Dracula Sau Ocultismul

8/18/2019 Dracula Sau Ocultismul

http://slidepdf.com/reader/full/dracula-sau-ocultismul 1/29

Dracula sau ocultismul revelat

Ne-am obişnuit să vedem în Dracula , un vampir setos de sânge, o creatura a nopţii şi aîntunericului, întruchipare a Deavolului. Acest mit este construit pe o prostă cunoaştere a

miturilor şi simbolurilor oculte( prin oculte a se înţelege ascunse şi nu maleice căci nu tot ceeace este ascuns este si maleic!. Noi nu ne propunem aici să desiinţăm imaginea arhirecunoscutăa lui Dracula ci doar vreau să atragem atenţia asupra aptului că respectivul mit are altededesubturi.

"ă intrăm direct în inima romanului #Dracula$ şi să-i alăm tainele. "criitorul irlande% &ram"toc'er pune în gura proesorului van elsing următoarele cuvinte) #Cei din neamul Dracula

http://quadratus.wordpress.com/2009/06/28/dracula-sau-ocultismul-revelat/

http://quadratus.wordpress.com/2009/06/28/dracula-sau-ocultismul-revelat/



au fost de viţă alesă deşi au e*istat unele vlăstare care au ost bănuite că au legături cu Necuratul. +i învăţau tainele Deavolului la Scholomance, în inima munţilor, desupra aşezăriiHermannstadt, acolo unde Deavolul pretinde că al %ecelea învăţăcel i se cuvine lui. nînsemnări sunt unele cuvinte ca) strigoică, vrăitoare, ordog şi po'ol, iar într-un manuuscris sevorbeşte despre acest Dracula însuşi ca iind vampir, ceea ceînţelegem oarte bine$. uvintele

scrise cu carcatere îngroşate ar cam trebui să atragă atenţia. /aptul că viţa Drăculeştilor este„aleasă” şi pusă în directă legătură cu Scholomance – 0coala de "olomonărie şi ordinulsolomonarilor- precum şi învecinarea "ibiului (ermannstadt! cu muntele sacru al dacilor,&ucegi ( 1ogaion!, schimbă cu totul imaginea lui Dracula şi lămureşte din plin imaginea demister ce planea%ă în urul său. 2n alt amănunt scăpat din vedere este aptul că Dracula are putere asupra lupilor, este veşnic tânăr şi nemuritor. Necuoaşterea miturilor originare ace ca plasarea acţiunii în 3ransilvania sa nu aibă prea mare îmnsemnătate în ochii cititorului neavi%atdeşi este de cea mai mare importanţă în ceea ce priveşte adevărata imagine a lui Dracula.

4om începe să sondăm adâncimile mitului Dracula de la plasarea lui în 3ransilvania pentru aaungeîn inal să descoprim aţa ascunsă a contelui Dracula.

ocul acţiunii şi însemnătatea sa

#!otcoava Carpaţilor a devenit un Centru al tuturor vârteurilor imaginaţiei$ ne spune5onathan ar'er în urnalul său. iudat pentru că6 Dacia în vechime era considerată entrul7umii, locul unde pământul comunică cu cerul de-a lungul olumnei erului, a 8siei 7umii dinmitologia românească, a lui A*is 9undi din tradiţia greco-romană. 9ai mult, privită din orice



parte, ie din răsărit, ie din apus 3ransilvania este un teritoriu de trecere ceea ce înseamnăliteralmente un ţinut situat între două lumi. 0i pentru a trece dintr-o lume în alta este necesarătrecerea prin acest ţinut. De apt 5onathan ar'er, avocatul engle% angaat de Dracula pentru a-iarana aacerile în 7ondra, străbate întreaga 3ransilvanie pentru a aunge la reşedinţa contelui plasată într-o altă %onă #de trecere$, un pas montan. 8ri, din punct de vedere spiritual trecerea

dintr-o lume în alta se ace prin intermediul morţii iniţiatice asa cum ne-o demonstrea%ătrimiterea solului la ceruri ce trecea prin cele trei stadii ale templului megalitic din &ucegi pentruca în inal să aungă la comuniunea cu :amol*e pe altarul cerului (v.1ogaion, 9untele sacru alDaciei!. Această repre%entare a triplei iniţieri a solomonarului;solul trimis la :amol*e de cătredaci este în strânsă legătură cu repre%entarea triplei incinte druidice, repre%entată ca trei pătrateconcentrice unite pe iecare dintre laturi printr-o linie ce în inal trasea%ă o cruce imaginară,simbol al entrului si al maniestării centrului în lume. "paţiul din interiorul ultimului pătrat este<ara "ântă, urtea 4eche a lui 9ateiu aragiale, urtea =rimordială cu sensul de #cea maiveche$ desemnată prin pătratul sau cercul înscris în centrul unor repre%entări ale svasticii.

+ste urtea lui 7er mpărat identică cu centrul spiritual al lumii. ele trei pătrate ale tripleiincinte druidice ce înconoară centrul lumii au însă si o altă accepţiune din acest punct de vedereanume acela ce relevea%ă titlul de # pă%itori ai ţării sinte$ purtat de unele ordine cavaleresti aleevului mediu. 3emplierii, ioaniţii, cruciaţii ca să nu le pomenin decât pe cele mai cunoscute,toate avea în titulatura şi titlul de pă%itori ai ţării sinte, pă%itori ai unei tradiţii ancestrale

străvechi. n această lumină se crea%ă deschiderea ce ne arată o triplă #învelire$ a entrului7umii) ră%boinicii, preoţii-regi şi acei sarabos tereos;sarabii despre care aminteşte >ordanes, osupra castă a lumii getice din care se alegeau marii preoti şi regii. ntorcându-ne din nou laDracula şi ignorând cu bună ştiinţă poveştile antastice vehiculate de negustorii brasoveni şisibieni cărora 4lad <epeş le-a aectat interesele în 4alahia vom spune că el ca Domn al 4alahieiăcea parte din #viţa aleasă$ a Drăculeştilor ce ăceau parte dintr-un ordin cavaleresc esotericdenumit ordinul dragonului. 8ri Dragonul este în strânsă legătură cu entrul ca detinător alînţelepciunii. =rin aceasta, el asemenea regelui Arthur, se legitimea%ă ca trimis al =olului, al



entrului într-un anume moment strict necesar, după cum la aceasta se raportea%ă şi steaua cuopt colţuri (octogonul!ce-i ornea%ă partea rontală a cuşmei.

=e de altă parte unduirea şi amestecarea liniilor triplei incinte druidice da naştere unui #varte$unui labirint, labirint care este identic cu drumul parcurs de ucenic pentru a aunge la taineleiniţierii şi care în evul mediu era trasat pe pavaul unor catedrale marcând tocmai acest sens dedrum spre entru spre #<ara "ântă$.



3recerea dinr-o lume în alta se ace trecând peste #prag$, prag care este pă%it de pa%nici, uneoriîn limbaul miturilor, asemuiti unor monştri. Din această categorie ace parte Dracula după cumdin aceeaşi categorie ac parte şi 9inotaurul, cerberul, balaurul.

"rhetipurile# castelul,lupii, pădurea vră$ită,nemurirea

?esedinţa lui Dracula, loc unde va poposi în cele din urmă şi avocatul engle% 5. ar'er, este un

castel situat într-un peisa muntos, pe o stâncă veghind impunător şi inaccesibil asupra întreguluiţinut împădurit. m.. ciudată descriere. 4orbeam ceva mai devreme despre 7er mpărat şi urtea4eche. 3radiţia românească ne spune despre acest 7er mpărat că-şi are resedinţa pe un munteînalt, într-un castel pe care nimeni nu-l găseşte decât cel plăcut lui 7er mpărat. 3radiţia maispune că mulţi oameni au gasit acest castel dar nu s-au mai întors în lumea oamenilor obişnuiţi.Asemănarea merge până la identiicare cu caracteristicile imprimate reşedinţei lui Dracula.



ntr-adevăr, avocatul engle% terece printr-o pădure populată cu lupi, apărători şi călau%itori spreresedinţa lui Dracula. 7upii au aici acelaşi rol pe care-l are Ariadna şi irul său călău%itor înlabirintul 9inotaurului la el cum aceeaşi legendă greacă ne spune că tinerii erau aduşi drept#hrană$ ( erau consacrati! 9inotaurului ce pă%ea drumul spre centrul 7abirintului şi obţinereainiţierii depline. De altel, un lup este cel ce-l salvea%ă pe tânărul engle% a%unci când acesta de pierde într-o # nopate a @alpurgiei$, echivalentul #nopţilor de "ăn%iene$ cu ocul periculos alielelor. 3ot lupii, în calitate de apărători ai pragului, vor i aceea care-l vor ameninţa în drumulsău prin haţisul pădurii vraite , al labirintului, al drumului iniţiatic când acesta se va apropia delocul iniţiatic, castelul contelui Dracula dar aceştia se retrag la intervenţia contelui care el însuşiavea capacitatea de a se transorma în lup, numind aceste animale ( lupii! copiii nopţii. 3rebuiespus că una dintre capacităţile dobândite de solomonari la încheierea stagiului era cunoaşterealimbii animalelor.

ntreaga istorie a Daciei s-a alat sub semnul lupului-:amol*e. >dentiicat cu Apollo, :amol*eeste lupul iperborean, 9arele 7up Alb, Apollo iind numit şi 7'aios ;lupul.



Numele antic al dacilor ca apărători ai entrului "piritual al 7umii era daoi sau daoaus care în

dialectul traco-rigian înseamnă tocmai lup. 7a greci pelasgii, înaintaşii dacilor pe aceste pământuri, erau consideraţi divini;dioi. =e de altă parte animalele lupi ca si copii ai nopţii suntidentici cu oamenii lupi (daous;daoi! ca si copii ai mamei pamant, născuţi din pământulnegru(Beea!. ăci termenul de geţi olosit de greci pentru a desemna locuitorii Daciei nuînsemna altceva decât #/ii Beei ( ai pământului mamă!$, după cum =elasg s-a născut pe crestelecele înalte din pământul negru pentru a i începător rasei muritorilor. urios e că Dracula atuncicând merge la 7ondra nu duce cu sine averi şi chestiuni trebuincioase traiului %ilnic, ci la%i cu pământ pentru că nu putea dormi decât în pamant din patrie. Această tradiţie de a duce pamant cusine în pribegie a e*istat la români până în secolul trecut.n mitologia română alăm şi credinţacă #dalbul pribeag$ cel pornit pe calea iniţierii, trebuie să se prindă rate cu lupul pentru a puteatrece pragul şi a aunge în celalalt tarâm. +ngle%ul nu ace acest lucru pentru că se crede prea

raţional să creadă în basme şi eşuea%ă în mod lamentabil.

elălalt tărâm este indisolubil legat de taina tinereţii ără bătrâneţe şi a vieţii ără de moarte.Aceaste precepte erau predicate de 9arele =reot dacilor. 7egile lui :amol*e nu erau doar percepte morale aplicabile în societate ci percepte care deschideau literalmente uşa sprenemurire, nu doar a suletului ci si a trupului. =oate o să vi separă ciudat dar %ânele, vâlvelesolomonarii şi alte categorii de ăpturi mitice par oarte reale în descrierile tăranilor noştri şitoate acestea sunt identiicabile cu preoti şi preotese ale cultului %amol*ian în dubla sa iposta%ă.n apt însuşi Dracula este un mort viu, un nemort, cel ce a dobândit taina vieţii ără de moarte şia tinereţii ără bătrânete. =rin aceasta şi prin toate cele spuse până acum el se dovedeşte a i9arele 9aestru >niţiator

Concluzii

=lasarea acţiunii romanului Dracula în 3ransilvania desemnea%ă acest ţinut românesc ca şi#pădurea vrăită$, aceeaşi pădure care apare şi în basmul românesc arap Alb sau :âna :ânelor,spaţiu al tainei , al iniţierii, morţii şi renaşterii. n munţii 3ransilvaniei îşi ală sălaşul Dracula,



deţinătorul nemuriri şi a tinereţii ără bătrâneţe, el iind pă%itorul secretului iniţiatic ceea ce-lace să ie identic cu un # monstru pă%itor al pragului$ dintre cele două realităţi) 4eşnicia şilumea muritorilor. hiar statutul lui de ne-mort, mort viu ne arată atul că el de apt aparţineambelor lumi) a omenilor şi a vieţii veşnice, a vremelniciei şi a veşniciei, tocmai prin aceastae*ercitând ascinaţia lucrului inter%is, teroarea necunoscutului, simţită din plin de cel ce

înaintea%ă pe drumul cunoasterii iniţiatice, atracţia misterului şi ispita.

