DREPT CIVIL. DREPTURI REALE

1. Notiunea si structura patrimoniului

Codul civil nu defineste notiunea de patrimoniu, desi foloseste acest termen, ca de altfel si alte izvoare ale dreptului civil.In sens economic patrimonial desemneaza totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane. In sens juridic, patrimoniul desemneaza totalitatea drpturilor si a obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane. In concluzie putem afirma ca patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor materiale si totalitatea drepturilor care compun averea unei persoane.

Din definitie rezulta ca patrimoniul are in structura sa doua elemente:- latura active, alcatuita din totalitatea drepturilor patrimoniale- latura pasiva, alcatuita din totalitatea obligatiilor patrimoniale.

2. Caracterele juridice ale patrimoniului

Patrimoniul este o unitate distincta de elementele sale componente care exista independent de modificarile concrete. Din aceasta trasatura juridica se desprind doua elemente:

- patirmoniul apare ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor mase de drepturi si obligatii, fiecare avand un regim juridic determinat.

- Drepturile si obligatiile sunt distincte de universalitate, in sensul ca schimbarile ce se produc in legatura cu drepturile si obligatiile nu afecteaza identitatea universalitatii, deoarece, de regula, drepturile si obligatiile sunt avute in vedere numai sub aspectul lor valoric.

1. Orice persoana are patrimoniu2. Patrimoniul este unic3. Patrimoniul este divizibil4. Patrimoniul este inalienabil

3. Divizibilitatea patrimoniului

Divizibilitatea patrimoniului inseamna ca acesta poate fi impartit in mai multe mase de bunuri, fiecare dintre ele avand un regim juridic diferit. De exemplu, sotii au in patrimoniul lor atat bunuri commune, respectiv bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei conform Art 30 Codul familiei, cat si bunuri proprii expres mentionate din art 31 Codul familiei astfel incat creditorii comuni ai sotilor pot urmari bunurile commune, iar in masura in care acestea nu sunt indeajuns pentru acoperirea creantei vor putea urmari si bunurile proprii, in schimb creditorii

personali vor putea urmari bunurile proprii si numai daca nu isi pot satisface creanta vor solicita impartirea bunurilor comune pentru acoperirea creantei din partea de bunuri comune ale sotului debitor.

4. Functiile patrimoniului

Patrimoniul indeplineste trei functii:- patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari- patrimoniul explica si face posibila subrogatia reala cu titlu particular- patrimoniul explica si permite transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu

universal.

5. Patrimoniul si gajul general al creditorilor chirografari Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este instituit de art 1718 Cod civil care prevede ca: Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini datoriile sale cu toate bunurile sale mobile si immobile, prezente si viitoare. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala- gaj, ipoteca sau privilegiu – care sa le asigure creanta. Patrimoniul constituie singura garantie generala a tuturor creditorilor titulatului sau care va raspunde fata de creditori cu toate bunurile sale care se afla in patrimoniul sau, bunuri prezente sau viitoare. Gajul general confera creditorilor dreptul de a urmari doar bunurile existente in patrimoniul debitorului in momentul executarii silite, precum si bunurile ce vor intra in patrimoniul acestuia, pana la realizarea integrala a creantei sale.

6. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatia reala reprezinta inlocuirea unui lucru cu altul, iar daca se produce in cadrul unui patrimoniu se numeste subrogatie reala cu titlu universal.De exemplu, daca un lucru este vandut, locul sau in patrimoniu va fi luat de pretul incasat, iar daca din acest prêt se va achizitiona un alt lucru, pretul va fi inlocuit cu lucrul in care a fost investit. Valorile de inlocuire, nou intrate in patrimoniu, vor avea regimul juridic al valorilor inlocuite.

7. Patrimoniul si transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal

Patrimoniul explica transmisiunea universala si cu titlu universal care intervine in urmatoarele situatii:

- decesul persoanei fizice- reorganizarea persoanei juridice

La decesul unei persoane fizice sau in caz de reorganizare a unei persoane juridice se transmit toate drepturile si obligatiile care au apartinut subiectului de drept,

obliectul transmisiunii constituindu-l intregul patrimoniu ca universalitate juridical si nu drepturile si obligatiile private in mod izolat.Transimisiunea universala intervine atunci cand se transmite intreg patrimoniul, nefractionat de la o persoana la alta persoana. De exemplu, la decesul unei persoane intregul sau patrimoniu revine unui singur mostenitor, care are vocatie universala legala sau testamentara.

Transmisiunea cu titlu universal consta in transmiterea fractionate a intregului patrimoniu al unei persoane la doua sau mai multe persoane. De exemplu, patrimoniul succesoral al persoanei decedate se transmite fractionat la doi sau mai multi mostenitori care se vor afla in insiviziune cu privire la bunurile dobandite pana la momentul partajului.

8. Notiunea si caracterele juridice ale drepturilor reale

Drepturile reale – jus in re – sunt acele drepturi subiective civile in virtutea carora titularul lor poate sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat, in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara interventia unei alte persoane.

- Drepturile reale sunt drepturi absolute, opozabile erga omnesDreptul absolut este acel drept subiectiv civil, in temeiul caruia, titularul sau, determinat, are posibilitatea sa-l exercite singur, celorlalte persoane revenindu-le obligatia, generala si negative, de a nu face nimic de natura sa-i aduca atingere.

- drepturile reale au un caracter perpetuu sau limitatdrepturile reale cu caracter perpetuu sunt proprietatea si servitutie.

- drepturile reale sunt limitate ca numardrepturile reale sunt limitate ca numar, fiind indicate expres de lege, numai prin lege putand fi create noi drepturi reale.

- dreptul de urmarire si dreptul de preferinta= dreptul de urmarire este posibilitatea recunoscuta titularului unui drept real de a pretinde restituirea bunului de la orice persoana la care acesta s-ar afla= dreptul de preferinta consta in posibilitatea conferita de dreptul real titularului sau de a fi satisfacut cu priotitate fata de titularii altor drepturi.

9. Notiunea si caracterele juridice ale drepturilor de creanta Dreptul de creanta- jus in personam- este acel drept subiectiv civil in virtutea caruia subiectul activ – creditorul- poate pretinde subiectului pasiv – debitorul- sad ea, sa faca sau sa nu faca ceva.

- dreptul de creanta este un drept relativedreptul de creanta este un raport juridic intre doua subiecte determinate de la inceput, atat subiectul activ cat si subiectul pasiv sunt determinate

- drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar

drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, izvorul acestora putans fi un act juridic sau un fapt juridic.

- dreptul de creanta nu da nastere dreptului de urmarire si dreptului de preferintafiind un drept relativ, dreptul de creanta nu produce cele doua efecte specifice, dreptul de urmarire si dreptul de preferinta, intalnite in cazul drepturilor reale

10. Comparatie intre drepturile reale si drepturile de creanta Asemanari:

- ambele sunt drepturi patrimoniale- la ambele drepturi sunt cunoscute titularii lor, ca subiecte active

Deosebiri:- la dreptul real este determinat numai subiectul activ, cel pasiv fiind nedeterminat- la dreptul de creanta este determinat si subiectul activ ( creditorul ) si subiectul

pasiv ( debitorul )- dreptului real ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu face nimic de

natura sa aduca atingere exercitiului dreptului de catre titularul sau- dreptului de creanta ii corespunde obligatia subiectului pasiv, determinat, de a da ,

a face sau a nu face ceva- drepturile reale sunt limitate ca numar, fiind indicate expres de lege- drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar, partile prin acte juridice putand da

nastere la orice drept de creanta- numai in cazul drepturilor reale sunt intalnite doua efecte specifice: dreptul de

urmarire si dreptul de preferinta- drepturile reale sunt aparate prin actiuni reale- drepturile de creanta sunt aparate prin actiuni personale

11. Obligatiile reale de a face ( propter rem )

Obligatiile reale de a face sunt indatoriri ce revin detinatorului unui bun determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.

