2

dragoste cu acordul

părinților

bogdan federeac

Editura Feed Back, Iași, 2012

3

I. cântece de adormit și

de trezit clara

4

femeia nu trebuie cântată

cu fluier de lut

nici la vioară cu strune din coada lui pegas

descântă şi cântă-i cu buze fierbinţi

plăcile de marmură

îngălbenite de vreme

până se ridică norii

şi se închide a ploaie.

stau pe un morman de gânduri

colcăie – le auzi

preavizul despărţirii

două trenuri nu aleargă unul spre celălalt

pe aceaşi linie

ar trebui să vorbim despre cum e să fii bărbat

să nu ţi se rupă apa când ai o idee genială

cu puterea cuvântului în mână te crezi măturător de suflete şi uiţi să ai grijă de tine

eşti mai obosit decât o curvă între buci

într-o zi or să mă recunoască domnişoarele pe stradă

or să întoarcă privirea şi-or să strige

el e textierul

ce a lăsat borţoasă literatura!

5

ţi-am ucis frumuseţea

devin criminal

ţi-am devorat frumuseţea din priviri

până ce-am ţesut

o pânză în jurul feţei

[o pânză, reţine, nu un giulgiu]

dar voi ştiţi

una e coconul unui fluture

altceva e coconul unui păianjen.

6

dintr-un alt decalog

să nu iubeşti!

femeia te macină, te macină, te macină,

se ramifică şi te macină, te ma...

de prea multă iubire ai să putrezeşti

ascultă-mă

iubirea te macină, te, te, te...

iubirea e cancer, femeia

nu-i o pastilă pe care s-o iei regulat

-o regulezi când o iei

7

s-a dat frâu liber

la frumuseţe

e mai ceva ca banii

şi goliciunea e murdară

perversă

o să te plictiseşti, îţi spun

şi-ai să mă strigi dumnezeule

în fiecare seară

mă cauţi pe sub pătură

un picior, un deget, două

nu-l poţi cuprinde pe dumnezeu

pe mine da!

8

în gerul de sâmbătă noapte

căutam să fur timpul altora

nimic mai mult credeam

că în gerul de sâmbătă noapte

e straşnic nu îl poţi invinge

gândeam

știam de pe la ştiri

de pe la prieteni toată lumea

ştia de el

doar eu nu credeam că o să ajungă

în crâşmă uiţi tot

măcar o noapte din şapte

îţi cauţi timpul ascuns între coapsele pline ale femeilor

îl răpeşti cu ultima picătură de bere

de pe buze flămânde

în gerul de sâmbătă noapte

a spus o poveste

credeam ca prostul că tace

când el vuieşte de zici că geme

îţi ridică părul

9

şi-ţi place nu îl eviţi

eşti beat deja

ca un dumnezeu ce eşti

ai lumea la picioare

chiar dacă afară nu-i nimeni

strigi şi cazi într-un somn în gerul

de sâmbătă noapte e superb!

10

punct şi virgulă

sau

despre cum să mori fără să fi făcut facultate

copacul ce creşte

deasupra capului

ridică braţele

de crezi că se pregăteşte de zbor

variantă

bucata de lemn ce creşte

deasupra capului

se dezmorţeşte

îşi ridică braţele pe lângă corp

face două mişcări de înviorare

sau

se pregăteşte să planeze.

11

îmbătrânim Clara, îmbătrânim

tot mai des opreşti în faţa

magazinelor cu hăinuţe pentru copii,

nici nu îmi amintesc

de când nu am cântat sub duş,

puştanii de liceu nu te mai fluieră

când te plimbi singură pe stradă,

nu mai am timp

să gândesc

ce s-ar întâmpla

dacă forţele care susţin cerul

ar îmbătrâni şi ele

12

o noapte lungă cât şapte luni

te-ai aştepta să-ţi povestesc

cu cine m-am tăvălit aseară

cum a fost

cu cine m-am îmbătat

dacă am fumat

sau dacă m-am spart

nu am futut nimic

nici măcar o labă

nu am ieşit

nu am băut

e sec

de dragul tău

de dragul vostru

m-am internat în bibliotecă

şi am scris.

13

trac, track-uri

trac părinte, părinte, mai pune mâna pe un cuţit şi dă

jos crusta cum ai răzui un bilet loto

păcate, păcate, să cadă păcate şi tu, părinte,

să nu te simţi slab fără ele!

===================================

track când arunci şi ultima ancoră a vasului în valuri şi realizezi că lanţul e prea

scurt, e firesc să te comporţi ca un nefu ştiind că rătăcirea va continua

====================================================

trac 1 pe independenţei tinerii merg

pe independenţei tineri abia merg

pe independenţi tinerii plutesc

şi bulevardul pluteşte sub ei

şi blocurile atârnă de nori

şi pământul respiră zgomotos prin crăpăturile bulevardului

==========================================

track 1 Să te scalzi în momente de fericire, bucurie şi iubire cum se scaldă o pietricică

într-un râu de munte, mereu rostogolindu-se dintr-o parte în alta, de la

fericirea mică (mai ştii„cartea mică a micilor bucurii”?) la cea intensă, pură...