De altel reeritor la teroarea necunoscutului pe drumul iniţierii strabon se e*primC oarte clar.# "uletul este îndurerat şi agitat de moarte, tot aşa cum este iniţierea în marile mistere. =rimaetapă constă doar în erori şi incertitudini, eorturi, mers rătăcitor şi tenebre. Apoi auns la li%ieramorţii şi iniţierii, totul se transormă în orori cutremurătoare, spaime. Dar odată terminată aceastăscenă, iată se răspândeşte o lume divină şi miraculoasă6 perect iniţiat, esti liber încoronat,triumător, parcurgi domeniile preaericiţilor$. +ste e*act drumul apucat de 5onathan ar'er careîncalcă interdicţiile puse de Dracula. ăci Dracula prin calităţile sale este identic cu 9arele"olomonar, cel ce a obtinut cunoasterea graiului animalelor, capacitatea de a se ace nevă%ut,mort pentru lume dar totusi trăind la graniţa dintre lumi. +l este marele >niţiatit şi >niţiator, 9are

=reot şi 9are ieroant, oiciant a unor străvechi rituri iniţiatice. n această calitate castelulcontelui nu se putea situa decât pe muntele arhetipal, muntele sacru ce leagă cerul de pământ şiunde oameni pot comunica cu %eii ( ve%i trimiterea solului la cer!.

=rintr-un limba criptat asemenea celui mitologic &ram "toc'er ne arată în primul rând o iniţiereesuată, 5onathan ar'er intrând într-un adevărat vârte al groa%ei pentru că încalcă interdicţiileimpuse de 9arele 9aestru >niţiator care cunoştea pericolele ce se vor ivi în calea candidatului,stapânul catelului, al urţii 4echi. =rin urmare, adevăratul erou al romanului nu sunt #the good bos$ engle%i, ci Dracula, persona care nici pe departe nu este atât de negativ pe cum pare la prima vedere.



n inalul romanului Dracula este învins cu autorul proesorului van elsing. Dar este el chiarînvinsE astelul lui ce cuprindea taina pe care el o detinea si care din această prismă este identiccu castelul lui 7er mpărat unde aung doar iniţiatii, cei aleşi şi răman acolo veşnic, acel castelrămâne la el de intangibil şi enigmatic cuprin%ând în interiorul lui acelaşi secret) taina vieţii ărăde moarte şi a tinereţii ără bătrâneţe. =oarta întredeschisă pentru a lăsă misterul să se întrevadă,

s-a închis la loc. 9isterul s-a închis din nou în sine privind parcă dispreţuitor la o lume deneoiţi, prea modernistă şi prea mandră de descoperirile ei ca să mai poată crede în #basme$.9isterul s-a retras în sine ramanând cunoscut doar de cei care l-au dobândit dea în virtutea uneilegi ce guvernea%ă desăşurarea unui ciclu) alternanţa ( noapte %i, bine rău, alb negru!.



Aceasta cu atât mai mult cu cât în tradiţia veche sur desemnea%ă însuşi numirea "oareluicalitatea sa de maretie si suveranitate. Dar soarele este stălucitor, iar sur, dimpotrivă, este oîntunecare a sa. ntunecarea cuvântului ne convinge că de apt este vorba de o retragere în sine,inerentă desăsurăşii iecărui ciclu, pentru a putea începe un nou ciclu si o nouă transormare sivitali%are.

zamol%e

&ibliobraie orientativă)

?u*andra >vănescu, 3ransilvania şi literatura antastică

4.7ovinescu,Dacia hiperboreană

?ene Buenon, "imboluri ale ştiinţei sacre

.&ârsan, ?evanşa Daciei

ristina =ănculescu, 1ogaion muntele sacru al dacilor

8 obsesie americana) Dracula



Autor) odrin 7iviu 23>3A?2Data publicarii) FG;HG;IHHJ

e oera, in continuare, consistenta acestui mit ridicol, ce ne impinge atit de intens spre aceasta postura grotesca de KvampiriKE Nu am un raspuns imediat, dar, privind adesea malignele stirile

autohtone, imi vine sa tin putin mudei sub limba.

ititi, va rog, urmatorul ragment, incercind sa va pastrati stapinirea de sine. &aubau-ul din poveste e doar rodul imaginatiei unei scriitoare americane contemporane si nu un individ real,asa cum ati putea crede) KAcum il vedeam mai bine, desi chipul ii era inca in umbra. =urta ocusma ascutita verde cu auriu, pe care era prinsa deasupra runtii o ibula grea, cu o piatra pretioasa, si o tunica din catiea aurie, cu umerii marcati si cu un guler verde, inalt, sub barbiamasiva. Biuvaierul de pe runte si irele aurii din tesatura gulerului straluceau in lumina ocului.8 mantie de blana alba ii invelea umerii, prinsa cu o brosa de argint, de orma unui dragon.4esmintele ii erau e*traordinare ma simteam aproape la el de speriat de ele pe cit ma ingro%ea pre%enta acestui mort viu. +rau haine reale, vii, noi, nu piese decolorate din vitrinele unui mu%eu.

>ar el le purta cu o e*traordinara opulenta si gratie, stind tacut in ata mea, cu mantia aceea albaca%ind in alduri in urul lui asemenea unui virte de %apada. >n lumina luminarilor i-am va%utmina cu degete boante si rani cicatri%ate, ase%ata pe minerul unui pumnal, iar dedesubt piciorul puternic intr-un pantalon verde si incaltat in gheata. >si schimba usor po%itia, intorcindu-se inlumina, dar la el de tacut. >i vedeam ata mai bine acum, iar amestecul ei de orta si cru%ime m-adeterminat sa ma trag inapoi - ochii aceia negri sub sprincenele impreunate, nasul lung si drept, pometii largi, de culoarea osului. Bura - am remarcat - era inchisa intr-un %imbet dur, rubinie siusor curbata sub mustata sirmoasa, inchisa la culoare. ;...;. >si indrepta umerii, chiar mai orgolios,si ma privi drept in ata, in semiobscuritatea care ne despartea. - +u sint Dracula, spuse elK.=entru ca pre%entarile sa ie complete, voi adauga aptul ca naratorul ingro%it al scenei esteistoricul engle% (traitor in "tatele 2nite! &artholomeL ?ossi. Alaturi de celebrul vampir valah, el

e unul dintre protagonistii recentului best-seller american 3he istorian (IHHM!, tradus dea si lanoi, la ?A8, cu titlul olectionarul de istorie (IHH!. Autoarea cartii, +li%abeth 1ostova, este oscriitoare tinara (nascuta in GOP!, cu studii la 2niversitatea Qale. A lucrat la acest roman dedebut (de sapte sute de pagini ormat APR! timp %ece ani, bucurindu-se acum de o celebritateinternationala imensa. /aptul nu trebuie sa surprinda. artea e scrisa admirabil, cu naratorimultipli, planuri epice si cronologice intercalate, suprapuse si interrelationate intr-un modimpecabil. 1ostova are, indiscutabil, stoa de pro%atoare autentica si planuiesc, o spun deschis,redactarea unui amplu articol (pentru o revista literara! unde sa de%volt pe larg ideea de mai sus.9otivul pentru care ma reer totusi aici la volumul in chestiune vine dintr-un sentiment de alertadeclansat mie de succesul constant (iata, si in IHHR! al temei vircolacului roman in lume si, cu precadere, in "tatele 2nite.1ostova nu-i dispretuieste pe balcanici, dimpotriva (de altel, e sotia unui bulgar, 1ostov, numeleei de domnisoara iind 5ohnsonR!. =are oarte documentata vi%avi de istoria si geograia sud-estului european (inclusiv, vi%avi de istoria lui 4lad 3epes!, nu spune prostii (ca aimosulinitiator al mitului draculian, irlande%ul victorian Abraham K&ramK "to'er! si, desi il construieste pe voievodul valah (inevitabilR! cu atribute de monstru, ilustrindu-l ca pe un Kmort viuK, unK%ombieK in varianta rasariteana, ea il pune intr-un conte*t special. Dracula a supravietuit (cavampir! cinci sute de ani (si! pentru a stringe carti (din toate epocile si culturile!. 9otivul pentrucare il rapeste pe istoricul ?ossi (din biroul sau elegant, de universitar in America! se leaga



tocmai de pasiunea domnitorului pentru lectura. +l vrea un bibliotecar (se intelege, nu unuloarecare, ci unul genial, precum mentionatul &artholomeL! apt sa-i cataloghe%e uriasa colectiede volume (multe unicate in lumeR!. "pune printul sangvinar) K>n suletul meu sint un carturar,asa cum sint si ra%boinic, iar aceste carti mi-au tinut companie de-a lungul anilorK. 9isiunea lui?ossi nu va i una obisnuita) K4ei lucra cu unele dintre cele mai stralucite - si mai prounde -

carti scrise vreodata. 9ulte dintre ele nu mai e*ista nicaieri altundeva. =oate stii ;...; ca numaicirca unu la mie din intreaga literatura produsa in decursul mileniilor a supravietuit pina a%i. +umi-am asumat sarcina de a mari, odata cu trecerea secolelor, acest procentK. a bonus, proesorului i se oera si ericirea suprema - nemurirea. "luindu-l pe 4lad Dracul, el ar deveni,volens-nolens, un Kmort viuK pentru totdeauna. ontinua, persuasiv, maleicul domnitor valah)K4ei avea parte de o viata eterna, la care putine iinte pot spera. +sti liber sa dispui cum vrei decea mai stralucita arhiva de elul ei, din cite e*ista pe ata pamintului. 8pere rare iti stau ladispo%itie, opere care acum nu mai e*ista nicaieri altundeva. 3oate acestea sint ale tale. ;...;. uonestitatea ta erma, poti deslusi lectiile istoriei ;...;. >storia ne-a invatat ca omul e rau din ire, deo rautate sublima. &inele nu e perectibil maleicul e. De ce sa nu-ti olosesti atunci calitatile insluba a ceea ce este perectibilE ;...;. >mpreuna vom duce munca de istoric dincolo de orice

limite cunoscute a%i. Nu e*ista puritate mai mare decit cea a chinurilor istoriei. 3u vei avea ceeace-si doreste orice istoric) pentru tine, istoria va i realitateK. Dracula propune o mutatieistoriograica, in cel mai autentic sens al termenului, revolutionara) aceea de transerare a timpulistoriei catre timpul istoricului. +l vrea adevarul total in istoriograie, transormarea istoriei insasi- pentru istoric - intr-o realitate continua, imposibil de alsiicat sau ragmentat. Astel, 3epesre%olva, printr-o muscatura vampirica pe gitul unui istoric e*ceptional, toate disperarile, toateneputintele ilo%oilor istoriei, de la =laton pina la egel si de la usserl pina la aden @hite,iind, in ochii 1ostovei, un veritabil >luminat."i totusi ramine sentimentul meu de alerta in legatura cu Kvampirul romanK. De unde aceastaobsesie a Apusului (ie ea serioasa ori oculara! pentru statutul noastru de KvircolaciKE ?omanulde ata, oricit de in ar aborda Kproblema romaneascaK (viteie, crestinism e*emplar, lupte eroice

cu otomanii, mincare buna, ospitalitate, emei rumoase, etc., etc.!, nu-si poate reprima nistevechi stereotipuri occidentale) valahii sint mari bautori de singe uman, isi strapung adesea mortii(suspecti! cu taruse in inima, practica ritualuri vraitoresti (similare practicilor voodoo! si, ingeneral, la prima vedere, sint suicient de e*otici. Au%ind limba romana, un distins intelectualturc (din roman! e*clama inspaimintat) KDra'ulR Dra'ulRK, iar o tiganca, descoperind identitateavalaha a protagonistei, incepe sa o blesteme, numind-o Kiica lupilorK. 2nor cadavre (muscate devampiri! li se pun catei de usturoi in gura (dupa Kmoda valahaK! si orice contact al personaelorcu spatiul carpatin si cu locuitorii lui este in prealabil proteat cu mirositorul aliment(americancele din carte isi ascund catei de usturoi in bu%unarele rochiei, dorm cu odori%antecapatini sub perna si poarta mereu asupra lor crucii*e de argint, desi, ironic, nu dau doi bani pereligie!. e oera, in continuare, consistenta acestui mit ridicol, ce ne impinge atit de intens spreaceasta postura grotesca de KvampiriKE Nu am un raspuns imediat, dar, privind adesea malignelestirile autohtone (va mai amintiti, apropo, ipochimenii de acum citiva ani care au de%gropat unmort - banuit vircolac - si i-au mincat inima ripta, dupa ce au strapuns-o, desigur, cu un tarus siau sarit de vreo sapte ori, inainte si inapoi, peste mormintul bietului raposatE!, imi vine sa tin putin mudei sub limba. a sa nu mai spun ca, lovindu-ma involuntar de compatriotiilombrosieni de pe strada, strig, recvent, oripilat, cu gesturi de primadona ouscata) KDra'ulRDra'ulRK.