- pot fi legale sau conventionale

12. Obligatiile opozabile si tertilor (scriptae in rem )

Obligatiile opozabile si tertilor se caracterizeaza prin faptul ca sunt atat de strans legate de posesia unui bun, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca posesorul bunului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat direct si personal la nasterea raportului obligational.

13. Continutul juridic al dreptului de proprietate

Din definitia dreptului de proprietate se desprind cele trei atribute care formeaza continutul juridic al dreptului de proprietate: posesia, folosinta si dispozitiaPosesia Dreptul de a folosi bunul denumit si usus este posibilitatea care-i permite proprietarului sa-l stapaneasca efectiv si in mod nemijlocit.

FolosintaDreptul de a culege fructele bunului denumit si fructus, este prerogativa conferita titularului dreptului de proprietate de a culege si percepe fructele produse de acesta.

DispozitiaDreptul de a dispune de lucru denumit si abusus are doua componente: dispozitia juridica si dispozitia materiala.

14. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Drept absolut – este recunoscut titularului sau, in raporturile acestuia cu toti ceilalti, care sunt obligati sa nu faca nimic de natura a-l incalca.

Drept exclusiv- proprietarul singur poate exercita asupra lucrului cele trei attribute ale proprietatii, servindu-se, folosindu-se si dispunand de lucrul ce-i apartine

Drept perpetuu – caracterul de drept perpetuu al proprietatii nu inseamna ca proprietarul nu poate pierde dreptul sau asupra lucrului.

Drept al carui continut si limite sunt stabilite de lege – dreptul de proprietate se exercita numai in limitele determinate de lege.

15. Dreptul de proprietate privata . Titularii. Obiectul

Dreptul de proprietate privata este acel drept de propritate care are ca titular persoane fizice, persoane juridice, statul si unitatile administrative- teritoriale, asupra bunurilor mobile sau immobile aflate in circuitul civil, acestia exercitand asupra lor atributele conferite de dreptul de proprietate ( posesia, folosinta, dispozitia ) in nume si interes propriu in limitele determinate de lege.

Subiecte ale dreptului de proprietate privata pot fi: - persoanele fizice- persoanele juridice- statul- unitatile administrativ – teritoriale

Obiectul dreptului de proprietate private poate fi orice bun, cu singura exceptie a bunurilor care conform art 136 alin 3 sin Constitutie, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

16. Limitele legale ale dreptului de proprietate privata

Limitele legale de interes privat decurg din raportul de vecinatate. Codul civil le numeste servituti naturale si servituti legale.Servitutiile naturale sunt obligatia de granituire, obligatia de a contribui la ingradirea proprietatii, ingradirea referitoare la scurgerea apelor, ingradirea referitoare la izvoare.Servitutiile legale sunt: servitutea de trecere pe locul vecin, servitutea de vedere pe proprietatea vecinului, ingradirea referitoare la plantatii si constructii, servitutea de picatura a stresinilor, servitutea zidului, gardului si santului comun.

17. Limitele conventionale ale dreptului de proprietate privata

Limitele conventionale sunt acele limite care isi au izvorul in conventia partilor, ceea ce inseamna ca titularul dreptului de proprietate are posibilitatea de a-si ingradi exercitarea acestui drept pe cale conventionala.

18. Clauza de inalienabilitate

19. Stingerea dreptului de proprietate privata

(1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi insa dobandit de altul prin uzucapiune sau intr-un alt mod, in cazurile si conditiile anume determinate de lege .

(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunta, prin declaratie autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, inscris in cartea funciara. Dreptul se stinge in momentul parasirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin inscrierea in cartea funciara, in conditiile legii, a declaratiei de renuntare .

(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, fixata de comun acord intre proprietar si expropriator. In caz de divergenta asupra cuantumului despagubirilor, acesta se stabileste pe cale judecatoreasca.

(4) Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea.

20. Principiile exproprierii

1. Existenta unei cause de utilitate publicaExproprierea se poate face numai pentru lucrari de utilitate publica, care potrivit art 5 din Legea nr 33/ 1994 se declara pentru lucrari de interes national sau de interes local.

2. Existenta unei despagubiri drepte si prealabileExpropriatorul este obligat sa plateasca proprietarului bunului expropriat sau titularilor altor drepturi reale cu privire la bunul expropriat o compensare pentru pierderea suferita care trebuie sa fie dreapta, adica sa acopere intreaga pierdere suferita de persoanele afectate de masura exproprierii.

3. Exproprierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreascaInstanta de judecata dispune cu privire la expropriere si stabileste despagubirea pe care urmeaza sa o primeasca expropriatorul.

21. Procedura exproprierii

Procedura exproprierii se desfasoara in trei etape reglementate distinct in lege:a. utilitatea publica si declararea eib. masurile premergatoare exproprieriic. exproprierea si plata despagubirilor

Pentru a se produce exproprierea este necesar sa fie intrunite, in mod cumulative, urmatoarele conditii:

- existenta unei declaratii de utilitate publica- existenta unei publicitati speciale- existenta unei juste si prealabile despagubiri

Declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si conditionat de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, aprobate, conform legii, pentru localitati sau zone unde se intentioneaza executarea ei.Dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzand terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de despagubire.Propunerile de expropriere, impreuna cu procesul verbal care incheie cercetarea prealabila declararii utilitatii publice, se notifica titularilor drepturilor reale asupra imobilelor, in termen de 15 zile de la publicare, iar aceste persoane pot face intampinare impotriva actelor respective in termen de 45 de zile de la primirea notificarii.Solutionarea cererii de expropriere este de competenta tribunalului in a carui raza este situate bunul imobil propus pentru expropriere.Instanta va verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru expropriere si va stabili cuantumul despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti.Pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie compusa din trei experti: unul numit de instanta, unul desemnat de expropriator si unul din partea persoanelor supuse exproprierii.Primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile formulate de parti si va hotara, despagubirea acordata neputand sa fie mai mica decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de o alta persoana interesata.

22. Efectele exproprierii

Exproprierea produce urmatoarele efecte:- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in

patrimoniul expropriatorului- imobilul expropriat trece in proprietatea publica liber de orice sarcini- stingerea dezmembramintelor dreptului de proprietate : uzul, uzufructul, abitatia si

superficia- stingerea drepturilor personale dobandite de alte persoane asupra imobilului

expropriat, cum ar fi acele rezultate dintr-un contract de locatiune sau un contract de comodat.

- Subrogatia reala cu titlu particular: ipoteca si privilegiul imobiliar se stramuta de drept asupra despagubirilor stabilite, iar odata ce despagubirea a fost stabilita, creditorul ipotecar nu mai poate proceda la executarea silita a imobilului respectiv.

23. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica

1. Drept inalienabil – bunurile apartinand dreptului de proprietate publica nu pot fi instrainate, nu pot forma obiectul unor garantii reale ( gaj, ipoteca ), sub sanctiunea nulitatii absolute a actelor juridice avand ca obiect instrainarea sau grevarea cu o sarcina reala.

2. Drept imprescriptibil – bunurile apartinand domeniului public al statului si al autoritatilor administrativ – teritoriale sunt imprescriptibile atat extinctive cat si achizitiv.

3. Drept insesizabil – bunurile proprietate publica nu pot fi urmarite de creditorii proprietarului lor sau de creditorii celor carora le-au fost date in administrare sau cu orice titlu.