Clarei şi în speranţa unui fum

======================================================

trac 2 vreo trei pitici şi o femeie – sau mai multe –

Îmi joacă sârba pe circumvoluţiuni

================================

track 2 există ceva mai efemer decât sentimentul de iubire: ideea, ideea primă,

neştiută decât de tine; sfânt e lucrul încrustat pe un suport, litera scrisă sau

comunicată unui prieten

======================================================

trac 3 mi s-au lungit mâinile cu două peturi de bere

cum părul protejându-ţi vertebrele

mângâie creştetul copilului al cărui sânge

îţi usucă pielea şi îţi adânceşte ridurile

14

================================

rewind de data asta nu are nume

nu există

câteva zile, un pachet de ţigări început,

cinci ouă, un pate şi jumătate de pâine feliată

ar mai fi câteva nopţi nedormite,

cafea băută pe la vecini,

câteva zile până îmi găsesc de lucru,

ani puţini, multe amintiri,

o blondă tăcută cocoţată pe un frigider pe balcon la etajul patru

şi un coleg de cameră care doarme de optişpe ore

o pauză şi câteva poeme bune ratate

un buric ce adună cât mai multe scame

şi aceaşi blondă care nu schiţează un gest măcar

===========================================

track 3 viaţa de poet are mai puţine

calorii decât o masă copioasă

=====================

trac 4 să luăm douăzeci, douăşunu de picături scurse

între un ochi închis şi un obraz rece,

ne mai trebuie încă pe atât

să organizăm un prânz, ne râmâne un pat gol – putem spune

am avut o zi în care nu am fost flămânzi

===========================================

track 4 uneori sângele continuă să curgă

- îşi schimbă numele.

L-ai putea privi în ochi ca pe un fiu ştiind că şi-a ales altă identitate?

=================================================

trac 5 în cele din urmă nu mai mănânci, munceşti şi uiţi că uneori pipeta cu lacrimi

trebuie lăsată să curgă. Ai putea fi tată, alegi poezia.

======================================================

repeat întinzi pe şiret secvenţe din viaţă

faci un nod

a. ai obţinut o brăţară / un colier

b. povestea continuă (pentru că ai ales să faci fundă, nu nod)

15

c. artă postmodernă

d. secvenţele – mărgele se izbesc => cântec

================================================

track 5 îngerii duc măturile în sus şi în jos,

îţi curăţă urmele de paşi de pe stradă, ăla gras de îşi aprinde

o ţigară priveşte sticla de vodcă goală

ca şi cum spre ea duce paşii,

o clară mică şi jucăuşă, beată

mai frumoasă ca vârfurile aripilor lui,

o clara singură şi speriată,

ascunsă în spatele unor măşti făurite

în vase de argint, fierte în sânge

pur ca seara în care am cunoscut-o.

vedeam şi atunci îngeri, jucau leapşa prin părul ei,

îmi alungau picăturile de transpiraţie,

o făceau să tremure,

mă făceau să simt, să vorbesc

============================================

varianta mp3

de clara de sub trepte mi-este dor,

de nervi, de draci, de aşteptări,

de palme trase de tine, de ea,

de mine de-atunci, copil fără cap,

no more future! it’s enough!

revin în carapace, mă joc

de-a psihopatul

îmi rup neuronii încercând să-ţi recreez imaginea

nu pot, nu vreau

să fii plecată

să mi se îngroaşe venele cât te aştept,

să mi se lungească braţele

căutând să te ajungă

====================================

trac 6 Clara. Iluzia perfectă.

Clara: metoda de a deziluziona minţile necoapte.

Se recomandă uitarea ei

Într-un sertar prăfuit al memoriei.

16

Clara: se serveşte în doze mici, minimum de trei-patru ori pe zi,

cel puţin o dată noaptea, câte cinci-zece minute.

Dă dependenţă. Taie pofta de mâncare, cauzează palpitaţii,

sevraj, ură pe ceilalţi, fumat, beţii, ierburi şi trip-uri cu umbra ei

prezentă.

========================================================

track 6 intruşii din viaţa mea,

din viaţa ta

ne-au ros pe dinăuntru,

ne-au acaparat

================

view file info În condiţii de stres, într-o sală în care ceilalţi sunt examinaţi de Frau

alt+3 Agache, Clara îşi face simţită prezenţa. S-a strecurat adânc în

cap şi joacă sârba pe neuronii dormiţi trei ore noaptea trecută. În braţe nu

o pot strânge, afară nu o pot da; o las să curgă în vene până în vârful

degetelor şi învârtind stiloul, o închid pe hârtie.

17

Iubire, Clara, iubire

Bulevardele înghit zilnic milioane de paşi

scăpaţi de oameni decoloraţi.

Într-o zi, găurile de canal vor erupe,

râurile de paşi vor acoperi asfaltul.

Un pas şi încă unul şi tot aşa,

până la Clara.

Clara, Clara, nu-mi spune că îl mai iubeşti pe Zeus...

Fato, deschide ochii: Zeus zace

îngropat în prundişul conştiinţei tale,

l-am ucis din gelozie.

Renunţă, naibii, la zei,

iubirea lor e canceroasă!

Nu poţi pipăi fantasmele, pe mine da.

Câteodată, când mă săruţi, îţi pocneşte maxilarul

mă simt de parcă l-aş săruta pe Robocop.

De câteva zile,

nu ne mai sărutăm,

nu ne strângem în braţe, degetele nu se mai ating,

liceenii te fluieră pe stradă

în timp ce te opreşti în faţa magazinelor cu hăinuţe pentru copii.

Teoretic ne întâlnim

într-un vis din care lipseşte frigul şi raţiunea, dar dormim

în fiecare seară în paturi separate de străzi cu nume ciudate.

Paşii mei m-au îndreptat spre paşii tăi,

căutând ceva din perfecţiune,

nu zidul ce te înconjoară sau zeii ce se sprijină de el.

Un nume de zeu dacă mai pomeneşti,

vorbind de iubire,

jur că scot o cărămidă de la baza zidului.

Oamenii au nevoie de iubire, nu de zei.

18

cântec surd

e timpul să pleci şi

nu ţi-ai făcut bagajele,

nu te-am strâns în braţe

nu mi-am dat pantofii cu cremă

nu voi face nimic din ce te-ai aştepta

decât să te dezamăgesc.

