Dr. Fiscal-subiecte Rezolvate_an Anterior

8/17/2019 Dr. Fiscal-subiecte Rezolvate_an Anterior

1/28

1)

Dreptul fiscal.

Dreptul fiscal , ca ramura a dreptului public reglementeaza raporturile juridice care se nasc inprocesul colectarii impozitelor si taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obtin venituri saudetin bunuri impozabile ori taxabile.

Raporturile juridice fiscale se nasc in procesul colectării impozitelor si taxelor, sau aladministrării acestora. Administrarea impozitelor si taxelor este o noţiune legală folosită de codul deprocedură fiscală, a cărei arie de acoperire este insă mult mai largă, avand in vedere nu numaicolectarea, dar si inregistrarea fiscală, declararea impozitelor, inspecţia fiscală si contenciosul fiscal.

Subiect al impunerii este orice persoană fizică sau juridică (de drept public sau privat) carerealizează venituri ori de Ńine bunuri impozabile ori taxabile. Principiul este universalitatea impunerii,excepţia fiind scutirea de la impunere, care trebuie să fie expres si limitativ prevăzută de legea fiscală,niciun fel de extindere pe cale de interpretare nefiind admisă. Obiectul impunerii sunt atat bunurile cat

si veniturile considerate de legiuitor ca fiind impozabile ori taxabile.

Principiile dreptului fiscal

neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferite categorii de investitori si capitaluri

certitudinea impunerii, prin elaborarea normelor juridice clare, care sa nu conduca lainterpretari arbitrare.

echitatea fiscala , la nivelul persoanelor fiscale , prin impunerea diferita a veniturilor in functiede marimea acestora

eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal

Izvoarele dreptului fiscal

Generale

Constitutia Romaniei este primul si cel mai important izvor al dreptului fiscal. Legea fundamentala atarii reglementeaza în art. 56 obligatia cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe.

Codul fiscal strange la un loc principiile generale ale dreptului fiscal, raportul dintre legea romana sitratatele internationale cu privire la impunere, principalele impozite si taxe din sistemul fiscal

Codul de procedura fiscala concentreaza toate reglementarile legale procedurale care tin deadministrarea impozitelor si taxelor.

Speciale

Reglementările secundare, respectiv Normele, Instrucţiunile si Regulamentele de aplicare alelegislaţiei fiscale, adoptate prin Hotărare de Guvern ori prin Ordin al Ministrului finanţelor Publice.


2/28

Deciziile Comisiei fiscale centrale constituite la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, modul deinterpretare a legii fiscale cuprinse intr-o Decizie a Comisiei putand fi infirmat pe cale judiciară prinhotărare judecătorească.

2) Raporturile juridice fiscale.

Sunt reglementate in temeiul normelor juridice referitoare la colectarea veniturilor fiscale alestatului. Această categorie de raporturi juridice se particularizează prin specificul conţinutului lor,adică a drepturilor si a obligatiilor subiectelor participante.

Raporturile juridice fiscale sunt de două categorii: raporturi juridice fiscale de drept materialsi raporturi juridice de drept procedural fiscal.

In cazul celor două categorii de raporturi juridice subiectele sunt aceleasi, respectiv organele

fiscale si contribuabilii, obiectul este acelasi, respectiv stabilirea si incasarea la bugetul generalconsolidat a impozitelor, taxelor si altor contribuţii datorate de către debitorii fiscali, dar diferă conţinutul celor două categorii de raporturi.

Raportul juridic de drept material fiscal are in conţinutul său drepturile si obligaţiile părţilorlegate de perceperea impozitelor, perceperea2 dobanzilor si penalităţilor, dreptul la restituireaimpozitelor si taxelor, dreptul la rambursarea T.V.A. si obligaţiile corelative de declarare a materieiimpozabile, a bunurilor deţinute si veniturilor realizate impozabile ori taxabile etc.

Raportul de drept procedural fiscal are in conţinutul său acele drepturi si obligaţii legate deacţiunile administrative, administrativ-jurisdicţionale si procesual- civile legate de activitatea

de administrare a impozitelor si taxelor.

3) Fiscalitatea.

Fiscalitatea poate fi definita ca un sistem de percepere a impozitelor, taxelor si contributiilor de catreautoritatile publice in scopul realizarii functiilor social economice.

Nivelul: Deoarece mărimea impozitelor este influenţată de inflaţie, indicatorul cel mai concret este

acela care exprimă partea din produsul intern brut care este prelevată la dispoziţia statului pe caleaimpunerii. Mărimea prelevării este dependentă de anumiţi factori, printre care:

a) ponderea sectorului public in producţia industrială a ţării;

b) nivelul cotelor de impozit;

c) dimensiunile nevoilor fiscale si ale mijloacelor de acoperire a acestora;

d) proporţiile evaziunii fiscale.

Structura fiscalitatii este reprezentata de diversitatea impozitelor prin intermediul carora statulcolecteaza veniturile fiscale.


3/28

Categorii de taxe si impozite:

Impozite indirecte: se impart in:

• impozite reale, care sunt stabilite in legătură cu obiectele materiale (pămant, clădiri etc);

• impozite personale, care au legătură cu situaţia personală a contribuabilului, asezandu-seasupra venitului sau averii.

In cadrul impozitelor directe se distinge impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pevenitul persoanelor juridice si impozitul pe avere.

Impozitele indirecte cuprind taxele de consumaţie, taxele vamale, monopoluri fiscale, precum sidiferite alte taxe.

Politica fiscală reprezintă un asamblu de instrumente de intervenţie a statului, generate de procese

specific financiar-fiscale: formarea prin impozite si taxe a veniturilor fiscale, alocarea cheltuielilorfiscale, asigurarea echilibrelor fiscale.

4)

Notiunea si principiile politici fiscale.

Prin politica fiscală se inţelege „volumul si provenienţa surselor de alimentare a fondurilor publice,metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum si mijloacele derealizare a acestora”.

Politica fiscală poate urmări atingerea unor scopuri diferite, fie de natură pur fiscală, fie de natură publică, militară, socială etc.

Politica fiscală se interferează puternic si cu politicile sectoriale (industrie, comerţ, agricultură etc.), cu politicile financiar–monetare, sociale precum si cu strategiile legislativ–instituţionale.

Prin intermediul politicii fiscale se poate acţiona in sensul protejării, incurajării anumitor ramurieconomice; astfel, intervenţionismul fiscal poate avea obiective diferite, cum sunt:

− stimularea agenţilor economici spre realizarea de investiţii in anumite domenii;

− cresterea calităţii si a competitivităţii produselor;

− stimularea exportului;

− protejarea mediului inconjurător etc.

Principiile politicii fiscale

1. Principiul impunerii echitabile, impunerea poate fi generala atunci cand se intinde asupratuturor claselor si păturilor sociale in ce priveste veniturile ori averea acestora sau parţială,

atunci cand unele clase sau pături sociale beneficiază de anumite facilităţi fiscale (scutiri saureduceri de impozite). Egalitatea in fata impozitului presupune ca impunerea să se facă in


4/28

acelasi mod pentru toate persoanele fizice si juridice, iar egalitatea prin impozit presupunediferen Ńierea sarcinilor fiscale de la o persoană la alta.

2. Principiul politicii financiare: Atunci cand introduce un nou impozit, statul urmăreste caacesta să aibă un randament fiscal ridicat, să fie stabil si să fie elastic. Pentru ca un impozit să

fie considerat ca avand randament fiscal ridicat, este necesar ca acesta să fie universal.

Un impozit este stabil atunci cand nu este influenţat de oscilaţiile provocate de conjuncturilesocio-economice. Impozitul este elastic atunci cand este capabil să se adapteze nevoilor fiscale,adică să fie la „dispoziţia” bugetului: să fie majorat cand cheltuielile fiscale cresc si să fiemicsorat atunci cand cheltuielile fiscale se reduc.