24. Obiectul dreptului de proprietate publica

Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiului aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national , plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusive al proprietatii publice.

25. Criteriile de includere a bunurilor in domeniul public

Delegatia legii- fac parte din domeniul public bunurile espres enumerate in acest sens de lege

Natura bunurilor- intra in domeniu public bunurile care sunt de uz sau de interes public

Afectiunea bunurilor – intra in alcatuirea domeniului public acele bunuri ce sunt destinate uzului sau interesului public.

Sunt bunuri de uz public acele bunuri care prin natural lor sunt de folosinta generala- parcuri, drumuri publice, piete publice. De interes public sunt acele bunuri ce intereseaza toti membrii societatii, chiar daca nu au acces nemijlocit la folosinta acelor bunuri- scoli, spitale, muzee etc.

26. Exercitarea dreptului de proprietate publica si drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice

Titularii dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ – teritoriale ca subiecte de drept public, investite cu prerogative de putere.Exercitarea dreptului de proprietate publica revine potrivit dispozitiilor legale, organlor centrale ale puterii executive – Guvern, ministere, ale autoritatilor centrale, autoritatilor locale.

1. Dreptul de administrareTitularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul sis a dispuna de acesta, in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare. Dreptul de administrare este un drept real, constituit pe temeiul proprietatii publice. Poate fi revocat numai daca titularul sau nu-si exercita drepturile si nu-si executa obligatiile nascute din actul de transmitere.

2. Dreptul de concesiuneContractul de concesiune este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinate, unei persoane, denumita concesionar, care actioneaza pe riscul si raspunderea sa , dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente.

3. Inchirierea bunurilor proprietate publicaContractul de inchiriere se poate incheia de titularul dreptului de proprietate sau de administrare cu orice persoana fizica sau juridical, romana sau straina. Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, iar sumele incasate din inchiriere se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale.

4. Darea in folosinta gratuitaIn conformitate cu dispozitiile legale, statul si unitatile administrativ – teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

27. Dreptul de administrare. Reglementarea legala. Titularii

Dreptul de administrare este un drept real, constituit pe temeiul proprietatii publice. Potrivit art 136 alin 4 din Constitutie, in conditiile legii organice bunurile proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice, iar conform art 12 din Legea nr 213/1998, bunurile din domeniu public pot fi date dupa caz in administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, a altor institutii publice de interes national, judetean sau local.

Titularii dreptului de administrare sunt:- regiile autonome- prefecturile- autoritatile publice centrale si locale cu personalitate juridica ( ministere, consilii

judetene, consilii locale )- institutiile publice de interes national, judetean sau local.

28. Dreptul de administrare: Caractere juridice. Exercitarea. Stingerea

Sub aspectul caracterelor juridice, dreptul de administrare are aceleasi caractere ca si dreptul de proprietate public, respectiv este un drept inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca bunul sis a dispuna de acesta, in conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare.

Titularul dreptului de administrare raspunde , in conditiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neindeplinirii acestei obligatii, iar neindeplinirea acestei obligatii poate atrage revocarea dreptului de administrare.Dreptul de administrare va putea fi revocat numai daca titularul sau nu-si exercita drepturile si nu-si executa obligatiile nascute din actul de transmitere.

29. Dreptul de concesiune: Reglementarea legala. Caractere juridice.

Cadrul juridic general al concesionarii este reglementat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica care a fost adoptata avand in vedere necesitatea si urgenta compatibilizarii depline a legislatiei nationale in domeniul concesiunilor cu reglementarile si practica comunitara, recomandarea Comisiei Europene de abrogare expresa a Legii nr 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

Caracterele juridice ale dreptului de concesiune sunt: Contract administrativ, solemn, sinalagmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva si intuitu personae.

30. Dreptul de concesiune: Obiectul . Titularii. Constituirea

Fac obiectul dreptului de concesiune bunurile care sunt proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ – teritoriale, potrivit Constitutiei si reglementarilor legale privind prorietatea publica.

Titularii dreptului de concesiune pot fi concedenti, astfel cum dispune art 5 din O.U.G nr 54/2006 : ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunuri din domeniul public national; consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local pentru bunurile din domeniul public judetean ori local.Concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridical, indiferent de cetateniei sau nationalitate ; sunt excluse persoanele juridice de drept public.

31. Dreptul de concesiune: Exercitarea. Incetarea

(1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.

(2) Fructele, precum şi, în limitele prevăzute de lege şi în actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.

(3) În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului, în condiţiile legii şi ale contractului de concesiune.

Contractul de concesiune poate inceta, in conditiile legii, astfel: - la implinirea termenului stabilit in contract- prin denuntare unilaterala de catre concedent, atunci cand este impusa de interesul

national sau local dar cu plata unei juste si prealabile despagubiri.

32. Darea in folosinta gratuita

In conformitate cu dispozitiile legale, statul si unitatile administrativ - teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrative, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

33. Inchirierea bunurilor proprietate publica

Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ – teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia.

Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, iar sumele incasate din inchiriere se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale.

34. Proprietatea rezolubila: Notiune. Modalitatea de exercitare a atributelor dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate afectat de modalitati este definit ca fiind acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, care fie ca apartine simultan la doua sau mai multe persoane, fie ca existenta lui viitoare in patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau o imprejurare prevazuta de lege sau stabilita prin vointa omului.

Proprietatea este rezolubilă când este afectată de o conditie rezolutorie ori suspensivă, adică atunci când transferul dreptului de proprietate s-a f ăcut subconditie rezolutorie sau suspensivă.

35. Proprietatea anulabila

Proprietateaanulabila este acea modalitate a dreptului de proprietate care ia nastere prin dobandirea acestui drept in temeiul unui act juridic translativ de proprietate afectat de o cauza de nulitate relative.

36. Coproprietatea obisnuita Coproprietatea se defineste ca fiind acel drept de proprietate al carui obiect este indiviz, din punct de vedere material, insa divizat sub aspect ideal. Astfel, nici unul dintre titulari nu are un drept exclusive cu privire la o fractiune materiala din bunul respective, insa detine o cota-parte ideala din dreptul de proprietate.

37. Coproprietatea obisnuita. Actele incheiate cu privire la bunul comun.

Actul juridic de conservare – este acela prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Sunt acte de conservare: intreruperea unei prescriptii, inscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somatia.

Actul juridic de administrare – este acel act juridic civil prin care se urmareste sa se realizeze o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu. Sunt acte de administrare: culegerea fructelor, asigurarea unui bun, locatiunea unui bun pe un termen de pana la 5 ani, deoarece dupa acest termen locatiunea devine un act de dispozitie.

Actul juridic de dispozitie- este acela care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Sunt acte de dispozitie: vanzarea, donatia, constituirea unui gaj, constituirea unei ipoteci.

38. Coproprietatea fortata. Cazurile. Regimul juridic general.

Coproprietatea fortata exista si se mentine indiferent de vointa coproprietarilor.

In dreptul nostru civil sunt cunoscute patru cazuri de coproprietate fortata:- coproprietate fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau

apartamente- coproprietate fortata asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a

doua imobile vecine- coproprietate fortata asupra despartiturilor comune- coproprietate fortata asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie

39. Coproprietatea fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau aparatamente

In intelesul art 1 alin 2 din Normele metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, prin bloc de locuinte- cladire- condominiu, se intelege o proprietate imobiliara din care unele parti sunt proprietati individuale, reprezentate din apartamente sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta, iar restul, proprietate comuna indiviza.

40. Coproprietatea fortata asupra despartiturilor comune

Coproprietatea fortata asupra despartiturilor comune este reglementata in art. 590- 609 Cod civil. Sunt despartituri comune: zidul comun, santul comun, gardul comun.

