se cuvine statului român:

a) moştenirea vacantă, care cuprinde bunuri mobile şi imobile aflate sau situate pe

teritoriul României, aparţinând cetăţeanului străin cu reşedinţa obişnuită în ţara noastră;

b) numai moştenirea vacantă, care cuprinde bunuri mobile situate pe teritoriul României,

aparţinând cetăţeanului străin cu reşedinţa obişnuită în ţara noastră;

c) moştenirea vacantă a cetăţeanului străin, care, deşi nu are reşedinţa obişnuită în ţara

noastră, alege ca aplicabilă legea română.

8. Cu privire la aceeaşi moştenire, comunei, oraşului sau, după caz, municipiului precum

şi statului i se poate elibera:

a) numai certificat de vacanţă succesorală;

b) numai certificat de moştenitor;

c) atât certificat de moştenitor, cât şi certificat de vacanţă succesorală.

9. Statul:

a) poate avea numai vocaţie succesorală testamentară;

b) poate culege numai moştenirile vacante;

c) poate cumula calitatea de legatar, cu cea de beneficiar al moştenirilor vacante.

10. Datoriile moştenirilor vacante vor fi suportate:

a) numai în limitele activului succesoral;

Page 86: Drept Civil. Succesiuni

b) în ipoteza insuficienţei activului succesoral, din domeniul privat al beneficiarilor;

c) în ipoteza insuficienţei activului succesoral, din domeniul public al beneficiarilor.

Bibliografie

Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

Alexandresco D, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV, partea

a II-a, Ed. Socec & Co., Bucureşti, 1912.

Bacaci Al., Comăniţă Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Bob M.D., Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Cantacuzino M.B., Elementele dreptului civil, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.

Cărpenaru St., Dreptul de moştenire, în Deak Fr., Cărpenaru St., Drept civil. Contracte

speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire, Universitatea Bucureşti, 1983.

Chelaru E., Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil, ediţia 3, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2012.

Chirică D., Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

Deak Fr., Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002.

Dogaru I., Stănescu V., Soreaţă M.M., Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

Eliescu M., Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.

Florescu D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Frenţiu G.C., Ricu C.S., Cartea a IV-A. Despre moştenire şi liberalităţi, în colectiv de

autori, „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă”, vol. II. Art. 953-1649, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Genoiu I., Dreptul la moştenire în Codul civil, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2013.

Genoiu I., Ce drepturi are soţul supravieţuitor la moştenirea soţului decedat? Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2012.

Page 87: Drept Civil. Succesiuni

Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Bucureşti,

1929.

Macovei D., Drept civil. Succesiuni, Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1993.

Macovei C., Dobrilă M.C., Cartea a IV-a, „Despre moştenire şi liberalităţi”, în Baias

Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I., (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

Popa I., Curs de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Drept civil român. Regimuri matrimoniale.

Succesiuni. Donaţiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucureşti, 1948.

Safta-Romano E., Dreptul de moştenire, Ed. Grafix, Iaşi, 1995.

Stănciulescu L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

Stoica V., Dragu. L, Moştenirea legală în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2012.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.

Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Veress E., Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile conform noului Cod civil, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012.

Zinveliu I., Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1975.

Page 88: Drept Civil. Succesiuni

Titlul III

Devoluţiunea testamentară a moştenirii

Capitolul I

Testamentul

Secţiunea 1. Consideraţii generale

§1. Noţiune

Art. 1034 C.civ., „Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o

persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cât nu va

mai fi în viaţă”.

§2. Caractere juridice

a) act juridic unilateral;

b) act juridic esenţialmente personal;

c) act juridic solemn;

d) act juridic mortis causa;

e) act juridic esenţialmente revocabil.

§3. Cuprins

Testamentul poate cuprinde:

a) legate;

b) dezmoşteniri;

c) desemnarea unui/unor executori testamentari;

d) sarcini (obligaţii) impuse legatarului sau moştenitorilor legali, fie de natură

patrimonială, fie de altă natură;

e) revocarea, totală sau parţială, a unui testament anterior sau numai a unei dispoziţii

testamentare anterioare ori retractarea revocării anterioare;

Page 89: Drept Civil. Succesiuni

f) partajul de ascendent;

g) recunoaşterea de către mamă a unui copil născut din părinţi necunoscuţi sau de către

tată a unui copil din afara căsătoriei;

h) dispoziţii cu privire la funeralii şi înmormântare sau cu privire la corpul său după

moarte (art. 80 C.civ.);

i) desemnarea persoanei care urmează a fi numită tutore al copiilor testatorului (art. 114

C.civ.) sau înlăturarea posibilităţii ca o anumită persoană să fie tutore (art. 113 C.civ.);

j) dispoziţii cu privire la partea ce i s-ar cuveni soţului testator din comunitatea de

bunuri, la încetarea căsătoriei (art. 350 C.civ.);

k) testatorul poate să-şi dea acordul sau să interzică, după decesul său, folosirea

prelevării de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific (art. 81 C.civ.);

l) dispoziţii cu privire la înfiinţarea unei fundaţii;

m) interdicţia înstrăinării unui bun, pentru o durată de cel mult 49 de ani, cu condiţia să

existe un interes serios şi legitim (art. 627 C.civ.);

n) împuternicirea unei persoane în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri, a

unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparţine (art. 792 C.civ.);

o) alegerea legii aplicabile propriei succesiuni (art. 2634 C.civ.);

p) alte dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului, în măsura în care acestea nu încalcă

ordinea publică.

§4. Probă

Regulă: Art. 1037 alin. (1) C.civ.: „Orice persoană care pretinde un drept ce se

întemeiază pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre formele

prevăzute de lege”.

Excepţie: Art. 1037 alin. (2) C.civ.: „Dacă testamentul a dispărut printr-un caz fortuit sau

de forţă majoră ori prin fapta unui terţ, fie după moartea testatorului, fie în timpul vieţii sale,

însă fără ca acesta să îi fi cunoscut dispariţia, valabilitatea formei şi cuprinsul testamentului vor

putea fi dovedite prin orice mijloc de probă”.

§5. Interpretare

Regulă: Art. 1039 alin. (1) C.civ., „Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile

şi testamentului, în măsura în care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia”.

Page 90: Drept Civil. Succesiuni

Excepţie: Art. 1039 alin. (2) şi (3) C.civ. consacră următoarele reguli speciale de

interpretare a testamentului:

- elementele extrinseci înscrisului testamentar pot fi folosite numai în măsura în care se

sprijină pe cele intrinseci;

- legatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensaţia creanţei sale.

Concluzie: Trebuie respectate în materia interpretării clauzelor testamentare lipsite de

claritate, următoarele reguli:

a) în interpretarea dispoziţiilor testamentare trebuie avută în vedere voinţa reală a

testatorului şi nu sensul literal al termenilor (art. 1266 C.civ.);

b) intenţia testatorului va fi căutată, în primul rând, în conţinutul testamentul şi numai

apoi în acte şi împrejurări exterioare, iar elementele extrinseci înscrisului testamentar pot fi

folosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci;

c) în caz de îndoială, clauza se interpretează în favoarea moştenitorilor legali şi nu a

legatarilor;

d) clauza testamentară se interpretează în sensul în care poate avea un efect, nu în acela în

care nu ar avea niciunul [art. 1268 alin. (3) C.civ.];

e) clauzele testamentare se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce

rezultă din întregul act (art. 1267 C.civ.);

f) legatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensaţia creanţei sale.

§6. Condiţii esenţiale de validitate

Testamentul trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale de validitate privind capacitatea,

consimţământul, obiectul şi cauza. Mai mult, testamentul fiind un act juridic solemn, este necesar

ca acesta să îmbrace forma solemnă.

6.1. Capacitatea

Distingem între:

- capacitatea în materia testamentului (care nu conţine exclusiv legate);

- capacitatea în materia legatului.

A) Capacitatea de a face testament

Art. 1038 alin. (1) C.civ.: „Testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut

discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat”.

Page 91: Drept Civil. Succesiuni

Concluzie: Orice persoană care are discernământ (inclusiv minorul) poate, în principiu, să

întocmească testament.

Precizări:

- Majoritatea dispoziţiilor testamentare sunt însă acte de dispoziţie, astfel încât

testamentul care le conţine ar trebui să fie întocmit, după caz, de către o persoană majoră, de către

reprezentantul legal al minorului lipsit de capacitate de exerciţiu, cu autorizarea instanţei de tutelă

sau de către minorul cu capacitate restrânsă de exerciţiu, asistat de reprezentantul său legal şi cu

autorizarea instanţei de tutelă. Or, testamentul este un act esenţialmente personal, incompatibil cu

reprezentarea. Rezultă că, în toate aceste cazuri, doar majorul poate întocmi testament.

- Rămâne ca numai acele dispoziţii testamentare, care nu prezintă caracterul unui act de

dispoziţie (precum: recunoaşterea unui copil, dispoziţii cu privire la propriile funeralii ori la

corpul său după moarte sau dispoziţii cu privire la prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane

în scop terapeutic ori ştiinţific, pentru momentul când nu va mai fi în viaţă) să poată fi inserate de

către minor, într-un act de ultimă voinţă.

B) Capacitatea de a dispune şi de a primi prin legat

Art. 987 alin. (1) C.civ.: „Orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea

regulilor privind capacitatea”.

Capacitatea de a dispune

Condiţia capacităţii de a dispune prin legat trebuie îndeplinită la data la care testatorul îşi

exprimă consimţământul [art. 987 alin. (2) C.civ.].

Au capacitatea de a dispune prin legat:

- persoana fizică ce a împlinit vârsta de 18 ani;

- minorul de 16 ani căsătorit;

- minorul care a dobândit capacitate anticipată de dispoziţie.

Sancţiunea nesocotirii acestei incapacităţi - nulitatea relativă a testamentului.

Capacitatea de a primi

Regulă: Art. 987 alin. (1) C.civ.: „Orice persoană poate ...primi liberalităţi...”.

Condiţia capacităţii de a primi prin legat trebuie îndeplinită la data deschiderii moştenirii

testatorului [art. 987 alin. (4) C.civ.].

Pot fi gratificate prin legat:

- persoana fizică concepută, sub condiţia de a se naşte vie (art. 36 C.civ.);

Page 92: Drept Civil. Succesiuni

- persoana juridică, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare,

din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care legatele nu sunt

necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal (art. 208 C.civ.).

Persoanele juridice fără scop lucrativ pot dobândi prin legat numai acele drepturi şi

obligaţii civile, care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire

sau statut [art. 206 alin. (2) C.civ. – principiul specialităţii capacităţii de folosinţă].

Excepţii - incapacităţile speciale:

a) incapacitatea care priveşte medicii, farmaciştii sau alte persoane care, în mod direct sau

indirect, i-au acordat îngrijire de specialitate testatorului pentru boala care este cauză a decesului

[art. 990 alin. (1) C.civ.].

Excepţie (la excepţie): Sunt valabile următoarele categorii de legate [art. 990 alin. (2)

C.civ.]:

- legatele dispuse în favoarea soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi,

chiar dacă aceştia i-au acordat testatorului asistenţă de specialitate pentru boala care este cauză a

decesului, în perioada în care acesta din urmă şi-a redactat testamentul;

- legatele dispuse în favoarea altor rude până la al IV-lea grad inclusiv, dacă, la data

întocmirii testamentului, testatorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali

privilegiaţi.

b) incapacitatea care priveşte preoţii sau alte persoane care i-au acordat asistenţă

religioasă testatorului, în timpul bolii care este cauză a decesului.

Excepţie (la excepţie): Este valabil legatul dispus în favoarea preotului sau persoanelor

asimilate acestuia, care au faţă de testator calitatea de soţ, rude în linie dreaptă sau colaterali

privilegiaţi, sau, în lipsa acestora, rude până la al IV-lea grad inclusiv [art. 990 alin. (3) C.civ.].

c) incapacitatea de a primi a notarului public care a autentificat testamentul;

d) incapacitatea de a primi a interpretului care a participat la procedura de autentificare a

testamentului;

e) incapacitatea de a primi a martorilor care-l asistă pe testator cu ocazia autentificării

testamentului, respectiv a martorilor care trebuie să semneze testamentele privilegiate;

f) incapacitatea de a primi a agenţilor instrumentatori ai testamentelor privilegiate;

g) incapacitatea de a primi a persoanelor care au acordat în mod legal asistenţă juridică la

redactarea testamentului.

Sancţiunea nerespectării acestor incapacităţi - nulitatea relativă.

Page 93: Drept Civil. Succesiuni

Simulaţia

Dispoziţia testamentară va fi anulabilă, chiar dacă testatorul, încercând să evite aceste

incapacităţi (fraudând legea), recurge la interpunerea de persoane, gratificând o altă persoană

(capabilă), în sarcina căreia instituie obligaţia de a restitui legatul persoanei incapabile.

Pentru a atenua dificultatea dovedirii fraudării legii, art. 992 C.civ. a instituit prezumţia

relativă, potrivit căreia sunt persoane interpuse:

- ascendenţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile de a primi prin testament;

- ascendenţii şi descendenţii soţului acestei persoane.

În consecinţă, aceste persoane devin incapabile de a primi, iar dispoziţiile testamentare

făcute în favoarea lor sunt anulabile.

6.2. Consimţământul

Art. 1038 alin. (1) C.civ.: „Testamentul este valabil numai dacă dispunătorul a avut

discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat”.

În principiu, în materie testamentară, consimţământul testatorului poate fi viciat prin:

- eroare;

- dol (sub forma captaţiei sau sugestiei) – cazul cel mai frecvent întâlnit;

- violenţă.

Art. 1038 alin. (2) C.civ.: „Dolul poate atrage anularea testamentului chiar dacă

manoperele dolosive nu au fost săvârşite de beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au

fost cunoscute de către acesta”.

În esenţă, captaţia constă în folosirea de către o persoană a unor manopere dolosive şi a

unor mijloace frauduloase directe şi brutale (precum: sechestrarea dispunătorului, interceptarea

corespondenţei acestuia, îndepărtarea rudelor şi a prietenilor etc.), în scopul de a câştiga

încrederea dispunătorului, înşelându-i buna-credinţă şi determinându-l să o gratifice prin

testament.

Sugestia constă în folosirea unor mijloace indirecte şi cu caracter ascuns, insidios, rafinat

(precum: şiretenii, afirmaţii mincinoase la adresa diferiţilor moştenitori legali, specularea

anumitor concepţii sau sentimente ale testatorului), în scopul de a sădi în mintea testatorului ideea

de a face o liberalitate, pe care altfel nu ar fi făcut-o.

Precizare:Vicierea consimţământului testatorului numai cu privire la anumite dispoziţii

testamentare nu atrage nulitatea întregului testament – nulitate parţială.

Page 94: Drept Civil. Succesiuni

Sancţiunea nerespectării condiţiei cu privire la valabilitatea consimţământului testatorului

– nulitatea relativă.

6.3. Obiectul

Valabilitatea obiectului testamentului trebuie apreciată, raportat la momentul deschiderii

moştenirii.

Precizări:

- Un legat, al cărui obiect nu se afla la momentul întocmirii testamentului în circuitul

civil, va produce efecte juridice, întrucât obiectul său se afla, la data deschiderii moştenirii, în

comerţ

(art. 1227 C.civ.).

- În cazul testamentului cu conţinut complex, trebuie examinate condiţiile de valabilitate a

obiectului, separat, pentru fiecare act juridic cuprins în testament.

- Este valabil legatul cu titlu particular al bunului altuia, dacă testatorul a dispus în

cunoştinţă de cauză.

Sancţiunea nerespectării condiţiilor de valabilitate a obiectului testamentului – nulitatea

absolută.

6.4. Cauza (scopul)

Cauza testamentului reprezintă motivul care-l determină pe testator să întocmească

testamentul (art. 1235 C.civ.). Aceasta trebuie să existe, să fie licită şi morală.

Valabilitatea cauzei trebuie apreciată la momentul deschiderii moştenirii şi trebuie

analizată separat, pentru fiecare act al testamentului complex.

Exemplu: Are cauză imorală, fiind aşadar nul, numai legatul făcut pentru a determina

începerea sau continuarea relaţiilor de concubinaj sau pentru a remunera întreţinerea relaţiilor

sexuale.

Sancţiunea ce va interveni în cazul testamentului cu cauză ilicită sau imorală este

nulitatea absolută, iar cea care va interveni în ipoteza în care cauza testamentului nu există, este

nulitatea relativă.

6.5. Forma

Testamentul este un act solemn.

Constituie condiţii de formă, comune tuturor testamentelor:

Page 95: Drept Civil. Succesiuni

a) forma scrisă;

b) interzicerea testamentului reciproc.

Testamentul reciproc (art. 1036 C.civ.): „Sub sancţiunea nulităţii absolute a

testamentului, două sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelaşi testament, una în

favoarea celeilalte sau în favoarea unui terţ”.

Precizare: Fiecare modalitate de a testa în parte trebuie să îndeplinească, pe lângă aceste

condiţii generale de formă, şi unele condiţii formale speciale.

Sancţiunea nerespectarea condiţiilor de formă (generale sau speciale) – nulitatea absolută.

Limitări ale efectelor nulităţii absolute în cazul nerespectării condiţiilor de formă ale

testamentului şi derogări de la dreptul comun

a) Confirmarea testamentului de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai

testatorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de

nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile terţilor (art. 1010 C.civ.);

b) Sancţiunea nulităţii pentru vicii de formă nu vizează acele dispoziţii testamentare care

pot fi realizate şi într-o altă formă.

Exemple:

- Recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, printr-un testament autentic, dar reciproc,

produce efecte juridice;

- Revocarea unui testament printr-unul ulterior autentic, dar nul pentru că nu respectă

forma actului separat, produce efecte juridice.

c) Este valabil testamentul realizat de cetăţenii români sub imperiul altor legi sau în afara

teritoriului ţării noastre;

Precizare: Testamentul întocmit, modificat sau revocat de cetăţeanul român în străinătate,

este valabil dacă respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat

sau revocat, fie la data decesului testatorului şi consacrate de către una dintre următoarele legi

(art. 2635 C.civ.):

- legea naţională a testatorului;

- legea domiciliului testatorului;

- legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;

- legea situaţiei imobilului care formează obiectul testamentului;

- legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor

moştenite.

Page 96: Drept Civil. Succesiuni

§7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- defineşte testamentul de o manieră completă şi corespunzătoare, fiind deosebit de legat;

- consacră câteva noi incapacităţi speciale de a primi prin testament;

- nu mai reglementează capacitatea parţială de a dispune prin testament a minorului care a

împlinit vârsta de 16 ani;

- transformă prezumţia absolută cu privire la persoanele interpuse, într-o prezumţie

relativă, extinde sfera persoanele vizate de aceasta şi sancţionează testamentul care conţine o

interpunere de persoane cu nulitatea relativă;

- reglementează testamentul reciproc, ca echivalent al testamentului conjunctiv din vechea

reglementare;

- conţine dispoziţii speciale cu privire la proba testamentului;

- consacră două reguli speciale de interpretare a testamentului.

Secţiunea a 2-a. Formele testamentului

§1. Enumerare

a) Testamente ordinare, reprezentate de:

- testamentul olograf;

- testamentul autentic.

b) Testamente privilegiate, reprezentate de:

- testamentul făcut în timp de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări

excepţionale;

- testamentul făcut la bordul unei nave sau aeronave;

- testamentul militarilor;

- testamentul făcut de o persoană internată într-o instituţie sanitară.

c) Testamentul sumelor şi valorilor depozitate.

Page 97: Drept Civil. Succesiuni

§2. Testamentele ordinare

2.1. Testamentul olograf

2.1.1. Noţiune

Art. 1041 C.civ.: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în

întregime, datat şi semnat de mâna testatorului”.

Condiţiile speciale de formă ale testamentului olograf sunt următoarele:

- să fie scris în întregime de mâna testatorului;

- să fie datat de testator;

- să fie semnat de testator.

Sancţiune: Absenţa uneia dintre aceste condiţii atrage nulitatea absolută a testamentului.

Precizare: Testamentul allograf (scris de altul sau de către testator, dar cu mijloace

mecanice şi semnat în faţa martorilor) nu este valabil ca testament olograf. Eventual, dacă acest

înscris îndeplineşte condiţiile testamentului autentic, el poate fi valabil sub această formă.

2.1.2. Avantaje şi inconveniente

Avantaje:

- poate fi făcut de orice persoană care ştie să scrie;

- realizarea lui nu presupune cheltuieli;

- poate fi făcut oriunde, oricând şi doar de către testator, fără ajutorul altei persoane şi fără

a fi nevoie de prezenţa vreunui martor;

- asigură secretul deplin al dispoziţiilor de ultimă voinţă;

- poate fi uşor revocat de către testator, prin distrugere voluntară.

Inconveniente:

- poate fi uşor dosit sau distrus după moartea testatorului sau chiar în timpul vieţii

acestuia, dar fără ştirea lui;

- poate fi uşor falsificat;

- voinţa testatorului poate fi uşor viciată prin dol;

- poate fi contestat mai uşor decât celelalte forme testamentare;

- poate conţine dispoziţii redactate defectuos, ridicând astfel probleme de interpretare.

2.1.3. Condiţii speciale de formă

A) Testamentul trebuie să fie scris în întregime de mâna testatorului.

Precizări:

Page 98: Drept Civil. Succesiuni

- Testatorul poate scrie testamentul olograf în orice limbă pe care o cunoaşte, pe orice

suport (hârtie, pânză, lemn, piatră, sticlă, material plastic etc.) şi cu orice instrument (creion, pix,

stilou, cretă, vopsea, cărbune etc.), cu orice fel de scriere (caractere de mână sau de tipar,

caractere stenografiate sau alfabetul special al orbilor).

- Testamentul olograf este valabil, chiar dacă este scris pe mai multe suporturi materiale

(exemplu: mai multe foi de hârtie), în măsura în care există o legătură materială sau cel puţin

intelectuală între acestea şi, de asemenea, chiar dacă este scris în mai multe etape.

- Testamentului olograf nu trebuie să conţină formule sacramentale.

- Validitatea acestui tip de testament nu este afectată, în principiu, de modificările,

adăugirile, ştersăturile sau intercalările făcute de testator, la momentul redactării sau ulterior

acestui moment, dacă acestea reprezintă simple corecturi sau interpretări, chiar dacă nu sunt

datate şi semnate separat. Dimpotrivă, dacă intervenţia testatorului prezintă noutate faţă de

dispoziţiile testamentare iniţiale sau elimină ori modifică conţinutul iniţial al testamentului,

aceasta va produce efecte juridice, constituind un nou testament (denumit în practică codicil),

numai dacă au fost scrise, datate şi semnate de către testator.

- Testatorul poate fi asistat, dar exclusiv din punct de vedere tehnic, de o terţă persoană

(avocat, prieten, rudă etc.), la redactarea testamentului olograf.

- Dacă testamentul cuprinde o scriere străină, trebuie să distingem între două ipoteze:

� scrierea străină nu are legătură cu dispoziţiile testamentului, caz în care actul de ultimă

voinţă a testatorului este valabil, independent de faptul că testatorul a avut sau nu cunoştinţă

despre aceasta şi independent de momentul realizării acesteia;

� scrierea străină are legătură cu dispoziţiile testamentului şi testatorul a avut cunoştinţă

despre aceasta, caz în care actul mortis causa este nul; dacă testatorul nu a cunoscut despre

scrierea străină, care are legătură cu dispoziţiile testamentare, actul său de ultimă voinţă este

valabil, în forma de el concepută.

Sancţiune: Nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea absolută a testamentului.

B) Testamentul trebuie să fie datat de testator.

Prin raportare la dată:

a) se poate stabili dacă testatorul a avut sau nu capacitatea de a testa;

b) se poate stabili, în cazul pluralităţii de testamente succesive cu dispoziţii contrare sau

incompatibile, care a fost ultima voinţă a testatorului, aceasta revocându-le pe cele care au

precedat-o;

Page 99: Drept Civil. Succesiuni

c) pot fi stabilite împrejurările întocmirii testamentului, care pot atrage nulitatea acestuia

(spre exemplu, existenţa riscului vicierii consimţământului testatorului).

Precizări:

- Data poate fi plasată oriunde, la începutul, în cuprinsul sau la sfârşitul testamentului,

fiind important să rezulte că ea se referă la întregul act.

- Datarea trebuie să fie făcută de mâna testatorului.

- Datarea se poate face prin indicarea, în cifre sau în litere, a zilei, lunii şi anului în care

testamentul a fost întocmit sau se poate face prin indicarea unui eveniment (exemplu: ziua de Sf.

Vasile 2012).

- Nu este necesară, pentru validitatea testamentului olograf, indicarea orei sau locului

întocmirii acestuia.

Sancţiune: Lipsa datei atrage nulitatea absolută a testamentului. Cu toate acestea,

literatura de specialitate şi practica judecătorească au admis, după caz, stabilirea, întregirea sau

rectificarea datei testamentului, cu ajutorul unor elemente intrinseci sau extrinseci acestuia, în

situaţiile în care nu se punea problema capacităţii testatorului, a valabilităţii consimţământului

acestuia sau a existenţei unor testamente succesive cu dispoziţii contrare sau incompatibile.

C) Testamentul trebuie să fie semnat de testator.

Precizări:

- Semnătura efectuată de testator „de mână” trebuie să permită identificarea acestuia.

- Nu este considerată semnătură, ştampila, sigiliul sau parafa testatorului sau semnătura

prin punere de deget.

- Semnătura nu trebuie să cuprindă numele şi prenumele testatorului, fiind suficientă

semnătura practicată uzual de către testator.

- Semnătura poate fi plasată oriunde, la începutul, în cuprinsul sau la sfârşitul

testamentului, fiind important să rezulte că, prin semnătură, testatorul şi-a însuşit conţinutul

întregului act.

Sancţiune: Absenţa semnăturii atrage nulitatea absolută a testamentului.

2.1.4. Deschidere

Art. 1042 C.civ.: „(1) Înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui

notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. (2) În cadrul procedurii succesorale, notarul

public procedează, în condiţiile legii speciale, la deschiderea şi validarea testamentului olograf

şi îl depune în dosarul succesoral. Deschiderea testamentului şi starea în care acesta se găseşte

Page 100: Drept Civil. Succesiuni

se constată prin proces-verbal. (3) Cei interesaţi pot primi, după vizarea spre neschimbare, pe

cheltuiala lor, copii legalizate ale testamentului olograf. (4) După finalizarea procedurii

succesorale, originalul testamentului se predă legatarilor, potrivit înţelegerii dintre ei, iar în

lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească”.

Precizare: Testamentul olograf poate fi prezentat direct instanţei de judecată, în

cadrul procedurii succesorale contencioase.

2.1.5. Forţă probantă

Testamentul olograf se materializează într-un înscris sub semnătură privată, astfel încât

persoanele interesate îl pot contesta.

a) Forţa probantă a scrierii şi semnăturii

Scrierea şi semnătura au forţă probantă, numai dacă sunt recunoscute de către cei cărora li

se opune testamentul. Sarcina dovezii scrierii şi semnăturii nu incumbă celui care le contestă, ci,

dimpotrivă, celui care invocă testamentul olograf [art. 1037 alin. (1) C.civ.].

b) Forţa probantă a datei

Există prezumţia relativă de veridicitate a datei, dacă scrierea şi semnătura au fost

declarate reale de către persoanele interesate sau ca urmare a verificării de scripte.

Sarcina probei inexactităţii sau falsităţii datei aparţine celui care o contestă.

Precizare: În materia testamentului olograf, nu este necesară darea de dată certă.

2.2. Testamentul autentic

2.2.1. Noţiune

Art. 1043 alin. (1) C.civ.: „Testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar

public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii”.

Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori [art. 1043 alin.

(2) C.civ.].

2.2.2. Avantaje şi inconveniente

Avantaje:

- poate apela la acest tip de testament orice persoană, care nu ştie să scrie şi/sau să

citească sau care nu poate să scrie/semneze, din cauza bolii, infirmităţii sau din orice alte cauze;

- contestarea testamentului este mai anevoioasă;

- voinţa testatorului poate fi viciată mai greu;

Page 101: Drept Civil. Succesiuni

- testamentul nu poate fi sustras, dosit sau distrus de persoanele interesate, întrucât

exemplarul original este păstrat în arhiva biroului notarial;

- existenţa testamentului autentic poate fi cunoscută, la data deschiderii moştenirii, de

orice persoană ce invocă un interes legitim, întrucât acesta este înscris în Registrul naţional

notarial, ţinut în format electronic.

Inconveniente:

- presupune cheltuieli materiale şi timp pentru îndeplinirea formalităţilor de autentificare;

- nu asigură secretul ultimei voinţe a testatorului. Teoretic, acest risc nu există, întrucât

notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia de a păstra secretul profesional.

2.2.3. Autentificare

Competenţa autentificării testamentului aparţine notarului public sau altei persoane

învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.

Cazul general:

Art. 1044 C.civ. reglementează procedura specială de autentificare a testamentului astfel:

„(1)Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului, care se îngrijeşte de scrierea actului şi

apoi i-l citeşte sau, după caz, i-l dă să îl citească, menţionându-se expres îndeplinirea acestor

formalităţi. Dacă dispunătorul îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi

va fi citit de către notar. (2)După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima

sa voinţă. (3)Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de

către notar”.

Situaţii particulare:

a) În cazul celor care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot

semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în

încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură. Menţiunea va fi

citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2 martori, această formalitate suplinind absenţa

semnăturii testatorului [art. 1045 alin. (1) C.civ.].

Precizare: Prezenţa a doi martori este obligatorie, în cazul în care testatorul nu poate

semna din diverse cauze.

b) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului şi surdomutului, ştiutori de carte se va da în

scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii

„consimt la prezentul act, pe care l-am citit” [art. 1045 alin. (2) C.civ.]. Dacă însă surdul, mutul

sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua

Page 102: Drept Civil. Succesiuni

prin interpret, iar persoana competentă a autentifica testamentul va face menţiune despre această

împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură

[art. 1045 alin. (3) C.civ.].

Precizare: Absenţa semnăturii testatorului va putea fi suplinită numai prin citirea

menţiunii la care am făcut referire, de către persoana competentă să autentifice testamentul, în

prezenţa a 2 martori.

c) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, persoana competentă să autentifice

testamentul îl va întreba pe acesta dacă a auzit bine când i s-a citit actul său de ultimă voinţă [art.

1045

alin. (4) C.civ.].

2.2.4. Înregistrare

Art. 1046 C.civ.: „În scop de informare a persoanelor care justifică existenţa unui interes

legitim, notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl înscrie, de îndată, în Registrul

naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit legii. Informaţii cu privire la existenţa unui

testament se pot da numai după decesul testatorului”.

2.2.5. Forţă probantă

a) constatările personale ale notarului public (precum data şi locul autentificării,

identificarea testatorului etc.) fac dovadă până la declararea testamentului ca fals;

b) declaraţiile testatorului sau alte împrejurări de care notarul public nu a luat cunoştinţă

prin propriile simţuri fac dovadă numai până la proba contrară.

§3. Testamentele privilegiate

3.1. Noţiune

Testamentele privilegiate = testamentele realizate într-o formă autentică simplificată,

datorită faptului că testatorul se află într-o situaţie excepţională, care-l împiedică să întocmească

un testament autentic.

Precizare: Oricând, chiar şi în situaţii excepţionale, testatorul poate recurge la testamentul

olograf.

Page 103: Drept Civil. Succesiuni

3.2. Testamentul făcut în timp de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea

împrejurări excepţionale

Art. 1047 alin. (1) lit. a) C.civ: Este valabil testamentul făcut „în faţa unui funcţionar

competent al autorităţii civile locale, în caz de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea

împrejurări excepţionale”.

Precizare: Un asemenea testament nu are valabilitate dacă în localitate există birou

notarial.

3.3. Testamentul făcut la bordul unei nave sau aeronave

Art. 1047 alin. (1) lit. b) C.civ.: Este valabil testamentul întocmit „în faţa comandantului

vasului sau a celui care îl înlocuieşte, dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavilionul

României, în cursul unei călătorii maritime sau fluviale. Testamentul la bordul unei aeronave

este supus aceloraşi condiţii”.

Precizare: Pot uza de această formă testamentară toate persoanele (atât cele care fac parte

din echipaj, cât şi călătorii) aflate într-o călătorie maritimă sau fluvială, pe un vas sub pavilionul

României sau la bordul unei aeronave româneşti.

3.4. Testamentul militarilor

Art. 1047 alin. (1) lit. c) C.civ.: Este valabil testamentul întocmit „în faţa comandantului

unităţii militare ori a aceluia care îl înlocuieşte, dacă testatorul este militar sau, fără a avea

această calitate, este salariat ori prestează servicii în cadrul forţelor armate ale României şi nu

se poate adresa unui notar public”.

Precizare: Pot întocmi un astfel de testament, alături de militari, şi persoanele care sunt

salariate sau prestează servicii în cadrul forţelor armate ale României.

3.5. Testamentul făcut de o persoană internată într-o instituţie sanitară

Art. 1047 alin. (1) lit. d) C.civ. permite încheierea testamentului „în faţa directorului,

medicului şef al instituţiei sanitare sau a medicului şef al serviciului ori, în lipsa acestora, în faţa

medicului de gardă, cât timp dispunătorul este internat într-o instituţie sanitară în care notarul

public nu are acces”.

Page 104: Drept Civil. Succesiuni

3.6. Reguli comune

a) întocmirea testamentului privilegiat în prezenţa a 2 martori [art. 1047 alin. (2) C.civ.];

b) semnarea testamentului de către testator, de agentul instrumentator şi de cei 2 martori,

care au asistat la redactarea lui. Dacă testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face

menţiune despre cauza care l-a împiedicat să semneze [art. 1047 alin. (3) C.civ.].

Precizare: Data testamentului privilegiat reprezintă un element esenţial, întrucât

aprecierea caracterului excepţional al împrejurărilor care au justificat realizarea actului de ultimă

voinţă într-o formă simplificată, se raportează la aceasta.

c) îndeplinirea formalităţile cu privire la deschiderea testamentului olograf [art. 1047 alin.