3. Principiul politicii economice: Statul utilizează impozitele nu numai ca mijloc de procurare aveniturilor fiscale, ci si pentru a influenţa dezvoltarea sau restrangerea unor ramuri economice,pentru a stimula sporirea producţiei sau consumul unui anumit produs.

5)

Obligatia fiscala. Notiune si particularitati.

Continutul fundamental al raportului juridic fiscal il constituie obligatia stabilita unilateral de catrestat in sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite contribuabil de a plati o anumita suma debani, la termenul stabilit, in contul bugetului de stat.

Obligatie fiscala este stabilita in mod unilateral de catre stat in sarcina debitorului prin care

contribuie la realizarea banului public.

Particularităţile obligaţiei se referă la: izvorul obligaţiei, beneficiara, obiectul obligaţiei fiscale,condiţiile de stabilire şi executare, modificarea obligaţiei fiscale, stingerea obligaţiei fiscale,

1. Izvorul obligatiei fiscale va fi in tot deauna legea sau actul normativ cu valoare de lege careinstituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat. Prin lege se stabilesc categoriile depersoane fizice sau juridice ce datorează bugetului de stat venitul respectiv, elementele venituluifiscal, precum si modalităţile de plată ale acestuia

2.

Beneficiara a obligatiei fiscale este intreaga societate desi calitatea de creditor o are statul.Scopul instituirii unilaterale de către stat a acestei obligaţii este realizareaveniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societăţii, aceasta avand, infinal, calitatea de beneficiară a sumelor ce fac obiectul obligaţiei fiscale.

3. Obiectul obligatiei fiscale consta in tot deauna intr-o suma de bani, aceasta fiind, in prezent,unica formă in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat.Obligatia fiscala este constatata in forma scrisa prin titlul de creanta fiscala care oindividualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport cu veniturile obtinute. Titlul de creanţă fiscală este intocmit sau confirmat de organele financiare ale statului care au atribuţii in acestsens, in conformitate cu prevederile legale prin care se reglementează veniturile fiscale si curespectarea procedurii stabilite prin această reglementare pentru fiecare categorie de venit in

parte.4. Condiţiile de stabilire si executare a obligaţiei fiscale sunt reglementate in mod

diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorită particularităţilor prezentate de


5/28

aceste venituri. Variaţia condiţiilor de stabilire si executare a obligaţiei fiscale mai estedeterminată si de faptul că impozitele moderne nu mai au rol de a acoperi cheltuielilepublice, ci sunt folosite si ca parghii pentru stimularea sau, dimpotrivă, impiedicarea dezvoltării

unor mecanisme economice.5. Modificarea obligaţiei fiscale este determinată de cauzele prevăzute de lege,

respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a f ăcut individualizarea obligaţieifiscale, modificarea termenelor de plată stabilite anterior, modificarea situaţiei juridice acontribuabililor si, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementează veniturile fiscale.

6. Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin modalităţi comune si altor obligaţii juridice, cum ar fi plata, executarea silită sau prescripţia, fiind reglementate insă si o serie demodalităţi specifice, cum ar fi compensarea, scăderea sau anularea obligaţiei fiscale.

6)

Modificarea obligatiei fiscale.

Pană in momentul stingerii obligaţiei pot interveni o serie de situaţii, expres reglementate delege, care să determine modificarea obligaţiei bugetare stabilite iniţial.

Modificarea obligaţiei bugetare intervine in una din următoarele situaţii:

• modificarea elementelor in raport cu care s-a f ăcut individualizarea sa;

• modificarea situaţiei juridice a subiectului plătitor;

• acordarea inlesnirilor prevăzute de lege;

• modificarea actelor normative prin care se instituie si reglementează venituri alebugetului de stat.

7)

Titlul de creanta fiscala . Notiune, particularitati , forme.

Reprezinta actul juridic prin care se stabileste intinderea obligatiei de plata ce revine persoaneifizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.

Titlul de creanţă fiscală se intocmeste sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscalal statului si cărora le revine competenţa de a calcula impozitele si taxele datorate bugetului de stat.

Titlul de creanţă fiscală, ca act juridic unilateral, dă nastere unui drept de creanţă al statului avandca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat, precum si obligaţiei cerevine contribuabilului de a plăti aceste sume in cuantumul si termenele stabilite.

La baza emiterii titlului de creanţă de către organele financiare se află declaraţia de impunere sautaxare pe care contribuabilul are obligaţia legală de a o prezenta acestor organe din momentul in carerealizează un venit impozabil sau deţine un bun impozabil sau taxabil. Nerespectarea acestei obligaţiiatrage răspunderea contravenţională a contribuabilului.

Titulul de creanta fiscala este un act juridic declarativ de drepturi si obligatii.


6/28

Caracterul executoriu. Titlul de creanţă fiscală este executoriu de drept, f ără a mai fi necesară investirea sa cu titlu executoriu, urmărirea silită a veniturilor si bunurilor deţinute de debitor putandu-se realiza f ără parcurgerea unor etape prealabile.

Titluri de creanta explicite

Majoritatea titlurilor de creanţă fiscală au un caracter explicit, fiind acte juridice constituiteexclusiv in scopul de a constata obligaţia unui contribuabil de a plăti o anumită sumă către bugetul destat, individualizand astfel obliga Ńia cu vocaţie generală instituită de legea ce reglementează venitulfiscal respectiv. Aceste titluri de creanţă sunt reprezentate de actele de impunere intocmite in formă scrisă de organele fiscale, diferite in funcţie de categoria de impozite sau taxe pe care o constată:procesul-verbal de impunere, declaratia de impunere, documentul de evidenta intocmit de contribuabil,declaratia vamala.

Titluri de creanta implicite

Anumite categorii de venituri fiscale sunt individualizate prin titluri de creanţă cuprinse in acte juridice care au un alt conţinut principal. Aceste inscrisuri, reprezentand titluri de creanţă fiscală implicite, sunt intocmite de organele financiar-contabile sau de alte organe ale statului:documentele de plata ala salariilor si a altor drepturi salariale impozabile, actul constatator intocmitde organul de control financiar, impozitul pe dividente.

8)

Stingerea obligatiei fiscale prin palta si prescriptie.

Prin plataStingerea obligaţiilor fiscale are loc, de regulă, prin această modalitate, contribuabilii

executandu-si de bunăvoie obligaţia impusă in mod unilateral de către stat.Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, in funcţie de caracteristicile

veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie, in una din următoarelemodalităţi:- prin plată directă;- prin reţinere la sursă;- prin aplicare si anulare de timbre fiscale mobile.

Prin prescriptie

Dreptul statului de a executa silit titlul de creanţă fiscală avand ca obiect patrimonialsumele datorate bugetului de stat se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitatin termenul prevăzut de lege.

Implinirea termenului de prescripţie a obligaţiei fiscale duce la stingerea dreptuluistatului de a urmări incasarea veniturilor bugetare. Se stinge astfel si obligaţia de plată cerevine contribuabilului cu privire la venitul bugetar respectiv.

Astfel, prescripţia reprezintă si in această materie o cauză legală de incetare a forţeiexecutorii a unui titlu executoriu, producand următoarele efecte juridice:

- stinge dreptul creditorului de a obţine executarea silită;- stinge obligaţia debitorului de a se supune executării silite (dă nastere dreptului de a


7/28

se opune executării)

Termenele de prescripţie stabilite de reglementările fiscale incep să curgă de la data de 1ianuarie a anului următor celui in care a luat nastere acest drept. Termenul de prescripţie in privinacreanţelor fiscale provenind din impozite si taxe, precum si din majorările aferente, este de 5 ani.Termenul de prescripţie in materie fiscală se aplică si in cazul crean Ńelor provenind din amenzicontravenţionale.

9) Stingerea obligatiei fiscale prin anulare, scadere si compensare.

Prin anulare

Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare se realizează prin acte ale organelorfinanciare competente. Actele care declară anularea unei obligaţii bugetare pot avea fie aplicabilitategenerală (amnistia fiscală), fie ele vor avea in vedere situaţia unui anumit contribuabil.