73 "381+?, A73 D?A27A

=oveştile cu vampiri sunt la modă, n-avem încotro, trebuie să recunoaştem. "tau mărturiesuccesul unor autori ca "tpehenie 9eer , 7.5."mith, ?ichelle 9ead care au reuşit să resuscite%einteresul publicului că%ut în letargie după seria semnată de Anne ?ice. Dar atunci când până şi

surprin%ătorul portret, construit de noul val al literaturii de gen, anume al vampirilor cu aţăumană, sensibili, generoşi şi cu spirit de sacriiciu începe să-şi piardă din prospeţime cu ce mai pot i seduşi anii însetaţi de noutateE u reîntoarcerea la rădăcini, la cea mai celebră povestecare a populari%at preocuparea literară aţă de anomaliile stomatologice şi a pus 3ransilvania peharta +uropei. 9ai precis, este vorba de o continuare a romanului lui &ram "to'er care, chiardacă nu se dovedeşte a i nici în spiritul şi nici în litera creaţiei cunoscutului irlande%, ne oerăoca%ia să revi%ităm sau chiar să vi%ităm pentru prima oară personae şi poveşti uitate sau cel puţin eclipsate în ultima vreme de adolescenţi cu puteri supranaturale şi vise romantice.

Dacre "to'er şi >an olt, autorii romanului SDracula, 9ortul 4iuS, oeră câteva e*plicaţii lasârşitul thrillerului disponibil de acum şi în româneşte legate de propriile lor motivaţii şi intenţiiscriitoricesti. Dacre, ca descendent al amiliei lui "to'er îşi asumă un interes natural aţă demoştenirea literară a străunchiului său, în vreme ce >an olt, scenarist şi pasionat de poveştihorror îşi declară la rândul său pasiunea longevivă şi sistematică aţă de povestea lui Dracula,atestată prin ailierea la mai multe asociaţii proesionale de-a lungul timpului. Aşa cum transpardin mărturisirile autorilor, intenţiile acestora au ost destul de ambiţioase) pe de o parte să repareimaginea unei poveşti adaptate timp de GHH de ani de cultura populară într-o variantă deormată.9ai precis, autorii s-au gândit să acă dreptate atât contelui transilvănean, cât şi personaelor pecare adaptările hollLoodiene le-au uitat. =e de altă parte, autorii au dorit să valoriice o serie de

însemnări ale lui &ram "to'er în care acesta maniesta un interes de continuare a poveştii luiDracula. Astel că Dacre "to'er şi >an olt au scris un roman întemeiat logic şi biograic, ie peambiguităţi e*ploatate direct din romanul Dracula, ie pe documente semnate de marele &ram.u toate acestea, romanul de aţă nu are o acoperire istorică totală. >an olt şi Dacre "to'errecunosc că şi-au permis să opere%e modiicări ale datelor şi ale evenimentelor (minore sau nu,rămâne la aprecierea publicului! din romanul lui &ram "to'er pentru ca noua poveste să capetecoerenţă. ?e%ultatulE 8 naraţiune care cuprinde la un loc vechea echipă a ucigaşilor de vampiri,dar şi pe 5ac' "pintecătorul, sinistra contesă +lisabeta &athor, prinţul Dracula şi chiar6 pe&ram "to'er (care iată, devine persona literar şi se întâlneşte cu propriile inventii6 doar ca săintre în conlict cu ele, desigur!.

Nu aţi citit romanul DraculaE Nici o problemă, primele trei pagini ale pre%entei continuări văamiliari%ea%ă rapid cu acţiunea şi cu personaele principale, ca nimeni să nu se simtă e*clus dela înţelegerea evenimentelor care urmea%ă. Au trecut IM de ani de la aparenta dispariţie a conteluivampir. 3oţi cei care au participat la incidentele sângeroase au păstrat un urământ al tăcerii, însăvieţile lor nu au cunoscut decât o persistentă destrămare. Deşi a reuşit să-şi întemei%e o căsnicieşi să aibă un iu, 5onathan ar'er trăieşte consumat de patima băuturii, de impotenţă şi de

http://www.libris.ro/literatura-universala/amurg---stephenie-meyer-RAO973-103-599-4--c7509--p322949.html

http://www.libris.ro/literatura-fantasy/jurnalele-vampirilor-1-trezirea---l-j-smith-LED973-102-250-5--c7883--p359458.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/academia-vampirilor-vol-1---richelle-mead-LED973-102-260-4--c7509--p360600.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/interviu-cu-un-vampir---anne-rice-RAO973-576-934-4--c7509--p349865.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/dracula-mortul-viu---dacre-stoker-ian-holt-HUM973-689-370-4--c7509--p364307.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/amurg---stephenie-meyer-RAO973-103-599-4--c7509--p322949.html

http://www.libris.ro/literatura-fantasy/jurnalele-vampirilor-1-trezirea---l-j-smith-LED973-102-250-5--c7883--p359458.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/academia-vampirilor-vol-1---richelle-mead-LED973-102-260-4--c7509--p360600.html

http://www.libris.ro/literatura-universala/interviu-cu-un-vampir---anne-rice-RAO973-576-934-4--c7509--p349865.html




imposibilitatea de a-şi ierta soţia pentru aptul că a ost sedusă de Dracula. /iul său Tuincear'er nu vrea să-i calce pe urme în cariera de avocat şi e mai preocupat de arta dramatică. 9inaar'er şi-a sacriicat întreaga viaţă susţinerii soţului ei de la care nu primeşte recunoştinţă, păstrându-şi în acelaşi timp în mod ine*plicabil tinereţea. 5ac' "eLard, auns un dependent demorină se dovedeşte a i un vânător neobosit de vampiri cu o agendă secretă, în vreme ce lordul

Arthur a decă%ut şi s-a retras din viaţa publică după moartea violentă a lui 7uc (prietena lui9ina ucisă cu un ţăruş în inimă în romanul lui &ram "to'er!, iar Abraham 4an elsing, bătrân şislăbit nu şi-a pierdut suspiciunile cu privire la supravieţuirea lui Dracula. ând o serie de crimeviolente încep să bântuie 7ondra, în GOGI, inspectorul de poliţie otord e convins că e*istă olegătură între acestea şi aptele sângeroase e*ecutate de criminalul misterios supranumit 5ac'"pintecătorul. Natura noului val de crime nu ocoleşte nici osta echipă a ucigaşilor de vampiri şiridică tot mai multe întrebări) Dracula se ră%bună după IM de ani sau un alt vampir a ieşit lavânătoareE Deşi echipa nu se va mai reuni niciodată, iecare din membrii ei va avea parte de propria porţie de revelaţii înspăimântătoare. el pe care îl credeau mort şi diabolic e încă în viaţă

şi se dovedeşte a i6 un adevărat cruciat, un luptător în numele Domnului.

?omanul de aţă este cât se poate de încărcat, s-ar putea să se dovedească un ospăţ literar care osă vă cadă greu. Dincolo de poveştile incredibile care se amestecă chiar cu istoria, coincidenţeleneconvingătoare, răsturnările de situaţie, abundenţa de violenţă şi se*ualitate care nu au nimic dea ace cu romanul lui &ram "to'er, dar ar putea i trecute cu vederea, în măsura în care ele suntingrediente omnipre%ente în reţeta thrillerului contemporan e*istă un punct mult mai sensibilcare s-ar putea să provoace de%amăgire) Dacre "to'er şi >an olt se oacă de-a avocaţii dinoiciu. 9ai precis, apreciind că povestea lui Dracula nu a ost redată decât din perspectivavânătorilor (atât în romanul lui &ram "to'er, cât şi în poveştile ce au urmat! ei s-au simţit datori

să îi oere şi contelui cuvântul, să îl lase să-şi susţină cau%a şi să-şi e*plice acţiunile. umE =rincuundarea lui Dracula în istorie, personiicarea sa în domnitorul 4lad <epeş şi asocierea uneidimensiuni de apărător al lumii creştine şi de udecător al celor ce încalcă voinţa lui Dumne%eu.Din creatură de neînţeles, Dracula devine o igură istorică implicată în misiuni precise. Dinmonstru maleic, Dracula devine un erou6 iată probabil cea mai proundă şi mai greu digerabilatransormare pe care olt şi "to'er o propun. +a îi retrage caracterul mitologic, simbolic şi chiar puterea de convingere a celui ce nu se mai dovedeşte a i nici măcar protagonistul continuăriicare îi poartă numele. Nu vă îngrioraţi că nu aţi înţeles6 totul, de la pri%onieratul lui ar'er,călătoria contelui la 7ondra, transormarea lui 7uc va i e*plicat din această perspectivă (autoriisunt cât se poate de meticuloşi în ce priveşte coerenţa!.

=roblema e că nu ştim câţi dintre cei care aprecia%ă o poveste horror de calitate îşi doresc cainclusiv portretul vampirului arhetipal să suere cosmeti%ări şi umani%ări în stilul lui "tephanie9eer care să ni-l acă accesibil, până în punctul în care începe să ne ie milă de el. Dacre "to'er şi >an olt au proiectat pe scena narativă prea multă lumină e*plicativă care se dovedeşte în celedin urmă a i atală pentru orice vampir autentic. SDracula, 9ortul 4iu$ nu este un altel deroman cu vampiri (poate doar ceva mai violent şi mai comple* narativ! este mai degrabă





re%ultatul aplicării reţetei la modă a vampirilor sentimentali asupra igurii înspăimântătoare denepătruns cu care eram obişnuiţi. n ce măsură este aceasta o perormanţă sau un eşec vă rămânevouă, cititorilor, să apreciaţi.