(5) C.civ.];

d) aceste testamente produc efecte, numai dacă testatorul a decedat, în împrejurările

excepţionale care au justificat încheierea lor în formă autentică, simplificată sau în cel mult 15

zile de la data când dispunătorul ar fi putut să testeze în vreuna dintre formele ordinare. După

expirarea acestui termen, intervine caducitatea testamentelor privilegiate [art. 1048 alin. (1)

C.civ.].

Precizare: Valabilitatea dispoziţiei testamentare privilegiate prin care se recunoaşte un

copil nu este limitată în timp, aceasta producând efecte, independent de curgerea timpului.

§4. Testamentul sumelor şi valorilor depozitate

Art. 1049 alin. (1) C.civ.: „Dispoziţiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau

titlurile de valoare depuse la instituţii specializate sunt valabile cu respectarea condiţiilor de

formă prevăzute de legile speciale aplicabile acestor instituţii”.

Art. 1049 alin. (2) C.civ.: „Instituţiile specializate nu vor putea proceda la predarea

legatului având ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare decât în baza hotărârii

judecătoreşti ori a certificatului de moştenitor care constată valabilitatea dispoziţiei

testamentare şi calitatea de legatar, prevederile referitoare la raport şi reducţiune fiind

aplicabile”.

Art. 1049 alin. (3) C.civ.: „Instituţiile de credit au obligaţia ca, la instituirea de către

clienţii acestora a unei dispoziţii testamentare, să comunice, de îndată, menţiunea acesteia în

registrul prevăzut la art. 1046”.

Page 105: Drept Civil. Succesiuni

§5. Conversiune

Art. 1050 C.civ.: „Un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă

îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară”.

Posibilitate: Conversiunea formei testamentare privilegiate, care nu îndeplineşte condiţiile

prescrise de lege în acest sens, în testament olograf, dacă îndeplineşte condiţiile acestuia din

urmă.

§6. Tabel sintetic

Forme testamentare

Testamente ordinare Testamente privilegiate Alte forme testamentare

- testamentul olograf;

- testamentul făcut în timp de

epidemii, catastrofe, războaie

sau alte asemenea împrejurări

excepţionale;

- testamentul sumelor şi

valorilor depozitate.

- testamentul autentic. - testamentul făcut la bordul

unei nave sau aeronave;

- testamentul militarilor;

- testamentul făcut de o

persoană internată într-o

instituţie sanitară.

§7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează testamentul olograf, de o manieră unitară;

- extinde aria persoanelor care pot autentifica testamente, de la notarul public, la altă

persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii;

- reglementează o procedură specială de autentificare a testamentului şi o procedură de

autentificare a testamentului în situaţii particulare;

- stipulează obligativitatea înregistrării testamentului autentic şi a testamentului sumelor şi

valorilor depozitate în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit legii;

- nu mai reglementează testamentul mistic;

Page 106: Drept Civil. Succesiuni

- consacră următoarele noi forme testamentare prescurtate: testamentul realizat în caz de

epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepţionale; testamentul întocmit în

cursul unei călătorii fluviale şi testamentul întocmit la bordul unei aeronave; testamentul realizat

de persoana internată într-o instituţie sanitară;

- reglementează testamentul sumelor şi valorilor depozitate, ca echivalent al clauzei CEC.

Secţiunea a 3-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Consideraţi ca fiind justă şi oportună decizia legiuitorului de a renunţa la reglementarea

testamentului mistic?

2. Se impune în viitor renunţarea de către legiuitor la exigenţa formei solemne, în materia

testamentului?

3. Reflectaţi asupra distincţiei dintre următorii termeni: „solemnitate”, „formalism”,

„autenticitate”, „act notarial”.

§2. Teme pentru referat

1. Forma testamentului.

2. Testamentul autentic.

3. Condiţiile de validitate a testamentului.

4. Testamentul olograf.

5. Testamentele privilegiate.

§3. Întrebări

1. Enumeraţi persoanele care au capacitatea de a dispune prin testament.

2. Care sunt persoanele care nu pot fi gratificate prin testament?

3. Care sunt condiţiile generale de formă ale testamentului? Dar cele speciale ?

4. Care este forţa probantă a testamentului olograf? Dar a celui autentic?

5. Care este durata pentru care testamentele privilegiate produc efecte juridice?

6. Ce formă trebuie să îmbrace ultima voinţă a cetăţeanului român aflat în străinătate?

7. Ce caractere juridice prezintă testamentul?

8. Care sunt formele pe care dolul le poate îmbrăca în materie testamentară?

9. Conversiunea formei testamentare.

Page 107: Drept Civil. Succesiuni

10. Enumeraţi testamentele privilegiate.

§4. Teste grilă

1. Testamentul este:

a) un act unilateral;

b) un contract unilateral;

c) un act real.

2. Testamentul:

a) trebuie să conţină neapărat legate;

b) poate conţine legate;

c) trebuie interpretat, în caz de îndoială, în favoarea moştenitorilor legali.

3. Poate dispune prin testament:

a) persoana care a dobândit capacitate anticipată de exerciţiu;

b) persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin efectul căsătoriei;

c) persoana cu capacitate anticipată de folosinţă.

4. Nu poate fi gratificată prin testament:

a) persoana juridică înfiinţată în condiţiile legii;

b) societatea comercială falită;

c) persoana fizică concepută, însă nenăscută la data deschiderii moştenirii.

5. Pot forma obiectul testamentului:

a) bunurile prezente;

b) orice bunuri viitoare;

c) moştenirile deschise.

6. Inexistenţa cauzei testamentului atrage:

a) revocarea acestuia;

b) caducitatea acestuia;

c) anularea acestuia.

Page 108: Drept Civil. Succesiuni

7. Constituie testament reciproc:

a) testamentul scris, semnat şi datat de testator;

b) testamentul scris de altul;

c) testamentul allograf.

8. Aparţine categoriei testamentelor privilegiate:

a) testamentul olograf;

b) testamentul reciproc;

c) testamentul militarilor.

9. Poate fi scris de altul:

a) testamentul olograf;

b) testamentul autentic;

c) testamentul militarilor.

10. Constituie un înscris sub semnătură privată:

a) testamentul olograf;

b) testamentul militarilor;

c) testamentul făcut pe mare.

11. Face dovadă până la declararea ca fals:

a) testamentul olograf;

b) testamentul autentic;

c) testamentul reciproc.

12. Începând cu data de la care dispunătorul ar fi putut să testeze într-o formă ordinară,

testamentului maritim are o valabilitate de:

a) 3 luni;

b) 30 zile;

c) 15 zile.

13. Trebuie înregistrat în Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic potrivit

legii:

Page 109: Drept Civil. Succesiuni

a) testamentul olograf;

b) orice testament privilegiat;

c) testamentul sumelor şi valorilor depozitate.

14. Testamentul făcut de cetăţeanul român în străinătate este valabil dacă acesta respectă:

a) legea naţională a testatorului;

b) legea situaţiei bunurilor mobile ale testatorului;

c) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor

moştenite.

15. Persoana care nu poate să scrie poate realiza:

a) testament olograf;

b) testament privilegiat;

c) testament autentic.

16. Testamentul privilegiat:

a) poate fi semnat de doi martori;

b) trebuie semnat de doi martori;

c) trebuie semnat, în toate cazurile, de către testator.

17. Testamentul olograf este valabil:

a) dacă conţine semnătura testatorului prin punere de deget;

b) numai dacă conţine semnătura descifrabilă a testatorului;

c) dacă este scris de către testator cu vopsea pe pânză.

18. Testamentul olograf este valabil dacă conţine:

a) o scriere străină ce nu are legătură cu dispoziţiile testamentului;

b) o scriere străină ce are legătură cu dispoziţiile testamentului şi despre care testatorul a

avut cunoştinţă;

c) o scriere străină ce are legătură cu dispoziţiile testamentului şi despre care testatorul nu

a avut cunoştinţă.

19. Este incapabil de a primi prin testament:

Page 110: Drept Civil. Succesiuni

a) medicul, descendent de gradul II al defunctului, care l-a îngrijit pe acesta pentru boala

care este cauză a decesului;

b) preotul, frate cu defunctul, care l-a asistat religios pe acesta în timpul bolii care este

cauză a decesului;

c) notarul public care a autentificat testamentul.

20. În caz de îndoială, dispoziţia testamentară se interpretează:

a) în favoarea moştenitorilor legali;

b) în favoarea legatarilor, de orice fel;

c) în favoarea legatarilor cu titlu particular.

Page 111: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul II

Principalele dispoziţii testamentare

Secţiunea 1. Legatul

§1. Noţiune

Art. 986 C.civ.: „Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca,

la decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune

din acesta sau anumite bunuri determinate”.

Legatul prezintă următoarele caractere juridice:

- este un act unilateral;

- este un act cu titlu gratuit, o liberalitate;

- este un act mortis causa;

- este un act personal;

- este un act solemn.

§2. Condiţii

a) să fie materializat într-un înscris;

b) să cuprindă elemente care permit identificarea legatarului;

Desemnarea legatarului trebuie să fie în concordanţă cu următoarele exigenţe:

� desemnarea trebuie făcută prin testament, în formele reglementate de lege;

Sub sancţiunea nulităţii absolute, legatarul trebuie să fie identificat prin testament sau cel

puţin identificabil, adică să se indice criteriile în baza cărora legatarul va putea fi determinat, la

data deschiderii succesiunii [art. 989 alin. (1) C.civ.].

Legatarul trebuie să fie o persoană prezentă sau viitoare, aşadar, cel puţin o persoană

fizică concepută la data deschiderii moştenirii sau o persoană juridică aflată în curs de înfiinţare.

Potrivit art. 989 alin. (2) C.civ., persoana care nu există la data întocmirii testamentului

poate beneficia de un legat, dacă acesta este dispus în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina

pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul legatului de îndată ce va fi posibil.

� desemnarea trebuie făcută personal de către testator;

� modul de desemnare a legatarului (desemnare directă sau indirectă) este ales, în mod

liber, de către testator, care nu este ţinut să respecte anumite formule sacramentale.

c) să cuprindă elemente care permit identificarea bunului legat [art. 989 alin. (3) C.civ.].

Page 112: Drept Civil. Succesiuni

Obiectul legatului trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil [art. 1225 alin. (2)

şi art. 1226 alin. (2) C.civ.], la data deschiderii moştenirii.

Dacă testatorul are mai multe bunuri de aceeaşi natură şi a lăsat prin legat numai unul,

fără a-l individualiza, legatarului i se va preda, în temeiul art. 1059 alin. (2) C.civ., coroborat cu

art. 1231 C.civ., unul de calitate medie.

§3. Clasificare

A) După obiectul lor, legatele pot fi:

- universale;

- cu titlu universal;

- cu titlu particular.

B) După legătura lor cu modalităţile, legatele pot fi:

- pure şi simple;

- afectate de modalităţi (cu termen, sub condiţie, cu sarcină).

3.1. Clasificarea legatelor după obiectul lor

Legatul universal

Art. 1055 C.civ.: „Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau

mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire”.

Forme:

a) legatul întregii moşteniri;

b) legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile ale defunctului;

c) legatul care poartă asupra întregii moşteniri, chiar dacă legatarul vine în concurs

cu moştenitorii legali rezervatari, care sunt îndreptăţiţi la rezerva legală;

d) legatul universal care este micşorat sau absorbit în întregime de legatele cu titlu

particular sau cu titlu universal şi de datoriile sau sarcinile moştenirii;

e) legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.

Legatul cu titlu universal

Art. 1056 alin. (1) C.civ.: „Legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care

conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţiune a moştenirii”.

Prin „fracţiune a moştenirii” se înţelege [art. 1056 alin. (2) C.civ.]:

- fie proprietatea unei cote-părţi din moştenire;

Page 113: Drept Civil. Succesiuni

- fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau asupra unei cote-părţi din

moştenire;

- fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din

universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor.

Forme:

- legatul cu privire la o fracţiune din moştenire;

- legatul cu privire la un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau asupra unei

cote-părţi din moştenire;

- legatul cu privire la o fracţiune din cotitatea disponibilă a moştenirii;

- legatul tuturor bunurilor mobile succesorale;

- legatul tuturor bunurilor imobile succesorale;

- legatul unei fracţiuni din toate bunurile mobile succesorale;

- legatul unei fracţiuni din toate bunurile imobile succesorale;

- legatul cu privire la o fracţiune din prisosul moştenirii (legatul unei fracţiuni din ceea

ce rămâne după executarea celorlalte legate cu titlu universal sau/şi cu titlu particular);

- legatul nudei proprietăţi asupra unei fracţiuni din moştenire.

Legatul cu titlu particular

Art. 1057 C.civ.: „Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu

titlu particular”.

Aşadar, legatul cu titlu particular este acel legat, care conferă vocaţie succesorală la unul

sau mai multe bunuri determinate.

Forme:

- legatul care are ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile, corporale, individual

determinate sau de gen;

- legatul care are ca obiect bunuri mobile incorporale, precum o creanţă (legatum

nominis);

- legatul prin care testatorul-creditor îl iartă pe legatarul-debitor de datorie (legatum

liberationis);

- legatul unui fapt (posibil şi licit), prin care moştenitorul universal sau cu titlu universal

este obligat să facă sau să nu facă ceva, în favoarea legatarului cu titlu particular (exemplu:

legatarul universal este obligat să plătească datoria legatarului cu titlu particular, faţă de un terţ);

Page 114: Drept Civil. Succesiuni

- legatul care are ca obiect moştenirea culeasă de testator, în calitate de succesor universal

sau cu titlu universal, nelichidată până la decesul acestuia;

- legatul nudei proprietăţi a unui bun sau a unor bunuri individual determinate;

- legatul unui dezmembrământ al unuia sau mai multor bunuri individual determinate.

Precizări:

- Legatarul cu titlu particular nu răspunde, în principiu, de pasivul moştenirii [art. 1114

alin. (3) C.civ.];

- Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte proprietatea

acestuia de la data deschiderii moştenirii [art. 1059 alin. (1) C.civ.]. Legatarul cu titlu particular

al unor bunuri de gen este titularul unei creanţe asupra moştenirii. Dacă testatorul nu a prevăzut

altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie [art.

1059 alin. (2) C.civ.].

- Dacă legatul cu titlu particular este afectat de o sarcină a cărei valoare nu depăşeşte însă

valoarea bunurilor primite, legatarul se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile

care i-au fost lăsate legat sau valoarea lor [art. 1060 alin. (1) C.civ.].

Legate cu titlu particular expres reglementate de Codul civil

a) Legatul rentei viagere sau al unei creanţe de întreţinere

Când obiectul legatului cu titlu particular cuprinde o rentă viageră sau o creanţă de

întreţinere, executarea acestuia este datorată din ziua deschiderii moştenirii (art. 1062 C.civ.).

b) Legatul alternativ

În cazul în care legatarului cu titlu particular i-a fost lăsat fie un bun, fie altul, dreptul de

alegere revine celui ţinut să execute legatul, dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului

sau unui terţ (art. 1063 C.civ.).

c) Legatul bunului altuia

Legatul bunului altuia reprezintă situaţia în care testatorul a dispus în favoarea legatarului

cu titlu particular de un bun cert, care nu-i aparţine, nici în momentul întocmirii testamentului,

nici în momentul deschiderii succesiunii [art. 1064 alin. (1) C.civ.].

Ipoteze:

a) testatorul cunoştea că bunul de care a dispus nu-i aparţine;

În această ipoteză, legatul este valabil, cel însărcinat cu executarea legatului fiind obligat,

la alegerea sa, să dea fie bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii

[art. 1064 alin. (3) C.civ.].

Page 115: Drept Civil. Succesiuni

b) testatorul nu cunoştea că bunul de care a dispus nu-i aparţine, caz în care legatul este

anulabil [art. 1064 alin. (2) C.civ.].

d) Legatul conjunctiv

Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a lăsat, prin

acelaşi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular,

fără a preciza partea fiecăruia [art. 1065 alin. (1) C.civ.].

Dacă unul dintre legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul, partea lui va profita

celorlalţi legatari [art. 1065 alin. (2) C.civ.].

Exemplu: Testatorul dispune ca terenul pe care-l deţine în proprietate să revină, după

moartea sa, lui A şi B, fără să determine partea fiecăruia. Cei doi legatari vor culege cote egale

din bunul legat. Dacă însă, unul dintre aceştia nu poate sau nu vrea să primească partea sa din

bunul legat, aceasta va reveni celuilalt legatar (sau moştenitorilor săi, dacă acesta a decedat).

3.2. Clasificarea legatelor în funcţie de legătura lor cu modalităţile

Legatul pur şi simplu

Legatul este pur şi simplu, dacă nu este afectat de nicio modalitate. Drepturile legatarului

se dobândesc din momentul deschiderii moştenirii.

Legatul cu termen

Legatul cu termen este cel supus unui termen, suspensiv sau extinctiv.

Exemple:

a) legat afectat de termen suspensiv: legatul dispus în favoarea minorului, ce trebuie

executat în momentul în care legatarul împlineşte vârsta de 18 ani;

b) legat afectat de termen extinctiv: legatul având ca obiect dobânzile produse de o sumă

de bani pe o durată de timp determinată.

Legatul sub condiţie

Legatul sub condiţie este cel supus unei condiţii, suspensive sau rezolutorii.

Exemple:

a) legat afectat de condiţie suspensivă: bunul lăsat legat se va cuveni gratificatului, în

măsura în care, la data deschiderii moştenirii, acesta este căsătorit şi are copii;

Page 116: Drept Civil. Succesiuni

b) legat afectat de condiţie rezolutorie: legatarul va beneficia lunar de o sumă de bani,

până la împlinirea vârstei legale de pensionare, dacă nu va primi pensie pentru invaliditate sau

întreţinere de la membrii familiei.

Legatul cu sarcină (sub modo)

Legatul cu sarcină este cel care conţine obligaţia impusă de testator legatarului, constând

în a da, a face sau a nu face ceva. Neîndeplinirea culpabilă a sarcinii de către legatar poate atrage

revocarea judecătorească a legatului.

Distingem între:

a) sarcină prevăzută în interesul unui terţ;

Dacă testatorul a prevăzut în testamentul său o sarcină în favoarea unui terţ, acesta a

realizat astfel o stipulaţie pentru altul.

Este valabilă sarcina stipulată în favoarea unei persoane viitoare (neconcepute) sau

nedeterminabile, cu condiţia de a exista sau de a fi determinabilă la data executării sarcinii.

Exemplu: Sarcina de a asigura întreţinere copilului, pe care-l va naşte în timpul căsătoriei,

nepoata testatorului.

b) sarcină prevăzută în interesul testatorului;

Exemplu: Suportarea cheltuielilor de înmormântare a testatorului sau plata unei datorii a

acestuia.

c) sarcina prevăzută în interesul legatarului însuşi.

Exemplu: Legatul are ca obiect o sumă de bani, cu destinaţia finanţării continuării

studiilor legatarului.

3.3. Tabel sintetic

Tipuri de legate

După obiectul lor După modalităţile care afectează voinţa

testatorului

- legate universale; - legate pure şi simple;

- legate cu titlu universal; - legate cu termen;

- legate cu titlu particular. - legate sub condiţie;

- legate cu sarcină.

Page 117: Drept Civil. Succesiuni

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Actualul Cod civil:

- defineşte legatul universal şi cu titlu universal (însă, în ceea ce-l priveşte pe cel din

urmă, nu în modul cel mai potrivit, credem noi);

- reglementează expres unele tipuri de legate cu titlu particular, care prezintă o anumită

specificitate.

§5. Ineficacitatea legatului

5.1. Consideraţii generale

Prin ineficacitatea legatelor, sunt desemnate ipotezele în care legatele nu-şi produc

efectele juridice fireşti, din cauze prevăzute de lege.

Constituie astfel de cauze (art. 1072 C.civ.):

- nulitatea;

- revocarea;

- caducitatea;

- desfiinţarea pentru nerealizarea condiţiei suspensive ori pentru îndeplinirea condiţiei

rezolutorii.

5.2. Revocarea legatelor

Revocarea legatelor poate fi:

- emanaţia voinţei unilaterale a testatorului – revocare voluntară;

- opera instanţei de judecată – revocare judecătorească.

5.2.1. Revocarea voluntară a legatelor

Distingem între:

a) revocarea voluntară a testamentului (art. 1051-1053 C.civ.);

b) revocarea voluntară a legatului (art. 1068 C.civ.).

Revocarea voluntară a testamentului

Testatorul poate reveni oricând (până în ultima clipă a vieţii sale) asupra voinţei

materializate în testament, acesta neputând renunţa la dreptul de a revoca dispoziţiile sale

testamentare.

Page 118: Drept Civil. Succesiuni

Revocarea voluntară a testamentului poate fi:

� totală sau parţială;

� expresă sau tacită.

A. Revocarea voluntară expresă a testamentului

Art. 1051 alin. (1) C.civ.: „Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte,

decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior”.

Aşadar, revocarea voluntară expresă a testamentului poate fi realizată printr-un:

a) act autentic notarial (redactat special în acest sens sau cuprins într-un alt act autentic,

precum într-un contract de donaţie);

b) testament ulterior.

B. Revocarea voluntară tacită a testamentului

Aceasta rezultă indirect, însă neîndoielnic, din anumite acte sau fapte ale testatorului sau

cunoscute de acesta şi nu din declaraţia sa expresă de voinţă.

Art. 1052 C.civ. reglementează următoarele două cazuri de revocare tacită a

testamentului:

a) distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf;

b) contrarietatea sau incompatibilitatea dintre dispoziţiile testamentului ulterior şi ale

celui anterior.

Incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectivă (de natură materială sau juridică),

absolută de executare concomitentă a dispoziţiilor testamentare succesive, în timp ce

contrarietatea presupune o imposibilitate subiectivă (datorată voinţei testatorului), din punct de

vedere obiectiv dispoziţiile testamentare succesive putând fi executate concomitent.

Exemple de incompatibilitate de natură materială:

� Testatorul îl iartă de datorie pe debitorul său, printr-un testament, însă, printr-un

testament ulterior, acelaşi testator instituie un legat cu titlu particular, al cărui obiect este

reprezentat tocmai de acest drept de creanţă. Într-o astfel de ipoteză, cel de-al doilea testament îl

revocă pe cel dintâi.

� Printr-un legat cu titlu particular, se dispune pentru cauză de moarte de proprietatea

exclusivă a autoturismului testatorului; însă, printr-un testament ulterior, acelaşi autoturism este

lăsat legat altei persoane. Şi în acest caz, operează revocarea tacită a primului legat.

Exemplu de incompatibilitate de natură juridică: Deplina proprietate asupra unui bun

imobil este atribuită printr-un testament unei persoane, iar, printr-un testament ulterior, este

Page 119: Drept Civil. Succesiuni

atribuit altei persoane uzufructul aceluiaşi bun. Cel din urmă testament îl revocă pe cel dintâi,

întrucât uzufructul este incompatibil, din punct de vedere juridic, cu deplina proprietate.

Exemplu de revocare a legatului pentru contrarietate: Testatorul lasă acelaşi bun moştenire

la două persoane diferite, prin testamente diferite. Se prezumă că testatorul a dorit să revoce

primul testament, prin testamentul ulterior întocmit.

Revocarea voluntară a legatelor

Art. 1068 C.civ. reglementează următoarele două cauze ale revocării voluntare tacite a

legatului:

a) orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular,

consimţită de către testator, chiar dacă înstrăinarea este afectată de modalităţi;

b) distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu

particular.

Precizare: Codul civil reglementează numai posibilitatea revocării voluntare tacite a

legatului. Acestuia, însă, îi vor fi aplicabile dispoziţiile Codului civil privind revocarea voluntară

expresă a testamentului.

Retractarea revocării voluntare a testamentului

Art. 1053 alin. (1) C.civ.: „Dispoziţia revocatorie poate fi retractată în mod expres prin

act autentic notarial sau prin testament”.

Precizare: Poate fi retractată numai revocarea voluntară expresă a testamentului sau

legatului.

Efectele retractării

Regulă: Retractarea dispoziţiilor revocatorii înlătură efectele revocării, reînviind

dispoziţiile testamentare revocate, astfel încât actul de ultimă voinţă a testatorului îşi produce

efectele.

Excepţie: Revocarea se menţine, actul de ultimă voinţă sau legatul devenind ineficace, în

următoarele două cazuri [art. 1053 alin. (2) C.civ.]:

- testatorul şi-a manifestat voinţa în sens contrar;

- intenţia contrară a testatorului rezultă din împrejurări concrete.

5.2.2. Revocarea judecătorească a legatelor

Constituie cauze de revocare judecătorească a legatelor (art. 1069 C.civ.) următoarele:

Page 120: Drept Civil. Succesiuni

- neîndeplinirea culpabilă a sarcinii de către legatar;

- ingratitudinea legatarului.

Legatul este revocat pentru ingratitudine, dacă legatarul a săvârşit una dintre următoarele

fapte:

a) în timpul vieţii testatorului:

- a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui, sau, ştiind că alţii

intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;

- s-a făcut vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave, faţă de testator.

b) după moartea testatorului, s-a făcut vinovat de injurii grave la adresa memoriei

acestuia.

Precizări:

- Dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termenul de

prescripţie extinctivă de un an, care începe să curgă de la data la care moştenitorul a cunoscut

fapta de ingratitudine;

- Constatăm o suprapunere parţială a cauzelor care atrag revocarea legatului pentru

ingratitudine, cu cauzele care atrag/pot atrage nedemnitatea succesorală.

5.3. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează distinct problematica revocării voluntare a testamentului şi a revocării

voluntare a legatului;

- permite retractarea revocării testamentului;

- suplimentează cauzele care atrag revocarea voluntară tacită a legatului, respectiv care

atrag revocarea judecătorească a legatului;

- determină natura, durata şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie

în materia revocării judecătoreşti a legatului.

5.4. Caducitatea legatelor

5.4.1. Noţiune

Caducitatea reprezintă cauza de ineficacitate a legatului, care se datorează unor

împrejurări ulterioare întocmirii testamentului şi independente de voinţa testatorului şi care

împiedică executarea legatului.

Page 121: Drept Civil. Succesiuni

5.4.2. Cauze

Sunt cauze ale caducităţii legatelor următoarele (art. 1071 C.civ.):

a) legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii moştenirii;

b) legatarul este incapabil de a primi legatul, la data deschiderii moştenirii;

c) legatarul este nedemn;

d) legatarul renunţă la legat;

e) legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul, dacă

aceasta avea un caracter pur personal;

f) bunul care formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din motive

care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea împlinirii condiţiei

suspensive care afectează legatul.

Regimul legatului-sarcină

Art. 1073 C.civ.: „...caducitatea sau revocarea judecătorească a unui legat grevat cu un

legat-sarcină în favoarea unui terţ nu atrage ineficacitatea acestui din urmă legat. Moştenitorii

care beneficiază de ineficacitatea legatului sunt obligaţi să execute legatul-sarcină”.

Exemplu: Legatarul unui autoturism este însărcinat cu plata unei sume de bani în favoarea

unei terţe persoane.

Regulă: Caducitatea legatului principal nu atrage caducitatea legatului secundar.

Excepţie: Caducitatea legatului principal atrage ineficacitatea legatului secundar, dacă

bunul care formează obiectul legatului principal, cu titlu particular, a pierit în totalitate, din

motive care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea împlinirii

condiţiei suspensive care afectează legatul.

5.5. Consecinţele ineficacităţii legatelor

Art. 1072 C.civ: „Ineficacitatea legatului din cauza nulităţii, revocării, caducităţii sau

desfiinţării pentru nerealizarea condiţiei suspensive ori pentru îndeplinirea condiţiei rezolutorii

profită moştenitorilor ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate sau, după caz, înlăturate

prin existenţa legatului sau care aveau obligaţia să execute legatul”.

Persoanele care vor beneficia de ineficacitatea legatelor sunt:

- moştenitorii legali;

- legatarii universali;

- legatarii cu titlu universal;

Page 122: Drept Civil. Succesiuni

- legatarii cu titlu particular, dacă testatorul le-a impus sarcina executării testamentului

ineficace.

Exemplu: De ineficacitatea legatului universal profită, în primul rând, moştenitorii

rezervatari (dacă există), aceştia culegând nu numai rezerva legală, ci întreaga moştenire. În

ipoteza inexistenţei moştenitorilor legali rezervatari, de ineficacitatea legatului universal profită

moştenitorii legali nerezervatari, care ar fi fost înlăturaţi de la moştenire, dacă legatul universal

şi-ar fi produs efectele juridice.

Regulă: De ineficacitatea legatului beneficiază moştenitorii ale căror părţi din moştenire

au fost micşorate sau, după caz, înlăturate prin existenţa legatului sau care aveau obligaţia să

execute legatul.

Excepţie: Legatul conjunctiv, reglementat de art. 1065 C.civ.

5.7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Actualul Cod civil:

- reformulează unele cazuri ale caducităţii şi chiar consacră unele noi;

- reglementează consecinţele ineficacităţii legatului;

- conţine dispoziţii referitoare la regimul legatului-sarcină.

Secţiunea a 2-a. Dezmoştenirea

§1. Noţiune

Art. 1074 alin. (1) C.civ.: „Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care

testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii

săi legali”.

§2. Feluri

A) dezmoştenire directă şi indirectă;

B) dezmoştenire totală şi parţială.

a) Dezmoştenirea este directă [art. 1074 alin. (2) C.civ.] „...atunci când testatorul dispune

prin testament înlăturarea de la moştenire a unuia sau mai multor moştenitori legali…”.

Aşadar, dezmoştenirea directă poate fi:

- totală;

Page 123: Drept Civil. Succesiuni

Exemplu: dezmoştenirea directă care vizează toţi moştenitorii legali nerezervatari ai

testatorului (inclusiv unicul moştenitor).

- parţială.

Exemplu: dezmoştenirea directă, ce are ca efect înlăturarea de la moştenire de către

testator a unuia sau mai multor moştenitori legali nerezervatari ai săi (nu toţi, însă) sau a unuia,

mai multor ori tuturor moştenitorilor săi rezervatari.

Precizări:

� Dezmoştenirea moştenitorilor rezervatari este întotdeauna parţială.

Exemple:

- Dacă defunctul are un singur copil, pe care-l dezmoşteneşte şi nu instituie legatari,

acesta va culege ½ din moştenire, corespunzând rezervei sale succesorale şi nu întreaga

moştenire, pe care ar fi putut-o culege dacă nu ar fi fost dezmoştenit. Cealaltă jumătate a

moştenirii revine moştenitorilor legali subsecvenţi.

- Dacă defunctul are doi copii şi dezmoşteneşte numai pe unul dintre aceştia, cel

dezmoştenit va culege numai 1/4 din moştenire, corespunzând rezervei sale legale (adică ½ din

cota de ½ care i s-ar fi cuvenit în concurs cu fratele său, dacă nu ar fi intervenit dezmoştenirea),

iar celălalt copil nedezmoştenit al defunctului va culege restul de 3/4 din moştenire (şi nu ½ cât ar

fi cules, dacă fratele său nu ar fi fost dezmoştenit).

� Dezmoştenirea nu presupune, în mod necesar, instituirea unor legatari (testatorul poate

dezmoşteni unicul său moştenitor legal, fără să instituie legatari, moştenirea sa devenind astfel

vacantă).

b) Dezmoştenirea este indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari

[art. 1074 alin. (2) teza finală C.civ.].

Exemplu: Testatorul desemnează un legatar universal sau doi legatari cu titlu universal,

fiecare pentru o cotă de ½ din moştenire.

Precizare: În cazul dezmoştenirii indirecte, instituirea de legatari înseamnă dezmoştenire.

§3. Efecte

Ipoteze:

A) La moştenire, în concurs cu clasele de moştenitori, vine şi soţul supravieţuitor:

a) dezmoştenirea numai a soţului supravieţuitor;

Page 124: Drept Civil. Succesiuni

Art. 1075 alin. (1) C.civ.: „În cazul dezmoştenirii soţului supravieţuitor, moştenitorii din

clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei

cuvenite soţului supravieţuitor ca urmare a dezmoştenirii”.

b) dezmoştenirea unei rude a defunctului (moştenitor rezervatar), care vine la moştenire în

concurs cu soţul supravieţuitor (nedezmoştenit).

Art. 1075 alin. (2) C.civ.: „Dacă, în urma dezmoştenirii, pe lângă soţul supravieţuitor, vin

la moştenire atât cel dezmoştenit, cât şi acela care beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă

culege partea rămasă după atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi a cotei celui dezmoştenit”.

Exemple:

� Defunctul are soţ supravieţuitor şi trei copii, pe unul dintre aceştia din urmă

dezmoştenindu-l expres prin testament. Moştenirea defunctului va fi împărţită astfel:

- soţul supravieţuitor va culege ¼ din moştenire;

- fiul dezmoştenit (care, în absenţa dezmoştenirii, ar fi cules cota de ¼) va culege cota

de 1/8 (adică jumătate din cota de 1/4);

- cei doi descendenţi ai defunctului nedezmoşteniţi vor culege împreună cota de 5/8 din

moştenire, adică fiecare dintre ei, cota de 5/16.

� Defunctul are soţ supravieţuitor şi părinţi, numai pe unul dintre aceştia din urmă

dezmoştenindu-l. Într-o astfel de ipoteză, moştenirea va fi împărţită după cum urmează:

- soţul supravieţuitor va culege 1/2 din moştenire;

- părintele dezmoştenit va culege 1/8 din moştenire (adică jumătate din cota de ¼, care i

s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi fost dezmoştenit);

- celălalt părinte va culege cota de 3/8 din moştenire.

B) Moştenitorii din cele patru clase vin la moştenire singuri, fără concursul soţului

supravieţuitor:

a) este dezmoştenită o rudă a defunctului din categoria moştenitorilor rezervatari;

Art. 1075 alin. (3) C.civ.: „Atunci când, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o

cotă inferioară cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi

revenit celui dezmoştenit”.

Exemplu: Dacă defunctul are doi copii şi numai pe unul dintre aceştia îl dezmoşteneşte,

cotele care se cuvin acestora sunt următoarele:

- 1/4 din moştenire pentru copilul dezmoştenit (1/2 din cota de 1/2 pe care ar fi cules-o,

dacă nu ar fi fost dezmoştenit);

- 3/4 din moştenire pentru celălalt copil al defunctului.

Page 125: Drept Civil. Succesiuni

b) este dezmoştenită o rudă a defunctului din categoria moştenitorilor nerezervatari.