Amnistia fiscală se declară printr-un act normativ care anulează obligaţia unor categorii decontribuabili de a plăti o serie de sume restante către bugetul de stat.

Potrivit art. 174 C. proc. fisc. in situaţiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privindcomunicarea prin postă, sunt mai mari decat creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorulorganului de executare poate aproba anularea debitelor respective.

Creanţele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei(RON), se anulează. Anual, prin hotărare a Guvernului se stabileste plafonul creanţelor fiscale care potfi anulate.

Prin scadereAceastă modalitate de stingere a obligaţiei fiscale intervine in situaţiile in care contribuabilul

persoană fizică a decedat f ără să lase avere, este insolvabil sau a dispărut. In situaţia in care debitoruleste o persoană juridică, această modalitate de stingere a obligaţiilor sale fiscale va interveni:

a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si faliment care a fost inchisă;b) cand debitorul isi incetează existenţa in alt mod si răman neachitate obligaţii bugetare.Starea de insolvabilitate determină aplicarea procedurii speciale de scădere in următoarele situaţii:

- debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;- in urma executării silite creanţa bugetară nu a fost acoperită in intregime;

- debitorul a dispărut sau a decedat f ără să lase avere;- debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut si la acestea ori in altelocuri unde există indicii că a avut bunuri, nu se găsesc bunuri urmăribile;

• debitorul persoană juridică isi incetează existenţa si răman neachitate obligaţii bugetare.

Dispariţia debitorului poate duce in anumite situaţii la imposibilitatea realizării creanţei bugetare,atunci cand cel dispărut nu a lăsat venituri sau bunuri sesizabile.Decesul debitorului. In cazul in care debitorul a decedat f ără să lase avere, situaţie constatată deorganele financiare, creanţa impotriva sa se va da la scădere, f ără a se mai trece in prealabil inevidenţa specială.

Prin compensare


8/28

Această modalitate de stingere a obligaţiei fiscale intervine in situaţia in care uncontribuabil a plătit bugetului de stat o sumă nedatorată sau a plătit mai mult decat datora.Sumele astfel plătite se vor compensa cu alte obligaţii fiscale ale contribuabilului, restantesau viitoare.

Se poate considera că debitorul obligaţiei fiscale efectuează o plată nedatorată in următoarele situaţii:a) cand nu există titlu de creanţă fiscală;b) cand titlul de creanţă fiscală a fost emis ca urmare a aplicării eronate a prevederilorlegale in materie.

Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiasibuget, urmand ca din diferenţa rămasă sa fie compensate obligaţiile datorate altor bugete,in următoarea ordine:a) bugetul de stat;b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru imprumuturi externe;

c) bugetul asigurărilor sociale de stat;d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;e) bugetul asigurărilor pentru somaj.Dispoziţiile de mai sus nu se aplică in cazul creanţelor bugetelor locale.

10)

Executarea silita si executorul. Notiune, conditii, particularitati.

In situaţia in care contribuabilii nu si-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea audevenit exigibile, ia nastere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor

fiscale.Executorul fiscal este un functionar al unei administratii financiare caruia i s-a incredintat sarcinade executare a titlurilor executorii fiscale.

Pentru a se putea trece la executarea silită a creanţei fiscale este necesar să fie intrunite cumulativurmătoarele condiţii: sa existe titlul de creanta fiscala devenit titlu executoriu creanta fiscala sa fie exigibila dreptul statului dea incepe executarea silita sa nu se fi prescris.

Subiectele

Executarea silită a obligaţiei fiscale se desf ăsoară cu participarea subiectelor raportului juridic

fiscal − creditorul (statul, prin organele financiare) si debitorul (contribuabilul), la care se adaugă instanţa judecătorească.

Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali.Organul financiar care este competent in privinţa executării creanţei fiscale va avea aceeasi

competenţă si in ceea ce priveste creanţele născute in legătură cu aceasta (cheltuieli de executare,cheltuieli de judecată, majorări de intarziere etc.).


9/28

Competenţa teritorială va reveni organelor financiare in a căror rază teritorială se găsesc bunurilesupuse urmăririi, intreaga procedură de executare silită fiind coordonată de organul in raza căruia isiare sediul sau domiciliul debitorul ori unde este luat in evidenţă fiscală.Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sausediului debitorului, precum si a bunurilor si veniturilor lui ce pot fi urmărite silit.Organele de executare vor putea solicita sprijinul poliţiei in luarea măsurilor de executare silită.Obiectul

Executarea silită a obligaţiilor fiscale se desf ăsoară asupra elementelor active ale patrimoniuluidebitorului, respectiv veniturile bănesti si bunurile sale. Aceasta va avea ca obiect toate bunurile siveniturile debitorului ce pot fi urmărite potrivit legii.

Cu toate acestea, potrivit Codului de procedură fiscală si Codului de procedură civilă,anumite categorii de venituri si anumite bunuri nu pot fi supuse urmăririi silite.

11) Poprirea ca modalitate de executare silita.

Poprirea reprezintă acea formă de executare silită prin care creditorul urmăreste sumele pe care oterţă persoană le datorează debitorului urmărit. Ea constă in indisponibilizarea in mainile terţuluidebitor al contribuabilului urmărit si in obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceeace datorează creditorului său (debitorul urmărit).

In materie fiscală, calitatea de creditor o are statul, debitorul poprit este contribuabilul, iar terţulpoprit va fi un debitor al contribuabilului.

Subiectele popririi (de obicei în nr. de 3)

1.

creditorul popritor (cel care solicită infiinţarea popririi)2. debitorul poprit (cel care este obligat faţă de creditorul popritor)3. ter ţ ul poprit (care este debitorul contribuabilului).

Ceea ce este insă de esenţa popririi este existenţa a trei raporturi juridice.1. raportul juridic existent intre creditorul popritor si debitorul poprit

2. raportul juridic dintre debitorul poprit si terţul poprit. Ambele sunt raporturi juridice directe, dela creditor la debitor, care au luat fiinţă anterior infiinţării popririi.

3.

In momentul infiinţării popririi ia nastere al treilea raport juridic: cel intre creditorul popritor siterţul poprit.

In materie fiscală, calitatea de creditor o are statul, debitorul poprit este contribuabilul,iar terţul poprit va fi un debitor al contribuabilului.

Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmă ribile reprezentand:• venituri si disponibilităţi bănesti in lei si in valută • titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute si/sau datorate cu orice titlu

debitorului de către terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului si/sau le vordeţine terţii in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

• Sumele ce reprezintă venituri bănesti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat,

pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuseurmăririi numai in condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.


10/28

Procedura executării silite prin poprire presupune următoarele etape:

a) Infiin ţ area popririi- decisă de organul financiar urmăritor, după expirarea termenului la care obligaţia fiscală trebuiaexecutată

- se realizează prin comunicarea către terţul poprit a unei adrese impreună cu o copie certificată atitlului executoriu.

Poprirea nu este supusă valid ă rii, astfel că ea devine executorie din momentul in careterţul poprit a primit comunicarea de infiinţare a popririi.Poprirea infiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicareacopiei certificate de pe titlul executoriu, f ăcută terţului poprit, si instiinţareadespre aceasta a debitorului.

b) Ter ţ ul poprit are obliga ţ ia ca in termen de 5 zile de la comunicarea infiin ţă rii popririi să instiin ţ eze organul financiar de executare dacă datorează sau nu vreo sumă de

bani debitorului.Poprirea se consideră infiin ţ ată la data la care terţul poprit, prin instiinţarea trimisă organului de executare confirmă că datorează debitorului suma de bani ce urmează a fiindisponibilizată, sau la data expirării termenului de 5 zile in care terţul poprit trebuie să comunice această instiinţare organului de executare.

c) După infiin ţ area popririi ter ţ ul poprit este obligat să facă de indată re ţ inerile prevă zute de lege si să vireze sumele re ţ inute in contul indicat de organul de executare, comunicand totodată in scris despre existen ţ a altor creditori.In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţulpoprit ii va anunţa in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelorpotrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 167 C. proc. fisc.Pentru stingerea creanţelor bugetare debitorii deţinători de conturi bancare pot fiurmăriţi prin decontare bancară. In acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei si a titluluiexecutoriu, f ăcută debitorului, o copie certificată de pe acest titlu va fi introdusă la bancaunde se află deschis contul debitorului.Din momentul indisponibilizării sumelor si pană la acoperirea integrală a creanţeibanca nu va putea face nici o plată care ar putea diminua aceste sume.Dacă debitorul face plata in termenul prevăzut in somaţie, organul de executare vainstiinţa de indată in scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizăriiconturilor si reţinerilor.