D?A27A, 98?327 4>2 - Dacre "to'er, >an olt U +ditura umanitas, IHGH

Pentru de Rougemont, diavolul este „Marele Scamator”, „Marele Iluzionist”, iar scena pe care seproduce este Istoria (Lumea), Viaţa (Morala) !"nditorul #elvet $nregistreaz% dou% mari scamatorii,su& semnul c%rora ar tr%i omenirea de vreo sut% 'i cincizeci de ani $ncoace Prima scamatorie o„decupeaz%” dintrun tet al lui *audelaire, 'i el preocupat de prezenţa 'i +ormele de mani+estare amale+icului „Cea mai frumoasă şiretenie a diavolului constă în a ne convinge că el nu există”. -ntrun spaţiu raţionalist prin ecelenţ%, cum este .ccidentul, dup% at"tea 'i at"tea descoperiri'tiinţi+ice care au $ndep%rtat $n &un% parte o&scurantismul, $ntro lume care a decretat c%„/umnezeu a murit” (deci, nu mai avem de ce s% ne temem de /iavol, pentru c% el a eistat at"tatimp c"t a eistat /umnezeu), $ntrun ast+el de univers antropocentric, $n care individul este

propriul s%u st%p"n, tocmai pe o ast+el de scen% se produce prima scamatorie 0umai c% Marele/u'man na murit, ci numai sa deg#izat1 el nu mai cere desc#is su+letul, ci $ncrederea,satis+%c"nd pentru aceasta, ni'te vanit%ţi aur, m%rire, amor1 el o+er%, pentru a o elimina, pentru+iecare $ndoial% 2 o certitudine1 pl%te'te cu monezi intens poleite, dar calpe1 'iţi cere s% nu te+ere'ti de ispite, ci s% le dai curs din moment ce e'ti propriul t%u st%p"n3 -nger c%zut, /iavolul este„prinţul acestei lumi” +iindc% tr%ie'te printre oameni 'i $n oameni, iar nu $n $naltul cerului4golatria, a+irm% $n su&sidiar de Rougemont, este &oala prin care /iavolul cucere'te lumea1 o&oal% pe care nu numai c% nu vrea s% o vindece, &a c#iar o $ntreţine5 dia&olic

-mpins% p"n% la paroism $ntro +iinţ% $n al c%rei $ntreg neam a +ost contaminat, egolatria aceastaduce la cea dea doua scamatorie Iato +ormulat% de /enis de Rougemont $nsu'i „Şi astfel, cu începere din 19, diavolul ne!a făcut să credem că el era pur şi simplu dl. "dolf #itler, şi uneori altcineva”. 6trocit%ţile #itlerismului au +%cut ca +7#rerul s% +ie numit 6nti#rist, adic% o $ncarnare a

Satanei /iavolul $n c%ma'% &run% a +ost un +enomen de mas%1 un delir torţionar colectivIdenti+ic"ndul pe 8itler cu Satana, lumea a r%su+lat u'urat% $n 9:;<, c"nd el sa sinucis 0u edeloc a'a, +iindc% asemenea specimene au mai +ost 'i, pro&a&il, vor mai +i -ntre&area pe care oavanseaz% de Rougemont ('i pe care 'io poate pune orice om normal) este cui i se datoreaz%apariţia 'i ascensiunea lui pe scara istoriei= >nei +ormida&ile voinţe proprii de a conduce, sau ('i)unei dulci incon'tiente a contemporanilor= -n a&senţa unui r%spuns raţionalist, de Rougemontconc#ide c% 'i aici „şi!a $ăgat dracul coada”. ?um c% /iavolul este „director de inconştienţă”. /eunde, apelul la luciditate 'i realism, c#iar dac% tre&uie admis%, a$ initio, inepuiza&ila putere demetamor+ozare a celui care $ntrupeaz% Spiritul R%ului1 'i c#iar dac% momentul separ%rii apelor deuscat, al &inelui de r%u, al erorii de adev%r este aleatoriu 'i, prin asta, greu de perceput, +iindc% nueist% o regul%1 dar, oare, eist% cu adev%rat o regul% $n acest domeniu= Se pare c% nu, continu%de Rougement, din moment ce diavolul proli+ereaz% 'i $n sistemele cu adev%rat democratice(+iindc%, $n parantez% +ie spus, toate se pretind 'i se declar% democratice) „ "dversarul estetotdeauna în noi înşine” (p @:) /ac% e a'a, atunci cu toţii suntem vinovaţi de eistenţa /iavolului>nele credinţe religioase c#iar a+irm% o culpa&ilitate colectiv%, nu numai local%, naţional% oricontinental%, ci planetar% 0eamul omenesc, se spune, este un neam de vinovaţi, +ie 'i numai prinprisma p%catului originar1 p%cat care se a+l%, totu'i, la originea cunoa'terii umane „%i$ertateaînseamnă dreptul de a nu asculta” (p AB) 'i, deci, de a te opune Li&ertatea, mai o&serv% tot lamodul paradoal de Rougemont, este, $n acela'i timp, un risc1 dar nu unul oarecare, ci unul care„tre$uie asumat cu fiecare clipă” (p A:) 6lt+el, micii demoni 2 su&stituţi ai Marelui Scamator 2 $'i+ac de cap cei ai poliţiei, siguranţei, ne$nsemn%t%ţii, popularit%ţii /e aici, un alt paradodemocraţia „nu este, ca şi sănătatea, dec&t o utopie” (p :9), iar ceea ce este $ndeo&'te consideratopusul ei 2 totalitarismul 2 nu este, $n +ond, altceva, dec"t „forma de 'os a democraţiei”. Prin gura





unuia sau altuia, care alterneaz% di+uzarea 'tirilor reale cu cele +alse, /iavolul e asemuit coloanei aVa a lui 8itler -n plus, mai avertizeaz% de Rougemont, cel care descoper% 'i dezv%luieascunz%toarea /iavolului risc% s% devin% el $nsu'i ascunz%toare eact ca $n cele&rele tratatemedievale despre eorciz%ri diavolul din posedat trece $n cel care la alungat de acolo1 dac% nu $ncorp, atunci $n +otoliul s%u

/.I06 /RC!>D Doina Drăguţ – Denis de Rougemont

„Partea diavolului“

Dracula - metamorfozele

de Ionel Buşe

De ce &ram "to'er a ales 3ransilvania şi arpaţii ca leagăn al vampirilor E =entru că era vorba de un spaţiuîndepărtat şi puţin cunoscut situat la marginea +uropei, la rontierele marilor imperii, unde imaginarul tradiţional eraîncă viu la sârşit de secol V>V E "au pentru că imaginarul colectiv occidental îşi deinise identitatea raportându-sela o alteritate radicală ca alteratioE

8ricât ar părea de parado*al, mitul lui Dracula se construieşte printr-o succesiune de asemenea alteraţii politice.=rima alteraţie are loc la începutul +vului 9ediu. După împărţirea >mperiului ?oman în >mperiul ?oman de Apus şi>mperiul ?oman de ?ăsărit cu capitala la onstantinopole, ultimul cunoaşte o adevărată înlorire culturală, ceea cenumim +uropa bi%antină căreia i-a aparţinut, o vreme, şi lumea românească de la nord de Dunăre. După mareaschismă, însă, din GHMP, creştinismul oriental devine duşmanul absolut al catolicismului. n numele credinţei,Wră%boiul sântX al ruciadei a >4-a a devastat onstantinopolul distrugând opere de cultură şi trecând prin oc şi

sabie sute şi mii de creştini. WNiciodată nu a ost o crimă mai mare împotriva umanităţii decât ruciada a >4X, notaistoricul britanic "teven ?unciman. Deşi au ost organi%ate de la început împotriva musulmanilor, cruciadele s-auîndreptat împotriva >mperiului &i%antin, cruciaţii vă%ând în creştinii din 8rientul +uropei un popor de schismatici.=entru prima oară de la greci şi romani încoace, +stul +uropei era repre%entat ca alteratio nu ca alteritate. n acestconte*t istoric, pericolul otoman care ameninţa +uropa entrală i-a găsit pe bulgari, pe sârbi şi pe români între8ccident şi 8rient, între pretenţiile de catolici%are ale 8ccidentului şi e*pansiunea musulmană, ceea ce e*plică, în

parte, rolul lor de rontieră a creştinătăţii, dar şi acela de marginal din vecinătatea monstrului otoman. 7a rontiere bântuie întotdeauna duhurile releR

Numele de 4lad al >>>-lea <epeş (GPFG- GPJ!, supranumit Dracula, este legat, în principal, de istoria celor douăregiuni istorice) 4alahia şi 3ransilvania. 4lad <epeş s-a născut în 3ransilvania, la "ighişoara. 3atăl său, 4lad al >>-lea, domnitor al 4alahiei, ăcea parte din ordinul Dragonului (lat. Societas Draconistarum, germ. Drachenorden,

ordin militar asemănător cu cel al 3emplierilor!, societate militaro-religioasă creată de "igismund de 7u*emburg,rege al 2ngariei, cu scopul de a apăra interesele catolicismului şi de a se opune e*pansiunii otomane. "imbolulordinului dragonului era un balaur care-şi înghite coada, veche repre%entare a şarpelui ouroburos. =e spate, pe orun%ă de argint, avea încrustrată crucea "ântului Bheorghe. ?epre%entanţii ordinului purtau un medalion cu acestsimbol sau un inel. =rintre simbolurile ordinului mai era o capă neagră peste o haină de culoare roşie, purtate doarvinerea pentru a aminti de patimile lui >isus. "e pare că boierii români rivali îl numeau pe 4lad al >>-lea, Dracul şi

pentru că sluea catolicismul şi îl recunoştea ca su%eran pe regele 2ngariei, deşi nu se ştie dacă se convertise oicial



la catolicism. 4lad al >>>- lea, auns domn al <ării ?omâneşti îşi va lua oicial şi numele de Dracula (probabil iulDracului sau al Dragonului!, Draculea în limba română, care ar i dat, ulterior, Dracula.

Auns pe tron cu spriinul lui >ancu de unedoara, 4lad <epeş îşi schimbă atitudinea aţă de =oarta 8tomană prinneplata tributului, apt ce duce la înrăutăţirea relaţilor cu "ultanul. 7a aceasta se adaugă reu%ul domnitorului românde a se pre%enta personal la >stambul. 3urcii, inormaţi de planurile lui 4lad <epeş, care-şi căuta aliaţi, încearcă să-latragă într-o capcană la Dunare. ei care pun însă la cale capcana, am%a bei şi grecul atabolinos sunt prinşi şitraşi în ţeapă. n iarna anului GPG-GPI 4lad <epeş porneşte o campanie sângeroasă în sudul Dunării soldată cusute de victime. ronicile turceşti relatea%ă cru%imile domnitorului valah. onştient de aptul că sultanul va ataca4alahia, 4lad <epes se pregăteşte de ră%boi, cerând spriin aliatului său, regele 9atei orvin, printr-o scrisoare încare îşi e*primă dorinţa de a duce lucrul început până la capăt, altel W va pieri şi ţara lui şi va i spre pagubacreştinătăţii întregi X. =robabil ca repre%entant al 8rdinului creştin al Dragonului îşi e*prima speranţa că Dumne%eule va aduce biruinţa împotriva păgânilor, duşmani ai crucii lui ristos. Din păcate 4lad <epeş nu primeşte autorul

promis de 9atei orvin. u toate acestea, voievodul român reuşeşte în vara anului GPI o victorie importantăîmpotriva turcilor. n acelaşi an, însă, învinuit de trădare de către 9atei orvin, este prins şi întemniţat la &uda. =etronul <ării ?omâneşti este adus un aliat al turcilor, ratele lui 4lad <epeş, ?adu cel /rumos. Deşi atât papa cât şiveneţienii ştiau cine usese eroul creştinătăţii, povestirile despre cru%imea voievodului şi ideea trădării, susţinută de

9atei orvin, au avut câştig de cau%ă. ?epre%entând papalitatea şi idealurile catolicismului, regele 2ngariei trebuiasă ie, de apt, simbolul luptei antiotomane ca su%eran al voievodului valah. +liberat după aproape GF ani de temniţăşi convertit la catolicism, se căsătoreşte cu >lona unade, sora lui 9atei orvin. +ste repus în GPJ pe tronul <ării?omâneşti de către 0tean cel 9are şi 0tean &athor, voievodul 3ransilvaniei, dar nu mai reuşeşte să organi%e%ere%istenţa antiotomană, iind asasinat, după unii istorici, după alţii ucis din greşeală de către propriii soldaţi. n aniicare au urmat, el devine, din erou la rontierele de răsărit ale +uropei, monstru în cronicile occidentale. ele maineavorabile dintre acestea sunt cele germano-maghiare. După cum este îndeobşte cunoscut, instaurând o domnieautoritară, 4lad 3epeş pedepsea cu tragerea în ţeapă nu numai pe turci, ci şi pe negustorii saşi din "ibiu şi &raşov,care ăceau contrabandă ocolind vămile, pe diverşi boieri români trădători, hoţi, prostituate, criminali. Datoritădisputelor cu saşii la rontiera cu 3ransilvania, care-i susţineau şi pe rivalii săi la tron, aceştia l-au pre%entat ca pe undomnitor e*trem de crud, un el de întruchipare a inernului, săvârşind orori inimaginabile. 7a aceasta se adaugă şiimaginea creată de către călugării benedictini şi capucini care, reu%ând să se supună legilor ţării, s-au reugiat în