###

îţi spuneam poveşti pe care le mestecai

dinainte să spun "gata"

poveşti cu un copil tare bătrân

şi singur, un copil dement

dar foarte fain şi singur

tu îl numeai omuleţul tare fain

şi singur era mereu

singur este şi acum

şi nu-ţi poate povesti

un basm cu zâne când el nu a crezut

în zâne, feţi-frumoşi care poartă şapte capete de balaur pieptănate

în loc de cravată.

el este singur şi deseori nu poate povesti

cum ai lui l-au construit să fie aşa.

nu te poate strânge în braţe dacă tu îi zâmbeşti.

tu pleci, oricum el este singur,

îţi va simţi lipsa cum un personaj

din poveştile sale singurătate,

cum un poet alcoolul în sânge, gudronul în plămâni.

nu ţi-ai făcut bagajele, pleci cu mâinile în buzunar, fără bilet

cum el nu cumpără cărţi,

nu citeşte, doar trăieşte, în sinea lui

cuvinte împletite în poveşti.

pantofii zac sub pat la fel de prăfuiţi ca ieri, ca mâine,

ca dezamăgirea ei.

19

###

rămâne întrebarea:

de unde atâta singurătate în el

când timpul spune că ea trebuie să plece

şi nu o poate dezlipi de poveştile lui?

20

Clara: give it up

Clara s-a risipit.

Fum în cameră nu mi-a rămas

aroma, urmele de ruj au intrat în cană,

ceață și cafea împrăștiată

give it up!

ți se șoptește,

give it up!

citești pe telefon,

give it up! răsună în creier,

nu poți renunța rădăcinile înfipte într-o noapte de

noiembrie, decembrie sau beție - nu mai contează.

Ți se retează aripa strâmbă,

tot ce-ai strâns și tot ce ai primit

dispare la rostirea blestematului give it up!

Dacă nu ai fi bărbat ai lăsa o lacrimă

dar ești ce ai rămas,

copil îmbrăcat cu haina largă pentru un singur suflet.

Cusăturile hainei strigă:

te clar

cla

clara

aaaaaaaaaaaaaaaaaaa

21

II. dragoste cu acordul

părinților

22

Când pleci tricourile încă miros a tine

Când pleci, se opreşte ninsoarea,

bag toate fularele împletite de mary în dulap

până la noua iarnă.

Iarna veche e iarna în care

vinul fiert miroase a tavernă indiferent unde îl bei,

puloverele şi tricourile miros mereu a tine,

timpul se opreşte şi ceasul ticăie

doar să fie în acelaşi ritm cu bătăile inimii.

Când bătăile inimii accelerează

ceasul nu mai face faţă şi muţeşte.

Atunci îmi pierd cuvintele

şi mă scufund în sentimente,

uneori în tine, alteori în amintirea ta.

Când pleci, soarele răsare după zile bune de hibernare

şi prin copaci roiesc piţigoi,

sticlele de vin se golesc una câte una

până ce sângele are gust dulce-acrişor

ca buzele tale muşcate cu nesaţ câteodată.

Când pleci îmi amintesc că în colţul camerei

este o icoană în jurul căreia păianjenii şi-au ţesut pânza.

Tu ai făcut să ningă pentru mine

şi nu mai trebuie să port pe umeri

asemeni unei arme stativul:

ţi-am învăţat toate cântecele pe de rost,

până şi sforăitul noaptea

şi respiraţia îngreunată de astm

şi paşii tăi apăsaţi coborând treptele de lemn.

Când strig Clara! întinzi mâna spre geam

cu arătătorul îngălbenit de tutun

să văd că afară ninge, ceasul de pe perete încă ticăie,

cafeaua dă în foc şi tu, înfrigurată,

te îndrepţi spre canapea.

De când ai plecat, nu mai cred în albul zăpezii,

nici în amarul sângelui: zăpada e tot mai roşie,

sângele e alb ca vinul din sticlele ce se golec una câte una,

tricourile şi puloverele încă miros a tine

dar canapeaua e goală.

23

Ţi-am învăţat toate cântecele pe de rost

şi dacă m-au auzi, te-ai tăvăli de râs

când îţi imit sforăitul, respiraţia îngreunată de astm

sau paşii apăsaţi coborând treptele de lemn.

Iarna veche e cea în care tot vinul miroase a tavernă,

iar când se opreşte ninsoarea şi tricourile încep să miroase a transpiraţie,

realizez că ai plecat.

24

Poem extensibil

Toate iubirile adevărate au fost trăite,

așteaptă să fie scrise,

nu desenate pe nisip.

O pereche de craci pe care nu le-ai văzut

nici în vise te așteaptă în dreptul ușii.

Când vei ajunge acasă

vei da peste un câine alb ce ronțăie

copănele de îngeri, resturi de la cina lui de taină.

Îți va vorbi cu pietre în loc de dinți

și șerpi în gură.

Nu îl poți fugări și

da, am reușit să-mi mușc o ureche!

Nu e deloc cald, cuvintele

se izbesc și crapă în creier.

O femeie fără vene

și o lume cu cerul de oglindă,

atât mai lipseau.

25

Kein Minnesang

Împreunez degetele două cîte două

hai trei, ajung la cîte patru, cinci

şi degetele mi se termină brusc.

Am o singură palmă ce continuă o singură mână.

Braţul îl simt apendice pornit din stern şi

izvor de rugăciune eşuată dinspre suflet spre pământ.

26

Fabrica de vise s-a transformat în azil

Bătrânul mi-a spus că oraşul mă fură,

că voi uita de iubită şi de mine

că nu-mi va mai picura poezie

prin sânge

va alerga alcoolul.