In situaţia in care banca nu poate acoperi in aceeasi zi creanţa bugetară din sumeleindisponibilizate, va urmări executarea creanţei din incasările zilnice realizate in contul debitorului.

Contestatia la poprire

Organul de executare si orice altă persoană interesată pot invoca in fata instanţei judecătorestiin a cărei rază teritorială isi are domiciliul sau sediul terţul poprit orice neregularităţi in legătură cudrepturile si obligaţiile părţilor privind infiinţarea popririi. Pe baza probelor administrate, instanţa vaputea menţine poprirea, stabilindu-i limitele si măsurile de executare ce pot fi intreprinse, sau o vaputea desfiinţa. Judecata se va face cu precădere.

Pe parcursul judecării contestaţiei, instanţa poate suspenda executarea, chiar f ără cauţiune.

12)

Executarea silita mobiliara.


11/28

Urmărirea bunurilor mobile ale debitorului reprezintă o modalitate de executare silită indirectă acreanţei bugetare. Bunurile mobile ale debitorului sunt valorificate prin vânzarea la licitaţie sau prinalte modalităţi, suma de bani astfel obţinută fiind destinată a acoperi obligaţia de plată ce revinecontribuabilului urmărit.

Procedura executării silite mobiliare cuprinde următoarele etape:- somaţia de plată. Organele financiare urmăritoare vor declansa procedura executării silite mobiliareprin somaţia de plată adresată debitorului in sensul indeplinirii obligaţiei bugetare;- identificarea bunurilor mobile urmăribile. Prin identificare, organele financiare vor selecţionabunurile asupra cărora se va aplica sechestrul, in funcţie de valoarea necesară acoperirii obligaţieibugetare.- aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile selecţionate se face de către organul de executareprintr-un proces-verbal de sechestru, care va cuprinde, potrivit art. 148 C. proc. Fisc.

13)

Executarea silita imobiliara.

La fel ca executarea silită mobiliară, urmărirea bunurilor imobile reprezintă o procedură derealizare indirectă a creanţei bugetare, presupunand valorificarea bunurilor urmărite silit.

Competenţa in ceea ce priveste desf ăsurarea acestei forme de executare revine organului financiarin raza căruia sunt situate imobilele ce fac obiectul executării silite, iar dacă domiciliul sau sediuldebitorului se află in raza teritorială a altui organ de executare, acesta din urmă va coordona intreagaprocedură de executare silită.Procedura executării silite imobiliare presupune următoarele etape:

somaţia de plată. Organul de executare va comunica debitorului, cu 5 zile inainte de incepereaexecutării, o somaţie care va cuprinde datele de identificare a imobilului urmărit precum simenţiunea inscrierii somaţiei in evidenţele de publicitate imobiliară.

Identificarea bunurilor supuse urmăririi. Organul de executare va intocmi un proces-verbalde identificare a bunurilor imobile supuse urmăririi silite, proces-verbal ce va conţine aceleasimenţiuni ca procesul-verbal de instituire a sechestrului asupra bunurilor mobile in cadrulprocedurii de executare silită mobiliară.

aplicarea sechestrului si evaluarea bunurilor supuse urmăririi. După comunicarea somaţieicătre debitor, care reprezintă actul incepător al acestei modalităţi de executare silită, precum si

in tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, inmăsura in care este necesară administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, arendei si a altorvenituri obţinute din administrarea acestuia sau apărarea in litigii privind imobilul respectiv.

valorificarea bunurilor imobile supuse urmăririi se face prin vanzarea lor la licitaţie, vanzareadirectă de către debitor sau prin alte modalităţi admise de lege.

Contestatia la executare

Orice persoană interesata poate face contestaţie impotriva măsurilor de executare silită luate deorganul de executare.

Contestaţia poate fi f ăcută si impotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornită executarea, inmăsura in care acest titlu nu este reprezentat de hotărarea unei instanţe judecătoresti sau a altui organ

jurisdicţional.


12/28

Termenul in care poate fi f ăcută contestaţia la executare este de 15 zile din mometul in carecontestatarul a luat la cunostinta.Data încetării executării silite va fi data efectuării ultimului act de executare, care va fi momentulvărsării in contul bugetului de stat a sumelor rezultate din valorificarea bunurilor supuse executăriisilite.

14) Impozitele si taxele . Notiune , particularitati.Impozitul

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie si cu titlul nerambursabil, datorată,conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pecare le obţin sau bunurile pe care le posedă.Particularitati:

• Impozitul este o contribuţie bănească, in sensul că toate persoanele fizice si juridice suntdatoare să participe, după anumite criterii, la formarea fondurilor generale de dezvoltare a

societăţii, necesare finanţării unor cerinţe social-economice in folosul intregii colectivităţi.• Impozitul este o contribuţie obligatorie, in sensul că toate persoanele fizice si juridice care

beneficiază de acţiunile sau obiectivele finanţate din fondurile generale ale societăţii trebuie să participe la formarea acestor fonduri;

• Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil, in sensul că, odată f ăcute in scopul formăriifondurilor generale ale societăţii, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni si obiectivenecesare tuturor membrilor societăţii si nu unor interese individuale sau de grup.

• Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale, in sensul că niciun impozit al statului

nu se poate stabili si percepe decat in puterea unei legi”, conform principiului după care

nullum impositum sine lege1.• Impozitele sunt datorate de către persoanele fizice si persoanele juridice, in sensul că reprezintă

o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societăţii.

Impozitul se datorează pentru veniturile realizate si bunurile deţinute.

Taxa

Taxele (de timbru, de inregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare, de spitalizare etc.)reprezintă, alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri la bugetul de stat.

Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestorade către instituţii sau autoritati publice. Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligaţii fiscaledatorate de persoanele fizice sau juridice reprezentand plata neechivalentă a unor servicii, după principiul recompensei speciale. Cu alte cuvinte, taxele sunt incasate de la persoanele care solicită oanumită activitate din partea unor instituţii de stat sau care beneficiază de servicii publice altele decatcele cu caracter productiv.Particularitati

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice, si anume:- reprezintă o plată neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sauinstituţii care primesc, intocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii si rezolvă

alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrăriloreste neechivalentă, deoarece, conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau


13/28

mai mică, comparativ cu valoarea prestaţiilor efectuate de organe sau instituţii de stat;- subiectul plătitor este precis determinat din momentul cand solicită efectuarea uneiactivităţi din partea unui organ sau a unei instituţii de stat.- taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitatede diferite persoane, pe cand impozitele se intrebuinţează la acoperirea cheltuielilorgenerale ale societăţii;- taxele reprezintă plăţi f ăcute de persoanele fizice sau juridice pentru servicii saulucrări efectuate in mod direct si imediat acestora de către organe sau instituţii de statspecializate.

In stabilirea si aplicarea taxelor se au in vedere unele principii, si anume:- unicitatea taxării, in sensul că pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane,aceasta nu datorează taxa decat o singură dată.