41. Partajul

Partajul sau imparteala este operatiunea juridical prin care se pune capat starii de proprietate comuna, in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun sunt impartite in mod material intre copartasi.Partajul se poate realiza pe cale conventionala sau, in caz de divergenta intre copartasi pe cale judecatoreasca.

42. Proprietatea comuna in devalmasie

Proprietatea comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de proprietate comuna caracterizata prin faptul ca titularii sai nu au determinata cota- parte ideala din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefractionate in materialitatea lor, bunul apartinand deopotriva tuturor coproprietarilor.

43. Proprietatea periodica

Proprietatea periodica este definita ca fiind o modalitate a dreptului de proprietate in cadrul careia fiecare titular exercita in nume propriu si in interes propriu prerogativele dreptului sau de proprietate pe perioade determinate, care se repeat succesiv si perpetuu, la intervale regulate, presupunand cel putin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice, inclusiv statul , intre care nu exista niciun raport juridic.

44. Caracterele juridice ale dreptului de superficie

Din definitia dreptului de superficie rezulta caracterele juridice care tin de esenta sa:

- este un drept real principal imobiliar, un drept de proprietate corporala, avand ca obiect numai constructii, plantatii sau lucrari atasate la sol

- este un drept perpetuu in sensul ca dureaza atat timp cat exista constructia, plantatia sau lucrarea amplasata pe terenul proprietatea altei persoane, fara a se stinge prin neintrebuintare

- este un drept imprescriptibil in sensul ca actiunea in revendicare poate fi exercitata de superficiar atata vreme cat dreptul exista

- nu poate inceta pe calea iesirii din indiviziune, deoarece dreptul superficiarului si dreptul proprietarului terenului nu se afla in indiviziune

- poate fi integral daca priveste toate constructiile, lucrarile sau plantatiile de pe un teren

- poate fi partial daca poarta numai asupra anumitor lucrari, plantatii sau constructii situate pe acel teren

45. Dobandirea dreptului de superficie

Dreptul de superficie poate fi dobandit prin :- Uzucapiune - dupa regulile aplicabile in cazul dobandirii pe aceasta cale a

drepturilor reale- titlu - inseamna dobandirea acestuia prin conventie, legat sau act de concesiune- conventie - se constituie cand proprietarul unui teren convine cu o alta persoana ca

aceasta din urma sa amplaseze pe terenul sau o constructie, o alta lucrare sau o plantatie.

- legat - se dobandeste in ipoteza in care tertatorul lasa proprietatea terenului unui legatar si proprietatea constructiei sau plantatiei altui legatar.

- Act de concesiune- Temeiul legii – se dobandeste atunci cand sotii construiesc pe terenul bun propriu

al unuia dintre ei

46. Intinderea si exercitarea dreptului de superficie

Superficiarul, avand un drept de proprietate asupra constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor, exercita atributele acestuia – posesia, folosinta si dispozitia – in integralitatea lor. Asupra terenului pe care se afla edificiile si plantatiile, superficiarul exercita posesia, folosinta si un drept de dispozitie materiala limitate, reprezentand doar posibilitatea de a dispune de substanta terenului in masura necesara realizarii constructiilor, plantatiilor sau a altor lucrari.Superficiarul poate transmite dreptul de proprietate asupra constructiei, plantatiei sau a altor lucrari, odata cu acesta transmitandu-se si dreptul de superficie.

47. Dreptul de superficie. Apararea. Incetarea superficiei si efectele incetarii..

Indiferent de formele sale dreptul de superficie poate fi aparat prin actiunea confesorie de superficie. In forma deplina a dreptului de superficie, aceasta actiune se confunda practic cu actiunea in revendicare, fiind imprescriptibila.

Dreptul de superficie se stinge in urmatoarele moduri:- prin disparitia ( pieirea sau desfiintarea ) toata a constructiei, plantatiei sau

lucrarilor- prin confuziune, cand o persoana ( proprietarul terenului, superficiarul ori un tert)

dobandeste dreptul de proprietate atat asupra terenului cat si asupra constructiei, lucrarii ori plantatiei existente pe teren

Efectele incetarii sunt:

- efectele incetarii prin expirarea termenului- efectele incetarii prin consolidare- efectele incetarii prin pieirea constructiei

48. Caracterele juridice ale dreptului de uzufruct

1. Uzufructul este un drept real , fiind opozabil erga omnes, inclusive proprietarului, iar cand obiectul sau il reprezinta bunuri corporale, confera titularului dreptul de urmarir si de preferinta.

2. Uzufructul este un drept temporar, deoarece se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului daca acesta este o persoana fizica sau cel tarziu dupa 30 de ani, daca titularul este o persoana juridical

3. Uzufructul este mobiliar sau imobiliar, in raport cu bunurile asupra carora a fost constituit

4. Uzufructul este un drept de folosinta, deoarece uzufructuarul dobandeste dreptul de a intrebuinta lucrul si de a-i culege fructele

5. Uzufructul este un drept incesibil, ceea ce inseamna ca nu se poate transmite prin acte juridice.

49. Drepturile nudului proprietar

1. Dreptul de a dispune de lucru, dar cu respectarea prerogativelor ce revin uzufructuarului.

2. Sa-si insuseasca productele lucrului, doarece consumand substanta lucrului, productele, spre deosebire de fructe, nu se cuvin uzufructuarului.

3. Sa exercite in justitie toate actiunile prin care sa-si apere dreptul sau de proprietate ( actiunea in revendicare, in granituire, negatorie, actiunea pentru constatarea unei servituti, pentru iesirea din indiviziune ).

50. Obligatiile nudului proprietar

1. Obligatia de a-l garanta pe uzufructuar impotriva evictiunii in cazul in care obligatia de garantie rezulta din natura uzufructului

2. Obligatia de a nu-l stanjeni pe uzufructuar in exercitiul drepturilor sale.

51. Drepturile uzufructuarului

1. Dreptul de a cere predarea in folosinta a bunului - are la dispozitie actiunea confesorie impotriva nudului proprietar ori a succesorilor acestuia, daca uzufructul s-a constituit prin legat

2. Dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele – ii confera uzufructuarului dreptul sa efectueze acte de conservare si de administrare asupra bunului

3. Dreptul de a exercita prerogativele pe care i le confera constituirea uzufructului, in mod direct si nemijlocit sau prin intermediul unei persoane.

4. Dreptul de a folosi actiunile posesorii pentru apararea uzufructului

52. Obligatiile uzufructuarului

1. Obligatia de a intocmi un inventar al bunurilor mobile si un proces- verbal de constatare a starii bunurilor imobile

2. Obligatia de a aduce o cautiune3. Obligatia de a se folosi de bun ca un bun proprietar4. Obligatia de a aduce la cunostiinta nudului proprietar orice incalcari sau

uzurpari ale dreptului acestuia5. Obligatia de a respecta si a continua modul de folosire stabilit de

proprietar, in sensul de a folosi lucrul intocmai ca si proprietarul lucrurlui6. Obligatia de a suporta anumite cheltuieli si sarcini ale lucrului cum ar fi

plata taxelor si impozitelor etc7. Sa restituie bunul care a facut obiectul uzufructului, in natura si in starea

in care se gasea ca la momentul constituirii uzufructului8. sa restituie bunuri de aceeasi calitate si cantitate si valoare sau dupa caz

echivalentul lor banesc in cazul in care obiectul uzufructului l-au constituit bunuri consumptibile.

9. obligatia de a plati nudului proprietar despagubiri in caz de pieire sau deteriorare din culpa a bunului.