Bătrânul ţi-a spus că într-o zi vei pleca

iar eu, în singurătatea asta perpetuă,

departe,

voi fi răpit de oameni,

tu vei rămâne cu visul.

Tu, cea care rămâi cu visul, îi răspunzi încrezătoare

că visul se naşte din joacă

dar cocoloşit de trăirile frumoase a doi copii

se transformă într-un fluture colorat şi-i acoperă,

ferindu-i de singurătate şi durere.

Visul e acelaşi pentru amândoi,

altcineva îl creează şi ni-l dă gata ambalat.

Ne ascundem în el cu rândul,

acum tu, acum eu

acum eu îţi veghez somnul,

acum tu dormi zgribulită şi te acoperi cu visul

folosit pe post de pătură.

Şi când te trezeşti începi un monolog pe care îl sfârşeşti aşa:

mereu trăim din visare la ce a fost sau ce va fi să fie.

Astăzi nu visăm, trăim,

pe străzi nu mai întâlneşti bătrâni,

azilurile au înlocuit fabricile de vise

şi trebuie să pui cap la cap amintiri prăfuite şi trăiri opace

să-ţi asiguri somnul liniştit şi căldura în nopţile de iarnă.

27

3 în 1 (in a weekend)

*

realul e un scurt metraj

filmat la studiourile din buftea

în care uşile nu se mai deschid

fără să scârţie.

peste groapa plină de suflete

s-a turnat benzină şi s-a dat foc

aprinde clipa!

şterge urmele paşilor îngerilor – aduc necazuri

semănăm ca două picături: eu bere, tu nectar

tragem peste noi aripa unui corb să ne încălzim

şi ieşim din aria vizuală a ochiului

**

m-am săturat să vă aud poveştile,

pe mine nu mă ascultă nimeni

e prea târziu

nu-i vorba de regrete

doar satisfacţie şi bucurii ascunse.

mâine îţi vei scoate sufletul la o plimbare,

în lesă

să vadă pădurea cu arborele înalt

în care ştreangul dansează

ca o viperă bengaleză

pe ritmul lent al vântului nebun

iar tu, ca sfat îţi zic,

trebuie să mai laşi loc de o virgulă,

dacă ai ceva de spus

aşteaptă, gândeşte mai bine şi apoi continuă...

(addenda)

păşesc pe aceeaşi cărare

solul e alonecos

acoperit cu muschi

ridic privirea spre oglindă

nimic din ce mă aşteptam

clopotele bat iar

a mai murit un personaj

din povestea pe care uneori

seara uit să o mai trăiesc.

28

W. classic din ’48

Ca-n fiecare seară, te plimbi

prin parc, cu părul curgând pe spate prelungire

mâna nopţii

cu paşi înceţi desenând

valsuri te refugiezi de senzorii

retinei pregătiţi să te imortalizeze.

Îngerii gravaţi pe bucăţi

de argilă cenuşie şlefuite

se sfărâmă la trecerea mersului tău,

şi se lasă mâncaţi de furnici

flămânde cărora din pântec

le ies câte trei perechi

de aripi – una pentru îngeri

una pentru ele însele şi o pereche

de aripi ţesute din praf

pentru tăcerea mersului tău.

29

ţi-am promis un vis alb

acvila izgonită din privire

ţi-a rupt ultimele trei coaste

care îţi mai închideau sufletul

vrei cuvinte simple şi un fior

o urmă de sentiment să te facă să tresari

să plângi noaptea când singură străbaţi fonoteci virtuale

împiedicându-te de balade pe care nimeni nu ţi le-a dedicat

primeşti iubire cu pipeta

dacă ar mai fi o seringă ţi-ai sparge venele

de dragul unui epitaf gravat pe suflet

ca frunzele ce se aştern în parc

un vânt rece te ridică

din vârful degetelor învârţi şerpi ce ies

călare pe segmente de amintiri

ţi-ai frânt trecutul abia conturat în douăzeci de ani

în umbra unui alb mai dens decât voalul ce-ţi coboară genele

minţi oglinda ce-o ţii în mâna stângă

şi continui să fumezi

u n v i s d e c o l o r a t

te mint

şi eu

mai arunc

o mână de tăcere peste tabloul învechit

iluzia frumoasă în care crezi

valorează mai mult decât visul alb

cu a cărui cerneală

încet

te scriu

30

Singurătate de împărțit

Nu trebuie să fii alături pentru a-ţi simţi mâna

cum mă călăuzeşte sau şoaptele dulci rostite

când îmi încurc paşii.

Împărţim singurătate în doi: tu acolo cu perna ta, eu aici

cu jumătatea mea de singurătate caldă,

goală şi mirosind a tine.

(În fiecare noapte, în loc de rugăciune rememorez unul din cântecele tale,

câteodată mă încurc, uit şi reiau

până ce fiecare sunet pe care îl scot îți imite versul)

Termin ritualul, caut un fir din părul tău rătăcit printre tricourile mele,

îl ascund între cearceaf şi pernuţa veche să îl pot găsi dimineaţa

înfăşurat în jurul încheiturii cătuşă.

Atât de multă singurătate de împărţit,

ai crede că toţi bătrânii s-au ascuns,

toţi bătrânii şi-au pierdut singurătatea lor veche venind între noi.

Am rămas cu singurătatea nouă, cea pe care o împărţim jumi-juma

Şi nu se mai termină.

31

Dragoste cu acordul părinţilor

Tu

înger

copil prost

mă înfiori

nu te pot atinge

nu!

te-am creat

cred

pot

Mi-am plimbat degetele prin srum

să-ţi conturez viitorul,

mă vei înţelege.

Amanta nopţilor

azi

simt nevoia să te părăsesc.

Ţi-am zidit în trup aripile.