- răspunderea pentru neindeplinirea obligaţiei de plată revine funcţionarului sau persoaneiincadrate de la instituţia sau organul de stat respectiv, si nu debitorului;- nulitatea actelor nelegal taxate;- taxele sunt anticipative, in sensul că ele se datorează si se achită in momentul solicităriiserviciilor sau lucrărilor ce urmează a fi efectuate de organele sau instituţiile de stat.

15) Impozitul pe profit.

Profitul reprezintă o formă de venit obţinut din derularea unei activităţi economice, ca urmare ainvestirii unui capital. Condiţia ca venitul realizat să poată fi calificat drept profit este ca activitateaeconomică să se desf ăsoare cu scopul obţinerii unui beneficiu. Acest aspect este foarte important,deoarece, in practică, există entităţi care desf ăsoară activităţi producătoare de venituri care nu suntcalificate drept profit, pentru că nu există intenţia obţinerii unui beneficiu, ci susţinerii cu acestevenituri a unei alte activităţi proprii entităţii respective. Este cazul persoanelor juridice f ără scoplucrativ.

Impozitul pe profit este un impozit direct aplicat asupra beneficiului obţinut dintr-o activitateeconomică.

Impozitul pe profit are un rol important in cadrul sistemului fiscal, intrucat:

- este o sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public;- duce la cresterea ponderii impozitelor directe in sistemul fiscal roman.Randamentul fiscal al impozitului pe profit este scăzut, in general, deoarece există multiple posibilităţide evaziune fiscală.

16)Impozitarea veniturilor persoanei fizice. + 17. Impozitul pe salarii si pe

pensii.Salarii

Codul Fiscal reglementează in Titlul III impozitele aplicabile persoanelor fizice

prin identificarea tuturor categoriilor de venituri obţinute pe teritoriul Romaniei de persoanelefizice rezidente si nerezidente, stabilirea atat a cotelor de impozit cat si a modului deasezare a masei impozabile.


14/28

Contribuabilii persoane fizice debitori ai impozitului pe venit:- persoanele fizice rezidente;- persoanele fizice nerezidente care desf ăsoară o activitate independentă prin intermediulunui sediu permanent in Romania;- persoanele fizice nerezidente care desf ăsoară activităţi dependente in Romania;

Impozitul pe venit, se aplică următoarelor categorii de venituri:

- venituri obţinute de persoane fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania,pentru veniturile obţinute din orice sursă, atat din Romania, cat si din afara Romaniei;- venituri obţinute de persoane fizice rezidente, f ără domiciliu in Romania, pentruveniturile obţinute din Romania;- venituri obţinute de persoane fizice nerezidente, care desf ăsoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent in Romania, pentru venitul net atribuibil sediuluipermanent;- venituri obţinute de persoane fizice nerezidente, care desf ăsoară activitate dependentă

in Romania, pentru venitul salarial net din această activitate dependentă;

Venituri ce fac obiectul impozit ării:

a) venituri din activităţi independenteb) venituri din salariic) venituri din cedarea folosinţei bunurilord) venituri din investiţiie) venituri din pensiif) venituri din activităţi agricole

g) venituri din premii si din jocuri de noroch) venituri din transferul proprietăţilor imobiliarei) venituri din alte surse

Cota standard de impozitare aplicabilă veniturilor care intr ă in sfera de aplicare impozitului pe venit,

respectiv:

- activităţi independente;- salarii;- cedarea folosinţei bunurilor;- pensii;

- activităţi agricole;- premii;este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoriarespectivă.

Fac excep ţ ie cotele de impozit prevăzute in categoriile de venituri din investiţii, din jocuri de noroc si din transferul proprietăţilor imobiliare.

Regimul fiscal aplicabil veniturilor persoanelor fizice considerate impozabile de către legiuitorul fiscalse impart in două mari categorii, in funcţie de modalitatea concretă de impozitare. Există veniturisupuse impozitului pe venitul net anual impozabil si venituri supuse unui impozit final.Veniturile supuse unui impozit final sunt:

- veniturile din salarii


15/28

- veniturile din investiţii- veniturile din pensii- veniturile din premii si jocuri de noroc- venituri din transferul proprietăţilor imobiliare

Veniturile din salarii

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natură obţinute de opersoană fizică ce desf ăsoară o activitate in baza unui contract individual de muncă sau a unui statutspecial prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de formasub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.Intrucat venitul din salarii nu presupune efectuarea unor cheltuieli specifice de către contribuabil, astfelcă impozitul se aplică la o sumă brută, iar nu la o sumă rezultată din scăderea din venitul brut a unorcheltuieli deductibile, legiuitorul fiscal, pentru motive de echitate, a creat instituţia deducerilorpersonale, adică a unor cheltuieli recunoscute de către legiuitor in beneficiul contribuabilului care

obţine venituri din salarii. Aceste cheltuieli sunt considerate deductibile in persoana unui contribuabilaflat intr-o anumită situaţie expres prevăzută de legiuitor (de exemplu un copil in intreţinere),urmand ca baza impozabilă la care se aplică impozitul pe salarii să fie stabilită prin deducerea dinvenitul net a cheltuielilor avand caracter de deducere personală.

Determinarea impozitului pe venitul din salarii

Impozitul lunar se determină astfel:

a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei decalcul determinate ca diferenţa intre venitul net din salarii, calculat prin deducerea dinvenitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, si următoarele:

deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

cotizaţia sindicală plătită in luna respectivă;

contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel incat la nivelul

anului să nu se depăsească echivalentul in lei a 200 euro;b) pentru veniturile obţinute in celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asuprabazei de calcul determinate ca diferenţa intre venitul brut si contribuţiile obligatorii pefiecare loc de realizare a acestora;

Termen de plata a impozitului

Plătitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula si de a reţineimpozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum si de a-l virala bugetul de stat pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc acestevenituri.

Pensiile

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile infiinţate dincontribuţiile sociale obligatorii, f ăcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele

facultative de pensii ocupaţionale, si cele finanţate de la bugetul de stat.


16/28

Venitul impozabil lunar din pensii se stabileste prin scăderea unei sume neimpozabile lunaredin venitul din pensii.

Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestuivenit, de a-l reţine si de a-l vira la bugetul de stat.

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabillunar din pensii.

Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei si se virează la bugetul de stat pană ladata de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.

18) Impozite si taxe locale.

Impozite si taxe locale enumerate de Codul fiscal sunt:a) impozitul pe clădiri;b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizaţiilor;e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă si publicitate;f) impozitul pe spectacole;g) taxa hotelieră;h) taxe speciale;

Toate impozitele si taxele locale enumerate de Codul Fiscal, amenzile si penalităţile aferenteimpozitelor si taxelor locale precum si majorările pentru plata cu intarziere a impozitelor si taxelorlocale, reprezintă integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor,

sectoarelor municipiului Bucuresti sau judeţelor, după caz.

19) Impozitul pe cladiri si pe terenuri.

Pe cladiri

Subiectele impunerii

Debitor al impozitului pe clădiri este orice persoană fizică sau juridică care are in proprietate oclădire situată in Romania. Subiectul impozabil datorează anual impozit pentru acea clădire.

Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinţă, după caz, impozitul pe clădirinu reprezintă sarcina fiscală a proprietarului, ci sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilordreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.Obiectul

Obiectul impunerii il constituie valoarea clădirilor2. In inţelesul codului fiscal, clădire esteorice construcţie care serveste la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, demateriale, de instalaţii si de altele asemenea.

Codul fiscal prevede o serie de scutiri de la plata impozitului pe clădiri, care pot fi clasificate astfel:

A. Scutiri prin raportare la obiectul impunerii: Nu sunt supuse impozitului:


17/28

-clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţiipublice, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice, precum si altecladiri care potrivit legislatiei in vigoare sunt scutite de la plata impozitului.

B. Scutiri prin raportare la subiectele impunerii

Scutiri acordate persoanelor fizice. Aceste scutiri sunt de două categorii: scutiri legale siscutiri administrative.

Scutiri acordata persoanelor juridice

Persoanele juridice sunt scutite complet de plata impozitului pe clădiri in conditiile legii.