ţinuturile germane. Domnitorul român nu era străin, ără îndoială şi de alte torturi ale vremii. +uropa medievalăusese străbătută de monştrii mai mari ai istoriei, de la =arisul lui 7udovic al V>-lea la ?usia lui >van cel Broa%nic.<eapa, simbol al unei domnii autoritare, devine însă cu timpul, în imaginarul colectiv occidental, unul dinarhetipurile tuturor ororilor. 7a acestea se adaugă probabil, un secol mai târ%iu, legendele despre contesa maghiară+lisabeta &athor (GMH-GGP! care a ucis cu sadism peste HH de ete tinere, pentru a se scălda în sângele lor cuscopul de a întinerii, după ce în prealabile le supunea la chinuri oribile. "e ştie că imaginaţia medievală în materie detortură, mai cu seamă din vremea >nchi%iţiei, nu avea limite (arderea pe rug, upuirea de viu, orbirea, arderea tălpilor,îngroparea de viu până la gât, ciopârţirea trupului, smulgerea unor bucăţi de carnea condamnatului în timp ce se ala

pe un scaun înroşit, dar şi olosirea unor instrumente de tortură celebre ) ecioara de ier, calul de ier, ci%maspaniolă, para de ier, pâlnia condamnaţilor etc.!.

n ceea ce priveşte repre%entarea creştină a dragonului, spre deosebire de cea orientală, aceasta trimite la odeterminantă e*clusiv etică ) lupta binelui împotriva răului. După unele interpretări ea îşi are originea îninterpretările lui 8rigene, care trimite prin psalmul JP (7Yviathan! la victoria binelui în persoana lui >sus ristosasupra răului (Apocalipsei!. ea mai importantă alteratio cu privire la imaginea lui 4lad <epeş este aceea că dinsimbol al ordinii creştine, prin 8rdinul Dragonului de care aparţinea, aunge el însuşi, în cronicile germane, să ieasimilat monstrului, cu alte cuvinte dragonului împotriva căruia luptase. =e măsură ce acest ordin cade în uitare,imaginarul colectiv central-european de la începutul epocii moderne ampliică imaginea negativă a lui Dracula de larontierele transilvane ale >mperiului habsburgic, rontiere bântuite, ele însele, de ricile colective, între care şi ricade vampiri.



n imaginarul colectiv occidental nu întâlnim o asociere dintre numele lui Dracula şi vampirism decât târ%iu însecolul al V>V-lea. ?epre%entările despre dragoni, strigoi şi vampiri aparţin mai cu seamă colectivităţilortradiţionale, resturi ale unor mituri şi ritualuri păgâne care se păstrea%ă în era creştină. >maginea e*clusiv negativă alui 4lad <epeş nu era străină de repre%entarea comună despre alteritate la sârşitul +vului 9ediu şi începutulmodernităţii. /rica de vrăitoare, de vampiri şi de alţi monştri este accentuată prin acţiunea bisericii militante. =entru&iserica catolică e*istenţa vampirismului era o problemă politică. 4ampirismul punea sub semnul întrebării dogma

creştină, potrivit căreia nu e*istă sulete ale morţilor care rătăcesc pe pământ. =otrivit catolicismului, e*istă doar>nernul, =urgatoriul şi =aradisul. n acest sens, vânătoarea unor iinţe imaginare, a sluitorilor lor, ca şi vânătoareade vrăitoare, erau, potrivit aceleiaşi dogme, pe deplin ustiicată. um notea%ă 5ean Delumeau în Frica în Occident,ruptura însă dintre cultura elitei şi cultura populară ace aproape imposibilă comunicarea ecundă dintre cele două.?e%ultatul) cu toată grandoarea ei iluministă, prima sărăceşte prin unilaterali%are. Astel, sacrali%area raţiuniioccidentale, ca şi prometeismul ei de mai târ%iu, prin vânătoarea de mituri, e pregătit să considere alteritatea caalteraţie. Aceasta este de apt repre%entarea dintotdeauna pe care o are >dentitarul aţă de străinul de la rontiere sauaţă de departele de peste mări şi ţări. +ste cunoscută, în acest sens, lucrarea lui 3%vetan 3odorov (ucerireaAmericii. ?epre%entarea eluilalt!, cu privire la genocidul asupra amerindienilor în numele credinţei creştine.

9itul lui Dracula era astel pregătit pentru a i asimilat alteraţiei absolute) monstrul vampir. /enomenul

vampirismului, al diaboli%ării spaţiilor îndepărtate de la rontierele reale sau imaginare se ampliică mai cu seamă însecolele V4>> şi V4>>>. ele mai multe ca%uri de vampirism sunt plasate în centrul şi estul +uropei, în regiunilerurale catolice, dar mai ales ortodo*e. 3ermenul de vampir este recunoscut oicial în GJFI. :iarele vorbesc în

permanenţă de enomene vampirice şi ac portretul vampirilor ) morţi care nu sueră alterarea, au doi dinţi ascuţiţi şisug sângele celor vii, care devin la rândul lor vampiri, se metamoro%ea%ă în diverse animale, au puteri supranaturaleetc. 7egendele despre vampiri bântuie lumea occidentală. n acelaşi timp, în plină +pocă a 7uminilor, la începutulsecolului al V>V-lea, într-o publicaţie germană despre istoria 9oldovei şi 4alahiei este relansată de către 5ohannhristian +ngel te%a din cronicile germane medievale despre monstrul din arpaţi. n noile condiţii istorice, învechiul imperiu habsburgic, Dracula redevine mit politic prin diaboli%area românilor transilvăneni, mai cu seamădupă crearea dualismului austro-ungar în GZJ.

ronicile slave despre domnia lui 4lad <epeş, deşi nu ocolesc metodele utili%ate de domnitor pentru a pedepsi,

pre%intă un domn hotărât şi curaos. <inta politică a pedepselor sale era întârirea autorităţii politice în interior şi larontiere. Astel că imaginarul colectiv al românilor reţine imaginea unui 4lad <epeş mai curând po%itivă,numeroase legende relatând ie despre donaţiile de pământ pe care le-a ăcut ţăranilor, ie despre W dreptatea Xvoievodului care-i pedepsea pe turci, pe boierii trădători, pe hoţi şi criminali. n cadrul procesului de ormare astatelor naţionale ia naştere imaginarul naţiunii. Din legendă şi praul istoriei, 4lad <epes redevine, în secolul alV>V-lea, erou naţional. ?omânii se identiică astel nu cu personaul sângeros din cronicile germane, ci cu imagineaeroului medieval redescoperită de miturile naţiunii moderne. 9ihai +minescu, în Scrisoarea a III-a, îl gloriică

punându-l în antite%ă cu pre%entul epocii lui. 4ictor ogo în Legeneda secolelor aminteşte şi el, de asemenea, deviteia, dar şi de cru%imea voievodului român ) Vlad, boyard de Tarvis, appel !el"buth# $e%use de payer au sultanle tribut# &rend l'ambassade tur(ue et la %ait prir toute# Sur trente pals, plants au) deu) bords d'une route*

9itul Dracula de astă%i poartă marca lui &ram "to'er. De la romanul care l-a ăcut celebru, până la ultimul bestelleramerican) The historien (IHHM! al +lisabetei 1ostova, Dracula e vampirul univesal. &ram "to'er nu esteînsă un simplu scriitor de romane antastice, ci un romancier care dă viaţă literarămetamoro%elor unui mit politic a cărui origine o regăsim, după cum am vă%ut, cu secole înurmă, poate chiar la naşterea +uropei. 9itul literar al demonului îl întâlnim în romantism şi în romanul gotic începând cu secolul al V4>>>-lea. 9ănăstiri, cimitire, castele ruinate sunt populate de diverşi monştri, de cadavre, schelete, antome etc. ălătoria lui 5onnathan ar'er



spre castelul bântuit al contelui Dracula, la rontierele alterităţii, are ca scop încheierea uneiaaceri. +a devine o călătorie iniţiatică Wîn ţara morţilor viiX din momentul în care alteritateadevine alteratio.

"ârşitul secolului al V>V-lea este marcat de mari transormări sociale şi tehnologice. +ste un

secol al mitului po%itivist al raţiunii. Le +hteau des +arpathes al lui 5ules 4erne este un milocde celebrare a miracolelor ştiinţei, un simbol al victoriei asupra tradiţiilor arhaice şi superstiţiilor.Dincolo de scenariul literar, &ram "to'er se oloseşte de mit pentru a pre%enta scopul noiicruciade ) victoria progresului asupra decadenţei repre%entate de era victoriană, asimilată aiciarhaismului şi barbariei. 9onstrul este plasat la rontierele +uropei unde avea dea o îndelungatăistorie. Autorul nu ştie e*act ce populaţii locuiesc de-a valma acolo ) români, maghiari, secui,slovaci, ţigani etc. n orice ca%, acestea îi par a i nişte iguri bi%are care mai curând populea%ăcelălalt tărâm din basme sau spaţiile e*otice, decât realitatea. um Dracula are intenţia de aaunge în inima civili%aţiei, spre a distruge lumea, orţele binelui se unesc spre a-l ugări pe

vampir din 7ondra, a-l împinge şi distruge chiar în bârlogul lui din 3ransilvania. 3oate practicilearhaice de înlăturarea vampirului sunt puse în sluba noului mit al raţiunii şi progresului. Dinmomentul în care 4ampirul este identiicat, are loc o urmărire de tip poliţist la al cărei inalDracula este anihilat prin ritualul păgân al străpungerii inimii cu o ţepuşă pusă şi ea în slubacrucii, eliberând astel lumea de 7ucier.

"ecolul VV aduce o adevărată hemoragie de vampiri pe marile şi micile ecrane. n cea mai mare parte, spaţiul monştrilor este 3ransilvania. n aceeaşi perioadă, +uropa este e*pusă la douăe*perimente barbare ) ascismul şi comunismul. Diaboli%ând alteritatea, europenii l-au scos pediavol din ascundere. Dacă până acum Dracula usese o icţiune occidentală, e*portată la

marginile +uropei, monştrii comunismului şi na%ismului sunt abricaţi în craniile de laborator aleistoriei europene din prima umătate a secolului VV.

7a căderea ortinei de /ier, +uropa se aştepta să găsească în ?omânia însuşi inernul. ntr-oanumită măsură a şi ost. Aşa se e*plică, cel puţin în parte, repre%entarea negativă pe care o aua%i românii în imaginarul colectiv occidental.u toate acestea, dincolo de întâr%ierea +stului,spaţiul public european e dator să-şi cunoască alteritatea noilor comunitari printr-un raport deegalitate, cum ar spune Domini[ue @olton ( L'sprit de l'urope! nu de dominaţie, care trimitela alteratio. =ână una-alta, mitul Dracula provoacă a%i un adevărat pelerina în 3ransilvania.Agenţiile de turism se precipită să oere călătorii neobişnuite la astelul &ran sau în =asul

&ârgăului. "implă curio%itate E 3entativă de a ugi de angoasă E Dorinţă de insolit şi despectacular E =oate câte ceva din iecare. 2nii turişti occidentali creaţi de ilmograia americanăse regăsesc chiar rude de sânge cu celebrul vampir. 3ransilvania îşi ia revanşa.

http);;revistaramuri.ro;inde*.phpEid\H]editie\Z]autor\de^IH>onel^IH&u^&Ae

http://revistaramuri.ro/index.php?id=60&editie=8&autor=de%20Ionel%20Bu%BAe

http://revistaramuri.ro/index.php?id=60&editie=8&autor=de%20Ionel%20Bu%BAe



Andrei Codrescu – Contesa sîngeroasăautor:Ilă Citilă , 31.10.2010

X

Bine ai venit pe Bookiseala.ro. Daca dorești sa i la curent cu ulti!ele articole sau

in"or!a#ii te po#i abona la eed-ul R!! sau la "e#sletter-ul $rin e-mail.

n %adar vor unii să repo%iţione%e 3ransilvania ca pe un S1arpatian Barden,$ când în mentalul colectiv, &rian "to'er a lăsat urme adânci cu Dracula. 0i nici nu a ost în teritoriiledescrise. Dacă românilor nu le convine povestea, nici ungurii nu vor să recunoască de ce cru%imea ost în stare +lisabeta &_thor, din 3ransilvania. 9ulţi au încercat să-i acă un proil literar.