Eşti

presus de iubire

dincolo de cuvinte

pentru ceilalţi

o iluzie.

Fantasmele mele ţi-au coborât

cerul sub picioare

să-ţi îndrepţi paşii spre ele.

Eşti cea mai frumoasă poezie

şi nu te pot îmbrăţişa.

32

Cântecul nopţii

Mai strângi la piept perna aceea veche?

Au ieşit penele din ea

cum mi-au răsărit riduri pe inimă.

Uneori noaptea sufletul transpiră pentru câteva clipe cu tine,

tu zaci în pat, transpiri de răceală,

te ridici cât să îţi faci un ceai şi să fumezi o ţigară,

mereu e ultima,

mereu e ultima noapte

când strângi la piept perna aceea veche,

dar penele nu au ieşit din ea,

ai cicatrici pe suflet în locul lor,

în locul acela dureros

care îţi aminteşte că trăieşti

deşi stai ziua şi noaptea la pat,

e locul care aşteaptă să fiu umplut

când tu îl laşi să se vindece singur.

Răceala nu îţi trece cu ceaiuri şi ţigări,

cum nici singurătatea strângând la piept perna veche.

33

Cântec de miercuri

Pentru ea am coborât din Nord ca Orfeu în Infern,

abia știindu-i cântul, fără liră, fără auz

pentru că îndrăgostiții surzesc când uită de ceilalți

sau își rod unghiile să nu mai zgârie

pereții camerei de 2 x 2 în care stau.

Din fotoliul de acasă îmi pare că am lumea la picioare

cum am Vama la degetul mic – 1, 2, 3, 4,

e abia al cincilea deget, aș putea avea mai mult de o Vamă.

Dar am două picioare când sunt singur,

am câte cinci degete când sunt liniștit

și nu am o Vamă nici pentru câte fețe am.

Mă simt sărac cu două picioare cu câte două degete,

cu o singură față, cu fruntea brăzdată de două riduri,

cu gropița din bărbie acoperită de firișoare de păr

numite generic de către mine cioc.

Sunt sărac de câte ori le enumăr,

sunt sărac și când descopăr, în pat, că am patru picioare,

când palma mi se îngroașă număr câte zece degete încâlcite la mână,

când dimineața, la cafea și țigară, tușesc pe două voci,

sunt sărac fără tine!

34

Imagini dintr-un Amsterdam fumegând

Credeam că l-am inventat pe Adi

cu tot cu înjurături şi poeme geniale

până să se ridice din cuvinte

să-şi clădească femeie după femeie

cum nici Dumnezeu nu ar fi reuşit

cum nici aleile din Copou nu au proiectat

existenţă după existenţă scursă

între două picături de ouzo şi sirop de tuse

cu păcatul de a fi regretat tot ce s-a putut regreta şi se va putea

multe generaţii de tineri se vor îndrăgosti

şi intru în cofetărie să tai câteva felii

de realitate stop-cadru

lovitură bună de karate

nu ai ce privi

în jur doar sunete şi culori

prietenii zâmbesc din icoane

poleite cu tot felul de prafuri

cu fum în jurul capetelor grele

păşeşti dintr-un an în altul

te izbeşti în toate personajele

personalităţile despre care ai citit sau nu

din veacuri pe care doar ţi le imaginai

e prima dată când duci de unul singur

un proiect atât de lung

ce nu sfârşeşte, ce nu se sfârşeşte

oricât ai încerca să iubeşti

sau să treci la un alt regim alimentar

de la vise timide la ceva din nou palpabil

şi amsterdam fumegând într-o scrumieră.

35

fals jurnal arheologic

între doi sâni

două beţii

două fumuri de ţigară

două nopţi nedormite

două palme strânse

două partide de sex grăbite

doi ochii roşii

două jointuri

două prostii

două zile la serviciu

două zile de foame

două partide de poker

două plimbări

doi pumni ce se pregătesc să lovească

ultima căzătură şi

şi acolo se naşte poezia

36

Requiem for a Wednesday night

Degetele lui Al curg pe clape

în cascade ce îţi îmbată sufletul

te fac să crezi că nu meriţi să ai urechi

"Bună, mă numesc Van Gogh şi un cântec

mi-a muşcat urechea..."

Frunzăresc amintiri,

le iau între degete, suflu, le scutur de praf

asta da; asta nu; asta da; asta...

o bag în buzunar, seamănă cu o cheie,

poate descuie uși necunoscute.

Ridic rareori privirea

să-mi văd reflexia în vre-o străină

să o îmbrăţişez, să-i muşc buza

şi o ureche

să-mi clădesc între molari femeia perfectă;

mai fur de la tinerele de pe stradă

cîte o cosiță și o fărâmă de sân

mai iau o gură de Irish Kiss

și înghit în sec femeia creată

Nasc, la un moment dat te voi naşte

și ne vom putea iubi toată ziua

și o parte din eternitate

exact ca în poveștile creionate de mine

într-o seară de miercuri

beat fiind de nostalgie.

37

Blestemul şi povestea ultimei beţii

ora 13:00

deasupra trosnesc crengi roase de cari:

îngeri obezi încep să plouă

din veneţii iluzorii cupluri obosite

se retrag în carapace ţipând de moarte

îşi fardează obrajii cu pene roase la vârf şi înnegrite

şi

monolog trist: el s-a stins,

să ne aprindem o ţigară

ora 2:oo

iadu e pe scenă nu pe pământ,

ne cântă, falsează şi îşi dă foc ghitării

iar noi dansăm cuvintele

stoarse din caietul cu versuri izbite pe podea

ne îmbătăm, ne luăm în braţe,

resuscităm vremuri biblice

când toţi eram uniţi printr-un blestem

ce voi îl numiţi azi poezie.