Stabilirea si perceperea impozitului pe cladiri

Stabilirea si perceperea impozitului pe clădiri se realizează, in mod concret, in raport de mai multecriterii si mai mulţi factori.

In cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare lavaloarea impozabilă a clădirii.Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate in mediul urban si de 0,1% pentru clădirile dinmediul rural.In cazul persoanelor fizice ce deţin mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, impozitul se majorează astfel:

a) cu 15% pentru prima clădire in afara celei de la adresa de domiciliu;b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire in afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire in afara celei de la adresa de domiciliu;d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire si următoarele in afara celei de la adresa dedomiciliu.

In cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitareasupra valorii de inventar a clădirii.Cota de impozit se stabileste prin hotărare a consiliului local si poate fi cuprinsă intre 0,5% si 1%,inclusiv.

Plata impozitului

Impozitul pe clădiri se datorează către bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale in care esteamplasată clădirea.Impozitul pe clădiri se plăteste anual, in patru rate egale, pană la datele de 15 martie, 15 iunie, 15septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentruintregul an de către persoanele fizice, pană la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă obonifica Ńie de pană la 10%, stabilită prin hotărare a consiliului local.

Pe terenuri


Orice persoană, fizică sau juridică, care are in proprietate un teren situat in Romania datorează pentruacesta un impozit anual.


18/28

Obiectul

Obiectul impunerii il reprezintă valoarea terenului deţinut in proprietate. In principiu, conform Coduluifiscal, pentru orice teren deţinut, proprietarul datorează impozit.Codul fiscal prevede in material impozitului pe clădiri, o serie de scutiri.

Scutiri acordate persoanelor fizice. Aceste scutiri sunt de două feluri. Scutiri legale si scutiriadministrative.

Persoanele juridice sunt scutite complet de plata impozitului pe terenuri in conditiile legii.

Stabilirea si perceperea impozitului

Impozitul pe teren se stabileste in funcţie de următoarele criterii:

numărul de metri pătraţi de teren;

rangul localităţii in care este amplasat terenul;- zona si/sau categoria de folosinţă a terenului, conform incadrării f ăcute de consiliul local.

Impozitul pe teren se stabileste anual in sumă fixă, in lei pe metru pătrat de teren, in mod diferenţiat, infuncţie de locul situării, intravilanul sau extravilanul localităţilor.

Plata impozitului pe terenuri

Impozitul pe teren se plăteste la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale in raza căreia estesituat terenul.

Impozitul pe teren se plăteste anual, in patru rate egale, pană la datele de 15 martie, 15 iunie, 15septembrie si 15 noiembrie, inclusiv.Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru intregul an de către persoanele fizice,pană la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de pană la 10%, stabilită prinhotărare a consiliului local.

20) Taxa asupra mijloacelor de transport (rutiere, pe apa, aeriene) si impozitul pe

spectacole.

Subiectele impuneriiOrice persoană care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romaniadatorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport.In cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupramijlocului de transport se datorează de locator.Obiectul

Obiectul impunerii il reprezintă valoarea mijlocului de transport stabilită conform legii. Valoarea sestabileste in funcţie de capacitatea cilindrică si o cifră variabilă care se actualizează in fiecare an prinHotărare a Guvernului Romaniei.Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru autoturismele, motocicletele cu atas simototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapuluiacestora, mijloacele de transport ale instituţiilor publice, precum si mijloacelor de transport in comun.


19/28

Stabilirea si perceperea impozitului: Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează in funcţie detipul mijlocului de transport.Plata taxei asupra mijloacelor de transport:

Taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteste la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.Taxa asupra mijlocului de transport se plăteste anual, in patru rate egale, pană la datele de 15 martie,15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipaţie a taxei auto, datorată pentru intregul an de către persoanele fizice, pană la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă obonificaţie de pană la 10%, stabilită prin hotărare a consiliului local.

Impozitul pe spectacole


Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitatedistractivă in Romania are obligaţia de a plăti impozit pe spectacole.

Obiectul

Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma incasată din vanzareabiletelor de intrare si a abonamentelor.Scutiri: Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate in scopuri umanitare.Cota de impozit se determină după cum urmează:

a) in cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet, operă,operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film lacinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională,cota de impozit este egală cu 2%; (continuu)

b) in cazul oricărei alte manifestări, cum ar fi festivaluri, concursuri, cenacluri, serate,recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice ori distractive care au un caracterocazional, cota de impozit este egală cu 5%.

Plata impozitului pe spectacole

Impozitul pe spectacole se plăteste lunar, pană la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei in care aavut loc spectacolul la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale in raza căreia are locmanifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă. La nivelul municipiuluiBucuresti, impozitul pe spectacole se face venit la bugetul local al sectoarelor in a căror rază decompetentă se desf ăsoară spectacolele.

21. T.V.A.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, deci un impozit stabilit nu pe averea, posesiunileori venitul unui contribuabil, ci asupra vanzării bunurilor ori prestării serviciilor.Taxa pe valoarea adăugată este un impozit asupra consumului, intrucat nu este stabilită asupra averii(privită calitativ), ci asupra gradului de consumare a acesteia.

Avantaje pentru stat:

1) acesta are intotdeauna un randament fiscal ridicat, adică:- este plătit, in mod obligatoriu de către toţi beneficiarii operaţiunilor supuse impozitării;

- nu reclamă cheltuieli mari de percepere;- nu este susceptibil de evaziuni fiscale decat in foarte puţine situaţii;


20/28

2) este stabil, nefiind supus fluctuaţiilor determinate de conjunctura economică;3) este elastic, intrucat poate fi majorat sau micsorat (prin modificarea cotei de impozitare) in funcţiede nevoile concrete ale bugetului de stat.Caracteristici

transparen ţ a taxa pe valoarea adăugată asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de acunoaste exact care este mărimea impozitului si a obligaţiei de plată ce-i revine.

unicitatea taxa pe valoarea adăugată nu este independentă de intinderea circuitului

economic. Oricate verigi are de străbătut produsul pană la consumatorul final, nivelul cotei simărimea taxei este aceeasi.

taxa pe valoarea adăugată este suportat ă intotdeauna de către beneficiar .

este un impozit neutru, eliminand inegalităţile fiscale intre circuitele de desfacere a produselor.

Mecanismul T.V.A.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit care se calculează pe bază lunară, ca diferenţă intre T.V.A.aferentă operaţiunilor impozabile si taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiei de bunuri si serviciide către plătitorul de T.V.A.Pentru a putea fi luată in considerare la calculul T.V.A. de plată, orice sumă aferentă T.V.A colectată sau deductibilă trebuie să fie inscrisă pe o factură fiscală pentru plătitori de T.V.A.Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 24% si se aplică asupra bazei de impozitarepentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu estesupusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.Termenul de plata

Potrivit prevederilor art. 157 alin. (1) C. fiscal, T.V.A. se datorează odată cu depunerea decontuluilunar de T.V.A., adică pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a calculatT.V.A. de plată. Ca excepţie, in cazul importurilor de bunuri, T.V.A. se plăteste la organul vamal,odată cu plata drepturilor de import.Locul: T.V.A. este guvernată de principiul teritorialităţii impunerii, in sensul in care este aplicabilregimul legal al T.V.A. din statul pe al cărui teritoriu este considerată a fi fost efectuata operaţiuneaimpozabilă. De aceea, reglementarea legală in materie stabileste criteriile de determinare a loculuiefectuării operaţiunii impozabile in raport de tipul operaţiunii impozabile.

Au dreptul de deducere a T.V.A. numai persoanele impozabile inregistrate la organele fiscale caplătitoare de T.V.A.

Subiect impozabil este orice persoană care desf ăsoară, de o manieră independentă si indiferent de loc,activităţi economice de natura celor definite de lege, respectiv activităţile producătorilor,comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole si activităţileprofesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in scopulobţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Calculul si plata T.V.A.