53. Stingerea uzufructului

Uzufructul se stinge in urmatoarele cazuri:1. Moartea uzufructuarului2. expirarea termenului pentru care a fost constituit3. consolidarea sau intrunirea in aceeasi persoana a calitatilor de uzufructuar

si proprietar4. renuntarea uzufructuarului5. neuzul sau prescriptia extinctive6. pieirea totala a lucrurlui7. uzucapiunea sau prescriptia achizitiva in favoarea unui tert8. abuzul de folosinta9. rezolvirea, revocarea sau anularea titlului prin care s-a constituit

uzufructul ori a dreptului celui ce a constituit uzufructul, conduc la stingerea uzufructului

10. exproprierea imobilului

54. Dreptul de uz Dreptul de uz este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate, conform caruia, titularul sau, numit uzuar, are posibilitatea de a exercita atributele posesiei si ale folosintei asupra unui bun mobil sau imobil al altei persoane, dar numai in masura necesara acoperirii nevoilor personale si ale familiei sale.

55. Caracterele juridice ale dreptului de servitude

1. Servitutea este un drept real principal derivat asupra lucrului altuia, constituind un dezmembramant al dreptului de proprietate

2. Servitutea presupune doua bunuri imobile, prin natural or, apartinand unor proprietari diferiti.

3. Servitutea este intotdeauna un drept imobiliar, deoarece nu poate fi stabilita decat cu privire la bun imobil prin natura sa.

4. Servitutea este un accesoriu al fondului dominant si o sarcina impusa fondului aservit.

5. Servitutea are un caracter perpetuu, fiind determinat de perpetuitatea dreptului de proprietate asupra fondului dominant.

6. Servitutea este indivizibila, ceea ce inseamna ca ea greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant.

56. Exercitarea dreptului de servitude

Drepturile si obligatiile ce revin proprietarului fondului dominant si proprietarului fondului aservit reprezinta exercitarea dreptului de servitute.Aceste drepturi si obligatii sunt in functie de modul de constituire al fiecarei servituti. Astfel :

- in situatia servitutiilor naturale si legale, drepturile si obligatiile celor doi proprietari sunt prevazute de lege

- in cazul servitutiilor stabilite prin titlu, drepturile si obligatiile sunt stipulate prin actul juridic de constituire

- in cazul in care servitutea a fost dobandita prin uzucapiune, drepturile si obligatiile sunt in functie de de modul in care s-a executat posesia pe durata termenului de prescriptie

- in ipoteza in care servitutea a fost constituita prin destinatia proprietarului, drepturile si obligatiile sunt cele care rezulta din starea de fapt stabilita intre cele doua imobile de proprietarul originar al celor doua fonduri.

57. Stingerea servitutilor

Stingerea servitutiilor se realizeaza datorita unor cause generale sau unor cauze speciale.

1. cauzele generale de stingere a servitutilor sunt cele care opereaza in cazul tuturor drepturilor reale

- pieirea fondului aservit, care stinge servitutea prin lipsa obiectului servitutii- renuntarea la exercitiul servitutii de catre titularul ei, proprietarul fondului

dominant- revocarea, rezolutiunea sau anularea dreptului celui care a constituit servitutea sau

a titlului constitutive- expirarea termenului, in cazul in care prin actul constitutive s-ar fi prevazut un

asemenea termen si acesta s-a implinit

2. Cauze speciale de stingere a servitutilor sunt urmatoarele:- impoibilitatea materiala de exercitare a servitutii- neuzul sau prescriptia extinctiva : conduce la stingerea servitutii daca nu a fost

exercitata timp de 30 de ani.- Confuziunea duce la stingerea servitutii prin reunirea celor doua fonduri in

patrimoniul aceluiasi proprietar- Exproprierea unui imobil

58. Domeniul de aplicare al posesiei

Drepturile care por fi poseedate – posesia se aplica numai drepturilor reale nu si drepturilor de creanta

Bunurile care pot forma obiectul posesiei – pot forma obiectul posesiei numai bunurile susceptibile de exercitarea unui drept real asupra lor

Persoanele care au capacitatea de a exercita posesia – are capacitatea de a fi posesor orice persoana careia printr-o dispozitie speciala nu i s-a ingradit aceasta posibilitate.

59. Elementele constitutive ale posesiei

Elementul material – corpus- este format din totalitatea actelor materiale de stapanire, transformare si folosinta exercitate asupra bunului sau, intr-o alta formulare reprezinta sau presupune contactul direct cu bunul.

Elementul psihologic – animus – consta in intentia celui care stapaneste un bun de a se comporta ca proprietar sau ca titular al altui drept real. Astfel, actele de stapanire, puterea fizica exercitata de catre posesor trebuie sa fie insotite de o anumita atitudine psihologica, adica de vointa de a exercita aceasta stapanire ca proprietar sau ca titular al altui drept real caruia ii corespunde.

60. Posesia si detentia precara

Detentia presupune puterea materiala asupra unui bun, fara intentia de a-l poseda ci numai de a-l detine. Detentorul poseda pentru altu. In cazul detentiei exista corpus, dar nu mai exista animus.

61. Dobandirea si incetarea posesiei

Pentru a fi dobandita posesia este necesar sa fie intrunite ambele sale elemente constitutive.Elementul intentional- animus – trebuie sa fie intrunit chiar in persoana celui ce pretinde ca poseda ; acest element nu se poate exercita de regula, prin altcineva – animo alieno – exceptia fiind persoanele lipsite de capacitate de exercitiu unde se admite ca elemental intentional sa se exercite de reprezentantii lor legali.

Elementul material poate fi exercitat atat personal de posesor, cat si printr-un reprezentant al sau.

Posesia se pierde daca ambele elemente sau cel putin unul dintre cele doua elemente constitutive ale acesteia dispar. Elementul intentional inceteaza chiar daca stapanirea materiala a bunului continua, in cazul asa-numitului constituit posesor.Cazurile de incetare a ambelor elemente constitutive ale posesie apar in ipoteza in care posesorul instraineaza sau abandoneaza bunul.

62. Viciile posesiei

1. Discontinuitatea – posesia este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu intermitente anormale.

- pentru ca posesia sa fie continua nu se cere ca posesorul sa se gaseasca in contact permanenr cu lucrul si sa faca zilnic acte de folosinta a acestuia.

2. Violenta – posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului.

- pentru a fi producatoare de efecte juridice , posesia trebuie sa fie pasnica pe toata durata existentei sale.

3. Clandestinitatea – pentru ca posesorul sa poata beneficia de efectele juridice ale posesiei sale, stapanirea lucrului trebuie sa fie facuta in mod public, astfel incat orice persoana sa o poata cunoaste.

4. Echivocul – este acea situatie in care nu este sigura nici existenta dar nici lipsa lui animus sibi habendi.

63. Efectele posesiei Posesia produce urmatoarele efecte:

- posesia creeaza o prezumtie de proprietate- posesorul de buna-credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia se exercita

posesia- posesia este aparata prin actiunile posesorii- posesia exercitata in termenul si conditiile prevazute de lege, determina dobandirea

de catre posesor, prin efectul uzucapiunii, a dreptului de proprietate asupra bunului posedat

64. Prezumtia de proprietate, efect al posesiei Aceasta prezumtie se intemeiaza pe realitatea de necontestat ca, de cele mai multe ori, posesia nu este decat insusi exercitiul aparent al dreptului de proprietate.Prezumtia de proprietate este mai puternica in cazul bunurilor mobile und, in virtutea regulii instituite prin art 1909 Cod civil, posesia de buna- credinta valoreaza titlu de proprietate, fara putinta de proba contrara. Avantajul acestei prezumtii consta in faptul ca in cadrul unui process posesorul, fiind presupus proprietar, este scutit de aduce alte probe in sprijinul dreptului sau, care este prezumat pana la proba contrara.