38

a.p.-uri

nu îţi pot vorbi decât despre janicul meu obicei

de a cerşi iubire

că de pâine sunt sătul.

încerc să creez un dialog

va veni şi ziua în care vom da nas în nas

nimeni nu îşi va cere scuze până nu ne înjurăm minute în şir

ca apoi să avem motiv să mergem la o cafea

bineînţeles că vei cere lapte, un plic de zahăr în plus şi

până a prinde contur momentul

vreau să cutreer străzi - prin baruri, parcuri şi tramvaie

să rămân umilul cerşetor al unei doze de iubire.

de pâine sunt sătul.

39

M.T.W. - Tuesday's gone

cerul se lasă peste noi

bucată de carne bolnavă

din această lungă noapte de martie

aşezată peste capetele noastre

corolate de fumul ţigărilor

şi sufletele înfipte în piept mărţişor

şi câinele ce ne-a lătrat

ca apoi să ne lingă degetele

sunt vise ridicate din iarbă

plutind şi acoperind distanţa dintre noi

citind din maiakovski pe-o bancă rece din copou.

40

MTW 1

(more than words)

pe buze îţi strivesc ultimul sărut

ca petalele unei flori culeasă prea devreme.

mă îmbăt cu iluzia parfumului furat de pe voluptutea lor,

mă las îmbrăţişat – prind aripi

să-l gâdil pe dumnezeu de-un picior.

mi le rup de neputinţă.

să cobor iadurile – fuck, mă izbeşte sunetul paşilor tăi întorşi pe coridor!

mă îngreunează lacrimile din colţul ochilor

ce-ţi răcoresc obrajii îmbujoraţi

şi rătăcesc privirea pustie, căzută

ceaţa păcătoasă îmi apasă capul;

abia de reuşesc un pas

-e al meu, chiar indecis şi orb, cu el

calc nesimţit pe trotuar urma uscată de propriile lacrimi.

41

MTW 2

(more than words) când te iubesc nu pot scrie

dacă nu te-aş iubi nici nu aş avea motiv

când te regăsesc mereu sub alte chipuri

şi corpul îţi este într-o continuă schimbare

mă simt nelegiuit, amant al propriilor fantasme

(îndrăgostit de muza cu o mie de chipuri)

dacă le-aş avea pe toate într-o lună,

în douăzeci de ani aş deveni atât de plictisit

încât aş fi sedus de ideea morţii

era o după-amiază de vară târzie,

ora 16:35,

când mi-am pierdut speranţa.

a doua zi: stomacul gol

şi capul prea greu să mai stea pe umeri drept

şi fluturi mahmuri îmi evadau prin urechi.

42

parastasul cuvintelor

(divagatia sentimentalia)

abia acum e ora 14:00,

vreau să te aştept la colţul căminului.

mereu uit că nu vei veni sau

nu mă aştepţi

nimic nou sub pietre

acelaşi nisip, doar spleen

şi mâinile ce-mi transpiră

[nu pot scrie]

capul bubuind a bass

inima accelerând de la 0 la 100 în mai puţin de 3 secunde

respiraţia sacadată

-toate aşteaptă un bloof de proporţii

nu mă pot concentra, cuvinte nu am să-ţi spun

somnul mă sufocă,

scrijelesc foi pe masa tavernei

ca un efect, radu ţipă că nu are chef azi

aud doar vocea ta sigură, de nervi tremurând

şi lacrima ce ţi-a căzut pe covor:

„de ce naiba când întâlneşti persoana perfectă nu o poţi iubi ?!”

ecou în transformare,

sânii tăi lovindu-se de pieptul meu

în fiecare zi de ieri te-am văzut dormind – păreai înger

imagini, flash-uri

-nu mai vin în cămin seara asta. noapte bună!

trei pachete de ţigări în patru ore

dureri de cap acutizate

apa pe care o aşteptam la robinet

înainte de ora 16:00

-primeam doar nisip

şi toate divagaţiile mele împletite total greşit

43

cu dulcegării

-nu aveam de unde şti că pe dulceaţa din fructele iubirii

mucegaiul se formează atât de repede!

îţi zâmbesc acum

a ironie

tu îmi răspunzi dezamăgită

agitat, nefericit – nu trebuie să îţi pese ţie,

nefericrea mea să fie fericirea ta prin necunoaştere de cauză

şi umbra pe care ţi-o ştiam se pierde definitiv pe culoar.

am asociat sufletul cu mintea

- de fapt, e un complex:

întâi inima mă chinuie, durerile de cap sunt obişnuite

pauză. inspir.nu pot. ţip

tu unde naiba te ascunzi în mine?

44

moartea se îmbracă din s.h.-uri

poate nu m-am afundat destul în patimile tinereţii şi de aceea ceva din imaginea lui a

rezonat în mine ca o coardă izbită rece de un basist.

dimineţile se scurg

din venele frunzelor

tu le-ai numi nervuri

eu nervi

de toamnă

de azi

pe mâine

tălpile se mai rod

şi ochii se mai limpezesc.

cafeaua e tot mai amară

iar clara rămâne

unul din visele

arhivate

pentru clipa

în care îţi vezi toată viaţa

şi nu ştii

dacă e să mănânci popcorn

şi să aplauzi

sau să închizi ochii.

45

Divagaţii

Gândurile mucegăite sunt mai criminale

decât ştirile protv de la ora 5

şi nu-şi trădează emoţiile

pe sub detectoare de minciuni

aşa cum o fac îngerii

când se bălăcesc în nori

ştii, i-am văzut deunăzi

pe preşedinţii marilor state

adunaţi în jurul unei mese de poker

au fumat iarbă şi-au băut ca porcii

pân-au căzut de pe scaune

şi au început să spună bancuri porcoase...