21/28

Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calculareacorectă si plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat si pentru depunereala termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată la organul fiscal competent.Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, stabilită prindecontul intocmit pentru fiecare perioadă fiscală la trezoreria in raza căreia isi are sediul sau domiciliulfiscal.Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoareaadăugată, se plăteste la organul vamal, in conformitate cu regulile in vigoare privind plata drepturilorde import.

22) Accizele.

Accizele sunt taxe de consumaţie aplicate asupra producerii si comercializării anumitor produse. Insfera de aplicare a accizelor intră trei categorii de taxe desemnate ca atare de legiuitor.

accizele armonizate

accizele

impozitul la ţiţeiul si la gazele naturale din producţia internă

Obligaţiile plătitorilor de accize si condiţiile producerii si comercializării produselor accizabile sunttratate de reglementările legale separat pentru cele trei categorii de taxe de consumaţie.

Accizele armonizate

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat, pentru

următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: bere;

vinuri;

băuturi fermentate, altele decat bere si vinuri;

produse intermediare;

alcool etilic;

produse din tutun;

uleiuri minerale si electricitate.

Acestea se numesc ≪produse accizabile≫.

Accizele


Plătitori de accize pentru produsele accizabile sunt agenţii economici persoane juridice, asociaţii

familiale si persoane fizice autorizate care produc sau importă astfel de produse. Plătitori de accize

sunt si persoanele fizice care introduc in ţară autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv rulate,precum si iahturi si bărci cu sau f ără motor pentru agrement.Plata la bugetul de stat


22/28

Accizele se plătesc la bugetul de stat pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei in care accizadevine exigibilă. Pentru alte produse accizabile, provenite din import, plata se face la momentulinregistrării declaraţiei vamale de import.

Impozitul la ţ i ţ eiul si la gazele naturale din produc ţ ia internă

Pentru ţiţeiul si gazele naturale din producţia internă, agenţii economici autorizaţi, potrivit legii,datorează bugetului de stat impozit in momentul livrării. Impozitul pentru gazele naturale din producţiainternă, provenite din zăcăminte de gaze naturale, din zăcăminte de gaze cu condensat si din zăcămintede ţiţei, se plăteste la bugetul de stat de către agentul economic autorizat potrivit legii in domeniu princare se realizează livrarea acestor produse către consumatorul final.

Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei si gaze naturale din producţia internă,

exportate direct de agenţii economici producători.

23) Taxele vamale

Taxele vamale sunt definite ca fiind acele prelevări bănesti, percepute de către stat in momentulin care lucrurile trec graniţele ţării, respectiv in vederea importului, exportului sau tranzitului.

In condiţiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului,de lărgire a cooperării economice cu alte state. Prin taxele vamale se asigură folosirea avantajelorparticipării Romaniei la diviziunea internaţională a muncii, intensificarea pe baze reciproc avantajoase

a schimburilor economice si tehnico-stiinţifice cu alte ţări.Trăsăturile taxelor vamale reies din definiţia de mai sus:

- taxele reprezintă plată neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de diverseorgane sau instituţii publice;- taxele au rolul de a acoperi cheltuielile necesare serviciilor solicitate; aceste serviciisau lucrări sunt efectuate in mod direct si imediat persoanelor solicitante de către organelesau instituţiile de stat specializate;- subiectul plăţilor este precis determinat din momentul cand acesta solicită efectuareaactivităţii de către organul sau instituţia de stat.

Taxele vamale fiind reglementare in virtutea necesităţii fondului bănesc al statului sunt, din punct devedere juridic, obligaţii financiar bugetare. Caracterul obligatoriu al taxelor vamale este prevăzut informulare expresă.

Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică pentru că este prevăzută de normele juridice in vigoare si, potrivit acestora, neindeplinirea obligaţiei respective atrage răspunderea juridică si silită de a plăti taxele neachitate integral sau la termen legal.

Func ţ iile îndeplinite de taxele vamale sunt de:

A. instrument fiscal;

B. instrument de politică comercială.


23/28

Clasificare :Taxele vamale cunosc mai multe clasificări in funcţie de criteriul folosit.După scopul urmărit de către stat:

- taxe vamale fiscale;- taxe vamale protecţioniste.

După obiectul impunerii:

- taxe vamale de import;- taxe vamale de export;- taxe vamale de tranzit.

După modul de fixare:

- taxe vamale autonome;- taxe vamale convenţionale;- taxe vamale preferenţiale;- taxe vamale de retorsiune.

După modul de percepere:

- taxe vamale ad valorem;- taxe vamale specifice;- taxe vamale mixte.

Procedura vamuirii

Odată cu sosirea mărfii in vamă, exportatorul (direct sau folosind un tranzitor in vamă), completează odeclaraţie pe un formular tipizat DAU (document administrativ unic). La acest formular se va anexa:factura, lista de ambalaj, declaraţia de export sau licenţa de export, dacă produsul este supus

controlului comerţului exterior. Această declaraţie poate acoperi mai multe operaţiuni.Serviciul vamal remite exportatorului al doilea exemplar DAU pentru a fi păstrat in contabilitatea

acestuia justificand scutirea de TVA, cu menţiunea liber de vamă. Odată ce formalităţile vamale aufost indeplinite, produsul poate fi admis in depozitele vămii, in vederea expedierii. Termenele deadmitere in aceste depozite depind de legislaţia vamală in vigoare. In general, aceste termene sunt:

- 60 de zile de la data liber de vamă, pentru produsele destinate exportului sau reexportului;

- 15 zile pentru mărfurile in tranzit, de la data aprobării de către vamă a declaraţiei sumare cuprivire la mărfurile in tranzit.

Proceduri simplificate

Procedurile simplificate includ:- vămuirea la domiciliu;- procedura accelerată generalizată;- procedura de urgenţă.

Emiterea documentelor cerute la intrarea mărfii în ţara importatorului:

• factura consulara

• certificatul de origine

• certificatul de circulatie (se utilizeaza in U.E.)

•

certificatul sanitar-veterinar• certificatul fitosanitar


24/28

Raspunderea juridica

Răspunderea juridică referitoare la nerespectarea normelor cu privire la regimul vamal se face inconformitate cu prevederile din Codul vamal si Regulamentul vamal.Dreptul vamal sancţionator cuprinde două categorii importante de acte ilicite de drept public:infracţiunile si contravenţiile.Codul vamal se referă, cu precădere, la infracţiunea de contrabandă; infracţiunea de contrabandă calificată; infracţiunea de folosire de acte nereale; infracţiunea de folosire de acte falsificate.

24. Inspectia fiscala

Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii si conformităţiideclaraţiilor fiscale, corectitudinii si exactităţii indeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, arespectării prevederilor legislaţiei fiscale si contabile, stabilirea diferitelor obligaţiilor de plată, precumsi a accesoriilor aferente acestora.

Metodele realizarii inspectiei fiscale

In realizarea atribuţiilor legale, organele inspecţiei fiscale pot aplica următoarele metode de control:

controlul prin sondaj, care constă in activitatea de verificare selectivă a documentelor

si operaţiunilor semnificative in care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţieresi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

controlul inopinat, care constă in activitatea de verificare faptică si documentară, in

principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de incălcare a legislaţiei

fiscale, f ără anunţarea in prealabil a contribuabilului;- controlul încrucisat, care constă in verificarea documentelor si operaţiunilor impozabile alecontribuabilului in corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.

Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

Inspecţia fiscală se desf ăsoară, de regulă, in spaţiile de lucru ale contribuabilului.Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum si logistica necesară desf ăsurăriiinspecţiei fiscale.

Inspecţia fiscală se desf ăsoară, de regulă, in timpul programului de lucru al contribuabilului.

Inspecţia fiscală se poate desf ăsura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scrisal acestuia si cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Durata inspectiei fiscale

Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz,de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, in funcţie deobiectivele inspecţiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni. In cazul marilor contribuabili sau al celor careau sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

Actele controlului fiscal

Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezentaconstatările inspecţiei, din punct de vedere faptic si legal.