Art. 1075 alin. (4) C.civ.: „Dacă, în urma dezmoştenirii, o persoană este înlăturată total

de la moştenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moştenitorilor cu care ar fi venit în concurs

sau, în lipsa acestora, moştenitorilor subsecvenţi”.

Exemple:

- Defunctul are doi fraţi şi numai pe unul dintre aceştia îl dezmoşteneşte. Fratele

dezmoştenit va fi înlăturat de la moştenire ca urmare a voinţei defunctului, moştenirea

cuvenindu-se, în integralitatea ei, fratelui nedezmoştenit (comoştenitor).

- Defunctul are un frate, pe care-l dezmoşteneşte şi doi nepoţi de frate. Moştenirea

defunctului se va cuveni în cote egale (de ½) celor doi nepoţi ai săi (moştenitori subsecvenţi).

Concluzie: În toate cazurile, cota moştenitorului sau, după caz, a moştenitorilor legali

dezmoşteniţi se cuvine comoştenitorilor sau, după caz, moştenitorilor subsecvenţi, în măsura în

care aceştia sunt capabili de a primi legate [art. 1075 alin. (5) C.civ.].

§4. Nulitate

Art. 1076 alin. (1) C.civ.: „Dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali au fost

dezmoşteniţi este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă, prevăzute de lege”.

Termenul (general) de prescripţie a acţiunii în anulabilitate curge de la data la care cei

dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară prin care au fost înlăturaţi de la

moştenire, dar nu mai devreme de data deschiderii moştenirii.

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează, pentru prima dată în sistemul nostru de drept, dezmoştenirea;

- asigură acestei instituţii a dreptului succesoral o reglementare satisfăcătoare.

Page 126: Drept Civil. Succesiuni

Secţiunea a 3-a. Execuţia testamentară

§1. Noţiune

De regulă, obligaţia de a executa testamentul revine moştenitorilor legali sau legatarului

universal.

Potrivit art. 1077 alin. (1) C.civ.: „Testatorul poate numi una sau mai multe persoane,

conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testamentare. Executorul

testamentar poate fi desemnat şi de către un terţ determinat prin testament”.

§2. Modalităţi de desemnare

Desemnarea executorului se poate face:

- de către testator, prin testament (chiar şi codicil), după regulile de desemnare a

legatarului;

Revocarea unui executor testamentar se realizează, în general, după aceleaşi reguli ca şi

revocarea testamentului (art. 1051 şi urm. C.civ.).

- de către un terţ, indicat de către dispunător prin testament.

§3. Cine poate fi executor testamentar?

Executor testamentar poate fi orice persoană, care are deplină capacitate de exerciţiu, la

data deschiderii moştenirii (art. 1078 C.civ.).

Nu poate dobândi calitatea de executor testamentar;

- persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau minorul, chiar dacă aceştia ar avea

încuviinţarea reprezentantului lor legal şi autorizarea instanţei de tutelă;

- unitatea administrativ-teritorială, întrucât aceasta nu poate administra un patrimoniu

străin, în mod gratuit.

§4. Pluralitatea de executori testamentari

Testatorul poate desemna, în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor sale de ultimă

voinţă, mai mulţi executori.

Regulă: Aceştia au atribuţii conjunctive.

Excepţii:

a) testatorul poate împărţi atribuţiile executorilor testamentari - divizibilitatea atribuţiilor;

b) testatorul dispune altfel.

Page 127: Drept Civil. Succesiuni

Exemple:

- Testatorul desemnează un al doilea executor testamentar, pentru ipoteza în care cel

dintâi executor testamentar desemnat nu poate sau nu vrea să-şi asume misiunea execuţiei

testamentare (atribuţii subsidiare);

- Testatorul dispune ca toţi executorii testamentari cu atribuţii conjunctive să lucreze

împreună.

Concluzie: Executorii testamentari pot avea:

a) atribuţii conjunctive, caz în care oricare dintre executorii testamentari poate pune în

execuţie, în totalitate, dispoziţiile testamentare;

b) atribuţii divizate, caz în care fiecare dintre aceştia trebuie să îndeplinească în totalitate

propriile atribuţii;

c) atribuţii subsidiare, pentru ipoteza în care primul executor desemnat nu poate sau nu

vrea să accepte această însărcinare.

d) executorii testamentari lucrează împreună, potrivit voinţei testatorului [art. 1077 alin.

(2) C.civ.].

Art. 1077 alin. (3) C.civ.: „Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data

acceptării misiunii prin declaraţie autentică notarială”.

§5. Natură juridică

Art. 1082 alin. (2) C.civ.: „Executorul testamentar răspunde ca un mandatar în legătură

cu executarea dispoziţiilor testamentare”.

Aşadar, execuţia testamentară prezintă natura juridică a unui mandat.

§6. Atribuţii

Art. 1079 C.civ.: „(1)Executorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul

succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii moştenirii, chiar dacă testatorul

nu i-a conferit în mod expres acest drept. (2)Prin testament, dreptul de administrare poate fi

restrâns doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt. (3)Termenul de 2

ani poate fi prelungit de instanţa de judecată, pentru motive temeinice, prin acordarea unor

termene succesive de câte un an”.

Aşadar, executorul testamentar are următoarele atribuţii:

a) să ceară, în condiţiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi minori,

persoane puse sub interdicţie judecătorească sau dispărute;

Page 128: Drept Civil. Succesiuni

b) să stăruie în vederea realizării inventarului bunurilor moştenirii, în prezenţa sau cu

citarea moştenitorilor;

c) să ceară instanţei de judecată încuviinţarea vânzării bunurilor, în lipsă de sume

suficiente pentru executarea legatelor. Instanţa de judecată va putea încuviinţa vânzarea

imobilelor succesorale, numai dacă nu există moştenitori rezervatari.

d) va depune diligenţe pentru executarea testamentului, iar în caz de contestaţie pentru a

apăra validitatea acestuia;

e) va plăti datoriile moştenirii, dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament. În

lipsa unei asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile moştenirii,

numai cu încuviinţarea instanţei de judecată;

f) va încasa creanţele moştenirii;

g) dacă a fost abilitat de către testator, executorul testamentar poate proceda la partajarea

bunurilor succesorale, partajul astfel realizat producând efecte numai dacă proiectul prezentat de

către executor a fost aprobat de către toţi moştenitorii.

Precizare: Pentru a putea să-şi exercite atribuţiile conferite de lege, este necesar ca

executorul testamentar să fie citat în cadrul procedurii succesorale notariale, alături de

moştenitorii legali şi de legatari.

§7. Transmitere

Regulă - art. 1081 alin. (1) C.civ.: „Puterile executorului testamentar nu pot fi transmise”.

Excepţie - art. 1081 alin. (2) C.civ.: „Misiunea executorului testamentar numit în

considerarea unei funcţii determinate poate fi continuată de către persoana care preia acea

funcţie”.

§8. Încetare

8.1. Cazuri (art. 1085 C.civ.):

a) prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite;

b) prin renunţare în forma unei declaraţii autentice notariale;

c) prin decesul executorului testamentar;

d) prin punerea sub interdicţie judecătorească a executorului testamentar;

e) prin revocarea de către instanţa de judecată a executorului testamentar care nu îşi

îndeplineşte misiunea ori o îndeplineşte în mod necorespunzător;

Page 129: Drept Civil. Succesiuni

f) prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare, afară de cazul în

care instanţa de judecată decide prelungirea termenului.

Precizare: În caz de pluralitate de executori, execuţia testamentară încetează pentru

cauzele enumerate mai sus, astfel:

- în ipoteza atribuţiilor conjunctive, execuţia testamentară încetează, numai dacă niciunul

dintre executori nu poate continua sarcina încredinţată de testator;

- dacă atribuţiile executorilor au fost divizate, execuţia testamentară încetează pentru

fiecare executor testamentar în parte.

8.2. Obligaţia de a da socoteală şi răspunderea executorului testamentar

Art. 1082 alin. (1) C.civ.: „La sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorul

testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moştenitori

rezervatari. Această obligaţie se transmite moştenitorilor executorului”.

Art. 1082 alin. (2) C.civ.: „Executorul testamentar răspunde ca un mandatar în legătură

cu executarea dispoziţiilor testamentare”.

Aşadar:

- executorul testamentar răspunde sub forma daunelor-interese, pentru orice culpă comisă

în executarea testamentului;

- în cazul în care a primit remuneraţie, diligenţa executorului testamentar va fi apreciată

mai sever (culpa levis in abstracto), iar în cazul în care nu a fost remunerat, culpa acestuia va fi

apreciată mai puţin sever (culpa levis in concreto) [art. 2018 alin. (1) C.civ.];

- testatorul îl poate exonera pe executor de răspundere, indiferent dacă a fost sau nu

remunerat pentru executarea testamentului;

- în niciun caz, executorului testamentar nu-i va fi angajată răspunderea pentru pieirea

fortuită a bunurilor deţinute în vederea executării testamentului;

- în ipoteza pluralităţii de executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu

excepţia cazului în care testatorul le-a împărţit atribuţiile şi fiecare dintre ei s-a limitat la

misiunea încredinţată.

Executorul testamentar are următoarele drepturi:

a) dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor făcute din propriul patrimoniu cu

executarea testamentului (art. 1084 C.civ.);

b) dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor cauzate de executarea testamentului (art.

2026 C.civ.);

Page 130: Drept Civil. Succesiuni

c) dreptul de a fi remunerat pentru îndeplinirea misiunii sale, în ipoteza în care testatorul

a dispus astfel.

§9. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare dispune în sensul că:

- executorul testamentar poate fi desemnat şi de către un terţ, determinat de testator prin

actul său de ultimă voinţă;

- acceptarea, respectiv renunţarea la misiunea execuţiei testamentare trebuie realizată în

forma unei declaraţii autentice notariale;

- executorul testamentar deţine, în puterea legii, dreptul de a administra patrimoniul

succesoral, pe o perioadă de cel mult doi ani de la data deschiderii moştenirii, termen ce poate fi

restrâns prin testament sau prelungit, pentru motive temeinice, de către instanţa de judecată, prin

acordarea unor termene succesive de câte un an;

- în lipsă de sume suficiente pentru executarea legatelor, instanţa de judecată va putea

încuviinţa vânzarea imobilelor succesorale, numai dacă nu există moştenitori rezervatari;

- executorul testamentar va plăti datoriile moştenirii, numai dacă a fost împuternicit în

acest sens prin testament sau cu încuviinţarea instanţei de judecată;

- în baza împuternicirii testatorului, executorul testamentar poate realiza partajul bunurilor

succesorale, sub condiţia ca proiectul prezentat de către acesta să fie aprobat de toţi moştenitorii;

- executorul testamentar dă socoteală pentru gestiunea sa, la sfârşitul fiecărui an şi la

încetarea misiunii sale;

- execuţia testamentară încetează prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de

administrare, afară de cazul în care instanţa de judecată decide prelungirea termenului.

Secţiunea a 4-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. În ce măsură se suprapun testamentul şi legatul? Identificaţi elementele comune şi

elementele de specificitate ale acestora.

2. În ce măsură regăsim mecanismul reprezentării de drept comun în cadrul execuţiei

testamentare?

Page 131: Drept Civil. Succesiuni

3. Identificaţi vreo suprapunere între nedemnitatea succesorală şi ingratitudinea

legatarului? Ce configuraţie i-aţi atribui ingratitudinii, într-o viitoare reglementare?

4. În ce măsură se aseamănă revocarea judecătorească a legatelor cu revocarea

judecătorească a donaţiilor?

5. Am putea pune semnul egalităţii între ”ineficacitatea legatelor” şi „anularea legatelor”?

Argumentaţi.

§2. Teme pentru referat

1. Categorii de legate.

2. Revocarea legatului şi revocarea donaţiei. Privire comparativă.

3. Revocarea legatului pentru ingratitudine şi nedemnitatea succesorală. Privire

comparativă.

4. Caducitatea legatului.

5. Dezmoştenirea.

6. Execuţia testamentară şi mandatul cu reprezentare. Privire comparativă.

§3. Întrebări

1. Enumeraţi condiţiile legatului.

2. Identificaţi deosebirile dintre legatul universal, legatul cu titlu universal şi legatul cu

titlu particular.

3. Revocarea voluntară expresă a testamentului.

4. Care sunt cauzele care atrag revocarea voluntară tacită a testamentului? Dar cele care

atrag revocarea voluntară tacită a legatului?

5. Retractarea revocării voluntare a testamentului.

6. Care sunt cauzele care pot atrage revocarea judecătorească a legatului?

7. Ce este caducitatea şi care sunt cauzele care o pot atrage?

8. Ce consecinţe juridice produce ineficacitatea legatului?

9. Felurile dezmoştenirii.

10. Atribuţiile executorului testamentar.

11. Încetarea execuţiei testamentare.

Page 132: Drept Civil. Succesiuni

§4. Teste grilă

1. Legatul este:

a) un act dezinteresat;

b) o liberalitate;

c) un act comutativ;

d) un act aleatoriu.

2. Legatul este valabil dacă:

a) legatarul este desemnat, dar are sarcina predării bunului legat unei alte persoane

determinate în condiţiile legii;

b) legatarii sunt desemnaţi, însă repartizarea bunurilor legate între aceştia este lăsată la

aprecierea unui terţ;

c) nu conţine elemente care permit identificarea bunului legat;

d) nu este materializat într-un înscris.

3. Constituie legat universal:

a) legatul asupra întregii moşteniri a defunctului, dispus în favoarea a două sau mai multe

persoane;

b) legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri;

c) legatul unei fracţiuni din moştenire, dispus în favoarea a două sau mai multe persoane;

d) legatul tuturor bunurilor imobile.

4. Constituie legat cu titlu universal:

a) legatul unor bunuri imobile, individual determinate;

b) legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile ale testatorului;

c) legatul unei fracţiuni din toate bunurile mobile şi imobile ale testatorului;

d) legatul nudei proprietăţi asupra unei fracţiuni din moştenire.

5. Legatul unei sume de bani, având destinaţia de a finanţa continuarea studiilor de către

legatar, este:

a) legat pur şi simplu;

b) legat cu termen;

c) legat sub condiţie;

Page 133: Drept Civil. Succesiuni

d) legat cu sarcină.

6. Revocarea voluntară expresă a testamentului se poate realiza printr-un:

a) înscris autentic;

b) nou testament;

c) înscris sub semnătură privată;

d) început de dovadă scrisă.

7. Constituie cazuri de revocare voluntară tacită a legatului:

a) impunerea unei sarcini în favoarea testatorului;

b) contrarietatea dintre dispoziţiile testamentului ulterior şi ale celui anterior;

c) distrugerea testamentului cu ştiinţa testatorului;

d) distrugerea bunului legat fără voia testatorului.

8. Legatul poate fi revocat pe cale judecătorească pentru:

a) survenienţă de copil;

b) ingratitudine;

c) neexecutarea sarcinii;

d) circumscrierea obiectului său unei moşteniri nedeschise.

9. Constituie ingratitudine în materie testamentară:

a) atentatul la viaţa unei persoane apropiate testatorului;

b) injuria gravă la adresa memoriei testatorului;

c) refuzul de alimente cerute de testator;

d) faptele penale, cruzimile sau injuriile grave la adresa testatorului.

10. Constituie cauze de caducitate a legatului:

a) pieirea în totalitate a bunului legat din motive care nu ţin de voinţa testatorului;

b) distrugerea voluntară a bunului legat;

c) înstrăinarea voluntară a bunului legat;

d) incapacitatea legatarului de a primi legatul.

11. Suntem în prezenţa dezmoştenirii indirecte, în următoarele situaţii:

Page 134: Drept Civil. Succesiuni

a) testatorul, care are moştenitori rezervatari, instituie unul sau mai mulţi legatari

universali;

b) în testamentul său olograf, testatorul dispune ca moştenitorii săi rezervatari să fie

dezmoşteniţi;

c) în testamentul său, testatorul dispune ca acei moştenitori care ar ataca în justiţie

testamentul să fie dezmoşteniţi;

d) testatorul instituie prin testament persoana care să pună în executare dispoziţiile sale de

ultimă voinţă.

12. Dezmoştenirea reprezintă:

a) o limită a dreptului de a dispune asupra moştenirii;

b) o sancţiune specifică moştenirii legale;

c) o modalitate a testamentului;

d) o dispoziţie testamentară.

13. Executorul testamentar beneficiază de:

a) detenţia precară asupra bunurilor mobile succesorale;

b) dreptul de administrare a patrimoniului succesoral;

c) proprietatea bunurilor mobile succesorale;

d) posesia bunurilor imobile succesorale.

14. Dreptul de administrare:

a) ca regulă, nu poate depăşi un an de la data deschiderii moştenirii;

b) prin voinţa testatorului, poate avea o durată mai mică de un an;

c) poate fi prelungit, de către instanţa de judecată, pentru motive temeinice;

d) poate fi exercitat de executorului testamentar, chiar dacă nu i-a fost conferit în mod

expres de către testator.

15. După obiectul său, legatul poate fi clasificat în:

a) legat pur şi simplu, legat cu termen, legat sub condiţie şi legat cu sarcină;

b) legatul nudei proprietăţi şi legatul uzufructului;

c) legatul rămăşiţei şi dublul legat condiţional;

d) legat universal, legat cu titlu universal şi legat cu titlu particular.

Page 135: Drept Civil. Succesiuni

16. Legatul uzufructului asupra tuturor bunurilor succesorale constituie:

a) legat universal;

b) legat cu titlu universal;

c) legat cu titlu particular.

17. Legatul nudei proprietăţi asupra unui bun succesoral individual determinat constituie:

a) legat universal;

b) legat cu titlu universal;

c) legat cu titlu particular.

18. Legatul având ca obiect dobânzile produse de o sumă de bani pe o durată de timp

determinată constituie:

a) legat cu termen suspensiv;

b) legat cu termen extinctiv;

c) legat sub condiţie rezolutorie;

d) legat cu titlu particular.

19. Revocarea voluntară tacită a testamentului intervine în cazul:

a) distrugerii, ruperii sau ştergerii testamentului autentic;

b) înstrăinării voluntare a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular;

c) ingratitudinii legatarului;

d) nedemnităţii legatarului.

20. În concurs cu soţul supravieţuitor, fiul dezmoştenit al defunctului culege cota de:

a) ¾;

b) ¼;

c) ½;

d) 3/16.

Page 136: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul III

Limitele dreptului de a dispune asupra moştenirii

Secţiunea 1. Sinteze

Enumerarea limitelor

Principiul libertăţii de voinţă a testatorului comportă următoarele limite:

a) oprirea actelor juridice asupra moştenirii nedeschise;

b) oprirea substituţiilor fideicomisare graduale şi veşnice;

c) oprirea liberalităţilor care încalcă rezerva succesorală.

Subsecţiunea 1. Oprirea actelor juridice asupra moştenirii nedeschise

Art. 956 C.civ.: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută

actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă, precum

actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori

actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea

dobândi la deschiderea moştenirii”.

Pentru a fi în prezenţa unui act juridic interzis asupra unei moşteniri viitoare, trebuie

întrunite următoarele condiţii:

a) actul juridic să privească o moştenire (universalitatea moştenirii, numai o cotă-parte din

universalitate sau chiar bunuri determinate din moştenire);

b) moştenirea să nu fie deschisă;

c) actul juridic să nu fie permis (cu titlu de excepţie) de lege.

Excepţii de la regula interdicţiei actelor juridice asupra moştenirilor viitoare (enumerare

exemplificativă):

- convenţia prin care asociaţii stipulează că societatea înfiinţată va continua de drept, la

moartea unuia dintre ei, cu moştenitorii acestuia (art. 1939 C.civ.);

- partajul de ascendent efectuat prin donaţie, cu respectarea condiţiilor de fond şi de

formă, statuate de dispoziţiile art. 1160-1163 C.civ.;

Page 137: Drept Civil. Succesiuni

- renunţarea anticipată la acţiunea în reducţiune sau la cererea de raport [art. 1091 alin. (4)

C.civ.].

Precizare: S-a apreciat în literatura de specialitate că nu fi valabilă, întrucât constituie un

act juridic asupra unei moşteniri viitoare, declaraţia unui succesibil, scrisă în josul testamentului,

înainte de deschiderea succesiunii, prin care recunoaşte a fi valabil acel testament.

Sancţiunea nerespectării interdicţiei: Actele juridice asupra moştenirii nedeschise sunt

lovite de nulitate absolută.

Subsecţiunea a 2-a. Oprirea substituţiilor fideicomisare graduale şi veşnice

§1. Noţiune şi reglementare legală

Substituţia fideicomisară este dispoziţia inserată într-o liberalitate, contract de donaţie sau

testament, prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau

bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit,

desemnat de dispunător (art. 993 şi 994 C.civ.). O astfel de dispoziţie produce efecte juridice,

numai în măsura în care este permisă de lege.

În cazul substituţiei fideicomisare, dispunătorul face două liberalităţi, având acelaşi

obiect:

- acesta hotărăşte ca bunul donat sau legat să revină donatarului sau legatarului;

- acesta dispune ca bunul în cauză să revină, la moartea instituitului (donatar sau legatar),

unei a treia persoane (substituit), tot de el desemnată.

Exemplu: Testatorul lasă un bun fiului său, obligându-l pe acesta să-l păstreze şi să-l

transmită, la rându-i, propriului său fiu.

Precizări:

- substituţia fideicomisară poate fi numai unică (simplă), dispunătorul putând desemna

doar un singur substituit;

- instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la fiduciar;

- dispunătorul trebuie să fie capabil de a gratifica, la data la care îşi exprimă

consimţământul [art. 987 alin. (2) C.civ.];

- instituitul trebuie să fie capabil de a primi, la data la care acceptă donaţia, respectiv la

data deschiderii moştenirii dispunătorului [art. 987 alin. (3) şi (4) C.civ.];

Page 138: Drept Civil. Succesiuni

- substituitul-donatar trebuie să deţină capacitatea de a primi o donaţie la momentul

acceptării acesteia, iar substituitul-legatar trebuie să deţină capacitatea de a primi un legat, la data

deschiderii moştenirii dispunătorului.

§2. Condiţii

a) dispunătorul să fi făcut două liberalităţi succesive, cu acelaşi obiect, către două

persoane;

Precizări:

- prima liberalitate se execută la data încheierii contractului, respectiv la moartea

dispunătorului;

- cea de-a doua liberalitate se execută la moartea instituitului;

- cel care transmite obiectul liberalităţii atât faţă de instituit, cât şi faţă de substituit, este

dispunătorul.

b) să existe o dispoziţie prin care instituitul este obligat să administreze bunul care

formează obiectul liberalităţii şi să-l transmită substituitului;

c) dispunătorul să arate că dreptul substituitului se naşte, la moartea instituitului.

§3. Efecte

A) Cu privire la bunurile care constituie obiectul liberalităţii, substituţia fideicomisară

produce următoarele efecte juridice (art. 995 C.civ.):

- sarcina impusă instituitului de a administra bunurile care formează obiectul liberalităţii

şi de a le transmite, la decesul său, substituitului, produce efecte numai cu privire la bunurile care

au format obiectul liberalităţii şi care, la data decesului instituitului, pot fi identificate şi se află în

patrimoniul său;

- în ipoteza în care liberalitatea ce conţine o substituţie fideicomisară are ca obiect valori

mobiliare, sarcina administrării şi transmiterii acestora produce efecte şi asupra valorilor

mobiliare care le înlocuiesc;

- dacă liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităţilor de publicitate, sarcina

trebuie să respecte aceleaşi formalităţi.

B) Cât priveşte drepturile substituitului, substituţia fideicomisară produce următoarele

efecte juridice (art. 996 C.civ.):

- drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului;

Page 139: Drept Civil. Succesiuni

- substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii, ca efect al voinţei

dispunătorului;

- substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de transmitere a

bunurilor.

Constituie alte efecte ale substituţiei fideicomisare, următoarele (art. 997 şi 998 C.civ.):

- în vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea de

garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare.

- dacă instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, sarcina transmiterii nu poate

încălca rezerva sa succesorală.

§4. Ineficacitate

Art. 1000 C.civ.: „Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la

beneficiul liberalităţii, bunul revine instituitului, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că

bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit”.

Constituie, aşadar, cazuri de ineficacitate a substituţiei fideicomisare, următoarele:

- substituitul decedează mai înaintea instituitului;

- substituitul renunţă la beneficiul liberalităţii.

Efectul ineficacităţii

Regulă: Nu mai întâlnim o dublă liberalitate succesivă, ci o liberalitate de drept comun, cu

unic beneficiar.

Excepţie: Dispunătorul a arătat că, în cazul în care substituitul predecedează instituitului

sau renunţă la beneficiul liberalităţii, bunurile în discuţie vor reveni moştenitorilor substituitului

sau unui al doilea substituit (suntem, din nou, în prezenţa unei substituţii fideicomisare).

§5. Revizuirea sarcinii administrării bunului

Dacă, din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile instituitului, survenite ulterior

acceptării liberalităţii, executarea sarcinii care afectează liberalitatea a devenit extrem de dificilă

ori excesiv de oneroasă pentru acesta, instituitul poate cere revizuirea ei.

§6. Liberalităţile reziduale

6.1. Noţiune şi reglementare legală

Page 140: Drept Civil. Succesiuni

Art. 1001 C.civ.: „Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce

rămâne, la data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din

urmă”.

Aşadar, liberalitatea reziduală reprezintă acea dispoziţie inserată în cuprinsul unui

contract de donaţie sau al unui testament, prin care dispunătorul obligă pe instituit (gratificat) să

transmită, la moartea sa, ceea ce a rămas din bunurile primite, unei alte persoane, desemnată tot

de dispunător, numită substituit.

6.2. Alte aspecte

� Instituitul poate dispune nelimitat de bunurile în discuţie, prin acte juridice cu titlu

oneros (art. 1002 C.civ.);

� Cu privire la posibilitatea instituitului de a dispune prin donaţie de bunurile cu care a

fost gratificat, reţinem următoarele:

- Regulă: Instituitul poate dispune prin donaţie de bunurile cu care a fost gratificat.

- Excepţie: Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună astfel de bunurile în

discuţie.

- Excepţie la excepţie: Instituitul păstrează posibilitatea de a dispune de bunurile care au

constituit obiectul donaţiilor imputate asupra rezervei sale succesorale, prin donaţie, chiar dacă

dispunătorul i-a interzis acest lucru, în cazul în care cel dintâi este moştenitor rezervatar al celui

din urmă [art. 1003 alin. (2) C.civ.].

� Cu privire la posibilitatea instituitului de a dispune prin testament de bunurile cu care a

fost gratificat, facem următoarele precizări:

- Regulă: Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit

obiectul unei liberalităţi reziduale [art. 1003 alin. (1) C.civ.].

- Excepţie: Instituitul – moştenitor rezervatar al dispunătorului – păstrează posibilitatea de

a dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor, imputate asupra

rezervei sale succesorale [art. 1003 alin. (2) teza a doua C.civ.].

� Instituitul din liberalităţile reziduale nu este ţinut de obligaţia de a da socoteală

dispunătorului ori moştenitorilor acestuia.

Precizare: Dispoziţiile prevăzute la art. 955, 996 alin. (2), 997, 999 şi 1000 C.civ., cu

incidenţă directă în materia substituţiilor fideicomisare, sunt aplicabile şi liberalităţilor reziduale.

Page 141: Drept Civil. Succesiuni

§7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Noua reglementare civilă:

- permite, în anumite cazuri, substituţia fideicomisară simplă;

- conţine dispoziţii referitoare la liberalităţile reziduale.

Subsecţiunea a 3-a. Oprirea liberalităţilor care încalcă rezerva succesorală

§1. Noţiune şi reglementare legală

Art. 1086 C.civ.: „Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care

moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,

manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.

Dacă defunctul are numai moştenitori nerezervatari, acesta poate exercita dreptul de

dispoziţie asupra bunurilor sale, independent de orice limitare.

Cotitatea disponibilă reprezintă „...partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată

prin lege şi de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi” (art. 1089

C.civ.).

§2. Caractere juridice

A) Rezerva succesorală reprezintă o parte a moştenirii (pars hereditatis);

Din caracterul succesoral al rezervei, rezultă următoarele consecinţe:

a) de rezerva succesorală beneficiază numai moştenitorii rezervatari, care îndeplinesc

condiţiile cerute de lege pentru a putea moşteni;

b) culegând rezerva, moştenitorii rezervatari au obligaţia corelativă de a suporta, în mod

proporţional, datoriile moştenirii. Acestea vor fi suportate însă numai în limita bunurilor

succesorale (intra vires hereditatis) [art. 1114 alin. (2) C.civ.];

c) moştenitorii rezervatari sunt îndreptăţiţi să primească rezerva în natură (nu în

echivalent bănesc) şi în plină proprietate (nefiind afectată de uzufruct);

d) rezerva se atribuie moştenitorilor îndreptăţiţi, în toate cazurile, în mod individual;

e) rezerva succesorală este stabilită în mod imperativ de lege;

f) dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari, la

data deschiderii moştenirii, nefiind dobândit de la defunct, prin moştenire;

Page 142: Drept Civil. Succesiuni

g) rezerva succesorală este o cotă fixă (1/2), dintr-o cotă variabilă (cota pe care ar fi cules-

o moştenitorul rezervatar dacă defunctul nu ar fi dispus prin liberalităţi sau dezmoşteniri).

B) Rezerva succesorală este indisponibilă.

Acest caracter trebuie înţeles ca interdicţia de a aduce atingere (de a ştirbi) rezervei

succesorale, prin legate şi donaţii.

§3. Întindere

3.1. Enumerarea moştenitorilor rezervatari

Beneficiază de rezerva succesorală (art. 1087 C.civ.):

a) soţul supravieţuitor al defunctului;

b) descendenţii defunctului de orice grad;

c) ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.

Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este „...de jumătate din cota

succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor

legal” (art. 1088 C.civ.).

3.2. Rezerva soţului supravieţuitor al defunctului

Rezerva soţului supravieţuitor este de:

- 1/8 (1/2 din 1/4) din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii;

- 1/6 (1/2 din 1/3) din moştenire, dacă vine în concurs cu întreaga clasă a II-a de

moştenitori legali;

- 1/4 (1/2 din 1/2) din moştenire, dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi

sau numai cu colateralii privilegiaţi;

- 3/8 (1/2 din 3/4) din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau cu

colateralii ordinari;

- 1/2 (1/2 din 1) din moştenire, dacă lipsesc rudele din cele patru clase de moştenitori

legali, existând numai legatari.

Precizare: Soţul supravieţuitor are calitatea de moştenitor legal, numai cât priveşte

dreptul la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor

din cele patru clase, nu şi în ceea ce priveşte dreptul de abitaţie şi dreptul special de moştenire.

Page 143: Drept Civil. Succesiuni

Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor

Art. 1090 alin. (1) C.civ.: „Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care

vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din

moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin”.

Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor cunoaşte, aşadar, o dublă limitare:

- prima limită este reprezentată de partea descendentului care a luat cel mai puţin;

- a doua limită este reprezentată de cota de ¼ din moştenire.

Exemplu: Au chemare la moştenirea lui de cuius, copilul acestuia rezultat dintr-o căsătorie

anterioară şi soţia supravieţuitoare, gratificată de către defunct printr-un legat universal.

Vom proceda la stabilirea rezervelor moştenitorilor defunctului. Rezerva soţului

supravieţuitor, în concurs cu copilul defunctului, este de 1/8 (1/2 din 1/4), iar rezerva copilului

defunctului este de 3/8 (1/2 din 3/4). Rezerva totală a moştenitorilor rezervatari este, aşadar, de ½

(1/8+3/8). Cotitatea disponibilă generală, în limitele căreia ar putea fi gratificat soţul

supravieţuitor, în absenţa dispoziţiilor art. 1090 C.civ., este de 1/2. Numai că, în cazul soţului

supravieţuitor, trebuie să respectăm cotitatea disponibilă specială, astfel încât acesta, în concurs

cu descendenţi ai defunctului care nu sunt comuni, nu poate primi, prin liberalităţi neraportabile,

mai mult de un sfert din moştenire şi de partea descendentului care a primit cel mai puţin. Or,

descendentul defunctului dintr-o altă căsătorie a primit 3/8 din moştenire (mai mult de 1/4). În

atare situaţie, soţul supravieţuitor nu va mai putea primi, prin liberalităţi neraportabile, mai mult

de ¼. Aşadar, alături de cota de rezervă de 1/8, soţul supravieţuitor va mai primi încă 1/8 din

moştenire (cu titlul de cotitate disponibilă specială). În total, soţul supravieţuitor va primi 1/4 din

moştenire (1/8+1/8). Restul de cotitate disponibilă generală, de 3/8 (1-3/8-2/8), se va cuveni

descendentului defunctului. Drept urmare, acesta va primi din moştenire, cota de 3/4 [3/8 (cu titlu

de rezervă succesorală)+3/8 (diferenţa dintre cotitatea disponibilă generală şi cotitatea disponibilă

specială)].

Cazuri în care se aplică dispoziţiile art. 1090 C.civ.

a) Defunctul a făcut donaţii soţului supravieţuitor, fie în timpul căsătoriei, fie anterior

încheierii acesteia, dacă se dovedeşte că perspectiva încheierii căsătoriei a constituit cauza

impulsivă şi determinantă a actului cu titlu gratuit, care a atras diminuarea patrimoniului

defunctului.

Precizare: Trebuie avute în vedere, în toate cazurile, numai donaţiile care nu sunt supuse

raportului.

Page 144: Drept Civil. Succesiuni

b) Defunctul a lăsat legate în favoarea soţului supravieţuitor.

c) Defunctul a dezmoştenit direct prin testament descendenţii rezultaţi din afara căsătoriei

sau pe cei asimilaţi acestora, iar de această dezmoştenire urmează să beneficieze soţul

supravieţuitor [art. 1090 alin. (3) C.civ.].

Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale

Precizări:

- Cele două tipuri de cotităţi nu se cumulează, cotitatea disponibilă specială (care este mai

mică) imputându-se asupra cotităţii disponibile ordinare (care este mai mare);

- Trebuie respectată cotitatea disponibilă specială atât în cazul în care defunctul, căsătorit

de mai multe ori, a dispus prin liberalităţi neraportabile în favoarea unora dintre soţi, cât şi în

cazul în care acesta a dispus în favoarea tuturor soţilor. Într-o astfel de ipoteză, trebuie avută în

vedere aceeaşi cotitate disponibilă specială.