65. Dobandirea fructelor prin posesia de buna- credinta

- Potrivit art 485 Cod civil posesorul dobandeste proprietatea fructelor numai atunci cand poseda cu buna credinta, iar conform art 486 Cod civil, posesorul este de buna credinta daca posesia sa se intemeiaza pe un titlu translativ de proprietate ale carui vicii nu-i sunt cunoscute.

- Titlul posesorului poate justifica buna credinta chiar atunci cand este lovit de nulitate absoluta sau relativa, de fond sau de forma, daca nu i-a fost cunoscuta cauza nulitatii si in masura in care nulitatea nu este cauzata de incalcarea unei dispozitii legale ce intereseaza ordinea publica

.- Nu poate fi posesor cel care si-a procurat titlul prin dol sau violenta, caci atat dolul

cat si violenta cand nu emana de la un tert exclude buna credinta; dobandirea unui imobil cand instrainarea este interzisa ori supusa unor formalitati care nu au fost indeplinite exclude buna credinta daca posesorul cunoaste aceste impedimente.

- Titlu putativ este de asemenea de natura a justifica bunacredinta pentru dobandirea fructelor.

- Fructele se dobandesc numai prin perceperea lor efectiva

- Posesorul de buna credinta are dreptul de a pastra fructele percepute pana la data promovarii de catre prezumtivul proprietar a actiunii in revendicare

66. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii

Actiunea posesorie este acea actiune pusa la indemana posesorului pentru a apara posesia – ca stare de fapt – impotriva oricarei tulburari, pentru a mentine aceasta stare ori pentru a redobandi posesia atunci cand ea a fost pierduta.

67. Conventia, mod de dobandire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale

Este cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate.Contractul, numit şi convenţie reprezintă „acordul de voinţă al părţilor contractante cu intenţia de a produce efecte juridice”. În contextul acestei teme, prezintă importanţă numai acele contracte prin care se transmite dreptul de proprietate sau se constituie un anumit drept real. Fac parte din această categorie următoarele contracte: vânzarea-cumpărarea, donaţia, schimbul, renta viageră.

68. Traditiunea ( predarea materiala )

In prezent traditiunea opereaza transferul proprietatii in cazul asa numitelor daruri manuale, adica al unor donatii curente, de mica importanta, care se executa imediat, prin predarea lucrului donat, fara a fi necesara o forma speciala.Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente:

- acordul de vointa pentru a transfera si a dobandi un drept cu titlu gratuit- traditiunea, predarea efectiva si reala a bunului daruit

69. Ocupatiunea

Ocuparea, denumita de Codul civil ocupatiune, ca mod de dobandire a drepturilor reale, consta in luarea in posesie a unui bun care nu apartine nimanui, deci a unui bun fara stapan.

Ocupatiunea are o arie restransa de aplicare, deoarece potrivit art 477 cod civil, toate averile ramase fara stapan sunt ale domeniului public, iar conform art 646 Cod civil, bunurile fara stapan sunt ale statului.

70. Accesiunea imobiliara naturala

Accesiunea imobiliara naturala consta in unirea a doua bunuri care apartin unor proprietari diferiti, fara interventia omului, dintre care cel putin bunul principal este un bun imobil.Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de accesiune imobiliara naturala:

- aluviunile- avulsiunea- insulele si prundisurile- accesiunea animalelor

71. Accesiunea imobiliara artificiala

Accesiunea imobiliara artificiala presupune edificarea unei constructii de o persoana pe un teren proprietatea altei persoane.Conform regulii suprficies solo cedit, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei. In Codul civil sunt reglementate doua cazuri de accesiune artificiala:

- constructia sau plantatia facuta de proprietar, pe terenul sau, insa cu materialele altcuiva

- constructia sau plantatia facuta de o persoana, cu materialele sale, insa pe terenul altcuiva.

72. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea lucrarii cu materialele altuia.

Accesiunea constructiilor si plantatiilor facute de un proprietar pe terenul sau cu materialele altuia este reglementata de art 493 din Codul civil care prevede ca proprietarul terenului care a construit sau plantat folosind materialle altei persoane, este obligat sa plateasca valoarea materialelor folosite si daca este cazul si daune- interese.La randul sau, proprietarul materialelor nu are dreptul de a ridica materialele folosite la efectuarea lucrarilor, chiar daca era proprietarul acestora.Asta inseamna ca proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietar al constructiei sau plantatii pe care le-a ridicat cu acele materiale straine, iar proprietarul materialelor nu are dreptul sa le revendice sau sa le ridice. Proprietarul constructiei sau plantatiei cu materialele altei persoane va putea fi obligat la plata unor daune- interese, in conditiile raspunderii civile delictuale.

73. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia

74. Accesiunea imobiliara artificiala. Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia

75. Accesiunea mobiliara. Notiune. Cazuri

Accesiunea mobiliara reprezinta unirea a doua bunuri mobile care apartin unor proprietari diferiti sau confectionarea sau obtinerea unui bun de catre o persoana prin munca sa, folosind materialele altuia.In cazul accesiunii mobiliare, proprietarul lucrului mai important devine si proprietarul lucrului mai putin important, cu obligatia de a-l despagubi pe acesta din urma.Accediunea mobiliara este aplicabila doar daca intre proprietarii celor doua bunuri mobile s-au reunit nu exista o conventie in acest sens, deoarece in caz contrar se vor aplica regulile din materia conventiilor.Codul civil reglementeaza trei cazuri de accesiune mobila :

- Adjuctiunea – consta in unirea a doua lucruri mobile, apartinand unor proprietari diferiti, astfel incat, desi formeaza un singur tot, lucrurile raman distincte si pot fi despartite unul de altul intrucat nu-si pierd individualitatea

- Specificatiunea – consta in confectionarea unui bun nou de catre o persoana prin munca sa, care prelucreaza si transforma un material aflat in proprietatea altei persoane

- confuziunea ( amestecul ) – consta in unirea a doua sau mai multor bunuri mobile avand proprietari diferiti, in asa fel incat se realizeaza un bun nou, bunurile initiale nemaiputand fi separate si individualizate.

76. Uzucapiunea in reglementarea Codului civil de la 1864 : Domeniul de aplicare. Forme

Prin uzucapiune pot fi dobandite dreptul de proprietate privata si dezmembramintele acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile.Referitor la bunuri, domeniul de aplicare al uzucapiunii cuprinde numai bunurile imobile care se afla in circuitul civil, in acord cu prevederile art 1844 Cod civil conform caruia nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natural or proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private, ci sunt scoase din comert.

Urmand modelul Codului civil francez, Codul civil roman de la 1846 reglementeaza doua forme ale uzucapiunii:

a. una generala, de drept comun pentru implinirea careia nu este necesara decat o posesie obisnuita exercitata pe durata a 30 de ani

b. una speciala, pentru care termenul este redus de la 10 pana la 20 de ani, avand in vedere calitatile cerute posesiei, respectiv de a fi fost exercitata cu buna credinta, in temiul unui just titlu.

77. Uzucapiunea de 30 de ani

Denumita si uzucapiunea lunga, uzucapiunea de 30 de ani este reglementata de art 1890 Cod civil care prevede ca durata totala a actiunilor reale se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opuna reaua-credinta.Ca uzucapiunea sa se produca trebuie sa fie indeplinite cumulativ doua conditii:

- posesia sa fie exercitata neintrerupt, timp de 30 de ani- posesia sa fie utila, adica neviciata, conform art 1847 Cod civil. Cele doua conditii sunt necesare si suficiente pentru a uzucapa, nefiind nevoie de existenta vreunui titlu, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau rea credinta.

78. Uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani. Notiune si conditii

Potrivit art 1895 Cod civil, cel ce castiga cu buna- credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a tribunalului judetean, unde se afla nemiscatorul si prin douazeci de ani, daca locuieste afara din acea raza teritoriala.

In afara conditiilor generale, stabilite pentru prescriptia achizitiva de 30 de ani, uzucapiunea scurta poate fi invocate daca sunt indeplinite si urmatoarele conditii speciale:

- posesia sa se intemeieze pe just titlu- posesia sa fie de buna-credinta- posesia sa se execute neintrerupt, de la 10 pana la 20 de ani, dupa distinctiile

cuprinse in lege.

79. Conditia justului titlu al posesiei

Conditia justului titlu se refera la posesorul care invoca uzucapiunea, nu si la persoana de la care acesta a dobandit bunul, fiind lipsit de relevanta daca acesta avea un titlu legal sau a dispus fara niciun temei de un drept al altuia, cu exceptia cazului cand uzucapantul a cunoscut viciile titlului celui de la care a dobandit, situatie in care este exclusa buna-credinta.

80. Jonctiunea posesiilor. Efectele uzucapiunii

Jonctiunea posesiilor este adaugara, la termenul posesiei actuale, a timpului cat bunul a fost posedat de autorul posesorului actual.Prin jonctiunea posesiilor se intelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul de timp cat posesia a fost exercitata de catre autorul sau, cu scopul de a dobandi dreptul de proprietate prin prescriptie achizitiva.

Pentru a opera jonctiunea posesiilor se cer intrunite doua conditii cumulative:- se pot uni doar doua sau mai multe posesii utile ; ceea ce inseamna ca nu se pot uni

o detentie precara cu o posesie utila- persoana care invoca jonctiunea posesiilor, posesorul actual, trebuie sa fie un

successor in drepturi al posesorului precedent.

Efectele uzucapiunii sunt:- posesorul devine titularul dreptului de proprietate asupra bunului posedat, cu efect retroactive, in sensul ca uzucapantul este considerat proprietarul bunului din momentul cand a intrat in posesia acestuia- retroactivitatea se aplica si efectul extinctive al prescriptiei, dreptul vechiului titular fiind considerat stins tot din momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive.- uzucapiunea se poate invoca pe cale de actiune, printr-o actiune promovata de posesor prin care acesta solicita instantei de judecata sa constate ca a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra bunului posedat, sau pe cale de exceptie, prin invocarea uzucapiunii de catre paratul posesor in actiunea in revendicare formulate de adevaratul proprietar.

81. Uzucapiunea extratabulara

1. Uzucapiunea extratabulara de 10 ani prevede că dreptul de proprietate asupra unui imobil sau un dezmembramant al acestuia poate fi inscris in cartea funciara daca s-a exercitat o posesie neviciată timp de 10 ani, imobilul nu a fost inscris pana la acea data in cartea funciara, sau daca a fost inscris, proprietarul său să fi decedat sau, in cazul persoanelor juridice, acestea sa-si fi incetat existenta, ori sa fi fost inscrisa in cartea funciara o declaratie de renuntare la dreptul de proprietate asupra acelui imobil.

Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, putem spune că se poate dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului, însă numai de la momentul inregistrarii declaratiei de inscriere a uzucapiunii in cartea funciara, si numai daca o terta persoana (spre exemplu, mostenitorul proprietarului care a decedat) nu a inregistrat deja o cerere privind inscrierea propriului sau drept asupra imobilului. Daca tertul isi intemeiaza cererea de inscriere a dreptului sau pe o cauza legitima, il poate impiedica pe uzucapant in dobandirea proprietatii, chiar daca termenul de uzucapiune de 10 ani a fost implinit. Este de mentionat ca in cazul uzucapiunii extratabulare, termenul uzucapiunii incepe sa curga din momentul in care imobilul posedat a ramas fara proprietar, respectiv proprietarul a decedat, si-a incetat existenta sau a renuntat la dreptul sau de proprietate, chiar daca posesia celui care invoca uzucapiunea a inceput anterior acestui moment.

82. Uzucapiunea tabulara

In ceea ce priveste uzucapiunea tabulara de 5 ani, prevazuta de art. 931 NCC, aceasta operează numai in situatia in care posesorul unui imobil, cu buna – credinta

considerandu-se proprietar, dar in baza unui titlu nevalabil, isi inscrie dreptul sau asupra imobilului in cartea funciara. Daca dupa momentul inregistrarii cererii sale de inscriere in cartea funciara, acesta exercita o posesie utila si neviciata timp de 5 ani, acesta poate dobandi dreptul de proprietate prin intermediul uzucapiunii tabulare de 5 ani, care nu mai poate fi contestat, de la momentul inregistrarii cererii de inscriere. Pentru a se putea dobandi astfel dreptul de proprietate, buna – credinta trebuie sa existe atat in momentul intrarii in posesie, cat si la data inregistrarii cererii de inscriere in cartea funciara.

83. Uzucapiunea mobiliara

Art 939 NCC – cel care poseda bunul altuia timp de 10 ani , in alte conditii decat cele ale posesiei de buna-credinta , poate dobandi dreptul de proprietate in temeiul uzucapiunii :

- viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii- poate opera jonctiunea posesiilor.

84. Actiunea in revendicare. Notiune si caractere juridice.

Actiunea in revendicare este actiunea reala petitorie prin care reclamantul solicita instantei de judecata sa-i recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.

1. actiunea in revendicare este o actiune reala – pune in discutie existenta dreptului de proprietate, care este un drept real, prin insasi natura sa, erga omnes

2. actiunea in revendicare este o actiune petitorie prin care se apara dreptul de proprietate, deosebindu-se de actiunile posesorii prin care se apara posesia

3. actiunea in revendicare este imprescriptibila sub aspect extinctive, ceea ce inseamna ca oricat timp nu ar fi exercitata, nu se stinge decat odata cu stingerea dreptului de proprietate pe care il insoteste si il apara.

85. Actiunea in revendicare. Conditiile de exercitare

Conditiile de exercitare a actiunii in revendicare privesc titularul actiunii si bunurile ce pot forma obiectul acesteia.Titularul actiunii in rvendicare nu poate fi decat proprietarul exclusiv al bunului.

- daca subiectul activ al actiunii in revendicare nu este titularul dreptului de proprietate incalcat, actiunea trebuie respinsa chiar daca paratul detine bunul fara titlu.

- Coproprietarul sau coindivizarul nu pot executa actiunea in revendicare impotriva celorlalti copartasi sau impotriva tertilor intrucat au numai cote-parti ideale asupra proprietatii, lipsindu-le un drept exclusive asupra partilor ce li se cuvin.

- Actiunea in revendicare a unui bun imobil proprietate devalmasa a sotiilor, nu poate fi promovata decat de ambii soti, deoarece in acest caz nu opereaza prezumtia de mandat tacit reciproc.

86. Actiunea in revendicare imobiliara. Proba dreptului de proprietate

Potrivit art 1169 Cod civil cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Aceasta regula, inscrisa in art 1169 Cod civil din capitolul probatiunii obligatiilor, isi gaseste aplicarea si in material dovedirii proprietatii.Potrivit acestei reguli, reclamantul este acela care trebuie sa faca dovada ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.Paratul posesor are o situatie pasiva, deoarece in favoarea sa opereaza o prezumtie relativa de proprietate dedusa din simplul fapt al posesiei.