25/28

Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală in legătură cu constatările efectuate cuocazia inspecţiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, in condiţiileprevăzute de legea penală.

Impotriva actelor de control fiscal se poate formula plângere prealabilă in condi Ńiile art.7 dinLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cazierul fiscal

Cazierul fiscal ţine evidenţa persoanelor fizice si juridice, precum si a asociaţilor, acţionarilorsi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice, care au săvarsit fapte sancţionate de legile financiare,vamale si de disciplina financiară.In cazierul fiscal se inscriu date privind:

sancţiuni aplicate contribuabililor pentru săvarsirea faptelor de incălcare a legislaţiei vamale,financiare si de disciplină financiară, rămase definitive si irevocabile potrivit prevederilorlegale in vigoare;

măsuri de executare silită aplicate contribuabililor in legătură cu faptele arătate mai sus, rămasedefinitive si irevocabile potrivit prevederilor legale in vigoare;

inscrierea datelor in cazierul fiscal se face pe baza hotărarilor judecătoresti definitive siirevocabile.

Înscrierea datelor in cazierul fiscal se face in baza următoarelor documente:

extrasele de pe hotărarile judecătoresti definitive, transmise de instanţele judecătorestiMinisterului Finanţelor Publice;

extrasele de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor rămase definitive si irevocabile prinneexercitarea căilor de atac;

actele/documentele intocmite de organele fiscale si vamale din subordinea MinisteruluiFinanţelor Publice, rămase definitive, prin care se consemnează datele si informaţiile privind

incălcarea legislaţiei financiar fiscale;

actele rămase definitive ale altor organe competente să constate faptele incriminate de lege.

Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie in următoarele situaţii:

la infiinţarea societăţilor comerciale de către asociaţi, acţionari si reprezentanţii legalidesemnaţi;

la solicitarea inscrierii in Registrul asociaţiilor si fundaţiilor, a asociaţiilor si fundaţiilor, decătre asociaţii sau membrii fondatori ai acestora;

la autorizarea exercitării unei activităţi independente de către solicitanţi.

In baza acordurilor fiscale internaţionale, Ministerul Finanţelor Publice poate furniza autorităţilor

fiscale competente din statele partenere, la cerere, informaţii din cazierul fiscal al contribuabililor.


26/28

Certificatul de cazier fiscal este valabil 15 zile de la data emiterii si numai in scopul in care a fosteliberat.

Eliberarea certificatului de cazier fiscal se face in termen de 10 zile lucrătoare de la data solicităriieliberării.

25) Evaziunea fiscala

Evaziunea fiscală este definită ca „sustragerea de la plata obligaţiunilor fiscale printransmiterea unor date eronate privind sursele si veniturile impozabile”. Dar evaziunea fiscală se poateconcretiza in multe alte acţiuni ale contribuabililor. In afară de spiritul de fraudă care creste dinsimplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus in cauză, există si alte mobile care pot să determine contribuabilul, pană atunci onest, la o anumită disimulare.

După modul in care se procedează in activitatea de evitare a reglementărilor fiscale se face

diferenţierea intre:

– evaziunea fiscală legală;

– evaziunea fiscală frauduloasă.

Evaziunea fiscala legala

Prin evaziune fiscală legală se inţelege acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand lao combinaţie neprevăzută a acesteia si, deci, „tolerată”. Această formă de evaziune nu este posibilă decat atunci cand legea este lacunară sau prezintă inadvertenţe. In cazul evaziunii legale, contribuabilul

incearcă să se plaseze intr-o poziţie cat mai favorabilă, pentru a beneficia in cat mai mare măsură deavantajele oferite de reglementările fiscale in vigoare.

Metode: In practică faptele de evaziune fiscală bazate pe interpretarea favorabilă a legii, deci cazurilede evaziune fiscală „legală” sunt foarte diversificate in funcţie de inventivitatea contribuabilului silargheţea legii, dar cele mai frecvent folosite metode sunt următoarele:

• practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achiziţii de masinisi echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsură menită să stimuleze acumularea;

• folosirea in anumite limite a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice, indiferentdacă acestea au avut loc sau nu duce la sustragerea unei părţi din veniturile realizate de laimpunere;

• scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate, indiferentdacă au fost f ăcute sau nu;

• interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale care prevăd importante facilităţi (scutiri, reduceri)pentru contribuţiile la sprijinirea activităţilor sociale, culturale, stiinţifice si sportive;

•

constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă intr-un cuantum mai mare decat cel ce se justifică din punct de vedere economic, micsorand astfel venitul impozabil.


27/28

Evaziunea fiscala frauduloasa

Spre deosebire de evaziunea fiscală legală, care constă intr-o menţinere prudentă a sustragerii

in limitele legale, frauda fiscală se săvarseste prin incălcarea flagrantă a legii, profitandu-se de modulspecific in care se face impunerea. Prin evaziunea fiscală ilicită se inţelege acţiunea contribuabilului ceincalcă (violează) prescripţia legală cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor sicontribuţiilor cuvenite statului.

In general este greu să se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practicnelimitate. In activitatea fiscală există insă forme care se regăsesc mai frecvent si de acelea trebuie să se ţină seama la cercetarea contabilă:

- inregistrările f ăcute in scopul micsorării rezultatelor;

- infiinţarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;

- trecerea de cifre nereale in registrele contabile;

- amortismente nelegale si amortismente la supraevaluări;

- intocmirea de declaraţii false;

- intocmirea de documente de plăţi fictive;

- crearea de rezerve latente;

- alcătuirea de registre contabile nereale;

- nejustificarea cu documente legale a inregistrărilor;

- trecerea in conturi personale a unor părţi din beneficiu;

- compensaţiuni de conturi;

- reducerea cifrei de afaceri;

- nedeclararea materiei impozabile;

- crearea de conturi pasive la care se găsesc alocate diferite rezerve;

- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

- falsificarea sau crearea pur si simplu a unor piese si acte justificative;

- executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar real si altul fictiv;

- contabilizări de cheltuieli si facturi fictive;

- erori de adunare si raportare;


28/28

- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin inregistrarea incheltuielile unităţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori inregistrarea de cheltuielineefectuate in realitate;

- vanzările f ăcute f ără factură, precum si emiterea de facturi f ără vanzare efectivă, care ascund

operaţiunile reale supuse impozitării;

- falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie intre patron sicontabilul sef, ei fiind astfel ţinuţi să răspundă solidar pentru fapta comisă

. Una din cauzele importante ale evaziunii o reprezintă lipsa unei reglementari clare, precise siunitare, care să ingrădească acest fenomen si să il interzică.

Modalitati generale ale evaziunii fiscale

Evitarea căderii sub incidenţa legii fiscale si, implicit, evitarea de a plăti impozitul, poate fi

realizată prin trei modalităţi principale:

1. legea fiscală asigura ea insăsi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare (este cazul, in special, alregimurilor de evaluare forfetară a materiei impozabile);

2. abţinerea, pur si simplu, a contribuabilului de a indeplini activitatea, operaţiunea sau actulimpozabil. Această modalitate este frecventă in cazul unei fiscalităţi excesive (presiune fiscală mare),deoarece rata marginală de impozitare devine foarte ridicată si contribuabilul preferă să se abţină de afurniza o unitate suplimentară de muncă. Evaziunea se produce in acest caz prin substituirea timpuluiliber exonerat muncii impozitate si prin folosirea lacunelor sistemului fiscal. In acest caz, evaziunea

fiscală se rezumă la abilitatea fiscală sau la alegerea modalităţilor de a plăti cat mai puţin impozit;

3. folosirea de mijloace si metode care incalcă in mod deschis legea fiscală.

Dr. Fiscal-subiecte Rezolvate_an Anterior

Documents

Transcript of Dr. Fiscal-subiecte Rezolvate_an Anterior