- Diferenţa dintre cotitatea disponibilă generală şi cotitatea disponibilă specială se atribuie

descendenţilor (art. 1089 C.civ.).

Etape în cadrul procedurii de calcul (având în vedere exemplul de mai sus):

a) deducerea rezervei soţului supravieţuitor: 1/2 din ¼=1/8; aşadar rezerva soţului

supravieţuitor este de 1/8 din moştenire;

b) deducerea rezervei descendentului, rezultat din afara căsătoriei: 1/2 din ¾=3/8; aşadar

rezerva descendentului este de 3/8 din moştenire;

c) însumarea rezervei soţului supravieţuitor şi a rezervei descendentului, rezultând

întreaga rezervă cuvenită moştenitorilor rezervatari: 1/8+3/8=1/2; aşadar rezerva moştenitorilor

legali din exemplul nostru este de 1/2 din moştenire;

d) scăderea rezervei moştenitorilor rezervatari din întreaga masă succesorală, pentru a

rezulta cotitatea disponibilă ordinară: 1-1/2=1/2; aşadar cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2

din moştenire;

e) determinarea cotităţii disponibile speciale: soţul supravieţuitor nu poate culege, în

exemplul nostru, prin liberalităţi neraportabile, mai mult de 1/4 din moştenire; astfel încât acesta

mai poate fi gratificat din cotitatea disponibilă specială cu 1/8;

f) diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, adică 3/8

(1/2-1/8), va reveni, întrucât defunctul nu a dispus prin liberalităţi, descendentului acestuia.

Soţul supravieţuitor va primi:

a) 1/8, reprezentând rezerva succesorală;

Page 145: Drept Civil. Succesiuni

b) 1/8, reprezentând cotitatea disponibilă specială.

Aşadar, soţul supravieţuitor va primi o fracţiune de 1/4 din moştenire.

Copilul defunctului din căsătoria anterioară va primi:

a) 3/8, reprezentând rezerva succesorală;

b) 3/8, reprezentând diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă

specială.

Aşadar, copilul defunctului din căsătoria anterioară va primi o fracţiune de 3/4.

Sancţiunea încălcării limitelor cotităţii disponibile speciale - reducţiunea liberalităţilor

excesive.

3.3. Rezerva descendenţilor defunctului

A) În ipoteza în care la moştenire vin, în calitate de moştenitori rezervatari, descendenţi

de gradul I, cuantumul rezervei acestora va fi de ½ din cota pe care ar fi cules-o, în absenţa

liberalităţilor sau dezmoştenirilor.

Exemplu: Dacă defunctul are trei copii, rezerva acestora va fi de 1/6 pentru fiecare dintre

ei (1/2 din 1/3).

B) Dacă, însă, la moştenire vin, în aceeaşi calitate, descendenţi de grad mai îndepărtat

(gradul II sau următoarele), trebuie distinse două ipoteze:

a) Descendenţii de gradul II sau următoarele vin la moştenire prin reprezentare;

Într-o atare situaţie, rezerva se calculează, în funcţie de numărul tulpinilor, adică al

descendenţilor de gradul I.

Exemplu (completăm exemplul de mai sus, astfel): Defunctul are 3 copii, însă cel mai

mare dintre aceştia, care are la rându-i 3 copii, este predecedat sau nedemn. În acest caz, deşi sunt

5 moştenitori rezervatari, rezerva se va împărţi în 3 tulpini, nepoţii de fiu, care vin la moştenire

prin reprezentarea tatălui lor, culegând împreună tulpina acestuia. Aşadar, în această ipoteză,

fiecărei tulpini îi corespunde 1/6 din moştenire. Cei trei nepoţi vor culege împreună fracţiunea de

1/6, fiecăruia revenindu-i, aşadar, 1/18 din moştenire.

b) Descendenţii de gradul al II-lea sau următoarele vin la moştenire în nume propriu.

În acest caz, rezerva se va stabili în funcţie de numărul descendenţilor de grad subsecvent,

care vin efectiv la moştenire.

Exemplu (completăm exemplul de mai sus astfel): Cei trei copii ai defunctului sunt

predecedaţi sau nedemni. Numai cel mai mare dintre ei are copii (2 fii şi o fiică). Într-o asemenea

ipoteză, rezerva se va cuveni celor trei nepoţi ai defunctului, care o vor culege în nume propriu

Page 146: Drept Civil. Succesiuni

(pe capete). Dacă nu ar fi fost dezmoşteniţi, aceştia ar fi cules, în nume propriu, întreaga

moştenire (adică 1/3 fiecare). Ca urmare a dezmoştenirii, ei vor culege jumătate din ceea ce li s-ar

fi cuvenit dacă nu ar fi fost exheredaţi, anume ½ din moştenire (adică 1/6 fiecare).

3.4. Rezerva ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului

Ascendenţii privilegiaţi culeg rezerva, numai în cazul în care defunctul nu are descendenţi

sau aceştia nu pot (fiind nedemni) sau nu vor (fiind renunţători) să vină la moştenire.

Rezerva succesorală a părinţilor defunctului este de ½ din cota succesorală care, în

absenţa dezmoştenirilor sau liberalităţilor, li s-ar fi cuvenit acestora ca moştenitori legali.

Ipoteze:

A) Ascendenţii privilegiaţi (dezmoşteniţi) vin singuri la moştenire, nesuportând concursul

altor moştenitori legali. În acest caz, ei vor culege împreună 1/2 din masa succesorală (1/2 din 1),

adică ¼ fiecare. Dacă defunctul are numai un părinte şi acesta este dezmoştenit, ascendentul

privilegiat va culege cota de ½ din moştenire. Precizăm că este posibil ca defunctul (adoptat cu

efecte restrânse) să aibă mai mult de doi părinţi. Într-o astfel de situaţie, ascendenţii privilegiaţi ai

defunctului vor împărţi cota prevăzută de lege pentru doi părinţi. Această precizare trebuie avută

în vedere şi în cazurile mai jos redate.

B) Ascendenţii privilegiaţi (dezmoşteniţi) vin la moştenire în concurs cu colateralii

privilegiaţi. Într-o astfel de ipoteză, cotele lor de rezervă sunt următoarele:

- 1/8 (1/2 din 1/4), dacă la moştenire vine numai în părinte;

- ¼ (1/2 din 1/2), adică 1/8 (1/2 din 1/4) pentru fiecare, dacă la moştenire vin doi părinţi.

C) Ascendenţii privilegiaţi (dezmoşteniţi) vin la moştenire în concurs cu soţul

supravieţuitor. În această situaţie, cotele lor de rezervă sunt următoarele:

- ¼ (1/2 din 1/2), dacă la moştenire vine numai în părinte;

- ¼ (1/2 din 1/2), adică 1/8 (1/2 din 1/4) pentru fiecare, dacă la moştenire vin doi părinţi.

D) Ascendenţii privilegiaţi (dezmoşteniţi) vin la moştenire în concurs, atât cu colateralii

privilegiaţi, cât şi cu soţul supravieţuitor. Drept urmare, cotele lor de rezervă sunt următoarele:

- 1/12 (1/2 din 1/6), dacă la moştenire vine numai un părinte;

- 1/6 (1/2 din 1/3), adică 1/12 (1/2 din1/6) pentru fiecare, dacă la moştenire vin doi părinţi.

Precizare: În ipoteza în care unul dintre părinţii defunctului este nedemn sau renunţător,

rezerva se va stabili având în vedere numai părintele care vine efectiv la moştenire.

Page 147: Drept Civil. Succesiuni

§4. Calculul rezervei succesorale şi al cotităţii disponibile

Moştenirea cuprinde următoarele două părţi, în ipoteza în care există moştenitori

rezervatari:

a) rezerva succesorală, care se cuvine moştenitorilor rezervatari şi de care defunctul nu

poate dispune în mod valabil, în favoarea altor persoane;

b) cotitatea disponibilă, de care defunctul poate dispune în mod liber.

Pentru a calcula rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă trebuie determinată masa de

calcul. Aceasta nu reprezintă patrimoniul defunctului la data deschiderii moştenirii, ci

patrimoniul pe care l-ar fi avut defunctul dacă nu ar fi dispus în timpul vieţii prin liberalităţi.

Stabilirea masei de calcul presupune realizarea următoarele operaţiuni [art. 1091 alin. (1)

C.civ.]:

a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în

patrimoniul succesoral, la data deschiderii moştenirii;

b) determinarea activului net, prin scăderea pasivului succesoral, din activul brut;

c) reunirea fictivă, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de către cel care lasă

moştenirea.

4.1. Determinarea activului brut al moştenirii

Această operaţiune presupune identificarea tuturor bunurilor, mobile şi imobile, care au

aparţinut defunctului la data deschiderii moştenirii, inclusiv cele lăsate legate sau care au

constituit obiectul unei donaţii de bunuri.

Drept urmare, vor fi avute în vedere la determinarea activului brut al moştenirii:

- drepturile reale principale şi accesorii asupra bunurilor defunctului, mai puţin drepturile

reale cu caracter viager;

- drepturile de creanţă ale defunctului, indiferent de izvorul acestora;

- drepturile patrimoniale de creaţie şi de proprietate intelectuală;

- acţiunile patrimoniale la care avea dreptul defunctul (cele neexercitate încă sau aflate în

curs de judecată), în scopul valorificării drepturilor sale patrimoniale;

- dreptul de folosinţă asupra locurilor de înmormântare, concesionate pe o durată de timp

nelimitată;

- bunurile care au format obiectului legatelor sau donaţiilor de bunuri viitoare, întrucât

acestea nu au ieşit încă din patrimoniul defunctului;

Page 148: Drept Civil. Succesiuni

- drepturile care se reîntorc în patrimoniul defunctului (donator), în temeiul dispoziţiilor

art. 1016 C.civ., în ipoteza predecesului donatarului sau a predecesului donatarului şi

descendenţilor săi.

Dimpotrivă, nu vor fi avute în vedere la determinarea activului brut al moştenirii:

- drepturile reale principale cu caracter viager (precum dreptul de uzufruct, dreptul de uz,

dreptul de abitaţie);

- drepturile de creanţă cu caracter viager (precum dreptul la pensie, dreptul la întreţinere,

dreptul la rentă viageră etc.);

- bunurile lipsite de valoare patrimonială, precum amintirile de familie (enumerate de art.

1141 C.civ.);

- creanţele insolvabile sau nesigure, precum creanţa ce nu poate fi valorificată, întrucât

debitorul său se află într-o stare de insolvabilitate notorie sau creanţa sub condiţie suspensivă;

- fructele naturale sau civile percepute sau ajunse la scadenţă, după data deschiderii

moştenirii, precum şi adăugirile ori îmbunătăţirile aduse unor bunuri din moştenire, după data

decesului lui de cuius;

- indemnizaţia de asigurare de persoane, plătită de asigurător terţului beneficiar al

asigurării, întrucât face parte din patrimoniul asigurătorului şi nu din cel al defunctului asigurat;

- dreptul de locaţiune născut dintr-un contract de închiriere.

Cu privire la dreptul de creaţie intelectuală a cărui valoare nu poate fi determinată în

momentul deschiderii succesiunii, literatura de specialitate a apreciat că o soluţie echitabilă ar fi

aceea care ar permite ca legatarul, în concurs cu moştenitorul rezervatar, să dobândească, încă de

la momentul deschiderii moştenirii, din celelalte bunuri ale moştenirii, atât cotitatea disponibilă

din dreptul de creaţie intelectuală, cât şi cotitatea disponibilă din indemnizaţia aferentă.

Dacă defunctul era căsătorit sub regimul comunităţii de bunuri, este necesar ca aceasta să

fie lichidată, astfel încât să fie determinate bunurile care se cuvin soţului supravieţuitor, cu titlu

de coproprietate (în devălmăşie).

4.2. Stabilirea activului net al moştenirii

Activul net al moştenirii se obţine prin scăderea pasivului succesoral (a obligaţiilor

patrimoniale ale defunctului de la data deschiderii moştenirii), din activul brut al moştenirii.

Fac parte din pasivul succesoral:

- obligaţiile patrimoniale ale defunctului faţă de terţi;

Page 149: Drept Civil. Succesiuni

- datoriile defunctului faţă de moştenitori (precum cheltuielile de înmormântare,

cheltuielile efectuate cu ocazia inventarierii şi evaluării bunurilor, cheltuielile efectuate cu

conservarea şi administrarea patrimoniului succesoral, taxele şi impozitele plătite pentru bunurile

moştenite etc.).

Nu fac parte din pasivul succesiunii, următoarele categorii de datorii:

- obligaţiile asumate intuitu personae de către defunct, care s-au stins prin moartea

acestuia, precum obligaţia legală de întreţinere sau obligaţiile asumate în calitate de antreprenor,

mandatar etc.;

- obligaţiile civile imperfecte (denumite şi obligaţii naturale), precum cele stinse prin

efectul prescripţiei extinctive;

- obligaţiile sub condiţie suspensivă, care nu au luat încă naştere;

- obligaţiile moştenitorilor.

Precizare: În ipoteza în care pasivul moştenirii este mai mare decât activul, soldul va fi

considerat egal cu zero şi nu negativ.

4.3. Reunirea fictivă a valorii donaţiilor făcute de către defunct

Precizări:

a) Reunirea donaţiilor este numai fictivă (pentru calcul) şi nu reală;

b) Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile dispuse de către defunct în timpul vieţii;

c) Reunirea fictivă va viza, în cazul donaţiilor cu sarcină, numai diferenţa dintre valoarea

bunului donat şi sarcină [art. 1091 alin. (2) C.civ.].

Nu sunt supuse reunirii fictive [art. 1091 alin. (3) C.civ.]:

- darurile obişnuite (făcute rudelor sau prietenilor cu ocazia aniversărilor, botezurilor

copiilor lor sau chiar a nunţii acestora);

- donaţiile remuneratorii;

- sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a

descendenţilor, a părinţilor sau a soţului, în măsura în care acestea nu sunt excesive;

- cheltuielile de nuntă;

- valoarea bunurilor înstrăinate cu titlu oneros, mai puţin în ipoteza în care moştenitorii

rezervatari dovedesc, prin orice mijloc de probă, că actul cu titlu oneros deghizează o donaţie.

Precizare: Art. 1091 alin. (4) C.civ. instituie o prezumţie relativă de gratuitate a actului

cu titlu oneros încheiat cu un descendent, ascendent privilegiat sau cu soţul supravieţuitor, în

Page 150: Drept Civil. Succesiuni

schimbul uzufructului, uzului ori a abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente

viagere.

Evaluarea bunurilor donate

După identificarea bunurilor donate de către defunct, trebuie realizată operaţiunea

evaluării acestora.

Criterii de evaluare (art. 1091 C.civ.):

- în funcţie de valoarea bunurilor mobile sau imobile donate, la data deschiderii

moştenirii;

- în funcţie de valoarea bunurilor înstrăinate de donatar, la data înstrăinării acestora;

- în funcţie de indicele inflaţiei, în cazul sumelor de bani.

Ipoteze particulare:

a) În situaţia în care bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se va ţine cont de valoarea,

la data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor, la momentul

dobândirii.

b) În măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta (spre exemplu, suma

încasată din asigurare) a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii

fictive.

§5. Reducţiunea liberalităţilor excesive

5.1. Noţiune şi reglementare legală

Reducţiunea liberalităţilor excesive este sancţiunea care lipseşte de eficacitate

liberalităţile făcute de către defunct, care aduc atingere rezervei succesorale.

Art. 1092 C.civ.: „După deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva

succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere”.

Sunt supuse reducţiunii:

- donaţiile făcute de către defunct în timpul vieţii;

- legatele (universale, cu titlu universal sau cu titlu particular).

5.2. Persoanele care o pot invoca

Art. 1093 C.civ.: „Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către

moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai

moştenitorilor rezervatari”.

Page 151: Drept Civil. Succesiuni

Rezultă, aşadar, că reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi invocată de către:

- moştenitorii rezervatari, care vin efectiv la moştenire (care au acceptat moştenirea);

Precizare: În ipoteza pluralităţii de moştenitori rezervatari, aceştia pot cere în mod

colectiv reducţiunea liberalităţilor excesive.

- dacă moştenitorul rezervatar moare, după deschiderea moştenirii faţă de care are această

calitate, dar mai înainte de a exercita dreptul de reducţiune, acest drept se transmite propriilor

moştenitori;

- creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.

5.3. Ordinea realizării

Este necesară cunoaşterea ordinii în care operează reducţiunea liberalităţilor excesive,

numai în ipoteza în care defunctul a realizat mai multe liberalităţi.

Reguli:

A) Legatele se reduc înaintea donaţiilor [art. 1096 alin. (1) C.civ.];

B) Legatele se reduc, toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că

anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate [art. 1096

alin. (2) C.civ.];

C) Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă

[art. 1096 alin. (3) C.civ.].

Regulă: Donatorul nu poate modifica regula potrivit căreia donaţiile sunt supuse

reducţiunii în ordine cronologică inversă.

Excepţie: Donatorului i se recunoaşte dreptul de a stabili ordinea reducţiunii donaţiilor

concomitente (care au aceeaşi dată). Dacă donatorul nu-şi exprimă voinţa în acest sens, donaţiile

concomitente vor fi supuse reducţiunii, ca şi legatele, toate deodată şi proporţional cu valoarea lor

[art. 1096 alin. (4) C.civ.].

În ipoteza în care beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda

la reducţiunea donaţiei anterioare [art. 1096 alin. (5) C.civ.).

Reducţiunea liberalităţii directe va atrage şi reducţiunea liberalităţii indirecte, reducţiunea

acestora realizându-se simultan şi proporţional cu valoarea lor.

5.4. Căi procedurale de exercitare

Reducţiunea nu operează de drept, din oficiu, ci trebuie cerută (art. 1092 C.civ.) şi poate fi

realizată:

Page 152: Drept Civil. Succesiuni

- prin bună învoială;

- pe cale judecătorească.

A) Reducţiunea prin bună învoială (prin înţelegerea dintre moştenitorii rezervatari, pe de

o parte şi donatarii şi legatarii în favoarea cărora a dispus defunctul, pe de altă parte).

Modalităţi de realizare:

a) reducerea liberalităţilor până la limitele legii de către notarul public, în baza acordului

celor interesaţi;

b) împărţirea bunurilor prin bună-învoială.

B) Reducţiunea judiciară (invocată în faţa instanţei de judecată, în absenţa acordului celor

interesaţi).

Căi de urmat [art. 1094 alin. (2) C.civ.]:

a) În ipoteza în care bunurile care au format obiectul liberalităţii se află la gratificat (de

regulă, la donatar şi numai în mod excepţional la legatar), moştenitorii rezervatari sunt

îndreptăţiţi să promoveze acţiunea în reducţiune.

Consecinţe:

- nu poate avea calitatea de reclamant decât moştenitorul a cărui rezervă este afectată prin

liberalitatea excesivă;

- acţiunea în reducţiune poate fi promovată, numai în limitele cotei de rezervă cuvenită

reclamantului;

- de admiterea acţiunii în reducţiune nu poate profita decât reclamantul, acţiunea în

reducţiune fiind divizibilă;

- acţiunea în reducţiune trebuie promovată în termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani

(care începe să curgă, ca regulă, de la data deschiderii succesiunii sau, după caz, de la data la care

moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor, iar, în

mod excepţional, când rezervatarul nu cunoaşte, din motive ce nu-i pot fi imputate, despre

existenţa unor liberalităţi excesive, de la data la care a cunoscut existenţa acestora şi caracterul

lor excesiv).

b) Dacă moştenitorii rezervatari se află în posesia bunurilor care au format obiectul

liberalităţilor excesive (ceea ce poate fi întâlnit în cazul legatelor), beneficiarii liberalităţilor

excesive pot cere predarea acestora, pe cale de acţiune (acţiunea de predare a legatului, petiţia de

ereditate etc.). În apărare, moştenitorul rezervatar îi poate opune reclamantului, pe cale de

excepţie, reducţiunea sau poate formula o cerere reconvenţională, în acest sens.

Page 153: Drept Civil. Succesiuni

Precizare: Excepţia de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv [art. 1095 alin. (3)

C.civ.].

5.5. Efecte

Art. 1097 alin. (1) C.civ.: „Reducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după

caz, desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale”.

Categorii de efecte:

A) Reducţiunea legatelor atrage ineficacitatea acestora, fie în parte, fie în totalitate, după

cum rezerva poate fi întregită sau nu, numai cu o parte din valoarea lor.

B) Reducţiunea donaţiilor atrage desfiinţarea acestora, de asemenea, în parte sau în

totalitate, după cum rezerva poate fi întregită sau nu, numai cu o parte din valoarea lor.

Prin desfiinţarea donaţiei ca efect al reducţiunii, moştenitorul rezervatar devine proprietar

al bunului care a permis refacerea rezervei sale şi, în această calitate, poate cere restituirea

acestuia.

Regulă: Restituirea se realizează în natură [art. 1097 alin. (2) C.civ.].

Excepţie: Întregirea rezervei se face prin echivalent, în următoarele cazuri [art. 1097 alin.

(3)-(5) C.civ.]:

a) înainte de deschiderea moştenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui

drepturi reale, precum şi atunci când bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului;

b) donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu este obligat

la raportul donaţiei;

c) donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă

mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, caz în care donatarul rezervatar poate păstra

bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin

luare mai puţin sau prin echivalent bănesc.

§6. Reducţiunea unor liberalităţi speciale

Art. 1098 C.civ.: „Dacă donaţia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau

o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa

liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în

favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun”.

Aşadar, moştenitorii rezervatari, a căror rezervă este afectată de o liberalitate constând

într-un uzufruct, uz ori abitaţie sau rentă ori întreţinere viageră, au următoarele posibilităţi:

Page 154: Drept Civil. Succesiuni

a) să execute liberalităţile, aşa cum au fost ele dispuse de către defunct;

b) să renunţe la cotitatea disponibilă, astfel încât beneficiarul uzufructului, uzului,

abitaţiei sau rentei ori întreţinerii viagere devine, în această limită, proprietar;

c) să solicite reducţiunea potrivit dreptului comun.

§7. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Actualul Cod civil:

- oferă rezervei succesorale şi cotităţii disponibile o definiţie satisfăcătoare;

- statuează că rezerva succesorală reprezintă jumătate din cota succesorală care, în absenţa

liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit moştenitorului legal rezervatar;

- rezolvă unele probleme ridicate de cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor;

- consacră o succesiune logică a operaţiilor care trebuie realizate în vederea stabilirii

masei de calcul;

- dispune în sensul că prezumţia de gratuitate a actelor cu titlu oneros, încheiate de către

defunct cu un descendent, ascendent privilegiat sau cu soţul supravieţuitor, în schimbul

uzufructului, uzului ori a abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere are

o arie de cuprindere mai mare decât în vechea reglementare, atât în ceea ce priveşte persoanele

care o pot invoca, cât şi sarcina cu care este grevată liberalitatea;

- prevede că sumele de bani, care au format obiectul donaţiilor supuse reunirii, sunt

supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării

lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii;

- are în vedere atât situaţia în care bunurile donate au fost înlocuite cu altele, cât şi ipoteza

în care bunurile donate sau cele care le-au înlocuit au pierit fortuit, oferindu-le acestora o soluţie

justă;

- nu ţine seama, la stabilirea rezervei, de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia

celor obligaţi la raport în condiţiile legii;

- inovează cât priveşte persoanele care pot cere reducţiunea liberalităţilor excesive,

recunoscând acest drept numai moştenitorilor rezervatari, succesorilor acestuia şi creditorilor

chirografari ai moştenitorilor rezervatari;

- prevede că, în ipoteza în care beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil,

se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare;

- dispune în sensul că acţiunea în reducţiune prezintă caracter divizibil;

Page 155: Drept Civil. Succesiuni

- prevede că termenul în care acţiunea în reducţiune trebuie promovată este de 3 ani, iar

excepţia de reducţiune este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv;

- cât priveşte cazurile excepţionale în care reducţiunea se realizează prin echivalent,

extinde aria persoanelor care pot păstra, în contul rezervei, partea din donaţia supusă reducţiunii

care depăşeşte cotitatea disponibilă;

- cât priveşte reducţiunea unor liberalităţi speciale, extinde aria liberalităţilor speciale

supuse reducţiunii şi oferă moştenitorii rezervatari, a căror rezervă este afectată de o liberalitate

constând într-un uzufruct, uz, abitaţie sau rentă ori întreţinere viageră, trei posibilităţi.

Subsecţiunea a 4-a. Raportul donaţiilor

§1. Noţiune şi reglementare legală

Art. 1146 alin. (1) C.civ.: „Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul

supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a

readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă

moştenirea”.

Exemplu: Defunctul lasă la moartea sa trei copii şi bunuri în valoare de 40.000 lei. Însă,

cu ocazia celebrării căsătoriei fiului cel mare, defunctul l-a gratificat pe acesta cu bunuri în

valoare de 20.000 lei. La deschiderea moştenirii, masa succesorală nu va fi împărţită în trei părţi

egale, ci la bunurile în valoare de 40.000 de lei va fi adăugată valoarea donaţiei (de 20.000 de lei)

primită de fiul cel mare. Drept urmare, masa succesorală va fi în valoare de 60.000 de lei.

Procedându-se la împărţirea moştenirii, potrivit regulilor stabilite de lege în materie, fiul cel mare

va păstra bunurile în valoare de 20.000 de lei, primite prin donaţie, iar ceilalţi doi fraţi ai acestuia

vor împărţi în cote egale, bunurile în valoare de 40.000 de lei. Ca urmare a împărţirii moştenirii

prin raportarea donaţiilor făcute de către defunct în timpul vieţii sale, s-a asigurat o deplină

egalitate între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

§2. Domeniu de aplicare

a) Raportul donaţiilor priveşte numai anumiţi moştenitori legali (soţul supravieţuitor şi

descendenţii defunctului).

b) Raportul donaţiilor priveşte numai donaţiile, nu şi legatele.

Page 156: Drept Civil. Succesiuni

§3. Condiţii

a) La moştenirea defunctului să vină cel puţin doi descendenţi sau unul ori mai mulţi

descendenţi, în concurs cu soţul supravieţuitor.

Precizări:

- Pentru a fi ţinut de obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct, moştenitorul

legal trebuie să fi avut, la data încheierii contractului de donaţie, vocaţie concretă la moştenirea

donatorului.

- Descendenţii defunctului datorează raportul donaţiilor, indiferent că vin la moştenire în

nume propriu sau prin reprezentare.

b) Succesibilul donatar să fi acceptat moştenirea.

Regulă: Art. 1147 alin. (1) C.civ. – „În caz de renunţare la moştenirea legală,

descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, putând păstra liberalitatea

primită în limitele cotităţii disponibile”.

Excepţie: Art. 1147 alin. (2) C.civ. – „Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie,

donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz,

donatarul va readuce la moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din

bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal”.

c) Debitorul obligaţiei de raport să aibă o dublă calitate, aceea de moştenitor legal şi de

donatar.

Regulă: Raportul este datorat numai pentru donaţiile primite personal de către debitorul

obligaţiei de raport [art. 1149 alin. (1) C.civ.].

Descendentul în grad de rudenie mai îndepărtat cu defunctul şi care vine la moştenire în

nume propriu nu este obligat să raporteze donaţia primită de ascendentul său, chiar dacă a

acceptat moştenirea acestuia din urmă [art. 1149 alin. (2) C.civ.].

Exemplu: În ipoteza în care unicul fiu a primit o donaţie de la tatăl său, însă îi

predecedează, iar la moştenire vin soţia supravieţuitoare şi nepotul de fiu, acesta din urmă nu va

raporta donaţia făcută de bunicul său, la a cărui moştenire vine în nume propriu, chiar dacă

acceptă moştenirea tatălui său.

Excepţie: Descendentul care vine la moştenire prin reprezentarea ascendentului său este

obligat să raporteze şi donaţia primită de reprezentat de la defunct, chiar dacă reprezentantul a

renunţat la moştenirea celui reprezentat [art. 1149 alin. (3) C.civ.].

Exemplu: În ipoteza în care fiul a primit o donaţie de la tatăl său şi îi predecedează, iar la

moştenire vin soţia supravieţuitoare în concurs cu o fiică şi cu nepotul din partea fiului

Page 157: Drept Civil. Succesiuni

predecedat, acesta din urmă va raporta donaţia făcută tatălui său de către bunicul defunct,

deoarece nepotul vine la moştenire prin reprezentarea tatălui donatar, chiar dacă a renunţat la

moştenirea acestuia din urmă.

d) Donaţia dispusă în favoarea descendenţilor sau soţului supravieţuitor să nu fi fost

scutită de raport.

Precizare: Donaţia excesivă, chiar scutită de raport, va fi supusă reducţiunii, în limita

întregirii rezervei.

§4. Persoanele care pot cere raportul (art. 1148 C.civ.)

- soţul supravieţuitor;

- descendenţii;

- creditorii personali ai acestora.

§5. Donaţiile care sunt supuse raportului

- donaţiile făcute prin act autentic;

- darurile manuale;

- donaţiile indirecte;

- donaţiile grevate de sarcini, însă, obligaţia de raport priveşte, în acest caz, numai

beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat prin scăderea contravalorii sarcinii, din valoarea

totală a donaţiei.

§6. Donaţiile care nu sunt supuse raportului (art. 1150 C.civ.)

a) donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;

b) donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin

persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a

urmărit un alt scop decât scutirea de raport;

c) darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive,

sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a

descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care

lasă moştenirea nu a dispus altfel;

d) fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul

bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;

e) bunul care a pierit fără culpa donatarului.

Page 158: Drept Civil. Succesiuni

Excepţie: Art. 1150 alin. (2) C.civ. - dacă bunul a fost reconstituit prin folosirea unei

indemnizaţii încasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este ţinut să facă raportul bunului în

măsura în care indemnizaţia a servit la reconstituirea acelui bun. În cazul în care indemnizaţia nu

a fost utilizată în acest scop, ea însăşi este supusă raportului. Dacă indemnizaţia rezultă dintr-un

contract de asigurare, aceasta se raportează numai în măsura în care depăşeşte cuantumul total al

primelor plătite de donatar.

§7. Efectele scutirii de raport

a) exceptarea donatarului de la obligaţia de raport;

b) donaţia se impută asupra cotităţii disponibile.

§8. Modalităţi de realizare

Art. 1151 C.civ.: „(1)Raportul se face prin echivalent. Este considerată ca nescrisă

dispoziţia care impune donatarului raportul în natură. (2)Cu toate acestea, donatarul poate

efectua raportul în natură dacă la data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a

grevat cu o sarcină reală şi nici nu l-a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani”.

a) Raportul prin preluare [art. 1151 alin. (4) C.civ.].

Această modalitate constă în luarea din masa succesorală de către creditorii raportului a

unor bunuri, pe cât posibil similare cu cele donate debitorului raportului, atât ca natură, cât şi din

punct de vedere calitativ. Preluarea va avea în vedere cotele succesorale ale fiecărui moştenitor

îndreptăţit la raport.

Exemplu: Defunctul are trei copii (A, B şi C) şi o masă succesorală a cărei valoare este de

50.000 de lei. În timpul vieţii, defunctul a gratificat, printr-o donaţie (nescutită de raport) în

valoare de 10.000 de lei, pe fiul său cel mare (A). Moştenirea se va împărţi astfel: B şi C vor lua

din moştenire bunuri în valoare de câte 10.000 de lei. Restul moştenirii, având valoare de 30.000

de lei (50.000 - 20.000 = 30.000 de lei) se va împărţi în mod egal, între cei trei fraţi (aşadar, este

luat în calcul şi A, care a fost gratificat de către defunct), fiecare luând încă 10.000 de lei. B şi C

vor lua din moştenire bunuri în valoare de câte 20.000 de lei, iar A numai bunuri în valoare de

10.000 de lei, întrucât păstrează donaţia făcută în favoarea sa de către defunct, în valoare de

10.000 de lei.

b) Raportul prin imputaţie [art. 1151 alin. (5) C.civ.].

Această metodă de realizare a raportului presupune adăugarea pe hârtie, alături de masa

succesorală, a valorii donaţiei. Rezultatul obţinut se împarte între moştenitori, avându-se în

Page 159: Drept Civil. Succesiuni

vedere cotele legale ale acestora. Valoarea donaţiei se va scădea din partea cuvenită debitorului

raportului, acesta primind din restul masei succesorale, numai diferenţa dintre valoarea cotei sale

părţi şi valoarea donaţiei primite. Această metodă capătă aplicabilitate, în special, în ipoteza în

care obiectul donaţiei este reprezentat de o sumă de bani.

Exemplu [păstrăm datele de la punctul a)]: Raportul donaţiei prin imputaţie presupune

efectuarea următoarelor operaţii:

- la valoarea masei succesorale (50.000 de lei) se adaugă valoarea donaţiei, dispusă în

favoarea lui A (10.000 de lei), rezultând o masă de calcul de 60.000 de lei;

- această valoare se împarte la trei, rezultând cota de 20.000 de lei, pe care trebuie să o

culeagă fiecare dintre copiii defunctului.

B şi C vor primi din masa succesorală bunuri în valoare de câte 20.000 de lei, iar A numai

bunuri în valoare de 10.000 de lei, întrucât această sumă reprezintă diferenţa dintre cota ce i se

cuvine din moştenire şi valoarea donaţiei primite (20.000 - 10.000 = 10.000 de lei).

c) Raportul în bani [art. 1151 alin. (6) C.civ.].

Această modalitate presupune depunerea la masa succesorală a unei sume de bani care

reprezintă diferenţa dintre valoarea bunului donat şi partea din această valoare care corespunde

cotei sale succesorale. Se apelează la o astfel de modalitate, în ipoteza în care bunurile din masa

succesorală sunt insuficiente pentru a permite aplicarea celorlalte modalităţi, iar donatarul nu

poate renunţa la moştenire, în schimbul păstrării donaţiei, întrucât sunt întrunite condiţiile

acceptării forţate a moştenirii. Rezultă, aşadar, că într-o astfel de ipoteză valoarea donaţiei este

mai mare decât valoarea părţii din moştenire cuvenită gratificatului.