46

Ultima gură de aer

hai să lăsăm deoparte beţiile, fumatul and others,

bunică-miu a murit la 71 de ani de cancer pulmonar.

când a hotarât că-i gata, a cerut să fie decuplat de la aparatul de oxigen,

s-a întors pe-o parte si a început să cânte un cântec de adormit,

cândva copiii, acum durerea din noi.

să fii dependent de aer e natural,

să nu îti fie de ajuns cel ce te încojoară,

duce la moarte.

şi a iubit-o pe bunică-mea 48 de ani

şi a iubit-o mult, cât să facă 7 copii

care s-au iubit mult şi i-au făcut nepoţi

care iubesc mult, unii

i-au dăruit strănepoţi, cei pe care i-a cunoscut se jucau cu masca de oxigen

şi îi trăgeau drenele.

în agonie vroia să fumeze

şi frate-miu, mai mare, îi întindea o ţigară neaprinsă

la care batrânul se uita lung şi refuza:

şi ce, crezi că voi fuma? nu vreau să mor;

am văzut-o, e urâtă şi nu am vrut să o iau de mână

când m-a invitat la dans cu masca mamai-tii la nunta noastră.

când a refuzat să ne vorbească mai mult despre îngeri, moarte şi dumnezei

pe care o viaţa întreagă i-a pomenit cu du-te-n dumnzeii mă-tii!

ne-am dat seama că îngerii există,

îngerii veghează din cer, nu dintre noi, de pe pamânt.

47

arpegii

totul se schimbă

pe cerul săveniului se formează cei mai frumoşi nori

tu porţi ăn ochi cerul

azi eşti sfântu petru

tu hotărăşti cine are dreptul la o bucată de cer sau nu

străzile necirculate se subţiază

ca venele înţepate de prea multe ori

oraşul prinde riduri pe blocurile socialiste

şi lasă peste balcoane

ca mărgelele bunicii:

eu am ştiut mereu că nu-s perle, dar

ea amăgindu-mă

îmi hrănea curiozitatea

un suflu nou lipseşte

arăt penibil întinzându-mi zâmbetul pe faţă

ca pe-o mască de care oricum mă pot lipsi.

48

fragmentarium

când nu ne mai ajung degetele

să ne facem cruce

şi lumânări pentru a străbate întunericul

sfărâmăm zei din lut

şi ne hrămin cu cioburi

49

din nou, divagaţii

dacă nu ai chef să lupţi

pune umărul la înfrângerea raţiunii

///lasă totul în urmă de parcă nu s-a întâmplat nimic

și speră la ceva mai bun speră până mori

încearcă să lungeşti clipa

nu grăbi momentul

toţi murim

nu-l căuta nu te lăsa găsit

joacă-te

viaţa-i ludus ludi

nu ai ce pierde

trebuie doar să te obişnuieşti

să ştii cum să întorci tabla de joc

să te indice pe tine mereu învingător

///ştii, nu căuta ceva în care să crezi cu adevărat

(vei obişnui să te ridici

după ce iei câteva căzături dureroase

ce-ţi lasă numeroase cicatrice)

preţuieşte ce ai

câteva lucruri

doar treci pe lângă ele

nu le mai întâlneşti

[romanii nu au fost proşti

ştiau ei ce ştiau: carpe diem!

traducere liberă: aprinde clipa!

şi nu o lăsa să se stingă]

priveşte în jur

trăim într-o lume

în care domină nebunia şi dragostea

nu mai sunt motive să ne ascundem bolile

toţi au

ceva

imprevizibil, imperfecţiune

secunda ce te aşteaptă nepregătit la colţ

surprize...

nu simţi diferenţa

e o linie trasată subţire, întrerupt

ca de obicei te-am purtat până la porţile iadului

şi înapoi

nu te-am putut aduce.

50

k o 3D

am vrut să-ti spun că te iubesc

dar nu am putut

şi atunci am mers acasă

şi am scris o poveste scurtă

cu groază sau de groază nu mi-aş putea aminti

şi trebuia să o citeşti

trebuia să ştii că eu te iubesc

dar nu pot să-ţi spun asta direct

şi că povestea aceea de groază îngloba

dragostea mea

eu nu mai am încredere în cuvinte

dar cred în tăcerea lor.

51

rătăciri

ne-ai fugărit, Doamne, pe toţi de lângă tine

ca apoi să ne aduni pe toţi

în jurul tău

toţi tânjim după casa noastră,

locul pe care nu l-am văzut

şi pentru care ne vom pierde identitatea.

e atât de îndepărtată, Doamne; casa

ce ne aşteaptă

încât uneori ne pierdem speranţa

pe lungul drum

ne pierdem cu totul

într-un ocean de amărăciuni

şi acasă nu mai ajungem...

52

nu mănânc şi nu dorm

acelaşi eu şi maniera

mea insuportabilă. furtună

care ne îngroapă într-un sicriu neîncăpător

chiar nu mai contează

e la fel de personal ca atunci când eşti înjurat de mamă

textul acesta se vrea acea mână de ajutor

uneori satisfacţie care să te scoată din starea de căcat în care te afli

eşti la fel de slabă ca înainte să te îngraşi

-am reuşit să te fac să mai zâmbeşti

te rog, şterge puţin obiectivul webcamului

acu nu-ţi văd ochii

noaptea nu o văd pe sor-ta când face sex

dar ţie-ţi aud lacrimile

„i wish i could be close to you”

iar gândurile mele fredonează

„so close nomather how far”

pot să zic

suntem pe aceaşi lungime de undă

dar prindem posturi diferite

de data asta nu am înţeles nimic

nici noapte bună

nu am avut nici un sărut cerşit

nu am câştigat nici ploaia la cărţi

în loc de motto, vorbele lui Rzv:

RzV SyW: ce mai aştepţi

RzV SyW: eu nu am mai scris de o lună

RzV SyW: şi încerc să evit

RzV SyW: e ca la labă

RzV SyW: când îţi dai drumu

RzV SyW: păi curge frate

53

jertfă

am să dezbrac de pe mine

toate basmele

şi-am să-mi las venele

să sângereze personaje;

povestea vieţii tale e prescura

cu care trebuie

să-ţi hrăneşti semenii.