87. Actiunea in revendicare mobiliara. Prezumtia de proprietate

Potrivit prevederilor art 1909 alin 1 Cod civil lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fara sa fie trebuinta de vreo scurgere de timp.Aceasta regula a fost definita in literatura de specialitate in sensul ca posesia de buna credinta in materia bunurilor mobile valoreaza titlu de proprietate.Revendicarea bunurilor mobil, in majoritatea cazurilor devine imbosibila datorita prezumtiei absolute de proprietate pe care o confera posesia bunurilor mobile.

88. Efectele actiunii in revendicare

Daca actiunea in revendicare a fost admisa, atunci instanta de judecata recunoaste dreptul de proprietate reclamantului si pe cale de consecinta se produc urmatoarele efecte:

- restituirea lucrului revendicat- restituirea fructelor- restituirea cheltuielilor necesare si utile efectuate de posesorul parat cu lucrul pe

care trebuie sa il restituie.

89. Actiunea in granituire

Potrivit art 584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipita de a sa. Granituirea este actiunea reala prin care reclamantul solicita instantei sa determine, in contradictoriu cu paratul, prin semne exterioare, intinderea proprietatiilor partilor.Actiunea in granituire poate fi exercitata atat in situatia in care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie sa separe proprietatile limitrofe, cat si in situatia in care, desi exista intre proprietatile invecinate semne exterioare de delimitare, totusi acestea sunt controversate sau exista indoieli ca ar fi amplasate

pe traseul hotarului dintre proprietati, stabilit prin vointa partilor sau pe cale judiciara.

90. Actiunea negatorie

Actiunea negatorie este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca ca paratul nu are un anumit drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate ( uz, uzufrctul, abitatie, servitute sau superficie ) asupra bunului aflat in proprietatea sa si , ca atare, sa fie obligat sa inceteze exercitarea sa nelegitima.

91. Actiunea confesorie

Actiunea confesorie este acea actiune reala prin care reclamatul cere instantei de judecata sa stabileasca prin hotararea ce va pronunta ca el este titularul unui drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate, usufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, asupra bunului altuia, sis a-l oblige pe parat, care poate fi proprietarul sau o alta persoana, sa-i permita exercitarea lui deplina si netulburata.

92. Fiducia. Notiunea, izvoarele si partile contractului de fiducie.

Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

Partile contractului de fiducie sunt:- constituitor – poate fi orice persoană fizică sau juridică;

- fiduciar – numai instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notarii publici, avocații.

- beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o tertă persoană.

Noul Cod civil precizeaza ca aceste izvoare sunt : legea si contractul care trebuie incheiate in forma autentica.

93. Obligatiile fiduciarului

Obligaţia fiduciarului de a da socoteală constituitorului trebuie stipulată în contract şi are în vedere îndeplinirea obligaţiilor acestuia. Aceeaşi obligaţie revinefiduciarului ca, la intervalele prevăzute în contractul de fiducie, să dea socoteală beneficiarului şi reprezentantului constituitorului sau la cererea acestora

94. Administrarea bunurilor altuia. Notiune si forma de administrare

Noul Cod civil consacră acestei operaţiuni juridice întregul Titlu al V-lea din Cartea a III-a, reglementarea fiind cuprinsă de la art. 792 la art. 858. Reglementarea, care credem că s-a dorit a fi completă, a acestei instituţii, are în vedere multiple aspecte, printre care menţionăm:- persoana care poate dobândi calitatea de administrator şi care nu poate să fie decâtpersoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu;- calitatea de administrator se dobândeşte prin împuternicire instituită prin convenţie sau legal în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu;- în general, administrarea se realizează cu titlu gratuit , dar pot fi şi excepţii determinate de lege, de actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor

95. Sisteme de publicitate imobiliara

1. Sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni- este denumit si sistmul publicitatii personale intrucat evidenta transmisiunilor imobiliare se tine pe numele proprietarilor, iar nu pe imobile.

2. Sistemul cartilor funciare – numit si sistemul publicitatii reale deoarece evidenta se tine pe imobile.

3. sistemul cartilor de publicitate imobiliara numit si sistemul intermediar de publicitate

4. Sistemul cartilor de evidenta funciara

96. Publicitatea imobiliara. Sistemul Registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni

Sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni- este denumit si sistmul publicitatii personale intrucat evidenta transmisiunilor imobiliare se tine pe numele proprietarilor, iar nu pe imobile.

Asadar, daca se doreste aflarea situatiei juridice a unui imobil de catre o persoana interesata, aceasta se va putea stabili numai daca se vor afla proprietarii succesivi ai imobilului respectiv. Prin verificarea numelor persoanelor in succesiunea lor se va putea afla ce drepturi s-au constituit, transmis, sau stins cu privire la acel imobil.Aceasta operatie este destul de dificila, pentru ca, daca nu se opereaza in registre operatiunile juridice, evidenta numai reflecta realitatea.

97. Sistemul de publicitate imobiliara reglementat de Legea nr 7/1996 Prin legea nr 7/1996 s-au pus bazele unui sistem real si unic de publicitate imobiliara pentru intreaga tara, menit sa inlocuiasca cele trei sisteme de publicitate imobiliara aplicabile in dreptul roman actual.

Tinand seama de faptul ca realizarea unui cadastru national este o problema de viitor, lucrarile cadastrale neputand fi definite in acelasi timp in fiecare localitate sau judet, Legea nr7/1996 prevede in mod corespunzator, o extindere treptata si progresiva a noului sistem de publicitate bazat pe cartile funciare ; legea dispune intocmirea imediata a cartilor funciare pentru intreaga tara, cu precizarea ca este vorba de carti funciare care cuprind inscrieri cu caracter dedefinitiv, pana la punerea in aplicare a cadastrului in fiecare unitate administrativ- teritoriala, comuna, oras sau municipiu.Legea nr 7/1996 este structurata in trei titluri:

1. Titlul I – Regimul general al cadastrului si publicitatii imobiliare2. Titlul II – Publicitatea imobiliara3. Titlul III – Dispozitii tranzitorii, sanctiuni, dispozitii finale

98. Cartea funciara in reglementarea noului Cod civil

Art. 876. - (1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri. (2) In cazurile prevazute de lege pot fi inscrise in cartea funciara si alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, daca au legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara. (3) Prin imobil, in sensul prezentului titlu, se intelege una sau mai multe parcele de teren alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate printr-un numar cadastral unic.

99. Inscrierile in cartea funciara

Potrivit art 28 alin 4 din Legea nr 7/1996, modificata prin legea nr 247/2005, inscrierile in cartea funciara sunt de trei feluri:

a. intabularea, avand ca obiect inscrierea definitive a drepturilor reale

b. inscrierea provizorie a drepturilor reale sub conditia justificarii ulterioare

c. notarea, avand ca obiect inscrierea drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiunilor si cailor de atac in justitie precum si a masurilor de indisponibilizare in legatura cu imobilele din cartea funciara

100. Actiunile de carte funciara

Actiunile de carte funciara sunt acele actiuni in justitie care au ca obiect inscrierile in cartea funciara. Aceste actiuni sunt specifice regimului de carte funciara si nu se confunda cu actiunile reale de care se deosebesc din mai multe puncte de vedere:

- temeiul juridic – celelalte actiuni isi gasesc temeiul in incalcarea unor dispozitii legale de drept substantial existente in Codul civil si in alte acte normative.

- Obiectul – primele vizeaza inscrierile de carte funciara, celelate insesi drepturile patrimoniale aflate in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara

- Competenta instantei – regulile de competenta materiala si teritoriala sau partial diferite pentru fiecare categorie de actiuni

- Prescriptia extinctiva – pentru fiecare dintre aceste categorii de actiuni exista reguli specifice in legatura cu termenele prescriptiei.

.