Exemplu: Defunctul are trei copii (A, B şi C) şi o masă succesorală de 15.000 de lei. În

timpul vieţii, defunctul îl gratifică pe fiul cel mare (A) printr-o donaţie a cărei valoare este de

12.000 de lei. Aşadar, masa succesorală are o valoare de 27.000 de lei (15.000 + 12.000=27.000

de lei). Partea care s-ar cuveni lui A, din masa succesorală, este de 9.000 de lei (27.000 : 3 =

9.000 de lei), aşadar mai puţin decât valorează donaţia primită. În consecinţă, A ar datora

comoştenitorilor 3.000 de lei (12.000 - 9.000 = 3.000). Bineînţeles că, în mod normal, într-o

astfel de ipoteză, moştenitorul-donatar preferă să renunţe la moştenire şi să păstreze donaţia.

Dacă însă, donatarului nu i se permite să renunţe la moştenire, întrucât sunt întrunite, în persoana

sa, condiţiile acceptării forţate a moştenirii, acesta va trebui să aducă la masa succesorală

diferenţa dintre valoarea bunului donat şi partea din această valoare care corespunde cotei sale

succesorale (3.000 de lei).

Page 160: Drept Civil. Succesiuni

§9. Căi procedurale de realizare (art. 1152 C.civ.)

a) Raportul prin bună-învoială – se poate realiza în baza înţelegerii dintre moştenitori, în

cadrul procedurii notariale.

b) Raportul pe cale judecătorească – în ipoteza în care între părţi există neînţelegeri.

Problema raportului donaţiilor poate fi antamată numai în cadrul procesului de partaj.

Caracteristicile acţiunii în realizarea raportului:

- este o acţiune în realizare;

- este o acţiune personală;

- este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv (caracter împrumutat de la partaj);

- nu poate fi paralizată prin invocarea de către moştenitorul-donatar a uzucapiunii;

- are caracter colectiv [art. 1152 alin. (2) C.civ.], astfel încât aceasta profită tuturor

comoştenitorilor-creditori ai raportului, chiar dacă a fost promovată numai de către unul dintre

aceştia.

§10. Evaluarea bunului în cazul raportului prin echivalent (art. 1153 C.civ.)

Criterii de evaluare:

Regulă: Se ia în considerare valoarea bunului donat la momentul judecăţii, ţinându-se însă

cont de starea lui în momentul donaţiei, din care se scade valoarea, la momentul judecăţii, a

sarcinilor asumate prin contractul de donaţie.

Excepţii:

a) Dacă bunul a fost înstrăinat de donatar anterior cererii de raport, se ţine seama de

valoarea lui de la data înstrăinării;

b) Dacă bunul donat a fost înlocuit cu altul, se ţine cont de valoarea, la data raportului, a

bunului intrat în patrimoniu şi de starea lui la momentul dobândirii.

Excepţie la excepţie: Înlocuirea bunului nu va fi luată în considerare, dacă devalorizarea

bunului intrat în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii sale.

c) Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător

perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data realizării raportului.

Page 161: Drept Civil. Succesiuni

§11. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Potrivit Codului civil în vigoare:

- soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului, pentru a fi ţinuţi de obligaţia de a raporta

donaţiile primite de la defunct, trebuie să aibă vocaţie concretă la moştenirea acestuia, în cazul în

care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei;

- prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la raportul

donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire;

- pot cere raportul donaţiilor, alături de soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului, şi

creditorii personali ai acestora;

- sunt exceptate de la raport, donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros

sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat

moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport, precum şi donaţiile remuneratorii;

- este avută în vedere situaţia în care bunul a fost reconstituit prin folosirea unei

indemnizaţii încasate ca urmare a pieirii sale;

- este consacrată regula raportului prin echivalent;

- în cazul raportului prin preluare, vor fi avute în vedere cotele succesorale ale fiecărui

moştenitor îndreptăţit la raport, astfel încât creditorii raportului nu vor prelua din masa

succesorală cote egale, ci cotele stabilite de lege pentru fiecare dintre ei;

- sunt modificate criteriile de evaluare a bunurilor donate supuse raportului.

Subsecţiunea a 5-a. Raportul datoriilor

§1. Noţiune şi reglementare legală

Art. 1158 C.civ.: „(1)Dacă, la data partajului succesoral, un moştenitor are o datorie

certă şi lichidă faţă de moştenire, aceasta se lichidează prin luare mai puţin. (2)Dacă

moştenitorul are mai multe datorii faţă de moştenire care nu sunt acoperite cu partea sa din

bunurile moştenirii, aceste datorii se sting proporţional prin raport în limita părţii respective. (3)

Raportul nu operează în privinţa creanţei pe care un moştenitor o are faţă de moştenire. Însă

moştenitorul care este atât creditor, cât şi debitor al moştenirii se poate prevala de compensaţia

legală, chiar dacă nu ar fi întrunite condiţiile acesteia. (4)Prin acordul tuturor moştenitorilor,

raportul datoriilor se poate realiza şi înainte de partajul succesoral”.

Page 162: Drept Civil. Succesiuni

§2. Condiţii şi efecte

Condiţii:

a) existenţa comoştenitorilor (mai multor moştenitori) care au acceptat moştenirea;

b) comoştenitorul să aibă o datorie faţă de moştenire, indiferent care este momentul

(înainte sau după deschiderea moştenirii) şi modul (personal, prin reprezentare sau retransmitere)

de dobândire a acesteia.

Exemplu: Defunctul lasă trei copii (A, B şi C) şi bunuri în valoare de 30.000 de lei. În

timpul vieţii, defunctul l-a împrumutat pe A cu suma de 9.000 de lei. După moartea lui de cuius,

se va proceda, cu prioritate, la întregirea masei succesorale, prin adăugarea la suma de 30.000 de

lei a sumei împrumutate lui A, de 9.000 de lei. Rezultă o masă de calcul de 39.000 de lei (30.000

+ 9.000 = 39.000 de lei), din care B şi C vor lua câte 13.000 de lei (39.000 : 3 = 13.000 de lei),

iar A numai 4.000 de lei, întrucât datoria de 9.000 de lei a fost imputată asupra cotei care i s-a

cuvenit din moştenire (13.000 - 9.000 = 4.000 de lei). A operat, aşadar, o raportare a datoriei prin

luare mai puţin.

Efecte:

- înlătură concursul creditorilor personali ai moştenitorului-debitor al raportului;

- comoştenitorii au dreptul la dobândă pentru datoria menţionată, de la data deschiderii

succesiunii;

- raportul operează şi cu privire la datoriile neexigibile.

Precizări:

a) Raportul nu vizează creanţele pe care un moştenitor le-ar avea asupra moştenirii [art.

1158 alin. (3) prima teză C.civ.];

b) Dacă moştenitorul cumulează atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, acesta

poate invoca compensaţia legală, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile în care, potrivit

dreptului comun, aceasta operează. Va fi supus raportului, numai eventualul sold debitor [art.

1158 alin. (3) teza a doua C.civ.];

c) Dacă moştenitorul debitor are mai multe datorii faţă de moştenire, depăşind ca valoare

cota succesorală ce-i revine, acestea se vor stinge proporţional prin raport, în limitele părţii

respective, pentru restul moştenitorul-debitor fiind ţinut de obligaţia de plată, în condiţiile

dreptului comun [art. 1158 alin. (2) C.civ.].

Page 163: Drept Civil. Succesiuni

§3. Natură juridică

Problema naturii juridice a raportului datoriilor este controversată în literatura de

specialitate. Potrivit opiniei majoritare, raportul datoriilor are aceeaşi natură ca şi raportul

donaţiilor, fiind datorat numai de către moştenitorii între care există obligaţia de a raporta

donaţiile.

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Actualul Cod civil:

- supune raportării toate datoriile, indiferent de izvorul lor;

- dispune în mod expres în sensul că lichidarea datoriilor prin raport se poate realiza, prin

acordul tuturor moştenitorilor, şi înainte de partajul succesoral;

- reglementează expres unele aspecte, relevate sub imperiul vechiului Cod civil de către

literatura de specialitate, preluând întocmai soluţiile propuse de aceasta.

Subsecţiunea a 6-a. Imputarea liberalităţilor şi cumulul rezervei succesorale cu

cotitatea disponibilă

Regulă: Liberalităţile (donaţii sau legate) se impută numai asupra cotităţii disponibile, nu

şi asupra rezervei.

Ipoteze:

A) În cazul în care cei gratificaţi prin liberalităţi sunt terţi sau moştenitori nerezervatari,

nu se pune problema raportului, iar liberalităţile se impută asupra cotităţii disponibile. În măsura

în care liberalităţile dispuse în favoarea acestora depăşesc limitele cotităţii disponibile, ele sunt

supuse reducţiunii [art. 1099 alin. (1) C.civ.].

B) Dacă, prin liberalităţi au fost gratificaţi moştenitori rezervatari, distingem între

următoarele situaţii:

a) Dacă moştenitorul rezervatar, gratificat printr-o liberalitate nescutită de raport, a

renunţat la moştenire, acesta poate păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art.

1047

alin. (1) C.civ.];

b) Dacă, însă, moştenitorul rezervatar gratificat, nu a renunţat la moştenire, situaţia

acestuia diferă astfel:

Page 164: Drept Civil. Succesiuni

- Dacă donatarul-moştenitor rezervatar a beneficiat de o donaţie scutită de raport, iar

aceasta depăşeşte limitele cotităţii disponibile, diferenţa se impută asupra propriei rezerve [art.

1099 alin. (2) C.civ.]. Cel mult donaţia moştenitorului rezervatar acceptant al moştenirii trebuie

să însumeze valoarea cotităţii disponibile şi a propriei rezerve.

- Dacă donatarul a beneficiat de o donaţie nescutită de raport, aceasta trebuie adusă la

masa succesorală, asigurându-se astfel egalitatea între moştenitorii rezervatari, beneficiari ai

raportului. Donaţiile nescutite de raport se impută, mai întâi asupra rezervei donatarilor, iar dacă

limitele acesteia sunt depăşite, imputarea va viza şi cotitatea disponibilă, afară de cazul în care

dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale [art. 1099 C.civ.].

- Dacă donatarul a beneficiat de un legat, acesta se impută, în toate cazurile, asupra

cotităţii disponibile.

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Consideraţi ca prezentând caracter just şi util, actuala reglementare civilă, care permite

substituţiile fideicomisare simple şi liberalităţile reziduale? Argumentaţi.

2. Actuala reglementare a rezervei succesorale este, în opinia dumneavoastră,

corespunzătoare? Argumentaţi.

3. Reflectaţi supra distincţiei dintre donaţiile supuse raportului şi donaţiile supuse

reducţiunii.

§2. Teme pentru referat

1. Liberalităţile reziduale.

2. Substituţia fideicomisară simplă.

3. Rezerva soţului supravieţuitor.

4. Calculul rezervei succesorale şi al cotităţii disponibile.

5. Reducţiunea liberalităţilor excesive.

6. Modalităţile de realizare a raportului donaţiilor.

7. Raportul datoriilor.

Page 165: Drept Civil. Succesiuni

§3. Întrebări

1. Definiţi actele asupra moştenirii nedeschise şi relevaţi raţiunile care l-au determinat pe

legiuitor să le interzică.

2. Ce este substituţia fideicomisară? Dar liberalitatea reziduală?

3. Enumeraţi moştenitorii rezervatari şi arătaţi care este cuantumul rezervei acestora.

4. Care este cuantumul cotităţii disponibile speciale a soţului supravieţuitor?

5. Ce cuprinde activul brut al moştenirii?

6. Ce reprezintă activul net al moştenirii?

7. Care sunt operaţiunile care trebuie realizate în vederea stabilirii masei de calcul?

8. Ce reprezintă reducţiunea liberalităţilor excesive şi care este ordinea în care aceasta se

realizează?

9. Care sunt căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune?

10. Enumeraţi condiţiile raportului donaţiilor.

11. Care sunt donaţiile supuse raportului? Dar cele care nu sunt supuse acestuia?

12. Care sunt modalităţile de realizare a raportului donaţiilor? Dar căile procedurale de

realizare a acestuia?

13. Ce reprezintă raportul datoriilor şi care sunt condiţiile acestuia?

§4. Teste grilă

1. Constituie limite ale dreptului de a dispune asupra moştenirii:

a) oprirea actelor juridice asupra oricăror moşteniri;

b) interdicţia oricăror substituţii fideicomisare;

c) oprirea liberalităţilor care încalcă rezerva succesorală.

2. Sunt moştenitori rezervatari:

a) rudele defunctului din clasa I;

b) rudele defunctului din clasa a II-a;

c) soţul supravieţuitor.

3. Rezerva a doi copii este de:

a) ½ din moştenire;

b) 2/3 din moştenire;

c) ¾ din moştenire.

Page 166: Drept Civil. Succesiuni

4. Rezerva soţului supravieţuitor, în concurs cu clasa a IV-a de moştenitori este de:

a) 1/4 din moştenire;

b) 3/4 din moştenire;

c) 3/8 din moştenire.

5. Rezerva unui singur părinte este de:

a) ¼ din moştenire;

b) ½ din moştenire;

c) 1/3 din moştenire.

6. În concurs cu moştenitorii legali rezervatari, legatarii pot culege:

a) rezerva succesorală;

b) cotitatea disponibilă;

c) întreaga moştenire a defunctului.

7. Ordinea în care operaţiunile de stabilire a masei de calcul trebuie efectuate este

următoarea:

a) stabilirea activului net al moştenirii, stabilirea activului brut al acesteia şi reunirea

fictivă la activul brut a valorii donaţiilor făcute de către defunct în timpul vieţii;

b) stabilirea activului brut al moştenirii, stabilirea activului net al acesteia şi reunirea

fictivă la activul brut a valorii donaţiilor făcute de către defunct în timpul vieţii;

c) stabilirea activului brut al moştenirii, stabilirea activului net al acesteia şi reunirea

fictivă la activul net a valorii donaţiilor făcute de către defunct în timpul vieţii.

8. Nu sunt supuse reunirii:

a) donaţiile dispuse de către defunct în favoarea copiilor săi;

b) darurile oferite de către defunct copiilor săi la nuntă;

c) darurile oferite de către defunct copiilor săi la aniversare.

9. Ca urmare a depăşirii prin liberalităţi a cotităţii disponibile, intervine următoarea

sancţiune:

a) nulitatea liberalităţii excesive;

Page 167: Drept Civil. Succesiuni

b) revocarea liberalităţii excesive;

c) reducţiunea liberalităţii excesive.

10. Liberalităţile excesive se reduc în următoarea ordine:

a) mai întâi legatele, începând cu cel mai puţin valoros;

b) mai întâi donaţiile, începând cu ultima;

c) mai întâi legatele, toate deodată şi în mod proporţional.

11. Sunt obligaţi la raportul donaţiilor:

a) descendenţii;

b) ascendenţii privilegiaţi;

c) soţul supravieţuitor în concurs cu rudele din cele patru clase de moştenitori.

12. Raportul donaţiilor se poate realiza prin:

a) vânzare la licitaţie publică;

b) preluare;

c) vânzare convenţională.

13. Sunt supuse raportului:

a) toate donaţiile dispuse de către defunct;

b) darurile obişnuite;

c) donaţiile remuneratorii neexcesive.

14. Pot invoca reducţiunea liberalităţilor excesive:

a) moştenitorii defunctului care au acceptat moştenirea;

b) propriii moştenitori ai moştenitorului rezervatar care a acceptat moştenirea, dar care a

murit mai înainte de a exercita dreptul de reducţiune;

c) creditorii moştenitorilor rezervatari.

15. Codul civil permite:

a) raportul datoriilor;

b) substituţiile fideicomisare graduale;

c) reducţiunea oricăror liberalităţi.

Page 168: Drept Civil. Succesiuni

16. Actele juridice asupra moştenirii nedeschise sunt vizate de sancţiunea:

a) revocării;

b) reducţiunii;

c) nulităţii relative.

17. Este permisă substituţia fideicomisară:

a) simplă;

b) graduală;

c) veşnică.

18. În cazul liberalităţilor reziduale, substituitul este gratificat cu:

a) toate bunurile donate sau lăsate legat instituitului;

b) bunurile rămase la moartea instituitului, din donaţiile sau legatele dispuse în favoarea

acestuia;

c) toate bunurile instituitului.

19. Cotitatea disponibilă specială trebuie respectată în cazul în care:

a) soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii defunctului;

b) soţul supravieţuitor nu vine singur la moştenire;

c) soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţi ai defunctului dintr-o altă căsătorie.

20. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor trebuie respectată în cazul în

care defunctul dispune în favoarea acestuia prin:

a) orice fel de liberalităţi;

b) liberalităţi supuse reducţiunii;

c) liberalităţi raportabile.

Page 169: Drept Civil. Succesiuni

Bibliografie

Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

Alexandresco D, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV, partea

a II-a, Ed. Socec & Co., Bucureşti, 1912.

Bacaci Al., Comăniţă Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Bob M.D., Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Cantacuzino M.B., Elementele dreptului civil, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.

Cărpenaru St., Dreptul de moştenire, în Deak Fr., Cărpenaru St., „Drept civil. Contracte

speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire”, Universitatea Bucureşti, 1983.

Chelaru E., Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil, ediţia 3, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2012.

Chirică D., Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

Deak Fr., Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002.

Dogaru I., Stănescu V., Soreaţă M.M., Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

Eliescu M., Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.

Florescu D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Frenţiu G.C., Ricu C.S., Cartea a IV-A. Despre moştenire şi liberalităţi, în colectiv de

autori, „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă”, vol. II. Art. 953-1649, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Genoiu I., Dreptul la moştenire în Codul civil, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2013.

Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Bucureşti,

1929.

Macovei D., Drept civil. Succesiuni, Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1993.

Page 170: Drept Civil. Succesiuni

Macovei C., Dobrilă M.C., Cartea a IV-a, „Despre moştenire şi liberalităţi”, în Baias

Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I., (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

Popa I., Curs de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Drept civil român. Regimuri matrimoniale.

Succesiuni. Donaţiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucureşti, 1948.

Safta-Romano E., Dreptul de moştenire, Ed. Grafix, Iaşi, 1995.

Stănciulescu L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.

Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Veress E., Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile conform noului Cod civil, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012.

Zinveliu I., Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1975.

Page 171: Drept Civil. Succesiuni

Titlul IV

Transmisiunea moştenirii

Capitolul I

Dreptul de opţiune succesorală

Secţiunea 1. Sinteze

Subsecţiunea 1. Consideraţii generale

§1. Terminologie specifică

Patrimoniul succesoral se transmite ca urmare a decesului lui de cuius către moştenitorii

legali sau testamentari ai acestuia, independent de vreo manifestare de voinţă în acest sens, din

partea celor din urmă.

Patrimoniul succesoral, transmis de drept succesibilului lui de cuius, care însă moare mai

înainte de a exercita dreptul de opţiune succesorală cu privire la acesta, se retransmite, de drept,

către propriii moştenitori [art. 1105 alin. (1) C.civ.]. Suntem astfel în prezenţa retransmiterii

dreptului de opţiune succesorală.

Retransmiterea dreptului de opţiune succesorală nu generează obligaţia moştenitorilor de

a accepta moştenirea la care are vocaţie autorul lor; fiecare succesibil având posibilitatea de a

opta cu privire la aceasta. Partea succesibilului, care beneficiază de retransmiterea dreptului de

opţiune şi care renunţă la aceasta, va profita celorlalţi moştenitori ai autorului lor.

Precizări:

- Opţiunea cu privire la cele două moşteniri nu trebuie să fie identică, însă, pentru a putea

fi acceptată moştenirea retransmisă, este necesar să nu se renunţe la moştenirea succesibilului

decedat.

- În ceea ce priveşte moştenirea retransmisă, dreptul de opţiune nu trebuie exercitat de

către comoştenitori unitar, Codul civil reglementând posibilitatea ca unul sau mai mulţi

succesibili să renunţe la moştenirea retransmisă, partea renunţătorilor profitând celorlalţi

moştenitori ai autorului lor.

Page 172: Drept Civil. Succesiuni

- Termenul în care succesibilii celui de-al doilea decedat trebuie să opteze cu privire la

moştenirea retransmisă este restul termenului de un an, care a început să curgă de la data

deschiderii primei moşteniri.

Dreptul de opţiune succesorală reprezintă acel drept subiectiv, născut la data decesului

celui despre a cărui moştenire este vorba, în persoana succesibililor acestuia, constând în

posibilitatea de a alege între acceptarea moştenirii şi repudierea acesteia şi care poate fi exercitat

numai în condiţiile stabilite de lege.

Constituie valenţe ale dreptului de opţiune succesorală următoarele:

a) acceptarea moştenirii;

b) renunţarea la moştenire.

Art. 1100 alin. (2) C.civ.: „Prin succesibil (s.n., I.G.) se înţelege persoana care

îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă

dreptul de opţiune succesorală”.

§2. Subiectele dreptului de opţiune succesorală

Sunt îndreptăţite să exercite dreptul de opţiune succesorală toate persoanele care

îndeplinesc cumulativ condiţiile cerute de lege pentru a moşteni.

Într-o enumerare exhaustivă, au drept de opţiune succesorală:

a) succesibilii legali;

Precizări:

� Au dreptul de opţiune succesorală, nu numai persoanele care au vocaţie concretă la

moştenire, ci toate persoanele care au vocaţie legală generală;

� La moştenire, nu vor veni toţi cei care au acceptat-o, ci, dintre aceştia, numai cei care se

află în clasă şi grad preferabile;

� Dacă succesibilii în grad preferabil acceptă moştenirea, dreptul acestora asupra

moştenirii se va consolida retroactiv, de la data deschiderii moştenirii, iar opţiunea succesibililor

subsecvenţi va fi lipsită de efecte juridice, drepturile lor asupra moştenirii desfiinţându-se

retroactiv.

b) legatarii (universali, cu titlu universal şi cu titlu particular);

c) creditorii personali ai succesibililor legali sau testamentari.

Art. 1107 C.civ.: „Creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în

limita îndestulării creanţei lor”.

Page 173: Drept Civil. Succesiuni

Creditorii succesibilului care a renunţat la moştenire în frauda lor au dreptul de a cere

instanţei de judecată revocarea renunţării în ceea ce-i priveşte, în termen de 3 luni de la data la

care au cunoscut renunţarea [art. 1122 alin. (1) C.civ.].

§3. Caracterele juridice ale actului de opţiune succesorală

Actul de opţiune succesorală reprezintă manifestarea de voinţă a titularului dreptului de

opţiune succesorală, exprimată în termenul legal, în sensul acceptării moştenirii ori renunţării la

aceasta.

Art. 1101 C.civ.: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, opţiunea succesorală este indivizibilă

şi nu poate fi afectată de nicio modalitate”.

În ceea ce ne priveşte, enumerarea legală este incompletă. În fapt, actul de opţiune

succesorală prezintă următoarele caractere juridice:

a) caracter unilateral;

Precizare: În caz de pluralitate de succesibili, aceştia nu pot să exercite dreptul de opţiune

succesorală, în mod colectiv.

b) caracter voluntar;

Precizare: În caz de pluralitate de moştenitori, fiecare dintre aceştia poate opta, cu privire

la aceeaşi moştenire, în mod diferit.

Limite: posibilitatea creditorilor succesibilului de a exercita acţiunea oblică, respectiv

acţiunea în revocarea renunţării frauduloase.

Excepţie: acceptarea forţată a moştenirii (art. 1119 C.civ.).

c) caracter irevocabil;

Excepţie: revocarea renunţării la moştenire (art. 1123 C.civ.).

d) caracter indivizibil, succesibilul fiind obligat să opteze unitar cu privire la întreaga

moştenire.

Precizare: Codul civil reglementează, în art. 1102, vocaţia multiplă la moştenire, astfel:

„(1)Moştenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai multe vocaţii la

moştenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de opţiune distinct. (2)Legatarul chemat la

moştenire şi ca moştenitor legal îşi va putea exercita opţiunea în oricare dintre aceste calităţi.

Dacă, deşi nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze

cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca moştenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca

legatar”.

Page 174: Drept Civil. Succesiuni

Exemplu: Defunctul are doi copii. Pe cel mai mare dintre aceştia îl gratifică cu o cotă de

3/8 din moştenire [aşadar, mai puţin decât ar fi cules în calitate de moştenitor legal (în această

calitate ar fi cules ½ din moştenire), dar mai mult decât rezerva sa succesorală (aceasta este de ¼

din moştenire)]. Într-o asemenea ipoteză, legea îl obligă pe cel care beneficiază de vocaţie

multiplă la moştenire, căruia nu i s-a încălcat rezerva succesorală, dar i s-a diminuat cota legală,

să opteze doar cu privire la moştenirea testamentară.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că ipoteza vocaţiei multiple la moştenire, reglementată

necorespunzător de altfel, constituie numai o excepţie aparentă de la caracterul indivizibil al

opţiunii succesorale.

e) act juridic nesusceptibil de modalităţi.

În opinia noastră, actul de opţiune succesorală al succesibilului mai îndepărtat în clasă şi

grad este afectat de condiţia (subînţeleasă) ca succesibilul în clasă şi grad preferabile să nu

accepte moştenirea.

f) caracter declarativ de drepturi; efectele exercitării dreptului de opţiune se produc în

mod retroactiv, de la data deschiderii succesiunii.

Excepţie: Drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă, între momentul renunţării la

moştenire şi cel al revocării renunţării, vor trebui respectate [art. 1123 alin. (2) C.civ.].

§4. Condiţiile de validitate ale actului de opţiune succesorală

Capacitatea

Potrivit literaturii de specialitate, actul de opţiune succesorală este un act de dispoziţie,

astfel încât succesibilii care îl realizează trebuie să respecte regulile stabilite de lege în acest sens.

Sancţiunea nerespectării: nulitatea relativă a actului de opţiune succesorală.

Consimţământul

Consimţământul succesibilului trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de

cauză (art. 1204 C.civ.). Problema vicierii consimţământului în materia opţiunii succesorale se

pune foarte rar în practică, datorită procedurii succesorale notariale. Cu toate acestea, în opinia

noastră, vicierea consimţământului în această materie se poate realiza prin violenţă, dol şi eroare.

Sancţiunea nerespectării: nulitatea relativă a actului de opţiune succesorală.

Page 175: Drept Civil. Succesiuni

Obiectul

Ca orice act juridic, actul de opţiune succesorală trebuie să aibă un obiect determinat şi

licit [art. 1225 alin. (2) C.civ.]. Sunt considerate ilicite, actele prin care se acceptă moştenirea sau

se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei (art. 956 C.civ.).

Sancţiunea nerespectării: nulitatea absolută a actului de opţiune succesorală.

Cauza

Cauza actului de opţiune succesorală trebuie să existe şi să fie licită şi morală [art. 1236

alin. (1) C.civ.].

Sancţiunea nerespectării: Cauza ilicită şi imorală a actului de opţiune succesorală atrage

nulitatea absolută a acestuia. Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a opţiunii succesorale.

Forma

- Acceptarea expresă a moştenirii se poate realiza, fie printr-un înscris autentic, fie printr-

un înscris sub semnătură privată [art. 1108 alin. (2) C.civ.]; declaraţia de neacceptare, însă,

reprezintă un act autentic, notarial (art. 1111 C.civ.);

- Renunţarea la moştenire constituie un act autentic notarial, putând fi realizat de către

orice notar public sau de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României [art. 1120

alin. (2) C.civ.].

În plus, pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare la moştenire se va înscrie, pe

cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic [art. 1120 alin.

(3) C.civ.].

Sancţiunea nerespectării: nulitatea absolută a actului de opţiune succesorală.

Reguli privind nulitatea actului de opţiune succesorală

� Ca urmare a intervenţiei nulităţii (absolute sau relative), actul de opţiune se desfiinţează

retroactiv, succesibilul putând opta din nou, în condiţiile legii;

� Dreptul la acţiunea în nulitate absolută a actului de opţiune poate fi exercitat oricând

[art. 2502 alin. (2) pct. 3 C.civ.]. Dreptul la acţiunea în nulitate relativă se prescrie în termen de 6

luni, calculat în caz de violenţă de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în

care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă (art. 1124 C.civ.).

Page 176: Drept Civil. Succesiuni

§5. Termenul de opţiune succesorală

5.1. Durată

Art. 1103 alin. (1) C.civ.: „Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an

de la data deschiderii moştenirii”.

5.2. Natură juridică

Art. 1103 alin. (3) C.civ.: termenului de un an i se aplică prevederile Codului civil cu

privire la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.

Concluzie: Termenul de un an este de decădere, acestuia fiindu-i aplicabile regulile

suspendării şi repunerii în termenul de prescripţie extinctivă.

5.3. Domeniu de aplicare

Termenul de opţiune succesorală este aplicabil, atât transmisiunilor succesorale universale

şi cu titlu universal, cât şi celor cu titlu particular.

Acest termen este aplicabil şi statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, în calitate de

legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. În schimb, însă, dacă statul, comuna,

oraşul sau, după caz, municipiul culeg ope legis o moştenire vacantă, termenul legal de opţiune

devine inaplicabil.

5.4. Momentul din care începe să curgă

Regulă: Termenul de opţiune începe să curgă de la data deschiderii moştenirii [art. 1103

alin. (1) C.civ.].

Regula menţionată operează, în opinia noastră, şi în următoarele ipoteze:

- succesibilul a luat cunoştinţă mai târziu de moartea lui de cuius;

- succesibilul locuieşte în altă localitate decât locul deschiderii moştenirii;

- succesibilul nu cunoaşte compoziţia masei succesorale;

- succesibilul are numai vocaţie generală la moştenire, nu şi vocaţie concretă;

- succesibilul moşteneşte, nu numai în nume propriu, ci şi prin reprezentare sau

retransmitere.

Precizare: În cazul retransmiterii, moştenitorii trebuie să exercite dreptul de opţiune

succesorală în termenul rămas, adică în termenul cuprins între data morţii succesibilului şi data

când se împlineşte termenul de un an.

Page 177: Drept Civil. Succesiuni

Exemplu: Dacă data deschiderii moştenirii lui de cuius este 1 ianuarie 2012, termenul de

opţiune succesorală se împlineşte la 1 ianuarie 2013. Succesibilul lui de cuius moare la data de 1

aprilie 2012, mai înainte de a exercita dreptul de opţiune succesorală cu privire la moştenirea

deschisă. Dreptul de opţiune al succesibilului decedat se transmite către propriii moştenitori ai

acestuia. Aceştia din urmă au dreptul de a opta cu privire la moştenirea retransmisă, în termen de

9 luni. Neexercitarea dreptului de opţiune în termenul rămas atrage stingerea acestuia, odată cu

titlul de moştenitor. În schimb, cu privire la moştenirea succesibilului decedat şi nu la cea

retransmisă, moştenitorii acestuia au dreptul de a opta în termenul de un an, care începe să curgă

de la data de 1 aprilie 2012 (care constituie data deschiderii moştenirii cu privire la care se

optează).

Excepţii:

a) Pentru copilul conceput la data deschiderii moştenirii, dar născut ulterior, termenul de

opţiune începe să curgă de la naşterea acestuia [art. 1103 alin. (2) lit. a) C.civ.];

b) În cazul moştenirii celui declarat judecătoreşte mort, termenul începe să curgă de la

data înregistrării morţii acestuia în registrul de stare civilă, în temeiul hotărârii judecătoreşti

declarative de moarte, mai puţin în ipoteza în care succesibilul a cunoscut faptul morţii sau

hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din

urmă dată [art. 1103 alin. (2) lit. b) C.civ.];

c) Pentru ipoteza în care testamentul conţinând legate este descoperit după deschiderea

moştenirii, termenul începe să curgă de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să

cunoască legatul său [art. 1103 alin. (2) lit. c) C.civ.];

d) În cazul în care legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia succesibilului la

moştenire nu este cunoscută la data deschiderii moştenirii, termenul de opţiune începe să curgă de

la data la care succesibilul a cunoscut-o sau trebuia să o cunoască [art. 1103 alin. (2) lit. d)

C.civ.].

5.5. Suspendare şi repunere în termen

A) Suspendarea termenului de opţiune succesorală

În opinia noastră, termenul de un an se suspendă:

- în cazul succesibilului lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu

restrânsă, cât timp acesta nu are reprezentant sau ocrotitor legal [art. 2532 pct. (4) C.civ.];

- în cazul în care succesibilul face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea

se află în stare de mobilizare sau de război. Prescripţia se suspendă, de asemenea, în cazul în care

Page 178: Drept Civil. Succesiuni

succesibilul este persoană civilă care se găseşte în forţele armate pentru raţiuni de serviciu,

impuse de necesităţile războiului [art. 2532 pct. (8) C.civ.];

- în cazul în care succesibilul este împiedicat de un caz de forţă majoră să-şi exercite

dreptul de opţiune succesorală. Precizăm că forţa majoră temporară suspendă prescripţia numai

dacă survine în ultimele 6 luni ale termenului de opţiune succesorală [art. 2532 pct. (9) C.civ.].

După încetarea cauzei de suspendare, prescripţia îşi reia cursul, luându-se în calcul şi

timpul curs înainte de intervenţia acesteia, dar nu se va putea împlini, mai înainte de expirarea

unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare (art. 2534 C.civ.).

B) Repunerea în termenul de opţiune succesorală

Repunerea în termenul de opţiune succesorală poate fi dispusă de către organul

jurisdicţional, numai dacă acesta constată că, din motive temeinice, succesibilul nu şi-a exercitat

în termen, dreptul de opţiune succesorală [art. 2522 alin. (1) C.civ.]. Succesibilul, care a depăşit

termenul legal de opţiune succesorală, poate cere repunerea în termen şi judecarea cauzei, numai

în decurs de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea

motivelor care au justificat depăşirea termenului [art. 2522 alin. (2) C.civ.].

Pot fi considerate „motive temeinice”, acele împrejurări care prezintă următoarele

trăsături:

- îl împiedică pe succesibil să exercite dreptul de opţiune succesorală;

- nu sunt imputabile succesibilului;

- nu îndeplinesc caracterul forţei majore, întrucât nu sunt absolut invincibile.