Nimeni nu a i%butit, insă, precum sibianul "ndrei Codrescu în Contesa s&n'eroasă( =rintr-ominuţioasă documentare, a reuşit nu numai un portret romanesc, chiar o descriere a unei epoci,cu elemente de veridicitate. ititorul este coborât atent, ără a i îmbrâncit pe scările istoriei, încamerele de tortură, printre instrumente de %drobit oase, colivii pentru supliciul virginelor şi cheicare se înroşeau în oc şi apoi se aplicau pe corpurile ine. "criitorul a simţit nevoia să see*plice./$ul subteran al istoriei este compus din toate pove0tile neterminate ale tuturor %iin1elor omene0ti care au tr2it vreodat23 &2r1ile neterminate care îi %ormea"2 apele se vntur2înainte 0i înapoi, în e%ortul de a se des2vr0i3 4u pot, %2r2 noi, s2-0i g2seasc2 încheierea 0i deaceea sunt att de tensionate, att de agitate, de smintite*dac2 a5ung la noi se produce ocatastro%263 +a a ucis, conorm legendei, şase sute cinci%eci de ecioare şi s-a îmbăiat în sângele

lor, dorind cu orice chip să-şi reîntinerească astel propriul trup. De asemenea, credinţele populare ardelene susţineau că în nopţile riguroase stelele coboară pe pământ şi se împreunea%ăcu lupii. Aici a reuşit odrescu să îmbine magicul cu evidenţele istorice pentru constucţia portretului terorii. ncă de la început, precum un prolog, autorul a descris stările de groa%ă princare a trecut +lisabeta, atunci când răsculaţii lui Doa i-au ucis surorile şi a ost adăpostită deurâţenile pământului i%gonite din sate Avea doar GI ani. ntoarsă la =alat, animalul ră%bunării

http://www.bookiseala.ro/andrei-codrescu-contesa-singeroasa/34837.html

http://www.bookiseala.ro/feed

http://www.bookiseala.ro/abonare-newsletter

http://www.bookiseala.ro/andrei-codrescu-contesa-singeroasa/34837.html

http://www.bookiseala.ro/feed

http://www.bookiseala.ro/abonare-newsletter



creştea în ea. A şi provocat un act de sodomi%are între un ţigan şi un prieten de-al ei. 2lterior, adescoperit plăceri ascunse. De a vedee sânge şi a provoca suerinţe.

artea lui Andrei odrescu este construită pe mai multe planuri, două iind de ba%ă. reşterea şidevenirea contesei, într-un peisa deinitoriu eudalismului târ%iu şi pre%entul continuu,

repre%entat de /ran%, un stră-nepot al nobilei maghiare care auns în America s-a autodenunţat înaţa urţii ca şi criminal, ără să i adus însă probe.

"cene de o e*travaganţă încântătoare U o nuntă de 8scar şi în acelaşi timp acţiuni inimaginabilede cru%ime umană, de%bateri pe marginea creştinismului lui 9artin 7uther şi a idealurilor postcomuniste se împletesc în acest roman care ascinea%ă şi inspăimântă în egală măsură.

=ovestea lui Dra'e &_thor 1eres%tur este povestea din mie%ul poveştii. +vreu maghiar, plecat pe timpul comunismului în "2A, a reuşit să devină ournalist, până în %iua în care avalerii"ântului 0tean, nimeni alţii decât oştii securişti de la &udapesta, au decis să-l cheme ca ?egeşi să reacă, printr-o lovitură de stat, 9onarhia. Descoperind cursa în care era atras, Dra'e ugecu 3ere%a, iica ostei sale iubite din timpuri imemoriale şi aunge într-un castel, alat pe teritoriulAustriei de a%i, ostă reşedinţă a +lisabetei. Aici, este surprins de urmăritorii săi, dar o urtună,care se întâmplă odată la o sută de ani, îi obligă pe toţi să se adăposteasc în turn, e*act acolounde sălăşluia ontesa cu PHH de ani în urmă. n urma unui oc, moment culminant, îşi omoarănoua cucerire, aptă pentru care se şi predă ustiţiei americane. S"unt nimeni. "unt regale2ngariei$, aşa îşi termină depo%iţia şi inalul cărţii.

n paralel, la o scară mai oasă a istoriei, +lisabeta &_thor este udecată de către autorităţile

vremii, toţi martorii iind chinuiţi şi apoi ucişi, doar ea scapând, pe motiv de nobleţe, decondamnarea la moarte. 3răieşte destui ani, în spatele unui %id, ără servitor şi concubine. "oţulsău /ran% se prăpădise demult.

8 carte despre irepetabilul trecut sângeros, scrisă cu inspiraţie şi talent de un autor care şi-acâştigat demult un public al său.

7+ontesa sngeroas2 este o splendid2 0i %oarte e)act2 repre"entare a dou2 epoci istorice,apar1inndu-i unui autor bine documentat3 O lectur2 captivant286 (@illiam ". &urroughs!

A+"3 48729 A?+ 3AV+7+ =803A7+ >N72"+.

8/+?3` D>"=8N>&>7` N 7>9>3A "38272> D>"=8N>&>7.

ic tratat de de!onolo$ie % &'()*' DI'+--I



"utor# Denis de )ou'emont

)atin'#

*ditura# Humanitas +ediţia rom&nească, -allimard +ediţia franceză

"nul apariţiei# .//0 +ediţia rom&nească, 1230 +ediţia franceză

4raducător# 5ircea 6vănescu

../ pa'ini

cartonată

6S78# 29:;</;11/:;3

9otto) S 9 descrie toate lucr2rile cele rele ale dracilor mi-e cu neputin12, iar a în0ira cu de-a-m2nuntul me0te0ugirile lor mi-e ru0ine, s%iindu-m2 de cititorii mai simpli3$ (+vagrie =onticul,apete despre deosebirea patimilor şi a gândurilor, în /ilocalia, >!

7-am întâlnit pe Denis de )ou'emont în anii studenţiei, lecturând L'amour et l'Occident , olucrare despre metamoro%ele dragostei europene, de la >isus şi până la amantul doamneihatterle, trecând prin 3ristan şi >seut, prin 3eresa dAvila, /aust şi Dom 5uan. mi amintesc căl-am citit cu înrigurare pe cel care sida în paginile acelea automatismele noastre, condamna ărăcrispare, dar şi ără a cădea în tentaţia leerităţii ipocrite, modul cu totul special în care mareanoastră peninsulă asiatică se raportea%ă la ceea ce-i place să creadă că sunt nişte universalii. ăte%ele lui Denis de $ougemont sunt uste U deci departe de a i buricul universului, suntem o uliţăculturală care-a luat-o aiurea, accelerând cu toată vite%a spre un cul-de-sac U aveam s-o constatani mai târ%iu, în colocviile avute cu un prieten 'hashmir(e%E!, care mi-a replicat după ce îmi

ascultă peroraţiile despre mitul lui Dom 5uan în cultura hispanică şi rance%ă) S7a voi nu e*istălegi împotriva acestor lucruriE$

Am întreprins deci lectura volumului &artea Diavolului pe ondul certitudinii întâlnirii cu o carteadevărată, ieşită de sub pana unuia dintre cei asupra cărora vraa modernităţii s-a spulberatdemult. Ar i o gaă impardonabilă, şi o ironie stângace, să spun că parcursul livresc m-a sedus.Am ost însă convins. Am găsit în paginile citite) discernământ, subtilitate şi reală înţelegere atemei. oncentraţia ideilor, înlănţuirea lor într-un itinerariu al lămuririi, al puriicărui celui ce-lurmea%ă, amintesc de literatura patristică şi teologică de cea mai bună calitate. Aproape nu poţisă nu te gândeşti că lumea noastră ar i putut rămâne religioasă, că inteligenţa şi responsabilitatea

nu pot i altundeva în aara unei religii vii, practicate plenar. Numai că într-o lume alată subsemnul sacrului, &artea Diavolului n-ar mai i ost aceeaşi6

Diavolul – portretul robot

0i asta pentru că Denis de )ou'emont scrie pentru un public schi%orenic, care vede că treburilemerg tot mai rău în lume, dar nu priveşte adevăratele cau%e ale răului. are e obsedat denenumărate primedii, dar neagă ?ăul şi nu-i mai este rică de adevărata =rimedie. are crede,



puţin şi prost, în Dumne%eu, dar neagă cu vehemenţă e*istenţa Diavolului. 8r, e*istenţa acestuiadin urmă este cât se poate de legitimă în ordinea lumii sublunare, şi oeră celui care nu estedispus să se amăgească o provocare intelectuală consistentă. "i asta pentru că diavolul esteantimodelul, cel care u%urpea%ă aparenţele, care schimbă hotărâtor nuanţele, ace ca ormele sămintă. Diavolul este un truca, e o scamatorie. Dacă s-ar deini cu toată onestitatea (ceea ce

niciodată nu o va ace, iindcă ar însemna să se abandone%e pe sine!, ar spune despre sine) S+usunt cel ce nu este.$ "au S+u nu sunt cel ce este$ U totuna, airmaţia nimicului sau negaţiae*istenţei, i se potrivesc amândouă. "au, de amintit ra%a cea mai proundă spusă de un modern,Charles 7audelaire, despre "atana) S+ea mai %rumoas2 0iretenie a Diavolului const2 în a neconvinge c2 el nu e)ist23$ 8 i, n-o i, alba-neagra, aici e şade pitită maimuţa lui Dumne%eu,imitatorul în răspăr al divinităţii.

ei dinaintea noastră, creştinii, ne-au lăsat un chip, cel al încornoratului rânind şi agitându-se prin umbre însuleţite de cele mai urâte şi rele intenţii. 7ucru curios, imagologia clasică ni se

pare a dovedi ceva în ce-l priveşte pe "atana) mai ales aptul că el nu e aşa, decât poate caaccesoriu al teatrului misterelor medievale. Avem şi nu avem dreptate) e adevărat că lucrurilesunt mult mai complicate decât lasă să se vadă convenţionalismul icoanelor, dar, şi aici cădemvictime lenei noastre, prietenă bună cu ignoranţa, tot a noastră şi ea, dar în loc să pornim la drum,să alăm chipul 4rămaşului, credem stupid şi supericial că dacă nu e astel, atunci nu e deloc. 0ine rătăcesc ochii aiurea, când îndărătul propriei imagini e cel a cărui aparenţă grotescă îl aceinoensiv în ochii noştri.

?aţionalistul spune) SDiavolul nu este altceva decât un mit, deci nu e*istă.$ Denis de

)ou'emont îl contra%ice) SDiavolul este un mit, deci e*istă şi nu încetea%ă să lucre%e.$ 0i asta

pentru că un mit descrie şi ilustrea%ă, într-o ormă nu neapărat oarte accesibilă neiniţiatului,anumite structuri prounde ale realului. +le inormea%ă universul nostru în toate planurilerealităţii şale. >deile lui !laton, ategoriile lui =ant, 9umele lui -oethe, Arhetipurile lui >un' U sunt vehicule purtătoare de sens, la care accedem prin intuiţia intelectuală6 sau se reu%ănecruţător impotenţei noastre. >ar cei care nu le v2d , spun că nu e*istă, ca orbul care neagăe*istenţa culorii alb, din simplul motiv că în câmpul percepţiei sale domină căldura, rigul,asprul, dar nicio culoare. =oţi nega miturile, le poţi ignora întorcându-le spatele, pă%ea însă cândvor reveni în galopR ăci marea e*plo%ie a iraţionalismului din prima umătate a secolului al VV-lea e o mărturie a stadiului predemenţial în care raţionalismul adusese lumea, distrugând religiileşi miturile care deţineau sensul general al e*istenţei.

e este aşadar DiavolulE Nu e o idee, nu e materie, e So %orm2 de dinamism$, spune Denis de

)ou'emont. A ost înger, lucrând şi trăind la runtariile elui 4eşnic şi ale reaţiei, însă şi-atrădat menirea, vrând să devină original, purtător al propriului destin, purtător al propriilor salelumini. Din mesager (anghelos! al lui Dumne%eu, a devenit propriul său mesager, purtătorul decuvânt al Neantului. + asemeni unui artist care şi-a pierdut geniul şi nu mai crede în pictură, darare în continuare pota de a i în avangardă. + parado*al până în măduva oaselor, pentru că



slueşte Nimicului, dar ştie mai multe decât noi în ce priveşte tainele lumii şi resortul ascuns alsuletelor pe care le înşală. Nu e prost, neiind cu adevărat inteligent.