54

Eden

Eden nu ar fi un bărbat care să iasă în evidenţă

dacă i s-ar cunoaşte trăsăturile feţei

şi-a luat caii în buzunarul de la piept

aşteaptă ploaia noastră cea de toate zilele

spre a călari

până ajunge în starea aceea (de știi tu...)

şi de acolo până pe lună nu trebuie decât să respire,

el nu păşeşte

inima e un animal închis în trupul lui Eden

ca o atracţie la circul de stat,

zgomotul pe care il face sperie şi visele întunericului

a început să plouă,

azi ne luăm rămas bun de la Eden.

55

când emoticonurile cunosc cel mai bine sentimentele

nu noi

cuvintele noastre se îndrăgostesc

şi televizoare cad de la etajul patru

te privesc printr-o sticlă goală

să realizez ce pierd noaptea

când tu dormi singură şi tristă pe-un pat de spital

iar dimineaţa râzi cu copiii din salon

faţa ta nu ar exista fără zâmbet

nici bere fără alcool

e axioma pe care unii încearcă să o demonstreze

nici mările din jurul pupilelor

nu ar exista fără lacrimile ce le curăţă

iubind fără permis categoria A pe două picioare

culegi momente de tăcere

şi ţeşi o tăcere mai mare cu care te înveleşti

în nopţile de toamnă

când emoticonurile au obosit

înaintea cuvintelor

56

șah-mat

mâna ei ridicată în semn de pace se lăsă

peste trupul meu

grea cât o noapte fără geacă

îţi lipsesc oasele şopteşti, îţi lipsesc.

cenuşa lor stă bine

într-o tăietură superficială pe inimă

-nu a sângerat, eşti mai rece ca mâna mea

o lacrimă măcar,

una nu ai îndrăznit să verşi,

mereu te plângi,

dar niciodată nu ai fost văzut plângând.

jucătorul va veni şi va muta nebunul de lângă regină

într-o zi

poate într-o clipă

visul se va desface ca o ţesătură de proastă calitate

la final, spânzurat de semnul întrebării,

nebunului i se ia identitatea

e alungat din propriul regat

fără a-şi lua un cal,

turnurile par a-l păzi

-până unde

-până când

norii plini de sentimente s-au adunat

deasupra tablei de joc:

„la noapte are să plouă”

grăbeşte-ţi mutarea,

ceasul ticăie, 5 minute şi

realitatea deconspirată de vis va ceda.

nimeni nu ştie ce v-a urma, poate nebunul.

57

Cuprins

I. cântece de adormit și de trezit clara

ţi-am ucis frumuseţea ...................................................................................................................... 5

dintr-un alt decalog ......................................................................................................................... 6

în gerul de sâmbătă noapte ............................................................................................................. 8

punct şi virgulă .............................................................................................................................. 10

sau ................................................................................................................................................. 10

despre cum să mori fără să fi făcut facultate ................................................................................ 10

îmbătrânim Clara, îmbătrânim ...................................................................................................... 11

Iubire, Clara, iubire ........................................................................................................................ 17

cântec surd .................................................................................................................................... 18

Clara: give it up .............................................................................................................................. 20

II. dragoste cu acordul părinților Când pleci tricourile încă miros a tine ........................................................................................... 22

Poem extensibil ............................................................................................................................. 24

Kein Minnesang ............................................................................................................................. 25

Fabrica de vise s-a transformat în azil ........................................................................................... 26

3 în 1 (in a weekend) ..................................................................................................................... 27

W. classic din ’48 ........................................................................................................................... 28

ţi-am promis un vis alb .................................................................................................................. 29

Singurătate de împărțit ................................................................................................................. 30

Dragoste cu acordul părinţilor ....................................................................................................... 31

Cântecul nopţii .............................................................................................................................. 32

Cântec de miercuri ........................................................................................................................ 33

Imagini dintr-un Amsterdam fumegând ........................................................................................ 34

fals jurnal arheologic ..................................................................................................................... 35

Requiem for a Wednesday night ................................................................................................... 36

Blestemul şi povestea ultimei beţii ............................................................................................... 37

a.p.-uri ........................................................................................................................................... 38

58

M.T.W. - Tuesday's gone ............................................................................................................... 39

MTW 1 ........................................................................................................................................... 40

(more than words) ......................................................................................................................... 40

MTW 2 ........................................................................................................................................... 41

(more than words) ......................................................................................................................... 41

parastasul cuvintelor ..................................................................................................................... 42

(divagatia sentimentalia) ............................................................................................................... 42

moartea se îmbracă din s.h.-uri .................................................................................................... 44

Divagaţii ......................................................................................................................................... 45

Ultima gură de aer ......................................................................................................................... 46

arpegii ............................................................................................................................................ 47

fragmentarium .............................................................................................................................. 48

din nou, divagaţii .......................................................................................................................... 49

k o 3D ............................................................................................................................................. 50

rătăciri ........................................................................................................................................... 51

nu mănânc şi nu dorm ................................................................................................................... 52

jertfă .............................................................................................................................................. 53

Eden ............................................................................................................................................... 54

când emoticonurile cunosc cel mai bine sentimentele ................................................................. 55

șah-mat .......................................................................................................................................... 56