Constituie astfel de cazuri, spre exemplu:

- ascunderea cu rea-credinţă a morţii lui de cuius de către moştenitori;

- decesul lui de cuius s-a petrecut în străinătate, iar legăturile dintre acesta şi moştenitorii

săi erau anormale;

- decesul într-un penitenciar;

- neexercitarea de către mamă, prin părăsirea copilului, a drepturilor şi îndatoririlor

părinteşti;

- îndrumarea greşită de către notar, urmată de tergiversări din partea organelor

administraţiei publice locale;

- necunoaşterea testamentului de către legatar;

- starea de boală îndelungată şi gravă.

Precizări:

Page 179: Drept Civil. Succesiuni

- Repunerea în termenul de opţiune produce efecte, nu numai faţă de succesibilul repus, ci

şi faţă de terţi;

- Admiterea de către organul de jurisdicţie competent a cererii de repunere în termen are

semnificaţia unei acceptări implicite a moştenirii de către succesibilul reclamant, astfel încât

organul de jurisdicţie nu va mai acorda un nou termen pentru exercitarea dreptului de opţiune

succesorală.

5.6. Reducere

Art. 1113 C.civ.: „(1)Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un

succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa

preşedinţială, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de

instanţa judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut în art. 1103. (2)Succesibilul care nu

optează în termenul stabilit de instanţa judecătorească este considerat că a renunţat la

moştenire”.

5.7. Prorogare

Art. 1104 C.civ.: „(1)În cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului

anterior exercitării dreptului de opţiune succesorală, termenul de opţiune nu se va împlini mai

devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de inventariere. (2)Pe

durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu excepţia cazului

în care a acceptat moştenirea”.

Un inventar al bunurilor succesorale pot cere notarului public competent, succesibilii,

creditorii moştenirii şi orice persoană interesată [art. 1115 alin. (1) C.civ.].

Situaţii:

- Procesul-verbal de inventariere este comunicat succesibilului înainte cu cel puţin două

luni de expirarea termenului de opţiune de un an, astfel încât nu mai este necesară prorogarea

acestuia;

- Procesul-verbal de inventariere este comunicat succesibilului după expirarea termenului

de opţiune de un an, astfel încât este necesară prorogarea acestuia cu două luni;

- Procesul-verbal de inventariere este comunicat succesibilului înainte de expirarea

termenului de opţiune de un an, însă până la împlinirea acestuia sunt mai puţin de două luni,

devenind necesară prorogarea lui, astfel încât de la momentul comunicării procesului-verbal de

inventariere, trebuie să mai curgă un termen de două luni.

Page 180: Drept Civil. Succesiuni

5.8. Efectele împlinirii

Regulă: Ca urmare a neexercitării dreptului de opţiune succesorală în termenul legal, nici

în sensul acceptării şi nici al renunţării, succesibilul devine, în opinia noastră, străin de

moştenire.

Excepţii: În mod excepţional, în două cazuri, succesibilul pasiv, areactiv este prezumat de

legiuitor ca fiind renunţător. Cele două prezumţii de renunţare la moştenire, reglementate de

Codul civil, sunt următoarele:

a) prezumţia relativă de renunţare, reglementată de art. 1112 C.civ.;

b) prezumţia absolută de renunţare, reglementată de art. 1113 alin. (2) C.civ.

Precizare: Trebuie considerat străin de moştenire numai succesibilul pasiv, care nu a

optat în niciun fel şi care:

- nu poate fi considerat acceptant tacit al moştenirii (în temeiul dispoziţiilor art.

1110 C.civ.);

- nu intră sub incidenţa celor două prezumţii de renunţare mai sus menţionate;

- nu îndeplineşte condiţiile pentru a invoca suspendarea sau repunerea în termenul

de opţiune succesorală.

§6. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil:

a) defineşte, pentru prima dată, termenul de „succesibil”;

b) reglementează posibilitatea succesibililor, cărora le-a fost retransmis dreptul de opţiune

succesorală, de a opta separat cu privire la moştenirea retransmisă;

c) nu mai reglementează, ca valenţă a dreptului de opţiune succesorală, acceptarea sub

beneficiu de inventar şi atribuie acceptării moştenirii efecte noi, astfel încât pasivul moştenirii va

fi suportat în limitele activului acesteia;

d) reglementează, în favoarea creditorilor succesibilului, posibilitatea exercitării dreptului

de opţiune succesorală, pe calea acţiunii oblice, precum şi posibilitatea revocării renunţării

frauduloase la moştenire;

e) atribuie o durată mai lungă termenului de opţiune succesorală, reglementând, de

asemenea, posibilitatea reducerii şi prorogării acestuia;

Page 181: Drept Civil. Succesiuni

f) clarifică, într-o măsură mai mare decât Codul civil de la 1864, problema naturii juridice

a termenului de opţiune succesorală, dispunând că acesta este susceptibil de suspendare şi de

repunere în termen;

g) consacră o nouă excepţie de la regula privind începutul termenului de opţiune

succesorală;

h) reglementează cauze generale noi de suspendare a prescripţiei extinctive, precum şi

cauze speciale, aplicabile materiei succesiunilor.

Subsecţiunea a 2-a. Acceptarea moştenirii

§1. Noţiune

Acceptarea moştenirii este actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul îşi

consolidează definitiv calitatea de moştenitor al defunctului.

§2. Feluri

Acceptarea moştenirii poate fi:

- voluntară;

- forţată.

Precizare: În opinia noastră, atât în cazul denumirii de „acceptare voluntară”, cât şi al

celei de „acceptare forţată” există o contradicţie terminologică.

2.1. Acceptarea voluntară

Acceptarea voluntară este rezultatul manifestării libere de voinţă a succesibilului. Aceasta

poate fi:

- expresă;

- tacită.

2.1.1. Acceptarea voluntară expresă

Acceptarea moştenirii este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau

calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1108 alin. (2)

C.civ.).

Condiţii:

Page 182: Drept Civil. Succesiuni

a) voinţa succesibilului de a accepta moştenirea trebuie să se materializeze într-un înscris,

sub semnătură privată sau autentic;

În situaţia în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declaraţia de acceptare

se va înscrie, din raţiuni de publicitate, în registrul naţional notarial ţinut în format electronic,

potrivit legii (art. 1109 C.civ.).

b) Din actul de acceptare, trebuie să rezulte, în mod nemijlocit, că succesibilul şi-a însuşit

titlul sau calitatea de moştenitor.

2.1.2. Acceptarea voluntară tacită

Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să-l facă

decât în calitate de moştenitor [art. 1108 alin. (3) C.civ.].

A) Au valoare de acceptare tacită actele de dispoziţie juridică privind o parte sau

totalitatea drepturilor asupra moştenirii. Fac parte din această categorie următoarele acte juridice

(art. 1110 alin. (1) C.civ.):

- înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;

- renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi

(renunţare in favorem);

- renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau

moştenitorilor subsecvenţi.

Precizare: În aceste cazuri, acceptarea moştenirii operează de drept, fiind exclusă

aprecierea instanţei de judecată.

B) Pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare

definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire (art. 1110 alin. (2) C.civ.).

Exemple de acte de dispoziţie care privesc bunurile succesorale singulare:

- contractul de vânzare, contractul de schimb, contractul de donaţie, contractul de rentă

viageră, contractul de întreţinere etc., având ca obiect bunuri succesorale;

- actele de constituire a unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra

bunurilor succesorale;

- actele prin care sunt grevate bunuri succesorale;

- renunţarea la un drept;

- încheierea unui contract de valorificare a dreptului de autor privitor la o operă literară,

artistică ori ştiinţifică rămasă de pe urma defunctului;

- încheierea unui antecontract de vânzare cu privire la un imobil succesoral etc.

Page 183: Drept Civil. Succesiuni

Exemple de acte de administrare definitivă a bunurilor succesorale privite ut singuli:

- efectuarea unor cheltuieli utile sau voluptuarii care măresc valoarea bunului succesoral

sau care sunt realizate în scop de lux sau de plăcere;

- încasarea unor creanţe ale moştenirii, dar care nu au natura unor venituri curente ale

acesteia;

- locaţiunea pe lungă durată a bunurilor succesorale;

- plata unor datorii mai însemnate ale defunctului, în măsura în care succesibilul plătitor

nu are, în acelaşi timp, calitatea de codebitor;

- plata impozitelor pe terenuri, clădiri sau autovehicule care fac parte din masa

succesorală; plata taxelor asupra succesiunilor etc.

Precizări:

- Introducerea acţiunii în declararea nedemnităţii judiciare constituie, de asemenea, un act

de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant [art. 959 alin. (2) C.civ.];

- În cazurile de la punctul B), instanţa de judecată este cea care va aprecia dacă actele

juridice în discuţie constituie sau nu acte de acceptare tacită a moştenirii.

C) Nu constituie acte de acceptare tacită a moştenirii [art. 1110 alin. (3) C.civ.] actele de

conservare, supraveghere şi de administrare provizorie, dacă din împrejurările în care acestea s-

au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

Sunt considerate a fi de administrare provizorie, actele de natură urgentă a căror

îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor

moştenirii [art. 1110 alin. (4) C.civ.].

Exemple de acte de administrare provizorie:

- plata cheltuielilor de înmormântare;

- plata datoriilor rezultate din ultima boală a defunctului;

- plata micilor datorii ale defunctului, efectuate din considerente de respect faţă de

memoria acestuia etc.

Exemple de acte de conservare a bunurilor succesorale:

- întocmirea inventarului;

- efectuarea unor reparaţii urgente;

- încasarea unor sume datorate succesiunii;

- exercitarea unor acţiuni posesorii cu privire la un bun succesoral etc.

Declaraţia de neacceptare (art. 1111 C.civ.): „Succesibilul care intenţionează să

îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin

Page 184: Drept Civil. Succesiuni

aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului,

o declaraţie autentică notarială”.

Precizări:

- declaraţia de neacceptare poate fi dată de către succesibil numai cu privire la actele de

dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire;

- declaraţia de neacceptare trebuie realizată în formă autentică notarială;

- declaraţia de neacceptare nu are semnificaţia unei renunţări la moştenire, astfel încât,

după realizarea acesteia, succesibilul poate uza de ambele valenţe ale dreptului de opţiune

succesorală;

- succesibilul poate realiza mai multe declaraţii de neacceptare a moştenirii.

2.2. Acceptarea forţată

2.2.1. Noţiune

Art. 1119 C.civ.: „(1)Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din

patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii este considerat

că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu

privire la bunurile sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă

donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat. (2)Moştenitorul aflat în situaţia

prevăzută la alin. (1) este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota

sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri”.

Constituie, aşadar, fapte care atrag acceptarea forţată a moştenirii următoarele:

- sustragerea sau ascunderea unor bunuri din patrimoniul succesoral;

- ascunderea unei donaţii supuse raportului;

- ascunderea unei donaţii supuse reducţiunii.

2.2.2. Condiţii

a) Existenţa elementului obiectiv

Acesta constă în darea la o parte, ascunderea sau nedeclararea la inventar a unor bunuri

succesorale sau a unei donaţii supuse raportului ori reducţiunii de către succesibil, singur sau în

participaţie.

În practica judecătorească şi în literatura de specialitate, s-a admis că ascunderea sau

dosirea atrag acceptarea forţată a moştenirii, şi în următoarele ipoteze:

Page 185: Drept Civil. Succesiuni

- acestea privesc nu numai bunurile mobile, ci şi bunurile imobile, aparţinând

patrimoniului succesoral;

- acestea sunt săvârşite nu numai după deschiderea moştenirii, ci şi mai înainte de această

dată, poate chiar şi cu complicitatea defunctului;

- acestea sunt săvârşite nu numai înainte de exercitarea dreptului de opţiune succesorală,

ci şi după acest moment.

b) Existenţa elementului subiectiv

Elementul subiectiv constă în intenţia succesibilului de a frauda pe ceilalţi comoştenitori

sau pe creditorii moştenirii.

Precizări:

- Nedeclararea de către succesibil, cu ocazia întocmirii inventarului, a unor bunuri

succesorale, din greşeală sau din credinţa greşită că acestea îi aparţin, nu atrage acceptarea forţată

a moştenirii.

- Dacă succesibilul înapoiază, din proprie iniţiativă, bunurile dosite, mai înainte ca acest

fapt să fie descoperit, doctrina apreciază că nu mai intervine acceptarea forţată a moştenirii. Dacă

însă succesibilul, care a săvârşit fapta de ascundere, a decedat mai înainte de a restitui bunurile

dosite, moştenitorii acestuia vor fi sancţionaţi, în sensul că, în ceea ce-i priveşte, operează

acceptarea tacită a moştenirii, chiar dacă restituie ei înşişi aceste bunuri.

c) Faptele frauduloase să fie de natură a păgubi alte persoane

Nu este îndeplinită această condiţie în următoarele ipoteze:

- succesibilul are drepturi exclusive asupra succesiunii;

- soţul supravieţuitor, care vine la moştenirea defunctului în concurs cu alţi moştenitori

decât descendenţii acestuia din urmă, a sustras sau a ascuns obiecte de uz casnic care au fost

afectate folosinţei comune a soţilor;

- legatarul cu titlu particular a sustras sau dosit bunuri care i se cuvin în mod exclusiv,

acestea nefiind supuse nici reducţiunii.

d) Autorul faptei să aibă calitatea de moştenitor

Autorul faptei frauduloase trebuie să aibă calitatea de moştenitor legal sau de legatar

universal ori cu titlu universal.

Precizări:

- Legatarului cu titlu particular nu-i sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează

acceptarea forţată a moştenirii, nici în ipoteza în care a ascuns bunurile care formau obiectul

legatului său şi nici în ipoteza în care a ascuns alte bunuri. Corelativ, legatarul cu titlu particular

Page 186: Drept Civil. Succesiuni

nu este îndreptăţit să ceară aplicarea sancţiunii acceptării forţate faţă de ceilalţi moştenitori care

au săvârşit faptele frauduloase prevăzute de lege.

- În cazul în care succesibilul, care a săvârşit faptele frauduloase prevăzute de lege, a

decedat mai înainte de exercitarea dreptului de opţiune succesorală, operează retransmiterea

acestui drept către propriii moştenitori.

- Va suporta consecinţele săvârşirii faptelor frauduloase, la care fac referire dispoziţiile

art. 1119 C.civ., numai succesibilul care are capacitate delictuală, în momentul săvârşirii

acestora.

- În ipoteza săvârşirii faptelor frauduloase de către succesibili în participaţie, consecinţele

reglementate de lege se vor răsfrânge asupra tuturor.

§3. Efecte

3.1. Efecte generale

A) Separaţia de patrimonii

Patrimoniul succesoral rămâne separat de patrimoniul personal al moştenitorului [art.

1114 alin. (2) C.civ.].

Consecinţe:

a) Datoriile sau creanţele moştenitorului acceptant faţă de defunct nu se sting prin

confuziune şi nu încetează prin confuziune drepturile reale pe care moştenitorul le are asupra

unui bun succesoral, respectiv drepturile reale pe care defunctul le are asupra unui bun din

patrimoniul moştenitorului. În schimb, creanţele reciproce pot fi compensate.

b) Succesibilul este considerat terţ, în raport cu patrimoniul succesoral, astfel încât poate

deveni adjudecatar al unor bunuri succesorale supuse vânzării la licitaţie;

c) Moştenitorul poate dobândi drepturi şi obligaţii noi faţă de patrimoniul succesoral;

d) Terţii nu pot opune moştenitorului excepţiile personale, pe care le puteau invoca

împotriva lui de cuius;

e) Din preţul obţinut ca urmare a vânzării bunurilor succesorale vor fi satisfăcute cu

preferinţă creanţele creditorilor succesorali şi legatarii, în timp ce creanţele creditorilor personali

ai moştenitorului vor fi satisfăcute, numai din restul rămas după lichidarea pasivului moştenirii.

B) Răspunderea moştenitorului pentru pasivul moştenirii, numai în limita activului (intra

vires hereditatis).

Moştenitorii legali şi legatarii universali şi cu titlu universal răspund pentru datoriile şi

sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.

Page 187: Drept Civil. Succesiuni

Legatarul cu titlu particular nu este obligat, în principiu, să suporte datoriile şi sarcinile

moştenirii.

C) Bunurile intrate în patrimoniul succesoral, după deschiderea moştenirii, prin efectul

subrogaţiei, pot fi afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor moştenirii.

3.2. Efecte speciale

Acceptarea forţată a moştenirii generează, pe lângă efectele generale mai sus prezentate,

următoarele efecte specifice (art. 1119 C.civ.):

a) decăderea succesibilului din dreptul de opţiune succesorală, acesta neputând să renunţe

la moştenire;

b) decăderea succesibilului din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau

ascunse;

c) obligarea succesibilului să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă, fără să participe la

distribuirea bunului donat;

d) deşi moştenitorul vinovat nu culege partea sa din bunurile sustrase sau ascunse,

respectiv din donaţia raportată sau redusă, acesta va fi ţinut să plătească datoriile şi sarcinile

succesiunii, proporţional cotei-părţi ce i se cuvine din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează declaraţia de neacceptare;

- adaugă cauze noi care pot atrage acceptarea forţată a moştenirii;

- conţine dispoziţii referitoare la întocmirea inventarului şi la măsurile speciale de

conservare a bunurilor succesorale;

- reglementează posibilitatea prorogării termenului de opţiune, ca urmare a realizării

inventarului, înainte de exercitarea dreptului de opţiune succesorală.

Page 188: Drept Civil. Succesiuni

Subsecţiunea a 3-a. Renunţarea la moştenire

§1. Noţiune

Renunţarea la moştenire este actul de opţiune succesorală, expres şi solemn, prin care

succesibilul repudiază moştenirea, în termenul de opţiune succesorală, desfiinţând astfel, cu efect

retroactiv, vocaţia sa succesorală.

§2. Condiţii de validitate

2.1. Condiţii speciale de fond

a) Ca regulă, renunţarea la moştenire este expresă, neputând fi dedusă din fapte materiale

sau acte juridice conexe, precum acceptarea moştenirii [art. 1120 alin. (1) C.civ.].

Excepţii:

� Art. 1112 C.civ. - prezumţia (relativă) de renunţare la moştenire: „(1)Este prezumat,

până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea

moştenirii şi calitatea lui de succesibil, ca urmare a citării sale în condiţiile legii, nu acceptă

moştenirea în termenul prevăzut la art. 1103. Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii

acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă

succesibilul nu îşi exercită dreptul de a accepta moştenirea în termenul prevăzut la art. 1103, va

fi prezumat că renunţă la moştenire. (2)Prezumţia de renunţare operează numai dacă citaţia i-a

fost comunicată succesibilului cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opţiune

succesorală”.

Condiţiile în care operează prezumţia de renunţare sunt următoarele:

- succesibilul cunoaşte despre deschiderea moştenirii şi calitatea lui de moştenitor, ca

urmare a citării sale în condiţiile legii;

- citaţia trebuie să conţină atât elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, cât şi

precizarea că, dacă succesibilul nu acceptă moştenirea în termenul legal, va fi considerat

renunţător;

- citaţia este comunicată succesibilului cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea

termenului de opţiune succesorală;

- succesibilul nu acceptă moştenirea în termenul legal.

� Art. 1113 alin. (2) C.civ. - prezumţia (absolută) de renunţare la moştenire: Succesibilul

care nu optează în termenul de opţiune, redus de către instanţa de judecată, în condiţiile legii, este

prezumat că a renunţat la moştenire.

Page 189: Drept Civil. Succesiuni

b) Renunţarea la moştenire produce efecte juridice, numai dacă succesibilul nu a acceptat

anterior moştenirea.

c) Renunţarea este un act juridic indivizibil, astfel încât succesibilul nu poate renunţa la o

parte a moştenirii, acceptând o altă parte a acesteia.

d) Renunţarea trebuie să fie pur abdicativă, adică impersonală şi cu titlu gratuit.

2.2. Condiţii de formă

Renunţarea la moştenire este un act solemn [art. 1120 alin. (2) C.civ.].

Condiţii de formă:

a) Declaraţia de renunţare trebuie dată în faţa oricărui notar public sau, după caz, trebuie

dată la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

b) Declaraţia de renunţare trebuie înscrisă în registrul naţional notarial, ţinut în format

electronic, potrivit legii.

Precizare: Înscrierea declaraţiei de renunţare în registrul naţional notarial se va face pe

cheltuiala renunţătorului.

2.3. Nulitatea declaraţiei de renunţare

Neîndeplinirea condiţiilor de validitate mai sus prezentate atrage nulitatea absolută sau,

după caz, nulitatea relativă a declaraţiei de renunţare. Dreptul la acţiunea în anularea renunţării se

prescrie în termen de 6 luni, calculat în caz de violenţă de la încetarea acesteia, iar în celelalte

cazuri, din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă

(art. 1124 C.civ.).

§3. Efecte

Renunţătorul devine străin faţă de succesiune, considerându-se că nu a fost niciodată

moştenitor [art. 1121 alin. (1) C.civ.]. Renunţarea produce efecte retroactive, de la data

deschiderii moştenirii şi este opozabilă erga omnes, dacă a fost înscrisă în registrul naţional

notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

Consecinţe juridice:

a) Partea renunţătorului, atât cât priveşte activul, cât şi pasivul succesoral, va reveni

moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă

ar fi acceptat moştenirea, independent de voinţa acestora [art. 1121 alin. (2) C.civ.].

Page 190: Drept Civil. Succesiuni

b) Renunţătorul la moştenire, decedat, nu poate fi reprezentat de descendenţii săi, aceştia

putând culege moştenirea numai în nume propriu (art. 967 C.civ.).

c) Renunţătorul, gratificat de către defunct printr-o donaţie, nu va fi obligat la raport, chiar

dacă liberalitatea de care a beneficiat nu a fost scutită în acest sens. Orice donaţie însă, inclusiv

cea de care a beneficiat renunţătorul la moştenire, este supusă reducţiunii, dacă prin realizarea ei

s-a adus atingere rezervei legale a moştenitorilor.

d) Drepturile reciproce ale succesibilului şi defunctului, reale şi de creanţă, stinse ope lege

la data deschiderii moştenirii, prin consolidare sau confuziune, renasc ca urmare a renunţării la

moştenire.

e) Renunţând la moştenire, succesibilul, care face parte din categoria moştenitorilor

sezinari, pierde beneficiul sezinei. Se vor menţine totuşi, actele de conservare, supraveghere şi de

administrare provizorie realizate de către succesibil, înainte de a renunţa la moştenire, dacă din

împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea

de moştenitor [art. 1110 alin. (3) C.civ.].

f) Regulă: Creditorii personali ai succesibilului renunţător nu au dreptul de a urmări

patrimoniul succesoral.

Excepţie: Art. 1122 C.civ.: „(1)Creditorii succesibilului care a renunţat la moştenire în

frauda lor pot cere instanţei revocarea renunţării în ceea ce îi priveşte, însă numai în termen de

3 luni de la data la care au cunoscut renunţarea. (2)Admiterea acţiunii în revocare produce

efectele acceptării moştenirii de către succesibilul debitor numai în privinţa creditorului

reclamant şi în limita creanţei acestuia”.

g) Renunţătorul nu este vizat de obligaţia de a plăti taxele succesorale.

§4. Revocare

4.1. Noţiune, reglementare legală şi condiţii

Renunţătorul are posibilitatea de a revoca renunţarea la moştenire, în principal, în scopul

evitării vacanţei succesorale, deşi actul de opţiune succesorală este, în principiu, irevocabil (art.

1123 C.civ.).

Condiţii:

a) nu s-a împlinit termenul de opţiune succesorală;

b) moştenirea nu a fost acceptată, între timp, de alţi succesibili ai defunctului care au

vocaţie la partea care i-ar reveni renunţătorului.

Page 191: Drept Civil. Succesiuni

Precizare: Revocarea renunţării la moştenire poate fi numai expresă, trebuind

materializată într-o declaraţie, dată fie în faţa oricărui notar public, fie în faţa misiunilor

diplomatice şi oficiilor consulare ale României şi, pentru informarea terţilor, trebuie înscrisă, pe

cheltuiala retractantului, în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

4.2. Efecte

Art. 1123 alin. (2) C.civ.: „Revocarea renunţării valorează acceptare, bunurile moştenirii

fiind preluate în starea în care se găsesc şi sub rezerva drepturilor dobândite de terţi asupra

acelor bunuri”.

Ca urmare a revocării renunţării la moştenire, bunurile moştenirii sunt preluate de

retractant în starea în care se găsesc, menţinându-se drepturile dobândite de terţi asupra acestora,

anterior momentului revocării, fie prin prescripţie, fie prin acte valabil încheiate de către

custodele sau curatorul succesiunii.

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- identifică situaţiile în care renunţarea la moştenire se presupune;

- reglementează posibilitatea creditorilor succesibilului, care renunţă la moştenire în

frauda lor, de a cere instanţei de judecată revocarea renunţării, în termen de 3 luni de la data la

care au cunoscut renunţarea;

- foloseşte în locul expresiei „retractarea renunţării la moştenire”, exprimarea „revocarea

renunţării la moştenire”;

- consacră expres faptul că revocarea renunţării la moştenire are valoarea unei acceptări a

moştenirii;

- reglementează expres formalismul declaraţiei de revocare a renunţării la moştenire.

Secţiunea a 2-a. Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Reflectaţi şi apreciaţi asupra duratei şi naturii juridice a termenului de opţiune

succesorală.

Page 192: Drept Civil. Succesiuni

2. Consideraţi ca fiind justă şi oportună decizia legiuitorului de a renunţa la reglementarea

acceptării sub beneficiu de inventar şi de a atribui acceptării moştenirii, noi efecte juridice?

3. Consideraţi ca fiind utilă reglementarea de către actualul Cod civil a declaraţiei de

neacceptare a moştenirii? Dar a prezumţiilor de renunţare la moştenire?

§2. Teme pentru referat

1. Acceptarea pură şi simplă forţată a moştenirii.

2. Suspendarea şi repunerea în termenul de opţiune succesorală.

3. Formalismul actului de opţiune succesorală.

4. Actul de opţiune succesorală şi testamentul. Privire comparativă din perspectiva

caracterelor juridice ale acestora.

5. Renunţarea la moştenire.

6. Termenul de opţiune succesorală.

§3. Întrebări

1. Care sunt subiectele dreptului de opţiune succesorală?

2. Care este durata termenului de opţiune succesorală şi ce natură juridică prezintă acesta?

3. Enumeraţi câteva dintre cauzele care ar justifica repunerea în termenul de opţiune

succesorală.

4. Care este momentul de la care începe să curgă termenul de opţiune succesorală? Regulă

şi excepţii.

5. Enumeraţi actele care au valoarea unei acceptări tacite a moştenirii. Dar cele care pot

avea această semnificaţie?

6. Care sunt cauzele care atrag acceptarea forţată a moştenirii?

7. Ce efecte juridice generează acceptarea moştenirii? Dar renunţarea la moştenire?

8. Care sunt condiţiile revocării renunţării la moştenire?

9. Prorogarea şi reducerea termenului de opţiune.

10. Declaraţia de neacceptare a moştenirii.

11. Retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.

§4. Teste grilă

1. Actul de opţiune succesorală este:

a) act juridic bilateral;

Page 193: Drept Civil. Succesiuni

b) în principiu, act irevocabil;

c) act juridic esenţialmente revocabil.

2. Actul de opţiune succesorală este:

a) act declarativ de drepturi;

b) act constitutiv de drepturi;

c) act translativ de drepturi.

3. Termenul de opţiune succesorală prezintă natura juridică a unui:

a) termen de decădere;

b) termen de prescripţie extinctivă;

c) termen extinctiv.

4. Succesibil este persoana care, îndeplinind condiţiile dreptului de a moşteni:

a) a exercitat dreptul de opţiune succesorală;

b) nu a exercitat dreptul de opţiune succesorală;

c) a renunţat la moştenire.

5. Constituie un act autentic:

a) acceptarea moştenirii;

b) declaraţia de neacceptare a moştenirii;

c) renunţarea la moştenire.

6. Operează de drept acceptarea tacită a moştenirii, în cazul în care succesibilul:

a) a preluat în posesie unele bunuri cu valoare de amintiri de familie;

b) a demolat o construcţie, aparţinând masei succesorale;

c) a realizat reparaţii urgente cu privire la un bun succesoral.

7. Nu constituie acte de acceptare tacită a moştenirii:

a) întocmirea inventarului bunurilor succesorale;

b) plata impozitelor pe terenurile aparţinând masei succesorale.

c) plata cheltuielilor de înmormântare.

8. Poate avea valoare de acceptare tacită a moştenirii:

Page 194: Drept Civil. Succesiuni

a) vânzarea unui bun succesoral;

b) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, în favoarea tuturor comoştenitorilor;

c) renunţarea gratuită la moştenire, în favoarea tuturor comoştenitorilor.

9. Separaţia de patrimonii este un efect ce caracterizează:

a) acceptarea moştenirii;

b) revocarea renunţării la moştenire;

c) renunţarea la moştenire.

10. Poate fi tacită:

a) acceptarea moştenirii;

b) revocarea renunţării la moştenire;

c) renunţarea la moştenire.

11. Operează acceptarea forţată a moştenirii în cazul în care:

a) succesibilul a dat la o parte sau a dosit bunuri succesorale;

b) succesibilul a vândut bunuri succesorale fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege;

c) soţul supravieţuitor, aflat în concurs cu moştenitori din clasele II-IV, sustrage bunuri

ale gospodăriei casnice.

12. Constituie condiţie a revocării renunţării la moştenire:

a) succesibilul a dat la o parte sau a dosit bunuri succesorale;

b) succesibilul a vândut bunuri succesorale fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege;

c) nu s-a împlinit termenul de opţiune succesorală.

13. Moştenitorul răspunde pentru pasivul succesoral intra vires hereditatis dacă:

a) a acceptat voluntar moştenirea;

b) a realizat, în condiţiile legii, declaraţia de neacceptare a moştenirii;

c) a revocat renunţarea la moştenire.

14. Termenul de opţiune succesorală:

a) are o durată de 6 luni;

b) poate fi prorogat;

Page 195: Drept Civil. Succesiuni

c) poate fi redus.

15. Termenul de opţiune succesorală este susceptibil de:

a) suspendare;

b) întrerupere;

c) repunere în termen.

16. Moştenirea cu privire la care se retransmite dreptul de opţiune succesorală:

a) trebuie să fie acceptată de toţi comoştenitorii;

b) trebuie să fie repudiată de către toţi comoştenitorii;

c) poate fi acceptată de către unii dintre comoştenitori, ceilalţi putând-o repudia.

17. Cu privire la moştenirea retransmisă în condiţiile legii, operează împărţirea pe:

a) capete;

b) linii;

c) tulpini.

18. Constituie act de dispoziţie:

a) renunţarea la moştenire;

b) acceptarea moştenirii;

c) revocarea renunţării la moştenire.

19. Termenul de opţiune succesorală:

a) începe să curgă, în toate cazurile, de la data deschiderii moştenirii;

b) poate începe să curgă de la data naşterii copilului numai conceput la data deschiderii

moştenirii;

c) poate începe să curgă de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască

despre rudenia sa cu defunctul.

20. Termenul de opţiune succesorală poate fi prorogat:

a) de către instanţa de judecată, pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane

interesate;

Page 196: Drept Civil. Succesiuni

b) în cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului anterior exercitării opţiunii

succesorale;

c) în cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului ulterior exercitării opţiunii

succesorale.

Page 197: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul II

Transmisiunea activului şi pasivului moştenirii.

Sinteze

§1. Obiectul transmisiunii

Obiectul transmisiunii succesorale este reprezentat numai de drepturile şi obligaţiile cu

caracter patrimonial ale defunctului.

Patrimoniul unei persoane fizice are două laturi:

- latura activă, circumscrisă drepturilor;

- latura pasivă, circumscrisă obligaţiilor.

1.1. Activul moştenirii

Regulă: Activul succesoral, transmisibil moştenitorilor defunctului, cuprinde, în principiu,

drepturile defunctului cu caracter patrimonial, existente la data deschiderii moştenirii.

Excepţii:

a) nu se transmit pentru cauză de moarte acele drepturi ale defunctului care, deşi sunt

patrimoniale şi există la data deschiderii moştenirii, au caracter viager sau intuitu personae,

precum: dreptul de uzufruct viager; dreptul de uz; dreptul de abitaţie; dreptul de rentă viageră;

dreptul la întreţinere contractuală sau legală; dreptul la pensie; drepturile cu privire la care

moartea titularului operează ca o condiţie rezolutorie sau ca un termen extinctiv incert.

b) sunt incluse în activul succesoral, deşi la data deschiderii moştenirii nu fac parte din

patrimoniul defunctului, donaţiile făcute de acesta cu depăşirea cotităţii disponibile (supuse

reducţiunii) şi donaţiile nescutite de raport, făcute de către defunct în favoarea moştenitorilor care

au obligaţia de raport;

c) sunt incluse în activul succesoral, deşi la data deschiderii moştenirii nu fac parte din

patrimoniul defunctului, fructele naturale, industriale şi civile, produse de bunurile succesorale,

după data deschiderii moştenirii.

Concluzie: Fac parte din activul succesoral:

- drepturile reale principale (dreptul de proprietate, dreptul de servitute şi dreptul de

superficie) şi accesorii (gajul, ipoteca, privilegiile şi dreptul de retenţie);

- drepturile de creanţă;

Page 198: Drept Civil. Succesiuni

- drepturile patrimoniale rezultate din creaţia intelectuală;

- acţiunile patrimoniale aflate la îndemâna defunctului, precum: acţiunea în revendicare,

acţiunea în anulare, acţiunea în rezoluţiune sau reziliere, acţiunea în revocare etc.

1.2. Pasivul moştenirii

Pasivul succesoral este format din datoriile şi sarcinile moştenirii.

a) Datoriile moştenirii sunt:

- obligaţiile asumate de către defunct prin contractele care nu au fost încheiate în

considerarea persoanei;

- obligaţiile care au luat naştere, în sarcina defunctului, pe tărâm delictual, ca urmare a

săvârşirii unei fapte cauzatoare de prejudicii;

- obligaţiile rezultând din fapte juridice licite, precum obligaţia de despăgubire a terţului

care a gerat afacerile defunctului, pentru plata cheltuielilor utile şi necesare.

b) Sarcinile moştenirii sunt:

- cheltuielile de înmormântare, cheltuielile cu parastasele făcute potrivit obiceiului locului

şi cheltuielile cu monumentul funerar, în măsura în care acestea nu sunt excesive;

- cheltuielile făcute cu administrarea şi lichidarea succesiunii, taxele şi impozitele pentru

bunurile succesorale şi cheltuielile determinate de efectuarea procedurii succesorale;

- cheltuielile rezultate din executarea legatelor cu titlu particular, al căror obiect este

reprezentat de sume de bani, bunuri de gen sau obligaţii de a face ori a nu face.