Lumea în posesie

=rinţul 3enebrelor a ost condamnat, în urma revoltei sale, la un imperialism ără limite şi

de%nădăduit. "etea celui ce a pierdut 3otul nu mai poate i cu nimic potolită. S+2"ut dintru celeve0nice, Satana vea in%initul3 +2"ut dintru %iin12, dintru 9 Fi, el vrea s2 aib2, tinde spre 9 9vea3 :ns2 problema nu va putea %i re"olvat2 niciodat23 +2ci pentru a avea 0i a poseda, ar trebui ca el s2 %ie, 0i el nu mai este3 Tot ceea ce ane)ea"2, el însu0i distruge3$ "atana poate ura lumeaaceasta, dar nu şi divinitatea ei. 5uridic vorbind, el se ilu%ionea%ă cu posesia lumii, tânind%adarnic după proprietate. De aceea victoriile lui sunt sterpe, iar ispitirile niciodată perecte) S Laoriginea oric2rei ispite, e)ist2 prile5ul întrev2"ut de a merge spre divinitate pe un drum mai scurt dect cel al realului; pe un drum pe care 1i l-ai inventa tu singur, în ciuda interdic1iilor pe care leridic2 legile +rea1iei, ordinea divin2 0i îns20i natura omului3$ Nu răul este cel care atrage înispită, ci un bine închipuit. nsă acest bine închipuit, care pare superior binelui oerit deDumne%eu, se trişea%ă cu legile reaţiei. +scroc, "atana îţi promite ceea ce nu are, depinde detine cât accepţi să te laşi dus, luând umul ce ţi-l dă drept bănuţ %ornăitor.

n treacăt ie spus, lumea modernă minte mult şi prea lesne. 9inciuna nu mai are gravitatea cucare vorbea >isus ristos, ca despre poarta de început a tuturor păcatelor, ca despre odrasla dintâia Diavolului. A minţi a devenit o mondenitate, un soi de sport al minţii strâmbe a modernilor. +i bine, acultatea aceasta e*acerbată îşi păstrea%ă şi astă%i (cum altelE! vibraţiile demonice.Diavolul este mincinos, şi el este părintele propriei sale minciuni. 9inciuna este o creaţiemonstruoasă, căci, prin esenţa ei, nu e*istăR +ste un el de decreaţie. 9inciuna şi demonul au

aceeaşi deiniţie, până la absenţa tulburătoare a dierenţei speciice) /ata 9organa. ea mai mareminciună de care diavolul e în stare este aceea a neutralităţii, Snici bine, nici rău$, a unei vasteâşii în care diavolul şi Dumne%eu ar lipsi cu desăvârşire, şi în care omul ar putea să se %benguienestingherit de consecinţele actelor sale.

ncă o dimensiune parado*ală) "atana vrea să credem că nu e*istă o altă lume. 8r, dacă îlcredem, se vede imediat că nu mai putem crede nici în Dumne%eu, nici în "atanaR Dacă nu e*istăcer, aşa cum spune "atana, nu mai e*istă nici inern, nici "tăpân al >nernului. Astel, cu cât el ne bântuie mai distrugător viaţa, cu atât mai puţin îl putem recunoaşte) S Lumea modern2 <0i %iecaredintre noi în ea=, în m2sura în care cultiv2 un vis al "ei%ic2rii omului prin 0tiin1a sa, în care

neag2 orice transcenden12; în care se închide în autarhiile puterii 0i pasiunii; în care î0i îneac2în s%r0it voca1ia persoanei în anonimatul iresponsabil > lumea modern2 <0i %iecare dintre noi înea= se pred2 legii Satanei3 :n acela0i timp îns2, ea devine incapabil2 s2-l cunoasc2 pe cel c2ruiaîi slu5e0te8$ n pretenţia lui de a devora tot ce-i cade în cale, "atana nu poate decât să cadă pradă propriei demenţe.



Numele său este masă amorfă

&iblia îl numeşte pe Diavol) 7egiune. Asta înseamnă că, iind tot timpul singur, poate îmbrăca totatâtea aspecte dierite câţi indivi%i e*istă pe lume. 9ai înseamnă că Diavolul este masa anonimă.0i mai înseamnă că, iind ca toată lumea, el va apărea ca neiind Nimeni în special. Diavolul nueste primedios acolo unde se arată şi ne sperie, ci numai acolo unde noi nu ştim să-l vedem.

Dacă păcatul nu ne-ar stârni pota, dacă am şti să-l vedem pe Diavol în păcat, am i cu mult mai prudenţi. =ăcatul, devenit a doua noastră natură, poate părea că acţionea%ă de la sine şi ărăAutor, în virtutea unui el de inerţie sau a orţei obişnuinţei. Ne stăpâneşte o obişnuinţă a răului, pe care am putea-o numi păcatul habitual. +ste propensiunea cu totul mecanică de a încălca cele:ece =orunci, adică de a săvârşi păcate, care n-au nimic oarte misterios în ele) laşităţi, minciuni,acte de orgoliu sau de egoism, urturi şi trădări. "-ar putea ca Diavolul să nu se derane%e pentruatât de puţin. Dar cu certitudine Diavolul intervine atunci când păcatul nu mai este recunoscut caatare şi vrea să se ustiice. Diavolul inventea%ă soismele morale, şterge categoriile, transormă păcatele în Svirtuţi$ delirante.

9area strategie a Diavolului în timpurile noastre nu se mai sinchiseşte de individ, pentru căacesta a dispărut, ci de mase. Diavolul (post!modernităţii este angrosist, şi poate că e normal săie aşa, oamenii înşişi uniormi%ându-se, înseriindu-se, înmaga%inaţi în curente, mode şi isterii.1ier'egaard a înţeles mai bine decât oricine şi înaintea tuturor principiul diabolic care creea%ămasele) uga de propria persoană, dorinta de a nu mai i răspun%ător, deci vinovat, şi de a devenideodată participant la puterea divini%ată a Anonimului. 8r, Anonimul are multe şanse de a i celcăruia îi place să spună) +u nu sunt Nimeni6 8raşele sunt locul unde se adună cei care părăsescsatele muribunde, mulţimea este locul de întâlnire al oamenilor care ug de ei înşişi, de ei şi devocaţiile lor.

n oraşe, "atana este cel care creea%ă masele. +l produce păcate în serie, raţionali%ea%ăvânătoarea de sulete. S/ireşte, n-ar mai i posibile masele, în înţelesul precis al concentrării deoameni, ără radio, megaoane, presă şi transporturile rapide. nsă aceste miloace tehnice n-auăcut totul omul le-a ăcut pe ele în primul rând şi nu a ost o întâmplare că el le-a ăcut pe ele,şi nu altele. au%ele şi rădăcinile veritabile ale enomenului modern al maselor se ală înatitudinea noastră spirituală.$ "untem ironici dacă ni-l imaginăm pe demon sub orma unui D5care organi%ea%ă o paranghelie pe un stadion în delir, sau ca un programator care automati%ea%ă procesul pierderii inutile a timpuluiE

Diavolul totalitarismului &artea Diavolului are şi două aplicaţii) totalitarismul şi democraţia. 8pinia comună esteconvenţională în această privinţă) itler trebuie demoni%at, democraţia trebuie slăvită. 7eneamentală, sora;mama;mătuşa ignoranţei, vaiR, atât de răspândite, nu-l tentea%ă însă pe Denis de

)ou'emont. +*istă autori care-şi seduc cititorul spunându-i ceea ce acesta ştie dea. +*istă însăşi o categorie slab repre%entată, a celor care sunt preocupaţi de modul în care sunt lucrurile.ititorul o stă tolănit conortabil pe divanul locurilor comune în primul ca%, şi o ia la ugă eroic



prin colb în ca%ul al doilea6 După ce s-a străduit, undeva prin secolul al-V>V-lea, să neconvingă că nu e*istă, a doua scamatorie a Diavolului a ost să ne acă să credem că era Adolitler, nimeni altcineva) S u consider ac1iunea lui ?itler ca %iind mai diavoleasc2 în realitatedect 0i-o închipuie cei care au cre"ut c2 v2d în el pe Diavol în persoan23 Dac2 F@hrerul era Diavolul sau 9nticristul, lucrurile ar %i poate prea simple3 9r %i %ost de a5uns ca el s2 %ie suprimat

pentru a suprima tot r2ul care este pe lune3 Ai, s2-mi %ie iertat, dac2 Diavolul ar %i %ost F@hrerul,atunci n-ar %i %ost vorba dect de un biet Diavol destul de penibil3$ +*istă o linişte bună(atara*ia! şi o linişte rea (nesimţirea!. 7a el cum e*istă o nelinişte bună (căutarea! şi o nelinişterea (stressul, panica!. Denis de )ou'emont, arătându-ne că lucrurile sunt departe de a i simple,ne aruncă în neliniştea bună, singura care precede liniştea bună.

2nii dintre cei care l-au cunoscut direct pe itler spun că au simţit în pre%enţa lui un el de iorde oroare sacră, cred că el era sediul unei Sstăpâniri$, unui Stron$ sau al unei Sputeri$. A ost, cucertitudine, o înricoşătoare ironie maşinată de =rovidenţă şi destinată unor oameni care nu mai

credeau în mister. 8r, itler a ost suicient de demoniac încât să tre%ească demonii oamenilor, printr-un el de contagiune spirituală. 8pera lui de ispititor a constat în a-i priva pe indivi%i desentimentul responsabilităţii lor morale, deci de sentimentul culpabilităţii lor. De aici o deiniţiecare ar trebui să igure%e într-un manual de cultură civică normal, adică într-unul din care să nu iost e*clus sacrul) SBn regim este totalitar atunci cnd pretinde s2 centrali"e"e în mod radicaltoate puterile temporale 0i orice autoritate spiritual23 l se trans%orm2 atunci în religie politic2 sau într-o politic2 de alur2 religioas23 Ai aceasta cu att mai mult, cu ct religia pe care oadopt2 nu cunoa0te transcenden12, 0i 1elurile sale p2mnte0ti nu numai c2 nu di%er2 de 1elurilenormale ale politicii, ci se 0i con%und2 cu acestea3$ =rinţul acestei lumi, posedând-o ără s-o aibăîn proprietate, poate avea totul pe lumea aceasta, mai puţin suletul său. 7a el şi itler,

învingând +uropa întreagă, nu s-a putut bucura de victorie.

Dar mai este ceva. 2nul dintre aspectele lucrării /hrerului a ost pedepsirea ără milă aslăbiciunilor lumii moderne) S 4u mai 0tiam s2 deosebim r2ul în atmos%era de pace 0i prosperitate3 9m meritat ca ?itler s2 ne %ac2 s2 le vedem, 0i aceasta prin singurul mi5loc propor1ional cu insensibilitatea noastr2 moral2 0i spiritual2. prin bombe3$ A ost deci unuldintre demonii lumii moderne, o coagulare monstruasă a spiritului satanic care se înstăpânise peste oamenii acestei părţi de lume. +l ne-a lăsat o moştenire cu adevărat demonică, de care nicivorbă să scăpămR =entru că nu invadarea unei ţări mici este diabolică, lucrul acesta s-a ăcut întoate timpurile constituia, ca să spunem aşa, egoismul normal, setea de bogăţii, imperialismul

vulgar diabolic este să numeşti asta Sconsolidarea păcii$ sau Sondarea unei ordini noi$. Nuane*area ehoslovaciei este diabolică, ci aptul că aceasta s-a ăcut a doua %i după un discurs încare era invocat Sdreptul popoarelor de a dispune de ele însele$. Nu transormarea teritoriuluiunui vecin în câmp de măcel şi de bombardament este diabolică, ci denumirea acestui câmp almorţii ca iind Sspaţiu vital$. Nu violarea tratatelor, ci voinţa de a se ace nevinovat proclamândla începutul unui nou cod) SDreptul este ceea ce slueşte poporului german.$ Nu atacarea&isericilor, ci aptul că se ace aceasta naţionali%ând =rovidenţa şi ăcând-o în numele ei.



eea ce este cu adevărat diabolic este mai puţin să aci răul, cât să-l bote%i ca iind binele atuncicând îl aci. +ste aptul de a le răpi tuturor morţilor adevăratul lor înţeles, a întoarce pe dos şi aciti pe dos acest înţeles, potrivit obiceiurile liturghiilor negre. +ste pervertirea şi ruinarea pedinăuntru a înseşi criteriilor adevărului. 0i, în sârşit, este procedeul prin care minciuna esteinstalată de preerinţă într-un cuvânt al adevăruluiR "ă închidem ochii şi să ne amintim toate

tragediile care s-au scurs de când itler a ost oicial eliminat de pe scena >storiei. 4ietnam,oreea, loviturile de stat din America 7atină, apartheidul Aricii de "ud, Arhipelagul Bulag. "ăne amintim cele cu care suntem contemporani) >ra', Aghanistan, =alestina, cu discursurile princare hitleriştii de a%i, demonii ce dispun de viaţa şi de moartea a sute de mii de oameni îşi ustiică crimele. itler nu a murit, ne priveşte %âmbitor şi ne vorbeşte de la o tribună despredrepturile omului, despre democraţie, despre securitate şi despre libertateR

2n adevăr compromiţător) S ?itler nu era în a%ara umanit21ii, ci în ea3 l era în noi înainte de a %i %ost împotriva noastr23 :n noi în0ine s-a ridicat el înti împotriva noastr23 Ai mort, el ne va

ocupa %2r2 s2 mai trag2 m2car un singur glonte dac2 nu recunoa0tem în el o parte din noiîn0ine, partea Diavolului în inimile noastre3$ Ar trebui să ne tulbure, să ne sâcâie, să neamărască, să ne pună pe ar, să ne dea palme ideea că adversarii lui itler, de ieri şi de a%i, nusunt undamental dieriţi de el. reştinismul s-a străduit de secole să ne acă să înţelegem cămpărăţia Domnului este în noi, că ?ăul este şi el în noi şi că adevăratul câmp de luptă dintre einu este altundeva decât în inimile noastre. n comparaţie cu creştinii, modernii sunt nişte sălbaticicare i*ea%ă ?ăul undeva în e*terior, liniştindu-şi conştiinţa. >ar Diavolul adoră conştiinţaîmpăcată a oamenilor6

Diavolul democraţiei

Ne ilu%ionăm că am scăpat, dar suntem mai mult sau mai puţin hitleri%aţi în gândurile noastre,acesta e re%ultatul unei isterii intelectuale cronici%ate, care nici măcar n-a început cu /hrerul (şi poate că nici n-a ost apogeul ei!. "ecolul al V>V-lea a înlocuit =rovidenţa cu progresul automat(adică una din deghi%ările Diavolului!. A ost o păcăleală, una de care cei mai mulţi încă n-auscăpat. n virtutea ei, modernii sunt optimişti din principiu, şi de aceea cred în bunătatea unciarăa oamenilor. Dorind să schimbe din temeliii societatea, ei cred că răul este dependent de ordineasocială. 8ptimismul acesta absoluti%at e un el de minciună şi o ugă din aţa realului. + normalca pe acest ond să se proiecte%e umbre anoste, incapabile de impact spiritual. Democraţia, unadintre ele, nu este nimic în sine. + doar regimul care le permite atât credincioşilor cât şinecredincioşilor să se manieste ără a i masacraţi) S ram lipsi1i de o repre"entare modern2 a

demonului3 :ncetaser2m deci s2 mai credem în el3 &e urm2, ne-am imaginat c2 Diavolul ar %i %ost ?itler3 Ai Diavolul î0i %reca minile <ca 0i ?itler=3 &oate c2 ar %i mai rodnic acum, 0i deasemenea mai amu"ant, 0i în cele din urm2 mai adev2rat, s2 încerc2m s2 ni-l repre"ent2m pe Diavol sub tr2s2turile unui playboy plin de dinamism 0i optimism, virgin de orice %el de gndire3Sau, dac2 se întmpl2 s2 %im intelectuali liberali, sub tr2s2turile unui intelectual liberal care nucrede în Diavol*$ Asta, dacă am avea curaul de a ne lepăda odată de Sgândirea po%itivă$ şi amnumi pisica drept ceea ce este, o pisică6



Am avea atunci curaul să ne întrebăm, ără menaamente şi la adăpost de eectul incantatoriu alideologiei timpului) 2nde suntem acumE Am i oare suicient de tari încât, de%bătaţi de beţie decuvinte, să ne privim luci%i în oglindăE uvintele calpe care ne invadea%ă sunt însă parte dinimensa minciună a vremurilor. 7ibertatea, de e*emplu, n-a ost niciodată mai iubită şi maicelebrată ca în epoca modernă tocmai pentru că niciodată n-a ost mai departe ca acum. A onda

un regim pe cuvântul 7ibertate înseamnă a substitui politicii de putere reală (ormulată de9achiavel! o politică a romanescului colectiv, deci o icţiune (alt nume pentru minciuna pur şisimplu!. 7ibertatea nu poate desemna obiectul unei revendicări, şi asta pentru că omul este liber,este plasat în iecare clipă într-o dublă posibilitate) a ace binele pe care îl vrea Dumne%eu şi careîl va elibera, sau a ace binele pe care îl vrea el, şi care-l va înlănţui. reştinii ştiau că libertateanu este un drept, ci un risc. Nu trebuie să te baţi pentru ceea ce ai, trebuie să înveţi să cumpăneşti bine povara pe gruma%6

Ne mai obsedea%ă demonul siguranţei, poate tocmai pentru că în lumea noastră a crescut

e*ponenţial riscul morţii absurde, numite accident, şi aici măsura prostiei noastre e deplină.+*istă două posibilităţi) ie de%voltarea unor orţe superioare în raport cu primedia, iesuprimarea primediei. Noi, în loc să dominăm ameninţarea, am preerat s-o suprimăm. Dacă ami ost înţelepţi, am i căutat puterea, şi am i ugit spre Domnul "lavei, sursa puterii autentice.Am ales în mod laş să im nişte nevolnici. Numai că totul are un preţ) S Luate în ansamblu 0i îninten1iile lor generale, progresele pe care le celebr2m se re"um2 în cuvntul a sterili"a3 Fie îndragoste <m2suri anticoncep1ionale=, %ie în via1a pro%esional2 <asigur2ri=, %ie în educa1iatineretului, %ie în medicin2, %ie în politica interna1ional2, suntem pe cale de a împinge pn2 lalimit2 o e)perien12 %2r2 precedent de asepsie generali"at2 0i de e)tinc1ie a riscurilor înainte determen3$ +poca noastră este preocupată să elimine răul cu cea mai mică cheltuială, nu să-l

compense%e printr-un bine superior. ăutăm mântuirea în ugă.

8r, Diavolul este cel care vrea pace ără luptă, virtute ără ispite, ordine prin aneste%ie şi sănătate prin de%inectare. S Ci-l închipui cu pl2cere pe Diavol ca agent de asigur2ri generale3 l în1elegetotul 0i a prev2"ut totul3 :l cunoa0te pe om în vulgaritatea sa 0i se laud2 c2 0tie s2-l reduc2 la ea3 :1i e)plic2 propriul t2u bine3 Atie mai bine dect tine, nu mai e vorb28, el a tr2it multe3 !lu%ea"2,î1i admite toate obiec1iile, dar te %ace s2-1i dai seama ct sunt de banale statisticile3 :1i %2g2duie0te pn2 la urm2 acel neant pur al su%letului > %ericire > prosperitate > 5ovialitate 0iadev2r viager3$ =eter "chlemihl, vân%ându-şi umbra Diavolului, a devenit oarte bogat, dar şi-a pierdut gustul de a trăi. Aceasta este una din cele mai rumoase abule din lume. ăutând şi

lăudând conortul, siguranţa şi abundenţa, umbra lumii noastre nu se mai aşterne sub soare, învreme ce noi devenim puhavi, plictisiţi şi cu totul neinteresanţi.

Diavolul totalitar sau diavolul democratE Nu contea%ă. ?egimul totalitar nu este altceva decâtorma de os a democraţiei. Democraţiile nu se deosebesc de regimurile totalitare decât printr-oanumită lipsă de rigoare, o de%ordine mai aparentă, o ra%eologie mai puţin antrenantă. >mbeciliinu au nimic de pierdut. 3otalitarismul e o democraţie care a abandonat temporar ipocri%ia,



democraţia e o ormă de totalitarism moale. "uletele tari sunt eliminate de resentimentul brutalal plebeilor, suletele slabe sunt uşor convinse că ele nu au drept la e*istenţă personală, iarsuletele mediocre sunt olosite. Diavolul nu este itler, care totuşi este demoniac el nu este nicidemocraţia, care totuşi nu este sântă) şi totuşi el acţionea%ă pretutindeni, este în toate.

>ncognito-ul Diavolului) el se ascunde în imaginea dumne%eilor noştri, în inima idealurilornoastre şi a adevărurilor noastre omeneşti, în religiile pe care le conabulăm în aara credinţeirevelate. ei care au renegat ?evelaţia, au ost constrânşi la a-7 inventa pe Dumne%eu)dumne%eul ?aţiunii pentru temperamentele raţionaliste, dumne%eul >nstinctelor şi al =asiunii pentru hipercivili%aţi, dumne%eul succesului pentru puritani, dumne%eul ilantrop pentru avari şitimi%i etc. Apoi) Naţiunea, ?asa, lasa. S Dumne"eii oamenilor sunt %2r2 iertare3 i sunt Diavoli$, spune Denis de )ou'emont.

?ecen%ia aceasta nu se poate încheia decât ără ieşire, parara%ând stângace întrebarea pe care o pune autorul. 8 recen%ie ără ieşire pentru o carte ără ieşire. "e poate să ridici ochii şi să începisă te gândeşti, se prea poate să te acă mai precaut, mai greu de cumpărat cu escrocheriile vieţii,imun la alba-neagra bâlciului care te înconoară şi are pretenţia să te acapare%e. Dacă e aşa, n-aicitit în %adar. Adaug o întrebare, pusă de Denis de )ou'emont) 0i dacă Diavolul nu este până laurmă decât un mister al &ineluiE 0tiu, lucrurile sunt departe de a i simple6 Avem însă ocertitudine) SSingurul obstacol ireductibil este S%ntul3 4umai un s%nt ar %i la în2l1imea acestui %el de eroism în r2ul pe care-l des%20oar2 în "ilele noastre adversarul3 Iat2 adev2rul care neluminea"2, dar ne 0i condamn2, c2ci noi nu suntem s%in1i3 Ai cine ar dori, cu adev2rat, s2 devin2a0a ceva Dar, pentru a deveni sau a r2mne oameni, pur 0i simplu, în ero"iunea universal2 provocat2 de neant, trebuie s2 tindem cu pasiune spre s%in1enie; altminteri, vom %i m2tura1i la o

parte3$ u Diavolul nu te lupţi, pentru că rişti să devii tu însuţi demonic, în aceeaşi măsură încare cu o emeie nu te lupţi, ca să nu aungi cu ea în pat. i îndepărte%i pe amândoi, după ovreme, dacă le întorci spatele, concentrându-te pe Albastrul erului. 3rebuie multă răbdare însuerinţa de a i ca să devii sânt, adică e*act ceea ce Diavolul nu va înţelege şi nu va aveaniciodată6

/ttp:constiinte.ro!ictratatdede!onolo$ieparteadiavolului

Dracula Sau Ocultismul

Documents

Transcript of Dracula Sau Ocultismul