Precizare: Cheltuielile efectuate de un singur succesibil cu întreţinerea defunctului, fără

participarea celorlalţi succesibili, nu pot fi incluse în pasivul moştenirii pentru a fi recuperate.

§2. Transmisiunea activului moştenirii

Transmisiunea succesorală poate fi:

a) universală, având ca obiect întregul patrimoniu succesoral;

Sunt beneficiari ai unei transmisiuni universale:

- moştenitorii legali;

- legatarii universali.

b) cu titlu universal, vizând numai o fracţiune din patrimoniul succesoral.

Sunt beneficiari ai unei transmisiuni cu titlu universal, legatarii cu titlu universal.

c) cu titlu particular, având ca obiect unul sau mai multe bunuri succesorale determinate

sau determinabile, privite ut singuli.

Page 199: Drept Civil. Succesiuni

Acest tip de transmisiune întâlnim în cazul legatarului cu titlu particular.

Precizări:

- Dacă obiectul legatului cu titlu particular este reprezentat de un drept real asupra unui

bun individual determinat, de un drept de proprietate intelectuală sau de un drept succesoral

moştenit de testator şi lăsat legat înainte de lichidarea acelei moşteniri, transmisiunea are loc,

potrivit regulii generale, de la data deschiderii moştenirii. În consecinţă, legatarul cu titlu

particular dobândeşte dreptul succesoral, direct de la testator.

- Dacă legatul are ca obiect o sumă de bani, un bun de gen sau o obligaţie de a face ori de

a nu face, legatarul dobândeşte numai un drept de creanţă asupra moştenitorilor.

La data deschiderii moştenirii, moştenitorii universali şi cei cu titlu universal dobândesc

creanţele defunctului, proporţional cu partea din moştenire ce li se cuvine;

Moştenitorii universali şi cei cu titlu universal dobândesc drepturile reale asupra bunurilor

care formează patrimoniul moştenirii, în stare de indiviziune.

§3. Transmisiunea pasivului moştenirii

3.1. Categorii de moştenitori care suportă pasivul moştenirii

A) Transmisiunea universală şi cu titlu universal

Art. 1155 alin. (1) C.civ.: „Moştenitorii universali şi cu titlu universal contribuie la plata

datoriilor şi sarcinilor moştenirii proporţional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia”.

B) Transmisiunea cu titlu particular

Regulă: Legatarii cu titlu particular nu suportă pasivul moştenirii [art. 1114 alin. (3) prima

teză C.civ.].

Excepţie: Legatarul cu titlu particular va participa la plata pasivului moştenirii, în

următoarele ipoteze [art. 1114 alin. (3) lit. a)-c) C.civ.]:

a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;

b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de

către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei

universalităţi;

c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor

moştenirii.

Page 200: Drept Civil. Succesiuni

3.2. Principiul divizării de drept a pasivului moştenirii

Pasivul moştenirii se suportă de către moştenitorii universali şi cu titlu universal,

proporţional cu cota succesorală şi nu cu emolumentul efectiv cules.

Exemplu: Dacă defunctul are doi copii, pasivul moştenirii este suportat în cote egale de

către aceştia, chiar dacă numai unul dintre ei a beneficiat şi de un legat cu titlu particular sau a

fost lipsit de o parte din bunurile succesorale cu titlu de sancţiune, întrucât le-a ascuns ori a fost

obligat la plata unei datorii sau a unui legat cu titlu particular.

Precizare: Potrivit doctrinei, nu trebuie avute în vedere, la determinarea părţii ereditare în

funcţie de care sunt suportate datoriile şi sarcinile moştenirii, bunurile gospodăriei casnice asupra

cărora soţul supravieţuitor are un drept de moştenire special.

3.3. Excepţiile pe care le comportă principiul divizării de drept a pasivului

moştenirii [art. 1155 alin. (3) C.civ.]:

a) în cazul în care obligaţia este indivizibilă, fie prin natura ei, fie prin voinţa părţilor

contractante, oricare dintre moştenitori poate fi urmărit pentru plata întregului debit;

b) în ipoteza în care obligaţia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestaţie

determinată asupra unui astfel de bun, moştenitorul posesor este ţinut singur să o execute, având

drept de regres împotriva celorlalţi moştenitori;

c) când obligaţia este garantată cu o ipotecă sau cu o altă garanţie reală, moştenitorul care

primeşte bunul afectat garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar

participarea sa la restul pasivului moştenirii se reduce corespunzător. Şi în acest caz, moştenitorul

universal sau cu titlu universal care, din cauza garanţiei reale, a plătit din datoria comună mai

mult decât partea sa, are drept de regres împotriva celorlalţi moştenitori, însă numai pentru partea

din datoria comună ce revenea fiecăruia [art. 1157 alin. (1) C.civ.].

d) în situaţia în care unul dintre moştenitori este însărcinat, prin titlu (anume prin

testament), să execute singur obligaţia, scutirea celorlalţi moştenitori constituie o liberalitate,

supusă reducţiunii dacă este cazul.

3.4. Regularizarea plăţii pasivului între moştenitori

Situaţii atipice:

A) Pasivul succesoral este suportat de terţe persoane.

Un terţ poate plăti pasivul succesoral, fie din eroare, fie în mod voluntar.

a) Dacă terţul plăteşte pasivul moştenirii din eroare, acesta are două posibilităţi:

Page 201: Drept Civil. Succesiuni

- să pretindă restituirea plăţii nedatorate de la creditorul plătit, în temeiul dispoziţiilor art.

1341 C.civ. referitoare la plata nedatorată;

- să pretindă restituirea îmbogăţirii fără justă cauză.

Ambele acţiuni, fiind personale, trebuie introduse în termenul de prescripţie de 3 ani.

b) Dacă terţul plăteşte pasivul succesoral în mod voluntar, fără intenţia însă de a-i

gratifica pe cei ţinuţi de această obligaţie, acesta este îndreptăţit la despăgubiri în temeiul

gestiunii de afaceri (art. 1330 C.civ.).

B) Pasivul succesoral este suportat de unul (unii) moştenitori, peste partea care li se

cuvine.

Un astfel de moştenitor poate plăti datoriile moştenirii peste partea ce i se cuvine, fie din

eroare, fie în mod voluntar.

a) Dacă moştenitorul a plătit din eroare datoriile moştenirii, peste partea ce i se cuvine,

acesta are la îndemână aceleaşi posibilităţi ca şi terţul care a executat o obligaţie, de care nu era

ţinut (acţiunea în restituirea plăţii nedatorate sau acţiunea în restituirea îmbogăţirii fără justă

cauză).

b) Dacă moştenitorul a plătit în mod voluntar datoriile moştenirii, peste partea ce i se

cuvine, acesta are următoarele două posibilităţi:

- dacă plata a fost efectuată în timpul stării de indiviziune, solvens-ul este îndreptăţit să

pretindă despăgubiri de la ceilalţi moştenitori, în temeiul gestiunii de afaceri sau să uzeze de

subrogaţia legală;

- dacă plata a fost efectuată după ieşirea din indiviziune, solvens-ul se poate îndrepta cu o

acţiune în regres împotriva celorlalţi moştenitori, însă numai pentru partea din datoria comună ce

revenea fiecăruia, chiar şi atunci când el a fost subrogat în drepturile creditorilor [art. 1157 alin.

(1) C.civ.]. Când unul dintre moştenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil, partea

lui din pasivul moştenirii se împarte între toţi ceilalţi, în proporţie cu cotele succesorale ale

fiecăruia [art. 1157 alin. (2) C.civ.].

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- reglementează situaţiile în care, cu titlu de excepţie, legatarul cu titlu particular este ţinut

să răspundă pentru pasivul moştenirii;

- reglementează regimul juridic al sarcinii excesive a legatarului cu titlu particular;

Page 202: Drept Civil. Succesiuni

- identifică excepţiile pe care le comportă principiul divizării de drept a pasivului

moştenirii;

- nu mai reglementează privilegiul separaţiei de patrimonii.

Page 203: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul III

Sezina. Sinteze

§1. Noţiune

Art. 1125 C.civ.: „Pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului

succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu

şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului”.

Aşadar, sezina poate fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficţiune a legii, în virtutea

căreia anumiţi moştenitori (denumiţi moştenitori sezinari) au de drept, din momentul deschiderii

succesiunii, stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a

exercita drepturile şi acţiunile defunctului.

Sezina conferă moştenitorilor sezinari, din momentul deschiderii moştenirii, drepturi

privind:

- stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral;

- administrarea patrimoniului succesoral;

- exercitarea drepturilor şi acţiunilor defunctului.

§2. Moştenitorii sezinari (art. 1126 C.civ.):

- descendenţii;

- ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.

Precizări:

a) Pentru a beneficia de sezina moştenirii, soţul supravieţuitor şi rudele defunctului

trebuie să aibă vocaţie concretă la moştenire.

b) Moştenitorul rezervatar dezmoştenit păstrează calitatea de moştenitor sezinar, cât

priveşte rezerva succesorală.

c) Regulile care guvernează sezina sunt imperative.

Excepţie: Moştenitorul sezinar poate renunţa la beneficiul sezinei, fără a renunţa însă la

moştenire.

Page 204: Drept Civil. Succesiuni

§3. Efecte

a) Regulă: Moştenitorul sezinar poate lua în stăpânire şi administra toate bunurile

succesorale, inclusiv fructele acestora, fără realizarea vreunei formalităţi, precum certificarea

prealabilă a calităţii de moştenitor de către notarul public.

Excepţii:

� Moştenitorul sezinar nu poate exercita în fapt stăpânirea acelor bunuri succesorale, cu

privire la care au fost luate măsuri speciale de conservare (exemplu: sume de bani şi alte valori

păstrate în casete de siguranţă bancară, închiriate de către defunct);

� Moştenitorul sezinar are nevoie de certificatul de moştenitor pentru a dispune de sumele

de bani depuse la o unitate bancară (inclusiv C.E.C.), cu privire la care titularul nu a dispus prin

clauză testamentară.

b) Moştenitorul sezinar poate exercita toate acţiunile patrimoniale care au aparţinut

defunctului, petitorii sau posesorii, chiar cu privire la bunuri pe care nu le-a avut niciodată în

stăpânire.

Moştenitorul sezinar poate urmări debitorii succesiunii, însă, în mod corelativ, poate fi

urmărit de către creditorii defunctului.

§4. Dobândirea sezinei de către moştenitorii nesezinari

4.1. Consideraţii generale

Art. 1127 alin. (1) C.civ.: „Moştenitorii legali nesezinari dobândesc sezina numai prin

eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii”.

Sunt moştenitori nesezinari:

- colateralii privilegiaţi;

- ascendenţii ordinari;

- colateralii ordinari;

- legatarii.

Cu privire la aceste categorii de moştenitori, mai puţin legatarul cu titlu particular, este

necesară intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii.

Intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii produce aceleaşi efecte ca şi sezina, operând

retroactiv de la data deschiderii moştenirii [art. 1127 alin. (1) C.civ.].

Page 205: Drept Civil. Succesiuni

4.2. Dobândirea sezinei de către legatari

Însezinarea legatarilor universali sau cu titlu universal se realizează prin intrarea în

stăpânirea de fapt a moştenirii, iar însezinarea legatarilor cu titlu particular se realizează prin

predarea legatului.

A) Art. 1128 alin (1) C.civ.: „Legatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de

fapt a moştenirii de la moştenitorii rezervatari. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză,

legatarul universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor”.

Modalităţi de intrare a legatarului universal în stăpânirea de fapt a moştenirii:

- moştenitorii rezervatari consimt de bună-voie, expres sau tacit, la stăpânirea moştenirii

de către legatarul universal;

- în lipsa moştenitorilor rezervatari sau în ipoteza în care aceştia există dar refuză,

legatarul universal intră în stăpânirea de fapt a moştenirii prin eliberarea de către notarul public

competent a certificatului de moştenitor;

- legatarului universal i se eliberează de către notarul public competent certificatul de

moştenitor, după soluţionarea de către instanţa de judecată a neînţelegerilor legate de moştenire,

ivite între părţile implicate.

B) Cererea legatarului cu titlu universal de intrare în stăpânirea de fapt a moştenirii va fi

adresată [art. 1128 alin. (2) C.civ.]:

- moştenitorilor rezervatari, dacă există numai această categorie de moştenitori legali;

- legatarului universal intrat în stăpânirea moştenirii;

- moştenitorilor legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie de drept, fie

prin eliberarea certificatului de moştenitor;

- notarului public, prin eliberarea certificatului de moştenitor, dacă asemenea moştenitori

nu există sau refuză. Şi în cazul legatarului cu titlu universal, este posibil să întâlnim neînţelegeri

între părţile implicate, astfel încât notarul public va elibera certificatul de moştenitor, după

soluţionarea de către instanţa de judecată a litigiului.

C) Regulă: Legatarul cu titlu particular intră în posesia obiectului legatului, din ziua în

care acesta i-a fost predat de bună-voie sau, în lipsă, din ziua depunerii la instanţa de judecată a

cererii de predare (art. 1129 C.civ.).

Excepţii: Nu este necesară predarea legatului cu titlu particular, în următoarele ipoteze:

- obiectul legatului cu titlu particular este reprezentat de liberarea legatarului de o datorie

faţă de defunct (legatum liberationis), caz în care datoria se stinge de la data deschiderii

moştenirii;

Page 206: Drept Civil. Succesiuni

- obiectul legatului este reprezentat de sume de bani, valori sau titluri de valoare, depuse

la instituţii specializate, iar legatarul a fost desemnat prin testamentul sumelor şi valorilor

depozitate, caz în care instituţiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului, decât în

baza hotărârii judecătoreşti ori a certificatului de moştenitor, care constată valabilitatea

dispoziţiei testamentare şi calitatea de legatar [art. 1049 alin. (2) C.civ.].

- obiectul legatului cu titlu particular este reprezentat de un bun individual determinat, caz

în care legatarul dobândeşte proprietatea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 1059 alin. (1)

C.civ., din momentul deschiderii succesiunii.

Predarea legatului cu titlu particular se va realiza în baza regulilor de la legatul cu titlu

universal. Se impune însă precizarea că, în cazul legatului cu titlu particular, predarea poate fi

cerută şi legatarului cu titlu universal şi chiar legatarului cu titlu particular, însărcinat de testator

cu plata acestuia.

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- oferă sezinei o definiţie corespunzătoare;

- atribuie sezina şi soţului supravieţuitor;

- foloseşte expresiile „stăpânirea de fapt a moştenirii”, în locul „posesiei moştenirii” şi

„intrarea în stăpânirea moştenirii”, în locul „trimiterii în posesie”, cu scopul de a evita orice

confuzie între sezină şi posesia de drept comun.

Page 207: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul IV

Petiţia de ereditate.

Sinteze

§1. Noţiune şi reglementare legală

Art. 1130 C.civ.: „Moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu universal poate obţine

oricând recunoaşterea calităţii sale de moştenitor contra oricărei persoane care, pretinzând că

se întemeiază pe titlul de moştenitor, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul

succesoral”.

Petiţia de ereditate reprezintă acţiunea reală prin care moştenitorul cu vocaţie universală

sau cu titlu universal (moştenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal) pretinde instanţei

de judecată recunoaşterea calităţii sale de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale de către

pârât care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de moştenitor, posedă toate sau o parte din

bunurile din patrimoniul succesoral.

§2. Părţi

a) Poate avea calitatea de reclamant, persoana care are vocaţie succesorală universală sau

cu titlu universal la moştenirea defunctului ori succesorii acesteia în drepturi.

b) Pârât în petiţia de ereditate poate fi o persoană care pretinde, în egală măsură, a fi

succesor universal sau cu titlu universal al defunctului şi care posedă bunurile succesorale, în

virtutea acestei calităţi. Aşadar, pârâtul invocă un titlu de moştenitor aparent.

§3. Caractere juridice

a) legatarul cu titlu particular nu poate intenta petiţia de ereditate, întrucât vocaţia acestuia

este limitată la unul sau mai multe bunuri individual determinate;

b) este o acţiune reală, deoarece, prin exercitarea ei se urmăreşte, în egală măsură,

deposedarea moştenitorului aparent de bunurile succesorale;

c) este o acţiune divizibilă;

c) este o acţiune imprescriptibilă.

Page 208: Drept Civil. Succesiuni

§4. Dovada calităţii de moştenitor

În cadrul petiţiei de ereditate, calitatea de moştenitor poate fi dovedită:

- în principal, prin certificatul de moştenitor sau prin certificatul de calitate de moştenitor;

- în subsidiar, cu alte mijloace de probă.

4.1. Dovada calităţii de moştenitor prin certificatul de moştenitor sau prin

certificatul de calitate de moştenitor

4.1.1. Consideraţii generale

Certificatul de moştenitor „...se eliberează de către notarul public şi cuprinde constatări

referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din

acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege” (art. 1132 C.civ.).

Art. 1133 alin. (1) C.civ.: „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor,

legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi

asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.

Definiţie: Certificatul de moştenitor reprezintă actul eliberat de către notarul public, de la

locul deschiderii moştenirii, în cadrul procedurii succesorale necontencioase, care permite

dovedirea calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale şi care,

în acelaşi timp, este mijloc de însezinare a moştenitorilor nesezinari.

Precizări:

- Certificatul de moştenitor este eliberat de către notarul public, numai dacă între

moştenitori nu există neînţelegeri în legătură cu împărţirea masei succesorale (art. 1144 C.civ.).

- Certificatul de moştenitor se eliberează după expirarea termenului de opţiune

succesorală, care curge, ca regulă, de la data deschiderii moştenirii, sau chiar mai înainte de

împlinirea acestui termen, dacă sunt cunoscuţi toţi moştenitorii.

Conţinutul certificatului de moştenitor (art. 1132 C.civ.)

Certificatul de moştenitor, cuprinde, în principal, precizări referitoare la:

- defunct;

- patrimoniul succesoral (activul şi pasivul moştenirii);

- numărul şi calitatea moştenitorilor;

- cota ce revine fiecărui moştenitor universal sau cu titlu universal, respectiv bunurile ce

se cuvin legatarilor cu titlu particular;

- plata taxelor de timbru şi a onorariilor;

- data eliberării sale şi organul care-l eliberează etc.

Page 209: Drept Civil. Succesiuni

Precizări:

Regulă: Fiecărui moştenitor i se eliberează un exemplar al certificatului de moştenitor.

Excepţie: În cazul omiterii unor bunuri din masa succesorală, notarul public are

posibilitatea de a o remedia, cu acordul tuturor moştenitorilor, eliberând un nou certificat de

moştenitor sau un certificat suplimentar. Se va elibera un nou certificat de moştenitor de către

notarul public, în ipoteza anulării de către instanţa de judecată a celui iniţial eliberat.

Certificatul de calitate de moştenitor atestă numai calitatea de moştenitor, fără a se face

referire la bunurile succesorale. Acesta poate fi eliberat:

- în ipoteza în care nu există bunuri succesorale;

- în cazul în care, în patrimoniul defunctului există bunuri, însă stabilirea acestora necesită

timp.

Concluzie: Notarul public poate elibera:

- certificat de moştenitor;

- certificat de calitate de moştenitor;

- certificat de constatare a calităţii de executor testamentar;

- certificat de vacanţă succesorală.

4.1.2. Funcţii

Certificatul de moştenitor îndeplineşte următoarele două funcţii:

a) mijloc de însezinare a moştenitorilor nesezinari;

b) mijloc de probă a calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate al moştenitorilor

acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală.

4.1.3. Putere doveditoare

Art. 1133 alin. (1) C.civ.: „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor,

legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi

asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.

Precizări:

� Moştenitorii care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin eliberarea certificatului de

moştenitor au posibilitatea să ceară instanţei de judecată constatarea sau, după caz, declararea

nulităţii acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii (art. 1134 C.civ.).

� Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul

său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării

Page 210: Drept Civil. Succesiuni

moştenirii în termenul prevăzut de lege, este imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv [art.

2502 alin. (2) pct. 4 C.civ.].

Dimpotrivă, acţiunea în declararea nulităţii certificatului de moştenitor este prescriptibilă

în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani (art. 2517 C.civ.). Acesta începe să curgă

astfel (art. 2529 C.civ.):

- în caz de violenţă, din ziua în care aceasta a încetat;

- în cazul dolului, din ziua în care a fost descoperit;

- în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit,

reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a

cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului

juridic;

- în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia

începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa

cauzei de nulitate.

Art. 270 C.proc.civ.: „(1)Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană,

până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a

autentificat înscrisul, în condiţiile legii. (2)Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac

dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane”…

Concluzie: Certificatul de moştenitor, înscris autentic, face dovadă deplină până la

declararea sa ca fals, în ipoteza în care conţine constatări personale ale notarului public şi până la

proba contrară, în ipoteza în care conţine declaraţii ale părţilor.

4.2. Dovada calităţii de moştenitor prin alte mijloace de probă

Calitatea de moştenitor poate fi probată, în soluţionarea petiţiei de ereditate, şi prin alte

mijloace de probă, precum:

- testamentul, în cazul moştenitorilor testamentari;

- actele de stare civilă din care rezultă legătura de rudenie cu defunctul sau calitatea de

soţ;

- orice alte mijloace de probă admise de lege, precum martori sau recunoaşterea pârâţilor.

§5. Efecte

A) Efecte între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent

Page 211: Drept Civil. Succesiuni

Moştenitorul aparent este obligat să-i restituie adevăratului moştenitor bunurile din

patrimoniul succesoral, deţinute fără titlu [art. 1131 alin. (1) C.civ.].

Precizare: Devin întrutotul aplicabile, în această materie, dispoziţiile art. 1635-1649

C.civ. privind restituirea prestaţiilor.

B) Efecte între adevăratul moştenitor şi terţi.

Art. 1131 alin. (2) C.civ.: „În privinţa actelor juridice încheiate între deţinătorul fără

titlu al bunurilor succesorale şi terţi, dispoziţiile art. 960 alin. (3) se aplică în mod

corespunzător”.

Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 960 alin. (3) şi 1648-1649 C.civ., se menţin, fiind

opozabile şi adevăratului moştenitor, următoarele categorii de acte juridice:

- actele de conservare şi actele de administrare, în măsura în care profită adevăratului

moştenitor;

- actele de dispoziţie cu titlu oneros, încheiate între moştenitorul aparent şi terţii de bună-

credinţă, acestora fiindu-le aplicabile regulile din materia cărţii funciare sau, după caz, efectul

dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile, ori regulile privitoare la uzucapiune.

§6. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- defineşte certificatul de moştenitor, îi determină efectele juridice şi consacră

posibilitatea constatării sau declarării nulităţii acestuia;

- conferă certificatului de moştenitor funcţia de mijloc de dovadă a dreptului de

proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se

cuvine fiecăruia.

Page 212: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul V

Probleme de seminar

- Transmisiunea activului şi pasivului moştenirii, sezina şi petiţia

de ereditate –

-

§1. Teme de reflecţie

1. Reflectaţi asupra naturii juridice a petiţiei de ereditate. Cu care dintre acţiunile civile

credeţi că se aseamănă cel mai mult?

2. Consideraţi că prezintă utilitate practică faptul că, de lege lata, certificatul de

moştenitor constituie titlu de proprietate?

§2. Teme pentru referat

1. Petiţia de ereditate.

2. Certificatul de moştenitor.

3. Transmisiunea pasivului moştenirii.

4. Însezinarea moştenitorilor nesezinari.

§3. Întrebări

1. Enumeraţi elementele activului succesoral.

2. Identificaţi elementele pasivului succesoral.

3. Identificaţi situaţiile excepţionale în care legatarul cu titlu particular suportă pasivul

succesoral.

4. Definiţi sezina.

5. Care sunt excepţiile pe care le comportă principiul divizării de drept a pasivului

moştenirii?

6. Identificaţi moştenitorii sezinari.

7. Ce caractere juridice prezintă petiţia de ereditate?

8. Ce funcţii îndeplineşte certificatul de moştenitor?

9. Deosebiţi certificatul de moştenitor de celelalte certificate eliberate de notarul public în

cadrul procedurii succesorale.

Page 213: Drept Civil. Succesiuni

10. Ce putere doveditoare are certificatul de moştenitor?

§4. Teste grilă

1. Fac parte din activul succesoral:

a) dreptul la pensie;

b) dreptul de uzufruct viager;

c) donaţiile scutite de raport, dar care încalcă rezerva succesorală.

2. Nu sunt incluse în activul succesoral:

a) dreptul de abitaţie;

b) drepturile patrimoniale rezultate din creaţia intelectuală;

c) donaţiile nescutite de raport, dispuse în favoarea moştenitorilor legali ţinuţi de obligaţia

de a raporta.

3. Fac parte din pasivul succesiunii:

a) obligaţia defunctului de a repara prejudiciul cauzat prin fapta sa;

b) obligaţiile contractuale ale defunctului;

c) cheltuielile de înmormântare.

4. Ca regulă, sunt ţinuţi de obligaţia de a suporta pasivul succesoral:

a) moştenitorii legali;

b) legatarul universal şi cu titlu universal;

c) legatarul cu titlu particular.

5. Prin predarea legatului, este însezinat:

a) orice moştenitor legal;

b) orice moştenitor testamentar;

c) legatarul cu titlu universal.

6. Sunt moştenitori sezinari:

a) descendenţii;

b) soţul supravieţuitor;

c) ascendenţii ordinari.

Page 214: Drept Civil. Succesiuni

7. Sezina conferă moştenitorilor sezinari:

a) proprietatea supra bunurilor succesorale;

b) dreptul de a administra bunurile succesorale,

c) uzufructul bunurilor succesorale.

8. Prin eliberarea certificatului de moştenitor, intră în stăpânirea de fapt a moştenirii:

a) moştenitorii legali sezinari;

b) moştenitorii legali nesezinari;

c) legatarii de orice fel.

9. Acţiunea prin care pârâtul cere recunoaşterea titlului de moştenitor şi restituirea

bunurilor succesorale se numeşte:

a) acţiune în revendicare;

b) acţiune de partaj;

c) petiţie de ereditate.

10. Petiţia de ereditate este o acţiune:

a) reală;

b) imprescriptibilă extinctiv;

c) prescriptibilă extinctiv.

11. Notarul public poate elibera în cadrul procedurii succesorale:

a) certificat de moştenitor;

b) certificat de calitate de moştenitor;

c) certificat de deces.

12. Certificatul de moştenitor dovedeşte:

a) dreptul de proprietate al moştenitorilor;

b) calitatea de moştenitor;

c) cotele care se cuvin moştenitorilor.

13. Calitatea de moştenitor poate fi probată în cadrul petiţiei de ereditate prin:

Page 215: Drept Civil. Succesiuni

a) certificat de moştenitor;

b) testament;

c) martori sau recunoaşterea pârâţilor.

14. Certificatul de moştenitor poate fi eliberat:

a) numai după expirarea termenului de opţiune succesorală;

b) în anumite condiţii, mai înainte de expirarea termenului de opţiune succesorală;

c) oricând.

15. Actele juridice încheiate de către moştenitorul aparent cu terţii, cu privire la bunurile

succesorale, se menţin dacă:

a) sunt acte de conservare şi sunt încheiate cu terţi de rea-credinţă;

b) sunt acte de administrare, care nu profită moştenitorilor, dar care sunt încheiate cu terţi

de bună-credinţă;

c) sunt acte de dispoziţie încheiate cu terţi de rea-credinţă.

Bibliografie

Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

Alexandresco D., Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV,

partea a II-a, Ed. Socec & Co., Bucureşti, 1912.

Bacaci Al., Comăniţă Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Bob M.D., Probleme de moşteniri în vechiul şi în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012.

Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Cantacuzino M.B., Elementele dreptului civil, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.

Cărpenaru St., Dreptul de moştenire, în Deak Fr., Cărpenaru St., „Drept civil. Contracte

speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire”, Universitatea Bucureşti, 1983.

Chirică D., Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

Deak Fr., Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002.

Page 216: Drept Civil. Succesiuni

Dogaru I., Stănescu V., Soreaţă M.M., Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

Eliescu M., Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.

Florescu D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Frenţiu G.C., Ricu C.S., Cartea a IV-A. Despre moştenire şi liberalităţi, în colectiv de

autori, „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă”, vol. II. Art. 953-1649, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Genoiu I., Dreptul la moştenire în Codul civil, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2013.

Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Bucureşti,

1929.

Macovei D., Drept civil. Succesiuni, Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1993.

Macovei C., Dobrilă M.C., Cartea a IV-a, „Despre moştenire şi liberalităţi”, în Baias

Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I., (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

Popa I., Curs de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Drept civil român. Regimuri matrimoniale.

Succesiuni. Donaţiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucureşti, 1948.

Safta-Romano E., Dreptul de moştenire, Ed. Grafix, Iaşi, 1995.

Stănciulescu L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.

Zinveliu I., Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1975.

Page 217: Drept Civil. Succesiuni

Titlul V

Indiviziunea şi partajul moştenirii

Capitolul I

Indiviziunea succesorală

§1. Noţiune, reglementare legală, caracteristici şi delimitare

Indiviziunea succesorală ia naştere, numai în ipoteza în care moştenirea este culeasă de

cel puţin doi moştenitori, iar defunctul nu a realizat un partaj de ascendent.

Condiţia indiviziunii: pluralitatea de titulari.

Specificul indiviziunii: dobândirea patrimoniului succesoral de către comoştenitori, într-o

cotă ideală, abstractă, potrivit vocaţiei lor succesorale.

Comparaţie între indiviziune şi proprietatea comună pe cote-părţi

Asemănare: Coindivizarii cunosc numai cota ideală ce le revine, nu şi bunurile în

materialitatea lor.

Deosebire: Obiectul proprietăţii comune pe cote-părţi este reprezentat de bunuri

individual determinate, iar obiectul indiviziunii este reprezentat de o universalitate juridică

(moştenirea defunctului).

§2. Regim juridic

Indiviziunii i se aplică regimul juridic din materia proprietăţii comune pe cote-părţi [art.

1143 alin. (2) C.civ.].

Principii:

A) Fiecare coindivizar (comoştenitor) are un drept exclusiv asupra cotei-părţi ideale din

succesiune [art. 634 alin. (1) C.civ.]. Drept urmare, coindivizarul poate dispune de cota sa parte

ideală din universalitate, în mod liber, fără consimţământul celorlalţi coindivizari.

B) Niciunul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra vreunui bun din

succesiune, privit în individualitatea lui.

Page 218: Drept Civil. Succesiuni

Reguli de realizare a actelor (juridice şi materiale) cu privire la materialitatea

bunului aflat în indiviziune

a) Actele juridice:

- Actele de dispoziţie asupra bunului indiviz nu pot fi încheiate de un singur coindivizar,

fără acordul unanim al celorlalţi [art. 641 alin. (4) C.civ.] - regula unanimităţii.

Precizare: Trebuie respectată regula unanimităţii, şi în cazul actelor de administrare care

limitează în mod substanţial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun în raport cu

cota sa parte ori care impun acestuia o sarcină excesivă prin raportare la cota sa parte sau la

cheltuielile suportate de către ceilalţi coproprietari [art. 641 alin. (2) C.civ.].

Legiuitorul reglementează însă posibilitatea ca instanţa de judecată să suplinească acordul

coproprietarului aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau care se opune în mod abuziv la

efectuarea unui act de administrare, indispensabil menţinerii utilităţii sau valorii bunului [art. 641

alin. (3) C.civ.].

- Actele de administrare (precum încheierea sau denunţarea unor contracte de locaţiune,

cesiunile de venituri imobiliare şi altele asemenea, cu privire la bunul indiviz, în măsura în care

acestea prezintă caracter oneros şi sunt încheiate pe un termen mai mic de 3 ani) pot fi făcute

numai cu acordul coproprietarilor care deţin majoritatea cotelor-părţi [art. 641 alin. (1) şi (4)

C.civ.] – regula majorităţii cotelor-părţi.

Sancţiunea - art. 642 C.civ.: „(1)Actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor

prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimţit, expres ori tacit, la

încheierea actului. (2)Coproprietarului vătămat i se recunoaşte dreptul ca, înainte de partaj, să

exercite acţiunile posesorii împotriva terţului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma

încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor

coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la

încheierea actului”.

- Actele de conservare cu privire la bunul indiviz pot fi realizate de către fiecare

coproprietar, fără acordul celorlalţi coproprietari [art. 640 C.civ.].

b) Actele materiale (posesia şi folosinţa) asupra bunurilor indivize pot fi realizate de către

coindivizar, fără consimţământul celorlalţi, cu condiţia de a nu-i împiedica pe aceştia în folosinţa

bunului şi de a nu aduce atingere drepturilor celorlalţi [art. 636 alin. (1) C.civ.]. Cel care,

împotriva voinţei celorlalţi proprietari, exercită în mod exclusiv folosinţa bunului comun poate fi

obligat la despăgubiri [art. 636 alin. (2) C.civ.].

Page 219: Drept Civil. Succesiuni

Reguli privind culegerea fructelor bunului indiviz

Fructele bunului indiviz se cuvin coindivizarilor, proporţional cu cota ideală pe care o

deţin din bunul indiviz (art. 637 C.civ.) şi se culeg, potrivit acestei reguli, independent de partaj.

Reguli privind acţiunile în justiţie privind indiviziunea (art. 643 C.civ.)

- Oricare dintre coproprietari poate sta singur în justiţie, fie în calitate de reclamant, fie în

calitate de pârât, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în

revendicare;

- Hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tuturor

coproprietarilor, indiferent care dintre aceştia a promovat acţiunea în justiţie, soluţionată

favorabil;

- În ipoteza în care acţiunea este introdusă numai de unul sau unii dintre coproprietari,

introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari, în calitate de reclamanţi, nu poate fi solicitată

decât de către pârât, în termenul şi condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă.

§3. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune

Art. 1143 alin. (1) C.civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii şi

clauze testamentare care prevăd altfel”.

Concluzie: Acţiunea de ieşire din indiviziune este imprescriptibilă.

Cu privire la partaj, pot fi încheiate convenţii de suspendare a acestuia, a căror durată însă

nu poate depăşi 5 ani. În cazul imobilelor, convenţiile trebuie încheiate în formă autentică şi

trebuie supuse formalităţilor de publicitate prevăzute de lege (art. 672 C.civ.).

§4. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Potrivit actualului Cod civil:

- starea de indiviziune poate fi păstrată cel mult cinci ani;

- convenţiile de suspendare a partajului privitoare la bunuri succesorale imobile trebuie să

fie realizate în formă autentică şi să fie supuse formelor de publicitate.

Page 220: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul II

Partajul succesoral

§1. Noţiune şi reglementare legală

Prin partaj, încetează starea de indiviziune, cota-parte ideală a fiecărui coindivizar fiind

înlocuită cu bunuri sau, după caz, cu sume de bani.

Partajului succesoral i se aplică dispoziţiile art. 669-686 C.civ., în măsura în care nu sunt

incompatibile cu acesta.

§2. Condiţii generale de fond

Acestea privesc:

- persoanele care pot cere partajul succesoral;

- capacitatea cerută de lege pentru a promova şi participa la partajul moştenirii.

2.1. Persoanele care pot cere partajul moştenirii

- coindivizarii (moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal);

- succesorii în drepturi ai coindivizarilor, anume dobânditorii (cesionarii) prin acte între

vii ai drepturilor succesorale sau moştenitorii coindivizarului;

- creditorii personali ai coindivizarilor şi orice persoană care justifică un interes legitim;

acestea pot promova acţiunea de partaj în numele debitorului lor [art. 1156 alin. (2) C.civ.];

Precizare: De asemenea, acestea pot pretinde să fie prezente la partajul prin bună învoială

şi pot interveni în procesul de partaj [art. 1156 alin. (2) C.civ.].

- procurorul, în ipoteza în care este necesară apărarea unor interese publice.

2.2. Capacitatea necesară pentru a cere şi participa la partajul moştenirii

Partajul succesoral produce efecte constitutive, fiind astfel un act de dispoziţie. Drept

urmare, este necesar ca persoana care solicită partajul moştenirii, precum şi orice persoană care

participă la acesta, să aibă deplină capacitate de exerciţiu.

Page 221: Drept Civil. Succesiuni

§3. Obiect

Regulă: Sunt supuse partajului, bunurile existente în patrimoniul defunctului la data

decesului acestuia.

Excepţii:

A) Nu sunt supuse partajului, unele bunuri care existau în patrimoniul succesoral la data

deschiderii moştenirii, precum:

a) bunurile individual determinate, care formează obiectul legatului cu titlu particular şi

care se dobândesc de către legatar, de la data deschiderii succesiunii [art. 1059 alin. (1) C.civ.];

Precizare: Legatarul cu titlu particular va participa la partajul moştenirii, numai în ipoteza

în care obiectul legatului este reprezentat de o cotă-parte din dreptul de proprietate sau alt drept

real asupra unui bun individual determinat.

b) bunurile care nu sunt susceptibile de partajare datorită naturii sau destinaţiei lor,

precum locurile de veci sau părţile comune din imobile, asupra cărora poartă un drept de

coproprietate forţată;

Precizare: Amintirile de familie pot fi partajate numai prin bună învoială. În cazul în care

nu se realizează partajul voluntar, bunurile care constituie amintiri de familie rămân în

indiviziune (art. 1141 şi art. 1142 C.civ.).

c) dacă defunctul a ridicat o construcţie pe terenul altuia, dar cu acordul acestuia din

urmă, ea va fi supusă partajului, cu titlu de drept de superficie;

d) în principiu, adăugirile şi îmbunătăţirile efectuate de un copărtaş asupra bunurilor

succesorale, acestea generând desocotirea coindivizarilor, în măsura în care bunul în cauză nu a

căzut în lotul copărtaşului care le-a efectuat.

B) Sunt supuse partajului, bunuri care nu existau în masa succesorală la data deschiderii

moştenirii, precum:

a) bunurile aduse la masa succesorală, ca efect al reducţiunii liberalităţilor excesive sau ca

efect al raportului donaţiilor;

b) bunurile rezultate din subrogaţia reală universală, precum despăgubirile plătite de un

terţ pentru distrugerea bunului succesoral;

c) fructele naturale, civile sau industriale, produse de bunurile succesorale, după data

deschiderii moştenirii, numai dacă coindivizarii nu au procedat anterior la un partaj al folosinţei

acestora.

Page 222: Drept Civil. Succesiuni

Precizare: Creanţele şi datoriile celui decedat nu fac obiectul partajului, întrucât, în

principiu, acestea se împart în momentul deschiderii moştenirii, de plin drept între comoştenitori,

proporţional cu partea din moştenire ce se cuvine fiecăruia (art. 1155 C.civ.).

§4. Forme

4.1. Partajul prin bună învoială

Condiţii (art. 1144 C.civ.):

a) toţi comoştenitorii sunt prezenţi;

b) toţi comoştenitorii au capacitate deplină de exerciţiu;

Precizări:

- Minorii şi interzişii judecătoreşti pot apela la partajul prin bună învoială, dacă sunt

reprezentaţi, respectiv asistaţi de către ocrotitorul legal şi dacă beneficiază de încuviinţarea

prealabilă a instanţei de tutelă.

- Dacă nu sunt prezenţi toţi moştenitorii, ori dacă printre ei se află minori sau persoane

puse sub interdicţie judecătorească ori persoane dispărute, se vor pune sigilii pe bunurile

moştenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor

referitoare la protecţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu

restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute.

c) coindivizarii s-au înţeles asupra partajului, stabilind forma şi actul prin care acesta se

realizează;

d) actul de partaj a fost încheiat, sub sancţiunea nulităţii absolute, în formă autentică, dacă

printre bunurile succesorale se află imobile.

Precizări:

- În ipoteza în care printre bunurile succesorale nu se află imobile, convenţia de partaj se

poate realiza în forma şi prin actul convenite de părţi, chiar şi verbal.

- La cererea oricăror persoane interesate, pentru orice motiv, pot fi luate unele măsuri

conservatorii, care privesc o parte sau totalitatea bunurilor succesorale (art. 1145 C.civ.).

4.2. Partajul pe cale judecătorească

4.2.1. Cazuri

Părţile pot să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere de partaj, dacă împărţeala nu s-

a realizat prin bună învoială sau chiar direct, fără ca, în prealabil, să se fi adresat notarului public.

Totuşi, partajul pe cale judecătorească este obligatoriu, în următoarele cazuri:

Page 223: Drept Civil. Succesiuni

a) nu sunt prezenţi toţi coindivizarii (coindivizarii pot participa personal la împărţeală sau

pot fi reprezentaţi);

b) unul (unii) dintre comoştenitori nu consimte la partajul prin bună învoială;

c) instanţa de tutelă nu a încuviinţat partajul prin bună învoială, cu privire la moştenitorul

lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, respectiv curatorul

persoanei dispărute nu a consimţit la un astfel de partaj.

4.2.2. Modalităţi de realizare (art. 676 C.civ.)

a) în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coindivizar - regulă;

b) prin atribuirea bunului aflat în coproprietate, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia

ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

c) prin vânzarea bunului, în modul stabilit de coproprietari, ori, în caz de neînţelegere, la

licitaţie publică, în condiţiile legii şi distribuirea preţului către coproprietari, proporţional cu cota-

parte a fiecăruia dintre ei.

Precizare: Ultimele două modalităţi de realizare a partajului operează în ipoteza în care

bunul care urmează a fi împărţit este indivizibil, ori nu este comod partajabil în natură,

coindivizarii putând apela la acestea, în orice ordine doresc, în funcţie de interesele lor.

Art. 673 C.civ.: „Instanţa sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunţarea

partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalţi

coproprietari. Dacă pericolul acestor prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului,

instanţa, la cererea părţii interesate, va reveni asupra măsurii”.

Precizare: Nu trebuie confundată suspendarea partajului, ca efect al convenţiei încheiate

de părţi, a cărei durată nu poate fi mai mare de 5 ani (art. 672 C.civ.), cu suspendarea pronunţării

partajului prin hotărâre judecătorească, care nu poate dura mai mult de 1 an (art. 673 C.civ.).

A) Partajul în natură

Art. 676 alin. (1) C.civ.: „Partajul bunurilor comune se face în natură, proporţional cu

cota-parte a fiecărui coproprietar”.

Etape:

a) alcătuirea loturilor;

b) stabilirea loturilor după numărul coindivizarilor;

Regulă: Stabilirea loturilor în funcţie de numărul coindivizarilor.

Page 224: Drept Civil. Succesiuni

Excepţie: În cazul reprezentării succesorale, numărul loturilor este proporţional cu

numărul tulpinilor. Lotul corespunzând unei tulpini va fi subîmpărţit între coindivizarii

aparţinând acelei tulpini. Aceeaşi disproporţionalitate între numărul coindivizarilor şi cel al

loturilor va fi întâlnită şi în ipoteza retransmiterii.

c) stabilirea sultei.

Art. 983 alin. (2) teza finală C.proc.civ.: „…În cazul în care loturile nu sunt egale în

valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”. Această sumă de bani poartă denumirea de sultă.

B) Partajul prin atribuirea bunului aflat în indiviziune, în schimbul unei sulte, în

favoarea unuia ori a mai multor coproprietari

Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se realizează

prin atribuire, coindivizarului sau coindivizarilor care au formulat o cerere în acest sens.

Condiţii:

a) bunul este indivizibil sau nu este comod partajabil în natură;

b) copărtaşul sau, după caz, copărtaşii au formulat o astfel de cerere.

Coindivizarul căruia i s-a atribuit bunul în mod provizoriu este obligat la plata drepturilor

cuvenite celorlalţi coproprietari.

Dacă mai mulţi coindivizari au solicitat atribuirea provizorie a bunului incomod partajabil

în natură, instanţa de judecată va determina coindivizarul cel mai îndreptăţit, având la bază

criterii, precum (art. 987 C.proc.civ.):

- mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din bunul de împărţit;

- natura bunului;

- domiciliul şi ocupaţia coindivizarilor;

- unul dintre coindivizari a adus îmbunătăţiri bunului în discuţie cu acordul celorlalţi

coindivizari etc.

Precizare: Numai atribuirea definitivă a bunului coindivizarului cel mai îndreptăţit pune

capăt stării de indiviziune.

C) Partajul prin vânzarea bunului

Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, coindivizarii pot

conveni ca bunul să fie vândut în orice mod stabilit de ei, preţul urmând a fi distribuit,

proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei (art. 990 C.proc.civ.).

Page 225: Drept Civil. Succesiuni

Numai în măsura în care coindivizarii nu se înţeleg asupra modului de vânzare a bunului

comun, acesta va fi vândut la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar preţul va fi distribuit între

coproprietari, proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

§5. Efecte

5.1. Efectul constitutiv al partajului

Prin partaj, coindivizarul devine proprietar exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor

de bani ce i-au fost atribuite [art. 680 alin. (1) C.civ.].

Partajul, indiferent de forma în care a fost realizat, produce efect constitutiv.

Distincţii:

a) Coindivizarii devin proprietari ai cotele care le revin din bunurile incluse în masa

succesorală, retroactiv, de la data deschiderii succesiunii [art. 1114 alin. (1) C.civ.];

b) În ceea ce priveşte bunurile succesorale sau sumele de bani care le-au revenit

coindivizarilor prin partaj, trebuie să distingem între felurile împărţelii. Astfel:

- în cazul partajului voluntar, coindivizarii devin proprietari exclusivi ai bunurilor

succesorale sau ai sumelor de bani, care le-au revenit, prin încheierea actului de partaj, de la data

stabilită în acesta, dar nu mai devreme de data încheierii actului;

- în cazul partajului judiciar, coindivizarii devin proprietari exclusivi ai bunurilor

succesorale sau ai sumelor de bani, care le-au revenit, de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătoreşti [art. 680 alin. (1) C.civ.].

c) În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc, numai dacă actul de partaj

încheiat în formă autentică, sau, după caz, hotărârea judecătorească rămasă definitivă au fost

înscrise în cartea funciară [art. 680 alin. (2) C.civ.].

5.2. Consecinţele efectului constitutiv al partajului

a) Actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân

valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului (art. 681 C.civ.).

b) Este necesară realizarea formelor de publicitate imobiliară, în ipoteza în care obiectul

partajului este reprezentat de drepturi reale imobiliare [art. 680 alin. (2) C.civ.].

c) Partajul nu poate viza acele bunuri din patrimoniul succesoral care au fost uzucapate de

către unul dintre coindivizari (art. 675 C.civ.).

Page 226: Drept Civil. Succesiuni

§6. Obligaţia de garanţie între copărtaşi

Art. 683 alin. (1) C.civ.: „Coproprietarii îşi datorează, în limita cotelor-părţi, garanţie

pentru evicţiune şi vicii ascunse, dispoziţiile legale privitoare la obligaţia de garanţie a

vânzătorului aplicându-se în mod corespunzător”.

Regulă: Obligaţia de garanţie operează independent de stipularea ei în actul de partaj.

Excepţie: Coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei

săvârşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj [art. 683 alin. (3)

C.civ.].

§7. Desfiinţare

Art. 684 alin. (1) C.civ.: „Partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi

cauze ca şi contractele”.

Drept urmare, partajul va fi lovit de nulitate absolută, dacă s-a realizat cu nerespectarea

unor norme imperative ale legii referitoare la:

- cauză ilicită sau imorală;

- obiect ilicit sau imoral;

- formă;

- prezenţa tuturor coproprietarilor.

Nulitatea relativă a actului de partaj intervine în următoarele situaţii:

a) consimţământul unuia dintre copărtaşi a fost viciat, prin dol sau violenţă;

b) nu au fost respectate condiţiile legale cu privire la capacitate.

Efectele desfiinţării partajului:

- anularea actului de partaj produce efecte retroactive, astfel încât coindivizarii trebuie

repuşi în situaţia iniţială, readucând la masa succesorală tot ceea ce au dobândit ca efect al

partajului (bunurile succesorale şi fructele produse de acestea);

- desfiinţarea actului de partaj presupune şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în

baza lui.

§8. Drepturile creditorilor

Creditorii personali ai copărtaşilor beneficiază de dreptul de opoziţie sau de dreptul de

intervenţie, astfel încât aceştia pot pretinde să fie prezenţi la partajul prin bună învoială sau pot să

intervină în procesul de partaj (art. 1156 C.civ.).

Page 227: Drept Civil. Succesiuni

Înainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui moştenitor nu pot urmări partea

acestuia din bunurile moştenirii [art. 1156 alin. (1) C.civ.].

Cât priveşte partajul realizat prin bună învoială, creditorii personali ai moştenitorilor au

dreptul de a pretinde să fie prezenţi, iar cât priveşte partajul pe cale judecătorească, aceştia au

dreptul de a interveni în proces.

Opoziţia poate fi făcută, fie anterior declanşării procedurii de partaj, fie ulterior acestui

moment, însă mai înainte ca partajul să fie soluţionat de către instanţa de judecată sau convenit

între moştenitori, extrajudiciar.

Dreptul de opoziţie poate fi exercitat printr-o declaraţie, directă (formală) sau indirectă,

adusă la cunoştinţa copărtaşilor, din care să rezulte neîndoielnic voinţa creditorului personal al

copărtaşului de a participa la partaj.

Ca urmare a exercitării dreptului de opoziţie:

a) Copărtaşii au obligaţia de a-l chema pe creditorul-oponent la partaj;

b) Creditorul-oponent are dreptul să supravegheze regularitatea partajului, dar nu poate

pretinde ca partajul să se facă, potrivit intereselor sale;

c) Din bunurile moştenirii atribuite prin partaj, precum şi din cele care le iau locul în

patrimoniul moştenitorului, creditorii moştenirii (inclusiv legatarul cu titlu particular al cărui

legat nu are ca obiect un bun individual determinat) vor fi plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii

personali ai moştenitorilor [art. 1156 alin. (5) C.civ.].

Ceilalţi moştenitori (aşadar, mai puţin cei urmăriţi) pot obţine respingerea acţiunii de

partaj, introdusă de către creditor, plătind datoria în numele şi pe seama moştenitorului debitor

[art. 1156 alin. (3) C.civ.].

Dacă există mai mulţi creditori personali ai aceluiaşi copărtaş, este necesar ca fiecare

dintre aceştia să-şi declare opoziţia la împărţeală, mai puţin în cazul creanţei solidare sau al

obligaţiei indivizibile.

§9. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Potrivit Codului civil în vigoare:

- termenul „partaj” îl înlocuieşte pe cel de „împărţeală”, folosit de reglementarea civilă

anterioară;

- amintirile de familie pot fi partajate numai prin bună învoială;

- copărtaşii îşi datorează garanţie atât pentru evicţiune, ci şi pentru vicii ascunse;

Page 228: Drept Civil. Succesiuni

- actul de partaj care priveşte bunuri imobile trebuie realizat în formă autentică şi trebuie

să îndeplinească formalităţile de publicitate;

- partajul succesoral are efect constitutiv, comoştenitorii primind, în calitate de proprietari

exclusivi, fie bunuri în natură, fie sume de bani.

Page 229: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul III

Partajul de ascendent

§1. Noţiune

Partajul de ascendent este un act juridic mixt, presupunând existenţa concomitentă a unei

liberalităţi inter vivos sau mortis causa şi a unui act de partaj, dar de natură specială. Acesta din

urmă are menirea de a evita naşterea stării de indiviziune între comoştenitori. Descendenţii vor

primi, la data deschiderii moştenirii, prin voinţa ascendentului lor, bunuri materiale şi nu cote-

părţi ideale.

§2. Condiţii

2.1. Enumerare

Art. 1161 alin. (1) C.civ.: „Partajul de ascendent se poate realiza prin donaţie sau prin

testament, cu respectarea formelor, condiţiilor şi regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte

juridice”.

Condiţii generale: Partajul de ascendent trebuie să respecte condiţiile de formă ale

donaţiei sau testamentului, precum şi condiţiile de fond privitoare la capacitate, consimţământ,

obiect şi cauză.

Precizare: Donaţia reciprocă, dispusă de către soţi în favoarea descendenţilor comuni,

este permisă.

Condiţii speciale: În plus, cu privire la partajul de ascendent trebuie îndeplinite anumite

condiţii privitoare la:

- persoanele care îl pot realiza;

- persoanele între care acesta se poate face;

- obiectul partajului;

- modul de partajare a bunurilor.

2.2. Persoanele care îl pot realiza

Art. 1160 C.civ. - pot împărţi bunurile succesorale, încă din timpul vieţii, potrivit voinţei

lor, ascendenţii (părinţi, bunici, străbunici etc.) din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie,

care au capacitatea de a dispune prin donaţie sau testament.

Page 230: Drept Civil. Succesiuni

2.3. Persoanele între care se poate realiza

Art. 1160 C.civ. – partajul de ascendent trebuie realizat în favoarea descendenţilor (copii,

nepoţi, strănepoţi etc.), fără a prezenta importanţă faptul că rudenia în linie descendentă este

firească (rezultând din căsătorie ori din afara căsătoriei), că aceasta este civilă sau că descendenţii

sunt rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.

Sancţiune:

- Regulă: Partajul de ascendent, care nu vizează toţi descendenţii care îndeplinesc

condiţiile de a veni la moştenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală, este lovit

de nulitate absolută [art. 1163 alin. (1) C.civ.].

- Excepţie: Partajul de ascendent, care nu a avut în vedere un descendent care vine la

moştenire prin reprezentare succesorală, însă în care a fost cuprins acela pe care îl reprezintă, nu

este lovit de nulitate [art. 1163 alin. (2) C.civ.].

Precizare: Îndeplinirea condiţiilor dreptului la moştenire în persoana beneficiarilor se

apreciază raportat la data deschiderii moştenirii.

2.4. Obiect

a) Partajul de ascendent realizat printr-un testament poate avea ca obiect toate bunurile,

mobile sau imobile, existente în patrimoniul ascendentului, la data deschiderii moştenirii sau

numai o parte a acestora (art. 1162 C.civ.).

Precizare: Dacă testatorul nu precizează că obiectul partajului de ascendent este format

din toate bunurile sale, inclusiv cele viitoare, bunurile care nu au fost vizate, se vor moşteni în

condiţiile dreptului comun (art. 1162 C.civ.).

b) Partajul de ascendent realizat printr-o donaţie poate avea ca obiect, sub sancţiunea

nulităţii parţiale, numai bunurile, mobile sau imobile, prezente ale dispunătorului, nu şi bunurile

viitoare ale acestuia [art. 1161 alin. (2) C.civ.].

Precizare: Vor fi dobândite în condiţiile dreptului comun (regulile moştenirii legale)

bunurile care nu au fost cuprinse în donaţia-partaj.

2.5. Mod de efectuare

Este evitată naşterea stării de indiviziune între moştenitori, numai dacă partajul de

ascendent îndeplineşte următoarele condiţii:

- partajul este efectiv, în sensul că diviziunea bunurilor trebuie să vizeze materialitatea

acestora, şi nu numai indicarea cotei-părţi care se cuvine descendenţilor;

Page 231: Drept Civil. Succesiuni

- partajul respectă dreptul descendenţilor şi soţului supravieţuitor la rezervă; în cazul

contrar, aceştia pot cere reducţiunea liberalităţilor excesive;

- partajul respectă, sub sancţiunea nulităţii absolute, cerinţele de formă prevăzute de lege

pentru donaţie şi testament.

§3. Efecte

3.1. Efectele partajului realizat prin donaţie

A) Efecte înainte de deschiderea succesiunii

a) Efecte între ascendentul-donator şi descendenţii-donatari

Între ascendentul-donator şi descendenţii-donatari, înainte de deschiderea moştenirii, iau

naştere raporturi specifice de donaţie, ce antrenează următoarele consecinţe:

- donatarii vor primi, de la data încheierii contractului, drepturile care formează obiectul

acestuia;

- donatarii pot dispune liber de bunurile dobândite, cu respectarea însă a formelor de

publicitate imobiliară pentru cazul imobilelor;

- donaţia este revocabilă pentru neexecutarea sarcinilor şi pentru ingratitudine, în

condiţiile dreptului comun;

- creditorii ascendentului pot ataca donaţia prin acţiune revocatorie, în condiţiile dreptului

comun;

- valoarea donaţiei va fi reunită fictiv la activul net al moştenirii, pentru a fi determinată

cotitatea disponibilă.

b) Efecte între descendenţii-donatari

Între descendenţii-donatari, având unii faţă de alţii calitatea de copărtaşi, iau naştere

raporturi specifice partajului, ce generează următoarele consecinţe:

- descendentul evins are acţiune în garanţie împotriva celorlalţi, în sensul că pierderea

cauzată de evicţiune sau de viciile ascunse ale bunurilor succesorale va fi suportată de fiecare

copartajant, proporţional cu partea cuvenită [art. 683 alin. (1) C.civ.];

- plata eventualelor sulte este garantată cu un privilegiu asupra bunurilor care formează

obiectul donaţiei, iar neplata acestora nu atrage rezoluţiunea convenţiei.

B) Efecte după deschiderea succesiunii

După deschiderea succesiunii, descendenţii-donatari devin succesibili, păstrând însă şi

calitatea de donatari.

a) Descendenţii care acceptă moştenirea şi care îndeplinesc condiţiile de a moşteni:

Page 232: Drept Civil. Succesiuni

- păstrează fiecare ce a primit de la defunct în stare divizată;

- răspund de datoriile şi sarcinile moştenirii, proporţional cu partea cuvenită;

- descendentul (şi/sau soţul supravieţuitor al dispunătorului) a cărui rezervă a fost

încălcată prin partajul de ascendent poate cere reducţiunea loturilor celorlalţi copartajanţi;

- descendenţii-donatari nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor primite.

b) Descendenţii care nu au acceptat moştenirea, fiind renunţători sau nedemni, păstrează

bunurile dobândite prin efectul donaţiei, în limitele cotităţii disponibile.

3.2. Efectele partajului realizat prin testament

Dacă partajul s-a realizat printr-un testament, acesta nu produce niciun efect în timpul

vieţii testatorului. La moartea ascendentului-testator însă, descendenţii gratificaţi dobândesc

bunurile în calitate de moştenitori legali şi nu de legatari cu titlu particular.

Cu privire la moştenirea primită, descendenţii au două posibilităţi:

- să accepte moştenirea, în forma divizată în care le-a fost lăsată de către ascendentul-

testator;

- să renunţe la moştenire, fără să mai primească nimic.

Precizări:

a) Partajul de ascendent, realizat printr-un testament, are valoare de act de partaj şi nu de

dispoziţie testamentară, astfel încât descendenţii nu devin moştenitori testamentari, ci au calitatea

de moştenitori legali.

b) Partajul de ascendent dă naştere unor veritabile raporturi de partaj al moştenirii, astfel

încât copărtaşii, pe de o parte, îşi datorează garanţie iar, pe de altă parte, se bucură de privilegiu,

în condiţiile dreptului comun.

c) Bunurile dobândite de către ascendent, ulterior realizării partajului, vor reveni

descendenţilor, potrivit regulilor dreptului comun, în stare de indiviziune. Dacă însă bunurile care

au format obiectul partajului de ascendent nu mai există în patrimoniul succesoral, la data

deschiderii moştenirii, copărtaşul afectat (rămas fără lot) poate cere constatarea nulităţii actului

de partaj [art. 1163 alin. (1) C.civ.]. Dacă lotul unui descendent a fost numai diminuat, astfel

încât nu este asigurată rezerva sa succesorală, acesta este îndreptăţit să ceară reducţiunea loturilor

celorlalţi copărtaşi [art. 1163 alin. (3) C.civ.].

Page 233: Drept Civil. Succesiuni

§4. Cauze de ineficacitate

Ineficacitatea partajului de ascendent este atrasă, atât de cauze de drept comun, cât şi de

cauze specifice.

Constituie cauze speciale de ineficacitate a partajului de ascendent următoarele (art. 1163

C.civ.):

- omiterea unui descendent care îndeplineşte condiţiile de a veni la moştenire, fie în nume

propriu, fie prin reprezentare succesorală, cauză ce atrage nulitatea absolută a partajului.

Această sancţiune nu intervine însă în cazul în care partajul de ascendent nu priveşte un

descendent care vine la moştenire prin reprezentare succesorală, însă priveşte pe cel reprezentat.

- încălcarea rezervei succesorale a descendenţilor sau a soţului supravieţuitor, ceea ce

antrenează reducţiunea liberalităţii excesive.

§5. Enumerarea noutăţilor aduse de Codul civil în vigoare faţă de reglementarea

anterioară

Codul civil în vigoare:

- permite reprezentarea succesorală şi în materia partajului de ascendent;

- permite ca obiectul partajului-testament să constea în bunurile asupra cărora

dispunătorul are un drept de proprietate comună în devălmăşie, alături de soţul său;

- obligă la respectarea rezervei descendenţilor şi a soţului supravieţuitor.

Page 234: Drept Civil. Succesiuni

Capitolul IV

Probleme de seminar

§1. Teme de reflecţie

1. Reflectaţi asupra utilităţii reglementării partajului de ascendent. Consideraţi că de o

instituţie juridică asemănătoare ar trebui să beneficieze şi alte categorii de persoane decât

ascendenţii şi descendenţii?

2. Consideraţi justă reţinerea de către legiuitor a caracterul imprescriptibil al acţiunii în de

partaj? Argumentaţi.

§2. Teme pentru referat

1. Indiviziunea succesorală şi proprietatea comună pe cote-părţi. Privire comparativă.

2. Partajul de ascendent.

3. Formele partajului moştenirii.

§3. Întrebări

1. Definiţi indiviziunea succesorală.

2. Determinaţi regimul juridic aplicabil indiviziunii succesorale.

3. Care sunt persoanele care pot cere partajul moştenirii?

4. Care sunt condiţiile partajului prin bună-învoială?

5. Care sunt cazurile în care partajul moştenirii trebuie realizat pe cale judecătorească?

6. Care sunt modalităţile partajului pe cale judecătorească?

7. Care este conţinutul obligaţiei de garanţie între copărtaşi?

8. Care este semnificaţia dreptului de opoziţie al creditorilor personali ai copărtaşilor?

9. Care sunt condiţiile partajului de ascendent?

10. Ce efecte generează partajul de ascendent, realizat prin testament?

§4. Teste grilă

1. Înainte de a cere ieşirea din indiviziune, comoştenitorii au asupra bunurilor succesorale:

a) un drept de proprietate exclusivă;

b) un drept de proprietate comună pe cote-părţi;

c) un drept de proprietate comună în devălmăşie.

Page 235: Drept Civil. Succesiuni

2. Caracterizează indiviziunea succesorală:

a) cunoaşterea bunurilor succesorale care se cuvin comoştenitorilor în materialitatea lor;

b) cunoaşterea cotelor-părţi care se cuvin comoştenitorilor;

c) obiectul indiviziunii este reprezentat de o universalitate juridică.

3. Pot cere partajul moştenirii:

a) moştenitorii legali;

b) legatarii cu titlu particular;

c) creditorii succesiunii, pe calea acţiunii oblice.

4. Persoana care cere partajul moştenirii trebuie să aibă:

a) capacitate deplină de exerciţiu;

b) capacitate de exerciţiu restrânsă,

c) capacitate de folosinţă.

5. Sunt supuse partajării, indiferent de formă:

a) bunurile individual determinate care formează obiectul legatului cu titlu particular;

b) amintirile de familie;

c) bunurile aduse la masa succesorală ca efect al reducţiunii liberalităţilor excesive.

6. Constituie condiţii ale partajului prin bună-învoială:

a) toţi comoştenitorii să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

b) toţi coindivizarii să fie prezenţi;

c) actul de partaj să fie realizat în formă autentică.

7. Constituie modalităţi ale partajului pe cale judecătorească:

a) atribuirea bunului aflat în coproprietate, în schimbul unei sulte, unui singur sau mai

multor copărtaşi;

b) compensaţia;

c) remiterea de datorie.

8. Partajul succesoral produce efecte:

Page 236: Drept Civil. Succesiuni

a) declarative;

b) translative de drepturi;

c) constitutive de drepturi.

9. Copărtaşii îşi datorează garanţie:

a) numai pentru evicţiune;

b) numai pentru vicii ascunse;

c) atât pentru evicţiune, cât şi pentru vicii ascunse.

10. Partajul se desfiinţează dacă:

a) toţi copărtaşii au fost prezenţi;

b) toţi copărtaşii au consimţit la împărţeala prin bună-învoială;

c) consimţământul unuia dintre copărtaşi a fost viciat.

11. Beneficiază de dreptul de opoziţie:

a) creditorii succesiunii;

b) creditorii personali ai moştenitorilor;

c) legatarii cu titlu particular.

12. Acţiunea de ieşire din indiviziune trebuie introdusă în termen de:

a) 6 luni de la data deschiderii moştenirii;

b) 1 an de la data deschiderii moştenirii;

c) 3 ani de la data deschiderii moştenirii.

13. Pot realiza un partaj de ascendent:

a) părinţii;

b) bunicii;

c) străbunicii.

14. Partajul de ascendent se poate realiza prin:

a) donaţie;

b) testament;

c) acţiune în justiţie.

Page 237: Drept Civil. Succesiuni

15. Partajul de ascendent este ineficace dacă:

a) a fost omis un descendent;

b) a fost încălcată rezerva descendenţilor;

c) a fost încălcată rezerva ascendenţilor privilegiaţi.

16. Actele de dispoziţie asupra bunului indiviz pot fi încheiate:

a) de un singur coindivizar, fără acordul celorlalţi;

b) cu respectarea regulii majorităţii cotelor-părţi;

c) cu respectarea regulii unanimităţii.

17. Contractele de locaţiune cu privire la bunul indiviz, încheiate pe un termen mai mic de

trei ani, pot fi făcute numai cu:

a) acordul tuturor coindivizarilor;

b) acordul coindivizarilor care deţin majoritatea cotelor-părţi;

c) acordul expres al soţului supravieţuitor al defunctului.

18. Cât priveşte bunul indiviz, nu este necesar acordul tuturor coindivizarilor în cazul:

a) actelor de administrare;

b) actelor de conservare;

c) acţiunilor în justiţie.

19. Suspendarea pronunţării partajului poate dura:

a) mai mult de 5 ani;

b) mai puţin de 5 ani;

c) cel mult un an.

20. În cazul partajului de ascendent, trebuie respectată rezerva succesorală a:

a) ascendenţilor privilegiaţi;

b) descendenţilor;

c) soţului supravieţuitor.

Page 238: Drept Civil. Succesiuni

Bibliografie

Adam I., Rusu A., Drept civil. Succesiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

Alexandresco D., Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV,

partea a II-a, Ed. Socec & Co., Bucureşti, 1912.

Bacaci Al., Comăniţă Gh., Drept civil. Succesiunile, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Cantacuzino M.B., Elementele dreptului civil, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.

Cărpenaru St., Dreptul de moştenire, în Deak Fr., Cărpenaru St., „Drept civil. Contracte

speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire”, Universitatea Bucureşti, 1983.

Chirică D., Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996.

Deak Fr., Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a, actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002.

Dogaru I., Stănescu V., Soreaţă M.M., Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2009.

Eliescu M., Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.

Florescu D.C., Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Frenţiu G.C., Ricu C.S., Cartea a IV-A. Despre moştenire şi liberalităţi, în colectiv de

autori, „Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă”, vol. II. Art. 953-1649, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Genoiu I., Dreptul la moştenire în Codul civil, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2013.

Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român, Bucureşti,

1929.

Macovei D., Drept civil. Succesiuni, Ed. „Chemarea”, Iaşi, 1993.

Macovei C., Dobrilă M.C., Cartea a IV-a, „Despre moştenire şi liberalităţi”, în Baias

Fl.A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I., (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

Popa I., Curs de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al., Drept civil român. Regimuri matrimoniale.

Succesiuni. Donaţiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucureşti, 1948.

Page 239: Drept Civil. Succesiuni

Safta-Romano E., Dreptul de moştenire, Ed. Grafix, Iaşi, 1995.

Stănciulescu L., Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.

Succesiunile, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.

Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011.

Zinveliu I., Dreptul la moştenire în Republica Socialistă România, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1975.